construite tradiţional, din resurse locale, cum ar fi, de
exemplu, piatră, fibră de plante şi lemn şi, în multe zone
rurale, este la fel şi astăzi. Întreaga scenă rurală este o
reflectare a relaţiei dintre cele trei forţe principale ale
Universului: Cerul, Pământul şi Omenirea.
În religia chineză Cerul a fost şi este încă privit ca cea
mai puternică forţă din Univers, locuit de zei, zeiţe, spirite şi
înţelepţi, cunoscuţi ca nemuritori; Împăratul de Jad îi
conducea pe toţi. Împăratul Chinei, considerat ca Fiul Cerului
şi căruia i-a fost dat un mandat de a conduce Cerul, făcea
legătura dintre Omenire şi Cer. Relaţia dintre Omenire şi
Pământ era, de asemenea, puternică, deoarece China avea, în
mare măsură, o economie agrară. Anul era calculat în
conformitate cu schimbările Lunii, cu ciclul anotimpurilor şi
cu plantarea şi strângerea recoltelor. La începutul fiecărui an
agricol, împăratul iniţia şi conducea ritualurile religioase
pentru a se restabili armonia în întraga ţară şi pentru căutarea
binecuvântărilor pentru anul ce venea. Prin intermediul
acestor ritualuri, împăratul, ca simbol al naturii umane,
consolida relaţia dintre Cer, Pământ şi Omenire.
Chiar dacă perioada împăraţilor a trecut de mult şi
pentru milioane de oameni viaţa rurală a fost înlocuită de viaţa
urbană, noţiunea de omenire legată de lumea naturală se
menţine încă în Feng Shui. Un expert Feng Shui poate citi
peisajul şi poate identifica locurile puternice şi cele slabe în
formaţiunile naturale şi este, de asemenea, conştient de
limitele noastre în relaţia cu elementele, forţele şi
caracteristicile naturale.
Munţii şi dealurile
Unul dintre subiectele preferate ale pictorilor peisagişti
chinezi este reprezentat de peisajul muntos. Muntele a fost
întotdeauna considerat ca punctul în care se întâlnesc Cerul şi
Pământul. Muntele este domiciliul pustnicilor, un loc de
pelerinaj şi sacrificiu şi văile sale sunt punctate cu temple.
Vârfurile oferă accesul spre văi, cascade şi crânguri de copaci
şi ele, la rândul lor, se lărgesc în câmpii şi râuri. Oamenii sunt
punctaţi dincolo de peisaj, navigând de-a lungul râurilor,
arând câmpiile şi trâind pe pantele muntelui; astfel oamenii
devin subordonaţi puterii trăsăturilor naturale. Ideea de a trăi
în armonie cu ordinea naturală este o reflectare a lui Tao.
Muntele este îndreptat cu vârfurile sale, într-un peisaj
chinezesc clasic, spre cer, dar faptul că este în pantă şi acela
de a fi abrupt sunt contracarate de existenţa unor dealuri mai
joase şi a unor câmpii care trec pe sub vârfuri. Fără dealuri sau
fără pământul care se ondulează uşor ca un contraechilibru,
Yang-ul vîrfurilor muntelui nu ar fi echilibrat. În contrast,
norii sunt Yin şi câmpiile, care sunt aşezate jos, produc Yin şi
au nevoie de Yang-ul vârfurilor pentru a crea armonie
dinamică. Astfel, cel mai puţin promiţător loc Feng Shui rural
este o câmpie plată, fără trăsături; aici se află nişte copaci,
plante sau râuri pentru a produce Chi şi nu există dealuri, văi
sau oraşe pentru a-l canaliza sau pentru a-l micşora.
Orice teren, muntos sau nu, este o casă la Dragon,
creatura mitică ce aleargă de-a lungul Pământului cu Chi
pulsând prin corpul său. Corpul Dragonului se găseşte
întotdeauna într-o formaţie liniară, trasând liniile dealurilor
sau marcând Pământul. Cursurile de apă, care curg de la un
capăt la celălalt al Pământului, sunt canalele Dragonului şi
80