dictionar-medical-explicativ-ro-fr-en

dictionar-medical-explicativ-ro-fr-en

1. 1
II - INTRODUCERE




Au trecut 30 de ani de la apariþia primului dicþionar medical în limba românã ( Dicþionar
medical
, vol. I, II, 1467 pagini, Editura Medicalã, Bucureºti, 1969), rezultat al colaborãrii unui
colectiv alcãtuit din 32 de redactori ºi 61 de autori. Calitatea dicþionarului a fost pe mãsura
valorii profesionale a grupului, dar din pãcate, aceastã operã, unicã în literatura medicalã
româneascã, a rãmas la prima ediþie, deºi în ultima frazã a
Cuvântului înainte era formulatã
speranþa continuitãþii, prin referire la
"viitoarele ediþii". S-a pierdut astfel o ºansã unicã, deoarece
numai ediþiile succesive reprezintã garanþia de viaþã lungã a unui dicþionar, prin perfecþionarea
acestuia ºi prin menþinerea în sincronism cu evoluþia terminologiei medicale. Toate dicþionarele
importante s-au impus definitiv numai dupã mai multe ediþii, ca sã ne referim la cele de circulaþie
internaþionalã: în limba englezã
Dorland’s Illustrated Medical Dictionary (ediþia a 28-a, 1994),
Stedman’s Medical Dictionary (ediþia a 26-a, 1996), Taber’s Cyclopedic Medical Dictionary
(ediþia a 18-a, 1997) iar în francezã
Dictionnaire de termes de Médecine Garnier Delamare
(ediþia a 24-a, 1995)
Dictionnaire de Médecine Flammarion (6 ediþii ºi 6 tiraje, începând cu anul
1975). De altfel, tot prin ediþii succesive s-au consacrat ºi tratatele din diferite domenii ale
medicinii. La noi, aceastã tradiþie nu existã.
În prezent, câmpul lexical din diferitele domenii ale medicinii este imens: peste 200 000
de termeni (un inventar exhaustiv nu este posibil), la care se adaugã neîncetat neologismele,
îndeosebi cele din biologia molecularã, generatoare majorã în clarificarea proceselor
patogenetice, în progresele mijloacelor de diagnostic ºi terapie, care contureazã tot mai net
bazele medicinii moleculare. Totodatã, existã o crizã a limbajului medical, semnalatã încã de la
începutul secolului al XX-lea ºi caracterizatã prin imprecizia unor termeni, abundenþa
sinonimelor, excesul de eponime etc. Dar cea mai mare dificultate este generatã de însãºi
evoluþia gândirii medicale, aflatã, îndeosebi în ultimele decenii, într-o transformare profundã ºi
continuã. Limbajul, ca expresie a acestei gândiri, evolueazã mai lent, pe lângã faptul cã uneori
concepte abia conturate îºi aflã prematur, sub presiunea unor autori perseverenþi sau cu audienþã,
materializarea în cuvinte care poartã defectele unor concepte imature. Alteori, se confruntã
moduri de gândire diferite ºi din acest punct de vedere situaþia cea mai criticã se manifestã în
cazul nosografiei din Psihiatrie. O comparaþie între clasificarea americanã elaboratã de
American
Psychiatric Association
sub sigla DSM-IV (Diagnostic and Statistical Manual for Mental
Disorders
, ed. a IV-a) ºi cea publicatã de OMS, denumitã ICD-10 (The ICD-10 Classification of
Mental and Behavioural Disorders. Clinical descriptions and diagnostic guidelinnes
) este
edificatoare. De altfel, în ansamblul lor, denumirile bolilor reprezintã una din zonele critice ale
terminologiei, dupã cum se constatã ºi în prefaþa celei de a III-a ediþii, din 1997, a
Stedman’s
Concise Medical Dictionary: "For instance, the naming of diseases is utterly chaotic, the product
of a largely spontaneous evolution over the past 25 centuries".
(op. cit., p. VI). Ca o reacþie
necesarã, au apãrut numeroase comitete de nomenclaturã sau de terminologie care, pe lângã o
serie de clarificãri, din cauza susþinerii unor concepte proprii, uneori în opoziþie cu cele deja
consacrate, pot genera noi complicaþii terminologice. Un aspect particular îl reprezintã reacþiile
înregistrate în
Franþa împotriva expansiunii sau a asimilãrii necontrolate a anglicismelor. Deºi
aceste reacþii pot fi uneori excesive, o serie de soluþii propuse trebuie luate în considerare, atât
datoritã rolului istoric al medicinii franceze, al nivelului sãu actual, chiar dacã centrul de greutate
s-a deplasat în SUA, cât ºi a faptului cã terminologia medicalã româneascã se aflã în strânsã
relaþie cu cea francezã.
În condiþiile mai sus menþionate, redactarea unui dicþionar medical înseamnã un efort,
fãrã exagerare, la limitele condiþiei umane, care devine ºi mai apãsãtor cu gândul cã lucrarea,
prin rostul sãu, obligã la o responsabilitate particularã. Dacã ne-am încumetat la un astfel de

2. 2
efort, am fãcut-o ºi pentru cã în 1983 am publicat la U. M. F. “Gr. T. Popa” Iaºi un Mic dicþionar
medical
(2 vol., 1 025 pag.) cu un succes mai mare decât cel scontat, evident, ºi din cauza
absenþei unor astfel de lucrãri la noi în þarã. În continuare, preocupãrile în domeniul
terminologiei medicale s-au convertit într-o pasiune, care a devenit productivã datoritã
îndemnurilor ºi încurajãrilor pe care le-am primit. Dupã ce am încercat, pornind de la dicþionarul
menþionat, o colaborare cu un grup extins, care nu a mers, din pricina vremurilor, am reuºit sã
am drept colaboratori un grup de tineri, primii doi având o vechime de patru ani, alþii începând
lucrul de datã mai recentã.
Dicþionarul cuprinde termenii medicali de bazã ca ºi un numãr considerabil de termeni
din domeniile biologiei moleculare ºi ale altor ºtiinþe fundamentale cu rol în evoluþia prezentã ºi
viitoare a medicinii. Sperãm ca prin aceastã cuprindere sã captãm atât interesul studenþilor, al
medicilor tineri, în formare (îndeosebi prin terminologia de bazã ca ºi prin alte capitole ale
dicþionarului, cum se va vedea în continuare) cât ºi interesul medicilor deja afirmaþi profesional
(prin terminologia cu origine recentã, sau în curs de asimilare). Principalul element de
originalitate este reprezentat de structura dicþionarului, care nu se limiteazã la vocabularul de
termeni medicali, conþinând încã 10 capitole care, fiecare, înseamnã o extensie utilã. De aceea,
subtitlul dicþionarului,
Bazele terminologiei medicale, se potriveºte mai bine cu intenþiile
noastre.
Pentru selecþia termenilor, formularea definiþiilor, ca ºi pentru redactarea diferitelor
capitole am utilizat numeroase surse bibliografice. Acestea au fost necesare îndeosebi în cazul
neologismelor, în particular al termenilor din domeniile biologiei moleculare ºi celulare,
imunologiei, geneticii ºi biochimiei. Dinamica terminologiei în aceste domenii este prea
puternicã pentru a spera la o selecþie absolut echilibratã.
În formularea definiþiilor în cazul termenilor clasici, nesupuºi evoluþiei medicinii sau
modificãrilor conceptuale, nu am urmãrit originalitatea cu orice preþ. De altfel, existã o serie de
definiþii consacrate, în cazul cãrora diferenþele apar îndeosebi în extensia explicãrii termenilor.
Mult mai dificilã a fost introducerea unor termeni al cãror conþinut se aflã în schimbare, uneori
ameninþaþi sã devinã desueþi, alteori "resuscitaþi" de modificãri ale conceptelor sau sub influenþa
miºcãrilor, regrupãrilor nosologice. O mulþime de termeni de bazã ale cãror definiþii pãreau
stabilizate, definitive, prin acumularea de date noi îºi extind semnificaþiile, încât s-a accentuat o
dilemã: definiþie concisã, prin gen proxim ºi diferenþã specificã, sau definiþie mai cuprinzãtoare,
enciclopedicã? Pe de altã parte, uneori chiar autorii unor dicþionare de referinþã considerã cã
astfel de lucrãri nu trebuie sã fie doar simple ghiduri de terminologie. Citãm în acest sens din
prefaþa ediþiei a II-a a remarcabilului
Dictionnaire de Médecine Flammarion, semnatã de
profesorul
Jean Hamburger: "Ainsi naît l’idée qu’une nouvelle méthodologie doit être crée, où,
dans le choix critique du vocabulaire, la prudence et le refus de tout engagement autocratique
prématuré balancent avec justesse la volonté de traduire avec rigueur et vivacité la pensée
médicale d’aujourd’hui".
Cu alte cuvinte, realizarea unui dicþionar critic al limbajului medical,
ceea ce în cazul lucrãrii citate autorii au ºi reuºit.
Dicþionarul de faþã este trilingv, alãturi de forma în limba românã a fiecãrui termen, fiind
transcrise formele în limba francezã ºi în limba englezã. O astfel de formulã este riscantã când se
încearcã echivalenþa între termeni din limbi diferite fãrã definiþii sau explicarea termenilor
respectivi. Am adoptat aceastã soluþie în dicþionarul pe care l-am publicat în 1983 ºi am constatat
cã ea a fost apreciatã de utilizatori. Transcrierea în limba francezã a fiecãrui termen este
justificatã, deoarece terminologia medicalã româneascã de bazã s-a constituit în secolul al XIX-
lea, în cea mai mare mãsurã, din cea francezã. Chiar în prezent, deºi a pierdut mult din circulaþia
internaþionalã, franceza reprezintã o sursã sigurã de neologisme, deoarece acestea se adapteazã
cu uºurinþã la mediul lingvistic românesc. Mult mai necesarã, chiar obligatorie, este în prezent
transcrierea termenilor echivalenþi în limba englezã. Foarte probabil, aceastã soluþie va fi
adoptatã de toate dicþionarele redactate în alte limbi decât engleza, iar principalele dicþionare

3. 3
franceze sunt, deja, bilingve. Gãsirea termenului echivalent în limba englezã este mult mai
dificilã decât în cazul francezei, iar în cazul anglicismelor cu circulaþie internaþionalã este
imposibilã sau chiar inutilã. În consecinþã, uneori anglicismele au fost introduse în dicþionar ca
atare.
O serie de neologisme au fost traduse pentru prima oarã în limba românã, dupã verificãri
multiple.
Dupã cum se ºtie, eponimele încarcã excesiv terminologia medicalã, îndeosebi în cazul
denumirii bolilor, sindroamelor, semnelor ºi al probelor (testelor). În cele mai multe dicþionare,
acestea sunt introduse urmând ordinea alfabeticã. În dicþionarul de faþã am grupat eponimele la
termenii de bazã, ceea ce ni se pare mai raþional. Ca urmare, în cazul termenilor boalã, sindrom,
semn, probã, test se disting douã secþiuni: prima în care sunt menþionate în ordine alfabeticã
denumirile comune (de ex.: boli cu denumiri comune), a doua care cuprinde, tot în ordine
alfabeticã, eponimele (de ex.: boli cu nume proprii). Un
Indice de nume proprii permite cãutarea
cu uºurinþã a oricãrui eponim prezent în dicþionar, deoarece aici termenii care conþin numele unui
anumit autor au fost grupaþi la numele autorului respectiv.
La o soluþie originalã am recurs în cazul majoritãþii termenilor din domeniul anatomiei.
Astfel, aceºtia sunt prezentaþi în capitolele conþinând
Tabele de date anatomice, redactate de dr.
Horaþiu Varlam
. În corpul dicþionarului am introdus doar denumirile termenilor anatomici în cele
trei limbi, cu trimiteri la tabele, care sunt structurate pe tipuri de formaþiuni anatomice (artere,
vene, nervi, muºchi etc.). Suntem convinºi cã utilizatorii vor aprecia aceastã formulã, mai clarã ºi
sistematizatã faþã de o prezentare a termenilor cu definiþii clasice.
Denumirile medicamentelor nu au fost cuprinse sistematic în dicþionar, ci doar îndeosebi
cele ale unor clase de medicamente, considerând cã studenþii ºi medicii au la dispoziþie
dicþionare sau ghiduri specializate.
O serie de alte capitole au o extensie considerabilã, pânã la proporþiile unor mici
dicþionare autonome. Este cazul îndeosebi al capitolului
Ghid etimologic care este mult mai
cuprinzãtor decât în alte dicþionare, parcurgerea sa fiind utilã îndeosebi pentru studenþi, dar ºi în
cazul medicilor, pentru accesul la etimologia unor termeni necuprinºi în dicþionar. Prin
parcurgerea ghidului se poate observa cã, din pãcate, tezaurul de afixe de origine greacã ºi latinã
nu este în prezent exploatat suficient în crearea de neologisme. Într-un alt capitol sunt
cuprinse un numãr mare de
Acronime ºi simboluri care circulã sau pot fi utilizate, îndeosebi cele
cu origine din terminologia medicalã englezã.

Tabelele de constante biologice sunt mai analitice ca de obicei, conþinând pe lângã
valorile numerice prezentate uneori în unitãþi uzuale, exprimarea în Sistemul Internaþional,
factorii de conversie în SI, rubrici cu referire la metodele utilizate (de care depinde sensibilitatea
ºi reproductibilitatea determinãrilor) precum ºi observaþii asupra unor variaþii fiziologice sau/ºi
cauze de eroare.
Douã glosare, de
informaticã medicalã cu termeni accesibili, a cãror înþelegere nu
presupune o iniþiere deosebitã în informaticã, precum ºi un altul de
termeni medicali populari
reprezintã secþiuni cu totul originale ºi, sperãm, utile.
Am apreciat necesar, de asemenea, un capitol cu
Abrevieri ale titlurilor revistelor
medicale de circulaþie internaþionalã.
Intenþia de a adãuga o listã cu abrevieri ale titlurilor
revistelor româneºti nu a putut fi materializatã, deoarece multe dintre acestea nu conþin
menþionatã abrevierea titlului, iar altele au o apariþie ºi o circulaþie sub semnul hazardului.
În afarã de absolut necesarul
Indice de nume proprii, structura trilingvã a dicþionarului a
impus capitolele
Indice de termeni englez-român ºi Indice de termeni francez-român, iar
prezenþa unor termeni ºi în alte secþiuni decât corpul dicþionarului, un
Indice general de termeni.
În scrierea termenilor s-a respectat ortografia românã, utilizând ca lucrare de referinþã
DEX. Rareori ne-am abãtut de la aceastã regulã, din motive justificate. De ex., în loc de forma
cherato (cheratinã, cheratitã º. a.) este de preferat forma kerato (keratinã, keratitã º. a.). În cazul

4. 4
unor termeni cu variante în scriere determinate de exprimarea foneticã am adoptat varianta
recomandatã în DEX, care corespunde utilizãrii celei mai frecvente. De ex.
cromozom ºi nu
cromosom, acrozom ºi nu acrosom. Pluralul unor substantive, chiar dacã este diferit de cel
consacrat prin utilizare, este propus conform DEX. Cel mai bun exemplu: forma termenului
antigen la pl. este antigeni (ºi nu antigene), deoarece antigen este s. m.
Pentru termenii compuºi s-a folosit în majoritatea cazurilor scrierea fãrã cratimã, cu
excepþia unor termeni formaþi din pãrþi antagonice sau consacraþi ca atare (de ex. DOPA-oxidazã,
entero-anastomozã, acido-bazic, antero-posterior etc.).
Sinonimia rãmâne o mare problemã, care poate fi uneori sursa unor serioase dificultãþi în
comunicarea dintre medici. În condiþii ideale, sinonimia ar trebui eliminatã din terminologia
medicalã, dar acest moment de clarificare, dacã va veni vreodatã, este încã foarte departe.
Aceasta, chiar dacã
A. D. Kostic, autorul celui mai cunoscut dicþionar medical poliglot (în 7
limbi) spera în 1971 la consacrarea unei terminologii medicale care sã fie definitivã ºi
internaþionalã. Dicþionarul cuprinde numeroase sinonime, transcrise în ordine alfabeticã, unele
desuete, sau cu o circulaþie mai restrânsã.
Dicþionarul se încheie cu o bibliografie amplã al cãrei rost constã în precizarea surselor pe care le-am
utilizat în documentare, dar referinþele pot fi utile ºi celor interesaþi de aprofundarea informãrii asupra unor aspecte
ale terminologiei medicale.
Ca iniþiator al proiectului acestui dicþionar ºi autor principal nu aº fi reuºit sã duc pânã la
sfârºit lucrarea fãrã grupul de tineri ale cãror nume sunt menþionate în prima paginã în calitate de
colaboratori. Pe lângã faptul cã ei au îndurat servituþi inimaginabile, de la introducerea la
calculator a termenilor la numeroase corecturi ºi verificãri, au contribuit efectiv ºi la rezolvarea
unor probleme legate de redactare. Numele altor tineri, care au colaborat episodic, sunt
menþionate în pagina urmãtoare. Datoritã tinerilor s-a constituit un grup, care aº vrea sã sper,
poate reprezenta o garanþie a evoluþiei în viitor a dicþionarului. Oricum, s-a încheiat o etapã dupã
un efort care este greu de descris ºi de aceea îi voi cita pe autorii unei astfel de lucrãri, care a
apãrut în anul 1826, sub titlul
Nouveau Dictionnaire de Médecine, Chirurgie, Pharmacie,
Physique, Chimie, Histoire Naturelle
, etc. (vol. I, II, 1492 pagini, Chez Gabon et C-ie, libraires,
rue de l’École-de-Médecine, Paris, 1826). În introducerea la acest dicþionar (intitulatã
Avertissement) autorii, A. Béclard, Chomel, H. Cloquet, M. Orfila exprimã cum nu se poate mai
bine starea celor care se încumetã sã se angajeze la un astfel de efort:
"... et ce travail, ingrat par
lui-même, leur a paru assez utile pour leur faire vaincre le dégoût qu’il doit inspirer a ceux qui
s’y livrent".

Un adevãr indiscutabil caracterizeazã soarta oricãrei lucrãri de genul celei de faþã: dintre
toate cãrþile din domeniul medicinii, dicþionarele sunt cele mai expuse criticii, deoarece fiecare
termen ºi definiþie analiticã a acestuia pot reprezenta “þinte” potenþiale de stimulare a acribiei
utilizatorilor. Fãrã vreo intenþie de domolire a riscului expunerii la critici, mãrturisim cã am
lucrat cât a fost posibil, nu suntem infailibili, iar orgoliul de autori s-a risipit în confruntarea cu
numeroasele dificultãþi pe care le-am întâmpinat în labirintul terminologiei medicale. Este cu
neputinþã sã nu ne fi scãpat unii termeni care ar fi trebuit sã fie incluºi, sau sã nu fi rãmas alþii
care puteau lipsi, dupã cum, este imposibil ca unele definiþii sã nu conþinã informaþii mai vechi.
De aceea, vom fi recunoscãtori celor ce vor formula critici amãnunþite, care vor putea fi utilizate
constructiv într-o eventualã viitoare ediþie a dicþionarului.
*
* *

Mulþumim tuturor celor care ne-au încurajat, îndeosebi
Domnului Academician Ion
Haulicã
, un maestru desãvârºit care induce, celor ce au ºansa sã se afle în preajma sa, pasiunea
pentru muncã sub semnul adagiului
Labor omnia vincit improbus. Un gând colegial ºi prietenesc

5. 5
pentru Domnul Dr. Mihail Mihailide, care cultivã în paginile “Vieþii Medicale” terminologia
medicalã, iar pe noi înºine ne-a stimulat cu cãldura ºi pasiunea care îl caracterizeazã.
Mulþumirile noastre Doamnei cercetãtor dr.
Carmen Gabriela Pamfil, de la Institutul de
Filologie Românã “A. Philippide”, Iaºi
, pentru cã am beneficiat de competenþa sa în clarificarea
unor probleme de lexicografie. Eventualele inadvertenþe de acest gen ni le asumãm, deoarece am
apelat la domnia sa în etapa redactãrii finale.
Domnului
Prof. dr. Vasile Chiriþã îi mulþumim pentru cã datoritã competenþei sale am
ieºit dintr-un impas absolut: terminologia psihiatricã.
Recunoºtinþa noastrã conducerii
Editurii Medicale, fãrã de care apariþia acestei cãrþi nu ar
fi fost posibilã.

Valeriu Rusu

6. 6

IV - Abrevieri utilizate în dicþionar


abrev. abreviere adj. adjectiv
amer. englezã americanã
anat. anatomie
angl. anglicism
ant. antonim
ar. limba arabã
ATP acid adenozintrifosforic, adenozin
trifosfat
bg. limba bulgarã
cf. conform
DCI denumire comunã internaþionalã
DEX Dicþionarul explicativ al limbii
române
d. p. d. v. din punct de vedere
dial. dialect(al)
dim. diminutiv
engl. limba englezã
ex. exemplu, exemple
fam. familiar
fig. (sens) figurat
fr. limba francezã
germ. limba germanã
gr. limba greacã (veche)
it. limba italianã
jap. limba japonezã
lat. limba latinã
LCR lichid cefalorahidian
magh. limba maghiarã
Mr masã molecularã relativã
n. noun (substantiv - în engl.) / nãscut
în
NA Nomina Anatomica
neogr. limba neogreacã
obs. observaþie
pop. (termen) popular
priv. privativ
pron. pronunþie
s. f. substantiv feminin
s. m. substantiv masculin
s. n. substantiv neutru
sin. sinonim
sl. limba slavã veche
SNC sistem nervos central

7. 7
stom. stomatologie
º. a. ºi altele
tab. anat. tabele anatomice
tab. const. biochim. tabele de constante biochimice
tab. const. endocrinol. tabele de constante endocrinologice
tab. const. hematol. tabele de constante hematologice
ucr. limba ucraineanã
v., (v.) vezi
var. variantã
vb. verb

N.B. O serie de abrevieri utilizate mai rar se aflã cuprinse în cap.
VII - Abrevieri ºi simboluri.




V - DIN ISTORIA TERMINOLOGIEI MEDICALE



În contrast cu importanþa subiectului, lucrãrile dedicate istoriei terminologiei medicale
sunt surprinzãtor de puþine, dupã cum se poate observa ºi din lista de referinþe bibliografice.
Aceasta, în timp ce cãrþile dedicate istoriei artei ºi ºtiinþelor medicale, reconstituirii unor mari
momente din evoluþia medicinii, sau biografiilor unor personalitãþi sunt numeroase. Se afirmã cã
spre deosebire de biologi, antropologi, chimiºti ºi fizicieni, care au acordat atenþia cuvenitã
mijloacelor lor de exprimare, medicii s-au dedicat cu puþinã sârguinþã studiului riguros al unui
limbaj de o complexitate excepþionalã. În aceste condiþii, sursele terminologiei medicale se aflã
îndeosebi în scrierile strict profesionale, prima dintre acestea fiind
Corpus hippocraticum.
În consecinþã, istoria terminologiei medicale înseamnã o reconstituire dificilã, o
retrospectivã care, în absenþa unor lucrãri cu vechime dedicate ansamblului limbajului medical,
se contureazã cu multe dificultãþi.

*
* *

Medicina este primul ºi cel mai puternic mijloc de intervenþie a omului asupra condiþiei
sale vulnerabile, dar mereu perfectibile. De aceea, în introducerea la celebrul sãu curs de
patologie medicalã,
Iuliu Haþieganu scria cã ea a apãrut din primele etape de dezvoltare a
umanitãþii: "
terapia s-a nãscut în pãdure unde era foame, fricã ºi dragoste de a trãi".
Când vor fi rostite primele cuvinte destinate exclusiv acestui început, foarte discret, al
medicinii? Existã în fiecare limbã cuvinte vechi, care scapã oricãrei încercãri de integrare într-un
sistem etimologic.
Cel mai vechi text medical cunoscut dateazã de aproape 5 000 de ani ºi a fost descoperit
în ruinele de la
Nipur (Mesopotamia anticã). Un medic sumerian anonim s-a decis într-o zi, cãtre
sfârºitul mileniului al treilea, înainte de
Hristos, sã lase confraþilor ºi elevilor cele mai preþioase
reþete ale sale. El a scris, cu caractere cuneiforme, pe o tãbliþã din argilã (16 x 9,5 cm) cele mai
importante leacuri pe care le poseda. Pentru aceasta el folosea, ca ºi o parte din industria
farmaceuticã de azi, substanþe de origine vegetalã, animalã ºi mineralã. Dacã în ceea ce priveºte
procedeele utilizate pentru obþinerea "medicamentelor" textul este edificator, impresionând prin

8. 8
cunoºtinþele profunde de chimie ale sumerienilor, nu sunt, însã, menþionate bolile în care erau
utile aceste leacuri. În consecinþã, nu putem afla nimic despre starea terminologiei medicale a
timpului.
Prima terminologie medicalã coerentã, organizatã într-un autentic sistem, o datorãm lui
Hipocrate din Cos. Cu patru secole înaintea erei noastre, el a reuºit sã desprindã medicina de
magie ºi vrãjitorie, transformând-o într-o ramurã a filosofiei ºi ºtiinþei. Acest moment
excepþional a fost posibil prin elaborarea în era hipocraticã a termenilor fundamentali pentru
medicinã. Cum a fost posibilã persistenþa peste veacuri a acestei terminologii? Explicaþia acestui
miracol lingvistic este complexã:
Hipocrate a preluat tot ce era semnificativ în amestecul, adesea
confuz, de artã medicalã ºi magie, de la greci, dar deopotrivã ºi de la egipteni, arabi, sumerieni ºi
evrei. Chintesenþã a medicinii hipocratice, aforismele rãmân ºi în timpurile noastre de o
surprinzãtoare actualitate. Este semnificativ pentru formarea terminologiei medicale la noi cã
primul text medical românesc mai important, dintre cele cunoscute pânã acum, este manuscrisul
intitulat "
Alegerile lui Ippocrat", o traducere din greceºte a aforismelor celebrului medic al
antichitãþii, fãcutã în prima jumãtate a secolului al XVIII-lea. Manuscrisul, cuprinzând 24 de
pagini
in-folio mic, se aflã la Biblioteca centralã universitarã "M. Eminescu", din Iaºi.
Pe un plan mai larg, trebuie sã observãm cã în vocabularul fundamental al limbii noastre,
ca ºi în cel al altor limbi, cuvintele de origine greacã sunt puþine, în general, între 3 ºi 6%. Cea
mai mare parte a cuvintelor de origine greacã sunt concentrate în zone particulare ale lexicului,
în domeniul ºtiinþelor. Mai vechi ori mai recente, exacte sau umaniste, ºtiinþele ºi-au dezvoltat
vocabularul din tezaurul grecesc. Chiar denumirile diferitelor ºtiinþe sunt de origine greacã.
Excepþii fac doar: algebra (origine arabã), informatica (latinã), precum ºi medicina, care deºi este
cea mai mare "consumatoare" de termeni de origine greacã îºi are originea, ca denumire, în
latinã.
Douã argumente explicã aceastã afinitate particularã între ºtiinþe ºi limba greacã. Mai
întâi unul de origine istoric: dupã moartea lui
Alexandru cel Mare (323 î. Hr.) centrul vital al
ºtiinþelor se va deplasa din
Grecia, episodic, la Alexandria ºi apoi la Roma. Când latinii au
cunoscut civilizaþia greacã ºi au vrut sã participe la dezvoltarea acestui tezaur, ei se aflau abia la
începuturile dezvoltãrii ºtiinþei. De aceea, au preluat de la greci cunoºtinþele, metodele de
învãþãmânt ºi terminologia. Fenomenul de împrumut din limba greacã pentru termenii ºtiinþifici a
continuat ºi dupã ce ºtiinþele în
Grecia au parcurs o perioadã obscurã. Aceste împrumuturi nu
reprezentau doar continuarea unei tradiþii. Aici intervine cel de-al doilea argument: limba greacã
este incomparabil mai adaptatã decât limba latinã la crearea de noi termeni. Latina ºi limbile
romanice derivate au mari posibilitãþi de creaþie lexicalã prin jocul sufixelor ºi al prefixelor, dar
existã dificultãþi evidente în inventarea de cuvinte compuse reunind într-un concept nou douã
concepte diferite. De exemplu, cuvântul
coledoc, de origine greacã, rezultã din reunirea, foarte
simplu de realizat, a altor douã cuvinte:
khole (bilã) ºi dokhé (receptacul). Coledoc semnificã,
deci, conform acestei reuniri, care primeºte bilã sau receptacul pentru bilã. Acest avantaj a fost
decisiv, în consacrarea ulterioarã a limbii greceºti în terminologia ºtiinþificã.
Dar cum a mai evoluat, în ansamblul sãu, terminologia medicalã dupã perioda
hipocraticã?
În anul 131 dupã
Hristos se naºte la Pergamon (Asia Micã) Galenus al cãrui prestigiu se
va exercita ulterior timp de 1 400 de ani. Scrierile sale erau considerate deasupra oricãrei critici
posibile, deci aproape sacre. Grec fiind,
Galenus va continua tradiþia anterioarã, dar lumea era de
acum cuceritã de romani, care îºi vor impune influenþa atât prin latinizarea unor termeni de
origine greacã, cât ºi prin apariþia unor sinonime de origine latinã, pentru termeni preexistenþi.
De exemplu, terminaþia masculinã greacã -
os, va deveni us ca în bronchos, bronchus, cea a
substantivelor feminine va trece din -
e în -a (theke, theca), dupã cum în numele neutre cu -on
final se va utiliza -
um (craniom, cranium). Doar substantivele neutre terminate în -a vor rãmâne
neschimbate (de ex.,
coma). În plus, ca urmare a trecerii pe primul plan a limbii latine, unii

9. 9
termeni medicali, deºi erau deja prezenþi în limba greacã, îºi vor afla ºi o exprimare în limba
Romei. Exemplele de dublã determinare greacã ºi latinã sunt multe; de pildã, pentru glandã: aden
în greacã ºi
glans în latinã. În limba noastrã s-au pãstrat, în mare mãsurã, ambele forme, dar în
timp ce forma latinã este utilizatã frecvent ca atare, cea greacã se întrebuinþeazã în compunerea
unor cuvinte derivate sau compuse. În cazul cuvântului
creier la noi s-a optat, cel puþin în
limbajul comun, pentru limba latinã (
cerebrum), în timp ce în limbajul specialiºtilor se utilizeazã
forma greacã,
encephalon.
Din convergenþa limbilor greacã ºi latinã vor rezulta bazele terminologiei medicale.
Ulterior, peste veacuri, acest tezaur lingvistic iniþial, greco-latin, va fi pãstrat devenind
baza comunicãrii în medicinã. Este, probabil, foarte greu de acceptat ideea acestei continuitãþi
dacã se observã evoluþia extraordinarã a medicinii, îndeosebi în secolul nostru. În realitate însã,
ºtiinþa s-a nãscut în
Grecia secolelor VI-IV î.e.n., iar expresia consacratã de "miracol grecesc",
care aparþine istoricului francez
Ernest Renan defineºte acest moment. Uneori însã, cuvintele pot
prin forþa lor de sugestie sã deturneze o cale, sau chiar sã introducã un grad de obscuritate,
tocmai acolo unde putea fi mai mult raþionalism, mai multã luminã. Este ºi cazul acestei
expresii, pentru simplul motiv cã miracol nu înseamnã altceva decât un efect cu o cauzã care
scapã raþiunii omului ºi în care se vede un semn al supranaturalului. Or, "
miracol grecesc" este
explicat limpede în prezent, de cãtre istorici autorizaþi, ca fiind prima revoluþie ºtiinþificã din
istoria umanitãþii. În consecinþã,
Hipocrate exponentul "miracolului" în medicinã va lãsa urme
durabile în terminologia medicalã.
Ce cuvinte mai rezistã azi, dupã mai mult de douã milenii? Puþine cu sensul iniþial
nemodificat, multe însã nãscute din doctrina hipocraticã ºi reintegrate ulterior în cursul mereu
shimbãtor al medicinii.
Existã, totuºi, ºi în medicinã cuvinte cu o mare capacitate de supravieþuire. Acestea
persistã peste secole, timp îndelungat, chiar dupã ce ideile care le-au generat se perimeazã.
Persistenþa termenilor medicali se realizeazã pe douã cãi.
Prima, mai complexã, constã în
shimbarea semnificaþiei termenului în acord cu o serie de modificãri conceptuale; a doua cale
constã în persistenþa termenului, chiar dacã sensul sãu iniþial a fost abandonat.
În cele ce urmeazã
ne vom referi la prima cale. Un exemplu sugestiv poate fi reprezentat de cuvintele
soma, pneuma
ºi
psyche, care în vremea lui Hipocrate semnificau fundamentele vieþii. Soma reprezintã corpul
sub aspectul sãu material. Termenul a rezistat de-a lungul secolelor, iar în prezent îl acceptãm cu
restrângerea semnificaþiei: "
Ansamblul organismului, cu excluderea þesuturilor ºi celulelor care
joacã un rol direct în reproducere
" (Al. Manuila). Rãdãcina soma persistã în termeni medicali
foarte diverºi:
somatic reprezintã un cuvânt pãtruns în limbajul comun; cromosom (cromozom),
semnificã etimologic corp colorat ºi aminteºte faptul cã formaþiunile, reprezentând "
cheile vieþii"
au fost descoperite graþie unor materii colorate;
trisomie, în acest cuvânt soma a substituit
cromosom, termenul definind o boalã cauzatã de prezenþa unui cromozom în trei exemplare în
loc de douã; protozoarul care provoacã boala somnului se numeºte, aºa cum se ºtie,
Tripanosoma, iar mai pe româneºte denumirea ar însemna corp ascuþit sub formã de sfredel, de la
cuvântul grecesc
trypanon. În limba românã existã tendinþa de a pronunþa cromozom,
Tripanozoma, termenii fiind transcriºi ca atare ºi în dicþionarele de bazã ale limbii române. În
toate aceste exemple, rãdãcina
soma îºi pãstreazã sensul iniþial, din medicina hipocraticã, de
asemenea, ea rãmâne mereu disponibilã pentru formarea de neologisme. Se mai observã cã
majoritatea cuvintelor derivate din soma pãtrund ºi sunt asimilate relativ rapid în limbajul
comun.
Lexicul medical referitor la corpul uman este cel mai larg difuzat dintre toate lexicurile
ºtiinþifice, tendinþã normalã, fiindcã orice persoanã are incomparabil mai multe motive sã
primeascã informaþii asupra propriului corp, cu prioritate faþã de, sã spunem, datele referitoare la
fizica temperaturilor joase, sau un nevertebrat recent descoperit. Pãtrunderea unor termeni
medicali în limbajul comun duce uneori la "coruperea" acestora, prin lãrgirea sau deturnarea

10. 10
semnificaþiilor iniþiale. Existã cel puþin un cuvânt derivat din soma, care ar putea fi interpretat
greºit:
somatizare. Termen de bazã în psihosomaticã (din gr. psyche ºi soma), cuvântul
somatizare s-a depãrtat foarte mult de sensul iniþial al rãdãcinii, însemnând înscrierea, reflectarea
unui conflict psihic într-o afecþiune somaticã.
În cazul celorlalte douã cuvinte ale triadei amintite anterior,
pneuma ºi psyche deosebirea
de sens era, iniþial, suficient de confuzã. De exemplu, în "
Iliada", psyche are înþelesul de
respiraþie umanã. Prin
psyche ºi pneuma se denumeau sufletul sau spiritul, de asemenea,
respiraþia, ca ºi principiul activ care anima ºi controla întregul corp.
O extindere de o amplitudine excepþionalã a conceptului
pneuma aparþine lui Galenus. Se
spune cã
Hipocrate i-a oferit acestuia sistemul medical, iar Aristotel i-a inspirat forma. Doctrina
lui
Galenus - care ºi-a început cariera prin îngrijirea gladiatorilor ºi a devenit ulterior medicul
împãraþilor romani - va persista pânã în secolul al XVIII-lea.
Pneuma în concepþia lui Galenus
existã sub trei forme: prima rezultã din interacþiunea sângelui cu ficatul ºi intestinele, la nivelul
inimii, împreunã cu sângele venit de la plãmâni, ia naºtere
a doua pneuma ºi, în fine, prin
trecerea sângelui în creier rezultã
pneuma a treia, care trece prin nervi în tot corpul.
Titlul de glorie al lui
Galenus este acela de precursor al medicinii experimentale
moderne. Dacã în anul 1550 operele complete ale lui
Galenus apãreau încã la Veneþia într-o
ediþie excepþionalã, în curând doctrina sa va primi o loviturã de graþie:
Harvey descoperã (1628)
circulaþia sângelui, ceea ce conduce la restrângerea sensului cuvântului
pneuma, care va însemna
doar respiraþie sau, mai corect, suflu. Va rãmâne ca o amintire a importanþei de altã datã a
cuvântului faptul cã în greacã
pneuma înseamnã ºi spirit. De altfel, aceastã legãturã semanticã
între suflu ºi spirit se regãseºte în latinã, unde
spiritus semnificã mai întâi respiraþie (spirare
înseamnã a respira). "Decãderea" bruscã a unor concepte odinioarã celebre este caracteristicã
medicinii; aproape orice descoperire importantã a condus la importante "miºcãri" ale cuvintelor.
Uneori, necunoaºterea cauzelor bolilor a generat diverse ipoteze cuprinse în nenumãrate volume.
A fost suficientã o descoperire pentru ca totul sã se concentreze în câteva pagini clare.
Pneuma
nu va rãmâne nici mãcar ca rãdãcinã pentru
pulmon, deoarece acest termen vine din latinã,
pulmo fiind menþionat pentru prima oarã de Cicero (166-43 î. Hr.). Mai mult, rãdãcinile
pneumat-, pneumato- rezultate din pneuma, pneumatos pot provoca ºi confuzii, nereferindu-se la
pulmoni sau plãmâni. De aceea specialistul în afecþiuni pulmonare se numeºte pneumolog ºi
nu… pneumatolog. Ca o consolare, ne aduce aminte de
pneuma, cuvântul pneumatic, umflat cu
aer, de unde, prin abreviere a rezultat pneul automobilului. Dimpotrivã,
apnee ºi dispnee au
rezultat tot din dezvoltarea rãdãcinii
pneuma, care a dat un nou cuvânt, pnoia, cu sensul de
respiraþie. Apoi, existã un numãr apreciabil de cuvinte derivate cu ajutorul prefixelor
pneum- sau
pneumat- ºi, respectiv, pneumo-, pneumato-. Aceste prefixe trebuie utilizate cu precauþie,
deoarece pot genera mai multe confuzii. Prima confuzie posibilã þine de faptul cã prefixele
respective pot semnifica deopotrivã umplut cu aer (de exemplu,
pneumatocel) sau în relaþie cu
respiraþia, cu plãmânii (de exemplu,
pneumalergen). Pe de altã parte, cuvântul pneumatocel
induce confuzii ºi prin faptul cã el denumeºte orice tumoare, tumefacþie sau hernie care conþine
gaz, aer. De aceea, acest termen trebuie utilizat combinat cu alte cuvinte care sã confere precizia
de rigoare. În plus, existã sinonimele improprii de
pneumocel ºi pneumonocel. Dimpotrivã,
pentru
hernia pulmonarã se recomandã, în locul termenului pneumatocel, denumirea pneumocel.
Uneori, diferenþierea sensului devine aproape imposibilã:
pneumartrozã poate însemna prezenþa
de gaz într-o cavitate articularã, dar ºi introducerea de aer în aceeaºi cavitate, în vederea
examenului radiologic.
Existã apoi, cuvântul
pneumatozã, adicã prezenþa anormalã de aer sau de gaz în þesuturi,
organe ori regiuni anatomice. ªi acest termen pune… probleme. În primul rând pentru faptul cã
gazul respectiv poate fi de origene exogenã (de exemplu, pneumatoza gastro-colicã, adicã
aerogastria ºi aerocolia) ºi atunci este vorba despre aer, sau dimpotrivã, originea sa poate fi
endogenã, în acest caz compoziþia gazului deosebindu-se de cea a aerului. Sã ne oprim aici,

11. 11
deoarece dupã atâtea complicaþii de terminologie s-ar putea sã inducem o … pneumatofobie.
Oricum, termenul care în urmã cu mai bine de douã milenii însemna deopotrivã eter ºi spirit,
generând o doctrinã medicalã, ne creeazã azi suficiente dificultãþi.
Al treilea termen al triadei,
psyche va rãmâne în terminologia medicalã ºi ºtiinþificã, în
general, sub forma prefixului
psiho - determinând o relaþie cu funcþiile mentale. De datã recentã,
acest prefix este utilizat ºi în compunerea unor cuvinte care evocã fenomene doar parþial de
naturã psihicã:
psihomotor, psihosomatic, psihosocial, psiholingvisticã etc.
Interesant este termenul
psihedelic, "fabricat" în Anglia, care clarificã "viziunile"
provocate de halucinogene ºi care, probabil sugereazã cã aceste nefericite stãri fac sã "se vadã"
psihicul celui condamnat la consumul unor astfel de substanþe, deoarece
deloun semnificã în
greacã, a arãta, a expune, a prezenta. În realitate ºi prefixul
psiho- creeazã, îndeosebi în teritoriul
atât de încãrcat cu concepte ºi termeni în miºcare al psihiatriei, destule complicaþii.
Viaþa de zi cu zi a grecilor ºi a romanilor din vremea lui
Hipocrate ºi a lui Celsius a lãsat
urme durabile în vocabularul medical. Nenumãraþi termeni au derivat din asemãnarea cu clãdirile
sau încãperile acestora, cu animale ori cu plante, instrumente muzicale ale timpului, obiecte de
podoabã, unelte ale agricultorilor, sau chiar cu armele vremurilor antice. Cuvintele apãrute pe
aceastã cale probeazã o remarcabilã imaginaþie ºi constituie un principiu de derivare a termenilor
medicali început în antichitate ºi continuat de-a lungul secolelor, pânã în zilele noastre. Devine
posibilã, în mare mãsurã, chiar o reconstituire insolitã a spaþiului domestic greco-roman,
intermediatã de cuvinte care acum aparþin medicinii. Este foarte dificil sã se stabileascã data
apariþiei unui anumit termen medical. "Certificatul de naºtere" aproape de necontestat este oferit
de prezenþa cuvântului, pentru prima oarã, într-o carte sau într-un manuscris. Chiar dupã aceastã
probã rãmân dubii care se rezolvã mai greu, întrucât nu existã garanþia cuprinderii, în scrierile
unei anumite perioade, a întregului lexic medical caracteristic pentru momentul respectiv. Dacã
ar fi trãit pe atunci unii grafomani ai perioadelor mai apropiate de noi, ºansa transcrierii pentru
eternitate a unor cuvinte ar fi fost mai mare. Dar termenul grafomanie, cu sinonimele sale,
graforee ºi scribomanie, dateazã din momentul în care accesul la uneltele tipografice a dobândit
o extremã accesibilitate.
În continuare, vom examina mai mulþi termeni medicali cu origine în realitatea cotidianã
greacã sau romanã. De la
agora grecilor, piaþa publicã atât de animatã, a derivat agorafobie (ºi nu
agorofobie, cum existã tendinþa sã fie utilizat termenul) adicã, fobia de spaþii libere ºi de locuri
publice. Deºi depãºim limitele limbajului medical, ni se pare interesant sã menþionãm cã
rãdãcina
agor stã la baza unei familii de cuvinte care s-au îndepãrtat foarte mult ca sens. Ne
aflãm, deci, în faþa unei familii … dezbinate, rãdãcina evocând aceastã idee, prezentându-se sub
formele
ager, agor, êgor, êgur. Care sunt "membrii" mai importanþi ai acestei familii de cuvinte?
Categorie, alegorie ºi panegiric, deºi cu sensuri foarte diferite, se înrudesc cu agorafobie.
Cuvântul
categorie, derivã din katêgorein, a vorbi împotrivã (de la -egorein, rãdãcinã evocând
discursul public, ºi
kata- contra). Iniþial katêgoria însemna acuzare, apoi un lucru spus apropo de
cineva, în fine, grupa sau genul în care se clasificã un obiect, pentru ca în perioda modernã
cuvântul sã dobândeascã ºi sensul de noþiune fundamentalã în domeniul filosofiei.
Alegorie,
termen din aceeaºi familie, se întrebuinþeazã azi îndeosebi pentru desemnarea unui procedeu
artistic; la origine, însã, el desemna acelaºi procedeu, dar numai cu referiri la un discurs, rãdãcina
sa (-
êgor) evocând ideea de a vorbi în public. Panêguris semnificã la greci o adunare pentru toatã
lumea (
pan - tot), iar discursul pronunþat în piaþa publicã pentru elogierea unei cetãþi sau
personalitãþi se numea
panêgurikos, de unde cuvântul panegiric, semnificând, deopotrivã, un
discurs - elogiu public, dar ºi o laudã excesivã, apologie. Dupã cum se observã, terminologia
medicalã a profitat cel mai puþin de la celebra agorã greacã, prin desemnarea unei fobii. Opusã
acesteia este
claustrofobia, care derivã de la claustrum, la romani cu sensul împrejmuire, spaþiu
închis, având o anumitã suprafaþã, dar ºi barierã, dig. Pentru cei interesaþi în pãtrunderea mai
profundã în tezaurul cuvintelor latine recomandãm o lucrare excepþionalã, pe care limba noastrã

12. 12
româneascã o merita, ºi anume "Dicþionar latin-român" de G. Guþu, apãrut la Editura ºtiinþificã ºi
enciclopedicã
, Bucureºti, 1983.
O curte micã în latina clasicã se numea
areolã, de aici termenul de areolã, mic spaþiu sau
interstiþiu într-un þesut, sau zonã inelarã în jurul unei leziuni inflamatorii a pielii, precum ºi
areolã mamarã (
areola mamae, conform NA), ca ºi areolarã, semnificând o structurã caracterizatã
prin prezenþa de areole. Cum în terminologia medicalã, adesea, totul se complicã, existã
areole
primare
(spaþiile ocupate de celulele cartilaginoase în curs de de osificare) ºi areole secundare
mamare, în debutul sarcinii. Mai existã ºi alte areole, unele denumite cu nume proprii, pe care nu
le mai menþionãm.
Într-o casã romanã se pãtrundea prin
vestibulum spre atrium. Vestibulumul era spaþiul
închis dintre linia strãzii ºi uºa casei, dar semnifica ºi intrare. De aici au derivat o mulþime de
termeni anatomici:
vestibul bucal (vestibulum oris - NA, al cavitãþilor nazale (sinonim - narinã),
al
duodenului (sin. bulb duodenal), al laringelui, vestibulul membranos (utricula ºi sacula) ºi
altele.
Vestibulum ºi atrium erau unite deoarece la romani focul se fãcea în mijlocul camerei, din
aceastã pricinã pereþii se înnegreau (de unde, numele încãperii, de la
ater - negru). Au derivat din
atrium mai multe cuvinte: atriumul inimii (atrium cordis - NA) drept ºi stâng, denumit ºi
urechiuºã probabil sub influenþa terminologiei franceze. Atenþie, însã, la faptul cã denumirea
auricul provine din cuvântul latin auricilla menþionat de Valerius Catullus (circa 84-54 î. Hr.) cu
sensul de urechiuºã. Numai cã în terminologia medicalã actualã prin
auricule se înþelege nu
urechiuºele în sine, ci cele douã prelungiri anterioare, diverticulare, ale urechiuºelor dreaptã ºi
stângã. Iatã numai una din multiplele curse conþinute în terminologia anatomicã.
Auricula
semnificã (conform NA) pavilionul urechii, termenul
auricular se referã la formaþiunile amintite.
Camera aflatã spre interiorul casei, sau dormitorul, se numea la greci
thalamos, termen
utilizat de Galenus pentru camerele interne ale creierului. Ulterior, denumirea a fost acordatã
celor douã nuclee senzitive voluminoase, din diencefal, situate de o parte ºi de alta a cavitãþii
ventriculului al treilea, sub forma
thalamus (NA). Sã nu uitãm, însã, de sinonimul care
desemneazã partea medie a feþei superioare a calcaneului. Peretele despãrþitor al camerelor se
numea în
Grecia phragma, iar la Roma, septum. Din primul cuvânt a rezultat diafragm, cu mai
multe accpþiuni sinonime, cea mai utilizatã în vocabularul comun referindu-se la dispozitivul de
reglare a unui fascicul luminos. Pentru formaþiunea musculo-tendinoasã care separã cavitatea
toracicã de cea abdominalã se preferã forma
diafragmã (diaphragma - NA). Al doilea cuvânt are,
sub formele de
sept sau septum o foarte largã utilizare în anatomie. Rãmânând tot la casa
romanã, grinda acoperiºului se numea
trabes, iar o bârnã micã, trabeculum, de unde a derivat
termenul trabecul, semnificând cel mai frecvent o serie de filamente fine anastomozate între ele,
formând þesutul reticulat, sau alte zone de condensare tisularã redusã (de exemplu, trabeculumul
corneo-scleral), locurile de trecere erau denumite
fauces, de unde un nou termen anatomic, fosã
(
fossa - NA), reprezentând o cavitate de dimensiuni relativ importante (când aceasta e micã se
numeºte
fosetã), cel mai adesea osoasã. Memorarea tuturor foselor ºi fosetelor din organism
reprezintã o probã dificilã. Portarul, paznicul casei se numea
pylorus, iar la greci, pulôros, de
unde denumirea zonei stomacului care "pãzeºte", controleazã intrarea în intestin. O boltã, o
arcadã se numea
fornix, cuvânt transferat ca atare în anatomie, cu sensul fund de sac. Pentru cã,
dupã cum se observã, ambianþa domesticã romanã este cel mai intens evocatã în terminologia
medicalã, în raport cu cea greacã, vom menþiona cã
style însemna colonadã, iar stulos coloanã,
de aici denumirea mai multor apofize stiloide.
Pãrãsind dupã o lungã zãbavã, casele greacã ºi romanã, sã rãmânem în preajmã. Apa era
transportatã, la romani, prin
ductos (conductã), fossa (canal), fistulã (tub, þeavã) ºi cloaca (canal
de scurgere). Toatã aceastã reþea acvaticã a servit la derivãri de termeni. De la
ductus, în afara
cuvintelor apeduct, viaduct, etc., au rezultat în medicinã:
ductus, ductuli (canal - sing. ºi
respectiv pl.) semnificând canale anatomice dintre cele mai variate; rãdãcina -
ducþie stând la
baza unei întregi familii de cuvinte:
abducþie, adducþie, supraducþie, infraducþie ºi cicloducþie

13. 13
toate desemnând diferite tipuri de miºcãri, îndeosebi oculare. Fossa existã ºi în limbajul comun,
sub forma fosã, dar mai ales în denumirile reliefurilor osoase (am numãrat 55 de fose osteologice
fãrã …
fosete, ºi ele câteva zeci); fosa (sau fossa - NA) poate exista ºi la nivelul altor formaþiuni
anatomice, când devine sinonimã cu
ºa, var. ºea (fosa hipofizarã), etaj (fosa cerebralã
posterioarã),
depresiune (fosa cardiacã), spaþiu (fosa ischio-rectalã), triunghi (fosa lui
Malgaigne),
cavitate (fosa mandibularã), fund de sac (fosele paravezicale), etc. În faþa atâtor
complicaþii terminologice utilizarea sistematicã a termenului
fosã devine necesarã. ªi fistulã a
cucerit o serioasã consacrare în lexicul medical, deºi în sens negativ, desemnând orice orificiu
care conduce anormal (accidental sau congenital) lichide organice, produºi de secreþie glandularã
sau puroi. Cuvântul
cloaca, însã, are un destin mai modest, utilizat la om doar în embriologie, el
reprezentând la unele vertebrate inferioare orificiul comun al cãilor digestive ºi genitale. O
"consolare": un bacil gram negativ se numeºte
Aerobacter cloacae sau Cloaca clocae. Aproape
orice casã romanã avea o fântânã, mai mare (
fontana) sau mai micã (fontanella) de la fontanus,
adjectiv însemnând
izvor. În medicinã a rãmas exclusiv termenul fontanelã. Fontanelele sunt la
nivelul oaselor craniului normale în funcþie de vârstã, dar ºi anormale (de exemplu, f.
cerebeloasã) sau inconstante (de exemplu f. medio-frontalã).
Frecvent, pe lângã casa romanului exista o
torcular, un teren pentru stoarcerea strugurilor,
de aici termenul cu acelaºi nume, sinonim cu confluent posterior ºi aplicat la unele ramificaþii
vasculare. Cetãþenii utilizau adesea
pensula (penicillum) cu care au lãsat urme nemuritoare, la
Pompei ºi în multe alte locuri, precum ºi site, sau ciururi (cribra); de unde numele mucegaiului
Pencillium notatum (semnificând în formã de pensulã), autentic binefãcãtor al omenirii prin
geniul lui
Alexander Fleming. Cribra a rãmas prin termenul cribriform, adicã, perforat de
numeroase orificii.
Porta, poarta de intrare a oraºului, a castrului, a fermei a fost acordatã de
Galenus venei porte, deoarece el considera fisura transversã ca fiind intrarea în ficat.
Au rãmas în terminologia medicalã ºi o serie de instrumente muzicale:
salpinx (trompetã)
a dat prefixele salping- ºi salpingo-, care indicã o relaþie cu trompa lui
Falloppio sau cu trompa
lui
Eustachio, tympanum, a rãmas aproape ca atare (timpan) denumind un instrument din
orchestrã, modificat desigur, mai fidel este tamburul, din fanfarele civile sau militare. În
anatomie, termenul timpan creeazã confuzii: el este utilizat uneori pentru a desemna
casa
timpanului
sau, impropriu, pentru denumirea membranei timpanului. Existã ºi un timpan
secundar
(Membrana tympani secundaria - NA) subþire, care pe osul proaspãt închide fereastra
rotundã. Sã nu uitãm nici de
osul timpanal.
Femeile romane purtau
broºe (fibula), peroneus fiind partea care fixa broºa. Un os este
denumit, ca urmare a formei, peroneu, sau, mai corect (conform NA)
fibula. Amatorii de
exprimãri insolite pot utiliza ºi
fibuliform, în formã de broºã.
Unii termeni au împrumutat uneltele agricultorilor:
vomer, fierul plugului, a rãmas ca
denumire a unui os,
falx, falcis, unealtã de tãiat arcuitã (coasã, secerã, cosor) sub forma falx
denumeºte formaþiuni de la nivelul emisferelor cerebrale ºi cerebelului, ca ºi
falx inguinalis
(NA).
Falciforme sunt hematiile din mult cercetata, în prezent, anemie falciformã, una din
puþinele boli ale cãrei cauze au fost descifrate complet la nivel molecular. Ciocanul se numea
malleus, de unde, cu puþinã imaginaþie s-a ajuns la maleolã, care poate fi externã (extremitatea
inferioarã a peroneului) sau internã (apofiza voluminoasã care prelungeºte în jos faþa internã a
extremitãþii inferioare a tibiei). De la sabie,
ensis provine ensiform, sub formã de sabie, cu
alternativa desuetã,
ensal.
La greci ºi gali formaþiunile de luptã se numeau
phalanx, phalangos, termen împrumutat
de latini sub forma
phalanga, de aici derivând denumirea anatomicã de falange, probabil pentru
faptul cã aceste oase sunt înºiruite într-o anumitã ordine.
Thorax, platoºa luptãtorului grec, a
trecut ca denumire anatomicã, torace, iar scutul de protecþie al acestuia
thureos a servit la
denumirea cartilajului tiroid ºi a tiroidei.

14. 14
Se observã, din exemplele prezentate, cã marea beneficiarã a termenilor derivaþi din
cuvintele ce desemnau ambianþele romanã ºi greacã este, cel mai frecvent, anatomia. Acest
fenomen este pozitiv, deoarece terminologia are, în anatomia macroscopicã, o remarcabilã
coerenþã. De altfel, prin armonia introdusã de originea latinã ºi greacã, nomenclatura anatomicã
este denumitã matematica terminologiei medicale. Dimpotrivã, în cazul anatomiei microscopice
ºi molecule existã suficiente complicaþii pe care, cel puþin în parte, vom încerca sã le examinãm
în viitor.
Hazardul istoriei a fãcut ca un modest idiom, vorbit de o micã populaþie instalatã în
regiunea
Romei dupã secolul al X-lea î. Hr. sã aibã un destin particular. Cu un secol înaintea de
Hristos, în operele scriitorilor clasici romani va rãmâne tezaurul limbii romane clasice. La Roma,
precum oriunde în lume, limba se prezenta sub douã forme: pe de o parte, limba cultã, învãþatã în
ºcoli, controlatã ºi definitã prin dicþionare ºi norme gramaticale, limba scrierilor literare ºi
ºtiinþifice ºi, pe de altã parte, latina popularã, vorbitã de marea majoritate a oamenilor. În perioda
de glorie a
Imperiului Roman cele douã forme ale limbii latine se confundã. Latina clasicã avea o
unitate ºi o coerenþã de excepþie, iar adoptarea sa drept limbã fundamentalã a medicinii va genera
urmãtoarele efecte de duratã: a) va oferi un sistem lingvistic deschis la introducerea de concepte
ºi idei noi, deoarece vocabularul roman, ca ºi cel grec, posedã o capacitate unicã de construire a
unor termeni noi; b) ca ºi în celelalte ºtiinþe, în medicinã va opera un numãr de rãdãcini, sufixe ºi
prefixe, autentice instrumente de dezvoltare coerentã a vocabularului medical; c) fondul clasic de
cuvinte din medicinã va permite o remarcabilã concentrare. Iatã un exemplu de termen creat
ulterior:
agranulocitozã, în care prefixul a- are sensul de negativ, privativ, rãdãcina granulo-
provine din
granum, granulum, grãunte, granulã, -cit din cyto-, celulã, derivat din cuvântul gr.
kutos, obiect cavitar, corp, ozã semnificând stare. Cu alte cuvinte, o stare de deficienþã a unei
categorii de celule care au granule, a fost definitã printr-un singur termen, al cãrui conþinut în
informaþie creºte ºtiind, în plus, cã este vorba despre leucocite. Agranulocitoza a fost descrisã în
secolul nostru, dar
W. Schultz (1922) a gãsit acest termen apelând la resursele clasice ale
limbajului medical. Sã mai observãm cã în termenul pe care l-am propus ca exemplu se îmbinã
în deplinã armonie limbile latinã ºi greacã. Din pãcate, în perioada contemporanã, aºa cum vom
vedea în continuare, marile resurse izvorâte din originile greacã ºi latinã, ale comunicãrii în
medicinã, vor fi adesea ignorate.
Sã ne întoarcem la primele secole dupã
Hristos. Curând, gloria Imperiului Roman se va
risipi, dezmembrarea sa, consecinþã a nenumãratelor invazii, va provoca prãbuºirea culturii pe
care a generat-o în regiunile odinioarã dominate, rezultând amestecuri etnice ºi lingvistice
extrem de variate. Destul de repede, latina clasicã va deveni mai mult o amintire, conservatã în
operele nemuritoare ale scriitorilor romani. Este perioda formãrii diferitelor limbi de origine
romanã, proces extrem de complex, descifrat de specialiºti. În principiu, cãtre secolul al IX-lea
acest proces este în linii mari, împlinit. Din fericire pentru evoluþia terminologiei ºtiinþifice,
limba latinã clasicã se conservã, fiind utilizatã în majoritatea teritoriilor europene, în ºcoalã,
administraþie ºi de cãtre cler.

*
* *

Urmãrind evoluþia terminologiei medicale, ajungem la o perioadã din istoria omenirii
interpretatã extrem de contradictoriu,
Evul Mediu. Cu toate cã mulþi istorici se strãduiesc
periodic sã "reabiliteze" evul de mijloc, în ciuda faptului cã scriitori de seamã au reconstituit cu
talent ºi o imaginaþie al cãrei impuls îl constituie faptele, documentele , valorile culturale ºi
ºtiinþifice ale acestui lung interval de timp din evoluþia umanitãþii moderne, aºa cum constata
Pierre Thuillier, în "La Recherche" (nr.136, 1982, p. 1018) cliºeele prea sumare asupra
"obscurantismului" medieval sunt foarte puternice: "
Între secolele al V-lea ºi al XV-lea, lumea

15. 15
europeanã ar fi fost plonjatã într-o lungã noapte, doar odatã cu Renaºterea s-ar fi manifestat reale
"progrese" economice, sociale ºi culturale"
. Aceastã manierã de interpretare nu este întru totul
falsã, îndeosebi în ceea ce priveºte primele secole ale
Evului Mediu, dar o stagnare de o mie de
ani
a omenirii este imposibil de acceptat. În numeroase domenii, inclusiv în medicinã, medievalii
au inovat. Miºcarea de regresie culturalã ia sfârºit spre finele secolului al VIII-lea. Ulterior,
tendinþa se inverseazã, dar progresele sunt lente, dispersate ºi întrerupte de recãderi pânã în
secolele XII-XIII, când, acelaºi
Pierre Thuillier probeazã existenþa unei autentice revoluþii
ºtiinþifice, prima din istoria ºtiinþei moderne.
În aceastã perioadã, terminologia medicalã este dominatã de scrierile lui
Galenus
considerate sacre, iar diagnosticul ºi terapia sunt adesea serios limitate, prin transferul dogmatic
efectuat sub apãsarea autoritãþii religioase. Totuºi, urmare a traducerilor efectuate din
Galenus, la
sfârºitul secolului al XI-lea se cunoºtea, de exemplu, distincþia operatã de cãtre medicul grec
între
via experimenti ºi via rationis, adicã între calea experimentalã ºi calea raþiunii. În
consecinþã, medicii timpului au început sã se elibereze de sub presiunea stagnantã a dogmelor,
analizând faptele. Este foarte greu sã se ateste termeni medicali noi apãruþi în aceastã perioadã.
Totuºi, rãmâne extrem de pozitiv faptul cã latina era ºi limba medicilor, ceea ce fãcea posibilã o
comunicare continuã între diferite ºcoli medicale, cu vizite reciproce. Mai târziu, lui
William
Harvey
îi va fi uºor sã studieze la Padova, unde ºi-a conturat descoperirea sa.
O influenþã asupra terminologiei medicale, deºi limitatã din punct de vedere al
consecinþelor, a avut-o limba arabã. Traducãtorii arabi au tradus toate textele medicale clasice
greceºti ºi latine, în perioada
Evului Mediu, când aceastã întreprindere era proscrisã în Europa de
bisericã. Medicina arabã reprezenta un remarcabil sistem compact de cunoºtinþe, totuºi, umaniºtii
Renaºterii au utilizat prea puþin manuscrisele arabe, din pricina dificultãþii traducerii acestor
texte. Ca urmare, în medicina modernã au supravieþuit prea puþine cuvinte de origine arabã. Cei
mai mulþi termeni denumesc substanþe chimice:
sugar (zahãr), sirop, alcool, alkali (bazã, alcalin),
elixir, naphta (petrol, þiþei, era ºi normal…), sau unele sinonime ca natrium, pentru sodiu, de la
natri, kalium (potasiu) de la qali, inclusiv simbolurile chimice ale celor douã elemente.
Originea termenului
chimie este sigur din alchimie. Dar dacã al kimyia este denumirea
arabã a pietrei filozofale care a dat termenii
alcheimia ºi alchimie se pare cã termenul arab
kimiya ar putea proveni din arabul kama (a þine secret) sau din cuvântul grecesc chymeia
(amestec, magie neagrã). În orice caz, termenul se aflã în relaþie cu practici care, adesea, erau
pãstrate secrete ºi aparþineau ezoterismului.
Termenii pur medicali care au rãmas sunt puþini:
nucha, care în terminologia internaþionalã
înseamnã ceafã, ºi în mod greºit este considerat adesea ca fiind de origine latinã, poate pentru
asemãnarea cu
nucalis (de mãrimea unei nuci); de asemenea, denumirea venelor bazilicã ºi
cefalicã, nu existã în nici unul din textele greceºti sau latine ºi a apãrut în secolul al IX-lea, cu
ocazia traducerii operei lui
Galenus în arabã. Originea celor douã denumiri este obscurã: bazilicã
seamãnã cu cuvântul arab
basilik - interior, intern, iar cefalicã aduce aminte de arabul alkifal -
exterior, extern. Nu este exclus, însã, ca traducãtorul arab al textelor amintite sã se fi innspirat în
crearea termenilor din limba greacã, în care
basileus semnificã rege, iar cephale înseamnã cap. În
sfârºit
mater (dura- ºi pia-), contrar aparenþelor, provine tot din medicina arabã. Cuvântul, aºa
cum se ºtie, înseamnã în latinã mamã, iar arabii au avut ºi au obiceiul întrebuinþãrii unui limbaj
nuanþat, cu multe expresii inspirate din viaþa de familie.
Mater a fost utilizat probabil, în acest
spirit, pentru a desemna cea mai importantã membranã, un gen de mamã a membranelor, sau,
mai plauzibil, mama protectoare a creierului.
Într-o carte intitulatã "
Technology, science and history", D. S. L. Cardwell afirmã cã în
comparaþie cu tehnicile medievale, cele ale grecilor ºi romanilor sunt insignifiante. Moara de apã
(un document din anul 1086 atestã existenþa a 5624 mori de apã pentru 3000 comunitãþi
engleze!), moara de vânt, o serie de tehnici de cultivare a pãmântului, etrierul, perfecþionarea
plugului, permit omului sã exploateze, pentru prima oarã, natura. O datã desacralizatã aceastã

16. 16
naturã se transformã în autenticã realitate, iar inovaþiile se înmulþesc. Existã prea puþine cercetãri
despre modul în care universul tot mai mecanizat al omului medieval s-a reflectat în medicinã.
Desigur, magia, alchimia ºi astrologia reprezintã componente ale realitãþii
Evului Mediu, care au
influenþat medicina timpului, dar studiul raþional ºi pozitiv al suferinþei umane nu a încetat nici în
aceste secole, uneori el fãcându-ºi loc acolo unde, aparent, obscurantismul era atotdistrugãtor.
Cel mai important fenomen care se produce în aceastã perioadã în domeniul
terminologiei medicale, ca de altfel ºi al altor ºtiinþe, constã în apariþia unei "rivalitãþi" între
limba latinã ºi limbile naþionale de origine latinã. Acest "conflict" va continua pânã în zilele
noastre. Abia în secolul al XVI-lea, în perioada
Renaºterii, cu contribuþia decisivã a filologilor ºi
sciitorilor, limbile naþionale vor dobândi toate drepturile ºi privilegiile unor limbi de culturã.
Renaºterea, al cãrei cult exagerat se încearcã a fi temperat azi de cãtre unii cercetãtori, va
însemna o periodã extrem de productivã ºi în elaborarea vocabularelor de specialitate, inclusiv
în domeniul medicinii. Trebuie sã observãm, însã, cã în perioda
Renaºterii (al cãrei prim episod a
înflorit în
Italia încã din secolul al XIV-lea) sursa de bazã a ºtiinþelor va rãmâne tot Antichitatea.
Renaºterea înseamnã, în mare mãsurã, restaurarea ºi conservarea definitivã a unor cunoºtinþe
deja dobândite, pentru cã, deocamdatã medicina se aflã tot în operele lui
Galenus, aºa cum
arhitectura mai înseamnã, încã,
Vitruviu. Pentru terminologia medicalã, Renaºterea înseamnã
reînnoirea relaþiilor cu medicina greacã. Traducerile anterioare repetate din
Celsus estompaserã
aceastã legãturã primordialã, mulþi termeni, iniþial de origine greacã erau complet latinizaþi ºi
consideraþi ca atare. Sunt editate, pentru prima oarã, dupã secole de uitare, textele autentice ale
autorilor greci ºi în primul rând operele hipocratice, însoþite de ample comentarii. Cunoºtinþele
de limbã greacã devin un gen de brevet care asigurã accesul la medicina timpului, astfel
dominatã de jargonul latinizat ironizat de
Moliére. Numai cã medicii, cu limbajul lor specializat
prin forþa lucrurilor, vor rãmâne ºi în continuare þinta unor observaþii nicidecum amabile, precum
aceea a lui
Gourmont care pretindea cã dacã ei vorbeau greceºte acesta era "un ºiretlic care
sporeºte mai degrabã prestigiul lor decât al ºtiinþei pe care o practicã".
Elenizarea limbii medicale în perioada Renaºterii a fost un proces util ºi ireversibil, care
ar trebui încurajat în scopul nobil al unitãþii ºi continuitãþii terminologiei medicale. ªtiinþele
medicale dispun astfel de un ansamblu de rãdãcini ºi de morfeme (sufixe, prefixe, tipuri de
derivare ºi de compoziþie) destul de precis ºi cu utilizare internaþionalã, aºa cum observã
Pierre
Guiraud
, într-o extrem de interesantã lucrare asupra istoriei evoluþiei de-a lungul veacurilor a
"
cuvintelor savante" ("Les mots savants", P. U. F., Paris, 1968). Medicina ocupã un loc
privilegiat, în primul rând pentru cã obiectul de studiu, corpul omenesc a permis obþinerea unor
cunoºtinþe stabile ºi, cel puþin la nivel macroscopic, uºor de observat ºi de definit. Noþiuni
precum craniu, stomac, ficat, intestin, sau durere, inflamaþie, amputaþie nu conþin nici un dubiu
în ceea ce priveºte conþinutul, neexistând nici un risc de reconsiderare conceptualã, aºa cum se
întâmplã în multe domenii ale altor ºtiinþe. Totodatã, s-a observat cã pe mãsura dezvoltãrii sale
terminologia medicalã s-a sistematizat ºi s-a universalizat în mare mãsurã. Un rol determinant l-a
avut consistenta "transfuzie" din limba greacã, începutã încã din
Evul Mediu, dar realizatã pe
deplin în timpul
Renaºterii.
Inventarul complet al cuvintelor greceºti pãtrunse în ºtiinþã nu este cunoscut. La începutul
secolului al XX-lea erau identificate 925 de cuvinte care prin derivare ºi compunere ar genera 3
700 termeni. Aprecierea este relativã, iar prin utilizarea calculatoarelor se va obþine, probabil, un
rãspuns mai complet. Primele împrumuturi au pãtruns prin intermediul cãrþilor latineºti
medievale. De exemplu, în secolul al XIV-lea apar pe aceastã cale:
anatomie (de la tomê,
secþiune ºi
ana-, în mai multe bucãþi), apoplectic (de la apoplêktos, paralizat ºi apo-, pornind de
la), astmatic (de la
astma, gâfâialã, tãiere a respiraþiei), cataplasmã (de la plasma, obiect modelat,
adicã fãrã formã proprie ºi
kata- de sus jos), cefalic (de la kephalé, cap, care iniþial definea
deopotrivã fiinþe sau instituþii, instanþe diriguitoare),
cinocefal (cu cap de câine, kuôn, kunos
semnificând câine),
cauter (de la kautêrion, fier roºu), climat (de la klima, klimatos, înclinare,

17. 17
aplecare, în particular înclinarea suprafeþei Terrei), diabetic (de la diabêtês, boalã în care apa
traverseazã corpul,
diabênai semnificând a traversa; este evident cã în momentul adaptãrii acestui
termen nu se cunoºtea nimic în legãturã cu patogenia bolii, dar cuvântul a rezistat peste veacuri,
denumind orice afecþiune caracterizatã prin poliurie ºi polidipsie),
hipocondru (de la khondros,
cu sensul grãunte ºi cartilagiu,
hupo însemnând dedesubt). Pentru medicii greci cartilajul prin
excelenþã era cel al falselor coaste, ei denumind
hupokhondria viscerele situate sub aceste coaste,
iar un
hupokhondriakos era un individ care suferea de aceste viscere, ceea ce se presupunea cã îi
determinã o umoare tristã ºi capricioasã. În prezent, însã,
ipohondrul este mai mult un bolnav
imaginar. Ultimul exemplu la care ne referim este
flegmon, a cãrui origine este interesantã. El
provine din gr.
phlegma, derivat din phregein, a incendia, a da foc, de aici sensul de abces
fierbinte. Dimpotrivã,
flegma, ieºit din latinul phlegma înseamnã "cu sânge rece", de unde ºi
cuvântul flegmatic, în prezent utilizat în limbajul comun. Dupã cum se observã, termenul latin a
conservat exclusiv antica idee de umoare. Pânã în secolul al XVIII-lea s-a crezut cã, în timp ce
sângele determina ardoarea, pasiunea unui subiect, flegma (adicã limfa) îl fãcea impasibil.
Toate cuvintele greceºti menþionate anterior au pãtruns în medicinã prin intermediul
latinei.
Începând din secolul al XVI-lea împrumuturile se produc direct din limba greacã. Câteva
exemple:
apatic (de la apatheia, impasibilitate, care de fapt derivã din pathêtihos, pasionat, cãruia
i s-a adãugat prefixul privativ a-);
apofizã (preluare directã a termenului grec apophusis compus
din
phusis, creºtere, naturã ºi apo- care aici are sensul pornind de la). Medicii greci aveau deja o
serie lexicalã descriind formaþiunile osoase, dar aceasta a fost preluatã integral abia mai târziu,
fiind în consens cu eforturile anatomiºtilor pentru unificarea terminologiei. Sã menþionãm
celelalte componente ale seriei lexicale:
diafizã, epifizã ºi simfizã, rezultate dintr-o rãdãcinã
comunã,
phusis, menþionatã anterior ºi prefixele dia (între doi), epi (pe), sun (suturã). Ce legãturã
au aceºti termeni de osteologie cu denumirea a douã glande endocrine:
hipofiza ºi epifiza? Grecii
nu cunoºteau glandele cu secreþie internã, aºa încât, denumirile glandelor respective, nu prea
bine alese, nu le aparþin. Hipofiza a fost desemnatã prin reunirea prefixului
hupo (sub) cu phusis
(creºtere), denumire justificatã prin situarea acestei glande sub creier. Cu epifiza a fost ºi mai
simplu (deºi termenul predispune la confuzii cu … epifiza osoasã, probabil de aceea existã
sinonimele
glandã pinealã, corp pineal sau pentru rafinament, conarium, corpul lui Descartes ºi
chiar
penis cerebri) deoarece a fost "botezatã" în opoziþie cu hipofiza, prefixul epi- însemnând
pe, deasupra. Alte cuvinte preluate direct din greacã:
igienã, de la hugiainein, a fi în bunã
sãnãtate,
simptom, provenind din ptôsis, cãdere, la care se adaugã sufixul sun, împreunã rezultã
sumptôma, eveniment care cade în acelaºi timp. Aºa cum se ºtie, ulterior, în medicina modernã
s-a mai adãugat un termen,
semn, care reprezintã orice manifestare a unei boli pe care medicul o
poate constata obiectiv ºi, mai particular, orice fenomen pe care observatorul îl poate provoca
intenþionat în scopuri diagnostice, în timp ce
simptomul este resimþit subiectiv de cãtre bolnav.
Aceastã utilã invazie de termeni greceºti, din care am efectuat o selecþie, este compusã,
aºa cum se observã în parte chiar din exemplele oferite fie din cuvinte care au pãstrat forma
originalã (de exemplu,
sfincter, în gr. cel care închide, strânge), termeni derivaþi cu ajutorul
sufixelor
(artritã, de la arthron, articulaþie + -itã, cu sensul de boalã) cuvinte obþinute prin
intermediul prefixelor (
pericard, de la peri-, în jurul + kardia, inimã), în fine, alþi termeni au fost
compuºi prin alãturarea a douã sau mai multe cuvinte (
bibliografic, de la biblion, carte ºi
graphein, a scrie, a desena). Unele cuvinte au fost ulterior extrem de frecvent utilizate în
compunerea de noi termeni, devenind ceea ce unii lingviºti denumesc
operatori. Neîndoielnic,
unul dintre exemplele cele mai sugestive îl reprezintã cuvântul
logos (în gr. discurs, raþiune,
calcul, proporþie) prin intermediul cãruia s-au alcãtuit ºi se vor mai forma încã nenumãrate
cuvinte.
În perioada
Renaºterii, în terminologia medicalã va câºtiga în amplitudine ºi coerenþã. Ce
se va întâmpla în continuare? Pe structurile deja conturate se vor insera, cel mai adesea în

18. 18
armonie cu termenii deja existenþi, contribuþiile marilor clinicieni ai secolelor al XVII-lea, al
XVIII-lea ºI al XIX-lea, deºi acesta din urmã va fi, înainte de toate, secolul medicinii
experimentale ºi al perioadei pasteuriene. Încã din secolul al XIX-lea se pot observa, în ceea ce
priveºte evoluþia terminologiei medicale douã fenomene: uneori ritmul descoperirilor crea
dificultãþi în aflarea unor termeni adecvaþi fapt generator de inovaþii lexicale nu tocmai fericite,
iar a doua tendinþã, de fapt corelatã cu prima, utilizarea tot mai frecventã a limbajului comun
aparþinând limbii natale a autorului. În acest fel, vocabularul medical, ca ºi al altor ºtiinþe, a
suferit o serioasã influenþã strãinã originii sale greco-latine.

*
* *

În nesfârºita lume de înþelepciune a
Dialogurilor lui Platon existã o teorie care, dacã s-ar
fi împlinit, întrega terminologie ºtiinþificã s-ar fi conturat, încã de acum 24 de secole, mult mai
armonios. Un citat din "
Cratylos sau Despre dreapta potrivire a numelor" cuprinde esenþa acestei
teorii: "
Iatã Socrate, dupã Cratylos, ar exista în chip firesc, pentru fiecare din realitãþi, o dreaptã
potrivire a numelui, iar numele nu ar fi aceea ce unii denumesc aºa prin convenþie, invocând o
parte din vorbirea lor, ci s-ar fi produs în chip firesc o dreaptã potrivire a numelor, atât la eleni
cât ºi la barbari: aceeaºi la toþi
" (cit. din Platon, opere vol. III, ediþie îngrijitã de Petru Creþia,
traducere de Simina Noica, Editura Stiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1978, p. 251).
Deºi taxatã, uneori fãrã menajamente, drept pozitivism naiv, opinia cã fiecare lucru
posedã numele sãu în directã relaþie cu natura sa, a avut mereu aderenþi. Încercând sã interpretãm
mai în profunzime citatul anterior, observãm cu surprindere cã el conþine menþionatã, cu
precizie, cauza ce va genera ulterior cele mai multe complicaþii de ordin terminologic: "
aceea ce
unii denumesc aºa prin connvenþie, invocând o parte din vorbirea lor
".
Fenomenul de abandonare a direcþiei fireºti de evoluþie a terminologiei medicale ºi de
lansare a unor neologisme direct din limbajul curent, laic, a devenit în prezent o realitate
supãrãtoare. Evident, sursa de inspiraþie este reprezentatã aproape sistematic de limba care
dominnã actualmente, fãrã echivoc, în ºtiinþã:
engleza sau mai precis engleza americanã.
Tendinþa de consacrare a unei limbi unice în medicinã este veche. În prezent,însã, asistãm
la un fenomen nou. Aproape trei sute de ani au aparþinut francofoniei medicale, iar tratatele de
bazã erau scrise în francezã. O mare parte din maeºtrii gândirii medicale ºi ai diagnosticului
clinic cultivau ºi foloseau limba francezã. Formarea viitoarei elite din domeniul medicinii
impunea ani lungi de stagii în spitalele ºi laboratoarele
Parisului, ca ºi ale altor centre medicale
franceze, proces exprimat sistematic ºi în evoluþia medicinii româneºti. Cvasi-universalitatea
medicalã francofonã avea puþini rivali:
Anglia, a cãrei opoziþie sistematicã s-a dovedit mereu
relativ blândã ºi
Germania, abia la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi începutul secolului al XX-lea.
Monopolul absolut al limbii franceze nu a fost în favoarea acesteia, ci, vom cita pentru siguranþa
credibilitãþii, "
a avut o virtute soporificã: deopotrivã în politicã, în medicinã ºi în biologie
francezii au avut tendinþa sã creadã cã partida este câºtigatã pe veºnicie, nerecunoscând
deºteptarea strãinãtãþii ºi refuzând sã recunoascã noul, ineditul ºi chiar existenþa unei limbi sau a
unei cunoaºteri concurenþiale strãine. Elocinþa a înlocuit eficacitatea: foarte puþini în meseria
noastrã au observat
". Aceste cuvinte, pline de amãrãciune, au fost rostite de profesorul J.-P.
Binet
în cadrul comunicãrii inaugurale a colocviului "Le français, langue des sciences et des
techniques
" (Luxembourg, 21-22 martie 1986) cuprinsã în volumul reuniunii sub titlul "La place
du français dans les sciences médicales
" (v. "Le français, langue de sciences et des techniques",
Extension de l'Université libre de Bruxelles, RTL-Edition Luxembourg, 1987, pp.31-42).
Pierderea locului de frunte ocupat odinioarã de limba francezã s-a produs brusc, dupã unii
autori, printre care ºi
J.-P. Binet, în circa cinci ani, imediat dupã cel de al doilea rãzboi mondial.

19. 19
În realitate, procesul acesta este mult mai complex ºi, de aceea, trebuie analizat metodic ºi
obiectiv. Existã mereu riscul subiectivitãþii, dar nu al uneia obiºnuite, în cãutare de argumente.
La noi, francofilia are rãdãcini adânci, dezvoltate pe calea sigurã ºi subtilã a culturii,
rãdãcini care nu vor fi nicicând retezate, chiar dacã o limbã, alta decât franceza, dominã lumea.
În ºtiinþã, însã, în medicinã în particular, ne intereseazã un rãspuns clar ºi obiectiv la o întrebare
ce constituie chiar titlul raportului prezentat de
Paul Germain, secretar permanent al Academiei
Franceze
, în ºedinþa anualã de acordare a premiilor (din 2 decembrie 1985): "Le français peut-il
être encore une langue d'expression scientifique?
" (v. Comptes rendus, série générale, La Vie des
Sciences
, tome III, nr. 2, pp. 137-156). Dacã privim neanalitic peisajul atât de divers al
publicaþiilor medicale, vom constata cã iniþiativele de susþinere a francofoniei sunt întâmpinate
frecvent cu indiferenþã sau - ºi mai rãu - într-o manierã adecvatã… tranºeelor de pe un câmp de
luptã. Iatã, de exemplu, un articol publicat într-o veche ºi consacratã revistã medicalã britanicã
-
British Medical Journal
, vol. 295, 20-27 dec. 1986, pp. 1591-1592- semnat de Assist. Editor R.
Smith. Articolul nu are, prin titlu (
The rise of Medical English) ºi îndeosebi în conþinut, prea
multe relaþii cu (altfel recunoscutele) reticenþa ºi temperanþa britanice. Tot articolul ar merita
citat, deoarece sub semnul euforiei, stârnitã de
The Rise, care înseamnã printre altele ºi înãlþare,
rezultã ºi propoziþii de un comic involuntar. Vom cita doar câteva cuvinte: "
Even in France (the
country most paranoid about the takeover of English) 70 % of papers on molecular and cellular
endocrinology are published in English!
". Eticheta de paranoid aplicatã în acest caz, pe lângã
faptul cã nu poate fi toleratã nici mãcar într-o publicaþie de rând, nicidecum în Brit. Med. J., nici
nu este susþinutã de realitate, deoarece, dupã cum rezultã din citat, cercetãtorii francezi publicã,
totuºi, în englezã. Se înþelege cã, în aceste condiþii, devin posibile reacþii adverse,
profesorul R.
Etiemble
, de la Sorbona, fiind unul dintre cei mai competenþi ºi fermi apãrãtori ai tezaurului
limbii franceze, în celebrul volum "
Parlez-vous franglais?".
Iatã suficiente motive pentru ca sã încercãm o incursiune în istoria creºterii ºi descreºterii
rolului unor limbi în terminologia ºi comunicarea medicalã. Pe un plan mai larg, istoria probeazã
cã oricedominaþie, chiar sub forma unui "
imperialism lingvistic" (prof. R. Etiemble) este
efemerã. Întreprinderea pe care ne-o propunem prezintã interes atât pentru urmãrirea evoluþiei
terminologiei medicale, cât ºi a comunicãrii în medicinã.

În medicinã a dominat întotdeauna o limbã,
latina, rezistând asemenea unei "mame
abuzive
" (J. C. Sournia) pânã în secolul al XVII-lea. O întâmplare, consemnatã într-un ziar din
16 ianuarie 1625, este edificatoare în acest sens. Astfel, prim-chirurgul lui
Ludovic al XIII-lea,
pe nume
Charles Guillemeau a primit, din partea pacientului regal, admiterea la licenþa în
medicinã. Faptul în sine a stârnit indignarea unui student în medicinã: "
Ar fi prea de tot sã fii
amestecat cu oameni fãrã ºtiinþã de carte care nu ºtiu nici mãcar latina
". Se observã cã reproºul,
formulat în termeni foarte duri, nu cuprinde nici o referire la abilitãþile strict profesionale ale
chirurgului. De altfel, disputa medicilor formaþi în facultãþi, cu chirurgii avea rãdãcini mai vechi.
Profesioniºtii bisturiului, dupã cum se ºtie, aveau o origine ºi o cale de formare profesionalã
diferite, dar de neiertat din punctul de vedere al medicinii oficiale a fost o iniþiativã a acestora.
Astfel, la scurt timp dupã dezvoltarea tipografiei, în ultimele decenii ale secolului al XV-lea,
chirurgii din provinciile franceze, în particular cei din
Lyon, au început sã publice în limba
francezã cãrþi medicale antice sau medievale. Facultãþile de medicinã ale timpului au reacþionat
prompt. O asemenea opoziþie, împotriva utilizãrii limbii naþionale, apare azi ca paradoxalã. În
acele timpuri, însã,
Universitãþile susþineau exclusiv limba latinã pentru cã ºtiinþa, câtã era,
trebuia sã rãmânã cripticã pentru neiniþiaþi, dar ºi de teama prãbuºirii medicinii seculare fondatã
de
Galenus, Hipocrate ºi Aristotel. Noile descoperiri, care se constituiau ca un flux puternic,
ameninþau deja imuabila ºtiinþã oficialã.
Polemica dintre susþinãtorii limbii latine ºi a celei franceze va mai dura, încât abia dupã
Revoluþia francezã studenþii nu îºi vor mai prezenta tezele în limba latinã. Este semnificativ cã

20. 20
decãderea limbii latine s-a produs în primul rând datoritã naºterii jurnalismului medical, în
secolul al XVII-lea.
Este interesant cã acest proces de glorie ºi decãdere a limbii latine conduce la ipoteze,
destul de curajoase, evident, de origine francezã, asupra destinului englezei contemporane. De
pildã,
("Le nouvel observateur", nr. 6, 1991) cunoscutul scriitor francez Michel Tournier
comparã situaþia englezei de azi cu cea a latinei de acum 2 000 de ani. Romanii impuseserã legea
lor într-o mare parte a
Europei. Rezultatul: o adevãratã disoluþie a limbii latine în portughezã,
spaniolã, francezã, românã ºi italianã pentru a dispãrea ulterior complet. Aceasta în timp ce
greaca, limba marinarilor învinºi, repliaþi în arhipelagul lor, rãmânea intactã, iar în prezent, dupã
douã milenii, are o formã apropiatã de origine.
Abandonarea treptatã a limbii latine în
Franþa secolului al XVI-lea a fost generatã, înainte
de toate, deoarece scrierile dogmatice clasice ale medicinii transformaserã aceastã limbã într-un
suport imuabil. Or, vocabularul medical a fost comparat cu un organism viu, cu o evoluþie
neliniarã. În serviciile spitaliceºti, germinau cuvinte fundamentale, care nu erau cuprinse în
textele "sacre". De exemplu
système nerveux îºi face apariþia în 1553, în 1785 se naºte névrose,
iar
neurologie abia în 1840. Momentul capital în progresul limbajului medical l-a constituit
editarea primelor dicþionare. Astfel, în 1551, este tipãrit "
Traicté familier des noms grecs, latins,
arabiques, ou vulgaires, aveques les définitions de toutes les maladies qui surviennent
superficeillement au corps humain
", (Paris, J. Langlois). Dupã cum se observã din titlu, alãturi
de termeni de origine greacã, latinã ºi arabã sunt consemnate ºi denumirile populare ale unor
boli. Acest fapt exprimã intenþia unui inventar cât mai complet al cuvintelor ce circulau în
medicina acelor timpuri.
În secolul al XVII-lea sunt tipãrite în
Franþa nu mai puþin de 11 dicþionare! Aceastã
efervescenþã are ecouri extrem de reduse în
Anglia ºi, în consecinþã, terminologia propagatã de
dicþionarele franceze se va impune.
Cu atâtea dicþionare apãrute în secolul al XVII-lea s-ar putea credea cã ne-a rãmas o
imagine exactã asupra limbii medicale a epocii respective. În realitate, deºi ele prezintã un mare
interes documentar, aceste dicþionare sunt adesea divergente, deopotrivã din cauza opticii diferite
a autorilor ºi pentru faptul cã medicina însemna, încã, un teritoriu difuz în care coexistau
germeni de ºtiinþã cu empirism sau dogme ce l-au inspirat pe
Molière.
Pentru atestarea celor afirmate mai sus ºi deopotrivã ca o curiozitate vom reproduce
primii 10 termeni de la litera A din douã dicþionare medicale diferite apãrute în secolul al XVII-
lea. Astfel, în "
Onomatologie Chirurgique, ou Explications des mots grecs appartenant a la
chirurgie, enrichie de recherches historiques, morales et allégoriques
" (titlu sugestiv asupra
digresiunilor autorului,
Jean R. P. Durelle, Lyon, 1644) primii 10 termeni sunt: abdomen,
abducens, acatastasie, achanta, acope, acrochordon, acromion, adducens, adénoïde, adipeux. Într-
un alt dicþionar, intitulat "
Le Trésor de la practique de Médecine ou le Dictionnaire Médical,
contenant l'histoire de toutes les maladies, et leurs remèdes choisis dans les observations,
consultes, conseils et ordonances des plus habites médecins
" (autor Thomas Burnet, Lyon,
Baritel, 1691) primii 10 termeni sunt:
abbatis, abdanum, abeille, absinthe, accès (-asthmatique),
accouchement, accoucher, achores, acide, acier. Chiar dacã exemplele sunt foarte limitate devin
posibile câteva observaþii: a) diversitatea termenilor (în special în dicþionarul
Burnet)
comparabilã cu cea din dicþionarele generale; b) mulþi termeni (îndeosebi din dicþionarul
Durelle) au rezistat pânã în prezent (cu modificãri, uneori radicale, de semnificaþie).
Dicþionarele nu oferã decât imagini limitate, adesea trunchiate ale vieþii vocabularului.
Totuºi, analiza numeroaselor opere de acest gen editate în limba francezã a permis sã se observe
cã evoluþia terminologiei medicale nu este liniarã, perioade de expansiune fiind urmate de o
stagnare sau chiar de un recul. Astfel, vocabularul medical francez a cunoscut o expansiune
considerabilã în secolul al XVI-lea ºi un recul vizibil, în ciuda abundenþei de dicþionare, în
secolul al XVII-lea (este interesantã coexistenþa aceluiaºi fenomen în literatura francezã: limba

21. 21
lui Racine este mult mai sãracã decât cea din timpul Pleiadei). Urmeazã, în prima jumãtate a
secolului al XVIII-lea, un progres mai discret, dar de calitate, deoarece prin consacrarea marilor
maeºtri din clinicile franceze au fost posibile primele modificãri de ordin conceptual. A fost
clarificatã semnificaþia unor termeni cheie, este drept, aproape exclusiv pe baza observaþiei
clinice, consideratã de
Laennec ºi Trousseau drept metodã de bazã în medicinã. Momentul
esenþial de expansiune a dicþionarului medical, în care s-a realizat o intensã creaþie de termeni
fundamentali, este localizat dupã anul 1850. Oameni de geniu, ca
Louis Pasteur ºi Claude
Bernard
, au creat primul moment prin care se contureazã medicina ºtiinþificã. Drept consecinþã,
francofonia medicalã a ajuns la apogeu. În jumãtatea de nord a
Americii, într-o mare parte din
America Centralã, în toatã America de Sud, în cea mai mare parte a Africii, în tot bazinul
mediteranean ºi chiar în
Extremul Orient (Indochina ºi fosta Universitate "Aurore" din Shangai)
exista în fapt o francofonie în medicinã. Cãrþile, periodicele, dar ºi maeºtrii proveneau ºi
respectiv se formau în Franþa. Aceastã universalitate medicalã francofonã umplea bibliotecile
medicale de literaturã francezã. Ce a mai rãmas în prezent ºi ce s-a mai întâmplat în secolul al
XX-lea? Au rãmas, evident, termenii medicali de origine francezã, majoritatea având calitatea de
a se fi inserat perfect în vocabular, deoarece au fost concepuþi pornind de la tezaurul de rãdãcini,
sufixe ºi prefixe greco-latine. În rest, amintiri frumoase pentru francofili, din care redãm una
povestitã de
Georges Duhamel: celebrul Saint-Exupery, pilot la "Aeropostale", a suferit un
accident în
America de Sud. Având o contuzie abdominalã, el a fost examinat de un medic
practician, al cãrui asistent citea cu voce tare din "
Les diagnostiques urgents de l'abdomen" de
Henri Mondor, tratat tradus în spaniolã.
A venit însã secolul al XX-lea ºi douã revoluþii au schimbat totul în medicinã. Prima,
revoluþia terapeuticã, începe cu sulfamidele în anul 1937. Aceasta, deºi schimbã destinul
oamenilor, rãmâne doar empiricã. A doua revoluþie este foarte recentã. Preparatã în deceniul al
V-lea, în prezent în plinã desfãºurare, revoluþia este declanºatã de biologia molecularã care
dominã medicina. În declanºarea celor douã revoluþii medicina francezã nu a mai fost vioara
întâi, iar pe lista laureaþilor
Nobel sunt mai prezenþi scriitorii francezi.

*
* *

Mondializarea limbii engleze (americane) s-a produs brusc. Forþa cercetãrii ºtiinþifice,
lipsa de prejudecãþi (nu conteazã ierarhia administrativã, ci rezultatele), amploarea fondurilor
destinate cercetãrilor, capacitãþile internaþionale ale editorilor americani (care nu s-au sfiit sã
neglijeze, dacã era cazul, chiar
Anglia) sunt cauzele clare ale acestei consacrãri. Cã terminologia
medicalã este uneori în suferinþã, din cauza unor neologisme rãu concepute, este altã problemã.
Chiar cu mult înainte de "invazia" contemporanã în terminologia medicalã, limba englezã
probase o virtute de mare perspectivã: cuvintele de origine latinã erau foarte uºor adoptate, dar
nu ca atare, ci prin anglicizare. Ex.:
arteria devine artery, vena, vein º. a. m. d.
Un alt procedeu a constat în preluarea rapidã a termenilor clasici cu ajutorul conjuncþiilor,
al prepoziþiilor ºi al cuvintelor auxiliare, prin intermediul cãrora neologismele dobândeau forme
specifice limbii engleze ºi majoritatea se integrau surprinzãtor de bine în idiomul englez. Nu
mergea, însã, totul perfect, îndeosebi în cazul cuvintelor compuse hibride. Uneori acestea erau
bine tolerate, de ex. termenul
phlebography putea fi utilizat concomitent cu venography, dar
alteori rezultau combinaþii împotriva cãrora reacþionau cei convinºi de menþinerea puritãþii
limbii. Iatã, de exemplu, cum comenta
Sir Arthur Quiller-Couch, în cartea sa On the Art of
Writing
, cuvântul antibody: "El este, de fapt, un barbarism, o corciturã fãrã rasã. Oamenii care îl
folosesc deviazã cursul normal al ºtiinþei. Se impune o corecþie severã!
". Reacþia era normalã, în
locul unui termen hibrid s-ar fi putut adopta forma
anticorp, cu atât mai mult cu cât, cuvântul era
deja prezent în alte limbi. În ciuda acestui protest ºi ale altora asemãnãtoare, în engleza medicalã

22. 22
au rãmas mulþi termeni hibrizi. Dar cele mai mari complicaþii au apãrut în ultimele 3-4 decenii
când fluxul de neologisme provenind îndeosebi din
Statele Unite dominã evoluþia terminologiei
medicale.
Limba englezã are o dublã origine, saxonã ºi romanicã (de sursã francezã) ºi de aceea
anglicizarea nu este periculoasã prin ea însãºi pentru armonia terminologiei medicale. Este
normal ca autorul unei descoperiri în medicinã sã îºi elaboreze termenii noi care sã exprime cât
mai bine contribuþia sa. Dacã el o face respectând o serie de reguli ºi neignorând tezaurul de
rãdãcini ºi afixe de origine latinã, eventual cu ajutorul unui specialist în lexicografie (profesie
bine reprezentatã în
Statele Unite) atunci vor rezulta termeni care, împrumutaþi în alte limbi, vor
fi integraþi ºi asimilaþi fãrã dificultate. Din pãcate, cum cea mai bunã dintre lumi este o utopie,
tot aºa, procesul de extindere sau reevaluare a terminologiei medicale în loc sã fie exclusiv un
factor de clarificare a unui domeniu prolix, cu mai multe tare acumulate anterior este uneori
complicat inutil din douã motive esenþiale: 1) o serie de neologisme sunt puse în circulaþie prin
cuvinte neadecvate terminologiei ºtiinþifice, preluate din limbajul comun, altele au încãrcãturã
metaforicã sau rezultã prin metonimie; 2) mai subtile sunt modificãrile la nivel conceptual, încât
se ajunge la situaþia paradoxalã în care acelaºi termen are o semnificaþie în
Statele Unite ºi o alta
în þãrile latine; situaþia din terminologia din domeniul psihiatriei este tipicã pentru acest dezacord
conceptual.
Pentru majoritatea termenilor de origine englezã se pot gãsi cuvinte echivalente, iar cei
intraductibili circulã ca anglicisme, cu dificultãþile de rigoare.
Deºi utilã, o analizã a anglicizãrii terminologiei medicale este complexã ºi nu îºi aflã
locul în acest dicþionar. Pentru cei interesaþi, recomandãm volumul intitulat "
Dictionnaire des
difficultés du français médical
" (EDISEM, MALOINE, 1998) elaborat de Serge Quérin care, în
calitate de profesor de clinicã la
Facultatea de Medicinã a Universitãþii din Montréal, Canada,
lucreazã în cea mai interesantã zonã de confruntare a terminologiei engleze (americane) cu cea
francezã.
Dupã cum se ºtie, anglicizarea este un fenomen lingvistic cu o extindere masivã ºi în
limba românã contemporanã. În acest sens, menþionãm o lucrare excepþionalã semnatã de
Mioara
Avram
: "Anglicismele în limba românã actualã", Edit. Academiei Române, Bucureºti, 1997.

23. 23

VI. GHID ETIMOLOGIC



Terminologia medicalã de bazã îºi are originea în limbile latinã ºi greacã, de unde
utilitatea acestui capitol în care sunt cuprinse o serie de prefixe, sufixe ºi rãdãcini provenind din
greacã (G) ºi latinã (L). Pentru fiecare element cuprins în tabel sunt menþionate originea, sensul
evocat ºi o serie de exemple de utilizare. Pentru facilitarea cãutãrii am ordonat cele trei grupe de
elemente de etimologie împreunã, în ordine alfabeticã ºi nu separate.
Numãrul de afixe ºi rãdãcini prezente în acest capitol este mult mai mare decât cel
conþinut de obicei în majoritatea dicþionarelor. Pentru cã, deºi etimologiile reprezintã destul de
des un izvor nesecat de curiozitãþi lingvistice, cunoaºterea tezaurului greco-latin de afixe ºi
rãdãcini este o cale sigurã de înþelegere corectã a sensului majoritãþii termenilor medicali de
bazã, ca ºi de diminuare a eforturilor de memorizare, îndeosebi în perioada de însuºire a
terminologiei medicale. Din mulþimea de afixe numai o parte sunt cuprinse frecvent în
compunerea termenilor medicali. Pe acestea le-am semnalat prin caractere tipografice
bold (sau
aldine). Este uºor sã se constate, chiar dintr-o privire rapidã în aceste pagini, cã existã serioase
resurse clasice de ordin etimologic care au rãmas neexploatate. Existã, totuºi, semne de
diminuare a elanului generat de un "patriotism" lingvistic care se manifestã prin crearea de
termeni cu totul strãini liniei clasice de evoluþie a terminologiei medicale. Nu este mai puþin
adevãrat cã încrederea absolutã în etimologie trebuie temperatã. Citãm în acest sens opinia
profesorului
J.-C. Sournia, un cercetãtor avizat în domeniu, care, deºi exagereazã, poate îndemna
la reflexie: "
Timp de douã mii de ani au fost torturate cuvintele greceºti ºi savante pentru a le
utiliza cum nici Hipocrate, nici Aristotel, nici Celsus nu puteau sã gândeascã"
(în "Language
médical français", Édit. Privat, Toulouse, 1997, p. 81). Este adevãrat numai în cazurile, totuºi
puþine, în care aceste cuvinte au fost utilizate cu un sens greºit. Altminteri, frecvent s-au produs
modificãri de sens, uneori chiar la nivel conceptual, sau extensii ale sensurilor termenilor datoritã
evoluþiei cunoaºterii în medicinã.
Când aceastã cunoaºtere a generat o revoluþie în medicinã, adicã dupã 1950, o mulþime
de neologisme au fost create îndeosebi în limba englezã, fãrã "torturarea" cuvintelor greceºti sau
latine, deºi rãmânem la opinia cã multe complicaþii din prolixa terminologie medicalã actualã
puteau fi prevenite prin recursul la tezaurul de afixe ºi rãdãcini greco-latine. De altfel, chiar
J.-C.
Sournia
scrie, cu acelaºi spirit polemic, referindu-se la anglicisme: "Cea mai mare parte a
termenilor englezi care au penetrat în medicina francezã datoreazã includerea lor lenei sau
snobismului importatorilor
" (op. cit. p. 86). ªi atunci, care ar fi soluþia ? Sã se creeze termeni
echivalenþi în francezã ? Nicidecum, deoarece adesea aceastã încercare este imposibilã, din cauza
proprietãþii unor termeni englezi de a exprima concentrat ceea ce în alte limbi, inclusiv în
francezã, ar corespunde unei propoziþii întregi. Este clar cã soluþia idealã nu poate fi decât
crearea unor neologisme integrate în terminologia medicalã internaþionalã, deziderat posibil
îndeosebi prin "torturarea" în continuare a tezaurului greco-latin. Din motive de echilibru, vom
cita un alt cercetãtor francez,
H. Laborit (1914-1996), care susþinea cã: "Limbajul ºtiinþific
aparþine celui care descoperã. Nu este numai just, dar ºi indispennsabil ca paternitatea
vocabularului sã revinã celui care îºi asumã paternitatea descoperirii
" (H. Laborit, “Colloque de
terminologie médicale”, Masson, Paris, 1976, p. 26). Opinie absolut corectã, cu condiþia ca
aspirantul la paternitate sã gãseascã singur, sau ajutat de un lexicograf, un termen cu cât mai
multe ºanse de integrare în corpul vast al terminologiei medicale internaþionale.

24. 24
RÃDÃCINÃ
,
PREFIX,
SUFIX
ORIGINE {I SENS EVOCAT

EXEMPLE
A


A-,
AN-

a, an (G) = sens privativ, absen]\, lips abulie , acalculie, afibrinogene-mie, agrafie,
apnee, avitamino-z\, azigos, anizocorie,
anoxie, anurie
AB-,
ABS-
ab, abs (L) = de la, îndeptat de abarticular, abduc]ie, abductor, abstinen]
ABCE- abscessus (L) = acumulare de puroi
< ab = îndeptat de + cedere = a trece, a se duce
abces, abcedat
ABDOMIN- abdomen, - inis (L) = abdomen
posibil < abdere = a ascunde, a t\inui + omen, -inis =
prevestire (deoarece examenul viscerelor animalelor
sacrificate permitea prezicerea viitoru-lui)
abdominal, abdominocentez\,
abdominoscopie
ABER- aberrare (L) = a se r \ci, a se abate
< ab = `ndeptat de + errare = a devia
aberant, abera]ie
ABSORB- absorbere (L) = a absorbi, a înghi]i
< ab = de la + sorbere = a suge, a bea
absorbant, absorb]ie (prin inter-mediarul
absorbitio, -onis)
-AC- akos (G) = remediu autacoide, panaceu
ACANT- akantha (G) = spin acantocit, acantocitoz\, hexa-cant
ACARI-,
ACARO-
akari (G) = insect mic acarian, acarioz\, acarofobie
ACET- acetum (L) = o]et acetat, acetic, aceton
ACETABUL-,
ACETABULO-
acetabulum (L) = vas pentru p\strat o]etul; cu referire la
forma cavit\]ii cotiloide a osului iliac
acetabulum, acetabuloplastie
ACID(-) acidus (L) = acru aciditate, acidocetoz\, acidulat
ACIN(-) acinus (L) = boab de strugure acin (pulmonar), aciniform
ACNE- akne (G) = vârf, excrescen]\; gre[eal de copiere a lui
Actius pentru akme (G) = tâ]e
acnee, acneiform
ACOMOD- accommodare (L) = a se adapta acomodare
ACRO-,
-ACRIE
akron (G) = extremitate, vârf acrocefalie, acrodermatoz\, a-crodinie,
acrofobie, acrozom, pa-hiacrie
ACTIN-,
ACTINO-
aktis, -inos (G) = raz de lumin actin\, actini c, actinologie, acti-nomicin\,
actinoterapie
ACTIV- activus (L) = care ac]ioneaz
< agere = a ac]iona
activare, activator, activitate
ACU- 1. akouein (G) = a auzi
2. acus (L) = ac
1. acufen\, acumetrie
2. acupunctur
ACUMIN- acuminatus (L) = ascu]it
< acumen, -inis = vârf, ascu]i[
acuminat
ACUTI- acutus (L) = ascu]it acutizare
-ACUZIE akousis (G) = ac]iunea de a auzi
< akouein = a auzi
diplacuzie, paracuzie
ACVA-,
ACVI-,
ACVO-
aqua (L) = ap acvafobie, acvifer, acvocapsuli-t
AD- ad (L) = aproape de, spre, lâng adduc]ie, adsorbant, adsorb]ie
ADAMANTIN-,
ADAMANTO-
adamas, -antos (G) = diamant, smal], substan] dur adamantinom, adamantoblast,
adamantoblastom
-ADELF- adelphos (G) = frate monadelf
ADEN-,
ADENO-

aden, -os (G) = gland\; sens ambiguu, ganglion limfatic
sau ]esut glandular; adenoid se refer la un ]esut
asem or celui glandular (ex.: vegeta]ii adenoide)
adenit\, adenocarcinom, adeno-fibrom,
adenom, adenomatoz\, adenomectomie,
adenovirus, hi-drosadenit
ADIP-,
ADIPO-
adeps, -dipis (L) = gr\sime adipocit, adipoz\, (sindrom) adi-
pozogenital
ADJUV- adiuvans, participiul prez ent al verbului adiuvare (L) = a
ajuta
adjuvant
ADREN-,
ADRENO-
ad (L) = aproape de + ren, -is (L) = rinichi; se refe-r la
glandele suprarenale
adrenal, adrenalin\, adrenergic,
adrenocortical, adrenolitic
AER-,
AERO-
aer, -os (G), aer, -is (L) = aer; prin extensie, orice gaz aerob, anaerob, aerobioz\, ae-rocolie,
aerogastrie
AFECT-,
AFECTO-
affectus (L) = stare de spirit, afec]iune, boal
< afficere = a afecta, a sli
afectiv, afectivitate, afectomotor
AFT-,
AFTO-
aphthae, -arum (L) = afte
< aphtein sau haptein (G) = a arde
aft\, aftoz\, aftovirus
AGENT agens, -ntis (L) = activ, viu agent

25. 25
< agere = a ac]iona, a pune `n mi[care
AGLUTIN-,
AGLUTINO-
agglutinare (L) = a lipi, a uni aglutinabil, aglutinare, aglutino-gen
AGMIN- agmen, -inis (L) = mul]ime, gloat agminat
-AGOG agogos (G) = care conduce spre eliminare colagog, galactagog
-AGOGIE agoge (G) = conduit\, direc]ie demagogie, pedagogie
AGON- agon (G) = lupt
agonistes (G) = lupt or
agonie, agonist, antagonist
AGORA- agora (G) = pia] public agorafobie
-AGR| agra (G) = atac, apucare
<
agrein = a pune mâna pe
pelagr\, podagr
AL- ala (L) = arip alar
AL-,
ALO-
allos (G) = altul, diferit ca natur (prefix utilizat u-neori
f prea mult rigoare)
alergie, alogen, alogref\, aloki-nezie,
alopatie, alosterie, aloti-pie, alotriosmie,
alotriofagie, a-lotropie
ALANT-,
ALANTO-
allas, -antos (G) = cârnat alantoic, alantoid\, alantoin
ALB-,
ALBUMINO-
1. albus (L) = alb
2. albumen, -inis (L) = albu[ de ou
1. albicans (Candida), albinism
2. albumin\, albuminorahie
ALBUG- albugo, -inis (L) = albea] albuginee, albugo
ALCAL-,
ALCALINO-
al kali, al-qaliy (Ar) = sod\, potas alcalin, alcaloid, alcaloz\, alcali-noterapie
ALEL- allelon (G) = de la unul la altul alele
ALEXI- alexein (G) = a proteja, a apa alexine
ALG- algidus (L) = rece, `nghe]at algid (perioad algid a holerei)
-ALGIE,
ALGO-,
-ALGEZIE,
ALGEZIO-
algos (G) = durere
algesis (G) = sim]ul durerii
cefalalgie, mialgie, nevralgie, al-
godistrofie, algofilie, algofobie,
algoparalizie, analgezie, algezio-metru
ALIEN- alienare (L) = a înstr\ina, a aliena alienare, alienat
ALIF- aleiphar, -atos (G) = gr\sime, ulei alifatic
ALOPEC- alopex (G) = vulpe; boal semând cu râia vulpi-lor, în
care le cade tot pul
alopecie
ALVEOL-,
ALVEOLO-
alveolus (L) = cavitate mic
dim. < alveus = cavitate
alveol (pulmonar\, dentar), al-veolit\,
alveolocapilar
AMALGAM origine incert\:
amalgama (L alchimi[tilor), malagma (G), al-mulgam
(Ar) = mas moale, emolient
amalgam
AMAUR- amauros (G) = întunecat
amaurosis (G) = orbire
amauroz
AMBI-,
AMBO-
ambo (L) = amândoi ambidextru, ambisexualitate, ambivalen]\,
amboceptor
AMBLI- amblys (G) = tocit, [ters, imperfect ambliacuzie, ambliopie
AMBUL-,
-AMBUL
ambulare (L) = a merge, a se plimba ambulan]\, ambulator, somnam-bul,
noctambulism
AMETRO- ametros (G) = f m\sur\, dispropor]ionat
< a = lipsit de + metron = m\sur
ametropie
AMFI-,
AMFO-
amphi, ampho (G) = de ambele p]i, ambii amfiartroz\, amfipatic, amfoter, amfotonie,
amfotrop
AMFOR-,
AMFORO-
amphora (L) = amfor amforic (suflu), amforofonic
AMIB-,
AMIBO-,
AMOEB-
amoibe (G) = alternan]\, schimbare
< amibein = a alterna, a schimba
amibiaz\, amiboid, amoeb\, a-moebicid
AMIGDAL- amygdale (G) = migdal amigdale, amigdalectomie
AMIL-,
AMILO-
amylon (G), amylum (L) = amidon amilazemie, amilazurie, amiloid,
amiloidoz
AMNIO- amnion (G) = membran a f ului amniocentez\, amniocit, (lichid) amniotic
AMPUL- ampulla (L) = flacona[, vas mic pentru ulei sau parfum ampular, ampul\, ampulit
ANA- ana (G) = din nou, în jurul, contrariul lui, în revenire, în
sus
anabioz\, anafaz\, anafilaxie, a-
nafilatoxin\, anagen, analeptic, anasarc
ANABOL- anabole (G) = ac]iunea de a urca, de a construi
< anaballein = a construi, a arunca `n sus
< ana = `n sus + ballein = a lansa
anabolism, anabolizant
ANCHIL-,
ANCHILO-
ankylos (G) = `ncovoiat, curbat anchilostoma, anchilostomiaz
ANCON- ankon (G) = cot (mu[chi) anconeu
ANDR-,
-ANDRIE,
ANDRO-
aner, andros (G) = bbat androgen, android, andrologie,
andropauz\, ginandrie
ANEMO- anemos (G) = vânt anemofil, anemopatie
ANEV-, aneurysma (G) = lgire, dilata]ie anevrism, anevrismectomie, a-
AD- ALOPEC-ALVEOL-, ALVEOLO- ANIZO-

26. 26
ANEVRISMO- < aneurynein = a dilata nevrismorafie
ANEX-,
ANEXO-
adnexus (sau annexus) (L) = leg ur
< adnectere (sau annectere) = a lega, a uni
< ad = c re + nexus = leg ur
anexe (uterine, embrionare), a-nexit\,
anexopexie
ANG-

angina (L), angor, -oris (L) = sufocare
< angere = a strânge, a sufoca
angin\, angor
ANGEI-,
ANGEIO-,
ANGI-,
ANGIO-
angeion (G) = vas angeit\, angeiologie, angiecta-zie,
angiocardiografie, angioco-lit\, angiom,
angioscintigrafie, angiospasm,
angiotensin
ANIM- animus (L) = suflet animism
ANIZO- anisos (G) = inegal
< an = lipsit de + isos = egal
anizocitoz\, anizocorie
ANOM- anomos (G), anomalus (L) = neregulat anomalie
ANT-,
ANTI-
anti (G) = contra, care se opune la antagonist, antalgic, antibiotic,
anticoncep]ional, anticorp
ANTE-,
ANTERO-
ante (L) = înainte, care precede în timp, în fa] antebra], antecedente, antefle-xie,
antepozi]ie, anteversie
-ANTEM anthema (G) = înflorire enantem, exantem
ANTR-,
ANTRAC-
anthrax, -akos (G) = cbune antracoid, antracoz\, antrax
ANTR-,
ANTRO-
antron (G), antrum (L) = cavitate, pe[ter\, antru
(mastoidian, gastric)
antrectomie, antru, antromastoi-dit\,
antropiloric
ANTROPO-,
-ANTROPIE
anthropos (G) = om antropogenez\, antropometrie,
antropozoonoz\, zooantropie
ANUL-,
ANULO-
anulus (L) = inel anular, anulocit, anuloplastie
APENDIC-,
APENDICO-
appendix, -icis (L) = adaos, supliment; sensul anatomic
dateaz din sec. XVI
apendice, apendicit\, apendico-cel
APEX-,
APEXO-
apex, -icis (L) = vârf, culme apex, apexit\, apexocardiogra-m\,
apexogram
API-,
APIO-
apis (L) = albin apicultur\, apiterapie, apiofobie
APIC-,
APICO-
apex, -icis (L) = vârf apical, apicectomie, apicoliz
APO- apo (G) = `n afar\, la exterior apoenzim\, apofiz\, aponevroz
-APS| hapsis (G) = unire, fuziune, jonc]iune
< haptein = a prinde, a ata[a
sinaps
ARAHNO- arakhne (G) = p\ianjen; care seam cu o pân-z de
p\ianjen
arahnodactilie, arahnoid\, arah-noidit\,
arahnoidocel
ARBOR- arbor, -oris (L) = arbore, copac arborescent, arboriza]ii
ARC- arcus (L) = arc, bolt arcad\, arciform
-ARCT- ar(c)tus (L) = strâmt coarcta]ie
AREN-,
ARENA-
1. arrhen, -enos (G) = bbat (pu]in utilizat)
2. arena (L) = nisip
1. arenavirus, arenoblastom
2. arenifer, areniform
AREO- 1. areola (L) = arie mic
dim. < area = arie
2. araios (G) = pu]in dens
1. areolar, areol

2. areometru
ARGENT- argentum (L) = argint (celule) argentaf ine, (colora]ie) argentic
ARGIR-,
ARGIRO-
argyros (G) = argint argirie
ARHE- arkhaios (G) = vechi arheobacterie
-ARHIE arkhein (G) = a guverna, a comanda anarhie, monarhie
ARITENOID-,
ARITENOIDO-
arytainoeides (G) = în form de ulcior
< arytaina = ulcior + eidos = form
aritenoid, aritenoidectomie, ari-
tenoidopexie
ARITM- arithmos (G) = num aritmie, aritmogen, aritmomanie
AROMA- aroma, -atos (G), aroma, -atis (L) = arom\, plant
aromatic
aromatizare, aromaterapie
ARTER-,
ARTERIO-
arteria (G, L) = arter
< aer, -os (G) = aer + terein (G) = a con]ine
(fiind goale la cadavre, grecii antici credeau c ar-terele
con]in aer)
arter\, arterit\, arteriol\, arterio-grafie,
arteriotomie
ARTIO- artios (G) = pereche artioploid
ARTR-,
ARTRO-
arthron (G) = `ncheietur\, articula]ie artrit\, artrodez\, artrofit, artro-grafie,
artroscopie, hidrartroz
ASC-,
ASCO-
askos (G) = burduf ascit
ASPARAG-,
ASPART-
asparagos (G), asparagus (L) = sparanghel, asparagus asparagin\, aspartaz\, aspartic
ASTEN-,
-ASTENIE
asthenos (G) = f putere
astheneia (G) = sliciune
< a = f + sthenos = for]\, putere
astenie, astenopie, miastenie, neurastenie
ANOM- ASC-, ASCO-
ASPARAG-, ASPART- BACTERI-, BACTERIO-

27. 27
ASTER-,
ASTRO-
aster, -eros (G), astron (G) = stea asterion, astrocit, astrocitom, as-trovirus
ASTIGMAT- a (G) = lipsit de + stigma, -atos (G) = punct astigmatism
ATEL-,
ATELO-
ateles (G) = incomplet atelectazie
ATER-,
ATERO-
athere (G) = terci, fiertur\; tumor din materie gras aterom, ateromatoz\, ateroscle-roz
ATIC-,
ATICO-
Atticus (L) = al Aticii, al Atenei; etajul superior al unei
construc]ii dup moda din Atica
aticit\, aticotomie

ATMO- atmos (G) = vapor, abur atmosfer\, atmoterapie
ATRET-,
ATRETO-
atretos (G) = f deschidere, neg\urit atretenterie, atretogastrie (atre-zie
gastric)
ATRIO- atrium (L) = vestibul, curte interioar\; auriculele i-nimii
< ater, -tra, -trum = negru (deoarece `n aceast camer
se f\cea focul la romani, iar pere]ii se `n-negreau)
atriotomie, atrioventricular
ATROP- atropa (L) = beladon
< Atropos (una dintre cele trei Parce - zei]e ale
destinului: Clotho, Lachesis [i Atropos)
atropin
AUDI-,
AUDIO-
audire (L) = a auzi, a asculta auditiv, audiometrie
AUR-,
AURI-,
AURO-
1. auris (L) = ureche
2. aurum (L) = aur
aureus (L) = de aur
1. auripunctur\, aurometru
2. auric, aurificare, auroterapie,
aureomicin
AURI-,
AURICUL-
auricula (L) = urechiu[
dim. < auris = ureche
auricular, auriculoterapie
AUT-,
AUTO-
autos (G) = sine însu[i autism, autoaglutinare, autoa-gresiune,
autoanticorp, autocrin,
autohistoradiografie, autoimuni-tate,
autopsie, autovaccin
AUTOMAT- automatos (G) = spontan automatism
AUXANO-,
AUXI-,
AUXO-
auxe (G) = cre[tere
< auxein = a cre[te, a se dezvolta
auxanologie, auxilitic, auxin\, auxocardie
AXI-,
AXO-
1. axon (G), axis (L) = ax
2. axia (G) = valoare, evaluare
1. axial, axis, axometru, axon
2. axiologie, cronaxie
AXIL- axilla (L) = subsuoar\, axil axilar, axilotomie
-AZ| sufix folosit în chimie pentru formarea denumirilor
enzimelor
ATP-az\, hidrolaz\, kinaz\, ure-az
AZIGO- a (G) = lipsit de + zygon (G) = pereche, jug azigos (vene)
AZURO- azur (Fr. veche) = albastru azurofil

B


BACIL- bacillus (L) = bastona[, bacil bacilar, baciliform
BACTERI-,
BACTERIO-
bakterion (G) = bastona[; bacterie
dim. < bakteria = baston
bactericid, bacteriemie, bacterio-fag,
bacteriostatic
BALAN-,
BALANO-
balanos (G) = ghind\; gland balanic, balanit\, balanoprepu]i-al
-BALISM ballismos (G) = salt, situr hemibalism
BALISTO- ballista (L) = ma[in de aruncat pietre
< ballein (G) = a lansa
balistocardiogram\, balistofobie
BALNEO- balneum (L) = baie balneologie, balneoterapie
BAR-,
-BARISM,
BARO-
baros (G) = greutate baranestezie, baroreceptor, ba-
rotraumatism, hiperbarism
BARI- barys (G) = greu barilalie, bariu
BATI- bathys (G) = adânc batiestezie
BATM-,
BATMO-
bathmos (G) = prag batmotrop
BATRAC- batrakhos (G) = broasc batracian
BAZI-,
BAZO-,
-BAZIE
basis (G, L) = baz bazilar, bazocelular, abazie
BI-,
BIN-
bis (L) = de dou ori
bini (L) = câte doi
biauricular, bicarbonat, biceps, bicuspid,
bigeminism, bioxid, bipolar, birefringent,
binar
BIBLIO- biblion (G) = carte bibliografie, bibliomanie
-BIE,
BIO-,
-BIO-,
bios (G) = via] aerobie, anaerobie, biocenoz\,
biodisponibilitate, bionic\, bio-ritm,
biotehnologie, abiotrofie, antibiotic,

28. 28
-BIOZ| aerobioz
BILI- bilis (L) = bil bilirubin\, biliverdin\, porfobilino-gen,
urobilin
BIS- byssos (G) = bumbac bisinoz\, bisoid
BLASTO-,
-BLAST,
-BLASTOM
blastos (G) = germen blastocist, blastogenez\, blasto-mer,
eritroblast, trofoblast, limfo-blastom
BLEFAR-,
-BLEFARIE,
BLEFARO-
blepharon (G) = pleoap blefarit\, blefaroconjunctivit\,
blefarospasm, ablefarie
BLENO- blennos (G) = mucus blenoragie
-BLEPSIE blepsis (G) = v\z, vedere anoblepsie
-BOL,
-BOLIE,
-BOLISM,
BOLO-
bole (G) = aruncare
< ballein = a arunca
amfibol, embolie, tromboembo-lism,
bolometru
BOTRI-,
BOTRIO-
1. bothrion (G) = gropi]
2. botrys (G) = ciorchine de strugure
1. botriocefal
2. botrioid, botriomicete
BOTUL- botulus (L) = caltabo[ botuliform, botulism
BRADI- bradys (G) = încet bradicardie, bradikinezie, bradi-lalie,
bradipsihie
BRAHI- brakhys (G) = scurt brahicefalie, brahidactilie, brahi-melie
BRAHI-,
BRAHIO-,
-BRAHIE
brakhion, -onos (G), brachium (L) = bra] brahial, brahialgi e, brahiocefalic, abrahie
BREVI- brevis (L) = scurt brevilin
BRIO- 1. bryein (G) = a cre[te
2. bryon (G) = mu[chi
1. embrion, embriologie
2. briologie
BROM-,
BROMO-
bromos (G) = miros fetid bromhidroz\, bromid\, bromism,
bromopnee
BROMATO- broma, -atos (G) = hran\, aliment bromatologie
BRON{-,
BRONHO-
bronchia (L medieval) = bronhie
< bronkhos, pl. bronkhia (G) = bronhie
bron[iectazie, bron[it\, bronholit
BRUX-,
BRIC-
brykhein (G) = a scrâ[ni din din]i bruxis m, bruxomanie, bricoma-nie
BUBON-,
BUBONO-
boubon (G) = stinghie, regiune inghinal bubon, bubonalgie, bubonocel
BUC-,
BUCO-
bucca (L) = gur bucal, bucofaringian
BULB-,
BULBO-
bulbus (L) = bulb bulbiform, bulbopatie
-BULIE boule (G) = voin]\ abulie
BURS-,
BURSO-
byrsa (G), bursa (L) = pung\, sac de piele burs\, bursit
BUTIR-,
BUTIRO-
butyrum (L), butyron (G) = unt butiric, butiroid

C


CACO- kakos (G) = r\u cacosmie, cacodilat
-CAIN| desemneaz deriva]ii cocainei cu ac]iune farma-cologic
identic
novocain\, procain\, xilocain
CAL-,
CALO-
kallos (G) = frumuse]e caligrafie, calofil, calomanie
-CALAZIE

khalasis (G) = relaxare acalazie
V. [i CHALAZO-
CALC-,
CALCI-
calx, calcis (L) = var; calciu calcar, calcifilaxie, calcinoz\, calcipexie,
calcitonin\, calcitriol
CALCANE- calcaneum (L) = c\lcâi calcaneodinie, calcaneu
CALCUL(-),
CALCULO-
calculus (L) = pietricic calcul, ca lculos, calculocancer,
calculografie
CALICO- 1. kalyx, -ykos (G), calyx, -ycis (L) = cup\, `nveli[ul florii
2. khalix, -ikos (G) = var, pietri[
1. calice, calicectazie, calirafie

2. calicoterapie, calicoz
CALOR-,
CALORI-
calor, -oris (L) = c\ldur calorie, calorimetru
CAMER- camera (It) = camer\ camer (anterioar a ochiului, hiperbaric),
camerular
CAMPILO- kampylos (G) = încovoiat Campylobacter, campilogna]ie
CAMPTO- kamptos (G) = încovoiat camptodactilie
BALAN-, BALANO- BROM-, BROMO- BROMATO- -CAPNIE, CAPNO-

29. 29
CANAB- kannabis (G), cannabis (L) = cânep canabinoide, canabism
CANCER-,
CANCERO-
cancer, -cri (L) = rac, crab; cancer anticanceros, cancer, cancericid,
cancerogenez
CANT- quantus (L) = cât de mare cantitate (prin intermediarul quantitas, -
atis), cantitativ (prin intermediarul
quantitativus)
CANT-,
CANTO-
kanthos (G), canthus (L) = buza unui vas; unghiul
ochiului
cantectomie, epicantus, canto-plastie
CAPILAR-,
CAPILARO-
capillaris (L) = capilar
< capillus = fir de p
capilar, capilaritate, capilarosco-pie
CAPIT- caput, -itis (L) = cap capital
-CAPNIE,
CAPNO-
kapnos (G) = fum acapnie, capnometru
CAPSUL-,
CAPSULO-
capsula (L) = cutie mic
dim. < capsa = cutie
capsular, capsulectomie, capsu-lit\,
capsulotomie
CARBO-,
CARBON-
carbo, -onis (L) = cbune carbometrie, carbonat, carboni-zare
CARCIN-,
CARCINO-
karkinos (G) = rac, cancer carcinoid, carcinom, carcinoma-toz
CARDI-,
CARDIO-
kardia (G) = 1. inim

2. sfincterul cardia
1. cardialgie, pericardit\, cardio-megalie,
cardiopatie
2. cardiospasm, cardiotomie
CARFO- karphos (G) = pai uscat, ramur uscat carfologie
CARIO- karyon (G) = sâmbure, nucleu cariokinez \, cariolizis, cariotip
CARNI-,
CARNO-
caro, carnis (L) = carne carne, carnifica]ie, carniform, carnofobie
CAROT- karos (G) = somn profund (deoarece compresiunea
arterelor carotide antreneaz pierderea con-[tien]ei)
carotid\, carotidian
CARP-,
CARPO-
1. karpos (G) = pumn

2. karpos (G) = fruct
1. carpian, metacarp, carpocifo-z
2. pericarp, carpofag
CATA- kata (G) = în jos; folosit cu sensul de degradare catabolism, catalepsie, cataliz\,
cataplazie, catatonie
CATEN- catena (L) = lan] bicatenar, caten
CATOPTRO- katoptron (G) = oglind catoptrofobie
CAUD- cauda (L) = coad caudal, caudat
-CAV- cavus (L) = gaur (ven\
CAVERN-,
CAVERNO-
caverna (L) = cavitate
< cavus = gaur
cavern\, cavernos, cavernosto-mie
CAZE-,
CAZEI-,
CAZEO-
caseus sau caseum (L) = brânz cazeum, cazein\, cazeificare, cazeogen
CEC-,
CECO-
caecus (L) = orb cecal, cecitate, cecoplicatur
CEFAL-,
-CEFAL,
CEFALO-
kephale (G) = cap cefalalgie, cefalee, cefalometrie,
brahicefal, hidrocefal, leptocefal,
microcefal
-CEL kele (G) = tumor\, hernie colpocel, omfalocel, rectocel, varicocel
CELI-, CELIO- koilia (G) = pântece celialgie, celioscopie
CELUL- cellula (L) = c\mu]
dim. < cella = c\mar\
celul\, celulifug, celulit
CEMENTO- caementum (L) = piatr brut de construc]ie cem ent, cementoblastom, ce-mentocit
CEN-,
CENO-
koinos (G) = comun cenestezie, cenestopatie, ceno-bioz
CENO-,
KAINO-,
KENO-
kainos (G) = nou, recent cenogenez\, ka inofobie, keno-glosie
CENT-,
KENTO-,
-CENTEZ|
kentein (G) = a în]epa
kentesis (G) = în]ep ur
centalgie, kentomanie, amnio-centez\,
cefalocentez\, pericar-docentez
CENTI- centum (L) = o sut centigrad, centigram, centimetru,
centipoise
CENTR-,
CENTRI-,
CENTRO-
centrum (L) = centru
< kentron (G) = punct ascu]it
central, centrifug, centripet, cen-tromer,
centrozom
-CEPS caput, -itis (L) = cap biceps, triceps
-CEPT- receptus (L), participiul trecut al verbului recipere = a
primi
chemoreceptor, nociceptiv, re-ceptor
CER- cera (L) = cear ceromel, ceroplastie, cerumen
-CERC- kerkos (G) = coad cercar, cercopitec, cisticerc, cis-ticercoz
CEREBEL- cerebellum (L) = creier mic cerebel, cerebelos
CEREBR-, cerebrum (L) = creier cerebral, cerebrom, cerebroma-lacie,
CAPSUL-, CAPSULO- CENTR-, CENTRI-,

30. 30
CEREBRO- cerebrozid
CERVIC-,
CERVICO-
cervix, -icis (L) = gât cervical, cervicit\, laterocervical,
cervicopexie, cervicovaginal
CESTO- kestos (G) = centur brodat cestode
CHALAZ- khalasis (G) = relaxare chalazodermie
V. [i -CALAZIE
CHALIC- khalix, -ikos (G) = piatr de var chalicoz
CHEIL-,
CHEILO-
kheilos (G) = buz cheilit\, cheiloplastie, cheiloschi-zis
CHELO- khele (G) = cle[tele racului, cicatrice chelator, cheloid
CHEMO-,
CHIMIO-
khemeia (G) = alchimie chemokine, chemoluminescen-]\,
chimioprofilaxie, chimiorecep-tor
(chemoreceptor), chimiota-xie,
chimioterapie
CHERO- khairein (G) = a se bucura cherofobie, cheromanie
-CHET| khaite (G) = fir de p spirochet
CHIASM- khiasma (G) = încruci[are chiasmatic, chiasm
CHIL-,
CHILO-
khylos (G) = suc achilie, chilangiom, chilifer, chilo-micron,
chiloperitoneu, chiloto-rax
-CHIM-,
CHIMO-
khymos (G) = suc echimoz\, parenchim, chimotrip-sin
CHIR-,
CHEIRO-
kheir, -iros (G) = mân chiropractic\, chirurgie, cheiro-megalie
CHIST- kystis (G) = sac, vezic chistadenom, chistectomie
CIAN- kyanos (G) = albastru ciancobalamin \, cianogen, cia-noz\,
cianur\, piocianin
CIBERN- kybernan (G) = a guverna cibernetic\, cibernine
CICL-,
CICLO-
kyklos (G) = cerc ciclit\, ciclotimie, ciclotron
-CID caedere (L) = a omorî bactericid, fungicid, spermicid, virulicid
CIF-,
(-)CIFOZ|
kyphos (G) = coco[at
kyphosis (G) = cocoa[
cifoscolioz\, cifoz\, carpocifoz
CILI-,
CILIO-
cilium (L) = gean\, cil ciliar, ciliectomie, ciliofor
CIMB-,
CIMBO-
kymbe (G), cymba (L) = barc\, luntre cimbiform, cimbocefalie
CIN-,
CINO-
kyon, kynos (G) = câine cinantropie, cinic, cinofobie
CINE-,
CINEMA-
kinein (G) = a mi[ca
kinema, -atos (G) = mi[care
cinedensigrafie, cineradiografie,
cinescopie, cinematic
CINET-,
CINETO-
kinetos (G) = mobil
< kinein = a mi[ca
cinetic\, cinetoz
-CIPIENT recipere (L) = a primi, a lua incipient, recipient
CIPRI-,
CIPRIDO-
Kypris, -idos (G) = zei]a din Cipru (Afrodita) ciprifobie, cipridofobie
CIRCUM- circum (L) = împrejur circumcizie, ci rcumduc]ie, cir-cumvolu]ie
CIRO- kirrhos (G) = galben-ro[cat cirogen, ciroz
CIS(-) cis (L) = de aceea[i parte configura]ie molecular cis
CIST-,
CISTI-,
CISTO-
kystis (G) = sac, vezic cistectomie, cistit\, dacriocistit\, cisticerc,
cistoscopie, cistosto-mie, cistorafie
CISTERN- cisterna (L) = rezervor de ap
< cista = cutie
cistern\, cisternografie
CIT-,
-CIT,
CITO-
kytos (G) = celul (sensul originar: vas scobit) acantocit, citodiagnostic, citoge-netic\,
citoplasm\, citostatic, ci-totoxicitate,
citotropism, eritrocit, hepatocit, limfocit,
pericit, trombocit
CITR- kitron (G), citrus (L) = l\mâi citrat, citric, citrin
-CIZ- caesio, -onis (L) = t\iere
< caedere = a t\ia
circumcizie, excizie
CLADO- klados (G) = ramur mic\, ml\di] cladosporioz
CLASMATO- klasma, -atos (G) = fragment, buc\]ic rupt clasmatocit
-CLAST-,
-CLAZIE
klastos (G) = sfâmat, spart
klasis (G) = ruptur\, fractur
clastic, clastomanie, osteoclast,
coloidoclazie, tricoclazie
CLATR- kleithron (G) = grilaj
clatri, -orum (L) = gratii
clatrin
CLAUSTR- claustrum (L) = `nchiz oare, barier
< claudere = a închide
claustrofilie, claustrofobie
-CLAV clavis (L) = cheie; cu sensul de loc `nchis autoclav
CLAVI- clavis (L) = cheie
clavicula (L) = chei]
clavicul\, claviform
CLEID-, kleis, -idos (G) = cheie, de unde clavicul (os în form cleidotomie, sternocleidomastoi-dian
-CEPS CIPRI-, CIPRIDO-CIRCUM- COERC-

31. 31
CLEIDO- de cheie)
-CLEISIS kleisis (G) = ac]iunea de a închide blefar ocleisis, colpocleisis
CLEPTO- kleptes (G) = ho]
< kleptein = a fura
cleptofobie, cleptomanie
CLIMAT-,
CLIMATO-
klima, -atos (G), clima, -atis (L) = înclina]ia soarelui, de
unde: latitudine, climat
climatic, climatopatologie
CLIN- kline (G) = pat clinic\, clinomanie, clinostatism
-CLIZ| klysis (G) = sp\l ur bronhocliz\, rectocliz
CLON(-) klon (G) = ml\di]\, l\star clon, clonare
CLON- klonos (G) = tumult, dezordine clonic, clonus
CLOR-,
CLORO-
khloros (G) = verde; clor clorhidrie, clorizare, clorofil\, clo-rom,
cloroz
-CLUZ- claudere (L) = a închide malocluzie, ocluzie
CNEM- kneme (G) = picior, gamb cnemalgie, gastrocnemian
CO-,
CON-
cum (L) = cu coenzim\, coeziune, cofactor,
confabula]ie, contagiune, conta-minare
COAN- khoane (G) = pâlnie coan
COARCT- coarctatio, -onis (L) = strâmtare, îngustare
< coarctare = a strâmta
coarcta]ie
V. [i -ARCT-
-COC,
COCO-
kokkos (G) = boab\, bob enterococ, pneumococ, stafilo-coc,
coccobacil, cocoid
COCCI- kokkyx, -ygos (G) = cuc, cu al cui cioc se asea-m
osul coccis
coccidinie, coccis
CODE- kodeia (G) = capsul de mac codein
COERC- coercere (L) = a ]ine strâns coercibil, incoercibil
COFO- kophos (G) = surd cofochirurgie, cofoz
COHL- kokhlias (G), cochlea (L) = cochilie de melc cohlear, cohlee
COILO- v. KOILO-
COL collum (L) = gât col uterin
COL- kolla (G) = clei colagen, colodiu, coloid
COL-,
COLO-
kolon (G) = intestin gros colibacil, colic\, colit\, colopatie,
colopexie, coloplicatur
COL-,
COLE-,
COLO-,
-COLIE
khole (G) = bil (uneori se constat tendin]a de a scrie
chol-, chole-)
colagog, colangiografie, cole-cist,
colecistectomie, colecistit\, colecistografie,
colecistolitiaz\, coleperitoneu, hipercolie
COLEDOC-,
COLEDOCO-
kholedokhos (G) = care prime[te bila
< khole = bil + dokhos = recipient < dekhesthai = a
primi
coledoc (canal), coledocit\, cole-
docolitiaz\, coledocotomie
COLEO- koleos (G) = teac\; vagin coleocel, coleoptoz\, coleorexie
COLOB- koloboma (G) = defect
< koloboun = a mutila
coloboma
COLOR- color, -oris (L) = culoare colorant, colora]ie, fotocolorime-tru
COLP-,
COLPO-
kolpos (G) = adâncitur\; prin extensie, vagin col pectomie, colpocel, colpocito-logie,
colpoperineoplastie, colpo-perineorafie
CONCH- konkhe (G), concha (L) = cochilie de scoic\; cor-nete
nazale
concha, conchectomie
CONDIL-,
CONDILO-
kondylos (G), condylus (L) = articula]ie condilectomie, condilian, condi-lom,
epicondil, condilotomie
CONDR-,
CONDRO-
khondros (G) = cartilaj condral, condrit\, condroblast, condrocit,
condrofit, condroma-toz\, condrosarcom
CONDRI-,
CONDRIO-
khondrion (G) = gr\unte, granul condrioliz\, mitocondrie
CONIDIO-,
CONIO-,
-CONIOZ|
konis (G) = praf conidiospor, coniometrie, pneu-moconioz
CONJUNCTIV-,
CONJUNCTIVO-
coniunctivus (L) = care leag\, care une[te
< coniungere = a lega `mpreun\, a uni
conjunctiv\, conjunctivit
CONTRA-,
CONTRO-
contra (L) = împotriva contraceptiv, contraextensie,
contraindica]ie, controlateral
COP- kopos (G) = oboseal copiopie, copofobie
-COP|,
-COPT
koptein (G) = a t\ia sincop\, sarcopt
COPRO- kopros (G) = excrement coprocultur\, coprofagie, copro-lalie,
(examen) coproparazitolo-gic, coprostaz
COR-,
-CORIE
kore (G) = pupil corectopie, anizocorie
CORAC- korax, -akos (G), corax, -acis (L) = corb coracoid
CORD-,
CORDO-
khorde (G), chorda (L) = coard\, cordon cordit\, notocord, cordotomie
CORD(-),
CORDI-
cor, cordis (L) = inim cord, precordial
COFO- CORIO-

32. 32
CORE-,
COREO-
khoreia (G), chorea (L) = dans coree, coreiform, coreofrazie,
coreoatetozic
CORIO- khorion (G) = membran a f ului corioadenom, coriomeningit\, corioretinit
COROID-,
COROIDO-
khorioeides (G) = în form de membran\; coroid
< khorion = membran + eidos = form
coroidit\, coroidociclit
CORIST-,
CORISTO-
khoristos (G) = separat, îndeptat corista, coristom
-CORM,
-CORMIE
kormos (G) = trunchi, corp brahicorm, neurocormie
CORON- 1. corona (L) = coroan

2. korone (G) = cioc încovoiat
1. coronar, coronarit\, coronaro-grafie,
coronavirus
2. coronoid
CORPOR- corpus, -oris (L) = corp intracorporal
CORTIC-,
CORTICO-
cortex, -icis (L) = scoar]\; regiunea periferic a unui
organ
cortical, corticorezisten]\, corti-costeroid,
corticosuprarenal\, corticotrofin
CORYN- koryne (G) = m\ciuc Corynebacterium
COSM-,
COSMO-
kosmos (G) = ordine, univers cosmobiologie, cosmogonie,
microcosmos, macrocosmos
COSMET- kosmetikos (G) = referitor la podoabe
< kosmos = ordine; fig.: ornament
cosmetic\, cosmetologie
COST-,
COSTO-
costa (L) = coast intercostal, sternocostal, costo-tomie,
costovertebral
COTIL- kotyledon (G) = cavitate, adâncitur
kotyle (G) = strachin
cotiledon, cotiloid
COX-,
COXO-
coxa (L) = [old coxa vara, coxalgie, coxartroz\,
coxofemural
CRANI-,
CRANIO-
cranium (L medieval) = craniu
< kranion (G) = craniu
craniectomie, craniologie
-CRAZ|,
-CRAZIE
krasis (G) = amestec, constitu]ie a unui corp,
temperament
craz (sanguin), discrazie, idio-sincrazie
CREAT-,
CREO-
kreas, -atos (G) = carne creatin\, creatinin\, creofag, pancreas
CRENO- krene (G) = izvor crenic, crenoterapie
-CRESCENT,
CRET-
crescere, crescentis, cretus (L) = a cre[te concrescent, excrescen] (prin
intremediarul excrescentia), a-cre]ie (prin
intermediarul accre-tio, -onis)
CRICO-,
CRICOID-
krikos (G) = inel + eidos (G) = form
(în form de inel)
cricotomie, cricoidectomie
CRIMO- krymos (G) = frig crimodinie, crimofil
CRIMINAL-,
CRIMINO-
criminalis (L) = criminal
< crimen, -enis = acuza]ie, `nvinuire
criminalistic\, criminologie
-CRIN,
-CRINIE
krinein (G) = a separa de; cu sensul de a secreta endocrin, exocrin, autocrinie, pa-racrinie
CRIO-,
CRI-
kryos (G) = frig crioanestezie, criodecapaj, crio-protein\,
crioscopie, criestezie
CRIPT-,
CRIPTO-
kryptos (G) = ascuns criptorhidie, criptogenetic, cripto-mnezie
CRISTAL-,
CRISTALO-
krystallos (G), crystallus (L) = ghea]\, cristal cristalin, cristalite, cristalogenie
CRIZO- khrysos (G) = aur crizopexie, crizoterapie
-CROIA,
-CROISM
khros (G) = tent\, culoare alocrois m, cianocroia, dicroism
-CROM,
CROM-,
CROMATO-,
-CROMIE
khroma, -atos (G) = culoare hipocrom, cromafin, cromatin\, cromofor,
cromozom, acroma-topsie, cromatografie,
discroma-topsie, acromie, discromie
CRON-,
CRONO-
khronos (G) = timp cronaxie, cronic, cronobiologie,
cronotropism
-CROT,
-CROTISM
krotos (G) = b aie catacrot, dicrot, tricrot, dicrotism
CRUR- crus, cruris (L) = coaps inghinocrural
CTENO- kteis, ktenos (G) = pieptene, creast ctenocefal, ctenomicete
CUB-, CUBO- kubos (G), cubus (L) = cub cuboid, cubomanie
CUBIT- cubitus (L) = cot cubital, cubitus
-CUL,
-CUL|
-culus, -cula, -culum (L) = sufix pentru formarea
diminutivelor
spicul, ventricul, cuticul
CULDO- cul-de-sac (F) = fund de sac culdoscopie, culdotomie
CULI-,
CULIC-
culex, -icis (L) = ]ân]ar culicid, culicide, culicidism
CULT- cultura (L) = cultivare hemocultur\, urocultur
CUNE- cuneus (L) = cui cuneiform, cuneohisterectomie
CUPR-, cuprum (L) = aram ro[ie, cupru cupremie, cuproprotein\, cupro-rahie,
COROID- , COROIDO- -CROM, CROM-, CROMATO-, -CROMIE
CRON-, CRONO- DENT-, DENTO-

33. 33
CUPRO- cuproterapie
-CUSPID cuspis, -idis (L) = vârf bicuspid, tricuspid
CUT-,
CUTI-
cutis (L) = piele cutanat, cuticul\, cutireac]ie, cu-tis laxa
CVADRI-,
CVADRU-
quadrus (L) = p rat cvadriceps, cvadr iplegie, cvadri-geminal,
cvadruplu
CVART- quartus (L) = al patrulea (febr\
CVASI- quasi (L) = cam, aproape cvasielastic
CVINT- quintus (L) = al cincilea cvintan, cvintupli

D


DACRI-,
DACRIO-
dakryon (G) = lacrim dacrioadenit\, dacriocistit\, da-criolit
-DACTIL,
-DACTILIE,
DACTILO-
daktylos (G) = deget pentadactil, sindactilie, dactilofa-zie,
dactiloscopie
DE-,
DES-,
DEZ-
de, dis (L) = separat de (cu sens de deptare, pri-vare) debridare, decalcifiere, decolare,
deshidratare, dezarticulare, de-zinfec]ie,
dezinser]ie, detumes-cen]
DECI- decima (L) = a zecea parte decibel, decilitru, decimetru
-DEHID- dehydrogenatum (L [tiin]ific) = dehidrogenat
< de (L) = separat de + hydor, hydatos (G) = ap +
gennan (G) = a produce
aldehid\, dehidroepiandrosteron
-DELIC delos (G) = evident, manifest psihedelic
-DELF delphys (G) = uter, pântece didelf
DELT- delta (G) = a patra liter a alfabetului grec deltoid
DEMO-,
-DEMIE
demos (G) = popor, popula]ie demografie, endemie, epidemie, pandemie
DEMONO- daimon (G) = demon, zeu demonofobie, demonolatrie
DENDR-,
DENDRO-
dendron (G) = arbore dendrit\, dendrofilie
DENS-,
DENSITO-
densus (L) = dens, compact
densitas, -atis (L) = consisten]\, densitate
densiflor\, densitate, tomodensi-tometrie
DENT-,
DENTO-
dens, -ntis (L) = dinte dentar, dentin\, denti]ie, den-tom,
dentoalveolar
DEONTO- deon, -ontos (G) = obliga]ie, ceea ce trebuie f\cut deontologie
DER-,
DERO-
dere (G) = gât deradelf, derodim
DERM-,
DERMO-,
DERMAT-,
DERMATO-,
-DERM,
-DERMIE
derma, -atos (G) = piele dermit\, dermografism, dermati-t\,
dermatofit, dermatoglife, epi-derm,
hipoderm, eritrodermie
DESM-,
DESMO-
desmos (G) = band\, ligament desmit\, desmozom
DEUTER- deuteros (G) = al doilea deuteranop, deuteriu
DEXTR-,
DEXTRO-
dexter, -tra, -trum (L) = la dreapta dextran, dextrin\, dextrocardie, dextrogir
-DEZ| desis (G) = legare artrodez\, tenodez
DI- dis (G) = de dou ori dicrot, dioxid, dizaharid
DIA- dia (G) = prin diaforez\, diagnos tic, dializ\, di-apedez
DIAFAN-,
DIAFANO-
diaphanes (G) = transparent
< diaphainein = a l\sa s se `ntrevad
diafanoscopie
DIAFOR- diapherein (G) = a duce prin, a secreta
< dia = prin + pherein = a purta, a transporta
diaforez\, diaforoscop
DIAFRAGM-,
DIAFRAGMAT-
diaphragma, -atos (G) = barier\; diafragm
< dia = prin + phragma, -atos = `nchidere
diafragmalgie, diafragmatocel
DICO- dikha (G) = în dou dicogamie, dicotomie
DICTI-,
DICTIO-
diktyon (G) = re]ea, plas dictiopsie, dictiozom
-DIDIM didymos (G) = geam; testicul epididim
DIFTER- diphthera (G) = membran difterie
DIGIT-,
DIGITO-
digitus (L) = deget digital, digital\, di gitopalmar, di-gitoplastie
DILAT- dilatare (L) = a lgi, a mi dilatator, dilata]ie
DINAM-,
-DINAMIE
dynamis (G) = for] dinamometrie, adinamie
-DINIE, 1. dinos (G) = ame]eal 1. oticodinie, scotodinie, dinofo-bie
DEONTO- -DOC

34. 34
DINO-
2. odyne (G) = durere
2. acrodinie, calcaneodinie, ple-urodinie
DIOPTR- dioptros (G) = care serve[te pentru a vedea clar, prin
transparen]
dioptrie, dioptru
DIPL-,
DIPLO-
diploos (G) = dublu diplacuzie, diplobacil, diplococ, diploid,
diplopie
DIPSO-,
-DIPSIE
dipsa (G) = sete dipsomanie, polidipsie
DIS- 1. dis (L) = separat de


2. dys (G) = greu, dificil; indic\ o func]ionare anor-mal
1. discizie, disec]ie, diseminare, disjunc]ie,
dislocare, disocia-]ie
2. disartrie, disbazie, discrazie,
discromatopsie, disfagie, dis-fazie,
dispnee, displazie
DISC-,
DISCO-
diskos (G), discus (L) = disc discartroz\, disciform, discopatie
DIST- distare (L) = a fi deptat distal, distan]
-DOC dokhos (G) = recipient
< dekhesthai = a primi
coledoc
DOCIM- dokimasia (G) = prob\, anchet
< dokimazein = a examina
docimazie
DOLICO- dolikhos (G) = lung dolicocefalie, dolicosigmoid, me-
gadolicocolon
DOM-,
DOMATO-
doma, -atos (G) = cas domism, domatofobie
DORS-,
DORSO-
dorsum (L) = spate dorsal, dorsalizare, dorsolombar
DOZ-, DOZI- dosis (G) = ac]iunea de a da dozare, doz\, dozimetrie
DREPANO- drepanon (G) = secer drepanocit, drepanocitoz
-DROM,
-DROMIC,
DROMO-
dromos (G) = curs\, drum palindrom, prodrom, sindrom, antidromic,
dromomanie, dromo-trop
(-)DUCT ductus (L) = canal duct, oviduct
DUODEN-,
DUODENO-
duodeni (L) = `n num de doisprezece; duoden
prescurtare < duodeni digitorum = de dou\spreze-ce
degete (lungimea acestui fragment intestinal)
gastroduodenit\, duodenopexie,
duodenoscopie, duodenostomie
DUPLIC- duplicare (L) = a dubla duplicare, duplicitate
DUR- durus (L) = dur, tare indura]ie

E


E- e (L) = f ecaudat
EC- ek (G) = în afar eccodroz\, ecdemic, ecbolic, ecrin,
ectropion
EBURN- eburneus (L) = de filde[
< ebur, -oris = filde[
eburnare, eburnat
-ECH- ekhein (G) = a ]ine sinechie, sinechotomie
ECHI- aequus (L) = egal echimolar, echipoten]ial
ECHIN- equinus (L) = de cal
< equus = cal
echin (equin), echinism
ECHINO- ekhinos (G), echinus (L) = arici echinococ, echinoftalmie
ECO- 1. oikos (G) = cas
2. ekho (G) = ecou, sunet repetat
1. ecologie, ecosfer\, ecotip
2. ecocardiografie, ecoencefalo-grafie,
ecografie, ecokinezie, ecolalie,
ecomimie, ecopraxie
-ECTAZIE ektasis (G) = dilata]ie atelectazie, bron[iectazie, ve-nectazie
ECTO-,
ECT-
ektos (G) = în afar ectoderm, ect oparazit, ectozoar, ectim
-ECTOMIE ektome (G) = excizie colectomie, hepatectomie, ne-frectomie,
splenectomie
(-)ECTOPIE ektopos (G) = în afara locului normal
< ektos = `n afar + topos = loc
corectopie, ectopie
ECTRO- ectrosis (G) = avort; se refer la absen]a dezvolt\-rii ectrodactilie, ectromelie
ED- oidema, -atos (G) = umfl ur
< oidein = a cre[te `n volum
edem, edema]iat
EDOIO- aidoion (G) = organe genitale edoiografie
-EDRU hedra (G) = baz\, fa] octaedru, poliedru
EFEBO- ephebos (G) = adolescent efebologie
EGO- ego (L) = eu egocentric, egopatie
-EGORIE agoreuein (G) = a vorbi alegorie, fantasmagorie
DOCIM- -EGORIE

35. 35
-EICONIE,
EICONO-
eikon, -onos (G) = imagine anizeiconie, eiconometru
V. [i ICONO-
EID- eidos (G) = form caleidoscop, eidetism
ELAI-,
ELAIO-,
ELEO-
elaion (G) = ulei de m\sline elaidom, eleolat
ELAST-,
ELASTO-
elastos (G) = docil, maleabil elastan]\, elastin\, elastom, e-lastoz\,
elastopatie
ELECTR-,
ELECTRO-
elektron (G) = chihlimbar - corp care se electrizea-z
prin frecare
bioelectrogenez\, electricitate,
electrocardiogram\, electrofore-z\,
electrofuziune, electro[oc
ELIPSO-,
ELIPTO-
elleipsis (G) = omisiune; prin extensie: ellipes kyklos
(cerc defectuos, elips)
elipsocit (sau eliptocit), elipsoid,
eliptocitoz
ELITR(O)- elytron (G) = teac\, vagin elitrit\, elitrocel, elitroplastie
EM- en (G) = în emfizem, empiem
EMBOL- embole (G) = ac]iunea de a arunca în
< en = `n + ballein = a arunca
embolizare, tromboembolie
EMBRI-,
EMBRIO-
embryon (G) = embrion
< en = `n + bryein = a cre[te
embriologie, embrionar, embrio-patie
EMEN-,
EMENO-
emmenos (G) = menstrua]ie emenagog (care regleaz mens-trua]ia),
emenologie
EMET-,
-EMEZ|
emetikos (G) = care produce vs uri
emesis (G) = vomisment
< emein = a vomita
emetic, hematemez\, pioemez\,
sialoemez
EMETRO- emmetros (G) = bine m\surat
< en = `n + metron = m\sur
emetrop, emetropie
-EMIE haima, -atos (G) = sânge anemie, glicemie, hiperemie, ischemie,
leucemie, proteinemie
EMPI-,
EMPIO-
empyema, -atos (G) = acumulare de puroi
< en = `n + pyon = puroi
empiem, empiocel
EN-,
ÎN-
en (G), in (L) = în enantem, encefal, încapsulat, `n-corporare
ENANTIO- enantios (G) = opus, contrar, invers enantiobioz\, enantiomer
ENCEFAL-,
ENCEFALO-
enkephalos (G) = creier
< en = `n + kephale = cap
encefalalgie, encefalogram
-ENCHIM enkhyma, -atos (G) = infuzie
< enkhein = a vsa, a r\spândi
mezenchim, mezenchimatoz\,
mezenchimom, parenchim
END-,
ENDO-
endon (G) = în\untru endarterit\, endocardit\, endoci-toz\,
endocrin, endogen, endo-metrit\,
endonucleaz\, endorfi-n\, endoscopie
ENERG- energeia (G) = for] în ac]iune energic, energogen, energome-trie
ENSI- ensis (L) = sabie ensiform
ENTER-,
ENTERO-,
-ENTER
enteron (G) = intestin enterectomie, enterit\, enteroco-lit\,
enterostomie, mezenter
ENTOMO- entomon (G) = insect entomologie
EOZIN-,
EOZINO-
eos (G) = auror (aluzie la culoarea roz de la r\-situl
soarelui)
eozin\, eozinofil, eozinofilie
EPENDIM-,
EPENDIMO-
ependyma, -atos (G) = îmbr\c\minte de deasupra
< epi = pe + endyma, -atos = `mbr\c\minte
ependim, ependimit\, ependi-mom,
ependimopatie
EPI- epi (G) = pe epicantus, epicondil, epicriz\, e-piderm,
epididim, epifenomen, e-pifor
EPIDIDIM-,
EPIDIDIMO-
epi (G) = pe + didymos (G) = testicul, geam epididimectomie, epididimotomie
EPIFIZ-,
EPIFIZIO-
epiphysis (G) = excrescen]
< epi = pe + physis = cre[tere < phyein = a cre[te
epifizit\, epifizioliz
EPIPLO-,
EPIPLOO-
epiploon (G) = plutitor; membran care acoper
viscerele
< epiploos = care navigheaz
epiplocel, epiploic, epiploon, epi-
plooplastie
EPIZIO- episeion sau epision (G) = pubis, vulv epiziorafie
-ERAST erastes (G) = `ndr\gostit pederast
ERB-,
ERBI-
herba (L) = iarb erbacee, erbicid, erbivor
V. [i IERB-
ERED-,
EREDO-
hereditas, -atis (L) = mo[tenire ereditar, ereditate, eredobiolo-gie,
eredopatie
EREMO- eremos (G) = solitar eremofobie
EREPSI- ereipein (G) = a demola, a dâma erepsin
EREUTO- ereuthos (G) = ro[ea] ereutofobie
-EREZ| hairesis (G) = luare
< airein = a lua
colerez\, exerez\, plasmaferez
ERGASIO- ergasia (G) = munc ergasiofobie, ergasiomanie
-EICONIE, EICONO- EPI-EPIDIDIM-, EPIDIDIMO- EX- , EXTRA-

36. 36
ERGO-,
-ERGIE
ergon (G) = lucru, ac]iune
< ergein = a lucra
ergograf, ergonomie, alergie, a-nergie,
sinergie
ERITR-,
ERITRO-
erythros (G) = ro[u eritroblastoz\, eritrocit, eritroder-mie,
eritropoietin\, eritroz
EROT-,
EROTO-
eros, -otos (G) = iubire erotic, erotism, erotogen, eroto-manie
-ESCENT -escens (L) = sufix pentru formarea adjectivelor care
caracterizeaz un lucru dup aspectul s\u
fosforescent, lactescent, opales-cent,
putrescent
-ESCIBIL -ibilis (L) = sufix pentru formarea adjectivelor care
caracterizeaz lucrurile dup modul în care sunt
susceptibile s evolueze
putrescibil, vitrescibil
ESO-,
ESOFAG-
oisophagos (G) = esofag
< oisein = a ca + phagema = mâncare
esocardiogram\, esofibroscopie,
esogastrostomie, esofagit\, eso-
fagoplastie
-ESTEZIE,
ESTEZIO-
aisthesis (G) = senza]ie, sensibilitate anestezie, cenestezie, hiperes-tezie,
parestezie, esteziometru
ESTR- oestrus (L), oistros (G) = dorin] [i, prin extensie,
perioada de rut [i ovula]ie
estral (oestral), estron (oestro-n),
estrogen (oestrogen)
ETER-,
ETERO-
aither (G), aether (L) = aer curat, bolt cereasc eterism, eteromanie
ETIO- aitia (G) = cauz etiologie
ETMO-,
ETMOIDO-
ethmos (G) = ciur, sit
ethmos (G) = ciur, sit + eidos (G) = form
etmoid, etmoidectomie, etmoido-tomie
ETN-, ETNO- ethnos (G) = popor, na]iune etnie, etnografie, etnologie
ETO- ethos (G) = moravuri, obiceiuri etologie
EU- eu (G) = bun eucariot, euforie, eugenie, eutanasie,
eutrofie
EUNUC(-) eunoukhos (G), eunuchus (L) = literar ”cel care p\ze[te
patul femeilor”; eunuc
< eune = culcu[ + ekhein = a p\zi
eunuc, eunuchism, eunucoidism
EURI- eurys (G) = `ntins, vast euricefalie
-EV- aevum (L) = durat\, vârst\, epoc longevitate
EX-,
EXTRA-
ex, extra (L) = în afar exacerbare, examen, exantem, excava]ie,
excipient, excre]ie, exfoliere, exocitoz\,
exon, extra-piramidal, extravazare
EXCIT-,
EXCITO-
excitare (L) = a stârni, a provoca excita]ie (prin intermediarul exci-tatio, -
onis), excitomotor
-EXIE hexis (G) = stare ca[exie, pirexie
EXO- exo (G) = în afar exogen, exopexie, exosmoz\, exotermic
EXTENS-,
EXTENSO-
extensus (L) = `ntins
< extendere = a întinde
extensie (prin intermediarul ex-tensio, -
onis), extensometru
EXTERO- exterus (L) = din afar exteroceptiv, exteroceptor
EZO- eso (G) = în interior ezofilaxie, ezotropi

F


FABUL- fabula (L) = poveste, legend
< fabulari = a povesti
confabula]ie
FACI- facies (L) = fa] facial
FACIENT,
-FACT,
-FAC}IE,
-FECT
factum (L) = fapt
< facere = a face
cale facient, artefact, putrefac]ie,
rarefac]ie, defectiv
FACO-,
FAKIE
phakos (G) = linte, lentil\, cristalin facomalacie, facomatoz\, faco-scleroz\,
afakie
-FAG,
-FAGIE,
FAGO-
phagein (G) = a mânca macrofag, disfagie, neuronofa-gie,
onicofagie, fagocit, fagocito-z
FAL-,
-FALIE,
FALO-,
(-)FALUS
phallos (G) = penis falus, difalie, faloidian, faloragie, difalus
FALCI- falx, falcis (L) = secer\ falciform
FAN- phainein (G) = a apare diafanoscopie
FANER-,
FANERO-
-FANEROZ|
phaneros (G) = vizibil
phanerosis (G) = ac]iunea de a deveni vizibil
< phainein = a apare
fanere, faneromanie, afaneroz
FANGO- phango (It) = n\mol fangoterapie
FARING-,
FARINGO-
pharynx, -ngos (G) = faringe faringism, fari ngit\, faringoepi-glotic,
faringostomie
EXCIT-, EXCITO- FEO-

37. 37
FARMAC-,
FARMACO-
pharmakon (G) = remediu, medicament farmacie, farmacodinamie, far-
macogenetic\, farmacoreceptor
FASCI- fascia (L) = fâ[ie, band fascia lata, fasciit\, Fasciola
FASCICUL- fasciculus (L) = munchi mic; fascicul
dim. < fascis = munchi
fascicular, fasciculat
-FAZIE phasis (G) = vorbire afazie, disfazie, parafazie
FEBRI- febris (L) = febr\, friguri
< phebomai (G) = eu tremur
febrifug, febril, febrilitate
FECAL- faex, faecis (L) = reziduuri, resturi fecale, fecalom
FECUND- fecundare (L) = a face s rodeasc
< fecundus = roditor, fertil
fecundant, fecunditate (prin in-termediarul
fecunditas, -atis)
-FEMIE pheme (G) = vorbire, exprimare afemie, disfemie
-FEMINI- femininus (L) = de femeie
< femina = femeie
defeminizare, feminitate, femini-zant
FENO-,
-FEN|
phainein (G) = a apea fenocopie, fenomen, fenotip, a-cufen\,
fosfen
FEO- phaios (G) = brun feocrom, feocromocitom
-FER-,
-FERENT,
-FEREZ|
ferre (L) = a conduce
pherein (G) = a purta, a transporta
aerifer, chilifer, mamifer, semini-fer,
somnifer, periferie, eferent, plasmaferez
FERI-,
FERO-
ferrum (L) = fier feripriv, feritin\, ferocinetic
FET-,
FETO-
f(o)etus (L) = f ; A. Paré (1560) a introdus orto-grafia
”foetus” [i a dat cuvântului sensul actual
fetal, feticid, fetus, fetopatie, fe-toprotein
FIBR-,
FIBRO-
fibra (L) = fibr fibrinemie, fibrinogen, fibroade-nom,
fibronectin\, fibrotorax
FIBRIL-,
FIBRILO-
fibrilla (L [tiin]ific\= fibr mic\, fibril
dim. < fibra = fibr
fibrilar, fibrila]ie, fibril\, fibriloflut-ter
FIBUL- fibula (L) = agraf\; peroneu fibula, fibular
-FICARE ficare, derivat de la facere (L) = a face calcificare, osificare, pietrificare
FICO- phykos (G) = alg ficofag
-FID fidus (L) = t\iat, despicat bifid, multifid
FIL- filum (L) = fir Filaria, filiform
FIL-,
-FIL,
-FILIE
philos (G) = prieten
philia (G) = atrac]ie
< philein = a iubi
filantropie, acidofil, amfifil, bazo-fil,
eozinofilie
FIL-,
FILO-
phylon (G) = trib, specie filobiologie, filogenez
FIL-,
FILO-
phyllon (G) = frunz clorofil\, filofag
FILACT-,
FILACTO-,
-FILAXIE
phylaktikos (G) = care p\ze[te
phylaxis (G) = protec]ie
< phylattein = a apa
filactic, filactotransfuzie, anafilaxie,
profilaxie
FILTR- filtrum (L medieval\ = filtru
cu origine `n filtir (Limba francilor stabili]i `n Galia) =
pâsl (una din primele materii utilizate pentru a filtra
lichidele)
filtrabil, filtrare
-FIMA phyma, -atos (G) = tumor\, excrescen] rinofima
FIMBRI- fimbria (L) = franjure fimbrii
FIS- fissus (L) = despicat
< findere = a despica
fisiune, fisur
FISTUL-,
FISTULO-
fistula (L) = tub, ]eav\, canal fistulizar e, fistulografie, fistuloto-mie
FITO-,
-FIT,
-FI}IE
phyton (G) = plant\; se folose[te [i cu sensul de
excrescen]
fitosterol, fitoterapie, artrofit, os-teofit,
saprofit, tricofi]ie
FIX- fixus (L) = fix, neclintit
< figere = a fixa
fixare, fixator
FIZ-,
FIZE-,
FIZO-
physa (G) = r\suflare; cu sensul de umflat emfizem, emfizematos, fizocel
-FIZ| physis (G) = cre[tere
< phyein = a cre[te
apofiz\, diafiz\, epifiz\, metafiz
FIZIC(-),
FIZICO-
physikos (G), physicus (L) = natural
< physis (G) = natur
fizic, fizicism, fizicochimic
FIZIO- physis (G) = natur fiziologic, fiziol ogie, fizionomie, fiziopatic,
fizioterapie
FLAGEL-,
FLAGELO-
flagellum (L) = bici flagelat, flagela]ie (prin interme-diarul
flagellatio, -onis), flagelo-spor
FLATU- flatus (L) = vânt, suflare flatulen]
FLAV- flavus (L) = galben flavism, flavonoid, riboflavin
FLEB-, phleps, phlebos (G) = ven flebectazie, flebectomie, flebit\,
-FER-, -FERENT, -FEREZ| FLAV-

38. 38
FLEBO- flebografie, fleboscleroz
FLECT-,
FLEX-
flexus (L) = `ndoit
< flectere = a îndoi
flectare, flexie, reflexometru
FLEGM-,
FLEGMATO-
phlegma, -atos (G) = inflama]ie
< phlegein = a arde
flegmazie, flegmon, flegmatora-gie
FLOCUL- flocculus (L) = smoc mic de lân
dim. < floccus = smoc de lân\; flocon
floculare
FLOG-,
FLOGO-
phlox, -ogos (G) = flac\; se folose[te cu sensul de
inflama]ie
< phlegein = a arde
antiflogistic, flogogen
FLUID- fluidus (L) = care curge
< fluere = a curge
fluidifiant, fluiditate
FLUOR- fluor, -oris (L) = curgere; folosit pentru denumirea
substan]ei chimice din sec. XIX
fluorescent, fluorofor, fluoroscop
FLUX- fluxus (L) = curgere, curent
< fluere = a curge
aflux, eflux, influx
-FOB,
-FOBIE
phobos (G) = fric hidrofob, acrof obie, cancerofo-bie,
claustrofobie, zoofobie
FOC- focus (L) = vatr\, c\min; focar focal, focalizare
FOLI- folium (L) = frunz exfoliere
FOLICUL- folliculus (L) = s\cule]
dim. < follis = burduf, minge
foliculin\, foliculit\, foliculom, fo-
liculostimulin
FON-,
FONO-,
-FONIE
phone (G) = voce fona]ie, fonem\, fonendoscop,
fonocardiografie, disfonie
FOR- foris (L) = u[\, deschiz ur perforat, perforin
-FOR,
-FOREZ|
phoros (G) = care poart
phoresis (G) = transportare
< pherein = a purta, a transporta
galactofor, ionofor, osmofor, a-naforez\,
cataforez\, electrofo-rez\,
imunoelectroforez
FORAMIN-,
FORAM-
foramen, -inis (L) = deschiz ur\, gaur foraminifer, foramen
-FORM forma (L) = form cuneiform, epileptiform, filiform, fuziform
FORMIC(-),
FORM-
formica (L) = furnic formic, formaldehid\, formol
FOS-,
FOTO-
phos, photos (G) = lumin\; fosfor fosfen\, fosfolipid, fosforescen-]\,
fotocoagulare, fotodiod\, fotofobie,
fotometrie, fotopsie, fototropism
FOVE- fovea (L) = groap fovee, foveol
FRACT- fractus (L) = rupt, frânt
< frangere = a frânge, a rupe
fracturat, fractur\, refractiv
FRAGM- phragma, -atos (G) = `nchidere diafragm, fragmoplast
-FRAZIE phrasis (G) = fraz disfrazie, parafrazie
FREN-,
FRENO-,
-FREN,
-FRENIE
phren, phrenos (G) = 1. diafragm
2. minte, spirit
1. frenic, frenit\, frenosplenic
2. oligofren, schizofrenie
FRINO- phrynos (G) = broasc râioas frinodermie, frinolizin
FRONT-,
FRONTO-
frons, frontis (L) = frunte frontal, frontoparietal
FRUCTO- fructus (L) = fruct fructoz\, fructozurie
FTIZ-,
FTIZIO-
phthisis (G) = distrugere ftizic, ftizie, ftiziologie
-FUG fugare (L) = a alunga, a îndepta centrifug, febrifug, tenifug
FULGUR- fulgur (L) = fulger fulgurant, fulgura]ie
FULMIN- fulmen, -inis (L) = fulger, tr\snet fulminant
-FUNC}- functio, -onis (L) = îndeplinire, achitare, func]ie
< fungi = a ac]iona
disfunc]ie, malfunc]ie, func]iona-re
FUND(-) fundus (L) = fund fund de ochi, fundic, fundoplica-tur\,
fundus gastric
FUNG-,
FUNGI-
fungus (L) = ciuperc antifungic, fungoid, fungicid, fun-gistatic
FUNICUL- funiculus (L) = sforicic\, cordi] funicular, funiculit
FURFUR- furfur, -uris (L) = tâ]e, m rea] furfuraceu
FUZI-,
FUZO-
fusus (L) = fus fuziform, fuzocelular, fuzospirilar

G


GALACT-,
GALACTO-
gala, -aktos (G) = lapte galactagog, galactocel, galacto-for,
galactoree
FLEB-, FLEBO- FTIZ-, FTIZIO-

39. 39
GAM-,
-GAM,
-GAMIE,
GAMO-
gamos (G) = c\s orie gamet, criptogam, endogamie,
monogamie, gamofobie
GAMA-,
GAMMA-
gamma (G) = a treia liter a alfabetului grec gamaglobuline, gamaterapie, gamma-
camer\
GAMET-,
GAMETO-
gametes (G) = so]
gamete (G) = so]ie
gametogenez
GANGLI-,
GANGLIO-
ganglion (G, L) = mic tumefac]ie, ganglion gangliectomie, ganglioneurom,
ganglioplegic, gangliozidoz
GASTR-,
GASTRO-,
-GASTRU
gaster, gastros (G) = stomac gastrectomie, gastrin\, gastri-nom,
gastrocamer\, gastroduo-denal,
gastroptoz\, epigastru
GATO- gatos (G) = pisic gatofobie
GEL-,
GELAT-
gelu (L) = `nghe]
gelatus (L) = `nghe]at
< gelare = a înghe]a
geloz\, gelatin
GEMEL- gemellus (L) = geam gemelar, gemelologie
GEMIN- geminus (L) = geam bigeminal, trigeminism
GEN-,
GENO-,
-GEN,
-GENIC,
-GENIE
gennan (G) = a produce
genos (G) = neam, urma[, genera]ie
gen\, genetic\, genom, genopa-tie,
androgen, angiotensinogen, iatrogen,
oncogen, angiogenic, patogenie
GENEA- genealogia (L) = genealogie
< genos (G) = neam, urma[, genera]ie + logos (G) =
studiu, [tiin]
genealogie
-GENEZ|,
-GENEZIE
genesis (G) = producere
< gennan = a produce
embriogenez\, termogenez\, a-genezie,
paligenezie
GENI-,
GENIO-
geneion (G) = bbie, menton genian, genioplastie
GENICUL- geniculum (L) = genunchi mic
dim. < genu = genunchi
geniculat
GENIT- genitus (L) = n\scut
< gignere = a na[te, a crea
genital, genitor
GENO- genys (G) = obraz genoplastie
GEO- ge (G) = p\mânt geod\, geofagie
-GER gerere (L) = a duce, a purta oviger, proliger
GER-,
GERONTO-
geron, -ontos (G) = b rân geriatrie, gerontologie
GERMI- germen, -inis (L) = germen, s\mân] germicid
GEST-,
-GEST|
gestare (L) = a purta o sarcin gestagen, gesta]ie, progesteron,
primigest
-GEUZIE geusis (G) = gust ageuzie, hipergeuzie
GIB- gibbus (L) = cocoa[ gibozitate
GIGA-,
GIGANTO-
gigas, -antos (G) = 1. foarte mare, imens
2. unitate de m\sur egal cu 10
9

unit\]i de baz
1. gigantism, gigantoblast
2. gigacalorie
GIMNO- gymnos (G) = gol, dezbr\cat gimnofobie
GIN-,
GINO-,
GINECO-
gyne, gynaikos (G) = femeie androgin, ginandrie, ginogene-z\,
ginecologie, ginecomastie
GINGIV-,
GINGIVO-
gingiva (L) = gingie gingival, gingivectomie, gingivit\,
gingivoplastie, gingivoragie
GIPS- gypsos (G), gypsum (L) = gips gipsotomie
-GIR gyrare (L) = a `ntoarce `n cerc
< gyrus (L), gyros (G) = cerc
dextrogir, levogir
GLAND(-) glans, -ndis (L) = ghind gland, glandular
GLAUC-,
GLAUCO-
glaukos (G), glaucus (L) = albastru-verzui glaucom, glaucurie, glaucobilin
GLIC-,
GLICO-
glykys (G) = dulce glicemie, triglicer id, glicogen, gli-corahie,
glicostat, glicoreglare, glicozid.
V. [i GLUCO-
GLICER-,
GLICERO-
glykeros (G) = `ndulcit
< glykis = dulce
glicerin\, glicerolat
-GLIF| glyphe (G) = gravur\, sculptare dermatoglife, hieroglif
-GLIE,
GLIO-
glia (G) = clei nevroglie, glioblastom, gliomato-z
GLOBUL- globulus (L) = globul
dim. < globus = glob
gamaglobuline, globular, globuli-nemie,
globulinurie, poliglobulie, imunoglobulin
GLOM- glomus, -eris (L) = ghem glomus
GLOMERUL-, glomerulus (L) = ghem mic glomerulit\, glomerulopatie, glo-
-FUG GENIT-GENO- GON-

40. 40
GLOMERULO- dim. < glomus, -eris = ghem meruloscleroz
GLOS-,
GLOSO-
glossa (G) = limb glosit\, glosodinie, glosoplegie, glosoptoz
GLOT- glotta sau glottis (G) = glot epiglot\, glotic
GLUC-,
GLUCO-
glykys (G) = dulce glucagon, glucid, glucoz\, gluco-corticoid,
gluconat
V. [i GLICO-
GLUTE- gloutea (G) = fes gluteal
GLUTIN- gluten, -inis (L) = lipici, clei aglutinare
GNAT-,
GNATO-
gnathos (G) = falc\, maxilar gnation, prognatism, gnatologie,
gnatoplastie
(-)GNOZIE,
-GNOMONIC,
-GNOSTIC
gnosis (G) = cunoa[tere
gnomonikos (G) = care induce o judecat
gnostikos (G) = care cunoa[te
< gnonai = a cunoa[te
agnozie, paragnozie, stereogno-zie,
patognomonic, diagnostic, prognostic
GON- gonys, gonatos (G) = genunchi gonalgie, gonartrit
GON-,
-GONIE,
GONO-
gone, gonos (G) = urma[, s\mân] genital gonad\, gonadoliberin\, gonado-trofin\,
hipogonadism, sper-matogonie, gonococ,
gonoree
GONIO-,
-GON
gonia (G) = unghi goniograf, gonion, goniotomie, hexagon,
trigon
-GRAD gradus (L) = pas, treapt
< gradi = a p\[i, a merge
anterograd, retrograd
-GRAF,
(-)GRAFIE,
GRAFO-
graphein (G) = a scrie ecograf, fonocardiograf, electro-
cardiografie, radiografie, scinti-grafie,
grafologie, graforee
-GRAM| gramma (G) = înscriere, desen diagram\, ecogram\, electrocar-diogram\,
electromiogram\, his-togram\, idiogram
GRANUL-,
GRANULO-
granulum (L) = gr\uncior, granul
dim. < granum = gr\unte
granula]ie, granulie, granuliform,
granulocit, granulomatoz\, gra-nulopenie
GRAVI- gravis (L) = greu gravid\, graviditate, gravimetrie
-GRIPOZ|,
-GRIFOZ|
gryposis (G) = îndoire, încovoiere
griffe (Fr) < grif (Fr veche) = lab
onicogripoz (onicogrifoz)
GUST-,
GUSTO-
gustus (L) = gust gustativ, gustometrie
GUTUR-,
GUTURO-
guttur, -uris (L) = gât, gâtlej guturai, gutural, guturofonie

H


HAL-,
HALO-
1. halare (L) = . a r\spândi un miros, a exala
halitus (L) = suflare, exhalare
2. hals, halos (G) = sare
3. hallux, -icis (L) = degetul mare de la picior
1. halen\, halitoz

2. halofil, halogen
3. haluce, halomegalie
HAMART-,
HAMARTO-
hamartia (G) = defect, p\cat hamartom, hamartofobie
HAPLO- haploos (G) = singur, simplu haploid, haplotip
HAPT-,
HAPTO-
haptein (G) = a prinde, a ata[a hapten\, haptofor, haptoglobin\,
haptotropisme
HEBE- hebe (G) = pubertate, tinere]e hebefrenie
HECT-, HECTO- hekaton (G) = o sut hectar, hectolitru
HEDON-,
HEDONO-
hedone (G) = pl\cere anhedonie, hedonism, hedono-fobie
HELC-,
HELCO-
helkos (G) = ulcer, ran helcoid, helcologie, helcom, hel-conixis,
helcozis
HELIC-,
HELICO-
helix, -ikos (G), helix, -icis (L) = spiral heliciform, helicoidal, helicopod
HELIO- helios (G) = soare heliodermit\, helioterapie, helio-tropism
HELMINT- helmins, -inthos (G) = vierme, helmint antihelmintic, helmintiaz
HEM-,
HEMAT-,
HEMATO-,
HEMO-
haima, -atos (G) = sânge hemaglutinare, hemangiom, he-matie,
hematocolpos, hemato-crit,
hemoperitoneu, hemoragie
HEMER- hemera (G) = zi hemeralopie
HEMI- hemi (G) = pe jum ate hemiagnozie, hemianopsie, he-
micolectomie, hemiparez
HEPAR(-),
HEPAT-,
HEPATO-
hepar, -atos (G) = ficat heparin\, hepatectomie, hepati-t\,
hepatocit, hepatom, hepato-splenomegalie
GON-, -GONIE, GONO- HEMI-

41. 41
HEPT-,
HEPTA-
hepta (G) = [apte heptoz\, heptadactilie
HERNIO- hernia (L) = v \mare, surpare; hernie her nie, herniopunctur\, hernioto-mie
HERPET- herpes, -etos (G), herpes, -etis (L) = pecingine, ulcer
malign
< herpein (G) = a se târ`
herpetiform, herpetism, herpes
HETERO- heteros (G) = altul, diferit heteroaglut inare, heterocromati-n\,
heterocromie, heterogref\, heterolog,
heteroplazie, hetero-top, heterozigot
HEX-,
HEXA-
hex (G) = [ase hexoz\, hexacant, hexadactilie
HI-,
HIO-
hypsilon υ (G) = a 21-a liter a alfabetului grec hioftalmie, hioglos, hioid
HIAL-,
HIALO-
hyalos (G), hyalus (L) = sticl\; transparent ca sticla hialinizare, hialinoz\, hialoid, hi-aloplasm
HIAT- hiatus (L) = deschidere hiatal, hiatus
HIBERN-,
HIBERNO-
hibernare (L) = a ierna, a hiberna hibernare, hibernoterapie
HIBRID- hybrida (L) = metis, cu sânge amestecat
< hybris (G) = violen]\, viol
< hyper (G) = mai mult
hibrid, hibridare, hibridom
HIDAT-,
HIDATO-
hydatis, -idos (G) = pung umplut cu ap în a-
propierea ficatului
< hydor, hydatos = ap
hidatic, hidatid
HIDR-,
HIDRO-
1. hydor, hydatos (G) = ap



2. hidros (G) = sudoare
1. anhidru, hidramnios, hidrartro-z\,
hidrocefalie, hidrofobie, hi-drogen,
hidrolaz\, hidrops, dehidrogenaz
2. hidrosadenit
HIDRARGIR-,
HIDRARGIRO-
hydrargyros (G) = mercur, argint viu
< hydor, hydatos = ap + argyros = argint
hidrargirie, hidrargiroterapie
HIER-,
HIERO-
hieros (G) = sacru; prin extindere, os sacru hieralgie, hierofobie, hieroglif\,
hierolistezis
HIGR-,
HIGRO-
hygros (G) = umed higrom\, higrometru, higroscopic
HILE-,
HILO-
hyle (G) = materie, substan] hilefobie, (an)hilognazie
HIMEN(-) Hymen (L) = zeul c\s oriei
hymen, -aios (G) = membran\, himen
himen, himenal
HIP-,
HIPO-
hippos (G) = cal hipantropie, hipuropatie, hipofa-gie
HIPER- hyper (G) = mai mult, deasupra, peste, în exces hiperaldosteronism, hipercapnie,
hipercolesterolemie, hipereste-zie,
hipermetropie, hiperostoz\, hiperplazie,
hiperpolarizare
HIPN-,
HIPNO-
hypnos (G) = somn hipnagog, hipnologie, hipnotic, hipnotism,
hipnoz
HIPO- hypo (G) = mai pu]in, sub, în minus hipoacuzie, hipocalcemie, hipo-derm,
hipostatur\, hipotiroidie, hipoton, hipoxie
HIPOFIZ- hypophysis (G) = cre[tere în jos; semnifica]ia ana-
tomic (glanda hipofiz) dateaz din sec. XIX (nu-me dat
de anatomistul american B. G. Wilder)
< hypo = sub + physis = cre[tere < phyein = a cre[te
hipofizar, hipofizectomie, hipofi-zit
HIPS-,
HIPSI-,
HIPSO-
hypsos (G) = în\l]ime, vârf
hypsi (G) = ridicat, înalt
hipsaritmie, hipsicefalie, hipso-terapie
HIRSUT- hirsutus (L) = pos, cu p aspru hirsutism
HIRUD-,
HIRUDIN-
hirudo, -inis (L) = lipitoare hirudicid, hirudinaz\, hirudin\, hirudiniza]ie
HIST-,
HISTIO-,
HISTO-
histos sau histion (G) = ]es ur\; ]esut histamin\, histiocit, histiocitoz\,
histocompatibilitate, histoliz
HISTER-,
HISTERO-
hystera (G) = uter histerectomie, histerocistopexie,
histeroscopie, histerosalpingoto-mie
-HOD,
HODO-
V. -OD, ODO-
HOL-,
HOLO-
holos (G) = întreg holografie, holoprotein\, holosis-tolic,
holozide
HOM- homo, -inis (L) = om hominide, homuncul
HOMALO- homalos (G) = cu suprafa] plan\, neted homalocefal, homalopsis
HOMEO- homoios (G) = asem or homeopatie, homeostazie, ho-meoterm
HIPOFIZ- -IE
HEPAR(-), HEPAT-, HEPATO- HIPO-

42. 42
HOMO- homos (G) = acela[i homogref\, homosexualitate, homozigot
HORMON(-),
HORMONO-
hormon (G) = excitat
< hormaein = a `ndemna, a excita
hormon, hormonal, hormonode-pendent,
hormonoterapie

I


-IACENT iacens (L) = situat
< iacere = a fi situat
adiacent, subiacent
-IASIS -iasis (G) = sufix folosit pentru denumirea unor sti
patologice
pitiriasis, satiriasis
IATRO-,
-IATRIE
iatros (G) = medic
iatreia (G) = vindecare
iatrochimie, iatrofizic\, iatrogen, pediatrie,
psihiatrie
-IC care se refer la (sufix al adjectivelor) anxiolitic, gastric, nevrotic, splenic,
trombotic
ICONO- eikon, -onos (G) = imagine, figur iconoclast, iconofil, iconografie
V. [i -EICONIE, EICONO-
ICOSA- eikosi (G) = dou\zeci icosaedru, icosanoizi
ICTER(-) ikteros (G) = g\lbenare icter, icterigen
ICTO-,
ICT-
ictus (L) = [oc, lovitur\ ictometru, ictus
-ID,
-ID|
eidos (G) = form\; desemneaz `ndeosebi manifestile
cutanate infec]ioase sau toxice
protid, iodid\, sifilid
IDIO- idios (G) = propriu idiocromozom, idiogram\, idio-patic,
idiosincrazie, idiotip, idio-top,
idioventricular
-IE -ia (G) = sufix utilizat în medicin pentru formarea
denumirilor unor boli
alopecie, difterie, eclampsie, granulie,
pneumonie
IERB- herba (L) = iarb ierbar, ierbos
V. [i ERB-
IGNI- ignis (L) = foc ignipunctur
IHTI- ikhthys, -yos (G) = pe[te ihtiol, ihtioz
-IL -ilis (L) = sufix pentru formarea adjectivelor contractil, dactil, labil
ILE-,
ILEO-
ileum (L medieval) = ileon
< eilein (G) = a înrula, a r\suci
ileit\, ileon, ileocecal, ileopatie, i-leostomie
ILI-, ILIO- ilia, ilium (L) = flanc, [old iliac, ilion, iliosacrat
IMPED- impedire (L) = a împiedica impedan]\, impediment
IMUNI-,
IMUNO-
immunis (L) = scutit, apat
< in = lipsit de + munus = obliga]ie
imunitate, imunochimie, imuno-globulin\,
imunohematologie, i-munologie
IN- in (L) = 1. în

2. lipsit de
1. incrusta]ie, incubator, insemi-nare,
instila]ie, intuba]ie
2. inactivare, inadaptat, inape-ten]
-IN| desemneaz o substan] a cei natur este diferit de
r\d\cina cuvântului
albumin\, cafein\, gelatin\, gli-cerin\,
morfin\, ocitocin\, peni-cilin\, pepsin\,
urobilin
INFANT- infans, -ntis (L) = copil infanticid, infantil, infantilism
INFRA- infra (L) = sub infraclinic, infraliminar, infraro[u
INFUNDIBUL(-),
INFUNDIBULO-
infundibulum (L) = pâlnie; în form de pâlnie infundibul, infundibular, infundi-bulotomie
INGHIN- inguen, -inis (L) = regiune inghinal i nghinal, inghinocrural
INO- is, inos (G) = fibr (mu[chi, nerv, tendon) inosteatom, inotrop, inotropism, inozit
INSECTI- insecta, -orum (L) = insect
< insecare = a face o t\ietur (datorit strangula-]iilor de
pe corpul lor)
insecticid, insectivor
INSUL- insula (L) = insul insulin
INTER- inter (L) = între intercricotomie, intercritic, inter-curent,
interfaz\, interferon, in-termediar,
interosos
INTERO- interior (L) = care este în\untru interoceptiv, interoceptor
INTRA-,
INTRO-
intra (L) = în\untru intraarticular, intradermoreac]ie,
intramuscular, intravenos, intros-pec]ie,
introvertit
IOD-,
IODO-
ioeides (G) = violet iodism, iodocaptare
ION-,
IONO-
ion (G) = migrator, c\l or
< ienai = a merge
anion, cation, ionizare, ionogra-m
IOTA- iota (G) = litera greceasc i iotacism
IPS- ipse, ipsa, ipsum (L) = (eu, tu, el...) `nsumi, `ns\[i,
`nsu[i...
ipsilateral
IRID-,
IRIDO-
iris, -idos (G) = curcubeu; iris iridectomie, iridociclit\, iridodo-nezis,
iridoconstrictor, iridotomie
IERB- -ISMUS

43. 43
ISC-,
ISCH-
iskhein (G) = a suprima, a re]ine iscurie, ischemie
ISCHI-,
ISCHIO-
iskhion (G) = [old ischialgie, ischiatic, ischion, is-
chiopubiotomie
-ISM sufix utilizat în medicin pentru formarea unor ter-meni
care desemneaz o intoxicare
alcoolism, ergotism, iodism, sa-turnism
-ISMUS -ismos (G) = sufix utilizat pentru formarea denumi-rii
unei ac]iuni; se folose[te cu sensul de spasm, contrac]ie
trismus
-IT| itis (G) = inflama]ie amigdalit\, apendicit\, cistit\, fa-ringit\,
hepatit\, rinit
IZO- isos (G) = egal izoanticorp, izobare, izocitoz\, i-zoenzim\,
izogenic, izogrup, izo-tip

J


JARGON-,
JARGONO-
jargon (Fr. veche; etimologie incert) = a p\l\vr\gi; a
scoate sunete ca gâscanul
jargonafazie, jargonomimie
-JEC}- iactatio, -onis (L) = aruncare, trimitere
< iactare = a arunca
injec]ie
JEJUN-,
JEJUNO-
jejunum intestinum (L medical) = jejun
< ieiunus = fl\mând (deoarece are con]inut redus)
jejunit\, jejunoplastie, jejunosto-mie
JUG-,
JUGUL-
iugum (L) = jug
iugulum (L) = gât
jugal, jugular, jugulogram
JUNCT-,
JONC}-,
-JUNC}-
iunctus (L) = legare, unire
iunctio, -onis (L) = leg ur
< iungere = a lega, a uni
conjunctiv\, disjunc]ie, jonc]iune
JUXTA- juxta (L) = lâng juxtaarticular, juxtaglomerular, juxtaliminar,
juxtapiloric

K


KALI- kali (Ar) = potas kaliemie, kaliuretic, kaliurie
KARIO- v. CARIO-
KELO- 1. kele (G) = hernie, tumor
2. khele (G) = cle[tele racului; cicatrice
1. kelotomie
2. keloid (cheloid), keloidoz
KENO- kenos (G) = gol, vid kenofobie, kenitron
KERAT-,
KERATO-
keras, keratos (G) = corn; prin extensie, cornee hiperkeratoz\, keratin\, keratit\,
keratocon, keratodermie, kerato-plastie
KILO- khilioi (G) = o mie kilobaz\, kilogram
KIMO- kyma, -atos (G) = val, und kimograf, kimografie
KIN-,
KINO-,
-KINEZ|,
KINEZI-,
(-)KINEZIE
kinesis (G) = mi[care
< kinein = a mi[ca
kinaz\, kinestezie, kinoscop, ca-riokinez\,
kineziterapeut, kinezi-terapie
(kinetoterapie), diskine-zie, kinezie
KOILO- koilos (G) = scobitur\, depresiune koilonichie

L


LABI- labium, -ii (L) = buz labial, labialism, labiodentar
LACO- lakkos (G) = rezervor lacorinostomie
LACRIM-,
LACRIMO-
lacrima (L) = lacrim lacrimal, la crimogen, lacrimona-zal
LACT-,
LACTO-
lac, lactis (L) = lapte lactacidemie, lacta]ie, lactes-cent, lactoz\,
lactovegetarian
-LAGNIE lagneia (G) = dorin] sexual\, voluptate algol agnie, cleptolagnie, pirolag-nie,
psiholagnie
LAGO- lagos (G) = iepure lagoftalmie
-LALIE,
LALO-
lalia (G) = vorbire
< lalein = a vorbi
alalie, dislalie, paralalie, rinolalie, lalopatie
LAMIN-,
LAMINO-
lamina (L) = lam\, foaie sub]ire laminectomie, laminin\, lamino-tomie
LAN- lana (L) = lân lanolin\, lanosterol
LANT- lanthanein (G) = a fi ascuns lantan, lantanide
LAPARO- lapara (G) = flanc, abdomen laparoscopie, laparotomie
-IT| LACT-, LACTO-

44. 44
-LAPS,
LAPS-
lapsus (L) = alunecare, pru[ire
< labi = a aluneca, a c\dea
prolaps, colaps, lapsus
LARING-,
LARINGO-
larynx, -yngos (G) = laringe laringectomie, laringit\, laringo-scop,
laringotomie
LARVI- larva (L) = masc\, ar are; larv larvat, larvivor
LAT- latens, -ntis (L) = ascuns
< latere = a fi ascuns
latent, laten]
LATER-,
LATERO-
latus, -eris (L) = latur lateral, lateroduc]ie, laterogna]ie,
lateropozi]ie, lateroversie
LATIR- lathyros (G) = bob-de-]arin\, plant leguminoas a cei
varietate mirositoare este mazea furajer
latirism
LAX- laxus (L) = larg, destins laxativ, laxitate
LECIT- lekithos (G) = g\lbenu[ de ou lecitin
LEIO- leios (G) = neted leiomiom, leiomiosarcom
-LEM|,
LEMO-
lemma (G) = înveli[ neurilem\, sarcolem\, lemo-blast, lemocit
LENTI-
LENTICUL-
lenticula (L) dim. < lens, -ntis = linte; lentil\, cristalin lenticular, lentiginoz\, lentigo, lentil
LEON- leon, -ontos (G) = leu leonin, leontiazis
LEPR-,
LEPRO-
lepra (G, L) = lepr
< lepros (G) = care se descuameaz\, solzos, râios
lepralgie, lepr\, leproserie
-LEPSIE,
-LEPTIC
lepsis (G) = fixare
leptikos (G) = care se fixeaz pe
catalepsie, epilepsie, narcolep-sie,
neuroleptic, organoleptic
LEPTO- leptos (G) = sub]ire, fin leptodactil, leptodont, leptome-ninge,
leptospiroz
LET- letum (L) = moarte letal, letalitate
LEUC-,
LEUCO-
leukos (G) = alb leucaferez\, leucemie, leucocit,
leucodistrofie, leucopenie, leucoree,
leucoencefalit
LEVO- laevus (L) = stâng levocardie, levogir, levomer, le-vuloz
-LEXIE lexis (G) = cuvânt alexie, dislexie
LIC- lykos (G) = lup licantropie
LIEN- lien, -enis (L) = splin lienal, lienocel
LIG- ligamentum (L) = leg ur
< ligare = a lega
ligament, ligand, ligatur\, ligaz
LIMB- limbus (L) = tiv, band cusut pe marginea vest-mintelor limbic
LIMF-,
LIMFO-
lympha (L) = ap limpede; limf limfadenectomie, limfadenit\, limfangit\,
limfedem, limfocit
LIMIN- limen, -inis (L) = prag, limit liminar, supraliminar
LIMNI-,
LIMNO-
limne, -os (G) = hele[teu, iaz limnimetrie, limnologie
LIMO- limos (G) = foame limoterapie
LINGU- lingua (L) = limb lingual, lingula
-LINGUS lingere (L) = a linge anilingus, cunilingus
LIO- lyein (G) = a distruge liofil, liofilizare, liofob
LIP-,
LIPO-
lipos (G) = gr\sime lipaz\, lipemie, lipid, lipodistrofie, lipoidoz\,
lipopolizaharid
LIPARO- liparos (G) = gras liparocel
LIPE- lype (G) = triste]e lipemanie
LIPO- leipein (G) = a l\sa, a abandona lipotimie
LIS-,
LISO-
lissos (G) = neted lisencefal, lisotri]ie
LIT-,
LITO-,
-LIT
lithos (G) = piatr litiaz\, litotripsie, coprolit, sialolit
LIV- lividus (L) = vine]iu livedo, livid, lividitate
-LIZ|,
-LITIC
lysis (G) = distrugere
lytikos (G) = care distruge
< lyein = a distruge
citoliz\, epidermoliz\, glicogeno-liz\,
termoliz\, tromboliz\, he-molitic,
spasmolitic, lizozom
LOB-,
LOBO-
lobos (G) = lob lobar, lobotomie
LOBUL- lobulus (L medical\ = lobul
dim. < lobos (G) = lob
lobular, lobulat
LOC- locus (L) = loc locomo]ie, locus
-LOCULAR loculus (L) = loc mic
dim. < locus = loc
multilocular, unilocular
-LOCVIE loqui (L) = a vorbi amforilocvie, pectorilocvie
LOFO- lophos (G) = coam lofodont, lofotri]ie
LOGO-,
-LOGIE,
-LOG
logos (G) = 1. cuvânt

2. studiu, [tiin]
1. logonevroz\, logopedie, logo-ree
2. farmacologie, hematologie, neurolog,
psiholog
-LAGNIE LIMNI-, LIMNO-LIMO- MAGIST-

45. 45

3. raport, rela]ie
3. heterolog, omolog
LOHI- lokheia sau lokhos (G) = na[tere lohii, lohiometrie
LOMB-,
LOMBO-
lumbus (L) = [ale, regiune lombar lombalgie, lombotomie
LONGI- longus (L) = lung longilin
LUCI- lux, lucis (L) = lumin luciferaz\, luciferin\, lucit
LUD- ludus (L) = joc, distrac]ie ludic
LUM- lumen, -inis (L) = lumin lumen, luminan]
LUMB- lumbus (L) = [ale, lomb lumbago
LUP- lupus (L) = lup (aluzie la tendin]a bolii de a roade, de a
ulcera)
lupic, lupoid, lupom, lupus
LUTE- luteus (L) = galben lutein\, luteinom, luteocrom
LYS- lyssa (G) = turbare lyssavirus

M


MACRO- makros (G) = mare macroblast, macrocefalie, ma-crocitoz\,
macrogenitosomie, macroglobulin\,
macropsie, ma-crosomie
MACUL- macula (L) = pat macular, maculopapulos
MAGIST- magistralis (L) = de maestru magistral
MAL- malus (L) = r\u, boal malabsorb]ie, malarie, malfor-ma]ie,
malfunc]ie, malnutri]ie
MALA- mala (L) = maxilar superior malar
MALAC-,
(-)MALACIE,
MALACO-
malakos (G) = moale
malakia (G) = înmuiere
malacie, cerebromalacie, con-dromalacie,
osteomalacie, mio-malacie, malacologie
MALEOL- malleolus (L) = ciocan mic; maleol
dim. < malleus = ciocan
maleolar
MAM-,
MAMO-
mamme (G), mamma (L) = sânul mamei, mamel mamar, mamografie, mamope-xie,
mamoplastie
MAMIL-,
MAMILO-
mamilla (L) = mamel\; se folose[te cu sensul de
mamelon
< mamme (G) = sânul mamei
mamilar, mamiloplastie
-MAN,
(-)MANIE
mania (G) = nebunie, furie megaloman, mitoman, piroman,
toxicoman, cleptomanie, mito-manie,
tricotilomanie
MAN- manus (L) = mân manevr\, manipulare, manual
MANO- manos (G) = pu]in dens manometrie, manometru
MARMOR- marmor, -oris (L) = marmur marmorat, marmorean
MASCULI-,
MASCULIN-
masculinus (L) = masculin, bb esc
< masculus = bbat
masculin, masculinizant, mascu-linizare
MAST-,
MASTO-,
-MASTIE
mastos (G) = sân, mamel mastectomie, mastodinie, mas-toid\,
mastoptoz\, ginecomastie
MASTIGO- mastigein (G) = a biciui
mastix, -igos (G) = bici
mastigofobie, mastigofor
MATERN- maternus (L) = matern
< mater, -tris = mam
maternal, maternitate
MATUR-,
-MATUR
maturus (L) = copt, matur
< maturare = a coace
maturare, matura]ie, maturitate, dismatur,
prematur
MAXIL-,
MAXILO-
maxilla (L) = maxilar maxilar, maxilofacial
MECON- mekonion (G), meconium (L) = suc de mac; denu-mire
pentru materiile fecale ale nou-n\scutului, care se
aseam cu acest suc (vâscos [i de culoare verde)
meconism, meconiu
MEDI-,
MEDIO-
medius (L) = situat la mijloc mediacalcoz\, medial, median, mediastin,
medius, medioclavi-cular
MEDIC-,
MEDICO-
medicus (L) = medic medical, medicin\, medico-so-cial
MEDUL-,
MEDULO-
medulla (L) = m\duv medular, meduloblast, medulo-gram\,
medulosuprarenal\, me-dulomer
MEGA-,
-MEGALIE,
MEGALO-
megas, megalos (G) = 1. mare



2. unitate egal cu un milion
(10
6
) de unit\]i de baz
1. megacariocit, megacefal, me-
gadolicocolon, hepatomega-lie,
splenomegalie, megalo-blast,
megalomanie
2. megacalorie
MAL- MELI-

46. 46
MEIO-,
MIO-
meiosis (G) = mic[orare
< meion = mai mic
meiogenic, meioz\, miotic
MELI-

meli, melitos (G), mel, mellis (L) = miere melitin\, meliturie
MELAN-,
MELANO-,
MELEN-
melas, melanos (G) = negru
melaina (G) = neagr
melanin\, melanism, melanocit,
melanodermie, melanonichie, melanoz\,
melatonin\, melen
-MELIE,
MELO-
melos (G) = extremitate, membru macromelie, micromelie, melore-ostoz
MELO- melos (G) = cântec melodram\, meloman, melotera-pie
MEMOR- memor, -oris (L) = care î[i aminte[te
memoria (L) = memorie
memorie, memorizare
MEN-,
MENO-,
MENSTRU-
men, menos (G) = lun menarh\, menhidroz\, ameno-ree,
menometroragie, menstru-a]ie
MENING-,
MENINGO-
meninx, -ingos (G) = membran foarte fin\; meninge meninge, meningiom, menin-gism,
meningit\, meningocel, meningococ,
meningoencefalit
MENISC- meniskos (G) = semilun\, crai-nou; menisc meniscal, meniscectomie
MENT- 1. mens, -ntis (L) = minte, inteligen]
2. mentum (L) = bbie, menton
1. mental, mentalitate, dement
2. menton, mentonier
MER-,
MERO-,
-MER
meros (G) = 1. parte



2. coaps
1. dermatomer, merocel, mero-gonie,
merosistolic, blasto-mer, ectomer,
izomer, metamer, polimer
2. meralgie
MET-,
META-
meta (G) = 1. indic transformarea



2. dup
1. metabolism, metacercar, me-
tacromazie, metafaz\, metafi-z\,
metamorfopsie, metapla-zie
2. metarteriol\, metacarp, meta-mielocit
METEOR- meteoros (G) = ridicat în aer
< meteorizein = a ridica `n aer
meteorism, meteorolabil, meteo-
ropatologie, meteorotropism
-METOP,
METOP-,
-METOPIE
metopon (G) = frunte stenometop, metopic, eurimeto-pie
METR-,
METRO-
metra (G) = uter metrit\, metroperitonit\, metro-ree
METRIO- metrios (G) = moderat, mediu metriocefal
-METRU,
-METRIE,
-METRIC
metron (G) = m\sur centimetru, optometru, antropo-metrie,
audiometrie, hipermetrie, mandibulometrie,
termometrie, dismetric
MEZ-,
MEZO-
mesos (G) = 1. la mijloc


2. mijloc de fixare a unui viscer abdo-minal
1. mezaortit\, mezencefal, me-zenchim,
mezoderm, mezodi-astolic, mezogastru
2. mezenter, mezocolon, mezo-sigmoid
MIC-,
MICETO-
mykes, -etos (G) = ciuperc actinomicoz\, micobacterie, mi-coplasm\,
micoz\, streptomici-n\, micetom
MICRO- mikros (G) = mic microanaliz\, micr ococ, microli-tiaz\,
micrometru, microscop, microtom
MIEL-,
MIELO-

myelos (G) = m\duv mielit\, poliomielit\, mielocit, mielografie
MILI- miliarius (L) = referitor la mei
< milium = bob de mei
miliar
MILI- mille (L) = o mie miliCurie, miliechivalent, miligram, milimol,
miliosmol
MILO- mylos (G) = piatr de moar\; prin extindere, molar (mu[chi) miloglos, miloliz
-MIMETIC,
-MIMIE
mimetikos (G) = care imit
mimia (G) = imitare
< mimeisthai = a imita
corticomimetic, simpaticomime-tic, amimie,
ecomimie, hipomi-mie, patomimie
MIO-,
MI-
mys, myos (G) = mu[chi mioatrofie, mi ocardit\, miocloni-e,
miofibril\, miotomie, miozin\, miastenie
MIRI- myrias (G) = zece mii miriagram\, miriapod
MIRING-,
MIRINGO-
myringa (L) = membran\; timpan
< meninx, -ingos (G) = membran foarte fin
miringit\, miringoplastie, mirin-gotomie
-MIS-,
-MITENT
missus (L) = trimitere
< mittere = a trimite
intromisiune, intermitent
MITILI- mytilos (G) = scoic mitilitoxin
MITO- 1. mitos (G) = a]\, fir
2. mythos (G) = legend\, fabula]ie
1. mitocondrie, mitoz\, mitozom
2. mitomanie
MELAN-, MELANO-, MELEN- MIEL- , MIELO-

47. 47
MIX- myxa (G) = mucus mixedem, mixom
MIX-,
-MIXIE,
MIXO-
mixis (G), mixtus (L) = amestec mixiologie, amfimixie, endomi-xie,
mixoscopie
MIZ-, MIZO- misein (G) = a ur` mizantropie, mizoneism
MNEM-,
MNEMO-,
-MNEZIE
mneme (G) = memorie
< mnasthai = a-[i aminti
anamnez\, mnemastenie, mne-monic\,
amnezie
MOGI- mogis (G) = cu greutate, dificil mogigrafie, mogilalie
MOL- 1. moles (L) = mas inform
2. mollis (L) = moale
1. molar, molecular
2. emolient
-MONAS monas (G) = unitate Pseudomonas, Trichomonas
MONIL- monile, -is (L) = colier moniliform
MONO- monos (G) = singur monocit, monomer, mononucle-oz\,
monosomie
MORB- morbus (L) = boal morbid, morbiditate
MORBILI- morbillus (L) = erup]ie cutanat\, rujeol
< morbus = boal
morbiliform, Morbillivirus
MORFI- Morpheos (G) = zeul somnului morfin\, morfinoman
MORFO-,
-MORF,
-MORFOZ|
morphe (G) = form morfologie, morfogenez\, morfo-patologie,
amorf, dismorfism, po-limorf, metamorfoz
-MOTOR motor, -oris (L) = cel care pune `n mi[care
< movere = a mi[ca
psihomotor, vasomotor
MUC-,
MUCO-
mucus (L) = mucus mucin\, mucoas\, mucocel, mu-coid,
mucopolizaharid, mucovis-cidoz
MULTI- multus (L) = mult multicavitar, multigest\, multilo-cular,
multimedia, multipar
MUR- mus, muris (L) = [obolan, [oarece murin
MUSCUL-,
MUSCULO-
musculus (L) = mu[chi muscular, musculatur\, muscu-locutanat,
musculotrop
MUT- mutus (L) = mut mutism
MUTA- mutare (L) = a schimba, a transforma mutagen, mutagenicitate, muta-]ie (prin
intermediarul mutatio, -onis)
MUZICO- mousike (G), musica (L) = muzic muzicomanie, muzicoterapie

N


NANO- nanos (G) = 1. pitic
2. unitate de un miliard de ori mai mi-c (10
-
9
) decât unitatea de baz
1. nanism, nanomelie
2. nanogram, nanometru, nano-particul\,
nanosecund
NARCO- narke (G) = amor]eal\, toropeal narcobioz\, narcolepsie, narco-manie,
narcotic
NATI- natis (L) = fes natiform
NATR- natroun (Ar), natron (Spaniol) = carbonat de sodiu
natural
natremie, natriu, natriurie
NATUR- natura (L) = natur naturalist, naturopatie
NAU- naus (G) = nav\, vapor naupatie
NAZ-, NAZO- nasus (L) = nas nazal, nazofar ingian, nazospinal
NECRO- nekros (G) = mort necrobioz\, necrofilie, necropsie,
necrotaxie
NEFEL-,
NEFELO-
nephele (G) = nor nefelion, nefelometrie, nefelopie
NEFR-,
NEFRO-
nephros (G) = rinichi glomerulonefrit\, nefroangioscle-roz\,
nefrocistostomie
NEGAT- negativus (L) = negativ negativism, negatoscop
NEMATO-,
-NEM|
nema, -atos (G) = fir nematod, nematospermie, cro-monem\,
treponem
NEO- neos (G) = nou neoartroz\, neoplasm
NERV-,
NEUR-,
NEURO-,
NEVR-,
NEVRO-
nervus (L), neuron (G) = nerv nervozitate, neural, neurinom,
neuroangiomatoz\, neuroblas-tom,
neuromediator, nevralgie, nevrax,
nevromatoz
NESIDI- nesidion (G) = insul mic nesidioblastom
NEV- naevus (L) = neg, pat\, marc nev, nevocelular
NICT-,
NICTO-
nyx, nyktos (G) = noapte nictalgie, nictalopi e, nictemeral, nicturie,
nictofobie
NIGR- niger, nigra, nigrum (L) = negru acanthosis nigricans, nigrit
NIMF-, nymphe (G), nympha (L) = în literatur ”cea care este nimf\, nimfoid, nimfomanie, nim-fotomie
MILI- MUTA-MUZICO- NORMO-

48. 48
NIMFO- acoperit cu un v\l”, de unde: tân mirea-s\; în
limbajul medical (sec. XVII) - labiile mici
NISTAGM- nystagmos (G) = cl inare
< nystazein = a da din cap
nistagmografie, nistagmus
NITR- nitron (G) = nitrat de potasiu, sod\; azot nitra]i, nitroglicerin
NOCI- nocivus (L) = d\un or
< nocere = a face r\u, a v \ma
nociceptiv, nociceptor, nociv
NOCT- nox, noctis (L) = noapte noctambulism
NOD- nodus (L) = nod nodal, nodozitate, nodul, nodular
-NOM,
-NOMIE,
NOMO-
nomos (G) = obicei având for] de lege autonom, anomie, fizionomie, ta-xonomie,
nomogram
NOO- noos, nous (G) = inteligen] nooleptic, noosfer\, nootrop
NOR- abrev. Germ.: Nitrogen ohne Radikal (atom de a-zot f
radical)
noradrenalin\, noradrenergic
NORMO- norma (L) = norm\, regul\, lege, model normocitoz\, normocrom, nomo-tensiv,
normotip, normotop
NOSO-
(NOZO-),
-NOZ|
nosos (G) = boal nosencefal, nosof obie, nosolo-gie,
nosocomial, zoonoz
NOSTO- nostos (G) = `ntoarcere acas
< nostein = a se `ntoarce acas
nostocitoz\, nostomanie
NOT-,
NOTO-
noton (G) = spate notalgie, notocord, notomel
NUCLE-,
NUCLEO-
nucleus (L) = sâmbure, nucleu nuclear, nucleaz\, (acizi) nucleici,
nucleohistone, nucleol
NUL- nullus (L) = nul nuligest\, nulipar
NUMUL- nummulus (L) = moned mic
dim. < nummus = moned
numular
NUTRI- nutrire (L) = a hri nutriment, nutri]ie

O


OB- ob (L) = `n fa]a; prefix cu sensul ”contra” obtuz
OBIT- obitus (L) = moarte obitoriu
OBLAT- oblativus (L) = oferit de bun voie oblativ, oblativitate
OCCIPIT-,
OCCIPITO-
occiput, -itis (L) = ceaf\; occiput occipital, occipitoparietal
OCITOC- oxytokion (G) = metod de a accelera na[terea
< okys sau oxys = repede + tokos = na[tere
ocitocic, ocitocin
OCRO- okhros (G) = galben pal ocrodermie, ocronoz
OCT-,
OCTA-,
OCTO-
okto (G), octo (L) = opt octaedru, octan, octet, octoploid
OCUL-,
OCULO-
oculus (L) = ochi ocular, oculogir, oculomotor
-OD,
OD- (HOD-)
hodos (G) = cale, drum anod, catod, electrod, metod\, periodic,
hodofobie, odimetru (sau hodometru)
ODIN-,
-ODINIE
odyne (G) = durere odinofagie, coccidodinie, vagino-dinie
ODONT-,
ODONTO-,
-ODON}IE
odous, odontos (G) = dinte odontalgie, odontoid, odonto-blast,
odontoporoz\, melano-don]ie
ODOR-,
ODORO-
odor, -oris (L) = miros
< odorare = a parfuma, a mirosi
odorant, odoroscopie
OENO- oinos (G) = vin oenolism, oenomanie
OESTR- v. ESTR-
OFI-,
OFIO-
ophis, -eos (G) = [arpe ofiaz\, ofidism, ofiotoxemie
OFRI- ophrys (G) = sprâncean ofriozis, ofrit
OFTALMO-,
-OFTALMIE
ophthalmos (G) = ochi oftalmodinamometrie, oftalmo-plegie,
buftalmie, xeroftalmie
-OID eidos (G) = form amiboid, amiloid, mastoid\, ovo-id, tiroid\,
xifoid
-OL- olere (L) = a r\spândi un miros acrolein\, olfac]ie
OLE-,
OLEO-
oleum (L) = ulei oleifiant, oleom, oleolit, oleotorax
-OL| sufix pentru formarea diminutivelor alv eol\, arteriol\, bron[iol\, ma-leol\,
vacuol
OLFACT-, olfactus (L) = miros olfactiv, olfactometrie, olfac]ie
NOSO- (NOZO-), -NOZ| -OL|

49. 49
OLFAC}-
OLIG-,
OLIGO-
oligos (G) = pu]in oligurie, oligoamnios, oligocite-mie,
oligodendroglie
-OLISTEZIS olisthanein (G) = a aluneca retrolistezis, sacrolistezis, spon-dilolistezis
-OM -oma (G) = sufix cu sensul de tumor apudom , carcinom, fibrom, he-matom,
insulinom, melanom, sarcom
OM-,
OMO-
omos (G) = 1. um

2. crud, carne crud
3. prematur
1. omartrit\, omoclavicular, omo-dinie
2. omofagie
3. omotocie
-OMATOZ| oma (G) + ose (G) = sufixe care indic o boal
caracterizat prin formarea de tumori multiple
fibromatoz\, miomatoz\, sarco-matoz
OMENT-,
OMENTO-
omentum (L) = membran care `nf\[oar viscere-le,
epiploon
omental, omentectomie, omenti-t\,
omentopexie, omentotomie
OMFAL-,
OMFALO-
omphalos (G) = ombilic omfalectomie, omfalit\, omfalo-cel,
omfalomezenteric
OMNI- omnis (L) = `n totalitate omnipractician
ONC-,
ONCO-
onkos (G) = 1. mas\, tumor

2. curbur\, cro[et
1. oncogen, oncogen\, oncolo-gie, oncotic
2. oncocerc, oncocercoz
ONIC-,
ONICO-
onyx, onykhos (G) = unghie onicatrofie, onicofagie, onicomi-coz\,
onicorexis
-ONIM- onyma (G) = nume omonim, toponim
ONIR- oneiros (G) = vis oniric, onirism
ONOMATO- onoma, -atos (G) = denumire onomatomanie, onomatopee
-ONT,
ONTO-
on, ontos (G) = fiin]\ schizont, ontogenez\, ontologie
OO- oon (G) = ou oochinet, oocit
OOFOR-,
OOFORO-
oophoros (G) = ovar
< oon = ou + pherein = a purta, a transporta
ooforectomie, ooforit\, ooforope-xie,
oofororafie
-OP,
-OPIE
ops, opos (G) = vedere, v\z deuteranop, miop, hemeralopie,
hipermetropie, presbiopie
OPACI- opacus (L) = umbrit opacifiere, opacitate
OPAL- opalus (L) = opal (piatr pre]ioas\
OPER- operari (L) = a lucra operabil, opera]ie, postoperator
OPI-,
OPIO-
opion (G), opium (L) = suc de mac; opium opiaceu, opioid, opiomanie
OPIST-,
OPISTO-
opisthen (G) = `napoi, în spate opistencefal, opistognat, opisto-tonus
OPO- opos (G) = suc opoterapie
OPSI- opse (G) = târziu opsiurie
-OPSIE opsis (G) = vedere, aspect aneritrops ie, biopsie, necropsie,
acromatopsie
OPSON- opson (G) = condiment; care face mâncarea mai
apetisant\; termen creat de Wright (1903) pentru a
desemna substan]a care face microorganismele apte
pentru fagocitoz
opsonine, opsonizare
OPTIC-,
OPTICO-
optikos (G) = care se refer la vedere
optike (G), optice (L) = [tiin]a vederii
< optesthai = a vedea
optic\, optician, opticomalacie
OPTO- optos (G) = vizibil
< optesthai = a vedea
optometru, optotip
OR-,
ORO-
1. os, oris (L) = gur
2. oros (G) = munte
1. oral, orofaringe
2. orofil, orogenez
ORBI- orbis (L) = cerc orbicular, orbital
ORBIT-,
ORBITO-
orbita (L) = orbit\; sensul anatomic dateaz din sec. XIV
< orbis = cerc
orbitar, orbit\, orbitometrie, orbi-totomie
OREXI-
-OREXIE
orexis (G) = apetit orexigen, anorexie, hiperorexie, poliorexie
ORGAN-,
ORGANO-
organon (G), organum (L) = instrument, ma[in\; parte a
corpului `ndeplinind o func]ie precis\, organ
organic, organotrop
ORHI-,
-ORHIDIE,
ORHIDO-
orkhis, -idos (G) = testicul orhialgie, orhidectomie, orhit\, criptorhidie,
orhidopexie
ORNITO- ornis, ornithos (G) = pase ornitofobie, ornitologie, ornitoz
ORO-,
OROSO-
oros (G) = partea seroas a sângelui; orice serozi-tate orodiagnostic, orosomucoid, o-rosoterapie
ORTO- orthos (G) = drept, corect ortodiagram\, ortodon]ie, ortofo-nie,
ortoped, ortopnee, ortoptic, ortostatic,
ortotonus
OS(-) os, oris (L) = gur per os
OS-, os, ossis (L) = os osein\, osificare, osifluent
OLFACT-, OLFAC}- OPTO-

50. 50
OSI-
OSCHEO- oskheos (G) = bursa testiculelor, scrotul oscheocel, oscheom
OSCIL- oscillatio, -onis (L) = balansoar oscila]ie, oscilometru, osciloscop
OSFI- osphys (G) = [old, flanc osfialgie
OSFREZIO- osphresis (G) = sim]ul mirosului osfrez iolagnie, osfreziologie
OSMO- osmos (G) = impuls, împingere osmolalitate, osmolaritate, os-moreceptor,
osmotic, osmoz
-OSMIE,
OSMO-
osme (G) = miros anosmie, cacosmie, hiperosmie,
osmoreceptor
OSTE-,
OSTEO-,
-OST,
-OSTOZ|
osteon (G) = os osteit\, osteoblast, osteoclast,
osteodisplazie, osteom, osteo-poroz\,
periost, exostoz
OSTI- ostium (L) = intrare, u[\; orificiu ostial, ostium
OT-,
OTICO-
OTO-
ous, otos (G) = ureche
otikos (G) = referitor la ureche
otalgie, otit\, otolit, otoplastie, o-toragie,
otoscop, oticodinie
OV-,
OVO-
ovum (L) = ou ovalbumin\, ovul , ovula]ie, ovo-cit,
ovogonie, ovoimplanta]ie
OVARI-,
OVARIO-
ovarium (L medical) = ovar
< ovum = ou
ovariectomie, ovarit\, ovariope-xie,
ovariotomie
-OX-,
OXI-,
-OXIE
oxys (G) = 1. acru; oxigen (care genereaz acizi)

2. ascu]it
3. rapid
1. anoxemie, bioxid, peroxid, o-
xigenoterapie, hipoxie
2. oxicefalie
3. oxilalie, oxitocic
OXAL- oxalis (G) = m\cri[ (bogat în oxala]i) oxalat, oxalemie
OZ- ozein (G) = a exala un miros nepl\cut ozen\, ozon
-OZ| 1. indic un glucid
2. boal neinflamatorie; stare, condi]ie, uneori ideea de
exces
1. hexoz\, pentoz
2. acidoz\, alcaloz\, amiloidoz\, artroz\,
ciroz\, glicogenoz\, hemocromatoz\,
leucocitoz\, nevroz


P


-PAG pagos (G) = legat, unit craniopagi, parapagi, toraco-pagi (mon[tri
dubli uni]i prin diferite p]i ale corpului)
PAHI- pakhys (G) = gros pahidermie, pahim eningit\, pahi-pleurit
PAL- pallein (G) = a vibra, a oscila palanestezie, palestezie
PALAT- palatum (L) = cerul gurii, palat palatin, palatoplastie, palatora-fie,
palatoschizis
PALEO- palaios (G) = vechi, b rân paleocerebel, paleocortex
PALI-,
PALIN-
palin (G) = iar\[i, din nou palikinezie, palilalie, palindromic
PALM-,
PALMO-
palma (L) = palm\, palmier palmar, palmiform, palmospasm
PALP- palpare (L) = a mângâia, a palpa palpabil, palpare
PALPEBR- palpebra (L) = pleoap palpebral
PAN- pan (G) = tot pandemie, panencefalit\, panof-talmie
PAPAVER- papaver, -eris (L) = mac papaverin
PAPIL- papilla (L) = mamelon, b\[icu]\ papilar, papil\, papilectomie, pa-pilit\,
papilom, papilomatoz
PAR-,
PARA-
para (G) = lâng\, dincolo de parenteral, paracardiac, para-crin,
paralizie, paramedian, pa-ranoia,
paraparez\, parasimpa-tic, paratiroid\,
paravenos, paravertebral
-PAR|,
-PARITATE
parere (L) = a na[te mucipar\, primipar\, sudoripar\,
fisiparitate, sciziparitate
-PAREUNIE pareune (G) = împerechere algopareunie, apareunie, dispa-reunie,
eupareunie
(-)PAREZ| paresis (G) = slire, relaxare; paralizie u[oar hemiparez\, paraparez\, parez
PARIET- paries, -etis (L) = perete parietal, parietooccipital
PART- partus (L) = na[tere
< parere = a na[te
parturient\, parturi]ie
PARTENO- parthenos (G) = virgin\, fecioar partenogenez\, partenologie
-PARTIT partitus (L) = `mp]it
< partiri = a împ]i
bipartit
PARVI-,
PARVO-
parvus (L) = mic, redus parvocelular, parvovirus
PATEL-, patella (L) = rotul patelectomie, patelit\, patella,
OR-, ORO- -OZ|-PAG PECTOR-

51. 51
PATELO- pateloplastie
PATO-,
-PAT,
-PATIE
pathos (G) = 1. boal

2. afec]iune, sentiment
1. patochimie, patognomonic, patologie,
psihopat, nefropatie
2. homeopatie, simpatie, telepa-tie
PAUCI- paucus (L) = `n num mic paucimolecular, paucisimptoma-tic
(-)PAUZ| pausis (G), pausa (L) = oprire, încetare andropauz\, menopauz
PECT-,
PECTO-
pektos (G) = compact, coagulat, format din parti-cule
foarte bine unite
pectin\, pectografie
PECTOR- pectus, -oris (L) = piept, torace pectoral
PED-,
PEDI-,
-PEDIE,
PEDIO-,
PEDO-
1. pais, paidos (G) = b\iat, copil
2. paideia (G) = educarea copiilor, instruire, preve-nirea
unor maladii la copil; în prezent este utilizat [i `n
cazul adul]ilor
3. pedon (G) = sol
4. pes, pedis (L) = picior
1. pedagogie, pediatrie
2. farmacopedie, hipnopedie, logopedie,
ortopedie

3. pedologie
4. biped, pedicul, pedios, pedun-cul
-PEDEZ| pedesis (G) = s\ritur
< pedan = a si
diapedez
PEDICUL-,
PEDICULO-
pediculus (L) = picioru[, p\duche
dim. < pes, pedis = picior
pediculat, pediculoz

-PEE poiein (G) = a face, a crea farmacopee, prosopee
PEL- pella (G), pellis (L) = piele pelagr\, pelicul
PELAG- pelagos (G) = fluxul mii pelagic, pelagism (r\u de mare)
PELICO- pelyx, -ycos (G) = albie, cad\, bazin pelicogen
PELO- pelos (G) = noroi peloid, peloterapie
PELVI- pelvis (L) = bazin pelvimetrie, pelvin, pelvis
PEMFI- pemphix, -igos (G) = b\[icu] pemfigoid, pemfigus
PEND-,
-PENS-
pensus (L) = atârnat
< pendere = a fi suspendat, a atârna
pendular, suspensie, suspensor
PENICIL- penicillum (L) = pensul penicilin\, penicilinaz\, Penicil-lum
-PENIE penia (G) = s\cie leucopenie, sideropenie, trom-bopenie
PENT - pente (G), pentas, -adis (L) = cinci pentad\, pentoxid, pentoz
PEO- peos (G) = penis peotilomanie, peotonie
PEPS-,
PEPT-,
-PEPSIE
pepsis (G) = digestie, coacere
peptos (G) = digerat, copt
< pepsein = a g i, a digera
pepsin\, peptic, peptid, pepton\,
dispepsie, eupepsie
PER(-) per (L) = prin per os, percutanat, perfuzie
PERCEPT- perceptum (L) = perceput
participiul trecut al verbului percipere = a cuprinde cu
sim]urile, a percepe
perceptibil, perceptibilitate, per-cep]ie (prin
intermediarul pecep-tio, -onis)
PERI- peri (G) = în jurul periapical, periarterial, pericard,
perifolicular, peritoneu
PERO- peros (G) = mutilat, schilodit perocefal, peromel
-PET petere (L) = a se îndrepta spre celulipet, centripet
PETR-,
PIETR-
petra (L) = piatr petromastoidian, pietrificare, pie-tros
(-)PEXIE pexis (G) = fixare; repunerea la loc a unui organ ptozat gastropexie, histopexie, masto-pexie,
nefropexie
PICN-,
PICNO-
pyknos (G) = gros, `ndesat, consistent picnic, picnoz\, picnometru
PICO- pykos (G) = unitate de m\sur egal cu 10
-12
uni-t\]i de
baz
picofarad, picogram, picometru, picomol
PICR-,
PICRO-
pikros (G) = amar picramin\, picric, picrocarp
PIEL-,
PIELO-
pyelos (G) = bazin pielectazie, pielit \, pielografie, pielonefrit\,
pieloureteral
PIEZ-,
PIEZO-
piezein (G) = a presa, a comprima piezestezie, piezoelectric, piezo-gram\,
piezometrie
PIGMENT-,
PIGMENTO-
pigmentum (L) = vopsea pigmenta]ie, pigmenturie, pig-mentoliz
PIL- pilus (L) = p pilos, pilosebaceu, pilozitate
PILE- pyle (G) = poart\, intrare; vena port pileflebit\, piletromboz
PILOR-,
PILORO-
pyloros (G), pylorus (L) = portar
< pyle (G) = poart + ouros (G) = paznic
pilorectomie, pilorit\, piloroplas-tie,
pilorospasm, pilorotomie
PIMEL- pimele (G) = gr\sime pimelit\, pimeloz
PINEAL- pinea (L) = con de pin (datorit asemii cu for-ma
glandei)
(gland) pineal\, pinealom
PIO-,
-PIEM
pyon (G) = puroi piocianin\, pi ococ, piocolecistit\,
pionefroz\, piotorax, empiem
PIRENO- pyren, -enos (G) = sâmbure, nucleu pirenofor, pirenoliz
-PIRET-,
-PIREX-
pyretos (G) = febr
pyrexis (G) = acces de febr
< pyressein = a avea febr
antipiretic, apiretic, piretogen, pirexie
PED-, PEDI-, -PEDIE, PEDIO-, PEDO- PILE-

52. 52
PIRI- pirum (L) = par piriform
PIRO- pyr, pyros (G) = foc piromanie, pirozis
PISI- pisum (L) = maze pisiform
PITI- peithein (G) = a convinge pitiatic, pitiatism
PITIR- pityron (G) = tâ]e (de grâu) pitiriasis
PITUIT- pituita (L) = secre]ie cu mucozit\]i (anticii credeau c
secre]iile nazale proveneau din aceast gland\, prin
lama ciuruit a etmoidului)
pituitar, pituit
PLACENT- placenta (L) = pl\cint placentar, placentoterapie
PLAGIO- plagios (G) = oblic plagiocefalie, plagiotropism
PLAN-,
PLANI-,
-PLANIE,
PLANO-
1. planus (L) = neted, plan

