Curs2 Igiena apei, solului,radiatiilor.pptx

anul 1

1. IGIENA APEI Calitatea apelor naturale este determinată, în general, d e totalitatea substanţelor minerale sau organice, gazele dizolvate, particulele în suspensie şi organismele vii prezente.

2. Nevoile de apă ale individului şi colectivităţilor umane Apa este component ă a materiei vii, care asigur ă desf ă şurarea tuturor proceselor vitale. Alte roluri : genereazã fenomenele meteorologice tipurile de clim ă procesele biologice din sol asigur ă circuitul materiei în natur ă legatura dintre sol şi plante. Se asigur ă , astfel, hrana vieţuitoarelor şi calitatea aerului atmosferic. Apa este element de purificare a mediului, sursã de energie şi cale de transport.

3. J umătate din organismul uman este reprezentat de apă, dar aceasta nu este distribuită uniform în toate compartimentele organismului şi este direct proporţională cu suprafaţa corpului. Î n funcţie de procentajul de ţesut adipos, corpul unei persoane conţine între 55% şi 70% apă. O persoană adultă normală cu ţesut adipos de maximum 22% este constituită din apă în proporţie de 60%. Relaţia dintre ţesutul adipos şi apă este invers proporţională; cu cât există mai mult ţesut adipos, cu atât va fi mai puţină apă în organism. Lichidele din organism (exceptând sângele) conţin peste 95% apă, ţesuturile până la 80%, iar scheletul conţine până la 22% apă. Muşchii conţin apă în cantitate similară cu celelalte ţesuturi moi, dar, din cauza masei musculare mari, apa din muşchi reprezintă jumătate din conţinutul de apă al organismulu i .

4. Când apa din organism se diminuează cu 10%, încetează formarea şi eliminarea urinei, iar când scade cu 20%, survine moartea. Corpul uman pierde zilnic între 2 şi 3 litri de apă, în funcţie de efortul fizic depus, de anotimp sau de climă.

5. Nevoia de apă pe 24 ore a unui adult este de aprox. 2,5 litri, din care 1,5 litri apă ca atare, restul fiind acoperit de apa care intră în compoziția diferitelor alimente. • Eliminarea apei din organism este de 2,5l/zi astfel: - 1,5 litri prin urină - 0,5 litri prin transpirație - 0,3 litri prin respirație - 0,2 litri prin dejecții

6. Dintre toate lichidele, apa este singura care hidratează organismul începând de la nivel celular. Hidratarea - este esenţială pentru buna funcţionare a celulelor nervoase ( neuronii sunt alimentaţi cu nutrienţi şi sânge oxigenat, iar creierul funcţionează la parametri normali ) Deshidratarea - afectează activitatea celulelor nervoase, asimilarea eficientă a nutrienţilor, precum şi procesul de detoxifiere a organismului. - greutate în concentrare, greutate în exprimare, uscăciunea gurii, senzaţia de sete, dureri de cap, ameţeli, stare de epuizare, mobilitate redusă, lipsă de vitalitate, somnolenţă.

7. Sursele de apă și caracteristici sanitare Cea mai mare parte a apei este reprezentată de ap ă s ă rată apro x imativ 97,2 % ș i ap ă dulce 2,8 % care se î mpar t în : ape su b terane , ape de suprafa ță   și ape meteorice . Apele subterane ape freatice - se acumuleaza din precipitaii , infiltrarea apelor râurilor și lacurilor la adâncimi variabile ( 2-20 m) - sunt bogate în substanțe minerale - ușor contaminabile și conțin agenți biologici ( fungi, bacterii ) și agenți poluanți - servesc la alimentarea fântânilor rurale apele de adâncim - sunt situate de obicei sub cele freatice - conțin o cantitate mare de săruri - sunt mai puițin contaminate

8. Apele de suprafață provin din precipitații , topirea zăpezii și din izvoare . • În funcție de înclinația solului și de relief - ape stătătoare - ape curgătoare • Compoziția – variază în funcție de sezon , natura rocilor sau a terenurilor pe care le traversează • Ploile și topirea zăpezilor produc modificări importante , cantitative și calitative , prin impuritățile provenite din solurile pe care cad • Prin utilizarea apelor de suprafață în diferite scopuri ( irigații,industrie ), și prin deversări de ape uzate acestea pot să sufere modificări puternice și vor putea fi folosite doar după tartare. • Pot conține bacterii patogene , virusuri , paraziți și ouăle acestora , substanțe chimice toxice ( detergenți , pesticide, insecticide)

