factori de risc in medicina bacteriana df

medicina

1. Factori de risc
Factorii de risc pentru meningită variază în funcție de tipul de meningită (bacteriană, virală,
fungică etc.). În general, aceștia includ:
Vârsta
Sugarii și copiii sub 5 ani sunt mai predispuși la meningita bacteriană și virală, deoarece
sistemul lor imunitar nu este complet dezvoltat.
Adolescenții și tinerii adulți (în special între 16 și 25 de ani) prezintă un risc crescut pentru
meningita meningococică, mai ales în medii aglomerate, cum ar fi campusurile universitare.
Sistemul imunitar compromis
Persoanele cu imunitate redusă, inclusiv cele cu: HIV/SIDA, cancer, diabet, transplant de
organe, tratamente cu imunosupresoare sau corticosteroizi, sunt mai predispuse la
meningită, în special la formele bacteriene și fungice.
Condiții de viață – cadru comunitar 
Meningita bacteriană, în special cea meningococică, se răspândește mai ușor în locuri
aglomerate, cum ar fi: cămine universitare, baze militare, școli internat, etc
Lipsa vaccinării
Persoanele care nu au fost vaccinate împotriva bacteriilor care provoacă meningită
(meningococ, pneumococ, Haemophilus influenzae tip B) sunt mult mai expuse riscului de a
dezvolta această boală.
Infecții recente
Infecții precum otita sau sinuzita pot predispune la meningită.
Persoanele care au suferit de infecții virale recente, cum ar fi oreion sau varicelă, pot
prezenta un risc crescut de meningită virală.
Călătorii în anumite regiuni geografice
Călătoriile în anumite zone ale lumii, în special în „Centura meningitei” din Africa
subsahariană, unde meningita meningococică este frecventă, pot expune persoanele unui
risc mai mare.
În timpul sezonului secetos, acest risc este crescut.
Intervenții chirurgicale sau traumatisme craniene
Chirurgia cerebrală sau traumatismele craniene pot slăbi barierele naturale ale organismului
și pot permite pătrunderea bacteriilor în lichidul cefalorahidian.
Anumite afecțiuni medicale
Persoanele cu afecțiuni precum diabetul, alcoolismul cronic sau boala celiacă pot prezenta
un risc mai mare de meningită.
Defectele anatomice ale sistemului nervos central, cum ar fi fistulele LCR, cresc riscul de
infecții meningiene.
Îndepărtarea splinei crește, de asemenea, riscul de meningită.

2. Expunerea la paraziți sau fungi
Persoanele care trăiesc sau călătoresc în regiuni unde infecțiile parazitare și fungice sunt
frecvente prezintă un risc mai mare pentru meningita fungică.
Diagnostic
Pentru a confirma diagnosticul pot fi efectuate mai multe teste
evaluare clinică (simptome principale, semne neurologice, semne meningeale – Brudzinski,
Kernig)
puncția lombară este testul esențial pentru diagnosticarea meningitei. Aceasta implică
prelevarea unei mostre de lichid cefalorahidian (LCR) din zona lombară a coloanei vertebrale,
care este apoi analizată pentru a detecta și a identifica agenții infecțioși.
teste imagistice –  scanare CT
teste de sânge (hemoleucograma completă poate arăta o creștere a numărului
de leucocite, semn de infecție. Se pot efectua și teste de coagulare sau funcție hepatică și
renală sau hemoculturi).
Deoarece meningita bacteriană poate fi foarte gravă, tratamentul cu  antibiotice va începe
de obicei înainte ca diagnosticul să fie confirmat, ci doar când se suspectează o meningită și
va fi oprit mai târziu dacă testele arată că afecțiunea este cauzată de un viru