2. plane (G) = migrare
planos (G) = migrator
1. planimetru, planografie, pla-noccipitalie
2. angioplanie, arterioplanie, pla-nocit,
planomanie
PLASM-,
-PLASM|,
PLASMO-
plasma (G) = obiect modelat (termen creat de me-dicul
german Schultz în 1836)
plasmaferez\, citoplasm\, hialo-plasm\,
nucleoplasm\, toxo-plasm\, Plasmodium
PLAST-,
(-)PLASTIE
plastos (G) = modelat
< plassein = a forma, a modela
plastic, plasticitate, esofagoplas-tie,
vaginoplastie
PLATI- platys (G) = turtit plathelmin]i, platicefalie, platipo-die,
platispondilie, platysma
-PLAX plax (G) = plac\; cu sensul de celul gigant mieloplaxe
-PLAZIE plasis (G) = modelare
< plassein = a forma, a modela
anaplazie, aplazie, displazie, hiperplazie,
neoplazie
-PLEGIE,
-PLEGIC
plege (G) = lovitur\; cu sensul de paralizie hemiplegie, tetraplegie, ganglio-plegic,
paraplegic
PLEIO-,
-PLEIOZ|
pleion (G) = mai numeros pleiocromie, pleiotropie, patople-ioz
PLEO- pleon (G) = numeros, în plus, în exces pleocitoz\, pleomorfism, pleo-stenoz
PLESI- plessein (G) = a lovi, a bate plesimetru
PLET- plethore (G) = saturare, plenitudine
< plethein = a fi plin
pletor\, pletoric, deple]ie
PLETISMO- plethysmos (G) = cre[tere pletismografie
PLEUR-,
PLEURO-
pleura (G) = coast\, latur\, iar din sec. XVI – pleu-r pleural, pleuralgie, pleurezie,
pleuropericardic, pleurotomie
PLEX(-) plexus (L) = împletit
< plectere = a `mpleti
plex solar, plexiform
PLEZI-,
PLEZIO-
plesios (G) = vecin plezihormon, pleziocrinie, plezio-morfism
PLIC- plica (L) = cut\, `ndoitur plicatur\, plic
-PLOID,
-PLOIDIE
ploos (G) = `ndoire, pliere + eidos (G) = form\; sufix
creat prin analogie cu ”diploid” [i ”haploid”, indi-când
gradul de multiplicare al cromozomilor
diploid, haploid, tetraploid, tetra-ploidie

PLURI- plus, pluris (L) = mai mult pluricelular, pl uriglandular, pluri-locular,
plurimalformativ
-PNEE pnoia (G) = respira]ie
< pnein = a respira
apnee, dispnee, ortopnee
PNEUM-,
PNEUMAT-
PNEUMATO-
pneuma, -atos (G) = aer, respira]ie pneumoencefalografie, pneuma-tizare,
pneumatocel
PNEUMO-,
PNEUMON-
pneumon, -onos (G) = pl\mân pneumocentez\, pneumococ,
pneumoconioz\, pneumogastric,
pneumonectomie
POD-,
-POD,
-PODIE,
PODO-
pous, podos (G) = picior podagr\, podologi e, pseudopod, platipodie
-POIETIC,
-POIEZ|
poietikos (G) = care formeaz
poiesis (G) = creare, formare
< poiein = a forma
hematopoietic, eritropoiez\, leu-copoiez\,
trombopoiez
POIKILO- poikilos (G) = felurit, variat poikilocitoz\, poikiloterm
POLAKI- pollakis (G) = deseori, frecvent polakiurie
POLAR-,
POLARO-
1. polein (G) = a învârti, a roti

2. polus (L) = pol
1. polarimetrie, polarimetru, po-larograf
2. polar, polarizare
POLI- 1. polis (G) = ora[
2. polys (G) = mul]i
1. policlinic
2. poliadenopatie, poliartrit\, po-licitemie,
polidipsie, polimer, polinuclear,
polipnee, poli-pragmazie
POLIC- pollex, -icis (L) = police police, policizare
POLIN- pollen, -inis (L) = f\in fin\, pulbere polinie, polinoz
PILOR-, PILORO- -PLOID , -PLOIDIEPLURI- PREZBI-

53. 53
POLIO- polios (G) = cenu[iu; se refer la substan]a cenu-[ie din
SNC
polioencefalit\, poliomielit
PONO- ponos (G) = munc grea ponofobie, ponopatie
PONT- pons, pontis (L) = punte pontin, pontocerebelar
-POR,
POR-,
PORO-
1. porus (L), poros (G) = por, conduct, pasaj
2. poros (G) = piatr poroas
1. electropora]ie, porometrie
2. osteoporoz\, poros
PORFIR-,
PORFIRO-
porphyra (G) = purpur porfirin\, porfirocitoz
POSO- poson (G) = cât de mult, ce cantitate posologie
POST- posthe (G) = prepu] postectomie, postit
POST-,
POSTERO-
post (L) = dup
posterior (L) = care st `n urm
postnatal, postoperator, postpar-tum,
postprandial, posttraumatic, posterolateral
POTO-,
POT-
potos (G) = b\utur potomanie, potabil
-PRAGIE prage (G) = act, ac]iune bradipragie, cacopragie
PRAGMAT-,
PRAGMATO-
pragma, -atos (G) = fapt pragmatamnezie, pragmatoa-gnozie
(-)PRAXIE praxis (G) = ac]iune, practic apraxie, chiropraxie
PRE- prae (L) = înainte preanestezie, pr ecordial, predis-pozi]ie,
prefrontal, premedica]ie
PRES- pressus (L) = ap\sat
< pressare = a presa
presiune, presoceptor
PREZBI- presbys (G) = b rân prezbiacuzie, pr ezbiofrenie, prezbiopie
PRIMI-,
PRIMO-
primus (L) = primul primigest\, primipar\, primitiv,
primoinfec]ie
-PRIV privus (L) = lipsit de
< privere = a lipsi pe cineva de ceva
feripriv, insulinopriv, tireopriv
PRO- pro (G, L) = înaintea, în fa]a procariot, proenzim\, proeritro-blast,
profaz\, profilaxie
PROCT-,
PROCTO-
proktos (G) = anus proctalgie, proctit\ , proctocel, proctopexie,
proctoree
PROLI- proles (L) = descenden]i, urma[i prolific, proliferare
PROPRIO- proprius (L) = ceea ce ne apar]ine proprioceptiv
PROSEXI-,
-PROSEXIE
prosexis (G) = aten]ie
< prosekhein = a fi atent
prosexigen, aprosexie, hipopro-sexie,
paraprosexie
PROSOP-,
PROSOPO-
prosopon (G) = 1. fa]

2. persoan\, personaj
1. prosopalgie, prosopometru,
prosopospasm
2. prosopografie
PROT-,
PROTO-
protos (G) = primul protein\, proton, protodiastolic,
protoplasm\, Protista
PROTER-,
PROTERO-
proteros (G) = anterior, timpuriu proterandrie, proteroglif\, prote-rotip
PROXIM- proximus (L) = cel mai apropiat proximal, (punct) proximum
PRURI- prurire (L) = a avea mâncimi prurigo, prurit
PSAMO- psammos (G) = nisip psamofil
PSEUDO- pseudes (G) = fals pseudoartroz\, pseudocomi]ial,
pseudohermafroditism, pseudo-
hipoparatiroidie
PSIH-,
PSIHO-
psykhe (G) = suflet psihedelic, psihiatrie, psihoz\,
psihoanaleptic, psihogen, psiho-terapie
PSIHRO- psykhros (G) = frig psihroestezie, psihrofil
PSITAC- psittakos (G) = papagal psitacism, psitacoz
PSO- psoa, psoas (G) = mu[chiul spatelui ps oas (mu[chiul), psoit
PSOR- psoros (G) = cu suprafa]a rugoas
psora (G) = râie; sensul modern dateaz din sec. XIX
psoriasis, psoroftalmie, psoro-spermie
-PTEN| ptenos (G) = care zboar\; care este în stare ga-zoas stearopten
-PTER,
PTERIG-
pteron (G), pteryx, -ygos (G) = arip dipter, pterigion, pterigoid
PTIAL- ptyalon (G) = saliv ptialagog, ptialin\, ptialism
-PTIZIE ptysis (G) = ac]iunea de a scuipa hemoptizie
PTOMA- ptoma, -atos (G) = cadavru ptomafagie, ptomaine
(-)PTOZ| ptosis (G) = c\dere gastroptoz\, nefroptoz\, ptoz
PUB- pubes, -is (L) = p; prin extindere, osul pubis puberta te (prin intermediarul pu-bertas, -
atis), puber, pubescent
PUER- puer, -eri (L) = copil puericultur\, puerilitate (prin in-termediarul
puerilitas, -atis)
PULIC- pulex, -icis (L) = purice Pulicidae
PULM- pulmo, -onis (L) = pl\mân pulmon, pulmonar
PULP-,
PULPO-
pulpa (L) = carne, pulp pulp\, pulpifo rm, pulpit\, pulpos, pulpolit
PULS- pulsus (L) = izbire, lovire; puls pulsa]ie (prin intermediarul pul-satio, -
PRIMI-, PRIMO- -PULSIE

54. 54
< pulsare = a bate, a izbi onis), pulsograf, pulsome-tru
-PULSIE pulsio, -onis (L) = împingere, respingere
< pellere = a `mpinge
lateropulsie, retropulsie
PULT- puls, pultis (L) = terci pultaceu
PULVER-,
PULVERIZ-
pulverare (L) = a acoperi cu praf
< pulvis, -eris = praf, pulbere
pulverifer, pulverulent (prin inter-mediarul
pulverulentus), pulveri-zare, pulverizator
PUNCTI- punctum (L) = punct, `n]ep ur punctiform
-PUNCTUR| punctura (L) = în]ep ur acupunctur
PUPILO- pupilla (L) = pupil pupilometrie, pupiloplegie
PUR- pus, puris (L) = puroi purulent, supura]ie
PURPUR- purpura (L) = culoare purpurie; sensul medical dateaz
din sec. XIX
purpur\, purpuriu
PUSTUL- pustula (L) = b\[ic pustuliform, pustulos, pustuloz
PUTR- puter, -tris, -tre (L) = putred putrefac]ie, putrescein\, putrescibil

R


RABDO-,
RHABDO-
rhabdos (G) = baghet\, dung\, striu rabdomioliz\, rabdomiom, rhab-dovirus
RACEM- racemus (L) = ciorchine de struguri racemic
RADI-,
RADIO-
radius (L) = 1. raz



2. osul radius
1. radian]\, radia]ie, radioactivi-tate,
radiobiologie, radioder-mit\,
radiodiagnostic, radioi-zotop
2. radius
RADIC-,
RADICO-,
RADICUL-,
RADICULO-
radicula (L) = r\d\cin mic
dim. < radix, -icis = r\d\cin
radical, radicotomie, radiculalgie, radicular,
radiculectomie, radicu-lit\, radiculopatie
-RAFIE,
RAFEO-
rhaphe (G) = sutur enterorafie, neurorafie, perineo-rafie,
rafeomedian
RAG- rhagas, -ados (G) = cr\p ur\, fisur ragad
-RAGIE rhegnynai (G) = a ]â[ni, a izbucni hemoragie, menoragie
RAHI-,
-RAHIE
rhakhis (G) = coloan vertebral\, rahis rahianeste zie, rahicentez\, gli-corahie,
proteinorahie
RE- re (L) = iar\[i reanimare, recidiv\, reeducare
RECT-,
RECTO-
rectum (L medical\) = rect
< rectus = rectiliniu, drept (datorit traiectului drept al
acestui segment intestinal)
rectal, rectit\, rectocolit\, recto-ragie,
rectosigmoid, rectotomie
-REE rhoia (G) = curgere
< rhein = a curge
gonoree, leucoree, menoree, o-toree,
rinoree, sialoree
REFRACT-,
REFRACTO-
refractus (L) = r\sfrânt
< refringere = a r\sfrânge
refractar (prin intermediarul re-fractarius),
refractometru, refrac-tometrie, refrac]ie
(prin interme-diarul refractio, -onis)
REN- ren, renis (L) = rinichi renal, reniform, renin
REO- rheos (G) = curent
< rhein = a curge
reobaz\, reologie, reostat
RETI- rete, -is (L) = re]ea retin\, retinit\, retinoblastom
RETICUL-,
RETICULO-
reticulum (L) = re]ea mic\
dim. < rete, -is = re]ea
reticulit\, reticulocit, reticulopa-tie,
reticulosarcom
RETRACT- retractus (L) = tras `napoi
< retrahere = a trage înapoi, a reveni
retractil, retrac]ie (prin intermedi-arul
retractio, -onis)
RETRO- retro (L) = înapoi retrodevia]ie, retroflexie, retro-gna]ie,
retroperitoneal
REUMAT- rheumatismos (G), rheumatismus (L) = curgerea
secre]iilor
< rheuma, -atos (G) = curgere, curent
< rhein (G) = a curge
reumatism, reumatoid, reumato-logie
-REXIE,
-REXIS
rhexis (G) = ruptur\, fractur elastorexi e (sau elastorexis), ca-riorexis
RIN-,
-RINIAN,
RINO-
rhis, -inos (G) = nas rinencefal, rinit\, platirinian, rino-cifoz\,
rinofaringit\, rinofima, ri-nolalie, rinoplastie,
rinoragie
RITID-,
RITIDO-
rhytis, -idos (G) = cut\, rid ritidectomie, ri tidozis (prin inter-mediarul
rhytidosis = rugozitate, suprafa] ridat)
RITM-,
-RITMIE,
RITMO-
rhythmos (G), rhythmus (L) = ritm ritmic, aritmie, disritmie, ritmote-rapie
RIZ-,
RIZO-
rhiza (G) = r\d\cin rizartroz\, rizoliz\, rizomelic, ri-zomer,
rizotomie
PULT- RETRO-

55. 55
RODO- rhodon (G) = trandafir, culoare roz rodopsin
ROMB- rhombos (G) = romb rombencefal, romboid
ROTA- rota (L) = roat rotator, Rotavirus
ROZA-,
ROZE-
rosa (L) = trandafir
roseus (L) = trandafiriu
(acnee) rozacee, rozeol
RUB- ruber, -bra, -brum (L) = ro[u rubefac]ie, rubeol\, rubor

S


SAC- sakkos (G), saccus (L) = sac sacciform, sacular, sacul
SACR-,
SACRO-
sacrum (L medical\= osul sacru, pentru c era oferit
odat zeilor `n cursul sacrificiilor animale
sacralgie, sacrolistezis, sacro-lombar
SALIC- salix, -icis (L) = salcie salicilat, salicilic
SALPING-,
SALPINGO-,
-SALPINX
salpinx, -ingos (G), salpinx, -ingis (L) = trompet\, [i, prin
analogie, tromp a lui Eustachio sau Fallopio
salpingectomie, salpingit\, sal-pingografie,
salpingoovarit\, sal-pingopexie,
hidrosalpinx
SAPON- sapo, -onis (L) = s\pun saponificare, saponine
SAPRO- sapros (G) = putred saprofit, saprogen
SARCO- sarx, sarkos (G) = carne sarcom, sarcomatoz\, sarco-plasm\,
sarcopt
SATURN- Saturnus (L) = planeta Saturn; alchimi[tii au denu-mit
astfel plumbul
saturnin, saturnism
SCAF- skaphe (G) = barc scafoid, scafoidit
SCAPUL-,
SCAPULO-
scapula (L) = scapul
< scapulae, -arum = umeri, spate
scapulagie, scapulectomie, sca-
pulohumeral, scapulopexie
SCATO- skor, skatos (G) = excremente, materii fecale scatofagie, scatom
SCHIR- skirrhos (G) = dur, indurat; tumor dur schir, schiros
SCHIZO-,
-SCHIZIS,
-SCHIZIE
skhizein (G) = a despica
skhisis (G) = despic ur
schizocit, schizofrenie, schizo-gna]ie,
schizoid, palatoschizis, rahischizis,
onicoschizie
SCIA-,
SCIO-
skia (G) = umbr scialitic, sciografie
SCINTI-,
SCINTILO-
scintilla (L) = scânteie scintigrafie, scintigram\, scintila-]ie
SCIZ- scissus (L) = despicat, divizat
< scindere = a despica, a diviza
sciziune, scizur\, scizurit
SCLER-,
SCLERO-,
(-)SCLEROZ|
skleros (G) = tare, dur
sklerosis (G) = întire, indurare
sclerectomie, sclerit\, scleros,
sclerocoroidit\, sclerodermie,
scleroprotein\, ateroscleroz
SCOLIO- skolios (G) = strâmb scoliotic, scolioz
-SCOP,
-SCOPIE
skopos (G) = observator
skopia (G) = examinare
< skopein = a vedea, a examina
bronhoscop, endoscop, laringo-scop,
celioscopie, colposcopie, radioscopie
SCOTO- skotos (G) = întuneric, obscuritate sco tom, scotometrie, scotopic
SCROT(-) scrotum (L) = pielea burselor scrot, scrotal
SCUAM- squama (L) = solz descuamare, scuamiform, scua-mos
SEB-,
SEBO-
sebum (L) = seu, gr\sime sebaceu, seboree
SECRET-,
SECRETO-
secretus (L) = separat, `ndeptat
< secernere = a separa, a `ndepta
secretagog, secretor, secreto-motor
SECT- sectus (L) = t\iat
< sectare = a t\ia
sector, sec]iune (prin interme-
diarul sectio, -onis)
SEDIMENT- sedimentum (L) = l\sare `n jos, afundare
< sedere = a se l\sa, a cobor`
sediment, sedimentare
SEGMENT- segmentum (L) = bucat t\iat
< secare = a t\ia
segmentare, segmentit
SEMEIO-,
SEMIO-
semeion (G) = marc distinctiv
< sema, -atos = semn
semeiologie (semiologie), seme-iotic
(semiotic)
SEMI- semi (L) = pe jum ate semicirculare, semilunar
-SEMIE sema, -atos (G) = semn hiposemie
SEMIN- semen, -inis (L) = s\mân] inseminare, seminal, seminipar, seminom
SENESC- senescere (L) = a îmb râni senescent, senescen]
SENESTRO- sinister, -tra, -trum (L) = stâng senestrogir
V. [i SINISTRO-
SENZORI- sensorium (L) = organ de sim]
< sentire = a sim]i
senzorial, senzorimetrie, senzo-rimotor
SEPT-,
SEPTO-
saeptum (L) = perete, diafragm\, sept septal, septotomie
SEPTIC-,
(-)SEPSIE,
septikos (G), septicus (L) = care face s putre-zeasc septic, septicemie, asepsie, a-septic,
antiseptic
REUMAT- SCIZ-
SCLER-, SCLERO-, (-)SCLEROZ| SFINGO-

56. 56
(-)SEPTIC
SER-,
SERO-
serum (L) = zer, lichid de aspect apos, ser seroas\, seros, serodiagnostic,
serofibrinos, seroprofilaxie
SET- s(a)eta (L) = p de porc, p ]eap setaceu, seton
SEX-,
SEXT-
sex (L) = [ase
sextans, -antis (L) = a [asea parte
sexagenar, sextupli
SEXO-,
SEXU-
sexus (L) = sex sexologie, sexualitate, sexuali-zare, sexuat
SFENO- sphen, -os (G) = col] sfenoidal, sfenoidit\, sfenomaxi-lar
SFER-,
SFERO-,
-SFER|
sphaira (G), sphaera (L) = sfer sferic, sferocit, sferofakie, atmo-sfer
SFIGM-,
SFIGMO-
sphygmos (G) = puls sfigmic, sfigmogram\, sfigmo-manometru
SFINCTER(-) sphinkter, -os (G) = care strânge tare
< sphingein = a strânge
sfincter, sfincterospasm, sfinc-terotomie
SFINGO- sphingein (G) = a strânge, a lega strâns sfingolipide, sfingolipidoz\, sfin-gomielin
SIAL-,
SIALO-
sialon (G) = saliv sialagog, sialit\, sialogen, sialo-lit, sialoree
SICHN-,
SICHNO-
sykhnos (G) = frecvent sichnurie, sichnosfigmie
SIDER- siderari (L) = a fi lovit de ac]iunea funest a a[trilor
< sidus, -eris = astru
siderant, sidera]ie
SIDER-,
SIDERO-
sideros (G) = fier hemosiderin\, sideremie, sidero-z\,
sideroblast, siderofilin
SIFON(-) siphon (G), sipho, -onis (L) = conduct\, tub, pom-p

sifon, sifonaj
SIGMOID-,
SIGMOIDO-
sigmoeides (G) = colon sigmoid, deoarece are for-ma
literei sigma
< sigma σ + eidos = form
rectosigmoid, sigmoidectomie, sigmoidit\,
sigmoidopexie, sig-moidoscopie
SILIC-,
SILICO-
silex, -icis (L) = piatr\ tare, granit, siliciu s iliciu, silicoz\, silicosideroz
SIM-,
SIN-
syn (G) = împreun simblefaron, sinartroz\, sinchi-zis,
sincinezie, sinciput, sinci]iu
SIMBOL(-),
-SIMBOLIE,
SIMBOLO-
symbolon (G) = semn de recunoa[tere, simbol
< symballein = a interpreta
simbolizare, asimbolie, simbolo-fobie
SIMI- simis (L) = maimu] simian
SIMPAT-,
SIMPATIC-,
SIMPATICO-,
SIMPATO-
sympathein (G) = literar ”a fi al uri de cineva”; sensul
medical a fost creat de Winslow în 1732
< syn = `mpreun + pathos = afec]iune, sentiment
simpatalgie, simpatie, simpati-cectomie,
simpaticolitic, simpa-ticotrop,
simpatoblastom
SINCRO-,
SINCRON(-)
synkhronos (G), synchronus (L) = simultan, în a-cela[i
timp
< syn (G) = `mpreun + khronos (G) = timp
sincrotron, sincron, sincroniza-tor
SINDESMO- syndesmos (G) = fâ[ie, band\, [i, prin extensie, li-
gament
sindesmofit, sindesmoplastie,
sindesmotomie, sindesmoz
SINECHI-,
SINECO-
synekheia (G) = continuitate; sensul oftalmologic
dateaz din sec. XIX
< syn = `mpreun + ekhein = a ]ine
sinechie, sinechiotom, sinecoto-mie
SINISTRO- sinister, -tra, -trum (L) = stânga sinistroscolioz\, sinistroz
V. [i SENESTRO-
SINOV-,
SINOVIO-
synovia (L medieval) = asem or cu albu[ul de ou
probabil < syn (G) = `mpreun + ovum (L) = ou
sinovectomie, sinovial, sinovial\, sinovit\,
sinovioblast
SINUS(-),
SINU-
sinus (L) = cotitur\, adâncitur sinusal , sinusografie, sinusoidal,
sinuozitate, sinuzit
SIRING-,
SIRINGO-
syrinx, -ingos (G) = tub, ]eav siring (sering), siringomielie
SIST- systole (G) = contrac]ie sistol\, telesistolic
SITIO-,
SITO-,
-ZIT
sition, sitos (G) = aliment, hran sitiologie, sitiomanie, sitofobie, parazit
SMECT-,
SMEGM-
smektikos (G) = cur\]at
smegma, -atos (G) = substan] folosit pentru
degresare, asem oare cu s\punul
< smelzhein = a cur\]a
smectic, smegm
SOCI-,
SOCIO-
socialis (L) = sociabil
< socius = asociat, pta[
sociatrie, sociopatie
SOFRO- sophron (G) = ra]ional sofrologie
SOLEN- solen, -os (G) = conduct, canal dacriosolenit\, solenoid
SOLID- solidus (L) = masiv solidificare, solidism
SOLID- SPUM-
SIAL-, SIALO- SOLEN-

57. 57
SOLUT-,
SOLV-
solutus (L) = desf\cut
< solvere = a desface
solu]ie (prin intermediarul solu-tio, -onis =
desfacere), solvatare, solvent
SOMA(-),
SOMAT-,
SOMATO-,
-SOM (-ZOM),
-SOMIE
soma, -atos (G) = corp soma, somatic, somatizare, so-
matognozie, somatotrop, cromo-zom
(cromosom), dictiozom, ri-bozom,
monosomie, trisomie
SOMN-,
SOMNO-
somnus (L) = somn somnambulism, somnifer, som-nolen]
SON-,
SONIO-,
SONO-
sonus (L) = sunet sonic, sonioscop, sonograf
SOPOR- sopor, -oris (L) = somn profund soporific
SPAN-,
SPANIO-,
SPANO-
spanos, spanios (G) = rar, pu]in abundent, redus spanandrie, spaniomenoree, spanopnee
-SPASM,
SPASMO-
spasmos (G), spasmus (L) = contrac]ie, spasm
< span (G) = a trage
blefarospasm, enterospasm, spasmodic,
spasmofilie, spas-molitic
SPECIAL- specialis (L) = particular
< species = aspect, aparen]
specialitate (prin intermediarul specialitas,
-atis), specializare
SPECTR-,
SPECTRO-
spectrum (L), prin intermediarul ”spectrum” (Engl) =
apari]ie, ar are; sensul [tiin]ific a fost creat de Newton
(sec. XVII)
spectral, spectrin\, spectru, spectrograf,
spectroscopie
SPELEO- spelaion (G) = grot\, pe[ter\; cavitate speleoplastie, speleoscopie
SPERM-,
SPERMAT-,
SPERMATO-,
SPERMI-,
-SPERMIE,
SPERMO-
sperma, -atos (G) = s\mân] spermatic, spermatid\, sperma-togenez\,
spermatogonie, sper-matokinezigrafie,
spermatoree, spermatozoid, spermicid,
azoo-spermie, spermocultur\, sper-
mogram
-SPERS- spersus (L) = r\spândit, `mpr\[tiat
< spergere sau spargere = a împr\[tia, a r\spândi
dispersie
SPIC- spiculum (L) = spic mic
dim. < spica sau spicum = spin, ac
spicul
SPIN- spina (L) = 1. ]ep, vârf ascu]it
2. [ira spinii
1. spinocelular
2. spinal, spinocerebelos
SPINTER- spinther, -eros (G) = scânteie spintermetru, spinteropie
SPIR-,
SPIRO-
1. spirare (L) = a respira
2. speira (G) = spiral
1. spirometrie, spirometru
2. spiriloz\, spirochet
SPLANHN-,
SPLANHNO-
splankhnon (G) = viscer splanhnic, splanhnocel, splanh-noptoz\,
splanhnoscopie
SPLEN-,
SPLENO-
splen, -os (G) = splin splenectomie, splenit\, spleno-colic,
splenografie, splenopexie,
splenoportografie
SPONDILO- spondylos (G), spondylus (L) = vertebr spondilalgie, spondilartrit\,
spondilomalacie, spondiloschizis
SPONGI-,
SPONGIO-
spongion (G), spongia (L) = burete spongiform, s pongioblast, spon-gioid
SPOR(-),
SPORI-,
SPORO-
spora (G) = s\mân]
< sperein = a `ns\mân]a
spor, sporulat, sporicid, sporomi-coz\,
sporotricoz
SPUM- spuma (L) = spum Spumavirinae, spum
STABILI- stabilis (L) = imobil
< stare = a sta `n picioare
stabilitate (prin intermediarul sta-bilitas, -
atis), stabilizare, stabili-zator
STAFIL-,
STAFILO-
staphyle (G) = literal, ”ciorchine de strugure”, se refer
la:
1. luet

2. germeni microbieni


1. stafilectomie, stafilin, stafilom,
stafiloplastie, stafilorafie
2. stafilococ, stafilolizin
STAL- stalsis (G) = comprimare, contrac]ie
< stellein = a comprima
peristaltic
STAP- stapes (L) = scar\; sci] stapedectomie, stapedian
-STAT,
STAT-,
STATO-
statos (G) = stabil, nemi[cat lombostat, reostat, statestezie,
statokinezimetrie
-STAXIS staxis (G) = curgere pic ur cu pic ur epistaxis
(-)STAZ|,
(-)STATIC,
-STATISM
-STAZIE
stasis (G) = oprire, stat în picioare
statikos (G) = care opre[te, care st în picioare
< istanai = a plasa, a face s ]in
hemostaz\, staz\, bacteriostatic, citostatic,
clinostatism, orto-statism, astazie
STEAR-,
STEATO-
stear, steatos (G) = gr\sime stearic, stearin\, steatoliz\, steatoree,
steatoz
STABILI- STOM-, STOMAT-, -STOMIE

58. 58
STEFAN-,
STEFANO-
stephanos (G) = coroan stefanion, stefanopsie
STEL- stella (L) = stea (ganglion) stelar, stelectomie
STEN-,
-STENIE
sthenos (G) = for]\, putere stenic, astenie, miastenie, neu-rastenie
STENO-,
(-)STENOZ|
stenos (G) = strâmt, îngust
stenosis (G) = strâmtare, îngustare
stenotorax, colpostenoz\, steno-z
STERCO- stercus, -oris (L) = excrement stercobilin\, stercobilinogen, stercolit,
stercoral
STEREO-,
-STEROL
stereos (G) = solid, `n relief stereognozie, stereoizomerie, stereotaxie,
stereotipie, coleste-rol
STERILI- sterilis (L) = sterp, neproductiv; steril sterilitate (prin intermediarul ste-rilitas, -
atis), sterilizare
STERN-,
STERNO-
sternon (G) = piept, stern sternalgie, ster noclavicular, ster-noschizis
STERNUT- sternutatio, -onis (L) = strut
< sternuere = a struta
sternuta]ie
STETO- sthethos (G) = piept stetacustic, stetoscop
STIGMAT(-) stigma, -atos (G) = marc\, semn astigmatism, stigmat
STIGO- stygos (G) = repulsie; se folose[te cu sensul de murdar,
poluat
stigofil, stigoxen
STIL- stylos (G) = coloan\, stâlp stilohioidian, stiloid\, stiloidian,
stilomastoidian, stiloradial, stilo-hioid
STIMUL(-) stimulare (L) = a îmboldi, a stimula
< stimulus = b\] ascu]it cu care se `mboldesc vitele
stimulare, stimulator
STOECHIO- stoikheion (G) = element, principiu stoechiologie, stoechiometrie
-STOL| stellein (G) = a arma, a echipa; se folose[te cu sensul
de dilata]ie, alungire
diastol\, sistol
STOM-,
STOMAT-,
-STOMIE
stoma, -atos (G) = gur stomatit\, stomatoplastie, sto-matoragie,
gastrostomie, sigmoi-dostomie
STRAB- strabismos (G) = privire încruci[at
< strabos = persoan care se uit cruci[
strabic, strabism
STRANG- strangulatio, -onis (L) = strangulare
< strangulare = a strangula
strangulare
STRATI- stratum (L) = strat stratificat, stratigrafie
STREFO- strephein (G) = a r\suci, a învârti strefopodie, strefosimbolie
STREPTO- streptos (G) = r\sucit streptobacil, streptococ, strepto-kinaz\,
streptolizin
STRICN- Strychnos nux vomica (L [tiin]ific) = nuca vomica
< strykhnos (G) = umbra nop]ii (specie de Sola-num)
stricnin\, stricnism
STRICT-,
-STRINGENT
strictus (L) = strâmt, `ngust
< stringere = a strânge
strictur\, astringent, constric]ie (prin
intermediarul constrictio,
-onis),
STRID- stridor, -oris (L) = ]ip , [uier stridor, stridulos
STROF-,
-STROFIE
strophos (G) = bandelet r\sucit
< strophein = a r\suci
strofantin\, strofulus, angiostro-fie
STROM- stroma, -atos (G) = covor; sensul [tiin]ific dateaz din
sec. XIX
strom
STRONGYL- strongylos (G) = rotund Strongyloides
-STRUC}- structio, -onis (L) = gr\mad care se `nal] obstruc]ie
STRUM- struma (L) = gu[ strumectomie, strumipriv, strumi-t
SUB- sub (L) = sub, mai pu]in decât subacut, subalimenta]ie, subcli-nic,
subcon[tient, subcutanat, subdural,
subfebrilitate, subluxa-]ie, submatitate,
subscapular
SUDOR- sudor, -oris (L) = sudoare sudorific, sudoripar
SUI- sui (L) = pe sine însu[i suicid
SULC- sulcus (L) = [an] sulciform
SULF-,
SULFUR-
sulfur, -uris (L) = sulf, pucioas sulfamid\, sulfhemoglobin\, sulf-hidrism,
sulfon\, sulfuros
SUPER-,
SUPRA-
super, supra (L) = deasupra, în pozi]ie superioar\, în
exces
superantigen, super-ego, super-familie,
superscrip]ie, supra-ali-menta]ie,
suprainfec]ie, suprali-minar, suprarenal
SURA- sura (L) = pulpa piciorului, gamb sural
SURD- surdus (L) = surd surdomutitate
SUS- sursum (L) = `n sus suspensie, suspensor

S


STRAB- TACT(-), TACTO-
'

59. 59
{AL- 1. khalazion (G) = piatr\, grindin
2. khalan (G) = a relaxa
1. [alazion
2. [alone
{ANCR- chancre (Fr) = [ancru
< cancer, -cri (L) = crab, cancer
[ancru, [ancriform

T


TACT(-),
TACTO-
tactus (L) = atingere tact, tactil (prin intermediarul tac-tilis),
tactometru
TACT-,
(-)TACTISM,
TAXI-,
(-)TAXIE,
TAXO-
taktikos (G) = orânduit, ordonat
taxis (G) = ordonare, aranjare
< tattein = a ordona, a aranja
tactic, chimiotactism, tactism, ta-xinomie,
ataxie, fototaxie, taxie, taxologie, taxon,
taxonomie
TAFO- taphos (G) = mormânt tafofilie, tafofobie
TAHI- takhys (G) = rapid tahiaritmie, tahicardie, tahifemie,
tahikinezie, tahipnee
TAL- talus (L) = c\lcâi talalgie
TALAM- thalamos (G), thalamus (L) = camer interioar\; nume
dat de Galien a[a-numitelor ”camere” de la baza
creierului, despre care se credea c furni-zeaz umorile
animale pe calea nervilor optici; pe m\sur ce
cuno[tin]ele anatomice au evoluat, ter-menul a fost
aplicat de Willis în 1664 materiei gri adiacente pere]ilor
laterali ai ventriculului al trei-lea, de care sunt lega]i
nervii optici (thalami nervorum opticorum - ”p urile
nervilor optici”)
talamic, talamus, hipotalamus
TALAS- thalassa (G) = mare talasemie, talasoterapie
-TALPIE thalpein (G) = a înc\lzi entalpie
TANATO-,
-TANASIE
thanatos (G) = moarte tanatologie, tanatopraxie, euta-nasie
TAPEINO- tapeinos (G) = jos, plat tapeinocefal, tapeinocraniu
TARS-,
TARSO-
tarsos (G) = 1. tarsul piciorului

2. marginea pleoapei sau tarsul pal-pebral
1. metatars, tarsalgie, tarsoplas-tie,
tarsotomie
2. tarsectomie, tarsit
TAUTO- tauto (G) = acela[i tautocron, tautologie, tautomer
TEC- theke (G), theca (L) = cutie, teac tecal, tecom
TEFRO- tephros (G) = cenu[\; de culoare gri închis tefromalacie, tefromielit
TEG-,
-TECT-
tectus (L) = acoperit
< tegere = a acoperi, a înveli
tegument, protector
TEHN-,
-TEHNIC,
-TEHNIE,
TEHNO-
tekhnikos (G), technicus (L) = ingenios, dibaci
< tekhne (G) = art manual\, meserie
tehnician, mnemotehnic, zooteh-nie,
tehnologie
TEL-,
TELE-,
TELEO-,
TELO-
telos, -eos (G) = cap , extremitate telangiectazi e, telediastolic, tele-ologie,
telofaz\, telomer
TEL-,
TELO-
thele (G) = mamelon telalgie, telit\, teloragie
TELE- tele (G) = departe telecobaltoterapie, telediagnos-tic,
telegonie, telepatie, telere-ceptor
TELI- thelys (G) = femeie teligenie
-TELIO- thele (G) = mamelon + eidos (G) = form
`n form de mamelon; termen creat de anatomistul
Ruysch (pe la 1700) pentru a desemna ”pielea care
acoper mamelonul”; sensul s-a lgit ulterior la toate
membranele de acoperire
epitelioid, epitelioliz\, epiteliom, epiteliu
TEMPOR- tempus, -oris (L) = 1. timp
2. tâmpl
1. temporal, temporospa]ial
2. temporomalar, temporopontin
-TEN,
(-)TENIE
tainia (G), taenia (L) = panglic amfiten, pahiten, pahitenie, te-nie,
tenoplastie
TEN-,
TENO-,
TENDIN-
tenon, -ontos (G), tendo, -inis (L medieval) = tendon tenectomie, tenodez\, tenope-xie,
tenoplastie tenorafie, teno-sinovit\,
tendinit\, tendinos
TENS-,
TENSIO-
tensus (L) = încordare
< tendere = a `ntinde, a `ncorda
tensor, tensiometru
TEO-,
-TEISM
theos (G) = zeu teofobie, teologie, teomanie, a-teism,
monoteism, politeism
TER- tertius (L) = al treilea ternar, ter]iar (prin intermediarul tertiarus =
TACT-, (-)TACTISM, TAXI-, (-)TAXIE, TAXO- -TEN , (-)TENIE

60. 60
a treia parte)
TERAPEUT(-),
(-)TERAPIE
therapeutikos (G) = care vindec\, care `ngrije[te
therapeia (G) = tratament, vindecare
< therapeuein = a `ngriji
terapeut, terapeutic\, chimiote-rapie,
radioterapie, terapie
TERAT-,
TERATO-
teras, -atos (G) = monstru teratism, teratom, teratogen, teratologie,
teratospermie
TEREBR- terebrare (L) = a perfora, a g\uri terebrant
TERG- tergum (L) = spate tergit
-TERM-,
-TERMIE,
TERMO-
thermos (G) = cald
< therme = c\ldur
homeoterm, termal, termic, ter-
moanalgezie, termocauter, ter-mogenez\,
termoliz\, hipertermie
TEST- testis (L) = testicul testicular, testosteron
TETAN-,
TETANO-
tetanos (G) = `ncordat, rigid
< teinein = a `ncorda
tetanie, tetanoid, tetanos
TETRA- tetras (G) = patru tetralogie, tetranopsie, tetraploi-die,
tetrasomie
-TEZ| thesis (G) = punere
< tithenai = a plasa, a pune
ipotez\, protez\, sintez
TI-, TIO- theion (G) = sulf tiamin\, tiazidic, tiemie, tiopexie
TIF- typhos (G) = torpoare, stupoare tific, tifoid, tifos
TIFL-,
TIFLO-
typhlon (G) = cec
< typhlos (G) = orb, f deschidere
tiflectomie, tiflit\, tiflopexie
TIGMO-,
TIXO-
thigma, thixis (G) = ac]iunea de a atinge tigmotropism, tixotropie
TIL- tylosis (G) = indura]ie, îngro[are, b ur tilozis
-TILO- tillein (G) = a trage peotilomanie, tricotilomanie
TIM-,
(-)TIMIE
thymos (G) = minte, spirit timoleptic, ciclotimie, lipotimie, ti-mie
TIMO- thymos (G) = principiu vital; timus timocit, timom
TIMPAN-,
TIMPANO-
tympanon (G), tympanum (L) = tambur; sensul a-
natomic dateaz din sec. XVII
timpanal, timpanism, timpano-plastie,
timpanoscleroz
-TIP-,
(-)TIPIC,
TIPO-
typos (G), typus (L) = tip, model, marc
typikos (G) = tipic, simbolic
alotip, fenotip, stereotip, tipaj, tipologie,
atipic
TIREO-,
TIRO-,
TIROID-
thyroeides (G) = tiroid
< thyreos = scut + eidos = form
tireocalcitonin\, tireotrop, tiroglo-bulin
(tireoglobulin), tiroxin\, antitiroidian,
tiroidectomie
TIRO- tyros (G) = brânz tirozin
TME- tmesis (G) = t\ietur\, sec]ionare neurotmesis
TOCO-,
-TOCIE
tokos (G) = na[tere tococardiograf, tocodinamome-tru,
distocie, eutocie
TOF-,
TOFO-
tophos (G), tophus (L) = tuf (piatr spongioas [i friabil\eu (prin intermediarul tofa-ceus), tofi,
tofolipom
-TOM,
-TOMIE,
TOMO-
tomos (G) = t\iat, sec]ionat
tome (G) = t\iere, sec]iune
< temnein = a t\ia
amigdalotom, atom, anatomie,
laparotomie, cervicotomie, traheotomie,
tomografie
TON-,
-TONIE,
(-)TONIC,
TONO-
tonos (G), tonus (L) = tensiune, tonus
tonikos (G) = întitor
tonicardiac, tonicitate, tonicoclo-nic,
tonometrie, atonie, hipoto-nie, psihotonic
TONSIL- tonsillae, -arum (L) = amigdale tonsilar, tonsilectomie
TOP-,
(-)TOPIC,
-TOPIE,
TOPO-
topos (G) = loc
topikos (G) = de loc
topic, topografie, topoizomeraze, ectopic,
corectopie
TORAC-,
TORACO-
thorax, -akos (G), thorax, -acis (L) = torace toracalgie, toracic, toracocente-z\,
toracotomie
TORS- torsio, -onis (L) = suferin] chinuitoare
< torquere = a r\suci
torsiune
TOX-,
TOXO-,
TOXICO-
toxikon (G) = otrav pentru vârful s\ge]ilor
< toxon = s\geat
toxemie, toxigen, toxiinfec]ie, to-xin\,
toxoid, toxicoman, toxicomanie, toxicoz
-TOXO- toxon (G) = arc gerontoxon, toxoplasmoz
TRABECUL(-),
TRABECULO-
trabecula (L) = grind sub]ire
dim. < trabs, -bis = grind\, bârn
trabecul, trabecular, trabeculec-tomie
TRACT(-),
TRACTO-
tractus (L) = traseu, cale
< trahere = a trage, a târ`
tract, tractus, tractor, tractoto-mie,
trac]iune (prin intermediarul tractio, -onis)
TRAG- tragos (G) = capr tragofonie, tragopodie, tragus
TRAHE-,
TRAHEO-
arteria trakheia (G) = literar ”arter rugoas\”; trahee (din
cauza inelelor sale)
< trakhys = rugos
traheal, traheocel, traheobron[i-t\,
traheotomie
TEN-
, TENO-, TENDIN- -TOM , -TOMIE, TOMO-
TON-, -TONIE, (-)TONIC, TONO- TRIC- , TRICHI-, TRICHO-, TRICO-, -TRIHOZ|

61. 61
prin intermediarul trachia (L) = trahee
TRAHEL-,
TRAHELO-
trakhelos (G) = gât

trahelhematom, trahelopexie,
traheloplastie, trahelorafie
TRANS- trans (L) = peste, dincolo de transaminaz\, transcitoz\, trans-duc]ie,
transfec]ie, transferin\, transloca]ie,
transpira]ie, trans-plant
TRAUMAT-,
TRAUMATO-
trauma, -atos (G) = ran atraumatic, traumatism, trauma-tologie
TREM-,
TREMO-
tremor, -oris (L) = tremur ur
< tremere = a tremura
tremie, tremor, tremula]ie, tre-mur ur\,
tremofobie
TREMAT- trema, -atos (G) = gaur trematode
TREPAN- trypanon (G) = burghiu trepan, trepana]ie
V. [i TRYPAN-
TREPO- trepein (G) = a `ntoarce, a înrula treponem
-TREPSIE,
TREPSO-
threpsis (G) = nutri]ie atrepsie, hi potrepsie, trepsologie
-TREZIE tresis (G) = gaur\, orificiu atrezie
TRI- treis (G), tres, tria (L) = trei triad\, tricrotism , tridermic, trifa-zic,
trigeminat, triglicerid, trilobat, trilocular
-TRIB,
TRIBO-
tribein (G) = a freca baziotrib, enterotrib, triboelectri-citate,
triboluminescen]\, tribolo-gie
TRIC-,
TRICHI-,
TRICHO-,
TRICO-,
-TRIHOZ|
thrix, trikhos (G) = p tricocefal, tricofi]ie, tricomicoz\,
tricotilomanie, trichiaz\, trichino-z\,
trichobenzoar, trichomonas, hipertrihoz
TRICHIN-,
TRICHINO-
trikhinos (G) = pos
< thrix, trikhos = p
Trichinella, trichinoz
TRICROMAT- trikhromatos (G) = în trei culori
< treis = trei + khroma, -atos = culoare
tricromatism, tricromatopsie
TRIPL-,
TRIPLO-
triploos (G), triplus (L) = triplu, de trei ori triplet, triplocorie, triploidie
-TRIPSIE
(-TRI}IE)
tripsis (G) = frecare, zdrobire
terere (L) = a zdrobi, a sfâma
amigdalotripsie, litotripsie (litotri-]ie),
neurotripsie
TROF-,
-TROFIE,
-TROFIN|,
TROFO-
trophe (G) = hran\, nutri]ie
< trephein = a hri
troficitate, trofoblast, trofopatie, atrofie,
distrofie, hipertrofie, cor-ticotrofin\,
tirotrofin
TROGL-,
TROGLO-
trogle (G) = cavern\, pe[ter troglobie, troglofil
TROHL-,
TROHO-
trokhilia (G) = roat de scripete
trokhos (G) = roat
trohlee, trohlear, trohoid, troho-cefalie
TROMB-,
TROMBO-
thrombos (G) = cheag (îndeosebi de plachete) trombangeit (tromboangeit),
trombectomie, trombelastogra-fie,
trombin\, trombocit, trombo-flebit\,
trombolitic, tromboz\, trombus
-TROP,
-TROPIC,
-TROPIE,
(-)TROPISM
trope (G) = întoarcere, r\sucire
tropikos (G) = care se `ntoarce spre
< trepein = a întoarce
corticotrop, heterotrop, neurotrop,
somatotrop, viscerotrop, psihotropic,
alotropie, eutropie, chimiotropism,
fototropism, heliotropism, termotropism
TRYPAN- trypanon (G) = burghiu Trypanosoma (termen creat de Grubi,
Paris, 1843)
V. [i TREPAN-
TUB-,
TUBUL-
1. tubus (L) = tub [i, prin extensie, trompa lui
Eustachio, trompa lui Fallopio
2. tubulus (L) = tub mic
dim. < tubus = tub
1. tubaj, tubar, tuboabdominal,
tubotimpanic, tubouterin
2. tubulifer, tubulin\, tubulonefri-t\,
tubulorexis
TUBER-,
TUBERCUL-
1. tuber, -eris (L) = umfl ur\, excrescen]
2. tuberculum (L) = excrescen] mic\,
dim. < tuber, -eris = umfl ur\, excrescen]
1. tuberozitate
2. tubercul, tuberculiform, tuber-
culodermie, tuberculos
TURBID- turbidus (L) = agitat, tulburat turbidimetrie, turbiditate
TURG- turgor, -oris (L) = umflare
< turgescere = a se umfla
turgescen]\, turgid, turgiditate, turgor
TUSI- tussis (L) = tuse tusigen, tusipar

U


UBI- ubique (L) = peste tot ubicuitar, ubicuitin
-UL,
-UL|
sufix utilizat pentru denumirea obiectelor sau structurilor
mici (folosit [i pentru formarea dimi-
folicul, lobul, nodul, ovul, ventri-cul, canul\,
celul\, spatul\, val-vul\, venul\, vezicul
TRICHIN-, TRICHINO- URETR-, URETRO-

62. 62
nutivelor)
UL-,
ULO-
1. oulon (G) = gingie
2. oule (G) = cicatrice
1. ulalgie, ulatrofie, epulis
2. ulectomie, uleritem, ulotomie
ULCER(-) ulcus, -eris (L) = ran\, ulcer ulcera]ie, ulcerocancer, ulcero-gen,
ulceros
ULN-

ulna (L) = antebra] ulna, ulnar
ULTRA- ultra (L) = dincolo de ultracentrif ugare, ultrafiltrare, ul-
tramicroscop, ultrasonografie, ul-
trastructur\, ultraviolet
UNC-,
UNCI-
uncus (L) = cârlig
uncinatus (L) = `n form de cârlig
unciform, uncinarioz\, uncover-tebral,
uncus, uncusectomie
UNGV- unguis (L) = unghie ungveal
UNI- unus (L) = un unicelular, unilateral, unilocular, unipar\,
unipolar
URANISCO-,
URANO-
ouraniskos (G), ouranos (G) = cerul gurii, bolta
cereasc
uraniscolalie, uranoplastie, ura-noschizis
URE-,
UREO-
ouron (G) = urin\; uree (termen creat de Fourcroy în
1797 de la urin)
ureaz\, uremie, ureogenez\, u-reometru
URETER-,
URETERO-
oureter (G) = ureter ureterografie, uret erolit, uretero-plastie,
ureterorafie
URETR-,
URETRO-
ourethra (G), urethra (L) = uretr uretrit\, uretrocel, uretrografie,
uretroplastie, uretrotomie
-URGIE ergon (G) = lucru, ac]iune
< ergein = a lucra
chirurgie
URIC-,
URICO-
ouron (G) = urin\; cu sensul de acid uric uricacidurie, uricemie, uricolitic, uricopexie
URLI- ourles (Fr veche) = oreion urlian
URO-,
-UREZ|,
-URIE,
URIN-
1. ouron (G) = urin
ouresis (G) = ac]iunea de a urina


2. oura (G) = coad
1. urobilin\, urocultur\, urodensi-metru,
urogastron\, diurez\, albuminurie,
hematurie, pola-kiurie, urinar
2. uromel (monstru simelian cu membrele
inferioare fuzionate într-unul singur)
URTIC- urtica (L) = urzic\; datorit asemii erup]iei cu irita]ia
produs de urzic
urticarie
UTER(-),
UTERO-
uterus (L) = uter uter, uterin, uteroptoz\, utero-tu-bar
UTRICUL-,
UTRICULO-
utriculus (L) = pântece mic, sac mic utricul\, utriculit\, utriculo-sacu-lar
UVE-,
UVEO-
uva (L) = strugure (prin analogie de culoare) uveit\, uveoplastie
UVI- uva (L) = ciorchine de strugure (prin analogie de form\
UVUL- uvula (L) = luet
dim. < uva = strugure
uvul\, uvulectomie, uvulit\, uvu-loptoz

V


VACCIN(-),
VACCINO-
vaccinus (L) = referitor la vac (de la vaccina vacilor s-a
ob]inut primul vaccin)
< vacca = vac
vaccin, vaccinat, vaccinare, vac-cinoid,
vaccinostil, vaccinotera-pie
VACU- vacuum (L) = spa]iu gol vacuitate, vacuol\, vacuolizare
VAG-,
VAGO-
vagus (L) = r \citor, imprecis, nedefinit; nerv vag (din
cauza ramifica]iilor întinse)
vagal, vagolitic, vagotomie, va-gotonic,
vagotrop
VAGIN- vagina (L) = teac\; vagin vaginism , vaginit\, vaginodinie,
vaginografie, vaginoplastie
-VALENT valens, -ntis (L) = tare, puternic
< valere = a avea for]\, a fi tare
ambivalent, echivalent, monova-lent,
polivalent
VALVUL-,
VALVULO-
valvula (L) = p\staie
dim. < valva = canaturile u[ii
valvular, valvul\, valvulectomie, valvulit\,
valvuloplastie
VARI- varius (L) = p at, variat
varus (L) = pustul
varicel\, variol
VARIC-,
VARICO-
varix, -icis (L) = ven dilatat\, varice varice ctomie, varicocel, varicos,
varicozitate
VAS(-),
VASCUL-,
VASO-
vas, vasis (L) = vas
vasculum (L) = vas mic
vas, vasectomie, vascularit\,
vasculariza]ie, vasoconstric]ie,
vasodilatator, vasopresin
VECT-,
VECTO-
vector, -oris (L) = cel care transport
< vectare = a ca, a transporta
vector, vectorial, vectocardiogra-m
ULTRA- -VALENT

63. 63
VEGET- vegetare (L) = a `nviora, a `nsufle]i
< vegetus = viguros
vegetarian, vegetarianism, vege-tativ,
vegeta]ie
VEL- velum (L) = pânz\, v\l velamentos, velum
VELOCI- velox, -ocis (L) = repede velocimetru, velocitate
VEN-,
VENO-
vena (L) = ven venectazie, venospasm, venoto-nic
VENER- Venerius (L) = referitor la Venus; prin extensie, ceea ce
se refer la dragostea fizic
< Venus, -eris = zei]a dragostei
venerian, venerologie
VENIN(-) venenum (L) = otrav venin, veninos (prin intermediarul vene-
nosus)
VENTRICUL-,
VENTRICULO-
ventriculus (L) = stomac mic; prin analogie, ventri-cul
cardiac [i cerebral
dim. < venter, -ntris = pântece
atrioventricular, ventriculografie,
ventriculogram\, ventriculoplas-tie,
ventriculotomie
VERB- verbum (L) = cuvânt, expresie verbal, verbigera]ie
-VERG- vergere (L) = a înclina, a apleca convergen]\, divergen]
VERMI- vermis (L) = vierme vermicid, vermicular, vermifug, verminoz\,
vermis
VERN- vernalis (L) = de prim\var vernal
-VERS-,
-VERT-
versus (L) = `ntors
< vertere = a întoarce
anteversie, retroversie, versiune, diverticul
VERUC- verruca (L) = neg, ridic ur veruc\, verucom, verucozitate
VESPER- vesper (L) = sear vesperal
VESPERTIL- vespertilio, -onis (L) = liliac vespertilio
VESTIBUL(-),
VESTIBULO-
vestibulum (L) = intrare vestibul, vesti bular, vestibulo-plastie
VEZIC-,
VEZICO-
vesica (L) = vezic vezical, vezicant, vezicofixa]ie,
vezicouretral
VEZICUL-,
VEZICULO-
vesicula (L) = umfl ur mic\, b\[icu]
dim. < vesica = vezic
vezicular, veziculectomie, vezi-culografie
VIBR-,
VIBRO-
vibrare (L) = a scutura, a tremura vibrator, vibratil, vibra]ie (prin in-
termediarul vibratio, -onis), vibri-on,
vibroterapie
VICAR- vicarius (L) = înlocuitor vicariant
VIL-,
VILO-
villosus (L) = acoperit de p, pos vilifer, vilin\, vilozitate
VIR-,
VIRO-
virus (L) = venin, otrav\; virus viral, viremie, virion, viroz\, viro-pexie
VIRIL- virilis (L) = bb esc,
< vir = bbat
virilism, virilitate (prin intermedia-rul
virilitas, -atis), virilizare
VISCER-,
VISCERO-
viscera (L) = muntaie, organe interne viscera l, visceralgie, viscerocep-tor,
visceroptoz
VIT- vita (L) = via] devitalizat, vital, vitamin
VITEL- vitellus (L) = g\lbenu[ de ou bivitelin, vitelin
VITR-,
VITRO-
vitrum (L) = sticl vitrificare, vitronectin\, vitropre-siune
VIVI- vivus (L) = viu vivipar, vivisec]ie
VOLV- volvere (L) = a r\suci, a `nvârti volvulus
-VOR vorare (L) = a devora carnivor, larvivor, omnivor
-VULS- vulsus (L) = cu spasme convulsie
-VULT- vultus (L) = fa] lativult, longivult, vultuos
VULV-,
VULVO-
vulva (L) = vulv vulvar, vulvovaginal

X


XANT-,
XANTO-
xanthos (G) = galben xantelasma, xantin\, xantocromie, xantom,
xantopsie
XENO- xenos (G) = str\in xenodiagnostic, xenogref
XERO- xeros (G) = uscat xerocheilie, xeroderma, xeroftal-mie,
xerosis
XIFO- xiphos (G) = spad xifodinie, xifoid, xifosternopexie
XIL-,
XILO-
xylon (G) = lemn xilen, xilofag, xilografie

Z


ZAHAR-, sakkharon (G), saccharum (L) = zah zaharid, zaharimetru, zaharoz
VALVUL-, VALVULO- VISCER- , VISCERO-

64. 64
ZAHARO-
ZE- zea (L) = specie de grâu cu un singur bob zein\, zeism
ZELO- zelos (G) = zel, entuziasm zelofobie, zelotipie
ZEUG- zeugma, -atos (G) = jug zeugmatografie
ZIGO-,
ZIGOT(-)
zygotos (G) = legat împreun
< zygor = eu unesc
azygos (vena), zigodactilie, zigomatic,
heterozigot, homozigot, zigot
-ZIM-,
ZIMO-
zyme (G) = ferment, drojdie enzimatic, enzim\, enzimoliz\,
enzimologie, zimogen
-ZO- zoe (G) = via] azot
ZON- zona (L) = brâu, cing oare, zon\; prin extensie, boal
cutanat (dup aspectul ”în centur\” al formelor clasice
ale bolii)
zona, zonula (ciliaris)
ZOO-,
-ZOAR,
-ZOID
zoon (G) = animal
zoon (G) = animal + eidos (G) = form
(asem or cu un animal)
azoospermie, zoofilie, zoomanie, zoonoz\,
zoopsie, hematozoar, protozoar,
spermatozoid
ZOSTER- zoster, -eros (G), zoster, -eris (L) = centur (herpes) zoster, zosteriform

VIT- ZOSTER-

65. 65

VII. ABREVIERI ªI SIMBOLURI



În acest capitol este cuprinsã o selecþie de peste 2 000 de abrevieri ale unor termeni sau
grupuri de cuvinte ºi simboluri îndeosebi din limba englezã, deci cu circulaþie internaþionalã. Au
fost introduse, de asemenea, o serie de abrevieri curente din terminologia medicalã româneascã,
precum ºi un numãr mai redus din limba francezã.
Abrevierile indicate cu un asterisc au
semnificaþii diferite în românã faþã de englezã, în condiþiile unei expresii grafice identice.
Abrevierile indicate cu douã asteriscuri sunt utilizate numai în limba românã
. Pentru fiecare
abreviere am menþionat cuvântul sau grupul de cuvinte de provenienþã, iar când a fost necesar,
acestea au fost atât transcrise în englezã, cât ºi traduse în limba românã.
Aflate în continuã extensie în toate limbile, abrevierile sunt necesare deoarece reduc
cuvintele sau, îndeosebi, grupurile de cuvinte cu corp fonetic lung ºi dificile de pronunþat, scris
sau memorat. În medicinã abrevierile au o tradiþie secularã, iar când sunt folosite raþional, rolul
lor benefic în comunicare este evident. Însã de câteva decenii, numãrul abrevierilor a crescut
într-un ritm care pune din nou la încercare memoria medicului, atât de solicitatã. Drept urmare,
tot mai multe abrevieri în loc sã circule sunt acumulate în dicþionare voluminoase. Existã cel
puþin trei cauze ale "proliferãrii" abrevierilor: extinderea ºi pe aceastã cale a terminologiei
medicale engleze, adoptarea unor termeni din biologia molecularã, prea complecºi ca sã circule
ca atare, ºi încercãrile de a denumi unele sindroame sau boli prin diferite tipuri de abrevieri,
îndeosebi prin acronime.
Semnificaþia noþiunii de abreviere este ambiguã, dupã cum se poate constata din definiþia
conþinutã în DEX:
“Acþiunea de a abrevia ºi rezultatul ei; (concr.) cuvânt, titlu etc. prescurtat;
prescurtare, abreviaþie; simbol”.
Ambiguitatea provine din faptul cã termenul se referã atât la
procedeul de prescurtare, cât ºi la rezultatele acestuia. În dicþionarul
Larousse este consemnatã o
definiþie asemãnãtoare:
“Reducere graficã a unui cuvânt sau a unei succesiuni de cuvinte; cuvânt
sau succesiune de litere care rezultã astfel”.
De datã recentã, Silvia Pitiriciu ºi Dragoº Vlad
Topalã
, autori ai uneia din primele lucrãri cu acest profil din lexicografia româneascã, intitulatã
Dicþionar de abrevieri ºi simboluri (Editura ALL EDUCATIONAL, Bucureºti, 1998) prezintã o
sintezã necesarã asupra procedeului abrevierii ºi a produselor sale, în capitolul
“Introducere în
studiul abrevierilor”,
cuprins în primele pagini ale dicþionarului. Reþinem din acest studiu câteva
observaþii asupra conceptului de abreviere:
1)
Termenul de abreviere are o accepþie largã, o serie de alþi termeni fiind mai mult sau
mai puþin sinonimi cu acesta: siglarea, acronimia, elipsa lexicalã, afereza ºi apocopa, trunchierea
sau fragmentarea.
2) Deºi
siglele sunt definite în dicþionare ca “semne abreviative” (Dicþionarul Robert) sau
ca
“litere iniþiale utilizate ca semne abreviative pe monumente, pe medalii sau în manuscrise
vechi”
(Dicþionarul Petit Littre), procedeul de obþinere a acestora, denumit siglare, se confundã
cu
abrevierea, în mãsura în care se aplicã unitãþilor lexicale compuse sau sintagmelor. O siglã
“perfectã” rezultã din toate literele iniþiale ale unitãþilor sintagmei (de ex. OMS = Organizaþia
Mondialã a Sãnãtãþii, RMN = rezonanþã magneticã nuclearã, PCR = polymerase chair reaction –
reacþie în lanþ a polimerazei). În realitate, siglele au o structurã neomogenã, deoarece pot rezulta
ºi din unele litere iniþiale ale unitãþilor sintagmei, din litere ºi silabe ale cuvintelor din sintagmã
ori din multe alte combinaþii de litere ºi fragmente de cuvinte.
3) În terminologia medicalã în prezent se extinde
acronimia, înruditã cu siglarea ºi
derivatã din aceasta. Un
acronim reprezintã “o siglã care poate fi pronunþatã ca un cuvânt
obiºnuit”
(Dicþionarul Larousse). De ex.: CADASIL (acronim din engl.: cerebral autosomal
dominant arteriopathy with subcortical infarcts and leukoencephalopathy
), APUD (din engl.
amine precursor uptake decarboxilation), sindrom MODY (din engl. maturity-onset diabetes of

66. 66
the youth), sindrom POEMS (acronim din polineuropatie, organomegalie, endocrinopatie,
proteinã monoclonalã, anomalii cutanate – skin changes
în engl.). În cazul unor boli sau
sindroame unele acronime sunt atât de abil elaborate încât pot fi confundate cu numele proprii.
4) Unele abrevieri sau sigle devin bazã de derivare, de obicei pentru substanþe comune.
De ex.: ORL – orelist.
5)
Simbolurile sunt semne abreviative convenþionale utilizate îndeosebi în ºtiinþe, în
particular în chimie, fizicã ºi matematicã. În medicinã, cele mai utilizate sunt simbolurile
elementelor chimice, ale aminoacizilor ºi ale unitãþilor de mãsurã.
6)
Elipsa lexicalã nu este recomandatã în limbajul ºtiinþific, deoarece genereazã confuzii.
De ex.:
temperaturã - în loc de temperaturã ridicatã sau febrã, tensiune în loc de hipertensiune
arterialã,
ser, în loc de ser sanguin sau ser fiziologic (în acest ultim caz, este corectã denumirea
de soluþie izotonã de clorurã de sodiu, care eliminã orice confuzie).
7)
Afereza ºi apocopa, termeni propuºi de o specialistã cunoscutã, Rodica Zafiu,
presupun scurtarea la începutul ºi, respectiv, la sfârºitul cuvântului, cu condiþia asigurãrii
eufoniei ºi a selectãrii elementelor care asigurã suficienþa semanticã. De ex.:
cola, în loc de coca-
cola.
8)
Trunchierea sau fragmentarea se întâlneºte îndeosebi în limbajul popular sau familiar
ºi presupune eliminarea unui fragment din structura cuvântului. Nu prezintã interes în
terminologia medicalã, dar este utilizatã uneori în limbajul din cadrul unor comunitãþi medicale,
unde circulã uneori chiar ºi abrevieri elaborate dupã criterii proprii, fãrã nici o ºansã de asimilare
în terminologia medicalã atestatã.

ABREVIERE /
SIMBOL

SEMNIFICA}IE ~N ENGLEZ| {I/SAU ~N ROMÂN|
a absorbtivitate specific
accelera]ie
activitate chimic
apertur
atto-
sânge arterial (ca indice)
A absorban]
adenin
adenozin
aer alveolar
alanin
Amper
arie
grup sanguin
num de mas
radioactivitate
vitamin
Å Ångström
a. agar
artery (arter\
α alpha - prima liter a alfabetului grec
coeficient de absorb]ie
accelera]ie unghiular
nucleu de heliu
coeficient Bunsen
lan]ul greu al Ig A
lan]ul α al hemoglobinei
α- prefix utilizat în cazul aminoacizilor pentru a desemna atomul de carbon din lan] de
care este legat un radical func]ional (α-aminoacizi)
migrarea frac]iunii α a globulinelor la electroforez
rota]ia specific a unei substan]e optic active (ex.: α-D-glucoz\)
[]
20
D
α putere rotatorie optic specific
aa
ana
= aceea[i cantitate din fiecare (folosit în scrierea re]etelor, dup denumirile a
dou sau mai multe substan]e
)
**A/G raport albumine/globuline
aa. arteries (artere)
AA arahidonic acid (acid arahidonic)

67. 67
aminoacid (aminoacid)
Alcoholics Anonymous (Alcoolicii Anonimi)
**AAN anticorpi antinucleari
Ab antibody (anticorp)
AB abortion (avort)
ABC aspiration biopsy cytology (citologie prin biopsie-aspira]ie cu ac fin)
Airway, Breathing and Circulation (c\i aeriene permeabile, respira]ie [i circula]ie)
Abd abdomen (abdomen)
ABE acute bacterial endocarditis (endocardit bacterian acut)
ABG arterial blood gases (gaze sanguine arteriale)
ABH sistem ABH (grupe sanguine A, B, AB sau O; H - hematii)
ABO grupe sanguine A, B, AB sau O
ABP androgen binding protein (protein de legare a androgenilor)
abstr. abstract (rezumat al unui articol [tiin]ific)
a.c. ante cibum = înainte de mas (re]ete)
*Ac
*
actiniu
anticorp
AC alternating current (curent alternativ)
ACAT acyl CoA-cholesterol transferase (acil CoA-colesterol transferaz\
ACD acid citrate dextrose (acid citrat dextroz\
*ACE
*
angiotensin converting enzyme (enzim de conversie a angiotensinei)
antigen carcinoembrionar
ACG angiocardiography (angiocardiografie)
ACh acetylcholine (acetilcolin\
AChE acetylcholinesterase (acetilcolinesteraz\
ACP acid phosphatase (fosfataz acid)
acylcarrier protein (protein purt oare a grupii acil)
ACTH adrenocorticotropic hormone (corticostimulin\
ACTP adrenocorticotrophic polypeptide (polipeptid adrenocorticotrofic)
ad utilizat în scrierea re]etelor, pentru a indica pân la ce cantitate se adaug solventul
*AD
*
alcohol dehydrogenase (alcool dehidrogenaz)
atriu drept
Ad 2 vic. ad duas vices = pentru dou doze (re]ete)
ad lib. ad libitum = la discre]ie (re]ete)
Ad pond. om. ad pondus omnium = pân la greutatea întregului (re]ete)
ad sat. ad saturatio = pân la saturare (re]ete)
ADA adenosine deaminase (adenozin deaminaz)
ADCC antibody-dependent cell-mediated cytotoxicity (citotoxicitate mediat celu-lar
dependent de anticorp)
add. addetur = s fie ad\ugat (re]ete)
ADH alcohol dehydrogenase (alcool dehidrogenaz)
antidiuretic hormone (hormon antidiuretic)
Adhib. adhibendus = s fie administrat (re]ete)
admov. admoveatur = s fie ad\ugat (re]ete)
**ADN acid dezoxiribonucleic
*ADP
*
adenosine diphosphate (adenozin difosfat)
adenopatie
ADR adverse drug reaction (efecte secundare medicamentoase)
**ADS ac]iune dinamic specific (a alimentelor)
adst. feb. adstante febre = cât este prezent febra (re]ete)
Adv. adversum = contra (re]ete)
Aeg. aeger, aegra = pacientul (re]ete)
AEP auditory evoked potential (poten]ial evocat auditiv)
aet. aetas = vârst (re]ete)
AF atrial fibrillation (fibrila]ie atrial\
amniotic fluid (lichid amniotic)
AFB acid-fast bacillus (bacil alcool-acid rezistent)
AFP alpha-fetoprotein (alfa-fetoprotein)
Ag argint
antigen (antigen)
**AG anestezie general
Agit. vas. agitato vase = se agit vasul (re]ete)
**AGL acizi gra[i liberi
AGN acute glomerulonephritis (glomerulonefrit acut)
**AGNE acid gras liber neesterificat
**AHAi anemie hemolitic autoimun
AHF antih(a)emophilic factor (factor antihemofilic)
AI artificial insemination (inseminare artificial\

68. 68
aortic incompetence or insufficiency (insuficien] aortic\
AICD automatic implantable cardioverter-defibrilator (defibrilator intracorporeal cardiac
automat)
AIDS aquired immunodeficiency syndrome (sindromul imunodeficien]ei dobândite)
AIHA autoimmune h(a)emolytic an(a)emia (anemie hemolitic autoimun)
AILD angioimmunoblastic lymphadenopathy with dysprotein(a)emia (limfadeno-patie
angioimunoblastic cu disproteinemie)
**AINS antiinflamator nesteroidian
**AIT accident ischemic tranzitoriu
Al aluminiu
*AL
*
acute leuk(a)emia (leucemie acut)
anestezie local
Ala alanine (alanin)
ALA α-aminolevulinic acid (acid α-aminolevulinic)
ALAT alanine aminotransferase (alanin aminotransferaz)
Alb albumin (albumin)
ALP alkaline phosphatase (fosfataz alcalin\
**ALR anestezie locoregional
ALS antilymphocyte serum (ser antilimfocitar)
amyotrophic lateral sclerosis (scleroz lateral amiotrofic\
ALT alanine aminotransferase (alanin aminotransferaz)
Alt. dieb. alternis diebus = la dou zile (re]ete)
Alt. hor. alternis horis = la dou ore (re]ete)
Am americiu
AM ante meridiem = diminea]a
**AMG asisten]\ medical gratuit
AMI acute myocardial infarction (infarct miocardic acut)
AML acute myeloblastic leuk(a)emia (leucemie acut mieloblastic)
**AMO abla]ia materialului de osteosintez
AMP adenosine monophosphate (adenozin monofosfat)
**AMPc adenozin monofosfat ciclic
AN antenatal (antenatal)
ANA antinuclear antibodies (anticorpi antinucleari)
anat. anatomy, anatomical (anatomie, anatomic)
ANF antinuclear factors (factori antinucleari)
ANOVA analiza variabilit\]ii (varian]ei)
ANP atrial natriuretic peptid (peptid atrial natriuretic)
ANS autonomic nervous system (sistem nervos autonom)
ant. anterior (anterior)
AP action potential (poten]ial de ac]iune)
angina pectoris (angin pectoral)
anterior pituitary (hipofiz anterioar)
anteroposterior (anteroposterior)
arterial pressure (presiune arterial)
APB atrial premature beat (contrac]ie atrial prematur)
APC atrial premature complex (complex atrial prematur)
adeno-pharyngo-conjunctival sinus (sinus adeno-faringo-conjunctival)
APD atrial premature depolarization (depolarizare atrial prematur)
APGAR American Pediatric Gross Assesment Record / scor APGAR (aspect, puls, grimas\,
activitate, respira]ie)
APH ante partum h(a)emorrhage (hemoragie prenatal)
APTT, aPTT activated partial thromboplastin time (timp de tromboplastin par]ial acti-vat)
APUD amine precursor uptake and decarboxylation (captare [i decarboxilare a precursorilor
de amine)
AQ, aq aqua = ap (re]ete)
aq. dest. aqua destillata = ap distilat (re]ete)
AR alarm reaction (reac]ie de alarm)
aortic regurgitation (regurgitare aortic)
artificial respiration (respira]ie artificial\
ARC AIDS-Related Complex (complex `n rela]ie cu SIDA)
ARD acute respiratory disease (afec]iune respiratorie acut\
ARDS acute respiratory distress syndrome (sindrom de insuficien] respiratorie acut a
adultului)
ARF ADP-ribosylation factor (factor de ribozilare a ADP)
Arg arginine (arginin)
βARK β-adrenergic receptor kinase (kinaza receptorului β-adrenergic)
ARM artificial rupture of the membranes (ruptur artificial a membranelor)
**ARN acid ribonucleic

69. 69
**ARNm acid ribonucleic mesager
**ARNr acid ribonucleic ribozomal
**ARNs acid ribonucleic solubil
**ARNt acid ribonucleic de transfer
**ARP activitatea reninei plasmatice
As arsen(ic)
AS aortic stenosis (stenoz aortic)
ankylosing spondylitis (spondilit anchilozant)
arteriosclerosis (arterioscleroz\
As, Ast astigmatism (astigmatism)
ASA acetylsalicylic acid (acid acetilsalicilic)
argininosuccinic acid (acid argininosuccinic)
ASAT aspartate aminotransferase (aspartat aminotransferaz)
ASCVD arteriosclerotic cardiovascular disease (boal cardiovascular\ arterioscle-rotic\
ASD atrial septal defect (defect septal atrial)
ASDH acute subdural h(a)ematoma (hematom acut subdural)
ASHD arteriosclerotic heart disease (boal cardiac arteriosclerotic)
ASLO antistreptolysin O (antistreptolizin O)
Asn asparagine (asparagin)
Asp aspartic acid (acid aspartic)
AST aspartate aminotransferase (aspartat aminotransferaz)
ASTO antistreptolysin O (antistreptolizin O)
AT antithrombin (antitrombin\
atrial tachycardia (tahicardie atrial\
at. vol. atomic volume (volum atomic)
at. wt. atomic weight (greutate atomic)
ATB antibiotic (antibiotic)
ATBG antibiogram (antibiogram)
ATCase aspartate transcarbamosylase (aspartat transcarbamozilaz\
**ATCD antecedente
**ATI anestezie-terapie intensiv
atm atmosphere (atmosfer\
ATP adenosine triphosphate (adenozin trifosfat)
ATPase adenosine triphosphatase (adenozin trifosfataz)
ATPD ambient temperature, pressure and dryness (temperatura, presiunea [i u-miditatea
mediului ambiant)
ATPS ambient temperature, pressure and saturation (temperatura, presiunea [i satura]ia în
vapori a mediului ambiant)
*ATS
*
antitetanic serum (ser antitetanic)
antitiroidiene de sintez
Au aur
**AUS azot ureic sanguin
A-V atrioventricular (atrioventricular)
arteriovenous (arteriovenos)
*AV *alur\ ventricular\
aortic valve (valva aortic\
**AVC accident vascular cerebral
aVF deriva]ie unipolar augmentat a piciorului (foot) – în electrocardiografie
**AVK antivitamin K
aVL deriva]ie unipolar augmentat a bra]ului stâng (left) – în electrocardiografie
AVN atrioventricular node (nod atrioventricular)
AVP arginine-vasopressin (arginin-vasopresin\
aVR deriva]ie unipolar augmentat a bra]ului drept (right) – în electrocardio-grafie
awu atomic weight unit (unitate atomic de mas)
b baz (a acizilor nucleici)
B asparagin / aspartat
Bel
bor
grup de vitamine (B
1, B
2, B
6, B
8, B
12)
induc]ie magnetic β beta - a doua liter a alfabetului grec
lan]ul
β al hemoglobinei β- prefix utilizat în cazul aminoacizilor pentru a desemna atomul de carbon din lan] de
care este legat un radical func]ional (
β-aminoacizi)
rota]ia specific a unei substan]e optic active (ex.:
β-D-glucoz\
migrarea frac]iunii
β a globulinelor la electroforez
Ba bariu
BA bronchial astma (astm bron[ic)

70. 70
BaE barium enema (lavaj baritat)
BAL british anti-Lewisite (2,3-dimercaptopropanol)
BaM barium meal (tranzit baritat eso-gastro-duodenal)
**BAV bloc atrioventricular
BBB blood-brain barrier (barier hematoencefalic)
bundle branch block (bloc de ramur)
BBS Besnier-Boeck-Schaumann disease (boal Besnier-Boeck-Schaumann)
BBT basal body temperature (temperatura bazal a organismului)
BCAA branched chain aminoacid (aminoacid din lan]urile laterale)
BCDF B cell differentiation factors (factori de diferen]iere a celulelor B)
BCF basophil chemotactic factor (factor chemotactic bazofil)
BCG bacille bilié de Calmette-Guérin (bacil Calmette-Guérin – atenuat pe medii de cultur
cu bil\
balistocardiography (balistocardiografie)
BCGF B cell growth factors (factori de cre[tere ai celulelor B)
b.d. bis die = de dou ori pe zi
BE base excess (exces de baze)
BEI butanol extractable iodine (iod extractibil cu butanol)
**BEU bilan] electrolitic urinar
BFP biologic false-positive (reac]ie biologic fals-pozitiv\
BG ballistography (balistografie)
**BHE barier hematoencefalic
Bi bismut
bib. bibe = b\utur (re]ete)
b.i.d. bis in die = de dou ori pe zi (re]ete)
Bili bilirubin (bilirubin\
b.i.n. bis in nocte = de dou ori pe noapte (re]ete)
*BK *bacil Koch
tip de Poliomavirus
Bl cult blood culture (hemocultur)
BMI body mass index (indice de mas corporal)
BMR basal metabolic rate (rata metabolismului bazal)
BOR branchio-oto-renal syndrome (sindrom branhio-oto-renal)
bp base pair (pereche de baze)
boiling point (punct de fierbere)
BP blood pressure (presiune sanguin)
British Pharmacopoeia (Farmacopee Britanic)
BPD biparietal diameter (diametru biparietal)
1,3-BPG 1,3-biphosphoglycerate (1,3-bifosfoglicerat)
**BPOC bronhopneumopatie obstructiv cronic
BPTI bovine pancreatic trypsin inhibitor (inhibitor de tripsin pancreatic bovin)
Bq Becquerel
Br brom
**BRD bloc de ram drept
BrDU 5-bromodeoxyuridine (5-bromodeoxiuridin)
**BRS bloc de ram stâng
BS blood sugar (glicemie)
BSA body surface area (suprafa] corporal)
bovine serum albumin (serum albumin bovin)
BSP bromsulfophthalein (bromsulfonftalein)
BTPS body temperature and pressure saturated with water vapor (temperatur corporal [i
presiune saturat în vapori de ap)
BUN blood urea nitrogen (azot ureic sanguin)
BV blood vessel (vas sanguin)
BW birth weight (greutate la na[tere)
Bordet-Wasserman reaction (reac]ie Bordet-Wasserman)
BZ benzodiazepine (benzodiazepin)
BZD benzodiazepine (benzodiazepin)
c c\ldur specific
centi-
concentra]ie molar complementar
sânge capilar
viteza luminii în vid
C canin
capacitate caloric
capacitate electric
carbon
catod

71. 71
celulele parafoliculare tiroidiene
cistein
citidin
citozin
clearance
complement
complian]
Coulomb
lentile cilindrice
r\d\cini nervoase cervicale
vertebre cervicale (C1-C7)
vitamin
0
C grad Celsius
c
cum
= cu (re]ete)
χ chi - a dou\zeci [i doua liter a alfabetului grec
C/T indice terapeutic sau chimioterapic
Ca calciu
CA carcinoma (carcinom)
cardiac arrest (oprire cardiac\
coronary artery (arter coronar)
chronological age (vârst cronologic\
carbohydrate antigen (antigen carbohidrat – marker tumoral)
ca. aproximativ
CABG coronary artery bypass graft (gref bypass de arter coronar)
CaBP calcium-binding protein (protein de legare a calciului)
CAD coronary artery disease (maladie a arterelor coronare, boal coronarian)
cADPR cyclic ADP ribose (ADP ciclic riboz\
**CAE conduct auditiv extern
cal calorie (calorie)
CaM calmodulin (calmodulin\
CAM cell adhesion molecules (molecule de adeziune celular\)
cAMP cyclic adenosine monophosphate (adenozin 3 ’,5’-monofosfat ciclic)
Can cancer (cancer)
cap. capsule (capsul)
cAPK cAMP-dependent protein kinase (protein kinaz dependent de AMPc)
CAPP ceramide-activated protein phosphatase (fosfataza proteinei ceramid activate)
**CASS Cas de Asiguri Sociale de S ate
CAT Computerized Axial Tomography (tomografie axial computerizat)
**CAV canal atrioventricular comun
CB chronic bronchitis (bron[it cronic\
cbc complete blood count (num oare sanguin complet\, num oare complet a
elementelor figurate din sânge)
CBF cerebral blood flow (circula]ie sanguin cerebral)
CBG corticosteroid-binding globuline (globulin de legare a corticosteroizilor)
Cbl cobalamin (cobalamin)
cc cubic centimeter (centimetru cub)
CCF congestive cardiac failure (insuficien] cardiac congestiv)
CCK cholecystokinin (colecistokinin\
**CCMH concentra]ie corpuscular medie în hemoglobin
cCMP cyclic cytidine monophosphate (citidin 3 ’,5’-monofosfat ciclic)
CCU coronary care unit (unitate de terapie coronarian\
critical care unit (serviciu de reanimare)
cd candela (candel)
Cd cadmiu
cDNA complementary deoxyribonucleic acid (ADN complementar)
copy deoxyribonucleic acid (copie de ADN)
CDP cytidine diphosphate (citidin difosfat)
CEA carcinoembryonic antigen (antigen carcinoembrionar)
**CEC circula]ie extracorporeal
CF cardiac failure (insuficien] cardiac\
chest-foot (deriva]ie unipolar precordial în electrocardiografie)
Christmas factor (factor Christmas)
cystic fibrosis (fibroz chistic\
CFT complement-fixation test (test de fixare a complementului)
CFU colony-forming unit (unitate formatoare de colonii)
cg centigram (centigram)
**αcG alfa-cetoglutarat
CGD chronic granulomatous disease (boal granulomatoas cronic)

72. 72
cGI-PDE cyclic GMP-inhibited phosphodiesterase (fosfodiesteraz inhibat de GMP ciclic)
**CGL corp geniculat lateral
**CGM corp geniculat medial
**CGMH concentra]ie globular medie în hemoglobin
cGMP cyclic guanosine monophosphate (guanozin 3 ’,5’-monofosfat ciclic)
CGN chronic glomerulonephritis (glomerulonefrit cronic)
cGPK cGMP-dependent protein kinase (protein kinaz dependent de GMPc)
cgr centigrade (centigrad)
CGS centimeter, gram, second (centimetru, gram, secund - sistem de unit\]i de m\sur)
cGy centiGray
* CH *
*
concentra]ia hemoglobinei
abreviere de dilu]ie în homeopatie
complement hemolitic (CH
50)
CHB complete heart block (bloc atrioventricular complet)
CHD congenital heart disease (boal congenital cardiac)
coronary heart disease (boal coronarian)
ChE cholinesterase (colinesteraz\
CHF congestive heart failure (insuficien] cardiac congestiv)
**CHIT clasificare histologic interna]ional a tumorilor
CHO Chinese hamster ovary cell (celul ovarian de hamster chinezesc)
CHU Centre Hospitalier Universitaire (Centru Spitalicesc Universitar, Fran]a)
Ci Curie
*CI *
*
capacitate inspiratorie
cardiac index (indice cardiac)
contraindica]ie
**CIA comunicare interatrial
**CIAV comunicare interatrioventricular\
**CIC complexe imune circulante
**CID coagulare intravascular diseminat
CIE counterimmunoelectrophoresis (contraimunoelectroforez sau imunoelec-troforez în
contracurent)
CIF clonal inhibitory factor (factor inhibitor clonal)
Ci-hr Curie-hour (Curie-or\
cIMP cyclic inosine monophosphate (inozin 3 ’,5’-monofosfat ciclic)
CIS carcinoma in situ (carcinom in situ)
**CITE caren] imunitar\ T epidemic
**CIV comunicare interventricular\
**CIVD coagulare intravascular diseminat
CK cytokine (citokin\
creatine kinase (creatinkinaz\
cl centiliter (centilitru)
Cl clor
CL chest-left (deriva]ie unipolar precordial în electrocardiografie)
chronic leuk(a)emia (leucemie cronic\
CLIP corticotropin-like intermediate lobe peptide (peptid corticotropin-like secretat de lobul
intermediar)
CLL chronic lymphocytic leuk(a)emia (leucemie limfatic cronic\
cm centimeter (centimetru)
**CM cistografie mic]ional
concentra]ie maximal
CMI cell mediated immunity (imunitate mediat celular)
CMP cytidine monophosphate (citidin monofosfat)
c.m.s. cras mane sumendus = s fie luat a doua zi diminea] (re]ete)
CMV cytomegalovirus (citomegalovirus)
c.n. cras nocte = mâine noapte (re]ete)
CN cranial nerve (nerv cranian)
CN-Cbl cyanocobalamin (ciancobalamin)
CNRS Centre National de Recherche Scientifique (Centru Na]ional de Cercetare {tiin]ific\,
Fran]a)
CNS central nervous system (sistem nervos central)
Co cobalt
CO carbon monoxide (monoxid de carbon)
CO
2 carbon dioxide (dioxid de carbon)
CoA coenzyme A (coenzim A)
COAD chronic obstructive airway disease (bronhopnemopatie cronic obstructi-v)
COHb carboxyh(a)emoglobin (carboxihemoglobin)
ConA concanavalin A (concanavalin A)
CoQ coenzyme Q (coenzim Q)

73. 73
cp centipoise (centipoise)
chemically pure (chimic pur)
CP cerebral palsy (infirmitate motorie cerebral\
**CPA cord pulmonar acut
CPAP continuous positive airway pressure (presiune permanent pozitiv a c\ilor respiratorii)
**CPC cord pulmonar cronic
CPD citrate phosphate dextrose (citrat fosfat dextroz)
CPK creatine phosphokinase (creatin fosfokinaz)
CPK-MB creatine phosphokinase – isoenzyme MB (izoenzima MB a creatin fosfoki-nazei)
cpm counts per minute (impulsuri pe minut)
CPR cardiopulmonary resuscitation (resuscitare cardiorespiratorie)
cps cycles pe second (cicli pe secund\
**CPT capacitate pulmonar total
**CPUE capacitate pulmonar utilizabil la efort
Cr crom
CR chest-right (deriva]ie unipolar precordial în electrocardiografie)
CR(E)ST Calcinosis, Raynaud 's phenomenon, (esophageal dysfunction), sclero-dactyly and
telangiectasia (calcifici, fenomen Raynaud, disfunc]ie esofagian\, sclerodactilie [i
telangiectazie)
* CRF *capacitate rezidual func]ional
chronic renal failure (insuficien] renal cronic)
corticotropin releasing factor (factor de eliberare a corticotropinei)
CRH corticotropin-releasing hormone (hormon de eliberare a corticotropinei)
CrP creatine phosphate (creatinfosfat)
CRP C-reactive protein (protein C reactiv\)
CS caesarean section (cezarian)
**17-CS 17-cetosteroizi
CSF cerebrospinal fluid (lichid cefalorahidian)
CSF-1 macrophage colony-stimulating factor (factor de stimulare a coloniilor de macrofage)
CSM cerebrospinal meningitis (meningit cerebrospinal)
CT clotting time (timp de coagulare)
computerized tomography (tomografie computerizat)
CTG cardiotokography (cardiotocografie)
CTL cytotoxic lymphocytes (limfocite citotoxice)
CTP cytidine triphosphate (citidin trifosfat)
CTR cardiothoracic ratio (indice cardiotoracic)
Cu cupru
**CUM cistouretrografie mic]ional
*CV *
*
*
*
capacitate vital
cardiovascular (cardiovascular)
câmp vizual
coeficient de varia]ie
contravizit
CVA cardiovascular accident (accident cardiovascular)
cerebrovascular accindent (accident vascular cerebral)
costovertebral angle (unghi costovertebral)
CVP central venous pressure (presiune venoas central)
CVS cardiovascular system (sistem cardiovascular)
CX chest X-ray (radiografie pulmonar)
cervix (col uterin)
CYC cyclophosphamide (ciclofosfamid\
Cys cysteine (cistein\
d day (zi)
deci-
densitate relativ
dextrogir
dezoxiriboz
diametru
D aspartat
coeficient de difuziune
coeficient de difuziune pulmonar
deuteriu
dioptru
distal
doz
grup de vitamine (D
2, D
3)
por]iunile duodenului (D
1-D
4)
r\d\cini nervoase dorsale
vertebre dorsale (D1-D12)

74. 74
δ delta - a patra liter a alfabetului grec
dioptrie
lan]ul
δ al hemoglobinei
δ- prefix desemnând al patrulea atom de carbon de care este legat un radical func]ional
(ex.: acid
δ-aminolevulinic) ∆ψ poten]ial electric transmembranar
D and C dilation and curettage (dilata]ia colului uterin [i chiuretaj uterin)
Da Dalton
DA drug addict (dependent de droguri)
DAD delayed after-depolarization (postdepolarizare întârziat)
DAG diacylglycerol (diacilglicerol)
dB, db deciBel
**DBS diagnostic biologic de sarcin
DC direct current (curent continuu)
DCA deoxycorticosterone acetate (deoxicorticosteron acetat)
DCI dénomination commune internationale (denumire comun interna]ional)
**DD decubit dorsal
diagnostic diferen]ial
DDT dichlorodiphenyltrichloroethan (diclorodifeniltricloretan)
Deg degeneration (degenerare)
degree (grad)
DES diethylstilbestrol (dietilstilbestrol)
det. detur = s fie dat (re]ete)
**DFM displazie fibromuscular\
**Dg diagnostic
DGK diacylglycerol kinase (diacilglicerol kinaz\
DH delayed hypersensitivity (hipersensibilitate întârziat\
DHE dihydroergotamine (dihidroergotamin)
DHEA dehydro-3-epiandrosterone (3-dehidroepiandrosteron)
DHF dihydrofolate (dihidrofolat)
DHT dihydrotestosterone (dihidrotestosteron)
DI diabetes insipidus (diabet insipid)
dorsoiliac (dorsoiliac)
D
I, D
II, D
III deriva]ii bipolare standard (în electrocardiografie)
DIC disseminated intravascular coagulation (coagulare intravascular diseminat)
**DID diabet insulinodependent
dieb. alt. diebus alternis = la dou zile (re]ete)
dieb. tert. diebus tertiis = la trei zile (re]ete)
dil. diluat ( re]ete)
**DIS diagnostic imunologic de sarcin
DIT diiodotyrosine (diiodotirozin)
**DIU dispozitiv intrauterin
**DL decubit lateral
doz letal
**DLD decubit lateral drept
**DLS decubit lateral stâng
dm decimeter (decimetru)
*DM
*
diabetes mellitus (diabet zaharat)
diastolic murmur (murmur diastolic)
doz maximal
**DMA doz maxim admis
**DMP distrofie muscular\ progresiv
DMSA dimercaptosuccinic acid (acid dimercaptosuccinic)
DMSO dimethyl sulfoxide (dimetil sulfoxid)
**DMT doz maxim tolerat
DNA deoxyribonucleic acid (acid dezoxiribonucleic)
DNase deoxyribonuclease (deoxiribonucleaz)
DNB dinitrobenzene (dinitrobenzen)
DNCB dinitrochlorobenzene (dinitroclorbenzen)
DNFB dinitrofluorobenzene (dinitrofluorbenzen)
**DNID diabet non-insulinodependent
DNP deoxyribonucleoproteid (dezoxiribonucleoproteid)
deoxyribonucleoprotein (dezoxiribonucleoprotein)
2,4-dinitrophenol (2,4-dinitrofenol)
DNR do not resuscitate (a nu resuscita)
DOB date of birth (data na[terii)
DOC 11-deoxycorticosterone (11-deoxicorticosteron)
DOCA 11-deoxycorticosterone acetate (11-deoxicorticosteron acetat)

75. 75
DOE dyspn(o)ea on exertion (dispnee de efort)
DOPA dihydroxyphenylalanine (dihidroxifenilalanin)
2,3-DPG 2,3-diphosphoglycerate (2,3-difosfoglicerat)
DPN diphosphopiridin nucleotide (difosfopiridin nucleotid)
DPNH diphosphopiridin nucleotide (difosfopiridin nucleotid - forma redus)
**DPR debit plasmatic renal
DPT diphtheria / pertussis / tetanus vaccine (vaccin difterie / pertusis / tetanos)
**DS devia]ie standard
drept superior (mu[chi al bazinului)
**DSA defect septal atrial
**DSC debit sanguin cerebral
dsDNA double-stranded DNA (ADN dublu elicoidal)
DSM IV diagnostic and statistical manual of mental disorders (manual de diagnostic [i
statistic a disfunc]iilor psihice)
dsRNA double-stranded RNA (ARN dublu elicoidal)
**DSTA demen] senil tip Alzheimer
**DSV defect septal ventricular
DT delirium tremens
diphtheria / tetanus vaccine (vaccin difterie / tetanos)
DTIC, Dtic dacarbazine (dacarbazin)
DTP diphtheria / tetanus / pertussis vaccine (vaccin difterie / tetanos / pertusis)
DTPA diethylenetriamine pentaacetic acid (acid dietiltriaminopentaacetic)
DT-TAB diphtheria / tetanus / typhoid / paratyphoid A and B vaccine (vaccin difterie / tetanos /
tifoid / paratifoid A [i B)
DU duodenal ulcer (ulcer duodenal)
dur. dolor. durante dolore = cât persist durerea (re]ete)
*DV
*
dead volume (volum "mort" respirator)
decubit ventral
**DVMM debit ventilator maxim pe minut
DVT deep venous thrombosis (tromboz venoas profund)
Dx. diagnosis (diagnostic)
dyn dyne (din)
**DZ diabet zaharat
e baza logaritmilor naturali
erg
E energie
glutamat
tensiune electromotoare
vitamin
e unitate elementar
e
-
electron
E coli Escherichia coli
e
+
pozitron
E
0
poten]ial standard de reducere
E
1 (o)estrone (estron\
E
2 (o)estradiol (estradiol)
E
3 (o)estriol (estriol)
E
4 (o)estetrol (estetrol)
ε epsilon - a cincea liter a alfabetului grec
coeficient de absorb]ie molar\
lan]ul greu al Ig E
lan]ul
ε al hemoglobinei
ε- prefix desemnând al cincilea atom de carbon de care este legat un radical func]ional
(ex.: acid
ε-aminocaproic) η eta - a [aptea liter a alfabetului grec
viscozitate
EAC external auditory canal (conduct auditiv extern)
EACA epsilon-aminocaproic acid (acid epsilon-aminocaproic)
EAD early depolarization (depolarizare precoce)
EB Epstein-Barr virus (virus Epstein-Barr)
**EBA endocardit bacterial acut
EBV Epstein-Barr virus (virus Epstein-Barr)
Ec erythrocyte (eritrocit)
**ECA enzim de conversie a angiotensinei
**ECBU examen citobacteriologic urinar
ECF extracellular fluid (fluid extracelular)
eosinophil chemotactic factor (factor chemotactic pentru eozinofile)
ECF-A eosinophil chemotactic factor of anaphylaxis (factor chemotactic eozinofi-lic `n

76. 76
anafilaxie)
ECG electrocardiogram (electrocardiogram)
ECHO enteric cytopathogenic human orphan virus (virus orfan uman citopatoge-nic enteral)
ECM extracellular matrix (matrice extracelular\
ECoG electrocorticography (electrocorticografie)
ECT electroconvulsive therapy (terapie electroconvulsiv\
ED effective dose (doz efectiv\
erythema dose (doz eritem)
EDD expected date of delivery (data probabil a na[terii)
EDRF endothelium-derived relaxing factor (factor de relaxare derivat din endoteliu)
EDTA ethylenediaminetetraacetic acid (acid etilendiaminotetraacetic)
EDV end-diastolic volume (volum telediastolic)
EEG electroencephalogram (electroencefalogram)
**EER epurare extrarenal
EF elongation factor (factor de elonga]ie)
EFA essential fatty acids (acizi gra[i esen]iali)
**EFR explorare func]ional respiratorie
**Eg echivalent gram
EGD esophagogastroduodenoscopy (esofagogastroduodenoscopie)
EGF epidermal growth factor (factor de cre[tere epidermic)
EGTA egtazic acid (acid egtazic)
EIA enzyme immunoassay (dozare imunoenzimatic)
EKG electrocardiogram (electrocardiogram)
EKY electrokymogram (electrokimogram\
El elastance (elastan])
ELISA enzyme-linked immunosorbent assay (m\surare imunoenzimatic utilizând un antigen
adsorbit)
elix. elixir ( re]ete)
EMF electromotive force (for] electromotoare)
erythrocyte maturation factor (factor de maturare a eritrocitelor)
EMG electromyogram (electromiogram)
EN erythema nodosum (eritem nodos)
ENA extractible nuclear antigen (antigen nuclear extractibil)
ENG electronystagmography (electronistagmografie)
ENT ear, nose and throat (urechi, nas, gât sau ORL)
EOG electro-oculogram (electro-oculogram)
electro-olfactogram (electro-olfactogram)
EP ectopic pregnancy (sarcin extrauterin)
evoked potential (poten]ial evocat)
**EPA edem pulmonar acut
EPG electropupillogram (electropupilogram)
EPR electron paramagnetic resonance (rezonan] paramagnetic electronic)
EPSP excitatory postsynaptic potential (poten]ial postsinaptic excitator)
Eq gram equivalent (echivalent-gram)
ER emergency room (camer\, cabinet de urgen])
endoplasmic reticulum (reticul endoplasmic)
ERBF effective renal blood flow (flux sanguin renal efectiv)
ERCP endoscopic retrograde cholangiopancreatography (colangiopancreatogra-fie
endoscopic retrograd)
ERFP effective renal plasma flow (flux plasmatic renal efectiv)
ERG electroretinogram (electroretinogram)
ERV expiratory reserve volume (volum expirator de rezerv\
ESF erythropoietic stimulating factor (factor de stimulare eritropoietic)
ESP extrasensory perception (percep]ie extrasenzorial)
ESR erythrocyte sedimentation rate (vitez de sedimentare a hematiilor, VSH)
EST electric shock therapy / electroshock therapy (terapie cu electro[oc)
*ESV
*
end-systolic volume (volum telesistolic)
extrasistol ventricular\
ET echotomography (ecotomografie)
eV electron Volt
EVP evoked visual potential (poten]ial evocat vizual)
f coeficient de frecare
distan] focal
feminin
femto-
frecven]
F Farad
fenilalanin

77. 77
fluor
formul
for]
fragment (de anticorp)
visual field (câmp vizual)
vitamin
0
F grad Fahrenheit
f.s.a. fac secundum artem = a face dup regulile artei (re]ete)
*FA
*
*
fatty acid (acid gras)
fibrila]ie atrial
fluorescent antibody (anticorp fluorescent)
fosfataz alcalin
Fab regiune variabil a anticorpului, care con]ine situsul de legare al antigenului
FAD flavin adenine dinucleotide (flavin adenin dinucleotid)
FADH
2 flavin adenine dinucleotide (flavin adenin dinucleotid - forma redus)
**FAN factor antinuclear
FAO Food and Agricultural Organization (Organiza]ia pentru Alimenta]ie [i Agricultur)
FB foreign body (corp str\in)
FBC full blood count (formul sanguin complet\, hemogram complet)
FBPase-1 fructose-1,6-biphosphatase (fructoz\-1,6-bifosfataz)
FBPase-2 fructose-2,6-biphosphatase (fructoz\-2,6-bifosfataz)
FBS fasting blood sugar (glicemie à jeun)
**FC frecven] cardiac
fCi femtoCurie
FDIU fetal death in utero (f mort intrauterin)
FDP fibrin / fibrinogen degradation products (produ[i de degradare a fibrinei /
fibrinogenului)
F-dUMP 5-fluorodeoxyuridine monophosphate (monofosfat de 5-fluorodeoxiuridin)
Fe fier
FEV forced expiratory volume (volum expirator for]at)
FFA free fatty acids (acizi gra[i liberi)
FFP fresh frozen plasma (plasm proasp decongelat)
FGF fibroblast growth factor (factor de cre[tere fibroblastic)
FH family history (antecedente familiale)
fetal heart (b \i cardiace fetale)
FIA fluoroimmunoassay (imunofluorometrie)
**FID fos iliac dreapt
FIO
2 fractional inspiratory oxygen (concentra]ia oxigenului în aerul inspirat)
**FIS fos iliac stâng
FITC fluorescein isothiocyanate (izotiocianat de fluorescein)
**FIV fecundare in vitro
**FIVTE fecundare in vitro [i transfer de embrioni
**FL formul leucocitar
fld fluid (fluid)
FLK funny looking kid (copil cu un aspect anormal)
FMN flavin mononucleotide (flavin mononucleotid)
FMNH
2 flavin mononucleotide (flavin mononucleotid - forma redus)
FMP first menstrual period (data primei menstrua]ii)
**FN fose nazale
FNTC fine needle transhepatic cholangiography (colangiografie percutan trans-hepatic cu
ac fin)
**FO foaie de observa]ie
fund de ochi
FOB f(a)ecal occult blood (hemoragie ocult)
FP facial palsy (paralizie facial\
**FR factor reumatoid
frecven] respiratorie
FRC functional residual capacity (capacitate rezidual func]ional)
Fru d-fructose (d-fructoz\
FSF fibrin stabilizing factor (factor de stabilizare a fibrinei)
follicle stimulating factor (factor de stimulare folicular\)
FSH follicle stimulating hormone (hormon de stimulare folicular)
FSH/LH-RH follicle stimulating hormone and luteinizing hormone releasing hormone (hormonul de
eliberare a FSH [i LH)
FSH-RH follicle stimulating hormone releasing hormone (hormonul de eliberare a FSH)
FTA fluorescent treponemal antibody test (test cu anticorpi fluorescen]i pentru Treponema)
FTA-ABS fluorescent treponemal antibody-absorption (test de absorb]ie a anticorpilor
fluorescen]i pentru
Treponema)

78. 78
FTI free thyroxine index (indice de tiroxin liber)
FTND full term normal delivery (na[tere la termen)
FTT failure to thrive (retard staturo-ponderal)
5-FU 5-fluorouracil (5-fluorouracil)
FUDR, FUdR 5-fluoro-2’-deoxyuridine (5-fluoro-2’-deoxiuridin)
FUO fever of undetermined origin (febr de origine necunoscut)
**FV fibrila]ie ventricular\
FVC forced vital capacity (capacitate vital for]at\
g accelera]ie gravita]ional
gram
G conductan]
energie liber Gibbs
for] de greutate
Gauss
giga-
glicin
gravid
guanin
guanozin
γ gamma - a treia liter a alfabetului grec
lan]ul greu al Ig G
lan]urile
γ ale hemoglobinei fetale
microgram (
µg)
conductivitate electric
γ- prefix desemnând al treilea atom de carbon de care este legat un radical func]ional
(ex.: acid
γ-aminobutiric)
band de migrare la electroforez a frac]iunii
γ a globulinelor
G0 gap phase (faz a ciclului celular)
G1 gap or growth phase (faz a ciclului celular)
G2 gap or growth phase (faz a ciclului celular)
G I, II num de sarcini precedente
G6PD glucose-6-phosphate dehydrogenase (glucoz 6-fosfat dehidrogenaz)
GA general anaesthesia (anestezie general)
gibberellin (giberelin\
GABA gamma-aminobutyric acid (acid gama-aminobutiric)
GAG glycosaminoglycan (glicozaminoglican)
Gal d-galactose (d-galactoz)
GalNAc N-acetylgalactosamine (N-acetilgalactozamin)
GammaGT gamma-glutamyltransferase (gama-glutamiltransferaz)
GAP glyceraldehyde-3-phosphate (gliceraldehid 3-fosfat)
GTPase-activating protein (protein de activare a GTP-azei)
GAPD glyceraldehyde-3-phosphate dehydrogenase (gliceraldehid 3-fosfat dehi-drogenaz)
GB gall bladder (vezicul biliar\)
GBM glomerular basement membrane (membran bazal glomerular)
GBq gigaBequerel
GC gas chromatography (gaz-cromatografie)
G-CSF granulocyte colony-stimulating factor (factor de stimulare a coloniilor de granulocite)
GDH glutamate dehydrogenase (glutamat dehidrogenaz)
GDP guanosine diphosphate (difosfat guanozin)
GeV gigaelectronVolt
GFR glomerular filtration rate (rata filtrii glomerulare)
GGT gamma-glutamyltransferase (gama-glutamiltransferaz)
GH general hospital (centru spitalicesc general)
growth hormone (hormon de cre[tere)
GH-IH growth hormone inhibiting hormone (hormon de inhibare a secre]iei hormonului de
cre[tere)
GH-RH growth hormone releasing hormone (hormon de stimulare a secre]iei hormonului de
cre[tere)
GI gastrointestinal (gastrointestinal)
GIP gastric inhibitory peptide (peptid gastric inhibitor)
GIT gastrointestinal tract (tub digestiv)
Glc d-glucose (d-glucoz)
GLC gas-liquid chromatography (cromatografie gaz-lichid)
GlcNAc N-acetylglucosamine (N-acetilglucozamin\
Glu glutamic acid (acid glutamic)
Gly glycine (glicin\
GM-CSF granulocyte-macrophage colony-stimulating factor (factor de stimulare a coloniilor de
granulocite-macrofage)
GMP guanosine monophosphate (monofosfat guanozin)

79. 79
**GMPc guanozin monofosfat ciclic
GN glomerulonefritis (glomerulonefrit)
Gn-RH gonadotropin releasing hormone (hormon de eliberare a gonadotropinelor)
GOT glutamic-oxaloacetic transaminase (glutamat-oxaloacetat transaminaz)
GP general practioner (medic generalist)
general paralysis (paralizie general\
GPT glutamic-pyruvic transaminase (glutamat-piruvat transaminaz\
GRH growth hormone releasing hormone (hormon de eliberare a hormonului de cre[tere)
GRK G protein-coupled receptor kinase (receptor cu activitate kinazic cuplat cu proteina
G)
GSC gas-solid chromatography (cromatografie gaz-solid)
GSH reduced glutathione (glutation redus)
GSSG oxidized glutathione (glutation oxidat)
GTH gonadotropic hormone (hormon gonadotropic)
GTP guanosine triphosphate (trifosfat guanozin)
GTT glucose tolerance test (test de toleran] la glucoz)
Gtt., gtt. gutta = pic ur (re]ete)
GU gastric ulcer (ulcer gastric)
genitourinary (genitourinar)
guttat. guttatim = pic ur\ cu pic ur\ (re]ete)
GVH graft-versus-host reaction or disease (gref\ împotriva gazdei; reac]ie sau boal de
respingere)
Gy Gray
GYN gynecology (ginecologie)
h constanta lui Planck
hecto-
height (în\l]ime)
hour (or)
H entalpie
intensitatea câmpului magnetic
Henry
unitate Hounsfield
hidrogen
histidin
vitamin
H&P history and physical (examination) (anamnez [i examinare fizic\
HA h(a)emadsorption (hemadsorb]ie)
h(a)emolytic an(a)emia (anemie hemolitic)
HAA hepatitis-asociated antigen (antigen asociat hepatitei)
HAI h(a)emagglutination inhibition (inhibare a hemaglutinii)
HAT hypoxanthine-aminopterin-thymidine (hipoxantin\-aminopterin\-timidin - mediu)
HAV hepatitis A virus (virusul hepatitei A)
Hb h(a)emoglobin (hemoglobin)
**HB hepatit B
HBc, HBcAg hepatitis B core antigen (antigen HBc)
HbCO carboxyh(a)emoglobin (carboxihemoglobin)
HBe, HBeAg hepatitis B e antigen (antigen HBe)
HbF fetal h(a)emoglobin (hemoglobin fetal)
**HbGM hemoglobina globular medie
HbO
2 oxyh(a)emoglobin (oxihemoglobin)
HBP high blood pressure (hipertensiune arterial)
HbS sickle cell h(a)emoglobin (hemoglobin caracteristic siclemiei)
sulfh(a)emoglobin (sulfhemoglobin)
HBs, HBsAg hepatitis B surface antigen (antigen de suprafa] al virusului hepatitei B)
HBV hepatitis B virus (virusul hepatitei B)
HCG, hCG human chorionic gonadotrophin (gonadotrofin corionic uman)
HCl chlorhydric acid (acid clorhidric)
HCM hypertrophic cardiomyopathy (cardiomiopatie hipertrofic)
HCO
3
¯ bicarbonate
ion (ion bicarbonat)
HCS human chorionic somatotropin (somatotropin corionic uman)
HCT, Hct h(a)ematocrit (hematocrit)
HCV hepatitis C virus (virusul hepatitei C)
HDL high-density lipoprotein (lipoproteine cu densitate mare)
HDN h(a)emolytic disease of the newborn (boala hemolitic a nou-n\scutului)
HDV hepatitis D virus (virusul hepatitei D)
**HED hematom extradural
HELLP h(a)emolysis, elevated liver (enzymes), low platelets (sindrom care include: hemoliz\,
niveluri serice crescute ale enzimelor hepatice, sc\derea numului de trombocite)
HETE hydroxyeicosatetraenoic acid (acid hidroxieicosatetraenoic)

80. 80
HF Hageman factor (factorul XII al coagulii, factor Hageman)
high frequency (freven] înalt)
Hg mercur
Hgb h(a)emoglobin (hemoglobin)
HGG human gamma-globulin (gamaglobulin uman)
HGH, hGH human growth hormone (hormon de cre[tere uman)
hGHr human growth hormone recombinant (hormon de cre[tere uman recombi-nant)
**HGPO (proba de) hiperglicemie provocat oral
HH hiatal hernia (hernie hiatal)
**HIC hipertensiune intracranian
**HID hernie inghinal dreapt
His histidine (histidin\
**HIS hernie inghinal stâng
HIV human immunodeficiency virus (virusul imunodeficien]ei umane)
HJR hepatojugular reflux (reflux hepatojugular)
HLA histocompatibility locus antigen (antigen de histocompatibilitate)
human leukocyte antigen (antigen leucocitar uman)
**HLG hemoleucogram
HMD hyaline membrane disease (boala membranelor hialine)
HOCM hypertrophic obstructive cardiomyopathy (cardiomiopatie hipertrofic obstructiv)
HOP high oxygen pressure (presiune crescut a oxigenului)
hor.decub. hora decubitus = la culcare (re]ete)
Hosp hospital (spital)
HPF high power field (câmp de putere înalt)
HPI history of present illness (istoricul bolii actuale)
HPL, hPL human placental lactogen (lactogen placentar uman)
HPLC high-performance liquid chromatography (cromatografie lichid de `nalt performan])
HR heart rate (frecven] cardiac\)
HRCT high-resolution computed tomography (computer tomografie cu rezolu]ie înalt)
HRE hormone response element (element de r\spuns hormonal)
HRF histamine releasing factor (factor de eliberare a histaminei)
HRP horseradish peroxidase (peroxidaz din hrean)
HS herpes simplex (herpes simplex)
heart sound (zgomot cardiac)
HSA human serum albumin (serumalbumin uman)
**HSD hematom subdural
HSG hysterosalpingography (histerosalpingografie)
HSM hepatosplenomegaly (hepatosplenomegalie)
Hsp heat-shock protein (protein de [oc termic)
HSV herpes simplex virus (virus herpes simplex)
ht height (greutate)
**Ht hematocrit
HT hight temperature (hipertermie)
5-HT 5-hydroxytryptamine (5-hidroxitriptamin / serotonin\
**HTA hipertensiune arterial
**HTIC hipertensiune intracranian
5-HTP 5-hydroxytryptophan (5-hidroxitriptofan)
HuIFN human interferon (interferon uman)
**HV hepatit viral
HVA homovanilic acid (acid homovanilic)
**HVD hipertrofie ventricular dreapt
**HVS hipertrofie ventricular stâng
Hx history (istoric)
Hyp hydroxyproline (hidroxiprolin\
Hz Hertz
i isochromosome (izocromozom)
I inciden]\
inozin
intensitatea curentului electric
intensitatea energiei radiante
iod
izoleucin
tie ionic
ι iota - a noua liter a alfabetului grec
131
I radioizotop al iodului
**IA inseminare artificial
insuficien] aortic
**IACRS infec]ie acut a c\ilor respiratorii superioare

81. 81
**IBP indice biliar plasmatic
IBS irritable bowel syndrome (sindromul colonului iritabil)
**Ic indice colorimetric
*IC
*
*
immune complex (complex imun)
indice cardiac
inspiratory capacity (capacitate inspiratorie)
insuficien] cardiac
intensive care (terapie intensiv\
intracardiac (intracardiac)
intracellular (intracelular)
intracerebral (intracerebral)
irritable colon (colon iritabil)
ICAM-1 intercellular adhesion molecule 1 (molecula 1 de adeziune intracelular)
ICAM-2 intercellular adhesion molecule 2 (molecula 2 de adeziune intracelular)
**ICC insuficien] cardiac congestiv
ICP intracranial pressure (presiune intracranian)
ICS intercostal space (spa]iu intercostal)
ICSH interstitial cell-stimulating hormone (hormon de stimulare a celulelor inter-sti]iale)
ICT indirect Coombs 's test (test Coombs indirect)
ICU intensive care unit (unitate de terapie intensiv\
id intradermal (intradermic)
ID infectious disease (boal infec]ioas)
intradermal (intradermic)
ID
50 median infective dose (doz medie infectant)
IDD insulin-dependent diabetes (diabet insulinodependent)
IDDM insulin-dependent diabetes mellitus (diabet zaharat insulinodependent)
IDL intermediate-density lipoprotein (lipoproteine cu densitate intermediar)
IDP inosine diphosphate (inozin difosfat)
IDR intradermal reaction (intradermoreac]ie)
IDU idoxuridine (idoxuridin)
IE immunoelectrophoresis (imunoelectroforez)
**IEC inhibitori ai enzimei de conversie
IEP immunoelectrophoresis (imunoelectroforez)
IF immunofluorescence (imunofluorescen])
inhibiting factor (factor inhibitor)
initiation factor (factor de ini]iere)
intrinsic factor (factor intrinsec)
IFN interferon (interferon)
Ig immunoglobulin (imunoglobulin)
IGF insulin-like growth factor (factor de cre[tere insulin-like)
IGT impaired glucose tolerance (sc\derea toleran]ei la glucoz)
IH infectious hepatitis (hepatit infec]ioas)
IHD isch(a)emic heart disease (boal cardiac ischemic)
IL interleukin (interleukin\
Ile isoleucine (izoleucin\
i.m. intramuscular (intramuscular)
*IM *
*
infarct miocardic
infectious mononucleosis (mononucleoz infec]ioas)
insuficien] mitral
intramuscular (intramuscular)
**IMA infarct miocardic acut
**IMAO inhibitori ai monoaminoxidazei
**IMC infirmitate motorie cerebral
ImD
50 median immunizing dose (doz medie de imunizare)
IMP inosine monophosphate (inozin monofosfat)
**IMV intoxica]ie medicamentoas voluntar
111
In radioizotop al indiului
Inf. inferior (inferior)
INH isonicotinic acid hydrazide (isoniasid) (hidrazida acidului nicotinic)
inj. injection (injec]ie)
INR International Normalized Ratio (indice ob]inut din valoarea timpului de pro-trombin
ridicat la o putere frac]ionar)
INSERM Institut National de la Santé et de la Recherche Médicale (Institut Na]ional pentru
S ate [i Cercetare Medical\, Fran]a)
InsP
3 inositol 1,4,5-triphosphate (1,4,5- trifosfat inozitol)
InsP
4 inositol 1,3,4,5-tetrakiphosphate (1,3,4,5-tetrafosfat inozitol)
InsP
5 inositol 1,3,4,5,6-pentaphosphate (1,3,4,5,6- pentafosfat inozitol)
InsP
6 inositol hexaphosphate (hexafosfat inozitol)

82. 82
instill. instila]ie ( re]et\)
**IO insulin ordinar
IOP intraocular pressure (presiune intraocular\)
IP intraperitoneal (intraperitoneal)
isoelectric point (punct izoelectric)
IP
3 inositol 1,4,5-triphosphate (1,4,5-trifosfat inozitol)
IP
4 inositol 1,3,4,5-tetrakiphosphate (1,3,4,5-tetrafosfat inozitol)
IP
5 inositol 1,3,4,5,6-pentaphosphate (1,3,4,5,6-pentafosfat inozitol)
IP
6 inositol hexaphosphate (hexafosfat inozitol)
IPD intermittent peritoneal dialysis (dializ intraperitoneal intermitent)
**IPP incapacitate permanent par]ial
IPPA inspection, palpation, percussion, auscultation (inspec]ie, palpare, percu-]ie,
ausculta]ie)
**IPR inhibitor preferen]ial de recaptare
IPSP inhibitory postsynaptic potential (poten]ial postsinaptic inhibitor)
**IPT incapacitate permanent total
IPV inactivated poliovirus vaccine (vaccin poliovirus inactivat)
IQ intelligence quotient (coeficient de inteligen])
i.r. intrarrhachidian (intrarahidian)
*IR
*
*
infrared (infraro[u)
insuficien] renal
insuficien] respiratorie
**IRA insuficien] renal acut
insuficien] respiratorie acut
* IRC
*
*
inspiratory reserve capacity (capacitate inspiratorie de rezerv\
insuficien] renal cronic
insuficien] respiratorie cronic
IRM imagerie par résonance magnétique (imagistic prin rezonan] magnetic)
IRV inspiratory reserve volume (volum inspirator de rezerv\
IS insertion sequence (secven] de inser]ie)
intercostal space (spa]iu intercostal)
ISA intrinsic sympathomimetic activity (activitate simpatomimetic intrinsec\
ITP idiopathic thrombocytopenic purpura (purpur trombocitopenic idiopatic)
inosine triphosphate (inozin trifosfat)
** ITT incapacitate temporar total
IU immunizing unit (unitate de imunizare)
international unit (unitate interna]ional)
intrauterine (intrauterin)
IUCD intrauterine contraceptive device (dispozitiv contraceptiv intrauterin)
IUGR intrauterine growth retardation (întârziere de cre[tere intrauterin)
i.v. intravenous (intravenos)
IV interventricular (interventricular)
intravenous (intravenos)
IVC inferior vena cava (vena cav inferioar)
**IVD insuficien] ventricular\ dreapt
IVP intravenous pyelogram / pyelography (pielografie / pielogram intravenoa-s)
IVRT isovolumic relaxation time (timp de relaxare izovolumetric\
*IVS *
*
insuficien] ventricular\ stâng
interventricular septum (sept interventricular)
întrerupere voluntar a sarcinii
J Joule
JV jugular vein (ven jugular)
k constanta Boltzmann
constant de vitez (a reac]iei)
kilo-
K constant de echilibru
Kelvin
kilobyte
lizin
potasiu
vitamin
κ kappa - a zecea liter a alfabetului grec
unul din cele dou tipuri de lan]uri u[oare ale imunoglobulinei
K
a constant de disociere a acizilor
K
b constant de disociere a bazelor
kb kilobase (kilobaz - 1 000 perechi de baze ale ADN)
kbp kilobase pairs (perechi de kilobaze)
kcal kilocalorie
kCi kiloCurie

83. 83
K
d constant de disociere
kDa kiloDalton
K
eq constant de echilibru
kg kilogram
kJ kiloJoule
KJ knee jerk (reflex rotulian)
KLS kidney, liver, speen (rinichi, ficat, splin)
km kilometru
K
M, K
m constant Michaelis
kPa kiloPascal
kR kiloRöntgen
KUB kidney, ureter, and bladder (rinichi, ureter [i vezic)
kV kiloVolt
K
W produsul ionic al apei
kW kiloWatt
kW/hr kiloWatt / or
l litru (Sistem Interna]ional)
lungime
L inductan]
left (stânga)
leucin
levogir
light chain (lan]ul u[or, bra]ul u[or: imunoglobuline, miozin)
litru (SUA)
luminan]
r\d\cini nervoase lombare
vertebre lombare (L1-L5)
λ lungime de und
microlitru
unul din cele dou tipuri de lan]uri u[oare ale imunoglobulinei
*LA *
*
leucemie acut
lichid amniotic
local an(a)esthesia (anestezie local)
long-acting (cu ac]iune `ndelungat)
lab. laboratory (laborator)
LAF lymphocyte activating factor (factor de activare limfocitar\
LAH left atrial hypertrophy (hipertrofie atrial stâng)
left anterior hemiblock (hemibloc stâng anterior)
**LAM leucemie acut mieloblastic
LAO left anterior oblique (oblic anterior stâng)
lat. lateral (lateral)
LATS long-acting thyroid stimulator (stimulator tiroidian cu ac]iune lung)
LATS-p long-acting thyroid stimulator protector (protector al stimulatorului tiroidian cu ac]iune
lung)
lb libra, pound (livr\
**LBA lavaj bronhoalveolar
LBBB left bundle branch block (bloc de ramur stâng)
LBP low back pain (durere dorsal joas)
low blood presure (hipotensiune arterial)
LBW low birth weight (greutate mic la na[tere)
Lc leukocyte (leucocit)
LCAT lecithin-cholesterol acyltransferase (lecitin-colesterol aciltransferaz\
**LCR lichid cefalorahidian
LD lethal dose (doz letal)
LD
50 median lethal dose (doz letal medie)
LDH lactate dehydrogenase (lactat dehidrogenaz)
LDL low-density lipoprotein (lipoproteine cu densitate joas\
Le leukocyte (leucocit)
**LE lupus eritematos
**LEC lichid extracelular
**LED lupus eritematos diseminat
**LES lupus eritematos sistemic
LET linear energy transfer (transfer liniar de energie)
Leu leucine (leucin\
LFA left fronto-anterior (nazoiliac stâng\ anterioar - prezenta]ie fetal)
LFA-1 leukocyte function-associated antigen 1 (antigen 1 asociat func]iei leucocitare)
LFA-2 leukocyte function-associated antigen 2 (antigen 2 asociat func]iei leucocitare)
LFA-3 leukocyte function-associated antigen 3 (antigen 3 asociat func]iei leucocitare)

84. 84
LFT liver function test (teste hepatice)
LH luteinizing hormone (hormon luteinizant)
LHC left hypochondrium (hipocondru stâng)
LH-RH luteinizing hormone releasing hormone (hormon de eliberare a LH)
Li litiu
LIF left iliac fossa (fos iliac stâng)
lig. ligament (ligament)
liq. liquid (lichid)
LKS liver, kidney, spleen (ficat, rinichi, splin)
**LLC leucemie limfocitar cronic
LLL left lower lobe (of lung) (lob inferior stâng al pl\mânului)
lm lumen (lumen)
LMA left mentoanterior (mentoiliac stâng anterioar - prezenta]ie fetal)
LMF lymphocyte mitogenic factor (factor mitogenic limfocitar)
**LMNH limfom malign non-Hodgkininan
LMP left mentoposterior (mentoiliac stâng posterioar - prezenta]ie fetal\
LMP, lmp last menstrual period (data ultimei menstrua]ii)
LMT left mentotransverse (mentoiliac stâng transvers - prezenta]ie fetal)
ln logaritm în baz natural
LOA left occipitoanterior (occipitoiliac stâng anterioar\ - prezenta]ie fetal\
log logaritm în baz 10
LOP left occipitoposterior (occipitoiliac stâng posterioar - prezenta]ie fetal)
LOT left occipitotransverse (occipitoiliac stâng transvers - prezenta]ie fetal\
αLP alpha-lipoproteins (alfalipoproteine)
βLP beta-lipoproteins (betalipoproteine)
LP lumbar puncture (punc]ie lombar)
LPA lysophosphatidic acid (acid lizofosfatidic)
LPC lysophosphatidylcholine (lizofosfatidilcolin)
LPF low-power field (câmp de putere joas)
LPS lipopolysaccharide (lipopolizaharid)
LRF luteinizing hormone releasing factor (factor de eliberare a LH)
LS lumbosacral (lombosacrat)
LSA left sacroanterior (sacroiliac stâng anterioar - prezenta]ie fetal)
LSD lysergic acid diethylamide (dietilamina acidului lisergic)
LT lymphotoxin (limfotoxin)
LTD lowest tolerated dose (cea mai mic doz tolerat)
LTF lymphocyte transforming factor (factor de transformare a limfocitelor)
LTH luteotropic hormone (hormon luteotrop)
LU left upper (superior stânga)
LV left ventricle (ventricul stâng)
LVEDP left ventricular end-diastolic pressure (presiune telediastolic a ventriculului stâng)
LVEDV left ventricular end-diastolic volume (volum telediastolic al ventriculului stâng)
LVET left ventricular ejection time (timp de ejec]ie al ventriculului stâng)
LVF left ventricle failure (insuficien] ventricular stâng)
LVH left ventricular hypertrophy (hipertrofie ventricular stâng)
lx lux (lux)
Lys lysine (lizin\
m mas
masculin
medie (statistic\
meta-
metru
mili-
concentra]ie molal
m. muscle (mu[chi - sing.)
M concentra]ie molar
mega-
metionin
misce
= amestec (re]ete)
miopie µ coeficient de atenuare liniar\
micron
miu - a dou\sprezecea liter a alfabetului grec
lan]ul greu al Ig M
mobilitate electroforetic
µA microAmper
µC microCoulomb
µCi microCurie

85. 85
µEq microequivalent (microechivalent)
µg microgram
µl microlitru
µm micrometru
µmol micromol
µV microVolt
µW microWatt
mµ milimicron (nanometru)
mA miliAmper
MAA macroaggregated albumin (macroagregate de albumin - radiofarmaceu-tic, cuplat cu
99m
Tc)
MAC membrane attack complex (complex "de atac" membranar)
MAC INH membrane attack complex inhibitor (inhibitor al complexului "de atac" membranar)
MAF macrophage activating factor (factor de activare a macrofagelor)
**MAI maladie autoimun
Man d-manose (d-manoz)
man. prim. mane primo = primul lucru f\cut diminea]a (re]ete)
MAO monoamine oxidase (monoaminoxidaz)
MAOI monoamine oxidase inhibitor (inhibitor de monoaminoxidaz)
MAP mean arterial pressure (presiune arterial medie)
mitogen-activated protein (protein activat mitogenic)
MAPK mitogen-activated protein kinase (protein kinaz activat mitogenic)
Mb myoglobin (mioglobin)
**MB metabolism bazal
MbO
2 oxymyoglobin (oximioglobin)
MBP myelin basic protein (protein de baz a mielinei)
mC miliCoulomb
MCF macrophage chemotactic factor (factor chemotactic al macrofagelor)
MCH mean corpuscular h(a)emoglobin (hemoglobin corpuscular medie)
MCHC mean corpuscular h(a)emoglobin concentration (concentra]ia medie corpuscular de
hemoglobin)
MCHS Maternal and Child Health Service (Serviciu de protec]ie a mamei [i copilului)
mCi miliCurie
mCi / hr miliCurie / or
M-CSF macrophage colony-stimulating factor (factor de stimulare a coloniilor de macrofage)
MCV mean corpuscular volume (volum globular mediu)
MD Doctor of Medicine (doctor în medicin\
medical department (departament medical)
MDP methylene diphosphonate (metilen difosfonat)
ME middle ear (ureche medie)
med. medial, median (medial, median)
MED minimal effective dose (doz minim efectiv)
minimal erythema dose (doz minim eritem)
MEN multiple endocrine neoplasia (neoplazie endocrinian multipl)
mEq milliequivalent (miliechivalent)
mEq / l milliequivalent / liter (miliechivalent / litru)
Met methionine (metionin)
MetHb meth(a)emoglobin (methemoglobin)
MeV megaelectronVolt
MF mitogenic factor (factor mitogenic)
mg miligram
Mg magneziu
**MG medic generalist
MHC major histocompatibility complex (complex major de histocompatibilitate)
MHD minimum h(a)emolytic dose (doz hemolitic minim)
**MHNN maladia hemolitic a nou-n\scutului
MHz megaHertz
*MI *membru inferior
mitral insufficiency (insuficien] mitral\
myocardial infarction (infarct miocardic)
MIC minimal inhibitory concentration (concentra]ie minim inhibitoare)
MID minimum infective dose (doz infectant minim)
**MIDA mentoiliac dreapt anterioar (prezenta]ie fetal)
**MIDP mentoiliac dreapt posterioar (prezenta]ie fetal)
**MIDT mentoiliac dreapt transvers (prezenta]ie fetal)
MIF melanotrope inhibiting factor (factor melanotrop inhibitor)
migration inhibiting factor (factor de inhibare a migra]iei)
min minute (minut)

86. 86
**MISA mentoiliac stâng anterioar\ (prezenta]ie fetal\
**MISP mentoiliac stâng posterioar (prezenta]ie fetal\
**MIST mentoiliac stâng transvers (prezenta]ie fetal\
mist. mistura = amestec (re]ete)
MIT monoiodotyrosine (monoiodotirozin)
ml mililitru
MLCK myosin light chain kinase (kinaza lan]ului u[or al miozinei)
MLD median lethal dose (doz letal medie)
minimum lethal dose (doz letal minim)
mm milimetru
mm. muscles (mu[chi)
mm Hg milimetri coloan mercur
mmol milimol
mM milimolar
MMR measles-mumps-rubella vaccine (vaccin împotriva rujeolei-rubeolei-ore-ionului)
Mn mangan
minim
**MNI mononucleoz infec]ioas
mol gram-molecule (molecul\-gram)
Mol. wt. molecular weight (greutate molecular\)
mor. dict. more dicto = în maniera ar at (re]ete)
mor. sol. more solito = în mod obi[nuit (re]ete)
mOsm miliosmol
mp melting point (punct de topire)
MP menstrual period (perioad a menstrua]iei)
6-MP 6-mercaptopurine (6-mercaptopurin)
MPC maximum permitted concentration (concentra]ie maxim permis)
MPD maximum permissible dose (doz maxim permis\
MPGN membranous proliferative glomerulonephritis (glomerulonefrit membra-
noproliferativ\
MPO myeloperoxidase (mieloperoxidaz)
MPS mononuclear phagocyte system (sistem fagocitic mononuclear)
mucopolysaccharidosis (mucopolizaharidoz)
M
r mas molecular\ relativ
mR miliRöntgen
mrad milirad
MRD minimum reacting dose (doz minim de producere a reac]iei)
mrem milirem
MRI magnetic resonance imaging (imagistic prin rezonan] magnetic)
mRNA messenger ribonucleic acid (acid ribonucleic mesager)
ms milisecund
*MS *membru superior
mitral stenosis (stenoz mitral)
multiple sclerosis (scleroz multipl\
MSH melanocyte-stimulating hormone (hormon de stimulare a melanocitelor)
**MSIS moarte subit inexplicabil a sugarului
MSU mid-stream urine specimen (prob de urin de la mijlocul jetului)
mtDNA mitochondrial DNA (ADN mitocondrial)
**MTS maladie transmis sexual
MTU methylthiouracil (metiltiouracil)
MTX methotrexate (metotrexat)
MUAP motor unit action potential (poten]ial de ac]iune al unit\]ii motorii)
MUP motor unit potential (poten]ial al unit\]ii motorii)
Mur muramic acid (acid muramic)
MurNAc N-acetylmuramic acid (acid N-acetilmuramic)
mV miliVolt
MV megaVolt
MVP mitral valve prolapse (prolaps de valv mitral)
mW miliWatt
MW megaWatt
molecular weight (greutate molecular\)
Mx maximal, maximum
presiune arterial maxim
n indice de refrac]ie
nano-
neutron
num de cromozomi (haploid)
N asparagin

87. 87
azot
concentra]ie normal
Newton
nodes (adenopatie)
normal
num de elemente dintr-un e[antion
num de neutroni
n. nerve (nerv)
ν nu - a treisprezecea liter a alfabetului grec
frecven]
grade de libertate
neutrino
viscozitate cinematic
n.p.o. nihil per os = nimic pe gur (re]ete)
N
A numul lui Avogadro
Na natriu
NA Nomina Anatomica
NaCl sodium chloride (clorur de sodiu)
NAD nothing abnormal detected (nimic anormal de semnalat)
NAD
+
nicotinamide adenine dinucleotide (nicotinamid adenin dinucleotid - forma oxidat)
NADH nicotinamide adenine dinucleotide (nicotinamid adenin dinucleotid forma redus)
NADP
+
nicotinamide adenine dinucleotide phosphate (nicotinamid adenin dinucle-otid fosfat -
forma oxidat)
NADPH nicotinamide adenine dinucleotide phosphate (nicotinamid adenin dinucle-otid fosfat -
forma redus)
NAG N-acetylglucosamine (N-acetilglucozamin\
NAI non-accidental injury (sindrom Silverman, sindrom al copilului b ut)
NAM N-acetylmuramic acid (acid N-acetilmuramic)
NAN N-acetylneuraminic acid (acid N-acetilneuraminic)
NB newborn (nou n\scut)
NBTS National Blood Transfusion Service (Centrul Na]ional de Transfuzie Sanguin)
NCF neutrophil chemotactic factor (factor chemotactic al neutrofilelor)
nCi nanoCurie
NCV nerve conduction velocity (vitez de conducere nervoas)
Nd:YAG neodymium:yttrium-aluminium-garnet (laser)
NDI nephrogenic diabetes insipidus (diabet insipid nefrogen)
nDNA nuclear DNA (ADN nuclear)
NDP nucleoside diphosphate (difosfat nucleozid)
NEFA nonesterified fatty acids (acizi gra[i neesterifica]i)
NeuNAc N-acetylneuraminic acid (acid N-acetilneuraminic)
ng nanogram
NGF nerve growth factor (factor de cre[tere a nervului)
NGU non-gonococcal urethritis (uretrit non-gonococic)
NHI National Health Insurance (Cas de asiguri de s ate)
NIDD non-insulin-dependent diabetes (diabet non-insulinodependent)
NIDDM non-insulin-dependent diabetes mellitus (diabet zaharat non-insulinode-pendent)
nm nanometru
NMN nicotinamide mononucleotide (nicotinamid mononucleotid)
NMNH nicotinamide mononucleotide (nicotinamid mononucleotid - forma redus)
NMP nucleoside monophosphate (nucleozid monofosfat)
NMR nuclear magnetic resonance (rezonan] magnetic nuclear)
nn. nerves (nervi)
NO nitric oxide (oxid nitric)
noct. maneq. nocte maneque = noaptea [i diminea]a (re]ete)
non repetat., n.r. non repetatur = a nu se repeta (re]ete)
NOS nitric oxide synthase (sintaz a oxidului nitric)
NPN nonprotein nitrogen (azot neproteic)
NREM non-rapid eye movement (mi[ci lente ale globilor oculari)
*NS
*
nervous system (sistem nervos)
nesemnificativ
NSAIA nonsteroidal anti-inflammatory analgesic (analgezic antiinflamator neste-roidian)
NSAID nonsteroidal anti-inflammatory drug (medicament antiinflamator nesteroi-dian)
NSR normal sinus rhythm (ritm sinusal normal)
NTP normal temperature and pressure (temperatur [i presiune normale)
nucleoside triphosphate (nucleozid trifosfat)
nU nanounitate
o orto-
O oxigen

88. 88
grup sanguin
ο omicron - a cincisprezecea liter a alfabetului grec
ω omega - a dou\zeci [i patra liter a alfabetului grec
ω- prefix desemnând atomul de carbon cel mai îndeptat de principala grupare
func]ional
Ω Ohm
OA ocular albinism (albinism ocular)
occiput anterior (occipitopubian - prezenta]ie fetal)
OAA oxaloacetate (oxaloacetat)
**OAD oblic anterior drept
OAF osteoclast activating factor (factor de activare a osteoclastelor)
**OAS oblic anterior stâng
OAT ornithine aminotransferase (ornitin aminotransferaz)
OB obstetrics (obstetric\
OBS obstetrics (obstetric\
OC oral contraceptive (contraceptiv oral)
11-OCS 11-oxycorticosteroid (11-oxicorticosteroid)
OCT ornithine carbamoyltransferase (ornitin carbamoiltransferaz\
OD oculus dexter (ochi drept)
optical density (densitate optic\
overdose (supradoz)
ODC orotidine-5-phosphate decarboxylase (orotidin 5-fosfat decarboxilaz)
**OE otit extern
** OGE organe genitale externe
** OGI organe genitale interne
OGTT oral glucose tolerance test (test oral de toleran] la glucoz)
11-OHCS 11-hydroxycorticosteroids (11-hidroxicorticosteroizi)
17-OHCS 17-hydroxycorticosteroids (17-hidroxicorticosteroizi)
OI osteogenesis imperfecta (osteogenez imperfect)
**OIDA occipitoiliac dreapt anterioar (prezenta]ie fetal)
**OIDP occipitoiliac dreapt posterioar (prezenta]ie fetal)
**OIDT occipitoiliac dreapt transvers (prezenta]ie fetal)
OIH orthoiodohippurate (ortoiodohipurat)
**OISA occipitoiliac stâng anterioar (prezenta]ie fetal\
**OISP occipitoiliac stâng posterioar (prezenta]ie fetal\
**OIST occipitoiliac stâng transvers (prezenta]ie fetal\
OL oculus laevus (ochi stâng)
OM otitis media (otit medie)
om. mane vel noc. omni mane vel nocte = `n fiecare diminea] sau noapte (re]ete)
omn. bih. omni bihora = la fiecare dou ore (re]ete)
omn. hor. omni hora = la fiecare or (re]ete)
omn. noct. omni nocte = în fiecare noapte (re]ete)
OMS Organisation Mondiale de la Santé (Organiza]ia Mondial a S \]ii)
ON optic nerve (nerv optic)
OP occipitopubian (prezenta]ie fetal\
OPD Outpatient Department (Serviciu de consulta]ii ambulatorii)
OPH ophthalmology (oftalmologie)
OPRT orotate phosphoribosyltransferase (orotat fosforibozil transferaz\
OPV oral poliovirus vaccine live (vaccin poliovirus viu administrat oral)
**ORL otorinolaringologie
Orn ornithine (ornitin\
**OS occipitosacrat (prezenta]ie fetal\
ochi stâng
Os os
(L) gur
OTC ornithine transcarbamoylase (ornitin transcarbamoilaz\
OTD organ tolerance dose (doz de toleran] a unui organ)
oz ounce (uncie)
p bra]ul scurt al cromozomilor
orbital atomic cu moment angular
para-
pico-
probabilitate (distribu]ie binomial statistic)
proton
P fosfor
Poise
posterior
presiune
presiune par]ial a unui gaz

89. 89
probabilitate
prolin
putere
radical fosfat
und P (pe electrocardiogram)
vitamin
p
dup (
re]ete)
π pi - a [aisprezecea liter a alfabetului grec
ϕ phi - a dou\zeci [i una liter a alfabetului grec
ψ psi - a dou\zeci [i treia liter a alfabetului grec
pseudouridine (psedouridin)
P50 presiunea la care hemoglobina este saturat 50% în O
2
Pa Pascal
protactiniu
*PA
*
*
phosphatidic acid (acid fosfatidic)
posteroanterior (posteroanterior)
poten]ial de ac]iune
presiune arterial
pulmonary artery (arter pulmonar)
PAB, PABA para-aminobenzoic acid (acid para-aminobenzoic)
PABS para-aminobenzenesulfonamide (para-aminobenzensulfonamid)
**PAD presiune arterial diastolic
PAF platelet activating factor (factor de activare a trombocitelor)
platelet aggregation factor (factor de agregare plachetar)
PAGE polyacrylamide gel electrophoresis (electroforez în gel de poliacrilamid)
PAH, PAHA para-aminohippuric acid (acid para-aminohipuric)
PAI plasminogen activator inhibitor (inhibitor al activatorului plasminogenului)
PAN periarteritis nodosa (periarterit nodoas)
**PAO presiune arterial oftalmic
PaO
2 presiunea arterial par]ial a O
2
PAP peroxidase-antiperoxidase (peroxidaz\-antiperoxidaz)
**PAR presiune arterial retinian
part. vic. partitis vicibus = în doze separate (re]ete)
PAS para-aminosalicylic acid (acid para-aminosalicilic)
PAT paroxysmal atrial tachycardia (tahicardie paroxistic atrial\
Pb plumb
**PB punc]ie-biopsie
PBC primary biliary cirrhosis (ciroz biliar\ primitiv\
PBE Perlsucht Bacillen Emulsion (form de tuberculin)
PBG porphobilinogen (porfobilinogen)
PBI protein-bound iodine (iod legat de proteine)
**PBR punc]ie-biopsie renal
p.c. post cibum = dup mas (re]ete)
PC phosphatidylcholine (fosfatidilcolin)
phosphocreatine choline (fosfocreatincolin)
PCB placebo (placebo)
**PCE poliartrit cronic evolutiv
PCG phonocardiogram (fonocardiogram)
pCi picoCurie
PCO
2 presiunea dioxidului de carbon
**PCP pneumocistoz pulmonar
PCPA para-chlorophenylalanine (para-clorofenilalanin)
PCR polymerase chain reaction (reac]ie `n lan] a polimerazei)
PCV polycyth(a)emia vera (policitemia vera)
PD interpupillary distance (distan] interpupilar)
prism diopter (prism dioptrie)
PDA patent ductus arteriosus (persisten]a canalului arterial)
PDB para-dichlorobenzene (para-diclorbenzen)
PDE cyclic nucleotide phosphodiesterase (nucleotid fosfodiesteraz ciclic)
**PDF produ[i de degradare ai fibrinei
PDGF platelet-derived growth factor (factor de cre[tere derivat din trombocit)
PE phosphatidylethanolamine (fosfatidiletanolamin)
PE pulmonary embolism (embolie pulmonar)
PEB proerythroblast (proeritroblast)
PEF peak expiratory flow (debit expirator maxim)
PEG pneumoencephalography (pneumoencefalografie)
polyethylene glycol (polietilenglicol)
*PEP phosphoenolpyruvate (fosfoenolpiruvat)

90. 90
*
*
pneumotorax extrapleural
presiune expiratorie pozitiv
PET positron emission tomography (tomografie prin emisie de pozitroni)
pre-eclamptic tox(a)emia (toxemie pre-eclamptic)
**PF paralizie facial
PFK phosphofructokinase (fosfofructokinaz)
**PFLA pneumonie franc lobar acut
PFT pulmonary function test (explor\ri func]ionale respiratorii)
pg picogram
*PG *paralizie general
prostaglandin (prostaglandin)
2PG 2-phosphoglycerate (2-fosfoglicerat)
3PG 3-phosphoglycerate (3-fosfoglicerat)
Pg pregnant (gravid)
**PGP paralizie general progresiv
pH concentra]ia ionilor de hidrogen
Ph Pharmacop(o)eia (Farmacopee)
PH past history (antecedente)
public health (s ate public)
PHA phytoh(a)emagglutinin A (fitohemaglutinin A)
pharm pharmacy, pharmaceutical (farmacie, farmaceutic)
Phe phenylalanine (fenilalanin)
P
i inorganic phosphate (fosfat anorganic)
PI phosphatidylinositol (fosfatidilinozitol)
pulmonary incompetence (insuficien] pulmonar)
PIF prolactin inhibiting factor (factor inhibitor al prolactinei)
proliferation inhibiting factor (factor inhibitor al proliferii)
PIH pregnancy induced hypertension (hipertensiune arterial indus de sarcin)
pil. pilul ( re]ete)
PIP phosphatidylinositol 4-phosphate (fosfatidilinozitol 4-fosfat)
PIP
2 phosphatidylinositol 4,5-biphosphate (fosfatidilinozitol 4,5-bifosfat)
PIT plasma iron turnover (turnover-ul fierului plasmatic)
PJT paroxysmal junctional tachycardia (tahicardie paroxistic jonc]ional)
PK protein kinase (protein kinaz)
pyruvate kinase (piruvat kinaz)
PKA protein kinase A (protein kinaz A)
PKC protein kinase C (protein kinaz C)
PKU phenylketonuria (fenilcetonurie)
pl. plural
*PL
*
phospholipid (fosfolipid)
punc]ie lombar
PLA
1 phospholipase A
1 (fosfolipaz A
1)
PLA
2 phospholipase A
2 (fosfolipaz A
2)
PLC phospholipase C (fosfolipaz C)
PLD phospholipase D (fosfolipaz D)
PLP pyridoxal-5-phosphate (piridoxal-5-fosfat)
pm picometru
PM petit mal
post meridiem
= dup amiaz
postmortem (postmortem) *PMA
*
phorbol 12-myristate 13-acetate (12-miristat 13-acetat forbol)
procrea]ie medical asistat
PMB polymorphonuclear basophil leukocytes (leucocite bazofile polimorfonu-cleare)
PMCA plasma membrane Ca
2+
-ATPase (Ca
2+
-ATPaza membranei plasmatice)
*PMD
*
progressive muscular dystrophy (distrofie muscular progresiv)
psihoz maniacodepresiv
PME polymorphonuclear eosinophil leukocytes (leucocite eozinofile polimorfo-nucleare)
**PMI protec]ie maternoinfantil
PMN polymorphonuclear neutrophil leukocytes (leucocite neutrofile polimorfo-nucleare)
PMS premenstrual syndrome (sindrom premenstrual)
PN postnatal (postnatal)
periarteritis nodosa (periarterit nodoas)
PND paroxysmal nocturnal dyspn(o)ea (dipnee paroxistic nocturn\
PNH paroxysmal nocturnal h(a)emoglobinuria (hemoglobinurie paroxistic noc-turn\
neutral protamine Hagedorn insulin (protamin-insulin Hagedorn neutr)
PNMT phenyl-ethanolamine N-methyl transferase (fenil-etanolamin N-metil transferaz)
Pnx pneumothorax (pneumotorax)
PO per os = pe gur\, oral

91. 91
PO
2 presiunea oxigenului
POA pancreatic oncofetal antigen (antigen pancreatic oncofetal)
POEMS polyneuropathy, organomegaly, endocrinopathy, M protein, skin (chan-ges) (sindrom
care include: polineuropatie, visceromegalii, endocrino-patii, prezen]a proteinei M,
modifici tegumentare)
Pol polymerase (polimeraz - ADN- sau ARN-dependent)
poly A polyadenylate (poliadenilat)
polyadenylic acid (acid poliadenilic)
post. posterior (posterior)
Post-op postoperative (postoperator)
PP postpartum (postpartum)
private patient (bolnav privat)
private practice (practic medical privat)
punctum proximum
= punctul cel mai apropiat la care se realizeaz acomodarea
vitamin care previne pelagra
PPD purified protein derivative (tuberculin) (derivat proteic purificat tuberculinic)
PPH postpartum h(a)emorrhage (hemoragie postpartum)
PP
i inorganic pyrophosphate (pirofosfat anorganic)
PPLO pleuro-pneumonia-like organism ( Mycoplasma pneumoniae)
ppm parts per million (p]i per milion)
PPSB prothrombin, proconvertin, Stuart factor, antih(a)emophilic factor B (pro-trombin\,
proconvertin\, factor Stuart, factor antihemofilic B)
**PPSE poten]ial postsinaptic excitator
**PPSI poten]ial postsinaptic inhibitor
Ppt precipitate (precipitat)
preparation (preparat)
*PR
*
per rectum (administrare pe cale rectal)
poliartrit reumatoid
pulse rate (frecven]a pulsului)
punctum remotum
= punctul cel mai îndeptat la care se realizeaz acomodarea
interval pe electrocardiogram PRF prolactin releasing factor (factor de eliberare a prolactinei)
PRH prolactin releasing hormone (hormon de eliberare a prolactinei)
PRL, Prl prolactin (prolactin)
PRN, p.r.n. pro re nata = dup cum o cer împrejurile (re]ete)
Pro proline (prolin)
PROM premature rupture of membranes (ruptur prematur a membranelor)
pro-UK prourokinase (prourokinaz)
PRPP phosphoribosylpyrophosphate (fosforibozilpirofosfat)
PS phosphatidylserine (fosfatidilserin)
postscript (postscriptum)
pulmonary stenosis (stenoza arterei pulmonare)
PSA prostate-specific antigen (antigen specific prostatic)
PSP phenolsulfonphthalein (fenolsulfonftalein)
PT prothrombin time (timp de protrombin)
PTA plasma thromboplastin antecedent (factorul XI al coagulii)
PTC plasma thromboplastin component (factorul IX al coagulii)
PtdIns phosphatidylinositol (fosfatidilinozitol)
PtdIns 4-P phosphatidylinositol 4-phosphate (fosfatidilinozitol 4-fosfat)
PtdIns P
2 phosphatidylinositol 4,5-biphosphate (fosfatidilinozitol 4,5-bifosfat)
PTH parathyroid hormone (hormon paratiroidian / parathormon)
**PTN presiune [i temperatur normale
PTP protein tyrosine phosphatase (fosfataza tirozinei din proteine)
**PTS protez total de [old
PTT partial thromboplastin time (timp de tromboplastin par]ial)
PU peptic ulcer (ulcer peptic / gastroduodenal)
PUO pyrexia of unknown origin (febr de cauz necunoscut)
PV portal vein (ven port)
pulmonary vein (vena pulmonar)
per vaginam (administrare pe cale vaginal)
plasma volume (volum plasmatic)
*PVC
*
*
polyvinyl chloride (clorur\ de polivinil)
prelevare de vilozit\]i corionice
premature ventricular contraction (contrac]ie ventricular prematur)
presiune venoas central
PVT paroxysmal ventricular tachycardia (tahicardie paroxistic ventricular\)
PZI protamine zinc insulin (protamin-zinc insulin\
q bra] lung al cromozomilor

92. 92
sarcin electric
Q c\ldur
coeficient metabolic
cantitate de sarcin electric
glutamin
ubiquinon
und Q (pe electrocardiogram)
q. quaque = fiecare (re]ete)
•
Q
debit (cardiac, sanguin)
2
O
Q consumul de oxigen
Q
10 ubiquinone (ubiquinon)
q.d. quaque die = în fiecare zi (re]ete)
q.d.s. quater die sumendum = de patru ori pe zi (re]ete)
q.h. quaque hora = la fiecare or (re]ete)
QI quotient intelectuel (coeficient intelectual)
q.i.d. quater in die = de patru ori pe zi (re]ete)
q.l. quantum libet = cât se vrea (re]ete)
q.p. quantum placeat = cât se dore[te (re]ete)
q.q.h. quaque quarta hora = la fiecare patru ore (re]ete)
Qq.hor. quaque hora = la fiecare or (re]ete)
QRS complex QRS (pe electrocardiogram)
QRST interval QRST sau Q-T (complex de unde pe electrocardiogram)
q.s. quantum satis = cât este necesar (re]ete)
QS und QS (pe electrocardiogram)
QS
2 sistol electromecanic
q.s.p. quantum satis pro = cantitate suficient pentru (re]ete)
q.suff. quantum sufficit = cât este suficient (re]ete)
qt quart (sfert)
Q-T interval Q-T (pe electrocardiogram)
quotid. quotidie = în fiecare zi (re]ete)
r coeficient de corela]ie
raz\
recombinare
rezisten] la medicamente
riboz
right (dreapta)
ring chromosome (cromozom inelar)
rota]ie
R arginin
constanta universal a gazelor
constanta lui Rydberg
radical organic hidrocarbonat
raz\
recipe
= prime[te, ia (re]ete)
rezisten] electric
Röntgen
rough (colonii bacteriene)
und R (pe electrocardiogram)
® marc `nregistrat
ρ rho - a [aptesprezecea liter a alfabetului grec
coeficient de corela]ie
densitate masic
densitate de sarcin electric
Ra radiu
*RA *rezerv alcalin
rheumatoid arthritis (poliartrit reumatoid)
**RAA reumatism articular acut
rad radian
radiation absorbed dose (doz de radia]ii absorbite)
rad. radix = r\d\cin (re]ete)
RAO right anterior oblique (oblic anterior drept)
RAST radioallergosorbent test (test de dozare radiometric a alergenilor, prin absorb]ie)
RBC red blood cell (hematie, globul ro[u)
red blood (cell) count (num oarea hematiilor)
RBE relative biological effectiveness (efectivitate biologic relativ)
RBP retinol binding protein (protein de legare a retinolului)
**RBS reac]ie biologic de sarcin
**RCHU rectocolit ulcerohemoragic

93. 93
rcp reciprocal translocation (transloca]ie reciproc)
RD retinal detachment (decolare de retin)
RDE receptor-destroying enzyme (enzim distructiv a receptorului)
RDS respiratory distress syndrome (sindrom de detres respiratorie)
R
e numul lui Reynolds
*RE *reticul endoplasmic
right eye (ochi drept)
REG radioencephalogram (radioencefalogram)
rem röntgen equivalent man (echivalent röntgen uman - unitate de m\sur pentru doza
biologic)
REM rapid eye movement (mi[ci rapide ale globilor oculari)
**REN reticul endoplasmic neted
rep röntgen equivalent physical (echivalent röntgen fizic)
**REP rezonan] electronic paramagnetic
**RER reticul endoplasmic rugos
*RES
*
reticuloendothelial system (sistem reticuloendotelial)
rezonan] electronic de spin
RF releasing factor (factor de eliberare)
respiratory failure (insuficien] respiratorie)
renal failure (insuficien] renal)
rheumatic fever (reumatism articular acut)
rheumatoid factor (factor reumatoid)
RFLP restriction fragment length polymorphism (polimorfism de lungime al fragmentului de
restric]ie)
rH poten]ial de oxidoreducere
Rh Rhesus
rhodium
RH releasing hormone (hormon de eliberare)
RHC right hypochondrium (hipocondru drept)
RHF right heart failure (insuficien] cardiac dreapt)
r-HuEPO recombinant human erythropoietin (eritropoietin uman recombinant)
RIA radioimmunoassay (test radioimunologic)
Rib d-ribose (d-riboz)
*RID
*
radial immunodiffusion (imunodifuzie radial)
radioimunodozare
RIH right inguinal hernia (hernie inghinal dreapt)
RIP rest in peace (decedat)
RIST radioimmunosorbent test (test de radioimunodozare prin absorb]ie)
RMN résonance magnétique nucléaire (rezonan] magnetic nuclear)
RNA ribonucleic acid (acid ribonucleic)
RNase ribonuclease (ribonucleaz)
RNP ribonucleoprotein (ribonucleoprotein)
ROM rupture of membranes (ruptura membranelor)
range of movement (mobilitate)
*ROT *reflexe osteotendinoase
right occipitotransverse (occipitoiliac dreapt transvers - prezenta]ie fe-tal)
Rp Recipe = prime[te, ia (re]ete)
**RP reumatism palindromic
RPE résonance paramagnétique électronique (rezonan] paramagnetic electronic)
RPF renal plasma flow (flux plasmatic renal)
rpm revolutions per minute (rota]ii pe minut)
RQ respiratory quotient (coeficient respirator)
RR respiratory rate (frecven] respiratorie)
rRNA ribosomal RNA (ARN ribozomal)
RSV Rous sarcoma virus (virusul sarcomului Rous)
RTA renal tubular acidosis (acidoz renal tubular)
road traffic accident (accident de trafic)
RTF resistance transfer factor (factor de transfer al rezisten]ei)
RTK receptor tyrosine kinase (receptor cu activitate tirozin kinazic\
RV residual volume (volum rezidual)
retroversion (retroversie)
right ventricle (ventricul drept)
RVA rabies vaccine adsorbed (vaccin antirabic adsorbit)
RVH right ventricular hypertrophy (hipertrofie ventricular dreapt)
Rx prescription, treatment (re]et\, tratament)
radioscopy (radioscopie)
RyR ryanodine receptor (receptor de rianodin)

94. 94
s coeficient de sedimentare
secund
S entropie
faza de sintez a ADN în ciclul celular
r\d\cini nervoase sacrate
satura]ie
serin
Siemens
smooth (colonii bacteriene)
sulf
Svedberg
und S (pe electrocardiogram)
vertebre sacrate (S1-S5)
s
sine
= f (re]ete)
ss
semis
= o jum ate (re]ete)
σ sigma - a optsprezecea liter a alfabetului grec
coeficient de tensiune superficial
devia]ie standard
*SA
*
sinoatrial (sinoatrial)
stenoz aortic
s.a. secundum artem = dup regulile artei (re]ete)
**SAL ser antilimfocitar
**SAT ser antitetanic
SB sinus bradycardia (bradicardie sinusal)
stillbirth (n\scut mort)
SBE subacute bacterial endocarditis (endocardit bacterian subacut)
SC, sc subcutaneous (subcutanat)
SCAN scanner (scaner)
SCAT sheep cell agglutination test (test de aglutinare a celulelor de oaie)
scu-PA single chain urokinase-type plasminogen (plasminogen asem or uroki-nazei cu un
singur lan])
SD skin dose (doz cutanat)
standard deviation (devia]ie standard)
streptodornase (streptodornaz)
SDE specific dynamic effect (ac]iune dinamic specific - a alimentelor)
SDH sorbitol dehydrogenase (sorbitol dehidrogenaz)
SDS sodium dodecyl sulfate (sodiu dodecil sulfat)
SDS-PAGE sodium dodecyl sulfate - polyacrylamide gel electrophoresis (electrofore-z în gel de
sodiu dodecil sulfat-poliacrilamid)
SE standard error (eroare standard)
SED skin erythema dose (doz cutanat eritem)
SEP somatosensory evoked potential (poten]ial evocat somatosenzorial)
Ser serine (serin)
SERCA smooth endoplasmic reticulum Ca
2+
-ATPase (Ca
2+
-ATPaza reticulului en-doplasmic
neted)
*SF
*
scarlat fever (scarlatin\
semne func]ionale
synovial fluid (lichid sinovial)
SFEMG single fiber electromyography (electromiografie pe o singur fibr)
SG gradient ventricular (în electrocardiografie)
SGOT serum glutamic-oxaloacetic transaminase (transaminaz glutamic-oxala-cetic seric\
SGPT serum glutamic-pyruvic transaminase (transaminaz glutamat-piruvat se-ric)
SH serum hepatitis (hepatit seric)
social history (antecedente sociale, factori de risc)
surgical history (antecedente chirurgicale)
SH2 domain Src homology domain 2 (domeniul 2 omolog al Src)
SH3 domain Src homology domain 3 (domeniul 3 omolog al Src)
*SI
*
sacroiliac (sacroiliac)
Sistem Interna]ional (de unit\]i de m\sur)
s.i.d. semel in die = o dat pe zi (re]ete)
*SIDA sacroiliac dreapt anterioar (prezenta]ie fetal)
syndome d’immuno-déficience acquise (sindromul imunodeficien]ei dobândite)
**SIDP sacroiliac dreapt posterioar (prezenta]ie fetal)
SIDS sudden infant death syndrome (sindrom de moarte subit la copil)
**SIDT sacroiliac dreapt transvers (prezenta]ie fetal)
sing. singular
**SISA sacroiliac stâng anterioar (prezenta]ie fetal)
**SISP sacroiliac stâng posterioar (prezenta]ie fetal)
**SIST sacroiliac stâng transvers (prezenta]ie fetal)

95. 95
**SITE sindrom de imunodepresie T epidemic
sl sublingual (sublingual)
**SLA scleroz lateral amiotrofic
SLE systemic lupus erythematosus (lupus eritematos sistemic)
St. Louis encephalitis virus (virusul encefalitei St. Louis)
**SLP somn lent profund
*SM *
*
spa]iu mort
sphingomyelin (sfingomielin)
stenoz mitral
systolic murmur (suflu sistolic)
SMR standard mortality / morbidity ratio (raport mortalitate standard / morbiditate)
**SN sistem nervos
**SNA sistem nervos autonom
SNAP sensory nerve action potential (poten]ial de ac]iune al nervului senzorial)
**SNC sistem nervos central
snRNA small nuclear RNA (ARN nuclear de mici dimensiuni)
snRNP small nuclear ribonucleoprotein (ribonucleoprotein nuclear mic)
SNS sympathetic nervous system (sistem nervos simpatic)
**SNV sistem nervos vegetativ
SOB shortness of breath (dispnee)
Sol solution (solu]ie)
s.o.s. si opus sit = dac este necesar (re]ete)
**SP scleroz în pl\ci
somn paradoxal
sp. gr. specific gravity (greutate specific)
**SPA spondilartrit anchilozant
SPCA serum prothrombim conversion accelerator (factorul VII al coagulii)
SPECT single photon emission computed tomography (tomografie computerizat cu emisie de
foton unic)
sr steradian
SRBC sheep red blood cell (hematie de oaie)
**SRE sistem reticuloendotelial
SRH somatotropin-releasing hormone (hormon de eliberare a somatotropinei)
SRIF somatotropin release inhibiting factor (factor de inhibare a eliberii de so-matotropin)
sRNA soluble RNA (ARN solubil)
SROM spontaneous rupture of membranes (ruptur spontan a membranelor)
SRP signal recognition particle (particul semnal de recunoa[tere)
SRS-A slow-reacting substance of anaphylaxis (substan] cu reactivitate lent în anafilaxie)
SS somatostatin (somatostatin)
SSD source-skin distance (distan]a surs\-piele)
ssDNA single-stranded DNA (ADN cu o singur elice)
ssRNA single-stranded RNA (ARN cu o singur elice)
SSS sick sinus syndrome (boala nodului sinusal)
ST sinus tachycardia (tahicardie sinusal\
somatotropin (somatotropin)
S-T segment S-T (pe electrocardiogram)
st. stet = s fie l\sat s stea; stent = s fie l\sa]i s stea (re]ete)
STAT signal transducers and activators of transcription (transductori [i activatori semnal ai
transcrip]iei)
stat. statim = imediat (re]ete)
STD sexually transmitted disease (maladie transmisibil sexual)
STH somatotropic hormone (hormon somatotrop)
STP standard temperature and pressure: 0
0
C and 760 mmHg (temperatur [i presiune
standard)
STS serologic test for syphilis (test serologic pentru sifilis)
Sv Sievert
SVC superior vena cava (vena cav superioar)
SVT supraventricular tachycardia (tahicardie supraventricular)
Sx symptoms or signs (simptome sau semne)
SY syphilis (sifilis)
syr. syrup (sirop) ( re]ete)
t temperatur
timp
transloca]ie
T celul timodependent
perioad (în mi[carea oscilatorie)
temperatur absolut
tensiune intraocular

96. 96
tera-
Tesla
timidin
timin
transmisie / transparen]
treonin
tritiu
r\d\cini nervoase toracice
und T (pe electrocardiogram)
vertebre toracice (T1-T12)
T½, t½ durat de semivia]
timp de înjum \]ire
T
3 triiodothyronin (triiodotironin)
T
4 tetraiodothyronin (tetraiodotironin / tiroxin)
θ unghi
τ tau - a nou\sprezecea liter a alfabetului grec
durat medie de via]
torque (moment / cuplu de torsiune)
θ theta - a opta liter a alfabetului grec
*TA *tensiune arterial
toxin-antitoxin (toxin\-antitoxin)
TAB typhoid / paratyphoid A and B vaccine (vaccin tifoid / paratifoid tip A [i B)
tab. tablet (tablet)
TABC typhoid / paratyphoid A, B and C vaccine (vaccin tifoid / paratifoid tip A, B [i C)
TABTD typhoid / paratyphoid A and B / diphtheria / tetanus vaccine (vaccin tifoid / paratifoid
tip A [i B / difterie / tetanos)
*TAC
*
tetracaine, adrenaline, cocaine (tetracain\, adrenalin\, cocain)
tomografie axial computerizat
**TACO tomografie axial comandat prin ordinator
**TAD tensiune arterial diastolic
**TAI tomografie axial informatizat
**TAR tensiune arterial retinian
**TAS tensiune arterial sistolic
TB (Tb) tuberculosis (tuberculoz)
TBG thyroxine-binding globulin (globulin de legare a tiroxinei)
TBII TSH-binding inhibitory immunoglobulins (imunoglobuline inhibitoare a le-gii TSH-
ului)
Tc techne]iu
99m
Tc techne]iu 99 metastabil (radioizotop)
*TC *tomografie computerizat
transcobalamin (transcobalamin)
**TCA timp de cefalin activat
**TCC traumatism craniocerebral
TCD
50 median tissue culture dose (doz medie pentru culturi de ]esuturi)
TCID
50 median tissue culture infective dose (doz infec]ioas medie pentru culturi de ]esuturi)
TCMI T-cell mediated immunity (imunitate mediat de celulele T)
TCR T-cell antigen receptor (receptor pentru antigen al celulei T)
TCT thyrocalcitonin (tirocalcitonin)
Td tetanus and diphtheria toxoids, adult type (toxoizii tetanosului [i difteriei, tip adult)
**TD tub digestiv
t.d. ter die = de trei ori pe zi (re]ete)
TD
50 median toxic dose (doz toxic medie)
TDA TSH-displacing antibody (anticorp de deplasare, de înlocuire a TSH)
TDM tomodensitometry (tomodensitometrie)
TDP thymidine diphosphate (timidin difosfat)
TdT terminal deoxynucleotidyl transferase (transferaza deoxinucleotidului terminal)
**TE tomografie de emisie
transfer de embrioni
TEA tetraethylammonium (tetraetilamoniu)
TeBG testosterone-estradiol-binding globulin (globulina de legare a testostero-nului [i
estradiolului)
TED threshold erythema dose (doz prag eritem)
TEE trans(o)esophageal echocardiography (ecocardiografie transesofagian)
temp. temperatur
TENS transcutaneous electrical nerve stimulation (stimulare nervoas electric
transcutanat)
TeTAB tetanus / typhoid / paratyphoid A and B vaccine (vaccin tetanos / tifoid / paratifoid A
[i B)

97. 97
TG triglyceride (triglicerid)
thyroglobulin (tiroglobulin)
TGA thromboplastin generation accelerator (accelerator al generii de trombo-plastin)
TGF transforming growth factor (factor de cre[tere transformant)
** TGO transaminaz glutamic-oxalacetic
**TGP transaminaz glutamic-piruvic
** TGT test de generare a tromboplastinei
Th thoriu
THC tetrahydrocannabinol (tetrahidrocanabinol)
THE tetrahydrocortisone (tetrahidrocortizon)
THF tetrahydrocortisol (tetrahidrocortizol)
Thr threonine (treonin)
*TI *tomografie informatizat
tricuspid insufficiency (insuficien] tricuspidian)
TIA transient ischemic attack (atac ischemic tranzitoriu)
TIBC total iron-binding capacity (capacitate total de fixare a fierului)
t.i.d. ter in die = de trei ori pe zi (re]ete)
t.i.n. ter in nocte = de trei ori pe noapte (re]ete)
tinct. tincture (tinctur)
**TIT test de imobilizare a treponemelor
TJ triceps jerk (reflex tricipital)
TK thymidine kinase (timidin kinaz\
TKD tokodynamometer (tocodinamometru)
TKG tokodynamograph (tocodinamograf)
Tl taliu
TLC thin layer chromatography (cromatografie în strat sub]ire)
total lung capacity (capacitate pulmonar total)
T
m melting temperature (temperatur de topire)
TMn tensiune (arterial) minim
TMP thymidine monophosphate (timidin monofosfat)
TMx tensiune (arterial) maxim
TMy tension moyenne (tensiune medie)
TNF tumour necrosis factor (factor de necroz tumoral)
TNM tumor, nodes, metastasis (clasificare a tumorilor maligne: T - tumor\, N -ganglioni
limfatici, M - metastaz)
TNS transcutaneous nerve stimulation (stimulare nervoas transcutanat)
TNT trinitrotoluene (trinitrotoluen)
top. topically (topic)
TOPV poliovirus vaccine live oral trivalent (vaccin poliovirus trivalent cu administrare oral)
*TP *timp de protrombin
temperature and pulse (temperatur [i puls)
TPA 12-O-tetradecanoyl-phorbol-12-acetate (12-O-tetradecanoil-forbol-12-ace-tat,
cunoscut [i cu abrevierea PMA)
tissue plasminogen activator (activator de plasminogen tisular)
TPHA Treponema pallidum hemagglutination assay (test de hemaglutinare pentru T.
pallidum
) TPI Treponema pallidum immobilisation (test de imobilizare a T. pallidum)
TPN triphosphopiridine nucleotide (nucleotid trifosfopiridin)
TPNH triphosphopiridine nucleotide ( (nucleotid trifosfopiridin - forma redus)
*TR
*
tricuspid regurgitation (insuficien] tricuspidian)
tu[eu rectal
TRF thyrotropin-releasing factor (factor de eliberare a tirotropinei)
TRH thyrotropin-releasing hormone (hormon de eliberare a tirotropinei)
trit. triturate (triturat)
tRNA transfer RNA (ARN de transfer)
Trp tryptophan (triptofan)
TRT (Tx) treatment (tratament)
*TS *
*
tentativ de suicid
timp de sângerare
tricuspid stenosis (stenoz tricuspidian)
TSA tumor-specific antigen (antigen specific tumoral)
TSH thyroid-stimulating hormone (hormon de stimulare a secre]iei tiroidiene)
tsp teaspoon (linguri])
TSTA tumor-specific transplantation antigen (antigen tumoral specific de trans-plantare)
**TSV tahicardie supraventricular
** TT timp de trombin
T-TAB tetanus / typhoid / paratyphoid A [i B vaccine (vaccin tetanos / tifoid / pa-ratifoid A [i
B

98. 98
TTH thyreotropic hormone (hormon tireotrop)
**TTL test de transformare limfoblastic
TTP thymidine triphosphate (timidin trifosfat)
TU tuberculin unit (unitate de tuberculin)
TURP transurethral prostatic resection (rezec]ie prostatic transuretral)
**TV tahicardie ventricular
tu[eu vaginal
**TVP tromboz venoas profund
TXA
2, TXB
2 thromboxanes A
2 and B
2 (tromboxani A
2 [i B
2)
Tyr tyrosine (tirozin)
u unitate atomic de mas
U und U (pe electrocardiogram)
unitate
unitate interna]ional de activitate enzimatic
uracil
uraniu
uridin
UB unitate Bodansky
UC urinary cateter (sond urinar)
ulcerative colitis (rectocolit ulcerohemoragic)
UCG urinary chorionic gonadotrophin (gonadotrofin corionic urinar)
UDP uridine diphosphate (uridin difosfat)
UDP-Gal uridine diphosphate galactose (uridin difosfat galactoz)
UDP-Glc uridine diphosphate glucose (uridin difosfat glucoz)
UG urogenital (urogenital)
UHF ultra high frequency (frecven] ultraînalt)
UHT ultra high temperature (temperatur ultraînalt)
**UI unitate interna]ional
**UIV urografie intravenoas
UK urokinase (urokinaz)
ult. praes. ultimum praescriptus = ultimul prescris (re]ete)
UMP uridine monophosphate (uridin monofosfat)
ung. unguent ( re]ete)
**UPR uropielografie retrograd
UQ ubiquinone (ubiquinon)
upper quadrant (cadran superior)
UR urology (urologie)
US ultrasound (ultrasunet)
USS ultrasound scanning (ecotomografie)
UT urinary tract (c\i urinare)
UTI urinary tract infection (infec]ie urinar)
UTP uridine triphosphate (uridin trifosfat)
UV ultraviolet (ultraviolet)
UVA ultraviolet A (ultraviolet A)
UVB ultraviolet B (ultraviolet B)
UVC ultraviolet C (ultraviolet C)
v vitez de deplasare
vitez de reac]ie
V voltage (poten]ial electric)
valin
vanadiu
ventila]ie
vedere
Volt
volum
v / v volum (de solvit) per volum (de solvent)
v. vein (ven\
V
0 vitez ini]ial (de reac]ie)
V
A debit ventilator alveolar
volumul aerului alveolar
*VA *ventila]ie alveolar
visual acuity (acuitate vizual)
VoltAmper
Val valine (valin\
var. variety (varietate)
*VC *
*
ven cav
vital capacity (capacitate vital)
volum curent

99. 99
VCG vectorcardiogram (vectocardiogram)
**VCI ven cav inferioar
**VCS ven cav superioar
*VD
*
venereal disease (boal veneric)
ventricul drept
VDH valvular disease of the heart (boal valvular cardiac)
VDRL Venereal Disease Research Laboratory (cercet\ri de laborator privind bolile venerice)
VE vaginal examination (tu[eu vaginal)
**VEC volum extracelular
**VEM volum eritrocitar mediu
**VEMS volum expirator maxim pe secund
VEP visual evoked potential (poten]ial vizual evocat)
VF ventricular fibrillation (fibrila]ie ventricular\)
vocal fremitus (vibra]ii vocale)
VF, vf visual field (câmp vizual)
VFib ventricular fibrillation (fibrila]ie ventricular\)
VFl ventricular flutter (flutter ventricular)
**VG valoare globular
**VGM volum globular mediu
VH viral hepatitis (hepatit viral)
**VHA virusul hepatitei A
**VHB virusul hepatitei B
**VHC virusul hepatitei C
**VHD virusul hepatitei D
**VHE virusul hepatitei E
**VIC volum intracelular
VIG vaccinia immunoglobulin (imunoglobulin antivaccinia)
**VIH virusul imunodeficien]ei umane
VIP vasoactive intestinal peptide (peptid intestinal vasoactiv)
Vit vitamin (vitamin)
VLDL very low-density lipoproteins (lipoproteine cu densitate foarte sc\zut)
**VM, VMx ventila]ie maxim
VMA vanillylmandelic acid (acid vanilmandelic)
V
max vitez maxim (pentru reac]ii catalizate enzimatic)
vol. volum
vol. % volum procentual
*VP *vena port
venous pressure (presiune venoas)
VPB ventricular premature beat (contrac]ie ventricular prematur)
VPC ventricular premature complex (complex ventricular prematur)
VPD ventricular premature depolarization (depolarizare ventricular prematur)
VPRC volume of packed red cells (hematocrit)
**VR volum rezidual
**VRE volum de rezerv expiratorie
**VRI volum de rezerv inspiratorie
*VS *ventricul stâng
vesicular sound (murmur vezicular)
VSD ventricular septal defect (comunicare interventricular\
VSG variable surface glycoprotein (glicoprotein variabil de suprafa])
**VSH vitez de sedimentare a hematiilor
**VSR virusul sarcomului Rous
V
T tidal volume (volum curent)
VT ventricular tachycardia (tahicardie ventricular\
VU varicose ulcer (ulcer varicos)
very urgent (foarte urgent)
VUR vesicoureteric reflux (reflux vezico-ureteral)
vv. veins (vene)
**VVZ virus varicelozosterian
V-Z Varicella-Zoster virus (virus varicelozosterian)
VZIG Varicella-Zoster immunoglobulin (imunoglobulin varicelo-zosterian)
VZV Varicella-Zoster virus (virus varicelozosterian)
W triptofan
water (ap)
Watt
wolfram (tungsten)
work (lucru mecanic)
w / v weight (of solute) per volume (of solvent) (greutatea solvitului raportat la volumul de

100. 100
solvent; greutate pe volum)
Wb Weber
WBC white blood cell (leucocit)
white blood (cell) count (num oare leucocitar)
WHO World Health Organization (Organiza]ia Mondial a S \]ii)
WPW Wolff-Parkinson-White syndrome (sindrom Wolff-Parkinson-White)
WR Wassermann reaction (reac]ie Bordet-Wassermann)
wt weight (greutate)
x abscis
necunoscut
X aminoacid necunoscut sau non-standard
cromozom
unitate Kienbock
reactan]
xantin
xantozin
ξ xi - a paisprezecea liter a alfabetului grec
X
medie aritmetic
Xao xanthosine (xantozin)
XMP xanthosine monophosphate (xantozin monofosfat)
XR X-ray (radiografie)
XX cariotip
XY cariotip
y ordonat
Y cromozom
tirozin
yard
ytriu
υ upsilon - a dou\zecea liter a alfabetului grec
yr year (an)
Z glutamin / glutamat
impedan]
num atomic
zgomot cardiac (Z
1 -
_ Z
4)
sarcin electric net
ζ zeta - a [asea liter a alfabetului grec
ZE Zollinger-Ellison syndrome (sindrom Zollinger-Ellison)
Zn zinc

101. 101


VIII. VOCABULAR DE TERMENI MEDICALI


HIPOCRATE (HIPPOKRATES) DIN COS (460 - circa 377 î. Hr.), cel
mai mare medic al antichitãþii, considerat "
pãrintele medicinii". Meritul
principal al lui Hipo-crate constã în îndepãrtarea din medicinã a magiei ºi
a superstiþiilor. Dacã majoritatea predecesorilor sãi porneau de la teorie la
ex-perienþã, Hipocrate susþine, pentru prima oarã, principiul fundamental
al observaþiei raþionale, considerând cã bolile au cauze specifice, iar trata-
mentele trebuie sã corecteze circumstanþele apariþiei acestora. El a definit
pentru totdeauna medicina ca o artã ºi o ºtiinþã, am-bele componente ale
medicinii fiind în esenþa lor umane, de-oarece "
nu existã iubire pentru
medicinã fãrã iubire pentru oameni
". Hipocrate practica o examinare a pacienþilor de o
remarcabilã precizie ºi varietate, iar remediile pe care le reco-manda erau de origine naturalã,
uneori inoperante, dar nicio-datã periculoase. Doctrina hipocraticã este cuprinsã în
Corpus
hippocraticum
, colecþie de scrieri variate ca stil (foarte probabil redactate ºi de elevi ai
maestrului). Datelor medicale le sunt asociate aforismele ºi perenul
Jurãmânt hipocratic.


ABARTICULAR, adj. / abarticulaire, adj. / abarti-cular. [Lat. ab = de la;
articularius = articular.] Care este situat în vecin atea unei articula]ii,
f a avea o leg ur structural sau func]ional cu aceasta.
ABATERE STANDARD / écart-type / standard deviation. Sin.: devia]ie
standard (v.).
ABAZIE, s. f. / abasie, s. f. / abasia.
[Gr. a - priv.; basis = mers.]
Imposibilitate de a merge normal din cauza tulburii coordonii
mi[cilor, f\ modificarea for]ei musculare, nici a sensibilit\]ii. Se
asociaz\, în general, cu *astazia.
ABCEDAT, adj. / abcédé, -e, adj. / abscessed.
[Lat. ab = îndeptat de;
cedere = a trece, a se duce.] Care s-a transformat într-un *abces. Ex.: tumor a.
ABCES, s. n. / abcès, s. m. / abscess.
[Lat. abs-cessus, de la ab = îndeptat de, cedere = a trece, a se duce.] Colec]ie de puroi
con]inut într-o cavi-tate neoformat\, rezultând în principal din *necro-za unei zone tisulare, consecutiv *inflama]iei. Ti-puri: 1)
A.
alveolar
, situat într-o alveol dentar\. 2) A. artrifluent - a. rece de origine tuberculoas\, cu punct de plecare osteoarticular. 3) A.
Brodie
, v. boalã Brodie. 4) A. cald - care este înso]it de sem-ne inflamatorii: c\ldur local\, înro[ire-congestie, durere. 5) A.
cerebelos [i cerebral - situate la nivelul cerebelului [i, respectiv, creierului. 6) A. limfatic - consecutiv unei inflama]ii a unui ganglion
limfatic. 7)
A. mamar - care complic o infec]ie a glandei mamare. 8) A. rece - colec]ie purulent f\-r semne acute, care se
formeaz lent [i insidios într-o infec]ie cronic\, mai ales în cursul unei tu-berculoze osteoarticulare sau ganglionare. 9)
A.
septicemic - de origine hematogen\, complicând o *septicemie. 10) A. steril - al cui con]inut, dup *cultur\, nu duce la
constatarea prezen]ei micro-organismelor. 11)
A. traumatic - provocat de un traumatism.
ABDOMEN, s. n. / abdomen, s. m. / abdomen. NA: abdomen.
[Lat. abdomen, -inis: posibil de la abdere = a ascunde, a t\inui [i
omen, -minis = prevestire (pentru c se considera c examenul viscerelor animalelor sacrificate permitea prezicerea viitorului). ]
Regiune inferioar a trunchiului, separat de *torace prin diafragm [i limitat inferior de *bazin prin plan[eul pelvin. Cavitatea
abdominal este delimitat de o serie de elemente ale scheletului: posterior - rahisul, de la a 12-a vertebr dorsal la a 5-a
lombar\; superior - partea inferi-oar a cu[tii toracice; inferior - bazinul osos. A-ceste elemente scheletice servesc ca suport unui
puternic unghi musculoaponevrotic constituit de fiecare parte, lateral drept [i stâng, din cei trei mu[chi largi ai abdomenului
(marele oblic, micul oblic [i transversal) [i anterior din cei doi mu[chi drep]i ai abdomenului. Partea superioar a cavit\-]ii
abdominale se întinde în interiorul cu[tii toracice, formând lojile subfrenice dreapt [i stâng\, care corespund fe]ei inferioare a
fieceia din cupolele diafragmului. Ele con]in organele cu topografie toraco-abdominal\: ficat, stomac, splin\. *Peritoneul
abdominal, cu cele dou foi]e, parietal [i visceral\, delimiteaz cavitatea peritoneal\, ale cei limite se confund cu cele ale
cavit\]ii abdominale. Tubul digestiv abdominal, învelit de peritoneul visceral, ocup\ cea mai mare parte a a. Posterior organelor
peritoneale se g\sesc spa]iul [i organele retroperitoneale. Diviziunile topografice vechi, clasice, conservate în limbajul clinic,
proiecteaz pe peretele anterior (peretele explor\-rii manuale a abdomenului) nou regiuni delimitate cu ajutorul a dou linii
orizontale: superioar\, care trece prin arcurile costale, [i inferioar\, prin crestele iliace, [i de dou linii verticale, care urc din
mijlocul ligamentului inghinal. Regiunile astfel delimitate sunt: în etajul abdominal superior - hipocondrul drept, epigastrul [i
hipocondrul stâng; în etajul abdominal mijlociu - flancul drept (regiunea lombar drept\ ogastrul (regiunea ombilical\
flancul stâng (regiunea lombar stân-g\în etajul abdominal inferior - regiunea inghinal dreapt\, regiunea pubian (sau
hipogastrul) [i regiunea inghinal stâng\.
ABDOMEN ACUT / abdomen aigu / acute abdo-men. Stare patologic de regul cu debut brusc, dominat de durerea abdominal
cu semne obiective la palpare (*apare muscular sau *con-tractur abdominal\terare (variabil\ nate
de inflama]ia, perfora]ia, ob-struc]ia, infarctizarea sau ruptura organelor intra-abdominale. Cauze: colecistit acut\, apendicit
acut\, ulcer peptic perforat, hernie strangulat\, tromboz a arterei mezenterice superioare, ruptu-r splenic etc. ~n prezent se
apreciaz c denumirea de a. a. con]ine o conota]ie `n[el oare [i uneori eronat\. Cele mai evidente a. a. pot s nu necesite
interven]ie chirurgical [i, dimpotriv\, dureri abdominale u[oare pot vesti apari]ia unei ur-gen]e. Sin.: abdomen chirurgical. V. [i
durere abdominal\.
ABDOMEN DE BATRACIAN / ventre de batra-cien / frog belly. Aspect particular al a. bolnavilor cu *ascit veche. Se caracterizeaz
prin lgirea p]ilor laterale ale a., care devine asem or ca form cu a. broa[tei.
ABDOMEN CHIRURGICAL / abdomen chirurgical / surgical abdomen. Sin.: abdomen acut (v.).
ABDOMEN ÎN CORABIE / ventre en bateau / sca-phoid abdomen. Aspect particular al a., a cui parte central este excavat\,
formând o depre-siune delimitat de ultimele coaste [i de oasele iliace. Se observ în numeroase boli, îndeosebi în holer\,
meningit tuberculoas\, *colic saturnin [i în sti de *emaciere.
ABDOMEN ÎN DESAG| / ventre en besace / pendulous abdomen. Deformarea a. la obezii în vârst\ sau la multipare la sfâr[itul
sarcinii. A., în loc s proemine, atârn peste simfiza pubian [i, uneori, peste coapse.
ABDOMEN DE LEMN / ventre de bois / wooden belly. Form major de *contractur abdominal\, care la palpare prezint o duritate
asem oare cu duritatea lemnului. Este caracteristic *peritoni-tei acute.
ABDOMINOCENTEZ|, s. f. / abdominocentèse, s. f. / abdominocentesis.
[V. etimologia termenului abdomen; gr. kentesis =
în]ep ur\.
] Punc-]ie abdominal\, efectuat de obicei în scopul eva-cuii unei colec]ii lichidiene. Sin.: paracentez abdominal\,
punc]ie abdominal\. V. [i paracen-tez\.

102. 102
ABDOMINOSCOPIE, s. f. / abdominoscopie s. f. / abdominoscopy. [V. etimologia termenului abdomen; gr. skopia = examinare,
de la
skopein = a vedea, a examina.] Examinarea cavit\]ii abdominale cu ajutorul unui endoscop. V. [i laparoscopie.
ABDUCTOR, adj., s. m. / abducteur, adj., s. m. / abductor.
[Lat. ab = îndeptat de; ducere = a duce, a purta.] (Mu[chi) care
serve[te la *abduc-]ie.
ABDUC}IE, s. f. / abduction, s. f. / abduction.
[Lat. abductio, -onis, de la ab = îndeptat de, ductio, -onis = ducere [i ducere
= a duce, a pur-ta.
] 1) Termen folosit pentru a defini o mi[care ca-re îndepteaz un membru sau un segment de membru de
planul sagital, median. 2) Atitudine re-zultat din aceast mi[care.
ABERANT, adj. / aberrant, -e, adj. / aberrant.
[Lat. aberrare = a se r \ci, a se abate, de la ab = îndeptat de, errare = a devia.]
Care se abate de la normal prin aspect, structur sau localizare. Termenul se utilizeaz îndeosebi cu referire la tra-iectele
anormale ale vaselor sanguine [i ale ner-vilor.
ABERA}IE, s. f. / aberration, s. f. / aberration.
[Lat. aberratio, -onis, de la ab = îndeptat de, errare = a devia.] Abatere,
deviere de la normal, anomalie. Termenul este utilizat, îndeosebi cu re-ferire la defectul de *stigmatism al unui sistem op-tic, care
antreneaz o deformare sau o lips de claritate a imaginii.
ABERA}IE CROMOZOMIAL| / aberration chro-mosomique / chromosome aberration. Orice a-nomalie cromozomial\, fie numeric\

(*aneuploi-die, *monosomie, *poliploidie, tetraploidie, trisomi-e), fie structural\, cu modificare cantitativ (aneu-zomie, dele]ie,
trisomie par]ial\ odifi-care cantitativ (fuziune centric\, transloca]ie e-chilibrat\, inversiune). A. c. poate fi congenital
sau dobândit\. Sin.: anomalie cromozomial\.
ABETALIPOPROTEINEMIE, s. f. / abêtalipopro-téinémie, s. f. / abetalipoprotein(a)emia.
[Gr. a - priv.; β - a doua liter a alfabetului
grec;
gr. lipos = gr\sime; protos = primul; -inã; haima, -atos = sânge.] Sindrom ereditar caracterizat prin sc\de-rea
betalipoproteinelor în sânge, *acantocitoz\, hipocolesterolemie, neuropatie, *retinit pigmen-tar atipic [i *malabsorb]ie. Sin.:
sindrom Bas-sen-Kornzweig.
ABIOGENEZ|, s. f. / abiogenèse, s. f. / abioge-nesis.
[Gr. a- priv.; bios = via]\; genesis = producere, de la gennan = a produce.]
Teorie conform ceia via]a este originar din materia nevie, anor-ganic\. Punctul culminant al a. a fost teoria genera]iei spontane
(sec. al XVII-lea), dar adep]i ai a., cu argumente mai elaborate, exist [i `n prezent.
ABIOTIC, adj. / abiotique, adj. / abiotic.
[Gr. a - priv.; bios = via]\.] Care se opune vie]ii. Ex.: fac-tor a., mediu a.
ABIOTROFIE, s. f. / abiotrophie, s. f. / abiotro-phy.
[Gr. a - priv.; bios = via]\; trophe = hran\, nutri]ie.] Proces degenerativ care
afecteaz pre-matur structurile histologice, îndeosebi forma]iuni-le nervoase, f o cauz aparent\. Ex.: a. retinei din *retinita
pigmentar\.
ABLACTA}IE, s. f. / ablactation, s. f. / ablacta-tion.
[Lat. ablactatio, -onis = `n]care, de la ab = îndeptat de, lactatio, -onis
= al\ptare, de la
lac, lactis = lapte.] 1) Încetarea secre]iei de lapte, adic a *lacta]iei. 2) Mai rar, *în]care.
ABLA}IE, s. f. / ablation, s. f. / ablation.
[Lat. ab-latio, -onis = separare, îndeptare, de la auferre = a `ndepta.] Îndeptarea
chirurgical din orga-nism a unui organ sau a unei forma]iuni patologice.
ABLEFARIE, s. f. / ablépharie, s. f. / ablepharia.
[Gr. a - priv.; blepharon = pleoap\.] Absen]a par-]ial sau total a pleoapelor.
ABLUTOMANIE, s. f. / ablutomanie, s. f. / ablu-tomania.
[Lat. ablutio, -onis = sp\lare, purificare, de la abluere = a cur\]a prin
sp\lare (
ab = `ndeptat de; luere, de la lavare = a sp\la).] Manie constând `n sp\latul excesiv de frecvent.
ABO / ABO / ABO. Abrev. utilizat `n mod curent pentru grupe sanguine. V. grup sanguin.
ABOCLUZIE, s. f. / abocclusion, s. f. / abocclu-sion.
[Lat. ab = îndeptat de; lat. medieval oc-clusio, -onis, de la occludere =
a `nchide [i
clau-dere = a `nchide.] Denti]ie în care din]ii arcadei superioare (maxilar superior) [i ai arcadei inferi-oare (mandibul\
nu se afl în contact.
ABORTIV, adj. / abortif, -ive, adj. / abortive, a-bortient.
[Lat. abortivus, de la ab - priv., oriri = a se na[te.] 1) Care provoac
*avortul. Ex.: mane-vr a., substan] a. 2) Care nu ajunge la dezvol-tare complet\. Ex.: forma a. a unei boli.
ABRAHIE, s. f. / abrachie, s. f. / abrachia.
[Gr. a - priv.; lat. brachium, gr. brakhion, -onos = bra].] Absen] congenital a
bra]elor.
ABRAHIOCEFALIE, s. f. / abrachiocéphalie, s. f. / abrachiocephalia.
[Gr. a - priv.; lat. brachium, gr. brakhion, -onos = bra];
kephale = cap.] Mon-struozitate constând în absen]a congenital a bra-]elor [i a capului.
ABRAZIUNE, s. f. / abrasion, s. f. / abrasion.
[Lat. abrasio, -onis = radere, de la abradere = a rade (ab - priv.; radere = a
r\zui).
] 1) Separarea sau excizia unor fragmente mici de piele sau de membrane mucoase superficiale prin r\zuire sau frecare. 2)
Uzur sau tocire a din]ilor de cauz fi-ziologic (mastica]ie) sau patologic (defecte structurale dentare sau factori mecanici
anormali). 3) În general, uzura unei structuri prin frecare.
ABRAZIV, adj., s. n. / abrasif, -ive, adj., s. m. / abrasive.
[Lat. abrasum de la abradere = a rade (ab - priv.; radere = a r\zui).]
1) Despre o substan] dur\, de regul de origine mineral\, utilizat fie pentru netezirea suprafe]elor rugoase ale unor piese (de ex.,
`n tehnica dentar\ e]ele netede. 2) Agent de cur\]ire care se adaug `n pastele de
din]i. Ex.: carbonat de calciu, fosfa]i de calciu, silica]i etc.
ABREAC}IE, s. f. / abréaction, s. f. / abreaction.
[Lat. ab = de la; fr. réaction, din lat. actio, -onis = ac]iune, de la agere = a
ac]iona.
] V. catharsis.
ABSEN}|, s. f. / absence, s. f. / absence.
[Lat. absentia = absen]\.] Suspendarea brutal\, com-plet sau par]ial\, de durat foarte
scurt (2 pân la 15 secunde) a func]iilor psihice superioare, ca-re înso]e[te anumite descci epileptice gene-ralizate (*mal
epileptic). Se manifest prin întreru-perea activit\]ii voluntare, a mimicii [i obnubila-rea con[tien]ei, asociat uneori cu ticuri, gesturi
involuntare. Este urmat de *amnezie lacunar\. Semnifica]ia termenului se afl înc în discu]ie. În general, se disting:
a. simpl\,
când pierderea con-[tien]ei reprezint singurul semn clinic apreciabil, [i
a. complex\, când exist semne clinice asocia-te. S-au
propus criterii de modificare a *electroen-cefalogramei pentru a discrimina
a. tipic\ de a. ati-pic\.
ABSORBANT, adj., s. n. / absorbant, -e, adj., s. m. / absorbent.
[Lat. absorbtum, participiul tre-cut al verbului absorbere = a
absorbi, a `nghi]i, de la
ab = de la, sorbere = a suge, a bea.] 1) Care ab-soarbe particule, energie, lichide sau vapori. 2) Substan]
care are aceast proprietate. În medi-cin\: medicament care absoarbe gaze sau lichide. V. absorb]ie.
ABSORBAN}|, s. f. / absorbance, s. m. / absor-bance.
[Lat. absorbtum, participiul trecut al verbului absorbere = a absorbi, a
`nghi]i, de la
ab = de la, sorbere = a suge, a bea.] Parametru care caracterizeaz *absorb]ia luminii cu o lungime de und dat de
c re o substan] în solu]ie. De obicei, a. se exprim prin logaritmul cu semn schimbat al *transmitan]ei.
A. specific\ se determin
pentru o solu]ie cu concentra]ia 1 %, cu o grosime de 1 cm [i la o lungime de und determinat\.
ABSORB}IE, s. f. / absorption, s. f. / absorption.
[Lat. absorbitio, -onis, de la absorbere = a absorbi, a înghi]i (ab = de la;
sorbere = a suge, a bea).] 1) Ac]iunea de a absorbi, de a re]ine o sub-stan] în interiorul altei substan]e. A. se poate produce în
medii foarte variate. 2) În fiziologie: p\-trunderea unor substan]e în interiorul organismu-lui, în sânge sau în interiorul unor celule.
A. se produce îndeosebi la nivelul mucoasei intestinale. 3) P runderea în organism a unui medicament sau a unui toxic. 4)
Fenomenul prin care o parte din energia radia]iilor electromagnetice sau cor-pusculare este disipat într-un mediu material. A nu
se confunda cu *adsorb]ie.
ABSORB}IOMETRIE OSOAS| / absortiomét rie osseuse / bone absorptiometry.
[Lat. absorbi-tio, -onis, de la absorbere = a
înghi]i (
ab = de la; sorbere = a suge, a bea); gr. metron = m\sur\; lat. os, ossis = os.] Sin.: osteodensitometrie (v.).
ABSTINEN}|, s. f. / abstinence, s. f. / absti-nence, temperance (for alcohol), continence (sexual).
[Lat. abstinentia = re]inere,
ab]inere, de la
abstinere = a ]ine departe (abs = `ndeptat de; tenere = a ]ine).] Renun]area par]ial sau to-tal la o serie de
deprinderi sau acte fiziologice: 1)
A. alimentar\ (în particular la alcool); 2) A. sexual\ etc.
ABULIC, adj., s. m. [i f. / aboulique, adj., s. m. et f. / abulic.
[Gr. a - priv.; boule = voin]\.] (Su-biect) care este afectat de *abulie.

103. 103
ABULIE, s. f. / aboulie, s. f. / abulia. [Gr. a - priv.; boule = voin]\.] Diminuarea ini]iativei sau a voin-]ei.
ABZIM|, s. f. / abzyme, s. f. / abzyme.
[Neologism foarte recent, compus din ab de la engl. antibody (anticorp) [i enzimã.]
Anticorp capabil s accelereze o reac]ie biochimic\, asemenea unei enzime. În afara anticorpilor catalitici s-au ob]inut molecule
catalitice hibride, rezultate din combinarea unui anticorp cu o enzim\. A. prezint o specificitate mai mare decât enzimele, fiind
capabile s inter-ac]ioneze selectiv cu anumite configura]ii ale moleculelor substrat.
AC, s. n. / aiguille, s. f. / needle, acus.
[Lat. acus = ac.] Tij sub]ire de o]el, cu un vârf ascu]it, de form [i mime variabile, în
func]ie de utilizare: în chirurgie, în stomatologie, pentru injec]ii sau pen-tru punc]ii. Tipuri de a.: 1)
A. bumerang, cu vârful mobil
într-un spa]iu restrâns, pentru sutur în chi-rurgia prostatei [i a vezicii. 2)
A. dentare, de di-verse tipuri, pentru tratament la nivelul
canalelor dentare. 3)
A. pentru injec]ie, utilizat în introduce-rea solu]iilor medicamentoase în ]esuturi, de lun-gimi [i grosimi diferite,
cu sec]iunea vârfului în bi-zou [i baza cu un ambou adaptabil la sering\. 4)
A. pentru injec]ie intradermic\, scurt (6-13 mm) [i cu
diametrul mic (0,5-0,6 mm). 5)
A. pentru injec-]ie intramuscular\, lung (50-70 mm), cu diametrul de 0,7-1,2 mm [i cu vârful în bizou
lung. 6)
A. intestinal, drept sau curb, cu sec]iunea rotund\, prev\zut la un cap cu o ureche, utilizat în sutura intestinal\. 7) A. de
ligatur\
, rectiliniu sau curbat, cu ureche care poart materialul de ligatur\. 8) A. de pneumotorax, de dimensiuni variabile, prev\-zut
cu mandren. 9)
A. pentru punc]ie lombar\, lung de 70-80 mm, cu diametrul de 0,7-0,8 mm, cu bizou scurt [i mandren. 10) A.
pentru punc]ie sternal\
, lung de 45 mm, cu diametrul de 1,80 mm, în bizou intermediar, cu mandren [i cursor ce regleaz
adâncimea p runderii acului. 11)
A. pentru punc]ie venoas\, lung de 30-40 mm, cu diametrul 0,8-1,6 mm, cu bizou scurt. 12) A.
pentru rahianestezie
, v. ac pentru punc]ie lombar\. 13) A. pentru sutur vascular\, drept, curb sau semi-curb, foarte sub]ire, uneori
cu resort.
AC RADIOACTIV / aiguille radioactive / radioac-tive needle. Surs liniar\ de *radia]ie gama utilizat în curieterapie, constituit fie
dintr-un tub metalic con]inând pulbere radioactiv (
226
Ra,
137
Cs) [i ai cui pere]i re]in radia]iile corpusculare (alfa, beta), fie dintr-un
fir (ac) de radioizotop (
192
Ir) care prezint un înveli[ din platin\.
ACALAZIE, s. f. / achalasie, s. f. / achalasia.
[Gr. a - priv.; khalasis = relaxare.] Anomalie de func-]ionare a unui sfincter care
const în relaxarea defectuoas în momentul contrac]iei a conducte-lor supraiacente. Ex.: a. *cardiei explic dilata]ia secundar a
esofagului, a. ureterului explic hi-dronefroza intermitent\. V. [i cardiospasm.
ACALCULIE, s. f. / acalculie, s. f. / acalculia.
[Lat. a - priv.; calculare = a socoti.] Imposibilita-tea în]elegerii semnelor [i
simbolurilor matemati-ce, ca [i a efectuii de calcule scrise sau menta-le.
ACAMPSIE, s. f. / acampsie, s. f. / acampsia.
[Gr. a - priv.; kamptein = a `ncovoia.] Imposibilitatea efectuii flexiei la nivelul unui
membru, din cauza imobilizii prelungite, a rigidit\]ii articula]iilor sau anchilozei acestora.
ACANTHOSIS NIGRICANS / acanthosis nigri-cans / acanthosis nigricans.
[Gr. akantha = spin; -osis; lat. nigricare = a se
înnegri.
] Derma-toz constând în hipertrofie papilar vegetant [i pigmenta]ie, localizat îndeosebi la nivelul axile-lor, gâtului [i
regiunilor genitocrurale; deseori, co-exist o distrofie a pului [i a unghiilor. Boala se asociaz la adult [i vârstnic, în circa 50 % din
cazuri, cu un cancer abdominal (îndeosebi gastric). De asemenea, a. n. se asociaz\ frecvent cu afec-]iuni endocrine ca *sindromul
Cushing, *boala po-lichistic ovarian\, *acromegalia sau chiar cu o o-bezitate simpl\. În forma autoimun (rar\ e
anticorpi anti-receptori insulinici deter-min o *rezisten] sever\ la insulin\.
ACANTOCIT, s. n. / acanthocyte, s. m. / acantho-cyte.
[Gr. akantha = spin; kytos = celul\.] Eri-trocit sferic care prezint la nivelul
suprafe]ei sale deformi ce sugereaz aspectul unor spini.
ACANTOCITOZ|, s. f. / acanthocytose, s. f. / a-canthocytosis.
[Gr. akantha = spin; kytos = ce-lul\; -ozã.] Anemie hemolitic în
care sunt pre-zente *acantocite circulante.
ACANTOLIZ|, s. f. / acantholyse, s. f. / acantho-lysis.
[Gr. akantha = spin; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] Stare
particular a celulelor stratului mucos Malpighi caracterizat prin redu-cerea numului de *jonc]iuni care determin coeziunea
celulelor. A. favorizeaz dezvoltarea de leziuni buloase.
ACANTOM, s. n. / acanthome, s. m. / acanthoma.
[Gr. akantha = spin; -oma.] Denumire general a tumorilor cutanate dezvoltate
prin multiplicarea stratului Malpighi.
ACANTOPELVIS, s. n. / acanthopelvis, s. m. / acanthopelvis.
[Gr. akantha = spin; lat. pelvis = bazin.] Tip de bazin observat în
*rahitism, carac-terizat prin prezen]a de vârfuri [i creste osoase situate la nivelul inser]iei tendoanelor, îndeosebi în zonele
eminen]ei ileopectinee [i a pubisului.
ACANTOZ|, s. f. / acanthose, s. f. / acanthosis.
[Gr. akantha = spin; -ozã.] Îngro[area stratului Malpighi al epidermei, observat
în diverse afec-]iuni cutanate. Ex.: verucile.
ACAPNIE, s. f. / acapnie, s. f. / acapnia.
[Gr. a - priv.; kapnos = fum.] Absen]a bioxidului de carbon din sânge. Termen utilizat
uneori, gre[it, drept sin. cu *hipocapnie.
ACARIAN, s. m. / acarien, s. m. / acarid, aca-ridan.
[Gr. akari = insect mic\.] Nume dat unor parazi]i de talie mic apar]inând
ordinului Acarie-nilor. Desemneaz frecvent parazitul râiei
Sarcop-tis sau Acarus scabiei. Thrombidium [i c\pu[ele sunt acarieni.
ACARIOT, adj., s. n. / acaryote, adj., s. m. / aca-ryote.
[Gr. a - priv.; karyon = sâmbure, nucleu.] Lipsit de nucleu (despre celul).
ACARIOZ|, s. f. / acariose, s. f. / acariosis.
[Gr. akari = insect mic\; -ozã.] Sin.: scabie (v.).
ACATAFAZIE, s. f. / acataphasie, s. f. / acata-phasia.
[Gr. a - priv.; kataphasis = limbaj co-rect.] Imposibilitatea respectii ordinii
corecte a cuvintelor în vorbire, deci a sintaxei, de[i ideile subiectului r\mân logice.
ACATAGRAFIE, s. f. / acatagraphie, s. f. / acata-graphia.
[Gr. a - priv.; katagraphein = a scrie corect.] Imposibilitatea respectii
ordinii corecte a cuvintelor în scris.
ACATALAZEMIE, s. f. / acatalasémie, s. f. / aca-talas(a)emia.
[Gr. a - priv.; katalyein = a distru-ge, a dizolva; -azã; haima,
-atos
= sânge.] Absen-]a *catalazei din sânge. V. acatalazie.
ACATALAZIE, s. f. / acatalasie, s. f. / acatalasia.
[Gr. a - priv.; katalyein = a distruge, a dizolva; -azã.] Boal determinat de
absen]a congenital a enzimei numit *catalaz\, manifestat prin ulce-ra]ii, uneori gangrenoase, ale gingiilor [i gurii. Sin.: boal
Takahara.
ACATALEPSIE, s. f. / acatalepsie, s. f. / acatalep-sy.
[Gr. a - priv.; katalambanein = a suspenda, de la kata = `n jos, lepsis =
fixare
.] Termen rar utilizat, cu dou sensuri: 1) Deficien] a intelectului. 2) *Diagnostic incert.
ACATAMATEZIE, s. f. / acatamathésie, s. f. / acatamathesia.
[Gr. a - priv.; katamathesis = capacitatea de `n]elegere [i
cunoa[tere
.] 1) Pierderea func]iei de percep]ie din cauza unei leziuni centrale. 2) Diminuarea sau perturbarea capaci-t\]ii de
`n]elegere a vorbirii.
ACATIZIE, s. f. / acathésie, acathisie, s. f. / a-cathisia, akathisia.
[Gr. a - priv.; kathisis = ac]iunea de a sta a[ezat.] 1) Sindrom
caracterizat prin incapacitatea de a r\mâne `n pozi]ie [ezân-d\, agita]ie motorie, eventual somn nelini[tit, observat ca efect
secundar dup medica]ia antipsi-hotic sau neuroleptic\, `ndeosebi `n cazul feno-tiazinelor. 2) Tulburare `n *boala Parkinson,
constând `n imposibilitatea bolnavilor de a r\mâne mai mult timp `n aceea[i pozi]ie din cauza hiper-toniei musculare. Prin mers sau
modificarea po-zi]iei corpului senza]iile de `ncordare muscular sunt atenuate.
ACCELERATOR, adj., s. n. (1), s. m. (2) / accele-rateur, -trice, adj., s. m. / accelerator.
[Lat. ac-celerare = a gri, de la celer =
rapid.
] Dispozitiv sau substan] care accelereaz un proces: 1) A. de particule sunt instala]ii complexe, cu ajutorul cora
particulele înccate electric sunt accelera-te, sub ac]iunea unor câmpuri electrice [i magne-tice, pân la energii cinetice foarte
mari, de ordi-nul MeV. A. au aplica]ii în fizica nuclear [i în medicin (tratamentul unor cancere). V. betatron, ciclotron [i sincrotron.
2)
A. de priz\, în stomatologie, sunt substan]e care gresc priza gipsului, a cimenturilor dentare sau polimerizarea acrila]i-lor.
ACCELERA}IE, s. f. / accélération, s. f. / accele-ration.
[Lat. acceleratio, -onis = accelerare, de la accelerare = a gri [i celer
= rapid.] Cre[terea vitezei unui punct material `n mi[care, raportat la unitatea de timp. A. este o mime vectorial definit ca

104. 104
derivata, `ntr-un sistem de referin] dat, vitezei punctului mobil `n raport cu timpul: a = dv/dt. Se define[te, de asemenea, a. medie
ca varia]ie a vitezei punctului mobil `n unitatea de timp: a
m = ∆v/∆t. Unitatea de m\sur a intensit\]ii a. (denumit a. `n limbaj
curent) `n SI este metrul pe secund la p rat (m/s
2
).
ACCELERIN|, s. f. / accelerine, s. f. / accelerin.
[Lat. accelerare = a gri, de la celer = rapid; -inã.] Factorul VI al coagulii.
Accelereaz con-versia *protrombinei în *trombin [i formarea *tromboplastinelor. Este produs în ficat sub form inactiv\,
*proaccelerin (factor V).
ACCEPTOR, s. m. / accepteur, s. m. / acceptor.
[Lat. acceptor = care prime[te, de la acceptare = a primi, a accepta.] Substan]
care, într-un schimb de *radicali, prime[te radicalul [i se combin cu el. Compusul care cedeaz radicalul este denumit donor sau
donator. Schimbul se face direct sau prin intermediul altui compus, cu rol mai întâi acceptor, apoi de donor [i care se nume[te
trans-portor sau transmi] or. Ex.: *hexoza în cursul re-ac]iei de *fosforilare.
ACCES, s. n. / accès, s. m. / attack, crisis.
[Lat. accessus, de la accedere = a se apropia, a veni (c re).] ~n medicin\, stare
patologic\, psihic sau somatic\, survenit brusc [i imprevizibil. Ex.: a. de demen]\, a. de febr\, a. de melancolie, a. de tuse. V.
criz\.
ACCESORIU, adj. / accesoire, adj. / accessory.
[Lat. medieval accesorium, de la accedere = a se apropia, a veni (c re).]
Despre o structur care constituie un element secundar, auxiliar, inciden-tal, complementar. Ex.: glande suprarenale a., ti-roide a.,
duct pancreatic a. (Santorini).
ACCIDENT, s. n. / accident, s. m. / accident.
[Lat. accidens, -ntis, de la accidere = a se întâm-pla.] Situa]ie neprev\zut care
afecteaz starea de s ate. Ex.: 1)
A. alergic, care poate fi a-nafilactic sau seric. 2) A. de decompresiune brus-c\, la scafandri,
când se revine prea rapid la presiunea normal\. 3)
A. electric, consecutiv trecerii unui curent electric. 4) A. de munc\, v. 5) A.
terapeutic
, consecutiv unui tratament medical sau chirurgical. 6) A. de transfuzie, prin hemoliza imu-nologic a hematiilor
donatorului (nerespectarea grupelor sanguine) sau a hematiilor primitorului (prin hemolizine). 7)
A. vascular cerebral, v.
ACCIDENT DE MUNC| / accident du travail / professional accident, occupational injury, in-dustrial injury. Accident survenit din
cauza mun-cii sau `n timpul lucrului, la un subiect salariat, produs de o cauz exterioar [i provocând un prejudiciu fizic. Sunt
asimilate a. m. [i accidentele survenite `n timpul deplasii la [i de la locul de munc\. O legisla]ie adecvat stabile[te drepturile
salaria]ilor [i r\spunderile responsabililor `ntre-prinderilor, `n raport cu protec]ia muncii.
ACCIDENT VASCULAR CEREBRAL / accident vascu laire cérébral / stroke, brain attack. Ter-men generic pentru tulburile clinice
secundare unei leziuni anatomice a unuia sau mai multor va-se cerebrale. A. v. c. sunt cele mai frecvente boli neurologice [i pot
surveni în: ocluzia vaselor cerebrale (*tromboz sau *embolie), ruptura unui vas cerebral, diminuarea circula]iei prin sc\derea
presiunii sanguine, modificarea calibrului vascular (vasoconstric]ie), perturbarea permeabilit\]ii vas-culare, cre[terea viscozit\]ii
sângelui sau alte tul-buri ale sângelui circulant. V. [i stroke.
ACEFALIE, s. f. / acéphalie, s. f. / acephalia.
[Gr. a - priv.; kephale = cap.] Monstruozitate caracte-rizat prin absen]a congenital
a capului.
ACELULAR, adj. / acellulaire, adj. / acellular.
[Gr. a - priv.; lat. cellula = c\mu]\, dim. de la cella = c\mar\.] Care nu con]ine
celule. Sin.: anhist.
ACETABULOPLASTIE, s. f. / acétabuloplastie, s. f. / acetabuloplasty.
[Lat. acetabulum = vas pentru o]et; gr. plastos = modelat,
de la
plassein = a forma, a modela.] Refacerea chirurgical a *cavit\]ii cotiloide.
ACETABULUM, s. n. / acetabulum, s. m. / aceta-bulum. NA: acetabulum.
[Lat. acetabulum = vas pentru o]et.] Sin.: cavitate
cotiloid (v.).
ACETALDEHID|, s. f. / acétaldéhyde, s. m. / acetaldehyde.
[Lat. acetum = o]et; abrev. de la alcool dehydrogenatum.] Metabolit
produs la nivelul ficatului când sunt consumate cantit\]i mari de alcool. A. rezult în urma oxidii etanolului de c re alcool-
dehidrogenaz\, ea fiind apoi oxidat în acid acetic. A. poate forma compu[i cu macro-moleculele hepatice, unii dintre ace[tia fiind
neo-antigeni care pot induce r\spunsuri imune anor-male.
ACETAMINOFEN, s. n. / acétaminophène, s. m. / acetaminophen. Sin.: paracetamol (v.).
ACETAT, s. m. / acétate, s. m. / acetate.
[Lat. acetum = o]et.] Termen generic pentru surile metalice solide cristaline cu
solubilitate variabil [i pentru esterii lichizi, mai mult sau mai pu]in volatili, ai *acidului acetic. A. sunt utiliza]i ca reactivi chimici,
solven]i, `n industria farmaceutic [i `n cea chimic (ob]inerea de rezine [i fibre artificiale).
ACETAZOLAMID|, s. f. / acétazolamide, s. f. / acetazolamide. (DCI) *Diuretic ce ac]ioneaz prin inhibarea *anhidrazei carbonice.
Utilizat frecvent în trecut (DC-Diamox), în prezent este înlocuit de diuretice mai eficiente.
ACETIL, s. m. / acétyl, s. m. / acetyl.
[Lat. ace-tum = o]et; gr. hyle = materie.] Radical organic monovalent (CH
3CO-) rezultat prin
îndeptarea unei grupi hidroxil din carboxilul acidului acetic. A. particip intens la metabolismul acizilor orga-nici, sub form de
acetat activat (*acetil-coenzim A).
ACETILARE, s. f. / acétylation, s. f. / acetylation.
[Lat. acetum = o]et; gr. hyle = materie.] Procesul de fixare al unui radical acetil
(CH
3CO-) la nivelul unei molecule organice. A. produs datorit acetil-coenzimei A contribuie la neutralizarea unor toxi-ce din
organism.
ACETILCISTEIN|, s. f. / acétylcystéine, s. f. / a-cetylcysteine. (DCI) Substan] fluidizant a se-cre]iilor bron[ice, administrat pentru
a facilita eli-minarea acestora.
ACETILCOENZIM| A / acétylcoenzyme A / ace-tyl coenzyme A.
[Lat. acetum = o]et; gr. hyle = materie; lat. cum = cu; gr. en =
`n;
zyme = ferment, drojdie.] Form activat a *acidului acetic prin combinarea acestuia cu *coenzima A, termo-stabil\. A. A
reprezint punctul de plecare al mai multor c\i metabolice, cele mai importante fiind: oxidarea în *ciclul Krebs, biosinteza *acizilor
gra[i, formarea acidului mevalonic, precursor al *colesterolului, formarea *corpilor cetonici.
ACETILCOLIN|, s. f. / acétylcholine, s. f. / ace-tylcholine.
[Lat. acetum = o]et; gr. hyle = mate-rie; khole = bil\; -inã.]
*Neuromediator prezent a-tât în sistemul nervos central, cât [i în cel perife-ric, eliberat la nivelul *sinapselor colinergice. A. este
sintetizat atât în pericarion, cât [i în butonii terminali axonali, din *colin\. Având dou grupi active, a. intr în interac]iune cu
dou tipuri de *receptori colinergici: *receptorii muscarinici (M) [i *receptorii nicotinici (N). Cuplarea *alosteric a a. cu receptorii de
tip M determin în majoritatea structurilor, inclusiv în SNC, efecte depolarizante, excitatoare. Excep]ie fac musculatura cardiac [i
unii neuroni centrali, unde apar fenomene de hi-perpolarizare [i inhibi]ie. Prin cuplarea cu receptorii N, a. determin exclusiv
depolarizarea [i ini-]ierea poten]ialului de ac]iune, cu efectele sale specifice (contrac]ia musculaturii scheletice, des-ccarea de
*noradrenalin [i *adrenalin\, poten-]iale de ac]iune). Eliberarea de a. se intensific la propagarea *impulsului nervos, de[i ea are
loc, în cantit\]i mici, [i în repaus. Inactivarea a. survine concomitent cu desccarea, difuziunea [i fixarea ei pe receptorii
colinergici. O parte din a. eliberat este recaptat de c re termina]iile presinaptice (reglare prin *feedback negativ), dar majoritatea
este hidrolizat de acetilcolin-esteraz în componentele sale de baz\, precursori ai unor noi molecule de a. Abrev.: ACh. V.
receptori muscarinici [i receptori nicotinici.
ACETILCOLINESTERAZ|, s. f. / acétylcholines-térase, s. f. / acetylcholinesterase.
[Lat. ace-tum = o]et; gr. hyle = materie;
khole = bil\; -inã; germ. Essigäther = eter acetic, din lat. aether, gr. aither = aer curat, bolt cereasc\; -azã.] Sin.: co-
linesteraz (v.).
ACETON|, s. f. / acétone, s. f. / acetone.
[Lat. acetum = o]et; -onã.] C
3H
6O. Lichid incolor, vola-til, inflamabil, miscibil în ap\, eter
[i cloroform. Es-te utilizat ca solvent [i pentru ob]inerea *cloro-formului [i *iodoformului în industria farmaceutic\. În
*cromatografie serve[te la prepararea ]esutu-rilor pentru extrac]ia enzimelor. Este prezent în halena (fiind recunoscut datorit
mirosului de fructe) [i în urina diabeticilor supu[i restric]iei de glucide, ca [i în *inani]ie. În organism provine din decarboxilarea
*acidului acetilacetic. V. [i corpi cetonici, cetonemie, cetonurie, cetoz\.

105. 105
ACETONEMIE, s. f. / acétonémie, s. f. / aceton-(a)emia. [Lat. acetum = o]et; -onã; gr. haima, -atos = sânge.] Prezen]a de
*aceton în sânge. În limbaj clinic curent: cetonemie.
ACETONURIE, s. f. / acétonurie, s. f. / aceton-uria.
[Lat. acetum = o]et; -onã; gr. ouron = uri-n\.] Prezen]a *acetonei în urin\. În
limbaj clinic curent: cetonurie.
ACHEIRIE, s. f. / acheirie, s. f. / acheiria.
[Gr. a - priv.; kheir, -iros = mân\.] Absen]a congenital a mâinii, uni- sau bilateral\.
ACHILIE, s. f. / achylie, s. f. / achylia.
[Gr. a - priv.; khylos = suc.] Diminuarea sau absen]a unor componente din secre]iile
digestive [i chiar a vo-lumului secre]iei. 1)
A. gastric\ înseamn sc\de-rea debitului sucului gastric, cu absen]a acidului clorhidric [i
diminuarea *pepsinei. V. [i aclorhidrie. 2) În
a. pancreatic\ scade secre]ia pancreatic [i pot lipsi unii componen]i ai acesteia.
ACHILIE GASTRIC| / achylie gastrique / gastric achylia. Sin.: anaclorhidrie (v. achilie).
ACID, s. m. / acide, s. m. / acid.
[Lat. acidus = acru.] Substan] care, în solu]ii apoase, eliberea-z ioni H
+
. Are gust acru, modific
culoarea indi-catorilor, reac]ioneaz cu metalele [i neutralizea-z bazele.
ACID ACETIC / acide acétique / acetic acid. CH
3COOH. Lichid incolor, cu miros picant carac-teristic, produs în timpul fermenta]iei
vinului în o]et. Se utilizeaz diluat (6 %) sau ca
a. a. glacial (89,4 %). Surile de potasiu ale a. a. [i acetatul de sodiu sunt utilizate
ca alcalizan]i urinari sau sistemici.
ACID ACETILACETIC / acide acét ylacétique / a-cetoacetic acid. CH
3-CO-CH
2COOH. *Corp ceto-nic care rezult din
descompunerea imperfect a *acizilor gra[i [i a unor acizi amina]i. Apare în sânge [i urin la subiec]ii cu diabet zaharat incorect
echilibrat. Cre[terea sa în sânge poate genera *acidoz\. V. [i cetonemie, cetonurie.
ACID ACETILSALICILIC / acide acétylsalicylique / acetylsalicylic acid. (DCI) Sin.: aspirin (v.).
ACID ACETOACETIC / acide acétoacétique / a-cetoacetic acid. Sin.: acid acetilacetic (v.).
ACID ADENILIC / acide adénylique / adenylic a-cid. Sin.: acid adenozinmonofosforic (v.).
ACID ADENOZINDIFOSFORIC / ac ide adénosine diphosphorique / adenosine monophosphate, adenosine diphosphoric acid.
Substan] (mo-nonucleotid) compus dintr-o molecul de adeni-n\, una de D-riboz [i dou molecule de a. fosforic. Intervine în
oxidile celulare, în contrac]ia muscular [i în reac]iile de sintez care utilizeaz a. adenozintrifosforic. Abrev.: ADP.
ACID ADENOZINMONOFOSFORIC / acide adé-nosine monophosphorique / adenosine mono-phosphate, adenosine
monophosphoric acid. Substan] (mononucleotid) compus dintr-o mole-cul de adenin\, una de D-riboz [i o molecul de a.
fosforic. Intervine în formarea moleculelor de a. ribonucleic [i a moleculelor de a. adenozindifosfo-ric (ADP) [i adenozintrifosforic
(ATP). Sin.: acid adenilic. Abrev.: AMP.
ACID ADENOZINTRIFOSFORIC / acide adéno-sine triphosphorique / adenosine triphos-phate, adenosine triphosphoric acid.
Nucleotid compus din adenin\, riboz [i trei radicali fosfat. Ultimii doi radicali sunt uni]i cu restul moleculei prin leg uri fosfat înalt
energetice. Fiecare din a-ceste leg uri con]ine circa 7 300-8 000 calorii/mol a. a. în condi]ii standard [i 12 000 calorii în con-di]ii
fiziologice, ceea ce re-prezint mult mai mult decât energia stocat în orice alt compus organic. Cum leg urile fosfat înalt
energetice ale a. a. sunt foarte labile, scindarea lor în ADP (*a. adenozin-difosforic) [i a. fosforic se realizeaz instantaneu, ori de
câte ori nevoile celulare o impun. ADP rezultat se recombin ulterior cu a. fosforic, în pre-zen]a energiei nou formate în celul\,
pentru a reface a. a. [i a relua ciclul reac]iilor energogene celulare. Pentru acest motiv, a. a. a fost denumit "moneda energetic
curent\" a celulei, capabil de scindare [i de refacere continu\, cu rol principal de carburant celular. Energia eliberat de a. a. este
absolut necesar în: metabolismul celular, contrac]ia muscular\, sinteza unor hormoni, func-]ionarea pompelor ionice de tip ATP-
azic etc. Abrev.: ATP. Sin.: adenozin trifosfat.
ACID AMINAT / acide aminé / aminoacid. Sin.: aminoacid (v.).
ACID AMINOACETIC / acide aminoacétique / aminoacetic acid. Sin.: glicocol (v.).
ACID
γ-AMINOBUTIRIC / acide γ-aminobutyrique / γ-aminobutyric acid. Sin.: GABA (v.).
ACID
ε-AMINOCAPROIC / acide ε-aminocapro-ïque / ε-aminocaproic acid. (DCI) A. cu ac]iune antifibrinolitic puternic\, ce inhib
activatorii plas-minogenului prezen]i în secre]iile orale [i stabili-zeaz formarea cheagului în ]esuturi. Este folosit, în asociere cu
factorul VIII, în profilaxia hemoragi-ilor, îndeosebi la pacien]ii hemofilici supu[i inter-ven]iilor stomatologice. Abrev.: EACA.
ACID AMINOGLUTARIC / acide aminoglutarique / aminoglutaric acid. Sin.: acid glutamic (v.).
ACID
δ-AMINOLEVULINIC / acide δ-aminolévu-linique / δ-aminolevulinic acid. A. rezultat din condensarea succinil-coenzimei A [i a
glicinei, în etapa ini]ial a sintezei *hemului, desf\[urat în mitocondrii. Prin condensarea în citosol a dou molecule de a.
δ-a. se
formeaz *porfobilinogenul. Dozarea a.
δ-a. în urin este un test major pentru depistarea *saturnismului, deoarece inhibi]ia enzi-
matic determinat de plumb în cursul sintezei hemului provoac acumularea sa [i cre[terea eli-minii sale urinare. Abrev.: ALA.
ACID AMINOSUCCINIC / acid aminosuccinique / aminosuccinic acid. Sin.: acid aspartic (v.).
ACID ANTRANILIC / acide anthranylique / an-thranylic acid. Catabolit urinar provenit din oxidarea incomplet a triptofanului la om.
V. acid mefe-namic.
ACID ARAHIDONIC / acide arachidonique / ara-chidonic acid. A. gras nesaturat, cu 20 de atomi de carbon, derivat din *fosfolipidele
membranelor celulare. El este degradat de *ciclooxigenaz în *prostaglandine, *prostaciclin [i *tromboxan A
2, iar de
lipooxigenaz în *leucotriene. Medicamen-tele antiinflamatoare steroidiene ar inhiba forma-rea de a. a. [i, implicit, a tuturor
deriva]ilor s\i, în timp ce antiinflamatoarele non-steroidiene [i *as-pirina ar bloca doar activarea ciclooxigenazei, ne-afectând
producerea de leucotriene. V. inflama]ie.
ACID ASCORBIC / acide ascorbique / ascorbic acid. Denumire chimic a *vitaminei C. V. [i tab. const. biochim.
ACID ASPARTIC / acide aspartique / aspartic acid. COOH-CH(NH
2)-CH
2-COOH. Aminoacid ne-esen]ial, notat cu simbolurile Asp
sau D. Compo-nent al proteinelor, joac un rol central în meta-bolismul altor aminoacizi [i în sinteza ureei. Este utilizat în
producerea industrial a *aspartatului. Sin.: a. aminosuccinic.
ACID AZOTIC / acide nitrique / nitric acid. Sin.: acid nitric (v.).
ACID BARBITURIC / acide barbiturique / barbi-turic acid. Radicalul de baz al întregii familii de barbiturice, cu formula chimic
C
4H
4N
2O
3. Rezult din combinarea a. malonic cu ureea, deriva]ii s\i de sintez\, barbituricele (îndeosebi *fenobarbita-lul), fiind
utiliza]i ca somnifere [i anticonvulsivan-te. Sin.: maloniluree.
ACID BENZOIC / acide benzoïque / benzoic acid. A. (C
6H
5COOH) abundent în fructe. Este [i un an-tiseptic acid utilizat pentru
conservarea unor ali-mente sau pentru sp\l uri bucale. Datorit ac]iu-nii sale keratolitice, este cuprins în compozi]ia unor
unguente cosmetice. *Zaharina este derivat din a. b. A. b. din alimente se elimin sub form de *a. hipuric.
ACID BILIAR / acide biliaire / biliary acid. A. sintetizat în celulele poligonale ale ficatului [i a-cumulat la nivelul *veziculei biliare sub
form de suri. La om au fost identifica]i patru a. b.: colic, dezoxicolic, chenodezoxicolic [i litocolic. A. b. sunt detergen]i cu rol în
emulsionarea triacilglice-rolilor [i esterilor de acizi gra[i, care devin astfel accesibili ac]iunii lipazelor [i esterazelor. V. [i tab. const.
biochim.
ACID BORIC / acide borique / boric acid. H
3BO
3. Antiseptic acid, bacteriostatic, u[or iritant al tegu-mentelor [i mucoaselor, rezervat
pentru uz strict extern sub form de ap boric 3 % sau vaselin boricat 10 %. Nu trebuie înghi]it [i nici utilizat pentru irigarea
cavit\]ilor, deoarece este toxic.
ACID CARBONIC / acide carbonique / carbonic acid. CO
3H
2. A. format prin dizolvarea *bioxidului de carbon în ap\.
ACID CHENODEZOXICOLIC / acide c hénodés-oxycholique / chenodeoxycholic acid. *A. biliar primar, administrat
per os pentru
dizolvarea calcu-lilor biliari de colesterol. Efectul terapeutic este probabil secundar reducerii activit\]ii *HMG-CoA reductazei, care
produce sc\derea sintezei hepatice a colesterolului. Abrev.: CDCA.
ACID CITRIC / acide citrique / citric acid. Com-pus tricarboxilic al *ciclului Krebs, care se formea-z în mitocondrii prin ac]iunea unei
enzime con-densante, citrat-sintaza, ce ac]ioneaz pe *acetil-coenzima A [i *acidul oxaloacetic (reac]ia invers fiind catalizat de

106. 106
citrat-liaza extramitocondrial\te un *chelator al calciului, fiind introdus în compozi]ia solu]iilor utilizate pentru conservarea
sângelui; surile sale pot fi, de asemenea, utiliza-te pe cale intravenoas în tratamentul *hipercal-cemiilor. Este un a. cristalin,
care se poate ob]ine [i prin sintez [i poate fi întrebuin]at [i ca agent a-romatizant. În natur se g\se[te în cantitate mare în
fructele din familia
Citrus (citrice). V. vitamin C [i tab. const. biochim.
ACID CLORHIDRIC / acide chlorhydrique / hy-drochloric acid. HCl. Corp gazos, al cui produs comercial este o solu]ie cu miros
puternic, iritant, foarte caustic. Este utilizat ca reactiv chimic [i pentru prepararea unor medicamente. Reprezint un constituent al
*sucului gastric.
ACID COLIC / acide cholique / cholic acid. *A. biliar primar derivat din *colesterol.
ACID DEZOXIRIBONUCLEIC / acide désoxyribo-nucléique / deoxyribonucleic acid. V. ADN.
ACID ETILENDIAMIN-TETRAACETIC / acide é-thylène-diamine-tetracétique / ethylenedia-mine-tetraacetic acid. Agent *chelator,
îndeosebi al calciului [i al magneziului. Sub form de suri de sodiu sau calciu este utilizat pentru îndepta-rea din organism, prin
*chelare, a unor substan]e ca plumbul [i digitala. Abrev.: EDTA.
ACID FENIC / acide phénique / phenic acid. Sin.: fenol (v.).
ACID FENILACETIC / acide phénylacétique / phenylacetic acid. A. aromatic izolat din esen]e de flori (îndeosebi trandafiri), utilizat în
fabricarea parfumurilor. Este, de asemenea, un metabolit al *fenilalaninei, provenind din *acidul fenilpiruvic.
ACID FENILPIRUVIC / acide phénylpyruvique / phenylpyruvic acid. Produs intermediar în de-gradarea *fenilalaninei, care poate s
se acumu-leze anormal în sânge [i s fie eliminat prin urin\, împreun cu al]i deriva]i ai fenilalaninei, când me-tabolismul acestui
aminoacid este perturbat prin deficit enzimatic ereditar. V. fenilcetonurie.
ACID FITIC / acide phytique / phytic acid. (DCI) A. inozitol-hexafosforic, cu proprietatea de a se combina cu surile de calciu din
tubul digestiv, împiedicându-le astfel absorb]ia. De aceea, este utilizat în litiaza calcic cu hipercalciurie.
ACID FOLIC / acide folique / folic acid. C
19H
19N
7O
6. Vitamin hidrosolubil din complexul B de vitamine, care se g\se[te în plantele
verzi, ficat [i drojdii, fiind ob]inut [i prin sintez\. Este un factor de matura]ie al celulelor, îndeosebi al celor din m\duva osoas\. Are
rol în sinteza *a. nucleici [i utilizi terapeutice. Sin.: vitamin B
9, B
c, M. V. [i tab. const. biochim.
ACID FOLINIC / acide folinique / folinic acid, leu-covorin. Derivat al tetrahidrofolatului care ocole[-te blocajul metabolismului fola]ilor
produs de in-hibitorii dihidrofolat-reductazei, furnizând o form de folat ce intr direct în ciclul metabolic al radi-calilor
monocarbonici. Este un antagonist biochi-mic al medicamentelor *antifolice. Sin.: acid te-trahidrofolic.
ACID FOSFATIDIC / acide phosphatidique / phosphatidic acid. Compus format dintr-o mole-cul de *glicerol la nivelul ceia dou
func]ii al-cool sunt esterificate de acizi gra[i, iar a treia de o molecul de acid fosforic. A. f. face parte din com-pozi]ia *fosfolipidelor
care alc uiesc dublul strat lipidic al *membranelor celulare: *fosfatidilcolin\, *fosfatidiletanolamin\, *fosfatidilinozitol, *fosfatidil-
serin\.
ACID FOSFORIC / acide phosphorique / phos-phoric acid. H
3PO
4. A. mineral, cu rol important în organism sub form de esteri,
deoarece intr în compozi]ia unor substan]e organice diverse (fos-foproteine, fosfolipide, fosfoglucide) [i intervine în-tr-un num
de reac]ii enzimatice. Este utilizat ca acidifiant urinar, ca acidulant al alimentelor [i în stomatologie.
ACID GASTRIC / acide gastrique / gastric acid. Denumire pentru a. clorhidric secretat de celulele parietale în cavitatea gastric\.
ACID GLUTAMIC / acide glutamique / glutamic acid. COOH-(CH
2)
2-CH(NH
2)-COOH. A. aminat sintetizat în organism, deci
neesen]ial, format în timpul metabolizii proteinelor. Are rol în metabo-lismul celulelor nervoase, în sinteza a. amina]i [i a glucozei.
Este un constituent al protaminelor ve-getale, iar sub form de ester face parte din unele enzime (v. glutamat-oxaloacetat-
transaminaz\ de sodiu) este utili-zat ca medicament în *encefalopatii (pentru a-meliorarea
capacit\]ilor intelectuale) [i în *epilep-sie. Sin.: acid aminoglutaric. V. [i tab. const. bio-chim.
ACID GRAS / acide gras / fatty acid. V. acizi gra[i.
ACID GUANIDINOSUCCINIC / acide guanidino-succinique / guanidinosuccinic acid. Compus guanidinic, unul dintre produsele
finale ale meta-bolizii proteinelor [i aminoacizilor. La niveluri plasmatice crescute, a. g. interfer cu activarea factorului III
plachetar de c re *adenozindifosfat, contribuind astfel la deteriorarea func]iei plache-tare în *insuficien]a renal cronic\.
ACID HIALURONIC / acide hyaluronique / hyal-uronic acid. A. *mucopolizaharidic rezultat din re-unirea unor *dimeri alc ui]i din a.
glucuronic [i N-acetil-glucozamin\. În func]ie de numul de di-meri componen]i, poate avea o greutate molecu-lar foarte mare,
de câteva milioane de Da. For-meaz miezul complexelor de *proteoglicani de la nivelul *matricei extracelulare. La acest nivel, a.
h. are rol în legarea complexelor moleculare [i de a-gent protector. În organism, a. h. se mai afl\ în li-chidul *sinovial, în umoarea
apoas [i în *umoa-rea vitroas\. V. hialuronidaz\.
ACID
β-HIDROXIBUTIRIC / acide β-hydroxy-bu-tyrique / β-hydroxybutyric acid. Produs al de-gradii incomplete a lipidelor, prezent
în urina diabeticilor când cre[te conversia *a. gra[i în *ce-tone. V. corpi cetonici.
ACID HIPURIC / acide hippurique / hippuric acid. C
6H
5CO-NH-CH
2COOH. A. organic eliminat prin urin\. Reprezint forma netoxic
de eliminare, combinat cu *glicocolul, a a. benzoic con]inut în unele alimente vegetale.
ACID HOMOGENTIZIC / acide homogentisique / homogentizic acid. Sin.: alcapton (v.).
ACID HOMOVANILIC / acide homovanillique / homovanillic acid. Catabolit al *dopaminei, cu e-liminare urinar crescut la pacien]ii
cu *feocro-mocitom sau alte tumori secretante de catecola-mine, ca [i în *neuroblastoame. Abrev.: HVA.
ACID LACTIC / acide lactique / lactic acid.
CH
3-CHOH-COOH. A. organic rezultat în urma fermenta]iei lactozei. Se formeaz în mu[chi, în timpul respira]iei celulare anaerobe
din exerci]iul fizic intens. De asemenea, se produce în cazul când glucoza nu poate fi convertit în *acid piruvic în procesul de
*glicoliz\. A. l. contribuie la oboseala muscular\. Unele bacterii pot converti lactoza în a. l. (fermenta]ie lactic\ îmbog\]it
cu a. l. ajut la prevenirea dezvoltii bacteriilor generatoare de putrefac]ie în intestinul gros. V. lactacidemie.
ACID LINOLEIC / acide linoléique / linoleic acid. A. gras dublu nesaturat, esen]ial, con]inut în can-titate mare în uleiul de floarea
soarelui, porumb, nuci, soia. Are rol antiaterogen. V. acizi gra[i.
ACID LINOLENIC / acide linolénique / linolenic acid. A. gras esen]ial, con]inut în cantitate mare în uleiul de in. V. acizi gra[i.
ACID MEFENAMIC / acide méfénamique / mefe-namic acid. (DCI) Derivat al *a. antranilic dotat cu propriet\]i analgezice [i
antiinflamatorii. Este utilizat în special în artrita reumatoid [i dismenoree. Intoxica]ia cu a. m. poate cauza colaps cardiovascular
sau stop cardiac, com\, depresie respiratorie.
ACID NEURAMINIC / acide neuraminique / neu-raminic acid. A. format prin condensarea unei molecule de *a. piruvic [i a unei
molecule de
D-manozamin\. V. acid sialic.
ACID NICOTINIC / acide nicotinique / nicotinic acid. (DCI) C
6H
5NO
2. Substan] cu propriet\]i vitamini-ce, prezent în cea mai mare
parte din celulele vii (ficat, lapte, drojdie, porumb). Este utilizat ca vasodilatator [i în tratamentul pelagrei. V. vitamin\ PP.
ACID NITRIC / acide nitrique / nitric acid. HNO
3. Lichid incolor, a. cu efect coroziv foarte puternic. Este utilizat uneori în testele de
dozare a albumi-nei în urin\, la prepararea deriva]ilor nitra]i [i în in-dustrie (explozivi [i coloran]i). Sin.: acid azotic.
ACID NUCLEIC / acide nucléique / nucleic acid. V. acizi nucleici, ADN, acid ribonucleic.
ACID OLEIC / acide oléique / oleic acid. A. gras nesaturat cu 18 atomi de carbon `n molecul\, cel mai abundent [i r\spândit a. gras
`n natur\. Este utilizat ca solvent farmaceutic la prepararea uleiurilor [i lo]iunilor. V. [i acizi gra[i.
ACID ORGANIC / acide organique / organic acid. Termen utilizat de obicei pentru denumirea acizi-lor carboxilici non-amina]i solubili
`n ap\: *acizi gra[i cu lan] scurt, acizi cetonici (*corpi cetonici), acizi di- [i tricarboxilici. V. [i acidurie organic\.