9. A pele curgătoare  • râuri și fluvii • utilizate frecvent î n aprovizionarea marilor ora șe • prezintă varia ț ii mari de de b it î n func ț ie de volumul precipita ț iilor • calitativ sunt necorespunzătoare datorită con ț inutului crescut î n su b stan ț e c h imice poluante ș i agen ț i b iologici • con ț inutul î n săruri minerale este redus ș i varia b il A pele stătătoare  • lacuri , mări  ș i oceane • lacurile naturale de apă dulce reprezintă o sursă de apă de mai  b ună calitate comparativ cu apele curgătoare contaminarea fiind redusă •  lacurile artificiale sau de acumulare sunt formate prin amenajarea cursurilor de apă curgătoare , apa lor se apropie calitativ de apa din lacurile naturale • durata sta ț ionării  î n lac  î m b unătă ț e ș te caracteristicile apei • apa din mări  ș i oceane con ț ine cantită ț i crescute de săruri ( aprox . 35g/l )  preponderent NaCl   și MgCl2 • apa mărilor necesită tratament de desalinizare pentru a putea fi consumată

10. Apele meteorice provin din precipita ț ii și topirea zăpezilor • con ț in 64,5 % o x ygen , 33 ,5%  azot , 1,7 % dioxid de carbon, urme de ammoniac , argon , ozon • a u un con ț inut redus de săruri minerale fiind ap e u ș oar e • sunt pure î n momentul formării , apoi se contaminează începând cu trecerea lor prin atmosfera î ncărcată de pul b eri , agen ț i bi ologici , poluan ț i atmosferici • apele de ploaie care au  luat din atmosferă an h idrite sulfuroase sau azotoase au un Ph acid (ploai a acidă) • căzute la suprafa ț a solului se contaminează cu su b stan ț e organice ș i anorganice (b acterii , parazi ț i sau fungi ) • gustul este diferit fa ț ă de apa o bișnuită (lipsesc săruri minerale) sunt poluate ș i nu satisfac senza ț ia de sete • nu pot fi utilizate ca ape pota bile

11. . Deteriorarea şi protecţia apei Deteriorarea apei const ă în pierderea condiţiilor de potabilitate, care se refer ă la caracteristicile: organoleptice ( gust, miros,văz ), fizice, chimice, radioactive, bacteriologice şi biologice. Protecţia apei const ă în menţinerea condiţiilor de potabilitate, care se referã la caracteristicile: organoleptice ( gust, miros,văz ), fizice, chimice, radioactive, bacteriologice şi biologice

12. IGIENA SOLULUI Solul este partea scoarţei pământului în care au loc procese biologice . Este format din particule minerale, materii organice, apă, aer și organisme vii.

13. Proprietăţi fizice Permeabilitatea pentru aer : este calitatea solului de a fi străbătut de aer. Cu cât conţine o cantitate mai mare de aer, cu atât procesele biologice sunt mai active. Permeabilitatea pentru apă : este calitatea solului de a fi străbătut de apă. Cu cât porozitatea unui sol este mai mare, cu atât reţinerea apei în porii solului este mai mare; nisipul are o porozitate în jur de 35%, pe când argila de peste 65%. Capilaritatea : este capacitata solului de a permite apei subterane să se ridice prin porii săi către straturile superficiale

14. Selectivitatea : este calitatea solului de a reţine în porii săi diferite impurităţi care îl străbat, acestea fiind purtate de aer şi de apă . Temperatura : asigură viabilitatea organismelor, fiind dependentă de: radiaţiile solare, procesele biochimice din sol şi căldura centrală a solului. Solul conţine toate elementele chimice cunoscute în proporţii diferite. Excesul sau carenţele de elemente minerale produc endemii bio-geo-chimice. Exemplu : guşa endemică-lipsa de iod, fluoreza endemică-plusul de fluor Poluarea solului este cauzatã de depozitarea neigienicã a reziduurilor lichide şi solide, a dejectelor animale, cadavrelor, deşeurilor industriale.

