Curs 1_virusologie_asistente_2021 (1).pptx

Virusologie

1. Virusologie Curs 1

2. Virusurile sunt particule infecțioase , agenți patogeni de foarte mici dimensiuni (20-300 nm), care se deosebesc fundamental de alte microorganisme , prin trăsăturile lor specifice . Cele mai importante deosebiri constau în : Absența structurii celulare : virusurile sunt alcătuite numai din proteine și acid nucleic (AND sau ARN); Absența metabolismului : în absența organismelor gazdă străine , virusurile sunt incapabile să se reproducă . Lipsite de orice sistem enzimatic producător de energie și de orice capacități de biosinteză , virusurile nu cresc și nu se divid , ci sunt replicate de către o celulă gazdă pe care o programează să sintetizeze moleculele necesare producerii de virus progen . Putem astfel spune că virusurile sunt paraziți genetici ai celulelor animale , vegetale , fungilor , protozoarelor sau bacteriilor . Ce reprezintă virusurile ?

3. Cunoașterea structurii virale este necesară pentru a înțelege : interacțiunea virionului cu celula gazdă ; reacția virionului cu anticorpii neutralizanți ; acțiunea chimioterapicelor antivirale utilizate în present sau cele în curs de testare . Virionul (particular virală ), unitatea structurală a unui virus constă din două elemente : albumină și acid nucleic (fig.2). Acidul nucleic ( nucleoidul ) este înconjurat de un înveliș albuminic protector, care îi conferă aspectul și structura specifică . Învelișul de albumină se numește capsidă . Capsida este alcătuită din subunități numite capsomere , funcționează ca liganzi și fixează virionii nuzi pe receptori celulari specifici ; Capsida poate fi înconjurată de un strat exterior ( anvelopa ); Când acesta lipsește , capsida este “ dezgolită ”. Virusurile posedă fie ADN, fie ARN ( în funcție de acest aspect ei sunt denumiți virusuri ADN sau virusuri ARN . În acest acid nucleic (ADN/ARN) se află toată informația genetică care determină intensitatea , gradul și tipul de infecțiozitate . Acidul nucleic și învelișul său proteic poartă denumirea de nucleocapsidă . Structura virusurilor Fig.2 Virion

4. CAPSIDA are rolul de a proteja acidul nucleic de influențele exterioare ; este responsabilă de absorbția și penetrația virusului în celulă ; l a acest nivel sunt fixate antigenitatea și specificitatea privitor la gazdă a virusului . La ieșirea din celula gazdă , unele virusuri se înconjoară cu un alt strat protector al capsidei , polimorf și spre deosebire de capsidă este deformabil ( membrana celulară a celulei gazdă în care sunt fixate proteinele specifice virusului ). Alături de capsidă , și acest strat polimorf ( anvelopa ) este responsabil pentru comportamentul imunogen al virusului și reprezintă așadar o protecție suplimentară al acestuia . Acest strat poartă neuraminidaza și hemaglutinina . Structura virusurilor

5. Genomul viral are dimensiuni reduse ( aproximativ 5000-6000 de nucleotide, echivalentul unei singure gene); Economia genetică impune ca virionii să fie formați din molecule identice ale unui număr redus de proteine , posibil chiar una singură . Un minim de unități structurale trebuie să asigure capsidei un volum maxim pentru a cuprinde genomul . În raport cu gruparea unităților structurale ( capsomerilor ), nucleocapsidele sunt de trei tipuri : Cu simetrie cubică – capsida este un icosaedru , constând din 20 de fețe în formă de triunghiuri echilaterale , 12 vârfuri , 30 de muchii și 5 axe de simetrie rotațională (fig.3) – este cea mai eficientă aranjare a subunităților unui înveliș închis : minimul de material pentru maximum de volum ; Cu simetrie helicală – capsomerii în formă de glob sau ovali înconjoară acidul nucleic ordonați în spirală ( ex. Virusul mozaicului tutunului – la microscop virusurile au formă de bastonașe ) (fig.4); toate virusurile animale cu simetrie helicală sunt virusuri ARN cu nucleocapsidă flexibilă închisă într -o anvelopă care le modulează forma. Cu structură complexă – bacteriofagele T, exemplul tipic , virusurile au terminație în formă de prismă , în care se găsește ADN- ul (fig.5). Clasificarea morfologică a virusurilor

6. Fig.3 S imetria cubică Fig.4 Simetria helicală Fig.5 Structura complexă