107. 107
ACID OROTIC / acide orotique / orotic acid. In-termediar al biosintezei *pirimidinelor. Eliminarea de a. o. în urin (oroticurie) cre[te
în aciduria o-rotic\, boal ereditar autozomal recesiv carac-terizat prin *anemie megaloblastic rezistent la vitamina B
12 [i
legat de un deficit enzimatic al metabolismului a. o.
ACID OXALIC / acide oxalique / oxalic acid. (COOH)
2.2H
2O. A. organic, con]inut de vegetale diverse. Se formeaz\, de asemenea,
în organism în cursul degradii a. ascorbic [i glicocolului. Sub form de oxalat de calciu, particip la formarea calculilor urinari. V.
oxalemie, oxalurie.
ACID OXALOACETIC / acide oxaloacétique / oxaloacetic acid. A. cetonic constituind o leg u-r între metabolismul glucidelor [i cel
al protidelor, deoarece este u[or transformabil în a. aspartic (a-minat) [i reprezint un produs intermediar al gli-colizei.
ACID PALMITIC / acide palmitique / palmitic acid. C
16H
32O
2. A. gras saturat (v. acizi gra[i).
ACID PARAAMINOBENZOIC / acide par aamino-benzoïque / paraaminobenzoic acid. Denumirea chimic a *biotinei,
NH
2C
6H
4COOH.
ACID PARAAMINOHIPURIC / acide paraami no-hippurique / paraaminohippuric acid. A. orga-nic utilizat pentru explorarea
func]ional a excre-]iei tubulare renale. Abrev.: PAH.
ACID PARAAMINOSALICILIC / acide paraami no-salicylique / paraaminosalicylic acid. C
7H
7NO
3. Medicament antituberculos,
prescris în asociere cu izoniazida [i streptomicina, pe cale intrave-noas sau oral\. Abrev.: PAS.
ACID PICRIC / acide picrique / picric acid. Anti-septic fenolic utilizat în dermatozele veziculare, ca [i în anatomia patologic\, în
calitate de fixator al ]esuturilor.
ACID PIRUVIC / acide pyruvique / pyruvic acid. CH
3-CO-COOH. A. organic cu rol important în *ci-clul Krebs. Reprezint un produs
intermediar de metabolism al *glucidelor, *gr\similor [i aminoa-cizilor. Cantitatea de a. p. din sânge [i din ]esuturi cre[te în deficitul
de *tiramin\, care este esen-]ial în oxidarea sa.
ACID PSEUDOMONIC / mupirocine / pseudomo-nic acid. Antibiotic produs de
Pseudomonas flu-orescens, care ac]ioneaz prin
inhibarea izoleu-cin-ARNt sintetazei, blocând competitiv locusul de legare al izoleucinei bacteriene. A. p. este selectiv pentru
bacterii. Sin.: mupirocin\.
ACID RETINOIC / acide rétinoïque / retinoic acid. Produs de oxidare a retinolului (*vitaminei A), cu ac]iune *keratolitic\, utilizat ca
agent topic în tra-tamentul acneei vulgare.
ACID RIBONUCLEIC / acide ribonucléique / ri-bonucleic acid. V. ARN.
ACID SALICILIC / acide salicylique / salicylic a-cid. C
7H
6O
3. A. cristalin, utilizat pentru conserva-rea alimentelor, prepararea
salicila]ilor, aspirinei [i a numero[i coloran]i. Mai este folosit ca *antisep-tic local, agent *keratolitic [i *analgezic u[or.
ACID SIALIC / acide sialique / sialic acid. Derivat N-acetilat al *a. neuraminic. Reprezint un consti-tuent esen]ial al func]iunii
glucidice a glicoprotei-nelor de la nivelul membranelor celulare. Cuprins în structura capsulei bacteriene, a. s. previne a-cumularea
la suprafa]a bacteriilor a frac]iunii C3b a complementului, în cantitate suficient pentru a ini]ia uciderea microorganismelor.
ACID STEARIC / acide stéarique / stearic acid. C
17H
35COOH. A. gras saturat, izolat din gr\simea de oaie [i con]inut în cea mai
mare parte a gr\si-milor animale [i în uleiurile vegetale. Este utilizat în prepararea s\punului [i a unor produse farma-ceutice, ca
*supozitoarele.
ACID SULFURIC / acide sulfurique / sulfuric a-cid. H
2SO
4. A. mineral puternic, foarte coroziv, fu-mans în stare concentrat\, cu
numeroase utilizi industriale.
ACID TETRAHIDROFOLIC / acide tétrahydrofo-lique / folinic acid, leucovorin. Sin.: acid folinic (v.).
ACID URIC / acide urique / uric acid. C
5H
4N
4O
3. A. cristalin, produs final de degradare a purinelor organice (nucleotide) [i a
purinelor alimentare, prezent în sânge (v. uricemie). Se poate acumula în unele sti patologice, ca *gut\, *nefrite, *leu-cemii
tratate cu *antimitotice sau prin *radiotera-pie, [i se poate elimina prin urin\. Pentru valorile normale în sânge [i urin\, v. tab. const.
biochim.
ACID VANILMANDELIC / acide vanyl-mandé-lique / vanylmandelic acid. Produs al metabo-lismului intermediar al adrenalinei [i
noradrenali-nei (prin ortometilare, dezaminare [i oxidare). Va-lori crescute (26-66 mg în 24 de ore) se observ în feocromocitom [i
moderat crescute (peste 10 mg în 24 de ore) în neuroblastom [i ganglioneu-rom. Denumirea chimic\: a. 3-metoxi-4-hidroxi-
mandelic. Abrev.: AVM. V. tab. const. endocrinol.
ACIDEMIE, s. f. / acidémie, s. f. / acid(a)emia.
[Lat. acidus = acru; gr. haima, -atos = sânge.] Sc\derea pH-ului plasmatic
(normal 7,30-7,42) ca urmare a cre[terii concentra]iei de ioni de hidro-gen din plasm\. Aceast denumire a fost propus pentru
eliminarea ambiguit\]ii termenului *acido-z\, care semnific atât diminuarea pH-ului sangu-in, cât [i diminuarea concentra]iei
substan]elor tampon f diminuarea efectiv a pH-ului.
ACIDEMIE IZOVALERIANIC| / acidémie isovalé-rique / isovaleric acid(a)emia. Boal ereditar determinat de un deficit enzimatic
în izovaleril-coenzim A dehidrogenaz\, care afecteaz meta-bolismul *leucinei. A. i. se traduce clinic prin întâr-ziere mental\,
crize de vom\, episoade de acido-z cu com [i miros de "picioare murdare" al uri-nii.
ACIDEMIE METIL-MALONIC| / acidémie méthyl-malonique / methylmalonic acid(a)emia. Sin.: hiperglicinemie (v.).
ACIDEMIE PIROGLUTAMIC| / acidémie pyroglu-tamique / pyroglutamic acid(a)emia, 5-oxopro-lin(a)emia. Boal metabolic
ereditar\, *autozo-mal recesiv\, determinat de alterarea activit\]ii glutation-sintetazei. Provoac anemie hemolitic cronic [i,
frecvent, acidoz metabolic\.
ACIDEMIE PROPIONIC| / acidémie propionique / propionic acid(a)emia. Boal metabolic cu transmitere *autozomal recesiv\,
determinat de un deficit de propionil-coenzim A carboxilaz\, care se manifest prin crize de acidocetoz cu hiperglicemie,
întârziere mental\, osteoporoz\, trombopenie [i leucopenie.
ACIDIFIERE, s. f. / acidification, s. f. / acidifica-tion.
[Lat. acidus = acru; facere = a face.] 1) A-d\ugarea de acid `ntr-o solu]ie. 2)
Procesul de conversie a unei substan]e `ntr-un acid. 3) Ansamblul proceselor de la nivel renal care conduc la producerea de urin
acid\.
ACIDITATE, s. f. / acidité, s. f. / acidity.
[Lat. aciditas, -atis = acreal\, de la acidus = acru.] 1) Proprietatea unui acid exprimat
prin concentra]ia în ioni liberi de hidrogen. Ea se traduce printr-un pH inferior lui 7. 2) Concentra]ia în acid a unei so-lu]ii, exprimat
de obicei prin valoarea pH-ului sau m\surat titrimetric cu ajutorul unei baze.
ACIDITATE GASTRIC| / acidité gastrique / gastric acidity. A. sucului gastric, determinat de prezen]a acidului clorhidric liber [i
combinat cu pepsin\, acid lactic, cloruri etc.
A. liber\ este de 0,40-0,50 g%, iar cea total\ (liber + combinat\
sucul gastric având pH-ul de 0,9-1, cu varia]ii mari (între 0,1 [i 2,5). Acidul clorhidric particip la digestia clorhidropeptic a
albuminelor pân la stadiul de albumoze [i pepto-ne.
ACIDOCETOZ|, s. f. / acidocétose, s. f. / acido-ketosis, ketoacidosis.
[Lat. acidus = acru; ace-tum = o]et; -ozã.] Tip de *acidoz
metabolic ob-servat uneori în diabet, în vs urile acetone-mice sau secundar unor tulburi digestive sau hepatice, în postul
prelungit etc. A. este determi-nat de acumularea în organism a *corpilor ceto-nici, rezulta]i din metabolizarea excesiv a lipide-lor,
care compenseaz energetic perturbarea me-tabolismului glucidic. În evolu]ia a. se disting trei faze: 1)
A. pur\, u[oar\, sau
preacidoza, aproape latent\, în care organismul se opune eficient invaziei corpilor cetonici, rezerva alcalin r\mânând normal\. 2)
A. de alarm\, sau compensat\, când scade rezerva alcalin (între 30 [i 50 volume), dar pH-ul r\mâne normal. 3) A. grav\, sau
decompen-sat\, este consecin]a dep\[irii totale a mecanismelor tampon de reglare, rezerva alcalin diminu-eaz considerabil [i
pH-ul scade. Clinic, fazele de alarm [i de a. decompensat corespund, în general, precomei [i comei diabetice. Sin.: cetoaci-
doz\.
|

108. 108
ACIDOFIL, adj. / acidophile, adj. / acidophilic, oxyphyl. [Lat. acidus = acru; gr. philos = prie-ten, de la philein = a iubi.] Despre
un compus ti-sular sau celular având o afinitate selectiv pentru coloran]i acizi, ca eozina. Citoplasma, de ex., este acidofil\. V.
eozinofil.
ACIDOGENEZ|, s. f. / acidogenèse, s. f. / acid formation.
[Lat. acidus = acru; gr. genesis = pro-ducere, de la gennan = a
produce.
] Formare de acid. A. renal\ reprezint excre]ia de c re celu-lele tubilor renali a ionilor acizi H
+
, cu reabsorb]ie, în schimb,
de ioni de Na
+
sustra[i lichidului tu-bular. A. scade rapid pH-ul urinar. Este unul dintre mecanismele de reglare a echilibrului
acidobazic: cre[terea sa combate acidoza, iar diminuarea sa se opune alcalozei.
ACIDOREZISTEN}|, s. f. / acidorésistance, s. f. / acid fast.
[Lat. acidus = acru; resistentia = `m-potrivire, de la resistere = a
rezista, a se `mpotrivi [i
sistere = a se opri.] Proprietate a unor structuri de a rezista la ac]iunea decolorant a unui acid mineral
sau organic. În bacteriologie, a. caracteri-zeaz genul *
Mycobacterium.
ACIDOZ|, s. f. / acidose, s. f. / acidosis.
[Lat. acidus = acru; -ozã.] Perturbarea echilibrului aci-dobazic al plasmei în sensul
acidit\]ii. Se traduce prin cre[terea raportului acid carbonic/bicarbona]i din plasm\. A. rezult dintr-o formare excesiv sau
eliminare insuficient a acizilor, ori dintr-o pierdere excesiv de baze. Tipuri: 1)
A. metabolic\ - prin producere exagerat de acizi
(a. diabe-tic\, a. prin surmenaj muscular), eliminare insufi-cient a acestora (a. renal din nefropatiile glome-rulare) sau urmare a
unei pierderi excesive de baze (a. din diaree, a. nefropatiilor tubulare). Sin.: a. negazoas sau fix\. 2)
A. respiratorie este con-
secin]a unei elimini deficiente de CO
2 prin expi-ra]ie. Sin.: a. gazoas\. În timp ce în a. metabolic rezerva alcalin este sc\zut\,
în a. respiratorie a-ceasta cre[te. Dac datorit mecanismelor de re-glare din organism (*tampon) valoarea raportului acid
carbonic/bicarbona]i nu se schimb\,
a. este compensat\ [i pH-ul nu se modific\. Când meca-nismele de reglare sunt dep\[ite, pH-
ul scade sub 7,35 [i
a. este decompensat\.
ACIDOZ| LACTIC| / acidose lactique / lactic a-cidosis. *A. metabolic f *cetoz\, determinat de acumularea excesiv a
*lacta]ilor în sânge [i observat în cursul *diabetului zaharat cu insufi-cien] hepatic sau renal\. Lactacidemia dep\-[e[te 7
mmol/l.
ACIDOZ| METABOLIC| / acidose métabolique / metabolic acidosis. V. acidoz\.
ACIDOZ| RESPIRATORIE / acidose respiratoire / respiratory acidosis. V. acidoz\.
ACIDOZ| TUBULAR| ALBRIGHT / acidos e tu-bulaire d'Albright / idiopathic chronic renal tu-bular acidosis.
[Fuller Albright,
medic american, Boston, 1900-1969.
] Tubulopatie cu debut în pri-mul an de via]\, asociat cu nanism, polidipsie, poliurie, tulburi
hidroelectrolitice, alteri osoase [i nefrocalcinoz\. Sin.: sindrom Butler-Albright.
ACIDURIE, s. f. / acidurie, s. f. / aciduria.
[Lat. acidus = acru; gr. ouron = urin\.] Eliminarea în exces a unui acid prin urin\.
Tipurile de a. se de-numesc, de obicei, `n func]ie de acidul eliminat. Ex.: a. arginosuccinic\, sin. sindrom Allan (v.).
ACIDURIE ARGININOSUCCINIC| / acidurie arginosuccinique / argininosuccinic aciduria. Sin.: sindrom Allan (v.).
ACIDURIE HIDROXIBUTIRIC| CONGENITAL| / acidurie hydroxybutyrique congénitale / con-genital hydroxybutyric aciduria.
Enzimopatie congenital caracterizat prin prezen]a *acidului hidroxibutiric în urin\, asociat cu encefalopatie, întârziere în
dezvoltarea psihomotorie [i hipotonie muscular\. Sin.: boal Smith-Strang.
ACIDURIE ORGANIC| / acidurie organique / or-ganic aciduria. Caracteristic a unor boli `n care se constat o excre]ie urinar
excesiv a unuia sau a mai multor *acizi organici. A. o. poate fi do-bândit\ (*acidoz lactic\, *sindrom Reye, intoxica-]ie cu salicila]i
etc.) sau `n cadrul unei boli eredita-re.
ACIN, s. m. / acinus, s. m. (pl. acini) / acinus (pl. acini). NA: acinus.
[Lat. acinus = boab de strugure.] 1) Cavitate glandular
rotunjit în fund de sac, în care se deschide un canal secretor. 2)
A. pulmonar: ansamblu anatomofunc]ional constituit prin
ramificarea unei bronhiole terminale în canale alveolare, la nivelul cora sunt situate alveolele pulmonare.
ACINETOBACTER / Acinetobacter / Acinetobac-ter.
[Gr. akinetos = imobil, de la a- priv., kinein = a mi[ca; bakterion,
dim. de la
bakteria = baston.] Gen de diplococi saprofi]i Gram-negativi, ubicuitari în ap [i sol, din familia Neisseriaceae. Cu
virulen] mic\, dar prevalen] crescut la nivelul pielii indivizilor s o[i, bacteriile A. au tendin]a la invazie în torentul circulator la
persoane cu catetere intravenoase, pl\gi chirurgicale sau arsuri. În aceste cazuri pot provoca meningite grave, abcese cerebrale,
septicemii [i pleurezii.
ACINEZIE. Var. pentru
akinezie (v.).
ACINOS, adj. / acineux, -euse, adj. / acinous.
[Lat. acinus = boab de strugure.] Care este for-mat din *acini, care are forma unor
acini.
ACIZI BILIARI / acides biliaires / bile acids. V. acid biliar.
ACIZI GRA{I / acides gras / fatty acids. A. orga-nici a cor molecul con]ine un lan] carbonat lini-ar deschis, care îi face nemiscibili
cu apa. A. g. particip la esterificarea colesterolului, la formarea trigliceridelor circulante [i din depozitele de ]esut adipos sau pot
circula lega]i de albumin\, când se numesc
a. g. liberi. Au formula general CH
3(CH
2)
n-2-COOH, cu n (par) cuprins între 4 [i 30.
Se împart în
satura]i (dac n + 12 - a. lauric; n + 16 - a. palmitic; n + 18 - a. stearic) [i nesatura]i (n + 18 - a. oleic; n + 20 - *a.
arahidonic). *
A. g. esen]iali sunt indispensabili în alimenta]ie, deoa-rece nu sunt sintetiza]i în organism. Se g\sesc în diverse
uleiuri vegetale. V. [i acid arahidonic, acid linoleic, acid linolenic.
ACIZI GRA{I ESEN}IALI / acides gras essentiels / essential fatty acids. Denumire pentru *a. g. care nu sunt sintetiza]i în organism:
*a. linoleic, *a. linolenic [i *a. arahidonic. Absen]a acestora din alimente, chiar dac *vitaminele A [i D sunt prezente, provoac o
diminuare a ritmului de cre[tere. Adi]ia a. men]iona]i corecteaz aceast deficien]\. V. a. arahidonic, a. linoleic, a. linolenic.
Denumire desuet\: vitamin F. V. [i tab. const. biochim.
ACIZI LIPOTEICOICI / acides lipotéichoïques / lipoteichoic acids. A. din structura peretelui celu-lar al bacteriilor Gram-pozitive. Sunt
constitui]i din *a. teicoici (polimeri de ribitol sau glicerol) ancora]i prin lan]uri lipidice de membrana citoplasmatic [i sunt frecvent
responsabili de anumite caracteris-tici ale bolilor cauzate de bacteriile patogene Gram-pozitive.
ACIZI NUCLEICI / acides nucléiques / nucleic acids. Macromolecule constituente ale celulei, re-prezentând substratul informa]iei
genetice. Din punct de vedere chimic sunt polimeri ai *nucleoti-delor. Exist dou tipuri de a. n.: ADN (cu o struc-tur dublu-
elicoidal\, "elicea vie]ii"), situat în nu-cleu, [i ARN (mai divers ca mas molecular\, dar cu o structur spa]ial mai simpl\, situat în
*cito-plasm\. V. [i ADN, ARN.
ACIZI TEICOICI / acides téichoïques / teichoic acids. A. din structura peretelui celular al bacte-riilor Gram-pozitive. Sunt polimeri de
ribitol sau glicerol - lega]i prin grupi fosfat - care pot avea compu[i adi]ionali lega]i de grupi laterale dispo-nibile. A. t. pe baz
de glicerol apar [i în structura membranei celulare.
ACLIMATIZARE, s. f. / acclimatement, s. m., ac-climatisation, s. f. / acclimation, acclimatiza-tion.
[Lat. clima, -tis, din gr. klima,
-atos
= încli-na]ia soarelui, de unde latitudine, climat.] Adap-tare a organismului la un nou climat (ex.: la frig) sau mediu (ex.: la
altitudine).
ACLORHIDRIE, s. f. / achlorhydrie, s. f. / achlor-hydria.
[Gr. a - priv.; khloros = verde, clor; hy-dor, hydatos = ap\.] Termen sin.
cu *anaclorhi-drie. Uneori este utilizat ca sin. cu *achilie gastri-c\.
ACNEE, s. f. / acné, s. f. / acne.
[Gr. akne - gre-[eal de copiere a lui Actius pentru akme = vârf sau excrescen]\, sau akhne =
tâ]e.
] Termen ge-neric pentru un grup de afec]iuni variate ale pielii, de etiologii diverse, secundare unei leziuni sau u-nei tulbur\ri
func]ionale a glandelor sebacee sau pilosebacee. Termenul se utilizeaz îndeosebi pentru
a. vulgar\, juvenil\ sau polimorf\, form
foarte frecvent la tineri, îndeosebi în perioada de *pubertate. Este caracterizat prin apari]ia, pe un fond de *seboree, a unor
*comedoane închise sau deschise (puncte negre), a unor *papulopustule rezultate din inflama]ia [i suprainfec]ia comedoa-nelor [i
a unor elemente nodulare legate de evo-lu]ia în profunzime a papulopustulelor. Alte tipuri de a.: 1)
A. necrotic\, localizat pe
frunte, tâmple [i pe partea anterioar a pielii capului, cu elemen-te papuloase [i ulterior pustuloase, acoperite de cruste, care dup

109. 109
c\dere las cicatrice. 2) A. neo-natorum, cu leziuni papulopustuloase [i comedoa-ne ale fe]ei în primele trei luni dup na[tere. 3)
A. profesional\, caracterizat prin foliculit supurat [i comedoane localizate îndeosebi pe fa]a extern a coapsei [i pe antebra].
Apare îndeosebi prin ex-punerea la uleiuri, lubrefian]i [i la unii deriva]i clo-ra]i. 4)
A. rozacee sau *cuperoza. 5) A. toxic\, se-
cundar administrii unor medicamente, de ori-gine profesional sau consecutiv utilizii unor produse cosmetice neverificate.
ACNEIFORM, adj. / acnéiform, adj. / acneiform.
[Gr. akne - gre[eal de copiere a lui Actius pentru akme = vârf sau excrescen]\,
sau
akhne = tâ]e; lat. forma = form\.] Care se aseam cu *acne-ea. Ex.: erup]ie a.
ACOLIE, s. f. / acholie, s. f. / acholia.
[Gr. a - priv.; khole = bil\.] Oprire sau diminuare nota-bil a secre]iei biliare.
ACOLURIE, s. f. / acholurie, s. f. / acholuria.
[Gr. a - priv.; khole = bil\; ouron = urin\.] Absen]a *pigmen]ilor biliari din urin în
unele forme de *ic-ter.
ACOMODARE, s. f. / accommodation, s. f. / ac-commodation.
[Lat. accomodation, -onis, de la accommodare = a se adapta.]
Modificare, în ge-neral spontan\, a ochiului, care permite percepe-rea clar a obiectelor situate la distan]e diferite. Var.:
acomoda]ie.
ACOMODA}IE. Var. pentru acomodare (v.).
ACONDROGENEZ|, s. f. / achondrogenèse, s. f. / achondrogenesis.
[Gr. a - priv.; khondros = cartilaj; genesis = producere, de
la
gennan = a produce.] Varietate extrem de *osteocondrodis-plazie care se caracterizeaz prin absen]a form\-rii ]esutului
cartilaginos. Se disting dou tipuri: 1)
A. tip I, nanism micromelic incompatibil cu via]a, caracterizat prin absen]a aproape total a
oaselor membrelor, sin.:
sindrom Langer-Saldino (v.); 2) A. tip II, form neletal\, sin.: sindrom Grebe (v.).
ACONDROPLAZIE, s. f. / achondroplasie, s. f. / achondroplasia.
[Gr. a - priv.; khondros = carti-laj; plasis = modelare, de la
plassein = a forma, a modela.] Form grav de *condrodistrofie eredita-r a sugarului. Se manifest prin nanism acompaniat de
diverse anomalii (macrocefalie, cifoz\, membre scurte [i groase etc.). Sin.: boal Kauf-mann, boal Parrot, condrodistrofie fetal\.
ACORIE, s. f. / acorie ou acorée, s. f. / acorea.
[Gr. a - priv.; kore = pupil\.] Absen] congenital a pupilei.
ACRILAMID|, s. f. / acrylamide, s. f. / acryla-mide.
[Lat. acer = acru; gr. hyle = materie; am-moniakon = sare de amoniu, g\sit
`n apropierea templului lui Jupiter
Ammon din Libia; -idã.] Amid a acidului acrilic care prin reticulare for-meaz un gel utilizat
`n tehnicile de separare a proteinelor [i ARN `n func]ie de greutatea mole-cular\.
ACRILAT, s. m. / acrylate, s. m. / acrylate.
[Lat. acer = acru; gr. hyle = materie.] Sare sau ester ale acidului acrilic. O serie de a.,
denumi]i [i rezine acrilice, sunt utiliza]i drept componene]i ai *lentilelor de contact sau ai unor materiale dentare (`ndeosebi pentru
confec]ionarea protezelor).
ACRINIE, s. f. / acrinie, s. f. / acrinia.
[Gr. a - priv.; krinein = a separa de.] Absen]a sau diminu-area secre]iilor. Termen vag.
ACROASFIXIE, s. f. / acro-asphyxie, s. f. / acro-asphyxia.
[Gr. akron = extremitate; asphyxia = oprire a pulsului, de la a = priv.,
sphyzein = a pulsa.] Tulburare vasomotorie la nivelul extremi-t\]ilor, manifestat prin *acrocianoz\, sc\dere a temperaturii locale
[i durere. Termenul se utilizea-z îndeosebi în cadrul *bolii Raynaud.
ACROCEFALIE, s. f. / acrocéphalie, s. f. / acro-cephalia.
[Gr. akron = extremitate, vârf; kephale = cap.] Malforma]ie a craniului
determinat de în-chiderea precoce a *suturilor sagital [i coronal [i caracterizat prin dezvoltarea considerabil\, în în\l]ime, a
regiunii occipitale, cu aplatizarea late-ral\ a capului. Baza craniului este de asemenea deformat\. Vârful (*sinciput) craniului poate
fi plat (craniu în "turn") sau ascu]it (]uguiat), malforma]ie denumit *oxicefalie. A. este forma de *cranioste-noz cea mai frecvent
[i poate fi asociat cu alte anomalii ale scheletului. V. [i acrocefalosindacti-lie, acrocefalopolisindactilie.
ACROCEFALOPOLISINDACTILIE, s. f. / acrocé-phalopolysyndactylie, s. f. / acrocephalopoly-syndactyly.
[Gr. akron = extremitate,
vârf;
ke-phale = cap; polys = mul]i; syn = împreun\; dak-tylos = deget.] Ansamblu de malforma]ii ereditare ale scheletului în
care se asociaz *acrocefalosin-dactilia cu existen]a degetelor supranumerare la nivelul picioarelor. Au fost descrise trei tipuri de
a.: 1)
A. tip I sau sindrom Noack, cu transmitere au-tozomal dominant\. 2) A. tip II sau sindrom Car-penter (v.). 3) A. tip III sau
sindrom Sakati, `n care se asociaz [i anomalii scheletice la nivelul membrelor inferioare.
ACROCEFALOSINDACTILIE, s. f. / acrocéphalo-syndactylie, s. f. / acrocephalosyndactyly.
[Gr. akron = extremitate, vârf;
kephale = cap; syn = împreun\; daktylos = deget.] Termen care reu-ne[te un ansamblu de afec]iuni, cu transmitere probabil
autozomal dominant\, caracterizate prin malforma]ii scheletice ale craniului (*craniosteno-z\ ului (exoftalmie,
hipertelorism, hipo-plazie a maxilarului superior, "nas `n [a"), sindac-tilie. Simptomatologia descris anterior corespun-de formei
clasice de a. denumit [i sindrom sau boal Apert, `n prezent considerat
a. tip I. Al uri de acesta se disting; a. tip II (v. boal
Apert-Crouzon),
a. tip III (v. sindrom Chotzen), a. tip IV (v. sindrom Waardenburg), a. tip V (v. sindrom Pfeiffer).
ACROCIANOZ|, s. f. / acrocyanose, s. f. / acro-cyanosis.
[Gr. akron = extremitate; kyanos = al-bastru; -ozã.] Sin.: boal Crocq-
Cassirer (v.).
ACRODERMATIT|, s. f. / acrodermatite, s. f. / acrodermatitis.
[Gr. akron = extremitate; derma, -atos = piele; -itã.] Termen
general pentru leziu-nile cutanate ale extremit\]ilor, cuprinse în cadrul unor boli sau sindroame:
a. continu Hallopeau (v. boal
Hallopeau),
a. cronic atrofiant\ (v. boal Pick-Herxheimer), a. eritematopapuloas infantil\ (v. sindrom Gianotti-Crosti).
ACRODERMATIT| ENTEROPATIC| / ac roder-matitis enteropathica / acrodermatitis entero-pathica. Boal grav\, frecvent mortal\,
cu debut la sugar [i transmitere autozomal recesiv\. Se manifest prin asocierea de leziuni cutanate vezi-culobuloase [i
eritematoscuamoase, cu localizare la nivelul extremit\]ilor [i periorificial, leziuni ale mucoaselor [i fanerelor (alopecie difuz\
tulbu-ri digestive (diaree). Sc\derea *zincului plasma-tic ar putea avea un rol `n patogenia bolii.
ACRODINIE, s. f. / acrodynie, s. f. / acrodynia.
[Gr. akron = extremitate; odyne = durere.] Durere la nivelul unei extremit\]i.
Descris [i ca boal\:
a. infantil\ (v.).
ACRODINIE INFANTIL| / acrodynie infantile / pink disease. Boal care afecteaz copiii între 6 luni [i 8 ani. Se caracterizeaz prin
tumefac]ie rece, umed [i cia-notic a mâinilor [i picioarelor, adesea a nasului [i a fe]ei (adesea pân la eritem generalizat, datorit
cuia se confund adesea cu *boala Kawasaki). Este acompaniat de prurit, crize sudorale [i uneori de tulburi nervoase
(iritabilitate, astenie, parestezii) sau cardiovasculare (tahicardie, hiperten-siune). Se vindec f sechele. Cauze (ipotetice):
caren] alimentar\, virus neurotrop, intoxica-]ie cu mercur. Sin.: boal Feer, boal Selter-Swift-Feer, boal Swift.
ACRODISOSTOZ|, s. f. / acrodysostose, s. f. / acrodysostosis.
[Gr. akron = extremitate, vârf; dys = greu, dificil; osteon = os;
-ozã.] *Disostoz complex `n care se asociaz o `ntârziere `n dez-voltarea statural cu *brahimelie, (vizibil `ndeo-sebi la nivelul
metacarpienelor [i metatarsienelor), anomalii osoase craniofaciale [i *retardare menta-l\.
ACRODISPLAZIE, s. f. / acrodysplasie, s. f. / a-crodysplasia.
[Gr. akron = extremitate, vârf; dys = greu, dificil; plasis = modelare,
de la
plassein = a forma, a modela.] Varietate de *osteocondrodis-plazie `n care leziunile osteocartilaginoase sunt localizate la
nivelul extremit\]ilor, mai ales ale mâinilor. Prin analiza datelor clinice [i genetice au fost individualizate mai multe boli sau
sindroame caracterizate prin a.: *boala Brailsford, *boala Thiemann, *sindromul Giedion, *sindromul Lan-ger-Giedion.
ACRODOLICOMELIE, s. f. / acrodolichomélie, s. f. / acrodolichomely.
[Gr. akron = extremitate; dolikhos = lung; melos =
extremitate, membru.
] Malforma]ie somatic caracterizat prin prezen]a unor membre cu dimensiuni mult crescute.
ACROERITROZ|, s. f. / acroérythrose, s. f. / acroerythrosis.
[Gr. akron = extremitate, vârf; erythros = ro[u; -ozã.] Colora]ie
ro[ie a extremi-t\]ilor, consecutiv vasodilata]iei. Se observ `n-deosebi `n *eritromelalgie [i `n *boala Lane.
ACROESTEZIE, s. f. / acroésthésie, s. f. / acro-(a)esthesia.
[Gr. akron = extremitate, vârf; ais-thesis = senza]ie, sensibilitate.] 1)
Cre[tere a sen-sibilit\]ii la nivelul extremit\]ilor membrelor. 2) Durere la nivelul extremit\]ilor.
ACROFOBIE, s. f. / acrophobie, s. f. / acropho-bia.
[Gr. akron = extremitate, vârf; phobos = fri-c\.] *Fobie, fric de locuri situate
la în\l]ime.

110. 110
ACROKERATOZ|, s. f. / acrokératose, s. f. / acrokeratosis. [Gr. akron = extremitate; keras, keratos = corn; -ozã.] Afec]iune a
copilului [i ado-lescentului, caracterizat prin leziuni verucoase [i cornoase, localizate simetric pe partea dorsal a mâinilor [i
picioarelor.
ACROKERATOZ| PARANEOPLAZ IC| / acroké-ratose paranéoplasique / Bazex' paraneopla-sic acrokeratosis. Sin.: sindrom
Bazex (v.).
ACROMASTIT|, s. f. / acromastite, s. f. / acro-mastitis.
[Gr. akron = extremitate, vârf; mastos = sân, mamel\; -itã.] Inflama]ia
mamelonului.
ACROMAT, adj. / achromate, adj. / achromate.
[Gr. a - priv.; khroma, -atos = culoare.] 1) Despre ochiul afectat de
*acromatopsie. 2) Despre un subiect care este inapt s disting culorile.
ACROMATOPSIE, s. f. / achromatopsie, s. f. / a-chromatopsia.
[Gr. a - priv.; khroma, -atos = cu-loare; opsis = vedere.] Abolire a
capacit\]ii de a percepe culorile (inciden]a: 1 / 300 000). Retina nu furnizeaz decât senza]iile de alb, negru [i nu-an]ele
intermediare. A. este cel mai frecvent par-]ial\, cu afectarea percep]iei uneia sau mai multor culori. Sin.: acromazie. V. [i
discromatopsie.
ACROMAZIE, s. f. / achromasie s. f. / achroma-sia.
[Gr. a - priv.; khroma, -atos = culoare.] Sin.: acromatopsie (v.).
ACROMEGALIE, s. f. / acromégalie, s. f. / acro-megaly.
[Gr. akron = extremitate, vârf; megas, megalos = mare.] Boal
determinat de cre[terea secre]iei de *somatotrop survenit dup `nchide-rea cartilajelor de cre[tere, deci la adult. Clinic, a. se
traduce prin anomalii morfologice (hipertrofie a extremit\]ilor), metabolice (diabet, hipercalciurie, hiperfosforemie), endocrine
(insuficien] gonado-trop\pertensiune arterial\. A. este aproape `ntotdeauna determinat de un adenom hipofizar eozinofilic
al lobului anterior al hipofizei. Dac hi-persecre]ia de somatotrop apare `naintea `nchide-rii cartilajelor de cre[tere, aceasta duce la
*gigan-tism.
ACROMELIC, adj. / acromélique, adj. / acrome-lic.
[Gr. akron = extremitate, vârf; melos = mem-bru.] Care se refer la por]iunea
distal a unui membru, superior sau inferior.
ACROMICRIE, s. f. / acromicrie, s. f. / acro-micria.
[Gr. akron = extremitate, vârf; mikros = mic.] Extremit\]i (mâini [i picioare)
mici, ale cor dimensiuni nu sunt propor]ionale cu restul cor-pului. A. este `ndeosebi de natur hormonal\.
ACROMIE CUTANAT| / achromie cutanée / a-chromia, albinism.
[Gr. a - priv.; khroma, -atos = culoare; lat. cutis = piele.] Sin.:
albinism (v.).
ACROMION, s. n. / acromion, s. m. / acromion. NA: acromion.
[Gr. akron = extremitate, vârf; omos = um.] Extremitate a spinei
omoplatului, prin care acesta se articuleaz cu clavicula, rezul-tând articula]ia acromioclavicular\.
ACROOSTEOLIZ|, s. f. / acro-ostéolyse, s. f. / acroosteolysis.
[Gr. akron = extremitate; osteon = os; lysis = distrugere, de la
lyein = a distruge.] Sindrom primitiv sau secundar caracterizat prin li-za progresiv a oaselor mâinilor sau/[i ale picioa-relor. A.
idiopatic\
este o form cu transmitere au-tozomal dominant\, cu debut în copilie [i cu e-volu]ie prelungit\, dar în general
favorabil\.
ACROPAHIDERMIE, s. f. / acropachydermie, s. f. / acropachyderma.
[Gr. akron = extremitate; pa-khys = gros; derma, -atos =
piele
.] ~ngro[are mar-cat a pielii la nivelul fe]ei, scalpului [i extremit\-]ilor `nso]it de *hipocratism digital [i deformi ale oaselor
lungi. A. se observ `ndeosebi `n *acro-megalie.
ACROPAHIE, s. f. / acropachie, s. f. / acropachy.
[Gr. akron = extremitate; pakhys = gros.] Mire a extremit\]ilor din cauza unei
hipertrofii a osului subperiostal, `ndeosebi la nivelul falangelor [i, `n general, al capetelor distale ale oaselor mâinilor [i picioarelor.
ACROPARESTALGIE, s. f. / acroparesthalgie, s. f. / acropar(a)esthalgia.
[Gr. akron = extremitate; para = dincolo de, lâng\;
aisthesis = senza]ie, sensibilitate; algos = durere.] *Parestezie a extre-mit\]ilor, `nso]it de durere.
ACROPARESTEZIE, s. f. / acroparesthésie, s. f. / acroparesthesia.
[Gr. akron = extremitate, vârf; para = dincolo de, lâng\;
aisthesis
= senza]ie, sensibilitate.] *Parestezie a extremit\]ilor. Dac este nocturn\, localizat la nivelul mâinilor, la femeie dup
40 de ani, reprezint\, de obicei, conse-cin]a compresiei nervului median `n canalul carpian.
ACROPATIE, s. f. / acropathie, s. f. / acropathy.
[Gr. akron = extremitate; pathos = boal\.] Denu-mire generic pentru orice
afec]iune a extremit\-]ilor.
ACROPATIE ULCEROMUTILANT| / acropathie ul céromutilante / acrodystrophic neuropathy. Sindrom caracterizat prin apari]ia de
tulburi tro-fice cutanate (de tip *mal perforant) [i osteoarticu-lare (osteoartropatie, fracturi spontane, osteoliz\ ile
afecteaz extremit\]ile membrelor inferi-oare, mai rar pe cele ale membrelor superioare, cu evolu]ie c re amputa]ii spontane. A. u.
poate surveni `n cadrul unei neuropatii senzitive famili-are, denumit boala Thévenard, sau secundar, `n boli ca diabetul, lepra sau
alcoolismul. La baza patogeniei tulburilor trofice ar sta pierderea sen-sibilit\]ii dureroase, denerva]ia periferic [i micro-
traumatismele. Sin.: sindrom Denny-Brown. V. [i boal Bureau-Barri
ère.
ACROPOIKILOTERMIE, s. f. / acropoïkilother-mie, s. f. / acropoikilothermy.
[Gr. akron = ex-tremitate; poikilos = felurit, variat;
therme = c\l-dur\, de la thermos = cald.] Sindrom *sine mate-ria, care apare la sexul feminin, `n care se asociaz hipotermia
simetric a extremit\]ilor [i senza]ii de "deget mort", de mân [i gambe `n-ghe]ate. A. este consecin]a spasmelor vasculare [i a
deschiderii reflexe a anastomozelor arteriove-noase.
ACROSINDROM, s. n. / acrosyndrome, s. m. / peripheral vascular disease.
[Gr. akron = extre-mitate; syndrome = drum
`mpreun\, concurs, de la
syn = `mpreun\, dromos = curs\, drum.] Termen general pentru toate sindroamele caracterizate prin
tulburi vasomotorii la nivelul extremit\]ilor, fie c acestea sunt aparent autonome, fie c sur-vin în cursul unor boli diverse.
Termenul de a. es-te relativ impropriu, atât etimologic, cât [i pentru c este sin. par]ial cu *acropatie.
ACROZOM, s. m. / acrosome, s. m. / acrosome.
[Gr. akron = extremitate, vârf; soma, -atos = corp.] Regiune a capului
spermatozoidului care con]ine o vezicul cu enzime hidrolitice (îndeosebi *hialuronidaz [i acrozin\permi]ând acestuia s
penetreze înveli[ul extern al ovulului.
ACT RATAT / act manqué / faulty act.
[Lat. ac-tum, participiul trecut de la agere = a ac]iona; fr. rater = a rata.] Reac]ie în
aparen] ilogic\, lega-t de motive ascunse în *subcon[tient. A. r. survine pe nea[teptate, accidental în comportamentul normal al
unei persoane.
ACTH / ACTH / ACTH.
[Abrev. engl.: Adreno-CorticoTropic Hormone = hormon adrenocortico-trop.] Abrev. utilizat `n mod curent
pentru corti-cotrofin (v.) V. [i tab. const. endocrinol.
ACTIN|, s. f. / actine, s. f. / actin.
[Gr. aktis, -inos = raz\.] Constituent proteic al mu[chiului, exis-tând sub dou forme: a.
monomeric\
sau globu-lar G [i a. polimeric\ sau filamentoas F. Combi-nat cu *miozina, d actomiozina, care reprezint
elementul contractil al fibrei musculare. A. a fost identificat [i în *citoschelet.
ACTING OUT.
[Anglicism care poate fi tradus, aproximativ, prin trecerea la act.] Denume[te un comportament brusc, impulsiv [i
violent, tradu-când executarea unor *pulsiuni anterior reprimate. A. o. apare ca un comportament nea[teptat [i ne-adaptat al unui
pacient `n cursul psihanalizei sau al unui alt tratament psihoterapeutic.
ACTINIC, adj. / actinique, adj. / actinic.
[Gr. aktis, -inos = raz\.] Referitor la ac]iunea luminii, în par-ticular a radia]ilor ultraviolete.
Ex.: conjunctivit a.
ACTINIT|, s. f. / actinite, s. f. / actinocutitis.
[Gr. aktis, -inos = raz\; -itã.] Orice inflama]ie cuta-nat provocat de c re radia]iile
spectrului solar. V. heliodermit\.
ACTINODERMATOZ|, s. f. / actinodermatose, s. f. / actinic dermatitis.
[Gr. aktis, -inos = raz\; derma, -atos = piele; -ozã.]
Termen generic pen-tru ansamblul erup]iilor cutanate provocate de ra-dia]iile solare. V. [i lucit\, fotodermatoz\.
ACTINOLOGIE, s. f. / actinologie, s. f. / actino-logy.
[Gr. aktis, -inos = raz\; logos = [tiin]\.] 1) Studiul energiei radiante. 2)
Sudiul efectelor chi-mice [i, îndeosebi, al efectelor biologice exerci-tate de radia]iile luminoase, ultraviolete [i infraro-[ii.
|

111. 111
ACTINOMETRIE, s. f. / actinométrie, s. f. / acti-nometry. [Gr. aktis, -inos = raz\; metron = m\-sur\.] M\surare a intensit\]ii
radia]iilor solare.
ACTINOMICETE, s. f. pl. / Actinomycetes, s. f. pl. / Actinomycetales.
[Gr. aktis, -inos = raz\; mykes, myketos = ciuperc\.]
Bacterii care apar]in clasei
Actinomycetes (v.).
ACTINOMICIN|, s. f. / actinomycine, s. f. / ac-tinomycin.
[Gr. aktis, -inos = raz\; mykes, my-ketos = ciuperc\; -inã.] Antibiotic
cromopeptidic izolat din diferite specii de
Streptomyces. Exist mai multe forme (A, B, C etc.), cea mai cunoscut fiind a. C. Are o
ac]iune inhibitoare asupra acizilor nucleici bacterieni [i, cu tot efectul toxic, este utili-zat în tratamentul limfogranulomatozei.
ACTINOMICOM, s. n. / actinomycome, s. m. / ac-tinomycoma.
[Gr. aktis, -inos = raz\; mykes, myketos = ciuperc\; -oma.]
*Granulom provocat de ciuperci patogene din genul *
Actinomyces, frecvent în cadrul *actinomicozei.
ACTINOMICOZ|, s. f. / actinomycose, s. f. / acti-nomycosis.
[Gr. aktis, -inos = raz\; mykes, my-ketos = ciuperc\; -ozã.]
Infec]ie cronic produs de
Actinomyces, caracterizat prin leziuni granu-lomatoase indurate, care abcedeaz în puncte multiple.
Puroiul con]ine granule mici, galbene de *miceliu fragmentat, vizibile cu ochiul liber. Se dis-ting trei forme:
cervico-facial\ (cea mai
frecvent),
pulmonar\ (rar\abdominal\. Sin.: boal Rival-ta.
ACTINOMYCES / Actinomyces / Actinomyces.
[Gr. aktis, -inos = raz\; mykes, myketos = ciu-perc\.] Gen de bacterii
filamentoase ramificate, a-naerobe, apar]inând clasei *
Actinomycetes [i fa-miliei Actinomycetaceae. A. cuprind dou specii: A.
bovis
, agent al actinomicozei bovine, [i A. isra-eli, *saprofit al cavit\]ilor naturale, care poate pro-voca la om *actinomicoza.
ACTINOMYCETES / Actinomycetes / Actinomy-cetes.
[Gr. aktis, -inos = raz\; mykes, myketos = ciuperc\.] Clas de bacterii
filamentoase con-siderate mult timp ciuperci datorit asemii filamentului lor cu un *miceliu. A. cuprind familiile:
*
Mycobacteriaceae (v. Mycobacterium), Actino-mycetaceae (v. Actinomyces) [i Streptomyceta-ceae (v. Streptomyces).
ACTINORETICULOZ|, s. f. / actinoréticulose, s. f. / actinic reticuloid.
[Gr. aktis, -inos = raz\; lat. reticulum, dim. de la rete, -is
= re]ea;
-ozã.] *Fo-todermatoz caracterizat prin apari]ia la vârst-nici, pe tegumentele expuse la soare, a unor lezi-uni papuloase
urmate de `ngro[area difuz a pielii cu descuamare [i prurit intens. Leziunile au o e-volu]ie cronic [i se aseam cu cele din *he-
matodermie.
ACTINOTERAPIE, s. f. / actinothérapie, s. f. / ac-tinotherapy.
[Gr. aktis, -inos = raz\; therapeia = tratament, de la
therapeuein = a `ngriji.] Ter-men ce desemneaz toate metodele terapeutice care utilizeaz radia]iile de diverse naturi. În mod
particular, termenul se refer la utilizarea radia]ii-lor luminoase, ultraviolete [i infraro[ii. V. [i fototerapie.
ACTIV, adj. / actif, -ive, adj. / active.
[Lat. activus = care ac]ioneaz\, de la agere = a ac]iona.] 1) Stare a unor substan]e apte s
reac]ioneze puter-nic. Ex.: cbunele a. are propriet\]i deosebite de absorb]ie sau adsorb]ie. 2) Sin.: activat (ca rezultat al
*activii). Ex.: molecul activat sau a. 3) Despre o substan] dotat cu putere rotatorie optic (substan] optic a.). 4) Eficient,
referitor la un medicament.
ACTIVARE, s. f. / activation, s. f. / activation.
[Lat. activus = care ac]ioneaz\, de la agere = a ac]iona.] 1) Intensificare a
propriet\]ilor unui corp, cu sau f transformare chimic\, prin ad\ugarea unei mici cantit\]i dintr-o substan] denumit *activator
sau prin expunerea la radia]ii. 2) În fiziologie, cre[terea excitabilit\]ii unei structuri nervoase sub ac]iunea unui stimul. 3) Cre[tere a
e-nergiei unei molecule sau a unui atom (energie de activare). 4) Proces ce stimuleaz declan[area unui mecanism subiacent,
latent pân în momen-tul a. Ex.: *a. limfocitelor B [i T. 5) Într-un sens mai larg, *depolarizarea unei fibre miocardice în timpul
propagii excita]iei auriculare sau ventriculare. 6) Cre[tere a permeabilit\]ii membranei în timpul depolarizii.
ACTIVARE A COMPLEMENTULUI / activation du complément / complement activation. Proces prin care proteinele solubile ale
*complementului, prezente în sânge, devin func]ionale. A. c. poate fi declan[at pe cale clasic sau pe cale alternativ\. V.
complement.
ACTIVARE A LIMFOCITELOR B / activation des lymphocytes B / B lymphocyte activation. Trecere a limfocitelor B (LB) dintr-o stare
de repaus într-o stare de activitate celular [i molecular intens\. LB sunt activate când un tip de antigen so-lubil se fixeaz pe
receptorii lor membranari (IgM, IgD). Ca urmare a acestui contact, LB mature prezente în ]esuturile limfoide periferice exprim\ la
suprafa]a lor receptori pentru interleukina-2 (Il-2). Fixarea Il-2 pe receptori provoac multiplica-rea [i apoi diferen]ierea LB în
*plasmocite [i în *limfocite B memorie.
ACTIVARE A LIMFOCITELOR T / activation des lymphocytes T / T lymphocyte activation. Tre-cere a limfocitelor T (LT) din stare de
repaus în activitate intens celular [i molecular\. A. LT este declan[at de contactul cu o *celul prezentatoare de antigen cu *self
modificat.
ACTIVARE A MACROFAGELOR / activation des macrophages / macrophage activation. Cre[-tere a activit\]ii celulare [i moleculare
a macrofa-gelor când acestea se fixeaz pe *limfocitele T4. Dup\ acest contact, limfocitele T4 produc un fac-tor de activare a
macrofagelor, care va stimula, la nivelul acestora din urm\, producerea enzimelor de degradare, ca [i cre[terea numului de
receptori membranari nespecifici.
ACTIVATOR, adj., s. n. / activateur, -trice, adj., s. m. / activator.
[Lat. activus = care ac]ioneaz\, [i agere = a ac]iona.] (Substan]\
care, în cantitate mic\, mediaz procesul de *activare.
ACTIVINE, s. f. pl. / activines, s. f. pl. / activins.
[Lat. activus = care ac]ioneaz\, de la agere = a ac]iona; -inã.] Polipeptide din
familia *factorilor de cre[tere, constituite din dou lan]uri de aminoacizi (cu M
r de 14 kDa) comparabile cu lan]urile β ale
*inhibinelor. Se disting trei a.: A, AB [i B (în func-]ie de caracteristicile lan]urilor), secretate de celu-lele antehipofizare, îndeosebi
de cele gonadotro-pe. A. activeaz secre]ia de *hormon foliculosti-mulant, dar inhib sinteza *steroizilor dependent de
*gonadotropin\, la nivelul gonadelor, determi-nând proliferarea celular în glandele genitale. O alt ac]iune const în stimularea
celulelor su[e ale liniei eritroblastice.
ACTIVITATE, s. f. / activité, s. f. / activity.
[Lat. activitas, de la activus = care ac]ioneaz [i agere = a ac]iona.] a) Proprietatea
de a intra în ac]iune. b) Rezultatul unui proces finalizat printr-o for] sau o energie. Ex. foarte diverse: 1)
A. anti-epi-demic\. 2) A.
bioelectric\
a unei celule. 3) A. unei enzime se refer\ la efectul catalitic exercitat de c re enzim\, exprimat în unit\]i pe miligram
de enzim (
a. specific\) sau în molecule de substrat transformate pe minut [i pe molecul de enzim ( a. molecular\). 4) A.
muscular\
(în direc]ia gravita]iei - dinamic-negativ\, împotriva for]ei gravita-]iei - dinamic-pozitiv). 5) A. nervoas superioar\ (a.
etajelor superioare ale sistemului nervos). 6)
A. optic\, proprietatea unor substan]e de a roti planul luminii polarizate. 7) A. unei
surse radioac-tive
, numul de dezintegri `n unitatea de timp.
ACTOGRAF, s. n. / actographe, s. m. / acto-graph.
[Lat. actus = mi[care, de la agere = a ac-]iona, a pune `n mi[care; gr.
graphein = a scrie.] Aparat destinat înregistrii mi[cilor. Ex.: studiul mi[cilor nocturne în enurezis [i epilepsie.
ACTOMIOZIN|, s. f. / actomyosine, s. f. / acto-myosin.
[Gr. aktis, -inos = raz\; mys, myos = mu[chi; -inã.] Complex proteic
alc uit din *actin [i *miozin\. Este esen]ial pentru contrac]ia fibrei musculare `n prezen]a *ATP-ului.
AC}IUNE, s. f. / action, s. f. / action.
[Lat. actio, -onis = ac]iune, de la agere = a ac]iona.] Exerci-tare a unei influen]e asupra unui
fenomen, a unei structuri sau func]ii, prin intermediul unor for]e fizi-ce sau chimice, sau al unor molecule cu proprie-t\]i specifice.
Ex. multiple: 1)
A. bactericid\, v. bactericid. 2) A. bacteriostatic\, v. bacteriostatic. 3) A. catalitic\, v. catalizator. 4) A. chimic\ -
orice proces care determin o modificare în aran-jamentul atomilor din molecula unei substan]e. 5)
A. cumulativ\ - efectul puternic,
adesea toxic, al ultimei doze dintr-un medicament, ale cui doze anterioare au avut un efect moderat sau chiar neglijabil. 6)
A.
dinamic specific a alimentelor
(v.). 7) A. farmacodinamic\ - a unui medicament asupra structurilor vii. 8) A. masei - influen]a
concentra]iei moleculare a unei substan]ei într-o reac]ie chimic\. 9)
A. mutagen\ - reac]ia agentului mutagen cu materialul genetic
[i efectele asupra aces-tuia, v. muta]ie. 10)
A. nespecific\ - se exercit a-supra unui mare num de structuri; dup D. Da-
nielopolu, aceast a. se exercit indirect. 11)
A. o-ligodinamic\, de inhibare a germenilor, exercitat de c re unele metale. 12) A.

112. 112
opsonic\, v. opsoni-ne. 13) A. renotrofic\ - capacitatea unor extracte hipofizare [i hormoni de a stimula cre[terea rinichiului. 14) A.
specific\
a unor chimioterapice sau antibiotice asupra unor organisme parazitare.
AC}IUNE DINAMIC| SPECIFIC| A ALIMENTE-LOR / action dynamique spécifique des ali-ments / specific dynamic action of food.
Pro-prietatea alimentelor ingerate de a produce c\ldu-r\, crescând metabolismul bazal. Astfel, un su-biect care prime[te 100 de
calorii va degaja 130 dac ele au fost furnizate de proteine, 114 în cazul lipidelor [i 105 în caz de aport glucidic. Acest surplus
caloric m\soar a. d. s. Rezult c a. d. s. este de 30 % pentru proteine, 14 % pentru lipide [i 5 % pentru glucide. În practic\, a. d.
s. se m\-soar prin diferen]a dintre metabolismul bazal [i metabolismul aceluia[i subiect dup un prânz.
ACUFEN|, s. f. / acouphène, s. m. / tinnitus.
[Gr. akouein = a auzi; phainein = a pea.] Senza]ie auditiv care nu rezult
consecutiv unei excita]ii sonore exterioare a urechii. Cauze posibile: *ceru-men, traumatisme ale urechii medii, boli ale ure-chii
interne (*otoscleroz\, *sindrom Méni
ère), me-dicamente (ca aspirina [i chinina), anormalit\]i ale nervului auditiv [i ale conexiunii
sale cu creierul. Sin.: zgomot auricular.
ACUITATE, s. f. / acuité, s. f. / acuity.
[Fr. acuité, din lat. acutus = ascu]it.] Proprietate de a per-cepe senza]ii la un prag coborât
sau de a distinge diferen]e [i nuan]e minime. Ex.: a. auditiv\, a. vizual\, a. tactil\.
ACUITATE VIZUAL| / acuité visuelle / visual acuity. Capacitatea (*acuitatea) ochiului de a distinge separat dou obiecte al urate.
A. v. depinde de claritatea focalizii retiniene, integritatea c\ilor nervoase [i interpretarea cerebral a stimu-lului.
ACUMETRIE, s. f. / acoumétrie, s. f. / acoumetry.
[Gr. akouein = a auzi; metron = m\sur\.] Denu-mire generic a metodelor [i
tehnicilor de exami-nare a func]iei auditive.
ACUPUNCTUR|, s. f. / acupuncture, s. f. / acu-puncture.
[Lat. acus = ac, sau acutus = ascu]it; punctura = în]ep ur\, de la
pungere = a `n]epa.] Termen creat de iezui]ii reveni]i din China la sfâr-[itul secolului al XVII-lea. Metod terapeutic [i de
diagnostic studiat [i practicat în China de mii de ani. A. se bazeaz pe stimularea cu ace fine, din o]el sau din metale pre]ioase,
a anumitor puncte ale suprafe]ei cutanate. Efectele a. sunt in-terpretate diferit, în func]ie de culturile filosofice [i [tiin]ifice. Astfel,
pentru orientali, a. restabile[te e-chilibrul energetic rupt din cauza bolii, în timp ce pentru occidentali, ac]iunea a. const\ îndeosebi
în determinarea unor reflexe cutaneo-viscerale care induc modifici neurovegetative.
ACUSTIC|, adj., s. f. / acoustique, adj., s. f. / a-coustics.
[Gr. akoustos = auz, de la akouein = a auzi.] 1) Care se raporteaz la
sunete. Ex.: unde a. 2) Ceea ce priv.e[te func]ia auditiv\. Ex.: câmp a., nerv a. 3) Ramur a fizicii care studiaz sune-tele.
ACUT, adj. / aigu, aiguë, adj. / acute.
[Lat. acutus = ascu]it.] 1) Referitor la evolu]ia rapid [i scurt a unei afec]iuni. Ant.: cronic. 2)
O durere vie, in-tens\, în raport cu una surd\. 3) Care se afl la cel mai înalt grad de evolu]ie sau a cei intensi-tate
simptomatologic s-a exacerbat brusc: criz a. (din unele boli cronice).
ACUTUMAN}|, s. f. / accoutumance, s. f. / ac-quired tolerance.
[Fr. accoutumance = obi[nu-in]\, din lat. consuetudo, -dinis
= obicei.
] Fran]u-zism nerecomandat, utilizat ca sin. cu toleran] (v.).
ACVAPORINE, s. f. pl. / aquaporines, s. f. pl. / aquaporins.
[Lat. aqua = ap\; gr. poros = por, conduct, pasaj; -inã.] Grup de
proteine omologe ale membranei celulare, alc uite din [ase dome-nii transmembranare, care constituie canale pen-tru transportul
pasiv al apei [i uneori al unor mole-cule organice mici, ca ureea. A. sunt con]inute în-deosebi în membranele eritrocitare [i la nivel
re-nal. În tubii colectori renali exist patru a.; muta]ia genei a. 2 umane este responsabil de insensi-bilitatea renal la
*vasopresin [i, deci, de *diabe-tul insipid.
ADACTILIE, s. f. / adactylie, s. f. / adactylia, adactyly, adactylism.
[Gr. a - priv.; daktylos = deget.] Absen]a congenital a
degetelor.
ADAMANTINOM, s. n. / adamantinome, s. m. / adamantinoma.
[Gr. adamas, -antos = diamant, smal], substan] dur\; -oma.]
Sin.: ameloblastom (v.).
ADAMANTOBLAST, s. n. / adamatoblaste, s. m. / adamatoblast.
[Gr. adamas, -antos = diamant, smal], substan] dur\; blastos
= germen.] Sin.: ameloblast (v.).
ADAPTARE, s. f. / adaptation, s. f. / adaptation.
[Lat. adaptare = a potrivi.] Proprietate a orga-nismelor vii datorit ceia o serie
de caracteristici fiziologice [i anatomice ale acestora se pot modi-fica în func]ie de particularit\]ile sau de transfor-mile mediului
ambiant. În general, efectele a. sunt favorabile vie]ii organismelor în condi]ii de mediu noi sau modificate. Un caz tipic îl reprezin-t
a. la sc\derea presiunii oxigenului din mediul ambiant, prin cre[terea ventila]iei pulmonare, va-sodilata]ie [i cre[terea concentra]iei
hemoglobinei din sânge. Alte exemple de a.: cre[terea sau sc\-derea excitabilit\]ii prin varia]ii ale intensit\]ii sti-mulilor, apari]ia
unor activit\]i enzimatice noi ca urmare a modificilor în alimenta]ie, obi[nuin]a progresiv cu unele substan]e toxice (*mitrida-
tism). Este necesar s se disting formele reversi-bile de a., niciodat ereditare, de fenomenele de
a. ereditar\, care se
stabilizeaz dup mai multe genera]ii, prin selec]ie natural\. Ex.: apari]ia unor su[e rezistente la penicilin într-o cultur de mi-
croorganisme sensibile la acest antibiotic. În acest caz, termenul a. desemneaz supravie]uirea, în cadrul unei popula]ii date, a
organismelor care s-au adaptat cel mai bine la noua situa]ie dat\. Patrimoniul genetic al popula]iei se va modifica, transformare ce
reprezint de fapt substratul me-canismelor evolutive. În prezent, se clarific me-canismele moleculare ale proceselor de a.
Câteva tipuri de a. de interes în fiziologie [i medicin\: 1)
A. ochiului: a) a. la întuneric - a. ochiului pentru vederea la întuneric sau
la condi]ii de iluminare redus\; se nume[te [i
a. scotopic\; b) a. la lumin\ - a. ochiului pentru vederea la lumina soarelui ori a
surselor str\lucitoare (fotopie), cu reducerea concentra]iei de pigmen]i fotosenzitivi. 2)
A. altor organe de sim]: auditiv\, gustativ\.
3)
A. genetic\ - selec]ia natural a mutan]ilor care sunt cei mai adapta]i la noul mediu (ex.: *rezisten]a la medica-mente). 4) A.
fenotipic\
- modificarea propriet\-]ilor unui organism în afara oricei transformi a genotipului, ca r\spuns la schimbile mediului.
ADAPTATOR, s. m. / adaptateur, s. m. / adaptor.
[Lat. adaptare = a potrivi, a adapta, de la aptus = apt. ] Secven] nucleotidic
adaptatoare capabi-l s realizeze jonc]iunea dintre dou fragmente de ADN terminate prin secven]e necomplemen-tare.
ADDUCTOR, adj., s. m. / adducteur, adj., s. m. / adductor.
[Lat. adducere = a duce spre, de la ad = spre, ducere = a duce, a
purta.
] (Mu[chi) care serve[te la *adduc]ie.
ADDUC}IE, s. f. / adduction, s. f. / adduction.
[Lat. adducere = a duce spre, de la ad = spre, du-cere = a duce, a purta.] Mi[care
care apropie un membru sau un segment de membru de axul me-dian al corpului.
ADENECTOMIE, s. f. / adénectomie, s. f. / aden-ectomy.
[Gr. aden, -os = gland\; ektome = exci-zie.] 1) *Abla]ia unei glande. 2)
Sin.: adenoidec-tomie (v.).
ADENILATCICLAZ|, s. f. / adénylate cyclase / adenylate cyclase. Enzim intracelular\, aso-ciat biomembranei, care moduleaz
producerea *mesagerului secund *AMPc din *ATP. Este un constituent important al anumitor c\i de semnali-zare intercelular\.
Cuplarea sa la complexul *li-gand-receptor se efectueaz prin intermediul *proteinelor G, care o pot stimula (G
s) sau frâna (G
i).
ADENIN|, s. f. / adénine, s. f. / adenine. Baz pu-rinic ce intr în compozi]ia acizilor nucleici. Cata-bolismul s\u conduce, la om, la
*acidul uric.
ADENIT|, s. f. / adénite, s. f. / adenitis.
[Gr. aden, -os = gland\; -itã.] Sin.: limfadenit (v.).
ADENOBLAST, s. n. / adénoblaste, s. m. / ade-noblast.
[Gr. aden, -os = gland\; blastos = germen.] Celul embrionar din care se
dezvolt ]e-sut glandular. Uneori termenul se utilizeaz cu referire la celulele reticulare din centrul germina-tiv al folicului limfatic.
ADENOCARCINOM, s. n. / adénocarcinome, s. m. / adenocarcinoma.
[Gr. aden, -os = gland\; karkinoma, de la karkinos =
rac, cancer.
] 1) Car-cinom derivat din ]esut glandular; celulele tumo-rale permit recunoa[terea structurii glandulare. Se observ\, în
particular, la nivelul ficatului, unde se asociaz cu ciroza (cancer cu ciroz\
a. alveolar, celulele sunt dispuse sub
for-ma unei alveole. 2) *Epiteliom a cui structur a-minte[te structura unei glande.
ADENOCARCINOM COLOID / adénocarcinom e colloïde / mucinous adenocarcinoma. Sin.: epiteliom coloid (v.).
ADENOFIBROM, s. n. / adénofibrome, s. m. / a-denofibroma.
[Gr. aden, -os = gland\; lat. fibra = fibr\; -oma.] Sin.:
fibroadenom (v.).

113. 113
ADENOGRAM|, s. f. / adénogramme, s. m. / a-denogram. [Gr. aden, -os = gland\; gramma = înscriere.] Formul care indic
reparti]ia diferitelor tipuri de celule prezente pe un frotiu prelevat prin punc]ia unui ganglion limfatic. Normal, celulele ca-re
constituie marea majoritate sunt limfocitele (90-98 %).
ADENOHIPOFIZ|, s. f. / adénohypophyse, s. f. / adenohypophysis. NA: adenohypophysis.
[Gr. aden = gland\; hypo = sub;
physis
= cre[tere, de la phyein = a cre[te.] V. hipofiz\.
ADENOID, adj. / adénoïde, adj. / adenoid.
[Gr. aden, -os = gland\; eidos = form\.] A cui struc-tur aminte[te de cea a unei
glande (ex.: epiteli-om a.) sau a unui ganglion (]esut a., vegeta]ii a.).
ADENOIDECTOMIE, s. f. / adénoïdectomie, s. f. / adenoidectomy.
[Gr. aden, -os = gland\; eidos = form\; ektome = excizie.]
Excizia chirurgical a *vegeta]iilor adenoide.
ADENOIDIAN, adj. / adénoïdien, -enne, adj. / adenoid.
[Gr. aden, -os = gland\; eidos = form\.] Care prezint sau este determinat
de *vegeta]ii adenoide. Ex.: *facies a.
ADENOIDISM, s. n. / adénoïdisme, s. m. / ade-noidism.
[Gr. aden, -os = gland\; eidos = form\; -ism.] Denumire a ansamblului
de manifesti lo-cale (*facies adenoidian) [i generale (afectarea dezvoltii psihice [i fizice) care apar la copiii cu *vegeta]ii
adenoide.
ADENOIDIT|, s. f. / adénoïdite, s. f. / adenoiditis.
[Gr. aden, -os = gland\; eidos = form\; -itã.] In-flama]ie a vegeta]iilor
adenoide.
ADENOLIPOMATOZ|, s. f. / adénolipomatose, s. f. / adenolipomatosis.
[Gr. aden, -os = gland\; lipos = gr\sime; -oma; -ozã.]
Formare de nume-roase adenolipoame (tumori con]inând ]esut adi-pos [i elemente glandulare) la nivelul cefei, axilei [i canalului
inghinal.
ADENOM, s. n. / adénome, s. m. / adenoma.
[Gr. aden, -os = gland\; -oma.] Tumor benign dez-voltat\ la nivelul unei glande;
structura sa este asem oare cu cea a glandei din care provine. Ex.: 1)
A. hipofizare, tumori nodulare circumscrise, închise în
[aua turceasc lgit\. 2)
A. bron-[ic, cu evolu]ie lent\, dar [i cu malignitate local\; uneori metastazeaz\. 3) A. malign, sin.:
adenocarcinom (v.). 4)
A. sebaceu, prin hiperplazia benign\ a glandelor sebacee. 5) A. vilos, polip al mucoasei intestinale.
ADENOM TIROIDIAN TOXIC / adénome thyroïdi-en toxique / toxic adenoma of the thyroid gland. 1) Denumire veche, abandonat\,
a gu[ii nodulare manifest clinic prin semne de hipertiroidie. 2) ~n prezent: a. t. care secret hormoni tiroidieni `n exces, `n mod
autonom, adic f stimularea de c re TSH. Excesul de hormoni tiroidieni este produs prin muta]ii ale genei receptorului pentru
TSH, cu activarea acestuia `n absen]a ligandului [i inducerea cascadei moleculare specifice receptorilor cupla]i cu *proteina G.
Simpto-mele sunt cele ale unei *tireotoxicoze pure, uneori tabloul clinic fiind limitat: pierdere `n greutate, fibrila]ie auricular\.
*Scintigrafia arat o fixare exclusiv a
131
I pe nodulul toxic, iar injec]ia intramuscular de TSH permite punerea `n eviden] a unei
fixi pe restul parenchimului tiroidian "stins func]ional". Sin.: boal Plummer.
ADENOMATOZ|, s. f. / adénomatose, s. f. / ade-nomatosis.
[Gr. aden, -os = gland\; -oma; -ozã.] Hiperplazie adenomatoas
multinodular la nive-lul înveli[ului sau parenchimului unei glande.
ADENOMATOZ| MULTIENDOCRINIAN| / adé-nomatose mu ltiendocrinienne / familial endo-crine adenomatosis. Sin.: neoplazie
endocrinia-n multipl (v.).
ADENOMECTOMIE, s. f. / adénomectomie, s. f. / adenomectomy.
[Gr. aden, -os = gland\; -oma; ektome = excizie.] Extirpare a
unui *adenom.
ADENOMEGALIE, s. f. / adénomégalie, s. f. / adenomegaly.
[Gr. aden, -os = gland\; megas, megalos = mare.] Hipertrofie a
ganglionilor limfa-tici.
ADENOMIOM, s. n. / adénomyome s. m. / ade-nomyoma.
[Gr. aden, -os = gland\; mys, myos = mu[chi; -oma.] Tumor benign
format din ]esut glandular [i muscular neted. Ex.: a. prostatic.
ADENOMIOZ| UTERIN| / adénomyose utérine / uterine adenomyosis.
[Gr. aden, -os = gland\; mys, myos = mu[chi; -ozã; lat.
uterus = uter.] Sin.: endometrioz (v.).
ADENOPATIE, s. f. / adénopathie, s. f. / adeno-pathy.
[Gr. aden, -os = gland\; pathos = boal\.] Mire de volum a ganglionilor
limfatici superfici-ali sau profunzi. În mod normal, la adul]i, sunt pal-pabili ganglionii inghinali, care au dimensiuni între 0,5 [i 2 cm.
A. poate avea cauze multiple: 1) Cre[terea numului de limfocite benigne [i ma-crofage în cursul r\spunsului antigenic. 2) *Limfa-
denita. 3) Proliferarea
in situ a limfocitelor maligne sau a macrofagelor. 4) Infiltrile metastatice cu celule maligne. 5) Infiltrile cu
macrofage înc-cate cu metaboli]i în *tezaurismozele lipidice. A. este prezent în numeroase boli infec]ioase, imu-nologice,
maligne, metabolice sau de cauze ne-cunoscute. În general, procentul unei a. maligne cre[te cu vârsta, la peste 50 de ani fiind de
mai mult de 50 %.
ADENOPATIE BLUMER / adénopathie de Blumer / Blumer's adenopathy.
[George Blumer, medic american, 1858-1940.] Semn al
metastazii unui neoplasm gastric, constând în prezen]a a. detec-tat prin tu[eu rectal.
ADENOPATIE VIRCHOW / adénopathie de Virc-how / Virchow's adenopathy.
[Rudolph Ludwig Karl Virchow ,
anatomopatolog german, profesor la Würtzburg, apoi la Berlin, 1821-1902.
] Sin.: semn Virchow-Troisier (v.).
ADENOSARCOM, s. n. / adénosarcome, s. m. / adenosarcoma.
[Gr. aden, -os = gland\; sarx, sarkos = carne; -oma.] *Adenom
a cui strom conjunctiv\ este de tip sarcomatos.
ADENOTONSILECTOMIE, s. f. / adénotonsillec-tomie, s. f. / adenotonsillectomy.
[Gr. aden, -os = gland\; lat. tonsillae, -arum
= amigdale; gr.
ek-tome = excizie.] *Abla]ie a amigdalelor [i a *vege-ta]iilor adenoide.
ADENOVIROZ|, s. f. / adénovirose, s. f. / ade-novirosis.
[Gr. aden, -os = gland\; lat. virus = venin, otrav\; -ozã.] Boal
determinat de un *a-denovirus, care prezint\ afinitate deosebit pentru ]esutul limfoid. În consecin]\, gama manifestilor
patologice este variat\: faringite acute, adenoidi-te, keratoconjunctivite epidemice, traheobron[ite febrile, bronhopneumopatii,
adenite mezenterice. În afara pneumoniei copilului, toate aceste afec]i-uni sunt benigne.
ADENOVIRUS, s. n. / adénovirus, s. m. / adeno-virus.
[Gr. aden, -os = gland\; lat. virus = venin, otrav\.] Grup mare de virusuri
care provoac *a-denoviroze. A. sunt prezente în unele infec]ii la-tente la persoane normale; mai nou, se consider c ar induce,
la unele specii, procese de maligni-zare.
ADENOZIN 3’,5’-MONOFOSFAT CICLIC / adéno-sine 3’,5’-monophosphate cyclique / cyclic a-denosine 3’,5’-monophosphate. Sin.:
AMP ciclic (v.).
ADENOZIN TRIFOSFAT / acide adénosine tri-phosphorique / adenosine triphosphate. Sin.: acid adenozintrifosforic (v.).
ADENOZIN|, s. f. / adénosine, s. f. / adenosine. *Nucleozid constituit din *adenin [i o pentoz\, D-riboza. Combina]iile sale cu
acidul fosforic sunt foarte importante. V. AMP, AMP ciclic, ADP, ATP.
ADENOZINTRIFOSFATAZ| Na
+
- K
+
/ adénosine triphosphatase Na
+
- K
+
/ Na
+
- K
+
adenosine tri-phosphatase. Sin.: pomp de sodiu
(v.).
ADEREN}|, s. f. / adhérence, s. f. / adherence.
[Lat. adhaerere = a fi ata[at (ad = spre; haerere = a fi prins).] Alipire a unor
suprafe]e fiziologic se-parate una de cealalt\. A. pot fi congenitale sau cicatriciale.
ADEREN}| IMUN| / adhérence immune / im-munoadherence. Sin.: imunoaderen] (v.).
ADEZINE, s. f. pl. / adhesines, s. f. pl. / adhesins.
[Lat. adhaesus = alipire, de la adhaerere = a fi ata[at (ad = spre; haerere =
a fi prins;
-inã).] Termen general pentru moleculele implicate în a-deziunea celular\, dar [i cu utilizare restrâns în microbiologie,
cu referire la componentele supra-fe]ei bacteriilor. O serie de a. prezint afinitate crescut pentru *fibronectine.
ADEZIUNE, s. f. / adhésion, s. f. / adhesion.
[Lat. adhaesio, -onis = alipire, de la adhaerere = a fi ata[at (ad = spre; haerere
= a fi prins).
] 1) Feno-men produs la contactul dintre dou corpuri diferi-te; este consecin]a atrac]iei intermoleculare. În cazul
contactului unui corp solid cu unul lichid, da-c for]a de a. este mai mare decât cea de coe-ziune, lichidul ud vasul. 2)
A.

114. 114
plachetar\, sin.: adezivitate plachetar (v.). 3) În psihiatrie: lipsa de mobilitate a proceselor psihice, cu fixarea la o idee sau un
sentiment. Ex.: a. bolnavului de *e-pilepsie.
ADEZIUNE PLACHETAR| / adhésion des plaquettes / platelet adhesion. Sin.: adezivitate plachetar (v.).
ADEZIVITATE PLACHETAR| / adhésivité des plaquettes / platelet adhesion.
[Lat. adhaesus, = alipire, de la adhaerere = a fi
ata[at (
ad = spre; haerere = a fi prins); fr. plaquette, din olandez plaken = a cârpi, a petici.] Proprietate a plachete-lor de a
adera
in vitro la o suprafa] de sticl sau in vivo la fibrele de colagen. A. p. intervine în *he-mostaza fiziologic\. Sin.: adeziune
plachetar\. V. [i agregare a plachetelor.
ADHESIO INTERTHALAMICA / adhesio intertha-lamica / adhesio interthalamica (NA). Comisur de substan] cenu[ie care une[te
cele dou jum \]i ale talamusului deasupra ventriculului al III-lea cerebral. Sin.: comisur cenu[ie, comisur mijlocie.
ADIADOCOKINEZIE, s. f. / adiadocokinézie, s. f. / adiadocokinesia, adiadocokinesis.
[Gr. a - priv.; diadokhos = care succede;
kinesis = mi[ca-re, de la kinein = a mi[ca.] Dispari]ia *diadocoki-neziei, manifestat prin inabilitatea de a face mi[-ci alternative
rapide.
ADIASTOLIE, s. f. / adiastolie, s. f. / adiastole.
[Gr. a - priv.; diastole = dilatare, de la diastel-lein = a lgi.] Disfunc]ie
caracterizat prin limita-rea expansiunii diastolice atrioventriculare [i prin cre[terea presiunii telediastolice. Poate fi secun-dar
pericarditei constrictive sau unor afec]iuni miocardice: fibroz\, amiloidoz\, hemocromatoz\, endocardit fibroplastic\, unele
cardiomiopatii.
ADINAMIE, s. f. / adynamie, s. f. / adynamia.
[Gr. a - priv.; dynamis = for]\.] Sc\dere generalizat a activit\]ii motorii spontane,
consecutiv unei senza]ii de sliciune muscular marcat\. Carac-terizeaz unele boli (ex.: febra tifoid\
accentuate.
ADINAMIE EPISODIC| EREDITAR| / adynamie épisodi que héréditaire / adynamia episodica hereditaria. Boal ereditar de tip
autozomal do-minant, cu debut în copilie, care este înrudit cu paralizia periodic familial (v. boal Westphal). Se
caracterizeaz prin hiperkaliemie ce evoluea-z paralel cu crizele paroxistice de paralizie de tip periferic, care apar la nivelul
extremit\]ilor distale ale membrelor [i se extind spre r\d\cinile acesto-ra, având maximum de intensitate în 30 de minu-te. Nu apar
tulburi senzitive, dar se pot asocia tulburi ale ritmului cardiac [i ale tensiunii arteria-le, ca [i fenomene miotonice. Sin.: sindrom
Gam-storp.
ADIPOCEAR|, s. f. / adipocire, s. f. / adipocere, grave-wax.
[Lat. adeps, -dipis = gr\sime; cera = cear\.] Substan] de
culoare gri-albicioas\, moale [i de consisten]a cerii care provine din saponificarea gr\similor la cadavrele r\mase mult timp `n ap
sau `n p\mânt umed, `n absen]a oxigenului. A. `ntârzie descompunerea cadavrului, fapt care permite observarea unor eventuale
semne de violen]\.
ADIPOCIT, s. n. / adipocyte, s. m. / adipocyte.
[Lat. adeps, -dipis = gr\sime; gr. kytos = celul\.] Celul care con]ine în citoplasm
incluziuni lipidi-ce.
A. brun intr în structura ]esutului adipos brun (prezent la nou-n\scut [i la unele mamifere), cu rol în disiparea
energiei sub form de c\ldur\. V. termoreglare.
ADIPOGENEZ|, s. f. / adipogenèse, s. f. / adipogenesis.
[Lat. adeps, -dipis = gr\sime; gr. genesis = producere, de la gennan =
a produce.
] Sin.: lipogenez (v.).
ADIPOMASTIE, s. f. / adipomastie, s. f. / adipo-mastia.
[Lat. adeps, -dipis = gr\sime; gr. mastos = sân, mamel\.] Hipertrofie
difuz\, benign a ]esu-tului adipos mamar, care nu trebuie confundat cu *ginecomastia.
ADIPOSTAT, s. n. / adipostat, s. m. / lipostat.
[Lat. adeps, -dipis = gr\sime; gr. statikos = care opre[te, de la istanai = a plasa, a
face s ]in\.
] Centru ipotetic din *hipotalamus al cui rol ar consta în reglarea volumului masei adipoase. In-tervenind în bilan]ul
energetic, dereglarea sa ar putea fi la originea anumitor obezit\]i sau sc\deri excesive în greutate.
ADIPOZ|, s. f. / adipose, s. f. / adiposis.
[Lat. adeps, -dipis = gr\sime; -ozã.] Exces de gr\sime în ]esutul celular subcutanat.
Uneori termenul es-te utilizat ca sin. cu *adipozitate, alteori pentru de-semnarea acumulii de gr\sime într-un organ sau ]esut. În
acest caz, se deosebesc mai multe forme, printre care: 1)
A. cardiac\ - infiltra]ie sau degenerescen] gras a miocardului. 2)
Adiposis dolorosa (v.). 3) A. hepatic\ - degenerescen] gras a hepatocitelor. 4) A. tuberosa simplex, asem oare cu adiposis
dolorosa
.
ADIPOSIS DOLOROSA / adiposis dolorosa / adiposis dolorosa. Boal caracterizat prin depunere de gr\simi la nivelul nervilor
(pân la formarea de mici lipoame) care determin dureri [i leziuni nervoase variate. Mai frecvent la femeie, a. d. poate determina
uneori decesul prin complica]ii pulmonare. Sin.: boal Dercum, neurolipoma-toz\.
ADIPOZITATE, s. f. / adiposité, s. f. / adiposity.
[Lat. adeps, -dipis = gr\sime.] Termen considerat adesea sin. cu *adipoz\,
îndeosebi pentru a de-semna modalit\]ile de dispunere a ]esutului gras în organism. La normali, se disting: 1)
A. de tip android - în
jurul centurii scapulare. 2)
A. de tip ginoid - în jurul bazinului. Alteori, termenul este a-sociat cu referiri la cauza obezit\]ii: 1) A.
cerebra-l\
, îndeosebi prin perturbi hipotalamice. 2) A. hipofizar\, consecin]a insuficien]ei pituitare.
ADIPSIE, s. f. / adipsie, s. f. / adipsia.
[Gr. a - priv.; dipsa = sete.] Absen]a senza]iei de sete, care la unii indivizi poate dura zile
sau chiar s\p-t\mâni.
ADIPSIN|, s. f. / adipsine, s. f. / adipsin.
[Lat. adeps, -dipis = gr\sime; -inã.] Serinproteinaz produs [i secretat de adipocitele
mature. Poate fi prezent [i în alte tipuri celulare implicate în me-tabolismul lipidelor. A. exercit o ac]iune regla-toare asupra
*lipoproteinelor extracelulare, ca [i asupra oxidii lipidice implicat în *termogenez\. La bolnavii cu diabet zaharat r\u echilibrat se
constat o cre[tere a concentra]iei de a., iar insu-lina apare ca factor reglator. La o serie de anima-le cu obezitate genetic\ (ex.:
[oareci ob/ob) s-a constatat dispari]ia aproape total a a. din ]esu-turi.
ADITIV ALIMENTAR / additif alimentaire / food additive.
[Lat. additum, participiul trecut de la addere = a ad\uga;
alimentarius = alimentar, de la alimentum = aliment [i alere = a hri.] Sub-stan] ad\ugat inten]ionat într-un aliment, în
ge-neral în cantit\]i mici, pentru facilitarea conserv\-rii, pentru stabilizarea sau ameliorarea calit\]ilor specifice alimentului
(savoarea [i aspectul aces-tuia), ca [i pentru favorizarea unei prepari care s nu îi denatureze calit\]ile. Utilizarea aditivilor,
îndeosebi a conservan]ilor, este reglat prin dis-pozi]ii legale, care stabilesc calit\]ile necesare [i procentajele maxime ce pot fi
utilizate. De[i dispo-zi]iile legale sunt formulate pe baza unor reco-mandi ale organismelor interna]ionale, ele nu sunt
întotdeauna identice de la o ]ar la alta [i au tendin]a s devin tot mai restrictive, pe m\sur ce se descoper noi efecte
indezirabile ale diferi-telor substan]e utilizate ca a.
ADJUVANT, adj., s. n. / adjuvant, -e, adj., s. m. / adjuvant.
[Lat. adiuvans, participiul prezent al verbului adiuvare = a ajuta.] 1)
Preparat care, administrat concomitent cu un antigen, amplific r\spunsul imunologic al acestuia. A. sunt, cel mai frecvent,
substan]e minerale uleioase sau deriva-te din anumite microorganisme. Cel mai r\spândit este
a. complet Freund, capabil s
stimuleze atât r\spunsul mediat celular, la animale de experien-]\, cât [i formarea anumitor clase de imunoglobu-line. Este o
emulsie uleioas în mediu hidric (mo-nooleat de manitol amestecat cu ulei de parafin\ h)
omorâte [i deshidratate, suspendate în faz uleioas\.
A. incomplet este identic cu forma complet\, dar nu con]ine micobacterii. 2)
Care are propriet\]i de a. 3) Referitor la un tratament de înso]ire, al cui scop este de a completa tratamentul specific, de obicei
prin efecte paleative. 4) Despre o substan] care permite absorb]ia mai u[oar a unui medica-ment sau faciliteaz ac]iunea sa.
ADJUVANT FREUND / adjuvant de Freund / Freund's adjuvant.
[Jules Freund, bacteriolog american de origine maghiar\, 1890-
1960.
] V. ad-juvant.
ADN / ADN / DNA.
[Abrev. de la acid dezoxiribo-nucleic, utilizat `n limbajul curent `n locul denu-mirii extinse. ] ADN este suportul
material al infor-ma]iei genetice a organismelor vii. Unit\]ile consti-tutive ale ADN, care este un polinucleotid, se nu-mesc
dezoxiribonucleotide, adic *nucleotide a cor pentoz este *dezoxiriboza.
Localizare: la *eucariote, cea mai mare parte a ADN
este loca-lizat `n nucleul celulelor sub form de filamente lungi care adopt o structur particular `n mo-mentul diviziunii celulare:

115. 115
*cromozomii, al cor num este variabil `n func]ie de specia conside-rat\. Fiecare cromozom con]ine o singur mole-cul de
ADN, frecvent cu o lungime de câ]iva cen-timetri [i l\]ime de dou milionimi de milimetru. ~ntre diviziuni, moleculele de ADN sunt
cuprinse `n *cromatin\, a cei structur compact se ob-]ine prin asocierea *nucleozomilor. Organismele *procariote nu posed
nucleu individualizat, iar u-nica molecul de ADN formeaz un filament cir-cular de câ]iva milimetri lungime, repliat de nu-meroase
ori `n centrul celulei. ~n cromozomul pro-cariotelor ADN este condensat `ntr-un singur cro-mozom, prin formarea de complexe cu
proteine bazice [i cu molecule de ARN. Totodat\, *mito-condriile celulelor eucariote [i *cloroplastele celu-lelor vegetale con]in
informa]ie genetic sub for-m de ADN circular, asem or cu cel al pro-cariotelor.
Structur\: *bazele purinice [i pirimi-dinice,
componente ale nucleotidelor se asociaz dou câte dou prin *leg uri de hidrogen. ADN se prezint cel mai frecvent sub forma a
dou lan-]uri polinucleotidice `mperecheate (structur bica-tenar\ rea adenin\-timin (pereche A-T) [i guanin\-citozin
(pereche G-C), proprietate denumit complementaritate. Cele dou lan]uri complementare se `nf\[oar `n jurul unui ax vir-tual,
ansamblul având conforma]ia unei duble e-lice descris de Watson, Crick [i Wilkins. Struc-tura `n dubl elice a ADN a permis
`n]elegerea modului `n care informa]ia genetic poate fi trans-mis cu exactitate, din genera]ie `n genera]ie. Or-dinea `n care se
succed nucleotidele `n lungul u-nui lan] polinucleotidic, adic\ secven]a, determin con]inutul informa]ional. ~n anumite regiuni ale
ADN care corespund *genelor, `nl]uirea nucleo-tidelor con]ine un mesaj codificat, a cui decrip-tare conduce la sinteza
proteinelor. Lectura mesa-jului se produce prin *transcrip]ie, `n cursul ceia un lan] de ADN este copiat `n ARN mesager, care `n
celulele eucariote transport mesajul genetic din nucleu `n citoplasm\, de unde la nivelul *ribo-zomilor el este tradus `n *proteine.
ADN CIRCULAR / ADN circulaire / circular DNA. ADN care formeaz o molecul circular\. ~n cazul ADN-ului circular dublu catenar
se disting mole-cule deschise, numite [i relaxate sau derulate (o caten este sec]ionat\ libere)
care sunt frecvent structurate `n superhelix.
ADN COMPLEMENTAR / ADN complémentaire / complementary DNA. Molecul de ADN copie a unei molecule de *ARN mesager
[i, deci, lipsit de *introni, care sunt prezen]i în *ADN genomic. Este utilizat pentru a determina secven]a de ami-noacizi a unei
proteine, prin secven]area ADN, sau pentru fabricarea unei proteine în cantit\]i mari, dup o *clonare prealabil\. Abrev.: ADNc.
ADN GENOMIC / ADN génomique / genomic DNA. ADN constituent al *genomului unei celule sau al unui organism. Termen utilizat
în opozi]ie cu *ADN complementar.
ADN HIBRID / ADN hybride / hybrid DNA. Mo-lecul de *ADN recombinat compus din dou ca-tene de origine diferit\. Sin.: ADN
himer\.
ADN HIMER| / ADN chimère / chimeric DNA. Sin.: ADN hibrid (v.).
ADN METILARE / ADN méthylation / DNA methy-lation. Proces prin intermediul cuia grupile metil (CH
3) sunt ad\ugate la
anumite nucleotide ale ADN genomic. Acest proces afecteaz expre-sia genelor (ADN metilat fiind dificil de transcris). Deoarece
grupile metil `n genom se caracteri-zeaz printr-o distribu]ie specific fiecui tip celu-lar, acestea au un rol important `n
programarea expresiei genelor proprii fiecei celule. S-a de-monstrat c metilarea unor regiuni sau situsuri re-glatoare ale unei
gene produce blocarea acesteia, deoarece prezen]a unei grupi metil la nivelul u-nui situs precis `mpiedic interac]iunea `ntre
gen [i *factorii de transcrip]ie. V. [i ADN metiltransfe-raz\.
ADN METILTRANSFERAZ| / ADN methyltr ans-férase / DNA methyltransferase. Enzim care catalizeaz transferul grupilor metil
(CH
3) la ni-velul unor situsuri specifice ale ADN, atât la celu-lele embrionare, cât [i la diferite tipuri celulare, dup diferen]ierea
celulelor. Celulele canceroase produc cantit\]i mari de ADN m., care blocheaz genele cu rol `n frânarea proliferii celulare. Pe de
alt parte, excesul de ADN m. ar putea bloca gene vitale pentru celule. Ca urmare, acelea[i ce-lule canceroase exprim
demetilaza, o enzim care deta[eaz grupile metil de la nivelul ADN. Foarte probabil, blocarea demetilazei prin inhibi-tori
specifici ar putea inhiba cre[terea tumoral\. V. [i ADN metilare.
ADN NEREPETITIV / ADN non répétitif / non repetitive DNA. Secven] de ADN prezent `n genom `ntr-un num redus de copii.
ADN POLIMERAZ| / ADN polymérase / DNA po-lymerase. Enzim care catalizeaz formarea ADN pornind de la
monodezoxiribonucleotide. Sinteza se efectueaz în prezen]a ADN preexis-tent, fiecare lan] al acestuia servind ca matrice pentru
sinteza *ADN complementar. Exist trei ADN polimeraze (I, II, III), cea mai cunoscut fiind ADN p. III, implicat în replicarea ADN
la eucari-ote.
ADN RECOMBINANT / ADN recombinant, ADN recombiné / recombinant DNA. Orice molecul de ADN format prin reunirea unor
segmente de ADN provenind din diferite surse. Moleculele de ADN r. sunt utilizate în mod curent pentru *clona-rea genelor,
modificarea genetic a organismelor [i în biologia molecular în general.
ADN SATELIT / ADN satellite / satellite DNA. Regiuni ale ADN înalt repetitive într-un cromozom eucariot, identificabile prin
compozi]ia lor nucleo-tidic neobi[nuit\. ADN s. nu este transcris [i nu are func]ie cunoscut\.
ADN SUPERHELICOIDAL / ADN superenroulé / supercoiled DNA. ADN având o configura]ie de superhelix.
ADOLESCEN}|, s. f. / adolescence, s. f. / ado-lescence, puberty.
[Lat. adolescere = a cre[te, a se dezvolta.] Perioad a vie]ii
situat între copi-lie, pe care o continu\, [i vârsta adult\. Marcat de transformi corporale [i psihologice, a. începe la vârsta de
11-12 ani [i se încheie la 18-20 ani. Vârsta de apari]ie [i durata a. variaz în func]ie de sex, mediu socio-economic, ras [i condi]ii
geografice. Unii autori consider c a. se încheie la vârsta de 25 de ani. Cele mai importante trans-formi în a. sunt de ordin
psihologic, din punct de vedere medical prezentând interes, de asemenea, o serie de particularit\]i fiziologice [i ale patologiei
acestei perioade.
ADRENAL, adj. / adrénal, -ale, -aux, adj. / adre-nal.
[Lat. ad = aproape de, lâng\; ren, -is = ri-nichi.] Care se refer la glandele
suprarenale.
ADRENALIN|, s. f. / adrénaline, s. f. / adrena-line.
[Lat. ad = aproape de, lâng\; ren, -is = ri-nichi; -inã.] Hormon
neurotransmi] or (*catecola-min\ le nervoase (derivate din sistemul nervos simpatic) din medu-
losuprarenale [i secundar prin stimularea neuro-nilor denumi]i *adrenergici, din sistemul nervos simpatic. La nivelul sinapselor, a.
se comport ca un neurotransmi] or, iar a. eliberat de medulo-suprarenale se comport ca un hormon. Ea are ac]iune
simpaticomimetic la concentra]ii norma-le, efectul dominant realizându-se prin legarea la *receptorii
β-adrenergici, iar în doze
mari fiind implica]i [i *receptorii
α-adrenergici. A. accelereaz ritmul cardiac, cre[te for]a [i amplitudinea con-trac]iilor inimii,
antreneaz contrac]ia fibrelor mus-culare ale vaselor ce irig mu[chii netezi [i pielea, dar provoac relaxarea fibrelor de la nivelul
arte-relor coronare, pl\mânilor [i mu[chilor scheletici. Ca urmare, a. provoac cre[terea presiunii arteri-ale. În plus, ea cre[te
glicemia favorizând elibera-rea de glucoz hepatic\, necesar lucrului mus-cular. A. este un hormon de *stres, cu rol în *sin-
dromul general de adaptare. DCI: epinefrin\. V. [i tab. const. endocrinol.
α-ADRENERGIC. Var. pentru alfa-adrenergic (v.).
β-ADRENERGIC. Var. pentru beta-adrenergic (v.).
ADRENERGIC, adj., s. n. / adrénergique, adj., s. m. / adrenergic.
[Lat. ad = aproape de, lâng\; ren, -is = rinichi; gr. ergein = a
lucra.
] 1) Sub-stan] care ac]ioneaz ca *adrenalina [i levartere-nolul, prin cuplare cu receptorii α [i/sau β ai sis-temului simpatic.
În prezent, exist tendin]a de a enumera printre substan]ele
β-adrenergice, mole-cule care ac]ioneaz selectiv pe β
1-receptori
(bron[ici, vasculari, din miometru) [i receptorii
β
2 cardiaci. 2) Cu referire la eliberarea de *adrena-lin sau care ac]ioneaz prin
intermediul adrena-linei. 3) Caracteristica unei *sinapse sau a unei c\i nervoase în care mediatorul chimic este *adre-nalina.
ADRENERGIE, s. f. / adrénergie, s. f. / adrener-gy.
[Lat. ad = aproape de, lâng\; ren, -is = rini-chi; gr. ergein = a lucra.]
Eliberarea de hormoni adrenalinici pornind de la dou sisteme diferen-]iate: medulosuprarenala [i fibrele postganglio-nare ale
sistemului ortosimpatic. Uneori, termenul este utilizat ca sin. cu *simpaticotonie.

116. 116
ADRENOCORTICAL, adj. / adrénocortical, -ale,
-aux, adj. / adrenocortical.
[Lat. ad = aproape de, lâng\; ren, -is = rinichi; cortex, -icis = scoar-]\.] Care se refer la
*corticosuprarenal\.
ADRENOCORTICOIZI, s. m. pl. / adrénocortico-ïdes, s. m. pl. / adrenocorticoids.
[Lat. ad = aproape de, lâng\; ren, -is = rinichi;
cortex, -icis = scoar]\; eidos = form\.] Sin.: corticosteroizi (v.).
ADRENOCORTICOSTEROIZI, s. m. pl . / adreno-corticostéroïdes, s. m. pl. / adrenocorticoste-roids.
[Lat. ad = aproape de, lâng\;
ren, -is = rinichi; cortex, -icis = scoar]\; gr. stereos = solid, `n relief; eidos = form\.] Sin.: corticosteroizi (v.).
ADRENOCORTICOTROFIN|, s. f. / adrénocorti-cotrophine, s. f. / adrenocorticotropin.
[Lat. ad = aproape de, lâng\; ren, -is =
rinichi;
cortex,
-icis = scoar]\; gr. trophe = hran\, nutri]ie; -inã.] Sin.: corticotrofin (v.).
ADRENOLEUCODISTROFIE, s. f. / adréno-leuco-dystrophie, s. f. / adrenoleukodystrophy.
[Lat. ad = aproape de, lâng\; ren, -is =
rinichi; gr.
leu-kos = alb; dys = greu, dificil; trophe = hran\, nu-tri]ie.] Tip de *leucodistrofie în care se asociaz insuficien]a
suprarenal cu *demielinizi la nive-lul creierului. Boala este ereditar\, cu transmitere *recesiv prin cromozomul X. Clinic, se
asociaz semne cerebrale variate, asimetrice, cu evolu]ie intermitent (astenie, tulburi de comportament, afazie, paralizii,
demen]) [i insuficien] suprare-nal variabil\.
ADRENOLITIC, adj. / adrénolytique, adj. / adre-nolytic, adrenergic blocking agent.
[Lat. ad = aproape de, lâng\; ren, -is = rinichi;
gr.
lytikos = care distruge, de la lyein = a distruge.] Care se opune ac]iunii *adrenalinei. V. [i alfablocant, beta-blocant.
ADRENOPRIV, adj. / adrénoprive, adj. / adreno-prival.
[Lat. ad = aproape de, lâng\; ren, -is = rinichi; privus = lipsit de, de la
privere = a lipsi (pe cineva) de ceva.] Care este legat de o *insufi-cien] suprarenal\.
ADRESINE, s. f. pl. / adressines, s. f. pl. / adres-sins. Receptori ai *endoteliului vascular care con-fer specificitate tisular diferitelor
c\i de migrare ale leucocitelor.
ADSORBANT, adj., s. n. / adsorbant, adj., s. m. / adsorbent.
[Lat. ad = spre; sorbere = a suge, a bea.] 1) Despre o substan] la
nivelul suprafe]ei ceia se produce cu u[urin] fenomenul de *ad-sorb]ie. 2) Substan]a respectiv\. Ex.: cbunele activat [i oxidul
de magneziu. V. [i adsorbat.
ADSORBAT, s. m. / adsorbate, s. m. / adsorbate.
[Lat. ad = aproape de, lâng\; sorbere = a suge, a bea.] Substan] care se
adsoarbe, care sufer fe-nomenul de *adsorb]ie pe suprafa]a unui corp. V. [i adsorbant.
ADSORB}IE, s. f. / adsorption, s. f. / adsorption.
[Lat. ad = spre; sorbere = a bea, a aspira.] 1) Fi-xare, de regul reversibil\, a unei
substan]e (mo-lecule, ioni, particule) la suprafa]a unui solid (*ad-sorbant), de natur fizic (prin for]e van der Wa-als) sau chimic
(prin leg ur chimic\ oncentra]iei unui compus din stratul super-ficial al unei solu]ii în raport cu concentra]ia sa în
straturile profunde.
ADUCIN|, s. f. / adducine, s. f. / adducin. Pro-tein asociat *scheletului membranei eritrocitare, alc uit din dou subunit\]i,
α cu
M
r de 102 kDa [i β de 97 kDa. A. face parte din banda 4.1 eritro-citar [i promoveaz\, `n prezen]a calciului, forma-rea complexelor
*spectrin\-*actin\. O muta]ie a subunit\]ii
β din molecula de a. ar avea rol pato-genic `n hipertensiunea arterial\.
ADVENTICE, s. f. / adventice, s. f. / adventitia. NA: tunica adventitia.
[Lat. adventicius = care se adaug deasupra.] 1) Tunica
extern a peretelui unei vene sau artere. Const din ]esut conjunctiv [i o re]ea foarte fin de vase care nutresc pere-tele. 2) P ur
extern de ]esut conjunctiv a unui organ acoperit sau nu de o membran seroas\.
AER, s. n. / air, s. m. / air.
[Lat. aer, -eris, gr. aer, -os = aer.] Mixtura gazoas a *atmosferei.
AER COMPLEMENTAR / air complementaire / reserve air. Sin.: volum inspirator de rezerv (v.).
AER CURENT / air courant / tidal air. Sin.: volum curent (v.).
AER DE REZERV| / air de réserve / reserve air. Sin.: volum expirator de rezerv (v.).
AER REZIDUAL / air residuel / residual air. Sin.: volum rezidual (v.).
AEROB, adj. / aérobe, adj. / aerobic.
[Lat. aer, -eris, gr. aer, -os = aer; gr. bios = via]\.] 1) Despre un proces care se desf\[oar
în prezen]a oxigenului, depinzând de acesta. 2) Referitor la microorganisme care se dezvolt doar în prezen]a oxigenului.
AEROCOLIE, s. f. / aérocolie, s. f. / aerocolia, ae-rocoly.
[Lat. aer, -eris, gr. aer, -os = aer; gr. ko-lon = intestin gros.] Distensie
a colonului prin a-cumulare de aer sau de gaz.
AEROFAGIE, s. f. / aérophagie, s. f. / aeropha-gia.
[Lat. aer, -eris, gr. aer, -os = aer; gr. pha-gein = a mânca.] Degluti]ie, cel
mai adesea involuntar\, a unei cantit\]i de aer care p runde în stomac, unde se acumuleaz\.
AEROFOBIE, s. f. / aérophobie, s. f. / aeropho-bia.
[Lat. aer, -eris, gr. aer, -os = aer; gr. phobos = fric\.] Team morbid de
curen]ii de aer.
AEROGASTRIE, s. f. / aérogastrie, s. f. / aero-gastria.
[Lat. aer, -eris, gr. aer, -os = aer; gr. gaster, gastros = stomac.]
Prezen] de aer (gaze) în stomac, ce provoac uneori distensia organului.
AEROMONAS / Aeromonas / Aeromonas.
[Lat. aer, -eris, gr. aer, -os = aer; gr. monas = unitate.] Gen bacterian de bacili
Gram-negativ, mobili, cu flagel polar. Speciile
A. hydrophila [i A. sobria sunt patogene oportuniste la om, agen]i în unele
gastroenterite [i suprainfec]ii.
AEROSOL, s. m. / aérosol, s. m. / aerosol. Dis-persie de particule solide sau lichide într-un mediu gazos. Se disting
a. naturali [i a.
artificiali
ob]inu]i prin diferite metode. A. naturali exist în atmosfe-r\, iar abunden]a lor în marile zone urbane polu-ate poate
provoca varia]ii ale echilibrului radia]iilor în sistemul p\mânt-atmosfer\. Aceste varia]ii con-tribuie la *efectul de ser\. Metoda
curent pentru ob]inerea a. const în introducerea unei pulberi sau a unui lichid într-un curent puternic de aer. Pentru dispersii
relativ grosiere se pot utiliza ato-mizoare, în care a. se ob]in cu ajutorul unui gaz propulsiv comprimat. V. aerosolterapie.
AEROSOLTERAPIE, s. f. / aérosolthérapie, s. f. / aerosol therapy. Procedeu terapeutic în care se utilizeaz *aerosoli din substan]e
medicamentoa-se, ca agen]ii mucolitici [i corticosteroizii, pentru tratamentul unor afec]iuni pulmonare (astm, bron-[ite, emfizem).
AEROTONOMETRU, s. n. / aérotonomètre, s. m. / aerotonometer.
[Lat. aer, -eris, gr. aer, -os = aer; gr. tonos = tensiune;
metron = m\sur\.] Apa-rat destinat m\surii presiunii gazelor din sânge sau din alte lichide ale organismului.
AFAGIE, s. f. / aphagie, s. f. / aphagia.
[Gr. a - priv.; phagein = a mânca.] Refuzul sau diminarea abilit\]ii de a înghi]i.
AFAKIE, s. f. / aphakie, aphaquie, s. f. / aphakia.
[Gr. a - priv.; phakos = linte, lentil\.] Termen ca-re denume[te lipsa
*cristalinului. A. poate fi post-operatorie (opera]ie pentru *cataract\au-matic sau congenital\. Lipsa cristalinului, deci a
principalului factor al *acomodii, determin pier-derea acesteia [i secundar *hipermetropie. Se co-recteaz prin *implant (solu]ie
ideal).
AFAZIE, s. f. / aphasie, s. f. / aphasia.
[Gr. a - priv.; phasis = cuvânt, vorbire.] Ini]ial (Trousseau, 1864), termenul a. desemna
imposibilitatea de a traduce gândirea prin cuvinte, în ciuda integrit\]ii aparatului fonator (*laringe, *corzi vocale). Ulteri-or, sensul
termenului a fost extins considerabil, pentru ansamblul tulburilor capacit\]ii de comu-nicare prin intermediul vorbirii, scrisului sau
sem-nelor, ca urmare a afectii unor func]ii ale creie-rului. Într-o formulare general\, a. reprezint pier-derea memoriei semnelor [i
mijloacelor prin care omul schimb (transmite sau prime[te) idei cu se-menii s\i. Printre diferitele tipuri de a., se disting dou forme
majore: *
a. senzorial\ [i *a. motorie. A. este considerat complet\ atunci când sunt a-fectate atât aria senzitiv\, cât [i cea motorie
ale creierului.
AFAZIE AMNEZIC| / aphasie amnésique / amne-sic aphasia. Form u[oar a *a. Wernicke, limi-tat\ la uitarea, mai mult sau mai
pu]in accentuat\, a substantivelor.
AFAZIE BROCA / aphasie de Broca / Broca’s aphasia.
[Paul Broca, antropolog [i chirurg fran-cez, profesor la Paris, 1824-1880.]
A. caracterizat îndeosebi prin pierderea expresiei motrice a lim-bajului (*anartrie, *agrafie), cu afectarea moderat a în]elegerii

117. 117
cuvintelor [i a lecturii. Se asociaz frecvent cu tulburi ale capacit\]ii intelectuale [i cu *hemiplegie. A. B. este determinat de
leziuni `n teritoriul arterei sylviene.
AFAZIE DE CONDUC}IE / aphasie de conduc-tibilité / conduction aphasia. Sin.: afazie Wer-nicke (v.).
AFAZIE FLUENT| / aphasie fluente / fluent a-phasia. A. în care cuvintele sunt rostite fluent, dar utilizate incorect.
AFAZIE MOTORIE / aphasie motrice / motor aphasia. A. în care pacientul, de[i gânde[te nor-mal, este incapabil s î[i exprime
ideile prin cuvin-te (*afemie sau a. m. local\ zie), scris (*agrafie sau a. m. grafic\ rie). A.
m. exist rar în stare pur\, fiind a-sociat frecvent cu tulburi ale în]elegerii cuvin-telor [i constituind în acest caz *a. Broca (fiind
consecin]a afectii ariei Broca).
AFAZIE NOMINAL| / aphasie nominale / nomi-nal aphasia. A. caracterizat printr-un defect de în]elegere [i utilizare a cuvintelor.
Cuvintele sunt substituite unul cu altul, la întâmplare, iar pacien-tul este incapabil s denumeasc corect obiec-tele.
AFAZIE OPTIC| / aphasie optique / optic apha-sia. Incapacitatea de a denumi un obiect perceput vizual, cu toate c obiectul este
recunoscut. O-biectul este denumit doar dac este perceput prin palpare, gust sau miros. A. o. se înso]e[te frec-vent de *cecitate
psihic\.
AFAZIE SEMANTIC| / aphasie sémantique / se-mantic aphasia. A. în care este alterat\ în]elege-rea sensului cuvintelor,
manifestat prin imposibi-litatea de a le adapta la sensul general al frazei.
AFAZIE SENZORIAL| / aphasie sensorielle / sensory aphasia. Incapacitatea în]elegerii sune-telor emise (vorbire - a. auditiv\,
surditate verba-l\; sunete muzicale - surditate muzical sau am-nezie receptiv\ ea centrului auditiv, sau a cuvintelor
scrise (a. vizual sau cecitate verbal\in afectarea centrului vizual al vorbirii. De asemenea, a. s. se poate manifesta prin inca-
pacitatea recunoa[terii gesturilor (amimie recepti-v\ complic frecvent cu tulburi ale limbajului
vorbit, în cadrul *a. Wer-nicke.
AFAZIE SINTACTIC| / aphasie syntactique / syntactic aphasia. Diminuarea capacit\]ii de utili-zare corecte a regulilor gramaticale.
AFAZIE TOTAL| / aphasie totale / total aphasia. Asocierea *a. Wernicke cu *a. Broca.
AFAZIE TRAUMATIC| / aphasie traumatique / traumatic aphasia. A. cauzat de traumatisme la nivelul extremit\]ii cefalice.
AFAZIE VERBAL| / aphasie verbale / verbal a-phasia. Varietate de a. caracterizat prin imposi-bilitatea formulii cuvintelor, verbal
sau în scris.
AFAZIE VIZUAL| / aphasie visuelle / visual aphasia. Form de *a. senzorial care const în incapacitatea în]elegerii cuvintelor
scrise.
AFAZIE WERNICKE / aphasie de Wernicke / Wernicke’s aphasia.
[Carl Wernicke, neurolog [i psihiatru german, profesor la
Berlin, apoi la Bres-lau (`n prezent Wroclaw, Polonia), 1848-1905.
] A. determinat de leziuni la nivelul regiunii temporo-parietale
stângi. Se manifest prin incapacitatea în]elegerii cuvintelor rostite [i scrise (surditate [i cecitate verbale). C\ile vizual\ [i auditiv
nu sunt afectate. Secundar, apar tulburi de vorbire: bolnavul se exprim fluent, dar se constat *parafa-zie [i *jargonoafazie. A.
W. se poate asocia cu tulburi intelectuale majore [i cu *hemianopsie. Sin.: afazie de conduc]ie.
AFEBRIL, adj. / afébrile, adj. / afebrile, apyretic.
[Gr. a - priv.; lat. febris = febr\.] Despre un or-ganism uman a cui temperatur
este în limite normale (de regul - temperatur în jur de 37
0
C). Sin.: apiretic.
AFECT, s. n. / affect, s. m. / affect.
[Lat. affectus = stare de spirit, afec]iune, boal\, de la afficere = a afecta, a sli.] 1) Emo]ie
intens\, cu evolu]ie impetuoas [i scurt\. 2)
A. astenic, stare emo]io-nal intens\, caracterizat prin anxietate, triste]e. 3) A.
patologic
, stare patologic cu coloratur a-fectiv intens\, înso]it de o tulburare a con[tiin-]ei. 4) A. primar, leziune produs de un
agent in-fec]ios la poarta de intrare în organism (sifilis, tu-berculoz\, tularemie etc.).
AFECTIVITATE, s. f. / affectivité, s. f. / affective faculty.
[Lat. affectus = stare de spirit, afec]iune, boal\, de la afficere = a afecta,
a sli.
] 1) An-samblu al stilor afective: sentimente, emo]ii [i pasiuni ale unei persoane. A. este alterat\ în *ne-vroze [i *psihoze.
2) Comportare emotiv\; sensi-bilitate.
AFEC}IUNE, s. f. / affection, s. f. / affection.
[Lat. affectio, -onis = stare afectiv\, afectare, de la afficere = a afecta, a sli.] 1)
Termen general ce desemneaz orice proces morbid, f\când ab-strac]ie de cauze. Semnifica]ia sa este destul de vag\, deoarece
acoper conceptele de *anoma-lie, *disfunc]ie, *leziune, *boal\, *sindrom. 2) Sim-patie, prietenie, dragoste fa] de cineva.
AFEMIE, s. f. / aphémie, s. f. / aphemia.
[Gr. a - priv.; pheme = vorbire.] 1) Form de *afazie motorie `n care se pierde abilitatea
de exprimare a cuvintelor prin vorbire. 2) Sin.: anartrie (v.).
AFERENT, adj. / afférent, -e, adj. / afferent.
[Lat. afferre = a aduce, de la ad = spre, ferre = a con-duce.] Care conduce la un
organ sau de la perife-rie spre centru. Ex.: nerv a. Ant.: eferent.
AFERENTA}IE INVERS| / feed-back / feed-back.
[Lat. afferre = a aduce, de la ad = spre, ferre = a conduce; inversus,
participiul verbului
invertere = a inversa.] Sin.: conexiune invers (v.).
AFIBRINOGENEMIE, s. f. / afibrinogénémie, s. f. / afibrinogen(a)emia.
[Gr. a - priv.; lat. fibra = fibr\; -inã; gr. gennan = a
produce;
haima, -atos = sânge.] Deficien]a sau absen]a *fibrinogenului în sânge. A. congenital\, transmis probabil printr-o gen
autozomal recesiv\, se caracterizeaz prin incoagulabilitate complet a sângelui.
AFINITATE, s. f. / affinité, s. f. / affinity.
[Lat. affinitas, -atis = înrudire, vecin ate, de la finis = limit\.] 1) For] care une[te
atomii [i moleculele. 2) Tendin]a substan]elor de a reac]iona unele cu altele.
A. electiv\: for] ce este cauza reunirii unei substan]e
cu alta, înaintea altei substan]e. 3) Pro-prietatea unui *receptor de a lega specific un a-numit *ligand. A. poate varia în func]ie de
concen-tra]ia ligandului (scade cu cre[terea concentra]iei acestuia) [i de prezen]a unor factori fiziologici [i patologici. 4) For] de
leg ur între antigen [i an-ticorp.
AFLATOXIN|, s. f. / aflatoxine, s. f. / aflatoxin.
[Termen compus: afla - de la Aspergillus flavus; gr. toxikon = otrav pentru
vârful s\ge]ilor, de la
toxon = s\geat\; -inã.] Micotoxin produs de anumite su[e ale ciupercilor din genul * Aspergil-lus flavus [i
Aspergillus parasiticus, care se dezvolt pe arahide [i contamineaz uleiul extras din acestea. A. B
1 este cea mai toxic [i
provoac ex-perimental cancer hepatic [i necroz periportal\.
AFONIE, s. f. / aphonie, s. f. / aphonia.
[Gr. a - priv.; phone = voce.] Pierdere a vocii, complet sau par]ial\. Etiologia poate fi
diferit\: leziune cu sediu laringian (laringit\, tumor benign sau ma-lign a corzilor vocale), paralizie de nerv recurent (frecvent
postoperator, de ex. dup tiroidectomie) sau leziune central (a nucleului ambiguu al ner-vului X cranian), când se produce
*afazie. A. poa-te s apar [i f o leziune organic\, de ex. în paranoia, isterie sau prin spasm muscular larin-gian (
a. spastic\).
AFRODIZIAC, adj., s. n. / aphrodisiaque, adj., s. m. / aphrodisiac.
[Gr. aphrodisiakos, de la Afro-dita = zei]a dragostei.]
(Substan]) care stimulea-z dorin]ele sexuale, impulsurile sexuale.
AFRODIZIE, s. f. / aphrodisie, s. f. / aphrodisia.
[Gr. aphrodisia = dorin] sexual\, de la Afrodita = zei]a dragostei.] Exagerarea
morbid a dorin-]elor sexuale.
AFT|, s. f. / aphte, s. m. / aphtha (pl. aphthae).
[Lat. aphtae, -arum = afte, de la gr. aphthai = ul-cer mic [i aphtein sau
haptein = a arde.] Leziune elementar care caracterizeaz *stomatita aftoas [i, în general, *aftozele. Este localizat la nivelul
mucoasei orofaringiene, mai rar pe mucoasa genital\. Se prezint sub forma unei ulcera]ii de dimensiuni mici, de form rotund
sau o-valar\, de obicei cu un burelet inflamator eritematos, fiind foarte dureroas\. A. rezult dup spargerea unor vezicule pline cu
lichid seros, izo-late sau grupate.
AFTE BEDNAR / aphtes de Bednar / Bednar's aphthae.
[Alois Bednar, pediatru austriac, Viena, 1816-1888.] Ulcera]ii infectate,
observate la nive-lul palatului dur la copii. Apar din cauza sugerii di-feritelor obiecte murdare.
AFTOZ|, s. f. / aphtose, s. f. / aphthosis.
[Lat. aphtae, -arum = afte, de la gr. aphthai = ulcer mic [i aphtein sau haptein = a
arde;
-ozã.] Boal caracterizat prin prezen]a de *afte la nivelul mu-coaselor bucale [i genitale, cu evolu]ie în pusee recidivante.
Se disting: 1) A. în cadrul *bolii Beh-çet. 2)
A. vulgar\, cu prognostic benign.
|

118. 118
AGALACTIE, s. f. / agalactie, s. f. / agalactia. [Gr. a - priv.; gala, -aktos = lapte.] Absen]a secre]iei lactate dup na[tere.
Termenul agalaxie este in-corect.
AGAMAGLOBULINEMIE, s. f. / agammaglobu-linémie, s. f. / agammaglobulin(a)emia.
[Gr. a - priv.; γ = a treia liter a alfabetului
grec; lat.
glo-bulus, dim. de la globus = glob; -inã; gr. haima, -atos = sânge.] Absen]a *gamaglobulinelor din sânge. Acest
termen desemneaz un grup de boli determinate de afectarea *imunit\]ii umorale, al cei suport îl reprezint anumite
gamaglobuline, imunoglobulinele. Se disting: 1)
A. congenital de tip Bruton, v. boal Bruton. 2) A. idiopatice do-bândite tardive,
care ar putea reprezenta forme congenitale cu expresie tardiv\. 3)
A. secundare din unele boli ale sângelui (leucemie limfoid cro-
nic\, mielom). A. pot fi
disociate, prin absen]a se-lectiv a uneia sau mai multor imunoglobuline. V. imunitate, caren] imunitar\,
alimfocitoz\, disglo-bulinemie.
AGAR-AGAR / agar-agar / agar-agar.
[Malaiezia-n agar-agar.] Substan] mucilaginoas extras din anumite alge din familia
Floridee. Con]ine do-u componente principale: agaroza (polimer de galactoz\ (polizaharid sulfatat). Se prezint
sub forma unor bandelete de culoare galben-pal care se umfl în ap\, dând prin r\cire un gel. Se utilizeaz îndeosebi în
microbiologie, intrând în compozi]ia a numeroase medii solide sau semisolide, în alimenta]ie sau ca laxativ mo-derat. Sin.: geloz\.
AGASTRIE, s. f. / agastrie, s. f. / agastria.
[Gr. a - priv.; gaster, gastros = stomac.] Absen]a, conge-nital sau dup extirpare
chirurgical\, a stoma-cului.
AGENEZIE, s. f. / agénésie, s. f. / agenesia.
[Gr. a - priv.; genesis = producere, de la gennan = a produce.] Defect de dezvoltare a
unui ]esut sau a unui organ prin afectarea embrionului din cauza unei anomalii a mesajului ereditar sau a unei *em-briopatii. A. de
corp calos, v. sindrom Aicardi. V. [i disgenezie.
AGENITALISM, s. n. / agénitalisme, s. m. / age-nitalism.
[Gr. a – priv.; lat. genitalia = organele genitale , de la gignere
= a na[te, a crea
.] Starea unui individ privat de secre]ia intern a glandelor sale sexuale. V. [i eunuchism.
AGENT, s. m. / agent, s. m. / agent.
[Lat. agens, -ntis = activ, viu, de la agere = a ac]iona, a pune `n mi[care.] For] sau
substan] capabil s pro-duc o schimbare nefavorabil sau favorabil or-ganismului. Ex.: 1)
A. infectant, microorganism p runs
în corpul uman. 2)
A. mutagen, factor fi-zic, chimic, biologic ce reac]ioneaz cu materialul genetic [i poate induce o *muta]ie. 3) A.
vector
, purt or de germeni infec]io[i.
AGENT CHELATOR / chélateur, s. f. / chelating agent. Sin.: chelator (v.).
AGENT DELTA / agent delta / delta agent. Virus ARN de mas molecular mic\, m\surând 35-37 nm [i generator al unor forme
severe de hepatit\. La om, a. d. nu poate fi transmis decât asociat cu *virusul hepatitei B. Sin.: virus delta.
AGENT INTERCALANT / agent intercalant / in-tercalating agent. Molecul capabil s se in-sereze `ntre platourile formate de
bazele `mpere-cheate ale unui *acid nucleic.
AGENT PATOGEN / facteur pathogène / patho-genic factor. Orice factor provocator de boal\.
AGEUZIE, s. f. / agueusie, s. f. / ageusia, ageu-stia.
[Gr. a - priv.; gueusis = gust.] Pierderea total sau par]ial (în acest caz se
utilizeaz [i termenul hipoageuzie) a sim]ului gustului sau absen]a senza]iilor gustative elementare: sat, dulce, amar [i acid.
AGIRIE, s. f. / agyrie, s. f. / agyria.
[Gr. a - priv.; lat. gyrus, gr. gyros = cerc.] Absen]a congenital a *circumvolu]iilor cerebrale.
AGITA}IE, s. f. / agitation, s. f. / agitation, ex-citement.
[Lat. agitatio, -onis = agita]ie, de la agitare = a pune `n mi[care, a agita
[i
agere = a ac]iona, a pune `n mi[care.] Tulburare de compor-tament caracterizat prin excita]ie psihomotorie, cu exagerarea
mi[cilor, gesturilor [i *mimicii. A. poate fi
spontan\, în rela]ie cu exaltarea afectiv [i excita]ia mental\, sau reac]ional\, provocat
de stimuli din mediul ambiant. Poate fi dezordona-t\, lipsit de inten]ie sau scop, sau agresiv\.
AGLICON, s. m. / aglycone, s. m. / aglycone.
[Gr. a - priv.; glykys = dulce.] Sin.: genin (v.).
AGLOSIE, s. f. / aglossie, s. f. / aglossia.
[Gr. a - priv.; glossa = limb\.] Absen]a congenital a lim-bii.
AGLUTINARE, s. f. / agglutination, s. f. / aggluti-nation.
[Lat. agglutinare = a lipi, a uni.] Aglo-merarea prin alipire a celulelor sau
bacteriilor pur-t oare ale unui antigen (*aglutinogen), aflate în suspensie, în prezen]a anticorpilor coresponden]i (aglutinine).
A.
hematiilor
sau hemaglutinarea se produce in vivo în erorile de transfuzie (grup san-guin incompatibil) sau în unele sti patologice.
A. microorganismelor de c re serul bolnavului con-stituie o metod util de diagnostic bacteriologic.
AGLUTININ|, s. f. / agglutinine, s. f. / agglutinin.
[Lat. agglutinare = a lipi, a uni; -inã.] Anticorp capabil s se lege la antigeni de
suprafa] ai ce-lulelor, provocând astfel aglutinarea acestora. Ce-le mai cunoscute a. sunt bacterio-aglutininele [i hemoaglutininele
(v. grup sanguin).
AGLUTININE RECI / agglutinines froides / cryo-agglutinins, cold agglutinins. Anticorpi antieri-trocitari autoimuni care recunosc
frecvent o serie de antigeni de grup sanguin. A. r. determin aglu-tinarea între 4 [i 20
0
C [i hemolizarea în cazul ac-tivii
complementului.
AGLUTINOGEN, s. m. / agglutinogène, s. m. / agglutinogen.
[Lat. agglutinare = a lipi, a uni; gr. gennan = a produce.] Antigen
prezent la nivelul unei suprafe]e celulare, ce favorizeaz *agluti-narea în prezen]a anticorpului corespondent. Ex.: pe suprafa]a
hematiilor se afl hemaglutinogeni.
AGMINAT, adj. / agminé, -e, adj. / agminated.
[Lat. agmen, -inis = mul]ime.] Despre mai multe organe elementare ale aceleia[i
specii reunite u-nele cu altele.
AGNOZIE, s. f. / agnosie, s. f. / agnosia.
[Gr. a - priv.; gnosis = percepere, cunoa[tere, de la gnonai = a cunoa[te.] Pierderea
capacit\]ii de recunoa[-tere [i de expresie mental a stimulilor senzoriali, de[i etapa de percep]ie (segmentul periferic al
analizatorilor) este normal\. Rezult imposibilita-tea recunoa[terii persoanelor, a obiectelor, imagi-nilor, sunetelor, a propriului corp
(autotopagnozi-a), a capacit\]ii de în]elegere a succesiunii [i du-ratei evenimentelor (a. de timp) etc. În func]ie de natura acestor
stimuli a. se clasific în: auditiv\, vizual\, olfactiv\, gustativ\, tactil\. Defini]ia a. reprezint un subiect de controverse: pe de o par-
te, se sus]ine c exist totdeauna tulburi senzi-tive elementare, pe de alt parte, dimpotriv\, chiar existen]a a. ca entitate este
pus la îndoial\. V. [i alexie, anosognozie, asomatognozie, cecitate psi-hic\, prosopagnozie.
AGNOZIE TACTIL| / agnosie tactile / tactile a-gnosia. Sin.: astereognozie (v.).
AGONADAL, adj. / agonadal, -ale, -aux, adj. / agonadal.
[Gr. a - priv.; gone, gonos = s\mân-]\.]. Care este lipsit de *gonade.
AGONIE, s. f. / agonie, s. f. / agony.
[Gr. agon = lupt\.] Perioada de tranzi]ie dintre via] [i moarte, caracterizat prin stingerea
treptat a func]iilor vi-tale, iriga]ie cerebral insuficient\, stare de iner]ie [i de pierdere treptat a con[tien]ei. V. com\.
AGONIST, adj., s. m. / agoniste, adj., s. m. / ago-nist.
[Gr. agonistes = lupt or.] 1) Despre ac]iu-nea unui mu[chi în sensul dorit;
acestei ac]iuni i se poate opune ac]iunea unui mu[chi antagonist. 2) Substan] care concur la producerea unui a-numit efect. 3)
*Ligand natural al unui receptor sau substan] exogen ce declan[eaz atât re-ac]ia primar\, cât [i pe cea secundar\, de r\s-puns
celular. V. [i agonist potasic, agoni[ti adrenergici, agoni[ti dopaminergici, antagonist, ligand, receptor.
AGONIST POTASIC / agonist potassique / po-tassium channel opener. Substan] capabil s deschid canalele de potasiu
dependente de ATP intracelular. Rezult o diminuare a influxului de calciu în celulele musculare netede vasculare [i cardiace,
fenomen util în tratamentul ischemiei miocardice.
AGONI{TI ADRENERGICI / agonistes adr éner-giques / adrenoreceptor agonists. Substan]e endogene sau exogene care
stimuleaz receptorii
α [i β ai *noradrenalinei.
AGONI{TI DOPAMINERGICI / agonistes dopami-nergiques / dopaminergic agonists. Substan]e endogene sau exogene care
stimuleaz receptorii presinaptici sau postsinaptici ai *dopaminei. Se disting a. d. cu efect central, care p rund în creier (ex.:
*apomorfina, *bromocriptina), [i a. d. cu efect periferic dominant la nivelul rinichilor, vaselor [i tubului digestiv (ex.: *dopamina,
dopexamina).
AGORAFOBIE, s. f. / agoraphobie, s. f. / agora-phobia.
[Gr. agora = pia]\; phobos = fric\.] Tea-m morbid de spa]iile goale,
largi, cu tendin]a evitii acestora. A. se asociaz relativ frecvent cu *atacul de panic\.

119. 119
AGRAF|, s. f. / agrafe, s. f. / clip. [Fr. agrafe, din germ. Krap = cro[et.] Pies metalic mic\, în for-m de cro[et, cu care se
apropie [i se men]in a-propiate buzele (marginile) unei pl\gi pân la cicatrizare, sau se men]in în contact dou frag-mente osoase
dup osteotomie.
AGRAFIE, s. f. / agraphie, s. f. / agraphia.
[Gr. a - priv.; graphein = a scrie.] Alterare a scrisului, cu men]inerea normal a for]ei [i
a coordonii mi[-cilor mâinii. A. se observ în anumite *afazii [i în cadrul patologiei lobului parietal al creierului. În acest caz este
considerat o form de *apraxie. V. sindrom Gerstmann.
AGRAMATISM, s. n. / agrammatisme, s. m. / a-grammatism.
[Gr. a - priv.; lat. grammatica, din gr. grammatike = arta de a
scrie [i de a citi lite-rele; -
ism.] 1) Viciu de pronun]ie a cuvintelor, cu eliminarea uneia sau mai multor foneme (sune-te). 2) Defect
de construc]ie gramatical a frazei, care este redus la un stil telegrafic prin suprima-rea adjectivelor [i prepozi]iilor, ca [i prin
utilizarea verbelor la infinitiv. Poate reprezenta un simptom al *afaziei sau al disocia]iei din *schizofrenie.
AGRANULOCIT, s. n. / agranulocyte, s. f. / agra-nulocyte.
[Gr. a - priv.; lat. granulum, dim. de la granum = gr\unte; gr. kytos
= celul\.
] Leucocit lipsit de granula]ii.
AGRANULOCITOZ|, s. f. / agranulocytose, s. f. / agranulocytosis.
[Gr. a - priv.; lat. granulum, dim. de la granum = gr\unte;
kytos = celul\; -ozã.] Asociere (sindrom) caracterizat prin sc\-derea marcat a numului de *granulocite san-guine (sub 300
granulocite pe mm
3
), leziuni ale mucoaselor (gastrointestinale) [i ale tegumente-lor. A. expune la un risc infec]ios grav [i dac se
manifest izolat este, foarte probabil, determina-t de un mecanism imunoalergic. Sin.: boal Schultz. V. [i sindrom Kostmann.
AGRANULOCITOZ| INFANTIL| CONGENITAL | / agranulocytose infantile héréditaire de von Kostmann / infantile genetic
agranulocytosis. Sin.: sindrom Kostmann (v.).
AGRAVARE, s. f. / aggravation, s. f. / worsening.
[Lat. aggravatio, -onis = `nr\ut\]ire, de la ag-gravare = a agrava, a
`nr\ut\]i.
] 1) ~n sens larg, evolu]ie nefavorabil a unei boli. 2) ~n medicina le-gal sau `n expertiz\, afectare corporal survenit
dup *consolidare. A. este o prob de evolutivita-te a sechelelor traumatice.
AGREGABILITATE, s. f. / agrégabilité, s. f. /
aggregability.
[Lat. aggregare = a aduna la un loc.] Proprietatea de a se agrega, de a se alipi, de a se aglomera în gr\mezi.
Termenul se refer îndeosebi la eritrocite [i, mai rar, la leucocite. V. [i agregant, agregare, agregat.
AGREGANT, adj. / agrégant, -e, adj. / aggrega-ting.
[Lat. aggregare = a aduna la un loc.] Care provoac *agregarea eritrocitelor
sau a plachete-lor în vasele sanguine.
AGREGARE, s. f. / agrégation, s. f. / aggrega-tion, sludge.
[Lat. aggregatio, -onis = ac]iunea de a aduna la un loc, de la
aggregare = a aduna la un loc.] Aglomerarea unor elemente într-un spa]iu restrâns. În medicin\, termenul se utilizeaz cu
referire la procesul de aglomerare în gr\mezi a elementelor figurate din sânge. Termenul engle-zesc
sludge este uneori preferat
celui de a., a-vând o circula]ie interna]ional\.
AGREGARE A ERITROCITELOR / agrégation des hématies / sludge, sludging of red cells. Fenomenul de aglomerare a eritrocitelor
în gr\-mezi la nivelul vaselor. A. e. este favorizat de încetinirea circula]iei [i provoac obstruc]ia arteriolelor [i capilarelor. Poate fi
localizat\, în zonele de ischemie, sau generalizat\, în stile de [oc.
AGREGARE A PLACHETELOR / agrégation des plaquettes / platelet aggregation. Fenomenul de grupare a plachetelor, consecutiv
cuia acestea se acoleaz unele cu altele în vase, fiind unite de filamente de *actin\, *miozin [i *fibrin\. A. p. re-prezint ultima
etap a *hemostazei primare (faza plachetar a hemostazei) [i este ini]ial reversibil\, devenind rapid ireversibil\. Este facilitat de
*ca-tecolamine, *ADP, factor plachetar IV, *tromboxan [i de prezen]a calciului. V. adezivitate plachetar [i trombus alb.
AGREGAT, s. n. / agrégat, s. m. / aggregate.
[Lat. aggregare = a aduna la un loc.] Aglomera-re, gr\mad alc uit din elemente
figurate ale sângelui.
AGREGAT DE ERITROCITE / agrégat d’hématies / red cell aggregate. Aglomerare, gr\mad de eritrocite dispuse de regul în
rulou, care se for-meaz uneori în arteriole [i capilare în cazul înce-tinirii circula]iei sângelui. V. agregarea eritrocite-lor.
AGREGAT DE PLACHETE / agrégat de pla-quettes / platelet aggregate. Aglomerare, gr\-mad de trombocite. V. agregarea
plachetelor.
AGRESIVITATE, s. f. / agressivité, s. f. / agressi-vity.
[Lat. aggresus, de la aggredi = a merge spre, a ataca (ad = la, spre; gradi
= a merge, a p\[i).
] Tendin] la atac, comportamente [i cuvinte ostile fa]\ de orice persoan sau obiect care reprezint un obstacol
în ob]inerea unei satisfac]ii imediate. A. poate fi manifest (amenin]i [i insulte, distru-gere a unor obiecte, lovire etc.) sau
ascuns\, mai mult sau mai pu]in reprimat (exprimat prin priv.i-re, mimic\, aluzii etc.). Poate fi dirijat împotriva altei persoane
(
heteroagresivitate) sau împotriva propriei persoane (autoagresivitate: automutilare, acte suicidale).
AGRESOLOGIE, s. f. / agressologie, s. f. / agres-sology.
[Lat. aggresus, de la aggredi = a merge spre, a ataca (ad = la, spre;
gradi = a merge, a p\[i); gr. logos = [tiin]\.] Ramur a fiziopatologiei care studiaz mecanismele agresiunilor patogene [i
reac]iile organismului. Fondator: H. Laborit. V. [i stres.
AHILODINIE, s. f. / achillodynie, s. f. / achillo-dynia.
[Gr. Akhileus, erou grec a cui mam l-a ]inut de c\lcâi pentru a-l
scufunda `n Styx;
odyne = durere.] Durere vie la nivelul tendonului lui Ahile sau al bursei pretendinoase provocat de
mi[ci de flexie sau de extensie ale labei piciorului.
AKINEZIE, s. f. / akinésie, s. f. / akinesia.
[Gr. a - priv.; kinesis = mi[care, de la kinein = a mi[ca.] Tulburare caracterizat prin
diminuarea sau dis-pari]ia mi[cilor spontane [i automate [i prin len-toarea mi[cilor voluntare, în absen]a lezii c\ii motorii
principale. Acest tulburare este una din caracteristicile fundamentale ale *sindromului par-kinsonian [i se exprim la maximum în
*mutismul akinetic. Var.: acinezie.
ALACRIMIE, s. f. / alacrymie, s. f. / eye dryness.
[Gr. a - priv.; lat. lacrima = lacrim\.] Absen]a se-cre]iei lacrimale, congenital
sau dobândit\. V. [i sindrom Sjögren.
ALACTAZIE, s. f. / alactasie, s. f. / lactase defi-ciency.
[Gr. a - priv.; lat. lac, lactis = lapte; -azã.] Absen]a *lactazei din intestin.
V. [i lactoz\.
ALALIE, s. f. / alalie, s. f. / alalia.
[Gr. a - priv.; lalia = vorbire, de la lalein = a vorbi.] Incapaci-tate de a vorbi din cauza unui
defect sau a unei paralizii a organelor vocale. Uneori termenul este considerat sin. cu *afemie.
ALANIN|, s. f. / alanine, s. f. / alanine. Simbol Ala sau A. Aminoacid neesen]ial, constituent al pro-teinelor [i glucoformator. Este
format prin transa-minarea `ntre piruvat [i glutamat.
ALANTOID|, s. f. / allantoïde, s. f. / allantois.
[Gr. allas, -antos = cârnat; eidos = form\.] *Di-verticul al intestinului embrionar al
cui perete, con]inând vase intestinale, contribuie la formarea *cordonului ombilical [i a *placentei.
ALANTOIN|, s. f. / allantoïne, s. f. / allantoin. Substan] rezultat prin ac]iunea uricazei asupra *acidului uric. Deoarece uricaza nu
exist la om, reac]ia sa este utilizat pentru dozarea specific a acidului uric sanguin [i urinar.
AL|PTARE, s. f. / allaitement, s. m. / lactation.
[Lat. allactare = a al\pta.] Alimenta]ia lactat a unui sugar, fie cu lapte uman, fie
cu lapte de origi-ne animal\, natural (îndeosebi de vac) sau pre-parat industrial (
a. artificial\).
ALBASTRU, adj. / bleu, -e, adj. / blue. 1) Una din culorile principale ale spectrului vizibil. 2) Mai mul-te substan]e chimice, cu aplica]ii
în medicin\, sunt denumite cu acest cuvânt. Ex.: a. de brom-fenol, a. Evans, a. de metilen, a. de Prusia, a. de toluidi-n\, a. tripan.
ALBINISM, s. n. / albinisme, s. m. / albinism.
[Lat. albus = alb; -ism.] Denumire generic a u-nui grup de boli determinate de
alteri metaboli-ce ereditare ale produc]iei de *melanin\. A. este clasificat în trei grupe principale: 1)
A. generalizat sau
oculocutanat, cu [ase subtipuri, toate de tip autozomal recesiv, în care se constat\, cel mai frecvent, un deficit de *tirozin\. Este
cazul îndeo-sebi al *sindroamelor Chediak-Higashi [i Herman-ski-Pudlak. 2)
A. par]ial, cu transmitere dominant autozomal [i
manifestat prin pete albe, depig-mentate, la nivelul pielii, ca în *sindromul Waar-denburg. 3)
A. ocular, de tip recesiv, în rela]ie cu
cromozomii sexuali (*gonozomi). Sin.: acromie cu-tanat\.

120. 120
ALBINOS, adj., s. m. / albinos, adj., s. m. / albino. [Lat. albus = alb.] Individ afectat de *albi-nism.
ALBUGINEE, s. f. / albuginée, s. f. / albuginea. NA: tunica albuginea.
[Lat. albugo, -inis = albea]\.] Membran fibroas\, dur\, cu
aspect albi-cios, care înconjoar unele organe: globul ocular (
a. ocular\ sau sclerotica), penisul (înveli[ul ex-tern al corpilor
caverno[i). Frecvent, termenul es-te folosit pentru tunica
a. testicular\.
ALBUGINIT|, s. f. / albuginite, s. f. / albuginitis.
[Lat. albugo, -inis = albea]\; -itã.] Inflama]ia *al-bugineei.
ALBUGO, s. n. / albugo, s. m. / albugo.
[Lat. albugo, -inis = albea]\.] 1) Tulburare trofic a un-ghiilor, constând în formarea de
pete mici albe, transversale, uneori striate. 2) Denumire a petelor albe de la nivelul *corneei, date de acumularea de granula]ii
gr\soase în grosimea acesteia. V. [i leucom.
ALBUMIN|, s. f. / albumine, s. f. / albumin.
[Lat. albumen, -inis = albu[ de ou, de la albus = alb; -inã.] Grup de proteine
con]inute în serul sanguin, lapte, ou\, mu[chi, ca [i în unele vegetale. Sunt solubile în ap (spre deosebire de *globuline) [i
coagulabile la 70-90
0
C. Prin hidroliz dau amino-acizi [i amoniac. V. [i tab. const. biochim.
ALBUMINEMIE, s. f. / albuminémie, s. f. / albu-min(a)emia.
[Lat. albumen, -inis = albu[ de ou, de la albus = alb; -inã; gr.
haima, -atos = sânge.] Prezen]a [i concentra]ia *serumalbuminei `n plas-ma sanguin\. A. joac un rol esen]ial `n men]ine-rea
*presiunii oncotice [i `n transportul `n sânge a numeroase substan]e: acizi gra[i liberi, bilirubin\, medicamente etc. V. tab. const.
biochim.
ALBUMINORAHIE, s. f. / albuminorrachie, s. f. / cervicospinal fluid proteins.
[Lat. albumen, -inis = albu[ de ou, de la albus = alb;
-
inã; gr. rhakhis = coloan vertebral\.] Sin.: proteinorahie (v.).
ALBUMINURIE, s. f. / albuminurie, s. f. / albu-minuria
[Lat. albumen, -inis = albu[ de ou, de la albus = alb; -inã; gr. ouron =
urin\.
] Prezen]a de albumine în urin\. V. proteinurie.
ALBUMOZ|, s. f. / albumose, s. f. / albumose.
[Lat. albumen, -inis = albu[ de ou, de la albus = alb; -ozã.] Sin.: protein Bence-
Jones (v.).
ALBUMOZURIE, s. f. / albumosurie, s. f. / albu-mosuria.
[Lat. albumen, -inis = albu[ de ou, de la albus = alb; -ozã; gr. ouron =
urin\.
] Prezen]a în urin a albumozei, denumit [i *proteina Ben-ce-Jones. A. se observ în *mielomul multiplu [i, uneori, în
*leucemie, *osteomalacie [i în *meta-stazele osoase.
ALCALEMIE, s. f. / alcalémie s. f. / alkal(a)emia.
[Ar. al kali sau al-qaliy = sod\; gr. haima, -atos = sânge.] Cre[terea pH-
ului sau sc\derea concentra]iei ionilor de hidrogen din sânge. De[i acest termen rezolv ambiguitatea termenului de *alca-loz\,
este pu]in utilizat.
ALCALI, s. n., pl. / alcali, s. m., pl. / alkali.
[Ar. al kali sau al-qaliy = sod\.] Substan]e bazice care au reac]ie alcalin [i prezint
propriet\]i specifice, provocând îndeosebi *saponificarea gr\similor. Pot provoca irita]ii ale tegumentelor.
ALCALIN, adj. / alcaline, adj. / alkaline.
[Ar. al kali sau al-qaliy = sod\.] 1) Care are reac]ie alcalin (bazic\
2) Care prezint tendin]a de a accepta protoni.
ALCALINITATE, s. f. / alcalinité, s. f. / alkalinity.
[Ar. al kali sau al-qaliy = sod\.] Cantitatea de baz existent `ntr-o solu]ie. A.
se exprim `n mai multe moduri: prin concentra]ia total a bazei, prin concentra]ia ionilor OH
-
sau prin cantitatea de ba-z titrabil
cu un acid, pân la neutralizare (
a. total\ sau poten]ial\).
ALCALINIZANT, adj. / alcalinisant, -e, adj. / alka-lizer.
[Ar. al kali sau al-qaliy = sod\.] Despre un medicament care produce
alcalinizarea urinii, `n general pentru favorizarea dizolvii unor calculi renali (din acid uric sau cistin).
ALCALINIZARE, s. f. / alcalinisation, s. f. / alka-lization, alcalinization.
[Ar. al kali sau al-qaliy = sod\.] Procesul de producere
a unui mediu *alcalin.
ALCALINOTERAPIE, s. f. / alcalinothérapie, s. f. / alkalitherapy.
[Ar. al kali sau al-qaliy = sod\; gr. therapeia = tratament, de la
therapeuien = a `ngriji.] Utilizarea terapeutic a surilor alcaline [i îndeosebi a *bicarbonatului de sodiu.
ALCALOID, s. m. / alcaloïde, s. m. / alkaloid.
[Ar. al kali sau al-qaliy = sod\; gr. eidos = for-m\.] Substan] organic
heterociclic de origine vegetal sau de sintez\, ce con]ine azot, al uri de C [i H sau de C, H, O, S. A. sunt pu]in solubili în ap\,
foarte solubili în alcool [i dau colora]ii spe-cifice cu unii reactivi. Exercit totdeauna o acti-vitate farmacologic puternic\, uneori la
doze foarte mici, [i sunt utiliza]i frecvent în terapeutic\. Administrarea [i circuitul a. sunt strict reglemen-tate. Ex.: *morfina,
*cocaina, *cafeina, *stricnina etc.
ALCALOZ|, s. f. / alcalose, s. f. / alcalosis, al-kalosis.
[Ar. al kali sau al-qaliy = sod\; -ozã.] Stare patologic care rezult prin
acumularea plasmatic de substan]e cu caracter bazic sau prin pierderea de acizi [i care se caracterizeaz prin sc\derea
concentra]iei ionilor de hidrogen (cre[terea pH-ului peste 7,4). Exist diferite tipuri de a., în func]ie de etiologie [i de interven]ia me-
canismelor compensatorii:
a. compensat\, când pH-ul sanguin este readus la valori fiziologice; a. de altitudine apare la altitudini
mari, fiind plasma-tic [i tisular\;
a. hipokaliemic\ este asociat cu hipopotasiemie [i poate apare în *sindromul Bart-ter (pH-ul
extracelular este crescut, în timp ce pH-ul intracelular poate fi sc\zut sau normal);
a. me-tabolic\, acumulare plasmatic de alcali
de origine alimentar\, metabolic\, asociat cu fiziopatologia unor boli etc.;
a. respiratorie sau gazoas\, prin sc\derea presiunii CO
2
în aerul expirat în hiper-ventila]ie sau respira]ie artificial prelungit\.
ALCALOZ| METABOLIC| / alcalose métabo-lique / metabolic alcalosis. V. alcaloz\.
ALCALOZ| RESPIRATORIE / alcalose respira-toire / respiratory alcalosis. V. alcaloz\.
ALCAPTON|, s. f. / alcaptone, s. f. / alkaptone.
[Ar. al kali sau al-qaliy = sod\; gr. kaptein = a suge cu l\comie.] Produs de
degradare incomplet a aminoacizilor aromatici *fenilalanin [i *tirozin\. Sin.: acid homogentizic.
ALCAPTONURIE, s. f. / alcaptonurie, s. f. / alkap-tonuria.
[Ar. al kali sau al-qaliy = sod\; gr. kap-tein = a suge cu l\comie;
ouron = urin\.] 1) Pre-zen]a în urin a *alcaptonei, catabolit al *tirozinei. 2) Boal ereditar\ determinat de un deficit enzi-matic în
alcapton-oxidaz hepatic [i renal\, care determin acumularea alcaptonei în sânge [i, consecutiv, eliminarea sa urinar\. A. se
manifest (uneori, deoarece anomalia enzimatic poate fi observat [i la subiec]i s o[i) prin colora]ie brun a urinii, *ocronoz [i
dureri articulare varia-bile.
ALCHIL, s. m. / alkyl, s. m. / alkyl. Radical repre-zentat de un alcool care a pierdut un hidroxil, sau de o hidrocarbur care a pierdut
un atom de hi-drogen.Var.: alkil.
ALCHILANT, adj., s. n. / alkylant, adj., s. m. / al-kylant. 1) Despre un compus chimic care posed una sau mai multe grupi *alkil,
care au proprie-tatea de a reac]iona cu anumite grupi proteice, `nlocuind un atom de hidrogen cu gruparea alkil. 2) Medicamente
cu aceast proprietate. Unele a. sunt folosite în chimioterapie ca antimitotice (ex.: ciclofosfamida); ac]iunea lor se manifest prin
blo-carea diviziunii celulare.
ALCOOL, s. m. / alcool, s. m. / alcohol.
[Ar. al-cohol sau al koh’l = subtil, p runz or.] Nu-me de ansamblu al corpurilor
organice con]inând gruparea -OH. Reprezentant tip este *
a. etilic, de-numit în limbaj curent a.
ALCOOL ETILIC / alcool éthylique / ethanol. A. cu formula chimic C
2H
5OH, ob]inut prin fermen-ta]ia hidrocarbonatelor. Lichid
incolor, cu miros a-greabil, volatil, inflamabil, miscibil cu apa, eterul, cloroformul. Este antiseptic, iar în dilu]ia de 70 % intr în
compozi]ia unor preparate farmaceutice. Toxic al ficatului [i al sistemului nervos. A. e. des-hidratat con]ine 99,5 % volume de
C
2H
5OH. A. denaturat sau medicinal con]ine substan]e care îl fac dezagreabil pentru consum.
ALCOOL METILIC / alcool méthylique / metha-nol. CH
3OH, lichid clar, u[or colorat, inflamabil. Este preparat prin distilarea lemnului
sau prin sin-tez\. Impropriu consumului: foarte toxic (orbire, moarte). Se utilizeaz ca dizolvant general.
ALCOOLAT, s. m. / alcoolat, s. m. / alcoholate.
[Ar. al-cohol sau al koh’l = subtil, p runz or.] Preparat medicamentos care
rezult din distilarea alcoolului etilic pe una sau mai multe substan]e aromatice.
ALCOOLATUR|, s. f. / alcoolature, s. f. / alco-holature. Preparat medicamentos ob]inut prin macerarea `n p]i egale de alcool etilic
[i o plant proasp \.
| |

121. 121
ALCOOLEMIE, s. f. / alcoolémie, s. f. / alco-hol(a)emia. [Ar. al-cohol sau al koh’l = subtil, p runz or; gr. haima, -atos =
sânge.
] Prezen]a [i concentra]ia alcoolului etilic în sânge. Determi-narea sa are importan] medicolegal\. Toleran]a individual este
extrem de variabil\. Între 1 [i 2,5 g ‰ produce euforie [i excita]ie; de la 2,5 g ‰ se instaleaz o stare de narcoz\, iar c re 4-5 g ‰
apare coma. Responsabilitatea penal (delict, accident) la noi în ]ar este angajat de la 1 g ‰.
ALCOOLISM, s. n. / alcoolisme, s. m. / alco-holism.
[Ar. al-cohol sau al koh’l = subtil, p\-trunz or; -ism.] Orice absorb]ie de
b\uturi alcoo-lice care dep\[e[te consumul alimentar obi[nuit. Termenul de *oenolism semnific a. prin abuzul de vin. V.
oenomanie.
A. cronic reprezint un complex de tulburi provocate de ingestia repe-tat\, timp de ani de zile, a unor doze excesive
de alcool. Aceste perturbi pot fi sistematizate astfel: tulburi psihice (afective, euforie nejustificat\, sc\dere a memoriei, a
discern\mântului); tulburi nervoase (*polinevrite, *tremor); leziuni organice
(îndeosebi gastrit [i ciroz\ A. cronic este frec-vent
legat de probleme psihologice [i sociale, deci un alcoolic nu trebuie examinat simplist, el obli-gând la o autentic anchet social\.
Complica]iile cele mai grave ale a.: *ciroz\, *
delirium tremens, halucinoz alcoolic (o form de psihoz compli-cat cu polinevrit\
etc. Sin.: etilism.
ALCOOLIZARE, s. f. / alcoolisation, s. f. / alco-holisation.
[Ar. al-cohol sau al koh’l = subtil, p\-trunz or.] Procedeu terapeutic
care const `n e-fectuarea de infiltra]ii cu alcool (diluat sau la con-centra]ii de 45 %, 60 %, 90 %) cel mai frecvent `n scop antalgic.
Infiltra]iile se practic la nivelul trun-chiurilor nervoase vectoare ale durerii.
ALCOOLMETRU, s. m. / alcoolmètre, s. m. / alcoholometer.
[Ar. al-cohol sau al koh’l = subtil, p runz or; gr. metron =
m\sur\.
] V. densimetru.
ALCOOLODEPENDEN}|, s. f. / alcoolodépen-dance, s. f. / alcoholomania.
[Ar. al-cohol sau al koh’l = subtil, p runz or; lat.
dependere
= a sta atârnat, de la de = separat de, pendere = a a-târna.] *Farmacodependen]a fa] de alcool, ca-racterizat prin
incapacitatea diminuii consumu-lui, apari]ia unei *toleran]e, ca [i prin starea de *
delirium tremens în caz de sevraj brutal al
toxicu-lui. Se afl în studiu o serie de criterii posibile bio-chimice [i moleculare caracteristice a. V. [i alco-olomanie.
ALCOOLOGIE, s. f. / alcoologie, s. f. / alcoholo-gy.
[Ar. al-cohol sau al koh’l = subtil, p runz\-tor; gr. logos = [tiin]\.] Studiul
*alcoolului etilic [i al efectelor sale asupra organismului.
ALCOOLOMANIE, s. f. / alcoolomanie, s. f. / al-coholomania.
[Ar. al-cohol sau al koh’l = subtil, p runz or; gr. mania =
nebunie.
] Termenul este utilizat cu dou sensuri diferite: 1) Perioada de la-ten] a intoxica]iei alcoolice cronice, în care nu
s-a constituit dependen]a fa] de alcool. 2) Sin. cu *alcoolodependen]\.
ALCOOLTEST, s. n. / alcooltest, s. m. / alcohol-test.
[Ar. al-cohol sau al koh’l = subtil, p run-z or; engl. test = examen, prob\,
din fr. veche
test = vas de p\mânt utilizat de alchimi[ti, de la lat. testum = capac de lut ars.] Instrument destinat evaluii rapide
a con]inutului în alcool din aerul expirat la un subiect suspectat a fi în stare de ebrietate. Termenul etilotest este mai corect, de-
oarece a. denume[te o marc depus\.
ALDEHID|, s. f. / aldéhyde, s. m. / aldehyde.
[Abrev. de la alcool dehydrogenatum.] Compus chimic care con]ine gruparea -CHO;
este ob]inut prin oxidarea unui alcool. V. [i ceton\.
ALDOLAZ|, s. f. / aldolase, s. f. / aldolase. En-zim care exist în ]esuturile f ului sub trei forme (*izoenzime):
a. A, singura
prezent în mu[chi, dar [i în celelalte ]esuturi, asemenea celorlalte a.;
a. B, izolat din ficat; a. C, proprie creierului. Cele trei a.
intervin în lan]ul de degradare a *glicoge-nului sau a glucozei prin scindarea fructoz-1,6-di-fosfatului în dou trioze fosfatate. La
adult, a. e-xist în concentra]ii foarte mici (v. aldolazemie). Concentra]ia a. A [i C la nivelul ficatului [i în serul sanguin cre[te
considerabil în unele boli muscu-lare, în hepatitele acute [i îndeosebi în cancerele hepatice. O cre[tere tranzitorie a a. se constat
[i în infarctul miocardic.
ALDOLAZEMIE, s. f. / aldolasémie, s. f. / aldo-las(a)emia. Prezen]a [i concentra]ia *aldolazei în serul sanguin. La adultul normal, a.
variaz între 1,3 [i 8,2 mU/ml (12-75 nmol/l).
ALDOSTERON, s. m. / aldostérone, s. f. / aldo-sterone. Hormon mineralocorticoid secretat de zona glomerular a
*corticosuprarenalei. A. re-gleaz în organism concentra]iile de sodiu [i de potasiu prin controlul schimburilor la nivelul zonei
distale a tubilor renali. Excesul de a. provoac de-ple]ia potasiului, care se elimin intens în urin [i a cui concentra]ie sanguin
scade. În compen-sa]ie, se produce reten]ia celular a sodiului, cre[terea limitat a lichidului extracelular [i *alca-loz metabolic\.
Cantitatea de a. secretat în 24 de ore variaz între 10 [i 200
µg. Ea cre[te dac natremia [i volumul sanguin scad, fiind stimulat
de hipersecre]ia de *renin [i *angiotensin\. O cre[tere a *volemiei, dimpotriv\, frâneaz produc-]ia de renin [i implicit pe cea de
aldosteron. V. hiperaldosteronism.
ALDOSTERONISM, s. n. / aldostéronisme, s. m. / aldosteronism. Sin.: hiperaldosteronism (v.).
ALEL|, s. f. / allèle, s. m. / allele.
[Gr. allelon = de la unul la altul.] Una dintre multiplele forme alternative ale unei gene (sau
secven]e de ADN) amplasat pe acela[i situs (*locus) al unui anumit cromozom. La nivelul fiecui locus *autozomal, un individ
posed dou a., una provenit de la tat [i, o alta, de la mam\. A. prezente la nivelul unor loci omologi vor segrega (*segregare
men-delian\ eiozei. Cele do-u a. de la un locus pot fi identice (*homozigot) sau diferite (*heterozigot). A.
aceleia[i gene codific proteine care asigur aceea[i func]ie, mai mult sau mai pu]in eficace, dar care difer prin secven]a lor de
aminoacizi. O gen care nu posed decât o singur a. se nume[te monomorf\, iar o gen ce posed mai multe a. este polimorf\.
V. `n continuare.
ALEL| DOMINANT| / allèle dominant / dominant allele. Versiune a unei gene care se exprim `ntotdeauna la nivelul *fenotipului.
Este reprezentat printr-o liter majuscul [i determin fenotipul unui individ *heterozigot.
ALEL| LETAL| / allèle létal / lethal allele. Sin.: alel morbid (v.).
ALEL| MORBID| / allèle morbide / morbid al-lele. *A. care `n starea *homozigot provoac o boal genetic foarte grav care
determin moartea `n scurt timp. Sin.: alel letal\.
ALEL| NUL| / allèle nul / -. A. a cei secven] nucleotidic conduce la absen]a unei proteine func]ionale. A. n. sunt, `n general, *a.
recesive. Ex.: `n *sistemul ABO, a. O nu este func]ional\.
ALEL| RECESIV| / allèle récessif / recessive allele. Versiune a unei gene care nu se exprim la nivelul *fenotipului când este
prezent `ntr-un singur exemplar `n *genotip (individ *heterozigot). Se reprezint cu litere mici. Ex.:
a, *a. dominant asociat fiind
notat
a
^
.
ALEL| TERMOSENSIBIL| / allèle thermosen-sible / heat sensible allele. *A. a cei func]iona-re corect nu se poate efectua decât
la o anumit temperatur\, deoarece proteina produs de a-ceast a. mutant este la rândul s\u termosensibil\.
ALELE CODOMINANTE / allèles codominants / codominant alleles. *A. ale aceleia[i gene, prezente la un *heterozigot, care produc
un *fenotip `n general intermediar `ntre cei doi *homozigo]i respectivi. La nivel biochimic, cei doi produ[i ai expresiei genelor sunt
prezen]i `n aceea[i cantitate. A. A [i B ale grupelor sanguine ale *sistemu-lui ABO sunt codominante.
ALELOMORF|, adj., s. f. / allèlomorphe, adj., s. m. / allelomorph.
[Gr. allelon = de la unul la altul; morphe = form\, figur\.]
Despre o gen care exist sub forma mai multor *alele.
ALERGEN, adj., s. m. / allergène, adj., s. m. / al-lergen.
[Gr. allos = altul; ergon = lucru, ac]iune, de la ergein = a lucra; gennan
= a produce.
] 1) Orice substan] capabil s provoace o reac]ie a-lergic\. Ex.: polenul gramineelor. Care produce *alergie. 2)
Proteine purificate din alimente, bacte-rii sau polen, utilizate în testele de explorare a sensibilit\]ii organismului la diferite
substan]e.
ALERGIC, adj. / allergique, adj. / allergic.
[Gr. allos = altul; ergon = lucru, ac]iune, de la ergein = a lucra.] Care este în rela]ie cu
*alergia. Ex.:
boal a. - boal provocat prin sensibilizarea or-ganismului la o substan] str\in\. Dintre bolile a. fac parte: astmul,
urticaria, eczema, unele gastri-te, colite, migrene etc.

122. 122
ALERGID|, s. f. / allergide, s. f. / allergid. [Gr. al-los = altul; ergon = lucru, ac]iune, de la ergein = a lucra, -idã.] Denumire dat
manifestilor cu-tanate ale *alergiei.
ALERGIE, s. f. / allergie, s. f. / allergy.
[Gr. allos = altul; ergon = lucru, ac]iune, de la ergein = a lucra.] Ini]ial, termenul de a.
desemna orice modi-ficare din organism provocat de o substan] ca-pabil s se comporte ca un antigen, fie c un su-biect
devine mai sensibil la al doilea contact cu acest antigen - `n cazul *anafilaxiei -, fie c el re-ac]ioneaz într-o manier atenuat\, în
caz de i-munitate. În prezent, termenul este utilizat mult mai restrictiv, pentru a desemna o reac]ie de *hi-persensibilitate [i
îndeosebi de *hipersensibilitate imediat de tip I.
ALERGOLOGIE, s. f. / allergologie, s. f. / allergo-logy.
[Gr. allos = altul; ergon = lucru, ac]iune, de la ergein = a lucra; logos =
[tiin]\.
] Studiul mani-festilor clinice [i al modificilor imunobiochimi-ce asociate *alergiilor.
ALEXIE, s. f. / alexie, s. f. / alexia.
[Gr. a - priv.; lexis = cuvânt.] Defect de în]elegere a scrisului, nelegat de o diminuare a acuit\]ii
vizuale. A. este determinat de o leziune cerebral [i are mai mul-te grade de complexitate, de la lectura dificil\, pâ-n la a.
complet\. Sin.: cecitate verbal\.
ALEXIN|, s. f. / alexine, s. f. / alexin.
[Gr. alexein = a evita, a abate (o lovitur); -inã.] Sin. istoric pentru *complement.
ALEXITIMIE, s. f. / alexithymie, s. f. / alexithymia.
[Gr. a - priv.; lexis = cuvânt; thymos = minte, spirit.] Stare de inhibi]ie a
exprimii sentimente-lor. Se observ îndeosebi în stresul posttraumatic [i la subiec]ii dependen]i de droguri sau de unele
medicamente. Uneori, a. afecteaz personalul de îngrijire medical\.
ALEZ|, s. f. / alèse, s. f. / aleze, drawsheet.
[Fr. à l’aise = (a se sim]i) bine.] Bucat de pânz a[e-zat sub bolnav pentru protec]ia
rufiei de pat.
ALFA-ADRENERGIC, adj., s. n. / alpha-adréner-gique, adj., s. m. / alpha-adrenergic.
[α = prima liter a alfabetului grec; lat. ad =
aproape de, lâng\;
ren, -is = rinichi; gr. ergein = a lucra] Var.: α-adrenergic. Sin.: alfastimulant (v.).
ALFA-1-ANTITRIPSIN|, s. f. / alpha-1-antitryp-sine, s. f. / alpha-1-antitrypsin.
[α = prima liter a alfabetului grec; gr. anti = contra;
tripsis = fre-care, zdrobire, sfâmare; -inã.] Glicoprotein cu mas molecular\ mic\, sintetizat în ficat [i pre-zent în serul
sanguin. Migreaz prin *electrofo-rez `mpreun cu frac]iunea de globuline
α
1. De-termin în mare parte puterea inhibitoare a
serului fa] de numeroase enzime, [i îndeosebi asupra *tripsinei. Concentra]ia sa scade în bolile pulmo-nare cronice, în hepatitele
neonatale [i în unele ciroze la copii [i cre[te `n cursul sindroamelor in-flamatorii. Var.:
α
1-antitripsin\. V. [i tab. const. biochim.
ALFABLOCANT, s. n. / alphabloquant, s. m. / al-pha-adrenergic blocking agent.
[α = prima liter a alfabetului grec; fr. bloquant,
din olandez
bloc = trunchi de copac t\iat.] Agent simpaticolitic, inhibitor specific al *receptorilor alfa-adre-nergici prezen]i
îndeosebi în mu[chii netezi vasculari. Stimularea receptorilor provoac vasocon-stric]ie, iar inhibi]ia vasodilata]ie. A. (ex.: fentola-
mina) sunt, deci, vasodilatatoare. Var.:
α-blocant.
ALFACHIMOTRIPSIN|, s. f. / alphachymotryp-sine, s. f. / alphachymotrypsin.
[α = prima liter a alfabetului grec; gr. khymos =
suc;
tripsis = frecare, zdrobire, sfâmare; -inã.] Enzim rezultat din clivaje succesive ale *chimotripsinogenului sub ac]iunea
*tripsinei. A., cu M
r 25 kDa, este al-c uit din trei lan]uri polipeptidice (A, B, C) de talie inegal\, legate prin pun]i disulfurice (`ntre
lan-]urile A-B [i B-C). Aceast enzim catalizeaz *hidroliza leg urilor peptidice [i leg urilor ester. A., ob]inut din pancreasul de
vi]el prin extrac]ie acid [i administrat
per os, local sau intramus-cular, este utilizat ca antiinflamator, pentru accelerarea
resorb]iei hematoamelor sau a edemelor, pentru ameliorarea circula]iei locale sanguine sau limfatice. Var.:
α-chimotripsin\.
ALFAFETOPROTEIN|, s. f. / alphafoetoprotéine, s. f. / alphaf(o)etoprotein.
[α = prima liter a alfabetului grec; lat. f(o)etus = f ;
gr.
protos = primul; -inã.] Substan] din categoria alfa-1-glico-proteinelor care, în mod normal, este sintetizat doar în perioada
vie]ii fetale (probabil în ficat) [i dispare din ser la câteva zile dup na[tere. La a-dult reapare în ser: la 60-80 % din subiec]ii cu
cancer hepatic primitiv, ca [i în alte cancere (can-cere genitale cu celule embrionare, teratoblastoa-me, mai rar în cancere de tub
digestiv, vezicul biliar\, rinichi), în unele boli hepatice (hepatit vi-ral\, ciroz\, hemocromatoz\ ide. Var.:
α-fetoprotein\.
ALFAGLOBULINE, s. f. pl. / alpha-globulines, s. f. pl. / alpha-globulins.
[α = prima liter a alfa-betului grec; lat. globulus, dim. de
la
globus = glob; -inã.] Ansamblu de *globuline plasmatice cu cea mai mare mobilitate electroforetic la pH neu-tru sau alcalin
(8,6) dintre cele trei grupe: alfa, be-ta [i gama. Concentra]ia lor cre[te în unele afec-]iuni inflamatorii [i în neoplazii. Var.:
α-
globuline.
ALFALIPOPROTEIN|, s. f. / alpha-lipoprotéine, s. f. / / alpha-lipoprotein.
[α = prima liter a alfabetului grec; gr. lipos = gr\sime;
protos = primul; -inã.] V. lipoprotein\.
ALFAMIMETIC, adj. / alphamimétique, adj. / al-phamimetic. Care imit ac]iunea *receptorilor a-drenergici [i, prin extensie, care
stimuleaz a-ceast ac]iune. Var.:
α-mimetic.
ALFASTIMULANT, adj. / alphastimulant, -e, adj. / alpha-adrenergic stimulating agent.
[α = prima liter a alfabetului grec; lat.
stimulare = a `mbol-di, a stimula, de la stimulus =b\] ascu]it cu care se `mboldesc vitele.] Care excit *receptorii alfa-
adrenergici. Var.:
α-stimulant. Sin.: alfa-adrener-gic.
ALGEZIE, s. f. / algésie, s. f. / algesia.
[Gr. alge-sis = sim]ul durerii.] 1) Sensibilitate dureroas\. 2) Sin.: algie (v.). 3) Uneori,
utilizat ca sin. cu hiperestezie (v.).
ALGEZIMETRIE, s. f. / algésimétrie, s. f. / algesi-metry.
[Gr. algesis = sim]ul durerii; metron = m\sur\.] M\surarea
sensibilit\]ii dureroase prin determinarea intensit\]ii excita]iei necesare pentru a provoca o senza]ie dureroas\.
ALGEZIMETRU, s. n. / algésimètre, s. m. / alge-simeter.
[Gr. algesis = sim]ul durerii; metron = m\sur\.] Aparat pentru m\su-
rarea intensit\]ii excita]iei necesare producerii u-nei senza]ii de durere.
ALGEZIOLOGIE, s. f. / algésiologie, s. f. / alge-siology.
[Gr. algesis = sim]ul durerii; logos = [tiin]\.] Domeniu al medicinii
care se ocup cu studiul mecanismelor *durerii [i al mijloacelor de prevenire [i combatere (tratament) ale acesteia.
ALGIC, adj. / algique, adj. / algetic.
[Gr. algos = durere.] Care se afl `n rela]ie cu durerea sau care provoac durerea.
ALGID, adj. / algide, adj. / algid.
[Lat. algidus = rece, înghe]at.] Despre o boal sau sindrom care se `nso]esc de *algiditate.
ALGIDITATE, s. f. / algidité, s. f. / algidity.
[Lat. algidus = rece, înghe]at.] Stare morbid care se caracterizeaz prin sc\derea
temperaturii periferi-ce, cu senza]ie de frig [i tendin] la colaps. Tem-peratura central poate r\mâne în limite normale.
ALGIE, s. f. / algie, s. f. / pain, algia.
[Gr. algos = durere.] 1) Durere la nivelul unui organ sau al unei regiuni care nu corespunde
unei leziuni anatomi-ce evidente. Ex.: a. hipocondriac\, a. isteric\. 2) Termenul utilizat ca sufix implic ideea unei dureri f
leziune evident\. Ex.: artralgie, nevralgie.
ALGIE CRANIOFACIAL| / algie craniofaciale / facial and cephalic pain. Denumire generic pentru toate sindroamele dureroase
cranio-ence-falice, de origine extrem de divers\: a. vascular\, migren\, nevralgie (prin afectarea oricui nerv senzitiv, dar
îndeosebi a trigemenului, nervului glosofaringian [i a nervului occipital Arnold), du-reri difuze de origine dentar\, în cadrul
sinuzitelor, mandibular sau ocular\.
ALGIE VASCULAR| A FE}EI / algie vasculaire de la face / vascular headache, cluster head-ache, migrainous neuralgia. Denumire
rezervat *a. craniofaciale lateralizate, a cor origine vas-cular este marcat prin caracterul lor pulsatil, precedând apari]ia
modificilor vasomotorii locale unilaterale. Se asociaz frecvent crize sau accese migrenoase. În func]ie de localizarea durerii [i
de manifestile asociate, au fost descrise numeroa-se sindroame, desemnate printr-un eponim (ex.: *sindrom de nerv nazociliar,
sindrom Sluder), o localizare a-natomic (ex.: nevralgia nervului vidi-an, nevralgia nervilor pietro[i) sau printr-un termen descriptiv
(ex.: eritromelalgie a fe]ei sau eri-troprosopalgie).
ALGODISTROFIE POSTTRAUMATIC| / algodys-trophie post-traumatique / post-traumatic algo-dystrophy.
[Gr. algos = durere;
dys = greu, difi-cil; trophe = hran\, nutri]ie; lat. post = dup\; gr. trauma, -atos = ran\.] Sin.: boal Sudeck (v.).

123. 123
ALGODISTROFIE SIMPATIC| / algodystrophie sympathique / sympathetic algodystrophy. [Gr. algos = durere; dys = greu, dificil;
trophe = hra-n\, nutri]ie; sympathein = a fi al uri de cineva, de la syn = împreun\, pathos = afec]iune, senti-ment.] Sin.:
algoneurodistrofie (v.).
ALGOFILIE, s. f. / algophilie, s. f. / algophilia.
[Gr. algos = durere; philia = atrac]ie, de la phi-lein = a iubi.] C\utarea deliberat a
senza]iilor dureroase, observat îndeosebi în anumite *deli-ruri mistice [i în melancolie. Absen]a oricui ca-racter erotic distinge a.
de masochism.
ALGOFOBIE, s. f. / algophobie, s. f. / algopho-bia.
[Gr. algos = durere; phobos = fric\.] Team exagerat\, morbid fa] de durere.
ALGOGEN, adj. / algogène, adj. / algogenic.
[Gr. algos = durere; gennan = a produce.] Care pro-voac\, genereaz durere.
ALGOGENEZ|, s. f. / algogenèse, s. f. / algoge-nesia, algogenesis.
[Gr. algos = durere; genesis = producere, de la gennon
= a produce
.] Producerea durerii.
ALGOLAGNIE, s. f. / algolagnie, s. f. / algolag-nia.
[Gr. algos = durere; lagneia = dorin] sexua-l\, voluptate.] Erotizare a durerii
fizice. V. maso-chism.
ALGOMANIE, s. f. / algomanie, s. f. / algomania.
[Gr. algos = durere; mania = nebunie.] Tendin]a patologic de a c\uta durerea.
ALGOMENOREE, s. f. / algoménorhée, s. f. / algomenorrh(o)ea.
[Gr. algos = durere; men, me-nos = lun\; rhoia =
curgere, de la
rhein = a curge.] Menstrua]ie dureroas\. A nu se confunda cu *dis-menoreea.
ALGONEURODISTROFIE, s. f. / algoneurodys-trophie, s. f. / algoneurodystrophia.
[Gr. algos = durere; neuron = nerv; dys =
greu, dificil;
tro-phe = hran\, nutri]ie.] Sindrom osteoarticular re-gional, cu mecanism necunoscut. Evolu]ie lent re-gresiv\.
Atinge electiv umerii, mâinile, coapsele, genunchii, picioarele. Poate fi consecin]a: trau-matismelor, unor afec]iuni ale SNC,
infarctului de miocard, medicamentelor (izoniazid\, antitiroidie-ne). Sin.: algodistrofie simpatic\.
ALGOPARALIZIE, s. f. / algoparalysie, s. f. / painful paralysis.
[Gr. algos = durere; para = dincolo de, lâng\; lysis = distrugere, de
la
lyein = a distruge.] *Paralizie înso]it de fenomene dure-roase.
ALGOPARESTEZIE, s. f. / algoparesthésie, s. f. / painful paraesthesia.
[Gr. algos = durere; para = dincolo de, lâng\; aisthesis =
senza]ie, sensibili-tate.
] *Parestezie dureroas\.
ALGORITM, s. n. / algorithme, s. m. / algorithm.
[De la numele matematicianului arab al Cha-rezmi sau al Karismi, sec. IX.]
Ansamblu de re-guli bine precizate care permite rezolvarea unei probleme prin intermediul unei succesiuni finite de opera]ii
(eventual elementare). Termenul, apar]i-nând matematicii [i informaticii, s-a extins [i în diagnosticul medical, reprezentând, în
acest caz, o schem de diagnostic pe etape.
ALGOSPASM, s. n. / algospasme, s. m. / algo-spasm.
[Gr. algos = durere; lat. spasmus, gr. spasmos = contrac]ie, de la
gr.
span = a trage.] *Spasm muscular `nso]it de durere sau cramp\.
ALIAJ, s. n. / alliage, s. m. / alloy.
[Fr. alliage, din lat. alligare = a lega.] Mixtur solid a dou sau mai multe metale ori
metaloide, solubile unele în altele în anumite condi]ii. Amestecul posed propriet\]i superioare elementelor izolate.
ALIENARE, s. f. / aliénation, s. f. / insanity, alie-nation.
[Lat. alienare = a `nstr\ina, a aliena.] 1) Termen cu semnifica]ie variabil
în medicin\, utili-zat fie pentru desemnarea tuturor tulburilor psi-hice, fie, îndeosebi, pentru bolile în care subiectul afectat este
incapabil s tr\iasc în societate, are tendin]a la izolare, la înstr\inare, la separare, în particular în *schizofrenie. 2) În prezent,
termenul este folosit în medicina legal [i în domeniul judi-ciar, desemnând starea unei persoane f dis-cern\mânt între bine [i
r\u, care este un pericol pentru ceilal]i [i necesit protec]ie sau asisten] special\. În limba englez\, pentru aceast semni-fica]ie
se utilizeaz [i termenul
insanity. 3) În sen-sul cel mai larg, în ultimele decenii a. reprezint un cuvânt la mod\, sugerând
înstr\inarea de so-cietate sau neputin]a fa] de aceasta, ca [i deper-sonalizarea individului în organiza]iile mari [i biro-cratice.
ALIENARE MENTAL| / aliénation mentale / insa-nity. V. alienare.
ALIESTEZIE, s. f. / alliesthésie, s. f. / alli(a)esthe-sia.
[Gr. allos = altul; aisthesis = senza]ie, sensi-bilitate.] Percep]ia stimulilor
externi ca fiind agre-abili sau dezagreabili în func]ie de starea intern a organismului (temperatur\, diferite constante a-le mediului
intern etc.). Ca urmare, un stimul poa-te provoca uneori o senza]ie pl\cut\, iar alteori o senza]ie nepl\cut\.
ALIFATIC, adj. / aliphatique, adj. / aliphatic.
[Gr. aleiphar, -atos = gr\sime, ulei.] Termen ce carac-terizeaz un compus organic a
cui structur\, li-niar sau ciclic\, este alc uit din lan]uri des-chise de atomi de carbon.
ALIMENT, s. n. / aliment, s. m. / aliment.
[Lat. alimentum = aliment, de la alere = a hri.] Sub-stan] al cei consum contribuie
la asigurarea ciclurilor vitale ale unui subiect, a metabolismului. A. au în organism rol plastic, energetic [i func]io-nal.
ALIMENT PROTECTOR / aliment protecteur / protective food. A. bogat `n nutrimente esen]iale, compus special pentru asigurarea
dezvoltii fizice [i protec]ia s \]ii. A. p. se utilizeaz `n u-nele sti caren]iale, ca [i `n regiunile lipsite de disponibilitate
alimentar\.
ALIMENTA}IE, s. f. / alimentation, s. f. / alimen-tation.
[Lat. alimentum = aliment, de la alere = a hri.] Procesul de hrire a
organismului, de introducere în organism a substan]elor nutritive. Tipuri: 1)
A. artificial - a. sugarului cu lapte de a-nimal (vac\
sau preparate industriale din lapte. 2)
A. mixt - a. sugarului cu lapte de mam\, comple-tat cu lapte de vac sau industrial, în
primele 4-5 luni de via]\. 3)
A. natural - a. sugarului exclusiv cu lapte de mam sau colectat de la o alt feme-ie. 4) A. de protec]ie
- se acord muncitorilor care lucreaz în condi]ii deosebite de efort sau mediu. 5) A. ra]ional - care asigur un aport adecvat e-
nergetic, plastic [i catalitic, `n func]ie de modul de via] [i de condi]iile fiziologice ale organismului. V. regim, diet\.
ALIMFOCITOZ|, s. f. / alymphocytose, s. f. / a-lymphocytosis.
[Gr. a - priv.; lat. lympha = ap limpede; gr. kytos = celul\; -ozã.]
Caren] imuni-tar congenital cu afectarea deopotriv a liniilor *limfocitelor B [i T, asociat cu deficit de *imuni-tate celular\ [i
umoral\. V. [i boal Bruton, sin-drom Di George.
ALKIL. Var. pentru alchil (v.).
ALKILANT. Var. pentru alchilant (v.).
ALOANTICORP, s. m. / allo-anticorps, s. m. / alloantibody.
[Gr. allos = altul; anti = contra; lat. corpus, -oris = corp.] Sin.
(utilizat `n prezent) pentru izoanticorp (v.).
ALOANTIGEN ERITROCITAR / alloantigène éry-trocytaire / erytrocyt alloantigens. Sin.: izoaglu-tinogen (v.).
ALOANTIGENI, s. m. pl. / alloantigènes, s. m. pl. / alloantigens.
[Gr. allos = altul; anti = contra; gennan = a produce.]
Sin.: antigeni alogenici (v.).
ALODINIE, s. f. / allodynie, s. f. / allodynia.
[Gr. allos = altul; odyne = durere.] Durere manifest pe pielea normal `n urma
ac]iunii unor stimuli ne-nocivi.
ALOESTEZIE, s. f. / alloesthésie, s. f. / alloche-iria, allochiria, allesthesia.
[Gr. allos = altul; aisthesis = senza]ie, sensibilitate.]
Perturbare a localizii senza]iilor tactile. Subiectul resimte sen-za]ia într-un punct mai mult sau mai pu]in simetric, de partea opus
locului unde se aplic stimularea.
ALOGEN, adj. / allogénique, adj. / allogenic, allo-geneic.
[Gr. allos = altul; gennan = a produce.] 1) Care se deosebe[te prin
natur [i origine de mediul în care se afl\. 2) Care prezint o constitu-]ie genetic diferit fa] de specia din care face parte. În
acest caz, este mai adecvat termenul *a-logenic.
ALOGENIC, adj. / allogénique, adj. / allogenic.
[Gr. allos = altul; gennan = a produce.] Sin. par-]ial cu *alogen [i cu *omolog.
ALOGIE, s. f. / alogie, s. f. / alogia.
[Gr. a - priv.; logia = teorie, discurs.] *Afazie rezultat prin ab-sen]a ideilor. Sin.: idio]ie afazic\.
ALOGREF|, s. f. / allogreffe, s. f. / allograft.
[Gr. allos = altul; lat. graphium, din gr. grapheion = peni] de scris, briceag de
altoit, de la
graphein = a scrie.] Sin.: homogref (v.).
ALOIMUNIZARE, s. f. / allo-immunisation, s. f. / isoimmunization.
[Gr. allos = altul; lat. immu-nis = scutit, apat, de la in =
lipsit de,
munus = obliga]ie.] Sin.: izoimunizare (v.). A. fetomatern\, v. incompatibilitate fetomatern\.

124. 124
ALOKINEZIE, s. f. / allocinésie, s. f. / allokinesis. [Gr. allos = altul; kinesis = mi[care, de la kinein = a mi[ca.] Tulburare motorie
în care o mi[care comandat unui membru este efectuat de c re membrul opus.
ALOMETRIE, s. f. / allométrie, s. f. / allometry.
[Gr. allos = altul; metron = m\sur\.] Cre[tere in-egal\, nepropor]ionat a
diferitelor p]i ale corpu-lui. Se exprim prin modificarea propor]iilor cor-pului [i a ritmurilor dezvoltii organelor. Fenome-nul
poate fi exprimat matematic prin ecua]ii alo-metrice.
ALOPATIE, s. f. / allopathie, s. f. / allopathy.
[Gr. allos = altul; pathos = boal\.] Termen introdus de medicul german Christian
Friedrich Samuel Hahnemann (Meissen 1755 - Paris 1893), desem-nând metodele medicinii clasice de terapeutic
medicamentoas\, prin care se utilizeaz doze active farmacodinamic ce combat cauzele, modificile patogenice [i simptomele
bolilor. Remediile declan[eaz simptome opuse simptomelor bolii respective, dup principiul
contraria contrariis curantur (ex.:
durerea se trateaz printr-un analgezic, iar diareea printr-un constipant). Aceast metod este opus *homeopatiei.
ALOPECIE, s. f. / alopécie, s. f., chute de cheveux / alopecia, baldness, hair loss.
[Gr. alopex = vulpe - boal semând cu râia
vulpilor, în care acestora le cade tot pul.
] C\derea pu-lui, progresiv sau brusc\, congenital sau dobândit\, localizat sau
difuz\. Tipuri principale: 1)
A. cicatriceal\ este definitiv [i succede unele dermatoze (lupus eritematos, sclerodermie, lichen plan
etc.). 2)
A. în "lumini[" este tranzitorie [i al-c uit din arii mici, multiple, denudate incomplet, localizate îndeosebi supra- [i
retroauricular. Este caracteristic sifilisului secundar. 3)
A. seboreic masculin\ sau a. androgenogenetic\ se produce la bba]i,
sub influen]a a doi factori: hipersebore-ea [i predispozi]a ereditar\. V. calvi]ie.
ALOPECIE AREAT| / alopécie en aires / alope-cia areata. V. pelad\.
ALOPURINOL, s. m. / allopurinol, s. m. / allopu-rinol. (DCI) *Antigutos care împiedic formarea *acidului uric prin inhibarea *xantin-
oxidazei [i prin blocarea biosintezei
de novo a *purinelor.
ALORITMIE, s. f. / allorythmie, s. f. / allorhyth-mia.
[Gr. allos = altul; lat. rhythmus, gr. rhyth-mos = ritm.] Termen care
desemneaz unele for-me de aritmii periodice centrale [i periferice. Ex.: puls bi- sau trigeminat (bi- sau trigeminism).
ALOSTERIE, s. f. / allostérie, s. f. / allosterism.
[Gr. allos = altul; stereos = solid, `n relief.] Pro-prietatea anumitor proteine de a-[i
modifica forma ([i, implicit, activitatea) sub influen]a unor efectori alosterici (molecule mici), care se fixeaz pe ele [i, în acest mod,
le transmit semnale. În particular, o serie de enzime sunt activate sau inhibate prin a. *Hemoglobina reprezint modelul pe care
Mo-nod a demonstrat a.
ALOTIP, s. n. / allotype, s. m. / allotype.
[Gr. allos = altul; typos = tip, model, marc\.] Imuno-globulin ale cei caractere specifice
difer la grupele de indivizi din aceea[i specie. A. sunt uti-le în antropologie [i în genetica popula]iilor, deoa-rece ele au o
distribu]ie unic în grupurile etnice.
ALOTIPIE, s. f. / allotypie, s. f. / allotypy.
[Gr. allos = altul; typos = tip, model, marc\.] Existen]a unor diferen]e de detaliu în
structura aceleia[i proteine serice (ex.: o imunoglobulin\ ndivizi din aceea[i specie. De aici re-zult variet\]i
diferen]iate sau *alotipuri. V. idiotip [i izotip.
ALOTRIOFAGIE, s. f. / allotriophagie, s. f. / allo-triophagy.
[Gr. allos = altul; gr. treis, lat. tres, tria = trei; gr. phagein = a
mânca.
] Sin.: pica (v.).
ALOTRIOSMIE, s. f. / allotriosmie, s. f. / allotri-osmia.
[Gr. allos = altul; gr. treis, lat. tres, tria = trei; gr. osme = miros.]
Tulburare de *olfac]ie care const în senza]ii paradoxale, mirosul perce-put al unei substan]e fiind altul decât cel real. Da-c a. se
limiteaz la anumite mirosuri, este denu-mit uneori daltonism olfactiv.
ALOTROPIE, s. f. / allotropie, s. f. / allotropy, al-lotropism.
[Gr. allos = altul; trope = întoarcere, de la trepein = a `ntoarce.]
Proprietatea unor e-lemente chimice (îndeosebi metaloide) de a pre-zenta mai multe sti, forme cu propriet\]i fizice [i, uneori,
chimice diferite. Ex.:
a. cristalin\ a carbo-nului, care se poate afla în stare de grafit sau de diamant.
ALOXAN, s. m. / alloxane, s. m. / alloxan. Derivat al acidului uric utilizat în medicina experimental pentru producerea *diabetului
aloxanic, datorit distrugerii selective a *insulelor Langerhans din pancreas.
ALTERARE, s. f. / altération, s. f. / alteration.
[Lat. alterare = a schimba, de la alter = altul.] 1) Modificile biochimice [i biofizice
pe care le sufe-r o structur vie sub influen]a unor factori nocivi din mediu (toxice, radia]ii etc.). 2) Modificare a stii generale a
organismului în caz de îmboln\-vire.
ALUMINIU, s. n. / aluminium, s. m. / aluminium.
[Lat. alumen, -inis = alaun.] Elementul nr. 13, cu masa atomic 26,9815 [i
simbol Al. Compu[i importan]i în medicin\: 1)
Clorura de a., AlCl
3
.6H
2O, utilizat ca astringent local, antiperspi-rant. 2) Fosfatul de
a.
, AlPO
4, utilizat împreun cu sulfatul de calciu [i silicatul de sodiu în cimenturile dentare, ca [i în farmacie. 3) Sulfatul de a.,
Al
2(SO
4)
3
.18H
2O, utilizat ca astringent [i antiper-spirant. V. [i tab. const. biochim.
ALUMINOZ|, s. f. / aluminose, s. f. / aluminosis.
[Lat. alumen, -inis = alaun; -ozã.] Inflama]ie cro-nic a pl\mânilor care apare la
lucr orii din medii de lucru cu aluminiu. A. este consecin]a p runde-rii particulelor de aluminiu în pl\mâni prin aerul inspirat.
ALVEOLAR, adj. / alvéolaire, adj. / alveolar.
[Lat. alveolatus = u[or scobit, de la alveolus, dim. de la alveus = cavitate.] Care se
afl `n rela]ie cu *alveolele dentare sau pulmonare.
ALVEOL|, s. f. / alvéole, s. m. / alveolus (pl. al-veoli). NA: alveolus, pl. alveoli.
[Lat. alveolus, dim. de la alveus = cavitate.]
Cavitate în care se afl aer sau, mai rar, o structur organic\. Importante: 1)
A. pulmonar\ (NA: alveoli pulmonis) - cavitate în fund
de sac care termin bronhiolele pulmonare; la acest nivel se efectueaz schimburile gazoase între sânge [i aerul inspirat. 2)
A.
dentar\
(NA: alveolus dentalis) - cavitate la nivelul maxilarelor unde se implanteaz dintele, fixat prin ligamentul alveolo-dentar.
ALVEOLIT|, s. f. / alvéolite, s. f. / alveolitis.
[Lat. alveolus, dim. de la alveus = cavitate; -itã.] 1) In-flama]ie, în general
complicat cu necroz\, a pe-retelui unei alveole dentare. 2) Inflama]ie a alveo-lelor pulmonare caracterizat prin prezen]a unui
exsudat (
a. exsudativ\), a unor celule (a. macro-fagic\), a fibrinei (a. fibrinoas\) sau, în unele in-fec]ii, a leucocitelor alterate ( a.
supurat\
).
ALVEOLIZ|, s. f. / alvéolyse, s. f. / alveolysis.
[Lat. alveolus, dim. de la alveus = cavitate; gr. lysis = distrugere, de la lyein = a
distruge.
] Dis-truc]ia, prin procese infec]ioase [i degenerative, a alveolelor dentare. Sin. frecvent: *pioree alveolo-dentar\, boal
Fauchard-Bourdet.
ALVEOLOPLASTIE, s. f. / alvéoloplastie, s. f. / alveoloplasty.
[Lat. alveolus, dim. de la alveus = cavitate; gr. plastos = modelat,
de la
plassein = a forma, a modela.] Modelarea chirurgical a osu-lui alveolar dup o extrac]ie dentar\.
ALVEOLOTOMIE, s. f. / alvéolotomie, s. f. / al-veolotomy.
[Lat. alveolus, dim. de la alveus = cavitate; gr. tome = t\iere, sec]iune,
de la
tem-nein = a t\ia.] Incizia chirurgical a *alveolelor dentare.
AMALGAM, s. n. / amalgame, s. m. / amalgam.
[Gr. malagma, ar. al-mulgam, lat. alchimi[tilor amalgama = mas moale,
emolient.
] Material utili-zat pentru obtura]iile dentare, rezultat din combi-narea mercurului cu diferite metale (argint, cupru).
AMANITA / Amanita / Amanita.
[Gr. amanitai = un gen de ciuperci.] Gen de ciuperci dintre cele mai otr\vitoare: A. phalloides, A.
muscaria
, A. pantherina, A. verna etc. În caz de intoxica]ie, apar semne [i simptome brutale: grea]\, vom\, durere abdominal\,
diaree, urmate de o scurt perioad calm\, apoi de severe tulburi hepatice, renale [i la nivelul SNC.
AMARIL, adj. / amaril, -e, adj. / amaril.
[Spaniol amarillo = galben.] Care se refer la *febra gal-ben\. Ex.: tifos a., virus a.
AMASTIE, s. f. / amasie, amastie, s. f. / amastia.
[Gr. a - priv.; mastos = sân, mamel\.] Absen]a congenital a ]esutului mamar.
AMAUROZ|, s. f. / amaurose, s. f. / amaurosis.
[Gr. amaurosis = orbire, de la amauros = `ntune-cat.] Pierdere, mai mult sau
mai pu]in complet\, a vederii, f lezarea ochiului. În
a. congenital\ e-xist o atrofie a nervului optic [i a vaselor retinie-ne.
AMAUROZ| CONGENITAL| LEBER / amauros e congénitale Leber / congenital amaurosis.
[Theodor Leber, oftalmolog german,
profesor (succesiv) la Berlin, Göttingen [i Heidelberg, 1840-1917.
] Sin.: boal Alström-Leber (v.).
AMBIDEXTRU, adj., s. m. sau f. / ambidextre, adj., s. m. ou f. / ambidexter.
[Lat. ambo = amândoi; dexter, -tra, -trum =
dreapta.
] Capabil s se serveasc în mod egal de ambele mâini.

125. 125
AMBISEXUALITATE, s. f. / ambisexualité, s. f. / ambisexuality. [Lat. ambo = amândoi; sexualis = referitor la sex, de la sexus =
sex.
] Coexisten]a unor caractere sexuale, primare sau secundare, ale ambelor sexe, la acela[i individ.
AMBIVALEN}|, s. f. / ambivalence, s. f. / ambi-valence.
[Lat. ambo = amândoi; valentia = for-]\, putere, de la valere = a avea
putere, a valora.
] Existen]a simultan (sau succesiv\ ontrarii fa] de acela[i obiect sau subiect (sentimente,
expresii, acte), de ex.: bucurie/triste-]e, iubire/ur\. Se observ în unele boli psihice, frecvent în *schizofrenie.
AMBLIOPIE, s. f. / amblyopie, s. f. / amblyopia.
[Gr. amblys = tocit, [ters; ops, opos = v\z, vede-re.] Sc\derea acuit\]ii vizuale
f o cauz orga-nic aparent\. Uneori este afectat separat per-cep]ia culorilor. Nu se define[te astfel un defect ocular la care,
oftalmoscopic, s-a constatat o ano-malie sau o leziune anatomic\.
AMBLIOSCOP, s. n. / amblyoscope, s. m. / amblyoscope.
[Gr. amblys = tocit, [ters; scopos = observator, de la skopein = a
vedea, a examina.
] Sin.: sinoptofor (v.).
AMBULAN}|, s. f. / ambulance, s. f. / ambu-lance.
[Lat. ambulare = a merge, a se plimba.] Vehicul amenajat pentru acordarea
asisten]ei me-dicale de urgen] [i destinat transportului pacien-]ilor la un spital.
AMBULATOR, adj. / ambulatoire, adj. / ambula-tory.
[Lat. ambulator, -oris = care se plimb\, de la ambulare = a merge, a se
plimba.
] 1) Care se refer la mers. Ex.: automatism a. - mers automat, f controlul con[tiin]ei. 2) Care nu este spitali-zat.
Tratamentul a. ofer posibilitatea pacientului s se deplaseze [i s î[i continue, eventual, preo-cupile.
AMELIE, s. f. / amélie, s. f. / amelia.
[Gr. a - priv.; melos = extremitate, membru.] Diformitate conge-nital constând în absen]a
celor patru membre.
AMELOBLAST, s. n. / améloblaste, s. m. / ame-loblast.
[Fr. veche amel = smal]; gr. blastos = germen.] Celul epitelial a cei
func]ie esen]ial este formarea matricei *smal]ului dentar. Sin.: adamantoblast.
AMELOBLASTOM, s. n. / améloblastome, s. m. / ameloblastoma.
[Fr. veche amel = smal]; gr. blastos = germen; -oma.]
Neoplazie de natur epi-telial care se dezvolt la nivelul maxilarelor por-nind de la celulele generatoare de smal] dentar,
*ameloblaste. A. se localizeaz cel mai frecvent la nivelul unghiului sau ramului ascendent al mandi-bulei. Sin.: adamantinom,
amelom.
AMELOM, s. n. / amélome, s. m. / enameloma.
[Fr. veche amel = smal]; -oma.] Sin.: amelo-blastom (v.).
AMELOPATIE, s. f. / amélopathie, s. f. / amelo-pathy.
[Fr. veche amel = smal]; gr. pathos = boa-l\.] Boal a *smal]ului dentar.
AMENOREE, s. f. / aménorhée, s. f. / amenor-rh(o)ea.
[Gr. a - priv.; men, menos = lun\; rhoia = curgere, de la rhein = a curge.]
Absen]a men-strua]iilor. A. este normal în timpul sarcinii [i al se-cre]iei de lapte matern, ca [i dup menopauz\. Se disting dou
grupe de a. cu semnifica]ie pato-logic\.
A. primar\ - absen]a apari]iei menstrua]iilor la tinere care au dep\[it vârsta pubert\]ii.
Cauze: absen]a uterului sau ovarelor, unele boli genetice sau dezechilibre hormonale.
A. secundar\ - survi-ne dup o perioad de
menstrua]ii normale. Cau-ze diverse: deregli hipotalamo-hipofizare, boli endocrine (*mixedem, bolile Basedow-Graves, Addison,
Cushing, acromegalie), afec]iuni ovarie-ne sau uterine, boli generale (tuberculoz\, ane-mie, diabet), boli psihice etc.
AMETROPIE, s. f. / amétropie, s. f. / ametropia.
[Gr. ametros = dispropor]ionat, de la a - priv., metron = m\sur\; ops, opos =
v\z, vedere.
] Ter-men folosit pentru a grupa toate abaterile de la starea de *emetropie a ochiului (ex.: *astigmatism, hipermetropie,
miopie). Dac este modificat nu-mai pozi]ia focarului fa] de retin (imaginea unui punct este tot un punct), a. se nume[te
sferic\
sau
stigmic\, iar dac modificarea patologic inte-reseaz sfericitatea suprafe]elor refringente ale dioptrului (imaginea unui punct
este un elipsoid), a. este
asferic\ sau astigmic\. Ant.: emetropie.
AME}EAL|, s. f. / vertige, s. m. / dizziness, ver-tigo (lat
.). [Probabil lat. ammattire, de la matus = beat.] Sin.: vertij (v.).
AMFETAMIN|, s. f. / amphétamine, s. f. / amphe-tamine.
[Gr. amphi = de ambele p]i; lat. ae-ther, gr. aither = aer curat, bolt
cereasc\; gr.
am-moniakon = sare de amoniu, g\sit în apropierea templului lui Jupiter Ammon din Libia; -inã.] 1) (DCI)
Denumire chimic\ (
±)α-metilbenzenethani-n\, C
9H
13N (sau C
6H
5CH
2CHNH
2CH
3). Amin sim-patomimetic\, sub form de lichid
incolor, cu efect stimulator asupra sistemului nervos central [i periferic. Reduce presiunea arterial sistolic [i diastolic\, relaxeaz
musculatura bron[ic\, contrac-t sfincterele [i vezica urinar\, scade apetitul. Consumul cronic de a. poate determina depen-den]\,
toleran] [i o simptomatologie care include tahicardie, iritabilitate, anxietate, insomnie, modifici de personalitate [i, în formele de
intoxica]ie cronic\, o psihoz ce mimeaz *schizofrenia. 2) Grup de compu[i cu ac]iune similar\, incluzând a. racemic [i surile
sale, dextroamfetamina [i metamfetamina.
AMFIARTROZ|, s. f. / amphiarthrose, s. f. / am-phiarthrosis.
[Gr. amphi = de ambele p]i; ar-thron = articula]ie; -ozã.]
Articula]ie pu]in mobil\, în care suprafe]ele osoase sunt unite prin fibro-cartilaj. Ex.: articula]iile intervertebrale.
AMFIDIARTROZ|, s. f. / amphidiarthrose, s. f. / amphidiarthrosis.
[Gr. amphi = de ambele p]i; dis = dublu, de dou ori; arthron
= articula]ie;
-ozã.] Articula]ie mixt\, cu caracter de *amfiartro-z [i *diartroz\. Ex.: articula]ia temporomandibu-lar\.
AMFIFIL, adj. / amphiphile, adj. / amphiphilic.
[Gr. amphi = de ambele p]i; philos = prieten, de la philein = a iubi.] Despre o
molecul care este deopotriv *hidrofil [i *lipofil\.
AMFIPATIC, adj. / amphipathique, adj. / amphi-pathic.
[Gr. amphi = de ambele p]i; pathos = afec]iune.] Referitor la o substan]
care are afini-tate pentru doi solven]i nemiscibili. Substan]ele amfipatice (sau amfilofile) au o extremitate polar (pol hidrofil) [i una
nepolar (pol hidrofob). Ex.: fosfolipidele din dublul strat al unei biomembrane sau moleculele de detergen]i.
AMFOFIL, adj. / amphophile, adj. / amphophilic, amphophilous.
[Gr. ampho = ambii; philos = prieten, de la philein = a iubi.] 1)
Despre un com-ponent celular care prezint afinitate egal pentru coloran]i acizi sau bazici. 2) Despre o insect care în]eap
neselectiv, atât omul cât [i animalele.
AMFOLIT, adj., s. m. / ampholyte, adj., s. m. / ampholyte.
[Gr. ampho = ambii; lytos = distrus, dizolvat, de la lyein = a distruge,
a dizolva.
] 1) (Substan]\ A. suport sunt utiliza]i în amestec pentru a ob]ine
gradiente de *pH izoelectric, în scopul separii unor molecule prin electrofocali-zare. Sin.: amfoter.
AMFORISM, s. n. / amphorisme, s. m. / ampho-ricity.
[Lat. amphora = amfor\; -ism.] Sin.: suflu amforic (v. suflu).
AMFOTER, adj. / amphotère, adj. / amphoteric.
[Gr. amphoteros = care apar]ine la doi, în dou moduri.] Sin.: amfolit (v.).
AMFOTONIE, s. f. / amphotonie, s. f. / ampho-tony.
[Gr. ampho = ambii; tonos = tensiune.] Co-existen]a unei *simpaticotonii [i a
unei *vagotonii.
AMFOTROP, adj. / amphotrope, adj. / ampho-trope.
[Gr. ampho = ambii; trope = întoarcere, de la trepein = a `ntoarce.] Virus
capabil s infecteze celule din orice specie. Astfel de virusuri sunt utili-zate adesea ca vectori de gene recombinate.
AMIB|, s. f. / amibe, s. f. / am(o)eba, pl. am(o)e-bae.
[Gr. amoibe = alternan]\, schimbare, de la amibein = a alterna, a schimba.]
Microorganism unicelular, apar]inând protozoarelor, care se de-plaseaz cu ajutorul pseudopodelor. Unele specii de a. pot fi
patogene la om. V. amibiaz\.
AMIBIAZ|, s. f. / amibiase, s. f. / am(o)ebiasis.
[Gr. amoibe = alternan]\, schimbare, de la ami-bein = a alterna, a schimba; -azã.]
Boal parazita-r provocat de o amib (
Entamoeba histolytica), endemic în ]ile calde, contractat prin ingestia de chisturi de
amibe. Se manifest prin dizenterie: colici, tenesme, scaune diareice mucopurulente [i sanguinolente. Netratat\, devine cronic\,
cu peri-oade de exacerbare [i se poate complica cu le-ziuni hepatice (
a. hepatic\) [i la nivelul altor orga-ne. Var.: amoebiaz\.
AMIBOID, adj. / amiboïde, adj. / am(o)eboid.
[Gr. amoibe = alternan]\, schimbare, de la amibein = a alterna, a schimba; eidos =
form\.
] Care se a-seam cu o *amib\, îndeosebi prin mi[cile de deplasare cu ajutorul pseudopodelor.
AMIBOISM, s. n. / amiboïsme, s. m. / am(o)ebo-idism.
[Gr. amoibe = alternan]\, schimbare, de la amibein = a alterna, a schimba;
-ism.] Proprieta-tea anumitor celule din organism (leucocite, celule migratoare) de a emite pseudopode, cu ajutorul cora se
deplaseaz asemenea *amibelor.

126. 126
AMID|, s. f. / amide, s. m. / amide. [Gr. ammo-niakon = sare de amoniu, g\sit în apropierea templului lui Jupiter Ammon din
Libia; -
idã.] Compus organic derivat din amoniac prin înlocui-rea hidrogenului cu un rest de acid organic. Dup numul de atomi
de hidrogen înlocui]i, se deose-besc:
a. primare, secundare [i ter]iare.
AMIDON, s. n. / amidon, s. m. / starch, amylum.
[Lat. amylum, gr. amylon = f\in\, amidon.] Sub-stan] organic reprezentând
forma de stocare a hidrocarbonatelor în majoritatea plantelor [i un constituent major al dietei. A. este alc uit din lan-]uri de
molecule de glucoz [i are formula gene-ral (C
6H
10O
5)
n. În func]ie de dispunerea lan]urilor de glucoz\, rezult dou forme de a.: 1)
Alfa-ami-loza, alc uit din lan]uri lungi, neramificate. 2) Amilopectina, constituit din lan]uri cu ramifica]ii. Digestia a. se produce
prin intermediul *amilazei. Prezen]a a. este detectat cu ajutorul iodului, în prezen]a cuia alfa-amiloza d o culoare albas-tr\, iar
amilopectina o culoare ro[ie.
AMIELINIC, adj. / amyélinique, adj. / amyelinic, nonmyelinated.
[Gr. a - priv.; myelos = m\du-v\.] Termen care semnific lipsa
tecii de mielin la nivelul fibrelor nervoase.
AMIGDAL|, s. f. / amygdale, s. f. / amygdala, tonsil. NA: tonsilla.
[Gr. amygdale = migdal\.] 1) Orice organ în form de migdal\.
2) De men-]ionat: a)
a. palatin sau tonsila (NA: tonsilla palatina) - reunire de foliculi limfoizi situat între pilierii v\lului palatului, pe
fiecare fa] lateral a zonei bucale a faringelui; b)
a. faringian\ (NA: tonsilla pharyngea) - ocup partea median a peretelui
superior al rinofaringelui, hipertrofia sa constitu-ind vegeta]iile adenoide; c)
a. abdominal\ - *apen-dicele vermicular; d) nucleu
amigdalian
, v.
AMIGDALECTOMIE, s. f. / amygdalectomie, s. f. / amygdalectomy, tonsillectomy.
[Gr. amygdale = migdal\; ektome = excizie.]
Abla]ia total a ce-lor dou *amigdale palatine.
AMIGDALIAN, adj. / amygdalien, -enne, adj. / amygdalian.
[Gr. amygdale = migdal\.] priv.itor la *amigdal\.
AMIGDALIT|, s. f. / amygdalite, s. f. / tonsillitis, amygdalitis.
[Gr. amygdale = migdal\; -itã.] In-flama]ia *amigdalelor palatine.
Sin.: tonsilit\.
AMIGDALOTRIPSIE, s. f. / amygdalotripsie, s. f. / amygdalotripsis.
[Gr. amygdale = migdal\; trip-sis = frecare, zdrobire,
sfâmare.
] Procedeu de a-bla]ie a amigdalelor palatine hipertrofiate prin strivirea lor cu o pens special\.
AMILACEU, adj. / amylacé, -e, adj. / amylaceous.
[Lat. amylum, gr. amylon = f\in\, amidon.] Des-pre o substan] sau un corp
care con]in *amidon.
AMILAZ|, s. f. / amylase, s. f. / amylase.
[Lat. amylum, gr. amylon = f\in\, amidon; -azã.] En-zim care catalizeaz hidroliza
amidonului în mo-lecule mici, maltoz [i dextrine.
α-a. sunt molecu-le care se g\sesc la animale, includ a. salivar\ [i a. pancreatic
[i catalizeaz hidroliza leg urilor
α-1,4-glucan. β-a. se g\sesc la unele plante. A. sanguin\ este de origine pancreatic\, concen-
tra]ia normal fiind de 8-32 unit\]i Wohlgemuth. Valori patologic crescute se întâlnesc îndeosebi în pancreatitele acute. V. [i tab.
const. biochim.
AMILAZEMIE, s. f. / amylasémie, s. f. / amylas-(a)emia, serum amylase.
[Lat. amylum, gr. a-mylon = f\in\, amidon; -azã; gr.
haima, -atos = sânge.] Prezen]a [i concentra]ia amilazei în sân-ge. Considerabil crescut la începutul unei pan-creatite acute, a.
este crescut\, de asemenea, în inflama]ia glandelor parotide (oreion).
AMILAZURIE, s. f. / amylasurie, s. f. / amylasu-ria.
[Lat. amylum, gr. amylon = f\in\, amidon;
-
azã; gr. ouron = urin\.] Prezen]a amilazei în uri-n\. Valori normale: 8-64 unit\]i Wohlgemuth.
AMILOID, adj., s. m. / amyloïde, adj., s. f. / amyl-oid.
[Lat. amylum, gr. amylon = f\in\, amidon; gr. eidos = form\.] 1) Care
seam cu amidonul. 2) Substan] amorf\, cu compozi]ie variabil în raport cu diversele sti patologice cu care se asociaz\.
Denumirea de a. a fost dat de Vir-chow, care a presupus o rela]ie a substan]ei cu a-midonul. Recent s-a demonstrat c a. este de
ori-gine proteic\. Cele mai frecvente tipuri de a. con-]in lan]uri u[oare de imunoglobuline sau glicopro-teine, care se depoziteaz în
organele interne, în *amiloidoz\. În cazul *bolii Alzheimer, a fost pus în eviden] în creier beta-a., a cui semnifica]ie nu este îns
clar\.
AMILOIDOZ|, s. f. / amyloïdose, s. f., amyloï-disme, s. m. / amyloidosis.
[Lat. amylum, gr. amylon = f\in\, amidon; eidos =
form\;
-ozã.] Stare patologic plurietiologic constând în for-marea [i depunerea extracelular de *amiloid la nivelul unor ]esuturi
sau organe, dar îndeosebi în ficat, rinichi [i splin\. Ca urmare, se poate produ-ce o alterare sau o compromitere a func]iilor aces-
tora. Se disting: 1)
A. primitiv sau primar\, de cauz neprecizat\; 2) A. secundar\, asociat cu: infec]ii cronice ca tuberculoza [i
lepra, boli infla-matorii recurente, neoplazii ale plasmocitelor, he-modializ prelungit etc. Sin.: amiloz\.
AMILORID, s. n. / amiloride, s. m. / amiloride. (DCI) Antibiotic acilguanidic care inhib cotran-sportul Na
+
/Cl
-
[i schimbul antiport
Na
+
/H
+
la ni-velul membranei celulare, f\r îns s afecteze transportul Na
+
prin canalele de sodiu *tetrodoto-xin-sensibile. A. are [i
o ac]iune opus aldostero-nului, dar nu este antagonist al receptorilor intra-celulari pentru aldosteron.
AMILOZ|, s. f. / amylose, s. f. / amylosis.
[Lat. amylum, gr. amylon = f\in\, amidon; -ozã.] Sin.: amiloidoz (v.).
AMIMIE, s. f. / amimie, s. f. / amimia.
[Gr. a - priv.; mimia = imitare, de la mimeisthai = a imi-ta.] Diminuarea sau abolirea
mimicii afective, manifestat prin facies inexpresiv, clipit rar, s\cie a reac]iilor motorii [i emo]ionale. A. nu se afl `n re-la]ie cu o
afectare motorie periferic\, fiind frecvent consecin]a unei *akinezii.
AMIN|, s. f. / amine, s. f. / amine.
[Gr. ammonia-kon = sare de amoniu, g\sit în apropierea tem-plului lui Jupiter Ammon din
Libia; -
inã.] Baz organic azotat\, derivat din amoniac prin sub-stituirea a 1, 2 sau 3 atomi de hidrogen lega]i la azot. Foarte
r\spândite sub form de aminoacizi, proteine [i alcaloide, a. joac un rol important în sinteza organic\. V. [i amine biogene.
AMINE BIOGENE / amines biogènes / biogenic amines. *A. care exercit func]ii regulatorii: *coli-n\, *acetilcolin\, *catecolamine,
*triptamin\, *se-rotonin\, *histamin etc.
AMINOACID, s. m. / acide aminé, aminoacide, s. m. / aminoacid.
[Gr. ammoniakon = sare de amo-niu, g\sit în apropierea
templului lui Jupiter
Am-mon din Libia; -inã; lat. acidus = acru.] Element constitutiv al proteinelor, con]inând o func]ie aci-d\,
o func]ie amin [i un radical caracteristic fie-cui tip de a. Unii a. sunt denumi]i
esen]iali, in-dispensabili, deoarece organismul nu-i
poate sin-tetiza [i trebuie primi]i prin alimenta]ie (opt în ca-zul omului: valina, leucina, izoleucina, treonina, metionina, lizina,
fenilalanina [i triptofanul). V. [i tab. const. biochim.
AMINOACIDOPATIE, s. f. / aminoacidopathie, s. f. / aminoacidopathy.
[Gr. ammoniakon = sare de amoniu, g\sit în apropierea
templului lui Ju-piter
Ammon din Libia; -inã; lat. acidus = acru; gr. pathos = boal\.] Denumire generic a bolilor enzimatice
caracterizate prin perturbi ale metabolismului aminoacizilor. Ex.: tirozinoza, histidi-nemia, oligofrenia fenilpiruvic\, cistinuria-
lizinuria familial\, leucinoza etc.
AMINOACIDURIE, s. f. / aminoacidurie, s. f. / aminoaciduria.
[Gr. ammoniakon = sare de amo-niu, g\sit în apropierea templului
lui Jupiter
Am-mon din Libia; -inã; lat. acidus = acru; gr. ouron = urin\.] Prezen]a unor aminoacizi (leucin\, tirozi-n etc.) în
urin\. A. normal este de 300 pân la 900 mg în 24 ore. Cre[te în unele boli: global (*sindrom De Toni-Debré-Fanconi, *boal
Wilson etc.) sau electiv (*oligofrenie fenilpiruvic\, *cistinu-rie-lizinurie familial etc.).
AMINOPEPTIDAZ|, s. f. / aminopeptidase, s. f. / aminopeptidase.
[Gr. ammoniakon = sare de a-moniu, g\sit în apropierea
templului lui Jupiter
Ammon din Libia; -inã; peptos = digerat, copt de la pepsein = a g i, a digera; -azã.] Enzim intes-tinal
care catalizeaz scindarea leg urilor pepti-dice. A. sunt *exopeptidaze care elibereaz pro-gresiv aminoacizii pornind de la
aminoacidul N-terminal al lan]ului polipeptidic.
AMIOPLAZIE CONGENITAL| / amyoplasie con-génitale / amyoplasia congenita.
[Gr. a - priv.; mys, myos = mu[chi; plasis =
modelare, de la
plassein = a forma, a modela; lat. congenitus = n\scut o dat cu, de la cum = cu, genitus = n\s-cut [i
gignere = a na[te, a crea.] Boal ereditar familial transmis dup modul dominant. Se manifest de la na[tere [i se
caracterizeaz prin atrofie muscular generalizat f contractur\.

127. 127
AMIOSTENIE, s. f. / amyosthénie, s. f. / amyo-sthenia. [Gr. a - priv.; mys, myos = mu[chi; sthe-nos = for]\, putere.] Sc\derea
for]ei musculare. Uneori, sin. pentru miastenie.
AMIOTAXIE, s. f. / amyotaxie, s. f. / amyotaxia.
[Gr. a - priv.; mys, myos = mu[chi; taxis = ordo-nare, aranjare, de la tattein = a
ordona, a aranja.
] Sin.: ataxie (v.).
AMIOTONIE, s. f. / amyotonie, s. f. / amyotonia.
[Gr. a - priv.; mys, myos = mu[chi; tonos = tensi-une.] Deficien]a sau absen]a
*tonusului muscular. Sin.: miatonie.
AMIOTROFIE, s. f. / amyotrophie, s. f. / amyotro-phy.
[Gr. a - priv.; mys, myos = mu[chi; trophe = hran\, nutri]ie.] Denumire
generic a unui grup de afec]iuni heterogene ce au ca tr\s ur comu-n atrofii musculare evolutive, care reprezint consecin]a
unor leziuni degenerative ale neuroni-lor motori din coarnele anterioare ale m\duvei spi-nii, iar uneori [i din trunchiul cerebral.
Ele au un caracter ereditar, cu transmitere autozomal recesiv sau dominant\, gena implicat fiind localizat pe bra]ul lung al
cromozomului 5. Al uri de forme de a. bine definite clinic, au fost descrise numeroase forme intermediare, dificil de clasificat.
Mecanismul patogenic este îns comun [i clar: prin degenerarea neuronilor motori, ace[tia nu î[i mai exercit efectele trofice
esen]iale pentru mu[chiul inervat. În lipsa acestor influen]e se produc tulburi morfofunc]ionale grave ale fibrelor musculare,
mergând pân la degenerare [i atrofie. Tipuri de a. importante: 1)
A. spinal\ infantil\ (boal Werdnig-Hoffmann) este una dintre
cele mai frecvente boli genetice la copil, cu inciden]a 1/20 000 na[teri, cu transmitere recesiv\. Se caracterizea-z clinic prin deficit
motor, cu atrofii musculare cu propagare centrifug\, iar morfopatologic, prin a-socierea unei rarefac]ii cu *neuronofagie a
neuronilor mari din m\duv (predominând în regiunile cervical [i lombosacrat\din nucleii nervilor cranieni. Forma acut\,
"malign\", se manifest înc din via]a intrauterin\, când se constat c mi[cile f ului sunt foarte slabe. Forma "benign\" este
progresiv\, cu durata de supravie]uire de circa patru ani. 2)
A. spinal\ cronic pseudo-miopatic\ (boal Kugelberg-Welander) se
caracte-rizeaz prin deficit motor [i amiotrofii proximale, simetrice, cu tendin] la distalizare, cu fibrila]ii [i rareori pseudohipertrofii.
Pe lâng transmiterea autozomal recesiv\, se descriu [i forme cu trans-mitere autozomal dominant\. Aspectul clinic sea-m cu
cel al *miopatiei, dar absen]a pseudohi-pertrofiilor, prezen]a *fascicula]iilor (clinic sau e-lectromiografic) [i absen]a reflexelor
osteotendi-noase permit diagnosticul. Sin.: boal Wohlfart-Kugelberg-Welander. 3)
A. spinale progresive ale adultului, rare, în
rela]ie cu *cromozomul X, cu debut între 20-50 ani, cu afectarea musculaturii proximale [i evolu]ie lent\. Mai importante: a)
A.
spinal scapuloperoneal tip I
(sindrom Stark-Kaeser), cu transmitere autozomal dominant\, cu debut între 30-50 ani [i afectarea,
îndeosebi, a mu[chilor gambelor, secundar ai centurii scapulare; evolu]ie foarte lent progresiv\. b)
A. bulbospi-nal progresiv\
(boal Kennedy) este determinat de o anomalie a bra]ului lung al cromozomului X, în regiunea proximal\. ~n aceast regiune `[i
are sediul gena care codific receptorii pentru androgeni. Deoarece exonul 1 al genei con]ine o sec-ven] repetitiv amplificat la
bolnavii cu a. b. p., ceea ce `nseamn c\ aceast maladie este determinat de o *muta]ie dinamic\. Debut la 30-50 ani prin
crampe musculare la frig, urmate de deficit motor [i amiotrofii, ini]ial proximale, cu tendin] centrifug\. În evolu]ia lent progresiv se
asociaz [i tulburi endocrine: *ginecomastie, *impoten]\, uneori *diabet zaharat. Diferen]ierea a. spinale progresive de *distrofiile
musculare progresive se bazeaz pe dozarea unor enzime musculare, *electromiografie [i biopsie muscular (care relev
caracterul neurogen al a.).
AMITOZ|, s. f. / amitose, s. f. / amitosis.
[Gr. a - priv.; mitos = a]\, fir; -ozã.] Diviziune acelular direct\, constând în diviziunea
nucleului celular prin simplul clivaj în dou p]i aproape egale, f\-r apari]ia, nici distribu]ia regulat a cromozomilor [i, adesea,
f diviziunea corpului celular.
AMNESTIC, adj. / amnéstique, adj. / amnestic.
[Gr. a - priv.; mnasthai = a-[i aminti.] Care pro-voac pierderea memoriei.
AMNEZIC, adj., s. m. sau f. / amnésique, adj., s. m. ou f. / amnesic.
[Gr. a - priv.; mnasthai = a-[i aminti.] 1) Care se refer la
*amnezie. 2) Persoa-n care [i-a pierdut memoria. V. amnezie.
AMNEZIE, s. f. / amnésie, s. f. / amnesia.
[Gr. amnesia = uitare, de la a - priv., mneme = memo-rie [i mnasthai = a-[i aminti.]
Incapacitate (total sau par]ial) de a memoriza sau de a reda date deja memorizate. Se disting
a. globale, care inte-reseaz toate
categoriile de informa]ii percepute, [i
a. selective, mult mai rare, care nu intereseaz decât un singur tip de informa]ii, de ex.
auditive sau vizuale. A. poate fi
retrograd\ (sau de evoca-re), în care subiectul nu î[i poate aminti informa]ii memorizate cu mult
timp înainte, sau
anterograd\ (de fixare), care prive[te informa]iile recente. Me-morizarea, fenomen psihic complex, presupune
organizarea informa]iilor în direct rela]ie cu inteli-gen]a subiectului, astfel încât procesele de ramo-lisment cerebral, organice sau
nu, antreneaz atât o a. anterograd\, cât [i retrograd\, ca [i în cazul unei leziuni corticale. *Confuzia mental împiedi-c fixarea
amnezic\, ceea ce poate fi la originea unei a. limitate [i lacunare (ex.: în etilismul acut). În patologia psihiatric\, a. pot apare în
sti depresive, isterie (mai frecvent a. retrograd\
A. infantil\ corespunde perioadei lipsite de amintiri a primilor ani de via]\, pe
care Freud a interpretat-o nu doar în rela]ie cu imaturitatea func]ional a structurilor cerebrale, ci [i ca expresie a unor refu-li
reversibile. V. [i memorie.
AMNEZIE ANTEROGRAD| / amnésie antéro-grade / anterograd amnesia. Sin.: ecmnezie (v.).
AMNIOCENTEZ|, s. f. / amniocentèse, s. f. / am-niocentesis.
[Gr. amnion = membran a f ului; kentesis = în]ep ur\.] Punc]ie
transabdominal efectuat la gravid în scopul recoltii de lichid amniotic, pentru studiul caracterelor sale chimice,
spectrofotometrice, citogenetice. A. permite deter-minarea motricit\]ii fetale, a gradului de suferin] fetal în cazul imuniz\rii
maternofetale, diagnosti-carea unei abera]ii cromozomiale, a sexului fetal. Sin.: punc]ie amniotic\.
AMNIOCIT, s. n. / amniocyte, s. m. / amniocyte.
[Gr. amnion = membran a f ului; kytos = ce-lul\.] Celul de origine fetal
reg\sit în lichidul amniotic.
AMNIOGRAFIE, s. f. / amniographie, s. f. / am-niography.
[Gr. amnion = membran a f ului; graphein = a scrie.] Radiografia
cavit\]ii amnio-tice opacifiat cu un *mediu de contrast introdus prin punc]ia uterului gravid. Deoarece este un examen riscant, a. a
fost, în general, înlocuit cu *ecografia.
AMNIOS, s. n. / amnios, s. m. / amnion.
[Gr. amnion = membran a f ului.] Membran limi-tant a oului fecundat, pe fa]a intern
a placentei [i a cordonului ombilical. Este de origine citotro-foblastic\, sub]ire, transparent\, rezistent\. Sin.: sac amniotic. V.
punga apelor.
AMNIOSCOPIE, s. f. / amnioscopie, s. f. / amnio-scopy.
[Gr. amnion = membran a f ului; sko-pia = examinare, de la skopein
= a vedea, a exa-mina.
] Observarea aspectului macroscopic al li-chidului amniotic prin examen vizual cu ajutorul amnioscopului,
introdus prin colul uterin. A. este utilizat pentru decelarea suferin]ei fetale (asoci-at cu o modificare de culoare a lichidului amnio-
tic) îndeosebi în cazul sarcinilor prelungite, cu membrane intacte.
AMOEBIAZ|. Var. pentru amibiaz (v.).
AMOK, s. n. / amok, s. m. / amok.
[Malaezian amok = atac furios.] Termen de origine malaezi-an care desemneaz o criz de
dezechilibrare psihic cu tendin] la crim sau suicid, aput în cadrul unei depresii. V. [i raptus.
AMONIAC, s. n. / ammoniac, s. f. / ammonia.
[Gr. ammoniakon = sare de amoniu, g\sit în apropi-erea templului lui Jupiter
Ammon din Libia.] NH
3. Compus binar al azotului cu hidrogenul, sub for-m de gaz incolor la presiune atmosferic\, cu mi-ros
iritant, foarte solubil `n ap\, toxic pentru orga-nismele vii. Se utilizeaz în industria chimic\, fiind compusul de baz în prepararea
îngr\[\mintelor azotate. În organism se afl în cantit\]i foarte mici (v. amoniemie) deoarece, provenit îndeosebi din degradarea
unor aminoacizi, este transformat la nivelul ficatului în uree. V. amoniemie, amonioge-nez\, ureogenez\. V. [i tab. const. biochim.
AMONIEMIE, s. f. / ammoniémie, s. f. / ammoni-(a)emia.
[Gr. ammoniakon = sare de amoniu, g\-sit în apropierea templului lui
Jupiter
Ammon din Libia; haima, -atos = sânge.] Concentra]ia plasmatic a amoniacului liber, substan] toxic al cei nivel
sanguin cre[te în *coma hepatic [i în comele produse prin deficit enzimatic al ciclului *ureogenezei. V. [i amoniac,
hiperamoniemie.

