Curs1 anul 1 , asistenti generalisti Igiena aerului.pptx

curs asisteti generalisti anul 1
curs igiena aerului compozitie , factori e risc,
miscari ale aerului

1. Igiena este o ș tiin ță medical ă care studiaz ă influen ț a mediului ambiant asupra s ă n ă t ăț ii omului ș i elaboreaz ă m ă suri de asanare, normative ș i legi sanitare menite s ă fundamenteze un mod optim de via ță ș i de munc ă . Un mediu curat este esenţial pentru sănătatea umană şi pentru bunăstare. Totuşi,interacţiunile dintre mediu şi sănătatea umană sunt extrem de complexe şi dificil de evaluat. Aceasta face ca utilizarea principiului precauţiei să fie extrem de utilă. Cele mai cunoscute impacturi asupra sănătăţii se referă la poluarea aerului înconjurător, la calitatea slabă a apei şi la igienă insuficientă Se ș tie c ă organismul omului se afl ă sub influen ț a permanent ă a mediului î nconjur ă tor care ac ț ioneaz ă prin diver ș i factori : fizici (c ă ldura excesiv ă , frig,radia ț ii, curent electric) chimici (substan ț e toxice) biologici (microbi, virusuri, protozoare, ciuperci parazite) sociali ( stresul , solicitările profesionale )

2. Igiena aerului Aerul pur este teoretic un amestec de oxigen și azot în proporție de ¼. În realitate este un amestec de gaze

3. I mportan ț a igienic ă a aerului: • Prin aer se realizeaz ă aportul de ox i gen ș i este î ndep ă rtat d ioxidul de carbon. • Prin propriet ăț ile fizice aerul influen ț eaz ă procesele de termoreglare a organismului. • Factorii fizici atmosferici determin ă caracteristicile climatice ale diferitor zone geografice. • Straturile de aer au rol de termoprotec ț ie pentru î ntreg globul pam â ntesc. • Aerul posed ă o conductibilitate termic ă redus ă ș i afl â ndu-se î n porii materialelor de construc ț ie, î mbr ă c ă mintei, are rol de termoizolator pentru organism.

4. I mportan ț a igienic ă a aerului: • Aerul este rezervor de acumulare al substan ț elor chimice toxice. • Aerul este rezervor de acumulare a germenilor patogeni ș i deci este factor de transmitere al bolilor infec ț ioase. • Este una din sursele de poluare a solului cu substan ț e chimice toxice. • Este un mediu natural unde au loc procese de autopurificar e

5. Aerul reprezint ă  probabil cel mai important factor de mediu, el este indispensabil vie ț i i . Aerul interacţionează permanent cu organismul şi acţiunea lui asupra organismului poate fi nu numai pozi ti vă, ci şi nega ti vă. Orice deviere în starea aerului poate in fl uenţa atât direct, cât şi indirect funcţiile organismului,dereglându-i homeostaza . Caracteris t cile f i zice ale aerului si  Caracteris ti cile chimice ale aerului in fl uen ț a asupra organismului uman si in fl uen ț a asupra organismului uman 1. Temperatura aerului 2 . Umiditatea aerului 1. Compozi ți a chimica a aerului 3. Miscarea aerului 2. Poluarea aerului ș i ac ți unea sa asupra s ă n ătății 4. Presiunea atmosferica 3. Prevenirea  ș i combaterea polu ă rii aerului 5. Electricitatea atmosferica

6. 1. Temperatura aerului Temperatura aerului atmosferei este determinată de razele soarelui , care încălzesc mai întâi pământul , care apoi degajă căldură încălzind aerul. Temperatura aerului atmosferic variază în funcție de: - latitudine : scade treptat de la Ecuador spre cei doi poli - anotimpuri - diferența dintre zi și noapte - altitudine : temperatura aerului scade o dată cu creşterea înălţimii - încălzirea diferită a apei față de suprafețele terestre - vânturi - curenții marini

