100/159
clar aceast
ă femeie nu i-a dorit nicidecum să aibă o cronologie atât de lungă de viei trecute. Am
hot
ărât să fac un scurt rezumat al celor mai timpurii viei ale sale pe Pământ, pentru a-l folosi ca o
trambulin
ă spre amintirile ei supracontiente. Ea a intrat rapid într-o transă profundă i i-a
contactat imediat sinele interior.
Am descoperit imediat că istoria încarnărilor acestei femei era uluitoare, coborând până în
trecutul foarte îndep
ărtat al vieii fiinelor umane pe Pământ. Atingându-i amintirile cele mai
timpurii, am ajuns la concluzia c
ă primele ei viei au avut loc la începutul ultimei perioade
interglaciare calde, care s-a întins într-un interval cuprins între 130.000
i 70.000 de ani în urmă,
înainte de ultima mare Er
ă Glaciară. Clienta mea a spus că în timpul climatului mai cald din
mijlocul Paleoliticului a tr
ăit în savanele subtropicale umede, în zone propice vân ătorii, pescuitului
i cultivării plantelor. Mai târziu, cu vreo 50.000 de ani în urm ă, când calotele glaciare continentale
au schimbat din nou clima P
ământului, trăise în peteri, îndurând frigul.
Trecând repede peste perioade mari de timp, am mai descoperit c ă înfăiarea ei fizică s-a
schimbat, de la o postur
ă uor aplecată la una mai dreaptă. Pe măsură ce avansam în timp, am
îndrumat-o s
ă privească în suprafeele de apă i să îi contientizeze corpul în timp ce îmi
poveste
te. Fruntea ei teită a devenit verticală de-a lungul a mii de ani în corpuri diferite.
Marginile supraorbitale de deasupra ochilor au c
ăpătat un aspect mai puin pronunat, aa cum i
p
ărul de pe corp s-a rărit, iar masivele maxilare ale omului arhaic au devenit mai fine. Numeroasele
sale vie
i, trăite atât ca femeie, cât i ca bărbat, mi-au dat multe informaii despre habitat, folosirea
focului, despre unelte, haine, alimente
i despre practicile tribale rituale din antropologia
îndep
ărtată.
Paleontologii au estimat că Homo erectus, un om-maimu ă, strămo al omului modem, a
ap
ărut cu cel puin 1,7 milioane de ani în urmă. S-au încarnat, oare, sufletele pe Pământ încă de pe
atunci, folosind corpurile acestor bipede primitive, pe care noi le numim hominide? Câ
iva dintre
clien
ii mei mai avansai au declarat că sufletele foarte avansate, specializate în căutarea gazdelor
potrivite pentru sufletele tinere, au estimat c
ă există viaă pe Pământ de peste 1 milion de ani.
Impresia mea este c
ă aceste suflete examinatoare au considerat că atât cavitatea creierului
hominizilor timpurii, cât
i cutia vocală redusă sunt inadecvate pentru dezvoltarea sufletului până
cu vreo 200.000 de ani în urm
ă.
Arhaicii Homo sapiens, a a numiii umanoizi, au evoluat cu câteva sute de mii de ani în urm ă.
De-a lungul ultimilor 100.000 de ani am g
ăsit două semne evidente de contiină spirituală i de
comunicare. E vorba de obiceiurile de înmormântare
i de arta rituală, ilustrate de totemurile
sculptate
i de desenele de pe stânci. Nu există nici o dovadă antropologică că aceste practici au
fost utilizate pe P
ământ înainte de omul din Neanderthal. Iată că sufletele ne-au făcut pe noi umani
i nu invers.
Unul dintre subiecii mei mai avansai remarca: Sufletele au însămânat Pământul în diferite
cicluri. O serie de informa
ii adunate de la o gamă largă de clieni îmi sugerează că suprafeele de
P
ământ pe care le cunoatem astăzi au provenit din continentele timpurii care s-au scufundat,
probabil în urma unui cataclism vulcanic sau a unei schimb
ări magnetice. S-a spus, de exemplu, că
Insulele Azore din Oceanul Atlantic reprezint
ă vârfurile munilor din Atlantida scufundată. Într-
adev
ăr, am avut subieci care au relatat că au trăit în locuri străvechi de pe Pământ, pe care nu le
pot identifica cu ajutorul geografiei moderne.
Astfel, este posibil ca sufletele să fi existat în corpuri mai avansate decât Homo erectus, care a
disp
ărut cu aproape un sfert de milion de ani în urmă, dovezile fosile fiind ascunse în urma
schimb
ărilor geologice. Oricum, această ipoteză susine că evoluia fizică a oamenilor a avut
sui
uri i coborâuri, ceea ce cred că este puin probabil.
Am mutat acum subiectul într-o viaă africană, cu vreo 9.000 de ani în urmă, despre care mi-a
spus c
ă a fost un moment important în evoluia ei. E vorba de ultima viaă pe care a petrecut-o cu
ghida sa, Kumara, ea îns
ăi un suflet avansat în acel moment, fiind în acea via ă soia unui
binevoitor
ef de trib, pe care-l sfătuia în problemele cotidiene. Am localizat provizoriu inutul lor
în mun
ii Etiopiei. Aparent, clienta mea o cunoscuse pe Kumara într-un num ăr de viei anterioare,