128. 128
AMONIOGENEZ|, s. f. / ammoniogenèse, s. f. / ammoniogenesis. [Gr. ammoniakon = sare de amoniu, g\sit în apropierea
templului lui Jupiter
Ammon din Libia; genesis = producere, de la gen-nan = a produce.] 1) Prima parte a ciclului *amo-
niacului în organism. Const în formarea, la nive-lul tuturor ]esuturilor, de amoniac, care este îns convertit în produ[i amoniogeni.
2)
A. renal\ este unul dintre mecanismele reglii *echilibrului aci-dobazic. Astfel, în tubii renali, amoniacul este sin-tetizat din
*glutamin\, iar în continuare ionii amo-niu se combin cu anionii acizilor, care vor fi astfel elimina]i sub form de suri de amoniu
în loc de suri de sodiu. În *acidoz\, acest proces se ac-centueaz\, evitându-se sc\derea *rezervei alcali-ne, iar în *alcaloz
diminu\.
AMORF, adj. / amorphe, adj. / amorphous.
[Gr. a - priv.; morphe = form\.] Care nu are o form sau o structur bine definite; lipsit
de form\.
AMORFOGNOZIE, s. f. / amorphognosie, s. f. / amorphognosia.
[Gr. a - priv.; morphe = form\; gnosis = percepere, cunoa[tere, de
la
gnonai = a cunoa[te.] Imposibilitatea recunoa[terii formei o-biectelor prin pip\it, prin sim]ul tactil.
AMORSAJ ALEATOR / amorçage aléatoire / ran-dom priming. Ini]ierea unei sinteze de acizi nucleici cu ajutorul unei *amorse (sau
primer) constituit dintr-un amestec de oligonucleotide cu secven]e diferite.
AMORS|, s. f. / amorce, s. f. / primer.
[Fr. a-morce, din fr. veche amordre = a mu[ca, a t\ia.] Oligonucleotid care, hibridat cu o
matrice de acid nucleic, permite unei *polimeraze s ini]ieze sinte-za unui al doilea lan] complementar matricei. Une-ori se
utilizeaz [i termenul echivalent din engl. Sin.: primer. V. reac]ia în lan] a polimerazei.
AMP / AMP / AMP.
[Abrev. engl.: Adenosine MonoPhosphate = adenozinmonofosfat.] Abrev. utilizat `n mod curent pentru acid
adenozinmo-nofosforic (v.).
AMP CICLIC / AMP cyclique / cyclic AMP. Abre-viere utilizat curent pentru a desemna adenozin-3’,5’-monofosfatul ciclic, nucleotid
sintetizat din *ATP ca r\spuns la o stimulare hormonal a re-ceptorilor suprafe]ei celulare. AMP c. ac]ioneaz ca *mesager
secund, activând *proteinkinaza A. Este inactivat prin hidrolizare în *AMP de c re o fosfodiesteraz\. V. adenilatciclaz\, ligand,
proteine G, receptor. V. [i tab. const. endocrinol.
AMP-DEZAMINAZ|, s. f. / AMP-désaminase, s. f. / myo-adenylate deaminase, AMP-deaminase.
[Abrev. engl.: Adenosine
MonoPhosphate = ade-nozinmonofosfat; lat. des = separat de; gr. am-moniakon = sare de amoniu, g\sit în apropierea
templului lui Jupiter
Ammon din Libia; -inã; -azã.] Enzim muscular\ care în timpul exerci]iu-lui fizic, transform
adenozinmonofosfatul în ino-zinmonofosfat [i amoniac. Deficitul acestei enzime este la originea unei intoleran]e la efort, cu mi-algii
[i crampe musculare.
AMPER, s. m. / ampère, s. m. / ampere.
[André Marie Ampère , fizician francez, profesor la Paris, 1775-1836. ] Unitate
fundamental din SI, de m\-sur a intensit\]ii curentului electric. Un curent de un a. transport un *coulomb pe secund\.
AMPICILIN|, s. f. / ampicilline, s. f. / ampicillin. Penicilin semisintetic cu activitate similar penicilinei G asupra germenilor Gram-
pozitivi, dar activ [i asupra unor germeni Gram-negativi. Este inactivat de *penicilinaz\.
AMPLIA}IE, s. f. / ampliation, s. f. / ampliation.
[Lat. ampliatio, -onis = mire, de la ampliare = a cre[te.] Cre[terea volumului
cu[tii toracice în timpul inspirului.
AMPLIFICARE GENIC| / amplification génique / gene amplification. 1) Producerea
in vivo de co-pii suplimentare ale unei secven]e
de ADN. 2) Tehnic pentru identificarea bacteriilor din culturi sau din biopsii celulare, prin amplificarea cantit\]ii de ADN de origine
bacterian\. A. g. se ob]ine cu ajutorul unei ADN-polimeraze. Secven]a de ADN amplificat este comparat cu alte secven]e nu-
cleotidice conservate în bci de date. Bacteria studiat poate fi astfel identificat [i clasificat în arborele filogenetic. V. [i PCR.
AMPLIFICARE PRIN REAC}IE ~N LAN} A PO LI-MERAZEI / amplification par la réaction en cha`ne de la polymérase / polymerase
chain reaction. Sin.: PCR (v.).
AMPLIFICATOR, s. n. sau s. m. / amplificateur, s. m. / amplifier (electronics), enhancer (gene-tics).
[Lat. amplificator = care
me[te, de la
am-plificare = a mi (amplus = mare; ficare, derivat de la facere = a face).] 1) În electronica medical\: aparat
utilizat în scopul reproducerii unui semnal, de obicei electric, cu intensitate mit\. Tipuri: a)
a. electronic, în care se folosesc
tranzistori pentru mirea puterii unui semnal electric; b)
a. de ima-gine sau a. de luminan]\, v.; c) a. magnetic, utili-zat în
automatizare, având circuite magnetice pentru amplificarea semnalelor de joas frecven-]\; d)
a. de puls, pentru amplificarea
poten]ialului electric al pulsului; e)
a. de tensiune transform un curent alternativ în alt curent alternativ, cu o tensiune mai mare. 2)
În genetic\: secven] de ADN capabil s stimuleze transcrip]ia unei gene. V. [i PCR.
AMPLIFICATOR DE LUMINAN}| / amplificateur de brillance ou de luminance / intensifier screen. Aparat care transform imaginea
optic în imagine electronic\. Este utilizat în radioscopie pentru cre[terea luminozit\]ii [i preciziei unei ima-gini ob]inute direct pe
un ecran fluorescent. O ast-fel de imagine este ob]inut cu un fascicul de radi-a]ii X de intensitate mic\, iradierea pacientului fi-ind
mult redus\. Ea poate fi transmis la distan]\, observat\, foto- [i cinematografiat\.
AMPLITUDINE, s. f. / amplitude, s. f. / amplitude.
[Lat. amplitudo, -inis = lgime, mime, de la amplus = mare.] 1) Valoarea
absolut maxim a elonga]iei unei mimi oscilatorii. 2) Magnitudinea *poten]ialului de ac]iune.
AMPRENTARE GENOMIC| / empreinte parenta-le / genomic imprinting, parental imprinting. 1) Represarea permanent\,
dependent de originea parental\, a activit\]ii transcrip]ionale a uneia dintre cele dou copii ale unei gene bialelice. 2) Modificile
survenite de gene `n cursul gametoge-nezei [i/sau embriogenezei [i care altereaz expresia fenotipic\.
AMPRENT|, s. f. / empreinte, s. f. / impression.
[Fr. empreinte, din lat. imprimere = a ap\sa pe.] 1) Depresiune imprimat pe
suprafa]a unui organ de c re o structur anatomic\. V. impresiune. 2) Urme l\sate pe un obiect de degete (
a. digitale), palme sau
plante. Desenul acestor urme este ca-racteristic pentru fiecare individ. A. digitale sunt înregistrate în criminalistic\, în scop de
identifica-re, prin aplicarea pulpei degetelor, în prealabil în-muiat în tu[, pe o foaie de hârtie. V. dactilosco-pie. 3) În stomatologie:
copie negativ\, fidel\, a din]ilor [i a ]esuturilor bucale, ob]inut prin mulaj cu un material plastic. Umplut cu ipsos, a. permi-te o
reproducere fidel\, denumit model, a dan-turii [i a ]esuturilor vecine.
AMPRENT| GENETIC| / empreinte génétique / DNA fingerprint. Sin.: carte de identitate genoti-pic (v.).
AMPUL|, s. f. / ampoule, s. f. / ampulla. NA: ampulla, pl. ampullae.
[Lat. ampulla = vas mic pentru ulei sau parfum.] Por]iune
tubular dilatat în structura unor forma]iuni anatomice. Ex.:
a. rectal\ (NA: ampulla recti), por]iunea inferioar a *rectului pelvin; a.
tubar\
(NA: ampulla tubae ute-rinae), por]iunea dilatat situat la extremitatea *trompei uterine; a. Vater, dilata]ie inconstant a
p]ii terminale comune a *coledocului [i canalului Wirsung, situat la nivelul duodenului.
AMPUL| VATER / ampoule de Vater / ampulla of Vater. NA: ampulla hepatopancreatica.
[Abra-ham Vater, anatomist, medic [i
botanist german, profesor la Wittenburg, 1684-1751.
] V. ampul\.
AMPULOM VATERIAN / ampullome vatérien / Vater's ampulla carcinoma.
[Lat. ampulla = vas mic pentru ulei sau parfum; -oma;
Abraham Va-ter, anatomist, medic [i botanist german, profesor la Wittenburg, 1684-1751. ] Cancer al ampulei Vater (v.
ampul), dezvoltat la nivelul p]ii comu-ne a ampulei, sau în zonele sale coledocian ori pancreatic\.
AMPUTA}IE, s. f. / amputation, s. f. / amputa-tion.
[Lat. amputatio, -onis = t\iere, de la ampu-tare = a t\ia, a scurta.] 1) În
chirurgie, opera]ie prin care se separ de organism un membru, un segment de membru [i, prin extensie, orice struc-tur
anatomic\, cu ajutorul unui instrument chirur-gical, de obicei un bisturiu. În cazul a. unui mem-bru sau a unui segment de membru
se sec]ionea-z forma]iunile osoase [i se conserv\, par]ial, mu[chii, ]esutul subcutanat [i tegumentele, pentru formarea bontului.
2) Sec]iunea traumatic\, acci-dental a unui membru sau a unui segment de membru. 3) În embriologie, *dele]ie a unui *auto-zom,
urmat de o anomalie *fenotipic\.
ANABIOZ|, s. f. / anabiose, s. f. / anabiosis, anabios.
[Gr. anabiosis = reînviere, de la ana = din nou, iar\[i, bios = via]\.]
Revenirea unui organism la via]a activ\, dup o perioad de moarte aparent sau de via] latent\.

129. 129
ANABOLISM, s. n. / anabolisme, s. m. / anabo-lism. [Gr. anabole = ac]iunea de a urca, de a re-construi, de la anaballein = a
construi, a arunca în sus (
ana = în sus; ballein = a lansa).] Ansam-blu de procese care permit asimilarea nutrimen-telor [i
utilizarea lor, în scopul elaborii de mo-lecule în ]esuturile vii. A. regrupeaz procesele de sintez [i consum de energie. Ant.:
catabolism.
ANABOLIZANT, adj., s. n. / anabolisant, -e, adj., s. m. / anabolising.
[Gr. anabole = ac]iunea de a urca, de a reconstrui, de la
anaballein = a con-strui, a arunca în sus (ana = în sus; ballein = a lansa).] 1) Care favorizeaz transformarea mate-riilor
nutritive în ]esuturile vii. 2) Un steroid înrudit cu testosteronul, care favorizeaz produc]ia de proteine. Exist un mare num de a.
utilizate în sindroamele catabolizante: debilitate, osteoporoz etc.
ANACLITIC, adj. / anaclitique, adj. / anaclitic.
[Gr. ana - priv.; klitos = desf\[urat înapoi.] Des-pre cineva sau despre ceva care
depinde de altci-neva sau de altceva. Se spune îndeosebi despre copilul mic care depinde de mam\. Ex.: *depresie a.
ANACLORHIDRIE, s. f. / anachlorhydrie, s. f. / achlorhydria.
[Gr. ana - priv.; khloros = verde, clor; hydor, hydatos = ap\,
hidrogen.
] Absen]a complet a acidului clorhidric din sucul gastric. Sin.: aclorhidrie.
ANACROTISM, s. n. / anacrotisme, s. m. / ana-crotism.
[Gr. ana = în sus; krotos = b aie, lovi-tur\; -ism.] Anomalie a undei
pulsului caracteriza-t prin apari]ia unui mic cro[et pe por]iunea sa ascendent (în stenoza aortic sau în anevrismul aortic).
ANACUZIE, s. f. / anacousie, s. f. / anacusis.
[Gr. an - priv.; akousis = auz, de la akouein = a auzi.] Sin.: cofoz (v.).
ANAEROB, adj. / anaérobie, adj. / anaerobic.
[Gr. an - priv.; lat. aer, -eris, gr. aer, -os = aer; gr. bios = via]\.] Despre
microorganismele care nu se pot dezvolta în contact cu aerul [i referitor la reac]iile chimice care se produc în absen]a aerului. V.
anaerobioz\.
ANAEROBIOZ|, s. f. / anaérobiose, s. f. / an-aerobiosis.
[Gr. an - priv.; lat. aer, -eris, gr. aer, -os = aer; gr. bios = via]\; -ozã.]
Via]a desf\[u-rat doar în absen]a oxigenului molecular. Exist
a. facultativ\, la unele microorganisme, [i a. obligatorie, tot la o
serie de microorganisme.
ANAFAZ|, s. f. / anaphase, s. f. / anaphase.
[Gr. ana = în sus, iar\[i; phasis = aparen]\, r\situl unei stele, de la phainein = a
apare.
] Stadiu al diviziunii celulare (stadiul al treilea), în decursul cuia cromozomii se dedubleaz\, se separ [i se dirijeaz spre
polii celulari.
ANAFILATOXIN|, s. f. / anaphylatoxine, s. f. / anaphylatoxin.
[Gr. ana = contra; phylaxis = protec]ie, de la phylattein = a
apa;
toxikon = otrav pentru vârful s\ge]ilor, de la toxon = s\-geat\; -inã.] Substan] produs în ser dup activarea
complementului (frac]iile C3 [i C5) de complexele imune sau de unele substan]e coloidale: dextran, levuri, endotoxine ale
bacteriilor Gram-negative, venin de cobr\. Exist dou a.: C3a [i C5a. A. elibereaz histamin prin degranularea mastocitelor [i
bazofilelor; cre[te astfel permeabilitatea vascular [i contract fibrele musculare netede. A. injectat intravenos provoac [oc ana-
filatoxinic, comparabil cu [ocul anafilactic. Serul con]ine o alfa-globulin capabil s inactiveze cele dou a.
ANAFILAXIE, s. f. / anaphylaxie, s. f. / anaphy-laxis.
[Gr. ana = contra; phylaxis = protec]ie, de la phylattein = a apa.]
Hipersensibilitate speci-fic\, provocat prin injectarea prealabil a unui antigen (injec]ia "preparant\") [i care apare dup o a doua
injectare a aceluia[i antigen (injec]ie "declan[ant\"). A. se manifest în forma cea mai grav [i cea mai acut prin *[oc anafilactic.
A. este o form de hipersensibilitate de tip imediat, mediat de IgE, care, la un al doilea contact cu antigenul, provoac
degranularea bazofilelor cu eliberarea de substan]e vasoactive. A. poate fi de-terminat la animal prin injectarea de ser de la un alt
animal sensibilizat (
a. pasiv\), care se pune în eviden] printr-o reac]ie cutanat\, în *proba Prausnitz-Küstner.
ANAFRODIZIAC, adj. / anaphrodisiaque, adj. / anaphrodisiac.
[Gr. an - priv.; aphrodisiakos, de la Afrodita = zei]a dragostei.]
Despre o substan] care calmeaz dorin]ele sexuale.
ANAFRODIZIE, s. f. / anaphrodisie, s. f. / ana-phrodisia.
[Gr. an - priv.; aphrodisia = dorin] sexual\, de la Afrodita = zei]a
dragostei.
] Dimi-nuare sau absen] a dorin]elor sexuale.
ANAGEN, adj. / anagène, adj. / anagen.
[Gr. ana = `n sus, iar\[i; gennan = a produce.] Denumire a stadiului de cre[tere a pului
`n cadrul *ciclului pi-lar.
ANALEPTIC, adj., s. n. / analeptique, adj., s. m. / analeptic.
[Gr. analeptikos = care restaureaz\.] (Medicament) care stimuleaz
SNC la nivelul cen-trilor cardiovasculari [i respiratori.
ANALGEZIC, adj., s. n. / analgésique, adj., s. m. / analgesic.
[Gr. an - priv.; algos = durere, sau al-gesis = sim]ul durerii.] 1)
Despre o substan] care atenueaz durerea f\r abolirea con[tien]ei, prin modificarea pragului senza]iilor dureroase sau prin
cre[terea toleran]ei la durere. 2) Medica-ment care exercit aceste ac]iuni.
A. antipiretice ac]ioneaz atât asupra durerii, cât [i a
febrei sau fenomenelor inflamatorii.
A. narcotice prezint [i un efect sedativ, *euforizant sau *anxiolitic, care poate genera
*farmacodependen]\. Este cazul în-deosebi al alcaloizilor din *opiu sau al deriva]ilor acestora.
ANALGEZIE, s. f. / analgésie, s. f. / analgesia.
[Gr. an - priv.; algos = durere, sau algesis = sim-]ul durerii.] Pierdere a
sensibilit\]ii la durere. Ea poate fi generalizat sau localizat\, survenind în cursul unei boli sau secundar unei intoxica]ii ori ac]iunii
unor medicamente.
ANALIZ|, s. f. / analyse, s. f. / analysis.
[Gr. ana-lysis = rezolvare, de la analyein = a rezolva (ana = din nou, iar\[i; lyein = a
distruge).
] Metod [tiin]ific de cercetare a fenomenelor bazat pe e-xaminarea [i determinarea fiecei p]i compo-nente. În
medicin\, metodele de a. sunt utilizate, deopotriv\, în cercetarea [tiin]ific [i în practica medical\, îndeosebi în laboratorul clinic.
Domenii de a.: 1)
A. bacteriologic\ sau microbiologic\, în scopul izolii [i identificii bacteriilor, ca [i a stabilirii unor caracteristici
ale acestora. 2)
A. bio-chimic\, având ca scop determinarea concentra-]iilor diferitelor substan]e din organism (îndeosebi a
constantelor biochimice) sau separarea compo-nentelor unui produs biologic. 3)
A. chimic\, an-samblu de procedee de identificare
(
a. calitativ\) [i de determinare (a. cantitativ\) a compozi]iei chi-mice a unei substan]e. 4) A. coprologic\, a. mate-riilor fecale; ex.:
a. coproparazitologic\. 5)
A. dis-persiei, metod de a. statistic a efectului unor factori asupra dispersiei datelor ob]inute experi-
mental. 6)
A. factorial\, procedeu al statisticii ma-tematice ce permite identificarea factorilor care stau la baza unei corela]ii. 7) A.
grafic\
, analiza u-nui fenomen pe baza reprezentii grafice. 8) A. serologic\ are ca scop îndeosebi identificarea an-ticorpilor
specifici din serul sanguin. 9)
A. spectro-scopic\, metod de studiu al substan]elor organi-ce prin analiza *spectrelor de emisie [i
de absorb-]ie. 10)
A. statistic\, ansamblu de procedee mate-matice pentru validarea [i interpretarea datelor experimentale. 11) A.
toxicologic\
, determinarea calitativ [i/sau cantitativ a unui toxic `n diferite medii. 12) A. trofic\, anchet analitic în scopul stabilirii
interac]iunilor alimentare într-o comunitate biologic\.
ANALIZOR, s. n. / analyseur, s. m. / analysor.
[Gr. analyein = a rezolva, de la ana = din nou, iar\[i, lyein = a distruge.] 1)
Ansamblu func]ional alc uit dintr-un receptor senzitiv sau senzorial periferic [i din centrul cortical care intervine în re-cep]ia
senzorial\. Ex.: receptor cutanat, vizual, auditiv. 2) Dispozitiv care, în cazul polarimetrului, permite c\utarea planului de polarizare
a luminii (
nicol a.). 3) Aparat care permite analiza electro-encefalogramei în termeni de frecven] [i amplitu-dine. 4) A. de
aminoacizi
permite evaluarea com-pozi]iei în aminoacizi a unei proteine.
ANALOG, adj., s. m. / analogue, adj., s. m. / ana-logous, adj., analogue, analog.
[Gr. analogos = la fel, conform unei anumite
mimi, de la
ana = din nou, iar\[i, logos = raport, rela]ie.] Asem\-tor. În medicin [i biologie, a. prezint o asem\-nare total
sau par]ial a caracteristicilor esen]iale cu cele ale sistemului cu care se compar\.
ANALOGIC (SEMNAL) / analogique / analogic.
[Gr. analogos = la fel, conform unei anumite m\-rimi, de la ana = din nou, iar\[i,
logos = raport, rela]ie.] V. glosar informatic\.
ANAMNEZ|, s. f. / anamnèse, s. f. / anamnesis.
[Gr. anamnesis = reamintire, de la ana = din nou, iar\[i, mneme = memorie [i
mnasthai = a-[i a-minti.] Ansamblul informa]iilor ob]inute de medic de la bolnav sau de la alte persoane din anturajul s\u asupra
*antecedentelor, istoricului [i detaliilor de evolu]ie ale unei boli.
|

130. 130
ANAPLAZIE, s. f. / anaplasie, s. f. / anaplasia. [Gr. ana = din nou; plasis = modelare, de la plas-sein = a forma, a modela; termen
utilizat de Hipo-crat pentru a desemna reducerea unei fracturi sau a unei luxa]ii.
] Stare a unui proces neoplazic în care arhitectura
[i unele caracteristici celulare sunt foarte diferite de cele ale ]esutului de origine, f îns a c\p a un aspect net embrionar. De
fapt, a. define[te caracterele arhitecturale ale unui ]esut (de obicei malign), dar, prin extensie, terme-nul se utilizeaz [i pentru
descrierea celulelor a-normale care au pierdut caracterele de diferen]ie-re proprii.
ANARTRIE, s. f. / anarthrie, s. f. / anarthria.
[Gr. an - priv.; arthroun = a rosti distinct.] Tulburare a limbajului constând doar din
imposibilitatea arti-culii sunetelor. Bolnavul afectat de a. în]elege ce i se spune, poate citi [i scrie, dar nu poate pro-nun]a
cuvântul pe care îl cite[te sau îl scrie. De a-semenea, poate comunica prin semne sau prin presiunea mâinii numul de silabe
con]inute în cuvântul pe care nu îl poate pronun]a. A. repre-zint consecin]a unei leziuni cerebrale cu focarul în zona nucleului
lenticular. Este considerat uneori sin. cu afemie.
ANASARC|, s. f. / anasarque, s. f. / anasarca.
[Gr. ana = în jurul; sarx, sarkos = carne.] Edem generalizat al ]esutului celular
subcutanat, cu acu-mulare de lichid în cavit\]ile seroase ale organis-mului. V. [i hidrops.
ANASARC| FETOPLACENTAR| / anasarque f oetoplacentaire / f(o)etal hydrops. Edem gene-ralizat [i intens al placentei [i al
fetusului, cu pro-ducere de *ascit\. Se întâlne[te îndeosebi în cur-sul *bolii hemolitice prin *incompatibilitate Rh feto-matern\, fiind
o form clinic a *eritroblastozei fe-tale. Sin.: boal Schridde, hidrops fetal.
ANASCITIC, adj. / anascitique, adj. / anascitic.
[Gr. an — priv.; askites, de la askos = burduf.] Care nu se `nso]e[te de *ascit\. De
obicei, despre o boal `n care ascita, de regul frecvent\, nu se manifest clinic.
ANASTOMOZ|, s. f. / anastomose, s. f. / ana-stomosis.
[Gr. anastomosis = deschidere, de la ana = cu, stoma, -atos = gur\.]
Comunicarea na-tural\, patologic sau artificial (chirurgical\ conducte (vase sanguine, segmente ale tu-bului digestiv, c\i
biliare [i urinare) sau a unor nervi. În func]ie de localizare [i de efectele în plan func]ional, se disting numeroase tipuri de a., înde-
osebi la nivelul tractusului digestiv. V. în continua-re.
ANASTOMOZ| ANTIPERISTALTIC| / anasto-mose anti péristaltique / antiperistaltic anasto-mosis. *A. intestinal efectuat astfel
încât cele dou segmente suturate s aib mi[ci peristalti-ce în sens opus.
ANASTOMOZ| IZOPERISTALTIC| / anasto-mose is opéristaltique / isoperistaltic anasto-mosis. *A. intestinal efectuat astfel încât
cele dou segmente suturate prezint mi[ci peristal-tice în acela[i sens.
ANASTOMOZ| LATEROLATERAL| / anasto-mose laté rolatérale / side-to-side anastomosis. *A. în care sunt acola]i pere]ii laterali
a dou con-ducte sau organe.
ANASTOMOZ| TERMINOTERMINAL| / anasto-mose terminoterminale / end-to-end anasto-mosis. *A. în care cele dou segmente
suturate se pun cap la cap.
ANATOMIE, s. f. / anatomie, s. f. / anatomy.
[Gr. ana = în jurul; tome = t\iere, sec]iune, de la tem-nein = a t\ia.] {tiin]a structurii
organismelor vii. Direc]ii: 1)
A. aplicat\ la diagnosticul [i tratamentul bolilor. 2) A. comparat\, compararea structurilor diferitelor
plante [i animale. 3)
A. dezvoltii, em-briologia structural\. 4) A. macroscopic\, a. for-ma]iunilor vizibile cu ochiul liber. 5) A.
patologic\
sau morfopatologie, studiul modificilor macro- [i microscopice, histo- [i citochimice în cursul unei boli, corelând datele
de morfologie cu semnele cli-nice [i modificile biochimice. 6)
A. radiologic\, studiul a. unor structuri prin vizualizarea acestora pe
cli[ee radiografice. 7)
A. special\, studiul parti-cular al unor organe sau zone din organism. 8) A. topografic\, studiul diferitelor
structuri în rela]ie cu forma]iunile învecinate.
ANATOXIN|, s. f. / anatoxine, s. f. / anatoxin.
[Gr. ana = contra; toxikon = otrav pentru vârful s\ge]ilor, de la toxon = s\geat\;
-
inã.] Toxin bac-terian (tetanic\, difteric etc.) care, prin ac]iunea simultan a c\ldurii [i a formolului, î[i pierde activitatea toxic\,
dar î[i conserv propriet\]ile antigenice. A. sunt utilizate preventiv sau pentru ob]i-nerea unor vaccinuri. Se disting dou tipuri
principale:
a. adsorbit\ pe gel mineral [i a. purificat\, prin îndeptarea, chimic sau imunologic\, a im-purit\]ilor. Ex.: ATPA
(anatoxin tetanic purifica-t [i adsorbit), utilizat în profilaxia *tetanosului. Sin.: toxoid.
ANCHILOSTOMIAZ|, s. f. / ankylostomasie, s. f., ankylostomiase, s. f., ankylostomose, s. f. / an-kylostomiasis.
[Gr. ankylos =
încovoiat, curbat;
stoma, -atos = gur\; -azã.] Boal provocat de *Ancylostoma, un nematod mic ce se fixeaz (în num mare)
în mucoasa intestinal\, unde pro-voac microhemoragii repetate, accentuate prin substan]ele hemolizante ce le secret\. Rezult
a-nemie. P runderea parazitului în organism se produce pe gur sau prin piele, unde se formeaz papulopustule. A. este mai
frecvent în regiunile calde sau în zonele miniere. Sin.: boal Griesin-ger.
ANCHILOZ|, s. f. / ankylose, s. f. / ankylosis.
[Gr. ankylosis = curbur\, de la ankylos = înco-voiat, curbat.] Diminuare important
(
a. par]ial\) sau suprimare total (a. total\) a mi[cilor unei articula]ii care în mod normal este mobil\. A. se poate produce dup o
afec]iune articular\, un traumatism, sau poate fi provocat chirurgical. V. [i artrodez\.
ANCORARE, s. f. / ancorage, s. m. / anchorage.
[Lat. ancora, din gr. ankyra = ancor\.] Realiza-rea unui sistem de leg ur
labil între proteza dentar [i din]ii pe care se sprijin\. Asigur stabili-tatea protezei, dar [i posibilitatea îndeptii tem-porare din
cavitatea bucal\.
ANCO{|, s. f. / encoche, s. f. / - .
[Fr. encoche.] Fran]uzism utilizat `n român `ndeosebi cu referire la un defect de umplere cu
substan]a de contrast la nivelul unui organ cavitar, consecin] a unui spasm sau a unei amprente. Alte ex. de utilizare a
termenului:
a. de osificare, zon de ]esut recent osificat care avanseaz treptat `n epifiza cartila-ginoas (la embrion); a. radio-
scafo-ulnar\,,
fiecare din cele dou a. (anterioar [i posterioar\ anterioar [i posterioar ale extremit\]ii
inferioare a radiusului etc.
ANCYLOSTOMA / Ancylostoma / Ancylostoma.
[Gr. ankylos = încovoiat, curbat; stoma, -atos = gur\.] Gen de viermi intestinali
din familia
Ancylo-stomidae, clasa Nematoda. Specii: 1) A. america-num sau Necator americanus. 2) A. brasiliense. 3) A.
caninum
. 4) A. duodenale, acesta fiind princi-palul agent patogen al anchilostomiazei la om. V. anchilostomiaz\.
ANDROGEN, adj. / androgène, adj. / androgen.
[Gr. aner, andros = bbat; gennan = a produce.] Care provoac apari]ia de
caractere sexuale mas-culine.
ANDROGIN, adj., s. m. / androgyne, adj., s. m. / androgynous, adj., androgyne, n.
[Gr. aner, an-dros = bbat; gyne, gynaikos
= femeie.
] 1) *Her-mafrodit. 2) Sin.: androginoid. 3) Fiin] fabuloas din mitologia greac\, jum ate femeie, jum ate bbat.
ANDROGINIE, s. f. / androgynie, s. f. / androgy-nism.
[Gr. aner, andros = bbat; gyne, gynai-kos = femeie.]
*Pseudohermafroditism par]ial la bbat, cu *criptorhidie [i unele caractere sexuale feminine, dar cu scrotul sudat [i penisul cu
gland perforat.
ANDROGINOID, s. m. / androgynoïde, s. m. / androgyne.
[Gr. aner, andros = bbat; gyne, gynaikos = femeie; eidos =
form\.
] Sin.: androgin (v.).
ANDROID, adj. / androïde, adj. / android.
[Gr. aner, andros = bbat; eidos = form\.] Care prezint caracteristici masculine. Ex.:
obezitate a.
ANDROLOGIE, s. f. / andrologie, s. f. / androlo-gy.
[Gr. aner, andros = bbat; logos = [tiin]\.] Studiul anatomiei, fiziologiei [i
patologiei apara-tului genital masculin [i a repercusiunilor acestora asupra organismului întreg.
ANDROPAUZ|, s. f. / andropause, s. f. / male climacteric.
[Gr. aner, andros = bbat; lat. pau-sa, gr. pausis = `ncetare, oprire.]
Termen cu sem-nifica]ie fiziologic mai pu]in precis (creat prin a-nalogie cu *menopauza), desemnând oprirea sau încetinirea
activit\]ii sexuale la bbat, determi-nat de îmb rânire [i asociat cu unele tulburi de ordin general (oboseal\, depresie,
insomnie etc.).
ANDROSTERON, s. m. / androstérone, s. f. / an-drosterone.
[Gr. aner, andros = bbat; stereos = solid, `n relief.] V. 17-
cetosteroizi.

131. 131
ANDURAN}|, s. f. / endurance, s. f. / endurance. [Lat. indurare = a `nti, a c\li, a se o]eli.] Ter-men utilizat îndeosebi în
medicina sportiv pentru a desemna desf\[urarea unui efort prelungit, de intensitate mic sau medie, f modifici semni-ficative
ale frecven]elor respiratorie [i cardiac\.
ANELAJ, s. n. / annelage, s. m. / annealing. Hibri-darea unei nucleotide sintetice cu un acid nucleic monocatenar. Prin acest mod se
repereaz o secven] nucleotidic specific\.
ANEMIE, s. f. / anémie, s. f. / an(a)emia.
[Gr. an - priv.; haima, -atos = sânge.] 1) Diminuarea canti-t\]ii de *hemoglobin
func]ional circulant total\. 2) În practic\, dac nu se ]ine seama de varia]iile eventuale ale volumului plasmatic, a. este definit ca
sc\derea concentra]iei de hemoglobin din sângele periferic sub 13 g/100 ml la bbat [i sub 11 g/100 ml la femeie. În defini]ia
tradi]ional a a-nemiei se face referire numai la sc\derea num\-rului de hematii, ceea ce este inexact, deoarece, în unele anemii
(ex.: a. hipocrom\ obule ro[ii este normal, fiind sc\zut concentra-]ia corpuscular medie în hemoglobin\. Pe de alt
parte, o serie de variabile, ca modul de via]\, alti-tudinea, vârsta [i sexul, pot influen]a semnificativ atât numul de hematii, cât [i
concentra]ia hemo-globinei. Totodat\, dac evolu]ia a. este lent\, or-ganismul se poate adapta, f tulburi importan-te, pân la o
valoare a hemoglobinei de 6 g/100 ml. Cel mai frecvent, a. nu este o boal\, ci un sim-ptom în numeroase boli. Principalele criterii
de clasificare a a. sunt: 1) Pe baza volumului corpus-cular mediu: microcitare, normocitare [i macroci-tare; 2) Pe baza
concentra]iei corpusculare medii de hemoglobin\: hipocrome, normocrome [i hi-percrome; 3) Pe baza factorilor etiologici: sc\dere
excesiv a volumului sanguin în hemoragii acute sau cronice, distrugere excesiv de globule ro[ii în bolile hemolitice [i în
hipersplenism, diminuare a eritropoiezei din cauza afectii sintezei de nu-cleoproteine, a deficitului de fier din alimenta]ie, a
inhibii m\duvei hematogene (în intoxica]ii) sau a involu]iei acesteia. V. în continuare o serie de ti-puri principale de a.
ANEMIE APLASTIC| / anémie aplastique / a-plastic an(a)emia. A. determinat de *aplazia medular global\, cu absen]a reac]iei
sistemului hematopoietic [i evolu]ie rapid fatal\. V. [i anemie aregenerativ\.
ANEMIE AREGENERATIV| / anémie ar égénéra-tive / aregenerative an(a)emia. A. definit prin diminuarea produc]iei medulare,
eritroblastopenie sau absen]a eritroblastelor. Uneori este conside-rat sin. cu *a. aplastic\.
ANEMIE BANTI / anémie de Banti / Banti's dis-ease.
[Guido Banti, anatomopatolog italian, profesor la Floren]a, 1852-1925.] Sin.:
boal Banti (v.).
ANEMIE BIERMER / anémie de Biermer / perni-cious an(a)emia.
[Anton Biermer, medic german, 1827-1892.] Sin.: boal Biermer
(v.).
ANEMIE CAREN}IAL| / anémie carentielle / de-ficiency an(a)emia. Sin.: anemie nutri]ional (v.).
ANEMIE COOLEY / anémie de Cooley / Cooley an(a)emia.
[Thomas Benton Cooley, pediatru a-merican, 1871-1945.]
Sin.:
β-talasemie major (v. talasemie).
ANEMIE CRIPTOGENETIC| / anémie cryptogé-nétique / cryptogenetic an(a)emia. A. a cei cauz este necunoscut\.
ANEMIE ESEN}IAL| A TINERELOR FETE / anémie chlorotique / chlorotic an(a)emia. Sin.: cloroz (v.).
ANEMIE FAGOCITAR| / anémie phagocytaire / Marlin’s syndrome. Sin.: sindrom Marlin (v.).
ANEMIE FALCIFORM| / anémie à hématies fal-ciformes / sickle-cell an(a)emia. Sin.: drepanoci-toz (v.).
ANEMIE FERIPRIV| / anémie ferriprive / iron-deficiency an(a)emia. A. caracterizat printr-un num normal de eritrocite, care
con]in îns o cantitate insuficient de hemoglobin\, din cauza aportului deficitar de fier. Hematiile pot fi pale (*hi-pocromie) [i cu
forma modificat (*poikilocitoz). A. f. este, probabil, cea mai r\spândit boal cro-nic din lume. Sin.: anemie sideropenic\.
ANEMIE HEMOLITIC| / anémie hémolytique / h(a)emolytic an(a)emia. A. determinat de dis-trugerea globulelor ro[ii anormal de
fragile (hemo-liz corpuscular\ gresiune aput în plasma bolnavului (hemoliz extracorpuscular).
A. h. sunt normocrome, aso-ciate cu cre[terea concentra]iei sanguine a *reti-culocitelor, *bilirubinei, *lactatdehidrogenazei.
ANEMIE HEMOLITIC| ACUT| / anémie hé-molytique aigue / acute h(a)emolytic an(a)e-mia. Sin.: boal Lederer-Brill (v.).
ANEMIE HEMOLITIC| AUTOIMUN| / anémie hé-molyti que autoimmune / autoimmune h(a)emo-lytic an(a)emia. A. în care
hemoliza este provo-cat de *autoanticorpi, produ[i de sistemul imun al bolnavului. Ace[ti autoanticorpi, *imunoglobuli-ne G [i M,
sunt agresivi fa]\ de antigenii propriilor hematii [i pot fi decela]i prin *testul Coombs. Boa-la survine la copilul mic sau la adult, c re
vârsta de 60 de ani. A. h. a. poate apare [i în cursul unei afec]iuni virale, dar nu se [tie dac este cazul u-nei asocieri sau a unei
rela]ii de cauzalitate.
ANEMIE HEMOLITIC| ENZIMOPRIV| / anémie hémolytique enzymoprive / enzymopenic an-(a)emia. Tip de a. h. ereditar
nonsferocitar cu transmitere dominant legat de sex. Este deter-minat de absen]a, în eritrocit, a uneia dintre enzi-mele
necesare metabolismului acestuia.
ANEMIE HEMOLITIC| IMUNOLOGIC| / anémie hémolyt ique immunologique / immunoh(a)e-molytic an(a)emia. Tip de a. h.
dobândit în care distrugerea hematiilor este determinat de anti-corpi serici specifici, care pot avea urm oarele o-rigini: 1)
Autoanticorpi, v. anemie hemolitic autoimun\. 2) Izo- sau aloanticorpi introdu[i în organismul pacientului (ex.: transfuzie cu sânge
incompatibil, sarcin cu imunizare fetomatern\ h. i., denumite imunoalergice, sunt provocate de absorb]ia în
organism a unor medicamente (îndeosebi penicilin [i cefalosporine).
ANEMIE HEMOLITIC| MINKOWSKI-CHAUF-FARD / anémie hém olytique de Minkowski-Chauffard / Minkowski-Chauffard
h(a)emolytic an(a)emia.
[Oskar Minkowski, medic german, n. `n Rusia, profesor de medicin intern la Stras-bourg, Köln,
Greifswald [i Breslau (în prezent, Wroclaw, Polonia), 1858-1931;
Anatole Marie Emile Chauffard, medic francez, profesor de
me-dicin intern la Paris, 1855-1932
.] Sin.: boal Minkowski-Chauffard (v.).
ANEMIE HIPOCROM| / anémie hypoc hrome / hypochromic an(a)emia. A. caracterizat prin sc\derea concentra]iei corpusculare
medii de he-moglobin\, tradus [i prin colorarea slab a he-matiilor pe frotiul preparat prin tehnica May-Grün-wald-Giemsa.
ANEMIE HIPOCROM| ESEN}IAL| A ADULTULUI / anémie hypochr ome essentielle de l’a-dulte / Hayem-Faber disease. Sin.:
boal Ha-yem-Faber (v.).
ANEMIE IMUNOHEMOLITIC| / anémie immuno-hém olytique / immunoh(a)emolytic an(a)emia. A. cu anticorpi (IgG) anti-proteine
eritrocitare, re-activi la temperatura corpului. Întâlnit frecvent în leucemia limfatic cronic\, lupusul eritematos sis-temic [i
limfoamele non-hodgkiniene. Sin.: a. he-molitic autoimun cu anticorpi la cald.
ANEMIE INFANTIL| PSEUDOLEUCEMIC| / a-némie inf antile pseudo-leucémique / von Jaksch's an(a)emia. Sin.: boal Hayem-
von Jaksch-Luzet (v.).
ANEMIE INFLAMATORIE / anémie inflammatoire / an(a)emia of chronic inflammation. Anemie hi-posideremic frecvent `n anumite
afec]iuni infla-matorii cronice, infec]ioase, reumatismale sau maligne. *Hiposideremia se `nso]e[te de o dimi-nuare a *siderofilinei
totale.
ANEMIE MACROCITAR| / anémie macro cytaire / macrocytic an(a)emia. A. caracterizat prin pre-zen]a în sânge a unor hematii de
dimensiuni mari, cu volumul globular mediu peste 110
µm
3
. Aces-tea apar fie din cauza unei caren]e vitaminice (vi-tamin B
12, acid
folic), fie în cadrul unei *mielodis-plazii.
ANEMIE MEGALOBLASTIC| / anémie mégal o-blastique / megaloblastic an(a)emia. A. caracte-rizat prin prezen]a în sânge a
*megaloblastelor. A. m. cuprind: a. m. Biermer (sau *boala Biermer), unele *a. nutri]ionale (ex.: prin caren] de *acid fo-lic) [i
*eritromieloza acut\. V. [i boal Imerslund-Najman.
ANEMIE MICROCITAR| / anémie microcytaire / microcytic an(a)emia. Orice tip de a. `n care di-mensiunea medie a hematiilor este
mai mic de-cât `n mod normal (diametru sub 7
µm) sau volu-mul eritrocitar mediu sub 80 µm
3
. *A. feripriv\, *a. sideroblastic [i
*talasemiile fac parte din grupa a. m.
ANEMIE MICROCITAR| DREPANOCITAR| / anémie microcytaire drépanocytaire / sickle cell an(a)emia, drepanocytic an(a)emia.
Sin.: boal Silvestroni-Bianco (v.).

132. 132
ANEMIE MIELOFTIZIC| / anémie myelophti-sique / myelophthisic an(a)emia. A. consecutiv infiltr\rii m\duvei osoase prin tumori
(carcinom de sân, stomac, prostat\oz sau granuloame (tuberculoz avansat\ m. (normocrom nor-mocitar sever\
asociaz cu trombopenie.
ANEMIE NUTRI}IONAL| / anémie nutritionnelle / nutritional an(a)emia. A. determinat de absen-]a unor substan]e necesare
hematopoiezei, ca ur-mare a trei grupe de cauze: 1) Absen]a substan-]elor din alimenta]ie (deficit în aportul de fier, pro-teine sau
vitamine). 2) Absorb]ia lor deficitar (*steatoree, *gastrectomie). 3) Deturnarea utilizii lor normale (boli hepatice [i endocrine,
sarcin\, u-nele parazitoze, îndeosebi *botriocefaloza). Sin.: anemie caren]ial\.
ANEMIE PERNICIOAS| / anémie pernicieuse / pernicious an(a)emia. Sin. istoric, abandonat, al bolii Biermer (v.).
ANEMIE REFRACTAR| / anémie réfractaire / re-fractory an(a)emia. Termen, cu numeroase sin., sub care sunt reunite diverse a.
cu o serie de ca-racteristici comune: apari]ie la subiec]i vârstnici, rezisten] la tratamentele cunoscute [i evolu]ie relativ frecvent
c re leucemie, a. r. fiind consi-derat o stare preleucemic\. A. r. reprezint con-secin]a unei insuficien]e calitative cronice a eritro-
poiezei (frecvent [i a granulopoiezei, ca [i a trom-bopoiezei), caracterizat printr-un "avort intrame-dular" al formelor eritrocitare
tinere, care, de[i pro-duse din abunden]\, nu evolueaz normal, c re maturare. Uneori se constat enzimopatii. *Mielo-grama
permite distingerea unor entit\]i nosologi-ce:
a. sideroblastic dobândit idiopatic (sau a. sideroacrestic\), caracterizat prin
ineficacitatea eritropoiezei,
a. r. cu exces de mieloblaste, indivi-dualizat prin ineficien]a produc]iei de leucocite granuloase în
m\duva osoas\, ca [i o serie de boli dificil de clasificat, ca *boala Di Guglielmo (mieloz eritroleucemic).
ANEMIE REGENERATIV| / anémie régénérative / regenerative an(a)emia. A. determinat de o pierdere de *hemoglobin prin
hemoragie sau prin hemoliz\. Se manifest prin intensificarea *eritro-poiezei medulare, care are drept consecin] cre[-terea
numului de *reticulocite (frecvent peste 150 000/mm
3
).
ANEMIE SIDEROACRESTIC| / anémie sidéroa-chrestique / sideroachrestic an(a)emia. Sin.: anemie sideroblastic (v.).
ANEMIE SIDEROBLASTIC| / anémie sidér o-blastique / sideroblastic an(a)emia. A. cu su-praînccare secundar cu fier,
caracterizat prin prezen]a *sideroblastelor inelare printre precurso-rii eritrocitari nuclea]i din m\duva osoas\. Sin.: a-nemie
sideroacrestic\.
ANEMIE SIDEROBLASTIC| LEGAT| DE CRO-MOZOMUL X / anémie sidéroblastique liée au chromosome X / X-linked
sideroblastic an(a)e-mia. A. (hipocrom microcitar\ at din acti-vitatea deficient a formei eritroide de ALA-sin-tetaz [i
asociat cu eritropoiez insuficient\, sl\-biciune [i paloare.
ANEMIE SIDEROPENIC| / anémie sidéropé-nique / iron deficiency an(a)emia. Sin.: anemie feripriv (v.).
ANENCEFALIE, s. f. / anencéphalie, s. f. / anen-cephalia, anencephaly.
[Gr. an - priv.; enkepha-los = creier, de la en = `n,
kephale = cap.] Termen impropriu pentru *encefalo-arafie.
ANERGIE, s. f. / anergie, s. f. / anergia.
[Gr. an - priv.; ergon = lucru, ac]iune, de la ergein = a lu-cra.] Stare a unui organism
care a pierdut capaci-tatea de a reac]iona specific la un alergen sau an-tigen la care anterior a fost sensibilizat. Ex. cel mai evident
este cel al
a. tuberculinice, în care re-ac]iile cutanate la tuberculin devin negative ca urmare a unei boli generalizate, ce afecteaz
re-ac]iile imunitare ale organismului (*rujeol\, *sar-coidoz etc.).
ANERGIZANT, adj. / anergisant, -e, adj. / aner-gic.
[Gr. an - priv.; ergein = a lucra.] Care pro-voac *anergie. Ex.: boal a.
ANERITROPSIE, s. f. / anérythropsie, s. f. / an-erythropsia.
[Gr. an - priv.; erythros = ro[u; op-sis = vedere.] Absen]a percep]iei
culorii ro[ii, pri-ma din cele trei culori fundamentale. *Daltonism pentru culoarea ro[ie. A. reprezint o varietate de *dicromatism.
ANESTEZIC, adj., s. n. / anesthésique, adj., s. m. / an(a)esthetic.
[Gr. an - priv.; aisthesis = sen-za]ie, sensibilitate.] 1) Care
provoac *anestezie. 2) Denumire generic a medicamentelor utilizate pentru ob]inerea unei insensibilit\]i locale (*
a. lo-cale) sau
generale (*
a. generale).
ANESTEZICE GENERALE / anesthésiques géné-raux / general an(a)esthetics. Grup de medica-mente care provoac somn
profund, abolirea sen-sibilit\]ii [i relaxare muscular generalizat\. Se di-sting: a. g. volatile sau gazoase, administrate prin
inhala]ie, [i a. g. non-volatile.
ANESTEZICE LOCALE / anesthésiques locaux / local an(a)esthetics. Grup de compu[i care, la concentra]ii adecvate în ]esutul
nervos, blocheaz reversibil conducerea influxului. În contact cu un trunchi nervos, a. l. pot determina temporar o pa-ralizie
senzitivo-motorie în teritoriul inervat.
ANESTEZIE, s. f. / anesthésie, s. f. / an(a)esthe-sia.
[Gr. an - priv.; aisthesis = senza]ie, sensibili-tate.] 1) Absen]a sau dispari]ia
unuia sau mai multor tipuri de sensibilitate (dureroas\, termic\, tactil\ nsibilit\]ii,
provocat prin utilizarea agen-]ilor *anestezici. Se disting, în practic\: a)
a. gene-ral\, care asociaz abolirea sensibilit\]ii [i pierde-
rea temporar a stii de con[tien]\; b)
a. local\, în care dispari]ia sensibilit\]ii dureroase este ob-]inut într-un teritoriu limitat, prin
infiltra]ie sau pul-verizare; c)
a. locoregional\, în care abolirea sen-sibilit\]ii, cel mai frecvent asociat abolirii motilit\-]ii voluntare,
este ob]inut prin infiltra]ii în jurul file-telor nervoase (trunchiuri sau r\d\cini), de ex. ra-hianestezia sau *a. peridural\. 3) Pierderea
pa-tologic a sensibilit\]ii, care poate cuprinde una sau mai multe forme de sensibilitate (dureroas\, termic\, tactil etc.).
ANESTEZIE PERIDURAL| / anesthésie péridu-rale / epidural block. Metod de *a. locoregiona-l constând în injectarea unui
anestezic local în spa]iul *peridural.
ANESTEZIOLOGIE, s. f. / anesthésiologie, s. f. / an(a)esthesiology.
[Gr. an - priv.; aistesis = senza]ie, sensibilitate; logos =
[tiin]\.
] Ramur a medicinii care studiaz metodele de anestezie [i de sus]inere a func]iilor vitale ale organismului `n perioada
perioperatorie.
ANESTHESIA DOLOROSA / anesthesia dolorosa / anesthesia dolorosa.
[Gr. an - priv.; aisthesis = senza]ie, sensibilitate;
lat.
dolor, -oris = durere.] *Percep]ie a senza]iei dureroase `ntr-un teritoriu care este anesteziat.
ANEUPLOIDIE, s. f. / aneuploïdie, s. f. / aneuplo-idy.
[Gr. an - priv.; euploos = favorabil; eidos = form\.] Num anormal de
cromozomi, în plus (ex.: trisomie) sau în minus (ex.: monosomie).
ANEURIN|, s. f. / aneurine, s. f. / aneurin. Sin.: vitamin B
1 (v.).
ANEUSOMIE. Var. pentru aneuzomie (v.).
ANEUZOMIC, adj. / aneusomique, adj. / aneuso-mic.
[Gr. an - priv.; eu = bun; (khroma, -atos = culoare); soma, -atos = corp.]
Care se refer la a-nomaliliile cromozomiale. V. [i aneuzomie.
ANEUZOMIE, s. f. / aneusomie, s. f. / aneusomy.
[Gr. an - priv.; eu = bun; (khroma, -atos = culoare); soma, -atos = corp.]
Termen generic pentru anomaliile numerice ale cromozomilor sau orice anomalie cantitativ a materialului cromozomial. Var.:
aneusomie.
ANEVRISM, s. n. / anévrisme, anévrysme, s. m. / aneurysm.
[Gr. aneurysma = lgire, dilata]ie, de la aneurynein = a dilata.]
Forma]iune vascular cu aspect tumoral, localizat pe traiectul unei ar-tere, care apare prin dilata]ia pere]ilor arteriali [i comunic
cu lumenul acesteia. A. include sânge [i, ca urmare a stazei acestuia, cheaguri sanguine organizate sau nu. A. apar în zone
arteriale în ca-re scade rezisten]a peretelui arterial (din cauza u-nei leziuni organice, a unei malforma]ii sau a unui traumatism)
[i/sau cre[te presiunea sanguin\. Se disting numeroase tipuri de a., denumite îndeose-bi în func]ie de localizare, dar [i în raport cu
parti-cularit\]ile anatomopatologice sau, uneori, etiolo-gice. V. în continuare.
ANEVRISM ARTERIAL INTRACEREBRAL / ané-vrisme ar tériel intracérébral / intracranial a-neurysm. Malforma]ie sacciform sau
fuziform\, pediculat sau nu, a unei artere intracraniene lo-calizat\, de regul\, la baza creierului, la nivelul *hexagonului arterial
Willis, sau pe trunchiul verte-brobazilar. A. a. i. este generator de hemoragii meningee sau meningocerebrale.
ANEVRISM ARTERIOVENOS / anévrisme ar té-rioveineux / arteriovenous fistula. Comunicare permanent a unei artere [i a unei
vene prin in-termediul unui sac anevrismal. În cazul
a. a. pul-monar se produce o comunicare patologic între ramurile arterei

133. 133
pulmonare [i ale venelor pulmo-nare. Comunicarea poate fi simpl (fistul\) sau prin pung multilobular (angiom sau hemangiom
pulmonar).
ANEVRISM CIRSOID / anévrisme cirsoïde / cir-soid aneurysm. Dilata]ie cu alungirea trunchiuri-lor [i ramurilor unuia sau mai multor
teritorii arteri-ale [i venoase, care are drept consecin] stabili-rea unei comunici anormale [i facile între siste-mul arterial [i cel
venos.
ANEVRISM DISECANT / anévrisme disséquant / dissecting aneurysm. Cavitate dezvoltat în grosimea peretelui arterial pe o
lungime variabil\. A. d. se produce la nivelul tunicii medii a vasului, între tunica intern [i cea extern\, care sunt de-colate de c re
sângele care p runde la nivelul unei rupturi a tunicii interne. Pentru
a. d. al aortei, v. disec]ie aortic\.
ANEVRISM FALS / anévrisme faux / false aneu-rysm. Tumor vascular determinat de organi-zarea, în contact cu o leziune
arterial\, a unui he-matom care constituie un sac fals, comunicant cu artera printr-un colet.
ANEVRISM FUZIFORM / anévrisme fusiforme / fusiform aneurysm. *A. în care peretele vasului sanguin se dilat mai mult sau mai
pu]in egal, re-zultând o dilata]ie cilindric\.
ANEVRISM MICOTIC / anévrisme mycotique / mycotic aneurysm. Termen engl. pentru desem-narea a. infec]ioase de origine
bacterian\. Denu-mirea este improprie, deoarece cauza a. nu este o *micoz\.
ANEVRISM SACCIFORM / anévrisme sacciforme / saccular or sacculated aneurysm. *A. de for-ma unei pungi care atârn de o
parte a peretelui unei artere [i comunic\ cu aceasta printr-un colet (canal) strâmt. Este, de obicei, consecin]a unui traumatism.
ANEVRISM VENTRICULAR / anévrisme vent ricu-laire / ventricular aneurysm. Dilata]ie a peretelui unui ventricul cardiac - practic
întotdeauna ventri-culul stâng - la nivelul unei cicatrici dup un *in-farct.
ANEVRISMECTOMIE, s. f. / anévrismectomie, s. f. / aneurysmectomy.
[Gr. aneurysma = lgire, dilata]ie, de la aneurynein =
a dilata;
ektome = excizie.] Îndeptare chirurgical a sacului unui *a-nevrism.
ANEVRISMOPLASTIE, s. f. / anévrysmoplastie, s. f. / aneurysmoplastia.
[Gr. aneurysma = l-gire, dilata]ie, de la aneurynein
= a dilata;
plas-tos = modelat, de la plassein = a forma, a mode-la.] Sin.: anevrismorafie (v.).
ANEVRISMORAFIE, s. f. / anévrysmorraphie, s. f. / aneurysmorrhaphy.
[Gr. aneurysma = l-gire, dilata]ie, de la aneurynein =
a dilata;
rha-phe = sutur\.] Termen generic pentru diferitele tehnici de tratament chirurgical al *anevrismelor. Const în
deschiderea pungii anevrismale, urma-t de sutura, în interiorul acesteia, a orificiilor arte-riale care se deschid local. Sin.:
anevrismoplastie.
ANEXE, s. f. pl. / annexes, s. f. pl. / adnexa.
[Lat. adnexus (annexus) = leg ur\, de la adnectere (annectere) = a lega, a uni
(
ad = c re, lâng\; nectere = a lega, a `mpleti).] }esuturi, forma]iuni sau organe a cor ac]iune se însumeaz cu cea a altor
organe, în cadrul unei forma]iuni comune. Ex.: pul [i unghiile sunt a. ale pielii.
ANEXE EMBRIONARE / annexes de l’embryon / embryo adnexa. Organe care asigur func]iile vi-tale ale f ului: vezicula
ombilical\, amniosul, a-lantoida, placenta [i cordonul ombilical.
ANEXE UTERINE / annexes de l’uterus / uterus adnexa. Ansamblul constituit de c re ovare, trompe uterine [i ligamentele largi.
ANEXIT|, s. f. / annexite, s. f. / adnexitis.
[Lat. adnexus (annexus) = leg ur\, de la adnectere (annectere) = a lega, a uni (ad
= c re, lâng\;
nectere = a lega, a `mpleti); -itã.] Inflama]ie a anexelor uterului, mai curent denumit *salpingo-ovarit\, deoarece
infec]ia afecteaz\, de fapt, ova-rul [i trompa uterin\.
ANGAJARE, s. f. / engagement, s. m. / hernia-tion, engagement. 1)
A. amigdalian\, coborârea amigdalelor cerebeloase sub nivelul
g\urii occipitale, `n canalul medular cervical. 2)
A. cerebral\, deplasarea sau ectopia unui element anatomic encefalic din loca[ul
osteodural corespunz or; reprezint una dintre principalele complica]ii ale *hipertensiunii intracraniene. 3)
A. temporal\, hernia
segmentului infero-intern al lobului temporal `n fosa cerebeloas\, `ntre pedunculul cerebral cores-punz or [i marginea liber a
cortului cerebelului. 4) ~n obstetric\, dep\[irea de c re *prezenta]ie a strâmtorii pelvine superioare [i `nceperea coborârii `n canalul
pelvin.
ANGEIT|, s. f. / angéite, angiite, s. f. / angeitis.
[Gr. angeion = vas; -itã.] Denumire general pentru toate inflama]iile vasculare:
arterit\, flebit\, limfangit etc. Sin.: vascularit\, vasculit\.
ANGEIT| ALERGIC| / angéite allergique / hy-persensitivity angeitis. Termen care cuprinde un num de sindroame cu aspecte
clinice variate, dar cu urm oarele caracteristici comune: 1) As-pectul leziunilor vaselor mici (necroz fibrilar a pere]ilor [i infiltra]ie
perivascular polimorf\, înde-osebi cu polinucleare alterate). 2) Patogenie (*complexe imune precipitate în vase [i depuse pe
endoteliu).
ANGEIT| GRANULOMATOAS| DIFUZ| / angé-ite granul omateuse diffuse / alergic granulo-matosis. Sin.: sindrom Churg-Strauss
(v.).
ANGEIT| NECROZANT| / angéite néc rosante / necrotizing angeitis. Denumire generic sub care sunt reunite uneori *angeita
alergic\, *periarte-rita nodoas\, *granulomatoza Wegener, *sindro-mul Cogan, *arterita gigantocelular\, precum [i o serie de
leziuni vasculare difuze din sclerodermie, dermatomiozit\, lupus eritematos diseminat, reumatism poliarticular acut [i poliartrit
reumatoid\.
ANGIECTAZIE, s. f. / angiectasie, s. f. / angiec-tasis.
[Gr. angeion = vas; ektasis = dilata]ie.] Denumire generic prin care se
desemneaz toa-te dilata]iile vasculare.
ANGIN|, s. f. / angine, s. f. / angina, quinsy, sore throat.
[Lat. angina = sufocare, de la ange-re = a strânge, a sufoca, sau gr.
ankein = a sugru-ma.] Inflama]ie acut a istmului gâtului [i a farin-gelui, inclusiv a *amigdalelor. A. cuprinde nume-roase variet\]i,
în func]ie de localizare [i de natu-ra infec]iei. Ex.: a. tonsilar\, a. faringian\, a. difte-ric etc. Termenul a. a fost utillizat în trecut
pentru o serie de boli foarte diferite, care aveau drept ca-racteristic comun doar jena respiratorie înso]it de angoas\. În prezent,
singura afec]iune neinfla-matorie pentru care termenul de a. a persistat este *a. pectoral\. Mai rar, este utilizat tot ca o ex-cep]ie
termenul *a. intestinal\.
ANGIN| ABDOMINAL| / angine abdominale / abdominal angina. V. angor abdominal (1).
ANGIN| DUGUET / angine de Duguet / Duguet's angina.
[Jean-Baptiste Nicolas Duguet, medic francez la Hôpitaux de Paris,
1837-1914.
] Semn patognomonic, dar tardiv al febrei tifoide: ulcera]ii mici, ovalare, superficiale, simetrice [i fugace la nivelul
pilierilor [i v\lului palatin. Apare în perioada de stare a febrei tifoide, în aproximativ a doua s\pt\mân de boal\.
ANGIN| FLEGMONOAS| / angine phlegmo-neuse / phlegmonous angina. Flegmon sau ab-ces amigdalian. Uneori termenul
denume[te [i abcesul retrofaringian.
ANGIN| HENOCH / angine ulcéro-nécrotique de Henoch / Henoch's angina.
[Eduard Heinrich Henoch, pediatru german,
Berlin, 1820-1910.
] Sin.: angin ulceronecrotic (v.).
ANGIN| INTESTINAL| / angine intestinale / in-testinal angina. V. angor abdominal (2).
ANGIN| LUDWIG / angine de Ludwig / Ludwig's angina.
[Wilhelm Friedrich von Ludwig , chirurg german, Stuttgart, 1790-
1865.
] Inflama]ie puru-lent acut care începe cu un flegmon al spa]iului submandibular [i survine de obicei ca o conse-cin] a
unei infec]ii odontogene (periodontita mo-larilor inferiori, extrac]ii dentare). Plan[eul bucal este ridicat, infiltrat, dur [i foarte dureros,
limba este împins [i ea în sus. Tumefierea, indura]ia [i ro[ea]a se observ [i la nivelul tegumentelor re-giunii submandibulare,
având tendin]a s pro-greseze în jos spre laringe, unde edemul glotic [i compresiunea bazei limbii asupra laringelui pot determina
o obstruc]ie.
ANGIN| PECTORAL| / angor pectoris, angine de poitrine / angina pectoris. Sindrom caracteri-zat prin crize de dureri constrictive la
nivelul re-giunii precordiale, acompaniate de *angoas [i, uneori, senza]ie de moarte iminent\. Durerile au patru caracteristici
cardinale: a) sediu: retroster-nal, cu iradieri în membrul superior stâng, gât, mandibul\, interscapular; b) circumstan]e: efort,
emo]ie, frig, dup prânzuri; c) durat\: scurt (mi-nute); d) r\spuns rapid (1-3 minute) la nitrogli-cerin\. Cauza a. p. este aproape
| ||

134. 134
totdeauna atero-scleroza arterelor coronare. Forme clinice de a. p.: 1) A. acut coronarian febril\, cu semne clini-ce analoge celor
de *infarct miocardic [i cu sem-ne electrocardiografice de ischemie, f und de necroz\. 2)
A. de decubitus, în care crizele survin
spontan, noaptea, [i sunt mai lungi decât cele din angorul de efort. Indic adesea iminen]a unui in-farct miocardic. 3)
A. instabil\,
crize care se agra-veaz rapid, devenind tot mai frecvente, lungi [i spontane. Electrocardiografic se observ semne de ischemie,
iar *coronarografia relev stenoz important\, proximal a uneia sau mai multor ar-tere coronare. Denumit [i stare de r\u
anginos, a. i. are o evolu]ie grav\, cu risc de infarct [i moarte subit\. Solu]ii terapeutice: *pontaj corona-rian sau *angioplastie. 4)
A.
intricat\
, coexist cu dureri de origine digestiv sau rahidian\. 5) A. reflex\, prin durere extracardiac cu repercusiuni asupra
plexului cardiac sau a arterelor coronare. 6)
A. spastic\, prin contrac]ie segmentar a unei artere coronare [i având, în general,
aspectul clinic al *a. de tip Prinzmetal. Sin.: angin de piept, angor pectoris, boal Heberden, stenocardie. V. [i sindrom de
ischemie-leziune.
ANGIN| PRINZMETAL / angor de Prinzmetal / Prinzmetal’s angina, variant angina pectoris.
[Myron Prinzmetal, cardiolog
american, n. 1908.
] Form de angin pectoral caracterizat prin cri-ze dureroase foarte violente, spontane, prelun-gite, survenind
de mai multe ori pe zi, uneori la or fix\, diminea]a [i seara. Se acompaniaz cu o supradenivelare tranzitorie a intervalului ST pe
electrocardiogram\. În circa jum ate din cazuri, crizele se înso]esc de tulburi de ritm pasagere (extrasistole, bloc atrioventricular
sau tahicardie ventricular\ me din cazuri a. P. se complic cu *infarct miocardic. Sin.: angin va-sospastic\, sindrom
Prinzmetal. V. [i angin pec-toral\.
ANGIN| PSEUDOMEMBRANOAS| / angine pseudo- membraneuse / pseudomembranous angina. Denumire generic pentru toate
a. în care se produce un exsudat pseudomembranos. A. p. tipic\ este cea provocat de bacilul Löffler, agentul patogen în *difterie.
Mai rar, a. p. este produs de streptococ, pneumococ sau stafilococ, fiind denumit în aceste cazuri a. pseudodifteric\.
ANGIN| ULCERONECROTIC| / angine ul céro-nécrotique / angina necrotica. A. survenit la debutul unei scarlatine grave. Se
caracterizeaz prin producerea unei pl\ci gri de ]esut necrozat, a cui desprindere creaz o ulcera]ie sângerând\, cu tendin]\ de
extindere în profunzime. Prognos-ticul a. u. este totdeauna grav. Sin.: angin He-noch.
ANGIN| VINCENT / angine de Vincent / Vin-cent's angina.
[Jean Hyacinthe Vincent , bacteriolog [i epidemiolog francez,
profesor la Paris, 1862-1950.
] Sin.: infec]ie Vincent (v.).
ANGIOBLAST, s. n. / angioblaste, s. m. / angio-blast.
[Gr. angeion = vas; blastos = germen.] Ce-lul embrionar generatoare a
endoteliului cu destina]ie vascular\.
ANGIOBLASTOM, s. n. / angioblastome, s. m. / angioblastoma.
[Gr. angeion = vas; blastos = germen; -oma.] Sin.:
hemangioblastom (v.).
ANGIOCARDIOGRAFIE, s. f. / angiocardiogra-phie, s. f. / angiocardiography.
[Gr. angeion = vas; kardia = inim\; graphein = a
scrie.
] Înregis-trare, cu o caden] rapid\, a unei serii de radio-grafii ale cavit\]ilor inimii [i ale vaselor mari de la baza inimii, dup
injectarea unui *mediu de con-trast, intravenos sau direct în cavit\]ile cardiace drepte, cu ajutorul unei sonde introdus pe cale
venoas (cardioangiografie). În cazul
a. sau car-dioangiografiei selective, o parte din cavit\]ile car-diace, artera pulmonar sau
aorta sunt opacifiate exclusiv, prin injectarea
in situ a unui mediu de contrast, în cursul *cateterismului cardiac.
ANGIOCOLECISTIT|, s. f. / angiocholécystite, s. f. / angiocholecystitis.
[Gr. angeion = vas; kho-le = bil\; kystis = sac, vezic\, -
itã.]
Asocierea u-nei *angiocolite cu o *colecistit\.
ANGIOCOLECISTOGRAFIE, s. f. / angiocholécis-tographie, s. f. / angiocholecystography.
[Gr. angeion = vas; khole = bil\;
kystis
= sac, vezic\; graphein = a scrie.] Sin.: colangiografie (v.).
ANGIOCOLEGRAFIE, s. f. / angiocholégraphie, s. f. / angiocholegraphy.
[Gr. angeion = vas; khole = bil\; graphein = a scrie.]
Sin.: colangio-grafie (v.).
ANGIOCOLIT|, s. f. / angiocho lite, s. f. / cholan-gitis.
[Gr. angeion = vas; kolon = intestin gros;
-itã.]
Inflama]ia canalelor biliare, extra- sau intra-hepatice, `n mod obi[nuit din cauza unei obstruc]ii mai mult sau mai pu]in
complete a c\ilor biliare principale, cel mai frecvent asociat unei colecis-tite litiazice. Poate surveni [i `n cursul unei maladii
infec]ioase (ex.: `n cazul febrei tifoide).
ANGIOFLUOROGRAFIE, s. f. / angiofluorogra-phie, s. f. / angiofluorography.
[Gr. angeion = vas; spat fluor, pe care s-a observat
prima dat fe-nomenul de fluorescen]\, din lat.
fluor, -oris = curgere, fluor; gr. graphein = a scrie.] Procedeu de ob]inere a
imaginii fundului de ochi dup injec-]ia intravenoas de *fluorescein\. A. permite punerea în eviden] a vaselor retiniene [i
coroidie-ne.
ANGIOGENEZ|, s. f. / angiogenèse, s. f. / angio-genesis.
[Gr. angeion = vas; genesis = produce-re, de la gennan = a produce.]
Elaborarea de c re *endoteliul vascular a unor vase noi. Acest proces fiziologic este implicat [i în cre[terea unor tumori diverse
(ex.: în cancerul mamar) [i este stimulat de diverse *peptide angiogenice, fiind inhibat de *steroizi, *heparin [i *interferon.
ANGIOGENIN|, s. f. / angiogénine, s. f. / angio-genin.
[Gr. angeion = vas; gennan = a produce; -inã.] V. proteine angiogenice.
ANGIOGRAFIE, s. f. / angiographie, s. f. / angio-graphy.
[Gr. angeion = vas; graphein = a scrie.] *Radiografia vaselor sanguine
dup injectarea u-nui *mediu de contrast. V. angiografie numeric\.
ANGIOGRAFIE DIGITAL| / angiographie digitale / digital angiography. Sin.: angiografie numeric (v.).
ANGIOGRAFIE NUMERIC| / angiographi e nu-mérique / digital angiography. Procedeu radio-logic de examinare a vaselor
sanguine opacifiate cu un *mediu de contrast. Imaginea captat de o videocamer este transformat în semnal electric, apoi
convertit într-o serie de cifre de un calcu-lator (digitalizare sau digitizare). Imaginea este a-poi restituit\, cu accentuarea
contrastului vaselor opacifiate [i [tergerea umbrei ]esuturilor vecine. Avantaje: evitarea punc]iei [i a cateterismului ar-terial;
calitatea foarte bun a imaginii consecutiv tratamentului semnalelor la calculator. Sin.: angiografie digital\.
ANGIOKERATOM, s. n. / angiokératome, s. m. / angiokeratoma.
[Gr. angeion = vas; keras, ke-ratos = corn; -oma.] Leziune
caracterizat prin asocierea unei proliferi vasculare (*angiom sau *telangiectazie) cu o hiperplazie epidermic cu hiperkeratoz\.
Se disting mai multe forme cir-cumscrise sau difuze. V. [i boal Fabry.
ANGIOLOGIE, s. f. / angiologie, angéiologie, s. f. / angiology.
[Gr. angeion = vas; logos = [tiin]\.] Studiul vaselor [i al afec]iunilor
acestora.
ANGIOM, s. n. / angiome, s. m. / angioma.
[Gr. angeion = vas; -oma.] Tumor circumscris\, for-mat dintr-o aglomerare de vase
sanguine (
hem-angiom) sau limfatice (limfangiom). Cu localizare variabil\, a. este cel mai adesea de origine con-genital\.
ANGIOM STELAT / angiome stellaire, naevus vasculaire / spider angioma. Semn cutanat sub form de punct central de culoare
ro[u aprins, de la care pornesc arboriza]ii telangiectazice sub form de "pânz de p\ianjen".
ANGIOMATOZ|, s. f. / angiomatose, s. f. / angio-matosis.
[Gr. angeion = vas; -oma; -ozã.] Boal\, adesea congenital sau
genetic\, manifestat prin formarea de *angioame multiple cutanate, meningiene, retiniene etc. A. medulo-cutanat\, v. sindrom
Cobb.
ANGIOMATOZ| CEREBRAL| / angiomatose cé-rébrale / cerebral angiomatosis. Tip de a. carac-terizat prin prezen]a de
angioame multiple cal-cificate situate pe fa]a intern a craniului, în regiunile temporal [i occipital\. Se manifest prin a-riera]ie
mental [i, frecvent, prin crize de epilepsie.
ANGIOMATOZ| FACIO-RETINO-TALAMO-DIEN-CEFALIC| / angiomatose facio-rétino-thalamo-diencéphalique /
neuroretinoangiomatosis syndrome. Sin.: sindrom Bonnet-Blanc-De Chaume (v.).
ANGIOMATOZ| HEMORAGIC| FAMILIAL| / an-giomatos e hémorragique familiale / Rendu-Osler-Weber disease. Sin.: boal
Rendu-Osler (v.).
ANGIOMATOZ| MEDULO-CUTANAT| / angio-mato se médullo-cutanée / Cobb’s syndrome. Sin.: sindrom Cobb (v.).
ANGIOMATOZ| RETINOCEREBELOAS| / an-giomatose réti no-cérébelleuse / retinocerebel-lar angiomatosis. V. boal Lindau.
| |

135. 135
ANGIOMIOM, s. n. / angiomyome, s. m. / angio-myoma. [Gr. angeion = vas; mys, myos = mu[chi; -oma.] Tumor benign
format din fibre musculare netede [i numeroase vase.
ANGIOMIONEURINOM, s. n. / angioneuromy-ome, s. m. / angiomyoneuroma.
[Gr. angeion = vas; mys, myos = mu[chi;
neuron = nerv; -oma.] Sin.: tumor glomic (v.).
ANGIONECROZ|, s. f. / angionécrose, s. f. / an-gionecrosis.
[Gr. angeion = vas; nekrosis = mor-tificare, de la nekros =
moarte.
] *Necroza pere]ilor unui vas.
ANGIOPATIE, s. f. / angiopathie, s. f. / angiopa-thy.
[Gr. angeion = vas; pathos = boal\.] Denu-mire generic pentru afec]iunile
vasculare.
ANGIOPLASTIE, s. f. / angioplastie, s. f. / angio-plasty.
[Gr. angeion = vas; plastos = modelat, de la plassein = a forma, a
modela.
] Procedeu chi-rurgical de refacere a continuit\]ii sau de remode-lare a unui vas. Poate consta în sutur\, dezob-struc]ie,
dilatare.
ANGIOPLASTIE TRANSLUMINAL| PERCUTAN| / angioplasti e transluminale percutanée / per-cutaneous transluminal
angioplasty. Procedeu de dilatare a unei artere `ngustate cu ajutorul unei sonde cu balona[.
ANGIOSARCOM, s. n. / angiosarcome, s. m. / angiosarcoma.
[Gr. angeion = vas; sarx, sarkos = carne; -oma.] *Sarcom
rezultat prin proliferare celular derivat din elementele conjunctive ale vaselor sanguine.
ANGIOSCOP, s. n. / angioscope, s. m. / angio-scope.
[Gr. angeion = vas; skopos = observator, de la skopein = a vedea, a
examina.
] *Fibroscop adaptat pentru examenul intravascular.
ANGIOSCINTIGRAFIE, s. f. / angioscintigraphie, s. f. / angioscintigraphy.
[Gr. angeion = vas; lat. scintilla = scânteie; gr.
graphein = a scrie.] Stu-diu scintigrafic al inimii [i vaselor mari cu ajutorul unui radioizotop emi] or de radia]ii γ (ex.:
99m
Tc)
introdus `n circula]ia sanguin prin injectare. Sin.: gama-angiografie.
ANGIOSPASM, s. n. / angiospasme, s. m. / an-giospasm.
[Gr. angeion = vas; spasmos = con-trac]ie.] Contrac]ie spasmodic a
arterelor, cu *is-chemie local [i cre[terea presiunii arteriale în ca-zul vaselor mari.
ANGIOSPASTIC, adj. / angiospastique, adj. / an-giospastic.
[Gr. angeion = vas; lat. spasticus, gr. spastikos = care trage
`n\untru, de la gr.
span = a trage.] Despre o boal care se `nso]e[te de spas-me vasculare (*angiospasme).
ANGIOSTENOZ|, s. f. / angiosténose, s. f. / an-giostenosis.
[Gr. angeion = vas; stenosis = strâmtare, `ngustare, de la stenos =
strâmt, `n-gust.
] ~ngustare a vaselor sanguine.
ANGIOSTOMIE, s. f. / angiostomie, s. f. / angio-stomy.
[Gr. angeion = vas; stoma, -atos = gur\.] Deschidere chirurgical a unui
vas sanguin, în scopul introducerii unei sonde sau ca prim timp într-o opera]ie plastic\.
ANGIOTENSINAZ|, s. f. / angiotensinase, s. f. / angiotensinase.
[Gr. angeion = vas; lat. tensus, de la tendere = a `ntinde, a
`ncorda;
-inã; -azã.] Enzim proteolitic prezent în mod normal în sânge [i în diferite ]esuturi. A. provoac inactiva-rea prin
hidroliz a *angiotensinei II.
ANGIOTENSIN|, s. f. / angiotensine, angioto-nine, hypertensine, s. f. / angiotensin, angioto-nin, hypertensin.
[Termenul a rezultat
din dou sin. anterioare:
angiotonin [i hipertensinã; din gr. angeion = vas; lat. tensus, de la tendere = a `ntinde, a `ncorda;
-inã
.] Produs al ac]iunii *reni-nei asupra *angiotensinogenului. Au fost descrise mai multe a.: 1) A. I este un decapeptid care, sub
ac]iunea *enzimei de conversie, se transform în-tr-un octapeptid (aminoacizii 1-8 ai a. I) denumit a. II. 2)
A. II este cel mai
puternic vasopresor cunos-cut, care stimuleaz secre]ia de aldosteron a su-prarenalei [i exercit\, de asemenea, o ac]iune la
nivelul sistemului nervos central [i periferic. A. II posed receptorii specifici AT
1 [i AT
2 (cu sub-tipuri). 3) A. III, heptapeptid
(aminoacizii 2-8 ai a. I), rezult din a. II sub ac]iunea aminopeptidazei A [i ac]ioneaz tot prin intermediul receptorilor AT
1 [i AT
2. 4)
A. IV, hexapeptid (aminoacizii 3-8 ai a. I), rezult din a. III [i ac]ioneaz prin intermediul receptorilor AT
4. V. [i tab. const.
endocrinol.
ANGIOTENSINOGEN, s. m. / angiotensinogène, s. m. / angiotensinogen.
[Gr. angeion = vas; lat. tensus, de la tendere = a
întinde, a încorda; -
inã; gr. gennan = a produce.] Alfa-2-globulin de origine hepatic\, element precursor al *angiotensinei.
ANGOAS|, s. f. / angoisse, s. f. / anguish.
[Fr. angoisse, din lat. angustia = loc strâmt, îngust.] 1) Senza]ie de constric]ie în
regiunea epigastric\, cu jen respiratorie [i cardiac\, accelerarea respi-ra]iei [i pulsului, stare de r\u general. Aceste re-ac]ii,
considerate de origine neurovegetativ\, a-companiaz formele severe de *anxietate. 2) În filosofia existen]ial (existen]ialism):
stare de ne-lini[te care rezult la fiin]a uman fie din libertatea sa [i presentimentul gre[elii posibile (Kierkega-ard), fie din
insecuritatea sa la amenin]area Nean-tului (Heidegger).
ANGOR ABDOMINAL / angor abdominal / angor abdominalis.
[Lat. angor, -oris = sufocare; ab-domen, -inis: posibil de la
abdere = a ascunde, a t\inui [i omen, -minis = prevestire.] 1) Durere ab-dominal paroxistic [i angoasant\, observat în
aortita abdominal\. Sin.: angin\ abdominal\. 2) Criz dureroas cu sediul în regiunea median a abdomenului, survenind în
general dup mese, determinat de o insuficien] circulatorie intermitent a intestinului. Insuficien]a circulatorie este provocat de
ateroscleroza obliterant a originii arterei mezenterice superioare, asociat frecvent cu stenoza trunchiului celiac [i a arterei
mezenterice inferioare. Evolu]ie, uneori for]at\, prin *ca[e-xie sau infarct intestinal. Var.: a. abdominalis. Sin.: angin intestinal\,
angor intestinal.
ANGOR ABDOMINALIS. Var. pentru angor abdo-minal (v.).
ANGOR INTESTINAL / angor intestinal / angor intestinalis.
[Lat. angor, -oris = sufocare; intestinum = intestin, de la
intestinus = interior.] V. angor abdominal (2).
ANGOR PECTORIS / angor pectoris / angor pectoris.
[Lat. angor, -oris = sufocare; pectus, -oris = piept.] Sin.: angin pectoral
(v.).
ÅNGSTRÖM, s. m. / Ångström, s. m. / Ångström.
[Anders Jens Ångström, fizician [i astronom suedez, 1814-1874. ] Unitate de
lungime egal cu
10
-10
m sau 0,1 nm. Simbol: Å. Conform SI, se re-comand înlocuirea sa cu unitatea nanometru, e-gal cu 10
-9
m.
ANGUILLULA, s. f. / anguillule, s. f. / anguillula.
[Lat. anguilla = ]ipar, de la anguis = [arpe.] Sin.: Strongyloides (v.).
ANGULUS, s. n. / angle, s. m. / angulus, angle.
[Lat. angulus = unghi, col].] Sin.: unghi (v.).
ANHIDRAZ|, s. f. / anhydrase, s. f. / anhydrase.
[Gr. an - priv.; hydor, hydatos = ap\; -azã.] En-zim care catalizeaz
scoaterea apei dintr-un compus.
ANHIDRAZ| CARBONIC| / anhydrase carbo-nique / carbonic anhydrase. Carboanhidraz\, enzim care scindeaz reversibil acidul
carbonic în CO
2 [i ap\. Are M
r de circa 30 kDa [i rol e-sen]ial în men]inerea echilibrului acidobazic. Este prezent în cantitate mare
în eritrocite, unde contribuie la procesele de transport [i transfer ale CO
2. În anemiile hemolitice, ca o consecin] a he-molizei, se
acumuleaz în plasma sanguin [i trece în urin\, deoarece are M
r relativ mic\.
ANHIDRID| CARBONIC| / anhydride carbo-nique / carbonic anhydride. Bioxid de carbon (v.).
ANHIDROTIC, adj., s. n. / anhidrotique, adj., s. m. / anhidrotic.
[Gr. an - priv.; hidros = transpi-ra]ie.] (Medicament) care
diminueaz secre]ia su-doral\.
ANHIDROZ|, s. f. / anhidrose, s. f. / anhidrosis.
[Gr. an - priv.; hidros = transpira]ie; -ozã.] Ab-sen]a sau insuficien]a
transpira]iei. Poate fi ana-tomic (congenital sau dobândit), ori func]iona-l (în diferite boli).
ANHIST, adj. / anhiste, adj. / anhistic, anhistous.
[Gr. an - priv.; histos = ]es ur\, ]esut.] Sin.: ace-lular (v.).
ANICTERIC, adj. / anictérique, adj. / anicteric.
[Gr. an - priv.; ikteros = g\lbenare, icter.] Care nu se `nso]e[te de *icter.
ANILIN|, s. f. / aniline, s. f. / aniline.
[Germ. Anilin, de la Anil = indigo, `n arab -al-nil.] Lichid uleios toxic, incolor, cu formula
C
6H
5NH
2, ob]inut `ndeosebi din nitrobenzen. A. este utilizat ca baz pentru ob]inerea de numero[i deriva]i utiliza]i `n calitate de
coloran]i `n industria textil\, `n fabricarea de cerneluri [i vopsele, ca [i `n microscopia optic\. V. [i anilism.

136. 136
ANILINGUS, s. n. / anilingus, s. m. / anilingus. [Lat. anus = [ezut; lingere = a linge.] Abera]ie sexual constând în excitarea
anusului cu limba sau cu buzele.
ANILISM, s. n. / anilisme, s. m. / anilism.
[Germ. Anilin, de la Anil = indigo, `n arab -al-nil;
-
ism.] Intoxica]ie cu anilin\, produs aromatic utilizat ca baz pentru numero[i coloran]i. Poate fi profesional sau accidental\,
acut sau cronic\, [i se manifest prin fenomene nervoase, hematologice (anemie) [i tulburi digestive.
ANIMAL, adj., s. n. / animal, adj., s. m. / animal.
[Lat. animal = fiin] vie, animal, de la anima = suflet, r\suflare.] 1) Organism
viu, având senza]ii, mi[ci voluntare [i necesitând pentru existen] oxigen [i hran organic\. 2) Care apar]ine orga-nismelor.
Animalele constituie o surs important de modele experimentale: a)
a. de control, care a fost tratat în condi]ii asem oare celui
supus experimentii; b)
a. lui Houssay, cuia i s-au ex-tirpat hipofiza [i pancreasul; c) a. hiperfagic, cu nucleul ventromedian al
hipotalamusului distrus; d)
a. spinal, cu m\duva spinii sec]ionat\, deci f comunicare cu creierul; e) a. transgenic, v. transgenic.
ANION, s. m. / anion, s. m. / anion.
[Gr. ana = în sus; ion = migrator, c\l or, de la ienai = a mer-ge.] Ion înccat electric negativ.
În cursul electro-lizei, a. se deplaseaz spre anod.
ANIZEICONIE, s. f. / aniséiconie, s. f. / aniseiko-nia.
[Gr. an - priv.; isos = egal; eikon, -onos = i-magine.] Inegalitate a imaginilor
percepute de fie-care din cei doi ochi. Se deosebesc: 1)
A. fiziolo-gic\, din cauza distan]elor diferite ale aceluia[i o-biect fa] de
cele dou retine, de valoare mic\, imperceptibil\, cu rol în vederea stereoscopic\. 2)
A. patologic\ reprezint consecin]a unei
inegalit\]i de refrac]ie între cei doi ochi. Ant.: izeiconie.
ANIZOCITOZ|, s. f. / anisocytose, s. f. / aniso-cytosis.
[Gr. an - priv.; isos = egal; kytos = celu-l\; -ozã.] 1) Inegalitate a
diametrelor celulare pen-tru un tip celular definit. 2) În particular, eterogeni-tate a diametrelor hematiilor pe frotiul sanguin (ex.:
coexisten]a de *macrocite [i *microcite, cu a-platizarea *curbei Price-Jones).
ANIZOCORIE, s. f. / anisocorie, s. f. / anisocoria.
[Gr. an - priv.; isos = egal; kore = pupil\.] Inega-litate pupilar\. Ant.: *izocorie.
ANIZOCROMIE, s. f. / anisochromie, s. f. / aniso-chromia.
[Gr. an - priv.; isos = egal; khroma, -atos = culoare.] Inegalitate a
colora]iei globulelor ro[ii.
ANIZOFORIE, s. f. / anisophorie, s. f. / anisopho-ria.
[Gr. an - priv.; isos = egal; phorein = a se sim]i, a se comporta.] *Strabism
latent.
ANIZOMETROPIE, s. f. / anisométropie, s. f. / an-isometropia.
[Gr. an - priv.; isos = egal; metron = m\sur\; ops, opos = v\z,
vedere.
] *Ametropie a-simetric\: viciu de refrac]ie cu form [i grad diferit la cei doi ochi.
ANIZOTROP, adj. / anisotrope, adj. / anisotropic.
[Gr. an - priv.; isos = egal; trope = întoarcere, de la trepein = a `ntoarce.] Cu
referire la un corp care prezint proprietatea de anizotropie (v.).
ANIZOTROPIE, s. f. / anisotropie, s. f. / anisotro-pia.
[Gr. an - priv.; isos = egal; trope = `ntoarcere, de la trepein = a
`ntoarce
.] Calitate a unor corpuri cu structur intern ordonat (ex. ideal cristalele, cu excep]ia celor din sistemul cubic) de a
prezenta o varia]ie a propriet\]ilor lor fizice (coeziune, dilatabilitate, conductivitate electric\, rezisten] la trac]iune, vitez de
propagare a sunetului, a luminii etc.) `n func]ie de direc]ie. A. poate fi observat [i `n cazul unor structuri biologice cu un grad de
ordonare molecular\.
ANKILOSTOMIAZ|. Var. pentru anchilostomiaz (v.).
ANKIRIN|, s. f. / ankyrine, s. f. / ankyrin.
[Gr. ankyra = ancor\; -inã.] Protein globular (200 kDa) care leag *spectrina cu
proteinele membra-nare integrale (*banda III) la nivelul membranei plasmatice eritrocitare. Se g\se[te în banda (4.1) la analiza
proteinelor membranare prin *electrofo-rez în gel de poliacrilamid\.
ANOD, s. m. / anode, s. f. / anode.
[Gr. ana = în sus; hodos = cale, drum.] Electrod pozitiv.
ANODIN, adj. / anodin, -e, adj. / anodyne.
[Gr. an - priv.; odyne = durere.] Despre remediile destina-te s calmeze durerea [i care
nu ac]ioneaz asupra cauzei unei anumite boli. Prin extensie, indo-lor, benign, nepericulos [i, uneori, ]inând seama de sensul
curent al cuvântului, f importan]\, f\-r urmi.
ANODON}IE, s. f. / anodontie, s. f. / anodontia.
[Gr. an -priv; odous, odontos = dinte.] Absen]a complet a din]ilor temporari [i a
din]ilor perma-nen]i, asociat uneori cu *displazia ectodermic ereditar\, manifestat prin hipotricoz [i hipohi-droz\.
ANOFEL, s. m. / Anopheles, s. m. / Anopheles.
[Gr. anopheles = v \m or.] Gen de insecte (]ân]ari) Diptere, Nematocere, care
apar]in sub-familiei
Anofeline (Anophelinae). Include un nu-m mare de specii de ]ân]ari (circa 300). Feme-lele (hematofage) sunt
vectoare, prin în]ep uri, ale unor agen]i infec]io[i: arbovirusuri,
Wuchereria bancrofti,, diferite tipuri de *Plasmodium (falcipa-rum,
vivax
, malariae [i ovale).
ANOFTALMIE, s. f. / anophtalmie, s. f. / anoph-thalmos.
[Gr. an - priv.; ophthalmos = ochi.] Ab-sen]a congenital a ambilor ochi,
spre deosebire de *monoftalmie, care înseamn absen]a conge-nital a unui ochi.
ANOMALIE, s. f. / anomalie, s. f. / abnormality, anomaly.
[Lat., gr. anomalia = neregularitate, din lat. anomalus, gr. anomos =
neregulat (
an - priv.; nomos = obicei având for] de lege).] Modi-ficare patologic\, congenital\ sau dobândit\, îndeosebi a formei
sau structurii unei forma]iuni a-natomice [i, prin extensie, [i a pozi]iei acesteia. Limita între normalitate [i a. este uneori conven-
]ional\. S-a propus s se considere a. varia]iile u-nui caracter situate în afara intervalului m
± 2T (m fiind valoarea medie a
caracterului [i T abaterea standard, determinate pe un e[antion reprezen-tativ din popula]ie). Devierile superioare lui m + 2T ar fi
a. prin exces, iar cele inferioare lui m - 2T, a. prin defect. A. situate în afara intervalului m ± 3T pot fi denumite varia]ii singulare, iar
cele situate în afara intervalului m
± 4T, monstruozit\]i.
ANOMALIE CROMOZOMIAL| / anomalie ch ro-mosomique / chromosome anomaly. Sin.: abe-ra]ie cromozomial (v.).
ANOMALIE TIP DALTON / anomalie du type Dalton / anomaly type Dalton.
[John Dalton, chimist, fizician [i naturalist englez,
profesor la Manchester, care a studiat [i daltonismul, de care el `nsu[i suferea, 1766-1844.
] Sin.: protanopie (v.).
ANOMIE, s. f. / anomie, s. f. / anomia.
[Gr. 1) an - priv.; onoma, -atos = denumire; 2) a - priv.; nomos = obicei având for] de
lege.
] 1) Form de *afazie în care pacientul este incapabil s denu-measc obiectele, cu p\strarea capacit\]ii de a le recunoa[te [i
utiliza. 2) Absen]a respectului pentru legi [i reguli specifice diferitelor institu]ii. În acest caz, a. este expresia unui dezechilibru
psihopatic. V. psihopatie.
ANONICHIE, s. f. / anonychie, s. f. / anonychia.
[Gr. an - priv.; onyx, -ykhos = unghie.] Absen]a tuturor unghiilor sau a unora
dintre acestea, de o-bicei *congenital [i *familial\.
ANOPIE, s. f. / anopie, s. f. / anopia.
[Gr. an - priv.; ops, opos = v\z, vedere.] Termen relativ vag cu urm oarele semnifica]ii:
1) Absen]a sau starea rudimentar (malforma]ii) a ochilor. 2) Absen]a ve-derii. 3) Uneori sin. cu hipermetropie (v.).
ANOPSIE, s. f. / anopsie, s. f. / anopsia.
[Gr. an - priv.; opsis = vedere, aspect.] *Cecitate temporar care apare în cursul varia]iilor
rapide de vitez (cre[tere sau reducere) sau în cursul acroba]iilor.
ANOREXIA NERVOSA / anorexia nervosa / anorexia nervosa. Sin.: anorexie mental (v.).
ANOREXIE, s. f. / anorexie, s. f. / anorexia.
[Gr. an - priv.; orexis = apetit.] Diminuare marcat sau pierdere a apetitului. V.
anorexie mental\.
ANOREXIE MENTAL| / anorexie mentale / hys-teric apepsia, anorexia nervosa. Diminuare sau abolire a alimenta]iei prin refuzul
hranei sau pier-derea apetitului, observat la bolnavii cu tulburi psihopatice, `n *isterie sau `n rela]ie cu un conflict familial. Apare
îndeosebi la tinerele între 15 [i 20 de ani determinând amenoree [i sc\dere în greutate care poate ajunge la *ca[exie. Este de o
rezisten] extrem de mare la tratamente. Evolu]ie imprevizibil\, dependent de contextul familial. Se sus]ine c a. m. ar putea fi în
rela]ie cu *sindromul Simmonds. Sin.:
anorexia nervosa.
ANOREXIGEN, adj., s. n. / anorexigène, adj., s. m. / anorexiant.
[Gr. an - priv.; orexis = apetit; gennan = a produce.] 1) Care
diminu apetitul. 2) Medicament destinat reducerii senza]iei de foa-me, utilizat în cura de slire cu precau]iile de rigoare.

137. 137
ANORGANIC, adj. / anorganique, adj. / inorga-nic. [Gr. an - priv.; lat. organicus, gr. organikos = referitor la un instrument, de
la lat.
organum, gr. organon = instrument, ma[in\.] 1) Element chimic neinclus într-o molecul ce con]ine carbon. Ex.: fosfor a.
sau mineral. 2) Fenomen ce apare independent de o leziune a unui organ. Ex.: un suflu detectat la ausculta]ia inimii care exist
f leziuni orificiale sau miocardice.
ANORHIDIE, s. f. / anorchidie, s. f. / anorchia.
[Gr. an - priv.; orkhis, -idos = testicul.] Absen]a congenital a ambelor testicule la
un subiect cu cariotip XY. V. [i monorhidie.
ANORMAL, adj. / anormal, -ale, -aux, adj. / ab-normal, anomalous.
[Lat. ab = îndeptat de; norma = regul\.] Care este contrar
regulilor, nor-melor admise; care se îndepteaz de la ceea ce este considerat *normal.
ANOSMIE, s. f. / anosmie, s. f. / anosmia.
[Gr. an - priv.; osme = miros.] Absen]a sim]ului odoratului (mirosului). Poate fi periferic
(leziuni la nivelul zo-nei olfactive) sau central (leziuni ale scoar]ei ce-rebrale).
ANOSODIAFORIE, s. f. / anosodiaphorie, s. f. / anosodiaphoria.
[Gr. a - priv.; nosos = boal\; diaphoria = diferen]\.] Indiferen]
afectiv pe ca-re un subiect o manifest fa] de o stare patolo-gic proprie. De[i ar putea prezenta interes, ter-menul este pu]in
utilizat, cel mult în cadrul *sindro-mului Babinski. V. [i anosognozie.
ANOSOGNOZIE, s. f. / anosognosie, s. f. / ano-sognosia.
[Gr. a - priv.; nosos = boal\; gnosis = percepere, cunoa[tere, de la
gnonai = a cunoa[te.] Termen ce desemneaz ignorarea sau nerecu-noa[terea de c re un bolnav a tulburilor sale. A. este
foarte frecvent în cazul alterii func]iilor denumite simbolice:, *afazie Wernicke, *agnozie vizual\, hemiplegie stâng în cadrul
*sindromului Babinski, *hemianopsie etc.
ANOVULA}IE, s. f. / anovulation, s. f. / anovu-lation.
[Gr. an - priv.; lat. [tiin]ific ovulum = ou mic, dim. de la ovum = ou.]
Absen]a *ovula]iei.
ANOXEMIE, s. f. / anoxémie, anoxyemie, s. f. / anox(a)emia.
[Gr. an - priv.; oxys = acru, oxigen; haima, -atos = sânge.]
Diminuarea cantit\]ii de o-xigen transportat de sângele arterial. Se traduce prin sc\derea aportului de oxigen la ]esuturi (ano-xie
tisular\ r (anoxie viscera-l\ e foarte diverse: 1) Comunicare a-normal între sistemul arterial [i
cel venos (car-diopatii congenitale). 2) Diminuarea hematozei (debit pulmonar redus ca urmare a unei obstruc]ii a c\ilor respiratorii
sau a unei atingeri pulmonare). 3) ~ncetinirea circula]iei (staz\, sincop cardiac\). 4) Inhalarea unor gaze toxice, diminuarea oxige-
nului atmosferic (ex.: la altitudine).
ANOXIE, s. f. / anoxie, s. f. / anoxia.
[Gr. an - priv.; oxys = acru, oxigen.] Lipsa aportului de oxi-gen la nivelul ]esuturilor (de obicei
localizat), consecin] a *anoxemiei sau a opririi circula]iei la nivelul vaselor sanguine care irig zona afectat\.
ANSA HENLE / anse de Henle / loop of Henle.
[Friedrich Gustav Jakob Henle , anatomist german, profesor la Zürich,
Heidelberg [i Göttingen, 1809-1885.
] V. tub urinifer [i nefron.
ANS|, s. f. / anse, s. f. / loop. NA: ansa, pl. an-sae.
[Lat. ansa = toart\, bucl\, inel.] 1) Structur anatomic în form de bucl sau
inel. 2) În bac-teriologie, fir metalic (platin\ fixat pe o tij metalic\, utilizat pentru îns\mân-]area mediilor de
cultur cu bacterii.
ANS| INTESTINAL| / anse intestinale / intesti-nal loop. Fiecare dintre cele 15-16 curburi, în for-m de U, pe care le descriu jejunul
[i ileonul. A. i. sunt cuprinse între cele dou foi]e ale mezente-rului, care le servesc, la nivelul p]ii lor concave, ca mijloc pentru
inser]ie [i le furnizeaz nervi [i vase sanguine. Marginea convex a a. i. este liber în interiorul cavit\]ii abdominale.
ANTAGONISM, s. n. / antagonisme, s. m. / anta-gonism.
[Gr. antagonisma = pozi]ie, de la anti = contra, agonizomai = a
lupta [i
agon = lupt\.] Opozi]ie reciproc între dou ac]iuni ale unor si-steme, organe, fenomene sau substan]e. Prin a. se
diminueaz sau se anuleaz efectele unor ac-]iuni. Tipuri de a.: 1)
A. competitiv: diminuarea sau anularea efectelor unei substan]e
(ex.: medica-ment sau molecul hormonal endogen\ substan]\. A. rezult prin competi]ia de legare la acela[i tip
de receptor, activat de prima [i inactivat sau blocat de a doua substan]\. Lega-rea se produce conform *legii maselor, ceea ce
înseamn c se va exprima efectul substan]ei cu concentra]ia molecular mai mare. 2)
A. medica-mentos: ac]iunea a dou
medicamente adminis-trate împreun\, ce poate avea ca rezultat diminu-area, anularea sau inversarea efectelor lor. Se produce
prin mecanisme diferite: chimic de neu-tralizare, biochimic, a. competitiv sau necompeti-tiv. 3)
A. microbian: rela]ie în care o
specie micro-bian exercit o ac]iune defavorabil asupra une-ia sau mai multor specii microbiene, cu care este asociat\. 4)
A.
necompetitiv
: reac]ie prin care se împiedic o etap care precede formarea com-plexului *agonist-*receptor.
ANTAGONIST, adj., s. m. / antagoniste, adj., s. m. / antagonist.
[Gr. antagonistes = oponent, de la anti = contra, agonistes =
lupt or.
] 1) Despre un mu[chi a cui ac]iune este opus ac]iunii altui mu[chi. 2) Despre un sistem, organ, fenomen sau
substan] care se opun unei anumite ac]iuni. 3) Substan] care, de[i se leag la un *receptor, nu declan[eaz reac]iile de r\spuns
celular.
A. com-petitivi sau blocan]i împiedic accesul *agoni[tilor la receptori. Între cele dou extreme, agoni[ti [i a., exist un
spectru larg de agoni[ti [i
a. par]iali, ce declan[eaz r\spunsuri de intensitate sc\zut\.
ANTAGONI{TI DE CALCIU / antagonistes de cal-cium / calcium antagonists. Sin.: blocante de canale calcice (v.).
ANTALGIC, adj., s. n. / antalgique, adj., s. m. / antalgic.
[Gr. anti = contra; algos = durere.] Care calmeaz durerea. Ex.: pozi]ie a.,
tratament a. Medicament cu aceast proprietate.
ANTE MORTEM.
[Lat. ante = înainte; mort, -rtis = moarte.] Locu]iune latin semnificând `nainte de *moarte.
ANTE PARTUM.
[Lat. ante = înainte; partus = na[tere, de la parere = a na[te.] Locu]iune latin semnificând `nainte de *travaliu.
ANTEBRA}, s. n. / avant-bras, s. m. / forearm. NA: antebrachium.
[Lat. ante = înainte; lat. brachium, gr. brakhion, -onos =
bra].
] Segment al membrului superior cuprins între cot [i pumn.
ANTECEDENTE, s. n. pl. / antécédents, s. m. pl. / history.
[Lat. antecedens, -ntis = antecedent, de la antecedere = a preceda
(
ante = `nainte; ce-dere = a merge.] Toate faptele sau circumstan]ele anterioare unei boli [i care privesc: 1) starea de s ate a
subiectului examinat (
a. personale); 2) a. familiei sale (a. familiale); 3) a. ascenden]ilor s\i (a. ereditare sau eredocolaterale).
ANTEFLEXIE, s. f. / antéflexion, s. f. / ante-flexion.
[Lat. ante = înainte; flexio, -onis = îndo-ire, de la flectere = a îndoi.] 1)
Curbur anterioar exagerat a unui organ sau segment de organ. 2) Exagerarea anormal a *anteversiei uterine, astfel încât axul
corpului uterin, prea flectat înainte, for-meaz un unghi ascu]it cu axa colului.
ANTEHELIX, s. n. / anthélix, s. m. / anthelix, antihelix. NA: anthelix.
[Lat. ante = înainte; gr. helix = spiral\.] Proeminen]a curb a
pavilionului urechii, situat anterior fa] de *helix.
ANTEHIPOFIZ|, s. f. / antéhypophyse, s. f. / an-terior pituitary. NA: pars distalis adenohypo-physeos.
[Lat. ante = înainte; gr.
hypo = sub; physis = cre[tere, de la phyein = a cre[te.] V. hipo-fiz\.
ANTENATAL, adj. / anténatal, adj. / antenatal.
[Lat. ante = înainte; natalis = de na[tere, de la natus = n\scut [i nasci = a se
na[te.
] Care precede *na[terea.
ANTEPOZI}IE, s. f. / antéposition, s. f. / antepo-sition.
[Lat. ante = înainte; positio, -onis = pu-nere, de la ponere = a pune.]
Deplasare global a unui organ *anterior. Ex.: a. uterului înseamn de-plasarea înainte a uterului întreg, care conserv curbura sa
normal\. Pentru compara]ie, v. ante-flexie [i anteversie.
ANTERIOR, adj. / antérieur, -e, adj. / anterior.
[Lat. anterior = mai înainte, comparativ de la ante = `nainte.] În anatomie, termen
prin care se precizeaz pozi]ia unei forma]iuni situate înaintea planului frontal. Sin. par]ial: ventral.
ANTEROGRAD, adj. / antérograde, adj. / antero-grade.
[Lat. anterior = mai înainte, comparativ de la ante = înainte; gradus =
pas, treapt\, de la
gradi = a merge, a înainta.] 1) Mi[care în sens anterior. 2) Care se produce de la un moment dat. Ex.: amnezie
a.
ANTEVERSIE, s. f. / antéversion, s. f. / antever-sion.
[Lat. ante = înainte; versum, de la vertere = a întoarce.] 1) Devia]ie
anterioar\, prin flectare, a unor organe fa] de pozi]ia lor anatomic nor-mal\. 2) Termenul este utilizat frecvent cu referire la
orientarea normal a uterului, al cui corp este flectat înainte [i formeaz un unghi de 100-120
0
cu axa colului.

138. 138
ANTIACID, adj., s. n. / antiacide, adj., s. m. / an-tacid. [Gr. anti = contra; lat. acidus = acru.] 1) Care se opune acizilor. 2)
Medicament cu aceast proprietate, exercitat `ndeosebi la nivelul *acidi-t\]ii gastrice. V. [i antiulceros.
ANTIAGREGANT, adj., s. n. / antiagrégant, adj., s. m. / antisludge.
[Gr. anti = contra; lat. aggre-gare = a aduna la un loc.] 1)
Care se opune for-mii de *agregate de globule ro[ii sau de trom-bocite `n vase. 2) Substan] dotat cu aceast proprietate. V. [i
agregarea eritrocitelor [i a pla-chetelor.
ANTIALERGIC, adj., s. n. / antiallergique, adj., s. m. / antiallergic.
[Gr. anti = contra; allos = altul ergon = lucru, ac]iune, de la
ergein = a lucra.] (Medicament) care se opune mai mult sau mai pu]in complet manifestilor generale, cutanate, pulmonare sau
sanguine, determinate de *alergie.
ANTIAMARIL, adj. / antiamaril, adj. / antiamaril.
[Gr. anti = contra; spaniol amarillo = galben.] Care se opune *febrei galbene.
ANTIANDROGEN, adj. / antiandrogène, adj. / antiandrogen.
[Gr. anti = contra; aner, andros = bbat; gennan = a produce.]
Care se opune ac]i-unii *hormonilor androgeni.
ANTIANGINOS, adj., s. n. / antiangineux, -euse, adj., s. m. / antianginal.
[Gr. anti = contra; lat. angina = sufocare, de la angere
= a strânge, a su-foca, sau gr. ankein = a sugruma.] 1) Care se o-pune *anginei pectorale. 2) Medicament pentru tratamentul
*insuficien]ei coronariene.
ANTI-ANTICORP, s. m. / anti-anticorps, s. m. / antiantibody.
[Gr. anti = contra; anti = contra; lat. corpus, -oris = corp.] Anticorp
capabil s inte-rac]ioneze cu proteinele plasmatice [i, deci, cu anticorpii.
ANTIARITMIC, adj., s. n. / antiarythmique, adj., s. m. / antiarrhythmic.
[Gr. anti = contra; a - priv.; lat. rhythmus, gr. rhythmos
= ritm.
] 1) Care se opune tulburilor de ritm cardiace. Ex.: medica-ment a. 2) Denumire generic a medicamentelor cu aceast
ac]iune. Pe baza efectelor celulare, [i nu a ac]iunii clinice, se disting patru grupe de a.: a) stabilizante sau anestezice ale
membranei, cu efecte asupra poten]ialului de ac]iune sau asupra perioadei refractare efective; b) cea mai mare parte a
*betablocantelor adrenergice; c) medica-mente care scad fluxul celular al potasiului; d) o serie de inhibitori de calciu. V. canal de
calciu, ca-nal de potasiu, canal de sodiu.
ANTIBACTERIAN, adj., s. n. / antibactérien, -enne, adj., s. m. / antibacterial.
[Gr. anti = con-tra; bakterion, dim. de la bakteria
= baston.] (Substan]) care are ac]iune *bactericid sau *bacteriostatic\. V. [i antibiotic, antiseptic, dezin-fectant.
ANTIBIOGRAM|, s. f. / antibiogramme, s. m. / antibiogram.
[Gr. anti = contra; bios = via]\; gramma = înscriere.] Studiul in vitro
al ac]iunii u-nei serii de antibiotice asupra unei su[e bacteri-ene (cultivate pe mai multe discuri de geloz\ minarea
sensibilit\]ii bacteriilor la antibioticele în cauz\, în vederea stabilirii antibio-ticului cel mai potrivit pentru tratamentul bolii pro-vocate
de microbul respectiv. Se alege, evident, antibioticul care inhib cel mai intens dezvoltarea germenului.
ANTIBIOTERAPIE, s. f. / antibiothérapie, s. f. / antibiotics therapy.
[Gr. anti = contra; bios = via]\; therapeia = tratament, de la
therapeuein = a `ngriji.] Termen generic care define[te un tratament cu *antibiotice.
ANTIBIOTIC, adj., s. n. / antibiotique, adj., s. m. / antibiotic.
[Gr. anti = contra; bios = via]\.] 1) Care se opune vie]ii, îndeosebi cu
referire la me-dicamentele care împiedic dezvoltarea anumitor microorganisme. 2) Denumire generic a unor substan]e naturale
produse de c re unele mi-croorganisme, ca [i a analogilor sintetici ai aces-tora, capabile s împiedice dezvoltarea bacteriilor
(*bacteriostatice) sau s le distrug (*bactericide). În ultima perioad\, s-au dezvoltat
a. de sintez\. În func]ie de formula chimic\,
mecanismul de ac]iu-ne [i efectele clinice, a. sunt grupate în familii: be-talactamine, aminoglicozide, tetracicline, polipepti-de,
macrolide, rifampicine, glicopeptide, nitroimi-dazoli, deriva]i de oxichinolein\, antituberculoase, antifungice, antimitotice,
antibiomimetice.
ANTIBIOTICE POLIPEPTIDICE / polypeptides, s. m., pl. / polypeptide antibiotics. Familie de *an-tibiotice produs de bacterii din
genul
Bacillus. Ac-]ioneaz prin distrugerea membranei bacteriene. Sunt eficiente `ndeosebi `mpotriva germenilor Gram-negativi.
Din aceast familie fac parte: *ba-citracina, *gramicidina [i *polimixinele.
ANTICANCEROS, adj., s. n. / anticancéreux, -euse, adj., s. m. / antineoplastic.
[Gr. anti = contra; lat. cancer, -cri = rac, crab.] V.
antimitotic (2).
ANTICIPA}IE, s. f. / anticipation, s. f. / anticipa-tion.
[Lat. anticipatio, -onis = anticipa]ie, de la anticipare = a o lua `nainte, a
anticipa (
ante = `nainte; capere = a lua).] Tendin]a unor boli de a debuta mai timpuriu [i de a se prezenta sub forme mai severe
de la o genera]ie la alta.
ANTICOAGULANT, adj., s. n. / anticoagulant, -e, adj., s. m. / anticoagulant.
[Gr. anti = contra; lat. coagulare = a închega, a
coagula.
] Care în-târzie sau împiedic coagularea sângelui: 1) Un agent fizic sau chimic introdus din exterior, in vitro sau in vivo;
ex.: heparina. 2) O substan] natural care circul în sânge. V. anticoagulante circulan-te.
ANTICOAGULANTE CIRCULANTE / anticoagu-lants circulants / circulating anticoagulants. Substan]e care inhib coagularea
plasmatic\. Se disting trei tipuri: 1) Inhibitori ai coagulii, anti-corpi care neutralizeaz una din proteinele coagu-lii. 2)
Anticefaline sau antitromboplastine, care inhib doar
in vitro formarea tromboplastinei, neu-tralizând activitatea fosfolipidelor
plachetare sau tisulare. 3) Substan]e care interfer cu o reac]ie de coagulare, ceia îi afecteaz cinetica.
ANTICOAGULANTE ORALE / anticoagulants oraux / oral anticoagulants. Grup de anticoagu-lante antagoniste ale *vitaminei K, prin
inhibarea unei gama-carboxilaze microzomale hepatice. Sinteza factorilor II, VII, IX, [i X ai coagulii este, din aceast cauz\,
alterat rezultând proteine non-gama carboxilate incapabile s fixeze calciu denumite [i PIVKA (acronim de la
protein induced by
vitamin K antagonists
). A. o. prezint\, fa] de *heparin\, avantajul administrii orale dar nu pot fi utilizate `n urgen]e, ci doar `n
tratamentul de lun-g durat al *bolii tromboembolice. Sin.: antivitamine K.
ANTICODON, s. m. / anticodon, s. m. / antico-don. Triplet de oligonucleotide de ARNt care per-mite legarea de codonul
corespunz or de pe o molecul de ARNm.
ANTICOLINERGIC, adj., s. n. / anticholinergique, adj., s. m. / anticholinergic.
[Gr. anti = contra; khole = bil\; -inã; ergein = a
lucra.
] 1) Despre o substan] care se opune ac]iunii *acetilcolinei. 2) Substan] care inhib eliberarea de acetilcolin sau
blocheaz ac]iunea acetilcolinei deja elibera-te. Datorit acestor propriet\]i, a. sunt utilizate ca *spasmolitice, antisecretorii
gastrice, *antiemetice, *midriatice [i antiparkinsoniene.
ANTICONCEP}IONAL, adj., s. n. / anticoncep-tionnel, -elle, adj., s. n. / contraceptive.
[Gr. anti = contra; lat. conceptio, -onis =
graviditate, concep]ie, de la
conceptare = a deveni înscina-t\.] (Substan]\ fecundarea ovulu-lui de c re
spermatozoid [i, în consecin]\, con-cep]ia, producerea unei sarcini. V. contraceptiv.
ANTICONVULSIVANT, adj., s. n. / anticonvulsi-vant, -e, adj., s. m. / antiepileptic drug.
[Gr. anti = contra; lat. convulsus, de la
convellere
= a zdruncina.] 1) Despre un medicament care supri-m crizele comi]iale. 2) Medicament dintr-un grup destinat s
suprime crizele comi]iale, f\ a modi-fica func]ionarea fiziologic a sistemului nervos central. A. includ fenobarbitalul, fenitoina,
benzo-diazepinele. Nu exist a. perfect, fiecare având in-dica]ii preferen]iale `n func]ie de tipul de *epilep-sie.
ANTICORP, s. m. / anticorps, s. m. / antibody.
[Gr. anti = contra; lat. corpus, -oris = corp.] Sub-stan] specific\, de natur
proteic\, prezent în mod natural sau produs în organism (sânge sau ]esuturi) sub ac]iunea unui *antigen [i care posed
proprietatea de a reac]iona specific,
in vivo sau in vitro, cu antigenul corespondent. A. ac]io-neaz asupra antigenului ca
*aglutinin\, *lizin sau *precipitin\. A. poart *situsuri de combinare pentru legare necovalent cu antigenul. A. plasmei sunt
cuprin[i într-un grup de globuline denumite *imunoglobuline. Producerea de a. este e-sen]ial pentru dezvoltarea *imunit\]ii.
Combinarea unui a. cu antigenul s\u specific poate fi pus în eviden] prin diverse reac]ii
in vitro [i in vivo. Se recurge la reac]ii
antigen-a. ca mijloc de diagnostic în diverse boli infec]ioase. Diversitatea a. este enorm\. Câteva tipuri: 1)
A. anticelular, ce
reac]ioneaz specific cu suprafa]a diferitelor tipuri de celule. Ex.: a. anticelul parietal gastric\. 2)
A. antienzim\, care
reac]ioneaz cu o enzim dat\, pe care o inhib numai prin fixarea pe situ-sul catalitic. 3)
A. antieritrocitar, cu rol patogenic în
anemii hemolitice autoimune. 4)
A. antiinsulin\ apar în serul sanguin al diabeticilor trata]i cu insu-lin [i reac]ioneaz cu aceasta. 5)

139. 139
A. antimicrozo-mali apar în tiroiditele autoimune [i reac]ioneaz cu antigeni microsomali prezen]i în cantit\]i mari în celulele
tiroidiene în *tiroidita Hashimoto. 6)
A. antimiocard, ce reac]ioneaz cu structurile sarco-lemale ale mu[chiului cardiac; au fost
detecta]i în carditele reumatismale. 7)
A. antimitocondrie, varietate de a. anti]esuturi (autoanticorpi) care reac-]ioneaz cu
proteinele membranei interne mito-condriale. Sunt prezen]i în plasm în anumite a-fec]iuni hepatice, îndeosebi ciroz biliar
primitiv\, hepatit cronic activ\
. 8) A. antimu[chi neted, varietate de a. anti-]esuturi (autoanticorpi) care interac]ioneaz cu o serie
de proteine musculare. 9)
A. antinuclear reac]ioneaz cu diverse structuri nucleare. 10) A. antireceptor reac]ionea-z cu anumi]i
receptori de pe suprafa]a unor celule, provocând fie blocarea, fie stimularea func]iei celulare. 11)
A. citotoxic, specific pentru
antigeni din membrana celular\. 12)
A. Forssmann, fa] de *antigenul Forssmann, detectabil prin proprietatea sa de aglutinare a
hematiilor de oaie. 13)
A. hibrid, cu specificitate dubl\, care are un situs de combinare specific pentru un antigen, iar cel\lalt pentru
alt antigen. 14)
A. monoclonali (v.). 15) A. natural, detectabil în serul unor oameni (sau animale) normali, fa] de antigeni cu care
organismul nu a venit anterior în contact. 16)
A. precipitant, care precipit cu antigenul; v. imunoprecipitare. 17) A. reaginic, v.
reagin\. 18)
A. Rh, cu specificitate pentru antigenul sistemului Rh (v.). Apare în imunizarea persoanelor Rh negative cu sânge Rh
pozitiv (injectat intramuscular sau intravenos, ori ca urmare a sarcinii incompatibile). 19)
A. termolabil, sensibil la varia]iile de
temperatur\, pân la denaturare. 20)
A. umoral, prezent în umori.
ANTICORP INCOMPLET / anticorps incomplet / incomplete antibody. Anticorp care, `n prezen]a antigenului s\u specific se fixeaz
[i `l sensibili-zeaz dar nu produce nici aglutinare, nici hemoli-z\, care apar doar `n condi]ii speciale; reac]ie `n mediu albuminos
(plasm), cu hematii tratate `n prealabil cu un ferment proteolitic (tripsin), acidi-fiere, *test Coombs etc. Termenul este discutabil.
ANTICORP REAGINIC / réagine, s. f. / reagin. Sin.: reagin (v.).
ANTICORPI ANTICARDIOLIPIN| / anticorps an-ti-cardiolipine / anti-cardiolipin antibodies. Pre-zen]a în circula]ie a a. a. ("lupus
anticoagulant") a fost asociat cu atacuri ischemice cerebrale (prin hipercoagulabilitate) la adul]ii tineri.
ANTICORPI ANTIFOSFOLIPIDE / anticorps anti-phospholipides / antiphospholipid antibodies. Familie foarte eterogen de anticorpi,
pe m\sura diversit\]ii *fosfolipidelor. A. a. difer atât prin structur cât [i prin specificitate. Inventarierea a-cestora este `n curs, ca [i
implica]iile `n patologie, deocamdat fiind descris ca entitate nosologic *sindromul antifosfolipidic. V. [i anticorpi anti-car-diolipin\.
ANTICORPI ANTINUCLEARI / anticorps antino-yaux ou antinucléaires / antinuclear antibo-dies. Tip de anticorpi antitisulari care
reac]ionea-z cu antigeni situa]i pe suprafa]a nucleului ce-lular. A. a. apar]in `ndeosebi IgG, IgM sau IgA [i includ: anticorpii anti-
ADN, caracteristici lupusului eritematos acut diseminat [i anticorpii anti-DNP (dezoxiribonucleoproteine), prezen]i deasemeni `n
*lupusul acut diseminat cât [i `n *poliartrita reuma-toid (reprezint factorul Haserick, responsabil de formarea *celulelor lupice). A.
a. sunt prezen]i [i `n alte afec]iuni: hepatit cronic activ\, ciroz\, sclerodermie, mononucleoz infec]ioas etc.
ANTICORPI ANTIPEROXIDAZ| TIROIDIAN| / anticorps antiperoxydase thyroïdienne / anti-thyroid peroxidase antibodies. Titruri
crescute de a. a. t. (sau de a. antitireoglobulin\rul majorit\]ii pacien]ilor cu boala Hashimoto [i la o bun parte din cei
cu hipertiroidie tireopriv primar sau boal Basedow-Graves. Abrev.: a. anti-TPO. Sin.: anticorpi antitireoglobulin\.
ANTICORPI ANTITIREOGLOBULIN| / anticorps anti-thyroglobuline / antithyreoglobulin antibo-dies. Sin.: anticorpi antiperoxidaz
tiroidian (v.).
ANTICORPI ANTITIROXIN| / anticorps anti-thy-roxine / antithyroxin antibodies. Autoanticorpi circulan]i împotriva hormonilor
tiroidieni, prezen]i atât la pacien]i cu boal tiroidian imun\, cât [i cu discrazii ale celulelor plasmatice (ex.: macroglo-bulinemie
Waldenström). Induc hipotiroidismul pri-mar prin sc\derea activit\]ii biologice a hormo-nilor tiroidieni.
ANTICORPI CITOPLASMATICI ANTINEUTROFI -LE / anticorps cytoplasmatiques anti-neutro-philes / cytoplasmic antineutrophil
antibodies. Marker sensibil (85 %) [i specific (95 %) pentru *granulomatoza Wegener.
A. c. propriu-zi[i (c-ACAN) sunt îndrepta]i
împotriva proteinazei serice neutre din granulele azurofile, iar
a. c. perinucleari (p-ACAN) - împotriva mieloperoxidazei sau a elas-
tazei. Abrev.: ACAN.
ANTICORPI DONATH-LANDSTEINER / anticorps de Donath-Landsteiner / Donath-Landsteiner antibodies.
[Julius Donath,
medic austriac, pro-fesor de medicin intern la Viena, 1870-1950; Karl Landsteiner, patolog [i serolog de
origine austriac\, New York, 1868-1943; premiul Nobel pentru fiziologie/medicin `n 1930.
] Tip de a. IgG care
se leag de antigenul P al eritrocitelor la temperaturi sc\zute [i determin hemoglobinuria paroxistic nocturn prin hemoliz
mediat de complement.
ANTICORPI HA-1A / anticorps HA-1A / HA-1A antibodies. A. utiliza]i experimental (a. umani mo-noclonali fa] de endotoxina HA-
1A) pentru neu-tralizarea efectelor endotoxinelor.
ANTICORPI MONOCLONALI / anticorps mono-clonaux / monoclonal antibodies. A. strict iden-tici, proveni]i din acela[i *clon
plasmocitar, având aceea[i specificitate pentru un anumit antigen. A. m. sunt produ[i de celulele *hibridoamelor. Au a-plica]ii
practice [i în cercetare de importan] ex-cep]ional\, în primul rând pentru identificarea ex-trem de precis a unui anumit antigen
dintr-un a-mestec [i pentru ob]inerea unor *vaccinuri cu spe-cificitate deplin [i, de aceea, foarte eficace.
ANTICORPI MONOCLONALI PENTRU LIMFOA -ME NON-HODGKINIENE / anticorps monoclo-naux pour les lymphomes non-
hodgkiniens / monoclonal antibodies of non-hodgkin lym-phoma. A. direc]iona]i împotriva antigenilor de su-prafa] ai celulelor din
limfomul non-hodgkin, utili-za]i ca atare sau cupla]i cu radioizotopi sau to-xine.
ANTIDIURETIC, adj., s. n. / antidiurétique, adj., s. m. / antidiuretic.
[Gr. anti = contra; diouretikos = care favorizeaz urinarea, de
la
diourein = a u-rina.] 1) Care diminueaz secre]ia urinar\. 2) Hor-mon care cre[te reabsorb]ia de ap la nivelul tu-bului contort
distal, având efect de sc\dere a de-bitului urinar. V. vasopresin\. 3) Medicament care se administreaz în tratamentul *diabetului
insipid sau pentru a testa puterea de concentra]ie a rini-chiului. Ex.: solu]ie apoas\, uleioas sau pulbere de retrohipofiz
(vasopresin sub diferite denumiri comerciale).
ANTIDOT, s. n. / antidote, s. m. / antidote.
[Gr. anti = contra; dotos = dat, sau lat. antidotum = antidot.] 1) Substan] capabil
s neutralizeze un toxic sau s împiedice efectele acestuia în orga-nism, printr-un mecanism fizic, chimic, biochimic sau
farmacologic. V. [i chelator. 2) În homeopatie, medicament destinat s atenueze o reac]ie excesiv determinat de administrarea
unui alt medicament. Sin.: homeodot.
ANTIDROMIC, adj. / antidromique, adj. / antidro-mic.
[Gr. antidromein = a merge în direc]ie opu-s\, de la anti = contra, dromos
= curs\, drum.
] Care se propag în direc]ie opus c\ii obi[nuite. V. reflex axonic.
ANTIEMETIC, adj., s. n. / anti-émétique, adj., s. m. / antiemetic.
[Gr. anti = contra; lat. emeticus, gr. emetikos = care produce
vs uri, de la gr.
emein = a vomita.] Sin.: antivomitiv (v.).
ANTIENZIM|, s. f. / antienzyme, s. f. / antien-zyme.
[Gr. anti = contra; en = `n; zyme = ferment, drojdie.] Inhibitor enzimatic
având ac]iune de neutralizare specific\. Ex.: a. pancreatice sunt folosite cu prec\dere `n tratamentul pancreatite-lor acute, prin
administrare intravenoas\, cu ac]iu-ne puternic dar de scurt durat\.
ANTIESTROGEN, adj., s. m. / anti-oestrogène, adj., s. m. / anti(o)estrogen.
[Gr. anti = contra; oistros = dorin]\, impuls; gennan
= a produce.
] 1) Care se opune ac]iunii estrogenilor. 2) Denumire generic a unui grup de medicamente cu aceast ac]iune. Cel
mai important a. este *tamoxifenul, antagonist al ac]iunii estrogenilor la nivelul recep-torilor tisulari [i utilizat în tratamentul
cancerelor de sân dependente de estrogeni. Deoarece stimu-leaz produc]ia de *gonadotrofine, unii a. sunt utiliza]i pentru
inducerea stimulii ovula]iei în caz de infertilitate.
ANTIFIBRINOLITIC, adj., s. n. / antifibrinolytique, adj., s. m. / antifibrinolytic.
[Gr. anti = contra; lat. fibra = fibr\; -inã; gr.
lytikos = care distruge, de la lyein = a distruge.] 1) Care se opune *fibri-nolizei. 2) Medicament care împiedic fibrinoliza. În
terapeutic\, a. (îndeosebi acizii epsilonamino-caproic [i tranemaxic) inhib activarea *plasmino-genului sau a *plasminelor tisulare.
ANTIFLOGISTIC, adj., s. n. / antiphlogistique, adj., s. m. / antiphlogistic.
[Gr. anti = contra; phlogistos = inflamabil, de la phlox,
phlogos
= flac\, sau phlegein = a arde.] Termen desuet. Sin.: antiinflamator (v.).

140. 140
ANTIFOLIC, adj., s. n. / antifolique, adj., s. m. / folic acid antagonist. Substan] care exercit o ac]iune antagonist *acidului folic,
prin inhibarea competitiv a sintezei acizilor nucleici ca urmare a blocii dihidrofolat-reductazei. A. pot fi utilizate ca *antimitotice,
*antipaludice sau ca *antibacteriene în asocieri cu unele *sulfamide.
ANTIFUNGIC, adj., s. n. / antifungique, antifon-gique, adj., s. m. / antifungal.
[Gr. anti = contra; lat. fungus = ciuperc\.] Sin.:
antimicotic (v.).
ANTIGEN, s. m. / antigène, s. m. / antigen.
[Gr. anti = contra; gennan = a produce.] Substan] sau celul str\ine organismului,
care induc pro-ducere de *anticorpi specifici sau de *limfocite (*i-munocite) [i care interac]ioneaz specific cu pro-du[ii r\spunsului
imun (molecule sau celule). In-duc]ia r\spunsului imun se nume[te *imunogeni-citate, iar interac]ia specific se nume[te *antige-
nicitate. Sursele de a. sunt extrem de diverse: bacterii, virusuri, celule sau proteine str\ine, sub-stan]e toxice etc. Câteva tipuri de
a.: 1)
A. HBs Australia (v.). 2) A. carcinoembrionar, (v.). 3) A. Casoni sau a. hidatic, ob]inut din lichidul de chist hidatic bovin filtrat
[i fenolat
. 4) A. crosreactiv (încruci[at-reactiv), care reac]ioneaz cu un anti-corp produs ca r\spuns fa] de alt antigen. 5) A.
protectiv
, care dezvolt o imunitate de protec]ie, asigurând rezisten]a la boal\. Obs.: pl. antigeni, cf. DEX. V. în continuare [i alte
tipuri de antigeni.
ANTIGEN AUSTRALIA / antigène Australie / Australia antigen. Termen actualmente desuet, desemnând antigenul de suprafa] al
virusului hepatitei B. Abrev.: HBs.
ANTIGEN AUTOLOG / antigène autologue / autologous antigen. Diferi]i a. ai aceluia[i individ, care, deci, nu sunt str\ini pentru
subiectul respectiv. Ex.: o gref cutanat prelevat de la nivelul coapsei [i depus `n alt zon la acela[i individ nu este
recunoscut ca str\in [i nu va fi rejetat\, deoarece con]ine a. a.
ANTIGEN CA / antigène CA / carbohydrate an-tigen or CA antigen. Denumire generic a unei serii de a. utiliza]i ca *markeri
tumorali. V. în conti-nuare.
ANTIGEN CA 125 / antigène CA 125 / CA 125 antigen. A. glicoproteic asociat cancerelor ovarie-ne, utilizabil pentru supravegherea
acestora. Nu este riguros specific [i prezint o concentra]ie plasmatic normal sub 35 UI/ml. V. markeri tu-morali.
ANTIGEN CA 15.3 / antigène CA 15.3 / CA 15.3 antigen. A. glicoproteic asociat cancerului de sân, utilizabil pentru urmirea
acestui tip de cancer. Nu este riguros specific, iar concentra]ia sa plas-matic normal este sub 30 UI/ml. V. markeri tumorali.
ANTIGEN CA 19.9 / antigène CA 19.9 / CA 19.9 antigen. A. oncofetal asociat cancerelor pancrea-tice, colorectale [i gastrice,
utilizabil pentru supra-vegherea acestor tumori, pentru care nu este strict specific. Concentra]ia sa plasmatic normal este sub 40
UI/ml. V. a. CA 50 [i markeri tumorali.
ANTIGEN CA 50 / antigène CA 50 / CA 50 antigen. A. asociat cancerelor colorectale [i pancre-atice, utilizabil pentru supravegherea
acestor tumori, ca [i a. CA 19.9, în raport cu care este mai pu]in specific. Concentra]ie plasmatic normal sub 23 UI/ml. V.
antigen CA 19.9 [i markeri tumorali.
ANTIGEN CA 72.4 / antigène CA 72.4 / CA 72.4 antigen. A. asociat cancerelor digestive [i ovarie-ne, utilizabil în urmirea acestor
tumori. Are o specificitate suficient [i o concentra]ie plasma-tic normal sub 6 UI/ml. V. markeri tumorali.
ANTIGEN CARCINOEMBRIONAR / antigène car-ci no-embryonnaire / carcinoembryonic anti-gen. Glicoprotein cu M
r de 200 kDa,
marker tu-moral relativ util în urmirea cancerului colorec-tal, dar [i a altor cancere (gastric, tract respirator). Concentra]ia sa
normal în plasm este sub 2,5 ng/ml. Abrev.: ACE, CEA (engl.). V. antigeni fetali.
ANTIGEN FORSSMAN / antigène Forssman / Forssman’s antigen.
[John Forssman, patolog [i imunolog suedez, profesor
de bacteriologie [i patologie general la Lund, 1868-1947
.] A. ubi-cuitar, identificat la numeroase specii de plante [i
animale, inclusiv la om [i denumit datorit acestui fapt heterofil (pentru c se g\se[te la organisme aflate la distan] `n arborele
filogenetic). Este prezent `n majoritatea organelor, dar nu [i `n sânge, cu excep]ia oilor, unde este prezent numai la nivelul
hematiilor (care pot fi astfel aglutinate prin *anticorpul Forssmann). A. F. tipic este cel izolat din rinichiul de cobai, iar determinantul
s\u antigenic este de natur polizaharidic\. Anticorpii care apar la om `n cursul *mononucleozei infec]ioa-se reac]ioneaz specific
cu a. F. V. [i antigeni he-terofili.
ANTIGEN HBc / antigène HBc / HBc antigen.
[Engl. hepatitis B = hepatit B; core = centru, miez.] V. hepatit B.
ANTIGEN HBe / antigène HBe / HBe antigen. V. hepatit B.
ANTIGEN HBc / antigène HBc / HBc antigen.
[Engl. hepatitis B = hepatit B; surface = suprafa]\ .] V. hepatit B.
ANTIGEN HY / antigène HY / HY antigen. Lipo-protein dependent de cromozomul Y, prezent în toate celulele mamiferelor de
sex masculin [i care, la fetus, orienteaz transformarea gonadelor primitive în testicule. A. HY induce secre]ia unui hormon care
împiedic gonadele primitive s ur-meze evolu]ia lor natural c re tipul ovarian [i di-rijeaz dezvoltarea individului c re tipul
masculin. Detec]ia a. HY reprezint metoda cea mai sigur pentru determinarea sexului genetic. V. transse-xualism.
ANTIGEN AL LEUCEMIEI LIMFOBLASTICE ACU-TE / antigène de la leucémie aiguë lympho-blastique / antigen of acute
lymphoblastic leu-k(a)emia. Prezen]a acestui a., al uri de morfologia limfoblastic [i prezen]a terminal-deoxinucleo-ti-
diltransferazei (TdT), caracterizeaz criza blas-tic de tip limfoid din evolu]ia leucemiei mielocita-re cronice.
ANTIGEN RIBONUCLEOPROTEIC / antigène ri-bonucléoprotéique / ribonucleoproteic anti-gen. A. pentru care, în *boala mixt a
]esutului conjunctiv, se observ titruri înalte de anticorpi cir-culan]i. Natura a. r.: anticorpii antiribonucleoprote-ine imunoprecipit
complexele proteice U1 ARNm.
ANTIGEN SPECIFIC PROSTATIC / antigène spé-cifique prostatique / prostate specific antigen. Glicoprotein component a
secre]iei prostatice (serin-proteaz kalicrein-like, cu M
r 34 kDa), produs de celulele epiteliale ale prostatei. A. s. p. este secretat `n
mod normal, dar poate atinge concentra]ii foarte mari `ndeosebi `n cancerul de prostat\. Dozarea a. s. p. `n serul sanguin este un
test (diagnostic precoce) de screening al cancerului prostatic, recomandat frecvent la bba]ii peste 50 de ani. Concentra]ii
crescute se observ [i în afec]iuni benigne, ca hiperplazia prostatic\, prostatita sau infarctul prostatic. Abrev.: PSA.
ANTIGEN TISULAR / antigène tissulaire / tissue antigen. A. prezent în toate celulele organismului. A. t. marcheaz caracteristicile
particulare ale fie-cui individ [i joac un rol esen]ial în aparea organismului. Astfel, o *gref este acceptat nu-mai dac
primitorul [i donorul prezint a. t. iden-tici, în caz contrar se produce *rejetul. În cazul re-jetului, a. t. prezen]i la nivelul *grefonului
vor pro-voca la primitor formarea de anticorpi. A. t. de na-tur lipoproteic depind de genele de histocompa-tibilitate. Ex.: a.
eritrocitari ai sistemului ABO, a. leucoplachetari (în esen] sistemul HLA). V. grup tisular, histocompatibilitate, rejet, sistem HLA.
ANTIGEN TUMORAL / antigène tumoral / tumour antigen. A. prezent în celulele canceroase. Ex.: a. al celulelor leucemice [i al
celulelor sarcoma-toase, *a. carcinoembrionar, a. carcinofetal glial etc. Unii dintre ace[ti a. sunt prezen]i în mod nor-mal la
embrion (*a. fetali). A. t. sunt înrudi]i cu a. tisulari prin localizarea la suprafa]a membranei [i prin reac]iile imunitare pe care le
provoac\. V. markeri tumorali.
ANTIGENI ALOGENICI / antigènes allogéniques / allogenic antigens. A. care se g\sesc la membrii diferi]i genetic ai aceleia[i specii.
Ex.: un transplant renal de la mam la fiic se nume[te alogref sau *homogref deoarece con]ine a. Sin.: aloantigeni. V.
homogref\.
ANTIGENI FETALI / antigènes foetaux / f(o)etal antigens. O serie de glicoproteine care, în mod normal, exist numai la embrion. La
adul]i sunt prezen]i îndeosebi în plasma bolnavilor de can-cer, de unde interesul dozii acestora în scop de diagnostic [i de
clarificare a patogeniei. Cea mai cunoscut substan] antigenic de acest tip este *alfafetoproteina. A fost descris\, de asemenea,
o gamafetoprotein\, ini]ial în cancerul de colon, a-poi în alte cancere, dar [i în afec]iuni necanceroa-se (ciroz hepatic\, colit\
markeri tumorali.
ANTIGENI GRIPALI / antigènes grippaux / influ-enza antigens. A. pe baza cora se diferen]iaz virusurile gripale A, B, C
(nucleoproteici – NP, ai proteinelor matricei – M) [i subtipurile A (a. g. he-maglutininici – H, neuraminidazici – N).

141. 141
ANTIGENI DE GRUP SANGUIN / antigènes leu-cocytaires communs / blood group antigens. Sistem bine definit de a. eritrocitari
controlat de un locus cu un num variabil de gene alele. Ex.: sis-temul ABO, cu patru gene alele majore (A1, A2, B, O) ale unui
locus de pe bra]ul lung al cromo-zomului 9. Primele trei gene codeaz a. glucidici.
ANTIGENI HETEROFILI / antigènes hétérophiles / heterophilic antigens. A. detecta]i la organisme aflate la distan] `n arborele
filogenetic, ex. tipic fiind *antigenul Forssman. A. h. au `n comun unul sau mai mul]i *epitopi, ceea ce st la baza `nrudirii lor
antigenice. Ca urmare, ei dau reac]ii `ncruci-[ate, adic se combin cu acela[i *anticorp specific datorit prezen]ei epitopilor
comuni. Reac]ia `ncruci[at a a. h. are o serie de aplica]ii practice. V. de ex. *cardiolipin [i *reac]ie Weil-Felix.
ANTIGENI DE HISTOCOMPATIBILITATE / anti-gènes d’histocompatibilité / histocompatibility antigens. A. prezen]i pe suprafa]a
tuturor celulelor sau ]esuturilor din organism, care determin\ compatibilitatea sau incompatibilitatea ]esuturilor transplantate. Ace[ti
a. induc r\spunsul imun al organismului gazd\, care poate determina *rejetul ]esutului (organului) transplantat. Cei mai impor-tan]i
a. de h. sunt produ[ii genelor *complexului major de histocompatibilitate. A. de h. nu difer `n func]ie de un organ sau de la un
]esut la altul, dar difer de la individ la individ, `n func]ie de linia genetic\. Sin.: antigeni de transplantare. V. [i sistem HLA.
ANTIGENI HLA / antigènes HLA / HLA antigens. Cei mai importan]i a. leucoplachetari sau tisulari, grupa]i în *sistemul HLA. V.
sistem HLA, antigen tisular, complex major de histocompatibilitate.
ANTIGENI LEUCOCITARI COMUNI / antigènes leucocytaires communs / common leukocytic antigens. A. (LCA, CD45) utiliza]i în
evaluarea i-munohistologic a biopsiilor de la pacien]ii cu can-cer metastatic cu sediu primar necunoscut. Suge-reaz existen]a
neoplaziilor limfoide.
ANTIGENI ONCOFETALI / antigènes oncofetals / oncof(o)etal antigens. Markeri tumorali, produ[i ai unor gene care se manifest în
timpul diferen-]ierii normale a ]esuturilor fetale. Cei doi a. o. cu utilitate clinic sunt *antigenul carcinoembrionar [i *alfafetoproteina.
ANTIGENI SINGENICI / antigènes singéniques / syngenic antigens. A. existen]i la indivizi identici genetic, cum sunt gemenii
monozigo]i. A-nimalele identice din punct de vedere genetic (linii *inbred) se ob]in experimental prin `ncruci[i *consang-vine
repetate, timp de cel pu]in 20 de genera]ii. A. s. nu declan[eaz reac]ii de *rejet.
ANTIGENI DE TRANSPLANTARE / antigènes de transplantation / transplantation antigens. Sin.: antigeni de histocompatibilitate
(v.).
ANTIGENI XENOGENICI / antigènes xénogé-niques / xenogenic antigens. A. care se g\sesc la specii diferite. ~n caz de transplant
`ntre specii diferite, a. x. sunt extrem de imunogenici, declan-[ând reac]ii puternice de *rejet. Este cazul *hete-rogrefei.
ANTIGENICITATE, s. f. / antigénicité, s. f. / anti-genicity.
[Gr. anti = contra; gennan = a produce.] 1) Proprietatea unei substan]e
de a se comporta ca un antigen, adic de a provoca formarea de anticorpi. 2) A. este definit uneori ca fiind pro-prietatea
antigenului de a modifica comportamen-tul imunologic al organismului în care a fost intro-dus, prin crearea unei sti de *toleran]
imunolo-gic\. În acest caz nu se genereaz anticorpi.
ANTIGLOBULIN|, s. f. / antiglobuline, s. f. / anti-globulin.
[Gr. anti = contra; lat. globulus, dim. de la globus = glob; -inã.]
Globulin din serul san-guin care ac]ioneaz ca anticorp împotriva unei alte globuline (inclusiv imunoglobulin\
situsuri antigenice [i care se comport ca un antigen. V. grupe sanguine, imunoglobulin\, test Coombs.
ANTIGUTOS, adj., s. n. / antigoutteux, -euse, adj., s. m. / antigout drug.
[Gr. anti = contra; lat. guta = pic ur\, lacrim\; sin. `n
limba lat. din Evul Mediu cu
humor = umoare.] 1) Despre un medicament care ac]ioneaz `mpotriva alterilor metabolice din
*gut\. 2) Medicament utilizat, ex-clusiv sau nu, `n tratamentul gutei. Se disting trei grupe de a.: a) inhibitoare ale sintezei de *acid
u-ric (*alopurinol, *acid orotic); b) a. care cresc ex-cre]ia de acid uric (uricozurice); c) antiinflamatoa-re utile [i `n tratamentul crizei
acute de gut (*col-chicin\, *fenilbutazon [i *glucocorticoizi).
ANTIHELMINTIC, adj. / anthelminthique, adj. / anthelminthic.
[Gr. anti = contra; helmins, -in-thos = vierme.] Sin.: vermifug (v.).
ANTIHISTAMINIC, adj., s. n. / antihistaminique, adj., s. m. / antihistaminic.
[Gr. anti = contra; histos = ]es ur\, ]esut;
ammoniakon = sare de amoniu g\sit în apropierea templului lui Jupiter Ammon din Libia; -inã.] 1) Care se opune efectelor
*histaminei. 2) Medicament care inhib ac]i-unile nocive ale histaminei din organism prin blocarea unuia din cele dou tipuri
principale de receptori histaminici, H
1 [i H
2. Se disting, astfel, do-u grupe de a.: a) *Antagoni[tii receptorilor H
1 suprim reac]iile
alergice declan[ate prin stimularea receptorilor H
1. O serie de antagoni[ti H
1 (ex.: ci-clizina [i prometazina) posed [i propriet\]i
*anti-emetice. Ca efect secundar, genereaz somno-len] [i u[oare tulburi de vedere, de unde recomandarea cu pruden] celor
ce conduc autovehicule. b)
Antagoni[tii receptorilor H
2, de tipul ci-metidinei [i ranitidinei, sunt utili în tratamentul ulcerului peptic,
suprimând secre]ia hiperacid rezultat prin stimularea receptorilor H
2. V. anti-ulceros [i receptori H.
ANTIHORMON, s. m. / antihormone, s. f. / anti-hormone.
[Gr. anti = contra; hormon = excitat, de la hormaein = a `ndemna, a
excita.
] Substan] (medicament) care se opune efectelor unui hor-mon, ac]ionând asupra organismului, ]esutului sau celulelor
]int\, adic asupra structurilor sensibile la hormonul respectiv.
ANTIINFLAMATOR, adj., s. n. / anti-inflamma-toire, adj., s. m. / anti-inflammatory.
[Gr. anti = contra; lat. inflammare = a da foc.]
1) Care com-bate *inflama]ia. 2) Agent (substan] chimic\, me-dicament) care ac]ioneaz contra inflama]iei.
ANTIMALARIC, adj., s. n. / antimalarique, adj., s. m. / antimalarial.
[Gr. anti = contra; it. mala a-ria = aer r\u.] Sin.: antipaludic
(v.).
ANTIMETABOLIT, adj., s. m. / antimétabolite, adj., s. m. / antimetabolite.
[Gr. anti = contra; metaballein = a se schimba.] 1)
Despre o sub-stan] care perturb metabolismul. 2) În general, substan] asem oare ca structur unui anumit *metabolit [i
care, poate perturba lan]ul metabolic deoarece se substituie metabolitului respectiv. Ex.: sulfamidele sunt a. ai acidului
paraaminoben-zoic. 3) În oncologie, agent antineoplazic care ac-]ioneaz prin inhibi]ia sintezei unor nucleoprotei-ne, aceast
inhibi]ie efectuându-se prin competi]ie cu precursorii naturali. A. se grupeaz în *antifoli-ce, *antipurinice, *antipirimidinice [i
*azaserin\.
ANTIMICOTIC, adj., s. n. / antimycotique, adj., s. m. / antimycotic.
[Gr. anti = contra; mykes, my-ketos = ciuperc\.]
(Medicament) care distruge ciupercile microscopice sau inhib cre[terea lor. Sin.: antifungic.
ANTIMITOTIC, adj., s. n. / antimitotique, adj., s. m. / antimitotic.
[Gr. anti = contra; mitos = a]\, fir, mitoz\.] 1) Care împiedic
*mitoza. 2) Medi-cament care împiedic diviziunea [i, deci, prolife-rarea celular\, în cancere sau în leucemii. Tipuri de a.: a)
enzime - asparaginaza; b) antimetaboli]i - antifolice (aminopterin\, metotrexat), antipurine (mercaptopurin\
(fluorouracil); c) alchilante (ciclofosfamid\, cisplatin); d) antibiotice - antracicline, actinomicin\, mitomicin\, bleomici-n\; e)
substan]e blocante ale mitozei în metafaz - vincristin\, vinblastin\; f) hormoni (androgeni, estrogeni) [i antihormoni
(antiandrogeni, anties-trogeni) etc. Sin.: anticanceros, antineoplazic.
ANTIMONIU, s. n. / antimoine, s. m. / antimony.
[Lat. antimonium, din ar. âithmid, de la gr. stim-mi = oxid de antimoniu,
folosit pentru vopsirea sprâncenelor.
] Elementul 51, Sb (stibiu); formeaz numeroase combina]ii otr\vitoare sau, dimpotriv\, de
interes medical. Ingestia compu[ilor de a., ra-reori expunerea industrial\, produce simptome comparabile cu intoxica]ia cu arsenic.
ANTINEOPLAZIC, adj., s. n. / antinéoplasique, adj., s. m. / antineoplastic.
[Gr. anti = contra; neos = nou; plasis = modelare, de la
plassein = a forma, a modela.] V. antimitotic (2).
ANTIONCOGEN|, s. f. / anti-oncogène, s. m. / antioncogene, tumor supresor gene.
[Gr. anti = contra; onkos = mas\, tumor\;
genos = neam, urma[, genera]ie, sau gennan = a produce.] Gen supresoare a cancerului, exprimându-se în ma-nier dominant\.
Muta]iile sale sunt recesive, de unde denumirea în[el oare, utilizat uneori, de gen recesiv a cancerului.
ANTIOXIDANT, adj., s. m. / antioxydant, -e, adj., s. m. / antioxidant.
[Gr. anti = contra; oxys = acru, oxigen.] Care împiedic sau
întârzie *oxida-rea. 2) Substan] (sau medicament) capabil s neutralizeze radicalii liberi ai oxigenului. V. radical liber.
Organismul posed a. s\i naturali, dar capa-citatea de distrugere a radicalilor liberi pe aceast cale este limitat\. De aceea,

142. 142
posibilitatea preveni-rii leziunilor celulare [i tisulare provocate de radi-calii liberi este de mare interes în medicin\. În a-cest scop,
se utilizeaz medicamente cu ac]iune a. Cei mai cunoscu]i a. sunt: *vitamina C, *vitami-na E [i beta-carotenul (v. caroten).
ANTIPALUDIC, adj., s. n. / antipaludique, adj., s. m. / anti-paludian.
[Gr. anti = contra; lat. palus, -udis = mla[tin\.] (Substan]\
care este utilizat în profilaxia sau în tratamentul curativ al *paludis-mului. Se disting dou\ mari grupe de a.: *schizon-ticide [i
*gametocide. Unele a. exercit\ un efect *antiinflamator, cu ac]iune lent\, fiind utilizate în tratamentul unor boli reumatismale sau al
unor *conectivite. Sin.: antimalaric.
ANTIPARKINSONIAN, adj., s. n. / antiparkinso-nien, -enne, adj., s. m. / antiparkinsonian.
[Gr. anti = contra; James Apotheker
Parkinson
, me-dic englez, 1755-1824.] 1) Care diminueaz rigi-ditatea [i tremur urile din *boala Parkinson. 2) Medicament dotat
cu aceste propriet\]i, îndeosebi
anticolinergicele (ca medicamente simptomatice) [i substituen]ii de dopamin (L-dopa asociat cu un inhibitor al dopa-
decarboxilazei, amantadina [i bromocriptina).
ANTIPERISTALTISM, s. n. / antipéristaltisme, s. m. / antiperistalsis.
[Gr. anti = contra; peristal-tikos = care are proprietatea de a
se contracta, de la
peristellein = a comprima (peri = în jurul; stal-sis = comprimare, contrac]ie); -ism.] Inversarea sensului de
producere a *peristaltismului, contrac-]iile producându-se spre *tractul digestiv superior. A. duodenal este înso]it de vom\, dar la
nivelul *colonului ascendent reprezint un fenomen nor-mal.
ANTIPIRETIC, adj., s. n. / antipyretique, adj., s. m. / antipyretic.
[Gr. anti = contra; pyretikos = febril, de la pyressein = a avea
febr\.
] 1) Care previne sau combate febra. Sin.: antitermic, febri-fug. 2) Medicament care are aceste efecte.
ANTIPIRIMIDINIC, adj., s. n. / antipyrimidique, adj., s. m. / pirimidine antagonists. Agent chi-mic antineoplazic din grupul
antimetaboli]ilor, care ac]ioneaz prin inhibarea sintezei bazelor pirimidi-nice. A. de baz este fluorouracilul.
ANTIPLACHETAR, adj., s. n. / antiplaquettaire, adj., s. m. / antiplatelet.
[Gr. anti = contra; fr. plaquette, din olandez plaken =
a cârpi, a peti-ci.
] 1) Despre o substan] sau un factor care se opune ac]iunii plachetelor. 2) Medicament dotat cu aceast
proprietate. Ex.: aspirin\, dipiridamol, ticlopidin\. V. [i antiagregant, receptor plachetar.
ANTIPLASMIN|, s. f. / antiplasmine, s. f. / anti-plasmin.
[Gr. anti = contra; plasma = obiect mo-delat; -inã.] Enzim sanguin
care, în cursul coa-gulii normale, se opune disolu]iei *cheagului. *Fibrina se poate opune acestei ac]iuni. O serie de
a. tisulare
(ca inhibitorul lui Kunitz, izolat din pancreas, [i al lui Frey, izolat din parotide) sunt utilizate în terapeutic\. V. antifibrinolitic.
ANTIPORT, s. n. / antiport, s. m. / antiport.
[Gr. anti = contra; lat. portare = a purta, a transpor-ta.] Protein membranar care
transport trans-membranar doi ioni diferi]i sau dou molecule mici în direc]ii opuse, fie simultan, fie secven]ial.
ANTIPROTEAZ|, s. f. / antiprotéase, s. f. / anti-protease.
[Gr. anti = contra; protos = primul;
-
azã.] Peptid sau protein care blocheaz\, mai mult sau mai pu]in specific, reac]ia de *hidroliz a leg urilor peptidice catalizat de
*proteaze. A. di-rijate `mpotriva virusului HIV sunt utilizate ca me-dicamente (ex.: indinavir, ritonavir).
ANTIPRURIGINOS, adj., s. n. / antiprurigineux,
-euse, adj., s. m. / antipruritic.
[Gr. anti = contra; lat. prurigo, -inis = mâncime.] 1) Care suprim *pruritul. 2) Medicament cu
acest efect, utilizat local, sub form de *pomad\, sau pe cale general\. Ex.: medicament antihistaminic.
ANTIPSIHIATRIE, s. f. / antipsychiatrie, s. f. / an-tipsychiatry.
[Gr. anti = contra; lat. psykhe = su-flet; iatreia = vindecare.]
Doctrin conform ceia bolile mentale reprezint consecin]a agresiunilor sociale. Conform a., societatea este bolnav\, iar
mijloacele terapeutice psihiatrice sunt violente pentru pacien]i.
ANTIPSIHOTIC, adj., s. n. / antipsychotique, adj., s. m. / antipsychotic.
[Gr. anti = contra; psykhe = suflet.] 1) Care se opune
tulburilor mentale. 2) Medicament care posed aceast proprietate. V. neuroleptic.
ANTIPURINIC, adj., s. n. / antipurique, adj., s. m. / purine antagonist. Agent chimic antineoplazic din grupul antimetaboli]ilor, care
ac]ioneaz prin inhibarea sintezei bazelor purinice. A. de baz es-te mercaptopurina, care este utilizat [i ca imuno-depresor.
ANTIRABIC, adj. / antirabique, adj. / antirabic.
[Gr. anti = contra; lat. rabies = turbare.] Care se opune rabiei (turbii). Ex.:
*vaccin a.
ANTIRETROVIRAL, adj., s. n. / antirétroviral,
-ale, -aux, adj., s. m. / antiretroviral.
[Gr. anti = contra; lat. retro = `napoi; virus = venin, otrav\.] 1) Care se opune
*retrovirusurilor. 2) Substan] dotat cu aceast proprietate, prescris `n infec]ia cu HIV. A. sunt inhibitoare ale *transcriptazei
inverse sau *antiproteaze.
ANTISEPSIE, s. f. / antisepsie, s. f. / antisepsis.
[Gr. anti = contra; sepsis = putrefac]ie, infec]ie.] Prevenirea dezvoltii agen]ilor
infec]io[i prin: a) procedee fizice (filtre, radia]ii) sau b) chimice (substan]e bactericide), destinate s distrug ori-ce microorganism.
V. sterilizare [i asepsie.
ANTISEPTIC, adj., s. n. / antiseptique, adj., s. m. / antiseptic.
[Gr. anti = contra; septikos = putre-zit, infectat.] 1) Referitor la
antisepsie. 2) Sub-stan] chimic\, bacteriostatic sau bactericid\, aplicabil pe ]esuturile vii. Prin extensie, termenul este utilizat [i
pentru desemnarea substan]elor care, administrate
per os, sunt destinate tratii u-nor infec]ii digestive sau urinare.
ANTISER, s. n. / antisérum, s. m. / antiserum.
[Gr. anti = contra; lat. serum = zer.] Ser sanguin de origine animal sau uman
care con]ine anti-corpi specifici unui antigen determinat, ob]inu]i prin inocularea acestui antigen. A. poate fi utilizat pentru
imunizare pasiv\, adic introducerea de anticorpi deja produ[i, într-un organism, pentru a-parea împotriva unei boli cu risc
imediat. În a-cest caz, este mai adecvat denumirea de ser i-munizant. De asemenea, a. poate fi utilizat în la-borator pentru
identificarea sau dozarea (ex.: prin *radioimunodozare) a unui antigen necunoscut. Sin.: imunoser, ser imunizant.
ANTISPASTIC, adj. / spasmolytique, adj. / spas-molytic.
[Gr. anti = contra; lat. spasticus, gr. spastikos = care trage `n\untru,
de la gr.
span = a trage.] Sin.: spasmolitic (v.).
ANTISTREPTOLIZIN| O / antistreptolysine O / antistreptolysin O.
[Gr. anti = contra; streptos = r\sucit; lysis = distrugere, de la
lyein = a distruge; -inã; O provine din termenul engl. oxygen-labile.] Anticorp elaborat de organism în evolu]ia infec-]iilor cu
streptococi (A, C [i G) care posed antigenul corespondent, streptolizina O. Dozarea a. este un test indirect, util pentru
diagnosticul [i aprecierea evolutivit\]ii infec]iilor streptococice (ni-velul normal este sub 200 unit\]i/ml ser). Abrev.: ASLO. V. [i test
ASLO.
ANTITERMIC, adj., s. n. / antithermique, adj., s. m. / antifebrile.
[Gr. anti = contra; thermos = cald, de la therme = c\ldur\.] Sin.:
antipiretic (v.).
ANTITIROIDIAN, adj., s. n. / antithyroïdien, -enne, adj., s. m. / antithyroid.
[Gr. anti = con-tra; thyreos = pav\z\, scut; eidos =
form\.
] 1) Care se opune ac]iunii hormonilor tiroidieni. 2) Substan] care împiedic formarea hormonilor ti-roidieni.
ANTITOXIC, adj. / antitoxique, adj. / antitoxic.
[Gr. anti = contra; toxikon = otrav pentru vârful s\ge]ilor, de la toxon = s\geat\.]
Care ac]ioneaz împotriva unei toxine. Ex.: ser a. Ac]iunea a. se m\soar în unit\]i standardizate.
ANTITOXIN|, s. f. / antitoxine, s. f. / antitoxin.
[Gr. anti = contra; toxikon = otrav pentru vârful s\ge]ilor, de la toxon = s\geat\;
-
inã.] Anticorpi specifici pentru o anumit toxin\, pe care au capacitatea de a o neutraliza. Ace[ti anticorpi sunt strict specifici [i
organismul îi produce sub ac]iu-nea unei toxine (difteric\, tetanic etc.) sau a unui venin (de [arpe, de scorpion) pentru a le
combate efectele. A. constituie partea activ a serurilor terapeutice. Ele sunt distruse între 60-70
0
C.
ANTITRAGUS, s. n. / antitragus, s. m. / antitra-gus. NA: antitragus.
[Gr. anti = contra; lat. tragus, gr. tragos = capr\.]
Proeminen] a lobului urechii, opus [i posterioar *tragusului.
α
1-ANTITRIPSIN|. Var. pentru alfa-1-antitripsin (v.).
ANTITROMBIN|, s. f. / antithrombine, s. f. / anti-thrombin.
[Gr. anti = contra; thrombos = cheag; -inã.] Substan] din sângele
circulant care inter-vine dup formarea *trombusului, neutralizând lent trombina r\mas în exces. Se formeaz înde-osebi în ficat,
dar [i în alte organe. Se disting: a)
a. I, care este fibrina capabil s fixeze prin ad-sorb]ie cantit\]i mari de trombin\; b) a. II, care

143. 143
este cofactor al *heparinei; c) a. III, care inactivea-z progresiv trombina prin aderarea tranzitorie la fibrin sau ac]ioneaz ca un
cofactor al heparinei, neutralizând factorul X Stuart (v. factori de coagu-lare); d)
a. IV, produs de reac]ie fibrinolitic\, dez-voltat
dup formarea fibrinei.
ANTITROMBOTIC, adj., s. n. / antithrombotique, adj., s. m. / antithrombotic.
[Gr. anti = contra; thrombos = cheag.] 1) Care se
opune procesului de *tromboz\. 2) Medicament dotat cu aceast proprietate, `ndeosebi: *anticoagulante orale, *a. indirecte
(*heparine) [i directe (*hirudin) ca [i *antiplachetare. V. [i anti-Xa.
ANTITUBERCULOS, adj., s. n. / antituberculeux, -euse, adj., s. m. / antituberculotic.
[Gr. anti = contra; lat. tuberculum =
umfl ur mic\.
] 1) Ca-re se opune dezvoltii tuberculozei. Ex.: vaccina-re a. V. vaccin BCG. 2) Medicament care ac]io-neaz
împotriva bacilului Koch. Grupul de a. cu-prinde medicamente care difer prin compozi]ia chimic [i modul de ac]iune. A. principale
sunt: izoniazida, rifampicina, etambutolul, pirazinamida, etionamida [i streptomicina (primul a. izolat [i sin-tetizat).
ANTIULCEROS, adj., s. n. / antiulcéreux, -euse, adj., s. m. / antiulcerative.
[Gr. anti = contra; lat. ulcus, -eris = ran\.] 1) Care se
opune ulceru-lui, în general cu referire la ulcerul gastroduode-nal. 2) Medicament dotat cu aceast proprietate, cele mai recente a.
fiind antihistaminicele H
2 [i inhibitorii pompei gastrice de protoni (omeprazol).
ANTIVENIN, s. n. / antivenin, s. m. / antivenin, antivenom.
[Gr. anti = contra; lat. venenum = otrav\.] Ser care con]ine antitoxine
specifice pen-tru veninul unor animale (îndeosebi [erpi veni-no[i, vipere) sau insecte. El provine, de obicei, de la cai hiperimuniza]i
`mpotriva acestor veninuri.
ANTIVENINOS, adj. / antivenineux, -euse, adj. / antivenomous.
[Gr. anti = contra; lat. venenum = otrav\.] Care se opune ac]iunii
veninului. V. antivenin.
ANTIVIRAL, adj., s. n. / antiviral, -ale, -aux, adj., s. m. / antiviral.
[Gr. anti = contra; lat. virus = otrav\, infec]ie.] 1) Care se opune
multiplicii virusurilor. 2) Substan]\, medicament dotate cu a-ceast proprietate. Ex.: amantadin\, aciclovir, azi-dotimidin\,
*interferon, dideoxicitidin\, ganciclovir [. a.
ANTIVITAMIN|, s. f. / antivitamine, s. f. / antivi-tamin.
[Gr. anti = contra; lat. vita = via]\; gr. ammoniakon = sare de amoniu,
g\sit în apropie-rea templului lui Jupiter
Ammon din Libia; -inã.] Substan] care inhib ac]iunea unei *vitamine, ac-]ionând prin
competi]ie, ca urmare a structurii sale foarte asem oare vitaminei respective. Ex.: a. K sunt anticoagulante orale care inhib o
gama-carboxilaz microzomal hepatic\, determinând sinteza de factori II, VII, IX, X ai coagulii incapa-bili s fixeze calciul.
ANTIVITAMINE K / antivitamines K / oral anti-coagulants. Sin.: anticoagulante orale (v.).
ANTIVOMITIV, adj., s. n. / anti-émétique ou anti-émétisant, -e, adj., s. m. / antiemetic.
[Gr. anti = contra; lat. vomitare = a vsa.]
1) Care se o-pune vs urilor, vomismentelor. 2) Medicament cu acest efect, îndeosebi din grupele *antihistami-nicelor [i
*anticolinergicelor. A. sunt eficiente [i în alte tulburi, ca *r\u de transport [i *vertij. Sin.: antiemetic.
ANTIXENIC, adj. / antixénique, adj. / antixenic.
[Gr. anti = contra; xenos = str\in.] Care se opu-ne substan]elor str\ine
organismului.
ANTRACOID, adj. / anthracoïde, adj. / anthra-coid.
[Gr. anthrax, -akos = cbune; eidos = for-m\.] 1) Care are culoarea
cbunelui. Ex.: tumor a. sau melanic\. 2) Care se aseam cu *an-traxul. Ex.: furuncul a.
ANTRACOSILICOZ|, s. f. / anthracosilicose, s. f. / anthracosilicosis.
[Gr. anthrax, -akos = cbu-ne; lat. silex, -icis = piatr
tare, granit;
-ozã.] V. antracoz\.
ANTRACOZ|, s. f. / anthracose, s. f. / anthra-cosis.
[Gr. anthrax, -akos = cbune; -ozã.] Pne-umoconioz mineral cauzat de
inhalarea cro-nic a pulberilor de cbune. Este o boal profe-sional în cazul persoanelor care lucreaz în me-diu poluat cu astfel
de pulberi (ex.: mineri). Exis-ten]a a. pure este controversat\. Mai frecvent, se pare c este vorba de antracosilicoz\, siliciul in-
trând într-o propor]ie variabil în compozi]ia pul-berilor de cbune.
ANTRAX, s. n. / anthrax, charbon, s. m. / an-thrax.
[Gr. anthrax, -akos = cbune.] Boal infe-c]ioas acut a animalelor de ferm\,
produs de
Bacillus anthracis, care poate fi transmis la om prin contact cu p\rul, pielea sau dejec]iile anima-lelor bolnave. La om,
a. se manifest îndeosebi prin leziuni cutanate (pustul malign\, edem ma-lign) sau, mai rar, prin leziuni viscerale (cbune
pulmonar sau digestiv). Netratat, a. poate fi fatal, dar administrarea unor doze mari de penicilin sau tetraciclin este eficace. Sin.
pop.: cbune, dalac.
ANTRECTOMIE, s. f. / antrectomie, s. f. / antrec-tomy.
[Lat. antrum, gr. antron = pe[ter\, cavita-te; gr. ektome = excizie.] 1)
Abla]ie chirurgical a pere]ilor antrului mastoidian. 2) Rezec]ia antrului piloric.
ANTRENAMENT, s. n. / entraînement, s. m. / training.
[Fr. entraînement, din lat. trahere = a trage cu for]a, a târ`.] 1) Proces
de întire a orga-nismului [i ameliorare a capacit\]ii de munc\, consecutiv modific\rilor func]ionale [i structurale care au loc în
organism sub influen]a exerci]iului [i a efortului crescut progresiv. 2) Exerci]iu siste-matic în vederea dezvoltii fizice sau în
vederea realizii unor performan]e speciale. 3) Adaptare prin repetare [i practic\, în vederea atingerii unui anumit scop. Forme: a)
a. articular, reeducare func]ional a unei articula]ii; b) a. autogen (v.); c) a. mecanic, efectuat prin intermediul unor dispozi-tive
mecanice; d)
a. muscular are ca obiectiv hi-pertrofia muscular\; e) a. sportiv, proces complex, sub îndrumare pedagogic [i
supraveghere me-dical\, pentru atingerea unor performan]e.
ANTRENAMENT AUTOGEN / entraînem ent auto-gène / autogenous training. Metod psihotera-peutic recomandat în diferite
forme de nevroz\; const din exerci]ii de autosugestie în stare de relaxare psihomotorie. În române[te, se folose[te [i expresia
training autogen, nerecomandat\.
ANTRIT|, s. f. / antrite, s. f. / antritis.
[Lat. an-trum, gr. antron = pe[ter\, cavitate; -itã.] 1) In-flama]ia mucoasei *antrului
mastoidian la sugar. V. [i antromastoidit\. 2) Inflama]ia antrului piloric.
ANTRODUODENOSTOMIE, s. f. / antr oduodéno-stomie, s. f. / gastroduodenostomy.
[Lat. an-trum, gr. antron = pe[ter\,
cavitate; lat.
duodeni = `n num de 12, abreviere de la duodeni digi-torum = de 12 degete (lungimea acestui segment
intestinal); gr.
stoma, -atos = gur\.] Sin.: gastro-duodenostomie (v.).
ANTROMASTOIDIT|, s. f. / antromastoïdite, s. f. / antromastoiditis.
[Lat. antrum, gr. antron = pe[ter\, cavitate; mastos =
mamel\;
eidos = for-m\; -itã.] Inflama]ie a *antrului [i a *mastoidei. Reprezint aproape totdeauna o complica]ie a u-nei *otite
medii.
ANTROPOFILIE, s. f. / anthropophilie, s. f. / an-thropophilia.
[Gr. anthropos = om; philia = a-trac]ie, de la philein = a iubi.]
Tendin]a anumitor insecte (]ân]ari) de a în]epa omul.
ANTROPOGENEZ|, s. f. / anthropogenèse, s. f. / anthropogenesis.
[Gr. anthropos = om; genesis = producere, de la gennan =
a produce.
] Procesul apari]iei [i dezvoltii omului. Ini]ial, s-a presupus c factorul primar al a. a fost dezvoltarea creieru-lui, mersul
biped contribuind la atenuarea caracte-relor animalice. Argumentele paleontologice [i e-tologice au condus actualmente la
considerarea, ca factor prim, a mersului biped, care a permis trecerea de la via]a semiarboricol la via]a te-restr\. Dup unii
speciali[ti, în a. se deosebesc o faz subuman [i o alta uman\, cu o subfaz eu-hominin\.
ANTROPOLOGIE, s. f. / anthropologie, s. f. / an-thropology.
[Gr. anthropos = om; logos = [tiin-]\.] {tiin] care are ca obiect
studiul originii, evo-lu]iei [i variabilit\]ii biologice ale omului, în rela]ie cu condi]iile naturale [i social-culturale. Se disting: 1)
A.
biologic\
, somatic\ sau fizic\ - are ca obiect studiul varia]iilor, în timp [i spa]iu, a caracteristi-cilor morfologice ale omului,
îndeosebi prin m\su-r ori ale oaselor. 2)
A. cultural\ sau etnologia - a-re ca obiect cercetarea faptelor de cultur prin in-
terpretarea c\rora pot fi în]elese structurile soci-ale [i, prin prisma acestora, fiin]a uman\.
ANTROPOMETRIE, s. f. / anthropométrie, s. f. / anthropometry.
[Gr. anthropos = om; metron = m\sur\.] Denumirea
ansamblului de tehnici utili-zate pentru m\surarea diferitelor componente ale corpului uman.

144. 144
ANTROPOMORFISM, s. n. / anthropomorphis-me, s. m. / anthropomorphism. [Gr. anthropos = om; morphe = form\; -ism.]
Concep]ie care atri-buie unor fiin]e, lucruri sau procese, forme [i însu-[iri omene[ti. Ex.: tendin]a de a studia comporta-mentul
celorlalte vie]uitoare dup modelul omului. Reversul a. este zoomorfismul, exprimat uneori în cercetile de *etologie.
ANTROPOZOONOZ|, s. f. / anthropozoonose, s. f. / anthropozoonosis.
[Gr. anthropos = om; zo-on = animal; nosos = boal\; -
ozã
.] Boal comun omului [i animalelor vertebrate. Ex.: *arboviroz\.
ANTROTOMIE, s. f. / antrotomie, s. f. / antroto-my.
[Lat. antrum, gr. antron = pe[ter\, cavitate; gr. tome = t\iere, sec]iune, de la
temnein = a t\ia.] Trepana]ia apofizei mastoide (sau *mastoi-d), care asigur accesul în antrul mastoidian.
ANTRU, s. n. / antre, s. m. / antrum. NA: antrum, pl. antra.
[Lat. antrum, gr. antron = pe[ter\, cavitate.] Cavitate natural\,
osoas sau visceral\. Importante: 1)
A. mastoidian sau pietros (NA: an-trum mastoideum), cavitate voluminoas\, cu aer, existent
în por]iunea mastoidian a temporalu-lui. Comunic cu celulele mastoidiene [i cu cavitatea timpanic\. 2)
A. piloric sau pilor (NA:
antrum pyloricum), por]iunea joas\, aproape orizontal a stomacului, care comunic cu duodenul prin pilor. Sin.: mica tuberozitate
gastric\.
ANULOPLASTIE, s. f. / annuloplastie, s. f. / an-nuloplasty.
[Lat. anulus = inel; plastos = mode-lat, de la plassein = a modela, a
forma.
] Corecta-rea chirurgical a unui orificiu anular anormal.
ANURIE, s. f. / anurie, s. f. / anuria.
[Gr. an - priv.; ouron = urin\.] Diminuarea pân la dispari-]ia complet (între 0 [i 100 ml/24
ore) a excre]iei urinare din diferite cauze: 1)
A. angionecrotic\, în necroze cortical-renale. 2) A. obstructiv\, prin pre-zen]a unui
blocaj al c\ilor urinare, frecvent un cal-cul. 3)
A. postrenal\, prin obstruc]ia ureterelor. 4) A. prerenal\, prin filtrare glomerular mult
redus ca urmare a sc\derii fluxului sanguin renal sau a presiunii arteriale. 5)
A. renal\, de cauz strict renal etc. V. [i oligurie.
ANUS, s. n. / anus, s. m. / anus. NA.: anus.
[Lat. anus = [ezut.] Orificiul distal sau terminal al tubului digestiv, care se deschide în
mod normal în regiunea posterioar a perineului. Patologic, a. poate fi
ectopic, imperforat (cu persisten]a, com-plet sau
incomplet a membranei anale),
vezical, cu deschidere la nivelul vezicii urinare, dar im-perforat, vulvovaginal sau vestibular, cu
deschi-dere la nivel vulvar (dar imperforat). V. [i anus artificial, anus contra naturii.
ANUS ARTIFICIAL / anus artificiel / artificial a-nus. Orificiu anormal la nivelul intestinului, format printr-o metod chirurgical [i
deschis la peretele abdominal, în situa]ia în care lumenul intestinului gros nu permite pasajul materiilor fecale (de obi-cei, în caz de
neoplasm localizat la acest nivel). A. a. permite derivarea total ([i, de regul\, defini-tiv) a materiilor fecale.
ANUS CONTRA NATURII / anus cont re nature / preternatural anus. Deschiderea intestinului la peretele abdominal, cu sediu
variabil. Poate apare ca urmare a unui proces patologic, în mod acci-dental, posttraumatic sau poate fi creat chirurgical (în acest
din urm caz este vorba, de fapt, de un *a. artificial). Permite trecerea celei mai mari p]i sau a totalit\]ii materiilor fecale,
deosebindu-se astfel de *fistula stercoral\.
ANUSCOP, s. n. / anuscope, s. m. / proctoscope.
[Lat. anus = [ezut; gr. skopos = observator, de la skopein = a vedea, a
examina.
] *Specul de forma unui tub utilizat pentru examinarea *anusului, ca-nalului anal [i a p]ii inferioare a *rectului. Sin.:
proctoscop.
ANXIETATE, s. f. / anxieté, s. f. / anxiety.
[Lat. anxietas, -atis = nelini[te, de la anxius = nelini[-tit, chinuit.] Sentiment de
pericol iminent [i nede-terminat, înso]it de o stare de r\u, de agita]ie. În formele severe, apar reac]ii neurovegetative ca-racteristice
*angoasei. Nelini[tea, a. [i angoasa sunt trei grade ale acelea[i sti.
A. paroxistic pur\ este un tip de angoas în rela]ie cu
sc\derea pasager a iriga]iei sanguine bulbare, care survi-ne de obicei noaptea (se asociaz\ cu team\, transpira]ii reci, tegumente
palide, uneori criz de angin pectoral sau de astm)
. A. vestibular\ re-prezint o form de a. care apare în caz de leziuni
vestibulare.
ANXIOGEN, adj. / anxiogène, adj. / anxiogenic.
[Lat. anxius = nelini[tit, chinuit; gr. gennan = a produce.] Care provoac
*anxietate sau *angoas\. Se spune despre o stimulare sau despre o situa]ie existen]ial\.
ANXIOLITIC, adj., s. n. / anxiolytique, adj., s. m. / anxiolytic.
[Lat. anxius = nelini[tit, chinuit; gr. lytikos = care distruge, de la
lyein = a distruge.] 1) Care atenueaz sau reduce *anxietatea. 2) Clas de medicamente destinat s reduc anxi-etatea. A. pot fi
sedative `n doz mic sau pot avea, `n doz mare propriet\]i hipnotice.
AORT|, s. f. / artère aorte / aorta.
[Gr. aorte, de la aeirein = a ridica `n aer [i aer, -os = aer.] V. tab. anat. - artere.
AORT| ASCENDENT| / aorte ascendante / as-cending part of aorta. V. tab. anat. - artere.
AORT| DESCENDENT| (v. aort toracic\, aort abdominal) / aorte descendante / descending aorta. V. tab. anat. - artere.
AORT| TORACIC| / aorte thoracique / thoracic aorta. V. tab. - anat. artere.
AORTOGRAFIE, s. f. / aortographie, s. f. / aor-tography.
[Gr. aorte, de la aeirein = a ridica `n aer [i aer, -os = aer;
graphein = a scrie.] Examen radiologic al aortei consecutiv injectii unei substan]e de contrast hidrosolubile.
APARAT, s. n. / appareil, s. m. / apparatus (1), device (2).
[Lat. apparatus = instrumente, ma-[ini.] 1) Ansamblu de organe care
concur la rea-lizarea unei anumite func]ii. Ex.: a. respirator, a. digestiv, *a. locomotor etc. Termenul poate fi sin. cu sistem (ex.:
sistem digestiv), cu excep]ia struc-turilor care nu se afl în continuitate (ex.: sistem reticulohistiocitar) 2) Denumire generic pentru
un ansamblu de piese care sus]in, men]in sau înlocu-iesc o parte din corp, îndeosebi din cadrul *apara-tului locomotor. Exist o
mare diversitate de a., denumite în raport cu scopul sau regiunea anato-mic unde sunt amplasate. Ex.: a. corector pro-gresiv, a.
ischiopubian (*ortez cu sus]inere ischi-atic\ r
adaptat la mers), *a. ortopedic, pelvi-pedios, a. de suspen-sie, a. toraco-pedios (asocierea unui suport al trunchiului cu orteze ale
membrului inferior).
APARAT GOLGI / appareil de Golgi / Golgi appa-ratus.
[Camillo Golgi, histolog italian, profesor la Pavia, 1843-
1926; premiul Nobel pentru fiziolo-gie/medicin `n 1906
.] Sistem de membrane cito-plasmatice prezent `n mod
constant în celulele nucleate, constituit din vezicule [i sacule. A. G. particip la sinteza *poliozidelor [i concentreaz substan]ele
elaborate de *reticul endoplasmic, transformându-le în produse de secre]ie. La acest nivel, glucidele [i lipidele sunt legate de
proteine. Datorit rolului a. G., în prezent se stabilesc o se-rie de markeri specifici utili atât în fiziologia mole-cular\, cât [i în
patologie.

APARAT JUXTAGLOMERULAR / appareil juxta-glomérulaire / juxtaglomerular apparatus. For-ma]iune situat la polul vascular al
*glomerulului renal alc uit din: 1) Arteriole aferente [i eferen-te. 2) O mas de celule juxtaglomerulare alc uit din dou tipuri
celulare, celule granulare (localiza-te îndeosebi în peretele arteriolei aferente [i care secret *renina) [i celule agranulare, situate
în tri-unghiul format de arteriolele aferente [i eferente, pe de o parte, [i
macula densa, pe de alt parte. 3) Macula densa, regiune
celular specializat a peretelui tubului distal.
APARAT LOCOMOTOR / appareil locomoteur / locomotor apparatus. Ansamblul scheletului `m-preun\ cu articula]iile (inclusiv
ligamentele), mu[-chii [i tendoanele care mobilizeaz piesele osoa-se unele în raport cu altele.
APARAT ORTOPEDIC / appareil orthopédique / orthosis. Termen generic pentru orice *protez\, *ortez sau, uneori, aparat gipsat.
APAREUNIE, s. f. / apareunie, s. m. / apareunia.
[Gr. a - priv.; pareune = împerechere.] Incapacita-tea sau imposibilitatea de
executare a coitului.
APATIC, adj. / apathique, adj. / apathetic.
[Gr. a - priv.; pathos = afec]iune.] Caracterizat prin *apa-tie.
APATIE, s. f. / apathie, s. f. / apathy.
[Gr. apa-theia, de la a - priv.; pathos = afec]iune.] Dimi-nuarea sau absen]a interesului fa]
de propria persoan sau fa] de cei din jur; absen]a dorin]e-lor [i a reac]iilor la stimuli psihici, iner]ie psihic\. Poate fi constitu]ional
sau dobândit (ex.: hipo-tiroidie, hipertensiune intracranian\, demen] etc.).
APATIT|, s. f. / apatite, s. f. / apatite.
[Gr. apatao = eu în[el.] Fosfat de calciu cu formula general Ca
5(PO
4)
3X. X poate fi -
simultan - clorul, fluorul [i radicalul hidroxil (OH), de unde etimologia terme-nului. Când unul din aceste componente este ma-
joritar rezult\, respectiv, cloroapatita, fluorapatita [i *hidroxiapatita.
|

145. 145
AP|, s. f. / eau, s. f. / water. [Lat. aqua = ap\.] Principalul constituent al organismelor vii, cu formula chimic H
2O [i M
r 18,016, a.
este un lichid cu propriet\]i fizice particulare [i complexe [i cu roluri multiple, fiind denumit "matricea vie]ii", da-torit\ calit\]ii sale
de mediu general în care se desf\[oar schimburile metabolice vitale, ca [i datorit dependen]ei [i condi]ionii oricei forme
actuale de via] de prezen]a a. Rolurile principale ale a. în organism: solvent universal în mediile in-tersti]ial [i intracelular, mediu
de dispersie, este necesar în reac]iile de hidroliz\, are rol de "tam-ponare" a varia]iilor de temperatur din organism, rol de
protec]ie mecanic (îndeosebi în cazul SNC). Propor]ia de a. din organism variaz în func]ie de vârst (la nou-n\scut 67-74 %, iar
la a-dult 58-67 %) [i în func]ie de sex, la femei fiind mai redus din cauza masei mai mari de ]esut adipos. În ]esuturi, cantitatea de
a. este propor]io-nal cu intensitat ea proceselor metabolice. A. i
s-au mai atribuit [i alte roluri, mai mult sau mai pu]in "misterioase" atâta timp cât nu pot fi expli-cate [tiin]ific. Caracterul de *dipol al
moleculei de a. [i abilitatea sa de a forma *leg uri de hidro-gen, precum [i alte propriet\]i fizice particulare ale acesteia ar putea
permite în viitor o în]elegere mai precis a rela]iei ap\-organisme vii.
AP| GREA / eau lourde / heavy water. A. cu for-mula chimic D
2O, în care *deuteriul înlocuie[te hidrogenul simplu. A. g. are efecte
de blocare a unor procese fiziologice [i metabolice, de[i para-metrii s\i fizici nu se deosebesc semnificativ de cei ai apei obi[nuite.
AP| LEGAT| / eau liée / bound water. Frac]iune a a. con]inut în organism care este asociat cu diverse molecule sau substan]e
hidrosolubile. V. ap liber\.
AP| LIBER| / eau libre / free water. Frac]iune a a. con]inut în organism care nu este legat cu di-verse molecule sau substan]e
hidrosolubile. Cir-cuitul s\u în organism depinde de hormonul anti-diuretic [i de rinichi. V. ap legat\.
AP| OXIGENAT| / eau oxygénée / hydrogen peroxide. H
2O
2, *antiseptic oxidant utilizat, în so-lu]ii pu]in concentrate, în toaleta
pl\gilor.
AP|RARE MUSCULAR| / défense musculaire / muscular defense, muscle guarding. Contrac]ie provocat [i dureroas a mu[chilor
peretelui ab-dominal. Dispare la palpare progresiv [i reflect\ o inflama]ie peritoneal localizat\. V. contractur abdominal\.
APE MINERALE / eaux minérales / mineral wa-ters. A. naturale saline, cu compozi]ie complex\ [i cu propriet\]i terapeutice variate,
în func]ie de compozi]ie. A. m. con]in în solu]ie una sau mai multe suri minerale, cele mai importante cores-punzând anionilor
CO
3
2-, SO
4
2-, PO
4
3- [i cationilor Na
+
, K
+
, Li
+
, Mg
2+
, Ca
2+
, Fe
2+
. În func]ie de com-pozi]ia lor, sunt utilizate ca a. potabile (de mas\)
sau în scop terapeutic (ca
a. medicamentoase sau pentru b\i reci ori calde). Unele a. m. sunt u-[or radioactive. Ac]iunea
terapeutic a a. m. de-curge din propriet\]ile fizice [i din natura minerali-zii acestora. În general, eficacitatea unei a. m. este
maxim în cazul utilizii direct de la surs\.
APEDUCT (aqueduct), s. n. / aqueduc, s. m. / a-queduct. NA: aqueductus, pl. aqueductus.
[Lat. aqua = ap\; ductus = ducere, de
la
ductare = a conduce.] În anatomie, nume dat canalelor fine existente într-un os. A. lui Sylvius (NA: aqueduc-tus cerebri)
reprezint o por]iune din canalul e-pendimar situat la nivelul istmului encefalului care face s comunice extremitatea superioar a
ventriculului al IV-lea cu fa]a posterioar a ventriculului al III-lea.
APENDICE, s. n. / appendice, s. m. / appendix. NA: appendix, pl. appendices.
[Lat. appendix, -icis = adaos, supliment.] 1) În
general, parte accesorie, ata[at unei structuri anatomice importante, pe care o prelunge[te. 2) În accep]iunea curent\:
a.
vermicular
(ileocecal sau vermiform, NA.: appendix vermiform), prelungire tubular a cecului, mai mult sau mai pu]in flectat, având
lungimea de 7-8 cm [i diametrul de 4-8 cm, care se deschide în cec, fa] de care are o pozi]ie foarte variabil\: posterior (pozi]ie
retrocecal\ prececal\ (pozi]ie subcecal\ peretele latero-intern al cecului,
pu]in mai sus de orificiul ileocolic, a. este în mod normal mobil [i liber.
APENDICECTOMIE, s. f. / appendicectomie, s. f. / appendicectomy, appendectomy.
[Lat. ap-pendix, -icis = adaos, supliment; gr.
ektome = ex-cizie.] Abla]ie chirurgical a *apendicelui vermicu-lar.
APENDICIT|, s. f. / appendicite, s. f. / appendi-citis.
[Lat. appendix, -icis = adaos, supliment; -itã.] Inflama]ie acut sau cronic a
apendicelui vermicular. Multiple forme: 1)
A. abcedant\, pro-ces supurativ al apendicelui. 2) A. acut\, form e-volutiv brusc\, cu
fenomene generale [i diges-tive. 3)
A. atrofic\, inflama]ie cronic apendicular în care elementele constituente ale organului sunt
înlocuite cu ]esut de scleroz\. 4)
A. congestiv\, proces iritativ apendicular. 5) A. cronic\, proces inflamator [i distrofic al
apendicelui. 6)
A. flegmo-noas\, inflama]ie acut supurativ difuz a apen-dicelui. 7) A. folicular\, inflama]ie localizat în fo-liculii
limfatici ai apendicelui. 8)
A. gangrenoas\, prin tromboza vaselor apendicelui [i a mezoului. 9) A. hiperplazic\, inflama]ie cronic
apendicular caracterizat prin hiperplazia celulelor adipoase. 10)
A. larvat\, inflama]ie latent\. 11) A. lombar\, apendice în pozi]ie
anormal\, retrocecal înalt\, cu simptomatologie lombar dreapt înalt\. 12)
A. pelvian\, cu apendice în pozi]ie pelvin [i simpto-
matologie genital sau urinar\. 13)
A. perforat\, complica]ie a unei apendicite acute. 14) A. puru-lent\, supurat\. 15) A. recurent\,
survine la un in-terval de timp dup un alt proces inflamator apen-dicular. 16)
A. toxic\, cu apendice aparent normal, deoarece
leziunile sunt endoapendiculare, dar manifestate prin leziuni hepatoenale, cu fenome-ne toxice grave.
APENDICOCEL, s. n. / appendicocèle, s. f. / ap-pendicocele.
[Lat. appendix, -icis = adaos, su-pliment; gr. kele = hernie,
tumor\.
] Hernia *apen-dicelui vermicular.
APETIT, s. n. / appétit, s. m. / appetite.
[Lat. ap-petitus = poft\, dorin]\.] Termen care, dac este utilizat cu referire la alimenta]ie,
desemneaz o dorin] de a mânca selectiv anumite alimente, spre deosebire de *foame, care prezint un carac-ter imperios.
APEX, s. n. / apex, s. n. / apex. NA: apex, pl. apices.
[Lat. apex, -icis = vârf, culme.] Extremitate, vârf, punct culminant al unei
forma]iuni anatomice.
APEXOCARDIOGRAM|, s. f. / apexocardio-gramme, s. m. / apexocardiogram.
[Lat. apex, -icis = vârf, culme; gr. kardia =
inim\;
gramma = înscriere.] Curb ob]inut prin înregistrarea grafic a [ocului apexian. Var.: apexogram\.
APEXOGRAM|. Var. pentru apexocardiogram (v.).
APICAL, adj. / apical, -ale, -aux, adj. / apical.
[Lat. apex, -icis = vârf, culme.] Referitor la vârful unei celule, al unei structuri sau al
unui organ. Su-prafa]a a. a unei celule epiteliale se afl pe fa]a liber\, expus\, partea opus fiind suprafa]a bazal\. Fa]a bazal
este dispus pe *lama bazal\, care separ epiteliul de alte ]esuturi.
APICOLIZ|, s. f. / apicolyse, s. f. / apicolysis.
[Lat. apex, -icis = vârf; gr. lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] 1) Opera]ie
care produce turtirea vârfului unui pl\mân, prin decolare pleuro-parietal\. 2) Leziune resorbtiv a procesului api-cal al r\d\cinii
dentare, consecutiv unor infec]ii cronice parodontale, ca urmare a cariilor dentare complicate.
APIRETIC, adj. / apyrétique, adj. / apyretic.
[Gr. a - priv.; pyretikos = febril, de la pyressein = a a-vea febr\.] Despre un proces
patologic care nu este înso]it de *febr\.
APIRETOGEN, adj. / apyrétogène, adj. / apyroge-nic.
[Gr. a - priv.; pyretos = febr\; gennan = a produce.] Care nu provoac
febr\. Ex.: solu]ie a. Termenul apirogen, utilizat uneori, nu este corect.
APIREXIE, s. f. / apyrexie, s. f. / apyrexia.
[Gr. a - priv.; pyrexis = acces de febr\, de la pyressein = a avea febr\.] Absen]a *febrei
la un pacient.
APLAZIE, s. f. / aplasie, s. f. / aplasia.
[Gr. a - priv.; plasis = modelare, de la plassein = a forma, a modela.] Absen]a congenital
sau dezvoltarea insuficient\, defectuoas a unui ]esut sau a unui organ. A. poate surveni înainte sau dup na[tere [i prezint
forme variate. Ex.: 1)
A. dentar\, a. to-tal sau par]ial a germenilor dentari. 2) A. ger-minal\, v. sindrom Castillo-Trabucco-De La
Blaze. 3)
A. medular\, încetarea procesului de regene-rare sanguin medular\. 4) A. pulmonar\, malfor-ma]ie constând din
prezen]a unui bont bron[ic lipsit de parenchim pulmonar. 5)
A. de vagin, lipsa congenital a vaginului.
APLAZIE GERMINAL| / aplasie germinale / germinal aplasia. Sin.: sindrom Castillo-Trabuc-co-De La Blaze (v.).
APLAZIE RETINIAN| / aplasie rétinienne / reti-nal aplasia. Sin.: boal Alström-Leber (v.).

146. 146
APNEE, s. f. / apnée, s. f., arrêt respiratoire / apn(o)ea. [Gr. a - priv.; pnoia = respira]ie, de la pnein = a respira.] Oprire temporar
a respira]iei. Forme: 1)
A. de degluti]ie se produce în timpul degluti]iei, prin inhibarea centrilor respiratori. 2) A. mecanic\, prin
obstruc]ia c\ilor respiratorii. 3)
A. reflex\, prin excitarea zonelor reflexogene. 4) A. traumatic\, de cauz neuroreflex sau lezional\.
APNEE DE SOMN / apnées de sommeil / sleep apn(o)ea. V. sindromul apneei de somn.
APOCRIN, adj. / apocrine, adj. / apocrine.
[Gr. apo = în afar\; krinein = a separa de.] Mod de secre]ie endocrin în care polul
apical al celulelor glandulare se desprinde, împreun cu produsul de secre]ie. Ex.: glanda mamar\. V. [i merocrin, holocrin.
APODIE, s. f. / apodie, s. f. / apodia.
[Gr. a - priv.; pous, podos = picior.] Absen]a congenital a picioarelor.
APOENZIM|, s. f. / apoenzyme, s. f. / apoen-zyme.
[Gr. apo = în afar\; en = în; zyme = fer-ment, drojdie.] Partea proteic a unei
enzime he-teroproteinice. A. determin specificitatea enzimei [i viteza de reac]ie catalitic\. Cealalt parte a en-zimei se nume[te
*cofactor sau *coenzim\. V. [i holoenzim\.
APOFERITIN|, s. f. / apoferritine, s. f. / apoferri-tin.
[Gr. apo = în afar\; lat. ferrum = fier; -inã.] Protein de la nivelul mucoasei
intestinale. A. capteaz fierul din alimentele digerate (ionizat [i transformat în form feroas în stomac) [i asigur traversarea lui
prin mucoasa intestinal sub form de *feritin\.
APOFIZ|, s. f. / apophyse, s. f. / apophysis, pro-cessus, pl. processi (lat
.). NA: apophysis. [Gr. apo = în afar\; physis = cre[tere,
de la
phyein = a cre[te.] Partea proeminent a unui os. Cele mai importante a.: 1) A. articular\ (NA: processus ar-ticularis):
proeminen] osoas prin care un os se articuleaz cu un os vecin. Ex.: a. articulare superioare [i inferioare ale unei vertebre. 2)
A.
clinoid\
(NA: processus clinoideus): fiecare din cele cinci proeminen]e osoase (anterioare, medii, posterioare) situate în jurul *[eii
turce[ti. 3)
A. co-racoid\ (NA: processus coracoideus): voluminoa-s\, implantat pe fa]a superioar a colului omoplatului, la nivelul
ceia se inser ligamente [i mu[chi. 4)
A. coronoid a cubitusului (NA: proces-sus coronoideus ulnae): a. piramidal\, orizontal [i
anterioar care, împreun cu olecranul, constituie extremitatea superioar a cubitusului. 5)
A. mastoid\ (NA: processus
mastoideus
): v. masto-id\. 6) A. odontoid\ (NA: dens): proeminen] o-soas vertical\, de forma unui dinte; implantat în pivot cu
arcul *atlasului. 7)
A. pterigoid\ (NA: pro-cessus pterygoideus), situat pe fa]a inferioar a sfenoidului. 8) A. spinoas\ (NA:
processus spino-sus): proeminen] median [i posterioar a arcului neural al vertebrei, implantat pe o baz larg la nivelul
unghiului de unire a lamelor vertebrale. 9)
A. stiloid\ (NA: processus styloideus): prelungire în form de stilet a unui os. 10) A.
transvers
(NA: processus transversus), proces osos voluminos, dispus transversal, inserat pe arcul posterior vertebral `n spatele
pediculului, cu form varia-bil `n func]ie de zonele coloanei vertebrale. Ex.: a. s. a cubitusului, a radiusului, a peroneului, a
temporalului etc.
APOFIZIT|, s. f. / apophysite, s. f. / apophysitis.
[Gr. apo = în afar\; physis = cre[tere, de la phy-ein = a cre[te; -itã.] Distrofie de
cre[tere limitat la o apofiz osoas\. Este o varietate de *osteo-condrodisplazie.
APOFIZIT| TIBIAL| ANTERIOAR| / apophysite tibiale antérieure / tibial anterior apophysitis, Osgood's disease, Schlatter's
disease. Alterare dureroas a tuberozit\]ii tibiale anterioare de origi-ne traumatic sau microtraumatic\, observat în-tre 10 [i 15
ani la b\ie]i, care dispare spontan f sechele. Sin.: boal Osgood-Schlatter, osteit apofizar de cre[tere, osteonecroz idiopatic
a tuberculului tibial,.
APOLIPOPROTEINE, s. f. pl. / apolipoprotéines, s. f. pl. / apolipoproteins.
[Gr. apo = în afar\; lipos = gr\sime; protos = primul; -
inã.] Proteine cu func]ii de sintez\, de secre]ie sau de catabo-lism al *lipoproteinelor. Sunt clasificate în grupe, cele mai
importante fiind A [i B. V. [i tab. const. biochim.
APOMORFIN|, s. f. / apomorphine, s. f. / apo-morphine. Dehidromorfin utilizat electiv ca e-metic cu ac]iune central\.
APONEVRECTOMIE, s. f. / aponévrectomie, s. f. / aponevrectomy.
[Gr. aponeurosis, de la apo = în afar\, neuron = nerv;
ektome = excizie.] Re-zec]ia chirurgical a unei *aponevroze.
APONEVROZ|, s. f. / aponévrose, s. f. / aponeu-rosis. NA: aponeurosis, pl. aponeuroses.
[Gr. aponeurosis, de la apo = în
afar\,
neuron = nerv - ca urmare a confuziei pe care o f\ceau anticii între nerv [i tendon. ] Structur ana-tomic format din fibre
conjunctive încruci[ate, formând o mem-bran alb\, rezistent\. Exist
a. de înveli[ (fascii), limitante ale mu[chilor sau ale unor
regiuni, [i
a. de inser]ie, analoge tendoanelor aplatizate.
APONEVROZ| EPICRANIAN| / aponévrose épi-crâni enne / epicranial aponeurosis. NA: galea aponeurotica. Lam fibroas sub
form de casc mulat pe bolta cranian\. Ea este acoperit de pielea poas a capului, reunind p]ile anterioa-r [i posterioar
ale mu[chiului fronto-occipital.
APONEVROZIT|, s. f. / aponévrosite, s. f. / apo-nevrositis.
[Gr. aponeurosis, de la apo = în afa-r\, neuron = nerv; -itã.]
Inflama]ia unui *apone-vroze.
A. plantar\ - v. boal Ledderhose.
APOPLECTIC, adj. / apoplectique, adj. / apo-plectic.
[Gr. apoplektikos = stupefiat.] 1) Care se afl în rela]ie cu *apoplexia sau
este provocat de aceasta. Ex.: atac sau ictus a. 2) Care este predispus la apoplexie.
APOPLECTIFORM, adj. / apoplectiforme, adj. / apoplectiform.
[Gr. apoplektikos = stupefiat; lat. forma = form\.] Care se
aseam cu *apo-plexia. Ex.: atac a., pierdere subit de con[tien]\, asem oare atacului de apoplexie, dar care se vindec în
câteva ore sau zile.
APOPLEXIA LUETEI / maladie de Bosviel / Bosviel’s disease. Sin.: boal Bosviel (v.).
APOPLEXIE, s. f. / apoplexie, s. f. / apoplexy.
[Gr. apoplexia = lovitur\.] 1) Pierdere brusc a con[tien]ei urmat de paralizii, cu
men]inerea cir-cula]iei [i a respira]iei, cauzat cel mai adesea de o hemoragie cerebral\, mai rar de o embolie sau o tromboz a
unei artere cerebrale. Sin.: ictus a-poplectic (sau cerebral), atac cerebral. 2) Prin a-nalogie, orice hemoragie masiv în interiorul
unui organ: a. splenic\, pulmonar\, uterin etc. 3) Ana-tomopatologic, zon de necroz hemoragic\ prin eritrodiapedez în focar,
f s existe o obturare vascular\; a. apare ca o consecin] a unei pertur-bi circulatorii func]ionale.
APOPLEXIE DIGITAL| / apoplexie digitale / Achenbach syndrome. Sin.: sindrom Achenbach (v.).
APOPLEXIE UTEROPLACENTAR| / apoplexie ut éro-placentaire / abruptio placentae. Sindrom care survine brutal la gravid în
ultimele luni de sarcin sau în perioada travaliului. Se caracte-rizeaz prin apari]ia unui hematom retroplacentar, care decoleaz
placenta de peretele uterin. A. se poate extinde la *anexele uterine [i chiar la nivelul ficatului [i rinichilor. Se caracterizeaz clinic
prin durere abdominal\, metroragie, hipertensiune tranzitorie ce precede o stare de *[oc, albuminu-rie masiv\. Prognosticul este
foarte grav pentru f [i grav pentru mam\, amenin]at de hemoragie prin *afibrinogenemie [i de necroz a corticalei renale. Sin.:
hematom retroplacentar.
APOPROTEIN|, s. f. / apoprotéine, s. f. / apo-protein.
[Gr. apo = în afar\; protos = primul;
-
inã.] Frac]iunea proteic a *lipoproteinelor, for-mat îndeosebi în ficat. Se disting opt tipuri de a.: A (I, II), B, C (I, II, III), D [i E.
Tipurile de a. A [i B au concentra]ie sc\zut\ în insuficien]a hepatic\. A. B (din LDL) este principala a. aterogen\, iar a. A (din HDL)
este o a. antiaterogen\.
APOPTOZ|, s. f. / apoptose, s. f. / apoptosis.
[Gr. apoptein = a arunca `n afar\; apoptosis, cuvânt utilizat de Homer, `n
Iliada, cu sensul: c\-derea frunzelor din copaci odat cu sosirea toam-nei. ] Moarte celular izolat [i programat\, care `ncheie
ciclul celular normal al unei celule [i cre-eaz condi]ii fiziologice pentru `nlocuirea sa. Prin re`nnoirea celular pe care o realizeaz\,
a. asi-gur limitarea dimensiunilor diferitelor structuri din organism la necesit\]ile fiziologice. ~n consecin]\, este un proces normal,
spre deosebire de *necro-z\, care reprezint moartea celular patologic\. Caracteristicile principale ale procesului de a. `n
compara]ie cu cel de necroz sunt urm oarele: a. este indus de stimuli fiziologici (reglarea, ini]ierea [i blocarea depinzând de un
set de gene, cel pu]in 11, probabil o serie de oncogene [i unele gene supresoare ale cre[terii tumorale), pe când necroza se
produce numai `n cadrul unor procese patologice; a. implic o singur celul\, iar necroza o popula]ie de celule; `n a., balonizarea
(umflarea) mitocondriilor sau a altor organite lipse[te, fiind foarte evident `n necroz\; ca urmare, nu se pro-duce eliberarea
enzimelor lizozomale, care este masiv `n necroz (`ndeosebi `n *autoliz\ e loc fenomenul de *cariorexis, iar `n necroz

147. 147
cel de *carioliz\.; `n a., ADN-ul este desf\cut `n segmente multiple de câte 185 perechi de baze, datorit scindii `ntre
*nucleozomi, iar `n necroz acest proces este aleatoriu; `n a., celula este frag-mentat `n corpi apoptozici, care pot fi fagocita]i de
macrofage sau de celulele din vecin ate, pe când `n necroz celula se umfl\, apoi se dezinte-greaz\, fagocitoza lipsind. A., spre
deosebire de necroz\, nu las debriuri celulare [i nici cicatrice. ~n prezent sunt `n studiu implica]iile a. `n patolo-gie, `ndeosebi `n
cancerogenez\, iar cunoa[terea mecanismelor a. ar putea fi util `n strategiile de preven]ie [i tratament ale cancerului. S-au contu-
rat [i multe alte direc]ii de interes `n patogenez [i terapie: boli autoimune, unele infec]ii virale, SIDA, boli neurodegenerative, boli
hematologice, infarct miocardic, accidente vasculare cerebrale, ischemie cerebral\, ataxie-telangiectazie, astm, osteo-poroz\,
artrit reumatoid etc. Unii cercet ori fac distinc]ie `ntre a. din cadrul proceselor fiziologice [i cea produs prin stimuli patologici.
Totu[i, sunt suficiente dovezi c a. fiziologic [i cea patologic sunt asem oare atât din punct de vedere al c\ilor de
semnalizare, cât [i al efectorilor moleculari. Dac unele aspecte morfologice pot varia de la un tip celular la altul, procesele
biochimice sunt identice.
APOZI}IE, s. f. / apposition, s. f. / apposition.
[Lat. appositio, -onis = aplicare, ad\ugare, de la apponere = a pune lâng\, a
ad\uga [i
ponere = a pune.] Punerea `n contact a dou elemente (sub-stan]e, fragmente de os fracturat). A. periostal reprezint
reac]ia periostului fa] de o agresiune local\ (tumoral\, infec]ioas), manifestat prin ac-tivitate osteogenic [i vizibil radiologic.
APRAGMATISM, s. n. / apragmatisme, s. m. / apragmatism.
[Gr. a - priv.; pragmatikos = refe-ritor la fapte, de la pragma, -
atos
= fapt;
-
ism.] Imposibilitatea de a `ntreprinde ac]iuni eficace `n vederea atingerii unui scop, chiar dac acesta este evident [i, cel pu]in
aparent, dorit de subiect.
APRAGMATISM SEXUAL / apragmatisme sexuel / sexual apragmatism. Imposibilitatea realizii unui act sexual, din cauza
indiferen]ei sau im-posibilit\]ii de a stabili o rela]ie cu partenerul.
APRAXIE, s. f. / apraxie, s. f. / apraxia.
[Gr. a - priv.; praxis = ac]iune, practic\, de la prattein = a ac]iona.] Tulburare dobândit
a executii mi[-cilor voluntare f s existe fenomene paretice sau ataxice, f leziuni cerebrale, striate sau ce-rebeloase. În
principiu, se recunosc trei tipuri de a.: 1)
A. constructiv\, imposibilitate de reproduce-re a formelor plane sau tridimensionale
(p rat, cub) prin desene sau prin construc]ie în spa]iu. 2)
A. ideatorie, în care gesturile simple sunt execu-tate, în timp ce
succesiunea actelor necesare unei mi[ci complexe este imposibil\. În clinic se so-licit\, de ex., aprinderea cu chibritul a unei
lumâ-ni. 3)
A. ideomotorie, în care un gest simplu es-te irealizabil, în timp ce gesturile automatice (ex.: scpinat) sau emo]ionale
sunt posibile. Au mai fost individualizate [i alte tipuri de a., printre care a. îmbr\cii [i a mersului.
APROSEXIE, s. f. / aprosexie, s. f. / aprosexia.
[Gr. a - priv.; prosexis = aten]ie.] Perturbare a a-ten]iei voluntare, neobservarea
noului din ambian-] [i, în consecin]\, incapacitatea de concentrare asupra unor anumite activit\]i, idei, fapte. Feno-men prezent în
oligofrenie, demen]\, tumori fron-tale etc.
APROSOPIE, s. f. / aprosopie, s. f. / aprosopia.
[Gr. a - priv.; prosopon = fa]\.] Monstruozitate caracterizat prin absen]a
masivului median al fe-]ei [i a mugurilor maxilari superiori. Ca urmare, `n-tre baza craniului [i mandibul exist doar un ori-ficiu
unic.
APUD / APUD / APUD.
[Acronim din engl. pentru Amine Precursor Uptake and Decarboxylation = captarea [i decarboxilarea
precursorilor aminici.
] Abrev. utilizat `n mod curent pentru sistem APUD (v.).
APUDOM, s. n. / apudome, s. m. / apudoma.
[Acronim din engl. pentru Amine Precursor Uptake and Decarboxylation = captarea [i
decarboxilarea precursorilor aminici; -
oma.] Tumor\ dezvoltat din celulele *sistemului APUD. Majoritatea a. sunt secretante,
producând: 1) Polipeptide sau amine asem oare hormonilor secreta]i în mod normal (ex.: adenoamele hipofizare [i ale celulelor
Lan-gerhans, carcinoamele tiroidiene, feocromocitoa-mele, carcinoidele intestinului sub]ire). 2) Hormoni diferi]i de cei ai glandelor
de origine (ex.: în cancerul pulmonar cu celule mici neendocrine poate apea o secre]ie endocrin).
APUDOMATOZ|, s. f. / apudomatose, s. f. / apu-domatosis, polyendocrinoma.
[Acronim din engl. pentru Amine Precursor Uptake
and
Decar-boxylation = captarea [i decarboxilarea precursori-lor aminici; - oma; -ozã.] Sin.: neoplazie endocrini-an multipl (v.).
ARACHNIDA / Arachnida / Arachnida.
[Gr. arakhne = p\ianjen.] Artropode (*Arthropoda) terestre, al c\ror corp este format din
dou p]i: u-na anterioar\, cefalotorace (purtând aparatul bucal [i patru perechi de labe) [i alta posterioar\, abdomenul. Clasa A.
cuprinde numeroase ordine, din care fac parte p\ianjenii, scorpionii [i diver[i acarieni, nocivi fie prin toxinele din venin, fie ca
vectori ai unor agen]i patogeni.
ARAHNIDISM, s. n. / arachnidisme, s. m. / ara-chnidism.
[Gr. arakhne = p\ianjen; -ism.] Boal sau accident provocate de
mu[c ura p\ianje-nilor. Se disting: 1)
A. cutanat, de la simpl irita]ie local la edem necrotic. 2) A. nervos, accident grav,
caracterizat prin contractur cu hiperreflecti-vitate, tremur uri [i parez ale extremit\]ilor, mio-zis [i hipotensiune, iar uneori
dispnee [i paralizie respiratorie care poate determina moartea.
ARAHNODACTILIE, s. f. / arachnodactylie, s. f. / arachnodactyly.
[Gr. arakhne = p\ianjen; dak-tylos = deget.] 1) Malforma]ie
congenital care const în alungirea [i sub]ierea degetelor de la mâini, ce apar asem oare picioarelor de p\-ianjen. 2) Sin.
uzual pentru sindrom Marfan (v.).
A. congenital cu contracturi, sin. sindrom Beals-Hecht (v.).
ARAHNOID|, s. f. / arachnoïde, s. f. / arachnoid. NA: arachnoidea, pl. arachnoideae.
[Gr. a-rakhne = p\ianjen; eidos = form\.]
Membran fi-n conjunctiv\, component a *leptomeningelui, interpus între *dura mater [i *pia mater, de care este separat prin
spa]iul subarahnoidian, ocupat de *lichidul cefalorahidian.
A. encefalic\ acoper encefalul, iar a. spinal\ învele[te m\duva spinii.
V. [i meninge, dura mater, pia mater.
ARAHNOIDIT|, s. f. / arachnoïdite, s. f. / arach-noiditis.
[Gr. arakhne = p\ianjen; eidos = form\; -itã.] Infiltrat celular, inflamator
sau neoplazic, al *leptomeningelui. A. evolueaz cronic, cu tendin] la înglobare [i la comprimare a elementelor siste-mului nervos
central sau periferic în vecin atea cora se dezvolt\.
ARAHNOIDOCEL, s. n. / arachnoïdocèle, s. f. / arachnoidocele.
[Gr. arakhne = p\ianjen; eidos = form\; kele = hernie, tumor\.]
Hernie la nivelul spa]iului subarahnoidian.
ARBOR VITAE / arbor vitae / arbor vitae.
[Lat. arbor, -oris = arbore; vita = via]\.] Sintagm lat. `nsemnând arborele vie]ii,
utilizat `ndeosebi cu referire la structuri asem oare cu un arbore [i ramurile acestuia. 1) Aspect arborescent al sub-stan]ei albe
`n sec]iunile mediale ale cerebelului. 2) Plici ale mucoasei colului uterin; sin.:
plicae pal-matae cervicis. 3) Denumire pentru
arborele de tuia alb\,
Thuja occidentalis, al cei ulei are utili-zi numeroase: expectorant, antireumatic, emenagog [i antiiritant `n
bolile dermatologice.
ARBORE GENEALOGIC / arbr e généalogique / genealogical tree.
[Lat. arbor, -oris = arbore; genealogia, din gr. genos =
neam, urma[, gene-ra]ie;
logos = [tiin]\.] Reprezentare conven]iona-l a leg urilor de rudenie între diferi]ii membrii ai unei familii.
Sunt reprezenta]i: bba]ii prin p ra-te, femeile prin cercuri, iar subiec]ii afecta]i de o boal genetic printr-un semn în simbolul
prece-dent. O bar orizontal care leag un subiect feminin cu unul masculin reprezint un mariaj. Mariajul consanguin este
reprezentat prin dou bare orizontale. Descenden]ii sunt figura]i prin ramifica]ii din barele orizontale. Genera]iile sunt indicate cu
cifre romane, iar numul unui individ într-o genera]ie cu cifre arabe.
ARBOVIROZ|, s. f. / arbovirose, s. f. / arboviro-sis.
[Arbo - abrev. din engl. arthropod-borne = transportat de artropode; lat. virus
= otrav\, in-fec]ie; -
ozã.] Denumire generic a bolilor determi-nate de grupul de virusuri *Arbovirus. O serie de a. afecteaz
exclusiv animalele vertebrate, iar al-tele [i omul (*antropozoonoze). În func]ie de viru-sul care le genereaz\, a. prezint forme
foarte di-verse, majoritatea fiind boli tropicale. În Europa au fost identificate câteva forme de *encefalit\.
ARBOVIRUS, s. n. / arbovirus, s. m. / arbovirus.
[Arbor - abrev. din engl. arthropod-borne = trans-portat de artropode; lat. virus
= venin, otrav\.
] Termen generic pentru un grup de numeroase vi-rusuri transmise prin în]ep urile artropodelor he-matofage
(]ân]ari, c\pu[e), în organismul c\rora virusurile se multiplic\. A. provoac la om *arbo-viroze.

148. 148
ARC, s. n. / arc, s. m. / arch. [Lat. arcus = arc, bolt\.] 1) Segment dintr-o curb\, în particular din-tr-o circumferin]\. 2) Structur
anatomic\, norma-l sau patologic\, având aspectul unei linii curbe. Ex.: a)
a. costal, curbur format de c re o coas-t [i cartilajul
s\u; b)
a. neural (sau vertebral), a. posterior al vertebrei, format de c re pediculi [i lamele vertebrale; el delimiteaz\, cu fa]a poste-
rioar a vertebrei, orificiul vertebral; c)
a. senil,, sin.: gerontoxon (v.).
ARC AORTIC / arc de l'aorte / aortic arch. V. tab. anat. - artere.
ARC BRANHIAL / arc branhial / branchial arch. Coloane arcuate pereche care dau na[tere bran-hiilor la vertebratele inferioare, iar
la embrionul vertebratelor superioare evolueaz spre structuri-le fe]ei [i ale gâtului. Fiecare a. b. con]ine o struc-tur cartilaginoas
cu dou jum \]i, dreapt [i stâng\. Primul a. b. (
a. mandibular) se diferen]ia-z `n ligamentele sfenomandibular [i maleolar an-
terior, ciocanului [i nicovalei; cel de-al doilea a. b. (
a. hioid) d na[tere apofizei stiloide, ligamentului stilohioid, cornului mic al
osului hioid [i por]iunii craniale a corpului hioidului; cel de-al treilea, for-meaz cornul mare al osului hioid [i partea caudal a
corpului acestui os; cel de-al patrulea [i al cincilea, dau na[tere unor cartilaje laringiene.
ARC REFLEX / arc réflexe / reflex arc. Unitate func]ional a sistemului nervos alc uit dintr-un receptor senzorial, un organ efector
(mu[chi, gland\ neuroni ce vehiculeaz informa]ia senzorial la sistemul nervos central [i, în continuare, din centrul
nervos la organele efec-toare. A. r. cel mai simplu nu cuprinde decât doi neuroni, unul senzitiv [i altul motor (*motoneuron). Acest
a. r. nu posed decât o sinaps\, fiind denu-mit monosinaptic.
ARC SENIL / arc sénile de la cornée / arcus senilic. Sin.: gerontoxon (v.).
ARCAD|, s. f. / arcade, s. f. / arch.
[Lat. arcus = arc, bolt\.] Structur anatomic de form arcuit\. Termen general pentru
desemnarea unor elemen-te de natur foarte diferit\, osoas\, fibroas sau vascular\. Mai importante: 1)
A. crural\ (NA: liga-
mentum inguinale
): coard fibroas întins de la spina iliac anterosuperioar la spina pubisului. Este constituit din fibre proprii
(ligamentul inghi-nal extern a lui Henle) [i din fibrele aponevrozei mu[chiului mare oblic al abdomenului. Sin: liga-mentul Poupart.
2)
A. dentar\ (NA: arcus denta-lis): arc format de c re ansamblul din]ilor unui maxilar, superior sau inferior. 3) A. sprâncenar\
(NA:
arcus superciliaris): relief redus al fe]ei ante-rioare a frontalului, orientat oblic în sus [i spre exterior, deasupra arcadei
orbitare. 4)
A. zigoma-tic\ (NA: arcus zygomaticus): arc osos format prin reunirea apofizei zigomatice a osului temporal cu apofiza
temporal a osului malar.
AREOL|, s. f. / aréole, s. f. / areola. NA: areola, pl. areolae (1).
[Lat. areola = arie mic\, dim. de la area = arie.] 1) A. mamar\
(NA:
areola mammae): zon care înconjoar mamelonul. 2) Zon eritematoas care înconjoar un punct inflamat.
ARGENTAFIN, adj. / argentaffine, adj. / argentaf-fin.
[Lat. argentum = argint; affinis = `nvecinat.] V. celul argentafin\.
ARGENTAFINOM, s. n. / argentaffinome, s. m. / argentaffinoma.
[Lat. argentum = argint; affinis = `nvecinat; -oma.] Sin.:
carcinoid (v.).
ARGININ|, s. f. / arginine, s. f. / arginine.
[Lat. argentum = argint; -inã.] Aminoacid bazic nee-sen]ial care intr în compozi]ia
proteinelor. Are rol important în sinteza hepatic a *ureei. V. ureoge-nez\, v. tab. const. biochim.
ARGININURIE, s. f. / argininurie, s. f. / arginin-uria.
[Lat. argentum = argint; -inã; gr. ouron = urin\.] 1) Concentra]ia sau
eliminarea cotidian a *argininei `n urin\. 2) Afec]iune metabolic eredi-tar determinat de un deficit `n arginaz I (din fi-cat [i
eritrocite). Ca urmare, cre[te eliminarea uri-nar a argininei [i apar tulburi neurologice va-riate.
ARGININ-VASOPRESIN|, s. f. / arginine-vaso-pressine, s. f. / arginine-vasopressine. V. vaso-presin\.
ARGINT, s. m. / argent, s. m. / silver.
[Lat. argen-tum = argint.] Elementul chimic nr. 47, simbol Ag, greutate atomic 107,87,
greutate specific 10,5. Metal alb, maleabil, ale cui suri sunt utilizate în medicin datorit efectelor caustice, astringen-te [i
antiseptice. De asemenea, a. este utilizat la prepararea electrozilor impolarizabili, ca [i în teh-nica medical\.
ARGIRIE, s. f. / argyrie, s. f. / argyria.
[Gr. argy-ros = argint.] Colora]ie anormal\, brun-ro[cat a tegumentelor, consecutiv unui
contact profesio-nal cu suri de argint sau prin administrare tera-peutic prelungit\.
ARGIRISM, s. n. / argyrisme, s. m. / argyrism, silver poisoning.
[Gr. argyros = argint; -ism.] Intoxica]ie terapeutic sau
profesional determi-nat de argint sau surile acestuia.
ARHEOBACTERIE, s. f. / arché(o)bactérie, s. f. / archeobacteria.
[Gr. arkhaios = vechi; bakte-rion, dim. de la bakteria =
baston.
] Organism procariot capabil s tr\iasc\ în condi]ii extreme de temperatur sau de salinitate. Considerate ca for-me
primordiale în evolu]ie, ele sunt remarcabile prin prezen]a de *introni în genele lor.
ARIBOFLAVINOZ|, s. f. / ariboflavinose, s. f. / ariboflavinosis.
[Gr. a - priv.; posibil de la germ. Ribonsäure = acid ribonic (alterare
de la arabin-oz\
flavus = galben; -inã; -ozã.] Boal de-terminat de caren]a în *vitamin B
2 (riboflavin\
general, se asociaz cu alte avitaminoze, îndeosebi în *pelagr\.
ARIE, s. f. / aire, s. f. / area. NA: area, pl. areae.
[Lat. area = arie.] În anatomie, suprafa] delimitat morfologic sau func]ional: 1)
A. de asocia]ie sau asociative: fiecare dintre a. func]ionale ale scoar]ei cerebrale care stabilesc leg uri intra-corticale. 2) A.
auditiv\
: zon a cortexului cerebral situat deasupra primei circumvolu]iuni temporale, în profunzimea scizurii laterale (sau
silviene) a emisferei. La nivelul s\u (a. 41 Brodmann) ajung c\ile cohleare centrale din corpii genicula]i mediani. Distrugerea
acestui centru nu antreneaz surditatea decât dac este bilateral\. 3)
A. auditivo-psihic\: a. corticotemporal care înconjoar a.
auditiv [i care reprezint zonele de percep]ie [i de gnozie. Aceste dou zone permit, respectiv, identificarea sunetelor [i
interpretarea lor simbolic\. Sin.: centrul auditivo-psihic. 4)
A. avascular Treves (NA: plica ileocecalis): zon a mezenterului comun
lipsit de vase sanguine macroscopice, deasupra [i în\untrul valvulei ileocecale. 5)
Arii Brodmann, v. 6) A. calcarin\: zon de
proiec]ie a a. vizuale, care ocup cele dou buze [i depresiunea creat de scizura calcarin\, întinzându-se [i pe versantul extern al
polului occipital. Reprezint o veritabil retin cortical\, fiecare punct al retinei proiectându-se pe un punct corespunz or pe
scoar]\. Sin.: arie striat\. 7)
A. cardiac\, regiunea precordial\, localizat la nivelul hemitoracelui stâng. 8) A. cortical\: teritoriu de
proiec]ie al cortexului cerebral, care corespunde punctului de sosire sau plecare al fibrelor corticipete sau cor-ticifuge, de origine
sau cu destina]ie extracorti-cal\. 9)
A. cortico-oculocefalogir\: zon din cortexul cerebral situat în piciorul celei de-a doua cir-
cumvolu]ii frontale. 10)
A. embriogen\: por]iune a veziculei embrionare a mamiferelor (blastocist) unde se va forma embrionul.
Sin.: arie germinati-v\. 11)
A. gustativ\: zon a cortexului cu proiec]ia la nivelul p]ii inferioare a circumvolu]iunii parietale
ascendente [i în zona profund a operculului parietal. 12)
A. Kiesselbach, sin.: pat Kiessel-bach (v.). 13) A. motorie
extrapiramidal\
: fiecare din centrii efectori [i regulatori ai motricit\]ii semi-automate [i semivoluntare, care se întind pe o mare
parte din scoar]a fronto-temporo-parietal\. 14)
A. motorie piramidal\: centrul efector al motri-cit\]ii voluntare, pe versantul anterior
al scizurii centrale (Rolando). 15)
A. parietal ascendent\: centrul receptor al sensibilit\]ii generale, corespunzând p]ii anterioare
a circumvolu]iunii parietale ascendente. 16
) A. striat\, v. arie calcarin\. 17) A. vegetativ\: fiecare din zonele scoar]ei a c\-rei
excitare antreneaz r\spunsuri vegetative [. a.
ARIERAT, adj. / arriéré, -e, adj. / retardate, back-ward.
[Fr. arriéré, din lat. adretro, forma înt\-rit a lui retro = înapoi.]
Persoan care este a-fectat de *ariera]ie mental\.
ARIERA}IE MENTAL| / arriération mentale / me-ntal retardation, mental deficiency.
[Fr. arrié-ration, din lat. adretro, forma
întit a lui
retro = înapoi; lat. mentalis, de la mens, -ntis = minte.] Înapoiere mental\. Stare a unui copil sau a unui adult
ariera]i, cu întârziere în dezvoltarea mental\. Întârzierea se evalueaz în raport cu media grupului din care face parte subiectul în
cauz [i poa-te fi global sau, dimpotriv\, poate afecta numai o parte a personalit\]ii. A. m. se caracterizeaz prin dezvoltarea
insuficient a facult\]ilor intelectuale, instabilitate psihic [i inaptitudinea de a reac]iona normal la solicitile din mediul în care
tr\ie[te subiectul. Dac arieratul este un copil, acesta se dovede[te inapt s înve]e. Clasic, au fost stabilite [i descrise trei grade de
a. m., în ordinea gravit\-]ii: *debilitate mintal (mental\mbecilitate [i *i-dio]ie. Handicapul mental poate fi clasificat [i în func]ie
de *coeficientul de inteligen] (QI). Astfel, pentru QI `ntre 70-79 se situeaz *intelectul de limit\, `n cazurile de QI 50-70 handicapul
este considerat u[or, pentru 20-50 moderat-sever, iar sub 20 profund. Subiec]ii cu handicap u[or pot fi recupera]i prin educa]ie.