7. 2. Umiditatea aerului Prin umiditatea aerului se înţelege cantitatea de vapori de apă, care se află în aerul atmosferic. Aceştia provin, în cea mai mare parte, din evaporarea apelor de suprafaţă şi din straturile superficiale ale solului, de pe plante şi din respiraţia animalelor şi unele procese tehnologice. absolută Umiditatea atmosferei se poate exprima în 3 modalităţi : maximă relativă

8. Umiditatea absolută – reflect cantitatea de vapori de apă prezentă într -un volum de aer , în timpul investigației , la temperatura existentă în acel moment - variază în funcție de condițiile atmosferice ( la o anumită valoare a umidității aerul poate fi considerat umed sau uscat ) Umiditatea maximă – cea mai mare cantitate de vapori de apă care se poate găsi într -un volum determinat de aer , la o anumita temperature - presupune saturarea cu vapori de apă a aerului Umiditatea relativă - reprezintă raportul procentual dintre cantitatea de vapori de apă pe care o conţine un volum de aer şi cantitatea de vapori de apă care ar satura acelaşi volum de aer .

9. Deficitul de saturaţie exprimă diferenţa dintre umiditatea maximă la temperatura dată şi umiditatea absolută. Cu cât acest deficit este mai mare, cu atât aerul poate primi mai mulţi vapori de apă şi ajută la procesul de termoreglare. Normarea se efectuează după umiditatea relativă. Umiditatea optimă relativă a aerului ce nu influenţează negativ termoreglarea se consider 40-60% . Dacă umiditatea relativă este mică , sub 30%, apare uscăciunea aerului. În acest caz se observă o evaporare intensă a umidităţii mucoaselor căilor respiratorii superioare, provocând senzaţia de uscăciune a bronhiilor, faringelui etc. Creşte pierderea apei prin transpiraţie şi respiraţie. Dacă umiditatea relativă este mare , peste 60- 70%, este redusă termoliza şi cu atât mai mult, cu cât este mai mare temperatura aerului, deci, termoreglarea este influenţată negativ. Când temperatur a aerului este scăzută, umiditatea este mare, termoliza creşte, în acest caz căldura se pierde prin iradiere şi convecţi e.

10. Măsurarea umidității Higrometrul este un instrument pentru măsurarea umidității Psihometru l este alcătuit din două termometre : un termometru uscat și altul umed , prevăzut cu un ventilator. În funcție de diferența de temperature dintre cele două termometre și de presiunea atmosferică , umiditatea se determină cu ajutorul diagramelor sau a tabelelor psihomotrice

11. Condensul în locuințe Factorii care influențează apariția condensului sunt: temperature aerului interior , temperature pereților , cantitatea de vapori din aer , etc . Cantitatea de vapori de apă ce poate fi reținută în aer scade în funcție de temperature acesteia . Surplusul de vapori care nu se poate absorbi și rămâne în aerul locuinței se depune pe elementele interioare mai reci sub formă de picături numite condens .

12. 3. Mișcarea aerului Aerul se găsește într-o permanentă mișcare = vânt Aparitia vântului este determinată de diferențele de presiune atmosferică, date de încălzirea inegală a solului. Aerul se deplaseaz ă din zonele cu presiune mare spre zonele cu presiune mică.Din punct de vedere ecologic, v â ntul are principalul efect de transport pentru: • energia termică c e poate fi cedată sau preluată de la mediul înconjurător, provocân d răcirea sau încălzirea rapidă • nori determinând precipitațiile • cenușa vulcanică • praf și nisip, cu rol în modelarea reliefului • polen contribuind la răspândirea unor plante • păsări favorizând planarea și zborurile de migrație, de căutare a hranei etc

13. Curenţii de aer reprezintă deplasarea maselor de aer şi depind, în primul rând, de variatele diferenţe de temperatură şi presiune. Aerul se află permanent în mişcare, deoarece diferenţele de temperatur ă sau presiune, care au tendinţa de a se nivela, pot apărea pretutindeni. Prin urmare, curenţi de aer există în interiorul încăperilor înch ise . Vânturile au fost împărțite de către specialiști în funcție de tăria acestora astfel : briză – tăria între 2-5 vânturi puternice – tăria între 6-8 furtuni – tăria 9 uragan / taifun – tăria 12

