6
Cauze: Diminuarea factorilor sociali, economici, educaționali, organizaționali ce asigură
accesul la educație, calitatea educației, inclusiv a educației pentru sustenabilitate, democrație,
pace, interculturalism. Nivelul scăzut al educației complexe obligatorii pentru sănătate,
insuficiența implementării pe scară largă a modelului de școală promotoare de sănătate, care să
asigure crearea unui mediu favorabil pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor și tinerilor și să
contribuie la dezvoltarea rezilienței, persistența în sistem a unui potențial nevalorificat de
implementare a educației pentru sănătate și a educației fizice a copiilor, elevilor, tinerilor.
Consecințe: Tergiversarea problemelor de acces și de facilitare, de socializare și adaptare
psihosocială și educațională a persoanelor din diferite medii sociale, vulnerabile, inclusiv a copiilor
refugiaților, copiilor rămași fără îngrijire părintească, cu dizabilități sau cu comportament deviant,
va condiționa nerespectarea drepturilor fundamentale ale copiilor și accesul limitat la educație.
Sistemul de învățământ nu-și va consolida capacitatea de sprijin pentru generația tânără în procesul
de tranziție sigură și sănătoasă spre maturitate, fapt ce va avea repercusiuni asupra rezultatelor
școlare, confirmate prin testările naționale și internaționale, fiind un impediment al bunăstării
copiilor, adolescenților și tinerilor și al dezvoltării durabile a societății.
2.3. Dimensiunea resurselor umane în sistemul de învățământ
Provocarea 3: Deficit general de cadre didactice și manageriale calificate, bine pregătite și
motivate (cu precădere, în rândul tinerilor absolvenți de studii cu profil pedagogic) și diminuarea
motivației pentru cariera în domeniul educației.
Cauze: Reducerea semnificativă a numărului de copii/ elevi/ studenți, provocările pieței
muncii, condițiile sociale, economice, psihologice, emigrarea masivă a populației, inclusiv a
cadrelor didactice, pierderea atractivității profesiei de cadru didactic, sistemul învechit de formare
inițială și continuă a cadrelor didactice, lipsa coerenței și colaborării între structurile manageriale
pe verticală și orizontală sunt principalii factori ce determină schimbările semnificative din punct
de vedere cantitativ și calitativ ale resurselor umane din sistemul educațional în ultimii 10 ani. În
esență, sistemul de educație nu reușește să asigure realizarea cu succes a politicii de resurse umane,
inclusiv formarea (inițială și continuă) de calitate, selecția corectă, pe baza valorii și recompensa
adecvată, pe măsura performanței.
Consecințe: Nivelul de competență, motivația și prestația cadrelor didactice, care
influențează direct performanța sistemului educațional, respectiv, recrutarea, formarea
profesională de calitate, motivarea, dezvoltarea continuă a performanțelor cadrelor didactice
reprezintă strategia-cheie pentru promovarea educației de calitate. În context, dacă problema
resurselor umane nu va fi soluționată prin acțiuni sistemice, cu caracter intersectorial, care să
cuprindă toate procesele (recrutare, selecție, integrare, motivare, formare inițială și continuă,
evaluare, salarizare), toate categoriile de personal, de la toate nivelurile sistemului (educație
timpurie, învățământ general, profesional-tehnic, superior, formarea continuă), sistemul
educațional poate intra într-o criză profundă.
2.4. Dimensiunea relațiilor societății, comunității, familiei cu instituțiile de
învățământ
Provocarea 4: Promovarea insuficientă din perspectiva asigurării calității educației a
politicilor sociale și comunitare în educație, mai ales în privința serviciilor sociale pentru grupuri
dezavantajate, dar și a celor educați în și prin familie și a cooperării dintre școală, autorități și
familie.
Cauze: Managementul integrității promovat insuficient; mecanisme ineficiente de
responsabilizare a societății privind calitatea educației, dar și de implicare a acesteia în procese de
luare a deciziilor; nivel scăzut de asigurare socială a grupurilor dezavantajate în educație;
transparență redusă a procedurilor de angajare, distribuire a orelor, de salarizare bazată pe
performanță și a altor practici de management al resurselor umane în sistemul de învățământ;
sensibilizare minimă privind integritatea în instituțiile de învățământ la nivel național; ignorarea