149. 149
Celelalte dou grupe impun o asisten] continu\, calificat\, ca [i un mediu familial sau social adecvat, recuperarea nefi-ind
posibil\. A. m. este, de regul\, consecin]a u-nei insuficien]e congenitale a dezvoltii inteligen-]ei, care se manifest precoce,
având urm oarele cauze principale: tulburi metabolice ereditare, fragilitate a cromozomului X (transmis de femeie [i care poate
afecta pe to]i b\ie]ii n\scu]i de aceea[i mam\ iale (ex.: *sindro-mul Down), leziuni organice ale creierului din
cauza unei boli a mamei în perioada gravidit\]ii (ex.: *rubeol), traumatism cranian perinatal, encefalite etc. A. m. trebuie
diferen]iat de
a. afectiv\, care apare cel mai adesea la indivizi cu inteligen] nor-mal [i corespunde unei imaturit\]i psihice, ca o
consecin] a fixa]iei într-un anumit stadiu al copiliei, manifestat îndeosebi printr-un ata[ament excesiv fa] de pin]i, absen]a
autonomiei, egoism [i *puerilism. A. a. poate fi eliminat prin *psi-hoterapie. V. [i retardare mental\.
ARII BRODMANN / aires de Brodmann / Brod-mann's areas.
[Korbinian Brodmann, neurohis-tolog german, 1868-1918.]
Descrierea [i numero-tarea diferitelor zone ale scoar]ei cerebrale u-mane de c re Brodmann, care a delimitat 52 de a., sau
câmpuri citoarhitectonice. A. au fost de-limitate pe baza morfologiei cortexului cerebral (circumvolu]ii) [i a citologiei celor [ase
straturi de neuroni corticali.
ARITENOID, adj. / aryténoïde, adj. / arytenoid.
[Gr. arytainoeides = `n form de ulcior, de la arytaina = ulcior, eidos = form\.]
Care se refer la *cartilajul aritenoid.
ARITENOIDIT|, s. f. / aryténoïdite, s. f. / ary-tenoiditis.
[Gr. arytainoeides = `n form de ulcior, de la arytaina = ulcior, eidos =
form\;
-
itã.] Inflama]ie a cartilajului aritenoid sau a mu[-chilor care se inser pe acesta.
ARITENOIDOPEXIE, s. f. / aryténoïdopexie, s. f. / arytenoidopexy.
[Gr. arytainoeides = `n form de ulcior, de la arytaina =
ulcior,
eidos = form\; pexis = fixare. ] Sin.: opera]ie Kelly-King (v.).
ARITMIE, s. f. / arythmie, s. f. / arrhythmia.
[Gr. a - priv.; lat. rhythmus, gr. rhythmos = ritm.] Ano-malie (iregularitate sau
dispari]ie) a unui ritm. Ter-menul este utilizat îndeosebi pentru desemnarea perturbilor *ritmului cardiac. V. aritmie cardiac\.
ARITMIE CARDIAC| / arythmie cardiaque / car-diac arrhythmia. Denumire generic pentru tul-burile ritmului cardiac, care, în
func]ie de me-canism, pot fi: tulburi ale automatismului car-diac, ale conducerii impulsului sau mixte. Extrem de diverse, în raport
cu cele trei mecanisme pato-genice enumerate, a. c. pot fi clasificate în patru grupe: 1) Tulburi în formarea impulsului: a)
a.
normotope
sau sinusale (*tahicardia sinusal\, *bradicardia sinusal\, a. sinusal respiratorie, a. sinusal nerespiratorie); b) a.
heterotope sau ec-topice - atriale (*extrasistola atrial\, *tahicardia a-trial\, *fibrila]ia atrial\, *flutter-ul atrial, *wandering pace-
maker), - ventriculare (*extrasistola ventricu-lar\, *tahicardia ventricular\, *flutter-ul ventricular, *fibrila]ia ventricular\, *torsada
vârfurilor), - pasive sau ritmuri de sc\pare (atriale, ventriculare, jonc-]ionale). 2) Tulburi în conducerea impulsului: bloc sinoatrial,
bloc atrioventricular, tulburi de conducere intraventricular\. 3) Tulburi mixte: disocia]ie atrioventricular\, *sindrom Wolff-Parkin-
son-White, *sindrom Lown-Ganong-Levine, para-sistolie, ritm sinusal coronar [i atrial inferior. 4) Ritm de pacemaker, indus
artificial.
ARITMIE COMPLET| / arythmie complète / con-tinuous arrhythmia. Neregularitate de ritm car-diac `n care contrac]iile ventriculare
sunt separate unele de altele prin intervale inegale. Frecvent `n-so]it de tahicardie (tahiaritmie), poate fi deter-minat de fibrila]ia
atrial\. Poate fi paroxistic sau permanent\, idiopatic sau primitiv (f existen-]a unei leziuni cardiace), `n rela]ie cu o
cardiopatie (cardiomiopatie, comunicare interatrial\, stenoz mitral\ at sau nu, sau cu o boal en-docrin
(hipertiroidie).
ARITMIE EXTRASISTOLIC| / arythmie extrasys-tolique / extrasystolic arrhythmia. Neregulari-tate de ritm cardiac, determinat de
interpunerea, fa] de ritmul sinusal normal, unor extrasistole cu num [i tip variabil. V. extrasistol\.
ARITMIE SINUSAL| / arythmie sinusale / sinu-sal arrhythmia. Neregularitate a ritmului cardiac dat de o perturbare a caden]ei
excita]iilor la ni-velul nodului sinusal.
ARITMOGEN, adj. / arythmogène, adj. / arrhyth-mogenic.
[Gr. a - priv.; lat. rhythmus, gr. rhyth-mos = ritm; gr. gennan = a
produce.
] Care gene-reaz tulburi de ritm cardiac.
ARITMOMANIE, s. f. / arithmomanie, s. f. / arith-momania.
[Gr. arithmos = num; mania = ne-bunie.] Obsesia numerelor [i
opera]iilor aritmetice: bolnavul efectueaz calcule multiple [i inutile, de-[i este con[tient de inutilitatea lor (`n psihastenii, nevroze,
isterie).
ARN / ARN / RNA.
[Abrev. de la acid ribonucleic, utilizat `n limbajul curent `n locul denumirii extinse .] Substan] poliribonucleic
prezent în toa-te celulele vii, format din reunirea mai multor ri-bonucleotide, a. fosforic servind drept leg ur es-ter între func]iile
alcool 3 [i 5 ale ribo-nucleoti-delor succesive. Abundent în ribozomi (mas mo-lecular mare, de ordinul a 10
6
Da), se mai afl în
cantit\]i mici în citoplasm (ARNs, solubil). Printre ARNs a fost identificat ARNt (de transfer), care are rolul de a dirija a. amina]i la
localizarea lor specific în cadrul sintezei proteinelor; ei sunt specifici fiecui a. aminat. A mai fost pus în e-viden] ARNm
(mesager), sub form hibrid cu ADN în nucleele celulare [i asociat cu ribozomii în citoplasm\. El transport mesajul genomului
enzimelor care catalizeaz sinteza proteinelor. Se admite c triple]i de nucleotide succesive de ARNm servesc drept situsuri
specifice pentru fixarea ARNt, purt ori de aminoacizi. Biosinteza a. r. se efectueaz în contact cu ADN [i cu enzime specifice. V.
[i ADN.
ARN ANTISENS / ARN antisens / antisense RNA. ARN complementar altei por]iuni de ARN a cei func]ie o inhib\. ARN-ul
antisens poate fi element reglator natural (ex.: ARN MIC) sau ob]inut prin inginerie genetic\.
ARN MIC / ARN MIC / ARN MIC, messenger in-terfering complementary RNA. Clas particular de ARN antisens, complementar
extremit\]ii 5’ a unui ARNm.
ARN MONOCISTRONIC / ARN monoc istronique / monocistronic RNA. ARN care nu con]ine decât o singur informa]ie genetic\.
ARNm POLICISTRONIC / ARNm polycistronique / polycistronic mRNA, polycistronic messen-ger. ARN mesager care con]ine mai
mul]i cistroni [i este, deci, codant pentru mai multe lan]uri poli-peptidice distincte.
ARN-POLIMERAZ|, s. f. / ARN-polymérase, s. f. / RNA-polymerase. Enzim care catalizeaz sin-teza de ARN pornind de la ADN
sau ARN.
ARN RECOMBINANT / ARN reco mbinant / re-combinant RNA. Molecul de ARN compus din fragmente de origine distinct reunite
in vitro prin-tr-o ARN ligaz\.
ARN SATELIT / ARN satellite / satellite RNA. ARN care poate `nso]i diferite virusuri. ARN-ul satelit inclus (`mpachetat) `n capsid
este specific fiecui virus [i nu se poate replica f acesta.
AROMATERAPIE, s. f. / aromathérapie, s. f. / aromatherapy.
[Lat. aroma, -atis, gr. aroma, -atos = arom\; gr. therapeia =
tratament, de la
therapeuein = a `ngriji.] Metod terapeutic `n care se utilizeaz uleiuri vegetale esen]iale, care ac]ioneaz
asupra organismului fie prin masaj (cu efect asupra tensiunii musculare), fie `n general, cu efect tonic sau sedativ, de diminuare a
tensiunii psihice (prin inhalare din atmosfer\, sau volatilizate din baie de ap).
ARSENIC, s. n. / arsenic, s. m. / arsenic.
[Lat. arsenicum, din gr. arsenikon, de la arsen = pu-ternic, bb esc; denumit astfel
datorit proprie-t\]ilor sale puternice.
] Elementul nr. 33, As. Are importan] medical\, dar este uneori întrebuin]at [i ca otrav
(cazuri medicolegale). Trioxidul de ar-seniu, As
2O
3, are efect eritropoietic.
ARSENICISM, s. n. / arsenicisme, s. m. / arsenic-alism.
[Lat. arsenicum, din gr. arsenikon, de la arsen = puternic, bb esc;
denumit astfel dato-rit propriet\]ilor sale puternice; -
ism.] Intoxica]ie sau otr\vire cu compu[i de arsenic. În formele a-cute,
tulburile digestive se aseam cu cele din *holer\. În a. cronic domin manifestile ner-voase [i cutanate.
ARSUR|, s. f. / brûlure, s. f. / burn.
[Lat. ardere = a arde.] Leziune cutanat sau mucoas provo-cat de c\ldur sau al]i agen]i
fizici, ca radia]iile, frigul, electricitatea. Se disting patru grade: 1)
A. de gradul I: eritem [i tumefac]ie dureroase. 2) A. de gradul II:
complicat cu flictene. 3)
A. de gradul III: în care bulele se complic cu necroza dermului [i uneori a p]ilor subiacente. 4) A. de

150. 150
gradul IV: carbonizarea unei regiuni din organism. Are, de asemenea, importan] [i întinderea suprafe]ei arse, dup cum exist [i
alte clasifici.
ARTEFACT, s. n. / artéfact, s. m. / artifact, arte-fact.
[Lat. ars, artis = meserie; factum = fapt, f\-cut, de la facere = a face.]
Fenomen parazit în rela]ie cu o tehnic defectuos utilizat\, care de-termin rezultate [i interpreti false în cazul unui examen de
laborator sau a unor experimente. Ex.: a. din microscopia electronic\, în func]ie de teh-nicile de preparare a probelor; a. pe
imaginea scintigrafic\, ca urmare a unei densit\]i prea mici de impulsuri înregistrate sau a unei doze de radio-farmaceutic
inadecvat\.
ARTER|, s. f. / artère, s. f. / artery. NA: arteria.
[Lat., gr. arteria = arter\, de la gr. aer, -os = aer, terein = a con]ine (anticii
credeau c arterele con-]in aer, deoarece erau goale la cadavre).
] Vas care conduce sângele oxigenat, propulsat de ventricu-lele
inimii c re diferite organe din organism. Prin ramifica]ie progresiv [i anastomoze, a. se con-stituie într-un sistem arterial. În
constitu]ia unei a. intr trei straturi concentrice: tunica intern (sau intima), tunica mijlocie (sau media), tunica extern (adventicea).
A. ACETABULAR| / artère acétabulaire / aceta-bular branch of medial femoral artery. V. tab. anat. - artere.
A. ACROMIOTORACIC| / artère acromio-thora-cique / thoracoacromial artery. V. tab. anat. - artere.
A. ALVEOLAR| INFERIOAR| / artère dentaire inférieure / inferior alveolar artery. V. tab. anat. - artere.
A. ALVEOLAR| POSTERIOAR | SUPERIOAR| / artère alvéolaire supérieure et postérieure / posterior superior alveolar artery. V.
tab. anat. - artere.
A. ANGULAR| / artère angulaire / angular arte-ry. V. tab. anat. - artere.
A. APENDICULAR| / artère appendiculaire / appendicular artery. V. tab. anat. - artere.
A. ARCUAT| A PICIORULUI / artère dorsale du métatarse / arcuate artery. V. tab. anat. - artere.
A. AUDITIV| INTERN| (v. a. labirintic) / artère auditive interne / artery of the labyrinth (inter-nal acoustical). V. tab. anat. - artere.
A. AURICULAR| PROFUND| / artère auriculaire profonde / deep auricular artery. V. tab. anat. - artere.
A. AURICULAR| POSTERIOAR| / artère auri-culaire postérieure / posterior auricular artery. V. tab. anat. - artere.
A. AXILAR| / artère axillaire / axillary artery. V. tab. anat. - artere.
A. AZIGOS A VAGINULUI / artère azygos du vagin / azygos artery of vagina. V. tab. anat. - artere.
A. BAZILAR| / tronc basilaire / basilar artery. V. tab. anat. - artere.
A. BRAHIAL| / artère brachiale / brachial artery. V. tab. anat. - artere.
A. BRAHIAL| PROFUND| / artère brachiale profonde / deep brachial artery. V. tab. anat. - artere.
A. BRAHIAL| SUPERFICIAL| (v. a. brahial) / artère brachiale superficielle / superficial bra-chial artery. V. tab. anat. - artere.
A. BUCAL| / artère buccale / buccal artery. V. tab. anat. - artere.
A. BULBULUI PENISULUI / artère bulbaire du penis, artère périnéale profonde / artery of bulb. V. tab. anat. - artere.
A. BULBULUI VESTIBULULUI (VAGINAL) / artère périnéale profonde / artery of bulb of vestible. V. tab. anat. - artere.
A. CALOSOMARGINAL| / artère calloso-margi-nale / callosomarginal artery. V. tab. anat. - ar-tere.
A. CANALULUI PTERIGOIDIAN / artere vidienne / artery of pterygoidal canal. V. tab. anat. - ar-tere.
A. CAROTID| COMUN| / artère carotide pri-mitive / common carotid artery. V. tab. anat. - artere.
A. CAROTID| EXTERN| / artère carotide externe / external carotid artery.
V. tab. anat. - ar-tere.
A. CAROTID| INTERN| / artère carotide interne / internal carotid artery. V. tab. anat. - artere.
A. CECAL| ANTERIOAR| / artère caecale anté-rieure / anterior cecal artery. V. tab. anat. - ar-tere.
A. CECAL| POSTERIOAR| / artère caecale postérieure / posterior cecal artery. V. tab. anat. - artere.
A. CENTRAL| LUNG| / artère de Heubner / long central artery. V. tab. anat. - artere.
A. CENTRAL| SCURT| / artère centrale courte / short central artery. V. tab. anat. - artere.
A. CENTRAL| A RETINEI / artère centrale de la rétine / central artery of retina. V. tab. anat. - artere.
A. CEREBELOAS| INFERIOAR| ANTERIOAR| / artère cérébelleuse in férieure et antérieure / anterior inferior cerbellar artery. V.
tab. anat. - artere.
A. CEREBELOAS| INFERIOAR| POSTERIOA-R| / artère cérébelleus e inférieure et postéri-eure / posterior inferior cerebellar
artery. V. tab. anat. - artere.
A. CEREBELOAS| SUPERIOAR| / artère céré-belleuse supérieure / superior cerebellar arte-ry. V. tab. anat. - artere.
A. CEREBRAL| ANTERIOAR| / artère cérébrale antérieure / anterior cerebral artery. V. tab. anat. - artere.
A. CEREBRAL| MIJLOCIE / artère cérébrale mo-yenne / middle cerebral artery. V. tab. anat. - ar-tere.
A. CEREBRAL| POSTERIOAR| / artère céré-brale postérieure / posterior cerebral artery. V. tab. anat. - artere.
A. CERVICAL| ASCENDENT| / artère cervicale ascendante / ascending cervical artery. V. tab. anat. - artere.
A. CERVICAL| PROFUND| / artère cervicale profonde / deep cervical artery. V. tab. anat. - artere.
A. CIRCUMFLEX| FEMURAL| LATERAL| / ar-tère circonflexe fémorale latérale / lateral fe-moral circumflex artery. V. tab. anat. -
artere.
A. CIRCUMFLEX| FEMURAL| MEDIAL| / artère circonflexe fémorale médiale / medial femoral circumflex artery. V. tab. anat. -
artere.
A. CIRCUMFLEX| HUMERAL| ANTERIOAR| / artère circonflexe hum érale antérieure / an-terior humeral circumflex artery. V. tab.
anat. - artere.
A. CIRCUMFLEX| HUMERAL| POSTERIOAR| / artè re circonflexe humérale postérieure / pos-terior humeral circumflex artery. V.
tab. anat. - artere.
A. CIRCUMFLEX| ILIAC| PROFUND| / artère circonflexe iliaque profonde / deep iliac cir-cumflex artery. V. tab. anat. - artere.
A. CIRCUMFLEX| ILIAC| SUPERFICIAL| / ar-tère circonflexe iliaque superficielle / superfi-cial iliac circumflex artery. V. tab. anat.
- artere.
A. CIRCUMFLEX| SCAPULAR| / artère circon-flexe scapulaire / circumflex artery of scapula. V. tab. anat. - artere.
A. CISTIC| / artère cystique / cystic artery.
V. tab. anat. - artere.
A. COLATERAL| CUBITAL| INFERIOAR| (v. a. colateral ulnar inferioar\V. tab. anat. - arte-re.
A. COLATERAL| CUBITAL| SUPERIOAR| (v . a. colateral ulnar superioar). V. tab. anat. - artere.
A. COLATERAL| MIJLOCIE / artère collatérale moyenne / middle collateral artery. V. tab. anat. - artere.
A. COLATERAL| RADIAL| / artère collatérale radiale / radial collateral artery. V. tab. anat. - artere.
A. COLATERAL| ULNAR| INFERIOAR| / artère collatérale cubitale inférieure / inferior ulnar collateral artery. V. tab. anat. - artere.
A. COLATERAL| ULNAR| SUPERIOAR| / ar-tère collatérale cubitale supérieure / superior ulnar collateral artery. V. tab. anat. -
artere.
A. COLIC| DREAPT| / artère colique droite su-périeure / right colic artery. V. tab. anat. - artere.
A. COLIC| DREAPT| INFERIOAR| (v. a. ileoco-lic\V. tab. anat. - artere.
A. COLIC| MIJLOCIE / artère colique droite su-périeure / middle colic artery. V. tab. anat. - artere.
A. COLIC| STÂNG| / artère colique gauche su-périeure / left colic artery. V. tab. anat. - artere.
A. COMUNICANT| ANTERIOAR| / artère com-munic ante antérieure / anterior communica-ting artery. V. tab. anat. - artere.
A. COMUNICANT| POSTERIOAR| / artère com-munic ante postérieure / posterior communica-ting artery. V. tab. anat. - artere.
A. COROIDIAN| ANTERIOAR| / artère choro-ïdienne antérieure / anterior choroidal artery. V. tab. anat. - artere.
A. COROIDIAN| POSTERIO AR| / artère choro-ïdienne postérieure / posterior choroidal arte-ry. V. tab. anat. - artere.
A. CORONAR| DREAPT| / artère coronaire droite / right coronary artery. V. tab. anat. - ar-tere.
|

151. 151
A. CORONAR| STÂNG| / artère coronaire gauche / left coronary artery. V. tab. anat. - ar-tere.
A. COZII PANCREASULUI / artère pancréatique caudale / artery to tail of pancreas. V. tab. anat. - artere.
A. CREMASTERIC| / artère crémastérienne / cremasteric artery. V. tab. anat. - artere.
A. DEFEREN}IAL| (v. a. ductului deferent). V. tab. anat. - artere.
A. DIAFRAGMATIC| INFERIOAR| (v. aa. frenice inferioare). V. tab. anat. - artere.
A. DIAFRAGMATIC| SUPERIOAR| (v. aa. frenice superioare). V. tab. anat. - artere.
A. DORSAL| A CLITORISULUI / artère dorsale du clitoris / dorsal artery of clitoris. V. tab. anat. - artere.
A. DORSAL| A NASULUI / artère dorsale du nez / dorsal nasal artery. V. tab. anat. - artere.
A. DORSAL| A PENISULUI / artère dorsale de la verge / dorsal artery of penis. V. tab. anat. - artere.
A. DORSAL| A PICIORULUI / artère dorsale du pied / dorsal artery of foot. V. tab. anat. - artere.
A. DORSAL| A SCAPULEI / artère scapulaire postérieure / dorsal scapular artery. V. tab. anat. - artere.
A. DUCTULUI DEFERENT / artère déférentielle / deferential artery. V. tab. anat. - artere.
A. EPIGASTRIC| INFERIOAR| / artère épigas-trique inférieure / inferior epigastric artery. V. tab. anat. - artere.
A. EPIGASTRIC| SUPERFICIAL| / artère épi-gastrique superficielle / superficial epigastric artery. V. tab. anat. - artere.
A. EPIGASTRIC| SUPERIOAR| / artère épigas-trique supérieure / superior epigastric artery. V. tab. anat. - artere.
A. ETMOIDAL| ANTERIOAR| / artère ethmo-ïdale antérieure / anterior ethmoidal artery. V. tab. anat. - artere.
A. ETMOIDAL| POSTERIOAR| / artère ethmo-ïdale postérieure / posterior ethmoidal artery. V. tab. anat. - artere.
A. FACIAL| / artère faciale / facial artery. V. tab. anat. - artere.
A. FARINGIAN| ASCENDENT| / artère pharyn-gienne ascendante / ascending pharyngeal ar-tery. V. tab. anat. - artere.
A. FEMURAL| / artère fémorale / femoral artery. V. tab. anat. - artere.
A. FEMURAL| PROFUND| / artère fémorale profonde / deep femoral artery. V. tab. anat. - artere.
A. FESIER| INFERIOAR| (v. a. gluteal infe-rioar). V. tab. anat. - artere.
A. FESIER| SUPERIOAR| (v. a. gluteal supe-rioar\V. tab. anat. - artere.
A. FIBULAR| (v. a. peronier). V. tab. anat. - ar-tere.
A. FRONTAL| (v. a. supratrohlear). V. tab. anat. - artere.
A. FRONTOBAZAL| LATERAL| / artère frontale interne et postérieure / lateral frontobasal artery. V. tab. anat. - artere.
A. FRONTOBAZAL| MEDIAL| / artère frontale interne et moyenne / medial frontobasal artery. V. tab. anat. - artere.
A. FUNICULAR| (v. a. testicular). V. tab. anat. - artere.
A. GASTRIC| DREAPT| / artère pylorique / right gastric artery. V. tab. anat. - artere.
A. GASTRIC| STÂNG| / artère gastrique gauche, artère coronaire stomachique / left gastric artery. V. tab. anat. - artere.
A. GASTRODUODENAL| / artère gastro-duo-dénale / gastroduodenal artery. V. tab. anat. - artere.
A. GASTROEPIPLOIC| DREAPT| / artère gastro-épiploïque droite / right gastroepiploic artery. V. tab. anat. - artere.
A. GASTROEPIPLOIC| STÂNG| / artère gastro-épiploïque gauche / left gastroepiploic artery. V. tab. anat. - artere.
A. GASTRO-OMENTAL| DREAPT| / artère gas-tro-épiploïque droite / right gastro-omental ar-tery. V. tab. anat. - artere.
A. GASTRO-OMENTAL| STÂNG| / artère gas-tro-épiploïque gauche / left gastro-omental ar-tery. V. tab. anat. - artere.
A. GENICULAR| DESCENDENT| / artère grande anastomotique / descending genicular artery. V. tab. anat. - artere.
A. GENICULAR| INFERIOAR| LATERAL| / ar-tère inféro-latérale du genou / lateral inferior genicular artery. V. tab. anat. - artere.
A. GENICULAR| INFERIOAR| MEDIAL| / artère inféro-médiale du genou / lateral inferior geni-cular artery. V. tab. anat. - artere.
A. GENICULAR| MIJLOCIE / artère moyenne du genou / middle genicular artery. V. tab. anat. - artere.
A. GENICULAR| SUPERIOAR| LATERAL| / ar-tère supéro- latérale du genou / lateral superior genicular artery. V. tab. anat. -
artere.
A. GENICULAR| SUPERIOAR| MEDIAL| / ar-tère supéro- médiale du genou / medial supe-rior genicular artery. V. tab. anat. -
artere.
A. GIRUSULUI ANGULAR / artère du pli courbe / artera gyri angularis. V. tab. anat. - artere.
A. GLUTEAL| INFERIOAR| / artère fessière inférieure / inferior gluteal artery. V. tab. anat. - artere.
A. GLUTEAL| SUPERIOAR| / artère fessière supérieure / superior gluteal artery. V. tab. anat. - artere.
A. HEPATIC| COMUN| / artère hépatique com-mune / common hepatic artery. V. tab. anat. - artere.
A. HEPATIC| PROPRIE / artère hépatique pro-pre / proper hepatic artery. V. tab. anat. - artere.
A. LUI HEUBNER (v. a. central lung\
[Johann Leonhard Otto Heubner , pediatru german, profesor la Leipzig,
apoi la Berlin, 1843-1926
.] V. tab. anat. - artere.
A. HIALOID| / artère hyaloïdienne / hyaloid arte-ry. V. tab. anat. - artere.
A. HIPOFIZAR| INFERIOAR| / artère hypophy-saire inférieure / inferior hypophysial artery. V. tab. anat. - artere.
A. HIPOFIZAR| SUPERIOAR| / artère hypophy-saire supérieure / superior hypophysial artery. V. tab. anat. - artere.
A. HIPOGASTRIC| (v. a. iliac intern\ interne / hypogastric artery or internal iliac artery. V. tab. anat. - artere.
A. HUMERAL| (v. a. brahial). V. tab. anat. - ar-tere.
A. HUMERAL| PROFUND| (v. a. brahial profund\ V. tab. anat. - artere.
A. ILEOCOLIC| / artère iléo-colique / ileocolic artery. V. tab. anat. - artere.
A. ILIAC| COMUN| / artère iliaque commune / common iliac artery. V. tab. anat. - artere.
A. ILIAC| EXTERN| / artère iliaque externe / external iliac artery. V. tab. anat. - artere.
A. ILIAC| INTERN| / artère iliaque interne / internal iliac artery. V. tab. anat. - artere.
A. ILIOLUMBAR| / artère ilio-lombaire / ilio-lum-bar artery. V. tab. anat. - artere.
A. INFRAORBITAR| / artère sous-orbitaire / in-fraorbital artery. V. tab. anat. - artere.
A. INTERCOSTAL| ANTERIOAR| / artère intercostale supérieure / highest intercostal ar-tery. V. tab. anat. - artere.
A. INTERCOSTAL| ANTEROSUPERIOAR| (v . a. intercostal anterioar). V. tab. anat. - artere.
A. INTERCOSTAL| SUPREM| (v. a. intercostal anterioar\V. tab. anat. - artere.
A. INTEROSOAS| ANTERIOAR| / artère inter-osseuse antérieure / anterior interosseous ar-tery. V. tab. anat. - artere.
A. INTEROSOAS| COMUN| / artère interos-seuse commune / common interosseous arte-ry. V. tab. anat. - artere.
A. INTEROSOAS| POSTERIOAR| / artère inter-osseuse postérieure / posterior interosseous artery. V. tab. anat. - artere.
A. INTEROSOAS| RECURENT| / artère inter-osseuse récurrente / interosseous recurrent artery. V. tab. anat. - artere.
A. ISCHIATIC| (v. a. gluteal inferioar). V. tab. anat. - artere.
A. LABIAL| INFERIOAR| / artère labiale inféri-eure / inferior labial artery. V. tab. anat. - artere.
A. LABIAL| SUPERIOAR| / artère labiale supé-rieure / superior labial artery. V. tab. anat. - artere.
A. LABIRINTIC| / artère auditive interne / artery of the labyrinth. V. tab. anat. - artere.
A. LACRIMAL| / artère lacrymale / lacrimal ar-tery. V. tab. anat. - artere.
A. LARINGEE INFERIOAR| / artère laryngée postérieure / inferior laryngeal artery. V. tab. anat. - artere.
A. LARINGEE SUPERIOAR| / artère laryngée supérieure / superior laryngeal artery. V. tab. anat. - artere.
A. LIGAMENTULUI ROTUND AL UTERULUI / artère du ligament rond de l'utérus / artery of round ligament of uterus. V. tab. anat. -
artere.
A. LINGUAL| / artère linguale / lingual artery. V. tab. anat. - artere.
A. LINGUAL| PROFUND| / artère ranine / deep lingual artery. V. tab. anat. - artere.
| || |

152. 152
A. LOBULUI CAUDAT / artères spigéliennes / artery to caudate lobe. V. tab. anat. - artere.
A. LOMBAR| IMA / cinquième artère lombaire / lowest lumbar artery. V. tab. anat. - artere.
A. LUSORIA / artère sous-clavière droite retro-œsophagienne / retroesophageal right subcla-vian artery. V. tab. anat. - artere.
A. MALEOLAR| ANTERIOAR| LATERAL| / ar-tère malléolaire antéro-latérale / lateral anterior malleolar artery. V. tab. anat. -
artere.
A. MALEOLAR| ANTERIOAR| MEDIAL| / ar-tère malléolaire antéro-médiale / medial anterior malleolar artery. V. tab. anat. -
artere.
A. MAMAR| EXTERN| (v. a. toracic lateral). V. tab. anat. - artere.
A. MAMAR| INTERN| (v. a. toracic intern). V. tab. anat. - artere.
A. MASETERIC| / artère massétérine supérieure / masseteric artery. V. tab. anat. - artere.
A. MAXILAR| / artère maxillaire / maxillary arte-ry. V. tab. anat. - artere.
A. MAXILAR| EXTERN| (v. a. facial). V. tab. ar-tere.
A. MAXILAR| INTERN| (v. a. maxilar). V. tab. anat. - artere.
A. MEDIAN| / artère médiane de l'avant-bras / median artery. V. tab. anat. - artere.
A. MENINGEE ANTERIOAR| / artère méningée antérieure / anterior meningeal artery. V. tab. anat. - artere.
A. MENINGEE MIJLOCIE / artère méningée mo-yenne / middle meningeal artery. V. tab. anat. - artere.
A. MENINGEE POSTERIOAR| / artère méningée postérieure / posterior meningeal artery. V. tab. anat. - artere.
A. MENTAL| / artère mentonnière / mental ar-tery. V. tab. anat. - artere.
A. MEZENTERIC| INFERIOAR| / artère mésen-térique inférieure / inferior mesenteric artery. V. tab. anat. - artere.
A. MEZENTERIC| SUPERIOAR| / artère mésen-térique supérieure / superior mesenteric arte-ry. V. tab. anat. - artere.
A. MUSCULOFRENIC| / artère musculo-phré-nique / musculophrenic artery. V. tab. anat. - artere.
A. NAZOPALATIN| / artère naso-palatine / sep-tal branch of sphenopalatine artery. V. tab. anat. - artere.
A. NAZAL| EXTERN| / artère dorsale du nez / dorsal nasal artery. V. tab. anat. - artere.
A. NENUMIT| (v. trunchiul brahiocefalic) / tronc artériel brachio-céphalique / brachiocephalic trunk. V. tab. anat. - artere.
A. NERVULUI MEDIAN (v. a. median\V. tab. anat. - artere.
A. NERVULUI SCIATIC / artère du nerf grand sciatique / sciatic artery. V. tab. anat. - artere.
A. LUI NEUBAUER (v. a. tiroidian ima).
[Johann Ernst Neubauer, anatomist [i chirurg german, profesor la Jena,
1742-1777
.] V. tab. anat. - artere.
A. NUTRITIV| / artère nourricière / nutrient ar-tery. V. tab. anat. - artere.
A. OBTURATORIE / artère obturatrice / obturator artery. V. tab. anat. - artere.
A. OBTURATORIE ACCESORIE / artère obtura-trice accessoire / accessory obturator artery. V. tab. anat. - artere.
A. OCCIPITAL| / artère occipitale / occipital ar-tery. V. tab. anat. - artere.
A. OCCIPITAL| LATERAL| / artère temporo-occipitale moyenne / lateral occipital artery. V. tab. anat. - artere.
A. OCCIPITAL| MEDIAL| / artère temporo-occi-pitale antérieure / medial occipital artery. V. tab. anat. - artere.
A. OFTALMIC| / artère ophtalmique / ophthal-mic artery. V. tab. anat. - artere.
A. OMBILICAL| / artère ombilicale / ombilical artery. V. tab. anat. - artere.
A. ORBITOFRONTAL| LATERAL| (v . a. fronto-bazal lateral). V. tab. anat. - artere.
A. OVARIAN| / artère ovarienne / ovarian artery. V. tab. anat. - artere.
A. PALATIN| ASCENDENT| / artère palatine ascendante / ascending palatine artery. V. tab. anat. - artere.
A. PALATIN| DESCENDENT| / artère palatine descendante / descending palatine artery. V. tab. anat. - artere.
A. PALATIN| MARE / artère palatine majeure / greater palatine artery. V. tab. anat. - artere.
A. PANCREATIC| DORSAL| / artère pancréa-tique dorsale / dorsal pancreatic artery. V. tab. anat. - artere.
A. PANCREATIC| INFERIOAR| / artère pan-créatique inférieure / inferior pancreatic artery. V. tab. anat. - artere.
A. PANCREATIC| MARE / artère pancréatique transverse / great pancreatic artery. V. tab. anat. - artere.
A. PANCREATICODUODENAL| INFERIOAR| / artère pancréat ico-duodénale inférieure / infe-rior pancreaticoduodenal artery. V.
tab. anat. - artere.
A. PANCREATICODUODENAL| SU PERIOAR| / artère pancréatico-duodénale supérieure / superior pancreaticoduodenal arteries.
V. tab. anat. - artere.
A. PARACENTRAL| / artère du lobule paracen-tral / paracentral artery. V. tab. anat. - artere.
A. PARIETAL| ANTERIOAR| / artère pariétale antérieure / anterior parietal artery. V. tab. anat. - artere.
A. PARIETAL| POSTERIOAR| / artère pariétale postérieure / posterior parietal artery. V. tab. anat. - artere.
A. PARIETO-OCCIPITAL| / artère pariéto-occipi-tale / parietooccipital artery. V. tab. anat. - artere.
A. PEDIOAS| (v. a. dorsal a piciorului). V. tab. anat. - artere.
A. PERICARDIOFRENIC| / artère péricardo-phrénique / pericardiophrenic artery. V. tab. anat. - artere.
A. PERINEAL| / artère périnéale superficielle / perineal artery. V. tab. anat. - artere.
A. PERONIER| / artère péronière / peroneal ar-tery. V. tab. anat. - artere.
A. PILORIC| (v. a. gastric dreapt). V. tab. anat. - artere.
A. PLANTAR| LATERAL| / artère plantaire laté-rale / lateral plantar artery. V. tab. anat. - artere.
A. PLANTAR| MEDIAL| / artère plantaire médi-ale / medial plantar artery. V. tab. anat. - artere.
A. POPLITEE / artère poplitée / popliteal artery. V. tab. anat. - artere.
A. PRECUNEAL| / rameau pour le précunéus / precuneal artery. V. tab. anat. - artere.
A. PRINCIPAL| A POLICELUI / artère principale du pouce / main artery to thumb. V. tab. anat. - artere.
A. PROFUND| A CLITORISULUI / artère caver-neuse (chez la femme) / deep artery of clitoris. V. tab. anat. - artere.
A. PROFUND| A PENISULUI / artère caverneuse (chez l'homme) / deep artery of penis. V. tab. anat. - artere.
A. PUDENDAL| INTERN| / artère honteuse interne / internal pudendal artery. V. tab. anat. - artere.
A. PULMONAR| DREAPT| / artère pulmonaire droite / right pulmonar artery. V. tab. anat. - artere.
A. PULMONAR| STÂNG| / artère pulmonaire gauche / left pulmonar artery. V. tab. anat. - artere.
A. RADIAL| / artère radiale / radial artery. V. tab. anat. - artere.
A. RADIAL| A INDEXULUI / artère collatérale palmaire externe de l'index / radial artery to in-dex finger. V. tab. anat. - artere.
A. RANIN| (v. a. lingual profund). V. tab. anat. - artere.
A. RECTAL| INFERIOAR| / artère hémorroïdale inférieure / inferior rectal artery. V. tab. anat. - artere.
A. RECTAL| MIJLOCIE / artère hémorroïdale moyenne / middle rectal artery. V. tab. anat. - artere.
A. RECTAL| SUPERIOAR| / artère hémorroï-dale supérieure / superior rectal artery. V. tab. anat. - artere.
A. RECURENT| (v. a. central\ lung\V. tab. anat. - artere.
A. RECURENT| CUBITAL| (v. a. recurent ulna-r\V. tab. anat. - artere.
A. RECURENT| RADIAL| / artère récurrente radiale / radial recurrent artery. V. tab. anat. - artere.
A. RECURENT| RADIAL| POSTERIOAR| (v. a. interosoas recurent\V. tab. anat. - artere.
A. RECURENT| TIBIAL| ANTERIOAR| / artère récurrente tibiale antérieure / anterior tibial recurrent artery. V. tab. anat. - artere.
A. RECURENT| TIBIAL| POSTERIOAR| / ar tère récurrente tibiale postérieure / posterior tibial recurrent artery. V. tab. anat. -
artere.

153. 153
A. RECURENT| ULNAR| / artère récurrente cubitale / ulnar recurrent artery. V. tab. anat. - artere.
A. RENAL| / artère rénale / renal artery. V. tab. anat. - artere.
A. RETRODUODENAL| / artère pancréatico-duodénale inférieure droite / retroduodenal ar-tery. V. tab. anat. - artere.
A. RU{INOAS| INTERN| (v. a. pudendal intern\V. tab. anat. - artere.
A. SACRAL| MIJLOCIE / artère sacrée moyenne / median sacral artery. V. tab. anat. - artere.
A. SCAPULAR| DESCENDENT| (v. a. dorsal a scapulei) / artère scapulaire descendante / dorsal scapular artery. V. tab. anat. -
artere.
A. SCIATIC| (v. a. nervului sciatic). V. tab. anat. - artere.
A. SEGMENTAR| / artère segmentaire / seg-mental artery. V. tab. anat. - artere.
A. SEGMENTAR| ANTERIOAR| / artère seg-ment aire antérieure / anterior segmental arte-ry. V. tab. anat. - artere.
A. SEGMENTAR| LATERAL| / artère segmen-taire latérale / lateral segmental artery. V. tab. anat. - artere.
A. SEGMENTAR| MEDIAL| / artère segmentaire médiale / medial segmental artery. V. tab. anat. - artere.
A. SEGMENTAR| POSTERIOAR| (HEPATIC|) / artère segmentaire postérieure / posterior seg-mental artery. V. tab. anat. -
artere.
A. SEGMENTULUI ANTERIOR INFERIOR AL RINICHIULUI / ar tère segmentaire / anterior inferior segmental artery. V. tab. anat. -
artere.
A. SEGMENTULUI ANTERIOR SUPERIOR AL RINICHIULUI / ar tère segmentaire / anterior superior segmental artery. V. tab. anat.
- artere.
A. SEGMENTULUI INFERIOR AL RINICHIULUI / artère segmentaire / inferior segmental artery. V. tab. anat. - artere.
A. SEGMENTULUI POSTERIOR AL RI NICHIULUI / artère segmentaire / posterior segmental ar-tery. V. tab. anat. - artere.
A. SEGMENTULUI SUPERIOR AL RINICHIULUI / artè re segmentaire / superior segmental arte-ry. V. tab. anat. - artere.
A. SFENOPALATIN| / artère sphéno-palatine / sphenopalatine arteries. V. tab. anat. - artere.
A. SPERMATIC| INTERN| (v. a. testicular). V. tab. anat. - artere.
A. SPINAL| ANTERIOAR| / artère spinale anté-rieure / anterior spinal artery. V. tab. anat. - artere.
A. SPINAL| POSTERIOAR| / artère spinale postérieure / posterior spinal artery. V. tab. anat. - artere.
A. SPLENIC| / artère splénique / splenic artery. V. tab. anat. - artere.
A. STILOMASTOIDIAN| / artère stylo-mastoïdi-enne / stylomastoid artery. V. tab. anat. - artere.
A. SUBCLAVICULAR| / artère sous-clavière / subclavian artery.
V. tab. anat. - artere.
A. SUBCOSTAL| / artère sous-costale / sub-costal artery. V. tab. anat. - artere.
A. SUBLINGUAL| / artère sublinguale / sublingual artery. V. tab. anat. - artere.
A. SUBMENTAL| / artère sous-mentale / sub-mental artery. V. tab. anat. - artere.
A. SUBORBITAR| (v. a. infraorbitar\V. tab. anat. - artere.
A. SUBSCAPULAR| / artère sous-scapulaire / subscapular artery. V. tab. anat. - artere.
A. SUPRADUODENAL| / artère supraduodénale / supraduodenal artery. V. tab. anat. - artere.
A. SUPRAORBITAL| / artère sous-orbitaire / infraorbital artery. V. tab. anat. - artere.
A. SUPRARENAL| INFERIOAR| / artère surré-nale inférieure / inferior suprarenal artery. V. tab. anat. - artere.
A. SUPRARENAL| MIJLOCIE / artère surrénale moyenne / middle suprarenal artery. V. tab. anat. - artere.
A. SUPRARENAL| SUPERIOAR| / artère sur-rénale supérieure / superior suprarenal artery. V. tab. anat. - artere.
A. SUPRASCAPULAR| / artère scapulaire supé-rieure / suprascapular artery. V. tab. anat. - artere.
A. SUPRATROHLEAR| / artère frontale interne / supratrochlear artery. V. tab. anat. - artere.
A. SYLVIAN| (v. a. cerebral lateral) / artère sylvienne / sylvian artery. V. tab. anat. - artere.
A. {AN}ULUI CENTRAL / artère du sillon céré-bral / central sulcal artery. V. tab. anat. - artere.
A. {AN}ULUI POSTCENTRAL / artère du sillon postcérébral / postcentral sulcal artery. V. tab. anat. - artere.
A. {AN}ULUI PRECENTRAL / artère du sillon précérébral / precentral sulcal artery. V. tab. anat. - artere.
A. TARSIAN| LATERAL| / artère dorsale du tars / lateral tarsal artery. V. tab. anat. - artere.
A. TEMPORAL| ANTERIOAR| / artère tem-porale antérieure / anterior temporal artery. V. tab. anat. - artere.
A. TEMPORAL| INTERMEDIAR| / artère tem-porale moyenne / medial branch for temporal lobe. V. tab. anat. - artere.
A. TEMPORAL| MIJLOCIE / artère temporale moyenne / middle temporal artery. V. tab. anat. - artere.
A. TEMPORAL| POSTERIOAR| / artère tem-porale postérieure / posterior temporal artery. V. tab. anat. - artere.
A. TEMPORAL| SUPERFICIAL| / artère temporale superficielle / superficial temporal artery. V. tab. anat. - artere.
A. TESTICULAR| / artère testiculaire / testicular artery. V. tab. anat. - artere.
A. TIBIAL| ANTERIOAR| / artère tibiale antéri-eure / anterior tibial artery.
V. tab. anat. - artere.
A. TIBIAL| POSTERIOAR| / artère tibiale posté-rieure / posterior tibial artery. V. tab. anat. - ar-tere.
A. TIMPANIC| ANTERIOAR| / artère tympa-nique / anterior tympanic artery. V. tab. anat. - artere.
A. TIMPANIC| INFERIOAR| / artère tympanique inférieure / inferior tympanic artery. V. tab. a-nat. - artere.
A. TIMPANIC| POSTERIOAR| / artère tympa-nique postérieure / posterior tympanic artery. V. tab. anat. - artere.
A. TIMPANIC| SUPERIOAR| / artère tympa-nique supérieure / superior tympanic artery. V. tab. anat. - artere.
A. TIROIDIAN| IMA / artère thyroïdienne mo-yenne / thyroid ima artery. V. tab. anat. - artere.
A. TIROIDIAN| INFERIOAR| / artère thyroïdi-enne inférieure / inferior thyroid artery. V. tab. anat. - artere.
A. TIROIDIAN| SUPERIOAR| / artère thyroïdi-enne supérieure / superior thyroid artery. V. tab. anat. - artere.
A. TORACIC| INTERN| / artère thoracique in-terne / internal thoracic artery. V. tab. anat. - artere.
A. TORACIC| LATERAL| / artère thoracique la-térale / lateral thoracic artery. V. tab. anat. - artere.
A. TORACIC| SUPREM| / artère thoracique su-périeure / superior thoracic artery. V. tab. ar-tere.
A. TORACO-ACROMIAL| / artère acromio-tho-racique / thoracoacromial artery. V. tab. anat. - artere.
A. TORACODORSAL| / artère thoraco-dorsale / thoracodorsal artery. V. tab. anat. - artere.
A. TRANSVERS| A FE}EI / artère transversale de la face / transverse facial artery. V. tab. anat. - artere.
A. TRANSVERS| A GÂTULUI / artère cervicale transverse / transvers facial artery. V. tab. anat. - artere.
A. ULNAR| / artère cubitale / ulnar artery. V. tab. anat. - artere.
A. URETRAL| / artère urétrale / urethral artery. V. tab. anat. - artere.
A. UTERIN| / artère utérine / uterine artery. V. tab. anat. - artere.
A. VAGINAL| / artère vaginale / vaginal artery. V. tab. anat. - artere.
A. VERTEBRAL| / artère vertébrale / vertebral artery. V. tab. anat. - artere.
A. VEZICAL| INFERIOAR| / artère vésicale inférieure / inferior vesical artery. V. tab. anat. - artere.
A. VIDIAN| (v. a. canalului pterigoidian). V. tab. anat. - artere.
A. VITELIN| / artère vitelline / vitelline artery. V. tab. anat. - artere.
A. ZIGOMATICOORBITAL| / artère zygomato-malaire / zygomaticoorbital artery. V. tab. anat. - artere.
A. ZINN (v. a. central a retinei).
[Johann Gott-fried Zinn, anatomist [i botanist german, profesor la Göttingen,
1727-1759
.] V. tab. anat. - artere.
AA. ALVEOLARE SUPERIOARE ANTERIOARE / ar tère alvéolaire supérieure et antérieure / anterior superior alveolar arteries. V.
tab. anat. - artere.
| ||

154. 154
AA. ARCUATE RENALE / arcades sus-pyrami-dales / arcuate arteries. V. tab. anat. - artere.
AA. CAROTICOTIMPANICE / artère carotico-tympanique / caroticotympanic arteries. V. tab. anat. - artere.
AA. CENTRALE ANTEROLATERALE / artères striées externes / arteries centrales anterolate-ralis. V. tab. anat. - artere.
AA. CENTRALE ANTEROMEDIALE / artères stri-ées internes / arteries centrales anteromedi-alis. V. tab. anat. - artere.
AA. CENTRALE POSTEROMEDIALE / artères centrales postérieures / posteromedial central arteries. V. tab. anat. - artere.
AA. CENTRALE POSTEROLATERALE / artères centrale s postérieures / posterolateral central arteries. V. tab. anat. - artere.
AA. CILIARE ANTERIOARE / artères ciliaires an-térieures / anterior ciliary arteries. V. tab. anat. - artere.
AA. CILIARE POSTERIOARE LUNGI / artères ciliaires longues postérieures / long posterior ciliary arteries. V. tab. anat. - artere.
AA. CILIARE POSTERIOARE SCURTE / artères ciliaires courtes postérieures / short posterior ciliary arteries. V. tab. anat. - artere.
AA. CONJUNCTIVALE ANTERIOARE / artères conjonctivales antérieures / anterior conjunc-tival arteries. V. tab artere.
AA. CONJUNCTIVALE POSTERIOAR E / artères conjonctivales postérieures / posterior con-junctival arteries. V. tab. anat. - artere.
AA. DENTARE / artères alvéolaires / alveolar arteries V. tab. anat. - artere.
AA. DIAFRAGMATICE (v. aa. frenice inferioare [i superioare) / artères phréniques / phrenic ar-teries. V. tab. anat. - artere.
AA. DIGITALE COMUNE ALE PICIORULUI (v . aa. metatarsiene) / artères interosseuses dorsales du pied / dorsal metatarsal
arteries. V. tab. anat. - artere.
AA. DIGITALE DORSALE ALE MÂINII / artères digitales dorsales / dorsal digital arteries. V. tab. anat. - artere.
AA. DIGITALE DORSALE ALE PICIORULUI / artères collatérales dorsales des orteils / dor-sal digital arteries. V. tab. anat. - artere.
AA. DIGITALE PALMARE COMUNE / artères di-gitales palmaires communes / common palmar digital arteries. V. tab. anat. -
artere.
AA. DIGITALE PALMARE PROPRII / artères digitales palmaires propres / proper palmar digital arteries. V. tab. anat. - artere.
AA. DIGITALE PLANTARE COMUNE / artères digitales plantaires communes / common plantar digital arteries. V. tab. anat. -
artere.
AA. DIGITALE PLANTARE PROPRII / artères digitales plantaires propres / proper plantar digital arteries. V. tab. anat. - artere.
AA. EPISCLERALE / artères épisclérales / epi-scleral arteries. V. tab. anat. - artere.
AA. FRENICE INFERIOARE / artères phréniques inférieures / inferior phrenic arteries. V. tab. anat. - artere.

AA. FRENICE SUPERIOARE / artères phré-niques supérieures / superior phrenic arteries. V. tab. anat. - artere.
AA. GASTRICE SCURTE / artères gastriques courtes / short gastric arteries. V. tab. anat. - artere.
AA. HELICINE ALE PENISULUI / artères héli-cines / helicine arteries. V. tab. anat. - artere.
AA. HEMOROIDALE (v. aa. rectale). V. tab. anat. - artere.
AA. ILEALE / artères iléales / ileal arteries. V. tab. anat. - artere.
AA. INSULARE / artère de l'insula / insular ar-teries. V. tab. anat. - artere.
AA. INTERCOSTALE POSTERIOAR E I {I II / ar-tères intercostales postérieures / first and se-cond posterior intercostal arteries. V.
tab. anat. - artere.
AA. INTERCOSTALE POSTERIOARE III-XII / ar-tères intercostales aortiques / posterior intercostal arteries. V. tab. anat. - artere.
AA. INTERLOBARE RENALE / artères péripy-ramidales / interlobar arteries. V. tab. anat. - artere.
AA. INTERLOBULARE HEPATICE / artères inter-lobulaires / interlobular arteries. V. tab. anat. - artere.
AA. INTERLOBULARE RENALE / artères péri-lobulaires / interlobular arteries. V. tab. anat. - artere.
AA. JEJUNALE / artères jéjunales / jejunal arte-ries. V. tab. anat. - artere.
AA. LENTICULOSTRIATE (v. aa. centrale antero-laterale). V. tab. anat. - artere.
AA. LOMBARE / artères lombaires / lumbar arte-ries. V. tab. anat. - artere.
AA. METACARPIENE DORSALE / artères inter-osseuses dorsales de la main / dorsal meta-carpal arteries. V. tab. anat. - artere.
AA. METACARPIENE PALMARE / artères inter-osseuses palmaires / palmar metacarpal arte-ries. V. tab. anat. - artere.
AA. METATARSIENE DORSALE / artères inter-osseuses dorsales du pied / dorsal metatarsal arteries. V. tab. anat. - artere.
AA. METATARSIENE PLANTARE / artères inter-osseuses plantaires / plantar metatarsal arte-ries. V. tab. anat. - artere.
AA. NAZALE POSTERIOARE LATERALE / artè-res des cornets et des méats / posterior nasal arteries. V. tab. anat. - artere.
AA. NUTRITIVE ALE HUMERUSULUI / artères nourricières de l'humerus / nutrient brachial arteries. V. tab. anat. - artere.
AA. PALATINE MICI / artères palatines mineures / lesser palatine arteries. V. tab. anat. - artere.
AA. PALPEBRALE LATERALE / artères palpé-brales latérales / lateral palpebral arteries. V. tab. anat. - artere.
AA. PALPEBRALE MEDIALE / artères palpé-brales médiales / medial palpebral arteries. V. tab. anat. - artere.

AA. PANCREATICODUODENALE INFERIOARE / artères pancr éatico-duodénales inférieures / inferior pancreaticoduodenal
arteries. V. tab. anat. - artere.
AA. PARIETALE / artères pariétales / parietal ar-teries. V. tab. anat. - artere.
AA. PERFORANTE (ALE COAPSEI) / artères per-forantes de la cuisse / perforating arteries. V. tab. anat. - artere.
AA. PERICALOASE / artères péricalleuses / peri-callosal arteries. V. tab. anat. - artere.
AA. PONTINE / artères pontines / arteries of the pons. V. tab. anat. - artere.
AA. PUDENDALE EXTERNE / artères honteuses externes / external pudendal arteries. V. tab. anat. - artere.
AA. RU{INOASE EXTERNE (v. a. pudendale externe). V. tab. anat. - artere.
AA. SACRALE LATERALE / artères sacrées latérales / lateral sacral arteries. V. tab. anat. - artere.
AA. SIGMOIDIENE / artères sigmoïdes / sigmoid arteries. V. tab. anat. - artere.
AA. SURALE / artères surales / sural arteries. V. tab. anat. - artere.
AA. STRIATE LATERALE (v. aa. centrale antero-laterale). V. tab. anat. - artere.
AA. TALAMOSTRIATE ANTEROLATERALE (v. aa. centrale anterolaterale). V. tab. anat. - ar-tere.
AA. TALAMOSTRIATE ANTEROMEDIALE (v. aa. centrale anteromediale). V. tab. anat. - artere.
AA. TARSIENE MEDIALE / rameaux tarsiennes internes / medial tarsal arteries. V. tab. anat. - artere.
AA. TEMPORALE PROFUNDE / artère temporale profonde antérieure / deep temporal arteries. V. tab. anat. - artere.
AA. VENTRICULARE / artères ventriculaires / ventricular arteries. V. tab. anat. - artere.
AA. VEZICALE SUPERIOARE / artères vésicales supérieures / superior vesical arteries. V. tab. anat. - artere.
ARTERIECTOMIE, s. f. / artériectomie, s. f. / ar-teriectomy.
[Lat., gr. arteria = arter\; gr. ekto-me = excizie.] Rezec]ia unui
segment arterial [i a plexului simpatic care `l `nconjoar\.

ARTERIOGRAFIE, s. f. / artériographie, s. f. / ar-teriography. [Lat., gr. arteria = arter\; gr. gra-phein = a scrie.] *Radiografia
unui teritoriu arterial (al membrelor, cerebral, renal, pulmonar etc.) du-p injectarea în trunchiul principal, direct sau prin-tr-un
*cateter, a unui lichid opac la radia]iile X.
ARTERIOGRAM|, s. f. / artériogramme, s. m. / arteriogram.
[Lat., gr. arteria = arter\; gr. gram-ma = `nscriere.] 1) Imaginea
unui teritoriu arterial ob]inut prin *arteriografie. 2) Sin.: sfigmogram (v.).
ARTERIOL|, s. f. / artériole, s. f. / arteriole. NA: arteriola.
[Lat. arteriola = arter mic\, dim. de la arteria = arter\.] Ramur fin\,
terminal a unei artere, care leag arterele de capilare.
ARTERIOLE RENALE DREPTE / artères droites médullaires / straight arterioles. V. tab. anat. - artere.
ARTERIOLIT|, s. f. / artériolite, s. f. / arteriolitis.
[Lat. arteriola = arter mic\, dim. de la arteria = arter\; -itã.]
Inflama]ia unei arteriole.
ARTERIOLIT| CUTANAT| ALERGIC| / artério-lite cutanée allergique / Gougerot syndrome. Sin.: sindrom Gougerot (v.).
|

155. 155
ARTERIOLOSCLEROZ|, s. f. / artériolosclérose, s. f. / arteriolosclerosis. [Lat. arteriola = arter mic\, dim. de la arteria =
arter\; gr.
sklerosis = indura]ie, întire, de la skleros = tare, dur.] Scle-roz [i îngro[are a peretelui arteriolelor [i arterelor mici.
Forma hialin poate fi asociat cu *nefro-angioscleroza, cea hiperplastic cu *hipertensiu-nea arterial malign [i cu *sclerodermia.
ARTERIOPATIE, s. f. / artériopathie, s. f. / ar-teriopathy.
[Lat., gr. arteria = arter\; gr. pathos = boal\.] Denumire generic pentru
bolile arterelor. A. poate fi
generalizat\ (ex.: a. hipertensiv asociat unei hipertensiuni arteriale [i caracterizat prin hipertrofierea
mediei arterelor mici [i arteriolelor), sau
segmentar\ (ex.: a. hemodinamic localizat pe un segment de arter ce pulseaz pe un
plan dur, ca `n cazul arterei subclaviculare comprimat prin prezen]a unei *coaste cervicale).
ARTERIOSCLEROZ|, s. f. / artériosclérose, s. f. / arteriosclerosis.
[Lat., gr. arteria = arter\; gr. sklerosis = indura]ie, întire,
de la
skleros = tare, dur.] Termen utilizat ini]ial, în sens foarte ge-neral, pentru desemnarea oricei îngro[i a pe-re]ilor arteriali.
Sub aceast denumire erau cuprin-se trei tipuri de boli arteriale degenerative: *atero-scleroza, arterioscleroza [i *mediacalcoza. În
pre-zent, termenul este restrâns pentru desemnarea tipului de scleroz arterial care predomin la nivelul fibrelor musculare din
tunica medie (*dege-nerescen] hialin [i îngro[are), extins [i la ni-velul tunicii interne. A. afecteaz îndeosebi arte-rele musculare
[i arterele renale (*nefroangioscle-roz).
ARTERIOTOMIE, s. f. / artériotomie, s. f. / arte-riotomy.
[Lat., gr. arteria = arter\; gr. tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a
t\ia.
] Incizia longitudinal sau transversal a peretelui unei ar-tere, prin care se asigur accesul `n lumenul vas-cular.
ARTERIT|, s. f. / artérite, s. f. / arteritis.
[Lat., gr. arteria = arter\, -itã.] Termen care desemneaz\, etimologic, existen]a unor
modifici organice ale peretelui arterial de origine inflamatorie, acompa-niindu-se uneori de tromboz\, alteori de dilata]ie sau, mai
rar, de ruptur\. ~n prezent, termenul este folosit pentru a regrupa bolile care se caracteri-zeaz prin leziuni ale peretelui arterial,
indiferent de origine (ateromatoas\, traumatic\, embolic etc.) Ex.: arterit gigantocelular (v.); a. membrelor inferioare care
include `n evolu]ie:
stadiul I, de laten] clinic\; stadiul II, de claudica]ie intermitent la mers; stadiul III, când se asociaz dureri `n
decubitus;
stadiul IV, de gangren\.
ARTERIT| GIGANTOCELULAR| / artérite gi-gantocellulaire / Horton’s disease. Afec]iune cu debut dup vârsta de 60 de ani, de
cauz necu-noscut\. Se caracterizat prin alterarea stii ge-nerale, febr moderat\, cre[terea VSH-ului, cefa-lee violent\,
accidente ischemice oculare brutale (cu obnubilare vizual\, diplopie, strabism, edem papilar) [i inflamarea bilateral a arterelor
tempo-rale, care devin edema]iate [i dureroase la pal-pare. Anatomopatologic, leziunile sunt de panar-terit\, cu ruptura limitantei
elastice interne, infil-trat de celule gigante multinucleate. Este sen-sibil la corticosteroizi. Sin.: arterit temporal\, boal Horton,
boal Forestier, panarterit subacu-t a vârstnicilor, periarterit segmentar superficial\.
ARTERIT| TEMPORAL| / artérite temporale / temporal arteritis. Sin.: arterit gigantocelular (v.).
ARTERITIS BRACHIOCEPHALICA / arteritis brachiocephalica / arteritis brachiocephalica. Sin.: boal Takayasu (v.).
ARTHROPODA / Arthropoda / Arthropoda.
[Gr. arthron = articula]ie; pous, podos = picior.] ~ncreng ur de animale din
subregnul
Metazoa, caracterizate printr-un corp segmentat [i acoperit de chitin\, simetrie bilateral [i picioare articulate.
ARTICULA}IE, s. f. / articulation, s. f. / joint. NA: junctura ossium.
[Lat. articulatio, -onis = în-cheietur\.] Ansamblul elementelor
prin care dou oase vecine în scheletul osos se leag între ele. Exist
a. fixe, denumite sinartroze, [i mobile, în-trerupte, denumite
diartroze. Sinatrozele pot fi: 1) din]ate (ex.: între oasele craniului); 2) s cuamoase (ex.: între oasele temporal [i parietal); 3) armo-
nice
(ex.: între oasele nazale [i maxilare). Diartro-zele reprezint a. în care oasele sunt mobile unul fa] de cel\lalt. Elementele
constitutive ale unei a. mobile sunt: a) capsula articular\, fixat pe mar-ginea suprafe]elor articulare; b) stratul extern, for-mat din
benzi fibroase care dau rezisten]a cap-sulei; c) membrana sinovial\, care c\ptu[e[te in-teriorul articula]iei [i secret lichidul
sinovial; d) suprafe]ele articulare, fe]ele osoase ce vin în con-tact, care pot fi sferice, ovoide, în form de [a. Când suprafe]ele nu
corespund ca relief, se inter-pun meniscuri sau cartilaje (ex.: a. genunchiului). Exist [i
a. semimobile sau amfiartroze, cu supra-
fe]ele aproape plane (ex.: coloana vertebral).
A. ACROMIOCLAVICULAR| / articulation acro-mio-claviculaire / acromioclavicular articula-tion. V. tab. anat. - articula]ii.
A. ATLANTO-AXIAL| LATERAL| / articulation atloïdo-axoïdienne / lateral atlantoaxial joint. V. tab. anat. - articula]ii.
A. ATLANTO-AXIAL| MEDIAN| / articulation a-tloïdo-odontoïdienne / medial atlantoaxial joint. V. tab. anat. - articula]ii.
A. ATLANTOOCCIPITAL| / articulation occipito-atloïdienne / atlantooccipital articulation. V. tab. anat. - articula]ii.
A. ASTRAGALOCALCANEAN| / articulation sous-astragalienne proprement dite / subtalar articulation. V. tab. anat. - articula]ii.
A. CALCANEOCUBOID| / articulation calcanéo-cuboïdienne / calcaneocuboid articulation. V. tab. anat. - articula]ii.
A. CAPITIS COSTAE / articulation costo-ver-tébrale proprement dite / articulaton of head of the rib. V. tab. anat. - articula]ii.
A. CARPOMETACARPIAN| A POLICELUI / arti -culation carpo-métacarpienne du pouce / car-pometacarpal articulation of thumb.
V. tab. anat. - articula]ii.
A. COTULUI / articulation du coude / elbow joint. V. tab. anat. - articula]ii.
A. COXOFEMURAL| / articulation coxo-fémo-rale / hip joint. V. tab. anat. - articula]ii.
A. CRICOARITENOID| / articulation crico-aryté-noïdienne / cricoarytenoid articulation. V. tab. anat. - articula]ii.
A. CRICOTIROIDIAN| / articulation crico-thyroï-dienne / cricothyroid articulation. V. tab. anat. - articula]ii.
A. GENUCHIULUI / articulation du genou / knee joint. V. tab. anat. - articula]ii.
A. HUMEROCUBITAL| / articulation huméro-cubitale / humeroradial articulation. V. tab. a-nat. - articula]ii.
A. INCUDOSTAPEDIAL| / articulation de l'en-clume et de l'étrier / incudostapedial articu-lation. V. tab. anat. - articula]ii.
A. LOMBOSACRAT| / articulation sacro-verté-brale / lumbosacral joint. V. tab. anat. - arti-cula]ii.
A. MEDIOCARPIAN| / articulation médiocarpi-enne / midcarpal articulation. V. tab. anat. - articula]ii.
A. PERONEOTIBIAL| SUPERIOAR| / ar ticula-tion péronéo-tibiale supérieure / tibiofibular articulation. V. tab. anat. - articula]ii.
A. PERONEOTIBIAL| INFERIOAR| / articulation péronéo-tibiale inférieure / tibiofibular articu-lation. V. tab. anat. - articula]ii.
A. PISIPIRAMIDAL| / articulation pisi-pyrami-dale / pisiform articulation. V. tab. anat. - arti-cula]ii.
A. RADIOCARPIAN| / articulation radio-carpi-enne / radiocarpal articulation. V. tab. anat. - articula]ii.
A. RADIOCUBITAL| INFERIOAR| / articulation radio-cubitale inférieure / distal radioulnar ar-ticulation. V. tab. anat. - articula]ii.
A. RADIOCUBITAL| SUPERIOAR| / articulation radio-cubitale supérieure / proximal radioul-nar articulation.
V. tab. anat. -
articula]ii.
A. SCAPULOHUMERAL| / articulation scapulo-humérale / humeral articulation. V. tab. anat. - articula]ii.
A. SACROCOCCIGEAN| / articulation sacro-coccygienne / sacrococcygeal articulation. V. tab. anat. - articula]ii.
A. SACROILIAC| / articulation sacro-iliaque / sacroiliac articulation. V. tab. anat. - articula]ii.
A. STERNOCLAVICULAR| / articulation sterno-costo-claviculaire / sternoclavicular articula-tion. V. tab. anat. - articula]ii.
A. TALOCALCANEONAVICULAR| / ar ticulation astragalo-calcanéo-scaphoïdienne / subtalar articulation. V. tab. anat. - articula]ii.
A. TEMPOROMANDIBULAR| / articulation tem-poro-mandibulaire / temporomandibular arti-culation. V. tab. anat. - articula]ii.
A. TIBIOTARSIAN| / articulation tibio-tarsienne / talocrural articulation. V. tab. anat. - articula]ii.
A. TRANSVERS| A TARSULUI / articulation médiotarsienne / transvers tarsal articulation. V. tab. anat. - articula]ii.
AA. CARPOMETACARPIENE / articulations car-po-métacarpiennes / carpometacarpal articula-tions. V. tab. anat. - articula]ii.
AA. COLOANEI VERTEBRALE / articulations de la colonne vertébrale / joints of vertebral column. V. tab. anat. - articula]ii.
AA. CONDROSTERNALE / articulations chon-dro-sternales / sternocostal articulations. V. tab. anat. - articula]ii.
AA. COSTOCONDRALE / articulations costo-chondrales / costochondral articulations. V. tab. anat. - articula]ii.
AA. COSTOTRANSVERSALE / articulations cos-to-transversaires / costotransverse articula-tions. V. tab. anat. - articula]ii.
AA. COSTOVERTEBRALE / articulations costo-vertébrales / costovertebral articulations. V. tab. anat. - articula]ii.
AA. INTERCARPALE / articulations carpiennes / intercarpal articulations. V. tab. anat. - articu-la]ii.
|

156. 156
AA. INTERCONDRALE / articulations interchon-drales / interchondral articulations. V. tab. a-nat. - articula]ii.
AA. INTERMETACARPIENE / articulations inter-métacarpiennes / intermetacarpal articula-tions. V. tab. anat. - articula]ii.
AA. INTERMETATARSIENE / articulations inter-métatarsiennes / intermetatarsal articulations. V. tab. anat. - articula]ii.
AA. INTERFALANGIENE / articulations interpha-langiennes / interphalangeal articulations. V. tab. anat. - articula]ii.
AA. INTERTARSIENE / articulations intertarsi-ennes / intertarsal articulations. V. tab. anat. - articula]ii.
AA. METACARPOFALANGIENE / articulations métaca rpo-phalangiennes / metacarpophalan-geal articulations. V. tab. anat. -
articula]ii.
AA. METATARSOFALANGIENE / articulations métata rso-phalangiennes / metatarsophalan-geal articulations. V. tab. anat. -
articula]ii.
AA. OASELOR BAZINULUI / articulations du bassin / articulations of the pelvic girdle. V. tab. anat. - articula]ii.
AA. OASELOR UM|RULUI / articulation des os de l'épaule / joints of shoulder girdle. V. tab. anat. - articula]ii.
AA. OSSICULORUM AUDITUS / articulations de osselets de l'ouïe / articulations of auditory ossicles. V. tab. anat. - articula]ii.
AA. SCAFOIDOCUNEENE / articulations sca-pho-cunéennes / cuneonavicular articulations. V. tab. anat. - articula]ii.
AA. TARSOMETATARSIENE / articulations tar-so-métatarsiennes / tarsometatarsal articula-tions. V. tab. anat. - articula]ii.
ARTRALGIE, s. f. / arthralgie, s. f. / arthralgia.
[Gr. arthron = articula]ie; algos = durere.] Durere articular\, de obicei,
izolat\.
ARTRIT|, s. f. / arthrite, s. f. / arthritis.
[Gr. ar-thron = articula]ie; -itã.] Artropatie acut sau cronic în care leziunea ini]ial [i
principal este inflama]ia articular\, mai precis inflama]ia sinovia-lei (*sinovit\ tropatiile
reumatismale [i infec]ioase, fiind excluse artropatiile de alte origini [i *artrozele.
ARTRIT| CRONIC| DEGENERATIV| / arthrite dégénerative chronique / degenerative joint disease. Sin.: artroz (v.).
ARTRIT| HIPERTROFIC| / arthrite hypertro-phique / hypertrophic arthritis. Sin.: artroz (v.).
ARTRIT| MARIE-STRÜMPELL / arthrite de Ma -rie-Strümpell / ankylosing spondylitis.
[Pierre Marie, neurolog francez,
profesor la Paris, 1853-1940;
Ernst Adolf Gustav Gottfried von Strüm-pell, medic german, profesor de medicin
intern la Leipzig, 1853-1925.
] Sin.: spondilit anchilozant (v.).
ARTRIT| PSORIAZIC| / arthrite psoriasique / psoriatic arthritis. A. idiopatic întâlnit în 5-10 % din cazurile de *psoriazis. Se
manifest prin trei tipuri majore: a. p. inflamatorie asimetric\, a. p. si-metric [i spondilita psoriazic\.
ARTRIT| REACTIV| / arthrite réactionnelle / re-active arthritis. Afectare articular cu *epan[a-ment în general aseptic, care survine
dup una sau mai multe s\pt\mâni de la o infec]ie digesti-v\, respiratorie sau genitourinar\. A. r. reprezint\, foarte probabil, o
reac]ie imunologic la bacteriile sau virusurile responsabile de infec]ii. În prezent, termenul se utilizeaz în special pentru spondilo-
artropatiile consecutive infec]iilor enterice sau uro-genitale întâlnite predominant la indivizi cu anti-gen de histocompatibilitate HLA-
B27 (v. sistem HLA). Sindromul Fiessinger-Leroy-Reiter este considerat o form de a. r., iar *boala Bouillaud, *boala Lyme [i
*sindromul Whipple cuprind a. r.
ARTRIT| REUMATOID| / arthrite rhumatoïde / rheumatoid arthritis. Sin.: poliartrit reumatoid (v.).
ARTROCENTEZ|, s. f. / arthrocèntese, s. f. / ar-throcentesis.
[Gr. arthron = articula]ie; kentesis = `n]ep ur\.] Punc]ia
unei articula]ii.
ARTRODEZ|, s. f. / arthrodèse, s. f. / arthrode-sis.
[Gr. arthron = articula]ie; desis = legare.] In-terven]ie chirurgical constând în
blocarea definitiv a unei articula]ii. V. [i anchiloz\.
ARTRODIE, s. f. / arthrodie, s. f. / plane joint. NA: articulatio plana.
[Gr. arthrodia = articu-la]ie care gliseaz\, de la arthron =
articula]ie;
eidos = form\.] Articula]ie de tip *diartroz ale c\-rei suprafe]e articulare sunt plane. ~n consecin]\, nu sunt posibile
decât mi[ci de glisare.
ARTROFIT, s. n. / arthrophyte, s. m. / arthro-phyte, joint mice.
[Gr. arthron = articula]ie; phyton = plant\, vegeta]ie.] Mic
fragment osteo-cartilaginos sau `n `ntregime cartilaginos, aflat liber `ntr-o cavitate articular (frecvent la nivelul genunchiului) [i
care prin deplasare poate provo-ca o blocare a articula]iei respective, `n general de durat scurt\. Sin.: “[oarece articular”.
ARTROGRAFIE, s. f. / arthrographie, s. f. / ar-thrography.
[Gr. arthron = articula]ie; graphein = a scrie.] Explorarea cavit\]ii
articulare dup injectarea unui produs radioopac hidrosolubil, a aerului sau a ambelor (dublu contrast). Contrain-dicat în artrita
septic\. Util pentru a eviden]ia corpi str\ini, o condromatoz sau o sinovit\. A. este necesar îndeosebi în investigarea articula-]iei
scapulohumerale [i a genunchiului (v. menis-cografie).
ARTROGRIPOZ|, s. f. / arthrogrypose, s. f. / ar-throgryposis.
[Gr. athron = articula]ie; gryposis = `ndoire, `ncovoiere.]
Men]inerea unei articula]ii `ntr-o stare de imobilizare, adesea `n flexie, din cauza contracturii musculaturii locale sau a unor
aderen]e periarticulare. V. [i artrogripoz congenital multipl\.
ARTROGRIPOZ| CONGENITAL| MULTIPL| / arthrogrypose congénitale multiple / congenital multiple arthrogryposis,
arthrogryposis multiplex congenita. Boal congenital\, uneori ereditar\, caracterizat prin malforma]ii multiple, `ndeosebi prin
anchiloz fibroas a articula]iilor (cu excep]ia articula]iilor coloanei vertebrale [i temporomaxilare) cu men]inerea membrelor
superioare [i inferioare `n flexie sau `n extensie. Se asociaz [i un grad de *amiotrofie. ~n unele cazuri boala ar putea fi consecin]a
unei anomalii de dezvoltare a neuronilor din cornul anterior al m\duvei, de unde descrierea unei forme a. c. m. neuro-patice [i a
uneia miopatice.
ARTROLIZ|, s. f. / arthrolyse, s. f. / arthrolysis.
[Gr. arthron = articula]ie; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] Interven]ie
chirurgical efectu-at în scopul redii mobilit\]ii unei articula]ii an-chilozate. Const\, în esen]\, în sec]iunea capsulei articulare [i a
ligamentelor acesteia.
ARTROLOGIE, s. f. / arthrologie, s. f. / arthro-logy.
[Gr. arthron = articula]ie; logos = [tiin]\.] Parte a anatomiei dedicat
studiului articula]iilor.
ARTROPATIE, s. f. / arthropathie, s. f. / arthro-paty.
[Gr. arthron = articula]ie; pathos = boal\.] Orice leziune articular de
origine nervoas (ex.: a. tabetic). În
a. Charcot sau neuropatic\ se pro-duce o degenerare progresiv a articula]iei.
ARTROPLASTIE, s. f. / arthroplastie, s. f. / ar-throplasty.
[Gr. arthron = articula]ie; plastos = modelat, de la plassein = a forma,
a modela.
] Re-facerea prin opera]ie a unei articula]ii mai mult sau mai pu]in alterat [i anchilozat\. Scop: reda-rea unei mobilit\]i
satisf\c oare.
ARTROPNEUMOGRAFIE, s. f. / arthro-pneumo-graphie, s. f. / arthropneumography.
[Gr. ar-thron = articula]ie; pneuma, -atos
= aer;
gra-phein = a scrie.] Radiografia unei articula]ii `n ca-re, `n prealabil, s-a injectat aer. V. [i artrografie.
ARTRORIZ|, s. f. / arthrorise, s. f. / arthrorisis.
[Gr. arthron = articula]ie; ereisis = ridicare, în\l-]are.] Opera]ie prin care se
ob]ine limitarea mi[c\-rilor la nivelul unei articula]ii prin formarea unui prag osos în calea mi[cilor articulare. A. este in-dicat
îndeosebi în paralizii [i deforma]ii articulare dobândite.
ARTROSCOP, s. n. / arthroscope, s. m. / arthro-scope.
[Gr. arthron = articula]ie; skopos = ob-servator, de la skopein = a
vedea, a examina.
] *Endoscop care este adaptat pentru examinarea interiorului cavit\]ilor articulare. V. artroscopie.
ARTROSCOPIE, s. f. / arthroscopie, s. f. / arthro-scopy.
[Gr. arthron = articula]ie; skopia = exa-minare, de la skopein = a
vedea, a examina.
] Me-tod ultramodern de explorare vizual a cavit\]ii articulare, utilizând *artroscopul din fibre de sticl\, sub
anestezie general\, dup umplerea acesteia cu ser fiziologic. A. este utilizat îndeosebi în ex-plorarea articula]iei genunchiului, în
cazul leziunilor cartilaginoase, meniscale, ligamentare, artro-zice sau posttraumatice.
ARTROSTOMIE, s. f. / arthrostomie, s. f. / arthro-stomy.
[Gr. arthron = articula]ie; stoma, -atos = gur\.] Deschidere chirurgical
a unei articula]ii, cu *anastomoza sinovialei la piele, practicat în sco-pul unui *drenaj permanent. Ex.: în cazul unei ar-trite
supurate.
|

157. 157
ARTROTOMIE, s. f. / arthrotomie, s. f. / arthroto-my. [Gr. arthron = articula]ie; tome = t\iere, sec-]iune, de la temnein = a t\ia.]
Deschidere chirur-gical a unei articula]ii.
ARTROZ|, s. f. / arthrose, s. f. / degenerative joint disease, osteoarthritis, hypertrophic ar-thritis.
[Gr. arthron = articula]ie; -ozã.]
Artropa-tie cronic (de obicei monoarticular sau bilatera-l [i simetric\ izat anatomopatologic prin distruc]ie ini]ial [i
primitiv a cartilajelor ar-ticulare, *osteofitoz marginal [i, frecvent, *os-teoscleroz subcondral\, uneori cu cavit\]i pseu-
dochistice, în timp ce sinoviala este normal sau cu leziuni discrete de inflama]ie. A. este uneori secundar unei disfunc]ii
articulare de cauze diverse, dar cel mai frecvent este primitiv\. Altera-rea biochimic esen]ial probabil este sc\derea cantit\]ii de
*mucopolizaharide (*proteoglicani) din substan]a fundamental\. Sin.: osteoartrit degenerativ\, artrit hipertrofic\, artrit cronic
degenerativ\.
ASANARE, s. f. / assainissement, s. m. / sa-nitation.
[Lat. ad = c re, aproape, lâng\; sanare = a face s os.] 1) Eliminarea unui
focar de in-fec]ie (ex.: dentar, amigdalian, apendicular etc.) prin tratament adecvat. 2) Eliminarea, distrugerea unui agent care
produce sau transmite o anumit boal într-un anumit teritoriu (locuin]\, localitate, regiune).
ASCARID, s. m. / ascaride, s. m. / ascarid.
[Gr. askarizein = a ]op\i, a si.] Vierme care apar-]ine genului *Ascaris. Obs.: pl.
ascarizi. V.
Ascaris lumbricoides.
ASCARIDIOZ|, s. f. / ascaridiose, s. f. / asca-ridiasis.
[Gr. askarizein = a si; -ozã.] Infes-tarea cu *ascarizi [i diversele tulburi
care rezult consecutiv acesteia, îndeosebi gastrointes-tinale (vomismente, diaree [i dureri abdominale). Sunt infesta]i mai ales
copiii, iar sub vârsta de 6 ani boala se poate complica cu ocluzie intestinal\. Infestarea se produce prin ingestia ou\lor de pa-razit,
care vor da na[tere larvelor ce vor migra din intestin, pe cale venoas\, în pl\mâni, de unde se deplaseaz în trahee, fiind înghi]ite
[i revenind în intestinul sub]ire. În faza migratorie se produc *eo-zinofilie (v. sindrom Löffler) [i anticorpi decelabili prin
serodiagnostic.
ASCARIS / Ascaris / Ascaris.
[Gr. askarizein = a ]op\i, a si.] Gen de viermi din ordinul Nemato-de, din care face parte [i specia
*
Ascaris lumbri-coides. Se dezvolt în intestinele vertebratelor.
ASCARIS LUMBRICOIDES / Ascaris lumb ricoi-des / Ascaris lumbricoides. Specie din genul *
Ascaris care tr\ie[te ca parazit în
intestinul u-man, îndeosebi în *jejun. Are o culoare roz-ro[i-atic\, o lungime de 15-25 cm [i provoac *ascari-dioza.
ASCIT|, s. f. / ascite, s. f. / ascites.
[Gr. askites, de la askos = burduf.] Acumularea de lichid liber în cavitatea peritoneal\.
Aspectul lichidului poate fi serocitrin (*ciroz hepatic\, *sindrom nefrotic, *insuficien] cardiac\ *piogeni),
hemoragic [i chiliform sau *lactescent (*tuberculoz\, *carcinomatoz peritoneal), chilos (compresiune tumoral sau rupere a
*canalului toracic) sau verde când con]ine bil\. În func]ie de con]inut, lichidul de a. poate avea caracteristici de *transsudat sau
*exsudat. Cauze frecvente de a.: ciroz hepatic (cea mai frecvent\ tiv sau genital), tuberculoza
peritoneal\, insuficien]a cardiac global\.
ASCIT| CHILOAS| / ascite chyleuse / chylous ascitis. Sin.: chiloperitoneu (v.).
ASEPSIE, s. f. / asepsie, s. f. / asepsis.
[Gr. a - priv.; sepsis = infec]ie, putrefac]ie.] Ansamblu de metode fizice [i chimice care
împiedic contami-narea cu microbi a unor substan]e, obiecte, înc\-peri (s\li de opera]ie) sau a organismului. A. este o metod\
*profilactic\, spre deosebire de *anti-sepsie, care este *curativ\.
ASFIGMIE, s. f. / asphygmie, s. f. / asphygmia.
[Gr. a - priv.; sphygmos = puls.] Absen]a *pulsu-lui.
ASFIXIE, s. f. / asphyxie, s. f. / asphyxia.
[Gr. asphyxia = oprire a pulsului, de la a - priv., sphy-zein = a pulsa.] Ini]ial termenul a
avut semnifica]ia de moarte prin încetarea b \ilor inimii (v. etimo-logia termenului). Actualmente, cuvântul a. de-semneaz oprirea
respira]iei prin imposibilitatea schimburilor respiratorii. A. poate avea numeroa-se cauze: 1) Obstacole mecanice (*strangulare,
corpi str\ini în c\ile aeriene) [i orice alte cauze care pot fi la originea unei compresiuni pulmonare sau a unei obstruc]ii a alveolelor
pulmonare. 2) Paralizia mu[chilor respiratori prin blocarea cen-trilor nervo[i sau prin leziuni ale nervilor motori ai toracelui. 3)
Prezen]a în aerul ambiant, într-o pro-por]ie care dep\[e[te pragul de toleran]\, a ga-zelor irespirabile sau toxice (dioxid de carbon,
monooxid de carbon). 4) Diminuarea sub nivelul de toleran] a concentra]iei oxigenului atmosferic.
ASIALIE, s. f. / asialie, s. f. / asialia.
[Gr. a - priv.; sialon = saliv\.] Absen]a salivei ca urmare a unei *acrinii sau din cauza unui
obstacol al canalelor salivare care determin o reten]ie salivar\, afec-tând una, mai multe sau totalitatea glandelor sa-livare. V. [i
xerostomie.
ASIMETRIE, s. f. / asymétrie, s. f. / asymmetry.
[Gr. a - priv.; symmetria = simetrie.] Absen]a total a simetriei: 1) În organism,
modificarea ca-racterelor unui organ în raport cu organul simetric. 2) În biochimie, modificarea dispunerii atomilor sau grupelor de
atomi într-o molecul\.
ASIMILA}IE, s. f. / assimilation, s. f. / assimi-lation.
[Lat. assimilatio, -onis = asemare, de la assimilare = a face asem or
[i
similis = ase-m or.] 1) Încorporare a substan]elor nutritive de c re organism. 2) Activitate mintal a copiilor, care
deformeaz realul pentru a-l face asem\-tor unei scheme mintale (J. Piaget). V. anabolism, catabolism, dezasimila]ie.
ASIMPTOMATIC, adj. / asymtomatique, adj. / asymtomatic.
[Gr. a - priv.; symptoma, -atos = ceea ce survine `mpreun\, de la syn
= împreun\,
piptein = a veni.] Care nu determin simptome clinice, care r\mâne latent.
ASINERGIE, s. f. / asynergie, s. f. / asynergy.
[Gr. a - priv.; syn = împreun\; ergein = a lucra, a ac]iona.] Tulburare particular
care nu este nici paralizie, nici necoordonare, ci perturbarea facul-t\]ii asocierii mi[cilor elementare în acte com-plexe din cauza
dereglii succesiunii contrac]iilor musculare care particip la un gest esen]ial. Se observ în cursul *sindromului cerebelos sau în
cursul *sindromului piramidal frust.
ASISTOLIE, s. f. / asystolie, s. f. / asystolia.
[Gr. a - priv.; systole = contrac]ie.] 1) Termen care desemneaz absen]a *sistolei
cardiace. Sin.: sin-drom Bean. 2) Termenul se mai utilizeaz [i pen-tru desemnarea insuficien]ei func]ionale a unui organ: a.
gastric\, a. hepatic\, a. intestinal\.
ASLO / ASLO / ASLO. Abrev. utilizat `n mod curent pentru antistreptolizin O (v.).
ASOCIA}IE, s. f. / association, s. f. / association.
[Lat. associatio, -onis = asociere, de la associare = a asocia (ad = la, spre;
socius = asociat).] Rela-]ie închis în timp [i spa]iu între fenomene [i o-biecte: 1) În neuropsihologie, proprietate a feno-menelor
psihice de a se corela [i grupa în câmpul con[tiin]ei. 2) În biochimie, reac]ie care duce la formarea de agregate moleculare
reversibile. 3)
A. liber\, metod psihanalitic de explorare. 4) A. medicamentoas\, administrarea simultan a mai multor
medicamente care se poten]eaz reciproc. 5)
A. microbian\, a. a mai multor germeni microbi-eni, cu efecte fie pozitive, fie
patologice. 6)
A. morbid\, coexisten]a a dou sau mai multe sti patologice.
ASOMATOGNOZIE, s. f. / asomatognosie, s. f. / somatoagnosia.
[Gr. a - priv.; soma, -atos = corp; gnosis = percepere,
cunoa[tere, de la
gnonai = a cunoa[te.] Pierderea con[tien]ei referitoare la existen]a unei p]i a propriului corp sau a între-gului
corp, adic a *somatognoziei. Se observ în leziunile lobului parietal. Sin.: somatoagnozie.
ASPARAGIN|, s. f. / asparagine, s. f. / aspa-ragine. Simbol Asn sau N. Aminoacid neesen]ial, constituent al proteinelor, *amid a
*acidului as-partic, prezent `n numeroase vegetale.
ASPARTAM, s. m. / aspartame, s. m. / aspar-tame. *Edulcorant de sintez\. Dipeptid derivat din *acidul aspartic.
ASPERGILLUS / Aspergillus / Aspergillus.
[Lat. aspergere = a împr\[tia, a r\spândi.] Gen de ciu-perci din clasa Ascomycetes,
cuprinzând mai mul-te specii, dintre care unele sunt patogene. Princi-pala specie patogen pentru om este
Aspergillus fumigatus.
V. aspergilom [i aspergiloz\.
ASPERGILOM, s. n. / aspergillome, s. m. / asper-gilloma.
[Lat. aspergere = a r\spândi, a împr\[-tia; -oma.] Tumor
granulomatoas format de colonii ale ciupercii
Aspergillus fumigatus la nive-lul bronhiilor sau al unei cavit\]i pulmonare pree-
xistente. Ciuperca poate disemina pe cale san-guin în creier, inim [i rinichi.

158. 158
ASPERGILOZ|, s. f. / aspergillose, s. f. / asper-gillosis. [Lat. aspergere = a r\spândi, a împr\[-tia; -ozã.] Boal provocat la om
[i animale de ciuperca
Aspergillus fumigatus. Caracteristici: lezi-uni pulmonare cu hemoptizie (pseudotubercu-loz\
cutanate (eritem, pustule, ulcera]ii, tumori subcutanate fistulizate).
ASPERMATISM, s. n. / aspermatisme, s. m. / a-spermatism.
[Gr. a - priv.; sperma, -atos = s\-mân]\; -ism.] Imposibilitate sau
dificultate în *eja-cularea *spermei. Uneori termenul este utilizat în sensul de *impoten]\.
ASPIRA}IE, s. f. / aspiration, s. f. / aspiration.
[Lat. aspiratio, -onis = aspira]ie a aerului, de la aspirare = a inspira, a sufla (ad
= c re, lâng\, aproape;
spirare = a r\sufla).] 1) P runderea u-nor lichide (vs uri, sânge, lichid amniotic) în c\ile aeriene.
Consecin]a: asfixie mecanic sau pneumonie de aspira]ie. 2) Extragerea unui con-]inut lichid dintr-o forma]iune cavitar sau tubu-
lar\: a)
a. bron[ic\ (metod de diagnostic sau te-rapie); b) a. chirurgical\ (uscarea câmpului opera-tor); c) a. continu\ (dintr-o
plag\, intestin sau cavitate seroas\
a. endocavitar\ (la nivelul unei caverne pulmonare); e) a. gastric\, a lichidului de staz
gastric\, printr-un tub introdus în stomac [i racordat la un sistem de a. moderat\; f)
a. pleural\, continu sau discontinu\, a aerului
sau a lichidului din cavitatea pleural\.
ASPIRIN|, s. f. / aspirine, s. f. / aspirin.
[A - pen-tru acetil; spir - pentru Spiraea ulmaria, numele latin al unei plante rozacee al
cei suc con]ine salicilat de metil, plant denumit [i t\valg\; -
inã.] Prima denumire comercial (1899) a acidului acetilsalicilic
(DCI). A. este un medicament cu lar-g utilizare, ca antiinflamator, antipiretic, analgezic, antiagregant plachetar [i antitrombotic. V.
[i acid arahidonic.
ASPLENIE, s. f. / asplénie, s. f. / asplenia.
[Gr. a - priv.; splen, -enos = splin\.] Absen]a *splinei.
ASTAZIE, s. f. / astasie, s. f. / astasia.
[Gr. a - priv.; stasis = [edere, de la istanai = a plasa, a sta, a face s ]in\.] Incapacitate de
p\strare a sta-]iunii verticale, deci a ortostatismului, ca urmare a necoordonii motorii, dar f paralizie. Se aso-ciaz aproape
`ntotdeauna cu *abazia.
ASTENIE, s. f. / asthénie, fatigue, s. f. / asthenia.
[Gr. astheneia = sliciune, de la a - priv., sthe-nos = for]\, putere.] 1)
Diminuarea for]elor, sc\-derea capacit\]ii generale a organismului. 2) Di-minuarea func]iilor unui organ sau ale unui sis-tem. V. [i
debilitate.
ASTENIE MUSCULAR| / asthénie musculaire / myasthenia. Sin.: miastenie (v.).
ASTENIE NEUROCIRCULATORIE / asthénie neurocir culatoire / neurocirculatory asthenia. Sindrom imprecis, de origine neclar\,
observat cel mai frecvent la femeia tân\. Se manifest prin dispnee, tahicardie sinusal sau palpita]ii, dureri precordiale,
modifici variabile (reversibile spon-tan sau dup diferite probe) ale repolarizii ven-triculare [i, frecvent, senza]ie de astenie.
Sin.: dis-tonie neurocirculatorie. V. [i sindrom Da Costa.
ASTENOCORIE, s. f. / asthénocorie, s. f. / asthe-nocoria.
[Gr. asthenos = f putere, de la a - priv., sthenos = for]\, putere;
kore = pupil\.] Sin.: semn Arroyo (v.).
ASTENOPIE, s. f. / asthénopie, s. f. / asthenopia.
[Gr. asthenos = f putere, de la a - priv., sthe-nos = for]\, putere; ops, opos
= v\z, vedere.] Im-posibilitatea concentrii sus]inute a vederii. Obo-seal vizual\. Se deosebesc: 1) A. acomodativ\, în
*hipermetropie, din cauza oboselii prin supra-solicitarea *acomoda]iei. 2)
A. muscular\, care survine în *miopie [i în unele
*nevroze, prin insu-ficien]a mu[chilor drep]i interni, ceea ce conduce frecvent la *diplopie.
ASTEREOGNOZIE, s. f. / astéréognosie, s. f. / a-stereognosis.
[Gr. a - priv.; stereos = solid, `n re-lief; gnosis = cunoa[tere,
percepere, de la
gnonai = a cunoa[te.] *Agnozie manifestat prin nerecu-noa[terea obiectelor prin palpare, pip\it. Sin.: agnozie
tactil\, stereoagnozie.
ASTERIXIS, s. n. / asterixis, s. m. / asterixis.
[Gr. a - priv.; sterixis = pozi]ie fix\, de la sterizein = a sta nemi[cat.] Sin.: semn
Adams-Foley (v.).
ASTIGMATISM, s. n. / astigmatisme, s. m. astig-mie, s. f. / astigmatism.
[Gr. a - priv.; stigma, -atos = punct; -ism.] *Ametropie
consecutiv unui defect de curbur a corneei sau a cristalinului pe diferite meridiane; în consecin]\, lumina nu mai este focalizat
`ntr-un punct la nivelul retinei, iar imaginile sunt percepute deformat. Tipuri: 1)
A. compus, hipermetropic pe un meridian, miopic pe
un alt meridian. 2)
A. "conform regulei", în care meridianul cel mai refringent este vertical. 3) A. conic, prin deformare conic a
corneei. 4)
A. in-vers, contrar regulei. 5) A. neregulat, prin defor-mi neregulate ale corneei pe acela[i meridian. 6) A. simplu, în
care un ochi este astigmat, iar ce-l\lalt normal, emetrop etc.
ASTM, s. n. / asthme, s. m. / asthma.
[Gr. asthma = gâfâial\.] Sindrom respirator determinat de cau-ze multiple, caracterizat prin
crize de *dispnee paroxistic de tip expirator, urmate de expectora-]ie mucoas\, vâscoas [i bogat în celule eozino-file. Se
disting: 1)
A. bron[ic adevat (esen]ial), caracterizat prin accese de dispnee lent\, expira-torie, din cauza spasmului, congestiei [i
hiperse-cre]iei bron[ice. Crizele se repet mai multe zile (atacul de a.). Între accese, aparatul respirator es-te practic normal. A. b.
a. evolueaz pe un teren neuroendocrin r\u echilibrat [i este favorizat de infec]iile c\ilor respiratorii. Rolul principal în de-clan[are îl
are, îns\, *alergia, dar este adesea difi-cil de probat prezen]a unei manifesti de *hiper-sensibilitate imediat\, semitardiv\ sau
tardiv\. E-volu]ia bolii este capricioas\, iar în timp accesele î[i schimb caracteristicile (a. umed, a. intricat), cu expectora]ie [i,
uneori, febr\. Accesele se pot succeda atât de rapid, încât pe un fond de dis-pnee [i tuse permanente se poate instala o insu-
ficien] cardiac dreapt\. A. sugarului [i al copi-lului este grav, dar dispare uneori la pubertate. 2)
A. simptomatic, pseudoastm,
reprezint o dispnee paroxistic\, mai mult sau mai pu]in asem oa-re crizei de a., în rela]ie cu o leziune visceral (bron[it\,
tulburare cardiac\, insuficien] renal etc.).
ASTM CARDIAC / asthme cardiaque / cardiac asthma. Pseudoastm (v. astm) ce reprezint o manifestare a *insuficien]ei cardiace,
cu staz pul-monar\.
ASTRAGAL, s. n. / astragale, s. m. / talus.
[Lat. astragalus, din gr. astragalos = oscior.] V. tab. anat. - oase.
ASTRINGENT, adj., s. n. / astringent, -e, adj., s. m. / astringent.
[Lat. astringens, de la ad = c re, stringere = a strânge, a lega.]
(Substan]\ brilar la nivelul ]esutu-rilor vii. Efectul este util pentru reducerea secre]ii-lor unei pl\gi sau a
mucoasei intestinale (efect an-tidiareic).
ASTROBLASTOM, s. n. / astroblastome, s. m. / astroblastoma.
[Gr. astron = stea; blastos =ger-men; -oma.] V. astrocitom.
ASTROCIT, s. n. / astrocyte, s. m. / astrocyte.
[Gr. astron = stea; kytos = celul\.] Celul a ma-crogliei caracterizat prin prelungiri
protoplasma-tice sau fibroase de form stelat\. Se disting
a. protoplasmatice [i a. fibrilare. Func]iile a. nu sunt clare, dar ele au rol
cert în organizarea structural a *barierei hematoencefalice [i în controlul mediu-lui ionic al neuronilor.
ASTROCITOM, s. n. / astrocytome, s. m. / astro-cytoma.
[Gr. astron = stea; kytos = celul\; -oma.] Tumor primar a SNC care
se dezvolt din *astrocite. A. pot fi clasificate în: 1)
A. proto-plasmic, format din astrocite bogate în prelungiri dispuse în toate
direc]iile. 2)
A. fibros, constituit din astrocite aplatizate [i alungite, grupate în fas-cicule. 3) A. cu celule gigante (gemistocitice), care
include astrocite globuloase [i este observat în unele *facomatoze. Din punct de vedere evolutiv [i prognostic se deosebesc
a. de
grad mic
(I, II), cu prognostic bun [i evolu]ie lent\, [i a. de grad înalt (III - astroblastomul [i IV - glioblastomul), cu evolu]ie rapid [i
prognostic foarte rezervat.
ATAC, s. n. / attaque, s. f. / attack, stroke, crisis.
[Ital. attaccare = a începe.] 1) Acces brusc care marcheaz începutul unei boli
sau un moment din evolu]ie. 2) În limbaj clinic, *apoplexie. 3) În limbaj curent, sin.: criz\.
ATAC DE PANIC| / attaque de panique / panic attack. Termen vechi, readus în circula]ie de *DSM IV, pentru denumirea a dou
tipuri de tul-buri anxioase: 1) A. de p. survine brusc (f re-la]ie cert cu o situa]ie exterioar declan[atoare) [i const\ în
asocierea unei senza]ii de fric in-tens (team de a muri, de a deveni nebun, de a comite un act necontrolat) asociat cu
simptome vegetative. Debutul este brusc [i (de[i simptome-le dominante variaz de la subiect la subiect) se consider c poate fi
diagnosticat clinic dac patru din urm oarele simptome survin brutal [i se exprim la maximum în mai pu]in de 10 minute:
palpita]ii, transpira]ii, tremur uri sau secuse mu-sculare, senza]ie de sufocare, senza]ie de stran-gulare, durere sau jen toracic\,

159. 159
grea]\, vertij, de-realizare, frica de a înnebuni, frica de a muri, pa-restezii la nivelul membrelor, frisoane sau bufeuri de c\ldur\. 2)
Tulburarea de panic reprezint re-petarea a. p. nea[teptate pe un fond de anxietate persistent\.
ATARAXIE, s. f. / ataraxie, s. f. / ataraxia.
[Gr. ataraxia = impasibilitate, de la a - priv., taraxis = tulburare.] Lini[te moral\,
deta[are, indiferen]\.
ATAVISM, s. n. / atavisme, s. m. / atavism.
[Lat. atavus = str\mo[; -ism.] Termen desuet utilizat pentru desemnarea fenomenului
de reapari]ie a unor caracteristici ereditare defavorabile r\mase latente timp de una sau mai multe genera]ii inter-mediare. A.
poate fi considerat ca expresia unei gene *recesive sau a unei *recombini genetice. Sin.: ereditate ancestral sau de revenire.
ATAXIC, adj., s. m. sau f. / ataxique, adj., s. m. ou f. / ataxic.
[Gr. ataktos = neregulat, de la a - priv.; tattein = a ordona, a
aranja.
] 1) Tulburare aflat în rela]ie cu *ataxia sau asem oare a-taxiei. Ex.: fenomene a. din unele sti febrile, constând în
agita]ie extrem\, convulsii [i tulburi de mers. 2) Bolnav afectat de ataxie.
ATAXIE, s. f. / ataxie, s. f. / ataxia.
[Gr. a - priv.; taxis = ordonare, aranjare, de la tattein = a or-dona, a aranja.] Tulburare motorie
nonparalitic ce se caracterizeaz printr-o proast coordonare a mi[cilor, care sunt dezordonate; exist trei mari tipuri: a. ce se
manifest în ortostatism (
sta-tic\), în mers (a. locomotorie) [i în timpul efectu-ii unei mi[ci (a. cinetic\). Sin.: amiotaxie.
ATAXIE ACUT| TABETIC| / ataxie aiguë tabé-tique / acute tabetic ataxia. A. pronun]at care apare brusc la un bolnav cu *tabes
frust [i dispare rapid sub ac]iunea unui tratament specific. Este expresia unui puseu de meningoradiculomielit posterioar sifilitic\.
ATAXIE FRIEDREICH / ataxie de Friedreich / Friedreich’s ataxia.
[Nikolaus Freidreich, medic german, profesor de anatomie
patologic\, apoi de patologie medical la Heidelberg, 1825-1882.
] Cea mai frecvent form de *ataxie ereditar (`n Europa
prevalen]a 1/50 000). Este prima boal autozo-mal recesiv demonstrat a fi consecin]a unei *muta]ii dinamice. Cu debut `ntre 5 [i
15 ani, a. F. se caracterizeaz prin: ataxie cerebeloas\, disar-trie, pierderea reflexelor osteotendinoase [i a sen-sibilit\]ii profunde.
~n 70 % din cazuri se constat cardiomiopatie hipertrofic\, iar `n 10 % diabet zaharat. Marea majoritate a bolnavilor prezint sco-
lioz\, iar dup 15 ani de la debutul afec]iunii `[i pierd capacitatea de mers. Decesul survine `ntre 40 [i 50 de ani, prin complica]ii
cardio-respiratorii. Gena a cei muta]ie este responsabil de a. F. este notat X25 [i se afl pe bra]ul lung al cromozomului 9,
codificând proteina denumit frataxin\. Sin.: boal Friedreich, tabes ereditar.
ATAXIE FRONTAL| BRUNS / ataxie frontale de Bruns / Bruns' ataxia.
[Ludwig Bruns, neurolog german, Hanovra, 1858-1916.]
Dificultate `n ini]ie-rea mi[cii picioarelor când acestea se afl `n contact cu solul. Tulburarea este legat de leziuni ale lobului
frontal (*sindrom de lob frontal).
ATAXIE-TELANGIECTAZIE / ataxie-télangiecta-sie / ataxia-telangiectasia.
[Gr. a - priv.; taxis = ordonare, aranjare, de la tattein =
a ordona, a a-ranja;
teleos = extremitate; angeion = vas; ekta-sis = dilata]ie.] Sin.: sindrom Louis-Bar (v.).
ATEL|, s. f. / attelle, s. f. / splint.
[Lat. hastella = b\] mic.] Dispozitiv, de obicei în form de lam sub]ire, din metal, material
plastic, lemn, ghips etc., improvizat sau confec]ionat special [i utilizat pentru imobilizarea de urgen] sau definitiv a *fracturilor
sau luxa]iilor.
ATELECTAZIE, s. f. / atélectasie, s. f. / atelecta-sis.
[Gr. ateles = incomplet; ektasis = dilata]ie.] Colabarea (turtirea) alveolelor
pulmonare în lipsa aerului pulmonar. Cauzele principale sunt stenoza [i obstruc]ia bron[ic\. A. poate fi acut sau cronic\, în func]ie
de evolu]ie. Dup întindere, poate fi: masiv\, lobular sau segmentar\. Leziunea se acompaniaz adesea de o retrac]ie a ]esutului
pulmonar vecin.
ATENUARE, s. f. / atténuation, s. f. / attenuation.
[Lat. attenuatio, -onis = atenuare, de la attenu-are = a sli, a reduce.]
Diminuarea intensit\]ii u-nui fascicul (de radia]ii luminoase, ionizante, X, unde sonore etc.) la traversarea unui anumit ma-terial. A.
depinde de natura [i grosimea materialului traversat.
ATERECTOMIE, s. f. / athérectomie, athéromec-tomie, s. f. / atherectomy.
[Gr. athere = terci, fiertur (-oma); ektome = excizie.]
Distrugerea sau abla]ia pl\cilor de aterom cu ajutorul ateroto-mului. Calea de abordare este chirurgical sau endoluminal\, iar
distrugerea se face mecanic sau cu laserul. Var.: ateromectomie.
ATEROEMBOLISM, s. n. / athéro-embolism, s. m. / atheroembolism.
[Gr. athere = terci, fiertu-r\; embole = ac]iunea de a arunca
`n, de la
em-ballein = a arunca `n (en = `n; ballein = a arun-ca).] V. embolie.
ATEROGEN, adj. / athérogène, adj. / atheroge-nic.
[Gr. athere = terci, fiertur (-oma); gennan = a produce.] Termen
generic care desemneaz factorii implica]i `n procesul de *aterogenez\. Ex.: dislipi-demia, fumatul etc.
ATEROGENEZ|, s. f. / athérogenèse, s. f. / athe-rogenesis.
[Gr. athere = terci, fiertur (-oma); genesis = producere, de
la
gennan = a produce.] Procesul de formare a pl\cilor de *aterom.
ATEROM, s. n. / athérome, s. m. / atheroma.
[Gr. athere = terci, fiertur\; -oma.] Depozit lipidic g\l-bui, p\stos (semând cu un
terci), format pe peretele intern al arterelor. Placa ateromatoas se poate calcifica sau ulcera.
ATEROMATOZ|, s. f. / athéromasie, s. f. / athe-romasia.
[Gr. athere = terci, fiertur\; -oma; -ozã.] Leziune a intimei arteriale la
nivelul ceia s-au format *ateroame multiple.
ATEROMECTOMIE. Var. pentru aterectomie (v.).
ATEROSCLEROZ|, s. f. / athérosclérose, s. f. / atherosclerosis.
[Gr. athere = terci, fiertur\; sklerosis = indurare, întire, de la
skleros = tare, dur.] Proces patologic complex caracterizat prin distrugerea fibrelor elastice ale pere]ilor arteriali, înlocuirea lor cu
fibre conjunctive colagene (scle-roz\ mare de *ateroame). Uneori, prin a. se în]elege
forma-rea de ateroame multiple. În literatura medical\, a. este considerat o boal general complex\. For-me (în func]ie de
localizarea procesului de a.): 1)
A. cerebral\ intereseaz poligonul Willis [i ramurile sale. 2) A. coronarian\, localizat pe arterele
coronare.
ATETOZ|, s. f. / athétose, s. f. / athetosis.
[Gr. athetos = nefixat; -ozã.] Sindrom caracterizat prin existen]a de mi[ci uni- sau
bilaterale invo-luntare, spontane, lente, aritmice, neregulate [i cu amplitudine mic\, la nivelul extremit\]ilor. Mi[ci-le sunt
accentuate de emo]ii [i de activitatea intelectual\. Se pot asocia modifici de tonus (hi-pertonie intermitent sau hipotonie).
Etiologia a. implic leziuni ale *sistemului extrapiramidal (ariile corticale 6, 8, nucleele gri centrale, forma]iunile subtalamice,
substan]a reticulat). Sin.: boal Hammond. V. [i coree.
ATICA, s. f. / attique, s. m. / epitympanic recess. NA: recessus epitympanicus.
[Lat. atticus, din gr. attikos = referitor la Atena,
termen preluat ulterior `n arhitectur\.
] Por]iunea superioar a *casei timpanului.
ATICIT|, s. f. / atticite, s. f. / atticitis.
[Lat. atti-cus, din gr. attikos = referitor la Atena, termen preluat ulterior `n arhitectur\; -
itã.] Otita medie `n care inflama]ia este dominant la nivelul *aticii.
ATICO-ANTROTOMIE, s. f. / attico-antrotomie, s. f. / atticoantrotomy.
[Lat. atticus, din gr. attikos = referitor la Atena, termen
preluat ulterior `n arhitectur\; lat.
antrum, gr. antron = pe[ter\, cavitate; gr. tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a t\ia.]
Trepana]ie larg prin care sunt deschise *atica [i *antrul mastoidian.
ATICOTOMIE, s. f. / atticotomie, s. f. / attico-tomy.
[Lat. atticus, din gr. attikos = referitor la Atena, termen preluat ulterior `n
arhitectur\; gr.
tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a t\ia.] Trepana]ie a temporalului prin care se asigur access la nivelul
*aticii.
ATIMIE, s. f. / athymie, s. f. / athymia.
[Gr. a - priv.; 1) thymos = minte, spirit; 2) thymos = prin-cipiu vital, timus.] 1) Sc\derea
tonusului afectiv, manifestat prin stare de indiferen]\, de inactivi-tate total\. 2) Absen]a timusului, manifest prin deficit anabolic,
imunitar [i perturbi ale hemato-poiezei.
ATIPIC, adj. / atypique, adj. / atypic, atypical.
[Gr. a - priv.; typikos = tipic, simbolic, de la typos = tip, model, marc\.] Neconform
unui anumit tip, deviere de la o form considerat caracteristic\, tipic\. (ex.: forma a. a unei boli).
ATITUDINE, s. f. / attitude, s. f. / attitude.
[Ital. attitudine, din lat. aptitudo = aptitudine.] 1) Mod de a fi sau de a se comporta
al unei per-soane. 2) }inut sau pozi]ie a corpului. Sinonimia cu termenul *postur nu este recomandat\.

160. 160
ATITUDINE KIRMISSON / attitude de Kirmisson / Kirmission's attitude. [Edouard Francis Kirmis-son, chirurg francez, profesor
de chirurgie infan-til [i de chirurgie ortopedic la Paris, 1848-1927.
] Atitudine vicioas de flexie, abduc]ie [i rota]ie intern\,
întâlnit în a doua faz a osteoartritei tuberculoase de [old.
ATLAS, s. n. / atlas, s. m. / atlas.
[Personaj mito-logic: titanul Atlas, care spijin cerul pe umerii s\i; gr. atlas = atlas.] V. tab. anat.
- oase.
ATMOSFER|, s. f. / atmosphère, s. f. / atmo-sphere.
[Gr. atmos = vapor, abur; lat. sphaera, gr. sphaira = sfer\.] Înveli[ul
gazos al scoar]ei te-restre. Propriet\]ile fizice [i chimice ale a. variaz cu altitudinea, fiind, totodat\, influen]ate în diferite zone ale
globului terestru de sursele de poluare, îndeosebi industriale. A. prezint trei mari zone: troposfera, extins pân la circa 10 km de
scoar]a terestr\, stratosfera [i ionosfera. Întreaga a. cân-te[te circa 5
⋅10
15
tone. Jum ate din aceast cantitate se afl într-un
strat relativ sub]ire, în i-mediata apropiere a suprafe]ei P\mântului, pân la în\l]imea de 5 km. Pe cap de locuitor al pla-netei
noastre ar reveni peste un milion de tone de aer.
A. fizic\ sau normal\ reprezint o unitate de m\sur tolerat pentru presiune,
numeric egal cu for]a exercitat pe cm
2
de o coloan de mercur înalt de 766 mm, la 0
o
C. Unitatea de presiune în SI este *pascal.
1 atm
≈ 10
5
pascal.
ATOM, s. m. / atome, s. m. / atom.
[Gr. atomos = indivizibil, de la a - priv., tomos = t\iat, sec]ionat [i temnein = a t\ia.] Cea
mai mic particul a u-nui element chimic ce p\streaz toate caracteris-ticile elementului respectiv. A. are o structur complex\,
fiind alc uit dintr-un nucleu (alc uit din neutroni [i protoni), în care este concentrat sarcina pozitiv [i aproape întreaga mas a
a., [i un num de electroni egal cu numul de protoni din nucleu. În ansamblu, a. este un sistem neutru electric, ce poate exista
fie liber, fie în combina]ii cu al]i a. (identici sau diferi]i), alc\tuind molecule. Dimensiunile a. sunt de ordinul 10
-10
m, nucleul având
dimensiuni de ordinul 10
-14
-10
-15
m.
ATOMIZOR, s. n. / atomiseur, s. m. / atomizer.
[Gr. atomos = indivizibil, de la a - priv., tomos = t\iat, sec]ionat [i temnein = a
t\ia.
] Aparat care disperseaz un lichid în particule infime, sub form de jet. În medicin\, sunt utilizate diverse tipuri de a. pentru
administrarea medicamentelor prin pulverizare. V. [i vaporizator.
ATONIE, s. f. / atonie, s. f. / atony.
[Gr. a - priv.; tonos = tensiune.] Diminuare a *tonicit\]ii normale a unui organ contractil. Ex.: 1)
A. muscular\, dimi-nuarea tonusului muscular. 2) A. prostatic\ pro-voac o reten]ie a secre]iei, urmat de distensia lobilor
prostatei. 3)
A. uterin\, iner]ie uterin\.
ATOPIE, s. f. / atopie, s. f. / atopy.
[Gr. atopos = în afara locului normal, de la a - priv., topos = loc.] Stare de *hipersensibilitate
sau de *alergie, cu predispozi]ie ereditar\.
ATP / ATP / ATP. Abrev. utilizat `n mod curent pentru acid adenozintrifosforic (v.).
ATP SINTETAZ| / ATP synthétase / ATP syn-thetase. Sin.: F
0F
1-ATP-az\ (v.).
ATRANSFERINEMIE, s. f. / atransferrinémie, s. f. / atransferrin(a)emia.
[Gr. a - priv.; lat. trans = peste, dincolo; ferrum = fier; -
inã; gr. haima, -atos = sânge.] Absen]a *transferinei din sânge. Are drept consecin] afectarea transferului de fier la nivelul
eritroblastelor, generând anemia sidero-penic congenital\.
ATREPSIE, s. f. / athrepsie, s. f. / athrepsia.
[Gr. a - priv.; threpsis = nutri]ie.] Stare de denutri]ie grav a sugarului, caracterizat
printr-o slire extrem\. A. este adesea ireversibil\.
ATREZIE, s. f. / atrésie, s. f. / atresia.
[Gr. a - priv.; tresis = orificiu.] Absen]a congenital sau ocluzia unui orificiu sau a unui
conduct natural.
ATRIOTOMIE, s. f. atriotomie, s. f. / atriotomy.
[Lat. atrium = antecamer\, de la ater, -tra, -trum = negru; gr. tome = t\iere,
sec]iune, de la
temnein = a t\ia.] Incizie a auriculului, permi]ând accesul chirurgical `n cavitatea atrial corespunz oare. Sin.:
auriculotomie.
ATRI}IE, s. f. / attrition, s. f. / attrition.
[Lat. at-tritio, -onis = frecare, de la atterere = a freca, a zdrobi.] Leziune a unui ]esut sau
organ produs prin frecare sau zdrobire.
ATRIU, s. n. / oreillette, s. f. (1), atrium, s. m. (2, 3) / atrium. NA: atrium, pl. atria.
[Lat. atrium = antecamer\, de la ater, -tra, -
trum
= negru (deoarece `n aceast camer se f\cea focul la romani, iar pere]ii se `nnegreau). ] Termen utilizat `n nomenclatura
anatomic pentru a desemna o camer sau o cavitate care asigur comunicarea cu o alt structur\. 1)
A. cardiac (NA: atrium
cordis
) - camera superioar a fiecui hemicord. A. drept prime[te sânge deoxigenat din `ntreg corpul, cu excep]ia pl\mânilor, prin
venele cave [i sinusul coronar;
a. stâng prime[te sânge oxigenat de la pl\mâni prin venele pulmonare. Sângele trece din a. `n
ventricule prin valvele atrio-ventriculare. 2)
A. auricular - por]iune a cavit\]ii timpanice situat `n vecin atea ciocanului; cavitatea
timpanic propriu-zis\. 3)
A. pulmonar - spa]iu situat la cap ul ductului alveolar care se deschide `n alveole sau `n sacii aerieni
pulmonari.
ATROFIE, s. f. / atrophie, s. f. / atrophy.
[Gr. a - priv.; trophe = hran\, nutri]ie.] Diminuarea de volum a unei mase celulare, a unui
]esut sau a unui organ din cauza unui deficit de aport nutri-]ional sau de activitate func]ional\. A. se poate produce în cadrul unor
procese de involu]ie fiziologic (ex.: îmb rânire) sau în cadrul unor procese patologice. Uneori, a. este reversibil\. V. aplazie [i
hipoplazie. Ant.: hipertrofie.
ATROFIE CEREBELOAS| / atrophie cérébel-leuse / cerebellar atrophy. Denumire general a tuturor bolilor degenerative ale
cerebelului. Clasifi-care dificil\, dup sediul leziunilor: 1) Cortical\, lo-calizat sau difuz\. 2) Forme în care a. c. este a-sociat cu
afectarea structurilor nervoase vecine (a. olivo-ponto-cerebeloas\, a. dento-rubric\Form particular\: a. c. a alcoolicilor (cortical\
tar-div).
ATROFIE CEREBRAL| / atrophie cérébrale / cerebral atrophy. Denumire generic folosit pentru a regrupa leziunile degenerative,
difuze sau circumscrise, care afecteaz neuronii cortexului cerebral. Sunt incluse `n aceast categorie: a. corticale izolate (*boala
Alzheimer, *boala Pick, de-men]a senil\ iate degeneres-cen]ei altor regiuni ale nevraxului (*boala Creutz-feldt-
Jakobs, *coreea Huntington, *scleroza lateral amiotrofic), boli rare [i discutabil clasificate (ex.: *boala Kraepelin).
ATROFIE CUTANAT| / atrophie cutanée / atro-phoderma. Termen generic pentru ansamblul a-fec]iunilor degenerative, secundare,
idiopatice sau congenitale, care se manifest printr-o sub]iere a pielii, diminuarea consisten]ei [i a elasticit\]ii a-cesteia. Tipuri: 1)
A. alb Milian - a. c. primitiv în treimea inferioar a gambei. 2) A. cicatricial\ - ci-catrice netraumatic [i superficial\, f pierdere
prealabil de substan]\. 3)
A. coloid\ - prin trans-formarea ]esutului elastic cutanat în substan] hialin [i coloid\. 4) A. cortizonic\ -
dup o *cor-ticoterapie prelungit\, cu afectarea re]elei cutana-te de colagen, dar cu respectarea ]esutului elas-tic; a. c. poate fi
difuz sau localizat\, dup o in-filtra]ie local de corticoizi. 5)
A. dislipoidic\ - se-cundar unei *microangiopatii diabetice. 6) A.
ihtioziform\
- asem oare cu cea din *ihtioz\, dar superficial\. 7) A. senil\ - fenomen fiziologic produs `n cursul `mb rânirii,
caracterizat prin sub-]ierea pergamentoas a pielii, care devine g\lbu-ie, uscat\. 8)
A. vulvar\ - stare fiziologic de se-nescen] a
mucoasei vulvare.
ATROFIE MUSCULAR| PROGRESIV| / atrophie musculaire pr ogressive / progressive spinal muscular atrophy. Sin.: boal Aran-
Duchenne (v.).
ATROFIE OSOAS| SUDECK / atrophie osseuse de Sudeck / post-traumatic osteoporosis, Su-deck's disease.
[Paul H. M.
Sudeck
, chirurg ger-man, profesor la Hamburg, 1866-1938.] Sin.: boal Sudeck (v.).
ATROFIE SISTEMIC| MULTIPL| / atrophie sys-témique multiple / multiple system atrophy. Termen propus foarte recent (1996)
pentru asocierea variabil\, care apare sporadic, la vârsta a-dult\, [i evolueaz progresiv, a urm\toarelor tul-buri: disfunc]ie a
sistemului nervos autonom (în esen]\, *hipotensiune ortostatic\ *ataxie. A. s. m. poate fi primitiv\ sau
secundar unui medicament, diabetului, amiloido-zei sau, excep]ional, deficitului de dopamin-hi-droxilaz\. Aceast entitate include
[i *sindromul Shy-Drager.
|

161. 161
ATROPIN|, s. f. / atropine, s. f. / atropine. [Lat. atropa = beladon\, din gr. Atropos = una dintre cele trei Parce (zei]e ale
destinului: Clotho, Lache-sis [i Atropos);
-inã.] Alcaloid extras din Atropa belladona, care inhib efectele stimulii fibrelor
ganglionare *parasimpatice, iar în doze mari are ac]iune central\. Administrate pe cale bucal\, subcutanat sau intravenoas\,
surile solubile de a. sunt utilizate ca spasmolitice, antisecretoare, antiemetice, în preanestezie pentru prevenirea re-flexelor
vagale, `n blocurile atrioventriculare, boala Parkinson [i ca antagonist în supradozarea sub-stan]elor parasimpaticomimetice. De
asemenea, se utilizeaz în colire ca midriatic. V. [i anticoli-nergic.
ATROPISM, s. n. / atropism, s. m. / atropism.
[V. etimologia termenului atropinã; -ism.] Intoxica]ie cu *atropin sau *belladon\.
AUDIBILITATE, s. f. / audibilité, s. f. / audibility.
[Lat. audibilis = care poate fi auzit, de la audire = a auzi.] Intensitate fiziologic
a unui sunet: limitele `ntre care un sunet `ncepe s\ fie perceput [i provoac o senza]ie dureroas\.
AUDIMUTITATE, s. f. / audimutité, s. f. / audimu-titas, congenital word deafness.
[Lat. audire = a auzi; mutus = mut.] Tulburare
grav a înv\]ii limbajului oral la copil, independent de existen]a surdit\]ii, a unei psihoze sau a debilit\]ii mentale. Se asociaz
frecvent cu *afazia congenital\.
AUDIOGRAM|, s. f. / audiogramme, s. m. / au-diogram.
[Lat. audire = a auzi; gr. gramma = înscriere.] Reprezentarea grafic a
rezultatelor *audiometriei. A. reprezint\ curba ob]inut prin reunirea pe un grafic a punctelor care marcheaz diferite praguri de
audibilitate.
AUDIOMETRIE, s. f. / audiométrie, s. f. / audio-metry.
[Lat. audire = a auzi; gr. metron = m\su-r\.] Metod de m\surare a
acuit\]ii auditive. Se utilizeaz audiometrul, ob]inându-se *audiograma.
AUDIOMETRU, s. n. / audiomètre, s. m. / audio-meter.
[Lat. audire = a auzi; gr. metron = m\-sur\.] Aparat generator de sunete
pure de inten-sitate variabil\, permi]ând explorarea [i m\sura-rea *audi]iei [i a *audibilit\]ii.
AUDIT, s. n. / audit, s. m. / audit.
[Engl. audit, din lat. auditus = auz, de la audire = a auzi.] Eva-luarea critic a unui sistem, de
ex. a unei între-prinderi sau a unei unit\]i medicale, destinat descoperirii deficien]elor [i corectii acestora. Subiectul auditului
este delimitat precis [i se com-par rezultatele reale cu cele admise în general. Efectul recomandilor ce rezult din analiza ini-
]iat prin a. este evaluat la un control ulterior.
AUDI}IE, s. f. / audition, s. f. / audition, hearing.
[Lat. auditio, -onis = auzire, ascultare, de la audire = a auzi.] Identificarea
sunetelor prin sim-]ul auditiv.
Ac]iunea de a auzi (a. pasiv\) [i de a asculta (a. activ\).
AUR, s. n. / or, s. m. / gold.
[Lat. aurum = aur.] Element chimic pre]ios, cu nr. atomic 79, simbol Au. Este un metal galben, foarte
dens, cu con-ductibilitate electric mare (fiind utilizat din acest motiv în informatic\ variate [i,
ca urmare, a fost unul dintre primele biomateriale utilizate (în aliaje dentare). În form foarte dispersat\, a. prezint propriet\]i an-
tiseptice [i antiinfec]ioase (
a. coloidal). Unii dintre compu[ii a. mai sunt înc utiliza]i în tratamentul a-fec]iunilor reumatismale. A.
radioactiv
a fost utili-zat în scop diagnostic [i în terapia unor tumori maligne.
AUR|, s. f. / aura, s. f. / aura.
[Lat. aura = r\-suflare.] 1) Termen introdus de Galenus pentru a descrie o senza]ie subiectiv\,
pasager resim]it de unii bolnavi anterior unei crize de *epilepsie. 2) În prezent, a. desemneaz mai curând *prodromul unei crize
generalizate (senza]ie de tensiune in-tracranian\, modifici de apetit, de sete sau afec-tive, uneori manifesti auditive, vizuale,
olfactive, gustative, cutanate, abdominale, psihice etc.) sau simptom corespunz or unei crize par]iale (mai mult sau mai pu]in
complexe) cu evolu]ie rapid spre generalizare. Totodat\, exist tendin]a înlo-cuirii sale cu termenul
simptom semnal.
AURICULAR, adj., s. n. / auriculaire, adj., s. m. / auricular, digitus auricularis. NA: digitus mi-nimus (2).
[Lat. auricula, dim. de la
auris = u-reche.] 1) Care se raporteaz la ureche, urechiu[ sau auricul al inimii. 2) Degetul al cincilea al mâinii sau degetul mic.
AURICULO-OSTEODISPLAZIE, s. f. / auriculo-ostéodysplasie, s. f. / Beals' syndrome.
[Lat. auricula, dim. de la auris = ureche;
gr.
osteon = os; dys = greu, dificil; plasis = modelare, de la plassein = a forma, a modela.] Sin.: sindrom Be-als (v.).
AURICULOTERAPIE, s. f. / auriculothérapie, s. f. / auriculotherapy.
[Lat. auricula, dim. de la au-ris = ureche; gr. therapeia =
tratament, de la
the-rapeuein = a `ngriji.] Metod empiric utilizat în tratarea durerilor cronice, tabagismului etc., con-stând în
stimularea urechii externe cu ace sau fire aplicate temporar.
AURICULOTOMIE, s. f. / auriculotomie, s. f. / au-riculotomy.
[Lat. auricula, dim. de la auris = u-reche; gr. tome = t\iere,
sec]iune, de la
temnein = a t\ia.] Sin.: atriotomie (v.).
AUROVERTIN|, s. f. / aurovertine, s. f. / auro-vertin. Inhibitor al lan]ului respirator mitocondrial care se fixeaz pe ATP-az\.
AUSCULTA}IE, s. f. / auscultation, s. f. / auscul-tation, sounding.
[Lat. auscultare = a asculta cu aten]ie.] Metod de examen
clinic obiectiv care const în ascultarea zgomotelor normale sau pa-tologice din interiorul organismului. Dup Laen-nec, se disting
a. imediat\, prin aplicarea direct a urechii în zona de proiec]ie a organului investigat, [i a. mediat\, prin intermediul *stetoscopului.
A. constituie unul din cele patru procedee clasice ale examenului clinic, al uri de *inspec]ie, *palpare [i *percu]ie. Locul de
proiec]ie tegumentar a trans-misiei maxime a zgomotelor produse la nivelul unei structuri anatomice se nume[te
focar de a.
AUTACOIDE, s. n. pl. / autacoïdes, s. m. pl. / au-tacoids.
[Gr. autos = sine însu[i; akos = remediu.] Denumire generic pentru
substan]ele specifice formate în celulele unui organ [i deversate în sân-gele circulant pentru a ac]iona asupra altor or-gane.
Termenul se utilizeaz îndeosebi cu referire la *hormonii locali ca *histamina, *serotonina, *an-giotensina, *eicosanoidele.
AUTISM, s. n. / autisme, s. m. / autism.
[Gr. au-tos = sine însu[i; -ism.] Replierea în sine [i pierderea contactului vital cu realitatea,
cu lumea ex-terioar\. Termenul este utilizat frecvent pentru de-semnarea unor forme de psihoze infantile (v. autism infantil). La
adult, a. reprezint o manifestare tipic a *schizofreniei, exprimat prin incapacita-tea de stabilire a unor rela]ii umane, absen]a
reci-procit\]ii emo]ionale [i polarizarea exclusiv asupra lumii interioare.
AUTISM INFANTIL / autisme infantile / infantile autism. Cea mai precoce psihoz a copilului. Nou-n\scutul este indiferent la
prezen]a mamei, iar copilul mic este izolat, f a c\uta un contact. Prezint *ecolalie, este dezinteresat de jucii [i se balanseaz
urmând un ritm monoton. Expresia fe]ei sale nu este cea a unui *arierat mental [i u-neori surprinde prin memorie [i capacitate de
calcul. A. i. poate evolua c re *ariera]ie mental sau *schizofrenie. Sin.: boal sau sindrom Kanner.
AUTIST, adj., s. m. sau f. / autiste, adj., s. m. ou f. / autistic.
[Gr. autos = sine însu[i.] 1) Cu refe-rire la *autism. 2) Subiect care
sufer de autism.
AUTOAGLUTINARE, s. f. / auto-agglutination, s. f. / autoagglutination.
[Gr. autos = sine însu[i; lat. agglutinare = a lipi, a uni.]
Aglutinarea eritro-citelor unui subiect de c re serul sanguin propriu, ca urmare a prezen]ei unei *aglutinine în ser [i a unui antigen
corespondent la nivelul suprafe]ei e-ritrocitare.
AUTOAGLUTININ|, s. f. / autoagglutinine, s. f. / autoagglutinin.
[Gr. autos = sine însu[i; lat. ag-glutinare = a lipi, a uni; -inã.]
Anticorp circulant cu proprietatea de a aglutina hematiile proprii, ale subiectului.
AUTOAGRESIUNE, s. f. / autoagression, s. f. / self aggression.
[Gr. autos = sine însu[i; lat. ag-gresio, -onis = atac, de la
aggredi = a ataca.] 1) Agresiune împotriva propriei fiin]e. 2) Termenul se utilizeaz îndeosebi pentru bolile în care exist
*autoanticorpi sau o mobilizare a celulelor fagoci-tare împotriva propriilor ]esuturi. V. autoimunitate.
AUTOANALIZOR, s. n. / autoanalyseur, s. m. / autoanalyser.
[Gr. automatos = spontan; ana-lyein = a rezolva, de la ana = din
nou, iar\[i,
ly-ein = a distruge.] Aparat cu care sunt determinate automat [i simultan concentra]iile unor constitu-en]i ai lichidelor
din organism, îndeosebi ale con-stituen]ilor plasmei.
AUTOANTICORP, s. m. / auto-anticorps, s. m. / autoantibody.
[Gr. autos = sine însu[i; anti = contra; lat. corpus, -oris = corp.]
Anticorp direc-]ionat `mpotriva unui antigen propriu (a unui con-stituent tisular normal). V. autoimunitate, autoanti-gen.
AUTOANTIGEN, s. m. / auto-antigène, s. m. / autoantigen.
[Gr. autos = sine însu[i; anti = con-tra; gennan = a produce.] Antigen
care stimuleaz formarea de anticorpi împotriva sa (*autoanticorpi) în organismul cuia îi apar]ine. Consecin] a de-reglii
sistemului imunitar, a. pot apare în mai multe cazuri: 1) Modifici ale ]esutului purt or al antigenului dup infec]ii, intoxica]ii,
iradiere sau în neoplazii (
a. dobândi]i). 2) Fixarea la nivelul unui ]esut a unui antigen str\in, de ex. viral ( pseudo-autoantigen). 3)
|

162. 162
P runderea accidental în sânge a unor a. care în mod normal nu provoac forma-rea de autoanticorpi, în organismul cuia îi
apar-]in, deoarece sunt "sechestra]i" `n interiorul unor forma]iuni, inaccesibili celulelor imunocompeten-te. Ace[ti
a. naturali pot
proveni îndeosebi din: *cristalin, *tract uveal, *tiroid\, *spermatozoizi, *mielin\. 4) Prin dispari]ia *toleran]ei imunitare, în-deosebi ca
urmare a unui deficit în *limfocite T su-presoare. În toate cazurile men]ionate, apar anti-corpi serici care reac]ioneaz împotriva
]esutului alterat [i a ]esuturilor analoge s oase, unde provoac leziuni [i tulburi func]ionale, care, da-c sunt accentuate, se
manifest ca *boli auto-imune. V. autoimunitate, autoimunizare [i autoto-leran]\.
AUTOCATALIZ|, s. f. / autocatalyse, s. f. / auto-catalysis.
[Gr. autos = sine însu[i; katalysis = disolu]ie, de la katalyein = a
distruge, a dizolva.
] Reac]ie catalizat de c re unul din produ[ii a-cesteia, care se afl la originea unui retrocontrol pozitiv
(autoamplificare) al vitezei reac]iei respec-tive.
AUTOCLAV, s. n. / autoclave, s. m. / autoclave.
[Gr. autos = sine însu[i; lat. clavis = cheie (care se închide singur).] Aparat utilizat
pentru *sterilizarea cu vapori sub presiune.
AUTOCRINIE, s. f. / autocrinie, s. f. / autocriny.
[Gr. autos = sine însu[i; krinein = a separa de.] Tip de secre]ie intern în care
celula produc oa-re este sensibil la propria sa secre]ie sau la cea a unei celule vecine de aceea[i natur\.
AUTOCRITIC|, s. f. / autocritique, s. f. / self criticism.
[Gr. autos = sine însu[i; lat. criticus, din gr. kritikos, de la krinein = a
discerne, a separa de.
] Capacitatea unui subiect de a `[i analiza sau judeca propria stare [i propriile ac]iuni.
AUTODIALIZ|, s. f. / autodialyse, s. f. / autodia-lysis.
[Gr. autos = sine însu[i; dialysis = separare, de la dia = prin, lysis =
distrugere, de la
lyein = a distruge.] Dializ (*hemodializ sau *dializ peri-toneal\ontrolat de pacient la domiciliu sau în locuri
amenajate `n afara centrelor de dializ\.
AUTODIGESTIE, s. f. / autodigestion, s. f. / auto-digestion.
[Gr. autos = sine însu[i; lat. digestio, -onis = descriere, diviziune a
unei idei pe puncte, de la
digerere = a duce `n p]i diferite, a des-compune (dis = separat de; gerere = a duce, a purta).] Digestia
unui ]esut dintr-un organ sub ac]iu-nea secre]iei (enzimelor) proprii. Ex.: a. din *pan-creatita acut\, a. mucoasei gastrice.
AUTOERITROFAGOCITOZ|, s. f. / autoérythro-phagocytose, s. f. / autoerythrophagocytosis.
[Gr. autos = sine `nsu[i; erythros =
ro[u;
phagein = a mânca; kytos = celul\; -ozã.] Sin.: sindrom Marlin (v.).
AUTOFAGIE, s. f. / autophagie, s. f. / autopha-gia, autophagy.
[Gr. autos = sine `nsu[i; phagein = a mânca.] 1) Nutri]ia
corpului, `n starea de *ina-ni]ie, prin consumul ]esuturilor proprii. 2) Stare morbid\, observat `n unele boli mentale, constând `n
ingestia de c re bolnav a unor fragmen-te provenind din propriul corp. 3) Proces fiziologic constând `n `ndeptarea unor
componente cito-plasmatice reziduale prin digestia acestora `n lizo-zomii secundari. Acest fenomen se `ntâlne[te `n-deosebi `n
perioadele de dezvoltare embrionar [i de senescen]\. Obs.: `n engl. pentru acest proces se utilizeaz termenul de
autophagy, iar
pentru primele dou semnifica]ii
autophagia.
AUTOFAGOCITOZ|, s. f. / autophagocytose, s. f. / autophagocytosis.
[Gr. autos = sine însu[i; phagein = a mânca; kytos =
celul\;
-ozã.] Absorb]ia [i distrugerea celulelor unui subiect de c re fagocitele proprii.
AUTOFOBIE, s. f. / autophobie, s. f. / autopho-bia.
[Gr. autos = sine însu[i; phobos = fric\.] Team patologic de a r\mâne
singur.
AUTOFONIE, s. f. / autophonie, s. f. / autophony.
[Gr. autos = sine însu[i; phone = voce.] Impresie nepl\cut de rezonan] a
propriei voci, care poate apare `n unele boli ale urechii medii.
AUTOGEN, adj. / autogène, adj. / autogenons.
[Gr. autos = sine însu[i; gennan = a produce.] 1) Care se produce sau se dezvolt
f interven]ie din afara organismului. 2) Care se formeaz în organism [i pe baza cheltuielilor sale. V. endo-gen.
AUTOGREF|, s. f. / autogreffe, s. f. / autograft.
[Gr. autos = sine însu[i; lat. graphium, din gr. grapheion = peni] de scris,
briceag de altoit, de la
graphein = a scrie.] V. gref\.
AUTOHEMOLIZ|, s. f. / auto-hémolyse, s. f. / au-toh(a)emolysis.
[Gr. autos = sine însu[i; haima, -atos = sânge; lysis =
distrugere, de la
lyein = a distruge.] Hemoliz produs prin agen]i hemolitici con]inu]i în propriul ser sanguin al subiectului.
AUTOHEMOTERAPIE, s. f. / autohémothérapie, s. f. / autoh(a)emotherapy.
[Gr. autos = sine în-su[i; haima, -atos = sânge;
therapeia = trata-ment, de la therapeuein = a `ngriji.] Metod tera-peutic prin care se recolteaz sânge de la un pa-cient [i i
se reinjecteaz intramuscular. Se începe cu 2 ml, apoi 3 pân la 10 ml, zilnic sau o dat la dou\ zile. Ac]iune explicabil prin
proteinoterapie [i autovaccinoterapie. În prezent este pu]in practi-cat\, totu[i metoda a fost reluat\, se pare, înde-osebi în
medicina sportiv\.
AUTOHISTORADIOGRAFIE, s. f. / autohistora-diographie, s. f. / autohistoradiography.
[Gr. autos = sine însu[i; histos = ]es ur\,
]esut; lat.
radius = raz\; gr. graphein = a scrie.] *Autoradio-grafia unei sec]iuni tisulare sau a suprafe]ei unui ]esut. V.
autoradiografie.
AUTOHTON, adj. / autochtone, adj. / autochto-nous.
[Gr. autokhton, de la khthon = p\mânt.] Se spune despre o infec]ie
contractat `n regiu-nea `n care locuie[te bolnavul.
AUTOIMUN, adj. / auto-immun, -e, adj. / auto-immun.
[Gr. autos = sine însu[i; lat. immunis = scutit, apat (in = lipsit de;
munus = obliga]ie).] Care este dirijat `mpotriva ]esuturilor propriului or-ganism. Ex.: boal a. V. autoimunitate.
AUTOIMUNITATE, s. f. / auto-immunité, s. f. / au-toimmunity.
[Gr. autos = sine însu[i; lat. immu-nitas, -atis = scutire de sarcini
publice, de la
immunis = scutit, apat (in = lipsit de; munus = obliga]ie).] Stare în care sunt pu[i în eviden] anticorpi -
*autoanticorpi - ce reac]ioneaz cu anti-geni din organismul respectiv, ca [i cum ace[tia ar fi str\ini (*autoantigeni). Se disting dou
alternative:
a. fiziologic\ [i a. asociat unor manifesti patologice. A. fiziologic\ are rol în men]inerea e-chilibrului sistemului
imunitar [i este datorat unor anticorpi naturali de tip imunoglobuline M.
A. asociat unor manifesti patologice se afl la originea
unor boli denumite autoimune, prin autoagre-siune sau autoimunizare. Ex.: lupusul eritematos diseminat, anemia hemolitic
autoimun\, leucope-niile imunologice, tiroidita Hashimoto, oftalmia simpatic\, bolile Biermer [i Basedow-Graves, diabetul
insulinodependent [. a. Pentru alte boli, o-riginea autoimun este doar presupus\. De altfel, adesea este dificil s se stabileasc
dac anticorpii detecta]i reprezint cauza bolii sau doar o a-companiaz\.
AUTOIMUNIZARE, s. f. / auto-immunisation, s. f. / autoimmunization.
[Gr. autos = sine însu[i; lat. immunis = scutit, apat (in =
lipsit de;
munus = obliga]ie).] Producerea de *autoanticorpi împotriva unor constituen]i normali aiorganismului, care se comport
în acest caz ca antigeni (*autoantigeni). Ex.: apari]ia în plasma unui subiect a unor anti-corpi capabili s aglutineze hematiile
proprii (*au-toaglutinare). O serie de anemii hemolitice dobân-dite pot fi consecin]a a., antigenii de suprafa] ai hematiei
declan[ând formarea de anticorpi proprii hemolitici. V. autoimunitate, autoanticorp, autoan-tigen, autotoleran]\.
AUTOINTOXICA}IE, s. f. / autointoxication, s. f. / autointoxication.
[Gr. autos = sine însu[i; lat. in = în; gr. toxikon = otrav
pentru vârful s\ge]ilor, de la
toxon = s\geat\.] Intoxica]ie prin produ[i ai metabolismului propriu sau prin al]i produ[i endo-geni cu
efect toxic, acumula]i din cauza eliminii insuficiente. Ex.: a. de origine intestinal\. Intermi-tent, în anumite perioade ale evolu]iei
medicinii, a fost incriminat printr-un astfel de mecanism ge-neza unor fenomene fiziologice (oboseal\, somn, îmb rânire) sau
patologice (migren\, boli meta-bolice, îndeosebi guta). Sin.: autotoxemie, autoto-xicoz\.
AUTOLIZ|, s. f. / autolyse, s. f. / autolysis (1, 2), suicide (3).
[Gr. autos = sine însu[i; lysis = dis-trugere, de la lyein = a distruge.]
1) Proces spon-tan de degradare enzimatic a unei celule, a unui ]esut sau a unui organism. Enzimele sunt de ori-gine endogen\,
îndeosebi lizozomale. 2) Distru-gerea celulelor de c\tre serul sanguin propriu. 3) Sin.: sinucidere (v.).
AUTOLOG, adj. / autologue, adj. / autologous.
[Gr. autos = sine însu[i; logos = raport, rela]ie.] Despre ]esuturi, celule, ser
sanguin care apar]in aceluia[i subiect. Termenul este format incorect dup modelul cuvântului *omolog.
AUTOMATISM, s. n. / automatisme, s. m. / auto-matism.
[Gr. automatismos = autoac]ionare, sau automatos = spontan.]
Comportament involuntar (mi[ci, activit\]i), elaborat sau incon[tient, reac-]ional sau spontan, care survine în cursul anumi-tor
sti patologice. Poate fi fiziologic (ex.: a. car-diac) sau patologic (ex.: *a. epileptic, *a. mental etc.).
|

163. 163
AUTOMATISM EPILEPTIC / automatisme épilep-tique / postepileptic automatism. Activitate mo-torie involuntar\, mai mult sau mai
pu]in coor-donat [i adaptat\, care se manifest în cursul unei sti de *obnubilare mental asociat epilep-siei sau consecutiv
unei crize epileptice. De obicei, bolnavul nu î[i aminte[te episodul de a. e.
AUTOMATISM MENTAL / automatisme mental / mental automatism, passivity phenomenon. Sindrom halucinatoriu în cursul cuia
subiectul are impresia c gândurile sale sunt devansate sau repetate în ecou, anun]ându-l ce va face [i ce va spune. A. m. se
întâlne[te îndeosebi în schi-zofrenie [i în psihoza halucinatorie cronic\. Sin.: sindrom Clérambauld.
AUTOMATISM VENTRICULAR / automatisme ventriculaire / ventricular rhytm. Sin.: ritm idio-ventricular (v.).
AUTOMATISM VEZICAL / automatism vésical / bladder automatism. Mic]iune antrenat de su-pra`nc\rcarea vezicii sau printr-o
stimulare cuta-nat\. A. v. se observ uneori dup o leziune me-dular\.
AUTOMEDICA}IE, s. f. / automédication, s. f. / self-treatment.
[Gr. autos = sine însu[i; lat. me-dicatio, -onis = medica]ie.] 1)
Tratament medica-mentos ini]iat de pacient, f recomandarea me-dicului. 2) Mai rar: tratament medicamentos al c\-rui autor
este [i beneficiar.
AUTOMUTILARE, s. f. / automutilation, s. f. / self-mutilation, automutilation.
[Gr. autos = sine însu[i; lat. mutilatio, -onis =
mutilare, de la
mu-tilare = a schilodi.] 1) Mutilare sau rire practi-cat de un subiect asupra lui `nsu[i, `ndeosebi la nivelul
organelor genitale, dar [i la nivelul altor p\r]i ale corpului (degete, urechi etc.). A. este o manifestare a *autopuni]iei `ndeosebi `n
depresiile profunde [i `n schizofrenie, dar se observ [i `n degradarea intelectual profund\. V. [i autopuni-]ie. 2) Mutilare a
propriului corp provocat voluntar `n scopul ob]inerii unui avantaj.
AUTONOMIE, s. f. / autonomie, s. f. / autonomy.
[Gr. autos = sine însu[i; nomos = obicei având for] de lege.] Independen]
func]ional\. Indepen-den] fa] de controlul voluntar.
AUTOPLASTIE, s. f. / autoplastie, s. f. / auto-plasty.
[Gr. autos = sine însu[i; plastos = mode-lat, de la plassein = a forma, a
modela.
] Sin.: au-togref (v. gref).
AUTOPSIE, s. f. / autopsie, s. f. / autopsy, autopsia.
[Gr. autos = sine însu[i; opsis = vedere, aspect.] Examen macroscopic al unui
cadavru [i disec]ia organelor interne în scopul c\utii cau-zelor mor]ii. A. poate fi: 1)
Medical\, efectuat de medici
anatomopatologi în scopul stabilirii unui diagnostic postmortem. 2)
Medicolegal\, efectuat de medici legi[ti pentru c\utarea cauzei
unei mor]i suspecte, de origine accidental sau criminal\. Sin.: necropsie, termen recomandat, din cauza etimologiei improprii a
termenului a.
AUTOPUNI}IE, s. f. / autopunition, s. f. / self-punishment.
[Gr. autos = sine însu[i; lat. puni-tio, -onis = pedeaps\, de la punire
= a pedepsi.
] Conduit a unor subiec]i afecta]i de nevroze sau de psihoze, care sufer\ de un sentiment de culpa-bilitate nemotivat,
cu risc de *automutilare sau chiar suicid.
AUTORADIOGRAFIE, s. f. / auto-radiographie, s. f. / autoradiography.
[Gr. autos = sine însu[i; lat. radius = raz\; gr. graphein
= a scrie.
] Imaginea unei suprafe]e (celular sau tisular) ob]inut prin impresionarea unei pl\ci fotografice pus `n contact cu
suprafa]a respectiv\. Impresionarea emulsiei fotografice este determinat de prezen]a unor compu[i radioactivi situa]i la nivelul
suprafe]ei, fie prin marcare direct cu un compus radioactiv, fie prin administrare `n hrana animalelor de experien-] a unor
precursori radioactivi (ex.: aminoacizi) ai moleculelor de suprafa]\.
AUTOREGLARE, s. f. / autorégulation, s. f. / self-regulation.
[Gr. autos = sine însu[i; lat. regulare = a regla, de la regula =
regul [i
regere = a con-duce.] Calitate a sistemelor vii de a-[i restabili unii parametri de stare sta]ionar (în cadrul *homeo-staziei)
sau unii parametri dinamici (homeorezis) atunci când ace[tia sunt perturba]i. Cea mai im-portant a. este de tip cibernetic,
antialeatorie [i antientropic\. A. sistemelor biologice s-a perfec-]ionat în sensul reglilor biocibernetice, mai ales al celor
neurocibernetice.
AUTOSCOPIE, s. f. / autoscopie, s. f. / auto-scopy.
[Gr. autos = sine însu[i; scopia = exami-nare, de la skopein = a vedea, a
examina.
] *Haluci-na]ie `n oglind asociat\ cu iluzia dedublii propriului corp.
AUTOSOM. Var. pentru autozom (v.).
AUTOSOMAL. Var. pentru autozomal (v.).
AUTOSUGESTIE, s. f. / autosuggestion, s. f. / autosuggestion.
[Gr. autos = sine însu[i; lat. suggestio, -onis = pere, sugestie,
de la
sugge-rere = a sugera.] *Sugestie aput spontan la o persoan\, în afara oricei influen]e str\ine a-preciabile. Prin a. este
influen]at propria con-[tiin] sau comportamentul, deoarece unele idei sau reprezenti cap un caracter predominant. A. este
utilizat în tehnicile de relaxare (*antrena-ment autogen), prin care pacien]ii î[i pot controla *anxietatea.
AUTOTOLERAN}|, s. f. / auto-tolérance, s. f. / self tolerance.
[Gr. autos = sine însu[i; lat. tole-rantia = suportare, îndurare, de
la
tolerare = a suporta.] Absen]a normal a reac]iei imunologice a unui organism fa] de antigenii proprii. Uneori, a. este
perturbat\, organismul declan[ând un r\spuns imunitar contra unuia sau mai multor anti-geni proprii, stare denumit
*autoimunizare. V. autoantigeni.
AUTOTOXEMIE, s. f. / autotoxémie, s. f. / auto-tox(a)emia.
[Gr. autos = sine însu[i; toxikon = otrav pentru vârful s\ge]ilor, de la
toxon = s\-geat\; haima, -atos = sânge.] Sin.: autointoxica]ie (v.).
AUTOTOXICOZ|, s. f. / autotoxicose, s. f. / auto-toxicosis.
[Gr. autos = sine însu[i; toxikon = o-trav pentru vârful s\ge]ilor, de
la
toxon = s\-geat\; -ozã.] Sin.: autointoxica]ie (v.).
AUTOTRANSFUZIE, s. f. / autotransfusion, s. f. / autotransfusion.
[Gr. autos = sine însu[i; lat. trans = peste, dincolo; fusio, -
onis
= topire, `m-pr\[tiere, de la fundere = a vsa.] Transfuzia sângelui propriu la un bolnav în cursul interven]iei chirurgicale la
care acesta este supus; sângele este recoltat înainte de opera]ie.
AUTOTROF, adj. / autotrophe, adj. / autotrophic.
[Gr. autos = sine însu[i; trophe = hran\, nutri]ie.] Despre un organism capabil
s sintetizeze mole-culele organice proprii din compu[i anorganici simpli, ca bioxidul de carbon [i amoniacul. Este cazul tuturor
vegetalelor cu clorofil [i a anumitor tipuri de bacterii.
AUTOVACCIN, s. n. / autovaccin, s. m. / auto-vaccine.
[Gr. autos = sine însu[i; lat. vaccinus = referitor la vac (vacca = vac\
de la vaccin = variola vacilor, de la care s-a ob]inut primul vac-cin.
] Vaccin preparat din *culturi ale unuia sau mai multor microbi
recolta]i din corpul pacientului, c\-ruia îi va fi administrat în scop terapeutic.
AUTOZOM, s. m. / autosome, s. m. / autosome.
[Gr. autos = sine însu[i; soma, -atos = corp.] Fie-care dintre cromozomii ce
constituie patrimoniul genetic al unui subiect, cu excep]ia cromozomilor sexuali (heterocromozomi). Organismul uman posed 44
a. [i doi cromozomi sexuali. Cei 44 a. formea-z 22 perechi cromozomice, care sunt identice la descenden]i, indiferent de sex.
Var.: autosom.
AUTOZOMAL, adj. / autosomique, adj. / auto-somal.
[Gr. autos = sine însu[i; soma, -atos = corp.] Anglicism sin. cu autozomic
(v.).
AUTOZOMIC, adj. / autosomique, adj. / auto-somal.
[Gr. autos = sine însu[i; soma, -atos = corp.] Care se refer la cromozomii
somatici sau *autozomi.
AUXIN|, s. f. / auxine, s. f. / auxin, phytohor-mone.
[Gr. auxe = cre[tere, de la auxein = a cre[-te, a se dezvolta; -inã.] Substan]
din regnul vegetal cu rol analog hormonilor din regnul animal. A. favorizeaz cre[terea celulei [i determin diviziunea celular\.
AUXOLOGIE, s. f. / auxologie, s. f. / auxology, auxanology.
[Gr. auxe = cre[tere, de la auxein = a cre[te, a se dezvolta; logos =
[tiin]\.
] Ramur a biologiei care studiaz cre[terea [i dezvoltarea organismelor.
AUXOTROF, adj. / auxotrophe, adj. / auxotroph.
[Gr. auxe = cre[tere, de la auxein = a cre[te, a se dezvolta; trophe = hran\,
nutri]ie.
] Despre un or-ganism care necesit pentru cre[terea sa prezen-]a unui anumit *nutriment. Este cazul a numero[i mutan]i
ai unor bacterii sau ciuperci microscopice care au pierdut capacitatea sintezei unei enzime func]ionale.
AUZ, s. n. / ouïe, s. f. / hearing.
[Lat. audire = a auzi.] Sim]ul cu ajutorul cuia sunt percepute sunetele. V. [i ureche intern\.

164. 164
AVASCULAR, adj. / avasculaire, adj. / avascular. [Gr. a - priv.; lat. vasculum = vas mic, dim. de la vas, vasis = vas.] Care este
lipsit de *vasculari-za]ie.
AVIDIN|, s. f. / avidine, s. f. / avidin. Protein din albu[ul de ou, care se leag specific [i cu o extrem afinitate la *biotin\. Aceast
proprietate este util în sistemele de *sonde reci (neradio-active) foarte utilizate `n biochimie [i histochimie.
AVITAMINOZ|, s. f. / avitaminose, s. f. / avitami-nosis.
[Gr. a - priv.; lat. vita = via]\; gr. ammo-niakon = sare de amoniu, g\sit
în apropierea templului lui Jupiter
Ammon din Libia; -inã; -ozã.] Orice afec]iune sau ansamblu de tulburi care survin când
organismul este priv.at de una sau mai multe vitamine. În general legat de o ca-ren] alimentar\, a. poate fi determinat [i de un
defect de resorb]ie digestiv sau utilizare. Ex.: 1)
A. B
1: *boal beriberi. 2) A. C: *scorbut. 3) A. D: rahitism. 4) A. PP: *pelagr\.
AVIVARE, s. f. / avivement, s. m. / avivement, freshening.
[Fr. aviver = a `ndepta marginile unei pl\gi, din lat. vivus = viu.]
Cur\]area, re`m-prosp area chirurgical prin excizia sau abraziunea zonelor necrozate sau cu vitalitate redus de la nivelul unei
pl\gi, fistule sau fracturi. Scopul a. const `n favorizarea cicatrizii sau a consolidii prin juxtapunerea `n cazul suturii pl\gii a unor
]e-suturi bine vascularizate, s oase. ~n cazul unei fracturi, a. ]estului osos favorizeaz consolidarea.

AVORT, s. n. / avortement, s. m., fausse-couche / miscarriage (spontan), abortion (provocat). [Lat. abortio, -onis = avort, de la
abortire = a avorta (ab = îndeptat de; ortus = na[tere).] Ex-pulzia spontan sau provocat a embrionului sau a fetusului
anterior limitei minime de viabilitate. Clasic, aceast limit este stabilit la 180 zile, dar, în prezent, exist posibilitatea de a men]ine
în via] [i un fetus cu o vârst gesta]ional mai mi-c\. Criteriul ponderal (500 g) nu este nici el absolut. În limbaj medical curent se
disting `ndeo-sebi
a. spontan [i a. provocat: 1) A. spontan se poate produce consecutiv unor cauze materne (malforma]ii ale
aparatului genital, decompensare cardiac\, insuficien] renal\, boli infec]ioase, dezechilibre hormonale, izoimunizare Rh,
traumatisme) sau unor cauze fetale (malforma]ii majore, alteri cromozomiale, boli genetice). 2)
A. provocat poate fi terapeutic
(recomandat de medic, când sarcina genereaz riscuri majore pentru gra-vid\ ar (întrerupere voluntar de sar-cin\în
func]ie de reglementile legale specifice fiecei ]i. Mai trebuie men]ionate: 3)
A. diferen-]ial, în caz de sarcin gemelar\, a.
spontan sau provocat al unui fetus malformat, cel\lalt fetus continuând s se dezvolte. 4)
A. repetitiv, a. spon-tane care se repet
la sarcini succesive, la aproximativ aceea[i vârst a sarcinii.
AVULSIE, s. f. / avulsion, s. f. / avulsion.
[Gr. a - priv.; lat. velsus, de la vellere = a trage, a smul-ge.] Extrac]ie, extirpare prin
smulgere a unei forma]iuni care prezint alteri patologice. Ex.: a. dentar\. Sin.: evulsie.
AX, s. n. / axe, s. m. / axis.
[Gr. axon, lat. axis = ax\.] În cazul dispozitivelor electromecanice: pie-s cilindric (din o]el) care
sus]ine componentele cu mi[care de rota]ie. Ex.: a. *centrifugei.
AX HIPOTALAMO-HIPOFIZAR / axe hypothala-mo -hypophysaire / hypothalamo-hypophysial axis. Concept anatomofiziologic
formulat pe baza rela]iilor neurohormonale `ntre hipotalamus [i hi-pofiz\. Conform acestui concept, secre]iile hor-monale periferice
se afl sub dependen]a a. h.-h., sistem neuroendocrin complex alc\tuit din dou componente, hipotalamus [i hipofiz\, interdepen-
dente din punct de vedere anatomic [i func]ional. Realitatea a. h.-h. este probat de *neurocrinie, prin identificarea moleculelor de
tip *releasing hor-mon (liberin) [i *inhibiting hormone. V. [i neuro-endocrinologie.
AX| ELECTRIC| A INIMII / axe électrique du coeur / electrical axis of the heart. Linia dreapt ce une[te dou puncte ale inimii între
care dife-ren]a de poten]ial electric, constatat pe *electro-cardiogram\, este cea mai mare. Cele dou punc-te sunt situate
aproximativ la baza [i la vârful inimii. În practic\, acest ax se construie[te în *tri-unghiul lui Einthoven, ca vector al undei QRS în
momentul amplitudinii sale maxime.
A. instanta-nee const într-un vector, construit în triunghiul lui Einthoven, reprezentând
intensitatea, direc]ia [i sensul diferen]elor de poten]ial la un moment dat al contrac]iei cardiace.
A. medie este vectorul sta-bilit, în
mod asem or, în func]ie de suprafe]ele pozitive sau negative cuprinse în traseul elec-trocardiografic într-un interval de timp dat.
AX| OPTIC| / axe optique / optical axis. 1) Linia dreapt care une[te polul posterior al ochiului [i centrul geometric al pupilei. 2) În
fizic\,
a. o. principal\ a unei lentile optice reprezint dreapta care trece prin centrele de curbur ale ambelor supra-fe]e ale lentilei.
Orice dreapt ce trece prin centrul optic al lentilei, exceptând a. o. principal\, se nume[te
a. o. secundar\. În cazul unui instrument
optic (care reprezint un ansamblu de lentile, o-glinzi [i diafragme cu ajutorul cuia se ob]in imagini ale diferitelor obiecte), a. o.
ale pieselor componente trebuie s coincid cu a. geometric a instrumentului. Acest ansamblu de elemente op-tice se nume[te
sistem optic centrat.
AX| VIZUAL| / axe visuel / visual axis. Linie dreapt care porne[te de la *fovea la un punct fixat (privit) de ochi.
AXENIC, adj. / axénique, adj. / axenic.
[Gr. a - priv.; xenos = str\in.] Despre un animal de laborator care nu prezint nici un
germen saprofit sau patogen.
AXEROFTOL, s. m. / axérophtol, s. m. / axe-rophtol.
[Gr. a - priv.; xeros = uscat; ophthalmos = ochi; -ol.] Sin.: vitamin A (v.).
AXILAR, adj. / axillaire, adj. / axillary.
[Lat. axilla = subsuoar\.] Care apar]ine axilei sau se refer la axil\. Ex.: arter a., regiune a.
AXIL|, s. f. / aisselle, s. f. / armpit, axilla. NA: axilla, pl. axillae.
[Lat. axilla = subsuoar\.] Re-giune situat între partea superioar [i
intern a bra]ului [i partea lateral a toracelui; la adult, în mod normal, piloas\.
AXIS, s. n. / axis, s. n. / axis.
[Lat. axis = ax\.] V. tab. anat. - oase.
AXOKININ|, s. f. / axokinine, s. f. / axokinin.
[Gr. axon = ax\; kinein = a mi[ca; -inã.] Protein care, dup fosforilare, reactiveaz
*axonema.
AXON, s. m. / axone, s. f. / axon.
[Gr. axon = ax\.] Prelungire citoplasmatic unic a corpului neuronal, care reprezint partea
esen]ial a fibrei nervoase, de lungime foarte variabil [i diametru diferit în func]ie de specie, înconjurat sau nu de o teac de
mielin\. A., care poate emite [i cola-terale, permite transmiterea centrifug a influxului nervos la un alt neuron prin intermediul
*sinapsei (axodendritic sau axosomatic\ ectoare). Diferi]ii a. sunt clasi-fica]i în func]ie de
prezen]a sau absen]a tecii de mielin [i de diametru. To]i motoneuronii sunt mieliniza]i (fibre A). În cazul neuronilor senzitivi, fi-
brele A [i B sunt mielinizate, iar fibrele C sunt a-mielinice. Sin.: cilindrax, fibr nervoas\.
AXONEM|, s. f. / axonème, s. m. / axoneme.
[Gr. axon = ax\; nema = fir.] Fascicul de *microtubuli [i de proteine asociate care
formeaz partea cen-tral a *cililor [i *flagelilor la nivelul unei celule eu-cariote [i este responsabil de mi[cile acestora.
AXONOTMESIS, s. n. / axonotmésis, s. f. / axo-notmesis.
[Gr. axon = ax\; tmesis = t\ietur\, sec]ionare.] Întreruperea axonului,
care antrenea-z o degenerescen] wallerian\, cu conservarea stromei [i îndeosebi a *endonervului.
AXOPLASM|, s. f. / axoplasme, s. m. / axo-plasm.
[Gr. axon = ax\; plasma = obiect mode-lat.] Citoplasma con]inut în interiorul
membranei unei fibre nervoase axonale. În general, este alc\-tuit din elemente identice acelora din corpul neuronal.
AZASERIN|, s. f. / azasérine, s. f. / azaserine. (DCI) Antibiotic *antineoplazic extras din culturile de
Streptomyces fragilis, din grupul
antimetaboli]i-lor antagoni[ti ai *glutaminei.
AZATIOPRIN|, s. f. / azathioprine, s. f. / azathio-prine. (DCI) *Antipurinic derivat din *mercaptopu-rin utilizat
per os `n tratamentul
unor leucemii a-cute [i ca *imunodepresor, `ndeosebi `n trans-plantele de organe.
AZBESTOZ|, s. f. / asbestose, s. f. / asbestosis.
[Gr. asbestos = care nu poate fi stins, r\cit; -ozã.] Afec]iune pulmonar
(pneumoconioz) determina-t de inhalarea pulberii de azbest.
AZID|, s. f. / azide, s. m. / azide. Inhibitor al *res-pira]iei celulare prin blocarea fluxului de electroni între citocrom-oxidaz [i oxigen
(de obicei, sarea de sodiu, NaN
3).
AZIGOS (vene) / azygos (veines) / azygous (veins). NA: vena azygos.
[Gr. a - priv.; zygon = pereche, jug.] Fiecare dintre cele trei
vene impare care leag\, de-a lungul coloanei vertebrale toracice, vene cave superioar [i inferioar\:
marea ven a. la dreapta [i
cele dou
mici vene a. (sau hemiazigos) la stânga.
AZIL, s. n. / asile, s. m. / asylum.
[Lat. asylum, din gr. asylon = loc inviolabil, de la a - priv., sy-lan = a jefui.] Institu]ie de
asisten] social [i medical pentru între]inerea vârstnicilor, infirmilor, copiilor orfani etc. Timp îndelungat, termenul a desemnat
spitalele de psihiatrie.

165. 165
AZIMIC, adj. / azyme, adj. / azymic. [Gr. a - priv.; zyme = drojdie, ferment.] Care este lipsit de fer-men]i. Ex.: pâine a.
AZOOSPERMIE, s. f. / azoospermie, s. f. / azoo-spermia.
[Gr. a - priv.; zoon = animal; sperma, -atos = s\mân]\.] Absen]a total
a spermatozo-izilor din sperm\. Este determinat\, în majoritatea cazurilor, de leziuni inflamatorii care produc oclu-zia *canalelor
deferente [i a *epididimului. Exist
o form autoimun [i câteva forme ereditare.
AZOT, s. n. / azote, s. m. / nitrogen.
[Gr. a - priv.;

zoe = via]\.] Elementul chimic cu numul atomic 7. A. reprezint constituentul principal al aerului (78 %) [i în condi]ii normale se
afl în stare gazoas\, sub form de molecule diatomice. A. es-te unul dintre elementele fundamentale ale ma-teriei vii, contrar
etimologiei. Intr în compozi]ia enzimelor, proteinelor, acizilor nucleici [i a unor alcaloizi. Este moderator al oxigenului în respira-
]ie.
A. lichid are temperatura de -194,5
0
C [i este utilizat pentru conservarea celulelor, ]esuturilor sau organelor.
AZOTAT, s. m. / azotate, s. m. / azotate.
[Gr. a - priv.; zoe = via]\.] Sin.: nitrat (v.).
AZOTEMIE, s. f. / azotémie, s. f. / azot(a)emia.
[Gr. a - priv.; zoe = via]\; haima, -atos = sânge.] 1) Concentra]ia sanguin în
azot neproteic, care include: azotul ureic, azotul din acizii amina]i, ba-zele purinice, acidul uric, creatin\, creatinin\, a-moniac etc.
A. cre[te îndeosebi în afec]iunile re-nale, în tulburile de metabolism, urmare a he-moragiilor, în [ocurile traumatice sau
chirurgicale, în cursul febrei, în diaree sau în obstruc]ii intes-tinale. 2) Uzual, dar cu totul impropriu: cre[terea concentra]iei ureei
sanguine. V. [i hiperazotemie, uremie.
AZOTURIE, s. f. / azoturie, s. f. / azoturia.
[Gr. a - priv.; zoe = via]\; ouron = urin\.] Eliminarea de azot prin urin sub form de
*uree [i *ura]i. A. nor-mal este de 0,13-0,45 g/kg corp/24 ore. Terme-nul este utilizat uneori cu sensul de *hiperazo-turie.

AZUROFIL, adj. / azurophile, adj. / azurophil(e). [Fr. veche azur = alb\strui; gr. philos = prieten, de la philein = a iubi.]
Care se coloreaz electiv cu eozinat de azur, `ndeosebi cu referire la co-lora]ia Giemsa, utilizat `n hematologie.

166. 166

AURELIUS CORNELIUS CELSUS (cca. 60 î. Hr. - 20 d. Hr.) nu a fost medic, ci un erudit
latin, denumit "
Cicero al medicinii". Interesat de toate aspectele vieþii, el a scris o
enciclopedie în care s-a concentrat îndeosebi asupra dreptului, medicinii ºi filosofiei. O mare
parte din manuscrisele sale s-au pierdut. Dupã 14 secole, în 1443, Tomaso de Sarzana
descoperã, în biserica Ambrosius din Milano, 8 volume intitulate
De Re Medicina, publicate
la Florenþa, din ordinul Papei. Este prima carte medicalã tipãritã, care a influenþat profund
gândirea medicalã. Celsus a realizat o compilaþie (genialã) a tezaurului medical grecesc, la
care a adãugat elemente din practica medicalã romanã. Mulþi termeni pe care i-a utilizat au
fost asimilaþi definitiv în terminologia medicalã, deoarece a ºtiut sã utilizeze caracteristicile
limbii latine (ex.: abdomen, anus, hernie, occiput, radius, tibia, uterus). El a definit cele 4
semne cardinale ale inflamaþiei: "
rubor et tumor, cum calore et dolore". De Re Medicina a
cunoscut 15 ediþii, fiind consideratã carte clasicã a medicinii pânã la mijlocul secolului al
XVIII-lea.


BABESIA / Babesia / Babesia. [Victor Babes, anatomopatolog [i
bacteriolog român, profesor la Bucure[ti, 1854-1926
.] Gen apar]inând
familiei protozoarelor, clasa *sporozoare, descoperit de Victor Babe[. Se
localizeaz în eritrocitele unor specii variate de animale domestice.
B.
bigemina
produce febr la vite, iar B. canis este agentul etiologic al
piroplasmozei canine, amândou trans-mise prin c\pu[e. Bolile provocate
de genul
B. se numesc *babesioze sau piroplasmoze.
BABESIOZ|, s. f. / babésiose, s. f. / babesiosis, babesiasis.
[Victor
Babes
, anatomopatolog [i bacteriolog român, 1854-1926; - ozã.] Boal
determinat de protozoarele din genul *
Babesia, transmis rar de la
animale la om prin intermediul c\pu[elor. La om boala se manifest prin
*anemie hemolitic foarte grav la bolnavii cu splenecto-mie. Sin.: piroplasmoz\.
BABY BLUES / baby blues / baby blues. Angl. prin care este denumit starea depresiv pasager care survine la mam în perioada
ce urmea-z na[terii. A nu se confunda cu
baby blue care `nseamn nou-n\scut cianotic.
BACIL, s. m. / bacille, s. m. / bacillus, pl. bacilli.
[Lat. bacillus = bastona[.] Tip de bacterie carac-terizat printr-un aspect
morfologic alungit, sugerând forma unui bastona[. Ex.: *b. Koch, *b. pio-cianic, *b. tific etc. V. `n continuare.
BACIL BORDET-GENGOU / bacille Bordet-Gengou / Bordet-Gengou bacillus.
[Jules Jean Baptiste Vincent Bordet ,
bacteriolog [i imunolog belgian, profesor la Bruxelles, 1870-1961;
Octave Gengou, bacteriolog belgian, Bruxelles, 1875-1959.]
Sin.: Pseudomonas aeruginosa (v.).
BACIL CALMETTTE-GUÉRIN / bacille de Cal-mette-Guérin / Calmette-Guérin’s bacillus. (BCG).
[Léon Charles Albert
Calmette
, bacteriolog francez, profesor de igien la Lille, apoi director adjunct al Institutului Pasteur din Paris, 1863-1933; Jean
Marie Camille Guérin
, serolog francez, Paris, 1872-1961.] V. vaccin BCG.
BACIL DIZENTERIC / bacille dysentérique / dysentery bacillus. Sin.:
Shigella (v.).
BACIL DÖDERLEIN / bacille de Döderlein / Döderlein’s bacillus.
[Albert Döderlein, ginecolog german, profesor la Groningen,
Tübbingen [i München, 1860-1941
.] B. Gram-pozitiv prezent `n secre]ia vaginal normal\. De[i este identificat de unii autori ca
fiind
Lactobacillus acidophilus, apar-tenen]a b. D. la aceast specie nu este pe deplin elucidat\.
BACIL DUCREY / bacille de Ducrey / Ducrey’s bacillus.
[Augusto Ducrey, dermatolog italian, profesor la Pisa, apoi la Roma,
1860-1940
.] Sin.: Haemophilus ducreyi (v. Haemophilus).
BACIL EBERTH / bacille d’ Eberth / Eberth’s bacillus.
[Karl Joseph Eberth, anatomopatolog german, Würtzburg, apoi profesor la
Zürich [i la Halle, 1835-1926
.] Sin.: Salmonella typhi (v. Salmonella).
BACIL ESCHERICH / bacille Escherich / Esch-erich bacillus. Sin.:
Escherichia coli (v.).
BACIL FLEXNER / bacille de Flexner / Flexner’s bacillus.
[Simon Flexner, anatomopatolog [i bacteriolog american, director de
cercetare medical la Institutul Rockefeller din New York, 1863-1946
.] Sin.: Shigella flexneri (v. Shigella).
BACIL FRIEDLÄNDER / bacille de Friedländer / Friedländer’s bacillus.
[Carl Friedländer, anatomopatolog german, Berlin, 1847-
1887
.] Sin.: Klebsiella pneumoniae (v. Klebsiella).
BACIL HANSEN / bacille de Hansen / Hansen’s bacillus.
[Gerhard Henrik Armauer Hansen , medic norvegian, Bergen, 1841-
1912
.] Sin.: Myco-bacterium leprae (v. Mycobacterium).
BACIL HOFMANN / bacille de Hofmann / Hof-mann’s bacillus.
[Georg von Hofmann-Wellen-dorf , bacteriolog austriac, Viena,
1843-1890
.] Sin.: Corynebacterium pseudodiphtericum (v. Co-rynebacterium).
BACIL HOLERIC / bacille cholérique / cholera bacillus. Sin.:
Vibrio cholerae (v.).
BACIL KITASATO / bacille de Kitasato / Kita-sato’s bacillus.
[Shibassaburo Kitasato, baron, bacteriolog japonez, 1852-1931.]
Sin.: Yersinia pestis (v.).
BACIL KLEBS-LOEFFLER / bacille de Klebs-Loeffler / Klebs-Loeffler bacillus.
[Edwin Klebs, anatomopatolog [i bacteriolog
german, profesor de anatomie patologic\, succesiv, la Berna, Würtz-burg, Praga, Zürich [i Chicago, 1834-1913;
August Johann
Friedrich Loeffler
, bacteriolog german, profesor la Greifswald, apoi la Berlin, 1852-1915 .] Sin.: Corynebacterium diphteriae (v.
Cory-nebacterium).
BACIL KOCH / bacille de Koch / Koch’s bacillus.
[Robert Koch, bacteriolog [i igienist german, Berlin, premiul Nobel pentru
medicin\/fiziologie `n 1905, 1843-1910
.] Sin.: Mycobacterium tuberculo-sis (v. Mycobacterium).
BACIL KOCH-WEEKS / bacille de Koch-Weeks / Koch-Weeks bacillus.
[Robert Koch, bacteriolog [i igienist german, Berlin,
premiul Nobel pentru medicin\/fiziologie `n 1905, 1843-1910;
John Elmer Weeks, oftalmolog american, profesor la New York,
1853-1949
.] Sin.: Haemophilus influ-enzae (v. Haemophilus).
BACIL AL LEPREI / bacille de la lèpre / leprosy bacillus. Sin.:
Mycobacterium leprae (v. Myco-bacterium).
BACIL LOEFFLER / bacille de Loeffler / Loef-fler’s bacillus.
[August Johann Friedrich Loe-ffler, bacteriolog german, profesor
la Greifswald, apoi la Berlin, 1852-1915
.] Sin.: Corynebacterium diphteriae (v. Corynebacterium).
BACIL PARK-WILLIAMS / bacille de Park-Williams / Park-Williams’s bacillus.
[William H. Park, bacteriolog american, 1863-1939;
Anna W. Williams, bacteriolog american, 1863-1955.] Tul-pin de Corynebacterium diphteriae (v. Coryne-bacterium) utilizat
pentru producerea toxinei difterice, inclus `n *vaccinul DTP (diftero-tetano-pertusis).
BACIL PFEIFFER / bacille de Pfeiffer / Pfeiffer’s bacillus.
[Richard Friedrich Johannes Pfeiffer, bacteriolog german, profesor
la Berlin, Königsberg [i Breslau (`n prezent Wroclaw, Polonia), 1858-1945
.] Sin.: Haemophilus influenzae (v. Haemo-philus).
BACIL PIOCIANIC / bacille pyocyanique / pyo-cyanic bacillus. Sin.:
Pseudomonas aeruginosa (v.).
BACIL SHIGA / bacille de Shiga / Shiga’s ba-cillus.
[Kiyoshi Shiga, medic [i bacteriolog japonez, 1870-1957.] Sin.: Shigella
dysenteriae
(v. Shigella).
BACIL SHIGA-KRUSE / bacille de Shiga-Kruse / Shiga-Kruse bacillus.
[Kiyoshi Shiga, medic [i bacteriolog japonez, 1870-1957;
Walther Kruse, bacteriolog german, profesor la Bonn, Königsberg [i Leipzig, 1864-1943 .] Sin.: Shigella dysenteriae (v. Shigella).
1

167. 167
BACIL SONNE / bacille de Sonne / Sonne’s bacillus. [Carl Sonne, medic [i bacteriolog danez, profesor de medicin intern la
Copenhaga, 1882-1948
.] Sin.: Shigella sonnei (v. Shigella).
BACIL TIFIC / bacille typhique / typhoid bacillus. Sin.:
Salmonella typhi (v. Salmonella).
BACIL TUBERCULOS / bacille tuberculeux / tubercle bacillus. 1) Sin.:
Mycobacterium tuber-culosis. 2) Sin.: Mycobacterium bovis.
3) Sin.:
Mycobacterium avium. V. Mycobacterium.
BACIL VINCENT / bacille de Vincent / Vincent’s bacillus.
[Jean Hyacinthe Vincent, bacteriolog [i epidemiolog francez, profesor
la Paris, 1862-1950
.] Sin.: Fusobacterium nucleatum (v. Fusobacteri-um).
BACIL WELCH / bacille de Welch / Welch’s bacillus.
[William Henry Welch, anatomopatolog [i igienist american, profesor la
Johns Hopkins, 1850-1934
.] Sin.: Clostridium perfringens (v.).
BACIL WHITMORE / bacille de Whitmore / Whit-more’s bacillus.
[Alfred Whitmore, chirurg al armatei britanice la Burma, 1876-
1946
.] Sin.: Pseudomonas pseudomallei (v. Pseudomonas).
BACILAR, adj., s. m. / bacillaire, adj., s. m. / ba-cillar, bacillary.
[Lat. bacillus = bastona[.] 1) Termen nerecomandat, utilizat ini]ial
pentru bolnavii în a cor expectora]ie exist\ bacilul Koch [i, prin extensie, pentru to]i bolnavii de tuberculoz\. 2) În rela]ie cu un
*bacil, cauzat de un bacil.
BACILEMIE, s. f. / bacillemie, s. f. / bacill(a)emia.
[Lat. bacillus = bastona[; gr. haima, -atos = sânge.] Prezen]a de bacili în
sânge, îndeosebi a *bacilului Koch. De obicei, prezen]a bacililor se pune în eviden] în medii de cultur sau prin inoculare la cobai.
BACILLUS ANTHRACIS / Bacillus anthracis / Bacillus
anthracis. Specie (genul Bacillus, familia Bacillaceae) de bacili mari Gram-
pozitivi, imobili, încapsula]i, dispu[i în lan]uri. Virulen]a speciei este conferit de un complex de proteine denumit "toxina
antraxului", ca [i de un polipeptid capsular antifagocitar con]inând resturi de acid D-glutamic.
B. a. este agentul etiologic al
*antraxului, infec]ie acut frecvent la erbivore [i transmis la om prin spori proveni]i din contactul cu animalele sau cu produsele
lor infectate, în]ep uri de insecte, inhalare sau ingestie.
BACILLUS TETANI / Bacillus tetani / Bacillus tetani. Sin.:
Clostridium tetani (v.).
BACITRACIN|, s. f. / bacitracine, s. f. / bacitra-cin. (DCI) Antibiotic polipeptidic izolat din tulpina Tracy de
Bacillus subtilis. B. este
eficient `mpotri-va multor bacterii Gram-pozitive precum stafilococi, streptococi sau pneumococi [i a unor bacterii Gram-negative
(meningococi [i gonococi). Este administrat topic sau intramuscular `n cazul in-fec]iilor cu germeni sensibili.
BACTERICID, adj., s. n. / bactéricide, adj., s. m. / bactericide, bactericidal.
[Gr. bakterion, dim. de la bakteria = baston; lat.
caedere = a omor`.] (Substan] sau agent fizic) care provoac moartea bacteriilor. B. fizice sunt c\ldura (umed sau uscat\
radia]iile ionizante (ultraviolete, X, alfa, beta, gama), ultrasunetele. Cele de natur chimic pot fi substan]e anorganice (acizi, baze,
suri ale metalelor grele, halogeni [i oxidante) sau organice (alcooli, aldehide, fenoli, crezoli, substan]e tensioactive, substan]e
produse de unele microorganisme, adic *antibiotice). Mecanismele de ac]iune ale b. sunt extrem de diverse. V. [i bacteriostatic.
BACTERID|, s. f. / bactéride, s. f. / bacterid.
[Gr. bakterion, dim. de la bakteria = baston; - idã.] *Pustul unilocular\ de
dimensiuni mari, care ocu-p întreaga grosime a epidermei. Lichidul din interiorul b. nu con]ine germeni microbieni, de aceea se
presupune c aceasta ar fi generat de o rec]ie alergic la distan]\, ca urmare a existen]ei unui focar infec]ios. Ex.: *
b. pustuloas\.
BACTERID| PUSTULOAS| / bactéride pustu-leuse / pustular bacterid. Sin.: boal Andrews (v.).
BACTERIE, s. f. / bactérie, s. f. / bacterium, pl. bacteria.
[Gr. bakterion, dim. de la bakteria = baston.] Termen generic prin care
este desemnat ansamblul microorganismelor (organisme micro-scopice) unicelulare, ubicuitare, care nu apar]in nici regnului
vegetal, nici regnului animal, ci (`m-preun cu algele albastre) grupei protistelor *pro-cariote. Celula bacterian prezint un `nveli[
(peretele bacterian) care acoper membrana plasmatic\. Acest `nveli[, compus din dou straturi, conserv forma [i rigiditatea
celulei. ~n partea exterioar a peretelui bacterian se afl o capsul constituit din polizaharide secretate de celul\. Citoplasma b.
prezint caracteristici analoge celor ale celulelor tuturor organismelor vii, iar reac]iile biochimice, sunt, de asemenea, `n esen]
asem\-n oare. B. sunt lipsite de un nucleu veritabil, iar materialul genetic este alc\tuit dintr-o molecul mic de ADN bicatenar
(cromozom circular, plas-mide), ARN mesager, ARN de transfer, ribozomi [i enzime care permit expresia materialului genetic. B.
se reproduc pe cale asexuat\, prin *scizipa-ritate. Uneori se poate produce [i o reproducere sexuat sau conjugat (*colibacil) cu
schimb de material genetic `ntre o bacterie donoare (mascul) [i primitoare (femel\
caractere noi la bacteria primitoare. Schimbul de material genetic se poate produce, de asemenea, prin transduc]ie, transformare
sau achizi]ie de plasmide prin conjugare. Aflate `n condi]ii particulare, de ex. `n absen]a glucidelor, unele b. pot da na[tere la
*spori. ~n func]ie de sur-sele nutritive se disting: 1)
b. autotrofe care, asemenea plantelor, au capacitatea de a sintetiza molecule
organice, pornind de la compu[i anorganici (prin fotosintez sau chimiosintez\
b. heterotrofe care, asemenea animalelor, pot
meta-boliza doar compu[i organici, deja sintetiza]i de alte organisme. ~n raport cu temperatura optim de dezvoltare exist trei
tipuri de b.: 1)
b. mezofile, cu dezvoltare optim la 20-30
0
C, `n care sunt cuprinse [i bacteriile patogene pentru om [i animalele
homeoterme; 2)
b. psicrofile, cu temperatura optim de dezvoltare sub 20
0
C, de unde rolul acestora `n alterarea alimentelor
p\strate la rece; 3)
b. termofile, care se dezvolt optim `ntre 50 [i 60
0
C. Datorit dimensiunilor [i exigen]elor lor reduse `n materie
de nutri]ie [i mediu, b. sunt organismele cele mai r\spândite, fiind ubicuitare.: `n sol,`n ap [i `n aer. Exist de asemenea, un mare
num de bacterii parazite care tr\iesc `n interiorul altor organisme. O serie de b. parazite sunt necesare organismelor gazd\. De
ex., la om, o serie de b. intestinale pe lâng faptul c se hresc cu produ[i de digestie, sintetizeaz substan]e ca vitaminele [i se
opun dezvoltii unor b. patogene. Boala apare când se rupe echilibrul `ntre b. [i organismul gazd\, când b. p rund `n ]esuturi (ca
urmare a deficien]ei mecanismelor de apare) sau când `n ]esuturile [i celulele gazdei se dezvolt b. strict parazite. B. pot
produce toxine (de ex. toxina botulinic este cel mai puternic toxic cunoscut) sau enzime extracelulare (hemolizine, proteaze). B.
sunt utilizate `n fabrica]ia unor produse alimentare, pentru macera]ia fibrelor vegetale [i `n sinteza a numeroase substan]e, printre
care: alcoolul, o serie de aminoacizi, vitamine [i antibiotice. Dezvoltarea *biotehnologiei [i a ingineriei genetice impun utilizarea b.
O serie de b. reprezint agen]i etiologici ai numeroase boli ale omului, animalelor [i plantelor.
BACTERIE OPORTUNIST| / bactérie opportu-niste / opportunistic bacterium. B. care infec-teaz un organism deja infectat de un
alt germen (virus, bacterie, parazit) [i determin o *infec]ie o-portunist\.
BACTERIEMIE, s. f. / bactériémie, s. f. / bacteri-(a)emia.
[Gr. bakterion, dim. de la bakteria = baston; haima, -atos = sânge.]
Prezen]a bacteriilor în sângele circulant. V. [i septicemie.
BACTERIOCINE, s. f. pl. / bactériocines, s. f. pl. / bacteriocins. Proteine produse de anumite bacterii, având ac]iune distructiv
asupra altor bacterii. Ex.: colicinele produse de *
Escherichia coli, sau piocinele, produse de *Pseudomonas aerugi-nosa. B. au
structur asem oare cu *bacte-riofagii [i ac]ioneaz prin blocarea sintezei proteice sau a ADN ale bacteriilor-]int\, purt oare de
receptori specifici pentru b.
BACTERIOFAG, s. m. / bactériophage, s. m. / bacteriophage, phage.
[Gr. bakterion, dim. de la bakteria = baston; phagein = a
mânca
.] Virus care infecteaz bacteriile. B. sunt constitui]i din material genetic, ADN sau ARN, cuprins într-o *capsid proteic\.
Dup ce b. infecteaz o bacterie, sintezele proprii bacteriei (ADN, ARN, proteine) sunt blocate, iar sistemele moleculare ale
bacteriei gazd sunt deturnate în favoarea utili-zii genomului pentru sinteza materialului genetic al b., ca [i a proteinelor capsidei.
Dup sintez\, particulele componente ale b. sunt asamblate, iar *lizozimii b. sintetiza]i rup peretele bacterian, eliberând 100 pân
la 2 000 de b. din fiecare bacterie gazd\. Datorit specificit\]ii mari pentru anumite bacterii, b. pot fi utiliza]i ca *markeri ai su[e-lor
bacteriene. Totodat\, ca urmare a simplicit\]ii programului genetic, b. au fost intens utiliza]i în cercetile de genetic molecular\.
Sin.: fag. V. lizogenie [i lizotipie.
BACTERIOID, adj. / bactérioïde, adj. / bacteroid.
[Gr. bakterion, dim. de la bakteria = baston; eidos = form\.] 1) Asem or cu
o *bacterie. 2) Bacterie modificat structural.

168. 168
BACTERIOLITIC, adj. / bactériolytique, adj. / bacteriolytic. [Gr. bakterion, dim. de la bakteria = baston; lytikos = care distruge,
de la
lyein = a distruge.] Care este capabil s provoace liza sau distruc]ia bacterian\. Ex.: substan]e antibacteriene [i antibiotice,
anticorpi, bacteriofagi.
BACTERIOLIZ|, s. f. / bactériolyse, s. f. / bacte-riolysis.
[Gr. bakterion, dim. de la bakteria = baston; lysis = distrugere, de la
lyein = a distruge.] Disolu]ia bacteriilor. Poate fi: 1) Spontan\, ur-mare a mor]ii acestora. 2) Provocat prin anticorpi specifici,
denumi]i *bacteriolizine. 3) Produs de *bacteriofagi.
BACTERIOLIZIN|, s. f. / bactériolisine, s. f. / bacteriolysin.
[Gr. bakterion, dim. de la bakte-ria = baston; lysis = distrugere, de
la
lyein = a distruge; - inã.] Denumire veche pentru anticorpii specifici care permit, prin fixarea la nivelul bacteriilor, ac]iunea litic
a *complementului.
BACTERIOLOGIE, s. f. / bactériologie, s. f. / bac-teriology.
[Gr. bakterion, dim. de la bakteria = baston; logos = [tiin]\.]
Ramur a *microbiologiei care studiaz diferitele specii de bacterii prin observa]ie la microscop, studiul culturilor, cerceti
serologice [i biologice. V. [i microbiologie.
BACTERIOPAUZ|, s. f. / bactériopause, s. f. / bacteriostasis.
[Gr. bakterion, dim. de la bakte-ria = baston; lat. pausa, gr.
pausis = încetare, o-prire.] Oprirea cre[terii bacteriene, care se de-clan[eaz îndeosebi dup contactul cu anumite *antibiotice.
BACTERIORODOPSIN|, s. f. / bactériorhodop-sine, s. f. / bacteriorhodopsin.
[Gr. bakterion, dim. de la bakteria = baston;
rhodon = trandafir, culoare roz; opsis = vedere, aspect; - inã.] Protein intrinsec a membranei de Halobacterium halo-bium
similar *rodopsinei. Este constituit din 7 domenii transmembranare dispuse în alfa-helix. B. este o *pomp de protoni antrenat
de energia fotonic\, adic de radia]iile luminoase. For]a elec-tromotoare generat de pompa protonic (de 200 mV) permite sinteza
unei molecule de ATP (o mo-lecul per proton) în *anaerobioz\.
BACTERIOSCOPIE, s. f. / bactérioscopie, s. f. / bacterioscopy.
[Gr. bakterion, dim. de la bakte-ria = baston; skopia =
examinare, de la
skopein = a vedea, a examina.] Examenul unui preparat microscopic, `n scopul depistii prezen]ei bacteriilor.
BACTERIOSTATIC, adj. / bactériostatique, adj. / bacteriostatic.
[Gr. bakterion, dim. de la bakte-ria = baston; statikos = care
opre[te, de la
istanai = a plasa, a face s ]in\.] Proprietatea unei sub-stan]e (ex.: un *antibiotic) de a inhiba cre[terea [i
multiplicarea bacteriilor, f a le distruge. Capaci-tatea b. a unui antibiotic se m\soar prin concentra]ia minim inhibitorie (CMI) a
cre[terii unui anu-mit tip bacterian, pentru care este caracteristic\. V. [i antibiogram\, bactericid.
BACTERIOTOXIN|, s. f. / bactériotoxine, s. f. / bacteriotoxin.
[Gr. bakterion, dim. de la bakte-ria = baston; toxikon = otrav
pentru vârful s\ge-]ilor, de la
toxon = s\geat\; -inã.] *Toxin de origine bacterian\.
BACTERIOTROP, adj. / bactériotrope, adj. / bac-teriotropic.
[Gr. bakterion, dim. de la bakteria = baston; trope = `ntoarcere, de
la
trepein = a `n-toarce.] Despre diferite substan]e chimice care se fixeaz selectiv pe bacterii.
BACTERIUM COLI COMMUNI / bacterium coli communi / bacterium coli communi. Sin.:
Escherichia coli (v.).
BACTERIURIE, s. f. / bactériurie, s. f. / bacteri-uria.
[Gr. bakterion, dim. de la bakteria = baston; ouron = urin\.] Prezen]a
bacteriilor în urin\. În mod normal urina este steril\, dar poate fi [i contaminat în momentul emisiei sau al prelevii (b.
nepatologic\ avea o semnifica]ie patologic (pentru diagnosticul unei afec]iuni infec]ioase a c\ilor
urinare) doar o b. cu peste 10
5
germeni pe ml de urin (denumit [i b. semnificativ).
BACTEROIDES / Bacteroides / Bacteroides.
[Gr. bakterion, dim. de la bakteria = baston; eidos = form\.] Gen bacterian
constituit din bacili Gram-negativi, strict anaerobi, nesporula]i, non-toxino-geni, prezen]i în intestin la om [i la animale. Speciile
B.
fragilis
[i B. melaninogenicus sunt agen]i patogeni, determinând colecistite, abcese hepatice, apendicite gangrenoase, infec]ii
pelvine, septicemii. V. [i
Fusobacterium.
BACULOVIRUS, s. n. / baculovirus, s. m. / bacu-lovirus.
[Lat. baculum = baston; virus = venin, otrav\.] Virus infectant al
celulelor de insecte, utilizat ca vector în *biologia molecular\.
BADIJONAJ, s. n. / badigeonnage, s. m. / paint-ing.
[Fr. badigeonnage, origine necunoscut\.] Ac-]iunea de aplicare pe piele sau
pe unele mucoase a unei substan]e medicamentoase, îndeosebi cu ac]iune *antiseptic\. Var.: badijonare.
BADIJONARE. Var. pentru badijonaj (v.).
BAGASOZ|, s. f. / bagassose, s. f. / bagassosis, bagasse worker lung.
[Spaniol bagazo = coaj\; - ozã.] Pneumopatie
determinat de inhalarea u-nui antigen organic în mediul industrial (îndeosebi în fabricile de hârtie, compu[i explozivi, panouri
izolante) [i în mediul rural.
BAIE, s. f. / bain, s. m. / bath, balneum, pl. bal-nea (lat
.). [Lat. balneum = baie.] 1) Mediu alc\-tuit în principal din ap\, vapori, o
serie de sub-stan]e, plante în care corpul este introdus par]ial sau în totalitate în scop terapeutic sau igienic. Echipamentul sau
dispozitivul în care corpul sau obiectele pot fi introduse poart acela[i nume. Forme: a)
b. de contrast, imersia alternant a corpului
în ap\ rece [i cald\; b)
b. du[, aplicarea apei sub forma unui jet; c) b. emolient\, care con]ine un lichid emolient; d) b. cu plante etc.
2)
B. de organ, prin care se asigur men]inerea la tempera-tur constant [i irigarea controlat (debit [i com-pozi]ie) a unui organ,
în cadrul unui experiment.
BAIN-MARIE / bain-Marie / bain-Marie.
[De la numele alchimistei Marie la Juive.] Dispozitiv pentru înc\lzire în care substan]a sau
solu]ia este plasat în ap fierbinte, f a avea contact direct cu aceasta.
BALANIT|, s. f. / balanite, s. f. / balanitis.
[Gr. balanos = ghind\, gland; -itã.] Inflama]ia mucoasei glandului de la nivelul penisului.
Cauze: igien precar\, *fimoz\, boli venerice, diabet etc.
BALANIT| CU PLASMOCITE / balanite à plas-mocytes / plasma cell balanitis. Sin.: boal Zoon (v.).
BALANOPOSTIT|, s. f. / balanoposthite, s. f. / balanoposthites.
[Gr. balanos = ghind\, gland; posthe = prepu]; -itã.] Inflama]ia
concomitent a *glandului [i a *prepu]ului.
BALANOPREPU}IAL, adj. / balano-préputial, adj. / balanopreputial.
[Gr. balanos = ghind\, gland; lat. praeputium = prepu].]
Care se refer la *gland [i la *prepu].
BALANTIDIAZ|, s. f. / balantidiase, s. f. / balan-tidiasis, balantidiosis.
[Gr. balantidion, dim. de la ballantion = pung\; - azã.]
Ansamblul manifes-tilor patologice, în care simptomul principal este diareea cronic\, determinate de parazitul intestinal
*
Balantidium coli.
BALANTIDIUM COLI / Balantidium coli / Balan-tidium coli.
[Gr. balantidion, dim. de la ballan-tion = pung\; kolon = intestin
gros
.] *Protozoar din clasa ciliatelor (infuzori), ordinul Peritriches, care, prin diferitele sale specii, paraziteaz o serie de mamifere
(maimu]\, porc, [obolan) [i acciden-tal omul.
BALAN}|, s. f. / balance, s. f. / balance, scales.
[Lat. bilanx, de la bis = de dou ori, lanx, lancis = taler.] Instrument utilizat
pentru cântire.
B. analitic\, de laborator, are o sensibilitate cuprins între 0,0001-0,1 mg. B. microchimic\ are o sensibilitate de
ordinul 0,001 mg, iar cea
semimicrochi-mic\ - 0,01 mg.
BALAST GENETIC / ballast génétique / genetic load.
[Engl. ballast = balast; gr. genetikos = propriu unei genera]ii, de la genos
= neam, urma[, genera]ie
.] Termen care desemneaz anomaliile, malforma]iile, mor]ile survenite de-a lungul genera]iilor din cauza
materialului genetic defectuos. Trebuie deosebit b. g. "normal", datorat muta]iilor spontane, de cel indus de factorii nocivi, ca radio-
activitatea. Muta]iile nu sunt numai nocive; ele pot conferi avantaje adaptative, deci selective.
BALBISM, s. n. / balbisme, s. m. / idiopathic stammering.
[Lat. balbus = bâlbâit; - ism.] Bâl-bâial idiopatic\. V. [i logonevroz\.
BALEIAJ, s. n. / balayage, s. m. / scanning.
[Fr. balayer = a m ura.] Ac]iunea de a deplasa, uni- sau bidirec]ional, un sistem
destinat explorii unei suprafe]e linie cu linie sau punct cu punct. Ex.: *scintigrafie cu baleiaj (cu ajutorul scintigrafu-lui),
*microscop electronic cu baleiaj, b. electronic din tubul catodic etc. V. [i scanning.
BALISTOCARDIOGRAFIE, s. f. / ballistocardio-graphie, s. f. / ballistocardiography.
[Lat. bal-lista = ma[in de aruncat pietre, din
gr.
ballein = a arunca; gr. kardia = inim\; graphein = a scrie.] Tehnic de înregistrare a impulsurilor (amplitudine, vitez\,

169. 169
accelera]ie) transmise corpului uman de for]ele balistice rezultate ca urmare a activit\]ii mecanice a inimii. Rezultatul înregistrii
este denumit balistocardiogram\, prin analiza ceia se pot ob]ine o serie de date complementare celor ob]inute prin
*electrocardiografie.
BALISTOCARDIOGRAM|, s. f. / ballistocardio-graphie, s. f. / ballistocardiography.
[Lat. bal-lista = ma[in de aruncat pietre, din
gr.
ballein = a arunca; gr. kardia = inim\; gramma = `nscrie-re.] V. balistocardiografie.
BALISTOFOBIE, s. f. / ballistophobie, s. f. / bal-listophobia.
[Lat. ballista = ma[in de aruncat pietre, din gr. ballein = a arunca;
gr.
phobos = fric\.] Fobia fa] de armele de foc.
BALNEOLOGIE, s. f. / balnéologie, s. f. / balneo-logy.
[Lat. balneum = baie; gr. logos = [tiin]\.] Ramur a medicinii care
studiaz caracteristicile [i utilizile terapeutice ale apelor minerale [i ale n\molurilor. V. [i balneoterapie.
BALNEOTERAPIE, s. f. / balnéothérapie, s. f. / balneotherapy.
[Lat. balneum = baie; gr. the-rapeia = tratament, de la
therapeuein = a `ngri-ji.] Utilizarea terapeutic a b\ilor generale [i loca-le. Ex.: b. termal\, b. marin\. Termenul a fost extins la
b\ile de n\mol, de soare, de lumin artificial\, inclusiv la aplicarea de radia]ii infraro[ii [i ultraviolete.
BALON, s. n. / ballon, s. m. / balloon.
[Fr. ballon, din ital. pallone (dialectic ballone) = minge mare.] Obiect flexibil [i expandabil
prin introducerea de lichid sau gaz `n interiorul s\u. B. pot fi plasate `n interiorul unui vas sau al unei alte cavit\]i anatomice pentru
a le expanda sau pentru a le comprima pere]ii. De asemenea, b. ata[ate *sondelor sau *cateterelor pot ajuta la men]inerea
acestora `ntr-o anumit pozi]ie.
BALONARE, s. f. / ballonnement, s. m. / balloon-ing.
[Fr. ballonnement, din ital. pallone (dialectic ballone) = minge mare.]
Senza]ie dezagreabil de umplere la nivelul stomacului sau abdomenului, asociat de obicei, dar nu obligatoriu, cu *me-teorism.
BALONIZARE A VALVEI MITRALE / ballonisa-tion de la valve mitrale / flopping valve syn-drome. Sin.: sindrom Barlow (v.).
BALOTARE, s. f. / ballottement, s. m. / ballotte-ment.
[Fr. ballottement, din ital. palla (dialectic balla) = minge.] Manevr clinic
prin care se percepe, la palparea cu ajutorul degetelor (sau la pal-parea unui organ cu o mân\, cealalt mân exercitând presiuni
sacadate), senza]ia de corp solid care plute[te într-un lichid sau de glisare a unui corp. V. [i balotare fetal\.
BALOTARE FETAL| / ballottement foetal / f(o)e-tal ballottement. Senza]ie de *balotare ob]inut la palparea uterului gravid sau prin
tu[eu vaginal. B. capului fetal se constat în sarcina normal\, dar este mai net în caz de exces de *lichid amniotic.
BALSAM, s. n. / baume, s. m. / balsam.
[Lat. bal-samum, gr. balsamon = balsam.] Substan] de origine vegetal\, alc uit din
esteri ai acizilor aromatici cu alcooli rezinici. Se ob]ine prin incizii în scoar]a anumitor arbori sau arbu[ti. Ex.:
b. de Canada, extras
din
Abies balsamea; b. de Peru, antiseptic de uz extern; b. de Tolu, antiseptic [i fluidifiant al secre]iilor respiratorii. Foarte utilizate
în trecut ca medicamente, b. prezint actualmente un interes limitat.
BANC|, s. f. / banque, s. f. / bank.
[Ital. banca = banc\.] 1) În genetic\: colec]ie de *clonuri celulare (bacterii, levuri etc.). Fiecare
celul con]ine un e-xemplar diferit de ADN recombinat la un vector. V. [i bibliotec de gene. 2) Laborator în care se asigur
prezervarea în condi]ii riguroase a unor ]esu-turi sau organe în vederea *transplantii. Denumirea consacrat\:
b. de organe. 3) În
informatic\:
b. de date, colec]ie de date (informa]ii) dintr-un domeniu bine definit.
BANDA III / bande III / band III. Protein integral a membranei eritrocitare, cu rol de transportor al anionilor. La nivelul domeniului
citoplasmatic al b. III se fixeaz *ankirina, component a *citoschele-tului eritrocitar.
BANDAJ, s. n. / bandage, s. m. / bandage.
[Fr. bandage, din limba francilor stabili]i `n Galia binda, germ. binden, engl. to
bind
= a lega.] Ban-d de tifon [i, prin extensie, din orice alt material, care este aplicat pe un segment al corpului în scopul
men]inerii unui pansament, realizii unei compresiuni, imobilizii unei fracturi sau luxa]ii, men]inerii unui mediu steril (pentru
cicatrizarea u-nei pl\gi) etc.
BAND|, s. f. / bande, s. f. / band.
[Fr. bande, din limba francilor stabili]i `n Galia binda, germ. bin-den, engl. to bind = a lega.]
1) ~n anatomie: fâ[ie de ]esut în form de panglic sau cordon care leag sau une[te dou organe. 2) Grup de frec-ven]e al urate
sau apropiate, de obicei în spectrul electromagnetic. 3) Zon dintr-un spectru de absorb]ie sau de emisie.
BANDELET| REACTIV| / bandelette réactive / reactive band.
[Fr. bandelette, din limba francilor stabili]i `n Galia binda, germ.
binden, engl. to bind = a lega; fr. réactive, din lat. activus = activ, de la agere = a ac]iona.] Reactiv chimic prezentat pe un
suport în form de bandelet\, destinat plonjii într-un lichid biologic (urin\, sânge) în scopul depistii prezen]ei sau, uneori, pen-
tru evaluarea concentra]iei, unei substan]e.
BANG SUPERSONIC / bang supersonique / sonic boom.
[Engl. bang = pocnitur\; lat. super = deasupra; sonus = sunet.] Und
de [oc care vehi-culeaz o varia]ie de presiune în cazul zborului supersonic. Subiec]ii expu[i nu sufer\, de obicei, leziuni directe, ci
doar reac]ii de surpriz sau de team\.
BAR, s. m. / bar, s. m. / bar.
[Gr. baros = greutate.] Unitate de m\sur a presiunii, înlocuit cu unitatea *pascal (Pa).
BARAJ, s. n. / barrage, s. m. / blocking.
[Fr. bar-rage, din galez barro = extremitate, vârf.] Tulburare a cursului gândirii
caracterizat prin întreruperea momentan [i involuntar a discursului sau a ac]iunii. Se observ în disocia]ia mental din
*schizofrenie.
BARANESTEZIE, s. f. / baranesthésie, s. f. / bar-anesthesia.
[Gr. baros = greutate; an - priv.; ais-thesis = senza]ie,
sensibilitate
.] Abolirea sensi-bilit\]ii la presiune în profunzimea ]esuturilor.
BARBITAL, s. m. / barbital, s. m. / barbital.
[V. etimologia termenului barbituric.] Cel mai vechi *barbituric cu ac]iune lent de
lung durat [i care poten]eaz ac]iunea *analgezicelor, administrat
per os.
BARBITURIC, adj., s. n. / barbiturique, adj., s. m. / barbiturate.
[Sintetizat din acidul malonic extras din planta denumit `n ital.
barbabietola = sfecl [i uree.] Termen generic pentru ansamblul medicamentelor *hipnotice derivate din *acidul barbituric (sau
maloniluree). Exist numeroase b., iar în func]ie de durata de ac]iune, ca [i de dozele terapeutice se disting: 1)
B. cu ac]iune
imediat\
, utilizate în anestezia pe cale intravenoas\. 2) B. rapide, utilizate în preanestezie. 3) B. intermediare, administrate ca
*hipnotice. 4)
B. lente, utilizate ca *sedative.
BARBITURISM, s. n. / barbiturisme, s. m. / barbiturism.
[V. etimologia termenului barbituric; -ism.] Intoxica]ie cu deriva]i ai
acidului barbituric (fenobarbital). Se disting: 1)
B. acut (prin tentativ de suicid sau accident), manifestat prin com\. 2) B. subacut
(prin cur medicamentoas excesiv\ amintesc febrele eruptive, edeme localizate, dermatoze cronice
(rar).
BARESTEZIE, s. f. / baresthésie, s. f. / bar(a)es-thesia.
[Gr. baros = greutate; aisthesis = senza-]ie, sensibilitate.] Sensibilitate
profund la varia]ii de greutate [i de presiune.
BARIER| ALVEOLOCAPILAR| / barrière alvéo-lo-capillaire / blood-air barrier.
[Fr. barrière, din galez barro = extremitate,
vârf; lat.
alveo-lus, dim. de la alveus = cavitate; capillaris = capilar, de la capillus = fir de p.] Structurile care separ aerul
alveolar de sânge: *surfactant, epiteliu alveolar, lamina bazal [i endoteliu capilar.
BARIER| HEMATOENCEFALIC| / barrière hé-mato-encéphalique / blood-brain barrier.
[Fr. barrière, din galez barro =
extremitate, vârf; gr.
haima, -atos = sânge; enkephalos = creier, de la en = `n, kephale = cap.] Denumire a caracteristicilor
capilarelor cerebrale care prezint o permea-bilitate extrem de restrictiv\, datorit ceia se previne p runderea unor substan]e din
sânge în creier [i în lichidul cefalorahidian. Spre deosebire de capilarele obi[nuite, la nivelul cora celulele endoteliului capilar
prezint *jonc]iuni deschise de tip
gap, celulele endoteliale ale capilarelor cerebrale prezint *jonc]iuni impermeabile. Ca urmare,
trecerea substan]elor (ioni, molecule) în creier es-te controlat strict, deoarece se produce la nivelul membranelor celulelor
endoteliale. În definirea BHE trebuie luate în considerare dou structuri pericapilare, *membranele bazale [i man[onul de celule
componente ale *nevrogliei, îndeosebi *as-trocitele. Permeabilitatea BHE poate cre[te `n unele boli. Alteori, aceasta este
modificat artificial pentru facilitarea p runderii unor agen]i terapeutici. Abrev.: BHE, BBB (engl.).
|

170. 170
BARIER| PLACENTAR| / barrière placentaire / placental barrier. [Fr. barrière, din galez barro = extremitate, vârf; lat.
placenta = pl\cint\.] Ba-rier semipermeabil alc uit din ]esut fetal, care separ circula]ia embriofetal de cea matern\. V. [i
placent\.
BARITOZ|, s. f. / barytose, s. f. / barytosis, bari-tosis.
[Gr. barys = greu, din cauza densit\]ii mari a compu[ilor bariului; - ozã.]
*Pneumoconioz mineral determinat de inhalarea particulelor de *bariu.
BARIU, s. n. / baryum, s. m. / barium.
[Denumire propus de Davy `n 1808 de la gr. barys = greu, din cauza densit\]ii mari a
compu[ilor s\i
.] Elementul nr. 56. Interes medical prezint sulfatul de b., pulbere alb\, insolubil în ap\, utilizat ca sub-stan] de
contrast, îndeosebi sub form gelatinoa-s sau în suspensie, pentru examenul radiologic al tubului digestiv. V. tranzit baritat.
BARORECEPTOR, s. m. / pressorécepteur, ba-rorécepteur, s. m. / baroreceptor, pressorecep-tor.
[Gr. baros = greutate; lat.
receptus, de la recipere = a primi.] Organ sau zon sensibile la varia]iile de presiune, care con]in un tip de receptor senzorial
pentru care stimulul este reprezentat de o varia]ie a presiunii, fie în exteriorul organismului (în care caz stimulul este extern, iar b.
se g\sesc la nivelul tegumentelor), fie a unor lichi-de din organism, de ex. presiunea sanguin pentru b. situa]i la nivelul crosei
aortei [i a sinusului carotidian. Ace[ti b. au un rol important în reglarea reflex a presiunii (tensiunii) arteriale. Sin.: presoreceptor.
BAROSENSIBILITATE, s. f. / barosensibilité, s. f. / barosensitivity.
[Gr. baros = greutate; lat. sensibilitas, -atis = sensibilitate,
de la
sentire = a sim]i.] 1) Sensibilitate la modificile presiunii arteriale. Ex.: zona sinocarotidian prezint b. 2) Sensibilitate a
organismului, a unui organ sau a unei zone din organism la varia]iile presiunii atmosferice.
BAROTRAUMATISM, s. n. / barotraumatisme, s. m. / barotrauma.
[Gr. baros = greutate; trauma, -atos = ran\; - ism.]
Traumatism provocat de varia]iile bru[te [i repetate ale presiunii ambiante. Se disting dou cazuri principale de b.: 1) Leziuni ale
urechii medii [i ale sinusurilor în mediu hiper-baric la scufund orii submarini sau la scafandri. 2) Otite [i sinuzite barotraumatice,
*vertije alterno-barice, aero-odontalgii [i b. pulmonare la personalul aeronavigant (rar la pasageri) în cazuri de ascensiuni sau
coborâri rapide ori de depresurizare a cabinelor. Sin.: barotraum\.
BAROTRAUM|, s. f. / barotraumatisme, s. m. / barotrauma.
[Gr. baros = greutate; trauma, -atos = ran\.] Sin.: barotraumatism
(v.).
BARTOLINIT|, s. f. / bartholinite, s. f. / bartholi-nitis.
[Caspar Bartholin Jr., anatomist, Copenhaga, 1655-1738; - itã.] Infec]ie a
*glandelor vulvo-vaginale Bartholin.
BARTONELLA BACILIFORMIS / Bartonella ba-ciliformis / Bartonella baciliformis.
[A. L. Bar-ton, medic din America de Sud, 1871-
1950; lat.
bacillus = bastona[; forma = form\.] Specie de cocobacili aerobi Gram-negativi din genul Barto-nella, familia
Bartonellaceae, ordinul Rickettsiales. Transmis la om prin în]ep ura mu[tei de nisip Phlebotomus verrucarum, B. b. este agentul
etiologic al bartonelozei (v.).
BARTONELOZ|, s. f. / bartonellose, s. f. / barto-nellosis.
[A. L. Barton, medic, America de Sud, 1871-1950; - ozã.] Infec]ie
generat de bacilul *
Bartonella bacilliformis. Se manifest sub dou forme: *febr Oroya [i *veruci plane. Apare a-proape exclusiv
în Mun]ii Anzi din Peru, Ecuador [i Columbia. V. [i boal Carrion.
BASEDOWIAN, adj., s. m. sau f. / basedowien,
-enne, adj., s. m. ou f. / basedowian.
[Karl A-dolf von Basedow, medic german, Merseburg, 1790-1854.] 1) Care se refer sau
se afl în rela-]ie cu *boala Basedow-Graves. 2) Subiect afectat de boala Basedow-Graves.
BASION, s. n. / basion, s. m. / basion.
[Lat., gr. basis = baz\.] Punct craniometric de la marginea anterioar a g\urii occipitale, `n
locul unde planul mediosagital al craniului interesecteaz planul g\-urii mari occipitale.
BASTONA{E RETINIENE / bâtonnets de la rétine / retinal rods.
[Ital. bastone, din lat. bastum, de la bastare = a purta; lat.
rete, -is = re]ea; - inã.] Celule senzoriale ale *retinei, bogate în *rodopsi-n\, care este la originea *vederii scotopice sau nocturne.
B. r., în num de circa 120 milioane, sunt distribuite pe întrega retin\, cu excep]ia *ma-culei lutea. Fiecare b. r. este alc\tuit dintr-o
extremitate extern fotoreceptoare, bastona[ul propriu-zis, [i o extremitate intern articulat cu o prelungire a celulelor bipolare
retiniene. V. conuri retiniene [i retin\.
BATIESTEZIE, s. f. / bathyesthésie, s. f. / bathy-(a)esthesia.
[Gr. bathys = adânc; aisthesis = senza]ie, sensibilitate.] Sensibilitate
profund rezultând din stimularea receptorilor musculotendi-no[i.
BATMOTROP, adj. / bathmotrope, adj. / bath-motropic.
[Gr. bathmos = prag; trope = `ntoarce-re, de la trepein = a `ntoarce.]
Care se raporteaz la excitabilitatea fibrei musculare cardiace. Ex.: ac]iunea b. a nervilor extrinseci ai inimii, ca [i a u-nor agen]i
chimici (acetilcolina, adrenalina etc.).
BATMOTROPISM, s. n. / bathmotropisme, s. m. / bathmotropism.
[Gr. bathmos = prag; trope = `ntoarcere, de la trepein = a
`ntoarce; -
ism.] Proprietatea unor structuri nervoase [i musculare de a fi excitabile. Termenul este utilizat `n prezent doar cu
referire la miocard.
BAZAL, adj. / basal, -e, adj. / basal.
[Lat., gr. ba-sis = baz\.] 1) Care prive[te sau constituie baza unui organ sau a unei structuri
anatomice. Ex.: membran b., bron[ie b. 2) Fundamental, esen-]ial. V. metabolism bazal.
BAZALIOM, s. n. / basaliome, s. m. / basalioma.
[Lat., gr. basis = baz\; - oma.] Sin.: epiteliom ba-zocelular (v.).
BAZ|, s. f. / base, s. f. / base.
[Lat., gr. basis = baz\.] Substan] capabil s capteze protoni sau s elibereze ioni OH
-
. Prin reac]ia
unei b. cu un acid rezult o sare [i ap\. Se disting b. minerale [i b. organice. B. se caracterizeaz printr-un pH mai mare decât 7,
iar dup gradul de disociere în ap pot fi puternice (disociere intens\ disociate). B. care se dizolv în ap cu
producerea de ioni hidroxil poart numele de *alcali. V. [i acid.
BAZE PIRIMIDINICE / bases pyrimidiques / pyri-midine bases. Grup de substan]e azotate care intr în compozi]ia *nucleotidelor [i a
*acizilor nucleici. Structura b. p. este reprezentat de un nucleu hexagonal con]inând patru atomi de carbon [i doi atomi de azot.
Biosinteza b. p. se efectu-eaz prin intermediul *acidului orotic. Principalele b. p. sunt *citozina, *timina (prezent în ADN) [i
*uracilul (prezent în ARN). Unele b. p. sunt utilizate în terapeutic\. Ex.: 5-fluorouracil. V. [i pirimidin\.
BAZE PURINICE / bases puriques / purine ba-ses. Grup de substan]e azotate care intr în com-pozi]ia *nucleotidelor [i a *acizilor
nucleici. Structura b. p. este reprezentat de un nucleu purin [i un nucleu imidazol acolate. B. p. *adenina [i *guanina sunt
prezente în nucleotidele care compun acizii nucleici. *Xantina [i deriva]ii s\i (cafeina, teobromina) sunt de asemenea b. p.
Compusul ultim al catabolismului purinelor la om este acidul uric. O serie de b. p. sunt utilizate în terapeutic\: metilxantinele
(*teofilina, *teobromina), *6-mercaptopurina, *alopurinolul [i *azatioprina.
BAZE TAMPON DIN PLASM| / bases ta mpons du plasma / buffer bases. Termen utilizat îndeosebi în engl. pentru desemnarea
totalit\]ii anionilor din plasma sanguin a c\ror concentra]ie este afectat considerabil prin varia]ia concentra]iei ionilor H
+
din
sânge. ~n mod normal, prin combinarea b. t. se produce o neutralizare reciproc\, evi-tându-se astfel apari]ia *alcalozei sau
*acidozei.
BAZE XANTINICE / bases xanthiques / xanthine bases. Ansamblu de substan]e derivate din *xan-tin\, cuprinzând *cafeina,
*teofilina [i *teobromina.
BAZILAR, adj. / basilaire, adj. / basilar.
[Lat., gr. basis = baz\.] Referitor la o serie de forma]iuni a-natomice localizate la baza altor
structuri anatomice, de referin]\. Ex.: la baza creierului se g\-sesc trunchiul b. [i venele b.
BAZIN, s. n. / bassin, s. m. / pelvis. NA: pelvis.
[Lat. pop. baccinus, de la baccus = recipient.] Regiune a scheletului osos situat
la partea infe-rioar a trunchiului, care are aspectul unei cavit\]i delimitate de o centur osoas (sacrumul [i coccisul posterior,
continuate, bilateral, de oasele iliace unite anterior prin *simfiza pubian\ deosebesc
marele b. (superior), continuat cu micul b. (inferior), separate conven]ional de o linie continu (for-mat din promontoriu, liniile
nenumite [i marginea superioar a simfizei pubiene) denumit strâmtoarea superioar\. Sin.: pelvis. V. [i tab. anat. - oase.