14. Pe pământ vântul poate atinge teoretic 1230 km/oră (care este de fapt viteza sunetului), însă practic această viteză nu poate fi atinsă nici de cea mai puternică tornadă (până în prezent viteza maximă înregistrată de o tornadă fiind înregistrată de tornada din Oklahoma pe data de 3 mai 1996 cu o viteză a vântului de 486 km/h ± 32 km/h). Cauza principală a formării vântului este diferența de presiun e. Aerul cald fiind mai ușor se ridică producându-se un minim de presiune, locul lui va fi preluat de masele de aer din zona rece, până aerul cald când se va egala diferența de presiune dintre cele două regiuni . se ridică aerul rece coboară

15. 4. Presiunea atmosferică Reprezintă presiunea exercitată de aerul din atmosferă (greutatea aerului atmosferic) asupra scoarței terestre. Presiunea se măsoară cu barometrul și valoarea ei poate fi exprimată în mai multe unități de măsură, cel mai adesea în milimetri coloană de mercur (torr), dar și în kiloPascali sau atmosfere. La stațiile meteorologice se folosește ca unitate de măsură a presiunii atmosferice milibarul (mb). 1 milibar = 0,750 mm Hg (mm coloană de mercur). Presiunea atmosferică la nivelul mării este de cca. 760 mm coloană de mercur (101325 Pa). Presiunea atmosferică care are capacitatea de a echilibra o coloană de mercur cu înălțimea de 760 mm la temperatura de 0 °C la nivelul mării și la latitudinea de 45° este considerată normală, egală cu o atmosferă.

16. S căderea presiunii atmosferice scade și oxigenul , ceea ce duce la hipoxie cu consecinţe la nivelul diferitor organe şi sisteme. până la 18 % - nu se produc tulburări > 8 % (8000 m) – viaţa nu e posibilă / z ona letală Presiuni atmosferice mici se întâlnesc la altitudini mari, iar presiuni atmosferice superioare celor de la nivelul mării se întâlnesc în mine. Un studiu privind presiunea în minele foarte adânci, arată că într-o mină cu adâncimea de 5000 m presiunea este echivalentă cu cea de la o scufundare în apă la adâncimea de 7 m.

17. 5. Electricitatea atmosferică Studiul electricităţii atmosferice cuprinde totalitatea fenomenelor electrice care se produc în atmosferă şi care se numesc electrometeori . Starea electrică a atmosferei este condiţionată de mişcarea particulelor încărcate cu sarcini electrice (ionilor). Procesul formării ionilor din atomii gazelor ce intră în compoziţia aerului senumeşte ionizare. Electricitatea norilor Î ntemeietorul cercet ă rii sistematice a electricit ăț ii norilor, a fost Benjamin Franklin cel care a inventat paratrasnetul Electricitatea norilor a fost cunoscutã prin douã fenomene: fulgerul şi trasnetul . Existã trei tipuri de nori polarizati: nori polari-pozitivi ( cei mai răspândiți) polari-negativi nori tripolari ( cei mai răspândiți)

18. F ulgerul - apare ca o descarcare între partea superioarã şi cea inferioarã ale aceluiaşi nor sau între doi nori diferiţi, dar situaţi la înãlţimi diferite. - poate sa fie şi orizontal, dar numai în interiorul aceluiaşi nor, între regiuni cu densitãţi de sarcinã diferitã

19. Trãsnetul este o descarcare electricã între partea inferioarã a unui nor şi pãmânt. - apare numai pentru norii cei mai apropiaţi de pamant, norii care produc aversele de ploaie, pãmântul, fiind încãrcat negativ, iar ploaia este în general pozitivã. - î ntre vârfuri şi baza norului existã schimb permanent de sarcini, iar când intensitatea câmpului electric depãşeşte o anumitã limitã, se produce o descarcare electricã între vârf şi baza norului, acesta fiind tipul de trãsnet cel mai rãspândit. -- p e teren neted şi omul poate juca rolul de vârf