15. Compoziția chimică a solului Compoziţia chimică a solului este foarte variată şi cuprinde aproape toate substanţele chimice, minerale, organice cunoscute. C ompoziţi e - soluri nisipoase predominã compuşii siliciului (SiO2) - soluri calcaroase -compuşii calciului (CaO) - soluri lutoase - compuşii aluminiului ( Al203) Partea organică a solului este alcătuită din resturi provenite de la animale şi plante . O mare parte din substanţele minerale din sol trec în apă şi în plantele vegetale, care, la rândul lor, servesc drept alimente pentru animale . Solurile sărace în elemente minerale – vor aduce o cantitate insuficientă pentru organism și apar dereglări fiziologice ( cariile dentare, guța edemică,etc) Solurile bogate în substanţe minerale - aduc o cantitate de surplus al acestora care de asemenea duc la afecţiuni nefavorabile (fluoroza etc)

16. Radiaţiile sunt un factor fizic al biosferei, care acţionează prin intermediul atmosferei exercitând efecte chimice, fizice sau biologice sanogene sau patogene, în funcţie de doză şi timpul de expunere.

17. Radiațiile se caracterizează prin: • energie – capacitatea unui sistem de a efectua un lucru mecanic sau o altă acțiune echivalentă • f recvenț a – mărime care arată de cite ori se produce un fenomen intr -o unitate de timp , în cazul radiațiilor numărul de oscilații în unitatea de timp • lungime de undă – distanța parcursă în timp , necesare unei oscilații complete Din punct de vedere al acțiunii biologice efectele sunt cu atât mai pronunțate cu cât energia este mai mare.

18. Clasificarea radiaţiilor • radiaţiile neionizante :undele din • radiaţii electromagnetice :undele din domeniul domeniul radio, TV, radar, microunde, radio, TV, radar, microunde , infraroșii , luminoase , infraroșii, luminoase, ultraviolete; ultraviolete, razele X, gamma, • radiaţiile ionizante : particule sau unde e lectromagnetice cu o lungime de undă de • radiații corpusculare : electroni , protoni , neutroni , alfa maximum 100 nanometri (o frecvență de minimum 3 × 1015 Hertz) capabile să producă ioni, direct sau indirect -razeleX, gamma, radiații cosmice După energia transportată , pot fi: După natura lor se impart în :

19. 1.RADIAȚII IONIZANTE Cele mai cunoscute tipuri de radiații ionizante sunt: radiaţiile alfa, radiaţiile beta,radiaţiile gamma, razele X şi neutronii. • Sunt radiații care au proprietatea de a ioniza materia asupra căreia acționează datorită energiilor mari eliberate la locul de acțiune. • Acestea sunt:-radiațiile electromagnetice(radiații X, radiații gamma) cu mare putere de penetrare în corpul uman, efect patogen în iradiere externă.

20. 2.RADIAȚII NEIONIZANTE • Sunt radiații electromagnetice care transferă la locul de absorbție energii care nu sunt capabile să producă fenomenul de ionizare sau îl produc foarte slab. • În mod natural în mediu există: -radiații ultraviolete -radiații luminoase -radiații infraroșii, sursa naturală fiind soarele; emise de surse artificiale: - microundele

21. M oduri de expunere la radiaţii ionizante • Expunerea externă a organismului se datorează unei surse de radiaţii din exteriorul acestuia. • Expunerea internă are drept cauză o sursă de radiaţii aflată în interiorul organismuluişi care a pătruns prin inhalare, prin ingerare, prin injectare sau datorită absorbţiei prin piele. Ambele tipuri de expuneri pot fi produse de surse de radiații închise sau deschise. Doar în cazul surselor deschise de radiații, putem vorbi de contaminare.

22. Efectele biologice ale radiaţiilor ionizante Clasificare ● Din perspectiva timpului : - imediate (acute) – apar la scurt timp după expunere - tardive ( cronice ) – apar la intervale de ordinul lunilor ● În funcţie de persoana afectată : - somatice – apar la indivizii expuși la radiații - genetice – apar la descendenţii indivizilor expuși ● După gradul de afectare : - letale – sunt ireversibile , duc la moartea celulei - subletale – pot fi reparate - potențial letale – pot fi reparate în cazul în care celula nu este în stare de diviziune

23. EFECTE ALE RADIAŢIILOR IONIZANTE ASUPRA SĂNĂTĂŢII

24. La doze mici de radiaţii , specific fondului natural de radiaţii omul reacţionează în limite fiziologice normale sau apare uneori chiar o stimulare temporară a metabolismului.  Dozele mari  peste fondul natural duc la dereglări metabolice urmate de distrugeri celulare, iar în final moartea celulei, a ţesuturilor şi chiar a organismului în întregime.Se consideră că radiaţiile ionizante sunt agent igenotoxici clasici.