171. 171
BAZINET, s. n. / bassinet, s. m. / pelvis of the kidney. NA: pelvis renalis. [Lat. pop. baccinus, de la baccus = recipient.] 1)
Segment larg al c\ilor urinare, situat la jonc]iunea cu calicele mari renale. El se continu la polul s\u inferior cu ureterul. 2) ~n
român\, vas pentru colectarea urinii [i materiilor fecale la pacien]ii imobiliza]i la pat (termen f echivalent `n francez sau
englez).
BAZIOTRIB, s. n. / basiotribe, s. m. / basiotribe.
[Lat., gr. basis = baz\; gr. tribein = a freca.] Instrument utilizat în embriotomie
pentru perforarea [i zdrobirea craniului fetusului mort.
BAZIVERTEBRAL, adj. / basivertébral, adj. / basivertebral.
[Lat., gr. basis = baz\; lat. vertebra = vertebr\, de la vertere = a
`ntoarce
.] Care se refer la centrul unei vertebre.
BAZOCELULAR, adj. / basocellulaire, adj. / ba-socellular.
[Lat., gr. basis = baz\; lat. celulla = c\mu]\, dim. de la cella =
c\mar\
.] Care se refer la stratul celular profund al *epidermului.
BAZOFIL, adj., s. n. / basophile, adj., s. m. / ba-sophil, adj., n., basophilic, adj.
[Lat., gr. basis = baz\; philos = prieten, de la
philein = a iubi.] 1) Despre un component celular sau tisular cu o afinitate particular pentru coloran]ii bazici, ca, de ex.,
*hematoxilina. 2) Leucocit sanguin a cui ci-toplasm con]ine granula]ii bazofile eviden]iate pe frotiurile colorate prin *colora]ia
May-Grünwald-Giemsa. V. [i granulocit, polinuclear.
BAZOFILIE, s. f. / basophilie, s. f. / basophilia.
[Lat., gr. basis = baz\; philia = atrac]ie, de la philein = a iubi.] 1) Proprietatea
unei structuri ce-lulare sau tisulare (granula]ii intracitoplasmatice, celul\, ]esut) de a prezenta afinitate selectiv pentru coloran]ii
bazici (cum este *hematoxilina). 2) Impropriu, termenul este folosit pentru a desemna procentul crescut patologic de *granulocite
bazofile în *formula leucocitar a sângelui. Sin.: granulocitoz bazofil\.
B|TAIE, s. f. / battement, s. m. / beat.
[Lat. fam. battuere = a bate.] Denumire utilizat uneori pen-tru contrac]iile cardiace. Sin.:
pulsa]ie.
BÂLBÂIAL|, s. f. / balbutiement, s. m. / balbu-ties, stuttering, stammering.
[Lat. balbicare = bâlbâial\.] Sin. pop.: logonevroz
(v.).
BECQUEREL, s. m. / becquerel, s. m. / becque-rel.
[Antoine Henri Becquerel, fizician francez, Paris, 1852-1908; premiul
Nobel pentru fizic `n 1903
.] Unitate de m\sur a radioactivit\]ii care înlocuie[te, în sistemul interna]ional, vechea unitate, Curie.
Un B. (simbol Bq) reprezint o dezintegrare pe secund a unui *izotop radioactiv. V. [i Curie.
BEHAVIORISM, s. n. / béhaviorisme, s. m. / behaviorism.
[Engl. amer. behaviour = comportament; - ism.] Doctrin promovat de
J. B. Watson care a sus]inut c psihologia trebuie definit ca o [tiin] a comportamentului [i nu a stilor de con[tiin]\.
BEL, s. m. / bel, s. m. / bel.
[Graham Bell, inginer american, inventatorul telefonului, 1847-1922.] U-nitate *de m\sur a
intensit\]ii sonore utilizat de obicei pentru compararea puterii a dou semnale de aceea[i natur\. Urechea uman fiind capabil s
aprecieze diferen]e de intensitate de 10 ori mai slabe decât B., în practic se utilizeaz decibelul (dB).
BELADON|. Var. pentru belladon (v.).
BELLADON|, s. f. / belladone, s. f. / belladona.
[It. bella = frumoas\; dona = doamn\.] *Anticoli-nergic extras din florile [i
semin]ele plantei
Atropa belladona. B. este sursa unor alcaloide variate, in-cluzând *atropina [i *scopolamina. Se utilizeaz
îndeosebi ca sedativ [i spasmolitic la nivelul trac-tusului gastrointestinal. Var.: beladon\.
BENIGN, adj. / bénin, bénigne, adj. / benign.
[Lat. benignus = binevoitor.] Care este lipsit de gravitate. Care nu prezint caracter
neoplazic. Ex.: tumor b. Ant.: malign. V. [i benignitate.
BENIGNITATE, s. f. / bénignité, s. f. / benignity.
[Lat. benignitas, -atis = bun\voin]\, de la benig-nus = binevoitor.] 1)
Caracteristic a unei boli care se vindec f vreo dificultate deosebit\. 2) Ansamblu de criterii anatomopatologice care definesc
tumorile necanceroase: a) macroscopic, tumorile benigne sunt circumscrise, frecvent încapsulate, se dezvolt local, cre[terea se
produce de obicei lent, iar extinderea tumorii c re ]esutul adiacent are loc f invazie; b) histologic, tumorile benigne sunt foarte
apropiate de ]esuturile normale omologe, atât în plan arhitectural, cât [i cito-logic; c) evolutiv, datorit caracterului neinvaziv,
tumorile benigne nu recidiveaz dup abla]ie (sau, dup abla]ie incomplet pot apare false recidive) [i nu produc *metastaze.
Totu[i, unele tumori benigne se pot extinde local, cu posibilitatea de recidiv\.
BENZEN, s. m. / benzène, s. m. / benzene.
[Lat. bototanic benzoe.] Hidrocarbur aromatic ciclic (C
6H
6) utilizat ca solvent
industrial [i în sin-teza unor medicamente [i coloran]i. Este toxic [i poate determina anemie, leucopenie, trombope-nie sau
tulburi gastrointestinale. V. [i benzolism.
BENZENISM, s. n. / benzénisme, s. m. / benzolism.
[Lat. bototanic benzoe; -ism.] Sin.: benzolism (v.).
BENZI CROMOZOMIALE / bandes chromoso-miques / banded chromosome. Benzi transversale puse în eviden] la nivelul
cromozomilor prin diferite tehnici de marcaj sau colorare. B. c. deli-miteaz diferite regiuni sau loci (*locus) cromozomiali, fiind
astfel facilitate analiza [i investiga]iile genetice.
BENZI MEES / bandes de Mees / Mees' lines.
[R. A. Mees, neurolog olandez, Bakkum, n. 1873.] Sin.: dungi Mees (v.).
BENZIDIN|, s. f. / benzidine, s. f. / benzidine.
[Lat. botanic benzoe.] Compus aromatic (diami-no-4, 4∋-difenil) foarte pu]in solubil
în ap\, de culoare alb\, toxic [i cancerigen. B. este utilizat pentru punerea în eviden] a urmelor de sânge u-man în materiile
fecale, ca [i în precizarea naturii eventual sanguine a petelor suspecte (în medicina legal).
BENZODIAZEPINE, s. f. pl. / benzodiazépines, s. f. pl. / benzodiazepine compounds. Grup de substan]e heterociclice cu ac]iune
principal *an-xiolitic\. În doze crescute pot fi utilizate ca *hipno-tice [i *anticonvulsivante, exercitând, printre altele, [i o ac]iune
*miorelaxant de origine central\. Deoarece pot perturba func]ii cognitive ca vigilen-]a, aten]ia [i memoria, utilizarea b. se poate
înso]i de acte automate [i incon[tiente, cu eventuale consecin]e medicolegale. Ca urmare, durata lor de prescrip]ie a fost limitat\,
în func]ie de caz, la 2-4 s\pt\mâni. B. atenueaz la etilici simptomele de *sevraj [i de intoxica]ie acut\.
BENZOLISM, s. n. / benzolisme, s. m. / benzolism.
[Lat. botanic benzoe; -ism.] Tulburile determinate de intoxica]ia cu *benzen
sau cu deriva]i ai acestuia. B. este, de regul\, de origine profesional\. Intoxica]ia
acut\ se manifest printr-un sindrom care
mimeaz starea de ebrietate, în cazurile extreme cu evolu]ie spre *com etilic\. În intoxica]iile
cronice apar tulburi hematologice,
fie consecutiv afectii uneia dintre cele trei linii celulare sanguine (anemie, leucopenie, purpur trombopenic\ blului
celor trei linii (panmieloftizie). Leucemiile în rela]ie cauzal direct cu b. sunt rare. Sin.: benzenism.
BERIBERI, s. n. / béribéri, s. m. / beriberi.
[Beri = cuvânt din Sri-Lanka (dialectul cingalez) care `n-seamn sliciune; repetarea
cuvântului accentu-eaz sensul - sliciune extrem\
.] Sin.: boal beri-beri (v.).
BERILIOZ|, s. f. / bérylliose, s. f. / berylliosis.
[Lat. beryllus, gr. beryllos = beriliu; - ozã.] Pneumopatie profesional\,
*pneumoconioz mineral fibrogen determinat de inhalarea unor pulberi de beriliu (metal rar, utilizat în fabricarea tuburilor
electrice fluorescente). Exist o form acut\, în care caz b. se manifest ca o pneumopatie prin inhalare de vapori toxici, [i o form
cronic\, caracterizat prin apari]ia unor leziuni anatomopato-logice specifice (granulomul berilic) [i posibilitatea de extensie a bolii,
cu localizi extratoracice.
BESTIALITATE, s. f. / bestialité, s. f. / bestiality.
[Lat. bestialis = bestial, s\lbatic, de la bestia = animal s\lbatic.] Act sexual
practicat de un b-bat sau de o femeie cu un animal. V. [i zoofilie.
BETA-ADRENERGIC, adj. / bêta-adrénergique, adj. / beta-adrenergic.
[β = a doua liter a alfabetului grec; lat. ad = aproape de,
lâng\;
ren, -is = rinichi; gr. ergein = a lucra.] Var.: β- adrenergic. Sin.: betastimulant (v.).
BETABLOCANT, adj., s. n. / bétabloquant, adj., s. m. / betablocker.
[β = a doua liter a alfabetului grec; fr. bloquant, din olandez
bloc = trunchi de copac t\iat.] 1) Care blocheaz *recep-torii β-adrenergici, f\cându-i insensibili la ac]iunea *adrenalinei [i
izoprenalinei. 2) Medicament ce posed aceast proprietate. Numeroasele b. disponibile sunt clasificate în urm oarele grupe prin-
cipale: a) cu ac]iune b. pur (ex.: sotalol, timolol); b) cu ac]iune b. [i de stabilizare a membranei celulare (ex.: atenololul). O serie
|
|

172. 172
de b. posed concomitent aceste caracteristici (ex.: acebutololul), iar labetalolul este [i alfa- [i betablocant. B. sunt utilizate
frecvent în terapeutic\, îndeosebi în une-le maladii coronariene [i în hipertensiunea arterial\.
BETACELULIN|, s. f. / bêtacelluline, s. f. / beta-cellulin.
[β = a doua liter a alfabetului grec; lat. cellula = c\mu]\, dim. de la
cella = c\mar\; - inã.] Glicoprotein din familia *factorului de cre[-tere epidermic\, produs de celulele β-pancrea-tice. B. exercit
o ac]iune mitogen asupra epiteliului pigmentar al retinei [i asupra celulelor musculare netede ale vaselor sanguine.
BETAGLOBULIN|, s. f. / béta-globuline, s. f. / beta-globulin.
[β = a doua liter a alfabetului grec; lat. globulus, dim. de la globus
= glob; -
inã.] Frac]iune proteic\, una din cele patru frac]iuni glo-bulinice care se separ la electroforez\, reprezentând, în mod
normal, 9-15 % din proteinele plasmatice. Var.:
β-globulin\.
BETAHERPESVIRIDAE / Betaherpesviridae / Be-taherpesviridae.
[β = a doua liter a alfabetului grec; lat. herpes, -etis, gr.
herpes, -etos = pecingine, ulcer malign, de la gr. herpein = a se târ`; lat. virus = venin, otrav\.] Subfamilie din familia
*
Herpesviridae, cuprinzând genurile Cytomegalo-virus (v. citomegalovirus) [i Roseolovirus.
BETAIN|, s. f. / bétaïne, s. f. / betaine.
[Lat. beta = sfecl\; - inã.] Denumire generic pentru produ[ii de permetilare a func]iei
amin a unui acid ami-nat, cu formarea unei func]ii amoniu cuaternar. Ex.: *carnitina [i *colina. B. sunt donori de grupi metil
pentru sinteza *metioninei [i a altor molecule, fiind corectate astfel efectele deficien]ei de me-tionin\.
BETALACTAM, s. n. / bêtalactame, s. m. / beta-lactame. Compus format prin eliminarea unei mo-lecule de ap între o func]ie acid [i
o func]ie a-min\, fixate pe doi atomi de carbon adiacen]i. Ciclul b. se afl în numeroase antibiotice. Activitatea antibiotic este
suprimat prin deschiderea ciclului b., în special sub ac]iunea *betalactamazelor. Var.:
β-lactam.
BETALACTAMAZ|, s. f. / bêtalactamase, s. f. / betalactamase. Enzim care inactiveaz penicilinele [i cefalosporinele (
β-lactamine)
prin hidroliza nucleului *betalactam, rezultând astfel compu[i inactivi [i alergizan]i. Este sintetizat de numeroase bacterii Gram-
pozitive (*
Staphyloccocus) [i Gram-negative (*Enterobacteriaceae), care devin astfel rezistente la antibioticele men]ionate. Genele
enzimelor pot fi localizate pe cromozom sau purtate de o *plasmid de rezisten]\. Var.:
β-lac-tamaz\.
BETALACTAMINE, s. f. pl. / bêtalactamines, s. f. pl. / beta-lactam antibiotics. Grup de antibiotice a cor formul chimic con]ine un
ciclu *betalac-tam. B. sunt alc uite din dou mari familii: *peni-cilinele [i *cefalosporinele, în continu ameliorare. Var.:
β-
lactamine.
BETALIPOPROTEIN|, s. f. / bêtalipoprotéine, s. f. / beta lipoprotein.
[β = a doua liter a alfabetului grec; gr. lipos = gr\sime;
protos = primul; - inã.] Var.: β-lipoprotein\. V. lipoprotein\.
BETALIPOTROPIN|, s. f. / bêtalipotropine, s. f. / betalipotropin.
[β = a doua liter a alfabetului grec; gr. lipos = gr\sime; trope =
`ntoarcere, de la
trepein = a `ntoarce; -inã.] Peptid alc uit din 91 de aminoacizi, izolat din *antehipofiz [i derivat din *pro-
opiomelanocortin\. B. posed mai multe propriet\]i: stimularea producerii de *AMP-ciclic, favorizarea hipercoagulabilit\]ii prin
cre[terea *a-dezivit\]ii plachetare [i, probabil, ac]iune hipocal-cemiant\. Var.:
β-lipotropin\.
BETAMIMETIC, adj. / bêtamimétique, adj. / beta-mimetic.
[β = a doua liter a alfabetului grec; gr. mimetikos = care imit\, de la
mimeisthai = a imi-ta.] Care imit ac]iunea *receptorilor β-adrener-gici [i, prin extensie, care stimuleaz ace[ti receptori. Var.: β-
mimetic.
BETASTIMULANT, adj., s. m. / bétastimulant, -e, adj., s. m. / betastimulant.
[β = a doua liter a alfabetului grec; lat. stimulare = a
îmboldi, a stimula, de la
stimulus = b\] ascu]it cu care se îmboldesc vitele.] Substan] care activeaz *recep-torii β-adrenergici.
Izoprenalina [i *dopamina e-xercit o ac]iune b. selectiv\. Adrenalina stimu-leaz atât receptorii
α, cât [i β; dobutamina este β
1
stimulant\, iar salbutamolul [i ritordina
β
2 stimulante. Var.: β-stimulant. Sin.: beta-adrenergic.
BETATERAPIE, s. f. / bêtathérapie, s. f. / beta-ray therapy.
[β = a doua liter a alfabetului grec; gr. therapeia = tratament, de la
therapeuein = a `ngriji.] *Radioterapie în care se utilizeaz radia]iile beta emise de izotopii radioactivi. Sin. par]ial cu
*electronoterapie. V. [i curieterapie.
BETATRON, s. n. / bêtatron, s. m. / betatron.
[β = a doua liter a alfabetului grec; gr. elektron = chihlimbar, corp care se
electrizeaz prin frecare
.] Accelerator de electroni sub ac]iunea unei for]e electromagnetice de induc]ie. Fascicolul de electroni
accelera]i ([i, deci, cu energie mare) poate fi utilizat direct `n terapie (*electronoterapie) sau dup impactul cu o ]int metalic\. ~n
acest caz se produc radia]ii X a cor putere de p rundere depinde de energia electronilor [i de caracteristicile ]intei.
BE}IE, s. f. / ébriété, s. f. / drunkenness, ebriety.
[Lat. bibitus; de la bibere = a bea.] Sin.: ebrietate (v.).
BEZOAR, s. m. / bézoard, s. m. / bezoar.
[Persan padzehr = concre]iune din anumite plante, forma-t `n tubul digestiv al unor
animale, utilizat odi-nioar ca antidot.
] Concre]iune format în stomacul sau în intestinele unor animale (îndeosebi erbivore) [i
uneori la om. În trecut, b. a fost utilizat în medicina popular ca antidot [i i s-au atribuit propriet\]i magice [i valoare de talisman.
Se disting, în func]ie de compozi]ie, mai multe tipuri de b.: tricobezoar (format din fire de p), tricofito-bezoar (p [i fibre
vegetale), fitobezoar (vegetale [i hran).
BIBERON, s. n. / biberon, s. m. / feeding-bottle, feeding-cup.
[Lat. bibere = a bea.] Recipient prev\zut cu o tetin care permite
al\ptarea artificial a sugarului.
BIBLIOTEC| DE GENE / génoteque, s. f. / gene library, gene bank.
[Lat. bibliotheca, din gr. bibliotheke = locul unde se ]in
c]ile, de la
bi-blion = carte, theke = cutie, teac\; genos = neam, urma[, genera]ie, sau gennan = a produce.] Colec-]ie de
fragmente de restric]ie inserate `n vectori de clonare (*plasmide, *bacteriofagi, *cosmide), al c\ror ADN a fost sec]ionat de o
aceea[i enzim de restric]ie pentru a face posibil recombinarea. Vectorii sunt introdu[i `n mediul unei culturi bacteriene, iar
bacteriile transfectate se multiplic formând colonii. Totalitatea coloniilor - respectiv a fragmentelor de restric]ie clonate - formeaz
o a[a-numit b. ~n func]ie de colec]ia de fragmente de restric]ie pe care o con]in, acestea sunt b. ADNc ( care cuprind numai
secven]e nucleotidice ale genelor active transcrip]ional) [i b. genomice.
BIBLOC, s. n. / bibloc, s. m. / biblock, bilateral bundle branch block.
[Lat. bis = de dou ori; fr. bloc, din olandez bloc = trunchi
de copac t\iat
.] Perturbarea conduc]iei în cele dou ramuri ale *fasciculului His (bloc de ramur bilateral). Cu aspect variabil pe
electrocardiogram\, b. evolueaz frecvent spre *bloc atrioventricular complet.
BICARBONAT, s. m. / bicarbonate, s. m. / bicarbonate.
[Lat. bis = de dou ori; carbo, -onis = carbon.] Anion hidrogenocarbonat
(
-
3
HCO
), care împreun cu carbonatul (
-2
3
CO
) reprezint formele ionice ale acidului carbonic. Cei trei compu[i CO
2,
-
3
HCO
[i
-2
3
CO

constituie elementele sistemului *tampon al sângelui. Sistemul tampon CO
2/bicar-bonat este utilizat în culturile de celule de
mamifere
in vitro. B. intervine [i în unele procese metabolice (asimilarea carbonului), ca [i `ntr-o serie de procese enzimatice.
BICATENAR, adj. / bicaténaire, adj. / bicatenary.
[Lat. bis = de dou ori; catenarius = legat `n lan], de la catena = lan].] Despre
o molecul al-c uit din dou lan]uri polimerice legate între ele. Ex.: molecula de ADN.
BICEPS, s. m. / biceps, s. m. / biceps.
[Lat. bis = de dou ori; caput, -itis = cap.] Tip de mu[chi lung, cu una din extremit\]i
terminat prin dou tendoane. V. tab. anat. - mu[chi.
BICIPITAL, adj. / bicipital, -ale, -aux, adj. / bicipi-tal.
[Lat. bis = de dou ori; caput, -itis = cap.] 1) În general, care posed dou
capete, asemenea mu[chilor biceps brahial sau crural. 2) În mod o-bi[nuit, cu referire la mu[chii bicep[i (v. tab. anat. - mu[chi).
BICUSPID, adj. / bicuspide, adj. / bicuspid.
[Lat. bis = de dou ori; cuspis = vârf.] Care prezint dou creste proeminente ascu]ite.
Ex.: dinte b. (premolar), valvula b. a inimii.
BIFID, adj. / bifide, adj. / bifid.
[Lat. bifidus = des-picat `n dou\, de la bis = de dou ori, fidus = t\-iat, despicat.] Care este
despicat în dou în sensul lungimii. Ex.: ureter b., uter b.
BIFOCAL, adj. / bifocal, -e, adj. / bifocal.
[Lat. bis = de dou ori; focus = vatr\, c\min.] Care posed dou *focare. Ex.: lentil b.
2,3-BIFOSFOGLICERAT, s. m. / 2,3-bisphospho-glycerate, s. m. / 2,3-bisphosphoglycerate.
[Lat. bis = de dou ori; gr. phos,
photos
= lumin\; glykeros = îndulcit, de la glykys = dulce.] Ester difosforic al acidului gliceric, care este foarte a-bundent în
eritrocit, cu rol de rezerv de energie. Prin fixarea sa pe hemoglobin mic[oreaz afini-tatea acesteia pentru oxigen. Datorit\

173. 173
acestui rol [i ac]iunii sale de reglare a glicolizei, 2,3-b. ocup o pozi]ie cheie între *glicoliz [i func]ia respiratorie a hematiei. Abrev.
(fr., engl.): 2,3-BPG.
BIFOSFONAT, s. m. / biphosphonate, s. m. / bi-phosphonate.
[Lat. bis = de dou ori; gr. phos, photos = lumin\; phoros = care
poart\, de la
phe-rein = a purta, a transporta.] Sin.: difosfonat (v.).
BIGEMINISM, s. n. / bigéminisme, s. m. ou bigé-minie, s. f. / bigeminy.
[Lat. bigeminus = dedublat, de la bis = de dou ori,
geminus = geam; - ism.] Grupare repetat de dou sistole (dublet), compus dintr-o *sistol normal urmat de o *ex-trasistol
(prematur), mai slab decât sistola care o precede. V. puls bigeminat [i trigeminism.
BIGUANID|, s. f. / biguanide, s. f. / biguanide. Antidiabetic de sintez care, administrat
per os, poten]eaz ac]iunea insulinei f a
cre[te secre-]ia acesteia [i, implicit, f s expun la riscul de hipoglicemie. B. poate determina uneori *acidoz lactic\.
BILAN}, s. n. / bilan, s. m. / balance.
[Ital. bi-lancio = bilan].] În biologie [i medicin\, analiza cantitativ a diferitelor elemente
(minerale, glucide, lipide, proteine, lichide etc.) primite [i cedate de organism, de obicei în cadrul unui proces fiziologic. Ex.: 1)
B.
azotat
, diferen]a dintre azotul ingerat [i cel eliminat prin materii fecale [i urin\. Dac aportul este egal cu eliminarea, organismul se
afl în echilibru azotat. 2)
B. hidric, diferen]a dintre cantitatea de ap ingerat [i cea eliminat\. B. h. devine negativ în deshidratare
prin transpira]ii abundente, diaree, diabet insipid etc. 3)
B. mineral, diferen]a dintre aportul [i eliminarea diferitelor substan]e
minerale necesare organismului. Traduce echilibrul fiziologic sau modifici patologice ale metabolismului mineral. 4)
B. nutritiv,
raportul dintre aportul alimentar [i utilizarea acestuia în organism. Este b. cel mai complex, în care se iau în considerare: valoarea
energetic [i biologi-c a alimentelor ingerate, transformarea digestiv a acestora, consumul metabolic [i eliminarea reziduurilor.
Se apreciaz prin: urmirea curbei ponderale [i a stii de nutri]ie, explorarea *meta-bolismului bazal [i calcularea b. diferitelor
principii alimentare (glucide, lipide, proteine, suri, vitamine, ap). V. [i în continuare.
BILAN} ARTICULAR / bilan articulaire / articular check-up. Aprecierea amplitudinii mi[cilor articulare active [i pasive cu ajutorul
unui *goniome-tru.
BILAN} MUSCULAR / bilan musculaire / muscular check-up, manual muscle test. Evaluarea clinic manual a for]ei unui mu[chi
sau a unui grup de mu[chi dup o cotare mergând de la 0 la 5: 0 - contrac]ie nul\; 1 - contrac]ie perceptibil f\-r nici o mi[care; 2 -
mi[care par]ial la presiunea normal\; 3 - mi[care complet la presiune; 4 - mi[care complet contra unei rezisten]e moderate; 5 -
mi[care complet contra unei rezisten]e pu-ternice. Exist [i alte sisteme de b. m.
BILAN} DE S|N|TATE / bilan de santé / check-up. Examen medical sistematic, efectuat periodic sau ocazional, persoana
examinat aflându-se în stare de s ate aparent\. B. s. cuprinde examenul clinic [i o serie de investiga]ii al cor con-]inut
variaz în func]ie de scop: control periodic efectuat la nivelul popula]iei, al unor grupe de popula]ie expuse (unor factori de origine
profesional\ prezint factori de risc pentru declan[area unor boli, la solicitarea caselor de asiguri, etc. La
noi în ]ar\, denumirea e-chivalent pentru b. s. este
control medical, în diverse formule, care în viitor vor fi, probabil, clarificate.
BILATERAL, adj. / bilatéral, -ale, -aux, adj. / bilateral.
[Lat. bis = de dou ori; lateralis = lateral, de la latus, -eris = latur\.] Care
este situat de ambele p]i, relativ simetrice, ale corpului.
BIL|, s. f. / bile, s. f. / bile, gall.
[Lat. bilis = fiere.] Lichid de secre]ie a hepatocitului, cu viscozitate mare, de culoare variind între
galben auriu [i brun-verzui. Produs continuu, b. este colectat în *vezicula biliar [i deversat în duoden, prin *canalul coledoc,
numai în timpul digestiei. Com-ponen]ii principali ai b. sunt: apa, mucina, *suri-le biliare, *pigmen]ii biliari, *lecitina [i colesterolul.
B. are un pH bazic [i alcalinizeaz lichidul gastric acid ajuns în duoden, creând astfel condi]ii favorabile ac]iunii enzimelor
pancreatice, cora b. le spore[te [i activitatea lipolitic\. De asemenea, b. favorizeaz\, prin ac]iunea surilor biliare, emulsia
gr\similor, cora, devenite solubile, li se facilitea-z absorb]ia. Este indispensabil\ pentru absorb]ia colesterolului [i a vitaminelor
liposolubile (A, D, E, K). B. i se atribuie o ac]iune antiseptic [i bacteriostatic asupra florei microbiene intestinale, precum [i o
ac]iune activatoare asupra motilit\]ii intestinale. Caracteristicile sale variaz `n func]ie de provenien]\: canal coledoc (
b. A),
vezicul biliar\ (
b. B, b. cistic\ sau vezicular\), canale hepatice (b. C sau b. hepatic\).
BILHARZIA / Bilharzia / Bilharzia.
[Theodor Ma-ximilian Bilharz, medic german, 1825-1862.] Sin.: Schistosoma (v.).
BILHARZIOZ|, s. f. / bilharziose, s. f. / bilharzia-sis, bilharziosis.
[Theodor Maximilian Bilharz, medic german care a studiat
aceast boal\, 1825-1862; -
ozã.] Sin.: schistosomiaz (v.).
BILIAR, adj. / biliaire, adj. / biliary.
[Lat. bilis = fiere.] Care este în rela]ie cu *bila. Ex.: canalicule b., pigmen]i b.
BILICULTUR|, s. f. / biliculture, s. f. / gallocul-ture.
[Lat. bilis = fiere; cultura = cultivare.] Îns\-mân]area *bilei recoltate steril,
prin tubaj duodenal, în medii de cultur adecvate în vederea de-pistii unor agen]i patogeni microbieni.
BILIFUSCIN|, s. f. / bilifuscine, s. f. / bilifuscin.
[Lat. bilis = fiere; fuscus = negru, brun; - inã.] Produs secundar de oxidare a
*pigmen]ilor biliari [i a compu[ilor heminici, prezent în materiile fecale [i în urin în caz de icter sau de afectare hepatic\.
BILIGRAFIE, s. f. / biligraphie, s. f. / cholangio-graphy.
[Lat. bilis = fiere; gr. graphein = a scrie.] Sin.: colangiografie (v.).
BILIN|, s. f. / biline, s. f. / bilin.
[Lat. bilis = fiere; - inã.] Pigment tetrapirolic înrudit cu *pigmen]ii biliari.
BILIOS, adj. / bilieux, -euse, adj. / bilious.
[Lat. biliosus = plin de fiere, de la bilis = fiere.] Care este determinat de hipersecre]ia
biliar\.
BILIRUBIN|, s. f. / bilirubine, s. f. / bilirubin.
[Lat. bilis = fiere; ruber, -bra, -brum = ro[u; - inã.] Pigment biliar produs prin
degradarea *he-moglobinei în sistemul reticuloendotelial. Este transportat în sânge sub form insolubil în ap\, legat la
albumin\. Se deosebesc: 1)
B. direct\ sau conjugat\ este o form dozabil direct, ca ur-mare a solubilit\]ii în ap\. Este o
combina]ie a b. cu acidul glucuronic. Conjugarea are loc în ficat, dup care b. conjugat trece normal în bil\. Ea se g\se[te în
cantitate redus în serul normal, 0,1-0,3 mg/dl (1,7-5,1
µmol/l). Cre[terea nivelului san-guin [i prezen]a sa în urin indic existen]a
unei reten]ii biliare, atât extrahepatic (prin obstruc]ia ampulei Vater, a coledocului), cât [i intrahepatic (hepatit\
B. indirect\
sau
liber\ reprezint b. care nu a traversat ficatul prin canalele biliare. Valoarea sa în sânge este între 0,2-0,7 mg/dl (3,4-12
µmol/l) [i cre[te net în icterul hemolitic [i în icterul fiziologic al nou-n\scutului.
BILIRUBINEMIE, s. f. / bilirubinémie, s. f. / biliru-bin(a)emia.
[Lat. bilis = fiere; ruber, -bra, -brum = ro[u; - inã; gr. haima,
-atos
= sânge.] Prezen]a în concentra]ie normal a *bilirubinei în sânge. Termenul este folosit, prin extensie, incorect, pen-tru a
desemna nivelul crescut de bilirubin în sânge. B. se pune în eviden] prin metode care utili-zeaz o *diazoreac]ie. *Bilirubina
direct sau con-jugat\,
hidrosolubil\, d direct reac]ia, pe când *bilirubina indirect sau liber\, liposolubil\, necon-jugat\, nu d
reac]ia decât în prezen]a alcoolului. V. [i tab. const. biochim.
BILIRUBINURIE, s. f. / bilirubinurie, s. f. / biliru-binuria.
[Lat. bilis = fiere; ruber, -bra, -brum = ro[u; - inã; gr. ouron = urin\.]
Prezen]a [i concentra]ia *bilirubinei în urin\, situa]ie patologic ce apare în unele tipuri de ictere prin hepatit sau secundar
obstruc]iei c\ilor biliare. În mod normal, bilirubina este absent în urin\. V. [i pigmen]i biliari.
BILIVERDIN|, s. f. / biliverdine, s. f. / biliverdin.
[Lat. bilis = fiere; viridis = verde; - inã.] *Pigment biliar rezultat în urma oxidii
*bilirubinei. Absent la om, în bil sau în sânge, b. este prezent la p\-si [i la unele mamifere. La om poate apare în ser, urin
sau în con]inutul intestinal, în unele ciroze hepatice [i în icterul prin obstruc]ie.
BILOBECTOMIE, s. f. / bilobectomie, s. f. / bi-lobectomy.
[Lat. bis = de dou ori; gr. lobos = lob; ektome = excizie.] Exereza
chirurgical a doi lobi de la nivelul pl\mânului drept (superior [i mediu, sau mediu [i inferior).
BINAR, adj. / binaire, adj. / binary.
[Lat. binarius = dublu.] 1) Compus din dou unit\]i, din dou elemente; care se divide în câte
dou elemente. Ex.: apa (H
2O) este un compus binar. 2) Numa-re b.: sistem de numare cu baza doi, utilizând doar cifrele 0 [i
1. Serve[te îndeosebi în informatic\.
BINDING PROTEIN / binding protein / binding protein. Angl. utilizat pentru desemnarea unei *proteine de legare. Ex.:
TBG -
thyroxine-binding protein (globulin)
, protein plasmatic de legare a *tiroxinei.

174. 174
BINOCULAR, adj. / binoculaire, adj. / binocular. [Lat. bini = câte doi, pereche; ocularius = referitor la ochi, de la oculus = ochi.]
1) Care se refer la cei doi ochi. Ex.: vedere b. 2) Care este prev\zut cu dou *oculare. Ex.: microscop b.
BIOARTIFICIAL, adj. / bioartificiel, -elle, adj. / bioartificial.
[Gr. bios = via]\; lat. ars, artis = art\; facere = a face.] Despre un
organ protetic cu structur hibrid\: o parte biologic\, alc uit dintr-un ]esut viu (ex.: insulele Langerhans) [i o parte artificial (ex.:
membrana care protejeaz ]esutul amintit împotriva respingerii imunologice [i permite, totodat\, schimburi metabolice între organ
[i organism).
BIOCALORIMETRIE, s. f. / biocalorimétrie, s. f. / biocalorimetry.
[Gr. bios = via]\; lat. calor, -oris = c\ldur\; gr. metron =
m\sur\
.] Utilizarea *calo-rimetriei pentru m\surarea cantit\]ii de c\ldur produs de o fiin] vie.
BIOCAPTOR, s. n. / biocapteur, s. m. / biosen-sor.
[Gr. bios = via]\; lat. captare = a prinde.] Sin.: biosenzor (v.).
BIOCATALIZATOR, s. m. / biocatalyseur, s. m. / biocatalyst.
[Gr. bios = via]\; katalyein = a dizolva, a distruge.] Catalizator
organic cu mare specificitate de ac]iune [i de substrat. În ultima vreme termenul se refer numai la enzime. (În ur-m cu dou
decenii, al uri de enzime erau considerate b. vitaminele, factorii de cre[tere, hormonii).
BIOCENOZ|, s. f. / biocénose, s. f. / biocenose.
[Gr. bios = via]\; koinosis = asociere, reunire.] 1) Ansamblu de organisme vii ce
populeaz [i trans-form un *biotop, având o component determinat\, autoreglabil\. 2) Orice rela]ie între organisme.
BIOCHIMIE, s. f. / biochimie, s. f. / biochemistry.
[Gr. bios = via]\; khemeia = alchimie.] {tiin] de-dicat studiului structurii [i
sintezei substan]elor constitutive ale organismelor vii [i al proceselor chimice care reprezint baza fenomenelor vie]ii, în condi]ii
normale [i patologice.
BIOCIBERNETIC|, s. f. / biocybernétique, s. f. / biocybernetics.
[Gr. bios = via]\; kybernetike = arta de a guverna.] Ramur a
*ciberneticii având ca obiect principiile [i mecanismele concrete ale comenzii, reglii, conservii, prelucrii [i trans-miterii de
informa]ie în sistemele biologice. Cea mai reprezentativ este
neurocibernetica. Are re-la]ii directe cu *bionica.
BIOCOMPATIBIL, adj. / biocompatible, adj. / biocompatible.
[Gr. bios = via]\; lat. compati = a suferi `mpreun cu (cum = cu;
pati = a suferi).] Despre un material organic sau anorganic care, intodus `n organism, nu exercit efecte nocive (to-xice sau de
alt natur) locale sau generale.
BIOCOMPATIBILITATE, s. f. / biocompatibilité, s. f. / biocompatibility.
[Gr. bios = via]\; lat. compati = a suferi `mpreun cu (cum
= cu;
pati = a suferi).] Proprietatea unui material de origine organic sau anorganic de a fi *biocompatibil.
BIODEGRADABIL, adj. / biodégradable, adj. / biodegradable.
[Gr. bios = via]\; lat. degradare = a degrada.] Despre orice
compus organic care, introdus în sol, poate fi descompus prin ac]iunea unor enzime. Prin biodegradare, în cursul erelor biologice,
s-a asigurat ciclul natural al elementelor. Exist îns [i substan]e care nu sunt b., prezentând a[a numita "recalcitran]
molecular\".
BIODISPONIBILITATE, s. f. / biodisponibilité, s. f. / bioavailability.
[Gr. bios = via]\; lat. dispo-nere = a aranja, a orândui.]
Proprietatea unui principiu activ al unui medicament de a fi resorbit în cantitate suficient [i destul de rapid pentru a fi eficient. B.
depinde de: solubilitate, viteza de di-solu]ie a substan]ei active, compozi]ie, starea fizic a *excipientului, forma de administrare a
medicamentului. Sin.: disponibilitate biologic a medicamentelor.
BIODISTRIBUTOR, s. n. / biodistributeur, s. m. / bioartificial distributor.
[Gr. bios = via]\; lat. distributor, -oris = distribuitor, de
la
distribuere = a distribui, a repartiza.] Sistem biologic implan-tat în organism capabil s elibereze o substan] (sau, uneori,
mai multe) al cei deficit afecteaz o func]ie important\. Cantitatea de substan] eliberat [i ritmul de eliberare al acesteia sunt
reglate prin îns\[i efectele moleculei respective în organism. Ex.: b. alc uite din celule
β ale *insu-lelor Langerhans în cultur\,
con]inute în tuburi se-mipermeabile implantate sub piele; aces-te celule sunt capabile s furnizeze organismului *insulin în func]ie
de varia]iile concentra]iei extracelulare de glucoz\.
BIOELECTRICITATE, s. f. / bioélectricité, s. f. / bioelectricity.
[Gr. bios = via]\; elektron = chih-limbar, corp care se electrizeaz
prin frecare
.] Ansamblu de fenomene electrice (diferen]e de po-ten]ial, *depolarizi [i *repolarizi, curen]i ionici) ce înso]esc
fenomenele fiziologice. Celula în repaus (stare sta]ionar\ e de reparti]ie ionic pe cele dou fe]e ale
membranei, cauza *poten]ialului de repaus. În excita]ie, poten-]ialul de membran se inverseaz\. Varia]iile de poten]iale din cursul
activit\]ii unor organe sunt înregistrate, rezultând electrogramele: electrocardiograma, electroencefalograma, electromiogra-ma,
electroretinograma etc. V. bioelectrogenez [i biopoten]ial.
BIOELECTROGENEZ|, s. f. / bioélectrogenèse, s. f. / bioelectrogenesis.
[Gr. bios = via]\; elek-tron = chihlimbar, corp care se
electrizeaz prin frecare;
genesis = producere, de la gennan = a produce.] Denumire de ansamblu a proceselor care se afl la
originea *bioelectricit\]ii. B. rezult ca urmare a fenomenelor de transport ionic pasiv (*canale ionice) [i activ (*pompe ionice). Sin.:
e-lectrogenez\.
BIOELEMENT, s. n. / bioélément, s. m. / bioelement.
[Gr. bios = via]\; lat. elementum = element.] Element constant întâlnit în
sistemele vii. O [i H formeaz peste 10 % din masa materiei vii, iar împreun cu C, N, Ca, S, P, Si, K, Mg, Fe, Na, Cl, Al, Zn peste
90 %. Con]inutul în unele b. ce nu fac parte din moleculele de proteine, glucide, lipide variaz considerabil cu specia.
BIOENERGETIC|, s. f. / bioénergétique, s. f. / bioenergetics.
[Gr. bios = via]\; energein = a fi `n activitate.] Analiza
fenomenelor [i proceselor biologice din punctul de vedere al transformilor de energie [i, în general, din punctul de vedere al
regimului energetic. Domenii de studiu în b.: 1) Fenomenologia [i transformile de energie din biosisteme. 2) Caracterizarea b.
din punctul de vedere al termodinamicii. 3) Efectele diferitelor forme de energie asupra organismelor vii.
BIOENERGIE, s. f. / bioénergie, s. f. / bioenergy.
[Gr. bios = via]\; energeia = for] `n ac]iune.] 1) Energie consumat sau
eliberat în procesele biologice. V. bioenergetic\. 2) Doctrin psihologic elaborat de Wilhelm Reich, medic [i psihanalist austriac,
1897-1957 (mai cunoscut pentru încercarea de sintez marxism-psihanaliz). ~n cadrul acesteia pe baza "energiei somatice" [i
"energiei mentale", sunt formulate diferite conduite terapeutice, mai mult sau mai pu]in validate, utilizând contactul corporal
(
touching), masajul sau eliberarea expresiei emo]ionale. B. reprezint [i o surs preferat de [arlatani.
BIOETIC|, s. f. / bioéthique, s. f. / bioethics.
[Gr. bios = via]\; lat. ethica = moral\, din gr. ethike, de la ethos = moravuri.]
Domeniu interdisciplinar, în evident [i necesar extensie, în cadrul cuia sunt aprofundate (de la reflec]ie la ac]iune) problemele
etice legate de exerci]iul medicinii [i de cercetarea biomedical\. Temele de reflec]ie ale b. sunt îndeosebi experimentul clinic,
procrearea artificial [i *eutanasia, transplantul, manipulile biologice [i genetice etc.
BIOFIZIC|, s. f. / biophysique, s. f. / biophysics.
[Gr. bios = via]\; lat. physica, gr. physike, femininul substantival al adj.
physikos = natural, de la physis = natur\.] {tiin] de frontier\, ramur a biologiei dedicat studiului fenomenelor biologice
utilizând principiile, conceptele, metodele [i tehnicile fizicii. Se abordeaz o serie de aspecte fizice ale fenomenelor vie]ii, ca [i o
serie de principii fizice care condi]ioneaz aceste fenomene. {tiin] puternic dezvoltat `n ]ilor avansate, b. con]ine mai multe
domenii, `ndeosebi b. molecular [i b. celular\. B. medical cuprinde domeniile b. `n rela]ie cu cercetarea fundamental
biomedical [i cu aplica]iile `n medicin\.
BIOGENEZ|, s. f. / biogenèse, s. f. / biogenesis.
[Gr. bios = via]\; genesis = producere, de la gen-nan = a produce.] 1) Teorie
conform ceia orice organism provine dintr-un alt organism similar. 2) Crearea unui organism viu.
BIOINFORMA}IE, s. f. / bioinformation, s. f. / bioinformation.
[Gr. bios = via]\; lat. informa-tio, -onis = schi]\, reprezentare,
informa]ie, de la
informare = a reprezenta.] Informa]ie din sistemele biologice cu rol în reglare, comunica]ie, reflectare,
conservare [i transmitere în spa]iu [i timp. Suportul material al b.: acizi nucleici, hormoni, neuroni etc.
BIOINGINERIE, s. f. / bioingénierie, s. f., ingénie-rierie biologique, génie biologique / bioengine-ering.
[Gr. bios = via]\; lat.
ingenium = spirit, inteligen]\.] Domeniu de frontier cuprinzând ansamblul de tehnici [i de cuno[tin]e utilizate pentru
conceperea [i aplicarea `n practic a unor procedee, dispozitive sau aparate utile `n biologie sau/[i `n diferite domenii ale medicinii.
Se disting numeroase direc]ii ale b.: proiectarea [i perfec-]ionarea aparaturii biomedicale, dezvoltarea diver-selor tipuri de

175. 175
biomateriale, conceperea unor tipuri variate de proteze, b. molecular\, `n cadrul ceia sunt utilizate o serie de achizi]ii din
*biologia molecular\.
BIOLOGIE, s. f. / biologie, s. f. / biology.
[Gr. bios = via]\; logos = [tiin]\.] {tiin] consacrat stu-diului fiin]elor vii, adic al
organismelor caracterizate prin capacitate de reproducere [i de evolu]ie (microorganisme, organisme pluricelulare, popula]ii).
Cercetarea biologic are ca obiective forma, structura [i mecanismele de func]ionare ale fiec\-rui organism [i ale p]ilor sale
componente, ciclul de reproducere, de dezvoltare [i de evolu]ie a diferitelor specii, raporturile acestora cu mediul etc.
BIOLOGIE CELULAR| / biologie cellulaire / cell biology. {tiin]\ `ntemeiat de George Emil Pala-de care a deschis calea studiului
structurii [i func-]ionii celulei la nivel molecular. ~n prezent, b. c. reprezint\ un domeniu extrem de dinamic `n cadrul cuia sunt
integrate datele de *biologie molecular\, biochimie, genetic etc., `n rela]ie cu celula. B. c. constituie baza dezvoltii cunoa[terii
*patologiei celulare.
BIOLOGIE MOLECULAR| / biologie mo léculaire / molecular biology. Domeniu interdisciplinar [i supradisciplinar ("regin a
[tiin]elor") având ca o-biect studiul structurii [i func]iei moleculelor caracteristice structurilor vii, `n special proteinele [i acizii
nucleici. V. [i genetic molecular\. Prin extensie, crearea de noi molecule artificiale, investigarea constitu]iei biochimice [i a
remanierii materialului genetic. B. m. reprezint baza dezvoltii *medicinii moleculare [i, în general, a evolu]iei medicinii
contemporane.
BIOLUMINESCEN}|, s. f. / bioluminescence, s. f. / bioluminescence.
[Gr. bios = via]\; lat. lumen, -inis = lumin\.] Producerea
de lumin de c re unele organisme vii. B. rezult în urma unei reac]ii de *oxidoreducere care cuprinde un sub-strat (*luciferina) [i
o enzim (*luciferaza), în pre-zen]a oxigenului.
BIOMAS|, s. f. / biomasse, s. f. / biomass.
[Gr. bios = via]\; lat. massa = mas\.] 1) Cantitatea de microorganisme con]inute într-
un mediu lichid. 2) Totalitatea organismelor care tr\iesc într-un biosistem.
BIOMATERIAL, s. n. / biomatériau, s. m. / bioma-terial.
[Gr. bios = via]\; lat. materia sau mate-ries = materie, material.]
Denumire general a ori-cei substan]e (material) utilizate pentru producerea (confec]ionarea, fabricarea) de proteze sau de
organe artificiale, implantabile sau nu, ori de materiale utilizate în explori sau în laboratoare de analize. Natura b. este foarte
divers\: metale (aliaje), ceramic\, polimeri, deriva]i de carbon etc. B. trebuie s fie *biocompatibile [i s prezinte o *fiabilitate
adecvat utilizii.
BIOMECANIC|, s. f. / biomécanique, s. f. / bio-mechanics.
[Gr. bios = via]\; lat. mechanicus, din gr. mekhanikos,
mekhanike, de la mekhane = ma[in\.] Domeniu al biofizicii `n cadrul cuia sunt aplicate principii [i legi ale mecanicii `n studiul
biosistemelor, `ndeosebi ale acelora care execut mi[ci coordonate. ~n medicin\, studiile [i aplica]iile b. prezint interes
`ndeosebi `n cazul a-paratului locomotor [i, `mpreun cu *hemoreolo-gia, `n cazul sistemului vascular.
BIOMEDICIN|, s. f. / biomédecine, s. f. / biomedicine.
[Gr. bios = via]\; lat. medicina = medici-n\.] Punct de confluen]
interdisciplinar a *ciber-neticii, *biofizicii, *biochimiei, *biologiei moleculare, *biologiei celulare etc. Din aceast confluen] rezult
progresele fundamentale ale medicinii contemporane.
BIOMETRIE, s. f. / biométrie, s. f. / biometrics, biometry.
[Gr. bios = via]\; metron = m\sur\.] Ramur a biologiei în care se
utilizeaz metodele statistice, calculul probabilit\]ilor [i principiile analizei matematice pentru studiul fiin]elor vii. Se poa-te aplica la
diferite nivele de organizare a materiei vii:
b. nucleului (cariometria), b. celulelor (citome-tria), b. ]esuturilor (histometria), b.
organelor
(vis-cerometrie, osteometrie) [i a p]ilor corpului (somatometrie).
BIOMICROSCOP, s. n. / biomicroscope, s. m. / biomicroscope.
[Gr. bios = via]\; mikros = mic; skopos = observator, de la
skopein = a vedea, a examina.] Microscop binocular cuplat la un dispozitiv special care permite iluminarea intens [i focalizat a
unei suprafe]e reduse. Se ob]ine astfel o veritabil "sec]iune optic\” a ochiului, îndeosebi pentru segmentul anterior.
BIONIC|, s. f. / bionique, s. f. / bionics.
[De la biologie + electronicã , din gr. bios = via]\; logos = [tiin]\; elektron =
chihlimbar, corp care se elec-trizeaz prin frecare
.] Domeniu interdisciplinar cu caracter aplicativ având ca scop modelarea unor
structuri [i/sau func]ii ale unor biosisteme animale pentru crearea unor dispozitive utile `n [tiin] [i tehnic\. Sunt modelate acele
structuri sau func]ii care s-au perfec]ionat datorit adaptii unor animale la mediul biologic. De ex., "copierea" unor organe
senzoriale `n *robotic\.
BIOPOLIMERI, s. m. pl. / biopolymères, s. m. pl. / biopolymers.
[Gr. bios = via]\; polys = mul]i; meros = parte.] *Polimeri forma]i
în organismele vii. Ex.: polipeptidele, alc uite din aminoacizi (monomeri).
BIOPOTEN}IAL, s. n. / biopotentiel, s. m. / bio-potential.
[Gr. bios = via]\; lat. medieval poten-tialis, de la potens, -ntis =
puternic [i
posse = a putea.] Poten]ial electric care se produce `n struc-turile vii datorit proceselor de *bioelectrogenez\. ~n
principiu, b. sunt asociate proceselor vie]ii, iar dispari]ia b. semnific `ncetarea acestor procese. De ex., dispari]ia biopoten]ialelor
creierului este unul din criteriile mor]ii cerebrale. La organismele vii, `n func]ie de semnifica]ia biologic\, se disting trei categorii de
b.: 1)
b. care determin comportamentul [i reac]iile vitale, la pe[tii electrici (torpila electric\ b. de la nivelul ]esuturilor excitabile
(sistem nervos, mu[chi), care au rol determinant `n func]iile structurilor respective; 3) b. ca simpli subprodu[i de metabolism, de
obicei f semnifica]ie biologic major\, `n cazul structurilor neexci-tabile. V. poten]ial de repaus, poten]ial de ac]iune,
bioelectricitate [i bioelectrogenez\.
BIOPROTEZ|, s. f. / bioprothèse, s. f. / biopros-thesis.
[Gr. bios = via]\; prosthesis = ad\ugare, de la pro = înainte, thesis =
punere [i
tithenai = a plasa, a pune; confundat cu prothesis = propozi-]ie.] Tip de *protez valvular destinat înlocuirii valvulelor
aortice sau atrioventriculare. Este alc\-tuit din valvule aortice de porc sau din pericard bovin tratate chimic pentru asigurarea
suple]ei, rezisten]ei [i pentru suprimarea caracteristicilor antigenice. B. este fixat pe un inel metalic, acoperit cu material plastic.
Sin.: heterogref valvular\.
BIOPSIE, s. f. / biopsie, s. f. / biopsy.
[Gr. bios = via]\; opsis = vedere, aspect.] 1) Prelevarea in vi-vo a unui fragment de ]esut
(normal sau patologic) sau a unui organ în scopul efectuii unui e-xamen histologic (anatomopatologic), histochimic (biochimic),
imunologic (punerea în eviden] a u-nor antigeni), genetic sau microbiologic. În func]ie de procedeul utilizat pentru recoltare, în
practic se disting: a)
b. prin aspira]ie a secre]iilor fiziologice sau patologice; b) b. prin punc]ie, efectuat cu un *trocar special, cu
ajutorul cuia se recolteaz un fragment de ]esut sau de organ situate în profunzime; c)
b. de suprafa]\, sau *frotiul, efectuat prin
r\zuirea (gratajul) unei mucoase sau componentelor superficiale ale pielii; d)
b. pe cale endo-scopic\; e) b. prin exerez a unui
ganglion sau a unei tumori mici; f)
b. din cursul unei interven]ii chirurgicale destinat\, de obicei, unui examen *extemporaneu, care
poate orienta actul chirurgical. B. aduce, de regul\, un grad de certitudine `n diagnostic. 2) Însu[i materialul prelevat.
BIOPTERIN|, s. f. / bioptérine, s. f. / biopterin. Compus din clasa *pterinelor. Tetrahidrobiopteri-na (BH4) este *cofactor al
fenilalanin-hidroxilazei, tirozin-hidroxilazei [i triptofan-hidroxilazei. Deficitul de b. determin o form particular de hiper-
fenilalaninemie, al cei tratament necesit un regim restrictiv în *fenilalanin\, ca [i administrarea de *serotonin [i de *dopamin\.
BIORITM, s. n. / biorythme, s. m. / biorhythm.
[Gr. bios = via]\; lat. rhythmus, gr. rhythmos = ritm.] Varia]ie periodic a
proceselor [i fenomenelor biologice. B. pot fi sezoniere, lunare (ex.: ciclul menstrual), de zi [i noapte (circadiene) etc. Dup
origine, b. pot fi endogene sau exogene. Tulburile b. se afl în rela]ie cu o serie de sti patologice. Sin.: ritm biologic. V.
cronobiologie, cronofarmacologie, circadian [i sincronizator.
BIORITMOLOGIE, s. f. / biorythmologie, s. f. / biorhythmology.
[Gr. bios = via]\; lat. rhyth-mus, gr. rhythmos = ritm; gr. logos
= [tiin]\
.] Studiul [tiin]ific al *bioritmurilor.
BIOSENZOR, s. m. / biocapteur, s. m. / biosen-sor.
[Gr. bios = via]\; lat. sensorium = organ de sim], de la sentere = a sim]i.]
Sistem de detec]ie [i m\surare alc uit dintr-o structur vie (biorecep-tor) asociat\ cu o component electronic (trans-ductor). Ca
bioreceptor pot fi folosite enzime, organite celulare, celule `ntregi, antibiotice etc., care sunt imobilizate pe un suport. ~n principiu,
`ntre agentul imobilizat (ex. o enzim\ glucoza) se produce o reac]ie `n urma ceia rezult un produs

176. 176
care poate fi transformat `n semnal electronic de c re transductor. Utilizarea b. `n diagnostic se extinde considerabil, deoarece
ace[tia permit o analiz rapid\, cu sensibilitate [i specificitate acceptabile, pentru numeroase molecule biologic active endogene
sau exogene. Unii b. pot fi ata[a]i organismului, permi]ând ur-mirea continu a concentra]iei unor molecule `n sânge, de ex. a
glucozei. Sin.: biocaptor. V. [i pancreas artificial.
BIOSFER|, s. f. / biosphère, s. f. / biosphere.
[Gr. bios = via]\; lat. sphaera, gr. sphaira = sfer\.] Ansamblul zonelor P\mântului
la nivelul c\-rora este prezent via]a animal sau/[i vegetal\. B. se compune din partea inferioar a atmos-ferei, a oceanelor,
partea superficial [i un strat al scoar]ei terestre cu grosimea de cel pu]in 2 kilometri (la aceast adâncime pot tr\i unele bacterii,
`ndeosebi `n rela]ie cu z\c\mintele de petrol). Reprezentând mediul capabil s ad\posteasc\ via]a, b. este un *ecosistem supus
unor modifici naturale constante care se produc `n perioade de timp foarte `ndelungate.
BIOSINTEZ|, s. f. / biosynthèse, s. f. / biosyn-thesis.
[Gr. bios = via]\; synthesis = ac]iunea de a pune laolalt\, compunere, de la
syn = împreun\, thesis = punere [i tithenai = a plasa, a pune.] Sin-tez a unei substan]e naturale de c re celula vie. C\ile sunt
deosebite de cele folosite de chimia organic în laborator. *Bioingineria încearc utilizarea modalit\]ilor biosintezei în sintezele
organice.
BIOSISTEM, s. n. / biosystème, s. m. / biosys-tem.
[Gr. bios = via]\; systema, -atos = ansamblu, de la syn = împreun\, istemai
= a a[eza
.] Sis-tem biologic: un ansamblu de structuri (molecule, celule, ]esuturi, organe) sau fenomene în interac-]iune. Rezultatul
interac]iunii înseamn func]ii sau caracteristici noi.
BIOSMOZ|, s. f. / biosmose, s. f. / biosmosis.
[Gr. bios = via]\; osmos = impuls, `mpingere; - ozã.] Denumire pentru fenomenul
de *osmoz care are loc la nivelul membranelor biologice se-mipermeabile.
BIOSTATISTIC|, s. f. / bistatistique, s. f. / bio-statistics.
[Gr. bios = via]\; germ. Statistik (termen creat `n sec. XVIII), din lat.
collegium sta-tisticum, de la status = stare.] *Statistica aplicat la studiul [i interpretarea structurilor [i fenomenelor
caracteristice vie]ii.
BIOSTIMULATOR, adj., s. n. / biostimulant, -e, adj., s. m. / biostimulant.
[Gr. bios = via]\; lat. stimulare = a îmboldi, a stimula,
de la
stimulus = b\] ascu]it cu care se îmboldesc vitele.] (Substan-]\ ic vitalitatea unui sistem viu, îi
me[te rezisten]a la factori nocivi sau îi favorizeaz vindecarea.
BIOTAXIE, s. f. / biotaxie, s. f. / biotaxis.
[Gr. bios = via]\; taxis = ordonare, aranjare, de la tattein = a ordona, a aranja.] Sin.:
taxonomie (v.).
BIOTEHNOLOGIE, s. f. / biotechnologie, s. f. / biotechnology.
[Gr. bios = via]\; tekhne = art manual\, meserie; logos = [tiin]\.]
Denumire generic pentru tehnologiile `n care se utilizeaz diferite sisteme biologice: organisme `ntregi, celule izolate (*eucariote
sau *procariote) sau componentele moleculare ale acestora. Exist b. ancestrale bazate pe fermenta]ie (producerea vinului [i a
berii, a pâinii sau a derivatelor din lapte). Recent, o serie de tehnici de fermenta]ie au permis fabricarea antibioticelor [i a altor
metaboli]i celulari utiliza]i `n farmacologie sau `n alimenta]ie. A-cestor b. clasice, dup 1980 li s-au ad\ugat cele de manipulare a
materialului genetic, cu numeroase aplica]ii `n [tiin] [i `n industrie, inclusiv `n ameliorarea unor specii de plante sau animale. Ex.:
producerea unor proteine sau a *anticorpilor monoclonali.
BIOTERAPIE, s. f. / biothérapie, s. f. / biothera-py.
[Gr. bios = via]\; therapeia = tratament, de la therapeuein = a `ngriji.]
Metod de terapie ne-conven]ional (cu numeroase direc]ii [i tendin]e) prin care se sus]ine utilizarea exclusiv a sub-stan]elor
biologice, îndeosebi fermen]i lactici [i le-vuri, sau a unor produse organice (suc gastric, bil etc.). Practican]ii b. se opun
terapeuticii [tiin-]ifice, care este considerat agresiv [i concentrat exclusiv asupra bolii, sus]inând necesitatea tratii individului
în totalitate, în func]ie de temperamentul [i comportamentul s\u.
BIOTEST, s. n. / biotest, s. m. / biotest.
[Gr. bios = via]\; engl. test = examen, prob\, din fr. veche test = vas de p\mânt utilizat de
alchimi[ti, de la lat.
testum = capac de lut ars.] Test care utilizea-z ca reactiv un sistem viu. Se denume[te astfel, determinarea
cantitativ a unor substan]e biologic active direct `n organismul viu. În acest mod au fost dozate [i standardizate vitaminele [i
hormonii. Dup un b. se stabilesc unit\]i biologice, denumite, de obicei, dup numele speciei utilizate (unitate - [oarece, - [obolan,
- iepure etc.).
BIOTIN|, s. f. / biotine, s. f. / biotin. Sin.: vitamin B
8 (v.).
BIOTIP, s. n. / biotype, s. m. / biotype.
[Gr. bios = via]\; typos = tip, model, marc\.] Termen folosit pentru desemnarea unei
popula]ii, a unui grup de subiec]i care posed acela[i patrimoniu ereditar homozigot. De regul\, omogenitatea genetic rezult în
urma unor încruci[i *consanguine. Termenul desemneaz\, de asemenea, un grup de indivizi omogen printr-un anumit num de
caracteristici anatomofunc]ionale. V. [i biotipologie.
BIOTIPARE, s. f. / biotypie, s. f. / biotyping.
[Gr. bios = via]\; typos = tip, model, marc\.] Studiul caracteristicilor biochimice
variabile ale unei su[e bacteriene, comparativ cu ale speciei din care face parte. B. serve[te îndeosebi în studiile epide-miologice.
BIOTIPOLOGIE, s. f. / biotypologie, s. f. / bioty-pology.
[Gr. bios = via]\; typos = tip, model, marc\; logos = [tiin]\.] {tiin]\
destinat studiului rela]iilor posibile între structura corpului [i comportamentul psihologic. Indivizii sunt clasifica]i pe baza corelii
caracteristicilor morfofiziologice care, dac ini]ial erau ob]inute prin *biometrie, în prezent s-au diversificat datorit recursului la
date oferite de endocrinologie, neuro[tiin]e, hematologie, criminologie etc. Dup o serie de clasifici anterioare, dintre care cea a
lui Kretschmer este cea mai cunoscut\, Sheldon a descris trei tipuri morfologice principale: *endomorf, *ectomorf, [i *mezomorf.
Fiecui tip morfologic îi corespunde un ansamblu de tr\s uri psihologice fundamentale, denumite *viscerotonie, *cerebrotonie [i
*so-matotonie. În realitate, tipurile pure se g\sesc rar, majoritatea subiec]ilor având caracteristici compu-se din cele trei
temperamente. Exist cerceti asupra rela]iei între tipurile psihologice [i predis-pozi]ia la diferite boli.
BIOTONUS, s. n. / biotonus, s. m. / biotonus, biotonicity.
[Gr. bios = via]\; tonos = tensiune.] Raport între asimila]ie (A) [i
dezasimila]ie (D). ~n mod normal `n perioada de cre[tere, A > D, deci b. este supraunitar. În distrofie [i `n malnutri]ie, A:D < 1.
BIOTOP, s. n. / biotope, s. m. / biotope.
[Gr. bios = via]\; topos = loc.] Mediu geografic în care tr\-ie[te, în condi]ii omogene, un
grup relativ specific de plante [i animale constituind o *biocenoz\.
BIOTRANSFORMARE, s. f. / biotransformation, s. f. / biotransformation.
[Gr. bios = via]\; lat. transformatio, -onis, de la
transformare = a transforma (trans = peste, dincolo de; formare = a da o form\.] Modificile suferite de substan]ele str\ine
introduse în organism, îndeosebi de medicamente.
BIOVULAR, adj. / biovulaire, adj. / biovular.
[Lat. bis = de dou ori; lat. [tiin]ific ovulum = ou mic, de la ovum = ou.] Sin.:
dizigot (v.).
BIOXID, s. n. / bioxyde, s. m. / bioxide.
[Lat. bis = de dou ori; gr. oxys = acru, oxigen.] Orice oxid care con]ine doi atomi de oxigen
per molecul\. Chimi[tii consider mai corect termenul sin. dio-xid.
B. de carbon sau anhidrida cabonic este un gaz incolor, inodor,
solubil în ap\. În stare solid este util în conservarea [i transportul alimentelor. Rol important în fiziologia respiratorie (schimburi
respiratorii) [i sanguine (men]inerea echilibrului a-cidobazic).
BIOXID DE CARBON / bioxyde de carbon / carbon dioxyde. Sin.: anhidrid carbonic (v. bioxid).
BIPED, adj. / bipède, adj. / biped.
[Lat. bipes, -edis = care are dou picioare, de la bis = de dou ori, pes, pedis = picior.] Care
posed dou membre inferioare, dou picioare.
BIPOLAR, adj. / bipolaire, adj. / bipolar.
[Lat. bis = de dou ori; polus = pol.] Care posed doi poli. Ex.: deriva]ie b. (în
electrocardiografie).
BIREFRINGEN}|, s. f. / biréfringence, s. f. / double refringency.
[Lat. bis = de dou ori; re-fringens, de la refringere = a
r\sfrânge
.] Fenomenul de dedublare a unui fascicul de lumin\, în-tr-un fascicul ordinar [i altul extraordinar, la re-frac]ia într-un
mediu *anizotrop. Fasciculul extraordinar este alc uit din *lumin polarizat\, ale c\-rei oscila]ii se propag într-un singur plan. B.
se mai nume[te [i dubl refrac]ie.

177. 177
BISALBUMINEMIE, s. f. / bisalbuminémie, s. f. / bisalbumin(a)emia. [Lat. bis = de dou ori; albumen, -inis = albu[ de ou, de la
albus = alb; - inã; gr. haima, -atos = sânge.] Dedublarea albuminelor, pus în eviden] la *electroforeza pro-teinelor serice. B.
poate fi consecin]a unei muta]ii genetice congenitale sau induse de *betalactami-ne administrate în doze mari, ca [i a unui
pseudo-chist pancreatic.
BISEXUALITATE, s. f. / bisexualité, s. f. / bisexu-ality.
[Lat. bis = de dou ori; sexualis = referitor la sex, de la sexus = sex.] 1)
Starea unui organism care prezint caracteristicile celor dou sexe, a-dic este bisexuat. V. hermafrodit. 2) Între]inerea de rela]ii
sexuale cu indivizi din ambele sexe. Pe lâng b. biologic sus]inut de F. Fliess, S. Freud a postulat existen]a la om a unei b.
psihologice fundamentale, alegerea obiectului sexual definitiv intervenind doar odat cu evolu]ia *pubert\]ii. De-scoperirea *sexului
genetic infirm postulatul freu-dian.
BISINOZ|, s. f. / byssinose, byssinosis, s. f. / byssinosis.
[Gr. byssos = bumbac; -ozã.] Boal pulmonar profesional cronic a
aparatului respirator, probabil de natur alergic\, determinat de inhalarea pulberilor de bumbac `n cursul prelucr\-rii industriale a
acestuia.
BISMUT, s. n. / bismuth, s. m. / bismuth.
[Lat. alchimi[tilor bisemutum, din germ. Wismuth, cuvânt din Erzgebirge (Saxonia),
unde acest metal a fost prima oar exploatat
.] Elementul chimic nr. 83, simbol Bi, cu greutatea atomic 208,980 [i densitatea 9,8
g/cm
3
. Se g\se[te în natur în stare pur\, dar îndeosebi sub form de sulfur (bis-mutin\ te extras. O serie de suri
insolubile de b. sunt utilizate în terapeutic în calitate de gastroprotectoare [i de antiseptice cutanate.
BISTRAT FOSFOLIPIDIC / bicouche phospholi-pidique / phospholipid bilayer.
[Lat. bis = de dou ori; stratum = a[ternut, de la
sternere = a a[terne; gr. phos, photos = lumin\; lipos = gr\-sime.] Organizare lamelar a *fosfolipidelor (de tip *cristal lichid),
care se dispun (datorit caracterului *amfipatic) cu cozile *hidrofobe ale acizilor gra[i c re interiorul bistratului, iar cu capetele po-
lare hidrofile spre exteriorul bistratului. B. f. reprezint structura de baz (matricea) membranelor celulare, iar la nivelul s\u se afl
inserate proteinele integrale ale membranei cu func]ii de trans-port (*canale ionice, proteine transportoare de *di-fuziune facilitat\,
*pompe ionice) sau de transmitere a informa]iei la nivel celular (*receptori de membran\ i
membran celular\, mozaic fluid.
BISTURIU, s. n. / bistouri, s. m. / surgery knife, bistoury.
[Fr. bistouri, din lat. bastoria = b\].] Instrument chirurgical destinat
practicii inciziilor, având forma unui cu]it de dimensiuni mici, a cui lam poate fi fix\, mobil sau repliabil în mâner.
B. electric
permite sec]ionarea ]esuturilor [i coagularea prin cauterizarea capilarelor datorit pre-zen]ei unor curen]i de înalt frecven] [i
tensiune mic\.
BIVALENT, adj., s. m. / bivalent, -e, adj., s. m. / bivalent.
[Lat. bis = de dou ori; valens, -ntis = tare, viguros, de la valere = a
valora
.] 1) Care are valen]a 2, care se poate combina cu doi atomi de hidrogen. 2) Structur format din doi *cromozomi omologi
împerechea]i care con]in patru *cromati-de, dar numai doi *centromeri. B. se formeaz în *profaza primei diviziuni a *meiozei [i
persist pâ-n la debutul *anafazei.
BIVITELIN, adj. / bivitellin, -e, adj. / bivitelline.
[Lat. bis = de dou ori; vitellum = g\lbenu[ de ou.] Sin.: dizigot (v.).
BIZOU, s. f. / biseau, s. m. / -.
[Fr. biseau, din lat. bis = de dou ori.] Vârf al unui ac de injec]ie sau de punc]ie, care este sec]ionat
oblic.
BLAST, s. n. / blaste, s. m. / blast.
[Gr. blastos = germen.] Termen folosit ca sufix, desemnând o ce-lul tân\, precursoare din
liniile sanguine (*mie-loblast, *eritroblast, *megacarioblast). Este utilizat [i ca atare (incorect) ca sin. pentru celulele leuce-mice.
BLASTEM, s. n. / blastème, s. m. / blastema.
[Gr. blastema = mugure.] Aglomerare de celule mezo-blastice nediferen]iate, care
dau na[tere unui organ sau unei p\r]i din organism. Ex.: b. unui membru, b. metanefrotic.
BLASTOCEL, s. n. / blastocèle, s. m. / blasto-c(o)ele.
[Gr. blastos = germen; koilos = cavitate.] Cavitatea de segmenta]ie a
*blastulei.
BLASTOCIST, s. n. / blastocyste, s. m. / blasto-cyst.
[Gr. blastos = germen; kystis = sac, vezic\.] Etap din dezvoltarea
embrionar a mamiferelor care corespunde sfâr[itului segmentii oului. În acest stadiu, embrionul are forma unei sfere delimitate
de un perete sub]ire (*trofoblast) [i colonizat la unul din polii s\i de un grup de celule (*buton embrionar) care vor forma ulterior
diversele p]i ale embrionului. B. este acoperit de o lam fin superficial (*blastoderm). La om b. se formeaz relativ rapid, în
ziua a [asea de la *ovo-implanta]ie. În acest stadiu se pot injecta la [oare-ce diferite celule embrionare nediferen]iate pentru
ob]inerea de *himere.
BLASTODERM, s. n. / blastoderme, s. m. / blas-toderm.
[Gr. blastos = germen; derma, -atos = piele.] Membrana primitiv a
embrionului.
BLASTOGENEZ|, s. f. / blastogenèse, s. f. / blastogenesis.
[Gr. blastos = germen; genesis = producere, de la gennan = a
produce
.] 1) Primele stadii de dezvoltare ale embrionului, care dau na[tere *blastocistului. 2) Reproducerea prin înmugurire.
BLASTOM, s. n. / blastome, s. m. / blastoma.
[Gr. blastos = germen; -oma.] 1) *Neoplasm embrionar. 2) Sufix prin care se
marcheaz caracterul embrionar al unui neoplasm. Ex.: *limfoblas-tom, *nefroblastom.
BLASTOMER, s. n. / blastomère, s. m. / blasto-mere.
[Gr. blastos = germen; meros = parte.] Ce-lul provenind din primele
diviziuni ale oului fecundat.
BLASTOMICOZ|, s. f. / blastomycose, s. f. / blastomycosis.
[Gr. blastos = germen; mykes, myketos = ciuperc\; - ozã.] Termen
generic pentru micozele determinate de ciuperci din genul
Blastomyces, de origine tropical\. Formele cele mai frecvente sunt: 1)
B. cheloidian\,,sin. boal Jorge Lôbo (v.). 2) B. nord-american\, cu poart de intrare pulmonar\, sin. boal Gilchrist (v.) 3) B. sud-
american\
, caracterizat prin ulcera]ii ale pielii [i ale mucoaselor labiale, cu afectare ganglionar\, iar în forma generalizat\, cu
extindere la întreg tractusul digestiv; sin.: boal Lutz-Splendore-Almeida, paracoccidioidoz\.
BLASTOMYCES / Blastomyces / Blastomyces.
[Gr. blastos = germen; mykes, myketos = ciu-perc\.] Gen de ciuperci
microscopice apar]inând clasei
Adelomycetes. Speciile B. dermatitidis [i B. brasiliensis determin *blastomicozele nord- [i sud-
american\.
BLASTUL|, s. f. / blastula, s. f. / blastula.
[Gr. blastos = germen; - ulã.] Stadiu de dezvoltare em-brionar care se situeaz între
*morul [i *gastru-l\. B. se caracterizeaz prin formarea unui *blas-tocel.
BLEFARIT|, s. f. / blépharite, s. f. / blepharitis.
[Gr. blepharon = pleoap\; -itã.] Inflama]ie acut sau cronic a marginii pleoapelor.
BLEFAROCHALASIS, s. n. / blépharochalasis, s. m. / blepharochalasis.
[Gr. blepharon = pleoa-p\; khalasis = relaxare.]
Relaxare a ]esutului sub-cutanat al pleoapei superioare: pielea devine sub-]ire, flasc [i ridat\, luând o tent ro[ietic\. Afec-]iunea
poate fi ereditar\.
BLEFAROCONJUNCTIVIT|, s. f. / blépharo-con-jonctivite, s. f. / blepharo-conjunctivitis.
[Gr. blepharon = pleoap\; lat.
coniunctivus = care leag\, care une[te, de la coniungere = a lega `m-preun\, a uni (cum = cu; iungere = a `njuga); -itã.]
Inflama]ia concomitent a pleoapelor [i a *conjunctivei.
BLEFAROFIMOZ|, s. f. / blépharophimosis, s. m. / blepharophimosis.
[Gr. blepharon = pleoa-p\; phimosis = strâmtare,
`ngustare, de la
phi-moun = a strânge cu putere.] Retrac]ie mai mult sau mai pu]in marcat a fantei palpebrale, determinat de o
cicatrice sau în raport cu îmb râni-rea.
BLEFAROPLAST, s. n. / blépharoplaste, s. m. / blepharoplast.
[Gr. blepharon = pleoap\; plas-tos = modelat, de la plassein = a
forma, a modela
.] Sin.: corpuscul bazal (v.).
BLEFAROPLASTIE, s. f. / blépharoplastie, s. f. / blepharoplasty.
[Gr. blepharon = pleoap\; plas-tos = modelat, de la plassein =
a forma, a modela
.] Opera]ie realizat `n scopul corectii malfor-ma]iilor sau a pierderilor de substan] la nivelul unei pleoape. Sin.:
tarsoplastie.

178. 178
BLEFAROPTOZ|, s. f. / blépharoptose, s. f. / blepharoptosis. [Gr. blepharon = pleoap\; pto-sis = c\dere.] C\derea (coborârea)
pleoapei supe-rioare, determinat de paralizia mu[chiului ridi-c or al pleoapei superioare. Survine în leziunile nervului oculomotor
comun.
BLEFAROSPASM, s. n. / blépharospasme, s. m. / blepharospasm.
[Gr. blepharon = pleoap\; spasmos = contrac]ie.] Contrac]ie
muscular a-normal\, cu caracter *tonic sau *clonic, involunta-r\, de durat foarte variabil a mu[chiului orbicular al pleoapelor. B.
poate fi în rela]ie cu o irita]ie ocular sau cu o leziune central\, îndeosebi me-zencefalic (b. postencefalitic). De asemenea, b.
poate constitui primul semn al unui *hemispasm facial.
BLEFAROTIC, s. n. / blépharotic, s. m. / blepha-ron tic.
[Gr. blepharon = pleoap\; fr. tic, origine onomatopeic\.] *Tic convulsiv al
pleoapelor. B. poate fi izolat, bilateral [i simetric, `nso]it de mi[ci ale globului ocular sau de alte ticuri.
BLENORAGIE, s. f. / blennorragie, s. f. / gono-coccal urethritis, gonorrh(o)ea.
[Gr. blennos = mucus; rhegnynai = a ]â[ni, a
izbucni
.] Infec]ie care se transmite în timpul raporturilor sexuale [i care este cauzat de *gonococ ( Neisseria gonor-rheae). B. se
manifest la bbat prin *uretrit\, iar la femeie prin *vaginit\, *cervicit [i *metrit\, înso-]ite de o scurgere purulent\. Netratat\, b.
poate deveni cronic sau, pe termen lung, se poate complica cu afectarea diverselor viscere, ca o consecin] a difuziunii
gonococului în întreg organismul. Sin.: gonoree.
BLESTEMUL ONDINEI / malédiction d'Ondine / Ondine's curse.
[Ondine, nimf care, pentru a-[i pedepsi so]ul muritor, i-a luat
posibilitatea de a respira automat, astfel `ncât acesta a murit când a adormit
.] Sin.: sindrom Ondine (v.).
BLINDAJ, s. n. / blindage, s. m. / schield.
[Fr. blindage, din germ. blenden = a orbi.] Dispozitiv de protec]ie alc uit din materiale
absorbante ale radia]iilor, destinat s reduc doza emis de un generator de radia]ii X sau de o surs radioactiv pân la doza
permis\.
BLOC, s. n. / bloc, s. m. / block.
[Fr. bloc, din olandez bloc = trunchi de copac t\iat.] 1) Ob-struc]ie sau întrerupere a circula]iei
într-un vas. 2) Întreruperea conductibilit\]ii neuromusculare. 3) Termen generic pentru anestezia regional\. 4) Fragment de ]esut
inclus în celoidin sau parafin în vederea ob]inerii de sec]iuni pentru examenul histologic. 5) Mas de material în stomatologie.
BLOC ALVEOLOCAPILAR / bloc alvéolocap il-laire / alveolar capillary block. Tulburare a difuziunii oxigenului din aer la nivelul
peretelui alveolelor pulmonare [i al capilarelor. Este consecin]a îngro[ii pere]ilor alveolari.
BLOC DE ARBORIZA}IE / bloc d’ arborisation / arborization block. În electrocardiografie, întreru-perea conducerii nervoase
intraventriculare prin leziune întins a re]elei subendocardiace Purkinje (ramifica]ie a fasciculului His).
BLOC ATRIOVENTRICULAR / bloc auriculoven-triculaire / atrioventricular block. ~ntârziere sau oprire a propagii influxului electric
`ntre atriu [i fasciculul His, cu caracter intermitent sau permanent. Se disting trei grade, primele dou fiind b. a. incomplete: 1)
B. a.
gr. I
, cu alungirea segmentului PR peste 0,20 s; 2) B. a. gr. II, `n care unele impulsuri atriale nu sunt conduse la ventricule, ca
urmare, unele unde P nu sunt urmate de complexe QRS. Electrocardiografic se disting patru tipuri de b. a. gr. II: tip I (Möbitz I) cu
perioade Luciani-Wenckebach, adic o alungire progresiv a segmentului PR, pân când unda P nu mai este urmat de complexul
QRS, iar `n continuare ciclul se reia; tip II (Möbitz II) cu segmentul PR alungit constant, doar intermitent (nesistematizat) o und P
nefiind urmat de un complex QRS; tip III (Mö-bitz III) cu o rela]ie fix 2:1, adic o und P urmat de un complex QRS, iar
urm oarea, neurmat de complex QRS (conducere `ntrerupt\ IV, a-vansat, `n care 2, 3 sau 4 unde P nu sunt urmate de
complexe QRS, dup care o und P este urmat de complex QRS; blocajul poate fi fix de 3:1, 4:1 sau neregulat. 3)
B. a. gr. III
este denumit [i b. a. complet, deoarece transmiterea de la nivelul a-triilor spre ventricule este `ntrerupt total. Electro-cardiografic
se constat disociere atrioventricular prin bloc, adic cele dou activit\]i bioelectrice ale atriilor [i ventriculelor se desf\[oar
independent, dar simultan, f s se influen]eze reciproc. Succesiunea undelor P atest persisten]a automatismului sinusal.
Ritmul ventricular depinde de centrul de automatism: 50 b \i/min dac acesta este situat deasupra fasciculului His, 30 b \i/min
(puls lent) când se afl sub bifurca]ia fasciculului His. Abrev.: BAV.
BLOC CARDIAC / bloc cardiaque / heart block. ~ncetinirea (b. incomplet) sau `ntreruperea (b. complet) propagii poten]ialelor
electrice ale inimii. Tulburile de conducere pot fi localizate: 1) la jonc]iunea sinoatrial (v. bloc sinoatrial); 2) `ntre cele dou atrii
(b. interatrial prin leziuni ale fasciculului Bachmann); 3) `ntre atrii [i ventricule (v. bloc atrioventricular); 4) la nivelul ramurii drepte
sau stângi a fasciculului His (v. bloc de ramur\ b. de arboriza]ie, b. reticular sau b. purkinjian, v.
bloc focal; 6) la nivelul peretelui miocardic, b. parietal. Distingerea b. purkinjian de b. parietal este, `n realitate, dificil [i vag\.
BLOC FUNC}IONAL / bloc fonctionnel / func-tional bundle branch block. Tulburare de conducere care nu se afl `n rela]ie cu
afectarea organic a c\ilor de conducere, dar apare, la un a-numit nivel al sistemului excitoconductor, când frecven]a influxurilor
este prea mare.
BLOC FASCICULAR / bloc fasciculaire / fascicu-lar bundle branch block. ~ntreruperea conducerii intraventriculare la nivelul unuia
dintre cele dou fascicule (anterior sau posterior) al ramurii stângi a fasciculului His, sau la nivelul ramurii drepte a aceluia[i
fascicul. Blocarea unui fascicul modific profund axa electric a inimii, fiecare b. având caracteristici proprii electrocardiografice.
Un b. trifas-cicular complet se traduce prin *b. atrioventricular complet.
BLOC MIASTENIC / bloc myasthénique / Jolly’s myasthenic reaction. Sin.: reac]ie miastenic (v.).
BLOC NEUROMUSCULAR / bloc neurom uscu-laire / neuromuscular block. Blocajul transmisiei influxului nervos la nivelul jonc]iunii
neuromusculare. Se disting: b. n. prin *depolarizare insuficient\, datorit reducerii cantit\]ii de *acetilcolin la nivelul pl\cii motorii,
[i b. n. prin depolarizare ireversibil\, din cauza unei ac]iuni insuficiente a *co-linesterazei.
BLOC OPERATOR / bloc opératoire / operating theaters. Ansamblul de s\li, materiale [i apara-tur necesare interven]iilor într-un
centru chirurgical.
BLOC DE RAMUR| / bloc de branche / bundle branch block. Denumire generic pentru tulburile de conducere intraventricular
localizate la nivelul fasciculului His, fie pe ramura dreapt\, fie pe trunchiul comun al ramurii stângi, rezultând b. de ramur\ drept\,
respectiv b. de ramur stân-g\. B. r. poate fi complet, major (durata complexului QRS peste 0,12 s) sau incomplet, minor (cu
durata complexului QRS sub 0,12 s). De asemenea, b. r. poate fi intermitent, tranzitoriu sau permanent. V. [i hemibloc.
BLOC SINOATRIAL / bloc sino-auriculaire / si-noatrial block. Tulburare a conducerii impulsului bioelectric la nivelul nodului
sinoatrial. Se disting trei grade, care prezint rareori manifesti clinice, dificil de diagnosticat electrocardiografic, ci d
oar prin
m\surarea poten]ialelor celulelor sinusale [i ale celor atriale.
BLOC VERTEBRAL / bloc vertébral / interverte-bral synostosis. Fuziune congenital sau dobân-dit a dou sau mai multe vertebre.
Poate fi par]i-al sau total [i poate antrena o modificare a curburilor normale ale coloanei vertebrale [i o atitudi-ne vicioas\.
BLOCAJ, s. n. / blocage, s. m. / blockage.
[Fr. blocage, din olandez bloc = trunchi de copac t\iat.] Termen care define[te
încetarea brusc a func]iei unui organ. Tipuri importante: 1)
B. articu-lar: imobilizare brusc\, dureroas a unei articula]ii,
determinat de regul de prezen]a unui corp str\-in intraarticular, în cazul genunchiului cauza fiind `ndeosebi leziuni ale
meniscurilor. 2)
B. intestinal: oprire brusc a tranzitului intestinal, în general provocat prin *ocluzie intestinal\. Se manifest prin
colici violente [i balonare, cu oprirea tranzitului de materii fecale [i gaze. 3)
B. meningian: oprirea circula]iei LCR în spa]iile
subarahnoidi-ene, ependimare [i ventriculare. Poate fi determinat de aderen]e inflamatorii (meningit) sau de o compresiune
(tumor). 4)
B. renal: oprirea func]iei renale, manifestat prin *anurie. 5) B. ventricular: întreruperea comunicii între spa]iile
subarahnoi-diene periferice [i a unuia sau mai multor ventricule cerebrale, consecin] a unui baraj meningeal (aderen]e
inflamatorii, tumori etc). Are drept con-secin] *hipertensiunea intracranian\.
BLOCAJ ARTICULAR / blocage articulaire / joint blocking. V. blocaj (1).
BLOCAJ GANGLIONAR / blocage ganglionnaire / sympathetic block. ~ntrerupere farmacologic a influxului nervos la nivelul
sinapselor unui ganglion simpatic cu ajutorul medicamentelor *ganglio-plegice.
α-BLOCANT. Var. pentru alfablocant (v.).
|

179. 179
BLOCANTE DE CANALE CALCICE / bloqueurs des canaux calciques / calcium channel bloc-kers. Grup de substan]e organice
care ac]ionea-z prin blocarea influxului de calciu în celulele musculare netede sau striate în cursul *depolari-zii, diminuând
astfel amplitudinea contrac]iei a-cestora. Efectele se exercit asupra miocardului, vaselor periferice [i arterelor coronare. Ca
urmare, b. de c. c. provoac îndeosebi sc\derea presiunii arteriale, tahicardie reflex\, cre[terea debitului cardiac [i coronarian cu
cre[terea concentra]iei în oxigen [i ameliorarea performan]elor miocardice. Unele b. de c. c. blocheaz conducerea excita]iei în
nodulul Aschoff-Tawara, având ca efect reducerea crizelor de *tahicardie paroxistic\. B. de c. c. sunt prescrise,
per os sau
intravenos, îndeosebi în angina pectoral [i în insuficien]a cardiac\. Sin.: antagoni[ti de calciu. V. [i canal de calciu.
BLOTTING / blotting / blotting.
[Engl. blot = pat\; blotting-paper = sugativ\.] Angl. care de-semneaz transferul de
macromolecule (acizi nucleici sau proteine) dintr-un gel pe o membran\, unde acestea se fixeaz\. V. Western blot, Nor-thern blot
[i Southern blot.
BOAL|, s. f. / maladie, s. f. / disease.
[Sl. veche bolî = durere, de unde boliezn = boal\.] 1) În limbaj curent, orice alterare a stii
de *s ate, tradus de obicei subiectiv prin senza]ii anormale (în esen] dezagreabile, dureroase sau nelini[titoa-re). 2) B. este
un ansamblu de fenomene anormale care difer de norma caracteristic a speciei [i care, ca urmare, situeaz organismele
afectate `ntr-o situa]ie biologic nefast\. În medicina [tiin]i-fic\: ansamblul de fenomene anormale, fizice sau psihice, provocate la
un subiect de c re una sau mai multe cauze endogene sau exogene (în general, dar nu necesar, cunoscute) care pot fi `n-so]ite
de modifici denumite patologice (func]io-nale, biochimice sau morfologice). Rezult o serie de manifesti obiective, denumite
*semne, [i o serie de manifesti subiective, denumite *simpto-me, ale cor caractere relev atât natura bolii, cât [i reac]iile proprii
bolnavului. Nu exist înc o dis-tinc]ie semantic clar [i universal admis între b. [i o serie de termeni, adesea utiliza]i ca sinonimi
nu întrutotul corect: afec]iune, entitate morbid\, *sindrom. Principala dificultate const în stabilirea distinc]iei între b. [i sindrom. Se
invoc dou criterii: a) pentru majoritatea autorilor, b. are totdeauna o cauz bine definit\, în timp ce sindromul nu ar fi decât un
ansamblu de semne [i simptome, con-secin]a unor cauze diverse; b) al doilea criteriu este etiologic: o b. are cauza totdeauna
cunoscu-t\, entit\]ile cu etiologie neelucidat fiind considerate sindroame.
În prezent exist tendin]a s\ se considere ca sindrom
orice entitate morbid postulat\
, dar înc nedemonstrat\, ale cei caracteristici [i cauze nu sunt clar definite. Se rezerv numele
de b. entit\]ilor având o etiologie bine cunoscut\
. Aceast distinc]ie nu este totdeauna res-pectat [i, de aceea, confuzia b. -
sindrom este înc foarte prezent în literatura medical\. O definire recent a b., apar]inând lui G. E. Palade, laureat al premiului
Nobel, va avea cu siguran] o mare acoperire în viitor: "Bolile sunt `n fond rezul-tatul unor malfunc]ii celulare cumulate" (1982).
Observa]ii: Etimologia temenilor boal [i bolnav `n diferite limbi europene sugereaz\, de obicei, mai mult sentimente subiective
decât o apreciere o-biectiv\. Ex.: `n engl. termenul
disease, provine din dis-ease = a fi `ntr-o stare rea, iar ilness este derivat din ill
= r\u; `n fr.
maladie este derivat din male habitus care semnific `ntr-o stare rea; `n ru-s boliezn este derivat din bol` = durere, `n
slava veche; `n danez
syg = boal\, semnific de fapt contrariat sau `ntristat. Dup cum, patologie provine din gr. pathos =
suferin]\, iar
pacient din lat. patiens = persoan care sufer\. Doar termenul german Krank = boal\ este mai apropiat de o viziune
obiectiv\, deoarece el semnific la origine curbat sau pliat, sugerând c scopul medicinii es-te redresarea pacientului. V. normal [i
normali-tate.

Boli cu denumire comun\


? BOAL| PRIN ABERA}IE CROMOZOMIAL| / maladie par abe rration chromosomique / chromosomal aberration disease. B.
congenital determinat de o anomalie a num ului sau a structurii (*dele]ie, *duplica]ie, *inversiune sau *transloca]ie)
cromozomilor somatici (abera]ie au-tozomic\ nomalia se produce în timpul meiozei [i poate
conduce fie la un exces de material cromozomial, anumi]i game]i con]inând un cromozom în dublu, fie la o pierdere de material
(monosomie, dele]ia unui bra] cromozomial). B. prin a. c. nu este trans-misibil decât în anumite cazuri particulare de *transloca]ie.
V. abera]ie cromozomial\, cariotip, sex nuclear, trisomie, monosomie, disgonozomie, poligonozomie, dele]ie [i transloca]ie.
? B. ACOPERI{ULUI DE STUF / m. du toit de roseau / thatched roof d. Pneumonie prin mecanism de sensibilizare alergic dat
de
Saccharo-monas viridis, microorganism provenit de pe frunze [i ierburi uscate.
? B. AERULUI CONDI}IONAT / m. de l'air con-ditionné / air conditioning d. B. cu caracter alergic ce poate apare la persoanele
care lucrea-z (locuiesc) în spa]ii cu aer condi]ionat. Simpto-mele sunt variate: rinit\, conjunctivit\, migren\, bron[it cronic [i
stare de astenie cronic\. Alergenele implicate pot fi îndeosebi spori ai diferitelor ciuperci microscopice.
? B. AGLUTININELOR LA RECE / m. des ag- glutinines froides / cold agglutinin d. B. determinat de prezen]a anticorpilor
circulan]i (de obicei IgM) care pot aglutina hematii, în special la temperaturi sub 37
0
C. Aglutininele la rece sunt direc]ionate
împotriva a trei tipuri de antigeni poli-zaharidici eritrocitari:
I (de pe hematiile mature), i (de pe hematiile fetale [i ale copilului) [i Pr
(pro-teazosensibili). Manifestile b. sunt: hemoliz intravascular la nivelul extremit\]ilor expuse la frig, anemie hemolitic prin
fixarea complemen-tului. B. are dou tipuri majore: b. a. la r. cronic a b rânilor [i b. a. la r. postinfec]ioas (consecutiv infec]iei
cu *
Mycoplasma pneumoniae sau *mono-nucleozei infec]ioase).
? B. ALERGIC| / m. allergique / allergic d. V. alergic [i alergie.
? B. AMNIOTIC| / m. amniotique / amniotic d. Cadru nosologic discutabil din care fac parte manifesti ale *ectrodermiei,
necrozei fetale de origine vascular (amputa]ii congenitale sau *pero-melie) [i bride feto-amniotice ce înso]esc *disrafii ale
nevraxului [i ale fe]ei.
? B. CU ANTICORPI ANTIMEMBRAN| BAZA-L| GLOMERULAR| / m. aux anticorps anti-membrane basale glomérulaire /
antiglomeru-lar basement membrane (anti-GBM) antibody d. *Glomerulonefrit rapid progresiv cu formare de semilune,
caracterizat prin prezen]a anticorpilor circulan]i (IgG) anti-membran bazal glomerular [i depozite liniare de imunoglobuline [i
complement dispuse pe membrana bazal ( determinând necroz glomerular sever `n 50 % din cazuri). Asociat cu o
pneumopatie intersti]ia-l\, b. ia numele de *sindrom Goodpasture. Sin.: boal Goodpasture.
? B. AUTOALERGIC| / m. autoallergique / autoallergic d. V. boal autoimun\.
? B. PRIN AUTOANTICORPI / m. par au-toanticorps / autoimmune d. Sin.: boal autoimun (v.).
? B. AUTOIMUN| / m. autoimmune / au-toimmune d. B. în care se produce o imunizare împotriva constituen]ilor propriului
organism al bolnavului. Ca urmare, se produce atacul [i distrugerea celulelor de c re propriul sistem imuni-tar. Acest termen este
de preferat celui utilizat mult mai frecvent, de
b. prin autoanticorpi, de-oarece cuprinde [i situa]iile în care b. exist chiar în absen]a
anticorpilor circulan]i. În raport cu denumirea de
b. autoalergic\, termenul prezint a-vantajul de a nu introduce obligatoriu în modul
de ac]iune o cauz alergic\, orice b. autoalergic fiind [i autoimun\, dar situa]ia invers nefiind obligatoriu adevat\. Ex. de b. a. :
*diabetul juvenil (atacul celulelor produc oare de insulin\ (atacul receptorilor pentru TSH), *miastenia
(atacul receptorilor pentru acetil-colin), *scleroza în pl\ci (atacul tecii de mielin).

?
B. BERIBERI / béribéri / beriberi. [Beri = cuvânt din Sri-Lanka (dialectul cingalez) care ?n-seamn sliciune; repetarea
cuvântului accentu-eaz sensul - sliciune extrem\
.] Afec]iune deter-minat de caren]a cronic în *vitamin B
1, în re-la]ie cu unele
obiceiuri alimentare (alimenta]ie bazat pe un consum de alimente sterilizate prin c\ldur\, care distruge vitamina B
1, sau doar de
orez decorticat, `nveli[ul bobului de orez con]inând tiamine). A fost observat în Extremul Orient. Se manifest în dou forme:
b.
atrofic
sau paralitic (nevrit a nervilor periferici) [i b. hidropic sau cirsoid (tulburi cardiace, edeme ale membrelor inferioare,
transsudat la nivelul seroaselor). Sin.: beriberi.

? B. BRON{IECTAZIANT| / m. bronchiecta-siante / bronchiectasis. Sin.: bron[iectazie (v.).
? B. BRONZAT| / m. bronzée / bronzed d. Sin.: boal Addison (v.).
| |

180. 180
? B. BULOAS| A UTILIZATORILOR DE DROGURI INTRAVENOASE / m. d'utilisateurs des drogues intraveineux / d. of
intravenous drug users. Complica]ie neinfec]ioas a injectii de droguri, care afecteaz zonele periferice ale lobilor pulmonari
superiori [i care este probabil con-secin]a injectii de particule materiale ce impuri-fic drogul.
? B. CARDIAC| ISCHEMIC| / m. cardiaque ischemique / ischemic cardiac d. Abrev.: BCI. Sin.: cardiopatie ischemic (v.).
? B. CAREN}IAL| / m. par carence / deficien-cy d. V. caren]\.
? B. CELIAC| / m. coeliaque / c(o)eliac d. B. a sugarului [i copilului mic caracterizat clinic prin denutri]ie progresiv\,
contrastând cu cre[terea considerabil a volumului abdomenului, oprire a cre[terii, rahitism, osteomalacie, dispepsie cu ma-terii
fecale voluminoase [i gr\soase, deci diaree cu steatoree. Anatomopatologic se poate constata atrofia vilozit\]ilor intestinale.
Evolu]ia este cronic\, `n pusee. Etiologie incert\. Uneori se constat o *fibroz chistic a pancreasului [i intole-ran] la *gluten.
Sin.: boal Gee, boal Herter, boal Thaysen, infantilism celiac, infantilism intestinal, nanism intestinal,
sprue nostras.
? B. DE CHESON / m. de caisson / caisson d. Ansamblu de tulburi observate la scafandri, du-p trecerea brusc de la
presiune crescut la presiunea atmosferic\, constând în formarea de bule de azot în sânge [i în ]esuturi.
? B. CHISTIC| A FICATULUI / m. kystique du foie / cystic d. of liver. Afec]iune caracterizat prin prezen]a de numeroase chisturi
în interiorul ficatului, cu dimensiuni variate [i care con]in un lichid albuminos. Adesea se asociaz cu leziuni analoge în rinichi [i
pancreas. Sin.: boal polichis-tic a ficatului.
? B. CHISTIC| A MAMELEI / m. kystique de la mamelle / cystic d. of breast. Multitudine de mici chisturi în ]esutul glandular
mamar; apar îndeosebi înaintea menopauzei. Este considerat de unii autori un proces inflamator de cauze diverse (infec]ie
cronic\, tulburare hormonal\ ancer. Sin.: boal Reclus, boal Bloodgood, boal polichistic a sânilor,
fibroade-nomatoz chistic a sânilor etc.
? B. CHISTIC| A PL|MÂNULUI / m. kystique du poumon / cystic d. of lung. Afec]iune ce sugereaz radiologic aspectul de
pl\mân polichis-tic congenital (cel mai adesea cu bron[iectazii *moniliforme sau ampulare), ori al unei fibroze în-tr-un stadiu
avansat. Sin.: boal polichistic a pl\-mânului.
? B. CICLIC| / m. cyclique / cyclic d. Afec]iu-ne cutanat\, probabil de origine streptococic\, caracterizat prin trei tipuri de leziuni:
zone eritema-toedematoase, vezicule sau bule de *dishidroz [i *parakeratoz generalizat\. Sin.: boal ciclic tri-simptomatic\.
? B. CICLIC| TRISIMPTOMATIC| / m. cy-clique trisymptomatique / Milian d. Sin.: boal ciclic (v.).
? B. A CINCEA / cinquième m. / fifth d. Eritem infec]ios denumit astfel deoarece reprezint a cincea cauz\, ca frecven]\, `ntre
formele de eritem ale copilului de vârst [colar\, dar poate apare [i la alte vârste. B. este determinat de un *parvovirus (B-19),
transmis pe cale respiratorie [i are contagiozitate moderat [i evolu]ie `n general benign\. Formele cu transmitere materno-fetal
pot `ns determina *hidrops fetal. Clinic, se manifest prin febr\, cefalee, prurit, afectarea stii generale [i eritem care apare dup
a zecea zi de evolu]ie [i este ini]ial cu localizare facial ("`n aripi de fluture"), iar ulterior se extinde pe torace [i membre, unde
suprafa]a afectat de exantem are un contur festonat. Sin.: eritem infec]ios acut, mega-leritem epidemic.
? B. DE COLAGEN / m. du collagène / colla-gen d. Sin.: colagenoz (v.).
? B. COLULUI VEZICAL / m. du col vésical / bladder neck obstruction. Afec]iune caracterizat prin *disurie asem oare celei
provocate de adenomul prostatic, din cauza unor modifici ale colului vezical, f leziuni aparente sau leziuni medulare. B. c. v.
se caracterizeaz la adult prin hipertrofia musculaturii netede a colului vezical. La copil, substratul anatomopatologic al b. c. v. este
discutabil, leziunea primordial fiind fi-broscleroza mucoasei [i a submucoasei pericer-vicale. Sin.: boal Marion.
? B. COMPLEXELOR IMUNE / m. des com- plexes immuns / immune complex d. Grup de b. a cor patogenie implic reac]ia
antigen-anti-corp, cu formarea de *complexe imune [i depunerea lor, cu activarea *complementului [i alterarea pere]ilor micilor
vase, în rela]ie cu o reac]ie de hipersensibilitate semitardiv (de tip 3). Simptomatologia acestor b. depinde de localizarea
depozitelor vasculare (sau de generalizarea lor): cutanat (angeita alergic\ fi glomerulonefrita acut [i
cronic\, *poliartrita reu-matoid\, *sindromul Dressler, purpura tromboci-topenic idiopatic\, fibroza pulmonar intersti]ial difuz\,
*b. serului, *fenomenul Arthus, la ultimele trei prezen]a complexelor imune fiind cert\
autoimune. V. [i complex imun.
? B. PRIN COMPLEXE ANTIGEN-ANTICORP / m. par complexes antigène-anticorps / im-mune complex d. Sin.: boala
complexelor imune (v.).
? B. CONGENITAL| / m. congénitale / congenital d. B. cu care copilul se na[te. B. c. poate fi *ereditar sau netransmis
ereditar, ci dobândit în primele trei luni de via] intrauterin\. V. [i embriopatie.
? B. CONSERVELOR / m. des conserves / bottled food d. Ansamblu de manifesti morbide traducând caren]e vitaminice
(îndeosebi vitaminele B [i C) date de o alimenta]ie exclusiv din conserve. În consecin]\, se produc leziuni cuta-neomucoase
(edeme, pete[ii, echimoze, hemoragii), asociate cu astenie intens [i cu evolu]ie spre ca[exie.
? B. CONTAGIOAS| / m. contagieuse / con-tagious d. Orice b. infec]ioas care poate fi transmis de la o persoan la alta, fie
prin contact direct (contagiune direct\fie prin intermediul unei alte persoane, a unui obiect sau a unei sub-stan]e contaminate de
subiectul infectat (contagiune indirect). ~n prezent se utilizeaz ca sin. boal transmisibil (v.).
? B. COPIILOR RO{II / m. des enfants rouges / red boys d. Denumire datorat colora]iei particulare a pului copiilor atin[i de
aceast afec]iu-ne. Sin.: kwashiorkor (v.).
? B. CORPILOR LEWY DIFUZI / m. des corps Lewy diffus / diffuse Lewy bodies d. [Frederic H. Lewy (Lewey), neurolog
german stabilit `n Statele Unite, 1885-1950
.] Demen] progresiv sau psihoz\, cu episoade confuzionale, agita]ie,
halu-cina]ii, iluzii, semne de *parkinsonism, mi[ci involuntare, tetraparez în flexie, hipotensiune orto-static dar f tremor.
*Corpii Lewy sunt localiza]i în trunchiul cerebral, regiunea bazal anterioar a creierului, în nucleele din hipotalamus [i în neo-
cortex. Sin.: boal Lewy.
? B. CORSETULUI / m. du corset / corset d. Deformare a ficatului observat odinioar ca urmare a constric]iei exercitate de
corset: alungirea toracelui determin apari]ia pe suprafa]a ficatului a unor depresiuni corespunzând coastelor.
? B. CRONIC| DE ALTITUDINE / m. chro-nique d'altitude / altitude d., chronic form of mountain d. *Policitemie secundar\,
consecutiv expunerii îndelungate (ani) la presiunea atmosferic sc\zut `ntâlnit la altitudini mari, asociat cu cianoz de efort,
acuitate mental alterat\, fatiga-bilitate [i cefalee (în
tipul eritremic) sau dispnee, bron[it\, laringit [i cianoz (în tipul emfizema-
tos
). Sin.: boal Monge (forma cronic), soroche.
? B. CU DECLARARE OBLIGATORIE / m. avec déclaration obligatoire / notifiable d., re-portable d. B., de regul transmisibil\, a
cei declarare este obligatorie. Lista unor astfel de boli prezint o serie de diferen]e de la o ]ar la alta. La noi `n ]ar aceste boli
sunt cuprinse `n dou liste: A)
Lista b. transmisibile cu declarare obligatorie (pe fi[e) `n care sunt cuprinse: amoebiaza (amibi-aza),
antraxul, botulismul, bruceloza, difteria, febra Q, febra tifoid\, febrele paratifoide A, B, C, hepatitele virale (A, B [i nedeterminate),
holera, leptospirozele, malaria, meningita cerebro-spinal epidemic\, poliomielita [i alte neuroviroze paralizante, rabia, scarlatina,
tetanosul, tifosul exantematic, complica]iile postvaccinale, infec]ie HIV (in-diferent de stadiu); B)
Lista b. transmisibile cu declarare
numeric\
, `mp]it `n trei subgrupe: cu raportare numeric lunar\, cu raportare numeric trimestrial [i cu raportare numeric
anual\.
? B. DEGENERATIV| A ARTICULA}IILOR / m. dégénérative des articulations / degenerative joint d. Sin.: osteoartrit (v.).
? B. DEMIELINIZANT| / m. démyélinisante / demyelinating d. Termen generic pentru un grup de b. de cauz necunoscut\, `n
care se produce o reducere progresiv a mielinei `n sistemul nervos central. Ex. tipic: *scleroza multipl\.
? B. DEPOZITELOR DENSE / m. des dépôts denses / dense deposits d. *Glomerulonefrit membranoproliferativ de tip II, în
care
lamina densa a membranei bazale glomerulare are aspect *electronodens, iar pe membran exist can-tit\]i mici de IgM [i
C3. Clinic, b. se manifest ca un *sindrom nefrotic.
| |
|

181. 181
? B. DISTROFIC| ADIPOZOGENITAL| / m. dystrophique adiposogénitale / adiposogeni-tal dystrophic d. Obezitate asociat cu
întârziere `n dezvoltarea genital\, aput la pubertate. Se deosebe[te de *sindromul adipozo-genital prin o-riginea sa, care este în
rela]ie doar cu alimenta]ia; poate prezenta caracter familial.
? B. DOBÂNDIT| / m. acquise / acquired d. Boal aput dup fecunda]ie, fie `n perioada vie]ii intrauterine (*embriopatii,
*fetopatii) fie dup na[tere. B. d. se opun *b. ereditare sau genetice.
? B. EMETIZANT| JAMAICAN| / m. éméti que jamaïquaine / Jamaican vomiting sickness. Una din cauzele ficatului gras
microvezicular.
? B. ENDEMIC| / m. endémique / endemic d. *Prevalen] continu a unei b. la nivelul unor popula]ii sau arii specifice. V. [i
endemie.
? B. ENDOMIOCARDIC| / m. endomyocar-dique / endomyocardial d. Form a *cardiomio-patiei restrictive, cu dou mari tipuri:
fibroza endomiocardic\ (frecvent la tinerii din Africa tropical\boala endomiocardic eozinofilic\ (sau *endocardita Löffler),
cauzat de efectele toxice ale proteinelor eozinofilice [i caracterizat prin îngro[area miocardului asociat cu trombi murali mari.
? B. ENZIMATIC| / m. enzymatique / enzy-matic d. Sin.: enzimopatie (v.).
? B. EPIDEMIC| / m. épidémique / epidemic d. Cre[terea evident a *prevalen]ei unei b. la nivelul unei popula]ii sau arii
specifice, din cauza unui agent infec]ios sau toxic. V. [i epidemie.
? B. EREDITAR| / m. héréditaire / hereditary d. B. transmis prin spermatozoid sau ovul [i care exist\, deci, de la originea vie]ii
intrauterine. Se disting: 1)
B. e. adevate, genetice sau genotipi-ce, genopatii, care sunt determinate de prezen]a la nivelul
cromozomilor a unor gene patologice transmisibile ereditar. 2)
B. e. prin abera]ii cromozomiale, determinate de diferite anomalii
cromozomiale [i foarte rar transmisibile ereditar. În func-]ie de modul de transmisie, se deosebesc: a)
b. e autozomale (transmise
dup modul *dominant sau *recesiv); b)
b. e. gonozomale (dominante sau recesive). B. e. pot fi congenitale sau se pot manifesta
în adolescen] ori la vârsta adult\. V. dominant, recesiv, ereditate autozomal [i ereditate gonozomic\.
? B. EREDO-CONSTITU}IONAL| / m. hérédo-c onstitutionelle / heredo-constitutional d. Patologie transmis genetic, care nu
progreseaz în timp.
? B. ESEN}IAL| / m. essentielle / essential d. Orice b. sau manifestare morbid care nu poate fi pus în raport cu o cauz bine
definit\. Ex.: hipertensiune arterial esen]ial\. V. [i boal idiopatic\.
? B. EXOSTOZANT| / m. exostosante / exos-tosic d. B. ereditar cu transmitere autozomal dominant\, `n care se asociaz
*exostoze multiple ale oaselor lungi [i ale oaselor centurilor, hipoplazie a capului cubital [i *nanism micromelic. Este o varietate de
*osteocondrodisplazie. Sin.: boal Bessel-Hagen.
? B. FAMILIAL| / m. familiale / familial d. B. care afecteaz\, sub aceea[i form\, mai mul]i membri ai unei aceleia[i familii, dar al
cei caracter genetic nu este cert.
? B. FEMEILOR F|R| PULS / m. des femmes sans pouls / young female arteritis, pulseless d. Sin.: boal Takayasu (v.).
? B. FIBROCHISTIC| A PANCREASULUI / m. fibrokystique du pancréas / fibrocystic d. of the pancreas. Sin.: mucoviscidoz
(v.).
? B. FÖHNULUI / m. du foehn / föhn d. Manifestare clasic de *meteoropatologie, constând `n cefalee, iritabilitate, insomnie,
astenie, diskinezii digestive sau agravarea unor boli, fenomene pre-merg oare declan[ii föhnului, vânt uscat [i cald, care se
propag `n v\i din zonele muntoase. Dup ce vântul `ncepe s bat tulburile se atenueaz\.
? B. FUNC}IONAL| / m. fonctionnele / functional d. Maladie `n care simptomele sau tulburile unor func]ii se produc `n absen]a
unor leziuni celulare sau tisulare. B. f. pot fi iatrogene, idiopatice sau psihogene.
? B. GENETIC| / m. génétique / genetic d. Sin.: b. genotipic\. V. boal ereditar\.
? B. GENOTIPIC| / m. génotypique / genetic d. Sin.: b. genetic\. V. boal ereditar\.
? B. GHEARELOR DE PISIC| / m. des griffes de chat / cat-scratch d. Sin.: limforeticuloz benign de inoculare (v.).
? B. GLICOGENIC| / m. glycogénique / gly-cogen-storage d., glicogenosis. *Glicogenoz Cori de tip I în care se asociaz\:
întârziere de cre[tere, adipozitate, hepatomegalie, hipertriglice-ridemie, hipercolesterolemie, acetonemie cu cetonurie,
hiperlactacidemie [i hiperuricemie. Struc-tura glicogenului hepatic este normal\. Deficitul în glucozo-6-fosfataz\, responsabil de
apari]ia b., este strict localizat la nivel hepatic [i renal. Sin.: boal van Creveld, boal von Gierke, glicogenoz Cori tip I. V. [i
glicogenoz\.
? B. H. Sin.: boal Hartnup (v.).
? B. HEMOLITIC| / m. hémolytique / h(a)emo-lytic d. Sin.: boal Minkowski-Chauffard (v.).
? B. HEMOLITIC| A NOU-N|SCUTULUI / m. hémolyt ique du nouveau-né / h(a)emolytic d. of newborn. Anemie hemolitic a
nou-n\scutului, determinat\, în cazul unei *incompatibilit\]i feto-materne de Rh, de trecerea anticorpilor materni la fetus, cu
distrugerea secundar a hematiilor, icter, hepatosplenomegalie [i, uneori, edeme generalizate la copil. B. h. a n.-n. este o form de
*eritro-blastoz fetal\. V. [i incompatibilitate fetomatern\.
? B. HIDATIC| / m. hydatique / hydatic d. Sin.: echinococoz (v.).
? B. HIDRIC| / m. hydrique / hydric d. B. provocat de un germen patogen transportat [i propagat prin ap (cf. OMS).
? B. HILULUI / m. du hile / middle lobe syn-drome. Sin.: sindrom de lob mijlociu (v.).
? B. HIPERENDEMIC| / m. hiperendémique / hyperendemic d. B. a cei inciden] este crescut `n mod constant sau/[i a cei
rat de *prevalen] afecteaz `n mod egal toate grupele de vârst\.
? B. IATROGENIC| / m. iatrogénique / ia-trogenic d. 1) Ansamblu de manifesti patologice bine definite, imputabile unui act
medical oarecare, cel mai des administrii mai mult sau mai pu]in prelungite de medicamente. 2) Rar: ansamblu de simptome
subiective asem oare cu cele ale unei b. determinate, sugerate involuntar de medic bolnavului.
? B. IDIOPATIC| / m. idiopathique / idio-pathic d. 1) B. care exist prin ea îns\[i, care nu este consecin]a unei alte sti morbide.
2) Prin extensie, b. de etiologie necunoscut\. V. [i boal esen]ial\.
? B. IMUNITAR| / m. immunitaire / immu-nologic d. B. a cei producere se afl în rela]ie cu o perturbare cantitativ sau
calitativ a *siste-mului imunitar. Sistemul imunitar poate fi deficitar (b. imunodeficitar\ xcesiv
(v. hipersensibilitate), alteori existând o dereglare func]ional (b. prin *autoimunita-te, b. *complexelor imune). V. [i autoimunitate,
complex imun, sindrom imunoproliferativ.
? B. IMUNODEFICITAR| / m. immunodéfic i-taire / immunological deficiency d. Denumire generic pentru b. care sunt
consecin]a unei *imunodeficien]e.
? B. INCLUZIUNILOR CITOMEGALICE / m. des inclusions cytomégaliques / cytomegalic inclusion d. Stare septic grav a
sugarului, determinat de infec]ia cu *citomegalovirus [i caracterizat prin prezen]a de incluziuni de dimensiuni mari în citoplasma
celulelor din diverse organe (îndeosebi ficat, tub digestiv, encefal, glande salivare), determinând o simptomatologie polimorf\, în
rela]ie cu organele afectate (hepatosplenome-galie, purpur trombocitopenic\, anemie hemoliti-c\, microcefalie, corioretinit etc.).
? B. INFEC}IOAS| / m. infectieuse / infec-tious d. Orice b. care este provocat de microorganisme patogene. V. [i boal
contagioas\, boal transmisibil\.
? B. INFLAMATORIE INTESTINAL| / m. in-flammatoire intestinale / inflammatory bowel d. Grup de boli inflamatorii cronice ale
tractului digestiv, de etiologie necunoscut\, divizat în dou tipuri majore: colita ulceroas (*rectocolita ulce-rohemoragic) [i *ileita
regional\.
? B. INTERCURENT| / m. intercurrente / in-tercurrent d. B. care apare în afara perioadei [i a condi]iilor obi[nuite de producere,
sau complic o afec]iune deja existent\.
| |

182. 182
? B. INTERSTI}IAL| / m. interstitielle / inter-stitial d. B care se dezvolt `n re]eaua de ]esut conjunctiv a unui organ, cu afectarea
doar secundar a parenchimului. V. [i conectivit\.
? B. ITAI-ITAI / m. Itai-Itai / Itai-Itai d. B. deter-minat de ingestia de orez [i ap contaminat cu *cadmiu, caracterizat prin
*osteomalacie [i dis-func]ii tubulare renale.
? B. KALA AZAR / m. Kala Azar / Kala Azar d. [Hindus kala azar = febr neagr\.] *Leishma-nioz visceral al cei
agent etiologic este parazitul
Leishmania donovani, care poate fi transmis de c re câine. B. este simptomatic îndeosebi la copil
(febr\, tahicardie, paloare, splenomegalie, *pancitopenie, anemie, hipergamaglobulinemie). Se cunosc dou forme: 1)
mediteranean\, sau in-fantil\, caracterizat printr-o lung perioad de in-cuba]ie (circa [ase luni), febr\, paloare, poliade-nopatie,
astenie marcat\; 2)
asiatic\, cu anemie grav [i splenomegalie. B. este o *reticuloendo-telioz parazitar endemic\. Sin.: Kala
Azar.
? B. LACUNAR| / m. lacunaire / lacunary d. Infarct consecutiv ocluziei prin aterotromboz sau lipohialinoz a uneia dintre
ramurile penetrante ale *poligonului Willis, a trunchiului arterei cerebrale mijlocii, a arterelor vertebrale sau a arterei bazilare. Cele
mai frecvente manifesti sunt: hemipareza motorie pur\, atacul senzitiv pur [i hemipareza ataxic\.
? B. LAN}URILOR GRELE / m. de chaînes lourdes / heavy chain d. Grup de *parapro-teinemii, caracterizate prin prezen]a în
sânge [i urin a unei proteine anormale, constituit dintr-un fragment de molecul de imunoglobulin\. Exist trei tipuri: *B. l. g. alfa,
*B. l. g. gama, *B. l. g. miu. V. `n continuare.
? B. LAN}URILOR GRELE ALFA / m. des cha`nes lourdes alpha / alpha heavy-chain d. Sin.: boal Seligmann (v.).
? B. LAN}URILOR GRELE GAMA / m. des cha`nes lourdes gamma / gamma heavy-chain d. Sin.: boal Franklin (v.).
? B. LAN}URILOR GRELE MIU / m. des c ha`nes lourdes mu / mu heavy-chain d. Reprezint forma cea mai rar de
*disglobulinemie monoclonal\; nodulii limfatici ai splinei, ficatului [i abdomenului sunt primii afecta]i, iar diagnosticul se pune prin
*electroforez\.
? B. LAN}URILOR U{OARE / m. des chaînes légères / light chain deposition d. Varietate foarte rar de *disglobulinemie
monoclonal\, care se poate manifesta în cadrul *mielomului multiplu prin depozite de substan] amorf vizibile prin
*imunofluorescen] deoarece fixeaz un ser anti-lan]uri u[oare, de obicei kappa. *Amiloidoza [i insuficien]a renal sunt mai
frecvente decât în mielomul multiplu; deosebirea fa] de depozitele de amiloid const în caracterul granulos [i afinitatea tinctorial
diferit\. Leziunile osoase litice apar în 60 % din cazuri.
? B. LAXATIVELOR / m. des laxatifs / laxa-tives d. Ansamblu de simptome consecutive utilizii excesive a laxativelor: diaree
cronic cu sc\dere ponderal consecutiv\, hipotensiune, deshidratare, hipoproteinemie [i hipokaliemie, crize de tetanie. În formele
grave: tulburi renale, edeme [i paralizii intermitente.
? B. LEGIONARILOR / m. des légionnaires / legionnares' d. [Descris pentru prima oar în 1976 la Philadelphia, când, la un
congres organizat de
American Legion, s-au înregistrat 180 cazuri, dintre care 29 mortale .] B. determinat de bacilul Legionella
pneumophila
(genul *Legionel-la), cu inciden]a maxim vara. Se manifest prin stare gripal înso]it de pneumonie (uneori cu
evolu]ie fulminant), care se pot asocia cu tulburi neurologice, digestive [i renale.
? B. LIGATURILOR / m. des ligatures / liga-tures d. Tulburi neurocirculatorii [i trofice secundare ligaturii arterei principale a
unui membru. Implic\: *claudica]ie intermitent\, cianoz\, hipo-termie, pareze musculare, leziuni trofice ale pielii [i fanerelor.
? B. LIPOFAGIC| / m. lipophagique / lipo-phagic d. Denumire care grupeaz o serie de procese patologice (granulom lipofagic,
sinovit lipofagic\ cuirea masei gr\-soase, ca urmare a unui proces de *saponificare, cu un ]esut fibros de
origine inflamatorie.
? B. LIZOZOMAL| / m. lysosomiale / ly-sosomal storage d. Denumire generic pentru orice b. ereditar cu transmitere genetic
recesiv\, determinat de absen]a unei enzime prezent în mod normal în *lizozomi. Aceast defi-cien] antreneaz perturbarea
metabolismului substan]elor care în mod normal sunt metaboli-zate de enzima respectiv\. Ca urmare, în anumite organe se
acumuleaz substan]e nemetaboli-zate.
? B. LUCR|TORULUI CU DETERGENT / m. du travailleur avec du détergent / detergent worker's d. Pneumonie prin reac]ie de
sensibilizare cauzat de enzime ale
Bacillus subtilis prezent în detergen]i.
? B. LUPIC| / maladie lupique / lupoid dis-ease. Sin.: lupus eritematos diseminat (v.).
? B. MÂN|-PICIOR-GUR| / m. main-pied-bouche / hand-foot-and-mouth d. *Exantem autolimitat, cauzat cel mai adesea de
virusul *Coxsackie A16. Întâlnit frecvent la copii pre-[colari, b. se caracterizeaz prin vezicule prezente pe mucoasa bucal\,
palatin\, gingival\, limb\, mâini (inclusiv palmele) [i picioare (inclusiv plantele).
? B. MEDIAT| DE ANTICORPI ANTITISULARI / m. par ant icorps antitissulaires / antitissue antibody-mediated d. V. boala
complexelor i-mune.
? B. MEDICAMENTOAS| / m. médicamen-teuse / drug d. Tulburi morbide provocate de unele medicamente prin: doze în
exces, reac]ii de intoleran]\, efecte secundare.
? B. MEDITERANEAN| / anémie méditerra-néene / Mediterranean d. Sin.: boal Cooley (v.).
? B. MEMBRANELOR HIALINE / m. à mem-branes hyalines / hyaline membrane d. Afec-]iune pulmonar grav a nou-n\scutului
(îndeosebi prematur sau n\scut din mam diabetic\ ficien] respiratorie progresiv ajungând la
asfixie, iar anatomic prin absen]a diferen]ierii alveolare în pl\mâni, care au o consisten] cnoas\, amintind de splin\. La
examenul histologic se constat\, la nivelul alveolelor, membrane hialine. Formarea lor este con-secin]a absen]ei *surfactantului [i
deficien]ei *fi-brinolitice a pl\mânului.
? B. METABOLIC| / m. métabolique / metabolic d. Termen foarte general prin care se desemneaz b. pe baza tulburilor
metabolice. În Clasificarea Interna]ional a Maladiilor (CIM), revizia a X-a OMS, aceste b. sunt cuprinse în capitolul IV - B.
endocrine, de nutri]ie [i metabolism. B. m. pot fi ereditare sau dobândite: 1) Prin întreruperea unui lan] de sintez sau absen]a unei
enzime. 2) Prin anomalii endocrine. 3) De origine alimentar\. Cauzele men]ionate pot afecta: a) e-chilibrul glucidic (ex.: diabet,
*glicogenoz\, galac-tozemie congenital\metabolismul nucleoti-delor (ex.: gut\ metabolismul lipidic (ex.: obezitate,
dislipidoz); d) echilibrele acidobazic, ionic, osmotic, hidric, mineral, fosfocalcic, vitaminic etc.
? B. MICRODRENOPANOCITAR| / m. micro- drépanocytaire / microdrepanocytic d. Afec-]iune rezultând din asocierea tarelor
drepanoci-tare [i talasemice în form heterozigot\. Aspect clinic de *drepanocitoz cu evolu]ie sever\.
? B. MITRAL| / m. mitrale / mitral d. Asociere frecvent a *stenozei mitrale [i a *insuficien]ei mitrale, cele dou componente
constituindu-se simultan sau succesiv. În cadrul b. m. poate predomina stenoza mitral sau insuficien]a mitral\. Manifestile
clinice [i evolu]ia depind de ponderea [i cumulul celor dou entit\]i componente, iar cauza b. m. este aproape întotdeauna *reuma-
tismul articular acut. Sin.: boal Bonieland.
? B. MIXT| A }ESUTULUI CONJUNCTIV / m. mixte du tissu conjonctif / mixed connective tissue d. B. caracterizat prin semne
specifice de *lupus eritematos diseminat, *sclerodermie, *po-limiozit [i *poliartrit reumatoid\, asociate cu ti-truri ridicate de
anticorpi circulan]i antiribonucleo-proteine nucleare.
? B. MOLECULAR| / m. moléculaire / molecular d. B. `n care manifestile sunt consecin]a unor alteri moleculare `n plan
func]ional sau structural. Termen fundamental în *medicina molecular\, care actualmente desemneaz îndeosebi b. determinate
de anomalii ale enzimelor (v. enzimopatii), anticorpilor [i chiar o serie de b. dobândite. Ex.: formele de leucemie în cursul cora
apar anomalii moleculare a cor anvergur varia-z\ în func]ie de remisiunile sau rec\derile b.
? B. MONOGENIC| / m. monogénique / mo-nogenic d. B. ereditar determinat de leziunea unei singure [i unice gene.
Leziunea poate fi monoalelic (ex.: drepanocitoz) sau polialelic (ex.:
β-talasemie).
|

183. 183
? B. MOYAMOYA / m. de moyamoya / moya-moya d. [Jap. moyamoya = ce]os, vag; denumirea vine de la aspectul
brumat, "în fum de ]igar\" [i se refer la imaginile în corol observate la examinarea fundului de ochi.
] B.
caracterizat prin ocluzia progresiv a arterelor carotide interne la nivelul sifonului carotidian [i a p]ii supraclinoidiene a arterei,
înso]it de apari]ia unor vase capilare cu aspect angiomatos la baza creierului. Apare mai ales la tineri [i se poate înso]i de: leziuni
renale vasculare (stenoze) sau parenchimatoase (poli-chistoz\ [i leziuni arteriale în teritoriul cerebral.
Patogenia este necunoscut [i nu exist un tratament eficient. Diagnosticul se face prin *angiografie. Sin.: moyamoya, sindrom
Nishimoto-Takenchi-Kudo.
? B. MUNCITORILOR DIN SILOZURI / m. de travailleurs dans des silos / silo filler's d. Inflama]ie pulmonar\, adesea manifestat
ca *e-dem pulmonar acut, cauzat de inhalarea de gaze iritante (în special oxizi de azot) acumulate în silozuri recent umplute.
? B. MU{TEI NEGRE / m. de la mouche noire / blackfly d. *Filarioz neperiodic produs de Mansonella ozzardi (adultul cu
localizare nepre-cizat în organism, iar microfilaria localizat în sânge) sau de
Onchocerca volvulus (adultul localizat subcutanat [i
microfilaria în piele [i ochi), r\spândit în America de Sud, America Central [i Africa [i transmis de mu[tele negre din genul
Simulium. Manifestile clinice sunt febra filarian [i obstruc]ia limfatic\.
? B. NEURONULUI MOTOR / m. du neuron moteur / motor neuron d. Termen generic pentru b. în care exist leziuni la nivelul
neuronilor mo-tori: atrofie muscular spinal\, scleroz lateral primitiv [i amiotrofic\, paraparez spastic\, tulburi biochimice
ereditare, paralizie progresiv bulbar\, atrofie olivopontocerebeloas [i *b. Ma-chado-Joseph. Neuronii afecta]i sunt mic[ora]i de
volum [i cu acumuli excesive de *lipofuscin\. Manifestile clinice sunt reprezentate de pareze asimetrice, fascicula]ii, rezisten]
spastic la mi[-cile pasive, contractur muscular [i exagerarea manifestilor motorii ale emo]iilor.
? B. NEURONULUI MOTOR PERIFERIC / m. du neuron périphérique / peripheric motor neuron d. Denumire generic pentru un
grup de b. care afecteaz neuronii motori periferici, f implicarea sistemului motor corticospinal, care cuprinde *b. Kennedy, *b.
Tay-Sachs a adultului, a-trofia muscular spinal [i *sindromul Fazio-Londe [i se manifest printr-un *sindrom de neuron motor
periferic.
? B. NODULUI SINUSAL / m. du noeud sinu-sal / sick sinus syndrome. Aritmie cardiac complex care se poate manifesta ca
bradicardie sinusal izolat\, alternan] bradicardie/tahicardie sinusale sau bradicardie sinusal cu *bloc sinoa-trial.
? B. OASELOR DE MARMUR| / m. des os de marbre / osteopetrosis. Sin.: boal Albers-Schönberg (v.).
? B. OASELOR P|TATE / ostéopoecilie / osteopoikilosis. Sin.: boal Voorhoeve (v.). V. [i osteopoikilie.
? B. OBSESIV-COMPULSIV| / m. obsessive-com pulsiv / obsessive-compulsive disorder. Obsesii recurente (ex.: gânduri
persistente), impulsuri sau imbolduri care preocup persoana, determin anxietate marcat\, suferin] personal [i ocup mai mult
de o or pe zi, asociindu-se cu *compulsii (ac]iuni repetitive executate ca r\spuns la o obsesie, într-o manier stereotip).
? B. OMOLOG| / m. homologue / graft versus host reaction. Ansamblu de tulburi, adesea mortale, provocate de introducerea
într-un organism cu *toleran] imunologic\ a unui *grefon bogat în celule imunocompetente (ex.: în grefa de m\duv osoas\
Tulburile sunt generate de re-ac]ia grefonului contra gazdei (
graft versus host reaction), ale cei celule vor fi atacate de limfoci-
tele grefonului, împotriva cora gazda nu posed mijloace de apare. În plan clinic, manifestile constau în sc\dere în greutate
cu diaree, erup]ii cutanate cu alterarea fanerelor, afectare hepatic variabil\, infec]ii. Se constat hipertrofia ficatului [i a splinei [i
îndeosebi atrofia organelor limfoide, analoge cu cele care apar la animale dup abla]ia *timusului.
? B. OPERATORIE / m. opératoire / surgical shock. 1) {oc operator (v.). 2) Incorect: sindrom postoperator.
? B. ORGANIC| / m. organique / organic d. B. determinat sau `nso]it de modific\ri organice anatomice sau anatomopatologice
ale ]esuturilor sau ale organelor.
? B. A PATRA / quatrième m. / Filatov's d. Sin.: rubeol scarlatiniform (v.).
? B. PERIODIC| / m. périodique / periodic d. 1) B. care apare episodic, la intervale regulate, cauza periodicit\]ii nefiind
cunoscut\. Ex.: *febra mediteranean familial\. 2) Sin.: boal Reimann (v.).
? B. PESCUITORULUI DE BURE}I / m. du pécheur des éponges / spongediver's d. B. cauzat de contactul cu anumite
anemone marine (mai ales
Sargatia elegans), ce provoac dermatite extinse cu ulcera]ii cronice [i unele simptome sistemice
(cefalee, grea]\, febr). V. [i boal Ske-vas-Zerfus.
? B. PL|MÂNILOR DE FERMIER / m. du poumon de fermier / farmer's lung. Pneumopatie determinat de inhalarea antigenilor
organici specifici unei actinomicete termofile (
Micropoly-spora faeni, denumit ini]ial Thermopolyspora po-lyspora). Manifestile
pot fi acute (sindrom pseu-dogripal) sau cronice (fibroz\ intersti]ial difuz).
? B. POLICHISTIC| EPIDERMIC| / m. poly-kystique épidermique / polycystic d. of epi-derm. Afec]iune cutanat malformativ
caracterizat prin prezen]a de numeroase chisturi sebacee, de volum variabil, diseminate pe frunte, gât [i torace.
? B. POLICHISTIC| A FICATULUI / m. poly-kystique du foie / polycystic d. of liver. Sin.: boal chistic a ficatului (v.).
? B. POLICHISTIC| OVARIAN| / m. poly-kystique ovarienne / polycystic ovarian d. Abrev.: PCOD, PCOS. Sin.: sindrom Stein-
Le-venthal (v.).
? B. POLICHISTIC| A PL|MÂNULUI / m. polykystique du poumon / polycystic d. of lung. Sin.: boal chistic a pl\mânului (v.).
? B. POLICHISTIC| RENAL| / m. po-lykystique des reins / polycystic d. of kidney. Termen prin care sunt desemnate dou b. de
origine genetic\, cu afectare difuz a ambilor rinichi (mi]i de volum) dar diferite ca debut [i ca mod de transmitere ereditar\: *b. p.
r. autozomal dominant (ADPKD) sau forma adultului [i *b. p. r. autozomal recesiv (ARPKD) sau forma infantil\. Deoarece s-a
dovedit c APKD se poate manifesta la orice vârst\, inclusiv la copii ([i chiar `n stadiul fetal) s-a ajuns la concluzia c nu vârsta de
debut, ci tipul ereditar este factorul major care diferen]iaz cele dou b. V. [i policistin\. Sin.: rinichi polichistic.
? B. POLICHISTIC| RENAL| AUTOZOMAL DOMINANT| / m. polykystique des reins auto-somique dominante / autosomal
dominant po-lycystic kidney d. Abrev.: ADPKD. Afec]iune ere-ditar\, multisistemic\, `n care este caracteristic dezvoltarea
progresiv [i difuz de chi[ti renali multipli, bilaterali, `n toate segmentele tubilor urini-feri. B. se poate asocia [i cu anomalii
extrarenale (cardiovasculare, digestive) `n special chi[ti hepatici, se manifest de obicei la adult [i evolueaz frecvent spre
*insuficien] renal cronic\. ADPKD este una din cele mai frecvente b. ereditare la om, având o prevalen] de 1/1 000 [i rezult
prin muta]ii ale genelor PKD. V. [i policistin\.
? B. POLICHISTIC| RENAL| AUTOZOMAL RECESIV| / m. pol ykystique des reins autoso-mique recessive / autosomal
recessive poly-cystic kidney d. *B. polichistic renal care se manifest numai la copil. Pe lâng leziunile renale afectarea hepatic
este evident\.
? B. POLICHISTIC| A SÂNILOR / m. po-lykystique des seines / polycystic d. of breast. Sin.: boal chistic a mamelei (v.).
? B. POLIGENIC| / m. polygénique / po-lygenic d. B. ereditar în care anomaliile sunt localizate simultan pe mai multe gene,
concurente la determinismul patologic. Ex.: *diabetul zaharat.
? B. PRIMAR| / m. primaire / primary d. B. care apare spontan, nefiind asociat cu o alt b. [i nici cauzat de o alt maladie, un
traumatism sau un alt eveniment, dar poate conduce la o *b. secundar\.
? B. PROFESIONAL| / m. professionelle / occupational d. B. a cei cauz se afl în strict rela]ie cu profesia bolnavului. B. p.
pot fi determinate de agen]i fizici (ex.: *radiopatie, *b. de cheson) sau chimici, care pot genera alergii sau intoxica]ii (*saturnism,
*benzolism). Alteori, cauza b. poate fi un agent patogen, în cazul persoanelor ce lucreaz în laboratoare sau unit\]i spitalice[ti, în
zootehnie etc.
? B. PULMONAR| PRIN S|RURI DE ANTIMO-NIU / m. pulm onaire par sels d’antimoine / antimony salts pulmonary d. B.
pulmonar pro-fesional cauzat de expunerea cronic la pulberi ale surilor de *antimoniu (sin. stibiu). Efectele lor principale
constau în reducerea acuit\]ii vizuale, iritarea diverselor membrane mucoase [i formarea unor imagini radiologice pulmonare
caracteristice.
|
| |

184. 184
? B. REFLUXULUI GASTROESOFAGIAN / m. de refl ux gastro-oesophagien / gastroeso-phageal reflux d. Ansamblu de
manifesti determinate de func]ia deficitar a sfincterului esofagian inferior [i de tulburi ale motilit\]ii gastrice. Clinic apar dureri
retrosternale `nso]ite de vs\-turi, grea]\, tuse, determinate de refluxul sucului gastric acid. R. g. se poate complica cu esofagit
peptic\, ulcera]ii, stricturi locale sau *sindrom Bar-rett.
? B. RENAL| CU LEZIUNI MINIME / m. renale à lésions minimales / minimal change kidney d. Sin.: glomerulonefrit cu leziuni
minime (v.).
? B. RITMIC| AURICULAR| / maladie ryth-mique auriculaire / rhythmic auricular disease. B. relativ frecvent\, caracterizat prin
existen]a unor tulburi de ritm auricular cu urm oarele for-me, în alternan]\: 1) Crize de tahicardie prin hiperexcitabilitate
auricular (tahisistolie cu frec-ven]a 180-240/min). 2) Crize de bradicardie su-praventricular (bloc sinoatrial par]ial, *perioade
Luciani-Wenckebach, ritm nodal). Apare la su-biec]i peste 50 de ani, f patologie cardiac\, manifestându-se prin palpita]ii,
dispnee, lipotimie. Sin.: boala urechiu[ei atriale.
? B. SCLERELOR ALBASTRE / m. des sclé-rotiques bleues / blue sclerae d., Lobstein's d. Sin.: boal Lobstein (v.).
? B. SECRETANT| / m. sécrétante / secreting d. Afec]iune mamar determinat de o tulburare a func]iei secretorii, caracterizat
prin scurgerea mai mult sau mai pu]in abundent\, la nivelul porilor mameloanelor, a unui lichid seros, lactescent sau l\ptos, f
leziuni glandulare notabile. Poate apare în cursul puerperalit\]ii sau în afara sarcinii, uneori la nulipare.
? B. SECUNDAR| / m. secondaire / secon-dary d. B. care urmeaz altei b. [i rezult din aceasta.
? B. SEMILUNARULUI / m. du semilunaire / semilunar d. Sin.: sindrom Kienböck (v.).
? B. SERIC| / m. sérique / seric d. Sin.: boala serului (v.).
? B. SERULUI / m. du sérum, m. sérique / serum d. Denumire sub care sunt cuprinse diversele accidente care survin uneori la 8-
15 zile dup reinjectarea de seruri antimicrobiene [i antitoxice pe baz de ser sanguin de cal, la care subiectul a fost sensibilizat
printr-o prim injec]ie anterioar\. Se exprim prin reac]ie local\, uneori sub form de *erizipeloid, [i printr-o erup]ie generalizat de
urticarie, cu artralgii, curbatur\, febr [i albuminurie. Sin.: boal seric\.
? B. SIMPTOMATIC| / maladie symptoma-tique / symptomatic disease. B. ale cei manifesti pot duce la depistarea unei alte
b. B. s. este consecin]a b. primare respective [i `nceteaz odat cu aceasta.
? B. DE SISTEM / m. de système / system d. Sin.: boal sistemic (v.).
? B. SISTEMIC| / m. systémique / systemic d. Denumire discutabil care, teoretic, se adopt pentru b. ce afecteaz toate
componentele unui anumit sistem (ex.: sistemul reticuloendotelial, sistemul limfoid, ]esutul conjunctiv). De fapt, b. s. cuprind un
ansamblu de afec]iuni disparate (denumite uneori "inflamatorii" nespecifice), care au în comun, adesea, originea lor obscur\:
*lupus eritematos diseminat, unele boli articulare (*po-liartrita reumatoid\, *poliartrita cronic juvenil\, *b. Still a adultului), cutanate
(*sclerodermie, *derma-tomiozit\, *sindrom Sjögren), vasculare (*angeite alergice), *boal Behçet etc. Sin.: boal de sistem.
? B. SMAL}ULUI P|TAT / m. de l'email tacheté / mottled enamel d. *Fluoroz dentar rezultând din ingestia apei de b\ut cu un
con]inut excesiv de fluor (peste 2 mg/l). Se manifest sub trei forme: 1) pete albe; 2) pete albe [i brune; 3) hipoplazii [i anomalii de
form (coroane deformate).
? B. SOMNULUI / m. du sommeil / sleeping sickness. Sin.: tripanosomiaz (v). V. [i boal Dutton.
? B. SPECIFIC| / m. spécifique / specific d. 1) Entitate morbid bine definit\, provocat întotdeauna prin aceea[i cauz precis [i
r\spunzând favorabil la anumi]i agen]i terapeutici determina]i (ex.: malaria tratat cu *chinin\ zat) pentru
*sifilis.
? B. PRIN STOCARE / m. par stokage / stor-age d. B. determinat de acumularea unor sub-stan]e specifice `n ]esuturi, cel mai
frecvent din cauza alterii congenitale a unei enzime sau a unui deficit enzimatic care afecteaz metabolismul unei anumite
substan]e. De ex.: *b. de stocare a glicogenului, *lipoidoze.
? B. DE STOCARE A GLICOGENULUI / m. glycogénique / glycogen storage d. Sin.: glico-genoz (v.).
? B. DE SUPRAÎNC|RCARE / m. de sur-charge / storage pool d. Sin.: tezaurismoz (v.).
? B. A {ASEA / sixième m. / sixth d. Sin.: boal Zahorsky (v.).
? B. TICURILOR / m. des tics / Gilles de la Tourette d. Sin.: sindrom Gilles de la Tourette (v.).
? B. TRANSMISIBIL| / m. transmissible / communicable d. B. atribuit unui agent infec]ios specific sau produ[ilor s\i toxici [i
care se produce prin transmiterea acestui agent sau a produ-[ilor s\i dintr-un rezervor la o persoan receptiv\. Transmiterea se
face direct, printr-o persoan sau animal infectat, sau indirect, printr-o gazd intermediar\, animal sau vegetal\, a unui agent
vector sau a mediului extern neviu. V. [i boal contagioas\.
? B. TRANSMISIBIL| SEXUAL / m. sexuel-lement transmissible / sexually transmited d. (STD), venereal d. B. contagioas
contractat prin raport sau contact sexual. Ex.: *sifilis, *gono-ree, *[ancru moale, *b. Nicolas-Favre, alte afec]i-uni urogenitale sau
generale determinate de bac-terii, virusuri sau parazi]i, care se dezvolt la nivelul mucoaselor superficiale (
Chlamydia, Candida,
Trichomonas, virus herpetic, virus hepatitic B, HIV etc.). Pentru primele patru b. [i SIDA, declararea b. este obligatorie. Sin.: boal
veneric\.
? B. TROMBOEMBOLIC| / m. thrombo-em-bolique / thromboembolic d. Afec]iune care complic o flebit\ prin extensia trombozei
[i, uneori, prin embolie arterial determinat de migrarea trombusului.
? B. TROPICAL| / m. tropicale / tropical d. B. infec]ioas sau parazitoz endemic `n zonele tropicale sau subtropicale. Ex.:
*boala Chagas, *boala somnului, *febra galben\, *leishmanioz\, *lepr\, *malarie, *oncocercoz\, *schistosomiaz\, o serie de febre
având ca agen]i vectori unele insecte etc.
? B. TSUTSUGAMUSHI / m. tsutsugamushi / tsutsugamushi d. [Jap. tsutsugamushi = gândac periculos.] B. acut infec]ioas
[i epidemic r\s-pândit `ndeosebi `n Asia Oriental\, Australia [i India, provocat de infec]ia cu
Rickettsia tsutsu-gamushi
transmis la om prin intermediul larvelor de trombiculide (*
Trombiculidae). B. se caracteri-zeaz\, dup o incuba]ie de 12-14 zile,
printr-o leziune necrotic la nivelul por]ii de intrare, adenopatie satelit\, exantem, curb febril `n platou, de tip tifoid [i leucopenie.
Sin. multiple, mai utilizate fiind: febr fluvial de Japonia, tifos tsutsugamu-shi.
? B. URECHIU{EI ATRIALE / m. de l'oreillette / rhythmic auricular d. Sin.: boal ritmic auricular (v.).
? B. URINII CU MIROS DE SIROP DE AR}AR / m. des urines à odeur de sirop d'érable / maple syrup urine d. B. metabolic cu
transmitere au-tozomal dominant\, cauzat de un deficit al enzimei ce catalizeaz decarboxilarea oxidativ a aminoacizilor cu
caten ramificat (leucin\, izo-leucin [i valin\ [i a cetoacizilor omologi în sânge [i urin\.
Caracteristicile clinice includ com\, convulsii, re-tardare fizic [i mental [i un miros caracteristic de "sirop de ar]ar" al urinii [i al
corpului. Exist patru fenotipuri clinice ale afec]iunii: 1) clasic, cel mai sever, cu exitus la scurt timp dup na[tere; 2) intermediar, cu
debut mai tardiv; 3) intermitent; 4) legat de tiamin (afinitate sc\zut a enzimelor pentru cofactorul tiamin-pirofosfat). Sin.: boal
Menkes, leucinoz\.
? B. VACILOR NEBUNE / m. de vaches folles / mad cows d. V. encefalopatii spongiforme sub-acute transmisibile.
? B. VENERIC| / m. vénérienne / venereal d. Sin.: boal transmisibil sexual (v.).
? B. VENOOCLUZIV| A FICATULUI / m. veino-occlusive du foie / veno-occlusive d. of liver. Endoflebit proliferant [i obliterant
a ve-nulelor centrolobulare [i a micilor vene supra-hepatice, determinând staz [i distruc]ie paren-chimatoas centro- [i
mediolobular\. Simptomatologia se apropie de cea a *sindromului Budd-Chiari.
? B. CU VIRUS LENT / m. à virus lent / slow virus d. Denumire generic pentru b. provocate de *virusuri lente. Ex.:
*encefalopatiile spongifor-me subacute transmisibile.
| |

185. 185
? B. X. 1) Nume utilizat (Mackenzie) pentru o serie de simptome morbide, de etiologie necunoscut\, care se manifest prin
senza]ia de r\u general, sensibilitate la frig, dispepsie, disfunc]ii intestinale, tulburi respiratorii [i cardiace (cu modifici
electrocardiografice). 2) Sin.: hiperkera-toz (v.).

Boli cu nume proprii


? B. ADAMS-STOKES. [Robert Adams, medic irlandez, Dublin, 1791-1875; Wiliam Stokes, clinician irlandez, Dublin,
1804-1878
.] Sin.: sindrom Adams-Stokes (v.).
? B. ADDISON. [Thomas Addison, medic englez, Londra, 1793-1860.] Insuficien] suprarena-l cronic\. Se disting, dup
Addison, cinci manifesti majore: anemie, astenie, hipotensiune, tulburi gastrice [i hiperpigmenta]ie (melanodermie
addisonian\ acceptate ca for-me ale acestei b. [i cazurile f melanodermie sau cu insuficien] suprarenal
mai u[oar\. Sin.: boal bronzat\, ca[exie bronzat\.
? B. ADDISON-BIERMER. [Thomas Addison, medic englez, Londra, 1793-1860; Anton Bier-mer, medic german, profesor de
medicin intern mai `ntâi la Berna, apoi la Zürich, 1827-1892.
] Sin.: boal Biermer (v.).
? B. ADDISON-GULL. [Thomas Addison, medic englez, Londra, 1793-1860; Sir William Withey Gull, medic englez,
profesor de fiziologie la Londra [i medic al reginei Victoria, 1816-1890
.] B. a femeilor de vârst medie, caracterizat prin *xan-
tomatoz\, melanoz dermic\, ciroz biliar\, icter cronic [i, în stadii avansate, hemoragii.
? B. AKUREYRI. [Akureyri, ora[ `n Islanda unde au aput peste 1 000 de cazuri `n 1948 .] B. in-fec]ioas (determinat probabil
de virusul *
Cox-sackie), asem oare, clinic, *poliomielitei anterioare acute. Observat la adolescen]i, debuteaz prin febr\, dureri
musculare, *sindrom meningean, parestezii de întindere variabil\, agita]ie psiho-motorie.
? B. ALAGILLE. [Daniel Alagille, pediatru francez, n. 1925.] Sin.: sindrom Alagille (v.).
? B. ALBERS-SCHÖNBERG. [Heinrich Ernst Albers-Schönberg, radiolog german, Hamburg, 1865-1921.] B. osoas rar\,
congenital [i ereditar\, de tip probabil recesiv. Se caracterizeaz prin fragilitate anormal a oaselor, ceea ce antre-neaz fracturi
repetate. Radiologic, scheletul prezint o opacitate foarte dens\. Este cauzat de o dereglare a resorb]iei fiziologice a
osteoclastelor. Exist forme benigne [i forme cu evolu]ie grav (cecitate, surditate, anemie important etc.). Sin.: boala "oaselor de
marmur\", mieloscleroz\, os-teoporoz familial\, osteopetroz\, osteoscleroz generalizat\.
? B. ALBRIGHT. [Fuller Albright, medic american, Boston, 1900-1969.] Sin.: osteodistrofie ereditar Albright (v.).
? B. ALEXANDER. [1) Benjamin Alexander, medic american contemporan; 2) Stewart W. A-lexander, neuropatolog englez
contemporan, Londra
.] 1) Sin.: boal von Willebrand (v.). 2) Form rar de *leucodistrofie la nou-n\scut, caracterizat prin
*macrocefalie cu *hidrocefalie [i *ence-falopatie. Etiologia este incert\: imaturitatea celulelor nevrogliei ar `mpiedica mielinizarea
normal\. Prognostic sumbru, cu deces pân la vârsta de doi ani.
? B. ALPERS. [Bernard J. Alpers, neurolog american, Philadelphia, n. 1900.] Afec]iune rar\, familial [i ereditar\,
manifest la copil dup o pe-rioad de dezvoltare normal\, caracterizat clinic prin *microcefalie, *mioclonii, paralizii [i, uneori,
*amauroz\. Histologic, exist o degenerescen] progresiv\, difuz\, a cortexului cerebral [i a nu-cleilor cenu[ii centrali (uneori a
cerebelului, f afectarea substan]ei albe). Exist o proliferare a *astrocitelor [i o acumulare lipidic în *microglie. B. evolueaz
rapid spre demen] [i moarte. Sin.: polidistrofie cerebral progresiv infantil Chris-tensen-Krabbe.
? B. ALSTRÖM-LEBER. [Carl Henry Alström, genetician suedez contemporan, n. 1907; Theodor Leber, oftalmolog german,
profesor (succesiv) la Berlin, Göttingen [i Heidelberg, 1840-1917
.] 1) Nevrit optic retrobulbar familial a cei trans-mitere
ereditar este legat de sex. Sin.: boal Leber I, nevrit optic retrobulbar ereditar\. 2) Degenerescen] (sau displazie)
corioretinian congenital sau infantil precoce, caracterizat prin *amauroz sau *ambliopie forte. Absen]a r\s-punsului
electroretinografic permite diagnosticul [i excluderea unei atrofii optice primare. Sin.: amau-roz congenital Leber, aplazie
retinian\, boal Leber II.
? B. ALSTRÖM-OLSEN. [Carl Henry Alström, genetician suedez, n. 1907; O. Olsen, oftalmolog suedez contemporan.] Sin.:
boal Alström-Leber (v.).
? B. ALZHEIMER. [Alois Alzheimer, neurolog [i psihiatru german, profesor la Breslau (în prezent Wroclaw, Polonia), 1864-
1915
.] Denumire prin care, `n prezent, este desemnat ansamblul de-men]elor degenerative primare care pot debuta atât `n
perioada senescen]ei, cât [i `nainte de aceasta, prevalen]a b. crescând semnificativ cu vârsta (5 % peste 65 de ani). B. A. se
carac-terizeaz anatomopatologic prin atrofie cerebral generalizat [i apari]ia unei demen]e cu evolu]ie lent\. Sunt evidente
`ndeosebi: atrofia scoar]ei cerebrale la nivelul regiunilor parieto-temporo-occi-pitale, leziuni ale hipocampului [i o dilatare a
ventriculilor cerebrali. Tabloul clinic este `n rela]ie cu evolu]ia b. ~n formele de debut, testele psi-hometrice (memorie imediat\,
reten]ie vizual\, vocabular) permit obiectivarea deteriorii intelectuale. Progresiv, este manifest clinic demen]a accentuat\, cu
tulburi mari de memorie, dezorientare temporo-spa]ial\, afazie, agnozie, apraxie, iar uneori hipertonie extrapiramidal [i crize
epileptice. Cea mai profund alterare afecteaz func-]iile cognitive: amnezie `ndeosebi anterograd\, tulburi ale limbajului oral [i
scris, discalculie, la care se adaug apraxia [i agnozia. Etiopatogenia b. A. nu este clarificat\. Este confirmat disfunc]ia
neurotransmi] orilor cerebrali, `ndeosebi cu afec-tarea sistemelor dopaminergice [i colinergice. S-a constatat, de asemenea, c `n
pl\cile senile extra-neuronale se acumuleaz un peptid amiloid mic, denumit A-
β, alc uit din 39-42 de aminoacizi [i provenind
dintr-un precursor, care este o glico-protein transmembranar alc uit din 695 aminoacizi [i prezentând mai multe izomorfe.
Gena care codific acest precursor se afl pe cromozomul 21. Unii autori sus]in patogeneza printr-un *virus lent. V. [i boal Pick.
Sin.: demen] pre-senil\, demen] Alzheimer, scleroz Alzheimer.
? B. ANDERSEN. [Dorothy Hansine Andersen , patolog american, New York, 1901-1964.] 1) Sin.: glicogenoz de tip IV (v.
glicogenoz). 2) V. sindrom Andersen.
? B. ANDERSON. [A. C. Anderson , medic australian contemporan.] 1) B. ereditar\, transmis autozomal recesiv, carcaterizat
prin deficit de absorb]ie a lipidelor, care poate fi consecin]a unui deficit de sintez a *chilomicronilor. Se manifest clinic ca o *boal
celiac asociat cu
β-hipoli-poproteinemie. 2) V. sindrom Anderson.
? B. ANDREWS. [George Clinton Andrews, dermatolog american, New York, n. 1891.] Derma-tit veziculo-pustuloas a
falangelor terminale; re-prezint o manifestare alergic în rela]ie cu exis-ten]a unor focare infec]ioase la distan] (pioree,
amigdalit\, infec]ii pelvine). Sin.: bacterid pustu-loas\.
? B. APERT. [Eugène Apert, pediatru francez, Paris, 1868-1940.] Sin.: acrocefalosindactilie tip I (v.).
? B. APERT-CROUZON. [Eugène Apert, pediatru francez, Paris, 1868-1940; Louis Edouard Oc-tave
Crouzon
, neurolog francez, Paris, 1874-1938.] Maladie ereditar transmis autozomal do-minant, în care se asociaz
caracteristicile *b. A-pert cu semnele faciale ale *b. Crouzon [i cu malforma]ii ale extremit\]ilor membrelor superioare [i inferioare.
Sin.: acrocefalosindactilie tip II, sindrom Vogt.
? B. ARAN-DUCHENNE. [François Amilcar Aran , medic francez, profesor de medicin intern\, Paris, 1817-1861;
Guillaume Benjamin Armand Duchenne (de Boulogne) , neurolog francez, Paris, 1806-1875.] Afec]iune degenerativ a
coarnelor anterioare ale m\duvei spinii, la adult, caracterizat prin atrofie muscular\ cu paralizie simetric\. Tipul cel mai frecvent
afecteaz ini]ial mâna (*mân "simian\") [i se poate extinde apoi la membrele superioare [i inferioare. Sin.: atrofie muscular\
progresiv\.
? B. ARDMORE. [Ardmore, baz militar american\, `n Oklahoma — SUA, unde a fost descris aceast afec]iune pentru prima
datã
.] B. infec]i-oas\, probabil viral\, caracterizat prin rinofarin-git rebel\, mialgii, hepatosplenomegalie, adenopatii.
| |
| |

186. 186
? B. ARMSTRONG. [Charles John Armstrong , bacteriolog american [i specialist `n s ate public\, Washington, 1886-
1958
.] B. acut viral\, care se manifest sub forma unei infec]ii febrile, cu semne generale asem oare gripei [i menin-git cu
LCR clar, cu leucocitoz accentuat [i albuminorahie pu]in modificat\. Se vindec adesea spontan, dar poate evolua [i letal.
Rezervor de virus: [oarecele de cas\, care poate prezenta o infec]ie latent\. Sin.: coriomeningit limfocitar\, meningit limfocitar\
acut benign\, meningit\ seroas epidemic\.
? B. ARNOLD. [Julius Arnold, anatomopatolog german (fiul anatomistului german Friedrich Ar-nold),
1835-1915
.] Dureri [i parestezii hemicefa-lice în teritoriul de inerva]ie al filetelor nervoase de la nivelul r\d\cinilor C
1 [i C
2.
? B. ARNOLD-CHIARI. [Julius Arnold, anatomopatolog german (fiul anatomistului german Friedrich
Arnold), 1835-1915;
Hans Chiari, patolog austriac, 1851-1916.] Malforma]ie congenital rar\, observat la nou-
n\scut, caracterizat prin hernie de trunchi cerebral [i cerebel la nivelul g\urii occipitale, la care se asociaz uneori *hi-drocefalie [i
*
spina bifida.
? B. ARNSTEIN. Form a *b. Vaquez în care lipse[te splenomegalia.
? B. ASBOE-HANSEN. [G. Asboe-Hansen, der-matolog danez contemporan.] Dermatoz pigmentar buloas\, cu eozinofilie
sanguin\, care poate apare la nou-n\scutul de sex feminin. Sin.: dermatit buloas keratogen\.
? B. AYERZA. [Abel Ayerza, medic argentinian, Buenos Aires, 1861-1918.] Sin.: sindrom Ayerza (v.).
? B. AZORE. [Azore, insule portugheze în Oceanul Atlantic.] Sin.: boal Machado-Joseph (v.).
? B. BAASTRUP. [Christian Ingerslev Baas-trup, radiolog danez, Copenhaga, 1885-1950.] *Ar-troz interspinoas a
rahisului lombar, observat în hiperlordozele lombare sau în lombartroza banal\. Este o varietate de reumatism degenerativ. Sin.:
osteoartroz interspinoas\.
? B. BABINGTON. [Benjamin Guy Babington , medic englez al Marinei Regale, 1794-1866.] Sin.: boal Rendu-Osler (v.).
? B. BAEHR-SCHIFFRIN. [George Baehr, medic american contemporan; Schiffrin.] Afec]iune rar în care se asociaz\:
*purpur trombocitope-nic\, febr\, anemie cu semne de hiperhemoliz [i subicter, leziuni nervoase, tulburi psihice, evo-lu]ie
rapid spre exitus. Sin.: boal Moschowitz, purpur trombocitopenic trombotic\.
? B. BALFOUR. [John Hutton Balfour, medic [i botanist englez, Edinburg, 1808-1884 .] Tumor malign\, de culoare verzuie,
care poate apare la copiii cu leucemie, cu localizare cranian (îndeosebi orbitar\Se dezvolt în m\duva osoas [i invadeaz
rapid periostul [i ]esuturile moi. Formula sanguin eviden]iaz prezen]a anemiei, a celulelor anormale (mieloblaste, leucoblaste) [i
u-neori hiperleucocitoz\. Sin.: clorom.
? B. BALLINGALL. [Sir George Ballingall, chirurg englez, Edinburg, 1780-1855.] Sin. istoric pentru maduromicoz (v.).
? B. BAMBERGER. [Heinrich von Bamberger, medic austriac, Viena, 1822-1888.] 1) Spasm sal-tatoriu sau tic al
extremit\]ilor inferioare. 2) Polise-rozit\: inflama]ie cronic manifestat prin efuziuni seroase în diferite cavit\]i (pahipleurit\,
pericardi-t constrictiv etc.).
? B. BAMLE. Sin.: boal din Bornholm (v.).
? B. BANG. [Bernhard Laurits Frederik Bang, medic veterinar danez, Copenhaga, 1848-1932.] Sin.: bruceloz (v.).
? B. BANNISTER. [Henry Martyn Bannister, neurolog american, Chicago, 1844-1920.] Sin.: e-dem Quincke (v.).
? B. BANTI. [Guido Banti, anatomopatolog italian, profesor la Floren]a, 1852-1925.] Afec]iune a splinei care se manifest prin
splenomegalie, pan-citopenie periferic cu hipercelularitate medular [i semne de hipertensiune portal asociate cu o alterare
morfofunc]ional a ficatului, de gravitate variabil (evolueaz spre ciroz hepatic). Sin.: anemie Banti, sindrom Banti.
? B. BARBER. [Harold Wordworth Barber , dermatolog englez, Londra, 1886-1955.] *Hiperke-ratoz difuz\, folicular\, care
poate apare la me-nopauz\, cu localizare îndeosebi la fa] [i la gât. Sin.: dermatoz Barber.
? B. BARCOO. [Barcoo, râu `n Australia.] Ulcer cutanat tropical, cel mai frecvent provocat de Co-rynebacterium diphteriae.
Leziunea apare `n zonele descoperite, debutând la nivelul unui folicul pilos, unde se formeaz o vezicul care se ulce-reaz rapid.
Uneori se complic cu gangren\. Se `ntâlne[te `n regiunile tropicale [i subtropicale de[ertice. Sin.: ulcer de de[ert.
? B. BARLOW. [Sir Thomas Barlow, medic englez, Londra, 1845-1945.] B. care se manifest prin hemoragii cutanate [i
mucoase, sufuziuni subperi-ostale, dureri epifizare cu alterarea osificii, ane-mie, *diskeratoz folicular "în disc", care apar de
obicei în al doilea an de via]\, în cazul sugarilor al\pta]i artificial, cu lapte conservat. Sin.: boal Moeller-Barlow, osteopatie
hemoragi-c primitiv\, scorbut infantil.
? B. BARRAQUER-SIMONS. [José Antonio Roviralta Barraquer, medic spaniol, Barcelona, 1855-1928; Arthur Simons,
medic german, profesor la Berlin, n. 1877
.] Sin.: lipodistrofie progresiv (v.).
? B. BASEDOW. [Karl Adolf von Basedow, medic german, Merseburg, 1790-1854.] Sin.: boal Basedow-Graves (v).
? B. BASEDOW-GRAVES. [Karl Adolf von Basedow, medic german, Merseburg, 1790-1854; Robert James Graves, medic
irlandez, Dublin, 1797-1853
.] B. provocat de prezen]a autoanti-corpilor antireceptori TSH cu func]ie stimulatoare. Legarea
anticorpilor la *receptorii TSH de pe celulele tiroidiene stimuleaz secre]ia hormonilor tiroidieni; inhibi]ia prin feedback negativ de la
nivel hipofizar dispare [i apar manifesti clinice de hipertiroidie. Simptome caracteristice: tumefac]ia difuz a tiroidei, *exoftalmie
`nso]it de diverse semne oculare, tulburi cardiovasculare (tahicardie, aritmii, *eretism cardiac), tremur uri digitale fine, sc\dere
ponderal\, diaree, termofobie, trans-pira]ii profuze, astenie. Metabolismul bazal [i fixarea radioiodului sunt crescute. Sin.: boal
Ba-sedow, boal Graves, boal Flajani.
? B. BASEL. [Basel, ora[ din Elve]ia unde a fost descris boala.] Sin.: boal Darier (v.).
? B. BATEMAN. [Thomas Bateman , medic englez, Londra, 1778-1821.] 1) Dermatoz care poate apare la persoanele în
vârst\. Este caracterizat prin existen]a de pete purpurice localizate pe antebra]e [i gambe, în rela]ie cu o degeneres-cen] senil
tegumentar\; evolu]ie cronic [i recidivant\. Sin.: purpur senil Bateman. 2) Sin.:
molluscum contagiosum (v.).
? B. BATTEN. [Frederick Eustace Batten, neurolog englez, Londra, 1865-1918.] B. cu transmitere autozomal
dominant\, manifestat prin demen-]\, paralizie [i afectare a substan]ei albe prin depuneri de *lipofuscin\. Sin.: lipofuscinoz
neuronal juvenil\.
? B. BATTEN-MAYOU. [Frederick Eustace Batten, neurolog englez, Londra, 1865-1918; Marmaduke
Stephen Mayou
, oftalmolog englez, Londra, 1876-1934.] Sin.: boal Spielmeyer-Vogt (v.).
? B. BAYLE. [Antoine Laurent Jesse Bayle, psihiatru francez, Paris, 1799-1858.] Sin.: paralizie general
progresiv (v.).
? B. BAZY. [Pierre Jean Baptiste Bazy, chirurg francez la Hôpitaux de Paris, 1853-1934 .] Varietate de
*hidronefroz\, consecin] a unor dilata]ii congenitale ale bazinetului [i ale calicelor. Apare din cauza hipoplaziei sau aplaziei
musculaturii ne-tede. Sin.: hidronefroz congenital intermitent\.
? B. BEAUVAIS. [Augustin-J. Landré Beau-vais, medic francez, Paris, 1772-1840.] Denumire istoric pentru reumatismul
poliarticular. Aceast entitate se identific în prezent fie cu *reuma-tismul articular acut, fie cu *poliartrita reumatoid\.
? B. BEAUVIEUX. Pseudoatrofie optic a sugarului antrenând cecitate aparent\, care dispare în câteva luni. Se pare c este
determinat de întârzierea mielinizii fibrelor nervilor optici.
? B. BECHTEREW. [Vladimir Michailovitch von Bechterew, neurolog rus, profesor la Kazan, apoi la St.
Petersburg, 1857-1927
.] Afec]iune ase-m oare polispondilitei reumatismale; se manifest prin cifoz posttraumatic la
subiec]i cu pre-dispozi]ie ereditar\. V. [i spondilartrit anchilo-zant\.
? B. BEHÇET. [Hulusi Behçet, dermatolog turc, 1889-1946.] Afec]iune a adultului tân de sex masculin, uneori
familial\, caracterizat prin trei simptome cardinale: afte bucale recidivante, urmate de ulcera]ii, afte genitale [i apari]ia, mai
tardiv\, a unor leziuni oculare: *uveit cu *hipopion. În toate aceste localizi sunt prezente leziuni de vascularit [i perivascularit\.
| |

187. 187
B. evolueaz în pu-see recidivante, iar prognosticul poate fi grav, u-veita antrenând cecitate. Etiologia este neeluci-dat\, viral sau
imunologic\. Sin.: iridociclit recidivant\, sindrom Adamantiades, sindrom Behçet.
? B. BEHR. [Carl Behr, oftalmolog german, profesor la Hamburg, 1874-1943.] 1) Form de *de-generescen] macular
retinian\. Este o b. ereditar cu transmitere dominant\, caracterizat prin atrofie corioretinian central cu alteri degenerative
pigmentare [i leziuni retiniene periferice. Sin.: degenerescen] eredomacular\, dege-nerescen] tapetoretinian\, degenerescen]\
tape-toretinian central\. V. [i degenerescen] eredo-macular\, degenerescen] tapetoretinian\. 2) V. sindrom Behr.
? B. BENEDIKT. [Moritz Benedikt, neurolog austriac, Viena, 1835-1920.] Sin.: sindrom Bene-dikt (v.).
? B. BENSON. [Athur Henry Benson, oftalmolog irlandez, Dublin, 1852-1912.] Sin.: sinchizis scintilant (v. sinchizis).
? B. BERGER / maladie de Berger / Berger's disease, mesangial IgA glomerulonephritis. [Jean Berger, nefrolog francez,
sec. XX
.] Varietate de *nefropatie glomerular cronic primitiv (25 % din cazurile de la adult), caracterizat prin depozite difuze
intercapilare (mezangiale) de IgA [i C3. Depozitele sunt vizibile în microscopia optic prin imunofluorescen] [i în microscopia
electronic\, fiind osmiofile. Semnul clinic caracteristic al b. B. este hematuria macroscopic recidivant\, care apare la ore-zile dup
o infec]ie (otit\, si-nuzit\, amigdalit\ c intens. Prin examenul sumarului de urin se confirm hematuria [i o
proteinurie u[oar (1-2 g/24 ore). Afec]iunea poate evolua spre hipertensiune arterial sau insuficien] renal\. Sin.:
glomerulonefrit cu depozite mezangiale de IgA.
? B. BERNHARDT. [Martin Bernhardt, neurolog germen, Berlin, 1844-1915.] Sin.: meralgie parestezic (v.).
? B. BESNIER-BOECK-SCHAUMANN. [Ernest Henri Besnier, dermatolog francez, Paris, 1831-1909; Caesar Peter Möller
Boeck
, dermatolog norvegian, Oslo, 1845-1917; Jörgen Nilsen Schaumann, dermatolog suedez, Stockholm, 1879-1953.] Sin.:
sarcoidoz (v.).
? B. BESNIER-KAPOSI-LIBMAN-SACKS. [Er-nest Henri Besnier, dermatolog francez, Paris, 1831-1909; Moritz Kohn
Kaposi
, dermatolog austriac, Viena, 1837-1902; Emanuel Libman, medic american, New York, 1872-1946; Benjamin Sacks,
medic american, New York, n. 1896
.] Sin.: lupus eritematos diseminat (v.).
? B. BESSEL-HAGEN. [Fritz Bessel-Hagen, chirurg german, Berlin, 1856-1922.] Sin.: boal exostozant (v.).
? B. BEST. [F. Best, medic german, 1878-1920.] *Eredodegenerescen] macular cu transmitere autozomal dominant\, strict
localizat\, caracterizat în general printr-o leziune rotund bine delimitat\, de colora]ie ro[ie sau galben clar, cu aspect al maculei
de "g\lbenu[ de ou pe farfurie". B. evolueaz în trei stadii (de disc, de remaniere [i atrofic) [i reprezint forma congenital\ a *bolii
Stargardt. V. [i degenerescen] eredomacular\, degenerescen] tapetoretinian\.
? B. BEURMANN-GOUGEROT. [Charles Lu-cien Beurmann , dermatolog francez, Paris, 1851-1923; Henri Eugène
Gougerot
, dermatolog francez, profesor la Paris, 1881-1955.] Sin.: sporotri-coz (v.).
? B. BIELSCHOWSKY-JANSKY. [Alfred Biel-schowsky, oftalmolog german, profesor (succesiv) la Leipzig, Marburg [i
Breslau (în prezent Wro-claw, Polonia), 1871-1940;
Jan Jansky, medic [i serolog ceh, originar din Praga, stabilit la Balti-more,
1873-1921
.] *Idio]ie amaurotic familial\, cu predominan]a simptomelor cerebeloase, care se manifest în jurul vârstei de 4 ani.
Evolu]ia este letal în 3-4 ani. Reprezint forma de tip juvenil precoce a *sfingolipidozei cerebrale. Sin.: sfingoli-pidoz de tip
juvenil precoce. V. sfingolipidoz\, idio]ie amaurotic familial\.
? B. BIERMER. [Anton Biermer, medic german, profesor de medicin intern mai `ntâi la Berna, apoi la Zürich, 1827-1892 .]
Maladie caracterizat prin absen]a secre]iei de *factor intrinsec gastric, care antreneaz malabsorb]ia *vitaminei B
12. Determin
anemie macrocitar cu megaloblastoz medular\, asociat cu neutrotrombopenie [i tulburi digestive [i nervoase discrete. Se
consider c la originea manifestilor se afl mecanisme autoimune. Administrarea intravenoas de vitamin B
12 este urmat de
un r\spuns sanguin specific (*reticulocitoz). Sin.: anemie Biermer, a-nemie pernicioas\, boal Addison-Biermer.
? B. BIETT. [Laurent Théodore Biett, dermatolog francez, Paris, 1781-1840.] Form de *lupus eritematos, cu
evolu]ie subacut [i recidivant\, cu afectare moderat a stii generale. Elementele au tendin] la diseminare simetric [i dispar în
câteva s\pt\mâni. Sin.: lupus eritematos discoid sau subacut.
? B. BILLROTH [Christian Albert Theodor Billroth, chirurg german, profesor la Zürich [i Vie-na, 1829-
1894
.] 1) *Meningocel consecutiv unei fracturi craniene. Sin.: cefalhidrocel traumatic. 2) V. sindrom Billroth.
? B. BILLROTH-WINIWARTER. [Christian Al-bert Theodor Billroth, chirurg german, profesor la Zürich [i Viena, 1829-
1894;
Felix von Winiwar-ter, chirurg austriac, Viena, 1852-1931.] Sin.: trombangeitã obliterantã (v.).
? B. BINSWANGER. [Otto Binswanger, neuro-log german, profesor la Jena, 1852-1929.] Form de encefalopatie
aterosclerotic subcortical\, b. cauzat de hipertensiunea arterial sau de arterioscleroza vaselor profunde perforante [i a
capilarelor substan]ei albe subcorticale. Se manifest prin demen]\, asociat cu pierderea difuz de substan] alb subcortical [i
dilatarea ventricu-lilor, precum [i printr-un mers caracteristic cu pa[i mici [i baz de sus]inere larg\. Sin.: demen]\, encefalopatie
sau sindrom Binswanger.
? B. BITOT. [Pierre A. Bitot, medic francez, Bordeaux, 1822-1888.] Manifesti oculare ale a-vitaminozei A, care
constau în distrofie corneo-conjunctival [i *hemeralopie prin deficit de *ca-roten la nivelul *bastona[elor retiniene.
? B. BJÖRUM. Afec]iune manifestat la ambele sexe, în primele s\pt\mâni de via]\, prin hepatomegalie considerabil înso]it de
oprirea cre[terii staturoponderale. Histologic se constat înccare gr\soas hepatic\, aceast perturbare nefiind de-terminat\ de o
infec]ie sau de o caren] alimentar\. Nu exist nici semne de insuficien] hepatic\, îns prognosticul este rezervat, bolnavii
decedând, în general, din cauza unui accident infec-]ios grav. Au fost raportate [i cazuri familiale. V. [i policorie.
? B. BLACKFAN-DIAMOND. [Kenneth Daniel Blackfan, pediatru american, Boston, 1883-1948; Louis K.
Diamond
, pediatru american, Boston, n. 1902.] *Eritroblastopenie congenital care determin anemie cronic
normocrom\, normocitar [i aregenerativ\. M\duva osoas este bogat `n normoblaste tinere, care nu ajung `ns la maturare.
Sin.: sindrom Blackfan-Diamond.
? B. BLOODGOOD. [Joseph Colt Bloodgood, chirurg american, 1867-1935.] Sin.: boal chistic a mamelei (v.).
? B. BLOUNT. [Walter Putnam Blount, ortoped american, n. 1900.] Form de *genu varum caracterizat prin angula]ia p]ii
proximale [i interne a diafizei tibiale, cu proeminen]a în form de "cioc" a condilului intern. Sin.:
tibia vara.
? B. BLUMENTHAL. [Ferdinand Blumenthal, medic german, profesor de medicin intern la Berlin, n. 1870 .] Maladie
asem oare clinic cu o *leucemie mieloid\, de care se deosebe[te prin proliferarea primitiv important a sistemului eri-
tropoietic, în plus fa] de cea a ]esutului mieloid, la care se asociaz hiperleucocitoz\. Este considerat o varietate de *poliglobulie.
? B. BOGDAN-BUDAY. [Aladár Bogdan, medic maghiar contemporan; Kálmán Buday, chirurg maghiar, Budapesta, 1863-
1937
.] Afec]iune deter-minat de *Corynebacterium pyrogenes anaero-bium, caracterizat prin febr [i abcese cu loca-lizi
multiple (ficat, pl\mâni, splin\, mu[chi).
? B. BONDUELLE. Afec]iune caracterizat prin asocierea semnelor de *scleroz lateral amiotro-fic [i de *b. Parkinson, la care
se adaug leziuni corticale (straturile II [i III ale *izocortexului) cu *glioz [i neurospongioz (v. neurospongiom).
? B. BONIELAND. Sin.: boal mitral (v.).
? B. DIN BORNA. [Borna, ora[ `n Estul Germaniei.] B. care se transmite de la cal, determinat de un virus [i constând într-o
*encefalomielit acut\; este transmis rar la om.
? B. DIN BORNHOLM. [Bornholm, insul danez `n Marea Baltic\.] B. epidemic determinat de virusul *Coxsackie B.
Debutul este brusc, prin afectare muscular (indura]ie, noduli), iar ulterior dureri la baza toracelui, accentuate de mi[cile
respiratorii, simulând o afec]iune pulmonar\. Se asociaz cu febr\, cefalee, uneori pleuropericar-dit uscat\, otit medie,
encefalit\. Evolu]ie benign\. Sin.: boal Bamle, boal Daae-Finsen, boal Sylvest, grip Dabney (sau gripa "diavolului"), mialgie
epidemic\, pleurodinie epidemic\.
| |
| |

188. 188
? B. BOSVIEL. [J. Bosviel, medic francez, sec. XIX-XX .] Hematom al luetei cu apari]ie brusc\, de etiologie incert\. Se invoc
factori mecanici, in-fec]io[i, hormonali, vasomotori. Se vindec spon-tan, dar pot s\ apar recidive în 20 % din cazuri. Sin.:
apoplexia luetei.
? B. BOUCHARD. [Charles Jacques Bouchard, medic francez, profesor de patologie general la Paris,
1837-1915
.] Dilata]ie a stomacului prin ine-ficien]a musculaturii gastrice. V. [i dilata]ie acut de stomac.
? B. BOUCHET. [Henri Bouchet, medic francez, n. 1873.] Sin.: boal Bouchet-Gsell (v.).
? B. BOUCHET-GSELL / maladie de Bouchet-Gsell / swineherd disease. [Henri Bouchet, medic francez, n. 1873;
Otto Gsell, medic [i bacteriolog elve]ian, Saint-Gall, n. 1902.] Pseudotifome-ningit asociat cu exantem papulos
recidivant, cu evolu]ie benign\, cauzat de
Leptospira pomo-na (sau L. hyos), transmis la om de porci. Simptomatologia este
asem oare cu cea a *febrei tifoide. Sin.: boal Bouchet, leptospiroza cresc o-rilor de porci.
? B. BOUILLAUD-SOKOLSKY. [Jean Baptiste Bouillaud, medic francez, profesor de clinic medical la Paris, 1796-1881;
Grigorii Ivanovici Sokolsky, medic rus, profesor de clinic medical la Kazan, apoi la Moscova, 1807-1886 .] Sin.: reumatism
articular acut (v.).
? B. BOURNEVILLE. [Désiré Magloire Bour-neville, neurolog francez, Paris, 1840-1909.] Sin.: scleroz tuberoas
Bourneville (v.).
? B. BOUVERET. [Léon Bouveret, medic francez, Lyon, 1850-1929.] 1) Form benign de ta -hicardie paroxistic
supraventricular care const în accese paroxistice de tahicardie regulat\, cu frecven]a între 180 [i 220 pulsa]ii pe minut, produse
prin mecanism de *reintrare, înso]ite de semne func]ionale diverse (palpita]ii, dureri de tip anginos). Pe traseul electrocardiografic
lipsesc undele P. Tahicardia poate dura câteva ore, apare [i dispare brusc (spontan sau dup compresiunea sinusului carotidian,
tratament medicamentos sau electric) f nici o manifestare anterioar\. Sin.: boal Bou-veret-Hoffmann, tahicardie paroxistic\
esen]ial\. 2) V. sindrom Bouveret.
? B. BOUVERET-HOFFMANN. [Léon Bouve-ret, medic francez, Lyon, 1850-1929; Johann Hof-fmann, neurolog german,
Heidelberg, 1857-1919
.] Sin.: boal Bouveret (v.).
? B. BOWEN. [John Templeton Bowen , dermatolog american, Boston, 1857-1941.] 1) Dermato-z care debuteaz la adult cu
câteva pete lenticulare pu]in scuamoase sau prin discuri *numula-re a cor confluen] formeaz placarde policiclice care persist
nedefinit. Netratate, leziunile su-fer o degenerescen] malign lent\. Anatomopatologic se descrie o *diskeratoz a celulelor
malpighiene. Sin.: dermatoz precanceroas Bo-wen, diskeratoz lenticular `n disc. 2) *Diskera-toz conjunctival localizat la
nivelul limbului sub forma unor tumorete gelatinoase de culoare roz sau alb-cenu[ie. Poate degenera malign în *epite-liom
spinocelular. Localizarea poate fi [i la nivelul mucoaselor. Sin.: eritroplazie.
? B. BOZZOLO. [Camillo Bozzolo, medic italian, 1845-1920.] Sin.: mielom multiplu (v.).
? B. BRAILSFORD. [James Frederik Brails-ford, radiolog englez, Birmingham, 1888-1961.] Sin.: boal Morquio
(v.).
? B. BRILL. [Nathan Edwin Brill, medic american, New York, 1860-1925.] Sin.: boal Brill-Zins-ser (v.).
? B. BRILL-SYMMERS / maladie de Brill-Sym-mers / follicular lymphocytoma, Brill-Symmers syndrome. [Nathan Edwin Brill,
medic american, New York, 1860-1925;
Douglas Symmers, patolog american, New York, 1879-1952.]
Denumire desuet pentru un *limfom caracterizat anatomopatologic prin foliculi ganglionari mari, fiind integrat actual în cadrul
*limfoamelor non-hodgkini-ene cu structur nodular\. Clinic se eviden]iaz o hipertrofie generalizat a ganglionilor limfatici `n-so]it
uneori de splenomegalie. Sin.: limfom gi-gantofolicular, sindrom Brill-Symmers.
? B. BRILL-ZINSSER / maladie de Brill-Zins-ser / Brill's disease, mild recrudescent typhus fever. [Nathan Edwin Brill,
medic american, New York, 1860-1925;
Ferdinand Zinsser, dermatolog german, n. la New York,
profesor la Köln, 1865-1952
.] *Tifos exantematic sporadic benign, denumit [i "resurgent", de origine endogen\, a-put la
subiec]i care nu g\zduiesc nici un parazit (aceast caracteristic este suficient pentru a diferen]ia b. B.-Z. de tifosul recidivant).
Sin.: boal Brill, tifos resurgent.
? B. BRINTON. [William Brinton, medic englez, Londra, 1823-1867.] Sin.: linit plastic (v. linit\
? B. BROCA. [Paul Broca, antropolog [i chirurg francez, profesor la Paris, 1824-1880 .] Sin.: afazie Broca
(v.).
? B. BRODIE. [Sir Benjamin Collins Brodie, chirurg englez, Londra, 1783-1862.] 1) Tip de os-teit cronic care antreneaz
formarea unei cavi-t\]i în interiorul osului (metafiza unui os lung sau scurt). Cavitatea con]ine puroi [i sechestre osoase. Radiologic
se observ o zon hipertranspa-rent intraosoas\, limitat de osteoscleroz\. Sin.: abces Brodie. 2) Tumor mamar voluminoas\,
boselat\, cu zone ferme [i fluctuente alternante, f adenopatie axilar satelit\. Ini]ial considerat un cistosarcom, s-a demonstrat
a fi de fapt un adenofibrom intracanalicular în care componenta conjunctiv este predominant\. Evolu]ia tumorii este variabil\,
uneori benign\, alteori malign pri-mitiv sau prin producerea de metastaze de tip sarcomatos. Frecvent, tumora este denumit filo-
d\, deoarece pe sec]iune prezint un aspect lo-bulat striat, cu ramifica]ii fine, asemenea frunzei unui arbore. Sin.: tumor Brodie.
3) Sindrom de natur isteric\, pacientul simulând o afec]iune articular dureroas (coxalgie isteric).
? B. BRUTON. [Ogden Carr Bruton, pediatru american, n. 1908.] Form de *agamaglobulinemie congenital\, transmis
recesiv gonozomal. Se manifest clinic prin infec]ii bacteriene respiratorii [i intestinale recidivante, adesea foarte grave. A-
natomopatologic se constat absen]a, `n m\duva spinii, a liniei plasmocitare.
? B. BUDD-CHIARI. [George Budd, medic englez, Londra, 1808-1882; Hans Chiari, patolog austriac, 1851-1916.] Sin.:
sindrom Budd-Chiari (v.).
? B. BUERGER. [Leo Buerger, chirurg [i patolog american, New York, 1879-1943.] Sin.: trom-bangeit obliterant (v.).
? B. BUREAU-BARRIÈRE. [Yves Bureau, Hen-ri Barrière, medici francezi contemporani.] Form de *acropatie
ulceromutilant\, cu localizare la ni-velul membrelor inferioare. Este favorizat de traumatisme repetate.
? B. BÜRGER-GRÜTZ. [Max Bürger, medic german, profesor de medicin intern la Bonn, apoi la Leipzig, 1885-1966; Otto
Grütz
, dermatolog [i venerolog german, profesor la Kiel, 1886-1963 .] Sin.: hiperlipemie esen]ial (v.).
? B. BURKITT. [Dennis Burkitt, medic sco]ian contemporan, specialist `n boli tropicale .] Sin.: tumor Burkitt (v.).
? B. BUSCHKE. [Abraham Buschke, dermatolog german, profesor la Berlin, 1868-1943.] 1) Infiltra]ie cutanat
sclerodermiform indurat\, difuz\, localizat frecvent la nivelul gâtului [i membrelor superioare. 2) Sin.: criptococoz (v.).
? B. BYLER. [Byler, numele de familie al copiilor la care boala a fost observat pentru prima oar\.] Afec]iune familial ereditar\,
care const în *colestaz intrahepatic progresiv\. Se manifest prin *steatoree, hepatosplenomegalie, pusee icterice recidivante
[i întârziere în dezvoltarea psihosomatic\, cu *nanism consecutiv.
? B. CACCHI-RICCI. [Roberto Cacchi, urolog italian, Padova, sec. XX; Vincenzo Ricci, radiolog italian contemporan,
Padova
.] Sin.: rinichi în "burete" (v.).
? B. CAFFEY. [John Caffey, pediatru american, 1895-1966.] Afec]iune care apare înainte de vârsta de 6 luni,
caracterizat prin formarea unor tumefac]ii dureroase la nivelul membrelor [i a maxilarului inferior, localizate pe os [i asociate cu
hiperfosfatemie [i semne de infec]ie general\. Evolu]ie benign cu durata de câteva luni. Sin.: hiperostoz cortical infantil\,
sindrom Caffey-Sil-verman.
? B. CALVÉ. [Jacques Calvé, ortoped francez, Paris, 1875-1954.] Necroz aseptic spontan\, u-neori consecutiv unui
traumatism u[or al unui corp vertebral (regiunea dorsolombar\ az în abdomen [i constituirea unei cifoze.
Sin.: osteocondrit vertebral infantil\,
vertebra plana.
| |

189. 189
? B. CALVÉ-LEGG-PERTHES. [Jacques Calvé, ortoped francez, Paris, 1875-1954; Arthur Thorn-ton Legg, chirurg
ortoped, Boston, 1874-1939;
Georg Clemens Perthes, chirurg german, profesor la Leipzig, apoi la Tübbingen, 1869-1927 .]
*Osteo-condroz a nucleului de osificare a capului femural care se aplatizeaz\, se condenseaz [i cap un aspect radiologic
fragmentat. ~n evolu]ie se poate vindeca f sechele, dar, frecvent determin o malforma]ie de [old, *
coxa plana. Sin.: boal Legg-
Perthes, osteocondrit a [oldului.
? B. CAMURATI-ENGELMANN. [Mario Camu-rati, medic italian contemporan; Guido Engel-mann, chirurg
ortoped austriac, Viena, n. 1876
.] Sin.: boal Engelmann (v.).
? B. CANAVAN. [Myrtelle M. Canavan, medic american, 1879-1953.] B. a copilului mic; const în degenerescen]a spongioas
[i vacuolar a sub-stan]ei albe a SNC. Clinic b. se manifest prin megalocefalie, mi[ci *coreoatetozice, convulsii, cecitate prin
atrofia nervului optic. Moartea survine înainte de 2 ani de evolu]ie a maladiei. Trans-miterea este recesiv\, biologic existând un
deficit al enzimei as-parto-acilaz\. Sin.: scleroz cerebral spongioas\.
? B. CAPDEPONT. [Bernard Capdepont, stomatolog francez, 1867-1918.] Malforma]ia *denti-nei, de origine necunoscut\,
transmis autozomal dominant. B. afecteaz atât dantura temporar\, cât [i pe cea permanent\. Se caracterizeaz prin abraziunea
rapid a coroanei dentare, hipoplazia r\d\cinilor dentare [i obliterarea progresiv a camerei pulpare. Din]ii au aspect opalescent,
maroniu sau alb\strui [i nu sunt afecta]i de carii. Sin.: dentin opalescent ereditar\,
dentinogenesis im-perfecta.
? B. CARDARELLI. [Antonio Cardarelli, medic italian, profesor de clinic medical la Neapole, 1831-1926.] Sin.: boal Riga
(v.).
? B. CARDUCCI. [Agostino Carducci, clinician italian, n. 1873.] Sin.: boal Conor-Bruch (v.).
? B. CAROLI-SCHIFF. [Jacques Caroli, gastro-enterolog francez, n. 1908; Moritz J. Schiff, fizio-log [i
anatomist german, n. la Geneva, profesor de anatomie comparat la Berna, apoi profesor de fiziologie
la Geneva, 1823-1896
.] B. caracterizat prin supraînccare hepatic în colesterol, res-ponsabil de hepatomegalie.
? B. CARRION. [Carrion, student peruvian `n medicin\, 1859-1885, care, pentru a demonstra unitatea
formelor de bartoneloz\, [i-a inoculat o suspensie provenit de la un caz de form cronic a bolii -verruga-
decedând prin forma acut\, septicemic a bolii, denumit [i febr de Oroya
.] Denumire utilizat pentru desemnarea
concomitent a formelor acute [i cronice de bartoneloz (v.).
? B. CASTELLANI. [Sir Aldo Castellani, bacteriolog [i specialist `n boli tropicale, de origine italian\, profesor la Londra, 1878-
1971
.] Sin.: spiro-chetoz bronhopulmonar (v.).
? B. CASTLEMAN. [Benjamin Castleman, patolog american, 1906-1982.] Maladie a ]esutului limfatic produs printr-o infec]ie
cu un
Gamma-herpesvirus, Herpesvirus uman 8, izolat `n 1994. Histologic se caracterizeaz prin proliferare limfo-citar asociat
leziunilor de hiperplazie angiofoli-cular [i se manifest clinic prin febr\, adenopatii, splenomegalie. Este frecvent asociat\ cu *sar-
comul Kaposi, `ndeosebi la subiec]ii infecta]i cu *HIV.
? B. CATTO. Sin.: schistosomiaz arteriovenoa-s cu Schistosoma japonicum (v. schistosomia-z\
? B. CAZENAVE. [Pierre Louis Alphée Caze-nave, dermatolog francez, Paris, 1795-1877.] 1) Sin.: pemfigus
foliaceu (v.). 2) Lupus eritematos cronic (v.).
? B. CEELEN. [Wilhelm Ceelen, anatomopatolog german, profesor la Greifswald, apoi la Bonn, 1883-
1964
.] B. care afecteaz îndeosebi tinerii [i este caracterizat prin asocierea tulbu-rilor respiratorii, acute [i cronice (dispnee,
hemoptizie), cu o anemie hipocrom sever\. Evo-lu]ia este letal\, prin insuficien] respiratorie [i cardiac\. Anatomopatologic exist
depuneri de *hemosiderin la nivelul alveolelor [i capilarelor pulmonare, `nso]ite de fibroz intersti]ial difuz\. Sin.: hemosideroz
pulmonar idiopatic\.
? B. CHAGAS. [Carlos Chagas, medic brazilian, 1879-1934.] Form de *tripanosomiaz cu evolu]ie acut la copii [i
cronic la adul]i. Agentul infectant este
Trypanosoma cruzi. Forma acut se caracterizeaz printr-un nodul eritematos la locul de
inoculare [i limfadenopatie regional\, ulterior *mixedem [i deficit cardiac [i neurologic. În forma cronic (dup o perioad de laten]
de ani de zile), cele mai importante manifesti sunt cardiace (miocardit\ [i disfunc]ii gastrointestinale
(*megacolon), neurologice etc. Sin.: tripanosomiaz american\.
? B. CHANDLER. [Fremont A. Chandler, medic american, sec. XX.] *Necroza aseptic\, în general bilateral\, a capului
femurului, observat la adult.
? B. CHARCOT. [Jean Martin Charcot, neurolog francez, profesor la Paris, 1825-1893.] 1) Sin.: scleroz lateral amiotrofic
(v.). 2) V. sindrom Charcot.
? B. CHARCOT-MARIE-TOOTH. [Jean Martin Charcot, neurolog francez, profesor la Paris, 1825-1893;
Pierre Marie, neurolog francez, profesor la Paris, 1853-1940; Howard Henry Tooth, neurolog englez,
Cambridge, Durham, 1856-1925
.] Neuropatie periferic ereditar senzitivo-motorie transmis dominant autozomal.
Debuteaz la a-dolescent. Evolu]ia este lent\, cu amiotrofie dis-tal\, impoten] func]ional moderat [i abolirea reflexelor
osteotendinoase `n teritoriul afectat.
? B. CHARMOT. [G. Charmot, medic francez contemporan, Marsilia.] Form de *macroglobuli-nemie; difer de
*macroglobulinemia Walden-ström printr-o evolu]ie mai pu]in grav\.
? B. CHARRIN-VON WINCKEL. [Albert Char-rin, medic bacteriolog [i igienist francez, profesor de patologie general la Paris,
1857-1907;
Franz Carl Ludwig Wilhelm von Winckel , ginecolog german, profesor la Rostock, apoi la München, 1837-1911.]
Sin.: icter infec]ios al nou-n\scutului (v.).
? B. CHESTER-ERDHEIM. B. a adultului carac-terizat prin leziuni osoase bilaterale, aproape simetrice, *xantoame cutanate, un
*xantogranulom retroperitoneal [i uneori xantoame viscerale. Lipi-demia este normal\.
? B. CHICAGO. [Chicago, ora[ `n SUA.] Sin.: boal Gilchrist (v.).
? B. CHRIST-SIEMENS-TOURAINE. [Josef Christ, medic [i stomatolog german, Berlin, 1889-1928; Hermann Werner
Siemens
, dermatolog german, profesor la München [i Leyda, 1891-1969; Albert Touraine, dermatolog francez, Paris, 1883-
1961
.] Sin.: sindrom Christ-Siemens (v.).
? B. CHRISTMAS. [Christmas, numele bolnavului la care s-a observat pentru prima oar lipsa factorului
sanguin IX
.] Afec]iune caracterizat prin disfunc]ii ale hemostazei, asem oare hemofiliei A, dar cauzat de un deficit
ereditar `n factor IX. Sin.: hemofilie B.
? B. CHURILOV. *Febr hemoragic epidemic asociat cu sindrom renal, determinat de un virus ce apar]ine familiei
Bunyaviridae, *virusul Hantaan. Sin.: febr de Coreea.
? B. CIVATTE. [Achille Civatte, dermatolog francez, 1877-1956.] *Poikilodermie reticulat\ pig-mentar a fe]ei [i
gâtului survenind îndeosebi în momentul menopauzei.
? B. COATS. [George Coats, oftalmolog englez, Londra, 1876-1915.] Retinopatie exsudativ progresiv cronic\,
care poate apare la o vârst tân\, la sexul masculin.
? B. COCKAYNE. [Edward Alfred Cockayne, medic englez, Londra, 1880-1956.] Sin.: sindrom Cockayne (v.).
? B. CODOUNIS. [Anton Codounis, medic grec, Atena, n. 1898.] Afec]iune congenital manifesta-t clinic prin
*cianoz f tulburi cardiace, f *hipocratism digital, de obicei bine tolerat\, fiind în rela]ie cu o *methemoglobinemie. Exist o
poliglo-bulie moderat\. La sugari [i copii se pot observa: microcefalie, tulburi psihomotorii [i debilitate. Afec]iunea este
consecin]a unui defect al sistemului enzimatic reductor al *hemoglobinei (NADH-dehidrogenaz\
moglobinei în *methemoglobin\, în care fierul feric este incapabil s fixeze reversibil oxigenul. Trans-mitere de tip autozomal
recesiv. Sin.: cianoz methemoglobinic\, methemoglobinemie congenital ereditar\.
| |
| |

190. 190
? B. COGAN. [David Glendening Cogan, oftalmolog american, Boston, n. 1908.] Sin.: sindrom Cogan (v.).
? B. COLLES. Septicemie stafilococic\, caracterizat prin apari]ia unei erup]ii diseminate de pus-tule cutanate superficiale.
? B. CONOR-BRUCH. [Conor, bacteriolog, 1870-1914; A. Bruch.] B. infec]ioas\, febril [i exantematic care
debuteaz cu un [ancru de inoculare, determinat de
Rickettsia conorii trans-mis prin în]ep ura de c\pu[\. Aceast b. este
limitat la bazinul mediteranean. Sin.: febr buto-noas mediteranean\, febr de Marsilia, boal Carducci, boal Olmer, tifos
mediteranean.
? B. CONRADI-HÜNERMANN. [Erich Conradi, pediatru german, Köln, sec. XX; Carl Hüner-mann, medic
german contemporan
.] Sin.: condro-displazie punctat (v.).
? B. COOLEY. [Thomas Benton Cooley, pediatru american, 1871-1945.] Form major de *ta-lasemie observat doar la copiii
homozigo]i (ambii pin]i fiind atin[i de o form minor\racte-rizeaz\, clinic, prin splenomegalie, afectare osoa-s\, anemie
hemolitic [i eritroblastic\, hipocrom\, cu forme anormale de eritrocite. Evolu]ie letal\. Sin.: anemie Cooley, boal mediteranean\.
? B. COOPER. [Sir Astley Paston Cooper, chirurg [i anatomist englez, Londra, 1768-1841.] Ma-ladie chistic
mamar cronic\.
? B. CORI. [Carl Ferdinand Cori, biochimist n. la Praga `n 1986 [i Gerty Theresa Cori (so]ia sa), biochimist din Viena,
1896-1957, stabili]i `n SUA, laurea]i ai preniului Nobel pentru Fiziologie/Me-dicin `n 1947
.] Sin.: glicogenoz tip III (v.
glicogenoz).
? B. CORNELIA DE LANGE. [Cornelia de Lan-ge, pediatru olandez, 1871-1950.] Sin.: boal de Lange (v.).
? B. CORRIGAN. [Sir Dominic John Corrigan, medic sco]ian, Dublin, 1802-1880.] *Insuficien] aortic dobândit\, sechel a
unei endocardite reumatismale.
? B. CORVISART. [Jean Nicolas Corvisart des Marets, baron, profesor de clinic medical la Paris [i
medicul lui Napoleon I, 1755-1821
.] Sin.: sindrom Caillaud (v.).
? B. COWDEN. [Cowden, numele familiei la care s-a observat boala.] Sin.: sindrom Cowden (v.).
? B. CREUTZFELDT-JAKOB. [Hans Gerhard Creutzfeldt, neurolog [i psihiatru german, profesor la Berlin,
1885-1964;
Alfons Jakob, neurolog german, profesor la Hamburg, 1884-1931.] Form rar de *encefalopatie
spongiform subacut transmisibil\, caracterizat prin demen] progresiv [i afectarea musculaturii cu sc\derea tonusului, tremor,
*atetoz [i *disartrie spastic\. B. este provocat de *prioni [i are, de obicei, o evolu]ie letal\. Sin.: sindrom Creutzfeldt-Jakob. V. [i
encefalopatii spongiforme subacute transmisibile.
? B. CROCQ-CASSIRER. [Jean Crocq, medic belgian, Bruxelles, 1868-1925; Richard Cassirier, neurolog german, Berlin,
1868-1925
.] *Cianoz permanent a mâinilor, gambelor [i, uneori, a ure-chilor, nasului, pome]ilor [i fe]ei posterioare a bra-]elor.
Apare mai frecvent la sexul feminin, în ado-lescen]\, în rela]ie cu disfunc]ii endocrinologice [i ale sistemului nervos simpatic [i se
accentueaz la frig [i umiditate. Sin.: acrocianoz\.
? B. CROHN. [Burril Bernard Crohn, medic american, New York, 1884-1983.] Sin.: ileit regional (v.).
? B. CROUZON. [Louis Edouard Octave Crou-zon , neurolog francez, Paris, 1874-1938.] *Disos-toz
craniofacial cu *acrocefalie, prin închiderea prematur a suturilor, hipoplazie a maxilarului superior [i *prognatism, nas `n "cioc de
papagal”, cataract\, exoftalmie [i *strabism divergent. Transmiterea este autozomal dominant\. Sin.: disostoz craniofacial
ereditar\, sindrom Crou-zon.
? B. CRUCHET. [Jean René Cruchet, medic francez, Bordeaux, 1875-1959.] Sin.: encefalit letargic von Economo (v.).
? B. CRUVEILHIER-BAUMGARTEN. [Jean Cruveilhier, medic, anatomist [i anatomopatolog francez, profesor de chirurgie la
Montpellier, apoi profesor de anatomie [i de anatomie patologic la Paris, 1791-1874;
Paul Clemens von Baumgar-ten ,
anatomopatolog german, Tübbingen, 1848-1928
.] Anomalie congenital a venei ombilicale, care r\mâne deschis\, cu hipoplazia
sistemului port; clinic, dilatare a venelor subcutanate abdominale ("cap de meduz\"), cu fremisment venos local, splenomegalie [i
ciroz hepatic consecutiv\. Sin.: sindrom Cruveilhier-Baumgarten.
? B. CUSHING. [Harvey Williams Cushing, neurochirurg american, Philadelphia, 1869-1939.] Adenom
corticotrop hipofizar, determinând hiper-secre]ie de *ACTH, posibil asociat cu cea MSH (*hormon melanotrop) [i *betalipotropin\;
secundar poate determina hiperplazia bilateral a corticosuprarenalelor, deci exces de glucocorticoizi. Frecvent, hiperplazia se
transform în microade-nomatoz a zonei fasciculate, în care caz secre]ia sa devine par]ial sau total autonom\, independent de
ACTH. V. [i sindrom Cushing.
? B. DA COSTA. [Jacob Mendes Da Costa, medic american, 1833-1900.] Sin.: sindrom Da Costa (v.).
? B. DAAE-FINSEN. [Anders Daae, medic norvegian, 1838-1910; Jon Constant Finsen, medic islandez, 1820-1885.] Sin.:
boal din Bornholm (v.).
? B. DARIER. [Jean Darier, dermatolog francez, Paris, 1856-1938.] Afec]iune cutanat cu trans-mitere autozomal dominant\,
apar]inând grupei de dermatoze acantolitice. Se caracterizeaz prin-tr-o anomalie de *keratinizare, care se prezint sub forma
unei dermatoze papulo-crustoase pigmentate (piele cu aspect murdar [i miros fetid) cu localizare preferen]ial în zonele seboreice
(fa]a, pielea capului, regiunile presternal [i interscapu-lar\ hiperkeratoz palmoplantar [i la nivelul unghiilor.
Evolueaz cu pusee eruptive favorizate de expunerea la soare. Sin.: boal Basel, diskeratoz folicular\.
? B. DARIER-FERRAND. [Jean Darier, dermatolog francez, Paris, 1856-1938; Marcel Ferrand, dermatolog
francez contemporan
.] *Fibrosarcom cutanat recidivant. Clinic prezint aspect de forma]iune boselat\, dur [i indolor\,
localizat pe fa]a anterioar a toracelui sau proximal la nivelul membrelor, cu extensie locoregional\, metastaza-rea fiind rar\.
? B. DARLING. [Samuel Taylor Darling, medic american care a studiat paludismul, 1872-1925 .] Sin.: histoplasmoz (v.).
? B. DE LANGE. [Cornelia de Lange, pediatru olandez, 1871-1950.] 1) Form de hipertrofie muscular generalizat
congenital asociat cu tulburi extrapiramidale [i deficit psihic, cu leziuni malformative. B. apare la sugari. Sin.: boal Lan-ge
Cornelia, boal Cornelia de Lange. 2) Sin.: sin-drom Cornelia de Lange (v.).
? B. DEBRÉ-MOLLARET. [Anselme Robert Debré , pediatru francez, profesor la Paris, 1882-1978; Pierre Mollaret,
pediatru francez, profesor la Paris, n. 1898
.] Sin.: limforeticuloz benign de inoculare (v.).
? B. DEGOS. [Robert Gaston Degos, dermatolog [i venerolog francez, profesor la Paris, n. 1904.] Sin.:
sindrom Degos (v.).
? B. DÉJERINE-SOTTAS. [Jules Joseph Déje-rine, neurolog francez, profesor la Paris, 1849-1917; Jules Sottas, neurolog
francez, Paris, 1866-1943
.] Sin.: nevrit intersti]ial hipertrofic progre-siv (v. nevrit).
? B. DÉLÉAGE. [Francisque Déléage, medic francez, Paris, n. 1862.] Sin.: boal Steinert (v.).
? B. DE QUERVAIN. [Fritz de Quervain, chirurg elve]ian, profesor la Berna [i la Basel, 1868-1940.] 1)
Afec]iune aproape exclusiv feminin\, caracterizat prin stenoza tecilor tendoanelor mu[-chilor lung abductor [i scurt extensor al
policelui, în punctul în care cele dou tendoane traverseaz apofiza stiloid radial\. Se manifest prin durere la nivelul fe]ei externe
a pumnului, exacerbat de mi[cile de extensie [i abduc]ie ale policelui. Sin.: tenosinovit cronic stenozant a policelui De
Quervain. 2) B. de origine probabil viral\, caracterizat clinic, prin existen]a unei gu[e sensibile la palpare, într-un context febril.
Tabloul biologic implic cre[terea VSH-ului, absen]a *iodo-captii, niveluri sanguine crescute de hormoni tiroidieni. Evolu]ia este
frecvent f sechele, de obicei dup o perioad pasager de hipotiroidie. Anatomopatologic se caracterizeaz prin prezen]a unui
infiltrat cu celule rotunde gigante (de obicei limfocite), tirocite distruse, iar ulterior, regenerare celular\. Sin.: tiroidit cu celule
gigante, tiroidit subacut (granulomatoas) De Quervain.
? B. DERCUM. [Francis Zavier Dercum, neurolog, Philadelphia, 1856-1931.] Sin.: adiposis dolorosa.
| |

191. 191
? B. DERRICK-BURNET. [Edward Holbrook Derrick , medic australian, n. 1989; Sir Frank MacFarlane Burnet, virolog
[i serolog, Mel-bourne, 1899-1985; premiul Nobel pentru fiziologie/medicin `n 1960
.] Infec]ie acut\, determinat de Coxiella
burnetii
, microorganism foarte apropiat de genul *Rickettsia, de care se deosebe[te prin rezisten]a excep]ional `n mediul exterior .
Se manifest prin semne generale (febr neregulat\, cefalee retroorbitar\, transpira]ii profuze), spleno-megalie, bronhopneumonie
cu localizi multiple, leziuni hepatice. Sin.: febr Q.
? B. DERRY. [David Derry, medic canadian contemporan.] Tip de *gangliozidoz cu transmitere autozomal recesiv\, care
apare pân la vârsta de 3 ani. Se manifest prin pierderea coordon\rii mi[cilor [i tulburi de vorbire, strabism; tulburile vizuale
[i auditive apar ulterior. Se `nso-]e[te de o deteriorare mental foarte rapid\. E-volu]ia este lent\, iar decesul survine dup\ 3-10 ani
de la debut, consecutiv degenerescen]ei spi-nocerebeloase. Sin.: gangliozidoz GM
1, tip 2. V. [i gangliozidoz\.
? B. DEVIC. [Eugène Devic, medic francez, 1858-1930.] 1) B. (din grupul *leuconevraxitelor), de etiologie microbian sau viral\,
în care se a-sociaz mielit difuz de tip paraplegic sau te-traplegic cu nevrit optic retrobulbar\, bilateral\, cu *ambliopie
marcat\, *diplopie, paralizii oculo-motorii. Clinic se traduce prin paraplegie asociat cu cecitate. Uneori evolueaz spre exitus, mai
frecvent se constat `ns o regresie lent\. O serie de autori o consider drept o form acut a *scle-rozei `n pl\ci. Sin.: neuromielit
optic acut\, of-talmoneuromielit\. 2) V. sindrom Devic.
? B. DEUTSCHLÄNDER. [Karl Ernst Wilhelm Deutschländer , chirurg german, Hamburg, 1872-1942.] Sin.: fractur de
oboseal (v. fractur).
? B. DI GUGLIELMO. [Giovanni Di Guglielmo, hematolog italian, 1886-1961.] Sin.: eritromieloz acut (v.).
? B. DRESBACH. [Melvin Dresbach, medic a-merican, Philadelphia, 1874-1946 .] Sin.: drepano-citoz (v.).
? B. DUBIN-JOHNSON. [Isadore Nathan Du-bin, patolog american, Washington, 1913-1980; Frank B. Johnson, patolog
american, n. 1919
.] Sin.: sindrom Dubin-Johnson (v.).
? B. DUBREUIHL. [William Auguste Dubre-uihl, dermatolog francez, Bordeaux, 1857-1935.] Melanom (in situ)
la vârstnic, cu prognostic mai bun decât *melanomul malign. Aspect de pete "
café au lait" cu contur geografic, localizate îndeosebi
la nivelul fe]ei. Sin.: melanoz circumscris precanceroas Dubreuihl.
? B. DUCHENNE. [Guillaume Benjamin Ar-mand Duchenne (de Boulogne) , neurolog francez, Paris, 1806-
1875
.] 1) Sin.: paralizie bulbar progresiv (v.). 2) Sin.: miopatie pseudohipertro-fic Duchenne (v.).
? B. DUHRING-BROCQ. [Louis Adolphus Duh-ring , dermatolog american, profesor la Philadelphia, 1845-1913; Louis
Anne Jean Brocq
, dermatolog francez, Paris, 1856-1928.] Afec]iune carac-terizat prin leziuni polimorfe, eritemato-papulo-
buloase, dureroase sau pruriginoase, care ocup o mare parte din tegumente [i evolueaz prin pusee recidivante, cu men]inerea
unei sti generale bune. Sin.: dermatit herpetiform\.
? B. DUKES-FILATOV. [Clement Dukes, dermatolog englez, 1845-1925; Nil Feodorovici Fi-latov, pediatru rus, Moscova,
1887-1956
.] Sin.: boal Filatov (v.).
? B. DUPLAY. [Simon Emmanuel Duplay , chirurg francez, Paris, 1836-1924.] Periartrit scapu-lohumeral la care se
asociaz calcificarea bursei seroase subacromiale. Sin.: bursit subacromial\.
? B. DUPRÉ. [Ernest Dupré, medic francez, profesor de psihiatrie la Paris, 1862-1921.] Sin.: meningism (v.).
? B. DUPUYTREN. [Guillaume Dupuytren, baron, chirurg [i anatomopatolog francez, profesor la Paris, 1778-1835 .] Sin.:
contractur Dupuytren (v.).
? B. DURAND. [Paul Durand, medic francez, Tunis, n. 1895.] Maladie viral\, caracterizat prin cefalee [i simptome
respiratorii, meningeale [i gastrointestinale.
? B. DURAND-NICOLAS-FAVRE. [Joseph Du-rand, dermatolog francez, Lyon, n. 1876; Joseph Guillaume Marie
Nicolas
, dermatolog francez, Lyon, n. 1868; Jules Maurice Favre, dermatolog francez, Lyon, 1876-1954.] Sin.: boal Nicolas-
Favre (v.).
? B. DURANTE. [Gustave Durante, medic francez, 1865-1934.] *Osteogenez imperfect congenital caracterizat prin
fragilitatea oaselor membrelor, care prezint fracturi multiple de la na[tere sau chiar din perioada de via] intrauterin\. Ca urmare,
în evolu]ie apar malforma]ii osoa-se multiple cu respectarea faciesului. Apar]ine grupului de *displazii spondiloepifizare. Sin.: boal
Porak-Durante, boal Vrolik, displazie periostal\, osteogenez imperfect congenital\. V. [i osteo-genez imperfect\.
? B. DUROZIEZ. [Paul Louis Duroziez, medic francez, Paris, 1826-1897.] Denumire clasic pen-tru stenoza mitral pur\,
`ndeosebi congenital\.
? B. DUTTON. [Joseph Everett Dutton, medic englez, specialist `n boli tropicale, Liverpool, 1876-1905 .] Denumire care
include toate afec]iunile de-terminate de genul *
Trypanosoma. Sin.: tripano-somiaz (v.). *B. Chagas [i *b. somnului sunt incluse
în aceast categorie.
? B. EALES. [Henry Eales, oftalmolog englez, 1852-1913.] Maladie caracterizat prin hemoragii recidivante la nivelul
retinei [i al corpului vitros, afectând îndeosebi sexul masculin în decada a doua [i a treia de via]\. Dup resorb]ie, hemoragiile se
repet\. Etiopatogenie incert\: tuberculoz\, focare de infec]ie, deregli endocrine, imunologice etc. Clinic, se manifest prin
episoade de sc\dere a acuit\]ii vizuale asociate cu senza]ii de vedere prin cea]\.
? B. EBOLA. [Ebola, sat riveran `n Zair, unde a fost identificat primul caz.] B. epidemic foarte contagioas\,
observat ini]ial `n Sudul Sudanului [i `n Zair, `ndeosebi `n regiunile situate de-a lungul râului Ebola. Simptomatologia include
febr\, mialgii, simptome respiratorii, vomismente, diaree, epistaxis, *hemoptizii, *hematemez\, hemoragii subconjunctivale `n
cazurile severe. Agentul etiologic este *virusul Ebola.
? B. EBSTEIN. [Wilhelm Ebstein, medic german, profesor de policlinic medical la Göttingen, 1836-1912 .] 1) Malforma]ie
cardiac congenital\, cu deplasare în jos a inser]iei valvulei tricuspide, hipoplazia miocardului ventricular drept subiacent [i
comunicare interauricular în 75 % din cazuri. Frecvent se `nso]e[te de aritmie atrial\. Clinic, se manifest prin dispnee [i tulburi
de ritm. E-volu]ia este de gravitate variabil\, cu prognostic frecvent letal. 2) Denumire veche a complica]iilor renale ale *diabetului
zaharat.
? B. ECKLIN. [Th. Ecklin, pediatru elve]ian contemporan, Basel.] Form grav de anemie *eri-troblastic a nou-n\scutului.
Biologic se constat reticulocitoz\, eritroblastoz [i leucocitoz moderat\, iar clinic, colora]ie icteric\.
? B. EHLERS-DANLOS. [Edvard Lauritz Eh-lers, dermatolog danez, Copenhaga, 1863-1937; Henri Alexandre Danlos,
dermatolog francez, medic la Hôpitaux de Paris, 1844-1912
.] Sin.: sindrom Ehlers-Danlos (v.).
? B. EICHSTEDT. [Karl Ferdinand Eichstedt, medic german, Greifswald, 1816-1892.] Epidermo-micoz determinat de
Malassezia furfur, caracterizat prin prezen]a de pete neregulate, scua-moase, cafenii cu diferite nuan]e sau acromice, diseminate
pe trunchi. Sin.: pitiriazis versicolor.
? B. ENGELMANN. [Guido Engelmann, chirurg ortoped austriac, Viena, n. 1876.] Varietate de *osteodisplazie
cu hiperostoz cortical diafizar a oaselor lungi, care le confer un aspect în "co-loan\", cu respectarea epifizelor. Baza craniului
poate fi mai dens\, iar asocierea cu aceast afec-tare cranio-facial reprezint displazia cranio-dia-fizar\. B. se manifest din
copilie prin dureri o-soase asociate cu `ntârziere a cre[terii, cu tulbu-ri motorii [i astenie. Se transmite autozomal do-minant.
Sin.: boal Camurati-Engelmann, displa-zie diafizar\, hiperostoz diafizar\.
? B. ENGMAN. [Martin Feeney Engman, dermatolog american, St. Louis, 1869-1953.] Sin.: sindrom Zinsser-
Engman-Cole (v.).
? B. EPPINGER-BIANCHI. [Hans Eppinger Jr., medic austriac, n. la Praga, profesor de medicin intern (succesiv) la Viena,
Freiburg [i Köln, 1879-1946;
Bianchi.] Form rar de ciroz hiper-trofic cu splenomegalie, ascit [i icter hemolitic, cu evolu]ie
cronic\, relativ benign\.
| |

192. 192
? B. EPSTEIN. [Albert Arthur Epstein, medic internist american, New York, 1880-1965.] Afec-]iune care apare la copilul între
1-4 ani, care se caracterizeaz prin edeme albe, moi, generalizate, proteinurie cu hipoproteinemie [i hiperlipide-mie cu
hipercolesterolemie. Sin.: boal Munk, ne-froz lipoidic\. V. nefroz [i glomerulonefrit cu leziuni minime.
? B. ERB-GOLDFLAM. [Wilhelm Heinrich Erb, neurolog german, Heidelberg, 1840-1921; Sa-muel V.
Goldflam
, neurolog polonez, Var[ovia, 1852-1932.] Sin.: miastenia gravis (v.).
? B. ESCUDERO. [Pedro Escudero, medic internist argentinian, Buenos Aires, 1877-1963 .] 1) Sin.: poliglobulie esen]ial (v.
poliglobulie). 2) A-fectare a m\duvei oaselor lungi în sifilis, determinând o simptomatologie asem oare celei din *eritremie.
? B. FABRY. [Johannes Fabry, dermatolog german, Bonn, Zürich, Dortmund, 1860-1930.] B. în care se
asociaz neuropatie cu distrofie corneea-n\, leziuni vasculare, cataract\, în rela]ie cu un deficit de *
α-galactozidaz A. Se
transmite auto-zomal dominant.
? B. FAHR. [Karl Theodor Fahr, anatomopatolog german, profesor la Hamburg, 1877-1945.] Afec]iune
idiopatic sau secundar *hipoparatiroi-diei, caracterizat\, anatomic - prin depozite calcare infiltrative cerebrale (nucleul gri), clinic
- prin *epilepsie sau *b. Parkinson, *sindrom cerebelos, piramidal sau extrapiramidal, deteriorare progresiv a intelectului.
? B. FAIRBANK. [Sir Thomas Fairbank , radiolog englez contemporan.] Tip de *displazie spon-diloepifizar genotipic\,
afectând în special articu-la]iile membrelor, simetric [i mai pu]in rahisul. Sunt asociate: hipotonie muscular [i hiperlaxitate
ligamentar\. Este o b. ereditar cu transmitere au-tozomal dominant care se manifest în jurul vârstei de 3-4 ani. Sin.: boal\
Müller-Ribbing, boal Ribbing, boal\/sindrom Silfverskjöld, displazie poliepifizar\, distrofie spongioepifizar sistematizat\,
poliosteocondrit Turpin Coste.
? B. FALLOT. [Etienne Louis Arthur Fallot, medic francez, 1850-1911.] Sin.: tetrad Fallot (v.).
? B. FARBER. [Sidney Farber, pediatru american, Boston, 1903-1973.] Sin.: sindrom Farber-Uzman (v.).
? B. FAUCHARD-BOURDET. [Pierre Fau-chard, dentist francez, 1678-1761; Bourdet.] Ar-trit alveolodentar supurat cu
progresie de la colet spre apexul dintelui [i evolu]ie spre *edenta]ie. Sin.: alveoliz\, gingivit expulziv\, pioree alveolo-dentar\.
? B. FAVRE. [Maurice Jules Favre, dermatolog francez, Lyon, 1876-1954.] Sin.: boal Goldmann-Favre (v.).
? B. FEER. [Emil Feer, pediatru elve]ian, profesor la Heidelberg [i Zürich, 1864-1955 .] Sin.: acro-dinie infantil (v.).
? B. FENWICK. [Edwin Hurry Fenwick, urolog englez, Londra, 1856-1944.] Atrofie idiopatic a stomacului, care
se asociaz cu gastrit\. Sin.: gastrit atrofic idiopatic\.
? B. FEYRTER. [Friedrich Feyrter, anatomopatolog german, Göttingen, sec. XX.] *Plasmocitoz difuz pulmonar a nou-
n\scutului prematur, care se manifest sub forma unei pneumonii atipice.
? B. FIEDLER. [Karl Ludwig Alferd Fiedler, medic german, Dresda, 1835-1921.] Sin.: leptospi-roz icterohemoragic (v.).
? B. FILATOV. [Nil Feodorovici Filatov, pediatru rus, Moscova, 1887-1956.] Sin.: rubeol scar-latiniform (v.).
? B. FLAJANI. [Giuseppe Flajani, anatomist [i chirurg italian, Roma, 1741-1808.] Sin.: boal Ba-sedow-Graves
(v.).
? B. FLEGEL. [H. Flegel, dermatolog german, sec. XX.] Varietate de *hiperkeratoz\, uneori familial\, la nivelul p]ii
distale a membrelor inferioare, cu extindere ascendent lent [i persistent\, un timp nedefinit. Sin.:
hiperkeratosis lenticularis
perstans
.
? B. FÖLLING. [Ivar Asbjörn Fölling, fiziolog norvegian, Oslo, 1888-1973.] Sin.: fenilcetonurie (v.).
? B. FORBES. [Gilbert Burnett Forbes, pediatru american, n. 1915.] Sin.: glicogenoz tip III (v. glicogenoz).
? B. FORDYCE. [John A. Fordyce, dermatolog american, profesor la New York, 1858-1925.] Sin.: pete
Fordyce (v.).
? B. FORESTIER. [Jacques Forestier, medic francez, Aix-les-Bains, n. 1890.] Sin.: arterit gi-gantocelular (v.).
? B. FOTHERGILL. [John Fothergill, medic englez, Londra, 1712-1780.] 1) Sin.: nevralgie de tri-gemen (v.). 2) Form de
scarlatin cu angin foarte grav\.
? B. FOURNIER. [Alfred Fournier, dermatolog francez, profesor la Paris, 1832-1915.] Form rar de gangren rapid a
penisului, la tân, de etiologie microbian (streptococ virulent sau asocia]ie *fuzospirilar).
? B. FOX-FORDYCE. [George Henry Fox, dermatolog american, New York, 1846-1937; John Addison
Fordyce
, dermatolog american, profesor la New York, 1858-1925.] Dermatoz benign\, b. a glandelor
sudoripare apocrine, observat de o-bicei la sexul feminin, caracterizat prin papule ro-tunde, translucide, acoperite de scuame, la
nivelul regiunilor cu glande sudoripare: axile, perimame-lonar, regiune inghinopubian\. Se asociaz cu prurit [i leziuni
eczematoase. Sin.: sindrom Fox-Fordyce.
? B. FRANCIS. [Edward Francis, bacteriolog [i igienist american, serviciul de S ate public din
Washington, 1872-1957
.] Sin.: tularemie (v.).
? B. FRANKL HOCHWART. [Lothar von Fran-kl Hochwart , neurolog austriac, profesor la Viena, 1862-1914.] B.
neurologic determinat de leziunile nervilor cohlear, vestibular, facial [i trigemen; rezult un *sindrom Méni
ère [i semne de
*poline-vrit\.
? B. FRANKLIN. [Edward C. Franklin, medic a-merican, New York, n. 1928.] Varietate de *disglo-bulinemie
monoclonal apropiat de *b. Kahler. Se caracterizeaz prin hepatosplenomegalie, cu tumefac]ia ganglionilor limfatici, febr\,
anemie, plasmocitoz [i proliferarea liniei limfocitare. Ede-mul v\lului palatin [i al luetei, ca [i infec]iile, `nde-osebi pulmonare, sunt
frecvente. Proteinemia es-te sc\zut\, dar concentra]ia `n gamaglobuline es-te normal\. Dimpotriv\, `n sânge este detectabil un
fragment al unui lan] greu de imunoglobulin G. Urina con]ine, de asemenea, o protein apar-]inând aceluia[i lan] greu.
Prognosticul b. F. este sumbru, cu evolu]ie relativ rapid c re exitus. Sin.: boala lan]urilor grele gama, sindrom Franklin.
? B. FREIBERG. [Albert Henry Freiberg, chirurg american, Cincinnati, 1869-1940.] *Osteone-croz aseptic (ischemic\
capului celui de-al doilea metatarsian, observat cel mai des la femeia adult\. Este legat\, probabil, de microtrau-matismele
consecutive purtii de tocuri înalte. Sin.: boal Köhler, boal Panner.
? B. FRIEDLÄNDER [Carl Friedländer, anatomopatolog german, Berlin, 1847-1887.] Pneumonie cu Klebsiella pneumoniae,
întâlnit frecvent la alcoolici (între 40-60 ani), la bolnavi cu *bronho-pneumopatie cronic obstructiv sau pe un teren debilitat
printr-o boal cronic (ex.: *diabet zaharat). B. se manifest prin frisoane, microhemoptizii cu sput gelatinoas\, dispnee intens\,
prostra]ie, cianoz\, delir, adesea evolu]ia fiind spre [oc toxi-coseptic. În contrast, la examenul fizic semnele sunt discrete.
Radiologic se observ un sindrom de condensare, cu tendin] la abcedare multipl\.
? B. FRIEDLÄNDER-WINIWARTER. [Carl Friedländer, anatomopatolog german, Berlin, 1847-1887; Felix von
Winiwarter
, chirurg austriac, Viena, 1852-1931.] *Arterit obliterant progresiv\, posibil de origine sifilitic\, afectând numeroase
teritorii vasculare [i fiind `nso]it\, adesea, de alteri scleroase ale nervilor [i venelor satelite.
? B. FRIEDMANN. [Max Friedmann, neurolog german, Mannheim, 1858-1925.] 1) B. convulsiv neepileptic a copilului (4-11
ani), manifestat prin mici episoade convulsive, f alteri ale personalit\]ii. Reprezint consecin]a, probabil\, a unei mari labilit\]i
neurovegetative. 2) V. sindrom Friedmann.
? B. FRIEDREICH. [Nikolaus Freidreich, medic german, profesor de anatomie patologic\, apoi de patologie medical la
Heidelberg, 1825-1882
.] Sin.: ataxie Friedreich (v.).
? B. FÜRSTNER. [Karl Fürstner, psihiatru ger-man, profesor la Heidelberg, apoi la Strasbourg, 1848-1906 .] Paralizie
pseudospastic asociat cu tremor generalizat.
? B. GAMNA. [Carlo Gamna, medic italian, 1866-1950.] Form de splenomegalie cu îngro[a-rea capsulei splenice [i
prezen]a unor noduli bruni (denumi]i *noduli Gamna-Gandy) înconjura]i de o zon eritematoas\.
| |

193. 193
? B. GANDY. [Charles Gandy, chirurg francez, 1872-1943.] Afec]iune care apare la sexul masculin (`ntre 30 [i 40 de
ani) caracterizat clinic prin regresia caracterelor sexuale [i a psihicului (psihic infantil) [i infiltrare mixedematoas a tegumen-telor.
Poate apare `n cadrul unei poliendocrino-patii. Evolueaz lent spre senilitate precoce. Sin.: infantilism tardiv de tip Gandy.
? B. GARRÉ. [Carl Garré, chirurg elve]ian, profesor la Rostock, Königsberg [i Bonn, 1857-1928 .]
*Osteomielit sclerozant nesupurat\.
? B. GAUCHER. [Phillipe Charles Ernest Gau-cher, medic francez, profesor de dermatologie [i si-filigrafie la Paris, 1854-
1918
.] 1) Pseudotubercu-loz aspergilar cronic a pl\mânului. V. [i asper-giloz\. 2) *Tezaurismoz ereditar\, caracterizat prin
acumularea unei *cerebrozide (cerazina) în celulele sistemului reticuloendotelial. Se asociaz\ splenomegalie [i fibroz pulmonar\.
? B. GEE. [Samuel Jones Gee, medic englez, Londra, 1839-1911.] Sin.: boal celiac (v.).
? B. GIBBS. [F. [i E. Gibbs.] Form de encefalopatie a primei copilii, caracterizat prin spasme în flexie [i prin *hipsaritmie.
? B. GIBERT. [Camille Melchior Gibert, dermatolog francez la Hôpitaux de Paris, 1797-1866 .] Form de
*pitiriazis care debuteaz printr-o "plac ini]ial\” ovalar\, cu marginile de culoare roz [i scuamoase. Urmeaz o erup]ie alc\tuit
din mici pl\ci ovalare, eritemato-scuamoase, limitate la nivelul trunchiului, gâtului sau membrelor. Evolu]ia este favorabil\, cu
vindecare în 6-8 s\pt\mâni [i imunitate consecutiv\. Sin.: pitiriazis rozat.
? B. GILBERT. [Augustin Nicolas Gilbert, medic francez, Paris, 1858-1927.] Sin.: sindrom Gil-bert (v.).
? B. GILCHRIST. [Thomas Casper Gilchrist, dermatolog american, Baltimore, 1862-1927.] Mi-coz visceral cu
poart de intrare pulmonar (pneumopatie subacut pseudotuberculoas\ tatea de Nord a Statelor Unite, a-
sociind, în faza de generalizare, abcese osoase [i viscerale multiple [i leziuni cutanate de tip granulom verucos. Sin.: blastomicoz
nord-american\, boal Chicago, dermatit blastomicotic\.
? B. GILLES DE LA TOURETTE. [Georges Gil-les de La Tourette, medic francez, Paris, 1857-1904.] Sin.: sindrom Gilles de
la Tourette (v.).
? B. GLANZMANN. [Eduard Glanzmann , pediatru [i hematolog elve]ian, profesor la Berna, 1887-1959 .] Sin.: sindrom
Glanzmann (v.).
? B. GLÉNARD. [Claude Marie Frantz Glé-nard, medic francez la Hôpitaux de Lyon, apoi la Vichy, 1848-
1920
.] Sin.: splanhnoptoz (v.).
? B. GLISSON. [Francis Glisson, medic [i anatomist englez, 1597-1677.] Sin.: rahitism (v.).
? B. GOLDMANN-FAVRE. [Hans Goldmann, oftalmolog elve]ian, profesor la Berna, n. 1899; Maurice Jules
Favre
, dermatolog francez, Lyon, 1876-1954.] Afec]iune ereditar rar\, cu transmitere autozomal recesiv\, în care se
asociaz *reti-noschizis periferic, atrofie corioretinian [i alteri ale corpului vitros. Clinic, b. se manifest prin sc\-derea acuit\]ii
vizuale, alteri ale câmpului vizual [i cataract\. Prognostic nefast [i tratament ineficient. Sin.: boal Favre, retinoschizis idiopatic
cu hemeralopie precoce.
? B. GOLDSCHEIDER. [Alfred Goldscheider, medic [i fiziolog german, profesor de clinic medical la Berlin, 1858-1935 .]
Sin.: epidermoliz bu-loas simpl (v. epidermoliz).
? B. GOLDSTEIN. [Hyman Isaac Goldstein, medic american, 1887-1954.] Sin.: boal Rendu-Osler (v.).
? B. GOODPASTURE. [Ernest William Good-pasture, patolog american, Nashville, 1886-1960.] Sin.: boal cu
anticorpi antimembran bazal glo-merular (v.). V. [i sindrom Goodpasture.
? B. GORHAM. [Lemuel Whittington Gorham, medic american, New York, 1885-1968.] Afec]iune foarte rar\,
caracterizat prin osteoliz foarte lent progresiv\, f cauz aparent\, a unuia sau mai multor oase, în special la nivelul centurilor.
Este considerat o varietate particular de *angiomato-z osoas\. Sin.: osteoliz masiv idiopatic\.
? B. GRAEFE. [Albrecht von Graefe, oftalmolog german, profesor la Berlin, 1828-1870.] B. cu evolu]ie lent\,
frecvent ereditar [i familial\, a-proape `ntotdeauna bilateral\, cu debut `n tinere]e [i evolu]ie c re imobilitatea complet a ochilor,
cu ptoz palpebral [i *facies Hutchinson. Dup ce mult timp a fost considerat ca o degeneres-cen] a nucleilor oculomotori, `n
prezent b. este atribuit unei distrofii musculare (*miopatie ocular).
? B. GRANCHER. [Jacques Joseph Grancher, medic francez, profesor de pediatrie la Paris, 1843-1907 .] Pneumonie masiv\,
foarte rar `n prezent, în care parenchimul pulmonar cap aspect de ]esut splenic, frecvent cu afectare pleural [i vindecare în 3-
4 s\pt\mâni.
? B. GRÄSBECK. [Ralph Gräsbeck, medic finlandez contemporan, Helsinki.] Sin.: boal Imers-lund-Najman (v.).
? B. GRAVES. [Robert James Graves, medic irlandez, Dublin, 1797-1853.] Sin.: boal Base-dow-Graves (v.).
? B. GRIESINGER. [Wilhelm Griesinger, neurolog [i psihiatru german, Tübbingen, Cairo, Zü-rich, Berlin, 1817-1868 .] Sin.:
anchilostomiaz (v.).
? B. GRINDON. [Joseph Grindon, dermatolog american, St. Louis, 1858-1950.] Form de *folicu-lit cronic a pielii capului,
caracterizat prin elimi-narea celulelor foliculului pilos sub form de mici aglomeri aderente. Se poate complica cu *alopecie.
? B. GRISCELLI-PRUNIÉRAS. Varietate de *al-binism par]ial în care se asociaz depigmentarea par]ial a pului cu tent
argintie [i un deficit imu-nitar. Anomalia pigmentar este consecin]a unui defect de transfer al *melanozomilor în *keratino-cite. Nu
exist un defect de formare a melanozo-milor, deoarece *melanocitele sunt înccate cu melanozomi maturi normali. Deficitul
imunitar se traduce prin diminuarea puterii bactericide a seru-lui (f tulburi de *chimiotactism), prin valori serice sc\zute ale IgA
[i IgG, ca [i prin lipsa de r\s-puns la antigeni vaccinali. Testele de imunitate celular sunt deprimate [i, în consecin]\, nu se
produce rejetul fa] de grefele incompatibile. Bolnavii sunt expu[i la infec]ii microbiene repetate. Prognosticul este grav, afec]iunea
evoluând cu *pancitopenie. Sin.: sindromul pului argintiu.
? B. GRISEL. [Pierre Grisel, chirurg francez de patologie infantil\, 1874-1959.] Sin.: sindrom Gri-sel-Bourgeois (v.).
? B. GRUBER. [Georg Benno Gruber, anatomopatolog german, profesor la Innsbruck, apoi la Göttingen,
n. 1884
.] 1) Afec]iune rar a adolescentului, caracterizat prin durere rotulian\, la nivelul inser]iei tendonului rotulian, cu
neregularitate de osificare. Sin.: boal Larsen-Johansson, boal Sinding Larsen-Johansson, osteopatie juvenil a rotulei, patelita
adolescen]ilor. 2) V. sindrom Gruber-Meckel.
? B. GULL. [Sir William Withey Gull, medic englez, profesor de fiziologie la Londra [i medic al reginei
Victoria, 1816-1890
.] Atrofie tiroidian cu mixedem. Sin. nerecomandat pentru mixedemul spontan al adultului. V. [i
mixedem.
? B. GULL-SUTTON. [Sir William Withey Gull, medic englez, profesor de fiziologie la Londra [i medic al reginei Victoria,
1816-1890;
Henry Gawen Sutton, medic englez, Londra, 1837-1891.] Denumire istoric pentru arterioscleroza cu fibroz
secundar a rinichiului, tradus clinic prin semne de nefrit cronic\.
? B. GÜNTHER. [Hans Günther, medic german, 1884-1956.] 1) *Porfirie eritropoietic congenital\, determinat de
deficitul de uroporfirinogensinte-taz [i asociat cu anemie hemolitic\, leziuni cutanate (erup]ie buloas fotosensibil\cre]ie
urinar anormal de *uroporfirin tip I. Se trans-mite autozomal recesiv. 2) *Glicogenoz neuromuscular\. 3) Sin.: mioglobinurie
idiopatic (v. mioglobinurie).
? B. HAFF. [Haff, bra] al Mii Baltice `n estul Prusiei.] Afec]iune descris în Prusia, într-o popula]ie de pescari care
locuiau în apropierea unui lac [i caracterizat prin *mioglobinurie asociat cu dureri vii musculare. Sin.: mioglobinurie epidemic\.
? B. HAGEMAN. [Hageman, numele bolnavului la care s-a observat prima dat deficitul de factor sanguin XII .] Afec]iune
congenital\, latent\, determinat de deficitul în factor Hageman (factor XII). Timpul de coagulare
in vitro este foarte prelungit, dar
hemostaza este normal\.
| |

194. 194
? B. HAGLUND. [Patrik Sims Emil Haglund, ortoped suedez, Stockholm, 1870-1937.] Bursit la nivelul
tendonului Ahile, determinând talalgie posterioar\. Se observ `ndeosebi la fetele tinere, iarna.
? B. HAGNER. [Francis Randall Hagner, chirurg american, Washington, 1873-1940.] Sin.: os-teoartropatie hipertrofiant
pneumic (v.).
? B. HAILEY-HAILEY. [William Howard Hai-ley , 1898-1967 [i Hugh Hailey, n. 1909, dermatologi
americani, Atlanta
.] Sin.: pemfigus cronic benign familial (v.).
? B. HALLERVORDEN-SPATZ. [Julius Haller-vorden, neurolog german, Giessen, 1882-1965; Hugo Spatz, neurolog [i
psihiatru german, profesor la München, 1888-1969
.] Afec]iune ereditar rar care debuteaz `n coplilie. Se caracteri-zeaz prin
degenerescen]a pigmentar a forma]i-unilor *
globus pallidus [i *locus niger, manifestat clinic prin rigiditate progresiv a
membrelor, a musculaturii fe]ei, faringelui, iar ulterior prin mi[-ci atetozice [i deteriorare intelectual\. Sin.: sindrom Hallervorden-
Spatz.
? B. HALLOPEAU. [François Henri Hallo-peau, dermatolog francez, Paris, 1842-1919.] 1) Sin.: acrodermatit (v.). 2)
Erup]ie cutanat\, cu prezen]a de papule mici atrofice, ce pot fi diseminate sau pot conflua. Histologic exist hiperkera-toz [i
atrofie epidermic\, `nso]ite de edem dermic. Se asociaz frecvent cu *
kraurosis vulvae. Sin.: lichen atrofic [i scleros. 3) Forma
generalizat a piodermitei vegetante; se prezint sub forma unei infec]ii stafilococice cronice, cu placarde întinse, acoperite de
cruste [i pustule foliculare la periferie (extremit\]ile degetelor de la mâini [i picioare). B. are o autonomie discutat\, fiind inclus de
unii autori în *psoriazisul pustulos. Evolu]ie cronic [i recidivant\. Sin.: acrodermatit conti-nu Hallopeau, piodermit vegetant
generalizat\.
? B. HAMMAN. [Louis Virgil Hamman, medic american, Baltimore, 1877-1946.] Sin.: sindrom Hamman (v.).
? B. HAMMAN-RICH. [Louis Virgil Hamman, medic american, Baltimore, 1877-1946; Arnold Rice Rich, medic american,
Baltimore, n. 1893
.] Sin.: sindrom Hamman-Rich (v.).
? B. HAMMOND. [William Alexander Ham-mond , neurolog american, New York, 1828-1900.] Sin.: atetoz
(v.).
? B. HAND-SCHÜLLER-CHRISTIAN. [Alfred Hand Jr., pediatru american, profesor la Philadelphia, 1868-1949; Artur
Schüller
, neurolog [i psihiatru austriac, profesor la Viena, 1874-1958; Henry A. Christian, medic american, 1876-1951.]
Afec]iune considerat drept forma cronic diseminat a *histiocitozei X. În forma tipic se caracteri-zeaz prin triada: lacune
craniene (osteoporoz\ insipid. Sin.: sindrom Hand-Schüller-Christian, xantomatoz cranio-hipofizar\,
xantomatoz cronic idiopatic\,.
? B. HANOT. [Victor Charles Hanot, medic francez, Paris, 1844-1896.] Denumire istoric pentru ciroza hipertrofic biliar cu
splenomega-lie. Se poate manifesta în trei forme: *b. Hanot-Kiener, *b. Hanot-Mac Mahon, *b. Hanot-Rössle.
? B. HANOT-KIENER. [Victor Charles Hanot, medic francez, Paris, 1844-1896; Paul L. Kiener.] Afec]iune hepatic\,
asem oare *cirozei biliare primitive, caracterizat anatomopatologic prin hiperplazie limfoid difuz intrahepatic\, care
comprim canaliculele biliare perilobulare [i scleroz difuz intrahepatic\.
? B. HANOT-MACMAHON. [Victor Charles Hanot, medic francez, Paris, 1844-1896; H. M. MacMahon , hepatolog
american contemporan
.] Sin.: ciroz biliar\ primitiv (v.).
? B. HANOT-RÖSSLE. [Victor Charles Hanot, medic francez, Paris, 1844-1896; Robert Rössle, anatomopatolog german,
profesor (succesiv) la München, Jena, Basel [i Berlin, n. 1876
.] Afec-]iune caracterizat prin inflama]ia difuz a c\ilor biliare
extrahepatice, care nu sunt obstruate. Apare `n cursul evolu]iei unei infec]ii intestinale sau a unui ulcer duodenal. ~n evolu]ie se
poate complica cu inflamarea [i obstruc]ia c\ilor biliare intrahe-patice, determinând o simptomatologie asem\-toare *cirozei
biliare primitive. Sin.: colangit difuz non-obliterant\.
? B. HANSEN. [Gerhard Henrik Armauer Hansen , medic norvegian, Bergen, 1841-1912.] Sin.: lepr (v.).
? B. HARADA. [Einosuke Harada, chirurg japonez, 1892-1947.] Sin.: sindrom Harada (v.).
? B. HARLEY. [George Harley, medic englez, Londra, 1829-1896.] Afec]iune cronic\, cu evolu-]ie în pusee de hemoglobinurie
asociate cu febr\, dureri difuze, uneori *sindrom Raynaud, gangren local\, urticarie. Episoadele apar brusc, dup expunerea
local sau general la frig. Sin.: hemoglobinurie paroxistic la frig.
? B. HARTNUP. [Hartnup, numele familiei `n care au fost observate primele cazuri de boal\ .] Boal metabolic congenital
determinat de o perturbare a metabolismului *triptofanului (anoma-lie de transport a triptofanului la nivelul mucoasei intestinale
sau tubilor renali proximali) prin deficit enzimatic. Manifesti clinice: fotodermatoz pela-groid\, *sindrom cerebelos, accese
migrenoase, uneori întârziere psihic\. Examenul biologic al u-rinii indic\ hiperaminoacidurie de tip renal, eliminare sporit de
indican, acid indol-acetic [i al]i compu[i indolici. Este transmis autozomal recesiv. Sin.: boal H.
? B. HARVEY. Sin.: encefalomielit familial recurent (v. encefalomielit\
? B. HASHIMOTO. [Hakaru Hashimoto , patolog japonez, 1881-1934.] Afec]iune cronic\, histologic caracterizat prin
asocierea: infiltrat limfo-plasmocitar difuz, vezicule tiroidiene obliterate [i fibroz\. Clinic exist o gu[ ferm cu contur relativ
neregulat. Diagnosticul este confirmat prin pre-zen]a anticorpilor antitiroidieni (antitiroglobulin\, antimicrosomali). Evolu]ia este
lent\, frecvent spre hipotiroidie. Sin.: tiroidit cronic Hashimoto.
? B. HAXTHAUSEN. [Holger Haxthausen, der-matolog danez, Copenhaga, 1892-1959.] Form de *keratoz palmo-plantar
care afecteaz femeile la menopauz\.
? B. HAYEM. [Georges Hayem, profesor de terapeutic [i clinic medical la Paris, 1841-1933.] Inflama]ie a substan]ei cenu[ii
a m\duvei spinii, manifestat prin paralizii cu apari]ie brusc\. Sin.: mielit apoplectiform\.
? B. HAYEM-FABER. [Georges Hayem, profesor de terapeutic [i clinic medical la Paris, 1841-1933; Knud Faber, medic
danez, Copenhaga, 1862-1956
.] Form de *anemie hipocrom e-sen]ial cu *anaclorhidrie, întâlnit la femei peste vârsta de 45 ani.
Sin.: anemie Hayem-Faber, ane-mie hipocrom esen]ial a adultului, anemie achi-lic\, boal Knud Faber, cloroz tardiv Hayem,
sindrom Faber.
? B. HAYEM-VON JAKSCH-LUZET. [Georges Hayem, profesor de terapeutic [i clinic medical la Paris, 1841-1933; Rudolf
Ritter von Jaksch
, medic ceh, profesor de pediatrie la Graz, apoi profesor de medicin intern la Praga, 1855-1947; Charles
Luzet
, medic francez, sec. XIX.] Afec]iu-ne descris ini]ial ca entitate specific pentru copiii cu vârsta sub 3 ani, caracterizat prin
*anizoci-toz\, *poikilocitoz\, procent crescut de *reticulo-cite `n sângele periferic, leucocitoz\, limfadeno-patie,
hepatosplenomegalie. Etiopatogenia este polimorf\, implicând malnutri]ie, infec]ii cronice, malabsorb]ie, hemoglobinopatii. Sin.:
anemie infantil pseudoleucemic\.
? B. HEBERDEN. [William Heberden, medic englez, Londra, 1710-1801.] 1) Sin.: angin pectoral (v.). 2) Sin.:
noduli Heberden (v.).
? B. HEBRA. [Ferdinand von Hebra, dermatolog austriac, Viena, 1816-1880.] 1) Form de *dermatomicoz cu localizare pe
fa]a intern a coapselor, a cei agen]i etiologici sunt germeni din grupul
Epidermophyton sau Trichophyton. Sin.: eczem
marginat Hebra. 2) Sin.: eritem polimorf bulos (v.). 3) V. prurigo Hebra.
? B. HEBRA-KAPOSI. [Ferdinand von Hebra, dermatolog austriac, Viena, 1816-1880; Moritz Kohn Kaposi, dermatolog
austriac, Viena, 1837-1902
.] Sin.: impetigo herpetiform (v.).
? B. HECK. [John W. Heck, dentist american, n. 1923.] Hiperplazie a mucoaselor bucal\, labial [i lingual\, la copii, cu
prezen]a unor papule moi, abundente îndeosebi pe buza inferioar\.
? B. HEINE-MEDIN. [Jacob von Heine, ortoped german, Bad Cannstadt, 1800-1879; Karl Oskar Medin, pediatru suedez,
Stockholm, 1847-1927
.] Sin.: poliomielit anterioar acut (v.).
| |