20. C lasificare a formelor de desc ă rcare a electricit ă ţii acumulat ă în nori: • desc ă rcare între nori (sc â nteie de aproximativ 15 km) • desc ă rcare în interiorul norului, de sus î n jos, însoţit ă de o iluminare a norilor • desc ă rcare în interiorul norilor de jos î n sus, trãsnet linear, spre P ă m â nt, sub form ă de sc â nteie • tr ă snet globular- o sfe ă incandescent ă – apare neașteptat și poate intra în casă • tr ă snet perlat -succesiune de “perle” luminoase • tr ă snet rachet ă -punct luminos care înainteaz ă rapid l ă sând în urm ă o tren ă luminoas ă • trăsnetul indirect - poate lovi un om sau un alt obiect deşi descarcarea a avut loc între baza norului şi un alt punct de pe Pamant

21. Compoziţia chimică a aerului Aerul conține: 78.084% Azot (N2) 20.947% Oxigen (O2) 0.934% Argon (Ar) 0.03% Dioxid de carbon (CO2) urme de: Neon (Ne) Heliu (He) Kripton (Kr) Dioxid de sulf (SO2) Metan (CH4) Hidrogen (H2) Cantitatea de vapori de apă din aer variază în funcţie de: vreme, climă și altitudine

22. Poluarea aerului și acțiunea sa asupra sănătății Prin poluarea aerului se înţelege prezenţa în atmosferă a unor substanţe care, în funcţie de concentraţie şi timp de acţiune, produc modificări ale sănătăţii, generează sau alterează mediul. Potrivit unor estimări ale Organizației Mondiale a Sănătății, peste șapte milioane de oameni mor, anual, din cauza poluării atmosferice. elementele care duc la poluarea atmosferică surse de poluare • ozon • autovehicule • monoxid de carbon - influențează capacitatea • fabrici organismului de a transporta oxigenul în sânge • șantiere în construcții • benzen afectează sistemul nervos central • drumuri nepavate • dioxid de sulf • instalații de încălzire • plumb afecta sistemul nervos, rinichii și ficatul și poate cauza: anemii, hipertensiune arterială sau osteoporoză

23. Prevenirea si combaterea poluării aerului Pentru prevenirea şi combaterea polu ă rii atmosferice se folosesc metode care ţin cont de: starea de agregare a poluantului, natura chimicã, concentraţie etc. • m etode fizico-mecanice pentru îndep ă rtarea poluanţilor solizi şi lichizi antrenaţi de gaze • metode fizico-chimice pentru îndepãrtarea poluanţilor gazoşi ce provin din fluide le care ies dintr-o instalație)

24. Reducerea poluării • Folosirea mijloacelor de transport în comun electrificat • Economisirea energieiRefolosirea și reciclarea materialelor • Utilizarea energiei verzi – energia solară, eoliană si geotermală • Modernizarea instalațiilor sau închiderea celor neperformante • Utilizarea celor mai bune tehnici disponibile în fiecare tip de industrie • Compostarea resturilor vegetale în loc de arderea lor • Spălarea cu jet puternic de apă a străzilor și a trotuarelor • Plantarea de garduri vii și tufe perene la marginea bulevardelor și a străzilor • Crearea unui sistem de senzori de măsurare în timp real a calității aerului, dispuși atât în zonele cu trafic aglomerat, cât și în cele rezidențiale. de gunoi

25. • Monitorizarea atentă a șantierelor de construcții • Reducerea spațiilor de parcare la suprafață p entru a stimula construirea de parcări subterane • Monitorizarea atentă a gropilor de gunoi, a fabricilor de ciment, a incineratoarelor și a arderii oricărui tip de gunoi • Realizarea de piste de biciclete și trotinete electrice • Realizarea de acoperișuri verzi pe școli și alte imobile • Plantarea de păduri în jurul orașelor • Investiția în transport public subteran