Stilurile funcționale ale limbii române - ppt.pptx

Stilurile funcționale ale limbii române

1. STILURILE FUNCȚIONALE ALE LIMBII ROMÂNE

2. Etimologie: gr. Stylos – instrument de scris Felul personal de a se exprima al unei persoane ( în accepția curentă ) Mod particular de folosire a resurselor limbii în diverse domenii de activitate ( în accepția lingvistică ) Ansamblul mijloacelor folosite pentru a obține efecte artistice ( în accepție literară ) Stilul funcțional este o variantă a limbii care îndeplinește funcții de comunicare într -un domeniu de activitate determinat și modul în care fiecare vorbitor utilizează limba . Stilurile funcționale ale limbii române : Stilul beletristic ( literar -artistic) Stilul științific Stilul oficial ( juridic- administrativ ) Stilul publicistic Stilul colocvial

3. STILUL BELETRISTIC (ARTISTIC) Stilul operelor literare, deosebindu-se de toate celelalte stiluri prin scopul estetic și dimensiunea ficțională. Trăsături: Faptele sunt relatate de către un narator; Prezintă personaje; Se remarcă prin prezența expresivității, caracteristică a limbajului dată de utilizarea figurilor de stil, a imaginilor artistice, a timpurilor verbale, a semnelor de punctuație cu valoare expresivă; Sunt utilizați termeni polisemantici, cu sens conotativ; Este prezentă atât funcția tranzitivă a limbajului, cât si cea reflexivă (funcția tranzitivă urmărește transmiterea unei informații, iar funcția reflexivă urmărește transmiterea unor sentimente); Se remarcă încărcătură afectivă; Pot fi valorificate toate registrele limbii; Apare o totală libertate în sensul respectării sau ignorării normelor limbii;

4. STILUL ȘTIINȚIFIC Limba îndeplinește funcția de comunicare în domeniul științei și tehnicii. Forme de manifestare: discursul științific, comunicările științifice, colocviile, prelegerile, studiile științifice și tehnice, articolele de specialitate, frânturi din manualele școlare (fizică, chimie, biologie). Trăsături: Exprimarea obiectivă, impersonală; Lipsa încărcăturii afective și a elementelor de expresivitate; Utilizarea termenilor monosemantici, cu sens denotativ; Funcția tranzitivă a limbajului; Corectitudine, concizie, claritate, accesibilitatea mesajului, proprietatea termenilor; Pe lângă registrul standard al limbii, regăsim registrul neologic; Se folosesc elemente extraverbale de comunicare: desene, scheme etc. La nivel morfologic apar: verbe cu valoare imperativă ( a se vedea, a se observa, a se urmări etc); substantive provenite din infinitive lungi ( selectarea, demonstrarea, accelerarea ) ; pluralul academic – folosirea persoanei I plural în locul singularului.

5. STILUL OFICIAL (JURIDIC-ADMINISTRATIV) Acest stil are două aspecte și se manifestă pe două domenii de activitate. Aspectul administrativ – limba îndeplinește funcția de comunicare în relațiile oficiale, între instituții, între persoane și instituții. Forme: cererea, procesul-verbal, curriculum vitae, raportul oficial, scrisorile oficiale, discursurile oficiale etc. Aspectul juridic – limba îndeplinește funcția de comunicare în domeniul juridic. Forme: Constituția, legea, ordonanța, ordinul, trimiterea în judecată, recursul, apelul etc. Trăsături: Exprimarea obiectivă, impersonală; Lipsa încărcăturii afective și a elementelor de expresivitate; Utilizarea termenilor monosemantici, cu sens denotativ; Funcția tranzitivă a limbajului; Corectitudine, concizie, claritate, accesibilitatea mesajului, proprietatea termenilor; Pe lângă registrul standard al limbii, regăsim registrul neologic;

6. La nivel morfologic apar: verbe impersonale, reflexiv - impersonale sau impersonale, la diateza pasivă ( trebuie, se știe, se interzice, este interzis etc); expresii verbale impersonale ( este obligatoriu, este necesar ) substantive provenite din infinitive lungi ( modificare, notificare, cerere, încredințare, aprobare ); locuțiuni adverbiale ( în mod necesar, în mod obligatoriu ); La nivel stilistic apar clișee lingvistice: formule de adresare, formule de încheiere, obligativitatea datei, a semnăturii, structura specifică anumitor tipuri de acte și norme juridice (structura textelor de lege în capitole, articole, alineate, structura specifică cererii, procesului-verbal).  

7. STILUL PUBLICISTIC Î ndeplinește funcția de comunicare în presa scrisă și audiovizuală. Se situează la granița dintre stilul juridic-administrativ și cel științific, pe de o parte, și cel colocvial și artistic, pe de altă parte, împrumutând trăsături din ambele categorii. Forme: articolul de ziar/revistă, interviul, cronica, editorialul, știrea, comentariul, reportajul, interviul, ancheta, masa rotundă etc. Trăsături: Se remarcă atât funcția tranzitivă a limbajului, cât și funcția reflexivă; Sunt utilizați atât termeni monosemantici, cât și polisemantici, atât cu sens denotativ, cât și conotativ; Se remarcă atât scopul informativ, cât și persuasiv; Textul poate fi lipsit de expresivitate sau poate utiliza elemente de expresivitate; Unele forme reclamă lipsa încărcăturii afective, altele o permit; Pot fi utilizate toate registrele limbii, în măsura în care autorul dorește să trezească interesul, să impresioneze publicul; Comunicarea poate îmbrăca forme aparținând celorlalte stiluri; Urmărește captarea atenției publicului prin imagini, titluri incitante, uneori șocante; Se remarcă deseori atitudine polemică.

8. STILUL COLOCVIAL Î ndeplinește funcția de comunicare în viața cotidiană, între prieteni și membrii familiei. Trăsături: Se remarcă o totală libertate în sensul respectării sau ignorării normelor limbii, fără ca, în acest caz, scopul să fie valorificarea artistică a limbajului; Poate valorifica toate registrele stilistice ale limbii; Termenii pot fi atât monosemantici, cât și polisemantici, atât cu sens denotativ, cât și conotativ; Sunt utilizate atât funcția tranzitivă a limbajului, cât și cea reflexivă; Este stilul cu cea mai accentuată încărcătură afectivă; Comunicarea este naturală, relaxată; Oscilează între concizie și abundență în exprimare; Sunt utilizate și mijloace nonverbale și paraverbale de comunicare (gesturi, sunete, mimică, poziția corpului etc).