195. 195
? B. HELLER. [Julius Heller, dermatolog german contemporan.] Distrofie a unghiilor, caracterizat printr-o depresiune median\,
îndeosebi la nivelul policelui. Sin.: unghie în "caren\".
? B. HELWIG. [E. B. Helwig, dermatolog american contemporan.] Forma]iune tumoral benign\, unic\, de dimensiuni reduse,
cu localizare frecvent facial\, la vârstnici. Histologic se caracteri-zeaz prin invagini digitiforme ale celulelor, a-sem\toare
celulelor bazale ale epidermului. Sin.: keratoz folicular inversat\.
? B. HENDERSON-JONES. [Melvin Starkey Henderson, chirurg ortoped american, Rochester, 1883-1954; Hugh Toland
Jones
, chirurg ortoped american, Los Angeles, n. 1902.] Afec]iune articular cu inciden] mai mare la bbat. Sunt afectate
articula]ii mari, îndeosebi cea a cotului [i a genunchiului, prin deta[area de fragmente osteo-cartilaginoase, care r\mân în
cavitatea articular\. Sin.: boal Reichel, osteocondromatoz articular\.
? B. HENOCH. [Eduard Heinrich Henoch, pediatru german, Berlin, 1820-1910.] Hipertrofie car-diac esen]ial la sugar.
? B. HENOCH-SCHÖENLEIN. [Eduard Hein-rich Henoch , pediatru german, Berlin, 1820-1910; Johann Lukas
Schönlein
, medic german, Bam-berg, 1793-1864.] Sin.: purpur Henoch-Schönlein (v.).
? B. HERS. [Henry Géry Hers, biochimist belgian, profesor la Leuven, n. 1923.] Sin.: glicogenoz de tip VI (v. glicogenoz).
? B. HERTER. [Christian Archibald Herter, medic [i farmacolog american, New York, 1865-1910.] Sin.: boal celiac (v.).
? B. HINSON-PEPYS. Varietate de *aspergiloz caracterizat prin apari]ia, la un bolnav cu *astm confirmat, a unor manifesti
bron[ice paroxistice, determinate de o alergie la *
Aspergillus. Ciuperca (din specia Aspergillus fumigatus) este identificat în sput\,
asociat cu o *hipersensibilitate întârziat [i cu *precipitine serice.
? B. HIRSCHSPRUNG. [Harald Hirschprung, pediatru danez, Copenhaga, 1830-1916 .] *Mega-colon determinat de absen]a
celulelor nervoase (plexuri Meissner [i Auerbach) de la nivelul segmentului distal al colonului. Absen]a ganglionilor nervo[i
genereaz local o stenoz func]ional\, cu dilata]ia (megacolon), uneori extrem de accentuat\, a colonului subiacent. Denumirea de
megacolon congenital nu este corect\, deoarece megacolonul nu reprezint leziunea ini]ial\, ci o com-plica]ie a b. H. V. [i
megacolon.
? B. HIS-WERNER. [Wilhelm His Jr., anatomist german, profesor la Basel, Göttingen [i Berlin, 1863-1934; Heinrich
Werner
, medic militar [i igienist german (Africa, Belgia, Rusia, România), apoi practician la Berlin, 1874-1946 .] Sin.: febr de
tran[ee (v.).
? B. HODGKIN. [Thomas Hodgkin, medic englez, Londra, 1798-1866.] Form de *limfom malign caracterizat prin cre[terea
progresiv indolor a ganglionilor limfatici, a splinei [i, `n general, a ]esutului limfoid. Pot apare [i alte simptome: anorexie, sc\dere
`n greutate, febr\, prurit, transpira]ii nocturne [i anemie. Histopatologic este caracteristic prezen]a *celulelor Reed-Sternberg.
Sunt afectate ambele sexe, b. H. fiind considerat de origine neoplazic\, de[i nu sunt excluse originea imun sau cea infec]ioas\.
Au fost stabilite patru tipuri de b. H. pe criterii histopatologice: 1) tipul 1, cu
predominan] limfocitar\, caracterizat prin infiltrarea
difuz cu limfocite mici asociat cu rare *celule Reed-Sternberg; 2) tipul 2,
sclero-nodular, caracterizat prin benzi de scleroz care
inser no-duli celulari corespunzând fie tipului 1, fie tipurilor 3 sau 4; 3) tipul 3,
celular mixt, caracterizat printr-un *granulom asociat
cu celule Reed-Sternberg; 4) tipul 4, cu
deple]ie limfocitar\, `n care sunt prezente numeroase celule Reed-Sternberg uneori atipice
[i asociate cu fibroz\. Clasificarea aceasta are o utilitate prognostic\: gravitatea tipului 4, chimiosensibilitatea tipurilor 1 [i 3, cel
mai bun prognostic având tipurile 1 [i 2. Sin.: boal Pal-tauf-Sternberg, boal Pel-Ebstein, boal Reed-Hodgkin,
limfogranulomatoz malign\, limfom Hodgkin, sindrom Murchison-Sanderson.
? B. HODGSON. [Joseph Hodgson, chirurg englez, Londra, 1788-1869.] Denumire istoric desuet a insuficien]ei aortice de
origine arterial\. În prezent, patronimul este utilizat uneori pentru di-feren]ierea insuficien]ei aortice de origine arterial\ de cea
sifilitic [i de cea prin dilata]ie aortic\.
? B. HOFFA-KASTEROT. [Albert Hoffa, chirurg ortoped german, profesor la Würtzburg, apoi la Berlin, 1859-1907;
Kasterot.] Hiperplazie posttraumatic localizat (lipom) sau difuz a ]esutului adipos perirotulian [i a sinovialei genunchiului. Sin.:
lipom arborescent al sinovialei genunchiului.
? B. HOFFMANN. [Erich Hoffmann, dermatolog german, Bonn, 1868-1959.] Perifoliculit supuran-t extensiv a pielii capului.
? B. HOLLÄNDER-SIMONS. [Eugen Hollän-der, chirurg german, Berlin, 1867-1932; Arthur Simons, medic german,
profesor la Berlin, n. 1877
.] Sin.: lipodistrofie progresiv (v. lipodistro-fie).
? B. HORTON. [Bayard T. Horton, medic american, Rochester, n. 1895.] 1) Sin.: arterit gigantocelular (v.). 2) V. sindrom
Horton.
? B. HUECK. [Werner Hueck (Henk, nume eronat), anatomopatolog german, profesor, succesiv, la München, Rostock [i
Leipzig, n. 1882.
] Afec-]iune cronic caracterizat prin *metaplazia mie-loid a splinei [i *mielofibroz\. Face parte din categoria
*sindroamelor mieloproliferative al uri de leucemia mieloid\ cronic (de care se distinge prin absen]a *cromozomului
Philadelphia). Sin.: splenomegalie mieloid\.
? B. HUG. Tipul VIII de *glicogenoz\, ad\ugat la clasificarea lui Cori [i determinat de un deficit de *fosforilaz hepatic\. V. [i
glicogenoz\.
? B. HUNTER. [Charles Hunter, medic englez, sec. XX.] *Mucopolizaharidoz de tip II determinat de un deficit al enzimei
lizozomale iduronat-sulfat sintetaz [i excre]ie urinar de *heparan sulfat [i dermatan sulfat. Clinic este asem\-toare *bolii
Hurler, de care se deosebe[te prin anomalii mai discrete ale scheletului, f opa-cit\]i corneene, cu transmitere recesiv gonozo-
mal\.
? B. HUNTINGTON. [George Summer Hun-tington, medic american, New York, 1850-1916.] B. ereditar a SNC
cu transmitere autozomal dominant\. Cauza b. H. este *muta]ia dinamic a genei IT15, care codific proteina denumit *hun-
tingtin\. ~n prezent se poate stabili o rela]ie cert `ntre semnele clinice clasice [i letalitatea neuronal indus de muta]ia genei IT15.
Astfel, letalita-tea este maxim `n nucleii bazali, depopularea celular masiv a acestora fiind cauza semnelor clinice din perioada
de debut a b.: *coree progresiv cronic [i incoordonare motorie. ~n continuare, alterile neuronale se extind la nivelul cortexului
cerebral, cu urm oarele consecin]e clinice: deteriorare intelectual progresiv\, cu deficit cognitiv, tulburi de memorie, disfunc]ii
comportamentale, uneori manifesti psihotice [i demen]\. Dup\ o evolu]ie relativ lent de 10-15 ani, survine decesul, adesea prin
stop cardiac sau o infec]ie intercurent\. ~n prezent este `n curs de clarificare cauza mor]ii selective a neuronilor `n b. H., `n
condi]iile `n care gena IT15 alterat prin muta]ie se afl [i `n alte tipuri celulare din organism. Sin.: coree Huntington.
? B. HUPPERT. [Karl Hugo Huppert, biochimist german, profesor la Leipzig, apoi la Praga, 1832-1904 .] Sin.: mielom multiplu
(v.).
? B. HURLER. [Gertrud Hurler, pediatru german, München, sec. XX.] *Oligofrenie ereditar\, transmis recesiv autozomal,
apar]inând grupului *mucopolizaharidozelor, în care se asociaz\: ano-malii multiple [i complexe, cele mai caracteristice fiind la
nivelul craniului [i fe]ei (craniu mare [i deformat, facies grotesc, sprâncene groase, nas larg [i aplatizat), opacit\]i corneene, cifoz
dorsolom-bar\, *
coxa valga, abdomen destins prin hepato-splenomegalie, o perturbare a metabolismului mu-copolizaharidelor.
Evolu]ie letal\, înainte de 15 ani. Sin.: boal Pfaundler-Hurler, disostoz multi-pl\, gargoilism, mucopolizaharidoz tip I-H.
? B. HURST. [E. Weston Hurst, medic australian, sec. XX.] *Leucoencefalit\, form grav\, diseminat\, de etiologie
necunoscut\. Se caracteri-zeaz anatomic prin prezen]a de leziuni inflamatorii, vasculare [i perivasculare, iar clinic prin
simptomatologie pseudotumoral\, crize epileptice. Sin.: leucoencefalit acut hemoragic\.
? B. HUTCHINSON. [Sir Jonathan Hutchinson , chirurg englez, Londra, 1828-1913.] 1) *Angiom infec]ios. 2) Erup]ie
pruriginoas\, polimorf\, care apare dup expunerea la soare. Se manifest prin apari]ia de seropapule de tip *prurigo, eritem ur-
ticarian [i bule hemoragice, recidivante. Sin.: prurigo estival. 3) *Melanom localizat peri- sau sub-ungveal. Sin.: panari]iu melanic.
4) V. sindrom Hutchinson.
| |
| |

196. 196
? B. HUTINEL. [Victor Henri Hutinel, pediatru francez, profesor la Paris, 1849-1933.] Form particular de tuberculoz
hepatic a copilului, care urmeaz unei poliserozite cu simfiza pericardului [i hipertrofia secundar a ficatului. Sin.: ciroz\
cardiotuberculoas\.
? B. IMERSLUND-NAJMAN. [Olga Imerslund, pediatru suedez contemporan, Oslo; Najman.] Malabsorb]ie
selectiv a *vitaminei B
12 (la nivelul ileonului) care apare la copil [i determin *anemie megaloblastic\. ~n urin se constat
prezen]a pro-teinelor. B. se vindec spontan `n jurul vârstei de 20-30 de ani. Transmiterea este autozomal recesiv\. Sin.: boal
Gräsbeck, boal Imerslund.
? B. ISAMBERT. [Emile Isambert, medic francez, 1828-1876.] Denumire istoric pentru tuberculoza miliar acut\, cu
localizare secundar la nivelul laringelui [i faringelui, determinând angin\, excep]ional `n prezent.
? B. JACCOUD-OSLER. [François Sigismund Jaccoud , medic francez, 1830-1913; Sir William Osler, medic canadian
care a practicat `n SUA [i în Anglia, profesor de medicin la Oxford, 1849-1919
.] Sin.: endocardit malign lent (v.).
? B. JACOB. B. caracterizat prin *exostoza p]ii posterioare a osului malar, împiedicând apo-fiza coronoid (ea îns\[i
hipertrofiat [i falcifor-m\ basculeze în jos [i înainte în timpul mi[-c\rilor de deschidere mandibular\. Ca urmare, a-cestea sunt
foarte limitate. Sin.: exostoz malar [i coronoid\.
? B. JADASSOHN-LEWANDOWSKY. [Josef Ja-dassohn, dermatolog german, profesor la Berna, apoi la
Breslau (în prezent Wroclaw, Polonia), 1863-1936;
Felix Lewandowsky, dermatolog ger-man,
Hamburg, profesor la Berna, apoi la Basel, 1879-1921
.] Sin.: keratoz diseminat circumscris (v.).
? B. JAFFE-LICHTENSTEIN. [Henry L. Jaffe, medic american, n. 1907; Louis Lichtenstein, medic american,
Los Angeles, n. 1906
.] Varietate de displazie fibroas a oaselor, caracterizat anatomic prin chisturi osoase izolate, care
`nlocuiesc ]esutul fibros, debutând la nivelul m\duvei oaselor lungi, la care se asociaz fracturi spontane. Biologic, calciul, fosforul,
fosfatazele [i colesterolul sanguin se afl `n concentra]ii normale `n plasm\. Sin.: osteofibromatoz chistic\.
? B. JANET. [Pierre Marie Félix Janet, neurolog [i psiholog francez, Paris, 1859-1947.] Sin.: psihastenie (v.).
? B. JANSEN. [Murk Jansen, ortoped olandez, Leyden, 1863-1935.] Sin.: boal Murk Jansen (v.).
? B. JENSEN. [Edmund Zensten Jensen, oftalmolog danez, Copenhaga, 1861-1950.] *Co-rioretinit acut
juxtapapilar cu evolu]ie regresiv [i adesea recidivant\. Deficitul de *câmp vizual este una din caracteristicile b.
? B. JEUNE. [Mathis Jeune, pediatru francez, profesor la Lyon, n. 1910.] *Condrodistrofie congenital\, transmis autozomal
recesiv, cu retrac]ie progresiv [i rigiditate consecutiv a cu[tii toracice. Evolu]ia este letal la nou-n\scut [i copil, prin asfixie sau
infec]ii bronhopulmonare. Sin.: displa-zie toracic asfixiant\, distrofie toracic asfixiant (denumire desuet).
? B. JOHNE. [Heinrich Albert Johne, bacteriolog german, Dresda, 1839-1910.] B. cauzat de Mycobacterium
avium
, subspecia paratuberculo-sis [i manifestat de obicei prin enterit cronic\ fatal\, afectând `ndeosebi o serie de mamifere.
Uneori se aseam cu infec]ia tuberculoas\.
? B. JORGE LÔBO [Jorge Lôbo, dermatolog brazilian, n. 1899.] Micoz cutanat [i subcutanat determinat de o
ciuperc levuriform a cei denumire este înc discutat\
(Blenospora loboi sano, varietate de Blastomyces brasiliensis),
caracterizat clinic prin prezen]a de noduli hipodermici multipli, indolori, izola]i sau confluen]i, ce pot fistuliza. Sin.: blastomicoz
cheloidian\. V. [i blastomicoz\.
? B. JUNIN. [Junin, district la nord-est de Bue-nos-Aires, unde a fost descris pentru prima dat boala .]
Febr hemoragic grav\, determinat de un *arbovirus (adenovirus) care apar]ine grupului
Tacaribe. Sin.: febr hemoragic de
Argentina.
? B. KAHLBAUM. [Karl Ludwig Kahlbaum , psihiatru german, Görlitz, 1828-1899.] Demen] precoce la care se asociaz
*catatonie.
? B. KAHLER. [Otto Kahler, medic austriac, 1849-1893.] Sin.: mielom multiplu (v.).
? B. KANNER. [Leo Kanner, psihiatru austriac stabilit la Baltimore, n. 1894.] Sin.: autism infantil (v.).
? B. KAPOSI. [Moritz Kohn Kaposi, dermatolog austriac, Viena, 1837-1902.] 1) Xeroderma pig-mentosum (v.). 2) Sarcom
Kaposi (v.). 3) Impetigo herpetiform (v.). 4) Lupus eritematos diseminat (v.).
? B. KAPOSI-JULIUSBERG. [Moritz Kohn Ka-posi, dermatolog austriac, Viena, 1837-1902; Fritz Juliusberg, dermatolog
german, profesor la Braunschweig, n. 1872
.] Complica]ie grav a unor dermatoze cu extensie mare, îndeosebi a eczemei nou-
n\scutului. Este determinat de contaminarea cu virus vaccinal sau herpetic [i se carac-terizeaz printr-o erup]ie brutal papulo-
eritema-toas cu evolu]ie spre pustule ombilicate. Terito-riul de debut [i de elec]ie este fa]a, evolu]ia fiind în general favorabil\.
Sin.: pustuloz varioliform acut\.
? B. KASHIN-BEK. [Nicolai Ivanovici Kashin, medic militar rus, Moscova [i Irku]k, 1825-1872; E. V. Bek,
medic rus, sec. XIX-XX
.] Osteoartropa-tie cu evolu]ie în pusee succesive, între 10 [i 18 ani, endemic în Siberia
transbaikal\, China de Nord-Est [i în Coreea de Nord. Aceast afec]iune, despre care s-a crezut c este deteminat de excesul de
suri de fier, este în realitate determinat de o ciuperc a cerealelor,
Fusarium sporo-trichiella. Sin.: osteoartrit deformant
endemic\.
? B. KATAYAMA. [Katayama, sat `n Japonia unde aceast boal a fost descris de Tsuchiya .] Sin.:
schistosomiaz arteriovenoas (v. schistoso-miaz).
? B. KAUFMANN. [Eduard Kaufmann , anatomopatolog german, profesor la Basel [i la Göttin-gen, 1860-1931 .] Sin.:
acondroplazie (v.).
? B. KENNEDY. [Robert Foster Kennedy, neurolog american, New York, 1884-1952.] Sin.: amiotrofie
bulbospinal progresiv (v. amiotrofie). V. [i sindrom Kennedy.
? B. KERL-URBACH. [Wilhelm Kerl, dermatolog austriac, profesor la Innsbruck, apoi la Viena, n. 1880;
Erich Urbach, dermatolog [i alergolog, Viena, n. la Praga, stabilit `n SUA/Philadelphia, 1893-1946 .]
Maladie caracterizat prin asocierea de depozite lipidice intradermice cu prezen]a unui infiltrat constituit din histiocite [i
polinucleare. Sin.: colesteroz extracelular\.
? B. KIENBÖCK. [Robert Kienböck, radiolog austriac, profesor la Viena, 1871-1953.] Sin.: sindrom Kienböck (v.).
? B. KIMMELSTIEL-WILSON. [Paul Kimmel-stiel, patolog german, Hamburg, stabilit la Boston, 1900-1970; Clifford
Wilson
, medic englez, Londra, n. 1906.] Sin.: sindrom Kimmelstiel-Wil-son (v.).
? B. KITAHARA. [S. Kitahara, oftalmolog japonez, sec. XX.] *Corioretinit caracterizat prin aspectul pseudochistic al regiunii
maculare (ca urmare a unui edem localizat), nefiind consecin]a unei leziuni inflamatorii. Sin.: corioretinit seroas central\.
? B. KLAUDER. [Joseph Victor Klauder, dermatolog american, Philadelphia, n. 1888.] Sin.: erizipeloid (v).
? B. KNIEST. [Wilhelm Kniest, pediatru german, sec. XX.] B. reprezentând o *condrodisplazie caracterizat prin
*nanism, cifoscolioz\, facies rotund cu nas aplatizat la r\d\cin\, vertebre plate [i genunchi volumino[i. Se asociaz cu anomalii
oculare (cataract\, decolare de retin) [i surditate progresiv\. Sin.: sindrom Kniest.
? B. KNUD FABER. [Knud Faber, medic danez, Copenhaga, 1862-1956.] Sin.: boal Hayem-Faber (v.).
? B. KOBI. Tip de cataract congenital\, trans-mis autozomal dominant, caracterizat prin pre-zen]a de opacit\]i multiple,
colorate, la nivelul cristalinului.
? B. KÖBNER. [Heinrich Köbner, dermatolog german, profesor la Breslau (în prezent Wroclaw, Polonia), apoi la Berlin, 1838-
1904
.] Sin.: epider-moliz buloas simpl (v. epidermoliz).
| |

197. 197
? B. KÖHLER. [Alban Köhler, radiolog german, profesor la Wiesbaden, 1874-1947.] 1) Necroz a-septic spontan a
scafoidului tarsian, la copil sau adolescent, cu evolu]ie benign `n câteva luni, de etiologie necunoscut\. Sin.: scafoidit tarsian\. 2)
Sin.: boal Freiberg (v.).
? B. KÖHLMEIER-DEGOS. [W. Köhlmeier, a-natomopatolog austriac, Viena, n. 1908; Robert Gaston Degos,
dermatolog [i venerolog francez, profesor la Paris, n. 1904
.] Tulburare de absorb]ie intestinal cu obstruarea
vaselor limfatice [i dilatarea consecutiv a intestinului sub]ire.
? B. KÖNIG. [Franz König, chirurg german, 1832-1910.] 1) Sin.: osteocondrit disecant (v.). 2) V. sindrom König.
? B. KÖNIGSTEIN-LUBARSCH. [Hans König-stein, dermatolog austriac, profesor la Viena, 1878-1954; Otto
Lubarsch
, anatomopatolog german, profesor (succesiv) la Rostock, Düsseldorf, Kiel [i Berlin, 1863-
1933
.] Sin.: boal Lubarsch-Pick (v.).
? B. KOROVNIKOFF. Afec]iune asem oare cu *b. Banti, caracterizat prin splenomegalie cu proliferarea stromei reticulare,
trombocitopenie moderat [i anemie hipocrom\. Afecteaz tinerii de sex masculin. Debuteaz acut, prin hemoragii masive,
intestinale [i gastrice.
? B. KOSTMANN. [Rolf Kostman, pediatru suedez contemporan.] Sin.: sindrom Kostmann (v.).
? B. KOZLOWSKI. Afec]iune asem oare *b. Morquio, cu transmitere autozomal dominant\, constând dintr-o insuficien]
statural prin *plati-spondilie generalizat\, cifoscolioz [i alteri me-tafizare predominante în partea proximal femural\. Sin.:
displazie spondilometafizar\, sindrom Kozlowski-Maroteaux-Spranger.
? B. KRABBE. [Knud H. Krabbe, neurolog danez, Copenhaga, 1885-1961.] 1) Form infantil de *leucodistrofie cerebral
autozomal recesiv\. Reprezint consecin]a unui deficit de *galactocere-brozidaz\, care duce la stocarea lizozomal a
cerebrozidelor. Debuteaz `n primii ani de via]\, iar evolu]ia este letal\, `n câteva luni, maximum 2 ani. Anatomopatologic se
caracterizeaz prin prezen]a `n zonele demielinizate, a unor celule cu talie mare (20-50
µm), multinucleate, globoide care con]in
cerebrozide. Clinic se constat o important rigiditate muscular generalizat\, cu accese de contractur [i crize convulsive. Sin.:
leucodis-trofie cu celule globoide. 2) Sin.: sindrom Sturge-Weber (v.).
? B. KRAEPELIN. [Emil Kraepelin, psihiatru german, profesor (succesiv) la Dorpat, Heidelberg [i München, 1856-1926 .] Tip
de psihoz presenil apropiat de *b. Pick [i *b. Alzheimer. Leziunile cortexului cerebral sunt discrete.
? B. KRETSCHMER. [Ernst Kretschmer, neuro-psihiatru german, profesor la Tübbingen, apoi la Marburg,
1888-1964
.] Denumire istoric pentru a[a-numitul delir senzitiv, constând `n modifici de personalitate, caracterizate prin
hiperemotivitate [i dificult\]i reac]ionale.
? B. KUFS. [Hugo Kufs, neurolog, Leipzig, 1871-1955.] Form tardiv de *idio]ie amaurotic familial\, caracterizat
prin apari]ia, la adult, a u-nei deficien]e mentale progresive, `nso]it de semne cerebeloase [i extrapiramidale, cu evolu]ie lent
progresiv\, dar prognostic letal. Sin.: sfingoli-pidoz de tip adult.
? B. KUGELBERG-WELANDER. [Eric Klas Henrik Kugelberg, neurolog suedez, n. 1913; Lisa Welander,
neurolog suedez, n. 1909
.] Sin.: amiotrofie spinal cronic\ pseudomiopatic (v. amiotrofie).
? B. KUNDRAT. [Hans Kundrat, anatomopato-log austriac, profesor la Graz, apoi la Viena, 1845-1893 .] Limfosarcomatoz\,
cel mai des pluriregio-nal\, afectând îndeosebi ganglionii cervicali, faringele [i tubul digestiv. Evolu]ie lent\, cu tendin] la ulcera]ii.
? B. KURZ. [Jaromir Kurz, oftalmolog ceh, Pra-ga, n. 1895.] Cecitate congenital cu *enoftalmie, abolirea reflexelor
pupilare, nistagmus [i hiperme-tropie. Examenul fundului de ochi este normal.
? B. KUSSMAUL. [Adolf Kussmaul, medic german, Heidelberg, 1822-1902.] Sin.: periarterit no-doas (v.).
? B. KYASANUR. [Kyasanur, p\dure `n Rusia.] B. determinat de un Arbovirus din grupa B, genul Flavivirus,
caracterizat prin febr\, cefalee, mialgii, conjunctivit\, diaree, bradicardie, hipotensiune, stare general alterat\, uneori sindrom
hemo-ragic.
? B. KYRLE. [Josef Kyrle, dermatolog austriac, profesor la Viena, 1880-1926.] Tulburare rar de *keratinizare
de etiologie incert\, caracterizat prin erup]ie papuloas cu aspect cenu[iu, acoperit de un strat cornos; este localizat îndeosebi
la nivelul membrelor inferioare. De obicei leziunile sunt discrete, dar uneori pot deveni crateriforme, sau s formeze pl\ci circinate.
Prin extinderea `n foliculii pilo[i [i `n derm pot produce corpusculi str\ini, apari]ia de celule gigante [i durere. Sin.:
hyperkeratosis
penetrans
.
? B. LAFORA. [Gonzalo Rodriguez Lafora, neuropatolog spaniol, profesor la Madrid, 1887-1971.] Sin.: sindrom Unverricht
(v.).
? B. LANCEREAUX-MATHIEU. [Etienne Lan-cereaux, medic francez, Paris, 1829-1910; Albert Mathieu, medic francez,
Paris, 1855-1917
.] Sin.: leptospiroz icterohemoragic (v.).
? B. LANDING. [Benjamin H. Landing, pediatru american contemporan.] Sin.: boal Norman-Landing (v.).
? B. LANDOUZY-DÉJERINE. [Louis Théophile Joseph Landouzy , profesor de clinic medical la Paris, 1845-1917; Jules
Joseph Déjerine
, neurolog francez, profesor la Paris, 1849-1917.] Sin.: miopatie facio-scapulo-humeral (v.).
? B. LANDRY. [Jean Baptiste Octave Landry, medic francez, 1826-1865.] Sin.: sindrom Landry (v.).
? B. LANE. [John E. Lane, dermatolog american contemporan.] Eritem palmo-plantar simetric, probabil `n rela]ie cu o displazie
capilar [i o hiperexcitabilitate simpatic\. Afec]iunea este ereditar\, cu transmitere dominant\, fiind considerat ca un tip de
angiom plan. Eritemul este localizat `ndeosebi la nivelul eminen]elor tenare [i hipotenare (fa]a palmar a degetelor) [i `n zonele de
sprijin ale plantei. Sin.: eritem palmo-plantar simetric ereditar.
? B. LANE-PEDROSO. Sin.: cromoblastomico-z (v.).
? B. LANGE CORNELIA [Cornelia de Lange, pediatru olandez, 1871-1950.] Sin.: boal de Lange (v.).
? B. LARREY-WEIL. [Dominique Jean Larrey , baron, chirurg militar francez, 1766-1842; Adolf Weil, medic german,
profesor de medicin intern la Heidelberg [i Dorpat, apoi practician la Wies-baden, 1848-1916
.] Sin.: leptospiroz icterohemo-
ragic (v.).
? B. LARSEN-JOHANSSON. [Christian Mag-nus Falsen Sinding Larsen , medic norvegian, Os-lo, 1866-1930; Sven
Christian Johansson
, chirurg suedez, Göteborg, n. 1880.] Sin.: boal Gruber (1) (v.).
? B. LAUBER. [Hans Lauber, oftalmolog, n. la Zürich `n 1876, profesor la Viena, apoi la Var-[ovia .] Form sta]ionar de
retinit delimitat\, a-sociat cu *hemeralopie. La examenul fundului de ochi se observ un aspect albicios, punctat, secundar
degenerescen]ei epiteliului retinian. Sin.:
fundus albipunctatus.
? B. LAWRENCE. [Robert Daniel Lawrence, medic diabetolog englez, Londra, 1895-1968.] Sin.: diabet
lipoatrofic (v.).
? B. LEBER. [Theodor Leber, oftalmolog german, profesor (succesiv) la Berlin, Göttingen [i Heidelberg, 1840-1917 .] Sin.: boal
Alström-Leber (v.).
? B. LEDDERHOSE. [Georg Ledderhose, chirurg german, profesor la Strasbourg, apoi la Mün-chen, 1855-1925.] Scleroz a
aponevrozei plantare superficiale, de etiologie insuficient elucidat\. Evolueaz cu retrac]ia aponevrozei, cu deformarea
consecutiv a piciorului `n varus [i flexia degetelor. Se asociaz\, uneori, cu *b. Dupuytren [i *b. Peyronie. Sin.: aponevrozit
plantar\.
? B. LEDERER-BRILL / maladie de Lederer-Brill / Lederer's an(a)emia. [Max Lederer, patolog american, Brooklyn,
1885-1952;
Nathan Ed-win Brill, medic american, New York, 1860-1925.] Anemie hemolitic acut a copilului
prin mecanism autoimun (anticorpi anti-eritrocitari), de etiologie, probabil, viral\ sau ca urmare a unei infec]ii (rinofaringit).
Afec]iunea debuteaz brusc, cu febr ridicat\, cefalee, vomismente [i se ca-racterizeaz printr-o anemie important\, cu leu-
| |
| |

198. 198
cocitoz\, cre[terea bilirubinei serice [i uneori hemoglobinurie. Formele supraacute, `n absen]a transfuziei sanguine, au evolu]ie
letal\; celelalte forme se vindec spontan `n câteva s\pt\mâni. Sin.: anemie hemolitic acut\.
? B. LEGAL. [Emmo Legal, medic german, Bres-lau (în prezent Wroclaw, Polonia), 1859-1922 .] Form de cefalee unilateral\,
secundar unei a-fec]iuni a faringelui sau a urechii medii, `nso]it de modifici inflamatorii locale. Sin.: cefalalgie faringotimpanic\.
? B. LEGG-PERTHES. [Arthur Thornton Legg, chirurg ortoped, Boston, 1874-1939; Georg Clem-ens Perthes, chirurg
german, profesor la Leipzig, apoi la Tübbingen, 1869-1927
.] Sin.: boal Calvé-Legg-Perthes (v.).
? B. LEIGH. [Archibald Denis Leigh, neuropa-tolog englez, n. 1915.] Form rar de encefalopatie a sugarului, transmis
autozomal recesiv, cu necroza bilateral [i simetric a nucleilor cenu[ii de la baz [i a trunchiului cerebral, cu hiperplazie glio-
vascular\. B. se caracterizeaz prin ataxie, convulsii, hipotonie, deficit intelectual [i are evo-lu]ie mortal\. Sin.: encefalomielopatie
necrozant subacut\.
? B. LEINER-MOUSSOUS. [Carl Leiner, pediatru austriac, originar din Boemia, profesor la Vie-na, 1871-1930; André
Moussous
, pediatru francez, profesor la Bordeaux, 1857-1926.] *Eritro-dermie a sugarilor, debutând la nivelul capului sau al
feselor, cu edem al pielii [i desprindere de scuame mari, `nso]ite de alterarea stii generale, tulburi digestive, adenopatii
regionale [i tulburi trofice ale unghiilor. Evolueaz spre vindecare `n câteva luni.
? B. LENÈGRE. [Jean Lenègre, cardiolog francez, n. 1904.] B. de etiologie neprecizat\, determinat de afectarea
sclerodegenerativ primar a sistemului excitoconductor al inimii, manifestându-se prin tulburi de conducere de tip *bloc de
ramur\, apoi *bloc atrioventricular. Reprezint substratul anatomic al blocului atrioventricular cronic [i al accidentelor din *b.
Adams-Stokes. Sin.: boal sclerodegenerativ a sistemului excito-conductor.
? B. LENNOX-GASTAUD. [William Gordon Lennox, neurolog american, Boston, 1884-1960; Henri Jean
Pascal Gastaud
, neurolog francez care a studiat îndeosebi epilepsia, profesor la Marsilia, n. 1915 .]
Form de *epilepsie grav la copil (între 1 [i 6 ani) manifestat prin sti de "absen-]\" tranzitorie, la care se asociaz uneori crize
ge-neralizate tonico-clonice, probabil în rela]ie cu o encefalopatie congenital sau dobândit\; evolu-eaz defavorabil, prin
comi]ialitate cronic [i deficit psihic progresiv.
? B. LÉRI-WEILL. [André Léri, neurolog francez la Hôpitaux de Paris, 1875-1930; Jean Weill, pediatru [i
endocrinolog francez, n. 1903
.] Varietate de *osteocondrodisplazie, transmis autozo-mal dominant, asociind *nanism
micromelic moderat [i o deformare caracteristic a antebra]elor (incurbarea radiusului, subluxa]ie posterioar a capului cubital).
Sin.: discondrosteoz\.
? B. LERICHE. [René Henri Marie Leriche, chirurg francez, profesor la Lyon [i Strasbourg, 1879-1955.] 1) Sin.: boal
Sudeck (v.). 2) V. sindrom Leriche.
? B. LETTERER-SIWE. [Erich Letterer, medic german, n. 1895; Sture August Siwe, pediatru suedez, Lund,
1897-1966
.] Form sistemic\, cu e-volu]ie acut\, de *histiocitoz X la copil (în primii 2 ani de via]). Se caracterizeaz prin stare
general alterat\, erup]ie cutanat\, diabet insipid, a-deno-hepato-splenomegalie. Radiografia pulmonar eviden]iaz imagini
nodulare pulmonare, iar cea osoas prezen]a de lacune osoase multiple. Afec]iunea prezint tendin] la hemoragii (purpur\
infec]ii, iar evolu]ia este letal\. Sin.: histio-citoz difuz acut\, sindrom Abt-Letterer-Siwe.
? B. LEV. [Maurice Lev, patolog american, n. 1908.] Calcificarea [i sclerozarea scheletului cardiac fibros (deseori, a
valvelor aortic [i mitral\nucleului fibros central [i a zonei mijlocii a septului ventricular, ca [i a ]esutului excitoconductor.
Rezult\, în func]ie de localizare, tulburi de conducere atrioventricular pân la bloc atrioventricular total. Sin.: sindrom Lev.
? B. LEWIS. [G. M. Lewis, medic englez contemporan.] Maladie enzimatic ereditar\ a metabolismului *glicogenului
(cauzat de absen]a unei enzime, glicogen-sintetaz), caracterizat prin hipoglicemie grav [i hipoglicogenoliz hepatic\.
? B. LEWY. [Frederic H. Lewy (Lewey), neurolog german stabilit `n SUA, 1885-1950.] Sin.: boala corpilor
Lewy difuzi (v.).
? B. LIGNAC-FANCONI. [George Otto Emile Lignac, patolog olandez contemporan, Leyda; Guido Fanconi,
pediatru elve]ian, profesor la Zü-rich, 1892-1979
.] Sin.: cistinoz (v.).
? B. LINDAU. [Arvid Wilhelm von Lindau , patolog suedez, Lund, 1892-1958.] B. ereditar cu trans-mitere autozomal
dominant\, caracterizat prin hemangioblastom sau angioreticulom chistic al cerebelului. Clinic, se manifest prin semne de
compresiune cerebral\. Se poate asocia cu hemangioame retiniene [i tumori sau malforma]ii ale organelor abdominale [i ale
epididimului. Aceast form asociat se nume[te boala von Hippel-Lindau sau angiomatoz retinocerebeloas\. B. L. apar]ine
grupului de b. numite *facomatoze. Sin.: hemangioblastom multiplu.
? B. LITTLE. [William John Little, chirurg englez, Londra, 1810-1894.] Diplegie spastic a membrelor inferioare la nou-
n\scut, consecin] a unui traumatism cranian suvenit ca urmare a unei na[teri laborioase, cu complica]ii (hemoragie, asfixie).
Apar]ine grupului de *encefalopatii infantile. Sin.: diplegie crural\, diplegie spastic\.
? B. LOBSTEIN. [Jean Georges Chrétien Fré-déric Martin Lobstein , anatomopatolog alsacian, profesor de patologie [i de
clinic medical la Strasbourg, 1777-1835
.] B. cu transmitere autozo-mal dominant\, care se manifest `n prima copilie. Este o
varietate tardiv de *osteogenez imperfect\, caracterizat prin fragilitate anormal a oaselor, cu fracturi repetate la cel mai mic
[oc, deformi osoase (caracteristice îndeosebi la nivelul craniului), uneori hiperlaxitate ligamentar\, colora]ie albastr a sclerelor,
*otoscleroz\, tulbu-ri ale fanerelor etc. Simptomatologia se atenu-eaz spre adolescen]\. Sin.: boala sclerelor albastre,
osteogenez imperfect tardiv\, osteopsa-tiroz\, sindrom Eddowes. V. [i osteogenez imperfect\.
? B. LÖHLEIN. [Max Hermann Friedrich Löh-lein , anatomopatolog german, profesor la Leipzig, apoi la Marburg, 1877-
1921
.] Sin.: glomerulone-frit focal (v.).
? B. LOUIS-BAR. [Denise Louis-Bar, neuropsi-hiatru belgian, n. 1914.] Sin.: sindrom Louis-Bar (v.).
? B. LUBARSCH-PICK. [Otto Lubarsch, anato-mopatolog german, profesor (succesiv) la Rostock,
Düsseldorf, Kiel [i Berlin, 1863-1933;
Ludwig Pick, anatomopatolog german, profesor la Berlin, 1868-
1935
.] Varietate de *amiloidoz generalizat\, în care fibrele amiloidice deriv din lan]urile scurte ale imunoglobulinelor, de unde
denumirea lor de AL (
Amyloid Light chain). Apare la ambele sexe, la vârsta de peste 40 de ani [i se asociaz cu un *mielom. Se
constat leziuni cutanate (40 % din cazuri), cardiace, vasculare, musculare, digestive etc. Evolu]ia este sever\, cu prognostic letal
`n câ]iva ani, prin insuficien] cardiac sau ca[exie. Sin.: boal Königstein-Lubarsch.
? B. LUFT. [Rolf Luft, patolog american contemporan..] Tulburare hipermetabolic a mu[chiu-lui striat determinat de
existen]a unei cantit\]i anormale de mitocondrii care produc o *respira]ie celular excesiv\. B. se caracterizeaz prin per-spira]ie
profuz\, astenie [i o cre[tere a ratei metabolice bazale. V. [i patologie mitocondrial\.
? B. LUTZ-LEWANDOWSKY. [Wilhelm Lutz, dermatolog elve]ian, profesor la Basel, 1888-1958; Felix
Lewadowsky
, dermatolog german, Ham-burg, profesor la Berna, apoi la Basel, 1879-1921.] Dermatoz
ereditar caracterizat prin *veruci cu-tanate multiple, localizate preferen]ial pe fa]a dorsal a mâinilor; poate evolua cu
degenerescen] epiteliomatoas\. Sin.: displazie veruciform\.
? B. LUTZ-SPLENDORE-ALMEIDA. [Adolfo Lutz, bacteriolog brazilian, Sao Paulo, 1855-1940; Alfonso
Splendore
, medic brazilian, sec. XIX-XX; Floriano Paulo de Almeida, medic brazilian, sec. XX.] Sin.:
blastomicoz sud-american (v. blas-tomicoz).
? B. LYELL. [Alan Lyell, dermatolog sco]ian contemporan, Aberdeen.] Dermatoz cu debut brusc prin erup]ie generalizat\, în
placard eritematos infiltrat [i dureros, acoperit de vezicule care, prin decolare, dau aspect de arsur\. Erup]ia se poate extinde la
mucoase [i conjunctiv\. Starea general este foarte alterat\, prin tulburi hidro-electrolitice importante [i suprainfec]ie. Evolu]ie
letal\, îndeosebi la adult. Aceast dermatoz este o form supraacut de alergie medicamentoas cutanat (consecutiv
| |

199. 199
administrii de sulfamide, antiinflamatoare nesteroidiene). B. poate avea [i origine infec]ioas (`ndeosebi la copii), cel mai frecvent
stafilococic\. Sin.: epidermoliz buloas toxic\, sindrom Lyell.
? B. LYME. [Lyme, ora[ `n statul Connecticut, SUA, unde a fost descris prima oar boala .] Maladie infec]ioas determinat de
o spirochet\,
Borrelia burgdorferi, care are ca vector c\pu[a Ixodes dammini. Evolueaz în trei faze: prima - cutanat\, eritem
cronic migrator; a doua - cu ma-nifesti articulare (artrit recidivant localizat la nivelul articula]iilor mari), neurologice [i cardiace
(tulburi de conducere atrioventriculare); a treia, în lipsa antibioterapiei, prin atrofie cutanat\, mialgii, artralgii cronice [i, uneori,
sindrom neurologic.
? B. MACHADO-JOSEPH. [Numele a dou familii la care a fost descris [i studiat boala .] Varietate de
*eredodegenerescen] spinocerebeloa-s\, transmis autozomal dominant, determinat de o *muta]ie dinamic expresia clinic
polimorf fiind dominat de *ataxia cerebeloas\, pareza mu[chilor oculari extrinseci, *nistagmus [i retrac-]ia globilor oculari.
Memoria [i func]iile cognitive nu sunt de obicei afectate. Sin.: boal Azore. V. [i boala neuronului motor.
? B. MAC INTYRE. Sin.: mielom multiplu (v.).
? B. MAC LETCHIE-AIKENS. Form de miozi-t\, caracterizat prin apari]ia, dup o stare febril\, a unor tumefac]ii nodulare
localizate la coapse [i, mai târziu, la bicep[i. Histopatologic se observ necroz hialin circumscris cu reac]ie inflama-torie [i
mezenchimatoas\, la care se adaug un proces de degenerescen] muscular\. Sin.: mio-zit recidivant\.
? B. MADELUNG. [Otto Wilhelm Madelung, chirurg german, profesor (succesiv) la Rostock, Strasbourg [i
Göttingen, 1846-1926
.] Sin.: carpo-cifoz (v.).
? B. MAGITOT. [Emile Félix Magitot, dentist francez, 1833-1897.] Denumire nerecomandat pentru osteoperiostita
alveolodentar\, manifestat prin inflama]ia membranei alveolodentare, secundar unei carii dentare. Sin.: osteoperiostit alveo-
lodentar\.
? B. MAJOCCHI. [Domenico Majocchi, dermatolog italian, profesor la Parma, 1849-1929.] Der-matoz care se manifest prin
pete purpurice, punctiforme, lenticulare sau liniare, care se extind în sens centrifug; se formeaz elemente cu aspect inelar, centrul
leziunii fiind acromatic. Sin.: purpur inelar telangiectazic\.
? B. MARCHIAFAVA-BIGNAMI. [Ettore Mar-chiafava, medic [i patolog italian, profesor de a-natomie
patologic\, apoi de medicin clinic la Roma, 1847-1916;
Amico Bignami Sr., anatomopatolog italian,
Roma, 1862-1929
.] Demieliniza-rea corpului calos extins în substan]a alb emi-sferic\, cu necroz\, manifestat clinic prin
demen-] [i tulburi neuromusculare, în rela]ie cu o insu-ficien] hepatic cronic\. Aceast encefalopatie se observ rar, la marii
alcoolici, f\ interven]ia factorilor caren]iali. Sin.: necroz central a corpu-lui calos.
? B. MARCHIAFAVA-MICHELI. [Ettore Mar-chiafava, medic [i patolog italian, profesor de a-natomie patologic\, apoi de
medicin clinic la Roma, 1847-1916;
Ferdinando Micheli, clinician [i patolog italian, 1872-1937.] B. rar\, care apare la adult
[i se manifest prin anemie hemolitic [i hemoglobinurie paroxistic nocturn\. Hematologic, exist un procent de hematii cu durata
de via-] via] scurt [i anomalii membranare, a cor hemoliz precoce (intravascular\ originea simptomatologiei bolii.
Eritrocitele au o rezis-ten] sc\zut la ac]iunea *complementului activat, din cauza defectului de sintez a unor molecule
protectoare. Totodat\, globulele ro[ii sunt inapte s faciliteze inactivarea complementului prin intermediul unui inactivator plasmatic
(C3b). B. M.-M. poate evolua fie spre *aplazie medular\, fie spre *leucemie acut\. Sin.: hemoglobinurie paroxistic nocturn\,
sindrom Marchiafava-Mitcheli.
? B. MAREK. [Josef Marek, medic veterinar maghiar, 1867-1952.] Neurolimfomatoz malign a g\inii, cauzat de un virus,
probabil din grupa virusurilor herpetice, care ar putea fi înrudit cu virusul care produce *tumora Burkitt.
? B. MARFAN. [Bernard Jean Antonin Mar-fan , medic francez, profesor de igien\ [i de pediatrie la Paris, 1858-1942 .] V.
sindrom Marfan.
? B. MARFAN-HALLEZ. [Bernard Jean Anto-nin Marfan , medic francez, profesor de igien\ [i de pediatrie la Paris, 1858-
1942;
Hallez.] B. cutanat benign a nou-n\scutului, caracterizat prin noduli sau pete albastru-ro[ietice pe tegumente, rezultate
în urma traumatismelor obstetricale [i procedeelor violente de reanimare. Dispar spontan, în 2-4 luni.
? B. MARIE. [Pierre Marie, neurolog francez, profesor la Paris, 1853-1940.] 1) Sin.: acromegalie (v.). 2) Sin.: eredoataxie
cerebeloas (v.).
? B. MARIE-BAMBERGER. [Pierre Marie, neurolog francez, profesor la Paris, 1853-1940; Eugen von Bamberger, medic
austriac, Viena, 1858-1921.
] Sin.: osteoartropatie hipertrofiant pneumi-c (v.).
? B. MARION. [Georges Jean-Baptiste Camille Marion , chirurg francez la Hôpitaux de Paris, 1869-1960.] Sin.: boala
colului vezical (v.).
? B. MAROTEAUX-LAMY. [Pierre Maroteaux, pediatru [i genetician francez, Paris, n. 1926; Ma-urice Emil
Joseph Lamy
, pediatru [i genetician francez, profesor la Paris, n. 1895.] Sin.: sindrom Maroteaux-Lamy (v.).
? B. MAY-HEGGLIN. [Richard May, medic german, München, 1863-1937; Robert Marquard Hegglin, medic
elve]ian, profesor la Zürich, n. 1907
.] Trombopenie ereditar moderat\, cu trans-mitere autozomal dominant\, cu
plachete gigante [i incluziuni bazofile în citoplasma polinuclearelor (*corpi Dohle).
? B. McARDLE-SCHMID-PEARSON. [B. McAr-dle, pediatru englez contemporan, Londra; Rudi Schmid, medic
[i biochimist american de origine elve]ian\, n. 1922;
Carl M. Pearson, medic american contemporan.]
Sin.: glicogenoz tip V (v. gli-cogenoz).
? B. MEADOWS. [William Robert Meadows, cardiolog american, n. 1919.] *Cardiomiopatie ra-r\, caracteristic
sexului feminin, favorizat prin multiparitate [i gemelaritate, cu debut la sfâr[itul gravidit\]ii sau postpartum, manifestându-se prin
cardiomegalie, anomalii electrocardiografice (tulburi de repolarizare, hipertrofie ventricular stâng\, bloc de ramur\ bile
accidente trom-boembolice. Aceast afec]iune este, considerat `n prezent, fie `n rela]ie cu conjunctura graviditate-travaliu, fie o
cardiomiopatie idiopatic\. Evolu]ia este favorabil\, dar recidiva poate apare la o sarcin ulterioar\. Sin.: cardiomiopatie gravidic
primitiv\, cardiomiopatie postpartum, sindrom Meadows.
? B. MEIGE. [Henri Meige, medic francez, 1866-1940.] Sin.: boal Milroy (v.).
? B. MELEDA. [Meleda, mic insul `n estul Mii Adriatice, unde boala este `ntâlnit frecvent din cauza consangvinit\]ii .] B.
ereditar (de tip recesiv) caracterizat prin telangiectazii simetrice ale extremit\]ilor, *hiperkeratoz palmar [i plantar\.
Hiperkeratoza poate fi moale, ciroas\, asociat cu *hiperhidroz sau uscat\. V. [i kerato-dermie. Asocierea acestei
simptomatologii cu c\-derea precoce a din]ilor constituie *sindromul Pa-pillon-Lefèvre.
? B. MÉNÉTRIER. [Pierre Eugène Ménétrier, medic francez la Hôpitaux de Paris, profesor de istoria medicinii, 1859-1935 .]
1) Tip rar de gastrit caracterizat prin hipertrofie important a pliurilor mucoasei gastrice [i hipertrofie glandular cu me-taplazie
(aspect de glande caracteristice epiteliului intestinal). Evolu]ia, cronic\, este benign\; hi-persecre]ia gastric secundar cre[terii
suprafe]ei glandulare, determin\ pierderi masive de proteine [i secundar hipoprotidemie, edeme [i chiar ca-[exie. Sin.: gastrit
hipertrofic gigant\, gastropa-tie exsudativ\. 2) V. sindrom Ménétrier.
? B. MÉNIÈRE. [Prosper Ménière, medic francez, Paris, 1799-1862.] Sin.: sindrom Ménière (v.).
? B. MENKES. [John H. Menkes, pediatru american, Baltimore, n. 1928.] 1) B. cu transmitere gono-zomal
recesiv\, având la baz muta]ii ale genei MCI ce codeaz un transportor cationic. Se manifest prin deteriorare neurologic
progresiv\, *
pili torti, paloare [i deces în copilie. 2) Sin.: boala urinii cu miros de sirop de ar]ar (v.).
? B. MIKULICZ. [Johann Freiherr von Miku-licz-Radecki , chirurg polonez, profesor la Cracovia, Königsberg [i Breslau (în
prezent Wroclaw, Polonia), 1850-1905
.] 1) Osteodistrofie juvenil chistic\; în vecin\tatea cartilajului epifizar al oaselor lungi se
formeaz un chist solitar, înconjurat de o zon de osteit fibroas\. Sin.: chist esen]ial (sau benign) al osului, osteit geodic\,
| |

200. 200
osteodis-trofie chistic juvenil\. V. osteodistrofie [i sindrom Mikulicz. 2) Hipertrofie bilateral\, indolor [i cronic\, a glandelor
lacrimale [i salivare, produs prin infiltrare limfatic [i `nso]it de diminuarea sau suprimarea secre]iei glandulare. Aceste
manifesti pot fi observate secundar mai multor etiologii (v. sindrom Mikulicz).
? B. MILIAN. [Gaston Auguste Milian, dermatolog francez, 1871-1945.] Sin.: boal ciclic (v.).
? B. MILROY. [William Forsyth Milroy, medic american, profesor de medicin clinic la Universitatea
Nebraska, 1855-1942
.] Maladie care se manifest printr-un edem cronic alb, dur, indolor, cu reparti]ie segmentar\,
îndeosebi la nivelul membrelor inferioare. Determinat de o malforma]ie a vaselor limfatice sau de leziuni medulare sau radiculare,
aceast b. poate fi congenital\ sau dobândit\. Este considerat forma congenital a *sindromului unghiilor galbene. Sin.: boal\/sin-
drom Meige, distrofie edematoas\, elefantiazis familial, mixedem localizat, trofedem.
? B. MILTON. [John Laws Milton, dermatolog englez, Londra, 1820-1898.] Sin.: edem Quincke (v.).
? B. MINAMATA. [Minamata, golf `n Japonia, sursa hranei contaminate care a determinat boala `n 1950 .] Intoxica]ie alimentar
prin pe[ti [i crustacee contaminate cu de[euri industriale, `ndeo-sebi deriva]i de mercur. Se manifest prin *porfiri-nurie [i tulburi
neurologice, îndeosebi parestezii. Uneori afectarea neurologic poate fi sever\: ataxie, dizartrie, diminuarea vederii periferice, pâ-
n la tulburi neurologice [i mentale grave sau/[i deces.
? B. MINKOWSKI-CHAUFFARD. [Oskar Min-kowski, medic german, n. `n Rusia, profesor de medicin
intern la Strasbourg, Köln, Greifswald [i Breslau (în prezent, Wroclaw, Polonia), 1858-1931;
Anatole Marie Emile Chauffard, medic francez, profesor de medicin intern la Paris, 1855-1932 .] B.
familial [i ereditar\, transmis autozomal dominant [i caracterizat prin anemie hemolitic\, cu prezen]a de *sferocite de talie mic
(microsferocite) [i permeabilitate membranar crescut pentru sodiu. Distrugerea hematiilor se face la nivelul splinei, afec]iunea
fiind net ameliorat prin splenectomie. Diagnosticul const `n de-tectarea unei sc\deri a rezisten]ei osmotice a he-matiilor [i a
accelerii autohemolizei
in vitro. Sin.: anemie hemolitic Minkowsky-Chauffard, boal hemolitic\, sferocitoz ereditar\.
? B. MINOR. [Victor Minor, neurolog rus, Moscova, sec. XX.] 1) *Hematomielie central consecutiv unui traumatism
obstetrical; clinic: hipotonie muscular generalizat în perioada neonatal\. 2) Degenerescen]\, cel mai frecvent ereditar (probabil
cu transmitere dominant\ at. Consecin]e: tremur uri intermitente, localizate sau generalizate, care survin dup o
excita]ie senzorial sau dup o emo]ie. B. debuteaz `n copilie.
? B. MIRIZZI. [Pablo L. Mirizzi, chirurg argentinian, Buenos Aires, 1893-1964.] Sin.: sindrom Mirizzi (v.).
? B. MOEBIUS [Paul Julius Moebius, neurolog german, profesor la Leipzig, 1853-1907.] 1) Sin.: migren oftalmoplegic (v.).
2) V. sindrom Moebius.
? B. MOELLER-BARLOW. [Julius Otto Ludwig Moeller, chirurg german, Königsberg, 1819-1887; Sir Thomas Barlow,
medic englez, Londra, 1845-1945
.] Sin.: boal Barlow (v.)
? B. MÖNCKEBERG / maladie de Möncke-ber g / Mönckeberg's medial sclerosis. [Johann Georg Mönckeberg ,
anatomopatolog german, pro-fesor (succesiv) la Giessen, Strasbourg, Tübbingen [i Bonn, 1877-1925
.]
Stenoz aortic valvular degenerativ\, aparent primitiv\. Se apreciaz c a-ceast form de stenoz aortic nu are de fapt nici o
particularitate, individualizarea sa fiind ne-justificat\. V. [i mediacalcinoz\.
? B. MONDOR. [Henri Jean Mondor, profesor de chirurgie la Paris, 1885-1962.] Inflama]ii dureroase ale venelor superficiale
de la nivelul peretelui toracic [i de-a lungul liniilor axilare anterioare, prin tromboz venoas\. Evolu]ie benign\, cu vindecare `n
câteva s\pt\mâni.
? B. MONGE. [Carlos Monge, patolog peruan, Lima, 1884-1970.] Ansamblu de tulburi în e-sen] dispneice, determinate de o
incapacitate a-daptativ a organismului la altitudine. Manifest\-rile imediate constituie r\ul de altitudine, iar cronic apare *boala
cronic de altitudine. Anoxia persistent antreneaz tulburi senzoriale, encefalice, oboseal\, anorexie etc.
? B. MORBIHAN. [Morbihan, numele regiunii de sud a Bretaniei, de unde era originar bolnavul la care a
fost descris ini]ial boala
.] Afec]iune caracterizat prin eritem [i edem ale p]ii mediane a frun]ii [i al pleoapelor. Histologic
apare atrofie dermic\, *elastoz [i infiltrat limfocitar perivascular, cu evolu]ie spre *pahidermie. Sin.: edem eritematos cronic facial
superior.
? B. MOREL-LAVALLÉE. [Victor Auguste F. Morel-Lavallée, chirurg francez, 1811-1865.] E-pan[ament
serohematic subcutanat întins, consecutiv unei contuzii puternice, ce antreneaz o decolare subcutanat\, localizat îndeosebi pe
fa]a extern a coapsei sau `n regiunea lombar\.
? B. MORGAGNI-STEWART-MOREL. [Giovan-ni Battista Morgagni, anatomist [i anatomopatolog italian,
profesor la Padova, 1682-1771;
R. M. Stewart, neurolog englez, sec. XX; Ferdinand Morel, psihiatru
suedez, profesor la Geneva, 1888-1957
.] Maladie caracterizat prin îngro[area osului frontal în partea intern\,
respectând sutura medio-frontal\, cefalee, tulburi psihice. La feme-ie (la care este mult mai frecvent\ ism,
obezitate de tip android, diabet zaharat; la bbat - cu hipogonadism [i obezitate ginoid\. Pot exista [i manifesti cerebrale [i
hipofizare disociate (polidipsie, tulburi de somn, tulburi vizuale etc.). Sin.: hiperostoz frontal intern\, sindrom Morgagni,
sindrom Stewart-Morel.
? B. MORQUIO. [Luis Morquio, pediatru uru-guaian, profesor la Montevideo, 1867-1935 .] 1) Bloc atrioventricular congenital,
asociat frecvent cu o malforma]ie (comunicare interatrial joas sau interventricular\) sau cu o forma]iune tumoral septal\. 2)
Afec]iune care face parte din grupul *mucopolizaharidozelor [i care se manifest din copilie, prin tasare vertebral\, stern
proeminent, gât scurt, cifoz\,
coxa valga [i genu valgum bilateral, displazie coxofemural\, disostoz periferic cu afectarea
articula]iilor interfalangiene pro-ximale [i, secundar, nanism cu posibile tulburi de compresiune medular\. Se poate asocia cu a-
nomalii dentare, opacit\]i corneene, hipoacuzie, insuficien] aortic [i excre]ie urinar anormal de mucopolizaharide acide, cu
exces de condroi-tinsulfat A sau C. S-a demonstrat c b. M. este ereditar\, transmis autozomal recesiv [i cauzat de un deficit
enzimatic `n N-acetil-galactozamin-6-sulfat-sulfataz\. Sin.: boal Brailsford, boal Mor-quio-Ullrich, distrofie osoas familial\,
mucopoli-zaharidoz tip IV, sindrom Morquio.
? B. MORQUIO-ULLRICH. [Luis Morquio, pediatru uruguaian, profesor la Montevideo, 1867-1935; Otto Ullrich, pediatru
german, Bonn, 1894-1957
.] Sin.: boal Morquio (v.).
? B. MORTIMER. [Mortimer, numele bolnavului la care a fost descris pentru prima dat boala .] *Lupus vulgar multiplu,
neulcerant [i neserpigi-nos.
? B. MORTON. [Dudley J. Morton, medic american, 1884-1960.] Afec]iune caracterizat prin durere vie care apare `n spa]iul
intermetatarsian (`n-deosebi III sau IV), cu iradiere pe fa]a intern a degetului corespondent. Durerea apare la mers, determinând
impoten] func]ional tranzitorie, de diferite grade (pân la imposibilitatea deplasii) [i dispare ulterior `n repaus. Este cauzat de
un nevrom intermetatarsian sau de o proliferare fibro-matoas `n jurul nervului intermetatarsian. Sin.: metatarsalgie Morton, picior
Morton.
? B. MORVAN. [Augustin Marie Morvan , medic francez, 1819-1897.] Varietate particular de *siringomielie sau polinevrit
cronic\, cu mutila]ii grave indolore ale degetelor, amintind lepra. Sin.: panari]iu analgezic.
? B. MOSCHOWITZ. [Eli Moschowitz, medic american, 1879-1964.] Sin.: boal Baehr-Schiffrin (v.).
? B. MOUCHET. [Albert Mouchet, chirurg fran-cez, 1869-1963.] 1) Necroz aseptic a astragalului. 2) Paralizie a nervului
cubital survenit ca o complica]ie tardiv a unei fracturi cu deplasare a condilului extern humeral, în prima copilie. 3) Osteopatie
de etiologie necunoscut\, survenind la vârstnici, îndeosebi la suferinzii de reumatism sau psoriazis, ori la tineri dup un
microtraumatism. Se manifest prin osteoliza oaselor membrelor superioare.
| |

201. 201
? B. MUCHA-HABERMANN. [Viktor Mucha, dermatolog originar din Boemia, profesor la Viena, 1877-1919;
Rudolf Habermann, dermatolog german, profesor la Bonn, apoi la Hamburg, n. 1884 .] Form acut de
*parapsoriazis în "pic uri", carac-terizat prin erup]ie purpuric sau papulonecrotic\ cu inflama]ie perilezional\, evoluând spre
dispa-ri]ie complet în câteva s\pt\mâni. Sin.: parapso-riazis varioliform.
? B. MUCKLE-WELLS. [Thomas James Muc-kle, pediatru canadian, sec. XX; Michael Vernon Wells, medic
englez, sec. XX
.] Maladie ereditar\, cu transmitere autozomal dominant\, în care se asociaz\ artralgii, urticarie, surditate de
percep]ie [i *amiloidoz renal cu evolu]ie spre insuficien] renal\. Aceast afec]iune prezint analogii cu *b. Reimann.
? B. MÜLLER-RIBBING. [Walther Müller, chirurg ortoped german, Königsberg, n. 1888; Seved Ribbing, radiolog suedez,
Uppsala, n. 1902
.] Sin.: boal Fairbank (v.).
? B. MUNK. [Fritz Munk, medic german, Berlin, 1879-1950.] Sin.: boal Epstein (v.).
? B. MURK JANSEN. [Murk Jansen, ortoped olandez, Leyden, 1863-1935.] Afec]iune rar care reune[te anomalii
osoase (epifize normale [i `nlocuirea metafizelor cu ]esut cartilaginos) [i dis-metabolism fosfocalcic. Sin.: condrodisplazie me-
tafizar tip Jansen, displazie metafizar\.
? B. MYA. [Giusseppe Mya, medic italian, profesor de patologie medical la Sienna, apoi la Floren]a, 1857-1911 .] Sin.:
megacolon congenital (v. megacolon).
? B. MYHRMAN-ZETTERHOLM. [Gustaf Myhrman , medic contemporan; S. G. Zetterholm, medic suedez, sec. XX.]
Nefropatie epidemic caracterizat prin semne generale de infec]ie, dureri abdominale simulând o apendicit [i disfunc]ii renale. B.
a fost descris `n Nordul ]ilor scandinave, sub form de epidemie. Evolueaz rapid spre vindecare.
? B. NAEGELI. [Oskar Naegeli, dermatolog suedez, profesor la Berna, 1885-1959.] Dermatoz ereditar\, sub
forma unor pete brune care for-meaz o re]ea pigmentar la nivelul toracelui; se asociaz *keratoz palmoplantar [i hiposudo-
ra]ie. Aceast b. ereditar se transmite autozomal dominant, se manifest la ambele sexe, fiind asem oare cu
incontinentia
pigmenti, de care se deosebe[te printr-un debut tardiv [i absen]a fenomenelor inflamatorii.
? B. NANTA-GADRAT. *Granulom eozinofilic al osului asociat cu leziuni cutanate.
? B. NETHERTON. [Earl W. Netherton, dermatolog american contemporan.] Ectodermodisplazie caracterizat prin
*eritrodermie ihtioziform de la na[tere, *tricorexie nodoas\, p în form de "tije de bambus" [i manifesti cutanate atipice,
îndeosebi *urticarie. Transmiterea este recesiv auto-zomal\. Sin.: sindrom Netherton.
? B. NETTLESHIP. [Edward Nettleship, oftalmolog englez, Londra, 1845-1913.] Sin.: urticarie pigmentar (v.).
? B. NEUMANN. [Isidor (Elder von Heilwart) Neumann , dermatolog austriac, Viena, 1832-1906.] Sin.: pemfigus vegetant
(v.).
? B. NEVILLE. *Tezaurismoz lipidic familial manifestat prin *oftalmoplegie supranuclear (a-fectând mi[cile verticale ale
globilor oculari), he-patosplenomegalie [i prezen]a histiocitelor albastre în m\duva osoas\. V. [i sindromul histio-citelor albastre,
boala Niemann-Pick.
? B. NEWCASTLE. [Newcastle upon Tyne, ora[ `n Anglia unde boala a fost descris ini]ial, `n 1927.] B. a p\silor, adesea
epidemic\, provocat de un *Paramyxovirus posedând un antigen comun cu virusul parotiditei epidemice. Se trans-mite [i la om
de la p\sile infectate [i se manifest ca o conjunctivit acut\, adesea unilateral\, cu adenopatie preauricular\.
? B. NICHAMIN. [S. B. Nichamin, medic francez, sec. XIX-XX .] *Policitemie congenital familial constitu]ional\, care se
asociaz de obicei cu disfunc]ii endocriniene sau nervoase.
? B. NICOLAS-FAVRE. [Joseph Guillaume Marie Nicolas , dermatolog francez, Lyon, n. 1868; Maurice Jules Favre,
dermatolog francez, Lyon, 1876-1954
.] B. al cei agent etiologic este Chlamydia trachomatis, caracterizat prin adenopatie
inghinal\, iliac [i femural dureroas\, cu e-volu]ie lent spre supura]ie sub form de focare multiple, secundare unor leziuni
primitive ulcera-tive localizate la nivelul organelor genitale (ulcer simplu adenogen). Afec]iunea este contagioas [i se transmite
sexual. Sin.: boal Durand-Nicolas-Favre, limfogranulomatoz inghinal subacut\, limfogranulomatoz venerian\, a patra boal
venerian\.
? B. NICOLAU. [St. Gh. Nicolau, dermatovene-rolog român, profesor la Bucure[ti, 1874-1970 .] Gangren
fesier localizat\, rar\, secundar unei injec-]ii intramusculare a unui produs insolubil în ap\, prin penetrare arterial\. Sin.: dermit
live-doid Nicolau.
? B. NIDOKO. Sin.: febr hemoragic epidemic (v.).
? B. NIEMANN-PICK. [Albert Niemann, pediatru german, profesor la Berlin, 1880-1921; Ludwig Pick, anatomopatolog
german, profesor la Berlin, 1868-1935
.] *Neurolipidoz din grupul *sfingolipi-dozelor, caracterizat prin acumulare tisular de
*sfingomielin\, din cauza unui deficit mai mult sau mai pu]in accentuat al activit\]ii sfingomielinazei. B., cu transmitere autozomal
recesiv\, apare în prima copilie [i se manifest prin febr\, oprire a cre[terii, hepatosplenomegalie, hipotonie muscular [i idio]ie.
Prognosticul este fatal. În prezent nu mai este acceptat unicitatea b. N.-P., fiind descrise de Crocker cinci boli diferite pe criterii
clinice, de laborator [i etnice:
A (forma infantil acut\B (forma cronic\C (forma infantil cu semne nervoase tardive), D (forma
din Noua-Sco-]ie) [i forma E (a adultului, non-neuropatic). Sin.: histiocitoz lipoidic esen]ial\.
? B. NISHIKAWA. B. în cadrul ceia se asoci-az oboseal muscular\, absen]a hiperlactaci-demiei la efort [i deficit de
fosfofructokinaz muscular\, structura glicogenului fiind normal\. Simp-tomatologie este caracteristic *glicogenozei tip V Cori, dar
`n acest ultim caz deficitul este de mio-fosforilaz\. V. [i glicogenoz\.
? B. NORMAN-LANDING. [R. M. Norman, neurolog american contemporan; Benjamin H. Lan-ding, pediatru
american contemporan
.] B. lizozo-mal ereditar\ caracterizat prin manifesti ase-m oare *gargoilismului, ariera]ie
mental [i prin prezen]a limfocitelor vacuolate. Evolu]ie rapid mortal înainte de 6 luni. Se asociaz cu un deficit în
β-galactozidaz
A, B [i C. Sin.: boal Lan-ding, gangliozidoz GM
1 (forma congenital [i ge-neralizat).
? B. NORMAN-WOOD. [R. M. Norman, neurolog american contemporan; N. Wood, medic american
contemporan
.] Sin.: boal Tay-Sachs (v.).
? B. NORRIE. [Gordon Norrie, oftalmolog danez, 1855-1941.] B. ereditar\, de tip recesiv, `n rela]ie cu cromozomul X,
caracterizat prin dege-nerescen]a pseudotumoral a retinei (cu aspect de pseudogliom [i uneori *dezlipire de retin\ ]ie
spre cataract\, opacifiere a corneei [i a-trofie a globilor oculari [i orbire, asociat cu surditate bilateral [i oligofrenie.
? B. OGUCHI. [Chuta Oguchi, oftalmolog japonez, 1875-1945.] Form de *hemeralopie congenital [i familial\,
recesiv autozomal cu consangvinitate frecvent\, întâlnit îndeosebi `n Japonia dar nu numai. Nu exist tulburi ale acuit\]ii
vizuale [i nici ale câmpului vizual. Se constat îns\, modific\ri specifice ale fundului de ochi: o colora]ie alb difuz a retinei dup
expunerea la lu-min\, retina revenind la colora]ia normal la întuneric (fenomen Mitzuo). Electroretinograma este caracterizat\ prin
prezen]a undei b (fotopic) [i absen]a undei b
2 (scotopic\
? B. OHARA. [Hachiro Ohara, medic japonez, 1875-1945.] Sin.: tularemie (v.).
? B. OLDFIELD. [Michael C. Oldfield, medic englez, sec. XX.] Maladie malformativ ereditar caracterizat prin asocierea unei
*polipoze intestinale cu prezen]a chisturilor sebacee multiple.
? B. OLLIER. [Léopold Louis Xavier Edouard Ollier, chirurg francez, 1830-1900.] Sin.: encon-dromatoz (v.).
? B. OLMER. [David Raoul Olmer, medic francez, Marsilia, 1904-1972.] Sin.: boal Conor-Bruch (v.).
? B. OPITZ. [Hans Opitz, pediatru german, profesor la Berlin, apoi la Mainz, 1888-1971.] Sple-nomegalie tromboflebitic\.
Cre[terea `n dimensiuni a splinei se produce din cauza trombozei venelor splenice.
? B. OPPENHEIM. [1) Moritz Oppenheim, dermatolog de origine austriac\, profesor la Viena, stabilit apoi la Chicago, 1876-
1949; 2)
Hermann Oppenheim , neurolog german, profesor la Berlin, 1858-1919.] 1) Dermatit eritematobuloas\, apar-]inând
| |

202. 202
grupului *fitofotodermatitelor, care apare prin ac]iunea fotosensibilizant tegumentar a deriva]ilor furocumarinici con]inu]i `n unele
vegetale [i necesit ac]iunea a trei factori declan[atori: soare, umiditate, prezen]a vegetalelor respective. 2) Tip de *nevroz care
apare `n evolu]ia traumatismelor cerebrale [i se manifest `ndeosebi prin sti depresive progresiv accentuate.
? B. OPPENHEIM-URBACH. [Moritz Oppen-heim, dermatolog de origine austriac\, profesor la Viena,
stabilit apoi la Chicago, 1876-1949;
Erich Urbach, dermatolog [i alergolog, Viena, n. la Pra-ga,
stabilit `n SUA (Philadelphia), 1893-1946
.] B. care apare la diabetici [i se caracterizeaz prin depozite lipoidice
cutanate asociate cu atrofie epi-dermic\, uneori cu aspect sclerodermiform; localizarea de predilec]ie este la nivelul gambelor.
Sin.: dermatit atrofiant lipoidic\.
? B. ORMOND. [John K. Ormond, urolog american, Detroit, n. 1886.] Afec]iune de etiologie incert\, uneori
considerat expresia unui *sindrom paraneoplazic, caracterizat anatomopatologic, prin prezen]a unui ]esut fibros retroperitoneal,
cu grosime de 3-4 cm, localizat `ntre vertebra a doua lombar [i promontoriu. Acest ]esut comprim progresiv ureterele, rinichii,
aorta, arterele iliace primitive, vena cav\ inferioar\, determinând o simptomatologie clinic `n func]ie de gradul de compresie. Sin.:
fibroz retroperitoneal\.
? B. OSGOOD-SCHLATTER. [Robert Bayley Osgood, chirurg ortoped american, Boston, 1873-1956; Carl
Schlatter
, chirurg elve]ian, profesor la Zürich, 1864-1934.] Sin.: apofizit tibial anterioa-r (v.).
? B. OSLER. [Sir William Osler, medic canadian care a practicat `n SUA [i în Anglia, profesor de
medicin la Oxford, 1849-1919
.] Sin.: 1) Boal Jaccoud-Osler (v.). 2) Boal Vaquez (v.). 3) Boal Rendu-Osler (v.).
? B. OSLER-VAQUEZ. [Sir William Osler, medic canadian care a practicat `n SUA [i în Anglia, profesor
de medicin la Oxford, 1849-1919;
Louis Henri Vaquez, medic francez, profesor de clinic terapeutic
la Paris, 1860-1936
.] Sin.: boal Va-quez (v.).
? B. OTTO. [Adolf Wilhelm Otto, anatomist [i patolog german, profesor la Frankfurt pe Main, apoi la Breslau (în prezent
Wroclaw, Polonia), 1786-1845
.] Sin.: protruzie acetabular (v.).
? B. OWREN. [Paul Arnor Owren, hematolog norvegian, Oslo, n. 1905.] Afec]iune ereditar care se manifest din
copilie [i se caracterizeaz prin hemoragii repetate, asem oare celor din *hemofilie, cu *timp de coagulare [i *timp Quick a-
lungite, secundar absen]ei *proaccelerinei `n plas-ma sanguin\. Sin.: parahemofilie.
? B. PAGET. [Sir James Paget, chirurg englez, Londra, 1814-1899.] 1) B. osoas\ Paget: osteit deformant cu denaturarea
arhitectural a osului [i fibroz medular\. B. poate fi localizat sau diseminat\, `ndeosebi la nivelul coloanei vertebrale, bazinului,
femurului, cutiei craniene. ~n evolu]ie, se poate complica cu fracturi spontane, compresiune medular\, osteomalacie etc. Analiza
de laborator eviden]iaz cre[terea *fosfatazelor alcaline `n ser [i hidroxiprolinurie. Sin.: osteit deformant hipertrofic\,
osteodistrofie fibroas localizat\, os-teodistrofie deformant progresiv\. 2)
B. Paget a mamelonului: afec]iune cronic\, precan-
ceroas\, a mamelonului, ca [i a zonelor cu glande sudoripare apocrine. Etiologia este necunoscut\, apând la femei, dup vârsta
de 40 de ani. Leziunile ini]iale sunt verucoase [i se ulcereaz cronic, putând evolua spre malignizare (adenocarcinom). Histologic
se pun în eviden] celulele "xeni-ce", voluminoase, globuloase, care infiltreaz epi-dermul. 3)
B. Paget extramamar\: afec]iune
neoplazic asem oare b. P. a mamelonului prin aspectul macroscopic al leziunii [i prin prezen]a celulelor tipice pe sec]iunile
histologice, dar localizat la vulv\, penis, scrot, mucoasa anorectal\, ombilic, regiuni axilare.
? B. PALTAUF-STERNBERG. [Richard Pal-tauf, anatomopatolog austriac, profesor la Viena, 1858-1924; Carl Sternberg,
anatomopatolog austriac, profesor la Viena, 1872-1935
.] Sin.: boal Hodgkin (v.).
? B. PANNER. [Hans Jessen Panner, radiolog danez, 1871-1930.] 1) Necroz aseptic a condi-lului humeral, care prezint
zone opace de osteo-scleroz cu zone clare de osteoporoz (radiologic). Sin.: osteocondroz a condilului humeral. 2) Sin.: boal
Freiberg (v.).
? B. PARKINSON. [James Parkinson, medic en-glez, 1755-1824.] B. degenerativ a *sistemului extrapiramidal (leziuni în
corpii stria]i [i
locus niger) care afecteaz îndeosebi bba]ii (cu vârsta de peste 50 de ani). Se manifest clinic prin tremur uri
lente caracteristice, persistând în repaus, pronun]ate îndeosebi la nivelul mâinilor [i capului, prin hipertonie extrapiramidal
plastic [i prin a-kinezie: facies fix, `ncremenit (inexpresiv), mers cu pa[i mici len]i, corp aplecat înainte [i voce monoton\. Se mai
adaug tulburi neurovegetative [i de afectivitate. Descoperirea deficitului de *do-pamin la nivelul nucleelor cenu[ii extrapirami-
dale, pe lâng faptul c a deschis calea unei terapii substitutive, relev tulburarea în b. P. a lan]ului neurotransmi] or
dopaminergic din sistemul ex-trapiramidal. Totodat\, a fost identificat o gen\, parkina, cu rol în patogenia unor cazuri de b. P.
Denumirea de b. P. este atribuit cauzelor idiopatice ale maladiei, excluzând astfel sindroamele secundare (postencefalit
epidemic etc.). Sin.:
paralysis agitans. V. [i parkinsonism.
? B. PARROT. [Joseph Marie Jules Parrot, pediatru francez, profesor de pediatrie la Paris, 1829-1883 .] 1) Pseudoparalizia
Parrot
: pseudopa-ralizie flasc a unuia sau mai multor membre la nou-n\scu]ii cu sifilis congenital, consecin] a al-terii sistemului
osos, sub form de fracturi, situate la câ]iva mm de zona de osificare. Aceste leziuni sunt asociate cu alte stigmate de sifilis
congenital. 2) Sin.: acondroplazie (v.).
? B. PAUZAT. [Jean Eugène Pauzat, medic francez, sec. XIX.] Sin.: fractur de oboseal (v. fractur).
? B. PAYR. [Erwin Payr, chirurg austriac, profesor (succesiv) la Greifswald, Königsberg [i Leip-zig, 1871-1946 .] Afec]iune
abdominal cauzat de prezen]a unor aderen]e fibroase la nivelul unghiurilor splenic [i hepatic ale colonului transvers, cu stenoz
colic consecutiv\. Simptomatologia clinic include: meteorism, durere difuz `n regiunea superioar a abdomenului, dispnee [i
`ndeo-sebi constipa]ie. B. P. reprezint\, mai probabil, o manifestare a *sindromului colonului iritabil, decât a unei leziuni organice.
? B. PEL-EBSTEIN. [Pieter Klaases Pel, medic olandez, profesor de clinic medical la Amsterdam, 1852-1919; Wilhelm
Ebstein
, medic german, profesor de clinic medical la Göttingen, 1836-1912 .] Sin.: boal Hodgkin (v.).
? B. PELIZAEUS-MERZBACHER. [Friedrich Pelizaeus, neurolog german, Kassel, 1850-1917; Ludwig
Merzbacher
, psihiatru [i anatomopatolog german stabilit la Buenos Aires, n. 1875.] Afec-]iune ereditar cu
transmitere recesiv\. B. este transmis de o gen situat pe cromozomul X, codând `n acela[i timp [i una din principalele pro-teine
ale mielinei. Se manifest prin paraplegie spasmodic progresiv\, semne cerebeloase, de-ficien] psihic\, tulburi trofice [i
vasomotorii, e-xagerarea reflexelor osteotendinoase, semn Ba-binski pozitiv [i abolirea reflexelor cutanate abdominale. Este o
*leucodistrofie sudanofil care debuteaz în primele luni de via] [i evolueaz lent progresiv. Sin.: scleroz familial centrolo-bar\,
scleroz Pelizaeus-Merzbacher.
? B. PEPPER. [William Pepper Jr., medic american, Philadelphia, 1874-1947 .] Afec]iune care apare la sugar, provocat de
dezvoltarea metastazelor viscerale (îndeosebi hepatice) ale unei tu-mori embrionare a regiunii lombare (ganglioni sim-patici sau
gland medulosuprarenal\ c-terizeaz prin hepatomegalie care exist de la na[tere [i metastaze nodulare subcutanate.
Ana-tomopatologic, cel mai frecvent este vorba de un *neuroblastom.
? B. PERRIN-FERRATON. [Maurice Perrin, chirurg francez, Paris, 1826-1889; Louis Ferra-ton, chirurg
francez, n. 1860
.] Anomalie uni- sau bilateral caracterizat printr-un cracment produs de anumite mi[ci ale [oldului, din
cauza acro[\-rii fasciei lata de marele trohanter. Sin.: [old "în resort".
? B. PERTHES-JÜNGLING. [Georg Clemens Perthes, chirurg german, profesor la Leipzig, apoi la
Tübbingen, 1869-1927;
Otto Jüngling, chirurg german, profesor la Tübbingen, apoi la Stuttgart, 1884-
1944
.] Ansamblu de leziuni osoase digitale care apar `n *sarcoidoz\. Se caracterizeaz clinic prin apari]ia de noduli juxta-
articulari, durero[i, iar radiologic se constat mici geode falangiene bine delimitate. Sin.: osteit cistoid Perthes-Jüngling, osteit
polichistic Jüngling.
| |

203. 203
? B. PETGES-JACOBI. [Georges Maria Gabri-el Arnaud Petges, dermatolog francez, profesor la Bordeaux,
1872-1952;
Jacobi.] Form particular de *dermatomiozit caracterizat prin asocierea *poikilodermiei cu mioscleroz (care
predomin la nivelul centurilor scapular [i pelvin\, fiind urmat de impoten] func]ional [i deforma]ii ale membrelor). Sin.:
poikilodermatomiozit\, poikilodermie atrofic vascular\.
? B. PETIT. [Jean Louis Petit, chirurg francez, Paris, 1674-1750.] Hernie lombar\, la nivelul triunghiului Jean Louis Petit
(orificiu triunghiular al peretelui abdominal lateral, situat `ntre creasta iliac\, mu[chiul mare dorsal [i mu[chiul mare o-blic). Sin.:
hernie Jean Louis Petit.
? B. PEYRONIE. [François Gigot de la Pey-ronie, chirurg francez, Montpellier/Paris, 1678-1747.] B.
caracterizat prin *indura]ia plastic a *corpilor caverno[i, *albugineea prezentând o infiltrare scleroas segmentar\, care
determin cur-barea penisului în timpul erec]iei. Poate determina impoten] prin fibroza spa]iilor sinusoidale ale cor-pului cavernos,
ocluzia arterei corporeale sau prin mecanisme neurogene. Se asociaz uneori cu *contractur Dupuytren. Sin.: boal van Buren.
? B. PETZETAKIS. [M. Petzetakis, medic grec contemporan.] Sin.: limforeticuloz benign de inoculare (v.).
? B. PFAUNDLER-HURLER. [Meinhard von Pfaundler, pediatru german, profesor la Graz, a-poi la München, 1872-1947;
Gertrud Hurler
, pediatru german, München, sec. XX.] Sin.: boal Hurler (v.).
? B. PFEIFFER. [Emil Pfeiffer, medic german, Wiesbaden, 1846-1921.] Sin.: mononucleoz in-fec]ioas (v.).
? B. PHOCAS. [Gerasimo Phocas, chirurg grec care a practicat la Lille, apoi profesor la Atena, 1861-1937.] *Mastit cronic
glandular cu formare de numero[i noduli mici.
? B. PICK. [Arnold Pick, psihiatru [i neurolog ceh, Praga, 1851-1924.] Form de demen] senil precoce (50-60 ani), cauzat
de o atrofie cerebral circumscris\, de etiologie necunoscut\, localizat îndeosebi la nivelul lobilor frontali [i temporali.
Histopatologic se constat o balonare celular\ cu incluziuni citoplasmatice denumite corpusculi Pick. Simptomatologia clinic este
foarte asem oare cu cea din *b. Alzheimer. Sin.: a-trofie cerebral circumscris\ (atrofie cerebral). V. [i boal Alzheimer.
? B. PICK-HERXHEIMER. [Philipp Josef Pick, dermatolog originar din Boemia, profesor la Praga, 1834-1910; Karl
Herxheimer
, dermatolog german, profesor la Frankfurt pe Main, 1861-1944.] Dermatoz a adultului, caracterizat prin prezen]a
de placarde infiltrate [i eritematoase localizate ini-]ial pe fa]a de extensie a membrelor (îndeosebi a membrelor inferioare),
cuprinzând ulterior membrele în întregime [i evoluând cu atrofie cutanat ireversibil\. Sin.: acrodermatit cronic atrofiant\, boal
Taylor, dermatit cronic atrofiant\, eritro-melie.
? B. PIERRE MARIE. [Pierre Marie, neurolog francez, profesor la Paris, 1853-1940.] Sin.: boal Marie (v.).
? B. PLUMMER. [Henry Stanley Plummer , medic american, Rochester, 1874-1937.] Sin.: adenom tiroidian toxic (v.).
? B. POLLITZER. [Sigmund Pollitzer, dermatolog american, New York, 1859-1937.] Form de *hidrosadenit supurat
necrozant\, cu leziuni papulo-necrotice.
? B. POMPE. [Johann Cassianus Pompe , medic olandez, sec. XX.] Sin.: glicogenoz tip II (v. gli-cogenoz).
? B. PONCET. [Antonin Poncet, chirurg francez, profesor la Lyon, 1849-1913.] Artrita tubercu-loas\.
? B. PONCET-SPIEGLER. [Antonin Poncet, chirurg francez, profesor la Lyon, 1849-1913; E-duard Spiegler, chimist [i
dermatolog austriac, Viena, 1860-1908
.] Afec]iune care se caracteri-zeaz prin prezen]a unei forma]iuni tumorale benigne la
nivelul scalpului, format din cilindroame de dimensiuni [i extindere variabile, realizând, u-neori, un aspect de "tumor în turban".
B. se transmite autozomal dominant. Sin.: tumori Pon-cet-Spiegler.
? B. PORAK-DURANTE. [Charles Auguste Porak, medic francez la Hôpitaux de Paris, 1845-1921; Gustave Durante,
medic francez, 1865-1934.
] Sin.: boal Durante (v.).
? B. POSADA-WERNICKE. [Alejandro Posada, protozoolog argentinian, 1870-1902; Robert Johann Wernicke, patolog
argentinian, Buenos Aires, n. 1873
.] Sin.: coccidioidomicoz (v.).
? B. PUENTE. Inflama]ia orificiilor canaliculare ale glandelor salivare accesorii situate pe fa]a intern a buzei inferioare. Apare în
copilie. A-ceast *cheilit se poate complica, apând sub o form supurat cronic\, numit cheilit Volkmann. Sin.: cheilit\
glandular simpl\.
? B. PYLE. [Edwin Pyle, medic american contemporan.] Afec]iune rar transmis autozomal dominant, caracterizat
prin hipertrofie metafiza-r care determin hipostatur [i `ncurbarea membrelor,
genu valgum [i, uneori, îngro[area oaselor fe]ei cu
aspect de *leontiasis. Se pare c aceast b. este consecin]a unei tulburi de modelare metafizar în cursul cre[terii. În general,
metafize-le hipertrofiate sunt radiotransparente, cu corticala foarte sub]ire. Uneori se înso]e[te de osteosclero-z difuz\. Sin.:
displazie metafizar familial\, dis-plazie craniometafizar (Jackson), osteodisplazie metafizar\.
? B. QUERVAIN. [Fritz de Quervain, chirurg elve]ian, profesor la Berna [i la Basel, 1868-1940 .] Sin.: boal
de Quervain (v.).
? B. QUINCKE. [Heinrich Irenaeus Quincke, medic german, profesor de medicin intern la Berna, Kiel [i
Frankfurt pe Oder, 1842-1922
.] Sin.: e-dem Quincke (v.).
? B. RAYNAUD. [Maurice Raynaud, medic francez, 1834-1881.] Crize vasomotorii localizate strict la extremit\]ile membrelor,
simetrice, în particular ale degetelor, cel mai frecvent declan[ate de frig. Se manifest prin vasoconstric]ie local paroxistic
urmat de vasodilata]ie paralitic cu staz capilar\. Au fost descrise dou faze:
sin-copal\, corespunzând ischemiei locale (degete
palide) [i
de asfixie, cu cianoz local\, dureroas\, care se poate complica prin tulburi trofice [i necroz a extremit\]ilor. Spre
deosebire de *sin-dromul Raynaud, b. R. este aparent primitiv [i idiopatic\. Sin.: gangren simetric a extremit\-]ilor. V. [i
sindrom Raynaud.
? B. RECKLINGHAUSEN. [Friedrich Daniel von Recklinghausen , anatomopatolog german, profesor
(succesiv) la Königsberg, Würtzburg [i Strasbourg, 1883-1910
.] Sin.: boal von Reckling-hausen (v.).
? B. RECKLINGHAUSEN-APPELBAUM. [Friedrich Daniel von Recklinghausen , anatomopatolog german,
profesor (succesiv) la Königs-berg, Würtzburg [i Strasbourg, 1883-1910;
Leo Appelbaum, medic
german, sec. XIX-XX
.] Sin.: hemocromatoz primitiv (v. hemocromatoz).
? B. RECLUS. [Jean Jacques Paul Reclus, chirurg francez, profesor la Paris, 1847-1914.] 1) Sin.: boal chistic a mamelei
(v.). 2) Flegmon de consisten] lemnoas localizat la nivelul gâtului.
? B. REED-HODGKIN. [Dorothy Mendenhall Reed , patolog american, Baltimore, 1874-1964; Thomas Hodgkin, medic
englez, Londra, 1798-1866
.] Sin.: boal Hodgkin (v.).
? B. REESE. [Robert Grigg Reese, oftalmolog american, New York, 1866-1926.] *Telangiectazie retinian parafoveolar
idiopatic\, b. ce afecteaz vasculariza]ia retinian\, mono- sau bilateral, ap\-rând îndeosebi la bba]i. Debut cu *metamorfo-psii,
exsudat macular [i modifici ale vaselor pa-ramaculare. Evolu]ia b. este lent [i se complic prin *dezlipire de retin\, hemoragii,
depuneri lipidice [i exsudate retiniene.
? B. REICHEL. [Paul Friedrich Reichel, chirurg [i ginecolog german, Karl-Marx-Stadt, 1858-1934.] Sin.: boal Henderson-
Jones (v.).
? B. REICHMANN. [Nikolaus Reichmann, medic polonez, Var[ovia, 1851-1918.] Hipersecre]ie gastric caracterizat prin
prezen]a
à jeun a unei cantit\]i medii sau mari de suc gastric. Apare con-secutiv unei tulburi secretorii, adesea legat de un ulcer
piloric sau duodenal.
? B. REIMANN / maladie (périodique) de Rei-mann / Reimann's disease. [Hobart Ansteth Reimann , medic american, n.
1897
.] B. de etiopa-togenie neelucidat\, cu forme multiple, care au în comun o evolu]ie de mai mul]i ani, prin pusee periodice,
regulate, apari]ie brusc\, cu durata 1-2 zi-le, f sechele [i f reac]ie la vreun tratament. Exist trei forme tipice ale bolii: 1) Crize
de artralgii, f semne inflamatorii. 2) Crize abdominale violente, uneori simulând o apendicit\ acut\. 3) Crize febrile
| |

204. 204
pseudopalustre, cu hipertrofie splenic moderat\. Reimann introduce în cadrul bolii [i neutropenia periodic cronic\. Sin.: boal
periodic\, febr mediteranean familial\.
? B. REIS-BÜCKLERS. [Wilhelm Reis, oftalmolog german, profesor la Bonn, n. 1878; M. Bücklers, oftalmolog german, sec.
XX
.] Form de *distrofie corneean familial\, caracterizat prin leziuni ale *membranei Bowmann (opacit\]i fine, dispuse neregulat
sau `n inel), cu tendin] la confluen] [i la ulcera]ii. Se transmite autozomal dominant.
? B. REITER. [Hans Conrad Julius Reiter, medic igienist german, profesor la Rostock, 1881-1969.] Sin.: sindrom Fiessinger-
Leroy-Reiter (v.).
? B. REFSUM. [Sigvald Refsum, medic norvegian, Oslo, n. 1907.] B. ereditar\, transmis au-tozomal recesiv, degenerativ
caracterizat prin *ataxie cerebeloas\, tulburi nervoase periferice (polinevrit periferic\ istagmus,
atrofie papilar [i alteri pigmentare ale retinei. Este legat de absen]a unui sistem enzimatic de alfa-oxidare capabil s
degradeze fitolul [i acidul fitanic (cu acumularea acestuia din urm `n ser). Apar]ine grupului de *lipoidoze. E-volu]ia este lent\; un
regim sac `n fitol alimentar poate duce la o ameliorare a simptomatologiei. Sin.: eredopatie ataxic polinevritic\.
? B. RENANDER. Necroza osului *sesamoid al halucelui.
? B. RENDU-OSLER. [Henri Jules Louis Marie Rendu , medic francez, Paris, 1844-1902; Sir Wil-liam Osler, medic
canadian care a practicat `n SUA [i în Anglia, profesor de medicin la Oxford, 1849-1919
.] Displazie vascular ereditar\, trans-
mis dominant, atingând ambele sexe [i evoluând în dou perioade: adolescen] (epistaxisuri izolate), apoi între 20-30 ani
(apari]ia de angioame cu-tanate [i mucoase, localizate îndeosebi nazal [i bucal). Leziunile cutanate se pot `nso]i de angioa-me
viscerale [i de anevrisme arteriovenoase pulmonare. Testele de *hemostaz sunt normale. Sin.: angiomatoz cutaneo-mucoas
familial\, an-giomatoz hemoragic familial\, boal Babington, boal Goldstein, boal Rendu-Osler-Weber, sindrom Osler-Rendu,
sindrom Rendu-Osler-Weber, telangiectazie hemoragic ereditar\.
? B. RENDU-OSLER-WEBER. [Henri Jules Louis Marie Rendu , medic francez, Paris, 1844-1902; Sir William Sir
William Osler
, medic canadian care a practicat `n SUA [i în Anglia, profesor de medicin la Oxford, 1849-1919; Frederick
Parkes Weber
, medic englez, Londra, 1863-1962.] Sin.: boal Rendu-Osler (v.).
? B. RIBBING. [Seved Ribbing, radiolog suedez, Uppsala, n. 1902.] Sin.: boal Fairbank (v.).
? B. RIEDEL. [Bernhard Moritz Karl Ludwig Riedel, chirurg german, profesor la Jena, 1846-1916.] Form de
tiroidit care apare mai frecvent la femeia adult dup 50 de ani. Se caracteri-zeaz prin tumefierea de consisten] dur a glandei
tiroide, cu infiltrarea evolutiv a ]esuturilor pe-riglandulare, semne de compresiune local [i hipotiroidie de diferite grade. Sin.:
tiroidit invaziv-sclerozant\, tiroidit "lemnoas\".
? B. RIETTI-GREPPI-MICHELI. [Fernando Ri-etti, hematolog italian, n. 1890; Enrico Greppi, hematolog
italian, n. la Bologna `n 1886;
Fer-nando Micheli, clinician [i patolog italian, 1872-1937.] Sin.: talasemie
minor (v. talasemie).
? B. RIGA. [Antonio Riga, medic italian, 1832-1919.] Nodul fibromatos al frâului limbii, a cui suprafa] este adesea ulcerat\,
produs prin frecarea limbii contra incisivilor inferiori [i observat la copiii cu erup]ie de incisivi inferiori, ori suferind de tuse
prelungit\. Sin.: boal Cardarelli, subglosit difteroid\.
? B. RIGGS. [John M. Riggs, dentist american, 1810-1885.] Sin.: parodontoliz (v.).
? B. RITTER VON RITTERSHAIN. [Gottfried Ritter von Rittershain, pediatru originar din Lemberg (`n prezent Lvov,
Polonia), profesor la Praga, 1820-1883
.] Sin.: dermatit exfoliativ a nou-n\scutului (v.).
? B. RIVALTA. [Fabio Rivalta, patolog italian, Bologna, n. 1863.] Sin.: actinomicoz (v.).
? B. ROBLES. [Rodolfo Robles, dermatolog guatemaltez, 1878-1939.] Sin.: oncocercoz (v.).
? B. ROGER. [Henri Louis Roger, medic francez, Paris, 1809-1891.] Malforma]ie cardiac congenital\, caracterizat printr-o
comunicare de dimensiuni mici între cei doi ventriculi (de obicei sus situat), dat de un defect de dezvoltare a septului
interventricular (cel mai des, septul membranos). Denumirea este utilizat doar `n cazul defectelor de dezvoltare mici,
asimptomatice. Sin.: comunicare interventricular izolat\. V. [i suflu Roger.
? B. ROKITANSKY-FRERICHS. [Karl Freiherr von Rokitansky, anatomopatolog austriac, profesor la Viena, 1804-1878;
Friedrich Theodor von Frerichs, medic german, profesor de medicin intern la Breslau (în prezent Wroclaw, Polonia), apoi la
Berlin, 1819-1885
.] Icter grav idiopatic, tra-dus prin atrofie galben acut a ficatului, clinic prin hepatit fulminant [i evolu]ie rapid
fatal prin insuficien] hepatic\.
? B. ROMBERG. [Moritz Heinrich Romberg , neurolog [i internist german, profesor la Berlin, 1795-1873.] Sin.: sindrom
Parry-Romberg (v.).

? B. ROSAI-DORFMAN. Afec]iune rar\, de etiologie incert\, probabil imunitar\, care apare la copii [i se caracterizeaz clinic prin
poliadenopatii pseudotumorale, ini]ial submaxilare, apoi crurale [i axilare. Histopatologic este vorba despre o *his-tiocitoz
sinusal extensiv\, macrofagic\, cu su-praînccare în lipide neutre. Existen]a unei hiper-imunit\]i umorale [i a unui u[or deficit al
imunit\]ii celulare, permite conturarea teoriei conform c\-reia b. apare ca reac]ie la o infec]ie latent\, de lung durat\, probabil
viral\.
? B. ROSENBACH. [Anton Julius Friedrich Rosenbach , chirurg german, profesor la Göttin-gen, 1842-1923.] Sin.:
erizipeloid (v.).

? B. ROSENTHAL. [1) Curt Rosenthal, neurolog german contemporan, Breslau (`n prezent Wro-claw, Polonia); 2) Robert L.
Rosenthal
, medic a-merican contemporan.] 1) Form de paralizie tranzitorie, ca manifestare în unele psihoze, îndeosebi
*schizofrenie, [i în unele *encefalite. Se produce la trezire, subiectul fiind incapabil s se mi[te câteva secunde sau minute. Sin.:
catalepsia de trezire. 2) B. hemoragic congenital ereditar\, cu transmitere dominant\, clinic similar cu *hemofi-lia, dar care este
determinat de un deficit în factor XI (sau Rosenthal). Tendin] la epistaxis [i sângeri prelungite, cu evolu]ie benign\, frecvent
f\ he-martroz\. Sin.: hemofilie C (impropriu), sindrom Rosenthal.
? B. ROUSSY-LÉVY. [Gustave Roussy, anatomopatolog francez, n. Vevey, Elve]ia, 1874-1948; Gabrielle
Lévy
, neurolog francez, 1886-1935.] Form familial de *ataxie cerebeloas\, cu trans-mitere autozomal dominant\, `n
care se asociaz atrofia muscular progresiv neuropatic [i ab-sen]a *reflexelor osteotendinoase. Apar]ine *ere-
dodegenerescen]elor spinocerebeloase. Sin.: dis-tazie areflexic\ ereditar\, sindrom Roussy-Lévy.
? B. RUMMO. [Gaetano Rummo , medic italian, profesor de patologie medical la Pisa, profesor de clinic medical la Palermo,
apoi la Neapole, 1853-1917
.] Denumire folosit uneori pentru o a-nomalie de pozi]ie a cordului, care este situat inferior pozi]iei
anatomice normale. Sin.: cardioptoz\.
? B. RUST. [Johann Nepomuk Rust, chirurg german, Berlin, 1775-1840.] *Spondilit tubercu-loas cu localizare la
nivelul primelor dou ver-terbre cervicale [i a articula]iilor aferente acestora.
? B. RUSTITZKY. Sin.: mielom multiplu (v.).
? B. SAKAMOTO. [A. Sakamoto, medic japonez contemporan.] Enterit infantil care survine în epidemii periodice, în Japonia.
Se caracterizeaz prin diarei lichide, vomismente explozive [i simptome respiratorii benigne. Sin.: pseudoholer infantil\.
? B. SALVIOLI. [G. Salvioli, pediatru italian contemporan, Bologna.] Form rar de *osteodis-trofie (tulburi ale cre[terii
osoase [i ale metabolismului mineral) asociat cu perturbi neurologice ale sistemului extrapiramidal [i cu tulburi
neuroendocrine (*ginecomastie). Examenul de laborator eviden]iaz o calcemie `n limite normale [i o hipofosfatemie. Sin.:
osteodistrofie familial neuroendocrin\.
| |

205. 205
? B. SALZMANN. [Maximilian Salzmann , oftalmolog austriac, Viena, profesor la Graz, 1862-1954.] B. degenerativ a
corneei, postinflamato-rie (apare frecvent dup o keratit flictenular\ erizeaz prin noduli translucizi, în "boabe de orez",
grupa]i în inel, în centrul corneei [i localiza]i sub epiteliu [i la suprafa]a stromei. Sin.: degenerare corneean Salzmann.
? B. SAN BIAGIO. Abces periamigdalian, cu afectarea stii generale.
? B. SANDERS. [Murray Sanders, bacteriolog american, New York, n. 1910.] Conjunctivit in-fec]ioas [i contagioas a cei
etiologie este pro-babil *adenovirusul tip 8. Se manifest prin simptomatologie local\, la nivelul globului ocular (o-pacit\]i corneene
subepiteliale, *keratit\, exsudat), uneori cu inflama]ia ganglionilor limfatici regionali [i, posibil, prin simptomatologie general\,
`ndeosebi cefalee. Sin.: keratoconjunctivit epidemic\.
? B. SANDHOFF. [K. Sandhoff, biochimist german, sec. XX.] Gangliozidoz generalizat\, prin deficit de
hexozaminidaz (A [i B), cu transmitere autozomal recesiv\, asem oare *b. Tay-Sachs. B. S. poate surveni `n mai multe forme
(in-fantil\, juvenil\, specific adultului, severitatea sa descrescând cu vârsta. Sin.: gangliozidoz GM
2, tip 2. V. [i gangliozidoz\.
? B. SANFILIPPO. [Sylvester J. Sanfilippo, pediatru american contemporan.] B. rar\, cu trans-mitere autozomal recesiv\,
apar]inând grupului *mucopolizaharidozelor, care asociaz retard mental sever (aput `n jurul vârstei de 2-3 ani), anomalii
discrete ale scheletului, opacit\]i corneene [i hepatomegalie; la acestea se adaug\ eliminarea urinar de mari cantit\]i de heparan
sulfat. Evolu]ia este rapid\, cu sfâr[it letal. Sin.: oligofrenie polidistrofic\, mucopolizaharidoz tip III.
? B. SARPYENER. [M. A. Sarpyener, medic a-merican contemporan.] B. rar\, caracterizat prin stenoz congenital a
canalului verebral (lombo-sacrat cel mai frecvent). Manifestile clinice sunt diverse [i depind de localizarea anomaliei (paralizii
flasce sau spastice, *enurezis, atrofii musculare, picior varus, sciatic etc.).
? B. SAUNDERS. Denumire pentru tulburile grave observate la unii copii hri]i aproape exclusiv cu hidrocarbona]i. B. se
manifest prin vom\, simptome cerebrale [i perturbi circulatorii.
? B. SCHAMBERG. [Jay Frank Schamberg , dermatolog american, profesor la Philadelphia, 1870-1934 .] Prezen]a la nivelul
tegumentelor membrelor inferioare a unor pl\ci purpurice [i pig-mentate, cu puncte ro[ii la periferie. Apare, a-proape exclusiv, la
bba]i. Sin.: dermatoz pigmentar progresiv\, dermatoz Schamberg.
? B. SCHEIE. [Harold Glendon Scheie, oftalmolog american, 1909-1990.] Sin.: sindrom Scheie (v.).
? B. SCHENCK. [Benjamin Robinson Schenck , ginecolog american, Detroit, 1842-1920.] Sin.: sporotricoz (v.).
? B. SCHEUERMANN. [Holger Werfel Scheu-ermann , chirurg ortoped danez, Copenhaga, 1877-1960.] B. degenerativ a
coloanei vertebrale, care afecteaz copiii [i adolescen]ii; aminte[te prin debut de *morbul Pott (cifoz dureroas [i dureri la nivelul
coloanei dorsolombare). Se caracterizeaz radiologic prin aplatizarea unuia sau mai multor discuri intervertebrale, prin
degenerescen]a fi-broas a discurilor [i deformarea cuneiform moderat a unuia sau a mai multor corpuri vertebrale (dorsale
inferioare cel mai frecvent). Sin.: epifizit vertebral de cre[tere.
? B. SCHILDER. [Paul Ferdinand Schilder, neurolog [i psihiatru austriac, profesor la Viena, apoi director
la spitalul psihiatric Bellevue din New York, 1886-1940
.] Form subacut sau cronic de *leucoencefalit la copii
[i adolescen]i. A-natomopatologic se caracterizeaz prin demielini-zare bilateral simetric\, iar clinic, b. debuteaz progresiv (prin
cefalee, vertij, apatie, tulburi vizuale), dup care apar tulburi motorii (hemiplegie, diplegie, paraplegie spasmodic cu crize con-
vulsive). Evolueaz `n pusee spre demen]\, cecitate [i poate avea prognostic letal `n mai pu]in de doi ani de evolu]ie. Sin.:
scleroz cerebral difuz\.
? B. SCHILDER-FOIX. [Paul Ferdinand Schil-der, neurolog [i psihiatru austriac, profesor la Viena, apoi
director la spitalul psihiatric Bellevue din New York, 1886-1940;
Charles Foix, neurolog francez,
medic la Hôpitaux de Paris, 1882-1927
.] Grup de b. din categoria *leucoencefali-telor. Prezint o serie de caractere
anatomopatologice comune (demielinizare primitiv\, scleroza substan]ei albe cerebrale, localizate simetric [i difuz) [i o serie de
manifesti clinice comune (simptome piramidale [i oculare, tulburi psihice). Pot fi de natur degenerativ sau inflamatorie. Sunt
incluse `n aceast categorie leucoencefalita sclerozant subacut Van Bogaert, scleroze inflamatorii difuze, gliomatoze difuze,
leucodistrofii progresive, *boala Schilder, *encefalita concentric Balö. Sin.: scleroz cerebral difuz\.
? B. SCHIMKE. Sin.: glicogenoz tip IX (v. glicogenoz).
? B. SCHMIEDEN. [Victor Schmieden, chirurg german, profesor la Berlin, Halle [i Frankfurt pe Main, 1874-1945.] *Prolaps
par]ial sau total al mucoasei gastrice în duoden. Clinic se manifest prin episoade dureroase epigastrice care apar postprandial
tardiv, balonare, *pirozis [i vomismente. Diagnosticul se pune prin examen radiologic baritat.
? B. SCHNEIDER. [Hans Schneider, medic austriac, sec. XX.] Form de meningit seroas epidemic de origine viral\,
sezonier (prim\vara [i toamna). Are dou faze: prima, cu semne generale infec]ioase (febr ridicat\, frisoane, artralgii, cefalee
etc.), iar dup o scurt perioad\, a doua, cu simptome [i semne meningeale.
? B. SCHOLZ-GREENFIELD. [Willibald Scholz, neurolog [i psihiatru german, profesor la Leipzig, apoi la München, n. 1889;
Joseph God-win Greenfield, neuropatolog englez, Londra, 1884-1958.] B. cu transmitere recesiv\, care con-st într-o
anomalie a metabolismului lipidic (ab-sen]a de arilsulfataz A) [i care se manifest prin acumularea de sulfatide (esteri sulfurici ai
*cere-brozidelor) la nivelul sistemului nervos. Debutea-z la vârsta de 2-3 ani [i se manifest prin tulburi ale mersului
(contractur\, ataxie), nistagmus, regresie mental progresiv\, convulsii, cecitate. Evolu]ia este letal dup 1-2 ani de la debut. Sin.:
leucodistrofie metacromatic\.
? B. SCHÖNLEIN. [Johann Lukas Schönlein, medic german, Bamberg, 1793-1864.] Sin.: purpur Henoch-Schönlein (v.).
? B. SCHRIDDE. [Hermann Schridde, anatomopatolog german, Freiburg, Dortmund, n. 1875.] Sin.: anasarc fetoplacentar
(v.).
? B. SCHRÖDER. [Karl Ludwig Ernst Schrö-der , ginecolog german, 1838-1887.] Hiperplazie glandulo-chistic a
endometrului, asociat sau nu unei tumori func]ionale de ovar, cauzat de o hipersecre]ie de estrogeni [i `nso]it uneori de
menometroragie.
? B. SCHÜLLER. [Artur Schüller, neurolog [i psihiatru austriac, profesor la Viena, 1874-1958.] Zon
(radiologic) hipertransparent osoas fron-tal sau fronto-occipital\, perfect delimitat\, cu extensie lent progresiv\, adesea în
rela]ie cu *b. Paget. Sin.: osteoporoz circumscris a craniului.
? B. SCHULTZ. [Werner Schultz, medic german, profesor de medicin intern la Berlin, 1878-1947.] Sin.:
agranulocitoz (v.).
? B. SECRÉTAN. [Henri Secrétan, medic el-ve]ian, 1856-1916.] Edem dur [i persistent, cu rigiditate a membrului atins,
consecutiv unei contuzii simple sau unei fracturi.
? B. SEITELBERGER. [Franz Seitelberger, neuropatolog austriac contemporan, Viena.] Sin.: distrofie neuroaxonal infantil
(v.).
? B. SELIGMANN. Cea mai comun *boal a lan]urilor grele, fiind o varietate de disglobulinemie monoclonal\. Se manifest
printr-un sindrom de malabsorb]ie intestinal grav. Anatomopatologic se caracterizeaz prin prezen]a, `n ganglionii limfatici
mezenterici [i `n corionul intestinului gros, de celule limfoplasmocitoide care secret lan]uri alfa incomplete. ~n sânge [i urin se
constat pre-zen]a unor proteine particulare (fiind de fapt un fragment din lan]ul greu al imunoglobulinei A). Sin.: boala lan]urilor
grele alfa. V. [i boala lan-]urilor grele.
? B. SELTER-SWIFT-FEER. [Paul Selter, pediatru german, profesor la Solingen, apoi la Düssel-dorf, 1866-1941; Harry
Swift
, medic australian, 1858-1937; Emil Feer, pediatru elve]ian, profesor la Heidelberg, apoi la Zürich, 1864-1955 .] Sin.: a-
crodinie infantil (v.).
| |

206. 206
? B. SENEAR-USHER. [Francis Eugene Sene-ar, dermatolog american, Chicago, 1889-1958; Barney Usher,
dermatolog canadian, n. 1899
.] Sin.: pemfigus eritematos (v.).
? B. SENHOUSE KIRKES. [William Senhouse Kirkes, sec. XIX.] *Endocardit infec]ioas acut care survine pe un cord f
leziuni valvulare anterioare, dar care determin `n evolu]ie astfel de leziuni, vegetante [i necrotice, foarte distructive [i posibil
embolizante. Sin.: endocardit primitiv acut\.
? B. SEVER. [James Warren Sever , chirurg ortoped american, Boston, 1878-1964.] Osteone-croz aseptic a epifizei
posterioare a calcaneului, adesea bilateral\, la b\ie]i între 8 [i 14 ani. Clinic apare talalgie subahilian [i tumefierea fe]ei
posterioare a c\lcâiului. Sin.: epifizit a calcaneului.
? B. SHAVER. [Cecil Gordon Shaver, medic canadian, n. 1901.] *Pneumoconioz profesional grav a muncitorilor care
lucreaz în fabricile de abrazivi de aluminiu. Se manifest clinic prin simptomatologia caracteristic pneumoconiozei, iar radiologic
printr-o accentuare reticular a imaginii tramei pulmonare, prezen]a de mici opacit\]i diseminate `n ariile pulmonare [i accentuarea
imaginii hilurilor.
? B. SHIGA-KRUSE. [Kiyoshi Shiga, medic [i bacteriolog japonez, 1870-1957; Walther Kruse, bacteriolog german, profesor
la Bonn, Königsberg [i Leipzig, 1864-1935
.] Sin.: dizenterie bacilar (v. dizenterie).
? B. SICHEL. [Julius Sichel, oftalmolog german, Viena, Würtzburg, Paris, 1802-1868 .] Pseudo-ptoz caracterizat printr-un
pliu cutanat care se suprapune pleoapelor superioare. Reprezint consecin]a relax\rii fasciculelor ligamentoase care leag
mu[chiul ridic or al pleoapelor la piele. Sin.: ptoz atonic lipomatoas\.
? B. SILFVERSKJÖLD. [Nils Silfverskjöld, ortoped suedez, Stockholm, sec. XX.] Sin.: boal Fairbank (v.).
? B. SILVESTRONI-BIANCO. [Ezio Silvestro-ni, hematolog italian contemporan; J. Bianco, medic italian contemporan.] B.
genetic\, form asociat de *talasemie, în care hemoglobina S este în procent de 60-80 %, iar hemoglobina F - 20 %. Se
caracterizeaz prin anemie hipocrom micro-citar cu *anizocitoz\, hematii în form de secer\, cre[terea rezisten]ei globulare f
semne clinice de hemoliz\, splenomegalie, dureri abdominale. Evolueaz spre exitus, în copilie sau pân la vârsta adult\. Sin.:
anemie microcitar drepano-citar\, microdrepanocitoz\, talasemia minim\.
? B. SIMMONDS. [Morris Simmonds, medic german, profesor de anatomie patologic la Ham-burg, 1855-1924 .] Sin.: sindrom
Simmonds (v.).
? B. SINDING LARSEN-JOHANSSON. [Chris-tian Magnus Falsen Sinding Larsen , medic norvegian, Oslo, 1866-1930;
Sven Christian Johans-son, chirurg suedez, Göteborg, n. 1880.] Sin.: boa-l Gruber (v.).
? B. SJÖGREN. [Henrik Samuel Conrad Sjö-gren , oftalmolog suedez, Stockholm, n. 1899.] 1) Sin.: sindrom Marinescu-
Sjögren (v.). 2) Sin.: sindrom Sjögren (v.).
? B. SKEVAS-ZERFUS. B. profesional a pescuitorilor de bure]i sau de perle, datorat în]ep\-turilor veninoase ale actiniilor din
genul
Helleno polypus, caracterizat prin prurit, senza]ie de ar-sur\, edem cu exantem urmat de sfacelare antrenând planurile
profunde [i, ulterior, supurare. V. [i boala pescuitorilor de bure]i.
? B. SMITH-STRANG. Sin.: acidurie hidroxibuti-ric congenital (v.).
? B. SPENCER. B. epidemic\, probabil viral\, caracterizat prin anorexie, gre]uri, vomismente, dureri abdominale, diaree, uneori
mialgii [i artralgii.
? B. SPIELMEYER-VOGT. [Walter Spielme-yer, neurolog [i psihiatru german, profesor la München, 1879-
1935;
Heinrich Vogt, neurolog german, profesor la Frankfurt pe Main, n. 1875 .] Form juvenil de
*sfingolipidoz cerebral care apare, în general, la vârsta de 6 ani. Se manifest prin diminuarea progresiv a acuit\]ii vizuale în
rela]ie cu o *retinit pigmentar (pigmentarea ma-culei [i paloarea discului optic), semne neurologice (rigiditate extrapiramidal [i
tulburi cerebeloase), regresie mental progresiv cu tulburi caracteriale [i evolu]ie spre tetraplegie spasmodic\, demen] [i
ca[exie. Moartea survine înainte de 20 de ani. Sin.: boal Batten-Mayou, idio]ie amaurotic de tip Batten-Mayou, sfingolipidoz\ de
tip juvenil tardiv. V. sfingolipidoz\.
? B. STANTON. [Sir Thomas Ambrose Stan-ton , medic englez, Kuala Lumpur, Londra, 1875-1930 .] Sin.: melioidoz (v.).
? B. STARGARDT. [Karl Bruno Stargardt, oftalmolog german, profesor la Marburg, 1875-1927.] Degenerescen] progresiv
a maculei lu-tea, cu debut în tinere]e, bilateral\, simetric [i progresiv\, cu extensie centrifug [i în final cu pierderea vederii
centrale. B. se transmite autozo-mal recesiv [i face parte din *degenerescen]ele tapetoretiniene. Sin.: degenerescen] macular\
familial juvenil\. V. [i degenerescen] eredoma-cular\.
? B. STEELE-RICHARDSON-OLSZEWSKI. [John C. Steele, J. Clifford Richardson, neurologi canadieni
contemporani;
Jerzy Olszewski, neuro-patolog canadian de origine polonez\, decedat `n 1966 .] Sin.:
sindrom Steele-Richardson-Olszewski (v.).
? B. STEINERT. [Hans Steinert, medic german, Leipzig, sec. XIX.] Cea mai frecvent b. neuromuscular a adultului (inciden]a
1 la 7 000), ereditar\, cu transmitere autozomal recesiv\. Gena b. S. este localizat pe cromozomul 19 (19q13.2) [i este maxim
exprimat `n mu[chii somatici [i miocard. Ea determin b. din cauza unei *muta]ii dinamice. B. S. se poate manifesta clinic `n
formele: u[oar\, sever (clasic\oarte grav ~n forma u[oar\, adesea nediagnosticat\, afectarea muscular este minim\, fiind
manifeste cataracta senil [i calvi]ia (la bba]i). Forma clasic include: anomalii musculare (miotonie, sliciune, a-miotrofie),
manifesti cardiace (aritmii, defecte de conducere), disfunc]ii endocrine (insuficien] testicular\, intoleran] la glucoz\tulburi
ale SNC (apatie, hipersomnie, tulburi de comportament). ~n forma clasic\, b. S. debuteaz la vârsta adult sau, mai rar, `n
adolescen]\. Forma grav\, cu debut neonatal, este cel mai adesea letal [i se manifest prin hipotonie generalizat cu detres
respiratorie, tulburi de supt [i degluti]ie, malforma]ii articulare. Sin.: boal Déléage, miotonie atrofic\.
? B. STICKLER. [G. B. Stickler, medic american, sec. XX.] Afec]iune ereditar rar cu transmitere autozomal dominant\, în care
se asociaz durere [i redoare articular\, miopie progresiv cu decolare a retinei (frecvent), surditate neurosenzorial\, vertebre
aplatizate, cifoz\. Sin.: sindrom Stickler.
? B. STILL. [Sir George Frederic Still, pediatru englez, profesor la Londra, 1868-1941.] 1) Sin.: poliartrit cronic juvenil (v.).
2) B. sistemic criptogenetic în cadrul c\reia domin clinic triada: febr ridicat\, poliartrit acut [i erup]ie cutanat alc uit din
macule fugace. Sin.: boal Still a adultului.
? B. STILL-CHAUFFARD. [Sir George Frede-ric Still, pediatru englez, profesor la Londra, 1868-1941; Anatole Marie
Emil Chauffard
, medic francez, profesor de medicin intern la Paris, 1855-1932 .] Sin.: poliartrit cronic juvenil (v.).
? B. STRÜMPELL-MARIE. [Ernst Adolf Gustav Gottfried von Strümpell, medic german, profesor de medicin
intern la Leipzig, 1853-1925;
Pierre Marie, neurolog francez, profesor la Paris, 1853-1940.] V.
spondilartrit anchilozant\.
? B. STÜHMER. [Alfred Stühmer, dermatolog [i venerolog german, profesor la Freiburg, apoi la Münster, n. 1885 .] Sin.:
Kraurosis penis (v.).
? B. STURGE-WEBER. [William Allen Sturge, medic englez, 1850-1919; Frederick Parkes Weber, medic
englez, Londra, 1863-1962
.] Sin.: sindrom Sturge-Weber (v.).
? B. SUDECK. [Paul Hermann Martin Sudeck , chirurg german, profesor la Hamburg, 1866-1938.] Decalcificare osoas
(frecvent a oaselor tarsiene sau carpiene), care apare uneori posttraumatic, a-sociat cu dureri [i impoten] func]ional\. Sin.:
algodistrofie posttraumatic\, atrofie osoas Su-deck, boal Leriche, osteoporoz algic posttrau-matic\, sindrom Sudeck-Leriche.
? B. SULZBERGER-GARBE. [Marion Baldur Sulzberger, dermatolog american, New York, 1895-1983;
William Garbe, dermatolog canadian, Toronto, n. 1908.] Sin.: dermatit exsudativ dis-coid [i lichenoid cronic
(v.).
| |

207. 207
? B. SUMMERSKILL. Sin.: colestaz recurent benign (v.).
? B. SWIFT. [Harry Swift, medic australian, 1858-1937.] Sin.: acrodinie infantil (v. acrodinie).
? B. SYLVEST. [Ejnar Oluf Sørensen Sylvest, medic danez, Copenhaga, 1880-1931.] Sin.: boal din Bornholm (v.).
? B. TAKAHARA. [Shigeo Takahara, medic japonez contemporan.] Sin.: acatalazie (v.).
? B. TAKAYASU. [Michishige Takayashu, medic japonez, 1872-1938.] B. rar\, afectând femeia tân\, constând
dintr-o panarterit segmentar inflamatorie nespecific (de cauz necunoscut) a *crosei aortice [i a marilor ramuri ale acesteia.
Panarterita determin o abolire a pulsului la nivelul membrelor superioare [i al carotidei, cu unul sau mai multe simptome asociate
ischemiei cerebrale (sincop\, hemiplegie tranzitorie etc.), oculare (orbire tranzitorie, atrofie retinian\ cular\
bra]elor (claudica]ie). Sin.: ar-teritis brahiocefalica, boala femeilor f puls, sindrom Martorell.
? B. TAMURA-TAKAHASHI. [Akira Tamura, Mataro Takahashi, medici japonezi contemporani.] B. familial [i ereditar\
caracterizat prin colora]ia foarte închis a mucoaselor superficiale, probabil printr-o anomalie a *hemului. Se trans-mite dominant.
? B. TANGIER. [Tangier, insul `n golful Chesa-peake, unde a fost descoperit boala.] B. au-tozomal recesiv
determinat de perturbarea me-tabolismului lipoproteinelor [i lipidic, caracterizat prin absen]a din plasm\ a *lipoproteinelor de `-
nalt densitate normale (HDL), deficien] a *apo-lipoproteinelor A-I [i A-II, sc\derea lipoproteinelor normale de joas densitate
(LDL) [i a *triglice-ridelor cu M
r mare. Ca urmare, `n ]esuturi se acu-muleaz esterii de colesterol. Semnele clinice constau `n
mirea [i colorarea `n portocaliu a a-migdalelor, mucoasei faringiene [i rectale, neuropatie periferic recurent\, splenomegalie [i
infiltra]ie a corneei. Prognosticul este rezervat ca urmare a unor posibile complica]ii vasculare majore.
? B. TARUI. Sin.: glicogenoz tip VII (v. gli-cogenoz).
? B. TAY-SACHS. [Warren Tay, medic englez, Londra, 1843-1927; Bernard Sachs, neurolog american, profesor la New
York, 1858-1944
.] Cea mai frecvent *neurolipidoz din grupul *ganglio-zidozelor, cu transmitere autozomal recesiv\. B.
debuteaz în lunile a 4-a - a 6-a de via] cu hipotonie muscular progresiv\, apatie, sc\dere a vederii pân la cecitate, hipoacuzie.
Semnul cel mai caracteristic: pata macular\ ro[ie, înconjurat de o zon alb str\lucitoare, vizibil la examenul fundului de ochi.
Evolu]ia este progresiv\, cu degenerescen] cerebral [i, consecutiv, deces în primii trei ani de via]\. B. este în rela]ie cu un deficit
de
β-DN-acetil-hexozaminidaz\, care duce la acumularea de gangliozide în SNC. Sin.: boal Norman-Wood, gangliozidoz GM
2
tip 1, sfingoli-pidoz de tip infantil. V. [i idio]ie amaurotic familial\.
? B. TAYLOR. [Robert William Taylor, dermatolog [i venerolog american, n. `n Anglia, profesor la New York, 1842-1908 .]
Sin.: boal Pick-Herx-heimer (v.).
? B. TERRIEN. [Adrien Félix Terrien, oftalmolog francez, profesor la Paris, 1872-1940 .] *Ec-tazie marginal a
corneei, de natur distrofic\, evolu]ia fiind lent\, cu astigmatism care se poate complica cu sinechii anterioare, prolapsul irisului [i,
posibil perfora]ia corneei care determin prognosticul rezervat al b.
? B. TERSON. [Albert Terson, oftalmolog francez, Paris, 1867-1935.] Asociere de hemoragii subarhanoidiene, prin ruptura
unor anevrisme in-tracraniene, [i hemoragii intraoculare legate de anomalii venoase.
? B. THAYSEN. [Thorvald Einar Hess Thay-sen, medic danez, Copenhaga, 1883-1936.] Sin.: boal celiac (v.).
? B. THÉVENARD. [André Thévenard, neurolog francez, 1898-1959.] Sin.: acropatie ulceromu-tilant (v.).
? B. THIEMANN. [H. Thiemann, chirurg german, sec. XIX-XX .] *Osteonecroz aseptic a epifizelor mai multor falange medii [i
distale la ambe-le mâini. Transmis dominant, se vindec spontan la sfâr[itul perioadei de cre[tere. Se poate asocia cu leziuni
analoge ale degetelor picioarelor. Este o varietate de acrodisplazie (v.).
? B. THOMSEN. [Asmus Julius Thomas Thom-sen , medic danez, 1815-1896.] Miopatie familial [i ereditar cu transmitere
dominant sistematizat\, caracterizat prin redoare spasmodic a mu[chilor voluntari, prin excitabilitate crescut la excita]ia
galvanic [i faradic (*reac]ie miotonic\ ie a musculaturii. Patogenia b. implic\, probabil, o
disfunc]ie a canalelor de clor din membrana celulelor musculare. Sin.: miotonie congenital\.
? B. THOMSON. [Mattew Sydney Thomson , dermatolog englez, Londra, n. 1894.] Sin.: sindrom Rothmund-
Thomson (v.).
? B. THOST-UNNA. [Thost; Paul Gerson Un-na, dermatolog german, profesor la Hamburg, 1850-1929.] Sin.: keratodermie
simetric a extre-mit\]ilor (v. keratodermie).
? B. TIETZE. [Alexander Tietze, chirurg german, Breslau (în prezent Wroclaw, Polonia), 1864-1927.] Tumefac]ie dureroas a
articula]iilor condrosternale [i condrocostale, îndeosebi la nivelul celei de-a II-a coaste, de etiologie necunoscut\. Durerea toracic
poate mima angina pectoral\, dar cedeaz la c\ldur local [i la antiinflamatoare nesteroidiene, nefiind influen]at de ni-
troglicerin\. Sin.: condrit costal\. V. [i sindrom Tietze.
? B. TILLAUX. [Paul Jules Tillaux, anatomist [i chirurg francez, profesor la Paris, 1834-1904 .] Sin.: boal
chistic a mamelei (v.).
? B. TROUSSEAU. [Armand Trousseau, medic francez, profesor de clinic medical [i terapeutic la Paris, 1801-1867 .] 1)
Sin.: eritem nodos (v.). 2) Sin.: nevralgie esen]ial de trigemen (v.).
? B. UEHLINGER. [Erwin Uehlinger, anatomopatolog elve]ian, Zürich, n. 1899 .] Sin.: pahider-moperiostoz (v.).
? B. UNNA. [Paul Gerson Unna, dermatolog german, profesor la Hamburg, 1850-1929.] Sin.: eczem seboreic (v.).
? B. UNVERRICHT. [Heinrich Unverricht, medic german, profesor de policlinic medical la Jena, apoi la
Dorpat, 1853-1912
.] 1) *Dermatomio-zit de cauz incert caracterizat prin tegumente eritematoase, edeme, cu debut la
nivelul fe]ei [i extensie progresiv `n regiunea cervical [i la nivelul membrelor superioare. Se asociaz cu atrofii musculare
simetrice la nivelul trunchiului [i membrelor, febr [i afectarea stii generale. Evolu]ie letal `n circa 50 % din cazuri. 2) V. sindrom
Un-verricht.
? B. UNVERRICHT-LUNDBORG. [Heinrich Unverricht, medic german, profesor de policlinic medical la
Jena, apoi la Dorpat, 1853-1912;
Her-mann Bernhard Lundborg , neuropsihiatru suedez, Uppsala,
1868-1943
.] Sin.: sindrom Unver-richt (v.).
? B. URBACH-WIETHE. [Erich Urbach, dermatolog [i alergolog austriac, Viena, n. la Praga, stabilit apoi `n SUA/Philadelphia,
1893-1946;
Ca-millo Wiethe, otorinolaringolog austriac, Viena, 1888-1949.] Sin.: proteinoz lipidic (v.).
? B. VALENTIN. B. din categoria displaziilor spondiloepifizare, asem oare b. Fairbank, dar care prezint caracter familial. V. [i
boal Fair-bank.
? B. VAN BUCHEM. [Francis Steven Peter Van Buchem , medic olandez contemporan, Gro-ningen, n. 1897 .] Hiperostoz
cortical generalizat\, caracterizat prin osteoscleroza bazei [i bol-]ii craniene, a maxilarului inferior, claviculei, coas-telor [i prin
îngro[area diafizelor corticale ale oaselor lungi [i scurte. Prin compresie nervoas\, b. poate determina atrofie optic\, paralizie
facial [i surditate de percep]ie.
? B. VAN BUREN. [William Holme van Buren, chirurg american, New York, 1819-1883.] Sin.: boal Peyronie (v.).
? B. VAN CREVELD. [S. Van Creveld, pediatru olandez, Amsterdam, n. 1894.] Sin.: boal glico-genic (v.).
? B. VAN NECK-ODELBERG. [M. Van Neck, medic belgian, sec. XX; Axel Odelberg, chirurg contemporan.] *Osteocondrit
aseptic ischiopubi-an survenind îndeosebi la copiii obezi înainte de pubertate. Se caracterizeaz clinic prin dureri `n treimea
superioar a coapsei, mers [chiop at, iar radiologic prin rarefiere osoas neomogen a ramurii ischiopubiene. Sin.: osteocondrit
ischiopu-bian\.
? B. VAQUEZ. [Louis Henri Vaquez, medic francez, profesor de clinic terapeutic la Paris, 1860-1936.] B. din grupul
*sindroamelor mielopro-liferative cronice, de etiologie incert\, caracterizat prin cre[terea permanent [i absolut a masei
| |
| |

208. 208
eritrocitare (evaluat prin cre[terea volumului globular circulant), culoare ro[ie a tegumentelor [i splenomegalie. Sin.: polycythemia
rubra vera
, poliglobulie primitiv\, eritremie, boal Osler-Vaquez. V. [i boal Arnstein.
? B. VARIOT. [Gaston Variot, pediatru francez, medic la Hôpitaux de Paris, 1855-1930 .] Sin.: pro-gerie (v.).
? B. VERNEUIL. [Aristide Auguste Stanislas Verneuil, chirurg francez, profesor de patologie extern la
Paris, 1823-1895
.] 1) Supura]ie pe-rineofesier primitiv\, nespecific\, caracterizat prin proliferare de foliculi infecta]i, cavit\]i
profunde situate pe un derm scleros [i reunite prin canale, toate aceste leziuni determinând o zon su-purativ [i fistuloas\.
Mucoasa anorectal r\mâ-ne indemn\. B. coexist cu *acnee [i cu abcese tuberoase ale axilei. B. V. este o form complex de
*hidrosadenit\. 2) Denumire pentru localizarea *sifilisului la nivelul burselor.
? B. VERSE. Maladie caracterizat prin prezen-]a unor depozite de calciu `n unul sau mai multe discuri intervertebrale. Sin.:
calcinoz interverte-bral\. V. [i calcinoz\.
? B. VIDAL. [Emile Jean-Baptiste Vidal, dermatolog francez, medic la Hôpitaux de Paris, 1825-1893 .] Dermatoz foarte
asem oare *pi-tiriazisului rozat Gilbert, de care se deosebe[te prin numul mic de elemente [i evolu]ia lor lent cresc oare în
dimensiuni. Leziunile apar `n post-adolescen]\, pot fi unice sau multiple, pruriginoase cu localizi diverse. Sin.:
lichen simplex
chro-nicus
, neurodermit circumscris\, pitiriazis circinat [i marginal Vidal.
? B. VOLTOLINI. [Friedrich Eduard Rudolph Voltolini, otorinolaringolog german, profesor la Breslau (în prezent Wroclaw,
Polonia), 1819-1889
.] Inflama]ie acut [i purulent a urechii medii [i a labirintului, cu tulburi generale, febr\, delir, pierderea
con[tien]ei [i semne meningiene `n func]ie de afectarea meningelor.
? B. VON BUHL. [Ludwig von Buhl, patolog german, München, 1816-1880.] Form de icter grav al nou-n\scutului, de origine
microbian\, cu hemoliz [i steatoz visceral difuz (hepatic îndeosebi).
? B. VON ECONOMO. [Constantin Freiherr von San Serff Economo , neurolog [i psihiatru austriac, profesor la Viena,
1876-1931
.] Sin.: en-cefalit letargic von Economo (v.).
? B. VON EULENBURG. [Albert von Eulen-burg, neurolog german, profesor la Greifswald, a-poi la Berlin,
1840-1917
.] Sin.: paramiotonie congenital (v.).
? B. VON GIERKE. [Edgar Otto Conrad von Gierke, anatomopatolog german, profesor la Karlsruhe, 1877-1945.] Sin.: boal
glicogenic (v.).
? B. VON GRAEFE. V. boal Graefe.
? B. VON HIPPEL-LINDAU. [Eugen von Hip-pel, oftalmolog german, profesor la Heidelberg, Halle [i
Göttingen, 1867-1939;
Arvid Wilhelm Lindau, patolog suedez, Lund, 1892-1958.] V. boal Lindau.
? B. VON MEYENBURG. [Hans von Meyen-burg , anatomopatolog, n. la Leipzig `n 1887, profesor la Lausanne, apoi la
Zürich
.] B. degenerativ rar\, de cauz necunoscut\, caracterizat prin semne de inflama]ie [i atrofie cartilaginoas\, `n care se
asociaz leziuni oculare (episclerit\, iridociclit\, conjunctivit\ degenerescen] mai mult sau mai pu]in complet cartilaginoas\,
cu localizare la nivelul nasului, a urechilor, a articula]iilor [i a c\ilor respiratorii. Evolueaz `n pusee, cu agravare progresiv [i
posibil deces, prin in-fec]ii respiratorii cronice sau sufocare prin ramolisment cartilaginos al traheei [i bron[iilor. Biologia este
incert\, implicând posibil originea enzimatic sau autoimun [i rolul complexelor imune. Sin.: policondrit atrofiant cronic\.
? B. VON RECKLINGHAUSEN. [Friedrich Daniel von Recklinghausen , anatomopatolog german, profesor
(succesiv) la Königsberg, Würtzburg [i Strasbourg, 1883-1910
.] 1) Sin.: neurofibroma-toz (v.). 2) Afec]iune
cronic determinat de hipersecre]ia de *parathormon, frecvent ca urmare a prezen]ei unui adenom paratiroidian. Se ca-
racterizeaz prin: a)
modifici osoase: decalcifi-ci difuze cu transformare fibroas a m\duvei osoase [i apari]ia de chisturi
multiple care se manifest clinic prin dureri, fracturi spontane, defor-mi osoase progresive [i uneori tumefac]ii osoase localizate;
b)
modifici renale: litiaz renal calcic [i secundar, posibil, insuficien] renal\; c) inconstant, prezen]a de calcifici viscerale cu
diverse localizi, tulburi digestive, nervoase etc.; d) un sindrom umoral care include hipercalcemie, hi-percalciurie,
hipofosfatemie [i hiperfosfataze-mie. Sin.: osteit fibrochistic\, osteodistrofie fi-broas generalizat\, osteoz paratiroidian\.
? B. VON WILLEBRAND. [Erik Adolf von Wil-lebrand, medic finlandez, profesor la Helsingfors, 1870-1949 .]
Anomalie constitu]ional a hemostazei, cu transmitere autozomal dominant\. Se ca-racterizeaz prin hemoragii cutanate [i
mucoase superficiale, tendin] la hematoame [i sângeri accidentale prelungite. Se constat alungirea timpului de sângerare,
diminuarea adezivit\]ii pla-chetare [i un deficit de factor VIII al coagulii. Sin.: boal Alexander, boal von Willebrand-Jür-gens,
hemofilie vascular\, pseudohemofilie A. V. [i sindrom Willebrand.
? B. VON WILLEBRAND-JÜRGENS. [Erik Adolf von Willebrand, medic finlandez, profesor la Helsingfors, 1870-1949;
Rudolf Jürgens, hematolog german, Berlin, Basel, 1898-1961.] Sin.: boal von Willebrand (v.).
? B. VON WINCKEL. [Franz Carl Ludwig Wil-helm von Winckel , ginecolog german, profesor la Rostock, apoi la München,
1837-1911
.] Sin.: icter infec]ios al nou-n\scutului (v.).
? B. VOORHOEVE. [Nicolas Voorhoeve, radiolog olandez, profesor la Amsterdam, 1879-1927.] Form de *osteopoikilie în
care condensarea o-soas a epifizelor se prezint sub form de striuri verticale [i nu sub form de pete. Sin.: boala oaselor p ate.
V. [i osteopoikilie.
? B. VROLIK. [Willem Vrolik, anatomist, fiziolog [i chirurg olandez, profesor la Groningen [i Amsterdam, 1801-1863 .] Sin.:
boal Durante (v.).
? B. WAARDENBURG-JONKERS. [Petrus Jo-hannes Waardenburg , oftalmolog olandez, 1886-1979; G. H. Jonkers,
oftalmolog danez contemporan
.] Denumire mai frecvent\: sindrom Waarden-burg (v.).
? B. WAGNER. [Hans Wagner, oftalmolog elve-]ian, n. 1905.] Distrofie a polului posterior al o-chiului, cu transmitere
autozomal dominant\, la ambele sexe, caracterizat prin lichefierea corpu-lui vitros, formarea de membrane epiretiniene a-
vasculare, degenerescen] periferic retinian cu *retinoschizis, *cataract [i *scotom "în centur\". Predispune la *dezlipire de
retin\. Sin.: degene-rescen] hialoido-retinian\, distrofie hialoido-reti-nian\,.
? B. WALDENSTRÖM. [1), 2) Jan Gösta Wal-denström , medic suedez, n. 1906-1994; 3) Johann Henning
Waldenström
, chirurg ortoped suedez, Stockholm, n. 1877.] 1) Purpur pete[ial a membrelor inferioare care evolueaz în
pusee, asociat cu nivel crescut de imunoglobuline [i, probabil, prezen]a de complexe imune. Este, uneori, a-sociat altor maladii
autoimune. Sin.: purpur hi-perglobulinemic\. 2) Sin.: macroglobulinemie Wal-denström (v.). 3) Sin.:
coxa plana (v.).
? B. WALDMAN. Sin.: enteropatie exsudativ (v.).
? B. WALLGREN. [Arvid Johan Wallgren, pediatru suedez, profesor la Göteborg, apoi la Stock-holm, 1889-1973 .] Form de
splenomegalie la copil, care determin obstruc]ia venei splenice [i ca urmare asociat cu o circula]ie colateral foarte evident\.
? B. WEBER-CHRISTIAN. [Frederick Parkes Weber, medic englez, Londra, 1863-1962; Henry A. Christian,
medic american, 1876-1951
.] Form de *paniculit acut caracterizat prin apari]ia `n diferite segmente ale organismului,
de tumorete eritematoase [i dureroase, dezvoltate din ]esutul celular subcutanat, asociate cu febr\, disfunc]ie hepatopancreatic\,
leziuni pulmonare nodulare, tendin]e hemoragice, *reac]ie leucemoid\ [i inflama]ie a ]esutului adipos visceral. Sin.: paniculit
nodular nesupurativ\, sindrom Weber-Christian.
? B. WEIL. [Adolf Weil, medic german, profesor de medicin intern la Heidelberg [i Dorpat, apoi practician la Wiesbaden,
1848-1916
.] Sin.: lepto-spiroz icterohemoragic (v.).
? B. WEIR MITCHELL. [Silas Weir Mitchell, neurolog american, Philadelphia, 1829-1914.] Sin.: eritromelalgie (v.).
? B. WERDNIG-HOFFMANN. [Guido Werdnig, neurolog austriac, 1844-1919; Johann Hoffmann, neurolog
german, Heidelberg, 1857-1919
.] Sin.: amiotrofie spinal infantil (v. amiotrofie).
| |

209. 209
? B. WERLHOF. [Paul Gottlieb Werlhof, medic german, Helmstädt, Hanovra, 1699-1767.] Purpur trombopenic cu
scurtarea duratei de via] a plachetelor [i prezen]a megacariocitelor medulare în num normal sau crescut. Se manifest clinic
prin *purpur cutanat [i hemoragic (pe mucoase [i viscere), f alterarea stii generale. În form acut apare la copii [i adul]i
tineri, dup infec]ii virale, cu evolu]ie de 4-6 s\pt\mâni. Forma cronic se produce îndeosebi la sexul feminin (între 14-50 ani) [i
evolueaz peste 12 luni, f tendin] de vindecare. Patogenia formei acute implic anticorpi încruci[a]i antivirali [i antiplache-tari
sau anticorpi fa] de antigeni virali ata[a]i de plachete, în cazul formei cronice intervenind un proces autoimun. Sin.: purpur
trombocitopenic idiopatic\.
? B. WESTPHAL. [Karl Friedrich Otto West-phal, neurolog german, 1833-1890.] B. familial cu caracter ereditar [i
transmitere autozomal dominant\. Se manifest prin crize periodice de paralizie, caracterizate prin trei simptome: para- sau
cvadriplegie motorie flasc\, abolire complet\ a reflexelor osteotendinoase, inexcitabilitate electric (faradic [i galvanic\total a
mu[chilor paraliza]i. Nu exist tulburi senzitive sfincteriene sau tulburi psihice. Crizele (care debuteaz la pubertate) apar dup
ingestia de alimente, `ndeo-sebi glucide, dureaz câteva ore sau zile [i se repet la intervale variabile `n care examenul neurologic
este negativ. Sin.: mioplegie familial\, paralizie periodic familial\, paralizie spinal intermitent\.
? B. WETHERBEE. [Wetherbee, numele pacientului la care a fost descris boala.] Form de poliomielit cronic cu caracter
familial prin dege-nerescen] a coarnelor anterioare ale m\duvei, debutând la membrele inferioare.
? B. WHIPPLE. [Hoyt George Whipple , patolog american, profesor la Rochester, 1878-1976.] B. ra-r\, caracterizat
histopatologic prin prezen]a unor depozite de gr\simi [i acizi gra[i în macrofagele, care infiltreaz ]esuturile limfatice ale intestinului
[i ale mezenterului. B. se manifest prin adenopatii periferice, dureri articulare [i musculare, iar `n evolu]ie, prin diaree gr\soas\,
ascit chiloas\, hipotensiune arterial\, sc\dere progresiv în greutate. Mortal spontan, b. W. se vindec prin antibioterapie.
Recent (1992) a fost izolat\, în biopsii intestinale provenind de la pacien]i, o bacterie,
Tropheryma whippelii, înrudit cu ordinul
*
Actino-mycetes. Sin.: lipodistrofie intestinal\.
? B. WHITMORE. [Alfred Whitmore, maior, chirurg al armatei britanice la Burma, 1876-1946.] Sin.: melioidoz (v.).
? B. WHYTT. [Robert Whytt, medic [i fiziolog sco]ian, profesor la Edinburgh, 1714-1766 .] Me-ningit tuberculoas complicat
cu *hidrocefalie.
? B. WILKINS. [Lawson Wilkins, endocrinolog american contemporan.] Hiperplazie suprarenal congenital\, tradus la sexul
feminin prin semne de *pseudohermafroditism feminin [i la sexul masculin prin *macrogenitosomie precoce.
? B. WILSON. [Samuel Alexander Kinnier Wilson , medic englez, Londra, n. `n SUA, 1878-1936.] Sin.: degenerescen]
hepatolenticular (v.).
? B. WISEMAN-DOAN. [Bruce Kenneth Wise-man , medic american, Columbus/Ohio, n. 1898; Charles Austin Doan, medic
american, n. 1896
.] Maladie rar\, caracterizat prin splenomegalie important\, anemie cu leucopenie, procent sc\zut de
polinucleare neutrofile [i cre[terea timpului de sângerare. Evolu]ia este `n pusee, ca modalitate terapeutic practicându-se
splenectomia. Sin.: neutropenie splenic primitiv\.
? B. WOHLFART-KUGELBERG-WELANDER. [Gunnar Wohlfart, neurolog german, 1910-1961; E. Kugelberg,
neurolog suedez, n. 1913;
Lisa Welander, neurolog suedez, n. 1909.] Sin.: amiotrofie spinal cronic
pseudomiopatic (v. amiotrofie).
? B. WOLMAN. [M. Wolman, neuropatolog isra-elian, n. 1914.] B. determinat de deficien]a lizozomilor `n sterol-esteraz (*b.
prin stocare) cu debut la nou-n\scut [i deces `nainte de vârsta de un an. Clinic b. W. se manifest prin hepatosple-nomegalie,
steatoree, distensie abdominal\, ane-mie, inani]ie [i calcifici suprarenale. Sin.: xanto-matoz familial primitiv\.
? B. WUHRMANN. [Ferdinand Wuhrmann , medic elve]ian, Zürich, n. 1906.] Form de *car-diomiopatie, caracterizat prin
atrofie par]ial cu degenerecen] gr\soas a fibrelor miocardice, a-sociat adesea cu edem intersti]ial [i putând e-volua cu fibroza
miocardului.
? B. WUNDERLICH. [Carl Reinhold August Wunderlich , medic german, profesor de clinic me-dical la Tübbingen, 1815-
1877
.] Afec]iune carac-terizat prin prezen]a unei colec]ii sanguine pe-rirenale, secundar unei leziuni renale, lezii unor forma]iuni
anatomice de vecin ate, sau unei boli generale vasculosanguine. Se manifest prin durere violent la nivelul lojei lombare, semne
de hemoragie intern sau de *[oc, reac]ie peritonea-l\, febr\, tumefac]ie lombar\, hematurie discret cu azotemie. Evolu]ia este
grav\, cu exitus `n câteva ore (ca urmare a [ocului circulator) sau tardiv, prin atrofie renal\.
? B. ZAHORSKY. [John Zahorsky, pediatru a-merican, Saint Louis, n. 1871.] B. eruptiv de origine viral\, care apare `n
copilie [i se manifest prin febr `nalt\, continu sau remitent\, cu durat de 3-4 zile [i eritem maculopapular care apare spre
finalul perioadei febrile, ini]ial pe trunchi, ulterior [i `n alte regiuni ale corpului. B. are evo-lu]ie benign\. Sin.: boala a [asea
exantem subit,
roseola infantum.
? B. ZIEHEN-OPPENHEIM. [Georg Theodor Ziehen, neurolog [i psihiatru german, profesor (succesiv) la Jena, Utrecht, Halle
[i Berlin, 1862-1950;
Hermann Oppenheim , neurolog german, profesor la Berlin, 1858-1919.] *Distonie muscular deformant
prin *spasm de torsiune; apare în copilie [i are caracter familial. Sin.: disbazie lor-dotic progresiv\,
dystonia musculorum defor-
mans
.
? B. ZIMMERLIN. [Franz Zimmerlin, medic el-ve]ian, Basel, 1858-1932.] Form frust de miopatie, care afecteaz mu[chii
centurii scapulare, ai trunchiului [i ai membrelor superioare. Sin.: amiotrofie Zimmerlin.
? B. ZOON. [Johannes Jacobus Zoon, dermatolog olandez, n. 1902.] *Balanit cronic circumscris\, leziunea macroscopic
având aspect de pat echimotic\, histologic cu infiltra]ie plas-mocitar\; este mai frecvent la adultul tân. Sin.: balanit cu
plasmocite.
? B. ZUMBUSCH. [Leo Ritter von Zumbusch, dermatolog austriac, profesor la Viena, apoi la München, n. 1874.] Form de
*psoriazis generalizat, caracterizat prin apari]ia de mici pustule sterile, uneori confluente, cu alterarea marcat a stii generale [i
evolu]ie posibil letal\. Sin.: psoriazis pustulos generalizat.

BOL ALIMENTAR / bol alimentaire / alimentary bolus.
[Gr. bolos = bulge; lat. alimentarius = alimentar, de la alimentum =
aliment
.] Mas alimentar masticat\, impregnat de saliv\, care va fi înghi]it\.
BOLT| CRANIAN| / voûte crânienne / skull-cap. NA: calvaria, pl. calvariae.
[Sârb\, croat bolta, magh. bolt = bolt\; gr. kranion,
lat.
cranium = craniu.] Sin.: calot cranian (v.).
BOLT| PALATIN| / voûte palatine / palatum durum. NA: palatum osseum.
[Sârb\, croat bolta, magh. bolt = bolt\; lat. palatum
= cerul gurii
.] Denumire anatomic a peretelui superior al cavit\]ii bucale, format prin reunirea apofizelor pa-latine ale maxilarelor
superioare, anterior, [i lame-le orizontale ale oaselor palatine, posterior. B. p. se continu\ posterior cu *v\lul palatin. Sin.: palat
dur.
BOLT| PLANTAR| / voûte plantaire / plantar arch. NA: arcus pedis longitudinalis.
[Sârb\, croat bolta, magh. bolt = bolt\; lat.
planta = talp\.] Form anatomo-func]ional a plantei piciorului, format prin reunirea a dou concavit\]i orientate inferior: una
longitudinal (limitat de tuberozitatea plantar intern a calcaneului [i capul metatarsienelor) [i una transversal\, maximal\ la
baza metatarsienelor.
BOMB|, s. f. / bombe, s. f. / bomb.
[Ital. bomba, din lat. bombus = bâzâit, zgomot.] Termen uzual care desemneaz un
generator pentru *radiotera-pie extern\, care con]ine ca surs de radia]ii un i-zotop radioactiv emi] or de radia]ii gama. Sursele
radioactive utilizate în mod curent sunt *cobaltul 60 (
b. de cobalt) [i *cesiul 137.
BOMBEZIN|, s. f. / bombésine, s. f. / bombesin. Tetradecapeptid (descoperit în pielea broa[tei
Bombina bombina) ce stimuleaz
experimental secre]iile gastrice [i pancreatice, produce con-trac]ia veziculei biliare, cre[te presiunea arterial [i relaxeaz\
|

210. 210
jonc]iunea duodeno-coledocian\. B. este prezent în tubul digestiv [i în hipotalamus. Ar juca, de asemenea, un rol în reglarea
ac]iunii hormonului de cre[tere [i în glicoreglare.
BONT DE AMPUTA}IE / moignon, s. m. / stump. Por]iunea distal a unei extremit\]i amputate, accidental sau prin procedee
chirurgicale, cu referire la degete, membrele superioare [i inferioare, dar [i la unele organe.
BOR, s. n. / bore, s. m. / boron.
[Ar. bawraq = el `nsu[i, din persan bourak.] Element semimetalic, cu simbolul B, num atomic
5 [i greutate atomic 10,82. Se prezint sub dou forme: cristalizat [i amorf. ~n natur se g\se[te numai `n stare combinat\.
Elementul `n stare pur este inert, `n timp ce formele impure sunt foarte reactive. Combina]iile cu *hidrogenul (hidruri de bor sau
boruri) sunt neurotoxice, iar unele hepato-nefrotoxice. V. [i acid boric.
BORBORIGM, s. n. / borborygme, s. m. / bor-borygmus, pl. borboygmi, bowel noise.
[Gr. borborygmos = murmur.] Zgomot
provocat de mobilizarea gazului într-un segment al intestinelor care con]ine o cantitate abundent de lichid. B. este un fenomen
fiziologic provocat de mi[cile anselor intestinale, îndeosebi în timpul digestiei. Absen]a sa poate indica un *ileus paralitic sau o
obstruc]ie intestinal prin torsiune, *volvulus sau *hernie strangulat\. Sin.: ghior\it (pop.). Var.: bor-borism.
BORBORISM.
Var. pentru borborigm (v.).
BORDERLINE.
[Engl. borderline = linie de separa]ie.] Angl. utilizat, `n general, cu sensul de stare limit sau intermediar\, de
grani]\, de frontier `n-tre normal [i patologic. Utilizarea anglicismului es-te consacrat `n dou cazuri: 1) Hipertensiune ar-terial
de grani] (v.). 2) Personalitate b. sau *stare limit\. Termenul este `n continu extensie, din cauza numeroaselor cazuri `n care
stabilirea frontierei dintre normal [i patologic este dificil\, inclusiv morfopa-tologic [i `n special `n psihiatrie. Ex.: leziune de frontier
(v.). Uneori, b. este utilizat [i `n denumirea unei forme particulare de *lepr\, intermediar `ntre lepra tuberculoid [i lepra
lepromatoas\.
BORDETELLA / Bordetella / Bordetella.
[Jules Jean Baptiste Vincent Bordet, bacteriolog [i serolog belgian, 1870-1961,
premiul Nobel pentru medicin\/fiziologie `n 1919
.] Gen bacterian constituit din cocobacili Gram-negativi, aerobi, agen]i patogeni
cu tropism respirator, incluzând trei specii:
B. pertusis (agentul etiologic al tusei convulsive), B. parapertusis [i B. bronchiseptica.
Morfologic se prezint sub form de bacili `ncapsula]i, imobili, în lan]uri scurte.
BORDETELLA PERTUSSIS / Bordetella pertus-sis / Bordetella pertussis. Specie de cocobacili Gram-negativi aerobi mici, întâlnit
exclusiv în tractul respirator uman [i care produce tusea convulsiv\. Su[ele virulente sunt încapsulate. Sin.: bacil Bordet-Gengou,
Haemophilus pertussis.
BORDUR| ÎN PERIE / bordure en brosse / brush border. [Fr. bordure, din limba francilor stabili]i `n Galia bord = marginea
vasului, bord; sl.
perije = perie.] Specializare morfologic a suprafe]ei a-picale a membranei plasmatice, care prezint mici
microvilozit\]i paralele unele cu altele. Aceast structur cre[te suprafa]a de absorb]ie.
BORELIOZE, s. f. pl. / borrelioses, s. f. pl. / re-lapsing fever, recurrent fever, spirillum fever.
[Amédée Borrel, bacteriolog francez,
Strasbourg, Paris, 1867-1936; -
ozã.] Boli infec]ioase, endemice sau epidemice, caracterizate prin alternan]a de accese febrile cu
perioade apiretice. Sunt determinate de microorganisme spiralate din genul *
Borrelia. Singurul rezervor cunoscut al acestor
bacterii este omul, boala fiind transmis de pureci (forma cosmopolit\ orma africo-asiatic\ rente,
spirochetoze recurente.
BORISM, s. n. / borisme, s. m. / borism.
[Ar. bawraq = el `nsu[i, din persan bourak; -ism.] Intoxica]ie cronic cu bor sau
deriva]i ai acestuia (acid boric, perborat, borax etc.). Se manifest prin tulburi digestive, leziuni cutanate, prezen]a unui lizereu
gingival, albuminurie, vertij. Poate a-pare la lucr orii din industria cauciucului sau a lemnului, iar accidental dup consumul de
alimen-te în care s-a ad\ugat, fraudulos, acid boric pentru conservare.
BORN| CENTRAL| / borne centrale / central-terminal electrode. Centrul *triunghiului lui Eint-hoven, constituind electrodul
indiferent din deriva-]iile electrocardiografice unipolare. Condi]ia unei deriva]ii unipolare perfecte este ca electrodul indiferent s nu
prezinte nici o varia]ie de poten]ial de origine cardiac\. B. c. se apropie de aceast\ condi]ie ideal\, ob]inut prin scurtcircuitarea po-
ten]ialelor bra]ului drept, bra]ului stâng [i gambei stângi prin trei rezisten]e de 5 000 ohmi.
BORRELIA / Borrelia / Borrelia.
[Amédée Borrel, bacteriolog francez, Strasbourg, Paris, 1867-1936.] Gen bacterian din familia
*
Spirochetaceae, anaerob [i patogen, agent al *boreliozelor.
BOS|, s. f. / bosse, s. f. / boss, swelling.
[Fr. bosse, din limba francilor stabili]i `n Galia bôtja = lovitur\, apoi umfl ur produs
de o lovitur\
.] 1) Tumefac]ie consecutiv unui [oc sau unei co-lec]ii subcutanate de sânge. 2) Eminen] rotund\, de obicei pe
suprafa]a unui os: a)
b. frontale, de-formi ale osului frontal, în rahitism [i sifilis congenital; b) b. parietale, deformi la nivelul
punctelor de osificare parietale.
BOS| SEROSANGUIN| / bosse sé rosanguine / caput succedaneum. Tumefac]ie format din-
tr-un *epan[ament serohematic subcutanat, observat la un nou n\scut în regiunea corpului care a constituit *prezenta]ia (cel mai
frecvent la nivelul craniului). B. s. se resoarbe rapid dup na[tere. V. [i cefalhematom.
BOTRIOCEFAL, s. m. / bothriocéphale, s. m. / bothriocephalus.
[Gr. bothrion = gropi]\; ke-phale = cap.] Specie de *Taenia,
ordinul *
Cesto-de, apar]inând subordinului Diphyllobothriidae, caracterizat morfologic printr-un *scolex [i un mare num de inele,
ajungând la o lungime de 2-8 me-tri. În stare adult este parazit intestinal al omului, infestarea producându-se prin ingestia de
pe[te [i crustacee, la care se g\se[te în stare larvar\. Sin.:
Bothriocephalus latus, Diphyllobothrium la-tum.
BOTRIOCEFALOZ|, s. f. / bothriocéphalose, s. f. / bothriocephaliasis, diphyllobothriasis.
[Gr. bothrion = gropi]\; kephale = cap;
-
ozã.] Ansamblu de manifesti patologice cauzate de parazitarea intestinului gros de c re * Diphyllobothri-um latum. Infestarea,
consecutiv ingestiei de pe[te insuficient prelucrat termic, declan[eaz un tablou clinic asem or cu cel al *anemiei pernicioase
[i *teniazei.
BOTRIOMICOM, s. n. / botryomycome, s. m. / pyogenic granuloma, botryomycoma.
[Gr. bo-trys = ciorchine de strugure; mykes,
myketos
= ciuperc\; - oma.] Tumor mic benign pediculat\, comparat cu fructul de zmeur\. B. se localizeaz îndeosebi la
nivelul degetelor, urechilor [i pielii p\-roase a capului. A fost ini]ial considerat de natur infec]ioas\, nedemonstrat îns\.
BOTRIOMICOZ|, s. f. / botryomycose, s. f. / bo-tryomycosis.
[Gr. botrys = ciorchine de strugure; mykes, myketos = ciuperc\;
-
ozã.] Pseudotumor a tegumentelor, sub forma unui granulom pediculat micodermoid, provocat de specii parazitare din genul
Botryomyces. Rar la om, frecvent la animale.
BOTULISM, s. n. / botulisme, s. m. / botulism.
[Lat. botulus = caltabo[; -ism.] Toxiinfec]ie alimentar acut\, frecvent mortal
determinat de ingestia de alimente (conserve îndeosebi, dar [i preparate din carne) con]inând toxinele bacilului botulinic
(
Clostridium botulinum). Acestea reprezint cea mai toxic otrav cunoscut\. Simptomatologia este dominat de paralizii
progresive descendente.
BOVARISM, s. n. / bovarysme, s. m. / bovarysm.
[Fr.] Tendin] patologic a unei persoane de identificare cu un personaj pe care îl
admir sau îl invidiaz pentru un motiv oarecare (importan]\, si-tua]ie social\general, o aspira]ie rupt de realitate. Termen
inspirat dup romanul "
Madame Bovary" de Gustave Flaubert.
BRADIARITMIE, s. f. / bradyarythmie, s. f. / bra-dyarrhythmia, irregular bradycardia.
[Gr. bra-dys = `ncet; a - priv.; lat.
rhythmus, gr. rhythmos = ritm.] Aritmie cu frecven] cardiac lent\, mai mic decât intervalul de valori normale.
BRADIARTRIE, s. f. / bradyarthrie, s. f. / bra-dyarthria.
[Gr. bradys = `ncet; arthroun = a rosti distinct.] Articulare foarte lent\,
sacadat [i monoton a cuvintelor, întâlnit în leziuni extrapira-midale de tip paleostriat.
BRADICARDIE, s. f. / bradycardie, s. f. / brady-cardia.
[Gr. bradys = lent, `ncet; kardia = inim\.] Stare patologic sau fiziologic
adaptativ care const în sc\derea frecven]ei cardiace sub limita intervalului normal (60 contrac]ii/minut). B. poate fi total\,
sinusal\, nodal sau secundar unei tulburi de conducere (*bloc atrioventricular).

211. 211
BRADIDIASTOLIE, s. f. / bradydiastolie, s. f. / bradydiastole. [Gr. bradys = lent, `ncet; diastole = dilatare, de la diastellein = a
lgi
.] Alungirea timpului diastolic. V. [i embriocardie.
BRADIFAZIE, s. f. / bradyphasie, s. f. / bradypha-sia.
[Gr. bradys = `ncet; phasis = vorbire.] Len-toare în pronun]area cuvintelor.
BRADIFEMIE, s. f. / bradyphémie, s. f. / brady-phemia.
[Gr. bradys = `ncet; pheme = vorbire.] Sin.: bradilalie (v.).
BRADIFRENIE, s. f. / bradyphrénie, s. f. / brady-phrenia.
[Gr. bradys = `ncet; phren, phrenos = spirit, minte.] Lentoare a
activit\]ii intelectuale sau a idea]iei, cu apatie, diminuarea interesului [i pierderea ini]iativei. V. [i bradipsihie.
BRADIKINEZIE, s. f. / bradykinésie, s. f. / bra-dykinesis.
[Gr. bradys = `ncet; kinesis = mi[care, de la kinein = a mi[ca.] 1)
Simptom care apare în unele *sindroame extrapiramidale postencefalitice [i îndeosebi în *boala Parkinson. Const în încetinirea
mi[cilor automatice sau voluntare în ab-sen]a tulburilor vigilen]ei. 2) Mi[care involuntar repetat\, regulat [i lent\, prin
afectarea mu[chi-lor membrelor, care antreneaz o deplasare ritmic a acestora. Se observ îndeosebi la pacien-]ii cu *boal
Parkinson postencefalitic\.
BRADIKININ|, s. f. / bradykinine, s. f. / bradyki-nin.
[Gr. bradys = `ncet; kinein = a mi[ca; - inã.] Polipeptid alc uit din 9
aminoacizi (nonapeptid), format în plasma sanguin dintr-un precursor, bradikininogen (o
α
2-globulin plasmatic) sub in-fluen]a
*kalicreinei. B. este un vasodilatator puternic [i are rol în contrac]ia muscular\; de asemenea, reprezint un mediator al
*inflama]iei. V. [i ki-nine.
BRADILALIE, s. f. / bradylalie, s. f. / bradylalia.
[Gr. bradys = `ncet; lalia = vorbire, de la lalein = a vorbi.] Încetinire anormal a
ritmului vorbirii. Sin.: bradifemie.
BRADIPEPSIE, s. f. / bradypepsie, s. f. / brady-pepsia.
[Gr. bradys = `ncet; pepsein = a g i, a digera.] Digestie lent\.
BRADIPNEE, s. f. / bradypnée, s. f. / brady-pn(o)ea.
[Gr. bradys = lent, `ncet; pnoia = respira]ie, de la pnein = a respira.] Rirea
anormal a mi[cilor respiratorii. Rezult îndeosebi prin prelungirea *expira]iei, de ex. în criza de astm.
BRADIPSIHIE, s. f. / bradypsychie, s. f. / brady-phrenia.
[Gr. bradys = `ncet; psykhe = suflet.] Lentoare marcat a proceselor de
idea]ie reprezentând fie primul element evolutiv al unor sti patologice de disolu]ie a con[tien]ei, debilitate mental\, fie un simptom
în unele boli endocrine (îndeosebi în *mixedem). Sin.: viscozitate mental\. V. [i bradifrenie.
BRADISFIGMIE, s. f. / bradysphygmie, s. f. / bra-dysphygmia.
[Gr. bradys = `ncet; sphygmos = puls.] Lentoare a pulsului
determinat fie de frec-ven]a redus a contrac]iilor ventriculare, fie de contrac]ii ventriculare prea slabe pentru a fi traduse pulsatil
(ex.: *extrasistole).
BRAHIAL, adj. / brachial, -ale, -aux, adj. / bra-chial.
[Lat. brachium, gr. brakhion, -onos = bra].] Care se refer la bra]. Ex.:
regiune b., paralizie b.
BRAHIALGIE, s. f. / brachialgie, s. f. / brachial-gia.
[Lat. brachium, gr. brakhion, -onos = bra]; gr. algos = durere.] Durere la
nivelul bra]ului sau nevralgie de *plex brahial.
BRAHICEFALIE, s. f. / brachycéphalie, s. f. / bra-chycephalia, brachycephaly.
[Gr. brakhys = scurt; kephale = cap.] Conforma]ie
cranian determinat de dezvoltarea acestuia `ndeosebi pe diametrul lateral, craniul r\mânând turtit `n diame-trul antero-posterior
[i apând ca trunchiat posterior. Aceast form caracterizeaz unele etnii u-mane. Uneori b. este consecin]a *sinostozei precoce
a suturii coronare (fronto-parietale) `n rela]ie cu o atrofie a diencefalului. V. [i acrocefalie, oxicefalie, plagiocefalie.
BRAHICLINODACTILIE, s. f. / brachyclinodacty-lie, s. f. / brachyclinodactyly.
[Gr. brakhys = scurt; klinein = a se culca, a se
`nclina;
daktylos = deget.] Malforma]ie a unui deget în care se aso-ciaz *brahifalangie [i *clinodactilie, de regul din cauza unei
hipoplazii asimetrice a falangei inter-mediare. B. poate afecta atât degetele mâinilor cât [i cele ale picioarelor.
BRAHIDACTILIE, s. f. / brachydactylie, s. f. / bra-chydactyly.
[Gr. brakhys = scurt; daktylos = deget.] Degete anormal de scurte,
consecin]a unei malforma]ii congenitale sau a opririi cre[terii aces-tora.
BRAHIESOFAG, s. n. / brachy-oesophage, s. m. / brachy(o)esophagus.
[Gr. brakhys = scurt; oisophagos = esofag, de la oisein
= a ca,
pha-gema = mâncare.] Malforma]ie caracterizat prin existen]a unui esofag scurt, având drept conse-cin] prezen]a
unei por]iuni din stomac la nivelul toracelui. B. poate r\mâne asimptomatic, fiind descoperit doar la examenul radiologic. Uneori
este cauza unor vomismente [i a *hematemezei, tulburi care dispar cu vârsta. Se disting: 1)
B. dobândit, de origine cicatricial
sau prin esofagit peptic\. 2)
B. func]ional, în care ascensiunea eso-fagului este determinat de un spasm.
BRAHIFALANGIE, s. f. / brachyphalangie, s. f. / brachyphalangia.
[Gr. brakhys = scurt; lat. pha-lanx, -angis, gr. phalanx,
-angos
= `n[iruire de solda]i.] Falange [i, implicit, degete anormal de scurte.
BRAHIGNA}IE, s. f. / brachygnathie, s. f. / bra-chygnathia.
[Gr. brakhys = scurt; gnathos = fal-c\, maxilar.] Stare a bazei unui
maxilar a cui lungime este anormal de redus în raport cu l-gimea sa.
BRAHIMELIE, s. f. / brachymélie, s. f. / brachy-melia, micromelia.
[Gr. brakhys = scurt; melos = extremitate, membru.] Sin.:
micromelie (v.).
BRAHIOCEFALIC, adj. / brachio-céphalique, adj. / brachiocephalic.
[Lat. brachium, gr. brakhion, -onos = bra]; gr. kephale =
cap
.] Apar]inând bra-]ului [i capului, sau element anatomic localizat în aceast regiune.
BRAHIOTOMIE, s. f. / brachiotomie, s. f. / bra-chiotomy.
[Lat. brachium, gr. brakhion, -onos = bra]; gr. tome = t\iere,
sec]iune, de la
temnein = a t\ia.] Dezarticularea umului la fetus, în unele cazuri de *distocie.
BRAHISINDACTILIE, s. f. / brachysyndactylie, s. f. / bracysyndactyly, symbrachydactyly.
[Gr. brachys = scurt; syn = `mpreun\;
daktylos = deget.] Malforma]ie a degetelor în care se asociaz *brahidactilie cu *sindactilie proximal\. De obicei este consecin]a
unei brahimezofalangii (v. brahi-falangie) [i se asociaz frecvent cu hipoplazia sau agenezia marelui pectoral în cadrul
*sindromului Poland.
BRA}, s. n. / bras, s. m. / arm. NA: brachium, pl. brachia.
[Lat. brachium, gr. brakhion, -onos = bra].] Segment anatomic al
membrului superior cuprins între um [i cot. Scheletul b. este reprezentat de humerus care, împreun cu fasciile in-termusculare,
divizeaz b. în dou regiuni: brahial anterioar [i brahial posterioar\.
BREGMA, s. f. / bregma, s. m. / bregma. NA: bregma.
[Gr. bregma = vârful capului, de la brekhein = a umezi - din cauza
fontanelei
.] Punct cranian de jonc]iune `ntre sutura sagital situat `ntre cele dou oase parietale [i sutura transversal fronto-
parietal\. La fetus [i nou-n\scut b. es-te ocupat de *fontanela anterioar\.
BRID|, s. f. / bride, s. f. / flange.
[Germ. Bridel = h\].] 1) Forma]iune fibroas care cloazoneaz ca-vitatea unui abces sau se
dezvolt la nivelul unei cavit\]i seroase. Este fie rezultatul unui proces patologic visceral, fie al unui proces cicatricial, du-p o
interven]ie chirurgical\. 2) Forma]iune fi-broas care antreneaz retrac]ia unei cicatrici cu-tanate [i care se înso]e[te frecvent de
*simfiza zonelor învecinate. 3)
B. congenital\: bandelet fibroas patologic de origine malformativ\, care leag dou oase sau
dou suprafe]e articulare (la nivelul cotului, genunchiului, c\lcâiului etc.) [i li-miteaz amplitudinea mi[cilor în articula]ia
respectiv\.
BROM, s. n. / brome, s. m. / bromine.
[Gr. bro-mos = miros fetid.] Elementul chimic nr. 35, simbol Br, cu greutatea atomic 79,909
[i densitatea 3,12 g/cm
3
. Apar]ine familiei halogenilor. La tem-peratur obi[nuit este un lichid ro[u-brun, iar în natur se g\se[te
sub form de bromuri. Constituent normal al organismelor, este de zece ori mai concentrat în ]esuturile animale decât în cele
vegetale. B. este utilizat în industriile farmaceutic [i chimic (bromura de argint în fotografie [i la sinteza unor coloran]i). V.
bromism [i bromuri.
BROMATOLOGIE, s. f. / bromatologie, s. f. / bro-matology.
[Gr. broma, -atos = fel de mâncare; lo-gos = [tiin]\.] Studiul unor
substan]e considerate din punct de vedere al caracteristicilor `n calitate de *alimente.
BROMELIN|, s. f. / broméline, s. f. / bromelin.
[C. Bromelius (Bromel), botanist suedez, 1639-1705; - inã.] Enzim proteolitic
utilizat\, datorit faptului c modific membrana eritrocitar\, pentru detec]ia anticorpilor antieritrocitari neaglutinabili în condi]ii
obi[nuite (ex.: în mediul albuminos sau prin *testul Coombs).

212. 212
BROMHIDROZ|, s. f. / bromhidrose, s. f. / brom-hidrosis. [Gr. bromos = miros fetid; hidros = transpira]ie; - ozã.] Secre]ie, mai
mult sau mai pu-]in abundent\, a unei sudori cu miros puternic, de-zagreabil. Poate fi generalizat sau localizat la nivelul
regiunilor axilare [i plantare. Sin.: osmhi-droz\. Var.: bromidroz\.
BROMID|, s. f. / bromide, s. f. / bromoderma.
[Gr. bromos = miros fetid; - idã.] *Toxicodermie cu aspect acneic, pustulos sau
vegetant, în rela]ie cu o intoxica]ie cu bromuri sau medicamentoas\.
BROMIDROZ|. Var. pentru bromhidroz (v.).
BROMISM, s. n. / bromisme, s. m. / brominism.
[Gr. bromos = miros fetid; - ism.] Fenomene toxice provocate de brom [i compu[ii
s\i, în particular de bromura de potasiu. Administrarea prelungit poate determina
b. cronic: dispepsie, bron[it\, e-rup]ii cutanate.
Ingestia în doze mari provoac
b. acut: cefalalgie, tulburi cerebrale [i hipotermie.
BROMOCRIPTIN|, s. f. / bromocriptine, s. f. / bromocriptin. (DCI) Substan] extras din secara cornut\, cu efecte asem oare
*dopaminei. B. (Parlodel DC) este utilizat în tratamentul *pro-lactinomului (adenom hipofizar secretant de *pro-lactin\ru
blocarea lacta]iei prin inhibarea secre]iei de prolactin [i în tratamentul *bolii Par-kinson.
BROMSULFONFTALEIN|, s. f. / bromesulfone-phtaléine, s. f. / bromsulphthalein. Colorant care, administrat intravenos, se elimin
în bil [i permite, prin m\surarea vitezei cu care dispare din sânge, aprecierea func]iei excretorii hepatice. A-brev.: BSP. V. [i
prob cu bromsulfonftalein\.
BROMURI, s. f. pl. / bromures, s. m. pl. / bromi-des.
[Gr. bromos = miros fetid.] Compu[i ai acidului bromhidric (suri) utiliza]i în
trecut în terape-utic în scop sedativ, hipnotic [i anticonvulsivant. În prezent, utilizarea b. a fost practic abandonat\.
BRONHIE, s. f. / bronche, s. f. / bronchus, pl. bronchi. NA: bronchus, bronchi.
[Lat. medieval bron-chia, din gr. bronkhos, pl.
bronkhia
= bronhie.] Conduct ce continu *traheea, prin care aerul ajunge la alveolele pulmonare. Traheea se divide în dou b.,
dreapt [i stâng\, care p rund în pl\mâni, unde ramifica]iile lor, relativ dicoto-mice, formeaz arborele bron[ic. Denumirea de
bronhie se extinde la toate conductele aeriene care con]in cartilaj, adic pân la b. de ordinul 10. B. se continu cu *bronhiolele.
Var.: bron[ie.
BRONHIE DE DRENAJ / bronche de drainage / draining bronchus. Expresie clasic prin care este desemnat conductul bron[ic
deschis într-o *cavern [i în formarea ceia are un rol esen]ial, deoarece face posibil evacuarea con]inutului ne-crotic lichefiat.
BRONHIOL|, s. f. / bronchiole, s. f. / bronchiole. NA: bronchioli.
[Lat. medieval bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia =
bronhie
.] Subdiviziune a unei *bronhii, lipsit de cartilaj, de glande produc oare de mucus [i de cili, având un diametru de 1 mm
sau mai pu]in. Var.: bron[iol\.
BRONHIOL| RESPIRATORIE, s. f. / bronchiole respiratoire, s. f. / respiratory bronchiole. Denumire generic pentru *bronhiolele
care se deschid `n *canalele alveolare. B. r. constituie zona de tranzi]ie dintre zona de conduc]ie a aerului [i zona de schimb.
Peretele b. r. este tapisat de un epiteliu cubic.
BRONHIOLOALVEOLIT|. Var. pentru bron[ioloal-veolit (v.).
BRONHOALVEOLIT|, s. f. / bronchio-alvéolite, s. f. / broncho-alveolitis.
[Lat. medieval bron-chia, din gr. bronkhos, pl.
bronkhia
= bronhie; lat. alveolus, dim. de la alveus = cavitate; -itã.] Proces inflamator care afecteaz bron[iile [i alveolele,
caracterizat prin hipersecre]ie mucoas\, cu edem local, congestie a corionului [i *alveolit\, cel mai frecvent edematoas\.
Radiologic exist opacit\]i multiple diseminate. Var.: bronhioloal-veolit\. Sin.: bronhopneumonie. V. [i bron[it\, bronhopneumonie.
BRONHOASPIRA}IE, s. f. / broncho-aspiration, s. f. / bronchoscopic aspiration.
[Lat. medieval bronchia, din gr. bronkhos, pl.
bronkhia
= bronhie; lat. aspiratio, -onis = aspira]ie a aerului, de la aspirare = a inspira, a sufla (ad = c re, lâng\, aproape;
spirare = a r\sufla).] Procedeu terapeutic utilizat pentru aspirarea secre]iilor îndeosebi în supura]iile bron[ice [i pulmonare. B. se
efectu-eaz cu ajutorul unui bronhoscop la care s-a a-daptat un sistem de aspira]ie intermitent sau continu\.
BRONHOCEL, s. n. / bronhocèle, s. f. / bron-chocele.
[Lat. medieval bronchia, din gr. bron-khos, pl. bronkhia = bronhie;
kele = tumor\, hernie.] Dilata]ie bronhic localizat\, situat în amon-te fa] de o stenoz bron[ic [i umplut cu puroi
(bronhopiocel), mucus (bronhomucocel) sau ca-zeum.
BRONHOCONSTRICTIV. Var. pentru bronhocon-strictor (v.).
BRONHOCONSTRICTOR, adj. / bronchoc on-stricteur, -trice, bronchoconstrictif, -ive, adj. / bronchoconstrictor.
[Lat. medieval
bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia = bronhie; lat. constrictus, de la constringere = a strânge.] Despre un agent
(`ndeosebi chimic) care produce contrac]ia bronhiilor. Ex.: *histamina. Var.: bron-hoconstrictiv.
BRONHOCONSTRIC}IE, s. f. / bronchocon-striction, s. f. / bronchoconstriction.
[Lat. medieval bronchia, din gr. bronkhos, pl.
bronkhia
= bronhie; lat. constrictio, -onis = strângere, de la constringere = a strânge.] Contrac]ie a musculaturii bron[ice
care antreneaz diminuarea lumenului bron[ic.
BRONHODILATATOR, adj. / bronchodilatateur,
-trice, adj. / bronchodilator.
[Lat. medieval bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia = bronhie; lat. dilatare = a întinde, a
mi
.] Despre un agent (`ndeosebi chimic) care are proprietatea de a dilata bronhiile. Ex.: *adrenalina.
BRONHODILATA}IE, s. f. / bronchodilatation, s. f. / bronchodilation.
[Lat. medieval bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia
= bronhie; lat.
dilatatio, -onis = extindere, lgire, de la dilatare = a lgi.] Sc\dere a tonusului musculaturii netede bron[ice,
cu cre[tere consecutiv a lumenului bronhiilor. Fiziologic se disting dou mecanisme de b.: prin stimularea *receptorilor
β
2-
adrenergici sau prin blocarea bronhoconstric]iei vagale. B. poate fi provocat [i prin ac]iunea unor medicamente
(*bronhodilatatoare) sau cu ajutorul unui *bronhoscop.
BRONHOFONIE, s. f. / bronchophonie, s. f. / bronchophony.
[Lat. medieval bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia =
bronhie; gr.
phone = voce.] Semn detectat prin ausculta]ie pulmonar\, care const în transmisia exagerat a vocii, din cauza
existen]ei unei zone de condensare a parenchimului pulmonar situat între c\ile aeriene [i peretele toracic.
BRONHOGRAFIE, s. f. / bronchographie, s. f. / bronchography.
[Lat. medieval bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia =
bronhie; gr.
gra-phein = a scrie.] Examen radiografic al unei p]i din arborele bron[ic, `n care s-a injectat în prealabil un lichid
opac la radia]iile X.
BRONHOLIT, s. m. / broncholithe, s. m. / bron-cholithe.
[Lat. medieval bronchia, din gr. bron-khos, pl. bronkhia = bronhie;
gr.
lithos = piatr\.] Calcul bron[ic, format de obicei din carbonat sau fosfat de calciu, cu localizare intrabron[ic prima-r sau
secundar (prin migrare dintr-un ganglion sau o leziune cazeoas calcificate). Var.: bron-[iolit.
BRONHOLITIAZ|, s. f. / broncholithiase, s. f. / broncholithiasis.
[Lat. medieval bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia =
bronhie; gr.
lithos = piatr\; - azã.] Formarea de calculi din calciu în lumenul bronhiilor sau la nivelul pere]ilor acestora. Sin.: litiaz
bron[ic\.
BRONHOPATIE, s. f. / bronchopathie, s. f. / bronchopathy.
[Lat. medieval bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia =
bronhie; gr.
pathos = boal\.] Termen generic pentru ansamblul afec]i-unilor arborelui bron[ic.
BRONHOPLEGIE, s. f. / bronchoplégie, s. f. / bronchoplegia.
[Lat. medieval bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia =
bronhie; gr.
plege = lovitur\.] Paralizia sau pareza bronhiilor, manifes-tat prin hipotonie [i hipokinezie a musculaturii bron[ice [i
a cililor, hipoexcitabilitate a mucoasei, staz endobron[ic [i, secundar, tulburi de ven-tila]ie pulmonar\. Este determinat\ de
afectarea (depresia) centrilor nervo[i.
BRONHOPNEUMONIE, s. f. / bronchopneumo-nie, s. f. / bronchopneumonia.
[Lat. medieval bronchia, din gr. bronkhos, pl.
bronkhia
= bronhie; gr. pneumonia, de la pneumon, -onos = pl\-mân.] Termen care tinde s devin desuet, fiind tot mai
pu]in utilizat. Sin.: bronhoalveolit (v.).
BRONHOPNEUMOPATIE, s. f. / bronchopneu-mopathie, s. f. / bronchopneumopathy.
[Lat. medieval bronchia, din gr.
bronkhos, pl. bron-khia = bronhie; gr. pneumon, -onos = pl\mân; pathos = boal\.] Orice proces patologic care a-fecteaz

213. 213
simultan bronhiile [i parenchimul pulmonar. V. bronhopneumopatie cronic obstructiv [i bronhopneumopatie malformativ prin
defect anatomic.
BRONHOPNEUMOPATIE CRONIC| OBSTRUCTIV| / bronchopneumopathie chronique obstructive / chronic obstructive lung
disease. Termen generic care regrupeaz ansamblul bolilor respiratorii ce determin o *insuficien] ventila-torie obstructiv\, adic\:
*bron[it cronic\, *astm [i *emfizem pulmonar. Exist dou tipuri clinice de b. c. o.:
tipul A, predominant emfizematos [i tipul B,
predominant bron[itic. Abrev.: BPOC.
BRONHOPNEUMOPATIE MALFOR MATIV| PRIN DEFECT ANATOMIC / bronchopneumopathie malformative par défaut
anatomique / malfor-mative bronchopneumopathy conditioned by anatomical defect. Termen generic ce desem-neaz ansamblul
afec]iunilor bronhopulmonare caracterizate prin asocierea unui defect anatomic (oprirea dezvoltii organogenetice într-o etap\
variabil\ himatoase [i remanieri circulatorii consecutive opririi în dezvoltare).
Dezvoltarea sistemului bronhopulmonar se poate opri la nivelul bifurca]iei traheale, a bronhiei su[\, a bronhiilor lobare [i
segmentare, sau la nivelul bronhiilor dis-tale [i `n func]ie de etapa `n care s-a oprit, se disting b. m. prin d. a. de gradele 1, 2, 3 [i 4.
BRONHOREE, s. f. / bronchorrhée, s. f. / bron-chorrh(o)ea.
[Lat. medieval bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia =
bronhie; gr.
rhoia = curgere, de la rhein = a curge.] Hipersecre]ie patologic de mucus bron[ic, care se observ\, `ndeosebi, în
bron[itele cronice.
BRONHOSCOP, s. n. / bronchoscope, s. m. / bronchoscope.
[Lat. medieval bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia =
bronhie; gr.
skopos = observator, de la skopein = a vedea, a examina.] *Endoscop rigid conven]ional, utilizat în scopul e-fectuii
*bronhoscopiei, prin introducerea b., sub anestezie, pe cale bucal sau prin *traheotomie, pân la nivelul bronhiilor afectate.
BRONHOSCOPIE, s. f. / bronchoscopie, s. f. / bronchoscopy.
[Lat. medieval bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia =
bronhie; gr.
skopia = examinare, de la skopein = a vedea, a examina.] Examinarea cavit\]ii bron[ice cu *bronhoscopul sau cu
*fibroscopul. B. permite: biopsia mucoasei bron[ice, extragerea unor corpuri str\ine p runse accidental pe c\ile aeriene, drenajul
[i tratamentul unor supura]ii bron[ice [i pulmonare.
BRONHOSPASM, s. n. / bronchospasme, s. m. / bronchospasm.
[Lat. medieval bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia =
bronhie; gr.
spas-mos = contrac]ie.] *Bronhoconstric]ie spasmodic\, reversibil spontan sau farmacologic, asociat frecvent cu o
hipersecre]ie de mucus [i în rela]ie cu inhibi]ia *receptorilor
β
2 adrenergici.
BRONHOSPIROCHETOZ|, s. f. / bronchospiro-chétose, s. f. / bronchospiroch(a)etosis.
[Lat. medieval bronchia, din gr.
bronkhos, pl. bron-khia = bronhie; gr. speira = spiral\; khaite = fir de p; -ozã.] Sin.: spirochetoz bronhopulmonar (v.).
BRONHOSPIROMETRIE, s. f. / bronchospiromé-trie, s. f. / bronchospirometry.
[Lat. medieval bronchia, din gr. bronkhos, pl.
bronkhia
= bronhie; lat. spirare = a r\sufla; gr. metron = m\-sur\.] Tehnic de *spirometrie care permite, datorit introducerii
în trahee a unui cateter flexibil cu dubl iluminare, m\surarea simultan\, cu ajutorul a dou *spirografe, a ventila]iei [i a consumului
de oxigen în fiecare din cei doi pl\mâni, în repaus [i în efort. Normal, pl\mânul stâng asigur 45 % [i cel drept 55 % din ventila]ia
pulmonar\.
BRONHOSTENOZ|, s. f. / bronchosténose, s. f. / bronchostenosis.
[Lat. medieval bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia
= bronhie; gr.
stenosis = strâmtare, îngustare, de la stenos = strâmt, `n-gust.] Diminuarea diametrului arborelui bron[ic,
localizat `ntr-un anumit punct, determinând *dis-pnee de intensitate variabil [i *stridor.
BRONHOTOMIE, s. f. / bronchotomie, s. f. / bronchotomy.
[Lat. medieval bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia = bronhie;
gr.
tome = t\-iere, sec]iune, de la temnein = a t\ia.] Deschiderea chirurgical a unei bronhii, în vederea extragerii unui corp
str\in sau a rezec]iei unei tumori bron[ice.
BRON{ECTAZIE, s. f. / bronchectasie, s. f. / bronchiectasis.
[V. etimol. termenului bron[i-ectazie.] Sin.: bron[iectazie (v.).
BRON{IE. Var. pentru bronhie (v.).
BRON{IECTAZIE, s. f. / bronchectasie, bronchi-ectasie, s. f. / bronchiectasis.
[Lat. medieval bronchia, din gr. bronkhos, pl.
bronkhia
= bronhie; gr. ektasis = dilata]ie.] Cre[tere permanent [i ireversibil a calibrului mai multor bronhii (în ge-neral de 3
pân la 8 ori), cu ruptura structurii mus-culoelastice [i a termina]iei în fund de sac, înso-]it de obliterarea definitiv a bronhiilor mici
situate în aval. Dilata]ia calibrului bronhiilor poate fi regulat (cilindric\ Se
înso]e[te, de regul\, de o expectora]ie mucopurulent (*bronhoree), care traduce infec]ia supraad\ugat\. Aceast defini]ie exclude
distensiile tranzitorii (*bronhopneumopatii acute), ectaziile bron[ice distale [i bron[iolecta-ziile (*fibroze pulmonare), distensiile
preterminale f obstruc]ie (*bronhopneumopatii cronice) [i dilata]iile pline (*bronhocel). B. poate fi un sindrom secundar unei
cauze locale sau o entitate noso-logic autonom a cei origine r\mâne, înc\, ne-determinat\. Sin.: boal bron[iectaziant\, bron-
[ectazie, dilata]ie a bron[iilor.
BRON{IOL|. Var. pentru bronhiol (v.).
BRON{IOLIT. Var. pentru bronholit (v.).
BRON{IOLIT|, s. f. / bronchiolite, s. f. / bron-chiolitis.
[Lat. medieval bronchiolus, dim. de la bronchia, din gr. bronkhos, pl.
bronkhia
= bronhie; -itã.] Inflama]ie a bron[iolelor pulmonare; poate fi legat de *astmul bron[ic.
BRON{IOLOALVEOLIT|, s. f. / bronchiolo-al-véolite, s. f. / bronchioalveolitis.
[Lat. medieval bronchiolus, dim. de la bronchia,
din gr.
bron-khos, pl. bronkhia = bronhie; lat. alveolus, dim. de la alveus = cavitate -itã.] Proces inflamator localizat la
nivelul bronhiolelor [i al alveolelor, înso-]ind în general o inflama]ie a bronhiilor mari. B. se traduce prin hipersecre]ie mucoas care
determin frecvent o obliterare bron[iolar\. Var.: bron-hioloalveolit\.
BRON{IT|, s. f. / bronchite, s. f. / bronchitis.
[Lat. medieval bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia = bronhie; -itã.]
Termen generic pentru orice inflama]ie a bron[iilor. V. `n continuare.
BRON{IT| ACUT| / bronchite aiguë / acute bronchitis. Inflama]ie bron[ic ce se caracteri-zeaz prin congestie [i edem al
corionului, cu dia-pedez leucocitar\, traduse prin hipersecre]ie de mucus care determin o tuse productiv\.
BRON{IT| ASTMATIFORM| / bronchite asthma-tique / asthmatic bronchitis. B. care cauzeaz sau agraveaz un *bronhospasm.
BRON{IT| CRONIC| OBSTRUCTIV| / bronchite chronique obstructive / chronic obliterative bronchitis. Tip de b. c. în care tusea [i
expectora]ia dureaz mai multe luni pe an, iar evolu]ia bolii dep\[e[te trei ani. Stenoza inflamatorie sau fibroas a bron[iolelor
lobulare sau terminale pro-voac o reducere important a ventila]iei pulmonare, f afectarea re]elei capilare. B. c. o. se poate
complica cu *emfizem pulmonar centrolo-bular sau neregulat sau, când extensia leziunilor este mare, cu *insuficien] respiratorie.
BRO{|, s. f. / broche, s. f. / pin.
[Fr. broche, din lat. brocchus = cu din]ii `n afar\, ascu]it.] Tij metalic fin cu vârful ascu]it,
utilizat în chirurgia ortopedic în *osteosintez sau pentru ancorarea dispozitivelor de trac]iune-extensie.
BRUCELLA / Brucella / Brucella.
[Sir David Bruce, medic englez (1855-1931) care a descoperit, `n 1886, microorganismul
Brucella melitensis.] Gen de cocobacili Gram-negativi, încapsula]i, i-mobili, din familia Brucellaceae. Speciile B. meli-tensis, B.
abortus
, B. suis [i B. canis sunt transmi-se la om prin contactul cu un animal infectat sau cu produse animale [i pot provoca
*bruceloza.
BRUCELOZ|, s. f. / brucellose, s. f. / brucello-sis.
[Sir David Bruce, medic englez (1855-1931) care a descoperit, `n 1886,
microorganismul
Bru-cella melitensis; -ozã.] Boal infec]ioas\, care afecteaz omul [i animalele (vaci, capre, oi), determinat
de germeni infec]io[i din genul *
Brucella (B. melitensis sau Micrococcus melitensis, B. a-bortus). La om, contaminarea este oral
(uneori conjunctival sau la nivelul unei pl\gi), prin ingestie de produse lactate provenind de la animale infectate. Incuba]ia este
variabil (zile, luni sau ani). Boala se manifest prin febr ondulant (su-doroalgic\ cu transpira]ii nocturne, curbatur [i o
oboseal foarte accentuat\. În b. domin manifestile viscerale: tumefac]ie a ficatului [i a splinei, artrite cronice (îndeosebi
sacroiliace), orhit\, accidente neurologice (sindrom meningo-encefa-litic, sindrom meningoradiculomielitic cu *paraple-gie). B. este
actualmente în extensie, motiv pentru care se recomand vaccinarea persoanelor expuse. Diagnosticul se bazeaz pe
|

214. 214
*hemocultur în faza acut\, pe *serologie [i pe intradermoreac]ie la *melitin\. Sin.: boal Bang, febr de Malta, melitococie
(denumire utilizat frecvent).
BRUXISM, s. n. / bruxisme, s. m. / bruxism.
[Gr. brykhein = a scrâ[ni din din]i; - ism.] Obicei de a scrâ[ni din din]i, fie ca urmare
a unei malocluzii dentare, fie din cauza unei spasmofilii idiopatice constitu]ionale. Sin.: bruxomanie.
BRUXOMANIE, s. f. / bruxomanie, s. f. / bruxo-mania.
[Gr. brykhein = a scrâ[ni din din]i; mania = nebunie.] Sin.: bruxism (v.).
BUBON, s. n. / bubon, s. m. / bubo.
[Gr. boubon = stinghie, regiune inghinal\.] 1) Tumefac]ie ganglionar caracteristic *pestei
zise bubonice (
bubon pestos). 2) Anterior, termenul era utilizat pentru desemnarea inflama]iei ganglionilor inghinali (de origine
infec]ioas).
BUBONOCEL, s. n. / bubonocèle, s. f. / bubono-cele.
[Gr. boubon = stinghie, regiune inghinal\; kele = tumor\, hernie.] Varietate
de hernie inghinal oblic extern\, care bombeaz la nivelul orificiului extern al *canalului inghinal. Sin.: hernie inghino-pubian\.
BUCL|, s. f. / boucle, s. f. / loop.
[Fr. boucle, din lat. buccula, dim de la bucca = obraz.] V. ans\.
BUFTALMIE, s. f. / buphtalmie, s. f. / buphthal-mos.
[Gr. bous = bou; ophthalmos = ochi.] Dis-tensie a globului ocular, consecin]
a cre[terii pre-siunii intraoculare, observat îndeosebi în *glau-comul congenital. De aceea, termenul a fost considerat odinioar
sin. cu cel de glaucom infantil. V. [i glaucom.
BUJIE, s. f. / bougie, s. f. / bougie.
[Fr. bougie = lumânare, de la denumirea locului de unde venea ceara - Bougie.] 1) Instrument
filiform (din metal, cauciuc, mase plastice) având calibrul cresc or, de diametre [i lungimi diferite, utilizat pentru dilatarea sau
explorarea unor cavit\]i naturale, îndeosebi *uretra (
b. olivar\, cu vârful de forma unei m\sline) [i *colul uterin. De asemenea, b. se
utili-zeaz pentru tratarea stricturilor uretrale [i a im-permeabilit\]ii *trompei Eustachio. 2) Bastona[ medicamentos, cilindric [i
flexibil, efilat la o extre-mitate, destinat introducerii în uretr\, pentru a men]ine local antiseptice, astringente sau antibiotice.
BUL|, s. f. / bulle, s. f. / blister, bulla, pl. bullae (lat
.). [Lat. bulla = vezic\.] Vezicul de dimensiuni mari, situat la nivelul pielii,
superficial (sub-cornos, caz `n care proemin\ au profund (dermoepidermic). B. prezint un
con]inut în general seros, uneori tulbure sau sanguinolent. Sin.: flicten\.
BUL| GR|SOAS| BICHAT / bule graisseus e de Bichat / Bichat's fat pad. NA: corpus adiposum buccae.
[Marie François
Xavier Bichat
, chirurg [i anatomopatolog francez, 1771-1802.] Aglomerare de ]esut adipos situat între planurile musculare
superficial [i profund ale fiecui obraz, cora le determin forma rotunjit\.
BUL| PULMONAR| / bulle pulmonaire / pulmo-nary bulla. Colec]ie intrapulmonar de aer, cu diametrul de peste un centimetru.
Spre deosebire de *chisturi sau de *cavit\]ile pulmonare, peretele b. p. nu este epitelizat.
BULB, s. m. / bulbe, s. m. / bulb.
[Lat. bulbus = bulb.] Structur anatomic de form rotunjit [i dilatat\, parte component a unui
organ. V. în continuare.
BULB CAROTIDIAN / bulbe carotidien / carotid sinus. NA: sinus caroticus. Sin.: sinus caroti-dian (v.).
BULB DUODENAL / bulbe duodénal / duodenal cap. Segment ini]ial dilatat al *duodenului, sediu obi[nuit al ulcerului duodenal,
vizibil la examenul radiologic baritat.
BULB OLFACTIV / bulbe olfactif / olfactory bulb. NA: bulbus olfactorius. Extremitatea anterioar\, îngro[at la mijloc, a nervului
olfactiv, constituit din reunirea r\d\cinilor acestuia dup traversarea lamei ciuruite a *etmoidului.
BULB PILOS / bulbe pileux / hair bulb. NA: bulbus pili. Partea profund a *foliculului pilos, situat profund în derm [i constituit din
celulele matriceale care elaboreaz firele de p.
BULB RAHIDIAN / bulbe rachidien / medulla oblongata. NA: medulla oblongata. Segmentul inferior al *trunchiului cerebral; continu
*m\duva spinii la nivelul arcului atlasului, traverseaz gaura ocipital [i se continu prin *protuberan]a inelar\. Cavitatea sa
ependimar se lge[te pen-tru a forma jum atea inferioar a ventriculului al IV-lea. Este unit cu *cerebelul prin cei doi pedunculi
cerebelo[i inferiori [i reprezint\ locul de origine a ultimelor patru perechi de nervi cranieni. Sin.:
medulla oblongata, mielencefal.
BULIMIE, s. f. / boulimie, s. f. / bulimia, morbid hunger.
[Gr. bous = bou; limos = foame.] Tulburare a comportamentului alimentar
caracterizat prin episoade de ingestie impulsiv [i incoercibil a unor cantit\]i importante de alimente hipercalori-ce. Foamea este
cvasipermanent [i senza]ia de *sa]ietate nu apare nici când subiectul se hre[-te cu mult deasupra nevoilor sale. B. se înso]e[te
frecvent de un sentiment de culpabilitate [i poate fi observat în anumite nevroze, ca [i în unele demen]e senile. Sin.: hiperfagie,
hiperorexie, po-liorexie. V. [i polifagie.
BULION DE CULTUR| / bouillon de culture / broth.
[Fr. bouillon = bulion, din lat. bullire = a face bule, a clocoti; lat. cultura =
cultivare
.] Lichid ob]inut prin *decoc]ie din carne sau viscere de animale (ficat, splin etc.) în ap\, sterilizat [i u-tilizat pentru cultura
microorganismelor.
BUMBAC, s. n. / coton, s. m. / cotton.
[Sârb\, croat bumbak.] Material textil produs de planta Gossypium, utilizat în diferite forme
în medicin\: 1)
B. absorbant, purificat [i impregnat cu substan-]e absorbante. 2) B. cu colodiu. 3) B. purificat, va-ta medicinal\.
BUNGAROTOXIN|, s. f. / bungarotoxine, s. f. / bungarotoxin. Neurotoxin extras din veninul [arpelui
Bungarus multicinatus,
utilizat în identificarea, izolarea [i studiul receptorilor *acetilcoli-nei. Se disting dou tipuri de b.: 1)
α. b., care blo-cheaz
ireversibil *jonc]iunea neuromuscular\ prin legare la nivelul canalului receptorului pentru ace-tilcolin\; exist dou situsuri de
legare, la nivelul fieceia din cele dou subunit\]i
α ale receptorului; 2) β. b., care blocheaz transmisia la nivelul jonc]iunii
neuromusculare, ac]ionând prin blocarea eliberii presinaptice a acetilcolinei.
BURBION, s. n. / bourbillon, s. m. / core.
[Fr. bourbillon, din galez borva = noroi, dup nume-le unei divinit\]i termale, Borvo
(din locul denumit Bourbon)
.] Punctul central al unui *furuncul, alc uit din puroi [i ]esut dermic necrozat, care se elimin la
deschiderea furunculului. Sin. (pop.): ]â]ân\.
BURELET , s. n. / bourrelet, s. m. / labrum, fold, plica. Pliu sau relief rotunjite situate de-a lungul sau `n jurul unei forma]iuni
anatomice. Mai rar, este denumit b. relieful tumefiat de la marginile unei pl\gi. V. `n continuare.
BURELET COLL / bourrelet Coll / Coll's ridge. Festonul gingival din dreptul caninilor [i premo-larilor, pe fa]a vestibular\.
BURELET COTILOIDIAN / bourrelet cotyloïdien / labrum acetabulare. NA: labrum acetabulare. Fibrocartilaj inelar inserat `n jurul
*cavit\]ii cotilo-ide, ceia `i spore[te profunzimea.
BURJEON, s. n. / bourgeon, s. m. / bud.
[Fr. bourgeon, din lat. burra = stof grosolan cu p lung.] Fran]uzism pentru *mugur
(v.).
BURS| FABRICIUS / bourse de F abricius / Fa-bricius’ bursa.
[Girolamo (Hieronymus ab Aquapendente) Fabricius
(Fabrizzi)
, anatomist [i embriolog italian, 1533-1619.] V. celul burso-dependent\.
BURELET PERIARTICULAR / bourrelet périarti-culaire / labrum. NA: labrum. Fibrocartilaj inelar inserat `n jurul unei cavit\]i
articulare pe care o extinde [i c\reia `i spore[te profunzimea.
BURS| SEROAS| / bourse séreuse / synovial bursa. NA: bursa mucosa. Membran din ]esut conjunctiv care delimiteaz o cavitate
închis [i al cei rol este facilitarea mi[cilor organelor la care ea este anexat\. B. sunt situate îndeosebi în vecin atea
articula]iilor, dar exist [i b. subcutanate. Ex.: b. olecranian\, b. subacromial\.
BURSE, s. f. pl. / bourses, s. f. / scrotum. NA: scrotum.
[Gr. byrsa, lat. bursa = pung\, sac de piele.] Termen anatomic folosit
pentru a defini ansamblul înveli[urilor testiculare: pielea (*scrotum), *dartosul, tunica celular subcutanat fibroas (sau
aponevrotic\ r), fibroasa profund\, tunica vaginal\. B. au for-m de sac alungit [i sunt separate de
un rafeu median. În engl. se utilizeaz termenul
scrotum, considerat, uneori, sin. cu burse. De altfel, denumirea conform NA a b.
este
scrotum.
BURSIT|, s. f. / boursite, s. f. / bursitis.
[Gr. byrsa, lat. bursa = pung\, sac de piele; -itã.] Infla-ma]ie a unei *burse. Tipul de b. se
stabile[te în ra-port cu bursa afectat\. Sin.: higroma. Ex.: b. sub-acromial sau *boal Duplay, b. subdeltoidian\.

215. 215
BUTIROMETRU, s. n. / butyromètre, s. m. / buty-rometer. [Lat. butyrum, gr. butyron = unt; gr. metron = m\sur\.] Dispozitiv
pentru determinarea con]inutului `n gr\simi din lapte. M\surarea se bazeaz pe separarea gr\similor prin centrifugare dup
tratarea probei de lapte cu acizi.
BUTON, s. n. / bouton, s. m. / button.
[Fr. bou-ton, din fr. veche boton.] 1) Leziune cu sediul folicular sau perifolicular. 2) Termen
pentru *leishma-nioza cutanat\, asociat frecvent cu diverse denumiri geografice: b. de Alep, b. de Bagdad, b. de Biskra, b. de
Delhi, b. de Gafsa, b. de Kantara, b. de Nil, b. de Orient etc. 3) Termen folosit pentru unele termina]ii nervoase. 4)
B. de
anastomoz\
: aparat metalic folosit pentru crearea rapid a unei anastomoze intestinale f sutur\. 5) B. aortic: primul arc stâng al
conturului cardiac observat radiologic. 6)
B. embrionar la mamifere, partea mai `ngro[at a *blastocitului, din care se vor forma
*embrionul [i *amniosul. 7)
B. terminal: extremitatea mai dilatat a unei termina]ii neuronale denumit [i b. sinaptic.
BUTONIER|, s. f. / boutonnière, s. f. / button-hole incision.
[Fr. boutonnière, din fr. veche bo-ton.] Termen chirurgical care
denume[te o incizie de dimensiuni mici efectuat la nivelul unei structuri anatomice (peretele unei cavit\]i, piele etc.).
BUZ|, s. f. / lèvre, s. m. / lip. NA: labium.
[Albanez buzë.] 1) Fiecare dintre cele dou repliuri musculomembranoase mobile, unul
superior (
b. superioar\) [i altul inferior (b. inferioar\), care circumscriu orificiul bucal [i sunt reunite lateral prin comisurile labiale. 2)
Marginea unei pl\gi sau a unei incizii. 3) Pl. sin.: labii (v.).
BUZ| DE IEPURE / bec-de-lièvre / hare lip. Malforma]ie congenital a fe]ei, constituit dintr-o fant a buzei superioare, adesea
asociat cu o fant a maxilarului superior (
b. i. incomplet\) [i a bol]ii palatine (b. i. total\). V. [i palatoschizis.
BYPASS / bypass / bypass.
[Engl. by = lâng\; pass = trecere.] Sin.: pontaj (v.).

216. 216

GALENUS NICON sau Galen din Per-gam (131-201) medic, filosof ºi
filolog greco-roman. Dupã o educaþie enciclopedicã, se dedicã la 17 ani
studiului medicinii într-un mod original: cãlãtoreºte în þãrile unde se
aflau ºcolile ºi practicienii de seamã. Dupã aceastã experienþã,
dezamãgit, afirmã cã a primit lecþii doar de la naturã ºi de la Hipocrate,
propunându-ºi, dupã plecarea definitivã la Roma, sã continue opera
acestuia. Ga-lenus a reuºit sã reuneascã toate cunoºtinþele medicale din
vre-mea sa într-un sistem. El era un doctrinar, dominat de ideile lui
Platon ºi Aristotel, ceea ce i-a asigurat o ordine în gândire, dar în opera
sa medicalã se sprijinã frecvent pe postulate, în locul faptelor. De aceea, în scrierile sale se
regãsesc, alãturi de descoperiri ºi observaþii exacte, erori. Dacã, de exemplu, a fost pri-mul
care a distins rolurile creierului ºi cerebelului, el este autorul unor afirmaþii fanteziste asupra
aparatului circulator. A-ceastã operã enciclopedicã a reprezentat un catehism al prac-ticii
medicale, constituind pânã în secolul al XVI-lea principala sursã de documentare a medicilor.
CABIN| PRESURIZAT| / cabine pressurisée / pressure cabin. C. în care
presiunea men]inut este superioar presiunii barometrice corespun-
z oare altitudinii de zbor. Aceast\ presiune este generat de diferen]a
dintre dou debite de aer, care intr [i care iese din cabin\. Aerul admis
este prelevat din exterior [i comprimat, iar pierderea de aer este controlat
printr-o supap de reglare. Orice avion de transport civil trebuie presurizat
dac zboar la o altitudine de peste 6 000 m.
CACOSMIE, s. f. / cacosmie, s. f. / cacosmia, kakosmia.
[Gr. cakos =
r\u;
osme = miros.] Percepere de mirosuri nepl\cute, uneori f un motiv
aparent (halucinatorie), alteori obiectiv\, con-secin]a unei afec]iuni nazale.
CACOSTOMIE, s. f. / cacostomie, s. f. / cacosto-mia, kakostomia.
[Gr.
cakos = r\u; stoma, -atos = gur\.] Miros dezagreabil al gurii.
CADASIL / cadasil / cadasil.
[Acronim engl. Cerebral Autosomal Dominant
Arteriopathy with Subcortical Infarcts and Leukoencephalopathy =
arteriopatie cerebral transmis autozomal dominant cu infarcte
subcorticale [i leucoencefalopatie.
] Boal genetic cu transmitere autozomal dominant\, gena responsabil fiind localizat pe bra]ul
scurt al cromozomului 19. Afecteaz subiec]i tineri, f risc aparent, [i se manifest `ndeosebi prin infarcte cerebrale subcorticale
recidivante, care determin o *leucoaraioz vizibil pe imaginile prin RMN [i o demen] sau o paralizie pseu-dobulbar\. ~n aceea[i
familie pot apare fie cazuri de *migren hemiplegic\, fie cazuri de *ataxie ce-rebeloas paroxistic\, aceste boli fiind `n rela]ie cu
aceea[i gen responsabil de c., denumit ge-na Nocht.
CADAVRU, s. n. / cadavre, s. m. / corpse, dead body, carcass (of animal).
[Lat. cadaver, -eris = cadavru.] Corpul unui om sau
animal mort.
CADERINE, s. f. pl. / cadherins, s. f. pl. / cadherins.
[Engl. calcium + adherins, din lat. calx, calcis = var; adhaerere = a fi
ata[at
-inã.] Familie de proteine de adeziune celul\-celul\, Ca
2+
-dependente, cu rol important în diferen]ierea [i structura
]esuturilor. Pot fi divizate în trei sub-clase: E-, P- [i N-caderine. Fiecare dintre acestea reprezint glicoproteine membranare
integrale, alc uite din 720-750 aminoacizi, având 50-60 % din secven]a primar identic\. Important: fiecare c. are o distribu]ie
proprie în diferite ]esuturi.
C. E (denumit [i uvomorulin\ adeziv cheie pentru celulele epiteliale. C. P este
distribuit în trofoblast, inim\, pl\mâni [i intestin.
C. N se afl la nivelul sistemului nervos, pl\mâni, inim\, cristalin, mezodermul
embrionar [i ectodermul neural. V. CAM.
CADMIU, s. n. / cadmium, s. m. / cadmium.
[Lat. cadmia, din gr. kadmeia = mineral extras în apropiere de Theba, de cetatea
Kadmos.] Elementul 48, simbol Cd. Nu se g\se[te în stare pur în natur\. Cd este utilizat în aliaje [i ca protector al unor metale.
Surile sale sunt toxice. V. tab. const. biochimice.
CADRU DE LECTUR| / cadre de lecture / reading frame. Ordonarea *nucleotidelor grupate în triplet pe un ARNm (*codon). C. de l.
este determinat de *codonul de ini]iere (AUG). Pozi]ia în situsul A al *ribozomului va defini tripletele urm\-toare pân la *codonul
stop.
CADUC|, s. f., adj. / caduque, s. f., adj. / deci-dua. NA: membranae deciduae.
[Lat. caducus = care cade, de la cadere = a c\dea.]
1) Parte a mucoasei uterine a gravidei care este eliminat împreun cu placenta la na[tere. Prin extensie, termenul este uneori
utilizat pentru a denumi întreaga mucoas a uterului gravid. Sin.: decidua. 2) Care se deta[eaz\, care se desprinde.
CAFEIN|, s. f. / caféine, s. f. / caffeine.
[Fr. ca-féine, din ital. caffè, de la ar. qahwa, pronun]at în turc kahvé.] Alcaloidul
principal din cafea [i ceai. Este un derivat de *xantin (1,3,7-trime-tilxantin\ mulant nonconvul-sivant\. C. se
ob]ine [i prin sintez [i poate fi administrat
per os sau subcutanat. Var.: cofein\.
CAFEINISM, s. n. / caféisme, s. m. / caffeinism.
[Fr. caféine, din ital. caffè, de la ar. qahwa, pronun]at în turc kahvé; -ism.]
Intoxica]ie cu cafea, datorit *cafeinei, alcaloidul con]inut în cafea. Var.: cafeism.
CAFEISM. Var. pentru cafeinism (v.).
CALCANEIT|, s. f. / calcanéite, s. f. / calcaneitis.
[Lat. calcaneum = c\lcâi; -itã.] Inflama]ie a calcaneului.
CALCANEODINIE, s. f. / calcanéodynie, s. f. / calcaneodynia.
[Lat. calcaneum = c\lcâi; gr. odyne = durere.] Durere în regiunea
calcaneului.
CALCANEU, s. n. / calcanéum, s. n. / calcaneum, heel bone.
[Lat. calcaneum = c\lcâi.] V. tab. anat. - oase.
CALCAR, adj. / calcaire, adj. / calcar.
[Lat. cal-carius = de var, de la calx, calcis = var.] 1) Care con]ine var sau o sare de calciu,
îndeosebi carbonat de calciu. 2) Roc alc\tuit în esen] din carbonat de calciu.
CALCEMIE, s. f. / calcémie, s. f. / calc(a)emia.
[Lat. calx, calcis = var, calciu; gr. haima, -atos = sânge.] Concentra]ia calciului în
sânge. Se exprim în sistemul interna]ional în mmol/litru de plasm\. Normal, c. este de 2,5 mmol/l (adic 5 mEq/l sau 100 mg/l),
din care 57 mg este calciu ionizat, 38 mg legat de proteine plasmatice [i 5 mg calciu combinat cu acid citric.
CALCIFEROL, s. m. / calciférol, s. m. / calciferol.
[Lat. calx, calcis = var, calciu; ferre = a duce, a purta; -ol.] Sin.: vitamin D
2
(v.).
CALCIFICARE, s. f. / calcification, s. f. / calcifi-cation.
[Lat. calx, calcis = var, calciu; lat. fica-re, derivat de la facere = a face.]
1) Proces fiziologic care se produce în timpul *osificii. 2) Proces patologic de depunere a surilor insolubile de calciu în ]esuturi
sau în organe care nu le con]in în mod normal. Acest proces se produce frecvent consecutiv unei leziuni degenerative,
inflamatorii, necrotice etc.
CALCIFILAXIE, s. f. / calciphylaxie, s. f. / calci-phylaxis.
[Lat. calx, calcis = var, calciu; gr. phy-laxis = protec]ie, de la
phylattein = a apa.] Fenomene de *calcificare brusc\, adesea discrete, produse sub ac]iunea unor agen]i declan[atori. Stare
de hipersensibilitate descris de H. Selye.
CALCINARE, s. f. / calcination, s. f. / calcination.
[Lat. calx, calcis = var.] Eliminarea apei [i trans-formarea substan]elor organice
în anorganice, ca urmare a expunerii materialului biologic la temperaturi de 400-700
0
C.

1

217. 217
CALCINEURIN|, s. f. / calcineurine, s. f. / calci-neurin. [Lat. calx, calcis = var, calciu; gr. neuron = nerv; -inã.]
*Protein-fosfataz activat de *calmodulin\, în prezen]a ionilor de Ca
2+
.
CALCINOZ|, s. f. / calcinose, s. f. / calcinosis.
[Lat. calx, calcis = var, calciu; -ozã.] Depunere anormal de suri de calciu
într-un ]esut sau în parenchimul unui organ, îndeosebi în rinichi. Tipuri: 1)
C. circumscris\, noduli mici în ]esutul subcutanat sau
mu[chi. 2)
C. generalizat\, noduli în derm, panicul adipos, mu[chi. 3) C. interverte-bral\, sin.: boal Verse (v.).
CALCIPEXIE, s. f. / calcipexie, s. f. / calcipexis, calcipexy.
[Lat. calx, calcis = var, calciu; gr. pe-xis = fixare.] Proces de
fixare a calciului circulant la nivelul matricei proteice osoase.
CALCIPROTEINE, s. f. pl. / calciprotéines, s. f. pl. / calciproteins.
[Lat. calx, calcis = var, calciu; gr. protos = primul; -
inã.] Proteine cu activitate reglatoare, care pot fixa cel pu]in un ion de Ca
2+
cu o modificare de conforma]ie transmisibil la o
protein ]int\, ceea ce asigur controlul func-]iei acestei proteine. Cea mai important c. este *calmodulina, la care se adaug
*trombomoduli-na, citocalbinele (sau calspectinele), *troponinele etc.
CALCIRAHIE, s. f. / calcirrachie, s. f. / calcior-rhachia.
[Lat. calx, calcis = var, calciu; gr. rha-khis = coloan vertebral\.]
Concentra]ia calciului în lichidul cefalorahidian, care la adultul normal este de circa 50 mg/l (1,25 mmol/l), în general, aproximativ
jum ate din valoarea *calcemiei.
CALCITERAPIE, s. f. / calcithérapie, s. f. / calci-um therapy.
[Lat. calx, calcis = var, calciu; gr. therapeia = tratament, de
la
therapeuein = a îngriji.] Utilizarea terapeutic a surilor de calciu.
CALCITONIN|, s. f. / calcitonine, s. f. / calcito-nin.
[Lat. calx, calcis = var, calciu; gr. tonos = tensiune; -inã.] Hormon
hipocalcemiant secretat de celulele C ale *tiroidei, de unde [i denumirea de tirocalcitonin\. Este alc uit din 32 de aminoacizi, cu
M
r 4 500 Da. Sinteza c. se produce sub forma a doi precursori, codifica]i de dou gene situate pe cromozomul 11. Concentra]ia
plasmatic a c. este foarte mic\: 5-10 pg/ml. C. interac-]ioneaz cu un receptor membranar specific alc\-tuit din 490 de aminoacizi,
care formeaz 7 domenii transmembranare. Hipercalcemia favorizea-z secre]ia de c., care, la rândul s\u, ac]ioneaz în sensul
normalizii calcemiei prin inhibarea ac-tivit\]ii osteoclastice [i osteolizei osteocitice, diminuând astfel resorb]ia osoas de calciu.
Totu[i, concentra]iile mari de c. determin rar o hipocal-cemie. De asemenea, c. accelereaz excre]ia urinar de calciu [i fosfat,
regleaz captarea celular de calciu [i fosfat, scade nivelul sanguin de fosfat [i poate inhiba absorb]ia intestinal de calciu.
Efectele asupra osului sunt tranzitorii, deoarece depind de gradul ocupii receptorilor, supus fenomenului de reglare negativ\
(*
down regula-tion). Totodat\, concentra]ia crescut de c. stimu-leaz secre]ia de *parathormon. C. [i parathor-monul sunt
antagoni[ti în metabolismul calciului, dar au o ac]iune sinergic în metabolismul fosfa]i-lor. Secre]ia tiroidian de c. este
independent de hormonii ioda]i (T
3 [i T
4) [i de ac]iunea hipofizei. C. reprezint un *marker al cancerului medular al tiroidei. Sin.:
tirocalcitonin\. V. parathormon [i sin-drom de hipertirocalcitoninemie. V. [i tab. const. endocrinol.
CALCITRIOL, s. m. / calcitriol, s. m. / calcitriol.
[Lat. calx, calcis = var, calciu; gr. treis, lat. tres, tria = trei; -ol.] Sin.: vitamin
D
3 (v.).
CALCIU, s. m. / calcium, s. m. / calcium.
[Lat. calx, calcis = var.] Elementul nr. 20, cu masa atomic 40,08 [i simbol Ca, este un
metal alb argintiu, foarte r\spândit în scoar]a terestr\, unde reprezint 3,64 %, fiind al cincilea element în ordinea abunden]ei. C.
intr în compozi]ia a circa 400 de compu[i minerali. În organism este un regulator important al majorit\]ii func]iilor biologice:
permeabilitate a membranei plasmatice [i excitabilitate celular\, form celular\, motilitate, defor-mabilitate [i fragilitate celular\,
contrac]ie muscular\, adeziune celular\, aglutinare [i agregare. Particip la procesul de coagulare a sângelui, de activare a
complementului, la exocitoz [i fagoci-toz\, la generarea ATP, la fertilizare, la fotorecep-]ie, afecteaz proliferarea celular [i
diferen]ierea celular\. O serie de efecte sunt exercitate direct asupra enzimelor, altele implic interac]iunea cu *calmodulina sau o
serie de proteine. C. este, de asemenea, un component major al osului [i al dentinei. Concentra]ia "de repaus" a c. citoplas-matic
liber este de 10
-8
-10
-7
mol, în timp ce concentra]ia extracelular este de ordinul a 10
-3
mol. Închiderea *canalelor de c. limiteaz
captarea ce-lular\, iar Ca
2+
-ATP-aza expulzeaz excesul de cationi, unele organite intracelulare sechestrând cantit\]i importante
de c. O serie de hormoni [i neurotransmi] ori cresc concentra]ia intracelular a cationului la 10
-5
-10
-4
mol prin deschiderea
canalelor sau/[i mobilizarea c. din rezervoarele intracelulare. Principali reglatori: vitamina D, care cre[te absorb]ia intestinal\;
hormonul paratiroidi-an, care cre[te calcemia prin mobilizarea c. osos. Compu[ii s\i organici [i minerali sunt larg utiliza]i în
medicin\. V. parathormon, calcitonin\.
CALCIURIE, s. f. / calciurie, s. f. / calciuria.
[Lat. calx, calcis = var, calciu; gr. ouron = urin\.] Eliminarea urinar de calciu, care
la adultul normal este de 100-300 mg/24 ore (2,5-7,5 mmol/24 ore).
CALCUL, s. m. / calcul, s. m. / calculus.
[Lat. calculus = pietricic\.] Depozit solid constituit prin acumularea de suri minerale sau
substan]e organice în interiorul unui viscer cavitar, canal excretor sau al unei glande. Tipuri: 1)
C. biliari: în vezicula biliar\
(*colelitiaz\
C. dentari: fosfat de calciu [i carbonat depu[i pe suprafe]ele dentare. 3) C. lacrimali: la nivelul glandelor lacrimale.
4)
C. pulmonari: la nivelul bronhiilor, zone calcificate în pl\mân, ori adiacente nodulilor limfatici. 5) C. seminal: sin. spermolit (v.). 6)
C. urinari: la nivelul tractului urinar. 7) C. vezicali: în vezica urinar\.
CALCUL VENOS / calcul du veine / vein cal-culus. Sin.: flebolit (v.).
CALCULOS, adj. / calculeux, -euse, adj. / cal-culous.
[Lat. calculosus = plin de pietre, de la calculus = pietricic\.] Care se
raporteaz la cal-culi, care con]ine calculi. Ex: pielit c.
CALCULOZ|, s. f. / lithiase, s. f. / calculosis.
[Lat. calculus = pietricic\; -ozã.] Sin.: litiaz (v.).
CALD, adj. / chaud, adj. / hot.
[Lat. caldus sau calidus = cald.] Termen utilizat pentru desemnarea prezen]ei unei
radioactivit\]i importante, în dou cazuri: 1)
Laborator c., în serviciile de *me-dicin nuclear\, pentru zonele în care exist un risc
de iradiere extern sau intern\. 2)
Nodul c., cu referire la un *nodul tiroidian care fixeaz iodul radioactiv, aceast fixare fiind
observat pe *scin-tigram\.
CALE, s. f. / voie, s. f. / duct, tract. NA: ductus, tractus.
[Lat. callis = care.] 1) Termen utilizat în medicin pentru a denumi unele
structuri anatomice, de obicei tubulare, prin care circul un flu-id organic. Ex.:
c. biliare, c. respiratorii, c. urinare. 2) Denumire a
unor fibre nervoase care conduc influxul nervos de la un anumit analizator. Ex
.: c. olfactive, c. optice etc. 3) În chirurgie, modul de
abord al unui organ. Ex.:
c. abdominal\ etc.
CALEA EMBDEN-MEYERHOF / voie d'Embden- Meyerhof / Embden-Meyerhof pathway.
[Gus-tav Embden , fiziolog german,
profesor de patologie experimental la Bonn, apoi profesor de fiziologie la Frankfurt pe Main, 1874-1933;
Otto Fritz Meyerhof,
fiziolog german, profesor (succesiv) la Kiel, Heidelberg [i Berlin, stabilit apoi la Philadelphia (SUA), premiul Nobel pentru
fiziologie/medicin `n 1922, 1884-1951
.] V. glicoliz\.
CALEA PALADE / voie de Palade / Palade path-way.
[George Emil Palade, histolog român, n. 1912 la Ia[i, profesor de anatomie
la Bucure[ti, apoi profesor de biologie celular la Universitatea Rockefeller, New York, Yale [i San Diego; Premiul Nobel pentru
medicin\/fiziologie `n 1974.
] Denumire pentru etapele fundamentale ale sintezei, transportului intracelular [i secre]iei proteinelor,
care se desf\[oar `n diferite compartimente ale celulei, aflate `n rela]ie unele cu altele, descrise de George Palade. Acest parcurs
al proteinelor a fost identificat `n toate celulele eucariote [i a reprezentat baza des-coperirii *peptidelor-semnal [i a *semnalelor
topogene intrinseci ale proteinelor.
CALICE, s. n. pl. / calices, s. m. pl. / calix, pl. calyces. NA: calices.
[Lat. calyx, -ycis, gr. ka-lyx, -ykos = cup\, înveli[ul florii.] În
general, structur anatomic de forma unei cupe. Termenul se utilizeaz îndeosebi cu referire la
c. renale. La nivelul rinichiului se
disting: 1)
C. mari: conduc-te excretoare ale rinichiului, de obicei în num de trei (superior, mijlociu [i inferior), care se reunesc
pentru formarea *bazinetului. 2)
C. mici: segmente ini]iale ale c\ilor excretoare renale, în form de mici canale membranoase,
inserate prin extremitatea lor lgit în jurul unei papile renale, care de-termin un relief conic în lumenul calicelui. Ele se deschid
prin cealalt extremitate într-un c. mare. Prin reunirea a 2-4 c. mici se formeaz un c. mare.

218. 218
CALICUL, s. n. / caliculus, s. m. / caliculus. [Lat. caliculus = cup mic\, dim. de la calyx, -ycis, din gr. kalyx, -ykos = cup\,
înveli[ul florii
.] Structur anatomic de dimensiuni reduse, având forma unei cupe. Ex.: c. gustativ.
CALMANT, adj., s. n. / calmant, adj., s. m. / cal-mative.
[Fr. calmant, din ital. calma, de la gr. kauma = ar[i] [i, prin extensie,
calmul mii
.] (Medicament, procedeu terapeutic, etc.) care ate-nueaz durerea sau care ac]ioneaz ca *sedativ.
CALMEGIN|, s. f. / calmégine, s. f. / calmegin. *Protein\-chaperon specific *reticulului endo-plasmic testicular. C. este
indispensabil pentru aderen]a spermatozoidului la *matricea extracelular a ovulului.
CALMODULIN|, s. f. / calmoduline, s. f. / calmo-dulin.
[Lat. calx, calcis = var, calciu; modulari = a ritma, a modula, de la
modulus, dim. de la modus = m\sur\, caden]\; -inã.] Protein cu masa de 16,58 kDa, prezent în citoplasm\, care prezint
situsuri de fixare pentru ionii de calciu. Fixarea calciului induce o modificare de conforma]ie care permite complexului Ca
2+
-c. s se
fixeze pe proteinele ]int [i s le activeze. O serie dintre aceste proteine sunt implicate în r\spun-surile hormonale. Complexul
Ca
2+
-c. poate activa ATP-aza de calciu, ca [i *fosfodiesteraza AMPc în mai multe ]esuturi. La nivelul creierului exist o form de
*adenilat-ciclaz care este controlat de complexul Ca
2+
- c. [i nu de *proteinele G.
CALNEXIN|, s. f. / calnexine, s. f. / calnexin.
[Lat. calx, calcis = var, calciu; nexus = împletit, de la nectere = a lega, a împleti; -
inã.] *Protein\-chaperon de la nivelul reticulumului endoplasmic.
CALORIE, s. f. / calorie, s. f. / calorie, calory.
[Lat. calor, -oris = c\ldur\.] Cantitatea de c\ldu-r necesar pentru a cre[te
temperatura a 1 g de ap pur de la 14,5 la 15,5
0
C, la presiune atmosferic normal\. O kilocalorie sau calorie mare este egal cu
1 000 de calorii. Aceast unitate este utilizat în m\surarea valorii energetice a alimentelor. Cu excep]ia acestui context, în prezent
se recomand înlocuirea c. cu unitatea de energie *joule (1 c.
= 4,1855 J). Simbol: cal.
CALORIMETRIE, s. f. / calorimétrie, s. f. / calori-metry.
[Lat. calor, -oris = c\ldur\; gr. metron = m\sur\.] Denumire a
ansamblului de tehnici de m\surare a schimbului de c\ldur dintre un corp [i mediul ambiant în care acesta se afl\. Se disting: 1)
C. direct\, în care se m\soar cantitatea de c\ldur produs într-un spa]iu închis, cu ajutorul diferitelor tipuri de camere
calorimetrice. 2)
C. indirect\, în care se m\soar consumul de oxigen, degajarea de azot sau de bioxid de carbon.
CALORIMETRU, s. n. / calorimètre, s. m. / calori-meter.
[Lat. calor, -oris = c\ldur\; gr. metron = m\sur\.] Aparat destinat
*calorimetriei.
CALOT| CRANIAN| / calotte crânienne / skull-cap. NA: calvaria, pl. calvariae.
[Fr. calotte, din lat. callum = piele b ucit\; gr.
kranion, lat. cranium = craniu.] Partea superioar [i rotunjit a craniului. Sin.: bolt cranian\.
CALOZITATE, s. f. / callosité, s. f. / callosity.
[Lat. callosus = b ucit, îngro[at.] Îngro[are [i indura]ie a înveli[ului cutanat,
localizat cel mai frecvent la nivelul mâinilor (palmelor) [i picioarelor, uneori la nivelul genunchilor, din cauza unor freci sau
presiuni locale. C. se formeaz printr-o hipertrofie a stratului cornos al epidermei [i este, de obicei, de origine profesional\.
CALPAIN|, s. f. / calpaïne, s. f. / calpain. Termen generic ce regrupeaz *proteinazele intracelulare ale neuronilor, activate de ionii
de calciu. Se cunosc trei izoenzime denumite c. notate CANP I, II [i III, fiecare constituite din dou subunit\]i: lan]ul L (
large) de 80
kDa [i lan]ul S (
small) de 30 kDa. Lan]urile L difer între ele, de unde nota]ia L
1, L
2, L
3, iar pentru activare necesit cantit\]i diferite
de calciu, lan]ul S jucând un rol reglator. Subunit\]ile men]ionate sunt codificate la nivelul unor gene diferite: CANP L
1 pe
cromozomul 11, CANP L
2 - cromozomul 1, CANP L
3 - cromozomul 15 [i CANP S pe cromozomul 19. V. [i calpastatin\.
CALPASTATIN|, s. f. / calpastatine, s. f. / calpa-statin. Inhibitor natural al *calpainelor, prezent în eritrocite. Gena codant a sintezei
c. se afl pe cromozomul 5.
CALPROTECTIN|, s. f. / calprotectine, s. f. / cal-protectine.
[Lat. calx, calcis = var, calciu; pro-tectum, de la protegere = a
apa; -
inã.] Polipep-tid identificat în citoplasma polinuclearelor neutro-file, monocitelor [i a celulelor epiteliale scuamoa-se. C.
poate fixa calciul [i este dotat cu proprie-t\]i antibacteriene [i antifungice.
CALSECHESTRIN|, s. f. / calséquestrine, s. f. / calsequestrin.
[Lat. calx, calcis = var, calciu; sequestrare = a pune deoparte, a
p\stra; -
inã.] Glicoprotein acid alc uit din 362 aminoacizi prezent în veziculele *reticulului endoplasmic al celulelor
musculare. Fiecare molecul de c. fi-xeaz câte 40 ioni de calciu, iar gena codant a lan]ului polipeptidic este situat pe
cromozomul 1.
CALUS, s. n. / cal, s. m. / callus.
[Lat. callus = piele b ucit\, îngro[are.] Denumire dat sub-stan]ei fibroase neoformate (c. primar)
care se dezvolt la nivelul unui focar de fractur [i asigur\, prin osificare (
c. secundar), consolidarea o-sului. Stadii: c.
fibrinoproteic
, c. fibros, c. osos pro-vizoriu (c. primitiv) [i c. osos definitiv.
CALUS DUREROS / cal douloureux / painful cal-lus. C. care înglobeaz forma]iuni nervoase. Durerea poate fi [i consecin]a unei
pozi]ii vicioase a fragmentelor osoase.
CALUS EXUBERANT / cal exubérant / exuberant callus. Dezvoltare exagerat a c., adesea în caz de fracturi netratate
(nedescoperite) sau defectuos tratate.
CALUS VICIOS / cal vicieux / misshapen callus, malunion. C. osos primitiv sau definitiv care con-solideaz fragmentele unei fracturi
în pozi]ie vici-oas\: dezaxate, decalate, înc\lecate sau formând un unghi.
CALVI}IE, s. f. / calvitie, s. f. / baldness.
[Lat. calvities = chelie.] C\derea definitiv a pului, total\ sau par]ial\, de la nivelul pielii
capului. C. este asociat frecvent cu *seboree [i afecteaz îndeosebi bba]ii. V. [i alopecie.
CAM / CAM / CAM.
[Acronim engl. Cell Adhesion Molecules = molecule de adezivitate celular\ .] Una din cele dou grupe majore de
molecule de adeziune a celulelor vertebratelor. În timp ce *caderi-nele sunt Ca
2+
-dependente, CAM sunt Ca
2+
-in-dependente. Se
disting trei subgrupe: 1)
Cell-CAM (cu distribu]ie la nivelul ficatului [i epiteliilor), cele hepatice fiind denumite [i L-CAM. 2) N-CAM
neuronale
(sistem nervos, glie). 3) N-CAM musculare (mu[chi adult [i embrionar). Sin.: molecule de adeziune celular\. V.
caderine.
CAMER|, s. f. / chambre, s. f. / chamber, camera (7).
[Ital. camera = camer\; 7) engl. camera = aparat de fotografiat, camer de
luat vederi
.] 1) În anatomie, spa]iu închis sau cavitate. 2) C. caloric\, cu condi]ii reglabile de temperatur\. 3) C. de ionizare, pentru
detec]ia radia]iilor ionizante. 4)
C. pneumatic\, pentru tratamentul cu aer rarefiat sau comprimat. 5) C. pulpar\ a dintelui. 6) C. de
vid
, mijloc de men]inere a protezelor dentare totale cu plac\. 7) C. de scintila]ie sau gamma-camera (v.).
CAMER| ANTERIOAR| A OCHIUL UI / chambre antérieure de l
'oeil / anterior chamber of eye. NA: camera anterior bulbi. Spa]iu
cuprins între iris [i cornee; este umplut cu umoarea apoas [i comunic cu camera posterioar prin intermediul pupilei.
CAMER| HIPERBARIC| / chambre hy perba-rique / hyperbaric chamber. C., ecluz medical cu presiune crescut\, utilizat fie
pentru tratamen-tul bolii de decompresiune brusc\, fie în cerceti de fiziologie a omului în condi]ii limit\.
CAMER| POSTERIOAR| A OCHIULUI / cham-bre postérieure de l
'oeil / posterior chamber. NA: camera posterior bulbi. Spa]iu
cuprins între iris [i cristalin, umplut cu umoare apoas\.
CAMER| DE SCINTILA}IE / gamma-caméra, s. f. / gamma camera. Sin.: gamma-camera (v.).
CAMERULAR, adj. / camérulaire, adj. / pertain-ing to the anterior chamber.
[Ital. camera = ca-mer\.] Care apar]ine *camerei
anterioare a ochiu-lui.
CAMFOR, s. n. / camphre, s. m. / camphor.
[Lat. medieval camphora, din ar. kafur.] Produs cu miros aromatizat penetrant,
ob]inut prin distilarea lemnului [i scoar]ei arborelui
Cinnamomum cam-phora. Se poate ob]ine [i prin sintez\. Este utilizat ca
revulsiv [i stimulent local. În trecut, uleiul cam-forat era utilizat ca analeptic cardiorespirator.
CAMPIMETRIE, s. f. / campimétrie, s. f. / campi-metry.
[Lat. campus = câmp; gr. metron = m\-sur\.] Metod de studiu [i
de reprezentare grafic a *câmpului vizual utilizând *campimetrul. Se ob-]in informa]ii asupra celor trei componente ale a-
nalizorului vizual: recep]ie, transmisie [i analiz\. V. [i perimetrie, scotometrie.
CAMPIMETRU, s. n. / campimètre, s. m. / campi-meter.
[Lat. campus = câmp; gr. metron = m\su-r\.] Ecran plat marcat
de un punct central, punct de fixa]ie, [i utilizat în investigarea câmpului vizual sau *campimetrie.

219. 219
CAMPTOCORMIE, s. f. / camptocormie, s. f. / camptocormia. [Gr. kamptos = încovoiat; kor-mos = trunchi de copac.]
Pozi]ie vicioas a trunchiului, constând `ntr-o anteflexie permanent a a-cestuia pe bazin, cu limitarea mi[cilor doar `n
ortostatism. C. este consecin]a unor contracturi musculare de origine diferit\: isterie, parkinso-nism, o serie de boli organice ale
coloanei vertebrale etc.
CAMPTODACTILIE, s. f. / camptodactylie, s. f. / camptodactyly, camptodactylia.
[Gr. kamptos = încovoiat; daktylos = deget.]
Malforma]ie constând din flexia permanent a unuia sau mai mul-tor degete.
CAMPYLOBACTER / Campylobacter / Campylo-bacter.
[Gr. kampylos = încovoiat; bakterion, dim. de la bakteria =
baston
.] Gen de bacili mobili, Gram-negativi, curba]i sau spirala]i. Principalele specii patogene pentru om sunt C. jejuni, C. coli [i
C. fetus, care produc infec]ii piogene regrupate sub denumirea de campilobacterioz\. Boala diareic\ acut este de departe cea
mai frecvent manifestare a infec]iei cu C., care poate avea îns orice alt localizare.
CAMPYLOBACTER PYLORI / Campylobacte r pylori / Campylobacter pylori. Sin.:
Helicobacter pylori (v.).
CANABIS. Var. pentru cannabis (v.).
CANABISM, s. n. / cannabisme, s. m. / canna-bism, hashishism.
[Lat. cannabis, gr. kannabis = cânep\; -ism.] Intoxica]ie acut
sau cronic prin cânep indian (
Cannabis sativa), ha[i[, *marijua-na.
CANAL, s. n. / canal, s. m. / duct, canal, channel. NA: ductus, canalis.
[Lat. canalis = [an], jgheab.] Structur anatomic tubular\,
mai mult sau mai pu]in strâmt [i alungit\, care permite trecerea materiilor organice (alimente, sânge, se-cre]ii etc.), aerului sau
vaselor sanguine, nervilor etc. Sin.: conduct, duct.
CANAL ALVEOLAR / canal alvéolaire / alveolar duct. NA: ductus alveolare. Conduct cu supra-fa]a neregulat aflat `n continuitate cu
bron[iolele terminale [i asigurând comunicarea acestora cu *alveolele pulmonare.
CANAL ANAL / canal anal / anal canal. NA: ca-nalis analis. V. rect.
CANAL ARTERIAL / canal artériel / ductus ar-teriosus. NA: ductus arteriosus. C. care reali-zeaz la f comunicarea aort - arter
pulmonar\, drenând cea mai mare parte din sângele pulmonar direct spre aort\, f ca acesta s mai treac prin pl\mâni. La
na[tere, în mod normal se oblitereaz\, atrofiindu-se progresiv [i devenind un ligament fibros, denumit ligament arterial. Persis-
ten]a sa constituie o anomalie destul de frecvent în clinic\. Sin.: canal Botallo, ductus arteriosus.
CANAL ATRIOVENTRICULAR COMUN / canal auriculoventriculaire commun / endocardial cushion defect. C. embrionar cardiac,
impar la origine, care leag atriul primitiv cu ventriculul; u-neori persist\, constituind o anomalie congenital\.
CANAL BOTALLO / canal de Botallo / Botallo's ductus.
[Leonardo Botallo (Botal, Botalli sau Botallus), anatomist [i medic
de origine italian\, n. la Asti, stabilit apoi la Paris, 1530-1600
.] Sin.: canal arterial (v.).
CANAL DE CALCIU / canal calcique / calcium channel. C. ionic care controleaz cea mai mare parte din fluxurile transmembranare
de calciu, cu implica]ii deosebite în declan[area [i modularea unei game largi de activit\]i celulare. Proteina c. este format\ din
cinci subunit\]i polipeptidice [i glicoproteice: alfa
1 (175 kDa), alfa
2 (143 kDa), beta (54 kDa), gama (54 kDa) [i delta (27 kDa).
Subunitatea alfa
1 ar con]ine c. [i situsurile de fosforilare modulatoare intracelulare. Se cunosc dou clase mari de c.: receptor-
dependente [i voltaj-dependente. S-au descris numeroase tipuri [i subtipuri cu caracteristici [i localizi diferite. Unul dintre cele
mai importante este
c. de eliberare de calciu, din membranele *reticulului endo-plasmic [i *reticulului sarcoplasmic (în celulele
musculare), care, când este activat, elibereaz cationul în citosol. Tipurile principale de
c. voltaj-dependente sunt T (T = transient,
rapid), N (N
= neuronal) [i îndeosebi L (L = long lasting, lent) asupra cuia ac]ioneaz *inhibitorii de calciu. V. canal ionic, canal de
potasiu [i canal de sodiu.
CANAL CAROTIDIAN / canal carotidien / carotid canal. NA: canalis caroticus. C. osos curb, situat în grosimea *stâncii temporalului.
La nivelul c. c. trece artera carotid\, înconjurat de un plex venos [i de plexul nervos simpatic pericarotidian.
CANAL CARPIAN / canal carpien / carpal tunnel. NA: canalis carpis. C. osteofibros format între gutiera carpian [i ligamentul inelar
anterior al carpului. La nivelul c. c. trec tendoanele flexorilor degetelor, marele palmar [i nervul median.
CANAL CERVICAL ~NGUST / canal cervical étroit / narrowing of the cervical vertebral canal. Compresiune medular la nivelul
rahisului cervical al cui canal este strâmtat prin *osteofite. Se traduce clinic printr-un *sindrom piramidal progresiv.
CANAL CISTIC / canal cystique / cystic duct, ductus cysticus. NA: ductus cysticus. Conduct biliar care leag vezicula biliar cu c.
hepatic, constituind, dup unirea cu acesta, *c. coledoc.
CANAL DE CLOR / canal de chlore / chloride channel. C. ionic selectiv pentru ionii de clor. Au fost descrise tipuri variate, incluzând:
c. activate de *ligand (*GABA [i *glicin\la nivelul sinapselor [i c. voltaj-dependente în numeroase celule animale sau vegetale.
CANAL COLEDOC / canal cholédoque / com-mon bile duct. NA: ductus choledocus. Structu-r anatomic tubular rezultat din
unirea *c. hepatic comun [i a *c. cistic. Prin intermediul s\u *bila este deversat în duoden, unde c. c. se deschide, în a doua
por]iune, prin *ampula lui Vater. Este un segment al *c\ilor biliare.
CANAL DEFERENT / canal déférent / deferent duct, vas deferens. NA: ductus deferens, vas deferens. Conduct cilindric îngust, cu
peretele gros, cu un traiect de la coada *epididimului pân în punctul de jonc]iune cu *vezicula seminal\, de unde se continu prin
*c. ejaculator.
CANAL EJACULATOR / canal éjaculateur / eja-culatory duct. NA: ductus ejaculatorius. Segment al c\ilor spermatice care continu
*c. deferent dup unirea acestuia cu *vezicula seminal în interiorul *prostatei. Se deschide în por]iunea prostatic a *uretrei, pe
partea lateral a *veru montanumului.
CANAL EPIDIDIMAR / canal épididymaire / canal of epididymis. NA: ductus epididymis. V. epidi-dim.
CANAL FEMURAL / canal fémoral / femoral canal. NA: canalis femoralis. C. cu perete fibros prin care trec vasele femurale. C. f. i se
pot distinge trei segmente: c. crural în partea superioar [i *c. Hunter, inferior, unite printr-o por]iune median\.
CANAL GALACTOFOR / canal galactophore / galactophorous duct, lactiferous duct. NA: ductus lactiferis. Fiecare din c. excretoare
de lapte, pornind de la un lob, din mamel spre mamelon.
CANAL HAVERS / canal de Havers / haversian canal, nutrient canal. NA: canal nutricius osis.
[Clopton Havers, anatomist
englez, 1650-1702
.] Canal nutritiv al osului ce con]ine nervii [i vasele acestuia. V. [i osteon.
CANAL HEPATIC COMUN / canal hépatique commun / hepatic duct, ductus hepaticus communis. NA: ductus hepaticus communis.
C. ce se formeaz din unirea celor dou canale intrahepatice (drept [i stâng) [i care, ulterior (du-p 3-4 cm), se une[te cu *c. cistic,
formând *c. co-ledoc.
CANAL HUNTER / canal de Hunter / Hunter
's canal. NA: canalis adductorius. [John Hunter, anatomist [i chirurg sco]ian, stabilit
la Londra, medicul regelui George III, 1728-1793
.] Segment inferior al *c. femural, care se întinde în toat trei-mea inferioar a
coapsei.
CANAL INGHINAL / canal inguinal / inguinal canal. NA: canalis inguinalis. Intersti]iu muscular sub form de "[ican\", oblic în jos,
înainte [i în\-untru, situat la baza peretelui abdominal anterior. Peretele s\u este musculo-aponevrotic, fiind deli-mitat extern de
*mu[chii oblici [i *mu[chiul trans-vers al abdomenului, iar intern de aponevroza tendinoas a marelui oblic. C. i. permite trecerea
*cordonului spermatic la bbat [i a *ligamentului rotund la femeie. El reprezint\ unul din punctele slabe principale ale peretelui
abdominal.
CANAL IONIC / canal ionique / ion channel. Complex proteic transmembranar care formeaz în dublul strat fosfolipidic o cale
hidrofil omoge-n\, la nivelul ceia traverseaz membrana, prin difuziune pasiv\, ioni anorganici specifici, pe baza gradientului
electrochimic. Func]ional, c. i. se ca-racterizeaz prin selectivitate (permi]ând trecerea unei sau anumitor specii ionice) [i
permeabilitate (capacitate de a asigura un anumit flux ionic). C. i. nu sunt deschise permanent, ci trec printr-o serie de tranzi]ii
închis-deschis. Frecven]a [i durata deschiderii c. i. sunt controlate de numero[i factori. În func]ie de natura acestor factori, se
descriu: 1)
C. voltaj-dependente, a cor deschidere depinde de atingerea unei anumite diferen]e de poten]ial transmembranar. 2)

220. 220
C. receptor-depen-dente, în a cor structur intr un receptor specific, iar deschiderea c. se produce consecutiv le-gii *ligandului
specific pe receptor. 3)
C. chimic-dependente, care se deschid în prezen]a anumitor substan]e endo- sau exogene. 4) C. activate
mecanic
sub ac]iunea presiunii sau a întinderii. 5) C. cu deschidere aparent spontan\, în care factorii ce determin tranzi]ia nu
sunt cunoscu]i. V. canal de calciu, canal de clor, canal de potasiu, canal de sodiu.
CANAL LACRIMONAZAL / canal lacrymonasal / nasolacrimal duct. NA: ductus nasolacrimalis. Structur alc uit din dou p]i: 1)
C. lacrimal membranos, care permite trecerea lacrimilor de la *sacul lacrimal la meatul inferior al foselor nazale. 2) C. lacrimal
osos
, con]ine c. l. membranos [i es-te delimitat de osul *lacrimal, *maxilarul superior [i *cornetul nazal superior.
CANAL LOMBAR ~NGUST / canal lombaire étroit / narrowing of the lumbar vertebral canal. Sindrom provocat de `ngustarea
congenital sau dobândit a canalului lombar, `n acest al doilea caz secundar protruziunilor discale sau osteofitice. Cel mai
frecvent se traduce prin claudica]ie intermitent poliradicular cu lombosciatic\.
CANAL MEDULAR / canal médullaire / medullary cavity. NA: cavum medullare. Cavitate osoas central care ocup\, la adult,
întreaga lungime a diafizei oaselor lungi. Ea con]ine *m\duva osoa-s\.
CANAL NUTRITIV / canal nourricier / nutritive canal, nutrient canal. NA: canalis nutricius. C. osos alungit, care se deschide în
cavitatea medular a oaselor lungi [i permite trecerea arterei nutritive a osului.
CANAL OMBILICAL / canal ombilical / vitelline duct. C. care une[te intestinul embrionar cu *vezi-cula ombilical\. V. [i diverticul
Meckel.
CANAL OMFALOMEZENTERIC / canal omphal o-mésentérique / omphalomesenteric duct. Sin.: canal ombilical (v.).
CANAL OPTIC / canal optique / optic canal, optic foramen. NA: canalis opticus. C. osos cuprins între r\d\cinile aripii mici [i corpul
*sfenoidu-lui, prin care trece nervul optic, înconjurat de cele trei foi]e meningeale, înso]it de artera oftalmic\.
CANAL PAROTIDIAN / canal parotidien / parotid canal. Sin.: canal Stenon (v.).
CANAL PANCREATIC / canal pancreatique / pancreatic cana;. Sin.: canal Wirsung (v.).
CANAL DE POTASIU / canal potassique / potas-sium channel. C. ionic care permite ie[irea potasiului din celul\. Au fost descrise
numeroase tipuri de c. de p., a cor deschidere depinde pentru u-nele de voltaj, iar pentru altele, receptor-depen-dente, de
*liganzi ca ionii de calciu, acetilcolina [i ATP. C. dependente de ATP sunt inhibate de *sulfamide antidiabetice. *Antagoni[tii sau
inhibitorii de c. voltaj-dependente sunt *antiaritmice de clasa a III-a [i îndeosebi de clasele I A [i I C. Antagoni[tii de c. receptor-
dependente sunt *anti-ischemici. *Agoni[tii sau activatorii acestor canale sunt vasodilatatoare (prin relaxarea mu[chilor ne-tezi) [i,
în consecin]\, utilizabili în tratamentul *hi-pertensiunii arteriale [i al *insuficien]ei coronariene. V. canal ionic, canal de calciu, canal
de sodiu.
CANAL RADICULAR / canal radiculaire / root canal. NA: canalis radicis dentis. C. care traver-seaz r\d\cina dintelui de la apex
pân la camera pulpar [i care con]ine pulpa radicular (pachetul vasculo-nervos al dintelui).
CANAL RAHIDIAN / canal rachidien / vertebral canal. NA: canalis vertebralis. C. osteo-apone-vrotic format în toat în\l]imea
coloanei vertebrale prin suprapunerea vertebrelor, la nivelul g\urilor vertebrale [i a ligamentelor care unesc arcurile posterioare ale
vertebrelor. El con]ine m\duva, meningele [i r\d\cinile nervilor rahidieni, `ntinzân-du-se de la *atlas la *sacrum [i continuându-se
în sus cu *gaura occipital\. Sin.: canal vertebral.
CANAL SACRAT / canal sacré / sacral canal. NA: canalis sacralis. Partea inferioar a *c. rahidian, situat la nivelul sacrumului.
CANAL SANTORINI / canal de Santorini / Santo-rini's canal. NA: ductus pancreaticus acceso-rius.
[Giovanni Domenico
Santorini
, anatomist [i medic italian, profesor la Vene]ia, 1681-1737.] Canal excretor pancreatic accesoriu situat deasupra
*canalului Wirsung. Se deschide `n al doilea segment al duodenului, la nivelul *carunculei mici.
CANAL DE SODIU / canal sodique / sodium channel. C. ionic voltaj-dependent ce permite difuziunea simpl a sodiului în celul [i,
`n conse-cin]\, depolarizarea membranei [i declan[area poten]ialului de ac]iune. Structural este alc uit dintr-un singur lan]
polipeptidic (250-270 kDa) dis-pus `n partu domenii transmembranare omologe. Fiecare domeniu este alc uit din [ase lan]uri
peptidice transmembranare cu structur de tip
α-helix, delimitând pere]ii canalului. Al patrulea lan] α-helix al fiecui domeniu
con]ine [ase reziduuri de arginin jucând rolul unui senzor voltaic, care determin deschiderea canalului. Densitatea c. de s., chiar
în membranele excitabile, este de maximum 100/nm
2
, fiind de circa 10 ori mai mic decât cea a canalelor de potasiu. Printr-un
singur c. deschis trec circa 10
7
ioni de sodiu pe secund\. *Antagoni[tii c. de s. sunt o serie de anestezice locale (lidocain\
*antiaritmice de clasa I A (chinidina), anticonvulsivante (carbamazepin) [i diuretice (amilorid). V. [i canal ionic, canal de calciu [i
canal de potasiu.
CANAL STENON / canal de Sténon / duct of Ste-non.
[Niels Stenon (Steno, Stenonius sau Sten-sen), anatomist [i teolog
danez, profesor la Copenhaga, 1638-1686
.] C. excretor al glandei parotide, care se deschide în cavitatea bucal printr-un orificiu
situat deasupra primului sau celui de-al doilea molar superior. Sin.: canal parotidian.
CANAL TARSIAN / canal tarsien / tarsal tunnel. NA: sinus tarsi. Sin.: tunel tarsian (v.).
CANAL TIREOGLOS / canal thyréoglosse / thy-roglossal duct. C. în form de deget de mu[\, vizibil la embrionul uman de 24 de
zile (stadiu 4 mm), provenind din epiteliul faringian [i înfundân-du-se în mezenchimul subiacent. C. t. reprezint prima schi]are a
tiroidei, iar la embrionul de 30 de zile (stadiu 7 mm) lumenul s\u este [ters.
CANAL TORACIC / canal thoracique / thoracic duct. NA: ductus thoracicus. Cel mai voluminos dintre trunchiurile limfatice din
organism, format prin reunirea celor dou trunchiuri lombare care colecteaz limfa din toate vasele limfatice subdia-fragmatice, cu
excep]ia unei p]i din ficat. La origine, c. t. prezint cisterna lui Pecquet (inconstant\[i, dup ce traverseaz întreg *mediastinul
posterior, se vars în vena subclavicular stâng\, prin confluentul lui Pirogoff.
CANAL VERTEBRAL / canal vertébral / vertebral canal. NA: canalis vertebralis. Termen cu dubl semnifica]ie: 1) Sin. cu *canal
rahidian. 2) Zon a-natomic la nivelul ceia se afl traiectul arterei vertebrale.
CANAL VITELIN / canal vitellin / vitelline duct. Sin.: canal ombilical (v.).
CANAL WIRSUNG / canal de Wirsung / duct of Wirsung. NA: ductus pancreaticus.
[Johann Georg Wirsung , anatomist bavarez,
profesor la Padova, 1600-1643
.] C. excretor principal al pancreasului, parcurgând întreaga gland\, de la coada pân la capul
pancreasului. Se deschide în duoden la nivelul carunculei mari. Sin.: canal pancreatic.
CANALE ALVEOLARE / canaux alvéolaires / alveolar canals. NA: canaliculi dentales. Sin.: canale dentare (v.).
CANALE DENTARE / canaux dentaires / dental canals. NA: canaliculi dentales. C. osoase afla-te în grosimea maxilarelor, deschise
în fundul *al-veolelor dentare [i permi]ând trecerea vaselor [i nervilor din]ilor. Sin.: canale alveolare.
CANALE SEMICIRCULARE / canaux semicircu-laires / semicircular canals, semicircular duc-ts. NA: canales semicirculares ossei.
Ansamblu de trei c. cilindrice curbate, situate în *labirintul osos al urechii interne, care con]in cele trei c. s. membranoase, cu rol în
men]inerea echilibrului:
c. s. extern sau orizontal, c. s. posterior, c. s. superi-or. Toate aceste c. cilindrice membranoase au form
de potcoav\, sunt separate de c. s. osoase de un spa]iu umplut cu perilimf\, se deschid în *utricula labirintului membranos,
prezentând la una din extremit\]i câte o ampul din care pleac fibre ale nervului acustic. V. [i labirint.
CANALICUL, s. n. / canalicule, s. m. / canalicu-lus. NA: canaliculus.
[Lat. canaliculus = canal mic, dim. de la canalis = jgheab,
[an]
.] Canal mic, conduct mic.
CANALICUL BILIAR / canalicule biliaire / bile canaliculus. Conduct tubular fin, f perete propriu, delimitat între *hepatocite, care
colecteaz [i dreneaz bila c re c\ile biliare.
CANALICUL LACRIMAL / canalicule lacrymal / lacrimal canaliculus. NA: canaliculus lacrima-lis. Conduct situat la marginea liber a
fiecei pleoape, care conduce lacrimile de la ochi la sacul lacrimal.

221. 221
CANALICULIT|, s. f. / canaliculite, s. f. / canali-culitis. [Lat. canaliculus = canal mic, dim. de la canalis = jgheab, [an]; -itã.] 1)
Inflama]ia unui ca-nalicul sau a unui conduct excretor al unei glande. 2) Frecvent, termenul este utilizat pentru desemnarea
inflama]iei unui *canalicul lacrimal sau a *canalului lacrimonazal.
CANALIZARE, s. f. / canalisation, s. f. / channel-ing.
[Lat. canalis = jgheab, [an].] 1) Proces de formare a unor canale într-o
structur normal sau patologic\, fie în mod spontan, evolutiv, fie în mod voluntar, printr-un procedeu chirurgical, pen-tru stabilirea
unei c\i de drenaj. 2) Termen utilizat pentru a desemna ac]iunea secven]ial a unui complex multienzimatic sau asocierea spa]ial
a enzimelor.
CANALOPATIE, s. f. / canalopathie, s. f. / chan-nelopathy.
[Lat. canalis = [an], jgheab; gr. pa-thos = boal\.] Termen
foarte nou, prin care este desemnat ansamblul alterilor structurale [i func-]ionale ale *canalelor ionice. Au fost descrise
numeroase muta]ii ale genelor ce codific\ proteinele-canal [i o serie de rela]ii cu patologia structurilor excitabile
din organism,
îndeosebi cu patologia cardiovascular\.
CANCER, s. n. / cancer, s. m. / cancer.
[Lat. cancer, -cri = rac, crab.] 1) Denumire dat tuturor tumorilor maligne care se extind
rapid, prin proliferarea anarhic a unor celule anormale (transformate malign), care invadeaz structurile vecine [i au tendin]a s
se generalizeze prin producerea de tumori secundare la distan] (*metastaze). Un c. se dezvolt când se altereaz echilibrul între
mecanismele de apare a organismului [i for]ele care provoac anarhia celular\. Acestea din urm sunt multiple [i înc imperfect
cunoscute, cu toat acumularea de numeroase date de biologie molecular a c. Este cert c în *cancerogenez pot in-terveni:
terenul ereditar, unele virusuri, factorii de mediu (substan]e chimice, radia]ii, obiceiuri alimentare, climat), ce pot declan[a
poten]ialul can-cerogen pe care anumite celule îl posed în stare latent\. C. sunt divizate, în func]ie de tipul anatomopatologic, în
dou mari categorii: *carcinoame sau *epitelioame (de origine epitelial\ (de origine conjunctiv\ .
con-st\, în esen]\, în tratament chirurgical, radioterapie, chimioterapie [i hormonoterapie. V. markeri tumorali. 2) Prin extensie,
proliferarea anarhic de celule anormale, chiar f formarea unei mase tumorale. Ex.: *leucemia, proliferarea anarhic a
globulelor albe din sânge, este un c.
CANCER BRONHOPULMONAR / cancer bron-chopulmonaire / bronchogenic cancer. Tumor\ malign dezvoltat la nivelul
bron[iilor [i pl\mâ-nilor. Se disting: 1)
C. b. primitiv, frecvent la b-ba]i [i, în particular, la fum ori, este divizat în c. bron[ic (care
poate fi, în ordinea frecven]ei, carcinom epidermoid, adenocarcinom, carcinom ana-plazic cu celule mari [i cu celule mici, tumor
car-cinoid) [i
c. pulmonar alveolar sau adevat, cu frecven] mult mai redus\. 2) C. b. secundar, con-secin] a *metastazelor
având ca origine: c. renal, al prostatei sau c. digestive.
CANCER BRON{IC / cancer bronchique / bron-chogenic cancer. V. cancer bronhopulmonar.
CANCER COLORECTAL / cancer co lorectal / co-lorectal cancer. *Adenocarcinom cu o inciden] [i rat de mortalitate mari, care
poate fi: nodular, schiros, papilar [i mucoid. Simptomele sunt variabile, în func]ie de localizarea anatomic\, diagnosticul fiind
sus]inut de o anemie prin deficit de fier la adult, îndeosebi peste 50 de ani, [i pe baza investiga]iilor endoscopice [i radiografice. În
raport cu extensia c. c., este acceptat urm oarea clasificare pe stadii de evolu]ie: A - c. limitat la mu-coas [i submucoas\ (cu
supravie]uire mai mare de 5 ani în peste 90 % din cazuri, în condi]iile unui tratament corect); B
1 - c. extins la musculoas (85 %);
B
2 - c. cu extensie la seroas (70-85 %); C - c. cu extensie ganglionar locoregional (30-60 %); D - c. cu *metastaze la distan]\,
ex.: ficat, pl\mâni (5 % supravie]uire peste 5 ani). V. markeri tumorali.
CANCER CUTANAT / cancer cutané / skin cancer . Tumor malign primitiv a pielii. Se disting dou mari grupe de c. c.:
*melanoame [i epiteli-oame sau carcinoame (denumire recomandat\, utilizat în terminologia interna]ional). Carcinoamele
(epitelioamele) sunt de trei tipuri: 1) Carcinom bazocelular sau carcinom cu celule bazale, circa 75 % din cazuri, localizat exclusiv
la nivelul pielii în stratul bazal, cu evolu]ie lent\, f\ *meta-staze. 2) Carcinom spinocelular, malpighian sau scuamos, circa 20 %
din cazuri, poate fi localizat la nivelul pielii sau mucoaselor. Se dezvolt rapid [i genereaz metastaze. 3) Carcinoame mixte sau
intermediare, care sunt rare [i prezint\, mai mult sau mai pu]in, caracteristicile celor dou tipuri men]ionate anterior. C. c. poate
apare [i din leziuni precanceroase: *keratoz\, *boal Bowen sau *boal Paget.
CANCER ENDOCRIN MULTIPLU / cancer endo-crinien multiple / multiple endocrine neoplasia. Sindrom canceros familial, transmis
autozomal dominant, în cadrul cuia se disting dou tipuri: 1) Tipul I, în care sunt asociate cancere ale paratiroidelor, pancreasului
[i hipofizei anterioare. 2) Ti-pul II, o asociere de cancer medular tiroidian, feo-cromocitom [i hiperplazie sau adenom paratiro-
idian. Tipul II este asociat cu o muta]ie a protoon-cogenei Ret. V. [i neoplazie endocrinian multi-pl\.
CANCER ESOFAGIAN / cancer de l
’oesophage / oesophageal cancer. *Carcinom epidermoid cu tratament dificil [i prognostic
rezervat. *Adeno-carcinomul este rar [i localizat la nivelul p]ii inferioare a esofagului.
CANCER GASTRIC / cancer de l
’estomac / gastric cancer. Circa 90 % din c. g. sunt *adenocar-cinoame, iar 10 % *limfoame non-
hodgkiniene [i *leiomiosarcoame. Adenocarcinoamele gastrice pot fi subdivizate în dou categorii: a)
de tip difuz, în care
coeziunea celular este absent\, rezultând o infiltrare celular [i o îngro[are a peretelui stomacal; b)
de tip intestinal, caracterizat
prin coeziune celular [i formarea de structuri tubulare. C. g. difuz survine îndeosebi la tineri [i scade distensibilitatea peretelui
gastric. V. linit plastic\. Leziunile de tip intestinal sunt frecvent ulcerate, apar la nivelul antrumului [i diminueaz curbura
stomacului, fiind precedate adesea de sti pre-canceroase. Distribu]ia, ca [i frecven]a c. g. vari-az considerabil în func]ie de
diverse zone geografice, în unele ]i constatându-se o sc\dere, din motive necunoscute, a numului de cazuri.
CANCER HEPATIC / cancer de foie / hepatic cancer. Tumor malign dezvoltat în ficat, primitiv sau secundar.
C. h. primitive sunt
tumori epiteliale: cel mai frecvent *hepatocarcinoame (adesea complica]ie a *cirozei), rar *colangiosarcoame, iar la copil,
*hepatoblastoame.
C. h. secundare reprezint *metastaze ale c. digestive, bron[ice sau de sân.
CANCER MAMAR / cancer mammaire / breast cancer. Sin.: cancer de sân (v.).
CANCER OSOS / cancer des os / bone cancer. V. condrosarcom, osteosarcom, sarcom osteogen, fibrosarcom, boal Kahler.
CANCER OVARIAN / cancer de l
’ovaire / ovarian cancer. Tumor malign cu originea, în 85 % din cazuri, în epiteliul suprafe]ei
ovariene, în celelalte cazuri dezvoltându-se din stroma ovarian\ [i din celulele germinale. Cuprinde carcinoame seroase (cele mai
frecvente), mucoase, endometroide, cu celule clare [i nediferen]iate. De[i rar, este cea mai frecvent cauz de deces prin c.
ginecologic, deoarece peste 2/3 din cazuri sunt detectate în stadii avansate. V. markeri tumorali.
CANCER DE PANCREAS / cancer du pancréas / pancreatic cancer. Tumor malign cu prognostic sever, ce se dezvolt cel mai
frecvent (în peste 90 % din cazuri) din pancreasul exocrin, ca adenocarcinom ductal (cu celule canaliculare, mult mai rar acinoase
sau anaplazice). În 5-10 % din cazuri, c. de p. este localizat în pancreasul endocrin, ca: *insulinom, *glucagonom, *gastrinom sau
*vipom. Corpul pancreasului este afectat în 70 % din cazuri, corpul în 20 %, iar coada pancreasului în circa 10 %. Semnele clinice
sunt insidioase, cele mai frecvente fiind icterul (care apare numai în leziunile capului pancreatic), durerea abdominal [i sc\derea
în greutate. La acestea se adaug dificult\]ile investigii imagistice a organului, de unde diagnosticul uneori tardiv.
CANCER DE PROSTAT| / cancer de la prostate / prostate cancer. *Adenocarcinom în peste 90 % din cazuri, este a doua cauz de
mortalitate prin cancer la bba]i. Afecteaz îndeosebi vârstnicii [i se dezvolt lent, simptomatologia fiind adesea similar unei
hipertrofii benigne de prostat\. Invazia este local\, cuprinzând ganglionii limfatici regionali, iar metastazele osoase pot apare
înaintea manifestilor clinice (cancer puternic osteofil). Tumora este asociat cu cre[terea producerii de *antigen specific
prostatic. Tratamentul chirurgical radical (prostatectomie [i orhiectomie) asociat cu terapia cu antiandrogeni au ameliorat
considerabil prognosticul, inclusiv în faza *metastazelor osoase.
CANCER RENAL / cancer du rein / renal cell carcinoma. Tumor malign dezvoltat primitiv în rinichi [i tratat de regul chirurgical.
Se disting: a) la adult, *nefrocarcinomul
sau tumora Grawitz; b) la copil, *nefroblastomul sau tumora Wilms, îndeosebi sub vârsta
de 4 ani.
CANCER SECUNDAR / cancer secondaire / metastasis. Sin.: metastaz (v.).

222. 222
CANCER DE SÂN / cancer du sein / breast cancer. C. cel mai frecvent la femei [i, totodat\, unul din c. în care eficien]a
tratamentului a fost confirmat\, iar depistarea prin *screening a generat o sc\dere substan]ial a mortalit\]ii. C. de s. este de obicei
un *adenocarcinom, cel mai des canali-cular, rar lobular, medular, coloid sau o form de *boal Paget a mamelonului. Dac nu
este depis-tat prin screening, de obicei consultarea medicului survine dup ce pacienta a constatat prezen]a unui nodul în regiune,
adesea cu ocazia unui trau-matism local. Alteori, ceea ce atrage aten]ia este prezen]a evident a ganglionilor axilari. C. de s.
genereaz *metastaze osoase (c. osteofil), pulmonare [i hepatice. În tratamentul c. de s., pro-cedurile chirurgicale radicale sunt în
prezent înlocuite prin interven]ii limitate, ca *mastectomie radical\, mastectomie par]ial [i limfectomie, asociate cu *radioterapie [i
chimioterapie (citostatice [i terapie hormonal\ este indicat îndeosebi în c. de s. asociat cu
metastaze la femeia în postmenopauz\. Sin.: cancer mamar.
CANCER SCHIROS / cancer squirrheux / scir-rhous cancer. Sin.: schir (v.).
CANCER AL SISTEMULUI NERVOS / cancer du système nerveux / nervous system cancer. Tu-mor malign dezvoltat pe seama
]esutului nervos. Au fost descrise numeroase variet\]i anato-mopatologice, care, în ordinea frecven]ei des-crescânde, sunt
urm oarele: *glioblastom, *astro-blastom, *ependimom, *meduloblastom sau *neu-rospongiom, rar *oligodendrogliom,
*pinealoblas-tom, ganglioneurom, *neurinom [i *meningiom. La copil: *neuroblastom [i *retinoblastom. V. to]i a-ce[ti termeni.
CANCER TESTICULAR / cancer du testicule / testicular cancer. Apare îndeosebi între 20 [i 35 de ani [i este aproape totdeauna o
tumor germinal\, adic un *seminom. V. markeri tumorali.
CANCER TIROIDIAN / cancer de la thyroïde / cancer of the thyroid. Tumor malign dezvoltat din ]esutul epitelial tiroidian. Se
disting: carcinoame diferen]iate (secretante de *tiroglobulin\ carcinoame veziculare (10 %) [i, mai rar,
trabeculare-medulare (cu *celule C, se-cretante de *calcitonin\ nediferen-]iate, anaplazice sunt rare. V.
tiroglobulin [i mar-keri tumorali.
CANCER UTERIN / cancer de l
’utérus / cancer of the uterus. Termen ce desemneaz\: 1) C. *endo-metrului, adenocarcinom, cu
tratament esen]ial-mente chirurgical. 2)
C. de col uterin (c. epidermo-id în 90 % din cazuri, adenocarcinom în 10 %), depistat prin
frotiu cervicovaginal [i prin testul Schiller. V. histerectomie [i opera]ie Wertheim.
CANCER DE VEZIC| / cancer de la vessie / cancer of the bladder. Tumor malign de origine epitelial\, formele papilare fiind cele
mai frecvente.
CANCERIGEN, adj., s. n. / cancérigène, adj., s. m. / cancerigenic.
[Lat. cancer, -cri = rac, crab; gr. gennan = a produce.] 1) Care
poate provoca o tumor malign\. 2) Substan] cu aceast proprietate. Sin.: oncogen. Var.: cancerogen.
CANCEROFOBIE, s. f. / cancérophobie, s. f. / cancerphobia.
[Lat. cancer, -cri = rac, crab; gr. phobos = fric\.] Team morbid
de îmboln\vire prin cancer. Uneori, c. se manifest prin tulburi comportamentale: sp\larea repetat a mâinilor, schimbarea
îmbr\c\min]ii dup contactul cu alte persoane [i, în general, evitarea oricei aglomera]ii umane. Semne minore sunt interpretate
drept cancer, ceea ce poate provoca *crize de panic\. Apelul la ra]iune nu este, cel mai adesea, eficient. Au fost ob]inute unele
rezultate prin *terapie comportamental\.
CANCEROGEN, adj., s. n. / cancérogène, adj., s. m. / cancerogenic.
[Lat. cancer, -cri = rac, crab; gr. gennan = a produce.] Sin.:
cancerigen (v.).
CANCEROGENEZ|, s. f. / cancérogenèse, s. f. / carcinogenesis.
[Lat. cancer, -cri = rac, crab; gr. genesis = producere, de la
gennan = a produce.] Geneza cancerului. În esen]\, actualmente se accept dou etape: 1) de ini]iere; 2) de dezvoltare sau de
promo]ie. Faza de ini]iere este determinat fie prin încorporarea în genomul uman a unei informa]ii genetice de "tip tumoral"
(virusuri onco-gene sau *oncogene naturale reactivate în organismul respectiv), fie prin interac]iunea ini]iatorilor (substan]e
chimice cancerigene, radia]ii). Modificile genetice ireversibile apute drept urmare a ac]iunii ini]iatorilor constituie starea
premalign\. În etapa de dezvoltare, prin interven]ia promotorilor, care nu sunt carcinogeni sau mutageni prin ei în[i[i, se vor
dezvolta tumorile. Diferen]a major între ini]iatori [i promotori const în faptul c primii se leag covalent la ADN celular, unde vor
produce alteri ireversibile ale genomului.
CANDIDA / Candida / Candida, Monilia.
[Lat. candida = îmbr\c\minte alb\.] Gen de ciuperci microscopice, foarte r\spândite în
natur\. Cea mai mare parte sunt saprofite obi[nuite ale pielii [i ale mucoaselor. Unele specii sunt patogene pentru om, cea mai
important fiind *
Candida albi-cans (v. candidoz). Sin.: Monilia (desuet).
CANDIDA ALBICANS / Candida albicans / Candida albicans. Cea mai frecvent specie la om din genul de ciuperci microscopice
*
Candida, a-gentul patogen principal al *candidozelor. V. [i perle[.
CANDIDIN|, s. f. / candidine, s. f. / candidin.
[Lat. candida = îmbr\c\minte alb\; -inã.] Extract antigenic purificat, provenind din
*
Candida albi-cans [i utilizat pentru efectuarea unor teste în a-lergologie.
CANDIDOZ|, s. f. / candidose, s. f. / candidiasis.
[Lat. candida = îmbr\c\minte alb\; -ozã.] Afec-]iune acut\, subacut sau
cronic\, cauzat de le-vuri apar]inând genului *
Candida, îndeosebi Candida albicans. Infec]ia atinge în principal pielea [i
mucoasele, prezentându-se sub forma unei erup]ii de mici pustule albicioase. Sin.: moniliaz\, monili-oz\, endomicoz\,
oidiomicoz\. V. [i muguet.
CANDIDURIE, s. f. / candidurie, s. f. / candiduria.
[Lat. candida = îmbr\c\minte alb\; gr. ouron = urin\.] Prezen]a în urin a unei
ciuperci de tip *
Candida.
CANGREN|. Var. pentru gangren (v.).
CANIN, s. m. / canine, s. f. / canine tooth. NA: dens caninus.
[Lat. caninus = de câine, de la ca-nis = câine.] Din]i, în num de doi
pentru fiecare maxiliar, a[eza]i simetric, dreapta-stânga, între incisivul lateral [i primul premolar.
CANI}IE, s. f. / canitie, s. f. / canities, greying of the hair.
[Lat. canities = încun]irea pului, de la canus = alb-argintiu.]
Decolorarea pului de pe cap [i a tegumentelor printr-un proces fiziologic de încun]ire sau consecutiv unor boli diverse. Unii
consider c. precoce un semn de longevitate.
CANNABIS, s. n. / cannabis, s. m. / cannabis, noids.
[Lat. cannabis, gr. kannabis = cânep\.] Pulbere ob]inut din flori, frunze [i
tije uscate de cânep indian\. Preparatele derivate din aceasta sunt halucinogene. Toxicomanii le utilizeaz fie în ]igi, fie
mestecate, încorporate în b\uturi, `n pro-duse de patiserie sau `n alte alimente. Var.: ca-nabis.
CANTARID|, s. f. / cantharide, s. f. / cantha-rides.
[Lat. cantharis, -idis = cantarid\, din gr. kantharis = gândac, insect\.]
Corpul uscat al insectelor coleoptere din specia
Lytta vesicatoria, al cui principiu activ este cantaridina. C. este folosit `n uz
extern ca *rubefiant [i *vezicant, iar `n uz intern (administrat empiric ca afrodisiac sau antiblenoragic) este foarte toxic\.
CANTARIDISM, s. n. / cantharidism, s. m. / can-tharidism.
[Lat. cantharis, -idis = cantarid\, din gr. kantharis = gândac,
insect\; -
ism.] Totalitatea tulburilor determinate de utilizarea empiric a *cantaridei.
CANTOPEXIE, s. f. / canthopexie, s. f. / cantho-plasty.
[Lat. canthus, gr. kanthos = buza unui vas, unghiul ochiului; gr. pexis =
fixare.
] Interven-]ie de chirurgie ocular constând în unirea celor dou pleoape la nivelul unghiului extern [i fixare, de obicei mai
înalt\. C. se practic îndeosebi în *blefarofimoz [i în anumite malforma]ii palpebra-le.
CANTOPLASTIE, s. f. / canthoplastie, s. f. / can-thoplasty.
[Lat. canthus, gr. kanthos = buza unui vas, unghiul ochiului; gr.
plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela.] Refacerea chirurgical a *cantusului, de obicei cu scopul l-girii fantei
palpebrale.
CANTORAFIE, s. f. / canthorraphie, s. f. / can-thorrhaphy.
[Lat. canthus, gr. kanthos = buza unui vas, unghiul ochiului; gr.
rhaphe = sutur\.] Opera]ie de mic[orare a fantei palpebrale, limitat la regiunea *cantusului [i indicat îndeosebi în *lagoftalmie.
CANTOTOMIE, s. f. / canthotomie, s. f. / cantho-tomy.
[Lat. canthus, gr. kanthos = buza unui vas, unghiul ochiului; gr. tome =
t\iere, sec]iune, de la
temnein = a t\ia.] Deschiderea chirurgical a *cantusului palpebral, practicat în timpul unor interven]ii pe
globul ocular sau la nivelul orbitei.

223. 223
CANTUS, s. n. / canthus, s. m. / canthus. [Lat. canthus, gr. kanthos = buza unui vas, unghiul ochiului.] Locul de unire a celor
dou pleoape, denumit [i comisura pleoapelor: 1)
C. intern, para-median, la nivelul cuia se afl *caruncula lacrimal [i *sacul
lacrimal. 2)
C. extern, la nivelul unghiului extern sau lacrimal.
CANUL|, s. f. / canule, s. f. / cannula.
[Lat. can-nula, dim. de la canna = trestie, fluier.] Tub suplu sau rigid, rectiliniu sau curb,
din cauciuc, mase plastice, sticl sau metal. C. este utilizat pentru a permite trecerea de aer sau de lichid într-o cavitate din
organism sau printr-un conduct natural, ca [i la nivelul unui vas sau al unui canal abordate chirurgical.
CAP, s. n. / tête, s. f. / head. NA: caput.
[Lat. caput, -itis = cap.] 1) Extremitatea superi-oar a corpului omenesc, legat de torace
prin gât. Con-]ine creierul, principalele organe de sim] [i partea superioar a c\ilor respiratorii [i digestive. Este divizat în dou
p]i: craniul [i fa]a. 2) Extremitate proeminent\, mai mult sau mai pu]in rotunjit\, a unei structuri anatomice. Ex.: c. femurului, c.
humerusului.
CAP DE MEDUZ| / tête de méduse / caput medusae. 1) Termen ce desemneaz circula]ia colateral vizibil la nivelul peretelui
abdominal, aput prin dilatarea venelor periombilicale ca ur-mare a permealizii venei ombilicale în cursul *hipertensiunii
portale. Se observ frecvent în cur-sul *bolii Cruveilhier-Baumgarten. 2) Aspectul polului anterior al globului ocular în *glaucomul
congestiv absolut.
CAPACITARE, s. f. / capacitation, s. f. / capa-citation.
[Lat. capacitas, -atis = putere de cuprindere, de la capax, -acis = care
poate con]ine [i
capere = a ]ine, a con]ine.] Termen prin care este denumit ansamblul modificilor suferite de *sper-matozoizi în
cursul traversii c\ilor genitale feminine, pentru a dobândi o putere fecundant\. Cele mai importante modifici se produc la nivelul
membranei plasmatice a capului spermatozoidului: mucusul cervical elimin componentele proteice fixate pe membran în cursul
tranzitului spermatozoizilor prin c\ile de excre]ie a spermei, iar secre]iile uterine [i tubare modific organizarea tridimensional a
proteinelor intramembranare [i diminueaz raportul colesterol/fosfolipide. Aceste modifici cresc *fluiditatea [i permeabilitatea
pen-tru ionii de Ca
2+
ale membranei capului spermatozoidului, fiind astfel favorizat capacitatea func]io-nal a *acrozomului.
CAPACITATE, s. f. / capacité, s. f. / capacity.
[Lat. capacitas, -atis = putere de cuprindere, de la capax, -acis = care poate
con]ine [i
capere = a ]ine, a con]ine.] 1) C. unui vas: volumul interior al vasului respectiv. 2) Termen utilizat în sens general
pentru a defini aptitudinea unui individ de a efectua o anumit activitate (de a înv\]a, de a în-]elege, de a munci, de a suporta un
stimul dureros etc.). 3)
C. caloric\: raportul dintre cantitatea de c\ldur primit de un corp [i cre[terea temperaturii corpului
(sistemului) respectiv. 4)
C. de concen-trare [i de dilu]ie a rinichiului, de a realiza o urin final cu o concentra]ie mai mare sau mai
mic decât a plasmei. 5)
C. electric\: a) c. unui conduc-tor, raportul constant existent între sarcina [i po-ten]ialul unui conductor,
sustras oricei ac]iuni e-lectrice; b)
c. unui condensator, definit prin raportarea sarcinii la diferen]a de poten]ial existent între
arm uri; unitate de m\sur\: farad sau sub-multipli; c)
c. unui acumulator, cantitatea de energie electric pe care o poate restitui un
acumulator; se exprim în amperi-or (1 amper-or
= 3 600 coulombi). 6) C. inspiratorie (v.). 7) C. mem-branei celulare: c. electric
a membranei celulare, comparat\, ca urmare a polarizii sale, cu un condensator. 8)
C. de munc\: posibilit\]ile organismului de a
efectua munci fizice [i intelectuale. 9)
C. pulmonar total\ (v.). 10) C. rezidual func-]ional\ (v.). 11) C. vital\ (v.).
CAPACITATE INSPIRATORIE / capacité inspira-toire / inspiratory capacity. Volumul maxim de aer care poate fi inspirat, pornind din
postura de repaus expirator. Cuprinde volumul curent [i volumul de rezerv inspiratorie. Reprezint\, în medie, 2,4 l la femeie [i 3 l
la bbat. V. [i capacitate vital\.
CAPACITATE MAXIMAL| DE REABSORB}IE SAU DE EXCRE}I E TUBULAR| / capacité maximale de réabsorption ou
d
'excrétion tubu-laire / maximal tubular reabsorption or excre-tion. Cantitatea maximal dintr-o substan] pe care ansamblul tubilor
renali o poate absorbi (T
m de reabsorb]ie) sau o poate excreta (T
m de ex-cre]ie) timp de un minut. Se determin pentru diferite
molecule. De ex. T
m de reasorb]ie pentru glu-coz este de 303±55,3 mg/min la femeie [i de 375±79,7 mg/min la bbat, valorile
fiind corectate pentru o suprafa] corporal de 1,73 m
2
. T
m de excre]ie pentru *acidul para-aminohipuric este în medie de 77
mg/min.
CAPACITATE PULMONAR| TOTAL| / capacité pulmonaire totale / total lung capacity. Volumul maxim de gaz con]inut în pl\mâni
[i în c\ile aeriene dup o inspira]ie for]at\. Corespunde sumei *c. vitale [i *volumului rezidual. Are valoarea, în medie, de 4,5 l la
femeie [i 5,75 l la bbat.
CAPACITATE REZIDUAL| FUNC}IONAL| / ca-pacité rési duelle fonctionnelle / functional re-sidual capacity. Volumul de aer
con]inut în c\ile aeriene dup o expira]ie spontan\, în repaus. Reprezint suma *volumului de rezerv expiratorie [i a *volumului
rezidual.
CAPACITATE VITAL| / capacité vitale / vital capacity. Volumul maxim de aer vehiculat printr-o expira]ie for]at (maxim\
dup o inspira]ie for]at (maxim\ soar cu ajutorul spirometrului. C. v. cuprinde: volumul curent (circa 500 cm
3
aer),
volumul de rezerv inspiratorie (circa 1 600 cm
3
) [i volumul de rezerv expiratorie sau complementar (circa 1 500 cm
3
). C. v. este,
în medie, de 3,15 l la femeie [i 4,5 l la bbat. Deoarece valorile c. v. variaz considerabil în func]ie de sex (îndeosebi), vârst\,
greutate, în\l]ime, rezultatele se exprim adesea prin raportul procentual fa] de c. v. teoretic aflat din *nomograme sau cu
ajutorul unor formule de calcul.
CAPILAR, adj., s. n. / capillaire, adj., s. m. / ca-pillary.
[Lat. capillaris = capilar, de la capillus = fir de p.] 1) Care se
raporteaz la p. 2) Care se refer la capilaritate. 3) Vas sanguin de calibru foarte fin, v. capilar sanguin. 4)
Tub c., tub cu
diametrul foarte mic.
CAPILAR CONTINUU / capillaire continu / conti-nous capillary. Tip de c. sanguin la nivelul cuia *celulele endoteliale se afl în
continuitate, legate prin *jonc]iuni impermeabile. În acest caz, schimburile sânge-]esuturi se produc numai prin inter-mediul
membranelor celulelor endoteliale. Ex. tipic: capilarele care constituie *bariera hematoen-cefalic\.
CAPILAR FENESTRAT / capillaire fenêtré / fe-nestrated capillary. Tip de c. sanguin existent în organele cu schimburi lichidiene
importante: rinichi, glande endocrine, plexuri coroide. Se carac-terizeaz prin prezen]a la nivelul citoplasmei *ce-lulelor endoteliale
a unor perfora]ii rotunjite, sau pori, libere sau obturate cu o diafragm sub]ire.
CAPILAR DE JONC}IUNE / capillaire de jonction / junction capillary. Tip de c. sanguin de la nivelul celulelor musculare netede, cu
rol de scurtcircuit sau [unt, permi]ând reglarea debitului de sân-ge în c. obi[nuite.
CAPILAR LIMFATIC / capillaire lymphatique / lymph capillary. C. cu structur asem oare cu a c. sanguine, dar de calibru mai
mare, alc u-ite din *celule endoteliale legate între ele prin jonc]iuni deschise [i cu *membrana bazal dis-continu\. Originea
acestor c. este în fund de sac. C. l. asigur o func]ie de drenaj în mediul intern [i sunt absente în sistemul nervos central, în m\-
duva osoas\, în urechea intern [i în tunicile globului ocular.
CAPILAR SANGUIN / capillaire sanguin / capil-lary vessel. Denumire generic pentru fiecare dintre vasele foarte fine (5-15
µm)
care leag ulti-mele ramifica]ii arteriolare cu primele ramifica]ii venoase. C. sunt anastomozate într-o re]ea foarte bogat\, la nivelul
ceia se produc schimburi respiratorii [i nutritive între sângele circulant [i ]e-suturi. Peretele c., lipsit de fibre musculare, este
alc uit dintr-un *endoteliu situat pe o *membran bazal\, înconjurat sau nu de un *periteliu. V. [i alte tipuri de c.
CAPILAR SINUSOID / capillaire sinusoïde / sinusoidal capillary. Tip de c. sanguin prezent în organele reticulohistiocitare
specializate în producerea elementelor figurate ale sângelui: splin\, m\duv osoas\, ficat. Peretele c. s. este alc uit dintr-un
înveli[ discontinuu de celule aplatizate a-par]inând sistemului reticulohistiocitar, cu o *mem-bran bazal discontinu\, care uneori
lipse[te.
CAPILARITATE, s. f. / capillarité, s. f. / capillari-ty, capillary atraction.
[Lat. capillaris = capilar, de la capillus = fir de p.]
Ansamblul fenomenelor care se produc datorit *tensiunii superficiale, la introducerea într-un lichid a tuburilor cu diametre relativ
mici (sau a unor pere]i plani relativ apropia]i). Dac lichidul ud pere]ii capilarului el se ridic deasupra nivelului existent `n afara
|

224. 224
tubului, iar dac lichidul nu ud pere]ii, atunci el coboar fa] de acest nivel. Conform legii Jurin-Borelli în\l]imea la care se ridic
un lichid într-un capilar este invers propor]ional cu diametrul a-cestuia.
CAPILARIT|, s. f. / capillarite, s. f. / capillaritis.
[Lat. capillaris = capilar, de la capillus = fir de p; -itã.] Alterare electiv a
*capilarelor care poate evolua cu tromboz\, cu purpur\, uneori cu necroz [i ulcerare, sau spre o dilata]ie (*telan-giectazie).
CAPILARODINAMOMETRU, s. n. / capillarodyna-momètre, s. m. / capillarodynamometer.
[Lat. capillaris = capilar, de la
capillus = fir de p; gr. dynamis = for]\; metron = m\sur\.] Aparat utilizat pentru m\surarea fragilit\]ii capilare prin
provocarea, cu ajutorul unei ventuze, a unei depresiuni cutanate controlate. În mod normal, la o depresiune de 300 mmHg apar
maximum 5 pete[ii cutanate, iar un num mai mare atest\ o fragilitate capilar\. V. [i rezisten] capilar\.
CAPILAROSCOPIE, s. f. / capillaroscopie, s. f. / capillaroscopy.
[Lat. capillaris = capilar, de la capillus = fir de p; gr. skopia
= examinare, de la
skopein = a vedea, a examina.] Examen la microscop al capilarelor cutanate sau de la nivelul mucoasei
conjunctive, pe subiectul viu. Sin.: mi-croangioscopie.
CAPILAROZ| RETINIAN| / capillarose rétini-enne / retinal capillarosis.
[Lat. capillaris = capilar, de la capillus = fir de p; -
ozã; rete, -is = re]ea; -inã.] Alterare acut sau cronic a vaselor capilare retiniene, care apare în unele boli generale
(hipertensiune arterial\, diabet, nefropatii, co-lagenoze etc.). Oftalmoscopic se constat vase mici cu calibru neregulat, tromboze,
microhemora-gii, exsudate, cu formarea de pete alb-g\lbui, rotunjite [i grupate în zona maculei ("stea" macula-r).
CAPITONAJ, s. n. / capitonnage, s. m. / capiton-nage.
[Fr. capitonnage, de la ital. capitone = cap mare, din lat. caput, -itis =
cap
.] Procedeu chirurgical care const în apropierea [i suturarea pere]ilor unei cavit\]i în scopul suprimii acesteia (ex.: în caz de
anevrism, pung intraparenchima-toas restant dup abla]ia unui chist).
CAPNIMETRIE, s. f. / capnimétrie, s. f. / carbo-(no)metry.
[Gr. kapnos = fum, vapor; metron = m\sur\.] M\surarea
concentra]iei de bioxid de carbon în amestecurile gazoase sau în lichide, inclusiv în sânge. Sin.: carbometrie.
CAPPING, s. n. / capping, s. m. / capping.
[Engl. capping, de la cap = [apc\, bonet\, calot\, cap-sul\.] Anglicism prin
care este denumit procesul de grupare a proteinelor membranare într-o zon limitat a suprafe]ei celulare. C. se observ
îndeosebi la nivelul membranei limfocitelor, când a-cestea sunt puse în prezen]a antigenului. Imuno-globulinele, repartizate
uniform în membran\, fi-xeaz antigenii pentru care ele sunt specifice [i se regrupeaz\. Aceast etap precede *internali-zarea
antigenilor. Un proces analog are loc [i în cazul *receptorilor pentru LDL.
CAPSID|, s. f. / capside, s. f. / capsid.
[Lat. capsa = cutie.] Ansamblu structural alc uit din proteine (*capsomere) destinate s
izoleze [i s pro-tejeze acidul nucleic al unui virus. C. este responsabil de *antigenicitatea virusului. Se disting do-u tipuri
structurale: 1)
Tipul elicoidal, în care uni-t\]ile structurale proteice sunt dispuse în lungul acidului nucleic spiralat. 2) Tipul
icosaedric
, în care acidul nucleic este închis într-un icosaedru, al-c uit din capsomere asamblate în 5 unit\]i de structur la vârfuri
(pentameri sau pentoni) [i 6 pe fe]e (hexamere sau hexani). C. este alc uit din-tr-un singur tip de proteine sau din câteva
proteine diferite, asociate cu molecule de lipide [i glucide la virusurile mari.
CAPSOMER, s. n. / capsomère, s. m. / capso-mere.
[Lat. capsa = cutie; gr. meros = parte.] Proteine de structur asamblate în
grupe de 5-6 pentru a forma *capsida viral\. Aceste proteine sunt codificate de genomul viral.
CAPSUL|, s. f. / capsule, gaine, s. f. / capsule. NA: capsula, pl. capsulae.
[Lat. capsula = cutie mic\, dim. de la capsa = cutie.] 1)
Forma]iune a-natomic dispus sub form de înveli[. 2) Form de prezentare a preparatelor farmaceutice.
C. a-milacee, v. ca[et\.
CAPSUL| ARTICULAR| / capsule articulaire / articular capsule. NA: capsula articularis. Man-[on fibros care men]ine în contact
suprafe]ele articulare [i se inser la proximitatea cartilajelor articulare ale celor dou piese osoase în contact. Fa]a sa profund
este tapisat de sinovial\, iar cea superficial vine în raport cu ligamentele articulare [i cu ]esutul conjunctiv.
CAPSUL| BOWMAN / capsule de Bowman / Bowman
's capsule. [Sir William Bowman , anatomist, fiziolog [i oftalmolog
englez, profesor la Londra, 1816-1892
.] Prelungire sub form de cup a epiteliului tubular renal, care învele[te ghemul vascular al
capilarelor glomerulare. Foi-]ele sale, intern (în contact cu membrana bazal a capilarelor) [i extern sau parietal (continuat cu
peretele tubului urinifer), delimiteaz un spa]iu virtual numit sinus, la nivelul cuia se formeaz urina primitiv\.
CAPSUL| GEROTA / capsule de Gerota / Gero-ta's capsule. NA: fascia renalis.
[Dimitrie Ge-rota, anatomist [i chirurg român,
profesor la Bucure[ti, 1867-1939
.] *Fascia perirenal\.
CAPSUL| GLISSON / capsule de Glisson / Glis-son's capsule.
[Francis Glisson, medic [i anatomist englez, 1595-1677 .] ~nveli[ul
conjunctiv superficial al ficatului.
CAPSUL| INTERN| / capsule interne / internal capsule. NA: capsula interna. Zon de sub-stan] alb a fiecui *emisfer cerebral,
alc uit din fibre mielinizate, situat `ntre *talamus [i capul *nucleului caudat medial [i *nucleul lenticular lateral. C. i. este alc uit
din urm oarele segmente: bra] anterior, genunchi, bra] posterior, segment retrolenticular [i segment sublenticular. V. [i emi-sfere
cerebrale.
CAPSUL| SUPRARENAL| / capsule surrénale / suprarenal capsule. Sin.: suprarenal (v.).
CAPSUL| TENON / capsule de Tenon / Tenon's capsule. NA: vagina bulbi.
[Jacques René Te-non, chirurg francez, 1724-1816.]
Membran fi-broas care acoper `ntreaga *sclerotic a globu-lui ocular. Considerat o expansiune a tecilor musculare, cu care se
afl `n continuitate, c. T. se inser anterior `n jurul corneei [i al conjunctivei, care o acoper\, iar posterior `n jurul nervului optic.
CAPSULIT|, s. f. / capsulite, s. f. / capsulitis.
[Lat. capsula = cutie mic\, dim. de la capsa = cutie; -itã.] Inflama]ia unei capsule,
de obicei articular\.
CAPSULECTOMIE, s. f. / capsulectomie, s. f. / capsulectomy.
[Lat. capsula = cutie mic\, dim. de la capsa = cutie; gr. ektome =
excizie
.] Exere-z chirurgical\, par]ial sau total\, a unei *capsu-le. În oftalmologie, c. reprezint sec]ionarea capsulei cristaliniene
cu îndeptarea unei por]iuni a acesteia.
CAPSULORAFIE, s. f. / capsulorraphie, s. f. / capsulorrhaphy.
[Lat. capsula = cutie mic\, dim. de la capsa = cutie; gr. rhaphe =
sutur\
.] Sutura unei *capsule articulare.
CAPSULOTOMIE, s. f. / capsulotomie, s. f. / cap-sulotomy.
[Lat. capsula = cutie mic\, dim. de la capsa = cutie; gr. tome =
t\iere, sec]iune, de la
temnein = a t\ia.] Incizia unei capsule articulare sau a capsulei cristalinului.
CAPTOPRIL, s. m. / captopril, s. m. / captopril. (DCI) Produs de sintez care inhib enzima de conversie a angiotensinei I în
angiotensin II. Prin efectele sale dilatatoare este util (
per os) în tratamentul hipertensiunii arteriale [i al insuficien]ei cardiace.
CAPTOR, s. n. / capteur, s. m. / captor.
[Lat. captare = a prinde.] Dispozitiv, frecvent electronic, ce permite detectarea unei
informa]ii (cel mai adesea corespunzând unei mimi fizice sau biologice), pe care o traduce într-un semnal electric ale cui
varia]ii reflect varia]iile mimii studiate. C. este primul component al unui lan] de m\su-rare, care cuprinde, conectat la c., un
sistem de transmisie, un sistem de înregistrare [i, în func]ie de complexitatea informa]iilor, un sistem de prelucrare (procesare) a
acestora.
CAPTOR PIEZOELECTRIC / capteur piézo-élec-trique / piezoelectric captor. Dispozitiv destinat conversiei varia]iilor de presiune în
diferen]e de poten]ial electric. V. piezoelectricitate.
CAPTUR| VENTRICULAR| / capture ventri cu-laire / ventricular capture. Fenomen ce apare u-neori `n cursul unei disocia]ii
atrioventriculare. Const `n apari]ia anticipat a unei contrac]ii ventriculare antrenat de o sistol auricular (c. v. prin conduc]ie
anterograd\ lan[at de o sistol ventricular (captu-r auricular prin conduc]ie retrograd\V. [i
disocia]ie atrioventricular\, disocia]ie prin interferen-]\.
CARACTER, s. n. / caractère, s. m. / character, temper.
[Lat. character, din gr. kharakter = semn imprimat, de la kharattein
= a grava
.] 1) Orice proprietate morfologic\, fiziologic sau psihologic a unui organism prin care se pot stabili similitudini sau
diferen]e între indivizi, rase, specii. 2) În psihologie, ansamblul tr\s urilor de compor-tament [i afectivitate care s-au dezvoltat în

225. 225
cursul evolu]iei psihologice a unui individ. 3) În genetic\, un c. este izolat metodologic pornind de la modali-t\]ile de transmitere
ereditar\. La un anumit c. ge-notipic poate corespunde o singur gen\. V. [i caracter sexual.
CARACTER SEXUAL / caractère sexuel / sex character. Caracteristici proprii fiecui sex, feminin [i masculin. Se disting: a)
c. s.
primare
, prezente de la na[tere, cuprinzând ovarele la femeie [i testiculele la bbat [i organele sexuale accesorii (vagin [i uter la
femeie, penis la bbat); b)
c. s. secundare, care se dezvolt la pubertate sub influen]a hormonilor sexuali, cuprinzând timbrul
vocii, distribu]ia pului de pe corp, dezvoltarea sânilor la femeie [i a musculaturii la bbat.
CARACTERIAL, adj. / caractériel, -elle, adj. / characterial.
[Lat. character, din gr. kharakter = semn imprimat, de la
kharattein = a grava.] 1) Care se refer la caracter. 2) Despre o persoan care prezint tulburi de caracter, îndeosebi difi-
cult\]i de adaptare armonioas într-un grup social, manifestate prin reac]ii agresive, colerice, inadecvate [i imprevizibile.
CARACTEROLOGIE, s. f. / caractérologie, s. f. / characterology.
[Lat. character, din gr. kha-rakter = semn imprimat,
de la
kharattein = a grava; gr. logos = [tiin]\.] Studiul *caracterelor în psihologie. Metodele [i criteriile c. sunt diverse:
studiul morfologiei indivizilor (*fiziognomie, *bioti-pologie), studierea documentelor expresive (*gra-fologie, teste), observarea
comportamentului (*e-tologie). În psihologia actual domin mai curând tendin]a descrierii structurilor de *personalitate.
CARANTIN|, s. f. / quarantaine, s. f. / quaran-tine.
[Fr. quarantaine = perioad de 40 de zile.] Izolare (în trecut de 40 de zile, de
unde [i denumirea) impus de autorit\]ile sanitare persoanelor, animalelor, navelor, avioanelor [i altor vehicule, ca [i mfurilor
provenind dintr-o regiune unde e-xist o epidemie sau în care au fost semnalate cazuri de boli transmisibile susceptibile de a se
propaga [i a lua propor]ii epidemice. Actualmente, prin cunoa[terea modului de propagare [i a unor m\suri eficiente de
dezinfec]ie, perioada de izolare a fost redus la câteva zile sau la maximum 2 s\pt\mâni (`n func]ie de boal).
CARBOGEN, s. m. / carbogène, s. m. / carbogen.
[De la dioxid de carbon + oxigen, din lat. carbo, -onis = cbune; gr. (oxys =
acru, oxigen)
gennan = a produce. ] Amestec gazos alc uit din 95 % O
2 [i 5 % CO
2, având proprietatea de stimulare a centrilor
respiratori bulbari.
CARBOMETRIE, s. f. / carbométrie, s. f. / carbo-(no)metry.
[Lat. carbo, -onis = cbune; gr. me-tron = m\sur\.] Sin.:
capnimetrie (v.).
CARBON, s. n. / carbone, s. m. / carbon.
[Lat. carbo, -onis = cbune.] Elementul chimic (C) cu numul atomic 6, greutate
atomic 12,01115, a-vând ca principali izotopi stabili
12
C (98,89 %) [i
13
C (1,11 %). C. este un constituent capital al ma-teriei vii,
având capacitatea cu totul particular de a se combina cu el însu[i, pentru a forma lan]uri lungi, mai mult sau mai pu]in ramificate,
ceea ce îi confer calitatea de component fundamental al tu-turor compu[ilor organici, biologici sau nebiolo-gici. În natur\,
reprezint 0,8 % din scoar]a te-restr [i se afl în stare elementar (diamant, gra-fit, cbune etc.), cât [i în stare combinat\,
îndeosebi sub form de hidrocarburi [i carbona]i. A-vând propriet\]i de adsorbant (cbune amorf), este utilizat în meteorism,
dispepsii [i în unele intoxica]ii.
CARBONAT, s. m. / carbonate, s. m., carboné, -e, adj. / carbonate.
[Lat. carbo, -onis = cbu-ne.] 1) Orice sare care con]ine
radicalul CO
3
2-, provenind dintr-un acid carbonic ipotetic (care nu a fost izolat [i corespunde anhidridei carbonice). 2) Care con]ine
carbon; îndeosebi lan]ul de atomi de carbon al unei molecule organice.
CARBONIZARE, s. f. / carbonisation, s. f. / car-bonization.
[Lat. carbo, -onis = cbune.] Trans-formarea unui corp organic în
carbon sub ac]iu-nea c\ldurii sau a acidului sulfuric, în prezen]a u-nei cantit\]i limitate de aer.
CARBOXIGLUTAMAT, s. m. / carboxyglutamate, s. m. / carboxyglutamate. Aminoacid rezultat prin
γ-carboxilarea unei molecule de
*glutamat inclus într-o anumit molecul proteic\, frecvent factor de coagulare (de ex.: protrombin\, procon-vertin\, factor IX sau
antihemofilic B, factor X sau factor Stuart). Ace[ti factori de coagulare sunt sintetiza]i [i transforma]i în ficat în produ[i biologic
utilizabili de o protein-carboxilaz al cei cofactor este *vitamina K. *Osteocalcina în os [i *atero-calcina în artere pot fi astfel
carboxilate [i, consecutiv, pot fixa cationii de Ca
2+
.
CARBOXIHEMOGLOBIN|, s. f. / carboxyhémo-globine, s. f. / carboxyh(a)emoglobin.
[Lat. carbo, -onis = cbune; gr. oxys =
acru, oxigen;
haima, -atos = sânge; lat. globulus, dim. de la globus = glob; -inã.] Compus chimic care rezult din combinarea
reversibil a hemoglobinei cu oxidul de carbon. C. este mai stabil decât oxihemoglobina. Afinitatea oxidului de carbon pentru he-
moglobin este de 200 de ori mai mare decât a oxigenului. C. apare în intoxica]ia cu oxid de carbon, care este mortal când c.
corespunde combinii a 2/3 din hemoglobin (adic atunci când concentra]ia oxidului de carbon în aer reprezint 0,2 %). Un
procent redus de c. este în sângele fum orilor (< 5 %).
CARBOXILAZ|, s. f. / carboxylase, s. f. / carbo-xylase.
[Lat. carbo, -onis = cbune; gr. oxys = acru, oxigen; hyle = materie; -
azã.] *Ligaz care catalizeaz condensarea unei molecule de CO
2 cu un acid cetonic, *biotina fiind coenzima obi[nu-it\.
CARBOXIPEPTIDAZ|, s. f. / carboxypeptidase, s. f. / carboxypeptidase.
[Lat. carbo, -onis = cbune; gr. oxys = acru, oxigen;
peptos = digerat, copt, de la pepsein = a g i, a digera; -azã.] *Exo-peptidaz ce catalizeaz hidroliza proteinelor, ac-]ionând
specific asupra leg urii C-terminale. Une-ori este sintetizat ca proenzim\. Ex.: pancreasul secret o procarboxipeptidaz pe care
*tripsina o transform în enzim activ\.
CARBUNCUL, s. n. / furoncle anthracoïde / car-buncle.
[Lat. carbunculus, dim. de la carbo, -onis = cbune.] Infec]ie localizat
a pielii [i ]esutului celular subcutanat a cei etiologie este frecvent, stafilococul auriu, [i care se prezint sub form de unul sau
mai multe furuncule asem\-toare celor din *antrax.
CARCINOID, s. n. / carcinoïde, s. m. / carcinoid tumor.
[Gr. karkinos = rac, cancer; eidos = for-m\.] Tumor cu malignitate
inconstant sau atenuat\, care se dezvolt din *celulele argentafine ale organelor derivate din intestinul primitiv (tub digestiv,
trahee, bron[ii, c\i excretorii ale pancre-asului [i ficatului) sau din anumite *teratoame. C. evolueaz frecvent latent, dar uneori
poate ajunge la un volum considerabil [i poate metastaza (`n-deosebi la nivel hepatic). ~n acest caz, c. prezint [i o hipersecre]ie
de *serotonin). Sin.: argentafi-nom.
CARCINOM, s. n. / carcinome, s. m. / carcinoma.
[Gr. karkinoma, de la karkinos = rac, cancer, -oma.] Tumor\ epitelial
malign\. Termen sin. cu epiteliom. Este recomandabil termenul de c., de-oarece se utilizeaz [i în nomenclatura interna-]ional\ a
tumorilor. V. cancer cutanat.
CARCINOM ANEXIAL / carcinome annexiel / ad-nexal carcinoma. Sin.: epiteliom anexial (v.).
CARCINOM BAZOCELULAR / carcinome baso- cellulaire / basal cell carcinoma. Sin.: epiteliom bazocelular (v.).
CARCINOM BRON{IC / carcinome bronchique / bronchogenic carcinoma. V. cancer bronhopul-monar.
CARCINOM CU CELULE MICI / carcinome à pe-tites cellules / small cell carcinoma. Tip de *c. anaplazic. Ex.: c. cu c. m. pulmonar
(tip de c. bron[ic nediferen]iat). Sin.: epiteliom cu celule mici.
CARCINOM EPIDERMOID / carcinome épider-moïde / epidermoid carcinoma. Sin.: epiteliom epidermoid (v.).
CARCINOM INTERMEDIAR / carcinome intermé-diaire / basosquamous carcinoma. Sin.: epiteliom intermediar (v.).
CARCINOM INTRAEPIDERMIC / carcinome intra-épidermique / intraepidermal carcinoma. Sin.: epiteliom intraepidermic (v.).
CARCINOM RENAL / carcinom rénal / renal car-cinoma. Sin.: nefrocarcinom (v.).
CARCINOMATOZ|, s. f. / carcinomathose, s. f. / carcinomatosis.
[Gr. karkinoma, de la karkinos = rac, cancer, -oma; -ozã.]
Sin.: carcinoz (v.).
CARCINOSARCOM, s. n. / carcinosarcome, s. m. / carcinosarcoma.
[Gr. karkinos = rac, cancer, sarx, sarkos = carne; -oma.]
Tumor malign care con]ine elemente epiteliale [i mezenchimatoa-se.
CARCINOZ|, s. f. / carcinose, s. f. / carcinosis.
[Gr. karkinos = rac, cancer; -ozã.] Mod de diseminare metastatic generalizat\,
de tip miliar sau micronodular, a unui cancer. Sin.: carcinomatoz\.

226. 226
CARDIA, s. f. / cardia, s. m. / cardia. NA: ostium cardiacum. [Gr. kardia = inim\.] Orificiul inferior al esofagului, prin care se face
comunicarea cu stomacul. În structura sa exist un sfincter care are rolul de a permite trecerea alimentelor doar dinspre esofag
spre stomac. Denumirea este în rela]ie cu situarea în proximitatea cordului.
CARDIALGIE, s. f. / cardialgie, s. f. / cardialgia.
[Gr. kardia = inim\; algos = durere.] 1) Durere sau arsur localizat în regiunea
epigastric\, corespunzând cardiei. 2) Termen utilizat uneori pen-tru desemnarea unei dureri profunde cu sediul în regiunea
cardiac\.
CARDIATOMIE. Var. pentru cardiotomie (v.).
CARDIECTAZIE, s. f. / cardiectasie, s. f. / cardi-ectasis.
[Gr. kardia = inim\; ektasis = dilata]ie.] Dilata]ie par]ial sau total
a inimii.
CARDINAL, adj. / cardinal, adj. / cardinal.
[Lat. cardinalis = principal; gr. oxys = acru, oxigen; peptos = digerat, copt,
de la
cardo, -onis = pivot, punct principal.] Principal. Termenul se utilizeaz cu referire la semnele de baz ale bolilor:
semn c.
CARDIOANGIOSCLEROZ|, s. f. / cardio-angio-sclérose, s. f. / cardioangiosclerosis.
[Gr. kar-dia = inim\; angeion = vas;
sklerosis = întire, de la skleros = tare, dur.] Denumire pentru ansamblul alterilor cardiovasculare ale vârstnicului, în rela]ie
cu *ateroscleroza.
CARDIOGEN. Var. pentru cardiogenic (v.).
CARDIOGENIC, adj. / cardiogénique, adj. / car-diogenic.
[Gr. kardia = inim\; gennan = a produce.] Despre un proces a cui
origine se afl la nivelul cordului, îndeosebi cu referire la *[oc ([oc c.). Var.: cardiogen.
CARDIOGRAFIE, s. f. / cardiographie, s. f. / car-diography.
[Gr. kardia = inim\; graphein = a scrie.] 1) Orice tehnic utilizat
pentru înregistrarea contrac]iilor inimii cu un cardiograf. Traseul ob]inut se nume[te cardiogram\. 2) În terminologia anglosaxon\:
înregistrarea grafic a aspectelor fizice sau func]ionale ale inimii: electrocardiografie, kinetocardiografie, fonocardiografie, vibro-
cardiografie.
CARDIOGRAM|, s. f. / cardiogramme, s. m. / cardiogram.
[Gr. kardia = inim\; gramma = înscriere.] Traseu ob]inut prin
înregistrarea grafic a b \ilor inimii cu ajutorul cardiografului.
CARDIOINHIBITOR, adj. / cardio-inhibiteur, -trice, adj. / cardio-inhibitory.
[Gr. kardia = ini-m\; lat. inhibere = a `mpiedica.] Care
diminueaz ritmul contrac]iilor cardiace sau le opre[te.
CARDIOLIPIN|, s. n. / cardiolipine, s. m. / car-diolipin.
[Gr. kardia = inim\; lipos = gr\sime;
-
inã.] Molecul rezultat din esterificarea *glico-genului cu dou molecule de acid fosfatidic (1,3-difosfatidilglicerol). C. au
propriet\]i de *haptene, iar cele extrase din inima de bou sunt utilizate în serodiagnosticul sifilisului. V. reac]ie Bordet-Was-
sermann.
CARDIOLIZ|, s. f. / cardiolyse, s. f. / cardiolysis.
[Gr. kardia = inim\; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] Rezec]ia
aderen]elor pericardului la peretele toracic sau a aderen]elor dintre cele do-u foi]e pericardice.
CARDIOLOGIE, s. f. / cardiologie, s. f. / cardio-logy.
[Gr. kardia = inim\; logos = [tiin]\.] Domeniu al medicinii care se ocup cu
studiul fiziologiei [i patologiei aparatului cardiovascular.
CARDIOLOGIE NUCLEAR| / cardiologie nuclé-aire / nuclear cardiology. Ansamblul tehnicilor imagistice radioizotopice, utilizate în
*medicina nuclear pentru studiul, static [i dinamic, al cordului (viabilitate miocardic\, studiul cavit\]ilor cardiace, contractilitatea
inimii, frac]ia de ejec]ie etc.).
CARDIOMEGALIE, s. f. / cardiomégalie, s. f. / cardiomegaly.
[Gr. kardia = inim\; megas, me-galos = mare.] Cre[terea
volumului inimii, de obicei consecutiv hipertrofiei.
CARDIOMIOPATIE, s. f. / cardiomyopathie, s. f. / cardiomyopathy.
[Gr. kardia = inim\; mys, myos = mu[chi; pathos = boal\.]
Afec]iune acut\, subacut sau cronic a mu[chiului cardiac, de eti-ologie necunoscut sau asociat\, acompaniat frecvent de o
implicare a endocardului [i, uneori, cu afectarea pericardului (defini]ia OMS). Se disting urm oarele forme: 1)
C. congestiv sau
forma dilatativ\
(sin.: miocardie, c. nonobstructiv\, c. congestiv\, insuficien] cardiac primitiv\, mio-cardit nespecific\
caracterizat prin cre[terea de volum a inimii, prin lgirea cavit\]ilor [i sub]ie-rea pere]ilor. Aceast form evolueaz c re insu-
ficien] cardiac global [i ireductibil\. În opozi]ie cu defini]ia OMS, unii autori clasific printre c. di-latative sau congestive
afectarea miocardic în boli metabolice (*hemocromatoz\, unele *tezau-rismoze), endocrine, neuromusculare, în amiloido-z\, în
colagenoze, în intoxica]ii (alcool etc.). 2) O
form restrictiv\, cu *adiastolie rezultat din diminuarea *complian]ei ventriculare. 3) O
form hi-pertrofic\ sau difuz\, cu îngro[area accentuat a peretelui ventriculului stâng, localizat fie apical, fie îndeosebi septal
(aceasta din urm determinând forma care urmeaz\
form obstruc-tiv\ sau c. hipertrofic obstructiv\ (sin.: stenoz
muscular ventricular\ in hiper-trofia pere]ilor ventriculari predominant la nivelul septului, cu retrac]ie în timpul
sistolei, astfel încât cavitatea ventricular se poate separa în dou zo-ne: una apical\, cu presiune mare, [i alta subval-vular\, cu
presiune redus\. Aceast form este mai frecvent la nivelul ventriculului stâng (steno-z muscular a ventriculului stâng sau
hipertrofie stenozant a ventriculului stâng). Cu o perioad lung de laten]\, ea se manifest prin *angin pectoral [i tulburi de
ritm, iar în final, frecvent, prin *moarte subit\. 5) O
form obliterant\, care este endocardita Löffler (v. endocardit\
miocardopatie.
CARDIOMIOPATIE DILATATIV| / cardiomyopa-thie dilatée / congestive cardiomyopathy. V. cardiomiopatie.
CARDIOMIOPATIE HIPERTROFIC| / cardiomyo-pathi e hypertrophique / hypertrophic cardio-myopathy. V. cardiomiopatie.
CARDIOMIOPATIE POSTPARTUM / syndrome de Meadows / postpartum cardiomyopathy. Sin.: boal Meadows (v.).
CARDIOMIOPATIE RESTRICTIV| / cardiomyo-pathie restrictive / restrictive cardiomyopathy. V. cardiomiopatie.
CARDIOPATIE, s. f. / cardiopathie, s. f. / cardio-pathy.
[Gr. kardia = inim\; pathos = boal\.] 1) Orice boal a inimii. 2) C.
ischemic\
(v.).
CARDIOPATIE ISCHEMIC| / cardiopathie isché-mique / isch(a)emic heart disease. Afec]iune cardiac determinat de reducerea
irigii sanguine a unei p]i din miocard, cauzat de leziuni (cel mai frecvent ateromatoase) ale vaselor coronariene sau de
malforma]ii ale acestora. Clinic, se manifest tipic prin *angin pectoral\. Abrev.: CI. Sin.: boal cardiac ischemic (abrev. BCI).
CARDIOPATII CONGENITALE / cardiopathies congénitales / congenital heart diseases. Termen generic care regrupeaz toate
malforma]iile cardiace prezente la na[tere, datorate fie unei opriri, fie unei devia]ii de la organogeneza normal cardiac\. Pot fi
entit\]i unice sau asociate `n cadrul unor sindroame (ex: sindrom Marfan). Etiologia este multifactorial\, fiind implica]i factori
genetici, toxici, infec]io[i, fizici, medicamento[i etc. Exist dou categorii de c. c. 1)
C. c. neciano-gene: a) f [unt (coarcta]ie de
aort\, valvulopatii congenitale); b) cu [unt stânga-dreapta (defect septal atrial, defect septal ventricular, persisten]a *canalului
arterial). 2)
C. c. cianogene: *transpo-zi]ie arterial\, *tetralogie Fallot.
CARDIOPLASTIE, s. f. / cardioplastie, s. f. / car-dioplasty.
[Gr. kardia = inim\; plastos = modelat, de la plassein = a forma, a
modela
.] Inter-ven]ie chirurgical plastic efectuat asupra por-]iunii terminale a esofagului [i asupra p]ii juxta-cardiale a
stomacului, în vederea corectii unei stenoze sau a unei retrac]ii.
CARDIOPLEGIE, s. f. / cardioplégie, s. f. / car-dioplegia.
[Gr. kardia = inim\; plege = lovitur\.] 1) Paralizie a inimii. 2) Oprire
selectiv temporar a activit\]ii cardiace prin injectarea de substan]e chimice, hipotermie sau stimuli electrici.
CARDIOPTOZ|, s. f. / cardioptose, s. f. / cardio-ptosia.
[Gr. kardia = inim\; ptosis = c\dere.] Sin.: boal Rummo (v.).
CARDIOSELECTIV, adj. / cardiosélectif, -ive, adj. / cardioselective.
[Gr. kardia = inim\; lat. selec-tus, participiul trecut al
verbului
seligere = a alege.] Care prezint propriet\]i de *cardioselectivi-tate.

227. 227
CARDIOSELECTIVITATE, s. f. / cardiosélectivité, s. f. / cardioselectivity. [Gr. kardia = inim\; lat. selectus, participiul trecut al
verbului
seligere = a alege.] Predominan]a relativ a efectului farmacologic cardiovascular, `n cazul unor medicamen-te cu efecte
plurifarmacologice. Termenul este uti-lizat `ndeosebi cu referire la agen]ii *betablocan]i.
CARDIOSPASM, s. n. / cardiospasme, s. m. / cardiospasm.
[Gr. kardia = inim\; spasmos = contrac]ie.] Contrac]ie spasmodic a
*cardiei, ma-nifestat prin dificultate la înghi]ire [i ca un obstacol la trecerea alimentelor din esofag în stomac. Când este
accentuat, c. determin dureri retro-sternale, iar în timp poate genera esofagit\, dila-ta]ia esofagului [i denutri]ie general\. Sin.:
freno-spasm, frenocardiospasm. V. [i acalazie.
CARDIOSTIMULATOR, s. n. / cardiostimulateur, s. m. / cardiac pacemaker.
[Gr. kardia = inim\; lat. stimulare = a `mboldi, a
stimula, de la
stimu-lus = b\] ascu]it cu care se `mboldesc vitele.] Sin.: stimulator cardiac (v.).
CARDIOTAHIMETRU, s. n. / cardiotachymètre, s. m. / cardiotachometer.
[Gr. kardia = inim\; ta-khys = rapid; metron =
m\sur\
.] Aparat destinat m\surii frecven]ei cardiace. Sin. nerecomandat: cardiofrecven]metru.
CARDIOTIREOZ|, s. f. / cardiothyréose, s. f. / cardiothyrotoxicosis.
[Gr. kardia = inim\; thy-reos = pav\z\, scut, tiroid\; -ozã.]
1) Form de *tireotoxicoz în care manifestile cardiace sunt pe primul plan. 2) Prin extensie, ansamblul manifestilor
cardiovasculare din tireotoxicoze, constând îndeosebi în tulburi de ritm [i în insufi-cien] cardiac\. Sin.: cardiotirotoxicoz\.

CARDIOTIROTOXICOZ|, s. f. / cardiothyréose, s. f. / cardiothyrotoxicosis. [Gr. kardia = inim\; thyreos = pav\z\, scut, tiroid\;
toxikon = otrav pentru vârful s\ge]ilor, de la toxon = s\geat\; -ozã.] Sin.: cardiotireoz (v.).
CARDIOTOCOGRAF, s. n. / cardiotocographe, s. m. / cardiotocometer.
[Gr. kardia = inim\; tokos = na[tere; graphein = a
scrie
.] Aparat destinat *cardiotocografiei.
CARDIOTOCOGRAFIE, s. f. / cardiotocographie, s. f. / cardiotocography.
[Gr. kardia = inim\; tokos = na[tere; graphein = a
scrie
.] Înregistrarea simultan a activit\]ii cardiace fetale [i a activit\]ii contractile a uterului.
CARDIOTOMIE, s. f. / cardiotomie, s. f. / cardio-tomy.
[Gr. kardia = inim\; tome = t\iere, sec]iu-ne, de la temnein = a t\ia.] 1)
Incizie chirurgical la nivelul inimii. Semnifica]ie utilizat rar. Ex.: *sindrom postcardiotomie. 2) Incizie chirurgical a cardiei. Var.:
cardiatomie.
CARDIOTONICE, adj., s. n. pl. / cardiotoniques, adj., s. m. pl. / cardiotonics.
[Gr. kardia = ini-m\; tonos = tensiune.] 1) Care
cre[te tonicitatea mu[chiului cardiac. Sin.: tonic cardiac. 2) Medicament cu aceast proprietate. C. utilizate în tera-peutic sunt: a)
C. deriva]i ai digitalei, în majoritate, datorit efectelor *cronotrop negativ, *dromo-trop negativ [i *batmotrop pozitiv. Posibilitatea
do-zii *radioimunologice a digitoxinei în serul sanguin (concentra]ie în exces > 40 ng/ml) permite prevenirea supradozajului sau a
intoxica]iei. b)
C. simpaticomimetice betastimulante, ca izoprenali-na, dopamina [i dobutamida sunt utile în terapia intensiv a
insuficien]ei cardiace acute. Ac]iunea lor imediat [i efemer este inotrop [i cronotrop pozitiv\. c)
C. noi, în studiu, sunt fie alte
simpaticomimetice, fie inhibitori ai *fosfodiesterazei, ca amrinona, care cre[te concentra]ia de *AMP ciclic intracelular. V. factor
digitalic endogen [i enzim de conversie.
CARDIOTOXIC, adj. / cardiotoxique, adj. / cardiotoxic.
[Gr. kardia = inim\; toxikon = otrav pentru vârful s\ge]ilor, de la toxon
= s\geat\
.] Care exercit o ac]iune nociv asupra inimii, asupra mu[chiului cardiac sau a *sistemului cardio-nector.
CARDIOVALVULOTOM, s. n. / cardiovalvulo-tome, s. m. / valvulotome.
[Gr. kardia = inim\; lat. valvula = p\staie, dim.
de la
valva = canaturile u[ii; gr. tomos = t\iat, sec]ionat, de la tem-nein = a t\ia.] Instrument chirurgical utilizat în
incizia valvulelor cardiace retractate [i în reducerea *stenozei determinat de acestea.
CARDIOVASCULAR, adj. / cardiovasculaire, adj. / cardiovascular.
[Gr. kardia = inim\; lat. vas-culum = vas mic, dim. de la vas,
vasis
= vas.] Referitor la inim [i vasele sanguine sau la circula]ie.
CARDIOVERSIE, s. f. / cardioversion, s. f. / car-dioversion.
[Gr. kardia = inim\; lat. versus, de la vertere = a întoarce.]
Restabilirea ritmului cardiac normal prin intermediul unui [oc electric aplicat din exterior. V. defibrilare.
CARDIT|, s. f. / cardite, s. f. / carditis.
[Gr. kar-dia = inim\; -itã.] Denumire clasic a inflama]iei care afecteaz\, par]ial sau în
totalitate, cele trei straturi ale inimii. ~n func]ie de structura afectat\, boala este numit *endocardit\, *miocardit\, *peri-cardit sau
*pancardit\. În trecut, acest termen a fost utilizat îndeosebi pentru denumirea atingerii cardiace din *reumatismul articular acut (c.

reumatismal).
V. reumatism articular acut.
CAREN}|, s. f. / carence, s. f. / deficiency.
[Lat. carentia (sec. XI), de la carere = a fi lipsit, a nu avea.] Absen]a din organism
sau insuficien]a unu-ia sau mai multor elemente indispensabile echilibrului metabolic sau dezvoltii organismului. C. poate fi
determinat de un deficit de aport (
c. alimentar\, c. solar\) sau de utilizare defectuoas (c. digestiv\, c. nutritiv\). Poate fi global
sau selectiv\, de ex.:
c. proteic\ (în acizi amina]i), c. vi-taminic\ etc. Determin dezechilibre în organism, cunoscute sub numele
de
boli caren]iale (termen sinonim adesea, restrictiv, cu avitaminoze).
CAREN}| AFECTIV| / carence affective / affec-tive deprivation. Privarea de grija [i afec]iunea matern\, cu influen] profund [i
durabil asupra dezvoltii psihice a copilului.
CAREN}| IMUNITAR| / carence immunitaire / immunodeficiency. Sin.: imunodeficien] (v.).
CAREN}| SPECIFIC| / carence spécifique / specific deficiency. Ansamblul fenomenelor patologice secundare unei deficien]e,
absolut sau relativ\, a unui nutriment esen]ial. În acest caz, la termenul caren] se adaug denumirea nutrimen-tului. Ex.: c.
dizaharidic\.
CARFOLOGIE, s. f. / carphologie, s. f. / carpho-logy.
[Gr. karphologein = a aduna scame de lân de pe haina unei persoane, de la
karphos = pai uscat, ramur uscat\, legein = a aduna.] Simptom de gravitate în unele boli: delirul calm din unele hiperpirexii,
unele meningite,
delirium tremens. Const în efectuarea unor mi[ci continui [i automate, repetitive, care sugereaz imaginar
prinderea unor flocoane care ar pluti în aer sau aranjarea unei cuverturi pe pat.
CARIE, s. f. / carie, s. f. / caries.
[Lat. caries = putrezire, carie (a lemnului).] 1) C. dentar\: distrugerea localizat [i progresiv a
din]ilor. Atinge mai întâi *smal]ul (
c. de gradul I), apoi *dentina, care este atacat de microbi ( c. de gradul II) [i poate ajunge pân
la necroza *pulpei dentare (
c. de gradul III). 2) Degradarea ]esutului osos, ajungând la ramolisment [i la distrugerea sa.
CARINA / carina / carina, pl. carinae.
[Lat. ca-rina = una din cele dou p]i care formeaz coaja de nuc\, carena unei corii (care
seam cu o coaj de nuc\
.] 1) C. tracheae (NA): creast proeminent situat `n lumenul (traheei la locul de bifurcare a acesteia
`n cele dou bron[ii principale. 2)
C. urethralis vaginae (NA): plic median longitudinal de pe peretele anterior al vaginului,
orientat spre orificiul extern al uretrei.
CARIOCLAZIC, adj. / caryoclasique, adj. / karyo-klastic.
[Gr. karyon = sâmbure, nucleu; klasis = ruptur\, fractur\.]
Despre o substan] care poate leza nucleul celular, întrerupând astfel *mitoza.
CARIOGAMIE, s. f. / caryogamie, s. f. / karyoga-my.
[Gr. karyon = sâmbure, nucleu; gamos = c\-s orie.] Fuziunea, în timpul
fecundii, a nucleelor game]ilor mascul [i femel pentru a forma nucleul *zigotului.
CARIOGENEZ|, s. f. / caryogenèse, s. f. / karyo-genesis.
[Gr. karyon = sâmbure, nucleu; genesis = producere, de la gennan = a
produce
.] Formarea *nucleului unei celule.
CARIOKINEZ|, s. f. / caryocinèse, s. f. / karyo-kinesis.
[Gr. karyon = sâmbure, nucleu; kinesis = mi[care, de la kinein = a
mi[ca
.] Diviziunea *nucleului celular în cursul mitozei.
CARIOLIMF|, s. f. / caryolymphe, s. f. / karyo-lymph.
[Gr. karyon = sâmbure, nucleu; lat. lympha = ap limpede.] Sin.:
nucleoplasm (v.).
CARIOLITIC, adj. / caryolytique, adj. / karyolytic.
[Gr. karyon = sâmbure, nucleu; lytikos = care distruge, de la lyein = a distruge.]
Care provoac procesul de *carioliz\.
CARIOLIZ|, s. f. / caryolyse, s. f. / karyolysis.
[Gr. karyon = sâmbure, nucleu; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.]
Disolu]ia, dispari]ia *cro-matinei din nucleul celulei `n cursul necrozei aces-tuia. Sin.: cromatoliz\. Var.: cariolizis.
| |

228. 228
CARIOLIZIS. Var. pentru carioliz (v.).
CARION, s. m. / karyon, s. m. / karyon.
[Gr. karyon = sâmbure, nucleu.] Sin.: nucleu celular (v. nucleu).
CARIOREXIS, s. n. / caryorrhexis, s. m. / caryor-rhexis.
[Gr. karyon = sâmbure, nucleu; rhexis = ruptur\, fractur\.]
Dezintegrare a nucleului celular în fragmente bazofile, care se r\spândesc în citoplasm\. C. este markerul citologic cel mai
important pentru *apoptoz\, pe sec]iunile tisulare de rutin\. V. [i carioliz\, picnoz\.
CARIOTIP, s. n. / caryotype, s. m. / karyotype.
[Gr. karyon = sâmbure, nucleu; typos = tip, model, marc\.] Reprezentare figurat
(fotografie, desen) [i clasificat a garniturii cromozomiale a unei celule, considerat o constant caracteristic a u-nui individ sau a
unei specii. C. este determinat pornind de la *culturi de celule blocate în *meta-faz printr-un procedeu adecvat (*antimitotic).
Stabilirea c. uman se efectueaz conform nomenclaturii interna]ionale adoptate la Denver (1960) care clasific cromozomii în
ordinea descresc\-toare a mimii [i în func]ie de pozi]ia *centrome-rului. În nucleul celulelor umane în curs de diviziune se
observ 23 perechi de cromozomi, 22 fiind identice la cele dou sexe. Cele 22 de perechi de *autozomi sunt dispuse în 7 grupe: A
(primele 3 perechi), B (perechile 4 [i 5), C (perechile 6-12), D (perechile 13-15), E (perechile 16-18), F (perechile 19-20) [i G
(perechile 21-22). Perechea 23 este constituit din cromozomii sexuali, sau gono-zomi, care sunt nota]i cu literele X [i Y. Ultimii
doi cromozomi sunt asem ori la femeie (nota]i, de aceea, ca doi cromozomi X) [i diferi]i la bbat (nota]i, de aceea, ca un
cromozom X [i altul Y). Ansamblul celor 46 cromozomi constituie
c. u-man. C. masculin normal: 46, XY. C. feminin normal: 46, XX.
Examenul c. permite descoperirea anomaliilor cromozomiale, de ex.: *trisomia 21.
CARMIN, s. n. / carmin, s. m. / carmine.
[Lat. medieval carminium, din ar. quirmiz sau kermes = co[enil [i lat.
minium = miniu, ro[u de plumb.] Colorant natural extras din femela co[enilei (in-sect exotic din Mexic) [i utilizat pentru
punerea în eviden] a *glicogenului (
c. Best) sau a *mucu-sului (mucicarmin Mayer).
CARMINATIV, adj., s. n. / carminatif, -ive, adj., s. m. / carminative.
[Lat. medieval carminium, din ar. quirmiz sau kermes =
co[enil [i lat.
minium = miniu, ro[u de plumb.] 1) Care previne formarea gazelor intestinale sau provoac expul-zia acestora. 2)
Agent medicamentos care are a-ceste ac]iuni.
CARNIFICA}IE, s. f. / carnification, s. f. / carnifi-cation.
[Lat. caro, carnis = carne; ficare, derivat de la facere = a face.]
Aspect anatomopatologic macroscopic al pl\mânului care, prin remanierea parenchimului, prezint un aspect de mas muscular\.
CARNITIN|, s. f. / carnitine, s. f. / carnitine. Derivat trimetilat al acidului
β-hidroxi-γ-aminobutiric. Intervine în metabolismul acizilor
gra[i. Deficitul de c. (transmis ereditar, autozomal recesiv) antre-neaz o supraînccare lipidic a diverselor ]esu-turi.
CAROTEN, s. m. / carotène, s. m. / carotene, ca-rotine.
[Lat. carota, din gr. karoton = morcov.] Denumire generic pentru o
serie de pigmen]i de culoare portocalie, foarte r\spândi]i în natur\, pre-zen]i îndeosebi în alimente de origine vegetal (morcovi,
portocale etc.) [i în unele alimente de origine animal (g\lbenu[ de ou, unt etc.). În organism, c. este transformat în *vitamina A în
intestinul sub]ire al majorit\]ii animalelor. Lega]i de proteine, c. formeaz carotenoproteine. V. rodop-sin\.
CAROTENEMIE, s. f. / caroténémie, s. f. / caro-ten(a)emia.
[Lat. carota, din gr. karoton = morcov; gr. haima, -atos = sânge.]
Concentra]ia plas-matic a pigmen]ilor denumi]i *caroteni. Cre[terea sa (hipercarotenemie) poate determina o pigmenta]ie galben
a pielii (carotenodermie), vizibil îndeosebi la nivelul fe]ei ventrale a extremit\]ilor membrelor (palme [i plante).
CAROTENOID, adj. / caroténoïde, adj. / carote-noid.
[Lat. carota, din gr. karoton = morcov; gr. eidos = form\.] Referitor la
substan]ele care con-]in *caroten.
CAROTID|, s. f. / carotide, s. f. / carotid.
[Gr. karos = somn profund, deoarece compresiunea arterelor carotide antreneaz o pierdere
de con[tien-]\
.] V. tab. anat. - artere.
CAROTIDOGRAM|, s. f. / carotidogramme, s. m. / indirect carotid pulse tracing.
[Gr. karos = somn profund; gramma =
înscriere
.] *Sfigmogra-ma carotidei.
CARP, s. n. / carpe, s. m. / carpus, wrist. NA: carpus.
[Gr. karpos = pumn.] V. carpiene.
CARPIENE, s. n. pl. / os du carpe / carpal bones, carpus.
[Gr. karpos = pumn.] V. tab. anat. - oase.
CARPOCIFOZ|, s. f. / carpocyphose, s. f. / Ma-delung
’s disease. [Gr. karpos = pumn; kyphosis = cocoa[\.] Malforma]ie osoas
ereditar\, cu transmitere autozomal dominant\, care const în deformarea dorsal a pumnului, ce cap un aspect de "baionet\".
C. este de obicei bilateral\. Aceast diformitate osoas este secundar unei anomalii de cre[tere a extremit\]ii inferioare a
radiusului: partea posterioar se dezvolt mai repede decât partea anterioar\, determinând antefle-xia carpului, care pare luxat.
Aceast afec]iune poate fi izolat sau inclus `n cadrul unei *discon-drostenoze. Sin.: discondroplazie a epifizei radiale inferioare,
boal Madelung, subluxa]ie spontan a mâinii.
CARPOPEDAL, adj. / carpo-pédal, -ale, -aux, adj. / carpopedal.
[Gr. karpos = pumn; lat. pedalis, de la pes, pedis = picior.]
Referitor la pumn (sau mân) [i picior. Ex.: spasm c.
CARTE DE IDENTITATE FENOTIPIC| / carte d
'identité phénotypique / phenotypic identity card. Identitatea biologic\ a indivizilor a
fost stabi-lit\, pân în prezent, gra]ie markerilor fenotipici ca: grupele sanguine (A
1, A
2, B, O, MNS, Rh, P, Kell, Fy), grupele serice
(Hp, Gc, Tf, Gm), enzimele eritrocitare (AC, AcP, PGM), *sistemul HLA. Considera]i individual, ace[ti markeri confer o certitudine
limitat\, cu excep]ia sistemului HLA care permite rezolvarea a 94 % din problemele excluderii paternit\]ii. Prin multiplicarea
markerilor fenotipici se poate atinge o siguran] de peste 99 %. Totu[i, probabilitatea de coinciden] între doi indivizi neînrudi]i nu
este neglijabil\. Problema este rezolvat\, în mare m\sur\, de amprenta genetic sau *cartea de identitate genotipic\.
CARTE DE IDENTITATE GENOTIPIC| / carte d
'identité génotypique / genotypic identity card. Caracterizarea genotipului fiecui
individ (sau al fiecei celule), în scopuri de identificare sau de filia]ie. Este posibil datorit studiului polimorfismului genotipic.
Gra]ie *sondelor genetice se pot pune în eviden] simultan mai multe locu-suri înalt polimorfe (polimorfism). În plus, în contrast cu
fragilitatea proteinelor care se degradea-z rapid în afara organismului sau dup moarte, ADN este un material biologic foarte
rezistent. Astfel, c. de i. g. se poate efectua [i dup moarte. Sin.: amprent genetic\.
CARTILAGIU. Var. pentru cartilaj (v.).
CARTILAJ, s. n. / cartilage, s. m. / cartilage. NA: cartilago.
[Lat. cartilago, -inis = cartilaj.] Varie-tate de ]esut conjunctiv în care
elementele celulare [i fibroase sunt con]inute în cavit\]ile sau lacunele substan]ei fundamentale, compact [i avas-cular\. C.
mediaz leg ura dintre oase, formeaz scheletul unor viscere (ex.: laringe) sau delimitea-z cavit\]i. Var.: cartilagiu. V. tipuri de c.
în continuare.
CARTILAJ ARITENOID / cartilage aryténoïde / a-rytenoid cartilage. NA: cartilago arytenoidea. C. laringian pereche, situat la partea
inferioar a c. cricoid, cu care se articuleaz\. La nivelul c. a. se inser\ *corzile vocale inferioare.
CARTILAJ ARTICULAR / cartilage articulaire / articular cartilage. NA: cartilago articularis. Strat de c. foarte neted care acoper
suprafe]ele articulare, a cor form o adopt\. Are un dublu rol: suprafa] de frecare [i organ elastic de trans-misie a presiunilor.
CARTILAJ DE CONJUGARE / cartilage de conju-gaision / connecting cartilage. NA: cartilago epiphysialis. Band transversal de
]esut cartilaginos, care reune[te diafiza [i epifiza unui os lung [i la nivelul ceia se produce cre[terea în lungime a osului. Sin.:
cartilaj diafizoepifizar.
CARTILAJ CORNICULAT / cartilage corniculé / corniculate cartilage. NA: cartilago cornicula-ta. Mic nodul cartilaginos al laringelui,
care prelunge[te în sus [i în\untru c. aritenoid. Sin.: cartilajul lui Santorini.
CARTILAJ CRICOID / cartilage cricoïde / cricoid cartilage. NA: cartilago cricoidea. Unul din cele trei c. impare ale laringelui, în form
de inel, situat la partea inferioar a acestui organ.
CARTILAJ DIAFIZO-EPIFIZAR / cartilage diaphy-so-épiphysaire / elastic cartilage. Sin.: cartilaj de conjugare (v.).
CARTILAJ FIBROS / cartilage fibroïde / fibrous cartilage. Sin.: fibrocartilaj (v.).
|

229. 229
CARTILAJ HIALIN / cartilage hyalin / hyaline cartilage. Tip de ]esut cartilaginos a cui sub-stan] fundamental\, de aparen]
amorf\, este foarte rezistent [i elastic\. Este cel mai r\spândit tip de ]esut cartilaginos. El constituie inelele tra-heei [i bronhiilor,
p]ile cartilaginoase ale nasului, ale coastelor; acoper suprafe]ele osoase de la nivelul articula]iilor (genunchi, cot, pumn etc.).
CARTILAJ TIROID / cartilage thyroïde / thyroid cartilage. NA: cartilago thyroidea. C. impar [i median, situat în partea
antero-superioar a laringelui, deasupra c. cricoid [i sub osul hioid. Este format din dou lame laterale, cvadrilatere, unite anterior
prin marginea lor, rezultând o proemi-nen] sub form de scut. Aceast proeminen] este mult mai marcat la bbat decât la
femeie. Pop. se nume[te "mul lui Adam".
CARTOGRAFIA GENELOR / cart ographie des gènes / gene mapping. Realizarea unei *h]i genetice.
CARTOGRAFIE, s. f. / cartographie, s. f. / map-ping.
[Lat. charta, gr. karta = foaie de scris; gr. graphein = a scrie.] Termen `n
extensie. 1) Ini]ial, localizarea *genelor pe *cromozomi [i precizarea pozi]iei lor `n molecula de ADN. V. hart genetic\. 2) Stabilirea
caracteristicilor func]ionale sau struc-turale ale unui organ prin investigarea unui parametru relevant. Ex.: prin c. biopoten]ialelor
inimii se poate stabili o hart de distribu]ie a acestora.
CARUNCUL|, s. f. / caroncule, s. f. / caruncle. NA: caruncula, pl. carunculae.
[Lat. caruncula = bucat mic de carne, dim. de la
caro, carnis = carne.] Termen anatomic cu sensul de tubercul sau excrescen]\, de dimensiuni mici, situat la nivelul unei structuri
anatomice. Ex.: *c. duodenale, *c. lacrimale, *c. mirtiforme.
CARUNCUL| LACRIMAL| / caroncule lacry-male / lacrimal caruncle. NA: caruncula lacri-malis. Repliu al *conjunctivei în form de
mic con ro[ietic, pu]in proeminent, relativ vascularizat, situat în unghiul intern al ochiului.
CARUNCULE DUODENALE / caroncules duo-dénal es / duodenal caruncles. NA: papilla duo-deni major (1), papilla duodeni minor
(2).1)
Marea c. sau marea papil duodenal\: proeminen] conic situat pe fa]a intern a por]iunii a doua a duodenului,
determinat de *ampula Vater, în care se deschid *coledocul [i *canalul Wirsung (sau pancreatic). 2)
Mica c. sau mica papil
duodena-l\: proeminen] conic mic situat pe fa]a inter-n a celei de a doua por]iuni a duodenului, pu]in deasupra marii c., al
cei centru este ocupat de deschiderea *canalului Santorini.
CARUNCULE MIRTIFORME / caroncules myrti-formes / hymenal caruncles. NA: carunculae hymenales. Termen care desemneaz
prezen]a unor *caruncule (mici excrescen]e cnoase) r\-mase dup ruperea himenului, la nivelul orificiului vulvar.
CASA TIMPANULUI / caisse du tympan / tym-panic cavity. NA: cavum tympani. Cavitate a *u-rechii medii, cuprins `ntre conductul
auditiv extern [i *urechea intern\. C. t. este traversat de lan]ul de osicioare (ciocan, nicoval [i sci]\ ele [i care
transmit vibra]iile *timpa-nului la fereastra oval\. C. t. comunic anterior cu *rinofaringele prin *trompa Eustachio [i posterior cu
cavit\]ile mastoidiene. Peretele s\u superior,
tegmen tympani, o separ de cavitatea cranian\.
CASCAD|, s. f. / cascade, s. f. / cascade.
[Ital. cascata = cascad\, de la cascare = a c\dea.] Denumire general pentru seriile de
reac]ii biochimice caracteristice unui anumit proces metabolic. Termenul se utilizeaz îndeosebi pentru seriile de reac]ii enzimatice
în care, în fiecare etap\, este activat\ o enzim\, aceasta, la rândul s\u, activând enzima urm oare din lan]ul metabolic.
CASTRARE, s. f. / castration, s. f. / castration.
[Lat. castratio, -onis, de la castrare = a castra.] Abla]ie chirurgical a testiculelor
(*orhidectomie bilateral\ arelor (*ovariectomie bilatera-l\parte din tratamentul unor cancere ge-nitale (*cancer
ovarian). De asemenea, este practicat pentru reducerea concentra]iilor sanguine de hormoni sexuali (estrogeni sau testosteron)
care stimuleaz dezvoltarea cancerelor hormono-dependente de sân [i de prostat\. C. trebuie deosebit de abla]ia unilateral a
unui testicul sau a unui ovar, practicat pentru tratarea tumorilor uni-laterale ale acestor organe [i care nu antreneaz nici una
dintre consecin]ele c.
CASTRAT, adj., s. m. sau f. / castrat, adj., s. m. ou f. / castrate.
[Lat. castrare = a castra.] (Su-biect) care a suferit *castrarea.
CA{ECTIN|, s. f. / cachectine, s. f. / cachectin.
[Gr. kakos = r\u; hexis = stare; -inã.] Sin.: factor de necroz tumoral (v.).
CA{ET|, s. f. / cachet, s. m. / cachet, wafer, cap-sule.
[Fr. veche cacher = a presa.] Pastil destinat a fi înghi]it\, în form de
cutiu]\, con]inând o pudr medicamentoas care va fi eliberat în sto-mac sau, dac înveli[ul este rezistent la ac]iunea sucului
gastric, în intestin. Sin.: capsul amilacee.
CA{EXIE, s. f. / cachexie, s. f. / cachexia, ca-chexy.
[Lat. cachexia, gr. kakhexia = constitu-]ie proast\, de la gr. kakos = r\u,
hexis = stare.] Alterare profund a stii generale a organismului, legat de o denutri]ie extrem\, cu o sc\dere ponderal foarte
important\. Poate s apar în stadiile terminale ale unor boli cronice (maligne, dar [i benigne) sau prin subalimenta]ie cronic\.
Forme particulare: 1)
C. bronzat\ (v.). 2) C. hipofizar\ - v. sindrom Simmonds. 3) C. mixedematoas\ - faz terminal a
*mixedemului netratat - se observ cu dificultate, deoarece infiltra]ia mixedematoas mascheaz timp îndelungat sc\derea
ponderal\. 3)
C. tiroidian\ - apare în fazele tardive ale *bolii Basedow sau în insuficien]a tiroidian\. V. [i atrep-sie.
CA{EXIE BRONZAT| / cachexie bronzée / ca-chexia suprarenalis Addison. Sin.: boal Addi-son (v.).
CA{EXIE HIPOFIZAR| / cachexie hypophysaire / hypophyseal cachexia. Sin.: sindrom Sim-monds (v.).
CA{EXIE SUPRARENAL| / cachexie surrénale / cachexia suprarenalis Pende. Sin.: sindrom Pende (v.).
CATABOLISM, s. n. / catabolisme, s. m. / catabolism.
[Gr. katabole = desfacere, destr\mare, de la kata = în jos, ballein = a
lansa; -
ism.] Ansamblu de reac]ii biochimice care se desf\[oar la nivel celular, consecutiv cora sunt degradate `n-deosebi
molecule ca glucidele [i lipidele. Reac]iile catabolice elibereaz energia stocat mai ales `n moleculele de ATP, energie necesar
proceselor de biosintez\, de transport, de mi[care etc. Marile c\i ale c. celular constau `n degradarea macromoleculelor din
nutrimente, având ca rezultat o serie de molecule mici, care, `n continuare, vor genera un num restrâns de metaboli]i. Astfel, de
ex., *acetilcoenzima A este un intermediar `n degradarea acizilor amina]i, glucidelor [i acizilor gra[i. Sin.: dezasimila]ie.
CATABOLIT, s. m. / catabolite, s. m. / catabolite.
[Gr. katabole = desfacere, destr\mare, de la kata = în jos, ballein = a lansa.]
Substan] provenit din transformarea unui precursor `n cursul *cata-bolismului.
CATACROTISM, s. n. / catacrotisme, s. m. / ca-tacrotism.
[Gr. kata = în jos; krotos = b aie; -ism.] Denumire pentru
neregularitatea pulsului caracterizat prin u[oare expansiuni ale arterei, produse dup [ocul principal. Se traduce prin mici cro[ete
în partea descendent a traseului sfigmo-grafic (und catacrotic). V. sfigmogram\.
CATAFAZIE, s. f. / cataphasie, s. f. / cataphasia.
[Gr. kata = în jos; phasis = cuvânt, vorbire.] Tulburare de vorbire
caracterizat prin faptul c bolnavul r\spunde la o întrebare care i se pune, dar repet apoi r\spunsul de nenumate ori.
CATAFOREZ|, s. f. / cataphorèse, s. f. / cata-phoresis.
[Gr. kata = în jos, împotriva; phoresis = transportare, de la pherein = a
purta, a trans-porta
.] 1) Deplasarea particulelor înccate electric de la anod la catod, `ntr-un câmp electric. V. electroforez\. 2)
Procedeu de introducere `n organism a unor medicamente cu ajutorul ionizilor prin curent continuu.
CATAGEN, adj. / catagène, adj. / catagen.
[Gr. kata = în jos, împotriva; gennan = a produce.] Denumire a stadiului de oprire a
cre[terii pului în cadrul *ciclului pilar.
CATALAZ|, s. f. / catalase, s. f. / catalase.
[Gr. katalyein = a distruge, a dizolva; -azã.] Enzim oxidant ce descompune *apa
oxigenat\, cu degajare de oxigen simplu, care nu poate fi fixat decât de un corp oxidabil spontan. În organism, c. este prezent în
unele celule (îndeosebi celulele hepatice [i hematii).
CATALEPSIE, s. f. / catalepsie, s. f. / catalepsy.
[Gr. katalambanein = a suspenda, de la kata = în jos, lepsis = fixare.]
Tulburare psihomotorie caracterizat prin conservarea, în general de scurt durat\, a unei pozi]ii impuse pacientului de c re
examinator la nivelul unui segment din organism. C. este fie consecin]a unei rezisten]e musculare plastice (flexibilitatea ceroas a
lui Wernicke), fie expresia unei hipertonii rigide "de statuie", sau urmarea absen]ei ini]iativei motrice cu pasivitate total [i
incapacitate de mobilitate spontan\. C. poate fi observat izolat\, sau face parte dintr-un context clinic: leziuni prefrontale, isterie,
schizofrenie, somn hipnotic, sindrom parkinsonian [i postencefalitic. Sin.: flexibilitate ceroas\.
CATALEPTIFORM, adj. / cataleptiforme, adj. / cataleptiform, cataleptoid.
[Gr. katalambanein = a suspenda, de la kata = în
jos,
lepsis = fixare; lat. forma = form\.] Care este asem or cu *catalepsia.

230. 230
CATALIZATOR, s. m. / catalyseur, catalysateur, s. m. / catalyst. [Gr. katalysis = disolu]ie, de la katalyein = a distruge, a
dizolva
.] Substan] care, ad\ugat doar în cantit\]i infime, accelereaz unele reac]ii chimice, uneori în detrimentul altora. C. poate
fi sau nu o faz distinct fa] de mediul de reac]ie, în func]ie de aceasta cataliza fiind eterogen sau omogen\. V. [i cataliz\.
CATALIZ|, s. f. / catalyse, s. f. / catalysis.
[Gr. katalysis = disolu]ie, de la katalyein = a distruge, a dizolva.] Ac]iune fizico-
chimic prin intermediul ceia anumite substan]e denumite *cataliza-tori, prezente chiar [i în cantit\]i foarte mici, acce-lereaz
unele reac]ii chimice sau le favorizeaz pe unele în detrimentul altora (în cursul unor procese din organism) [i se reg\sesc
neschimbate la sfâr[itul reac]iei. C. se nume[te
omogen\ când catalizatorul se g\se[te în aceea[i faz de agregare ca [i mediul
reac]ional, sau
eterogen\ dac fazele de agregare sunt diferite. În organismul viu procesele de c. sunt mediate de *enzime.
CATALIZ| COVALENT| / catalyse covalente / covalent catalysis. Reac]ie enzimatic în care o parte din *substrat este fixat prin
*leg ur cova-lent cu enzima.
CATAMENIAL, adj. / cataménial, -ale, -aux, adj. / catamenial.
[Gr. katamenia = menstrua]ie, de la kata = referitor la, men,
menos
= lun\.] 1) Se spune despre un proces care este în rela]ie cu perioadele menstruale, care apare concomitent cu acestea.
Ex.: herpes c. 2) Care se refer la *men-strua]ie.
CATAMNEZ|, s. f. / catamnèse, s. f. / catamne-sis.
[Gr. kata = în jos; mnesis = memorie, de la mnasthai = a-[i aminti.] Istoric al
unei boli relatat dup externarea pacientului din spital.
CATAPLASM|, s. f. / cataplasme, s. m. / cata-plasm, poultice.
[Lat. cataplasma, gr. kataplas-ma = aplica]ie.] Preparat *topic
care are ca principiu activ f\ina de in, de mu[tar etc., la care se adaug un lichid (de obicei ap\ rat de
consisten]a unui bulion gros. Se aplic cutanat (cald sau rece) [i ac]ioneaz local, prin propriet\]ile sale *revulsive. Se pot aplica [i
c. uscate, cu sare, tâ]e sau nisip.
CATAPLAZIE, s. f. / cataplasie, s. f. / cataplasia.
[Gr. kata = în jos; plasis = modelare, de la plas-sein = a forma, a modela.]
Transformare a morfologiei [i func]iei celulelor în procesele maligne (*anaplazie), dar [i în alte condi]ii de via] (ex.: în culturi de
]esuturi sau de celule). Uneori, termenul este utilizat cu sensul de *metaplazie regresiv\.
CATAPLEXIE, s. f. / cataplexie, s. f. / cataplexy.
[Gr. kata = în jos; plexis = lovitur\.] Tulburare caracterizat prin pierderea
brusc\, incomplet sau complet\, a tonusului postural (al musculaturii scheletice) în rela]ie cu o emo]ie intens\. C. poate fi
generalizat\, când antreneaz c\derea subiectului, f pierderea con[tien]ei, sau localizat la membrele superioare, gambe sau la
maxilarul inferior. Asociat cu *narcolepsia, ea constituie *sin-dromul Gélineau.
CATAR, s. n. / catarrhe, s. m. / catarrh.
[Lat. catarrhus = guturai, de la gr. kata = în jos, rhein = a curge.] Termen foarte vechi,
utilizat odinioar pentru orice scurgere de fluid de la nivelul unei membrane mucoase. În prezent, termenul este u-tilizat restrictiv,
cu referire la mucoasele c\ilor res-piratorii superioare, în cazul inflama]iilor rinofa-ringiene cu hipersecre]ie nepurulent\. V. [i frea-
m catar.
CATARACT|, s. f. / cataracte, s. f. / cataract.
[Gr. katarrhegnynai = a dâma, a frânge sau katarraktes = cascad - se credea
c aceast afec-]iune se datora c\derii unei umori pe ochi
.] Afec-]iune ocular care const în opacifierea progresiv a *cristalinului
sau a capsulei acestuia, cu di-minuarea *acuit\]ii vizuale. C. poate fi congenital\, posttraumatic sau spontan\. Se disting: 1)
C.
capsular\
, produs prin opacifierea capsulei cristalinului. 2) C. congenital\, existent la na[tere sau produs la pu]in timp dup
na[tere. 3)
C. cortical\, prin opacifierea capsulei (cortexului) cristalinului. 4) C. diabetic\, bilateral\, complica]ie a diabetului. 5) C.
glaucomatoas\
apare în cursul e-volu]iei *glaucomului. 6) C. heterocromic\, înso]it de *heterocromia irisului [i *ciclita *torpid\. 7)
C. hipermatur\, faz evolutiv a c. în care masele cristaliniene, în afar de nucleu, se lichefiaz\. 8) C. prin iradiere, consecutiv
iradierii masive sau cu doze repetate semnificative de radia]ii X sau nucleare. 9)
C. matur\, în care cristalinul este opacifiat
complet. 10)
C. nuclear\, în care este afectat numai nucleul cristalinului. 11) C. polar anterioa-r sau posterioar\, cu afectarea
polului anterior sau, respectiv, posterior ai cristalinului. 12)
C. senil\, cea mai frecvent\, în general de cauz necunoscut\, sau
considerat consecin]a unui fenomen natural de îmb rânire.
CATARAL, adj. / catarrhal, -ale, -aux, adj. / ca-tarrhal.
[Gr. kata = în jos; rhein = a curge.] Care se înso]e[te de secre]ii abundente
seromucoase. Ex.: inflama]ie c., icter c.
CATARCTIC, adj., s. n. / catharique, adj., s. m. / cathartic.
[Gr. kathartikos = purificator.] 1) (Me-dicament) care prezint un
efect purgativ prin pro-vocarea unei hipersecre]ii a glandelor intestinale [i prin stimularea peristaltismului, ca urmare a irita]iei
mucoasei. 2)
Terapia c. este o form de psihoterapie care antreneaz o eliberare afectiv\.
CATATONIE, s. f. / catatonie, s. f. / catatonia.
[Gr. kata = în jos; tonos = tensiune.] Sindrom psihiatric grav în care se asociaz
negativism psihomotor (o rupere de mediul exterior, cu refuzul de a vorbi, uneori refuzul hranei), pierdere a ini]ia-tivei, opozi]ie la
orice solicitare sau pasivitate cu rezisten] muscular plastic (*catalepsie) [i tulburi neurovegetative. Este, în general, o
manifestare tipic în *schizofrenie, dar c. poate fi observat [i în unele sechele de *encefalit sau dup priza anumitor substan]e
(farmacocatato-nie).
CATECOLAMINE, s. f. pl. / catécholamines, s. f. pl. / catecholamines.
[Catechol = de la Acacia catechu, arbore exotic; gr.
ammoniakon = sare de amoniu, g\sit în apropierea templului lui Jupiter Ammon din Libia; -inã.] Termen generic care
regrupeaz *noradrenalina, *adrenalina [i *dopa-mina. În trecut denumite simpaticomimetice directe, aceste molecule endogene
stimuleaz *re-ceptorii adrenergici
α sau β. Denumirea reflect structura acestor substan]e: un nucleu catecol (or-todifenol)
purt or al unui lan] lateral care posed o func]ie amin\.
CATENAR, adj. / caténaire, adj. / catenary.
[Lat. catenaris = legat `n lan], de la catenare = a `n-l]ui, [i catena = lan].] Care
se refer la un lan] molecular. V. [i monocatenar, bicatenar.
CATEPSIN| K / cathepsine K / cathepsin K. Pro-tein lizozomal produs în cantitate mare de c re *osteoclaste, având rol în
resorb]ia [i remo-delajul osos. Deficitul de c. K determin *picno-disostoza, boal de care a suferit pictorul Tou-louse-Lautrec.
CATEPSINE, s. f. pl. / cathepsines, s. f. pl. / cathepsins. Denumire generic pentru un grup de proteinaze endocelulare. C. sunt
desemnate printr-o liter\:
C. A hidrolizeaz proteinele la nivelul acizilor α-amina]i hidrofobi. C. B
1 este o tiol-proteinaz care se
g\se[te în ficatul uman.
C. B
2 este o metalproteinaz analog carboxipeptida-zei. C. C este o tiolpeptidaz\. C. D este o endo-
peptidaz cu aceea[i ac]iune ca [i pepsina.
C. E este o exopeptidaz cu ac]iune similar pepsinei. C. G este o serinproteinaz
prezent în leucocitele polinucleare.
C. P este o exopeptidaz\. C. H, L, N, S sunt proteinaze de tip pepsin\, prezente în lizozomi.
V. [i catepsin K.
CATETER, s. n. / cathéter, s. m. / catheter.
[Gr. katheter, de la kathienai = a plonja.] *Sond adecvat utilizat pentru
efectuarea *cateteris-mului. Exist diferite tipuri de c., adaptate structurii anatomice investigate.
CATETERISM, s. n. / cathétérisme, s. m. / cathe-terization.
[Gr. katheter, de la kathienai = a plonja; -ism.] Ansamblul
manevrelor executate cu un cateter la nivelul unui canal (conduct), organ cavitar sau orificiu al unei fistule, în scop diagnostic sau
terapeutic. V. [i cateterism cardiac.
CATETERISM CARDIAC / cathétérisme cardi-aque / cardiac catheterization. Metod invaziv de investigare cardiovascular\, care
se practic prin introducerea unui *cateter printr-o ven periferic pân la cavit\]ile cordului. Prin c. c. se m\-soar parametrii
hemodinamici, se efectueaz an-giografia cardiac\, electrocardiograma endocavi-tar\, implantarea unui *pacemaker, biopsia
endo-miocardic\, ca [i o serie de interven]ii terapeutice.
CATGUT, s. n. / catgut, s. m. / catgut.
[Engl. cat = pisic\; gut = intestin.] Material chirurgical sub form de fire, utilizate pentru
suturi sau ligaturi ale planurilor profunde operatorii. Prezint avantajul c este resorbabil, fiind constituit doar din sub-stan]e
organice. Este preparat din colagen de ma-mifere, îndeosebi din stratul submucos al intestinului sub]ire de oaie. Se poate utiliza [i
c. argintat (cu rezisten] crescut\c. impregnat cu crom (cu resorb]ie mai lent).

231. 231
CATHARSIS, s. n. / catharsis, s. f. / catharsis. [Gr. katharsis = purificare.] 1) Efect terapeutic, în psihanaliz\, ob]inut prin
desccarea unei tr\iri *refulate. Eliberarea *afectului incon[tient se ob]i-ne prin recunoa[terea [i verbalizarea evenimentelor
traumatizante uitate. Sin.: abreac]ie. 2) Purificarea spiritului cu ajutorul artei, prin participarea intens la fenomenul artistic.
CATION, s. m. / cation, s. m. / cation.
[Gr. kation = care coboar\, de la kata = în jos, ion = migrator, c\l or [i ienai = a merge.]
Atom sau grup de a-tomi încca]i pozitiv (ioni pozitivi).
CATOD, s. m. / cathode, s. f. / cathode.
[Gr. kathodos = drum în jos, de la kata = în jos, hodos = cale, drum.] 1) Conductor
electronic (metalic sau din cbune) prin care iese curentul electric dintr-un mediu conductor [i a cui *conductibili-tate electric
este, în general, mai mare decât a mediului respectiv. Sin.: electrod negativ. 2) În-tr-un tub cu radia]ii X, electrodul care emite
electroni.
CAUDAL, adj. / caudal, -ale, -aux, adj. / caudal.
[Lat. cauda = coad\.] Care se refer la coad sau la partea terminal a unui organ
de form a-lungit\.
CAUSTIC, adj., s. n. / caustique, adj., s. m. / caustic.
[Lat. causticus, gr. kaustikos = care arde, de la gr. kainein = a arde.] 1)
Caracter al unei substan]e cu ac]iune coroziv asupra ]esuturilor, provocând necroza acestora. 2) Substan] cu a-ceast
caracteristic\.
CAUTER, s. n. / cautère, s. m. / cautery.
[Lat. cauterium, gr. kauterion = fier înro[it, de la gr. kainein = a arde.] Instrument cu
un vârf metalic adus la incandescen] sau substan] chimic care, prin arderea unui ]esut, provoac formarea u-nei escare sau
asigur hemostaza. Tipuri principale de c.: 1)
Galvanocauter (v.). 2) *Termocau-ter, constituit dintr-un fir de platin men]inut
incandescent sub ac]iunea unor vapori de extract mineral. 3)
C. chimic, alc uit din nitrat de argint, acid ose-nic [i acid tricloracetic.
În prezent se utilizeaz [i dispozitive de tip *laser. V. [i cauterizare.
CAUTERIZARE, s. f. / cautérisation, s. f. / cau-terization.
[Lat. cauterium, gr. kauterion = fier înro[it, de la gr. kainein = a
arde
.] Distrugere a unui ]esut în scopul suprimii unei leziuni, opririi unei sângeri sau eliminii ori diminuii extensiei unei
cicatrici cu înmugurire exuberant\. C. se practic frecvent la nivelul pielii [i al mucoaselor, utilizând diferite tipuri de *cautere, o
serie de sub-stan]e chimice sau *crioterapia.
CAUZALGIE, s. f. / causalgie, s. f. / causalgia.
[Gr. kausis = c\ldur arz oare; algos = durere.] Simptom determinat de o leziune
de neuron periferic, care const într-o modificare a sensibilit\]ii în regiunea tegumentar corespondent (hiperes-tezie) asociat cu
durere. Este resim]it sub for-m de "c\ldur care arde" într-un teritoriu tegumentar delimitat [i se exacerbeaz la orice contact cu
un stimul exterior. Se poate înso]i de modifici trofice obiective ale pielii în teritoriul cutanat interesat, eritem, transpira]ie local\, în
acest caz rezultând un
sindrom cauzalgic, în rela]ie cu o plag nervoas\. Unii autori grupeaz în acest termen [i senza]iile de
arsur esofagian [i gastric\.
CAVERN|, s. f. / caverne, s. f. / cavern. NA: caverna (1).
[Lat. caverna = cavitate, de la cavus = gaur\.] 1) Cavitate anatomic
format din mai multe spa]ii mici lacunare care comunic `ntre ele. Ex.: c. corpului spongios, c. corpului cavernos. 2) Leziune
anatomopatologic care se prezint sub forma unei excava]ii localizate în parenchimul u-nui organ [i care rezult în urma evacuii
con]i-nutului, de obicei lichid sau semisolid, al acesteia (abces, gangren\ etc). Frecvent este cazul unei
c. pulmonare de origine
tuberculoas\.
CAVERNOS, adj. / caverneux, -euse, adj. / ca-vernous.
[Lat. cavernosus = scobit, g\unos, de la caverna = cavitate [i cavus =
gaur\
.] Care se refer la caverne patologice (ex.: ral c.), care include caverne (ex.: pl\mân c.) sau a cui struc-tur se aseam
cu aspectul general al unor caverne (ex.: corpi c., angiom c. sau cavernom).
CAVITAR, adj. / cavitaire, adj. / cavitary.
[Lat. cavus = gaur\.] Caracterizat prin prezen]a unei cavit\]i, în general cu localizare
pulmonar\.
CAVITATE, s. f. / cavité, s. f. / cavity. NA: cavum.
[Lat. cavus = gaur\.] Termen folosit pentru a desemna prezen]a unui spa]iu
închis, complet sau incomplet, în interiorul unei structuri anatomice sau între mai multe forma]iuni anatomice. C. pot fi goale sau
(mai frecvent) pot con]ine fie unele forma]iuni anatomice, prin herniere, fie substan]e mai mult sau mai pu]in fluide (secre]ii,
necroz etc.).
CAVITATE ABDOMINAL| / cavité abdominale / abdominal cavity. NA: cavitas abdominalis. C. *splanhnic delimitat de rahisul
lombar [i mu[-chii spinali - posterior, de mu[chii largi - lateral [i mu[chii drep]i - anterior. C. a. este separat de *cavitatea toracic
prin diafragm, este prelungit în jos de *cavitatea pelvin [i con]ine majoritatea viscerelor componenete ale aparatului digestiv [i
aparatului urinar.
CAVITATE AMNIOTIC| / cavité amniotique / am-niotic cavity. Sin.: amnios (v.).
CAVITATE BUCAL| / cavité buccale / oral ca-vity. NA: cavitas oris. Sin.: gur (v.).
CAVITATE COTILOID| / cavité cotyloïde / aceta-bulum. NA: acetabulum. C. a osului iliac în care se articuleaz capul femurului.
Sin.: acetabulum, cotil.
CAVITATE GLENOID| / cavité glénoïde / glenoid cavity. NA: cavitas glenoidalis. C. articular în general eliptic\, format din unul
sau mai multe oase [i articulat cu un *condil. V. [i tab. anat. - articula]ii.
CAVITATE LARINGIAN| / cavité laryngée / ca-vity of larynx. NA: cavitas laryngis. Segment al c\ilor aeriene delimitat de pere]ii
*laringelui [i `m-p]it de *corzile vocale în trei etaje: superior (sau supraglotic), mediu (sau glotic) [i inferior (sau subglotic).
CAVITATE ORBITAR| / cavité orbitaire / orbit. NA: orbita. Sin.: orbit (v.).
CAVITATE PELVIN| / cavité pelvienne / cavity of pelvis. NA: cavitas pelvis. Sin.: bazin (v.).
CAVITATE PERICARDIC| / cavité péricardique / pericardial cavity. NA: cavitas pericardialis. C. virtual cuprins între cele dou
foi]e ale *pericar-dului.
CAVITATE PERITONEAL| / cavité péritonéale / peritoneal cavity. NA: cavitas peritonealis. C. virtu-al cuprins între cele dou
foi]e, parietal [i visceral\, ale *peritoneului, care poate deveni re-al în caz de revsat lichidian.
CAVITATE PLEURAL| / cavité pleurale / pleural cavity. NA: cavitas pleuralis. C. virtual cuprins între cele dou foi]e ale *pleurei,
care poa-te deveni real în cazul unui revsat lichidian.
CAVITATE PULMONAR| / cavité pulmonaire / pulmonary cavity. Pierdere de substan] la nivelul unui pl\mân, care se observ în
anumite condi]ii patologice. Ex.: abces pulmonar, tumor necrozat\. V. [i cavern\.
CAVITATE TIMPANIC| / cavité tympanique / tympanic cavity. NA: cavitas tympanica. V. tim-pan [i ureche medie.
CAVITATE TORACIC| / cavité thoracique / cavi-ty of thorax. NA: cavitas thoracis. C. *splanhni-c cuprins între rahisul dorsal,
coaste, stern [i mu[chii care acoper aceste structuri. C. t. este separat de c. abdominal prin diafragm [i con]i-ne pl\mânii
înconjura]i de pleur\, inim [i organele *mediastinului.
CAVITATE UTERIN| / cavité utérine / cavity of uterus. NA: cavitas uteri. C. virtual aplatizat\, aflat în interiorul uterului. Este
separat de istmul uterin într-o c. cervical [i una corporeal\, în care se localizeaz oul în perioada gesta]iei.
CAVOGRAFIE, s. f. / cavographie, s. f. / cavogra-phy, phlebography of the vena cava.
[Lat. ca-vus = gaur\; gr. graphein = a
scrie
.] Examen radiologic al venei cave superioare sau inferioare, prin opacifiere dup injectarea, direct sau la dis-tan]\, a unui
produs de contrast iodat hidrosolubil.
CAVUM, s. n. / cavum, s. m. / cavum. NA: cavi-tas pharyngis.
[Lat. cavus = gaur\.] Sin.: rinofa-ringe (v.).
CAZEIFICARE, s. f. / caséification, s. f. / casea-tion.
[Lat. caseus sau caseum = brânz\; ficare, derivat de la facere = a face.]
Necroz a centrului leziunilor tuberculoase, constând în formarea unei materii gri-g\lbui, compact\, granuloas\. V. [i granulom.
CAZEIN|, s. f. / caséine, s. f. / casein.
[Lat. ca-seus sau caseum = brânz\; -inã.] Fosfoprotein care reprezint partea cea mai
important a sub-stan]elor azotate din laptele de mamifere. De ace-ea, este utilizat ca protein de referin] în *diete-tic\.
|

232. 232
CAZEOS, adj. / caséux, -euse, adj. / caseous. [Lat. caseus sau caseum = brânz\.] Care apar]i-ne procesului de *cazeificare sau
se afl `n rela]ie cu acesta.
CAZEUM, s. n. / caséum, s. m. / caseum, case-ous material.
[Lat. caseus sau caseum = brân-z\.] Substan] albicioas sau
g\lbuie cu aspect variabil (p\stos, granular fin sau gelatinos) care este rezultatul unei necroze acidofile, specific inflama]iei
tuberculoase.
CAZUISTIC|, s. f. / casuistique, s. f. / case-mix, material.
[Fr. casuistique, din spaniol casuista [i lat. ecleziastic casus = caz
de con[tiin]\
.] Ter-men care desemneaz lotul de pacien]i (mimea acestuia) utilizat `ntr-o cercetare, `ntr-un studiu.
C|I BILIARE / voies biliares / gall ducts. Sistem tubular prin care bila se elimin din ficat în duoden. Include
c. b. intrahepatice
(canalul hepatic drept [i stâng care, prin unire, formeaz canalul hepatic comun) [i
c. b. extrahepatice (*canalul co-ledoc, rezultat
din unirea canalului hepatic comun cu *canalul cistic).
C|LCÂI, s. n. / talon, s. m. / heel. NA: calx.
[Lat. calcaneum = c\lcâi.] Parte posterioar a piciorului, al cei schelet este format
din *calcaneu.
C|LDUR|, s. f. / chaleur, s. f. / heat, warmth.
[Lat. calor, -oris = c\ldur\.] 1) Senza]ia de cre[-tere a temperaturii; energia care
produce aceast senza]ie. 2) Energia transferat ca rezultat al gradientului de temperatur\.
C|PU{|, s. f. / tique, s. f. / tick.
[Albanez kë-pushë = c\pu[\.] Denumire popular pentru unele artropode (*Arthropoda) din
familia *
Ixodidae, clasa *Arachnida.
C|RBUNE, s. m. / charbon, s. m. / anthrax.
[Lat. carbo, -onis = cbune.] Sin.: antrax (v.).
C|RBUNE ACTIVAT / charbon activé / activated charcoal. Cbune oficinal prelucrat pentru cre[-terea capacit\]ilor sale de
absorb]ie. Utilizat `nc\, pe cale bucal\, `n tratamentul *aerofagiei, se pare c indica]ia sa cea mai util este `n tratamentul a-numitor
intoxica]ii acute, `ndeosebi `n cazul ingestiilor masive de morfin sau de atropin\.
C|SCAT, s. n. / bâillement, s. m. / yawn, oscedo (lat.).
[Posibil lat. cascare.] Act reflex motor, urmare a hipoxiei sau oboselii
centrilor nervo[i. Const dintr-un inspir profund cu deschiderea gurii (se închid orificiile trompelor lui Eustachio) [i un expir; în urma
acestui act motor, mu[chii cervicali mesc, prin contrac]ie, debitul circulator al creierului.
CÂMP, s. n. / champ, s. m. / field.
[Lat. campus = câmp.] Termen general utilizat în medicin\ cu sensul de arie, regiune bine
delimitat (ex.: *c. operator, *c. vizual), dar [i cu un sens figurativ (*c. psihologic).
CÂMP AUDITIV / champ auditif / auditory field. Ansamblul sunetelor a cor frecven] este cuprins între 32 [i 16 000 Hz [i care
sunt în mod normal audibile de c re om.
CÂMP ELECTRIC / champ électrique / electric field. For]a determinat de prezen]a corpurilor înc\rcate electric, exprimat în vol]i pe
metru. C. e. este un c. vectorial.
CÂMP MAGNETIC / champ m agnétique / magnetic field. Denumire dat unui c. de for]e creat în jurul unui magnet sau în jurul
oricui conductor parcurs de un curent electric. Se exprim în amperi pe metru (SI) sau oersted (CGS).
CÂMP OPERATOR / champ opér atoire / operative field. 1) Parte a corpului care r\mâne expus pentru ca operatorul-chirurgul s
aib acces la or-ganul de abordat. 2) Material textil steril care serve[te la delimitarea, izolarea [i protejarea zonei din corp la nivelul
ceia va fi practicat o inter-ven]ie chirurgical\.
CÂMP PSIHOLOGIC / champ psychologique / psychological field. Expresie care desemneaz toate faptele fizice, biologice, sociale,
psihologice (con[tiente [i incon[tiente) care exist la un moment dat pentru un individ sau pentru un grup, c\-rora aceste fapte le
determin *comportamentul.
CÂMP VIZUAL / champ visuel / field of vision, vision field. Întinderea spa]iului care poate fi cuprins cu privirea când ochiul este
imobil. C. v. normal este de circa 150
0
în sens orizontal [i de 120
0
în sens vertical (55
0
în jos, 65
0
în sus), dar aceste valori
numerice variaz foarte mult în func-]ie de subiect [i de condi]iile de determinare. Fiecare punct al c. v. corespunde unui punct
definit al retinei, iar explorarea c. v. corespunde, de fapt, explorii func]ionale a retinei [i/sau a c\ilor optice. C. v. poate fi alterat
prin procese patologice care afecteaz ochiul, retina [i/sau c\ile optice. V. [i campimetrie, campimetru.
C+RJ|, s. f. / béquille, s. f. / crutch.
[Sl. kryži = cruce.] 1) Mijloc de sus]inere a corpului, `ndeosebi `n cursul mersului, cu punct de
sus]inere la nivelul bra]ului, antebra]ului sau axilar. C. pentru antebra] sau canadian\ este prev\zut cu o bar de sprijin la
`n\l]imea mâinii [i un sistem de sprijin pentru antebra]. 2) Numai `n român\:
c. aortei, adic *ar-cul aortic. V. tab. anat. - artere.
CÂRLIG, s. n. / crochet, s. m. / hook.
[Bulg. kãr-lik = cârlig.] 1) Instrument curb pentru trac]iune sau prindere. Tipuri: a) c. Braun,
utilizat în obstetric\; b)
c. pentru palat posterior, utilizat în ORL; c) c. Tyrell, întrebuin]at în oftalmologie; d) c. Mal-gaigne, alc uit
din dou cro[ete utile în chirurgia rotulei. 2) Forma unor structuri anatomice. Ex.: osul cu c.
CD4 / CD4 / CD4.
[Engl.: acronim pentru Cluster of Differentiation = clas de diferen]iere.] Protein exprimat la suprafa]a tuturor
*limfocitelor T ajut\-toare, dar [i la nivelul *monocitelor/macrofagelor [i a *celulelor dendritice. CD4 este o glicoprotein
transmembranar de 59 kDa, iar gena codant a lan]ului polipeptidic este situat pe cromozomul 12. Proteinele CD4 reprezint un
receptor pentru moleculele *complexului major de histocompatibi-litate clasa II purtate de o *celul prezentatoare de antigeni.
Totodat\, situsul de recunoa[tere al receptorului CD4
este complementar proteinei de suprafa] gp120 a virusului SIDA. Receptorii
CD4 sunt denumi]i [i T4. Sin.: co-receptor CD4. V. [i clas de diferen]iere.
CD8 / CD8 / CD8.
[Engl.: acronim pentru Cluster of Differentiation = clas de diferen]iere.] Molecul prezent la suprafa]a tuturor
limfocitelor T8. Este alc uit din dou lan]uri polipeptidice
α [i β, fiecare având o mas molecular de 32-34 kDa. Ge-na
codificatoare pentru sinteza acestor lan]uri se afl pe cromozomul 2. Cele dou\ lan]uri sunt exprimate sub form homodimeric
α/α
sau sub for-m heterodimeric
α/β. CD8 constituie un receptor pentru antigenii *complexului major de histo-compatibilitate clasa I
purta]i de o *celul prezen-tatoare de antigeni sau de o celul cu *self modificat. Acest contact conduce la diferen]ierea *lim-
focitelor T imature în *limfocite T citotoxice. Sin.: co-receptor CD8. V. [i clas de diferen]iere.
CEAF|, s. f. / nuque, s. f. / nape of the neck. NA: nucha.
[Albanez çafë = ceaf\.] Regiunea poste-rioar a gâtului, cuprinzând toate
p]ile moi situate `napoia rahisului cervical. V. [i nucal.
CEBOCEFALIE, s. f. / cébocéphalie, s. f. / cebo-cephaly.
[Gr. kebos = maimu]\; kephale = cap.] Monstruozitate malformativ a
extremit\]ii cefalice care include: ochi separa]i dar foarte apropia]i, lip-sa aparatului nazal sau prezen]a unei singure na-rine.
Aminte[te de aspectul fizic al ciclopului.
CEC, s. n. / caecum, s. m. / c(a)ecum. NA: cae-cum.
[Lat. caecus = orb.] Fund de sac, de circa 6 cm lungime [i 6-8 cm grosime
(diametru), ce constituie por]iunea ini]ial a intestinului gros. Este si-tuat deasupra *valvulei ileocecale, iar pe fa]a sa intern se
deschide *apendicele vermicular.
CECITATE, s. f. / cécité, s. f. / blindness.
[Lat. caecitas, -atis = orbire, de la caecus = orb.] Pierderea vederii, indiferent de sediul
leziunii cauzatoare: cortex occipital, c\i optice sau glob ocular. Sin.: orbire.
CECITATE CORTICAL| / cécité corticale / cortical blindness. C. determinat de o leziune a lobilor occipitali, f alterarea ochiului.
CECITATE LITERAL| / cécité littéraire / letter blindness. Varietate de *c. verbal caracterizat prin pierderea capacit\]ii de a citi
literele alfabetului, în timp ce în c. verbal bolnavul poate silabisi cuvintele pe care nu le poate citi.
CECITATE MONOCULAR| TRANZITORIE / céci-té monoculaire transitoire / transient monocu-lar blindness. Episod de *c.
unilateral cu durat `ntre câteva secunde [i câteva minute, repetitiv cu o frecven] variabil\, a cei etiopatogenie include, foarte
probabil, prezen]a unui embol cu punct de plecare carotidian `n teritoriul retinian.
CECITATE MUZICAL| / cécité musicale / music blindness. Form de *c. verbal în care bolnavul nu în]elege nota]ia muzical\.
CECITATE NOCTURN| / cécité nocturne / nyc-talopia. Sin.: nictalopie (v.).
CECITATE PRACTIC| / cécité pratique / legal blindness. Stare care corespunde persisten]ei unei acuit\]i vizuale foarte reduse (mai
pu]in de 1/20 din acuitatea vizual central fiziologic sau mai pu]in de 20
0
din câmpul vizual periferic).
|Â ||

233. 233
CECITATE PSIHIC| / cécité psychique / psychic blindness. Tulburare psihic manifestat prin ne-recunoa[terea naturii [i a utilizii
obiectelor pe care bolnavul le percepe vizual. Se constat îndeosebi în *afazia senzorial\. Sin.: agnozie opti-c\.
CECITATE VERBAL| / alexie, s. f. / alexia, word blindness. Sin.: alexie (v.).
CECOPEXIE, s. f. / caecopexie, caecofixation, s. f. / c(a)ecopexy.
[Lat. caecus = orb; gr. pexis = fixare.] Sin.: tiflopexie (v.).
CECOPLICATUR|, s. f. / caecoplicature, s. f. / c(a)ecoplication.
[Lat. caecus = orb; plicatura = împ urire, de la plica = cut\,
îndoitur\
.] Inter-ven]ie chirurgical efectuat în scopul reducerii calibrului cecului. Const în efectuarea unui repliu al mucoasei
cecale, de obicei prin invaginare.
CECOSTOMIE, s. f. / caecostomie, s. f. / c(a)e-costomy.
[Lat. caecus = orb; gr. stoma, -atos = gur\.] Sin.: tiflostomie (v.).
CEFALALGIE FARINGOTIMPANIC| / cpéhalal-gie pharyngotympanique / pharyngotimpanic cephalalgia. Sin.: boal Legal (v.).
CEFALEE, s. f. / céphalée, s. f. / cephalalgia, headache.
[Lat. cephalaea = dureri de cap, din gr. kephale = cap.] Durere de cap
difuz sau localizat\, cu o inciden] excep]ional de mare: 40 % din popula]ia globului, indiferent de mediu, urban sau rural, acuz
cel pu]in o dat pe an o cefalee (Harrison
’s, 1994). C. este de obicei un simptom benign, dar uneori reprezint o manifestare a
unor boli grave, îndeosebi o tumor cerebral sau o *arterit gigantocelular (temporal\este prezent\, de asemenea, în
glaucom, *sinuzit purulent\, în *meningita bacterian [i în leziunile nervului trigemen. Deoarece c. "benign\” este ubi-cuitar\, ea
este considerat un aspect normal al vie]ii [i se consider c în producerea sa ar putea fi lua]i în considerare o serie de factori
ereditari. Mecanismul de generare al c. "benigne” poate fi activat de *stres [i *anxietate, iar factorii emo]io-nali nu sunt absolut
necesari pentru declan[area simptomului. Formele mai severe de c. sunt asociate cu gre]uri, *foto- sau *fonofobie. În cazurile
când c. este cronic [i recurent\, ea reprezint o problem medical\, care necesit un tratament adecvat. Au fost descrise mai
multe tipuri de c., dintre care *migrena poate fi considerat o entitate definit atât în plan clinic, cât [i în ceea ce prive[te
mecanismul de producere.
CEFALEE VASCULAR| HORTON / cephalée vasculaire de Horton / migrainous neuralgia.
[ Bayard T. Hoton, medic american,
Rochester, n. 1895
.] Sin.: sindrom Horton (v.).
CEFALHEMATOM, s. n. / céphalhématome, s. m. / cephalh(a)ematoma.
[Gr. kephale = cap; hai-ma, -atos = sânge; -oma.]
Forma]iune alc uit dintr-un epan[ament sanguin situat între os [i periost, la nivelul craniului. Se observ la nou-n\s-cut,
secundar unui traumatism obstetrical accidental.
CEFALHIDROCEL, s. n. / céphal-hydrocèle, s. f. / cephalhydrocele.
[Gr. kephale = cap; hydor, hydatos = ap\; kele = tumor\,
hernie
.] Tablou cli-nic întâlnit mai ales la copilul mic, consecutiv unui traumatism craniocerebral închis; este caracterizat prin
fractura liniar a craniului, care se lge[-te progresiv, ruptura meningelor [i o colec]ie de LCR sub scalp.
CEFALHIDROCEL TRAUMATIC / céphalhydro-cèle traumatique / traumatic cephalhydrocele. Sin.: boal Billroth (v.).
CEFALIC, adj. / céphalique, adj. / cephalic.
[Gr. kephale = cap.] Care se refer\, se afl `n rela]ie cu extremitatea cefalic\, cu capul.
CEFALIN|, s. f. / céphaline, s. f. / cephalin.
[Gr. kephale = cap; -inã.] Sin.: fosfatidiletanolamin (v.). V. fosfolipide.
CEFALORAHIDIAN, adj. / céphalorrachidien, -enne, adj. / cephalorrhachidian.
[Gr. kephale = cap; rhakhis = coloan vertebral\.]
Care prezint rela]ie cu capul [i cu rahisul. Ex.: lichid c. (LCR). V. [i cerebrospinal.
CEFALOSPORIN|, s. f. / céphalosporine, s. f. / cephalosporin.
[Gr. kephale = cap; spora = s\mân]\, de la sperein = a
îns\mân]a; -
inã.] Denumire a unui grup de antibiotice din familia *beta-lactamine. Antibioticul natural, component al a-cestui grup,
este extras din mucegaiul
Cephalo-sporium, înrudit cu Penicillium (din care se extrage *penicilina). C. au un spectru mai larg decât
cel al penicilinelor semisintetice, dar sunt mai toxice pentru rinichi. În func]ie de data de apari]ie, sunt clasificate în patru genera]ii.
CELIAC, adj. / coeliaque, adj. / c(o)eliac.
[Gr. koilia = pântece.] Care se refer la cavitatea abdominal [i la intestine. Ex.: *boal
c., reflex c.
CELIACHIE, s. f. / maladie coeliaque / c(o)eliac disease, gluten enteropathy.
[Gr. koilia = pântece.] Sin.: boal celiac (v.).
CELIALGIE, s. f. / coelialgie, s. f. / c(o)elialgia.
[Gr. koilia = pântece; algos = durere.] Denumire generic pentru diferitele dureri
(algii) abdominale profunde simpatice, indiferent de origine: nevralgic\, nevritic sau nevropatic\.
CELIOSCOPIE, s. f. / coelioscopie, s. f. / c(o)elio-scopy.
[Gr. koilia = pântece; skopia = examinare, de la skopein = a vedea, a
examina
.] Examen vizual al cavit\]ii abdominale cu ajutorul unui endoscop (celioscop) introdus fie printr-o incizie în peretele
abdominal (
c. transparietal\), fie pe cale vaginal\, traversând fundul de sac al lui Douglas ( c. transvaginal\ sau culdoscopie). V.
laparoscopie.
CELIOTOMIE, s. f. / coeliotomie, s. f. / coelioto-my.
[Gr. koilia = pântece; tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a t\ia.] Sin.:
laparotomie (v.).
CELOFAN, s. n. / céllophane, s. m. / cellophane.
[Denumire propus de Braunberger, 1911, de la celulozã, din lat. cellula =
c\mu] [i
diafan, din gr. phainein = a apare.] Material fabricat din vâscoz (sare a xantocelulozei) sub form de folii sub]iri,
transparente, impermeabile, insolubile `n ap [i `n alcool. C. este utilizat ca membran dia-lizant\, ca ambalaj farmaceutic, pentru
bandaje sau comprese.
CELOM, s. n. / coelome, s. m. / c(o)eloma.
[Gr. koilia = pântece; -oma.] Cavitatea corpului la em-brion: 1) C. embrionar, cavitate
cuprins `ntre cele dou foi]e ale *mezodermului, din care iau na[te-re cavit\]ile pleural\, pericardic [i peritoneal\. 2)
C. extra-
embrionar
, cavitate situat `n mezodermul extraembrionar.
CELOSOMIE, s. f. / coelosomie, s. f. / c(o)eloso-my.
[Gr. koilia = pântece; soma, -atos = corp.] Malforma]ie cu *eviscera]ie
toracoabdominal [i *hernie a unor organe diverse.
CELSIUS / Celsius / Celsius. Denumire a gradului centezimal al scalei termometrice C. Fiecare grad C. reprezint 1/100 din
diferen]a de temperatur dintre punctul de `nghe] (0
0
C) [i fierbere a apei (100
0
C) la presiunea de o atmosfer\. Un grad C. este
egal cu 1,8
0
Fahrenheit [i 0,8
0
Réaumur.
CELUL|, s. f. / cellule, s. f. / cell. NA: cellula, pl. cellulae.
[Lat. cellula = c\mu]\, dim. de la cella = c\mar\.] Unitatea de baz a
organismelor vii. Orice c. provine dintr-o c. preexistent (v. mitoz\ e
controleaz trecerea substan]elor intra- [i extracelular. C. con]in *citoplasm\, la nivelul c\-reia se afl *nucleul [i o serie de alte
structuri (*organite celulare) specializate în raport cu parti-cularit\]ile func]ionale ale c. O fiin] vie poate fi constituit dintr-o singur
c. (unicelular\ lule (pluricelular\
17
c. *}esuturile sunt
formate din c. juxtapuse. Pentru o anumit specie, fiecare c. somatic con]ine un num i-dentic de *cromozomi, c. sexuale
(*game]ii, adic *ovulul [i *spermatozoidul) con]inând jum ate din acest num de cromozomi. Dup *fecunda]ie, rezult un *zigot
(ou) care con]ine un set complet de cromozomi. Dup formarea oului începe dezvoltarea embrionar\, în stadiile timpurii ale
acesteia producându-se diferen]ierea diferitelor tipuri celulare, proces care este controlat genetic. V. `n continuare diferite tipuri de
c.
CELUL| AJUT|TOARE / cellule assistante / hel-per cell. C. necesar dezvoltii sau func]ion\rii altei celule sau unui virus.
CELUL| AMACRIN| / cellule amacrine / ama-crine cell. C. nervoas lipsit de *axon. Ex.: c. a. retiniene.
CELUL| ARGENTAFIN| / cellule argentaffine / argentaffin cell. C. localizat în glandele pilorice, în criptele glandulare ale
intestinului sub]ire [i la nivelul apendicelui. C. a. prezint granula]ii argiro-file ce con]in *serotonin\, ale cei propriet\]i reduc oare
asupra ionilor de argint sunt relevate prin colorarea lor `n brun sau negru. Prin micro-scopie electronic au fost puse în eviden]
dou tipuri de c. a.:
celule EC
2 (EC - de la enterochro-maffin cell) proprii glandelor gastrice [i EC
1, prezente în criptele glandulare
intestinale. C. EC
1 secret\, pe lâng serotonin\, un polipeptid denumit *motilin\. Sin.: celul enterocromafin\, celul Kul-tchitsky.
CELUL| AUTOTROF| / cellule autotrophe / au-totrophic cell. V. autotrof.
CELUL| B / cellule B / B-cell. Sin.: limfocit B (v.).
|

234. 234
CELUL| B HELLER-ZIMMERMANN / cellule B de Heller-Zimmermann / Heller-Zimmermann cell. C. analog *celulei Hargraves [i
având aceea[i valoare diagnostic\.
CELUL| CU BASTONA{ / cellule à bâtonnet / rod cell. V. bastona[e retiniene.
CELUL| BETZ / cellule de Betz / Betz cell, giant pyramidal cell.
[Vladimir Alexandrovici Betz, anatomist rus, 1834-
1894
.] *C. piramidal gigantic (50-120 µm) care ocup al cincilea strat al cortexului cerebral [i este caracteristic *ariei motorii.
V. [i celul piramidal\.
CELUL| BLASTIC| / cellule blastique / blast cell. C. tân\, formatoare de c. specializate. Ex.: osteoblast (c. formatoare a ]esutului
osos), limfo-blast, *mieloblast.
C. b. limfoid\ (sin.: limfoblast sau imunoblast) rezult dintr-un limfocit mic trans-format, în foliculii
limfoizi, sub influen]a unei stimuli de c re un antigen specific sau nespecific. Este o celul de dimensiuni mari (cu diametrul de
20-30
µm), cu nucleu voluminos [i cu *mitoze frecvente. V. limfocit.
CELUL| BURSODEPENDENT| / cellule burso-dépendante / burso-dependent cell. Sin.: limfocit B (v.).
CELUL| C / cellule C / C cell. C. parafolicular a tiroidei, care secret *calcitonina.
CELUL| CALICIFORM| / cellule caliciforme / goblet cell, mucous cell. C. epitelial cilindric\, în form de calice, secretoare de
mucus. C. c. poate fi considerat o gland unicelular\. Se disting
c. c. închise, acoperite de mucoasa gastric\, [i c. c. deschise, la
nivelul intestinului sub]ire.
CELUL| CILIAT| / cellule ciliée / ciliated cell. C. epitelial senzorial specializat a urechii, prezentând fascicule de microvilozit\]i
gigantice (*stereocili) care proemin la nivelul suprafe]ei apicale. Vibra]iile sonore provoac aplecarea cililor, care genereaz o
modificare bioelectric în c. c., ce va ac]iona ca un detector de sunet.
CELUL| CU CON / cellule à cône / cone cell. V. con retinian.
CELUL| ÎN CO{ULE} / cellule à corbeilles / basket cell. C. a cortexului cerebelos situat în întregime în stratul plexiform. Axonul,
paralel cu suprafa]a lamelor cerebeloase, emite colaterale descendente care înconjoar *c. Purkinje. Uneori se utilizeaz aceast
denumire pentru *c. mioepi-telial\.
CELUL| CROMAFIN| / cellule chromaffine / chromaffin cell, pheochrome cell. C. de origine neuroectodermic a cei citoplasm
con]ine granula]ii care devin brune în contact cu bicromatul de potasiu. Aceast reac]ie specific\, denumit cromafin\, este
consecin]a oxidii polimerilor co-lora]i ai *catecolaminelor (*adrenalin\ a]ii. Este o caracteristic a celulelor
*me-dulosuprarenalei.
CELUL| DECIDUAL| / cellule déciduale / decidual cell. C. a *corionului citogen al *endometru-lui, bogat în *glicogen [i
hipertrofiat în timpul sarcinii.
CELUL| ENDOTELIAL| / cellule endothéliale / endothelial cell. C. poligonal\, aplatizat\, dispu-s de regul pe o *membran bazal
fin [i component a *endoteliului care c\ptu[e[te vasele sanguine, inima [i limfaticele. C. e. au o capacitate de sintez
excep]ional\, sus]inând astfel o serie de propriet\]i [i rela]ii func]ionale locale [i chiar la distan]\. Printre moleculele elaborate de c.
e. se afl\: colagenul, elastina, o serie de glicoz-aminoglicani, fibronectina, laminina, trombospon-dina, integrinele VLA-2 [i VLA-3,
angiotensina I, prostaciclina (PGI
2), peptidul natriuretic de tip C, factorul Willebrand [i numeroase enzime, printre care NO-
sintetaza.
CELUL| ENTEROCROMAFIN| / cellule entéro-chromaffine / enterochromaffin cell. Sin.: celul argentafin (v.).
CELUL| EPENDIMAR| / cellule épendymaire / ependyma cell. C. cubic sau prismatic de înveli[ la nivelul *ventriculelor cerebrale
[i al *epen-dimului. Polul apical al c. e. con]ine *stereocili, iar por]iunea bazal prezint prelungiri, prin intermediul cora se
infiltreaz între componentele ]esu-tului nervos.
CELUL| FALCIFORM| / cellule falciforme / sickle-cell. Sin.: drepanocit (v.).
CELUL| GANGLIONAR| / cellule ganglionnaire / ganglion cell. 1) C. nervoas a *retinei, constituind a treia verig a c\ii optice. 2)
C. nervoas care formeaz ganglionul spinal sau simpatic.
CELUL| GAZD| / cellule hôte / host cell. Celul care asigur g\zduirea unui virus, unui plasmid, ADN recombinat
in vitro sau a unei
celule întregi.
CELUL| GIGANT| / cellule géante / giant cell. C. cu mas protoplasmatic de form neregulat\, con]inând un mare num de
nuclee. Apare în diferite leziuni, îndeosebi în cele tuberculoase, al cor centru îl formeaz [i înglobeaz numero[i bacili Koch. C.
g. mai sunt observate în leziunile din *lepr\, *bruceloz cronic\, *histiocitoz X, *boal Crohn, *sarcoidoz [i din unele *arterite
(arterita temporal\ c. epitelioide, care reprezint *ma-crofage transformate ca urmare
a unui deficit de imunitate celular\. Uneori, *mieloplaxele [i *me-gacariocitele sunt denumite c. g. ale m\duvei o-soase.
CELUL| HARGRAVES / cellule de Hargraves / Hargraves
’ cell. [M. M. Hargraves, medic american contemporan.] Granulocit
neutrofil care con]i-ne o incluziune bazofil mare, rotunjit\, omogen\, constituit din nuclee de leucocite fagocitate [i *lizate.
Nucleul c. H. este deplasat, din cauza e-xisten]ei incluziunii, la periferie. C. H. este prezent în m\duva osoas [i în sângele
bolnavilor afecta]i de *lupus eritematos diseminat acut, fiind aproape patognomonic în aceast boal\. V. test Haserick. Sin.: celul
lupic\.
CELUL| IMATUR| / cellule immature / immature cell. C. care nu posed *fenotipul caracteristic liniei celulare ceia îi apar]ine.
CELUL| IMUNOCOMPETENT| / cellule immu-nocompétente / immunocyte. Sin.: imunocit (v.).
CELUL| IMUNOEFECTOARE / cellule immuno-effectrice / immunocyte. Sin.: imunocit (v.).
CELUL| INTERSTI}IAL| A TESTICULULUI / cellule interstitielle du testicule / interstitial cell of testis, Leydig's cell. Sin.: celul
Leydig (v.).
CELUL| KULCHITSKY / cellule de Kulchitsky / Kulchitsky
's cell. [Nikolai Kulchitski, histolog rus, Cracovia, 1856-1925.] Sin.:
celul argentafin (v.).
CELUL| LANGHANS / cellule de Langhans / Langhans
’ cell. [Theodor Langhans, anatomopatolog german, profesor la Giessen,
apoi la Berna, 1839-1915
.] Sin.: celul gigant (v.).
CELUL| LEYDIG / cellule de Leydig / Leydig
's cell. [Franz von Leydig, anatomist [i histolog ger-man, profesor la
Würtzburg, Tübbingen [i Bonn, 1821-1908
.] C. aflat în ]esutul intersti]ial ce în-conjoar *tubii seminiferi. C. L.
produce *testoste-ronul [i androsteronii. Este principala surs de hormoni androgeni la bbat. V. celul Sertoli.
CELUL| LIMFOPLASMOCITAR| / cellule lym-pho-plasmocytaire / plasmacytic lymphocyte. C. cu morfologie intermediar celei a
*limfocitului [i *plasmocitului, care prolifereaz în organele limfoide [i în m\duva osoas la bolnavii cu *ma-croglobulinemie
Waldenström sau în alte *sin-droame mieloproliferative.
CELUL| LUPIC| / cellule LE / LE cell.
[LE - acronim de la lupus erythematosus.] Sin.: celul Hargraves (v.).
CELUL| MERKEL / cellule de Merkel / Merkel
's cell. [Friedrich Sigmund Merkel, anatomist german, profesor
(succesiv) la Rostock, Königsberg [i Göttingen, 1845-1919
.] V. complex Merkel.
CELUL| MIOEPITELIAL| / cellule myoépithé-liale / myoepithelial cell, basket cell. C. mioid de origine epitelial\, con]inând
microfilamente contractile, de form stelat\, mulat la suprafa]a acinilor glandelor exocrine, cu excep]ia pancreasului exocrin. C.
m. favorizeaz prin contrac]ia sa excre]ia produsului de secre]ie.
CELUL| MUCIPAR| / cellule mucipare / mu-cous cell. Sin.: celul caliciform (v.).
CELUL| NEUROSECRETORIE / cellule neuro- sécrétoire / neurosecretory cell. Neuron dotat cu o capacitate de secre]ie definit
chimic, distinct de elaborarea neurotransmi]\torilor. Aceas-t denumire este rezervat\, în fapt, neuronilor hipotalamici care
secret peptide. V. neurocrinie.
CELUL| NEUROSENZORIAL| / cellule neuro-sensorielle / neurosensory cell. Neuron specializat pentru o func]ie senzorial prin
modificarea *dendritelor. Ex.: *c. olfactive, *bastona[e retiniene, *conuri retiniene.
| || |

235. 235
CELUL| NK / cellule naturelle tueuse, cellule NK / NK cell. [Acronim engl. NK = natural killer.] Celul granuloas mare, de origine
medular\, cu etape de diferen]iere pu]in cunoscute, reprezentând `n sângele circulant 5-15 % din totalul limfocitelor. La om, c. NK
are caractere antigenice negative, deosebindu-se astfel de limfocitele B [i T, neavând competen] imunitar [i producând un
r\spuns imunitar nespecific. Astfel, c. NK au capacitatea de a produce f activare prealabil liza celulelor precursoare normale
ale liniilor hema-topoietice, a celulelor infectate de virusuri sau a celulelor tumorale. Ac]iunea lor se exercit asupra unor celule
]int care exprim slab *complexul major de histocompatibilitate clasa I. Granulele c. NK, denumite granule citotoxice, con]in
numeroase tipuri de molecule, printre care *perforinele, care prin polimerizarea favorizat de Cu
++
([i `n prezen]a Ca
++

extracelular) pot forma pe celula ]int canale mari transmembranare (veritabile spturi), antrenând `n consecin] mi[ci ale con-
stituen]ilor care conduc la liza celular\. Contactul dintre c. NK [i celula ]int ar declan[a uneori mecanismul de *apoptoz\. Durata
de via] a c. NK este de la câteva zile la câteva luni. C. NK sunt elemente citotoxice nespecifice (a nu se confun-da cu *limfocitele
T citotoxice, care sunt specifice dar [i supresoare ale r\spunsului umoral sau celular, intervenind [i `n reglarea liniilor hematopoie-
tice. Sin.: limfocit NK.
CELUL| OLFACTIV| / cellule olfactive / olfac-tory cell. C. a mucoasei olfactive care prezint\ o func]ie combinat neuroepitelial\. V.
celul neuro-senzorial\.
CELUL| OU / celulle oeuf / egg cell. Sin.: zigot (v.).
CELUL| PERMISIV| / cellule permissive / per-missive cell. C. în care un virus se poate dezvolta, parcurgând ciclul s\u litic.
Permisivitatea este mai mult sau mai pu]in selectiv pentru un virus dat.
CELUL| PIRAMIDAL| / cellule pyramidale / py-ramidal cell. Tip de neuron din *cortexul cerebral de form piramidal (10-100
µm),
cu dendrite care pornesc atât din corpul celular, cât [i din axon. V. [i celul Betz.
CELUL| PLURIPOTENT| / cellule pluripotente / pluripotent cell, multipotent cell. *C. stem care poate da na[tere la mai multe tipuri
de c. diferen-]iate. Este cazul îndeosebi al c. nediferen]iate em-brionare, cu poten]ial de dezvoltare al oricui tip celular.
CELUL| POLIPLOID| / cellule polyploïde / poliploid cell. C. care con]ine un num mai mare de cromozomi decât cel normal.
CELUL| POLITENIC| / cellule polyténique / polytene cell. C. ale cei perechi de cromozomi omologi r\mân unul lâng altul,
formând un cromozom gigant. C. p. sunt obligatoriu *c. poliploide, iar cromozomii lor r\mân derula]i [i sunt vizibili în perioada
*interfazei.
CELUL| PREZENTATOARE DE ANTIGE N / cel-lule présentatrice d
'antigène / antigen pre-senting cell. C. capabil s asocieze, în
citoplas-m\, un fragment de *antigen (peptid provenit de la un element *non-self care a fost fagocitat sau pro-venind de la o
protein mutant a celulei) cu anti-genii complexului major de histocompatibilitate (CMH) de clasa I (sau II). Acest ansamblu,
denumit *self modificat, este dirijat în membrana plasmatic\, unde declan[eaz un r\spuns imun speci-fic. *Macrofagele [i
*limfocitele B sunt principalele c. p. de a. Macrofagele, exprimând pe membrane-le lor deopotriv antigeni ai CMH I [i ai CMH II cu
fragmente de antigeni str\ini, îi prezint pe ace[-tia atât *limfocitelor T8 cât [i *limfocitelor T4. Dim-potriv\, limfocitele B asociaz
doar antigenilor CMH II determinan]ii antigenici str\ini [i, de aceea, se leag doar la limfocitele T4, pe care le ac-tiveaz\. Se pot
comporta ca c. p. de a. [i c. infec-tate cu bacterii sau virusuri, precum [i unele *c. dendritice. Când contactul limfocitelor cu c. p. de
a. este prea puternic, limfocitele mor, evitându-se astfel atacul *self-ului.
CELUL| PURKINJE / cellule de Purkinje / Pur-kinje
's cell. [Johannes Evangelista von Purkin-je, fiziolog originar din
Boemia, profesor la Bres-lau (`n prezent Wroclaw, Polonia), apoi la Praga, 1787-1869
.] Denumire pentru
fiecare din *neuronii multipolari ai stratului intermediar al cortexului cerebelos, situat între straturile molecular [i granular. Axonii c.
P., care constituie singurele c\i aferente ale cortexului cerebelos, se termin în nu-cleii cerebelo[i profunzi, asupra cora exercit
o ac]iune inhibitoare, ca [i asupra nucleilor vestibulari. Dendritele c. P. sunt foarte ramificate [i se etaleaz în stratul molecular. V.
[i cerebel.
CELUL| RETICULAR| / cellule réticulaire / reticular cell. C. stelat fix\, cu expansiuni citoplas-matice lungi care se leag cu cele
ale celulelor în-vecinate, formând astfel o re]ea sau un reticulum. C. r. se afl îndeosebi în ]esutul reticular al organelor
hematopoietice. *Histiocitul este o c. r. libe-r\.
CELUL| SCHWANN / cellule de Schwann / Schwann
's cell. [Theodor Schwann, anatomist [i fiziolog german,
profesor la Leuven, apoi la Li
ège, 1810-1882.] C. care formeaz teaca de *mielin a unor fibre nervoase, care este un
izolant electric. Fiecare c. S. formeaz un singur segment al tecii (numit internod), iar internodurile sunt separate prin mici
strangula]ii, denumite noduri Ranvier. C. S., datorit propriet\]ilor izolante ale tecii bogate în mielin\, sunt responsabile de
*conduc]ia saltatorie a influxului nervos. *Scleroza în pl\ci rezult în urma distrugerii tecilor de mie-lin\.
CELUL| SERTOLI / cellule de Sertoli / Sertoli
's cell. [Enrico Sertoli, histolog [i fiziolog italian, profesor la Milano,
1842-1910
.] C. situat în interiorul *tubilor seminiferi care înconjoar elemen-tele liniei germinale. De[i a fost considerat ca un
simplu element de sus]inere [i de nutri]ie a epiteliului seminal, date recente probeaz c este un constituent fundamental al
testiculului exocrin. Astfel, la embrion [i la fetus este necesar dezvoltii celulelor germinale primordiale [i secret *hormonul anti-
müllerian. La adult, c. S. au roluri multiple: rol mecanic în bariera sânge-testicul, activare a deplasii c. seminale, rol în nutri]ie
(prin transfer de molecule simple), rol secretor (proteina de legare a androgenilor necesar transferului testosteronului la celulele
germinale, o inhibin cu rol în retrocontrolul func]iei spermatogenice, estro-geni). De asemenea, c. S. posed receptori pentru FSH
[i fagociteaz c. germinale involuate.
CELUL| SOMATIC| / cellule somatique / somatic cell. Orice c. a unei plante sau a unui animal, excluzând c. germinale sau
precursorii c. germi-nale. C. s. nu asigur descenden]i.
CELUL| STEM / cellule stem / stem cell. 1) C. relativ nediferen]iat care poate, prin diviziune, s dea na[tere la c. fiice care, la
rândul lor, pot suferi o diferen]iere terminal în tipuri particulare, distincte de c. 2) C. cu diametrul de 10-20
µm, cu nucleu mare,
pu]in dens [i citoplasma bazofil dispus în coroan\. C. s. sunt cele mai tinere c. nediferen]iate [i pluripotente, din care rezult
liniile celulare componente ale sângelui. În mod nor-mal, se afl\ în organele hematopoietice, unde se reînnoiesc [i se diferen]iaz
astfel: a) în ]esutul mieloid (*m\duv osoas\ ro[ii, leucocitelor granuloase (*gra-nulocite),
*monocitelor [i *trombocitelor; b) în organele limfoide - c. s. ce vor da *limfocitele. În cursul *leucemiilor acute, c. asem oare c.
s. invadeaz sângele [i m\duva osoas\.
CELUL| STROMAL| / cellule stromale / stromal cell. Sin.: celul dendritic (v. celule dendritice).
CELUL| SU{| / cellule souche / stem cell. Sin.: celul stem (v.).
CELUL| T / cellule T / T-cell. Sin.: limfocit T (v.).
CELUL| TART / Tart-cell / Tart-cell.
[Tart = numele bolnavului la care Hargraves a descoperit, în 1948, aceast
celul\
.] Monocit sau granulocit care a fagocitat nuclee celulare a cor structur este p\strat\, spre deosebire de *c. Hargraves în
care nucleul fagocitat a pierdut structura cromatinian\. C. T. au fost identificate în *lupusul eritematos diseminat (ca [i c.
Hargraves), dar [i în alte boli.
CELUL| TRANSCOMPLEMENTAR| / cellule tran scomplémentaire / transcomplementing cell. C. capabil s fabrice proteinele
virale care lipsesc unui virus defectiv.
CELUL| TRANSFORMAT| / cellule transformée / transformed cell. C. care a suferit o modificare a informa]iei genetice, adesea
sub ac]iunea unui agent carcinogen, consecin]a fiind multiplicarea activ generatoare de tumori. C. t. prezint dou caracteristici
principale: 1) Producerea de tumori maligne la animale, dup inocularea celulelor. 2) "Imortalitatea" c. t. `n cultur\, care se pot
multiplica un timp nelimitat.
CELUL| TUMORAL| / cellule tumorale / tumor cell. C. la nivelul ceia procesele de reglare a cre[terii au fost perturbate [i, ca
urmare, are loc cre[terea anarhic\, generatoare de tumori.
| |

236. 236
CELUL|-}INT| / cellule-cible / target-cell. 1) Globul ro[u aplatizat, caracterizat printr-o dipozi]ie în cocard a hemoglobinei, care îi
d un aspect de "]int\". C. ]. sunt frecvente în *talasemie; se observ\, de asemenea, în anemiile hipocrome. U-neori este utilizat
direct sin. englez. 2) C. la care ajung anumite molecule biologic active sau medicamentoase. În general, o c.-]. prezint receptori
specifici pentru un anumit ligand.
CELUL| UNIPOTENT| / cellule unipotente / uni-potent cell. *C. su[ care poate da na[tere unui singur tip de c. diferen]iate.
CELUL| ZIMOGEN| / cellule principale / zymo-genic cell. Fiecare dintre numeroasele c. gastrice, cubice sau cilindrice, care
tapiseaz pere]ii glandelor fundice [i secret *pepsinogenul.
CELULE APUD / cellules APUD / APUD cells.
[A-cronim engl. Amine Precursor Uptake and Decar-boxylation = captarea [i
decarboxilarea precursorilor de amine.
] Denumire generic dat unor c. repartizate în numeroase organe: encefal (neuroni secretori
ai hipotalamusului [i lobului anterior al hipofizei), glande endocrine (*insulele Langer-hans, tiroid\, suprarenale), c. endocrine ale
tubului digestiv. O serie de caracteristici comune permit reunirea acestor c. în *sistemul APUD. Aceste caracteristici sunt:
capacitatea de a stoca *amine [i precursori ai acestora, prezen]a în citoplasm a aminoacid-decarboxilazei, originea embrionar\
comun\, din *creasta neural\. C. APUD secret hormoni amina]i sau polipeptidici (*ACTH, *calci-tonin\, *glucagon, *gastrin [i,
probabil, anumite *catecolamine). C. APUD situate în afara glandelor endocrine formeaz *sistemul APUD sau endocrin difuz, cu
c. clare (Feyrter). Unele tumori sunt formate de c. APUD, v. apudom.
CELULE BETA / cellules beta / beta cells. 1) C. principale ale *insulelor Langerhans, care secret insulin\. 2) C. bazofile ale
adenohipofizei.
CELULE BURR / cellules de Burr / Burr cells. *Echinocite, observate îndeosebi în azotemie, carcinom gastric [i ulcer peptic
hemoragic.
CELULE DENDRITICE / cellules dendritiques / dendritic cells. C. reticulare cu prelungiri digitifor-me, din zona cortical a
ganglionului limfatic. De origine medular\, c. d. sunt c. specializate nefa-gocitare *prezentatoare de antigeni c re *limfoci-tele B [i
T.
CELULE G / cellules G / G cells. C. granulate enterocromafine, secretante de *gastrin\, prezente în mici aglomeri printre c.
epiteliale de acoperire din por]iunea mijlocie [i profund a glandelor antrului piloric.
CELULE GANGLIONARE OCULARE / cellules gang lionnaires oculaires / ocular ganglion cells. C. g. o. mari A (M, fazice) r\spund
la contrast [i mi[care [i proiecteaz în stratul magno-celular al corpului geniculat lateral. C. g. o. mici C (P, tonice) r\spund la
stimulii cromatici [i pro-iecteaz în stratul parvocelular al nucleului geni-culat lateral.
CELULE GLIALE / cellules gliales / glial cells. C. de sus]inere ale sistemului nervos, cuprinzând *oligodendrocitele [i *astrocitele din
SNC [i *c. Schwann din sistemul nervos periferic.
CELULE HeLa
/ cellules HeLa / HeLa cells. [De la numele bolnavei Henrietta Lack, operat în 1951 de un adenocarcinom al
uterului [i ale cei celule au fost puse în cultur de Gey, Coffman si Kubi-cek
.] Linie de celule epiteliale derivate dintr-un carcinom
cervical, dezvoltat începând din 1952 [i utilizat foarte frecvent pentru izolarea a numeroase virusuri (*poliovirus, virus al
*vaccinei, *ade-novirus). C. HeLa au o capacitate de proliferare considerabil\.
CELULE JUXTAGLOMERULARE / cellules juxta- glomérulaires / juxtaglomerular cells. C. ce în-conjoar arteriolele aferente
glomerulilor renali (prezente [i în media arteriolar ) [i secret *reni-n\. Împreun cu c. maculei densa, constituie *a-paratul
juxtaglomerular.
CELULE KUPFFER / cellules de Kupffer / Kupf-fer
's cells. [Karl Wilhelm von Kupffer, anatomist german, profesor
(succesiv) la Kiel, Königs-berg [i München, 1829-1902.
] Constituente ale sistemului reticuloendotelial, c. K. c\ptu[esc
pere]ii sinusoidelor hepatice, au propriet\]i fagoci-tare extrem de marcate asupra particulelor coloidale [i asigur endocitoza unui
num de glico-proteine serice.
CELULE LANGERHANS / cellules de Langer-hans / Langerhans
' cells. [Paul Langerhans, anatomist [i anatomopatolog german,
profesor la Freiburg, 1847-1888.
] *C. prezentatoare de anti-geni derivate din m\duva osoas (linia mieloid\
timus. Sunt numite [i *c. dendritice, în cazul localizii în ganglionii limfatici [i splin\. V. [i celule dendritice.
CELULE MIKULICZ / cellules de Mikulicz / Mi-kulicz
's cells. [Johann, Freiherr von Mikulicz-Radecki , chirurg polonez,
profesor la Cracovia, Königsberg [i Breslau (`n prezent Wroclaw, Polonia), 1850-1888.
] *Histiocite spumoase, caracteristice în
*rinosclerom (infec]ie granulomatoas cauzat de
Klebsiella rhinoscleromatis).
CELULE OPALSKI / cellules d'Opalski / Opal-ski
's cells. [Adam Opalski, medic polonez, 1897-1963.] C. nervoase mite de volum
[i prezentând *cromatoliz\. Se observ în *encefalopatia hepatic cronic\ (degenerescen]a hepatocerebral do-bândit).
CELULE OXINTICE / cellules oxyntiques / oxyn-tic cells. C. ale glandelor parietale gastrice care secret *acid clorhidric [i *factor
intrinsec, care intervine în absorb]ia *vitaminei B
12 din intestinul sub]ire. C. o. prezint receptori pentru *acetilco-lin\, *gastrin [i
*histamin (tip II).
CELULE PARIETALE / cellules pariétales / parietal cells. Sin.: celule oxintice (v.).
CELULE PELGER-HUËT / cellules de Pelger-Huët / Pelger-Huët cells.
[Karel Pelger, medic olandez, Amsterdam, 1885-1931; G.
J. Huët
, pediatru olandez, n. 1879.] Neutrofile bilobate întâlnite uneori în anemiile dismielopoietice refractare (a-nemii
normocitare cu neutropenie, trombopenie [i/sau monocitoz).
CELULE REED-STERNBERG / cellules de Reed-Sternberg / Reed-Sternberg cells.
[Dorothy Mendenhall Reed , patolog
american, Baltimore, 1874-1964;
George M. Sternberg, bacteriolog american, 1838-1915.] *Histiocite gigante cu nucleu bi- sau
multilobat [i nucleoli bine vizibili, e-sen]iale pentru diagnosticul anatomopatologic al *bolii Hodgkin, dar întâlnite ocazional [i în
*mono-nucleoza infec]ioas [i unele *limfoame non-hodgkiniene.
CELULE SÉZARY / cellules de Sézary / Sézary's cells.
[Albert Jean Antoine Sézary, dermatolog francez n. la Alger, medic la
Hôpitaux de Paris, 1880-1956.
] Celule mononucleate atipice cu nucleu cerebriform, neregulat, `ntunecat, cu cromatina striat [i
citoplasm pu]in\. C. S. sunt considerate *limfocite T anormale. V. [i sindrom Sé-zary.
CELULE TIMICE PRECURSOARE / cellules thy-miques précurseurs / thymic precursor cells. C. t. p., presupus negative pentru
CD3, *CD4 [i *CD8, exprim niveluri mari de CD4 [i pot fi infectate cu HIV (virusul imunodeficien]ei umane)
in vitro.
CELULE WARTHIN-FINKELDEY / cellules de Wart hin-Finkeldey / Warthin-Finkeldey cells.
[Aldred Scott Warthin, patolog
american, profesor la Universitatea din Michigan, 1867-1931;
Wilhelm Finkeldey, anatomopatolog german,
Augsburg, sec. XX.
] C. gigante multinucleate de origine limforeticular\, a cor prezen] în ganglionii limfatici, amigdale,
apendice [i timus precede sau coincide cu faza prodromal a *rubeolei.
CELULIT|, s. f. / cellulite, s. f. / cellulitis.
[Lat. cellula = c\mu]\, dim. de la cella = c\mar\; -itã.] 1) Inflama]ie localizat la
nivelul ]esutului celular. C. este frecvent superficial\, generalizat sau localizat (hipodermit cronic circumscris\ est caz
interesând ]esutul celular subcutanat. Ea apare mai frecvent la sexul feminin, asociat cu statusul supraponderal, fiind localizat
de pre-dilec]ie pe coapse [i fese. C. se manifest prin indura]ii mai mult sau mai pu]in delimitate, sensibile (dureroase) la palpare,
care se pot asocia cu nevralgii rebele.
C. pelvin difuz\ reprezint inflama-]ia ]esutului celular pelvin. 2) Inflama]ia celulelor
mastoidiene (
c. posterioar\).
CELULIT| FULMINANT| / cellulite fulminante / necrotizig fasciitis. Sin.: fasciit necrozant (v.).
CELULIT| STREPTOCOCIC| MALIGN| / cellu-lite streptococcique maligne / necrotizing fas-ciitis. Sin.: fasciit necrozant (v.).
CELULOZ|, s. f. / cellulose, s. f. / cellulose.
[Lat. cellula = c\mu]\, dim. de la cella = c\mar\; ozã — indic un glucid.]
(C
6H
10O
5)
n polimer liniar alc uit din D-glucopiranoz\. C. reprezint un component esen]ial al membranelor vegetale [i nu poate fi
digerat în tubul digestiv u-man, din cauza absen]ei enzimelor specializate. Cu toate acestea, este indispensabil tranzitului

237. 237
intestinal normal, deoarece volumul s\u asigur eficacitatea mi[cilor intestinale (rol de lest). O parte din celuloz (40 %) poate fi
metabolizat la nivelul colonului.
CEMENT, s. n. / cément, s. m. / cement. NA: ce-mentum.
[Lat. caementum = piatr brut de construc]ie.] 1) }esut mezodermic
de tip osos, care face parte din *parodon]iu, situat de-a lungul r\d\cinilor dentare, în jurul *dentinei.
C. radicular are ca func]ie
principal fixarea dintelui în alveol\. 2)
C. dentar reprezint un material folosit la obtura]ia provizorie a cavit\]ilor de *carie dentar
[i la fixarea unor proteze.
CEMENTOBLAST, s. n. / cémentoblaste, s. m. / cementoblast.
[Lat. caementum = piatr brut de construc]ie; gr.
blastos = germen.] Celula-ma-m a *cementocitului, situat la marginea *ce-mentului radicular.
CEMENTOBLASTOM, s. n. / cémentoblastome, s. m. / cementoblastoma.
[Lat. caementum = piatr brut de
construc]ie; gr.
blastos = germen; -oma.] Tumor odontogen localizat în vecin a-tea unei r\d\cini dentare [i format
din *cemen-toblaste [i din ]esut elementar mai mult sau mai pu]in calcificat.
CEMENTOCIT, s. n. / cémentocyte, s. m. / ce-mentocyte.
[Lat. caementum = piatr brut de construc]ie; gr. kytos =
celul\
.] Celul derivat din *cementoblast [i inclus în *cement.
CEMENTOM, s. n. / cémentome, s. m. / cemento-ma.
[Lat. caementum = piatr brut de construc-]ie; -oma.] Tumor
a *cementului, unic sau `n mod excep]ional plurifocal\, considerat ca form adult a *cementoblastomului.
CENESTEZIE, s. f. / cénesthésie, s. f. / cen(a)es-thesia.
[Gr. koinos = comun; aisthesis = senza]ie, sensibilitate.] 1) Impresie
general de bine sau disconfort, rezultând din ansamblul senza]iilor interne. 2) Sentiment al existen]ei, gra]ie sensibi-lit\]ii organice
vagi [i slab con[tiente normal, derivat din organe, ]esuturi [i organe de sim].
CENESTOPATIE, s. f. / cénestopathie, s. f. / ce-n(a)esthopathy.
[Gr. koinos = comun; aisthesis = senza]ie, sensibilitate; pathos
= boal\
.] Percep]ie penibil a unor senza]ii anormale la nivelul corpului, determinând anxietate intens în rela]ie cu deplasarea cu
diferite mijloace de transport. Prin analogie cu *halucina]iile senzoriale, c. ar putea fi denumit o halucina]ie a sensibilit\]ii. Sin.: r\u
de transport, cinetoz\.
CENTIMORGAN, s. m. / centimorgan, s. m. / cen-timorgan.
[Lat. centum = o sut\; Thomas H. Morgan, genetician american,
1866-1945
.] Unitate de m\sur a distan]ei genice, echivalent cu o probabilitate de 1 % a recombinii `n meioz a u-nor loci
`nl]ui]i; `n genomul uman un c. corespunde, `n medie, unei distan]e fizice de aproximativ 10
6
pb (o megabaz). V. [i Morgan.
CENTRIFUG, adj. / centrifuge, adj. / centrifugal.
[Lat. centrum = centru, din gr. kentron = vârf ascu]it; fugere = a alerga, a
fugi
.] 1) În fizic\, tendin] de îndeptare fa] de centrul unui cerc, sub ac]iunea unei for]e, numit centrifug\. 2) În medicin\, care
are tendin]a de a evolua spre ex-tremit\]i. Ex.: un eritem care evolueaz în puseuri cu localizare c., sau transmiterea influxului
nervos de la un centru nervos spre un organ efector este c. Ant.: centripet.
CENTRIFUGARE, s. f. / centrifugation, s. f. / cen-trifugation.
[Lat. centrum = centru, din gr. ken-tron = vârf ascu]it; fugere = a
alerga, a fugi
.] Metod de separare, cu ajutorul unei for]e centrifuge, a componentelor dintr-un amestec, pe baza densit\]ii [i a
maselor lor diferite. Ex.: separarea din sânge a plasmei [i a elementelor figurate.
CENTRIFUG|, s. f. / centrifugeuse, s. f. / centrifuge, centrifugal machine.
[Lat. centrum = centru, din gr. kentron = vârf ascu]it;
fugere = a alerga, a fugi.] Instrument de laborator care utili-zeaz for]a centrifug pentru separarea particule-lor solide aflate în
suspensie într-un lichid. C. este alc uit din motor, ax [i rotor (care include suportul pentru probe con]inute în eprubete sau în alte
recipiente) [i, în func]ie de valoarea maximal a frecven]ei de rota]ie, cu un sistem de r\cire. Accelera]iile ob]inute, în func]ie de
viteza de rota]ie a axului, sunt exprimate în multipli de g (accelera]ia gravita]ional normal\ a separarea
celulelor [i a unor organite celulare. Pentru separarea macromoleculelor proteice se utilizeaz *ultracentrifuga.
CENTRIOL, s. m. / centriole, s. m. / centriole.
[Lat. centrum = centru, din gr. kentron = vârf ascu]it.] Organit
intracitoplasmic, unic sau dublu, situat în *centrozom [i alc uit din nou triple]i de *microtubuli paraleli. Din c. deriv *corpusculii
bazali. De asemenea, c. are rol în cursul *mitozei.
CENTRIPET, adj. / centripète, adj. / centripetal.
[Lat. centrum = centru, din gr. kentron = vârf ascu]it; petere = a se îndrepta
spre
.] 1) În fizic\, care se apropie de centru, sub ac]iunea unui for]e centripete. 2) În medicin\, tendin]a de a evolua de la periferie
spre axul organismului. Ex.: afectarea în pusee a articula]iilor, ini]ial cele mici, ulterior cele mari. Ant.: centrifug.
CENTROMER, s. m. / centromère, s. m. / centro-mere.
[Lat. centrum = centru, din gr. kentron = vârf ascu]it; gr. meros =
parte
.] Por]iune a cromozomului care, în momentul diviziunii celulare (*mitoz sau *meioz\
dou *cromatide, elemente rezultate din diviziunea longitudinal a cromozomilor. Cromozomii pot avea c. diferi]i ca num sau ca
pozi]ie. V. [i cromozom.
CENTROZOM, s. m. / centrosome, s. m. / centro-some.
[Lat. centrum, din gr. kentron = vârf ascu]it; gr. soma, -atos = corp.]
Forma]iune corpuscular intracitoplasmatic\, situat în apropierea nucleului. C. este înconjurat de o mas de protoplasm (
sfer
atractiv\
), de unde pornesc filamente dispuse sub form de raze. Acest ansamblu (sau centru celular) joac un rol important în
diviziunea celular\.
CENTRU, s. m. / centre, s. m. / center.
[Lat. cen-trum = centru, din gr. kentron = vârf ascu]it.] Termen general utilizat în
medicin cu sensul de regiune bine localizat [i delimitat\, care are un rol particular (ex.: c. nervos) sau de unde debu-teaz\ un
anumit proces (ex.: c. de osificare).
CENTRU DE AUTOMATISM / centre d'automa-tisme / pacemaker. V. pacemaker.
CENTRU NERVOS / centre nerveux / nerve cen-ter. Grup de celule nervoase care dirijeaz anumite func]ii ale organismului, prin
mecanismul trimiterii [i primirii de stimuli. Men]ion\m selectiv: 1)
C. de asocia]ie, forma]iuni nervoase cu rol asociativ din cortexul
prefrontal. 2)
C. cardioaccelerator, c. spinal, dar [i cei trei c. superiori, situa]i în plan[eul ventriculului al IV-lea. 3) C. cardioinhibitor,
nucleul motor dorsal al vagului. 4)
C. coordonatori, cu rol de reglare [i coordonare a func]iilor somatovegetative. 5) C. hipotalamici,
pentru sistemul simpatic sunt situa]i în grupul posterior al nucleilor hipotalamici, iar pentru sistemul parasimpatic, în nucleii
anteriori [i mijlocii. 6)
C. mastica]iei, din regiunea bulbo-protuberan]ial\. 7) C. termoreglatori, din hipotalamus. 8) C. tusei, nucleu
bulbar situat în vecin atea centrilor respiratori etc.
CENTUR|, s. f. / ceinture, s. f. / girdle.
[Lat. cingere = a încinge.] 1) Ansamblu osos prin care extremit\]ile se leag de trunchi. 2)
Curea din pie-le sau pânz utilizat [i în scopuri medicale, în general pentru asigurarea conten]iei unei anumite regiuni a corpului
sau a unui organ.
CENTUR| PELVIN| / ceinture pelvienne / pelvic girdle. NA: cingulum membri inferioris. Parte a scheletului format din cele dou
oase iliace, care leag membrele inferioare cu trunchiul, prin inter-mediul sacrului.
CENTUR| SCAPULAR| / ceinture scapulaire / shoulder girdle. NA: cingulum membri superi-oris. Parte a scheletului format din
cele dou clavicule [i scapule (omopla]i), care leag membrele superioare de trunchi.
CERAMID|, s. f. / céramide, s. f. / ceramide. Produs de hidroliz a sfingolipidelor (cerebrale) [i sfingofosfolipidelor (sfingomieline).
*Diacilglicero-lul stimuleaz hidroliza sfingomielinei, care conduce la c., precursor al bazelor sfingoide, ca sfin-gozina. C. a fost
atestat recent ca mesager secund, cu rol în transmiterea semnalului, cel pu]in în cazul citokinei denumite *factor de necroz
tumoral alfa (TNF
α). V. [i sfingolipide.
CERCAR, s. m. / cercaire, s. f. / cercaria.
[Gr. kerkos = coad\.] Form larvar liber [i foarte mobil care apare `n faza terminal de
dezvoltare a diferi]ilor parazi]i din ordinul *
Trematoda (*Fasci-ola, *Schistosoma). V. [i metacercar, furcocercar.
CERCLAJ, s. n. / cerclage, s. m. / cerclage.
[Fr. cerclage, din lat. circulus = cerc.] 1) Procedeu chirurgical de conten]ie a unui
orificiu care este prea larg sau care prezint tendin]a spre lgire patologic (*col uterin incompetent, anus), prin intermediul unui fir
care înconjoar (prin îns\ilare) orificiul [i îl strânge. Termenul este frecvent utilizat pentru a denumi men]inerea închis a unui col

238. 238
uterin incompetent în timpul sarcinii. 2) Conten]ia unui os fracturat cu ajutorul unui fir sau a unor lame metalice care înconjoar
fragmentele osoase.
CEREBEL, s. n. / cervelet, s. m. / cerebellum. NA: cerebellum.
[Lat. cerebellum = creier mic.] Parte a sistemului nervos central
care ocup loja cerebeloas\, delimitat superior prin cortul cerebelului, iar inferior, anterior [i lateral de fosa cranian posterioar\.
C. este situat în spatele trunchiului cerebral, de care se afl legat prin trei perechi de pedunculi cerebelo[i. El este constituit din
dou emisfere [i o por]iune median\ alungit\, denumit vermis. Câteva fisuri transversale divi-zeaz c. în lobi (l. anterior, l.
floculonodular, l. pos-terior) [i, asemenea emisferelor cerebrale, prezin-t la suprafa] un strat sub]ire de substan] ce-nu[ie,
cortexul cerebelos. Celulele [i fibrele nervoase ale c. sunt ordonate în trei straturi: un strat superficial sau molecular, constituit din
câteva ce-lule [i din numeroase fibre nemielinizate; un strat intermediar, sau celulele Purkinje (circa 15 milioane de celule mari,
fuziforme); un strat granular, constituit din numeroase celule de talie mic\. În interiorul c. sunt localizate numeroase nuclee
importante (îndeosebi nucleele cenu[ii centrale, în num de patru perechi) legate la alte segmente ale nevraxului (trunchi
cerebral, m\duva spinii, cortex cerebral etc.) prin numeroase fibre nervoase aferente [i eferente. C. este un centru al sensi-
bilit\]ii proprioceptive, asigurând controlul echilibrului (lobul floculonodular), al tonusului muscular [i al func]iilor vegetative (lobul
anterior) [i controlul automat al motilit\]ii voluntare [i semivoluntare (lobul posterior).
CEREBELIT|, s. f. / cérébellite, s. f. / cerebelli-tis.
[Lat. cerebellum = creier mic; -itã.] Tip de *encefalit localizat la nivelul
cerebelului [i manifestat prin *sindrom cerebelos.
CEREBELOS, adj. / cérébelleux, -euse, adj. / ce-rebellar.
[Lat. cerebellum = creier mic.] Care se refer la cerebel. Ex.: artere sau
vene c., mers c. V. [i sindrom cerebelos.
CEREBRAL, adj. / cérébral, adj. / cerebral.
[Lat. cerebrum = creier.] Care se refer la creier, la en-cefal. Ex.: accident vascular c.,
ramolisment c.
CEREBROM, s. n. / cérébrome, s. m. / cere-broma.
[Lat. cerebrum = creier; -oma.] Tumor cu toate componentele de tip nervos;
stroma sa este alc uit din *nevroglie, iar în ochiurile stromei sunt con]inute neuroblaste embrionare [i celule mari multipolare.
CEREBROMALACIE, s. f. / cérébromalacie, s. f. / cerebromalacia.
[Lat. cerebrum = creier; gr. ma-lakia = înmuiere, de la
malakos = moale.] *Ramo-lisment al substan]ei cerebrale.
CEREBROSPINAL, adj. / cérébrospinal, adj. / cerebrospinal.
[Lat. cerebrum = creier; spina = [i-ra spinii.] Care se refer la
creier [i la m\duva spinii.
CEREBROTOMIE, s. f. / cérébrotomie, s. f. / ce-rebrotomy.
[Lat. cerebrum = creier; gr. tome = t\iere, sec]iune, de la temnein =
a t\ia
.] 1) Incizie a creierului pentru evacuarea unui abces. 2) Disec]ie a creierului.
CEREBROTONIE, s. f. / cérébrotonie, s. f. / cere-brotonia.
[Lat. cerebrum = creier; gr. tonos = tensiune.] ~n tipologia lui W. H.
Sheldon, component temperamental caracteristic *somatotipu-lui *ectomorf. C. se caracterizeaz printr-un comportament
interiorizat, introvertit, `n care predomin tensiunea nervoas\, `ndoiala [i inhibi]ia. V. [i somatotonie, viscerotonie.
CEREBROZIDE, s. f. pl. / cérébrosides, s. m. pl. / cerebrosides.
[Lat. cerebrum = creier; ozid - indic un glucid.] C. sunt cele mai
simple *sfingolipi-de, rezultate ca urmare a combinii ceramidelor cu monozahar ide. C. sunt galactocerebrozide sau
glucocerebrozide, dup cum molecula de mono-zaharid este galactoza, respectiv glucoza.
CEROID, s. n. / céroïde, s. m. / ceroid.
[Lat. cera = cear\; gr. eidos = form\.] Pigment galben cro-molipoid existent [i `n ]esuturile
normale, dar care se formeaz `ndeosebi `n unele sti patologice: sindrom de malabsorb]ie, mucoviscidoz\, pancreatite cronice.
V. [i cromolipoide.
CERTIFICAT MEDICAL / certificat medical / medical certificate. Act medical oficial, redactat de medic la solicitarea pacientului sau a
unor institu]ii [i destinat constatii unei situa]ii, unei sti de ordin medical.
C. medico-legal este un act medico-legal de constatare
a unor leziuni traumatice, a stii de virginitate sau deflorare, a capacit\]ii de munc etc., solicitat de o persoan particular cu
scopul de a-l folosi `n justi]ie.
CERTIFICAT PRENUP}IAL / certificat prénuptial / premarital certificate. C. medical necesar for-malit\]ilor de c\s orie, atestând un
examen clinic [i cercetarea serologic pentru sifilis (obligatorie numai `n unele ]i), ca [i alte investiga]ii, variabile de la o ]ar\ la
alta.
CERULOPLASMIN|, s. f. / céruléoplasmine, s. f. / ceruloplasmin.
[Lat. caeruleus = albastru, de la caelum = cer; gr. plasma =
obiect modelat; -
inã.] Glicoprotein din grupul α
2-globulinelor, prezent în plasma sanguin (valori normale 27-37 mg/100 ml sau
1,5-2,5
µmol/l). Con]ine 0,34 % cupru (90 % din cuprul plasmatic), fiind protein de transport a acestuia. Concentra]ia sa
plasmatic scade în *degenerescen]a hepatolenticular [i în sindromul nefrotic, fiind crescut în unele he-patite, în ciroz [i în
*boala Wilson.
CERUMEN, s. n. / cérumen, s. m. / cerumen.
[Lat. cera = cear\.] Produs de secre]ie a glandelor sebacee ale conductului auditiv
extern. Se prezint sub forma unei substan]e gr\soase, g\l-bui, existente fiziologic doar în cantitate mic [i a cei acumulare în
conductul auditiv (dopuri de cerumen) poate determina hipoacuzie [i *acufe-ne.
CERVICAL, adj. / cervical, -ale, -aux, adj. / cervical.
[Lat. cervix, -icis = gât.] Care se refer la gât (ex.: ganglioni c.) sau la colul
unui organ, în particular la *colul uterin (ex.: secre]ie c.), ori la coletul unui dinte.
CERVICALGIE, s. f. / cervicalgie, s. f. / cervical-gia.
[Lat. cervix, -icis = gât; gr. algos = durere.] Dureri localizate la nivelul
rahisului cervical.
CERVICARTROZ|, s. f. / cervicarthrose, s. f. / cervical arthrosis.
[Lat. cervix, -icis = gât; ar-thron = articula]ie; -ozã.]
*Artroza rahisului cervical, de fapt o *nucodiscartroz care poate provoca nevralgii ale plexului cervicobrahial.
CERVICIT|, s. f. / cervicite, s. f. / cervicitis, tra-chelitis.
[Lat. cervix, -icis = gât; -itã.] Inflama]ie acut\, subacut sau cronic a
*colului uterin. Poa-te fi de origine bacterian\, viral sau parazitar [i survine pe o mucoas lezat sau normal\. Se deosebesc
dou forme de c.: extern (*
exocervicit\) [i intern (endocervicit\), care se asociaz frecvent.
CERVICOLABIAL, adj. / cervicolabial, -ale, -aux, adj. / cervicolabial.
[Lat. cervix, -icis = gât; la-bium, -ii = buz\.] Care se refer
la fa]a coletului unui *incisiv sau a unui *canin situat spre buze.
CERVICOLINGUAL, adj. / cervicolingual, -ale, -aux, adj. / cervicolingual.
[Lat. cervix, -icis = gât; lingua = limb\.] Care se refer
la fa]a coletului unui dinte situat spre limb\.
CERVICOPEXIE, s. f. / cervicopexie, s. f. / cervi-copexy.
[Lat. cervix, -icis = gât; gr. pexis = fixare.] Fixarea chirurgical a unui
col (uterin sau vezical). V. [i trahelopexie.
CERVICOTOMIE, s. f. / cervicotomie, s. f. / cervi-cotomy.
[Lat. cervix, -icis = gât; gr. tome = t\ie-re, sec]iune, de la temnein = a
t\ia
.] 1) Incizie practicat la nivelul gâtului. 2) Incizie a *colului u-terin.
CERVICOVAGINIT|, s. f. / cervicovaginite, s. f. / cervicovaginitis.
[Lat. cervix, -icis = gât; gr. vagina = teac\; -itã.] Inflama]ie a
*colului uterin [i a mucoasei vaginale `nvecinate.
CERVICOVESTIBULAR, adj. / cervicovestibu-laire, adj. / cervicovestibular.
[Lat. cervix, -icis = gât; vestibulum = intrare.] Care
se raporteaz la fa]a coletului unui *molar sau *premolar situat de partea vestibulului bucal.
CERVIX, s. n. / cervix, s. m. / cervix.
[Lat. cervix, -icis = gât.] Parte a unui organ ce prezint o `n-gustare asem oare gâtului.
Ex.:
c. uteri, sin.: *col uterin; c. vesicae urinariae, sin.: col vezical (v. vezic urinar\
CESIU 137 / césium 137 / radiocesium.
[Lat. caesius = verzui.] Izotop radioactiv artificial al cesiului (elementul chimic nr. 55, cu
simbolul Cs), produs în cursul fisiunii nucleare. Este radioizotopul ce a contaminat suprafe]e mari din Europa dup catastrofa de la
Cernobâl [i care, având un timp fizic de înjum \]ire de 30 de ani, este detectat [i în prezent. Se dezintegreaz cu emisie de
radia]ii
β
-
în
137m
Ba, care se dezexcit emi]ând o radia]ie γ de 0,661 MeV.
137
Cs este utilizat sub form de granule sau ace în
*curieterapie.

239. 239
CESTODA / Cestoda / Cestoda. [Gr. kestos = cen-tur brodat\.] Ordin de viermi din clasa *Plathel-minthes, care cuprinde viermii
*
Taenia [i *botrio-cefalul. Viermii adul]i paraziteaz tubul digestiv, iar în form de larv se pot fixa în viscere. Sunt viermi pla]i,
segmenta]i, hermafrodi]i, lipsi]i de tub digestiv [i care prezint organe de fixare (ventu-ze) situate la nivelul extremit\]ii cefalice
(scolex). Fiecare segment este hermafrodit, iar segmentele se elimin prin materiile fecale.
CETOACIDOZ|, s. f. / cétoacidose, s. f. / keto-acidosis.
[Lat. acetum = o]et; acidus = acru; -ozã.] Sin.: acidocetoz (v.).
CETOGEN, adj. / cétogène, adj. / ketogenic.
[Lat. acetum = o]et; gr. gennan = a produce.] Care se refer la procesul de formare
a *corpilor ce-tonici. Ex.: func]ie c. a ficatului, substan]e c. (unii acizi amina]i - leucin\, fenilalanin\, tirozin -, unii acizi gra[i).
CETOGENEZ|, s. f. / cétogenèse, s. f. / ketoge-nesis.
[Lat. acetum = o]et; gr. genesis = producere, de la gennan = a produce.]
Proces de formare a *corpilor cetonici. Patologic în diabet [i în cazul sc\derii aportului glucidic, c. determin cre[terea
*cetonemiei [i *cetonuriei. V. cetoz [i corpi cetonici.
CETON|, s. f. / cétone, s. f. / ketone.
[Lat. ace-tum = o]et.] Molecul a unei clase de compu[i organici cu formula general
R-CO-R
', în care R [i R' sunt radicali organici. Cea mai simpl este *acetona.
CETONEMIE, s. f. / cétonémie, s. f. / keton-(a)emia.
[Lat. acetum = o]et; gr. haima, -atos = sânge.] Concentra]ia sanguin a
*corpilor cetonici. C. normal este de 15-20 mg/l [i poate prezenta varia]ii fiziologice, în raport cu ingestia de alimen-te (este mai
crescut
à jeun), [i patologice: poate cre[te îndeosebi în diabet, determinând secundar cre[terea *cetonuriei.
CETONURIE, s. f. / cétonurie, s. f. / ketonuria.
[Lat. acetum = o]et; gr. ouron = urin\.] Prezen]a *corpilor cetonici în urin\.
Considerat patologic când dep\[e[te 1 mg pe 24 ore, este secundar cre[terii *cetogenezei [i *cetonemiei.
17-CETOSTEROIZI, s. m. pl. / 17-cétostéroïdes, s. m. pl. / 17-ketosteroids.
[Lat. acetum = o]et; gr. stereos = solid, în relief;
eidos = form\.] Grup de hormoni deriva]i din steroli [i caracteriza]i prin prezen]a în pozi]ia 17 a unui radical ceton\. Au o ac]iune
*androgen\, intervenind, de asemenea, în metabolismul proteinelor, ca [i în circuitul clorului, sodiului [i potasiului. 17-c. sunt
secreta]i de *cor-ticosuprarenal [i *testicul. Sunt elimina]i prin uri-n\, iar dozarea lor permite evaluarea func]iilor tes-ticular\,
corticosuprarenalian [i hipofizar\. Prin reac]ia Zimmermann (colora]ie purpurie în pre-zen]a metadinitrobenzenului) pot fi doza]i în
sânge sau în urin\, global sau dup separarea cromatografic\. Metoda are avantajul de a permite distingerea steroizilor de origine
suprarenal de cei de origine testicular\. Valori normale în urin\: 12-20 mg/24 h (41-70
µmol/24 h) la bbat, 6-10 mg/24 h (20-35
µmol/24 h) la femeie. Nivelul 17-c. cre[te în *sindromul Cushing, tumorile virilizante suprarenale; el diminu în caz de insuficien]
suprarenal [i a glandelor genitale (hipogonadism). Abrev.: 17-CS.
CETOZ|, s. f. / cétose, s. f (1), s. m (2). / ketosis (1), ketose (2).
[Lat. acetum = o]et; -ozã.] 1) A-cumularea de *corpi cetonici în
organism, tradus printr-o cre[tere a *cetonemiei. 2) Monoglucid care con]ine în molecul\, al uri de grupi hidroxi-lice, [i o
grupare cetonic\. C. sunt r\spândite îndeosebi în mediul vegetal. Ex.: ribuloza, fructoza. Sunt substan]e solide, incolore,
cristalizate, solubile în ap\, cu gust dulce. Au rol important în diferite procese metabolice ca: *fotosinteza, *glicoliza, *ciclul
pentozofosfa]ilor etc.
CEZARIAN|, s. f. (OPERA}IE) / césarienne, s. f. (opération) / caesarean (section).
[Lat. caesa = lovitur de sabie (de sus în jos);
caesar = copil n\scut prin incizie, de la caedere = a t\ia; denumirea nu provine de la numele lui Iulius Cezar, opera]ia fiind
practicat cu mult timp înainte de na[terea împatului roman
.] Opera]ie care const în incizia peretelui abdominal [i ulterior a
uterului gravid în scopul extragerii f ului [i a placentei. Dac opera]ia se face la sfâr[itul sarcinii sau în timpul travaliului, ea este
efectuat aproape totdeauna la nivelul segmentului inferior (
c. segmen-tar\). În cazul când abordarea segmentului inferior este
imposibil sau contraindicat\, incizia se prac-tic la nivelul corpului uterin (
c. corporeal\).
CHALAZODERMIE, s. f. / chalazodermie, s. f. / dermatochalasis, cutis laxa.
[Gr. khalasis = relaxare; derma, -atos = piele.] Sin.:
cutis laxa (v.).
CHALICOZ|, s. f. / chalicose, s. f. / chalicosis.
[Gr. khalix, -ikos = piatr de var; -ozã.] Termen medical vechi care desemneaz
o *pneumoconi-oz provocat de inhalarea de pulberi minerale. Agentul nociv eviden]iat fiind siliciul [i nu piatra de var, în prezent
termenul este înlocuit cu silicoz\.
CHAPERONINE, s. f. pl. / chaperonines, s. f. pl. / chaperonins, molecular chaperons. Subgrup a proteinelor chaperone care sunt
prezente la *pro-cariote [i la nivelul *mitocondriilor. V. [i proteine chaperone.
CHEAG, s. n. / caillot, s. m. / clot.
[Lat. coagulum = cheag.] Mic mas de lichid coagulat. C. sanguin reprezint o mas de sânge
coagulat, format din fibrin\, în re]eaua ceia sunt prinse trombocitele [i eritrocitele, care îi dau culoarea ro-[u închis.
CHEFIR. Var. pentru kefir (v.).
CHEILIT|, s. f. / chéilite, s. f. / cheilitis.
[Gr. kheilos = buz\; -itã.] Inflama]ie a buzelor. C. glandular simpl\, v. boal Puente.
CHEILOPLASTIE, s. f. / chéiloplastie, s. f. / chei-loplasty.
[Gr. kheilos = buz\; plastos = modelat, de la plassein = a forma, a
modela
.] Interven]ie de chirurgie plastic efectuat pentru restabilirea, complet sau incomplet\, a continuit\]ii uneia sau a ambelor
buze, atunci când exist o solu]ie de continuitate (accident) sau o malforma]ie a acestora.
CHEILOSCHIZIS, s. n. / chéiloschisis, s. m. / cheiloschisis.
[Gr. kheilos = buz\; skhisis = des-pic ur\, de la skhizein = a
desp]i
.] *Buz de iepure asociat cu o fisur median a buzelor.
CHEIROMEGALIE, s. f. / chéiromégalie, s. f. / chiromegaly.
[Gr. kheir, -iros = mân\; megas, megalos = mare.] Hipertrofie a
degetelor [i mâini-lor, observat îndeosebi în *acromegalie. Var.: chiromegalie.
CHELARE, s. f. / chélation, s. f. / chelation.
[Gr. khele = cle[tele racului, ghear\.] Proces fizico-chimic de captare a ionilor pozitivi
multivalen]i (calciu, cupru, plumb, mercur, fier, crom) prin fixarea lor într-o molecul complex (*chelator sau complexon) sub form
neionizat\. Ex. de agen]i chelatori: deriva]ii EDTA (acid etilen-diamino-te-traacetic) pentru plumb [i calciu, D-penicilamina pentru
cupru, DTPA (acid dietilen-triamino-penta-acetic) [i desferioxamina pentru fier. C. este utilizat pentru tratamentul unor intoxica]ii
(îndeosebi cu plumb, apoi crom, mercur, cobalt), în anumite sti de hipercalcemie, *hemocromatoz\, boala Wilson
(*degenerescen] hepatolenticular\ helator formeaz cu metalul care trebuie îndeptat din organism un complex
chelat, solubil, stabil, neionizat, netoxic, cu eliminare rapid prin urin\.
CHELATOR, s. m. / chélateur, s. m. / chelate.
[Gr. khele = cle[tele racului, ghear\.] Compus care poate forma cu un metal un
complex (chelat) solubil, stabil, neionizat, netoxic, eliminat rapid pe cale renal\. C. sunt utiliza]i pentru eliminarea din organism a
unor metale, în caz de intoxica]ie cu acestea (cupru, plumb, mercur, crom, cobalt) sau în unele boli cronice (*hemocromatoz\,
*boal Wilson) prin procesul de chelare. Ex.: EDTA (*acid etilen-diamino-tetraacetic), chelator pentru plumb [i calciu. Sin.: agent
chelator.
CHELIE, s. f. / calvitie, s. f. / baldness.
[Turc kel = chel.] V. alopecie [i calvi]ie.
CHELOID, s. n. / chéloïde, s. f. / cheloid, keloid.
[Gr. kelis = pat\, defect, sau khele = cle[tele racului; eidos = form\.] Excrescen]
dur a pielii, uneori ramificat\, constituit la nivelul unei cica-trici dup un traumatism u[or, la unii subiec]i cu predispozi]ie. Mai rar
apare spontan. Excizia unui c. poate fi urmat de recidiv\. Sin.: keloid.
CHEMODECTOM, s. n. / chémodectome, s. m. / chemodectoma.
[Gr. khemeia = alchimie; dekti-kos = receptiv, de la
dekhesthai = a primi; -oma.] *Paragangliom produs la nivelul unui *glomus, `n-deosebi carotidian [i jugular.
CHEMOKINE, s. f. pl. / chémokines, s. f. pl. / chemokines.
[Gr. khemeia = alchimie; kinein = a mi[ca.] Familie de polipeptide care
cresc `n general motilitatea celular `ntr-o anumit direc]ie (*chimiotactism) [i contribuie astfel la mecanismul *inflama]iei [i la
patogenia anumitor infec]ii. S-a demonstrat c doi receptori pentru c. sunt pre-zen]i la suprafa]a celulelor ]int ale *HIV [i ale
moleculei *CD4 [i permit astfel p runderea virusului `n aceste celule. V. [i co-receptori HIV.
CHEMOLUMINESCEN}|, s. f. / chimiolumines-cence, s. f. / chemoluminescence.
[Gr. kheme-ia = alchimie; lat. lumen, -inis =
lumin\
.] *Lumi-nescen] produs ca urmare a transformii directe a energiei chimice `n energie luminoas\. Fe-nomenul se
produce `n cursul unei reac]ii chimice `nso]it de revenirea la starea fundamental a unui sistem excitat `n prealabil.
|

240. 240
CHEMORECEPTOR, s. m. / chémorécepteur, s. m. / chemoreceptor. [Gr. khemeia = alchimie; lat. receptus, de la recipere = a
primi
.] Organ terminal sensibil la excita]ii de natur chimic\. Sin.: chimioreceptor.
CHEMOSENSIBILITATE, s. f. / chémosensibilité, s. f. / chemosensitivity.
[Gr. khemeia = alchimie; lat. sensibilitas, -atis =
sensibilitate, de la
sentire = a sim]i.] Sensibilitatea anumitor receptori (*chemoreceptori) la o serie de substan]e chi-mice,
îndeosebi la unele componente chimice ale sângelui.
CHEMOTACTISM. Var. pentru chimiotactism (v.).
CHEMOTAXIE. Var. pentru chimiotaxie (v.).
CHEMOZIS, s. n. / chémosis, s. m. / chemosis.
[Gr. khemosis = inflama]ia conjunctivei.] Leziune ocular acut\, de obicei de
natur inflamatorie, care const în infiltrarea edematoas a conjunctivei, ce formeaz un burelet circular în jurul corneei. C. poate
apare în conjunctivite (îndeosebi în cele alergice acute), în arsurile conjunctivei sau, sub forma
c. hemoragic, în hemoragiile
subcon-junctivale cu distensia conjunctivei.
CHEMZIM|, s. f. / chemzyme, s. m. / chemzyme.
[Gr. khemeia = alchimie; zyme = ferment, drojdie.] Molecul organic
mic asociat cu un metal de tranzi]ie, care poate cataliza specific anumite reac]ii.
CHEROFOBIE, s. f. / chérophobie, s. f. / chero-phobia.
[Gr. khairein = a se bucura; phobos = fric\.] Team morbid\, aversiune
fa] de manifestile de bucurie, de veselie.
CHERUBISM, s. n. / chérubisme, chérubinisme, s. m. / cherubism.
[Ebraic keroubim, pl. de la Kerub = numele unuia din îngerii
din Vechiul Testament; -
ism.] Varietate benign de *osteocondro-displazie, cu patogenie discutat\, caracterizat prin existen]a de
leziuni pseudochistice la nivelul ramurilor verticale ale maxilarelor. Aceste leziuni provoac bombarea obrajilor, subiectul afectat a-
vând aspectul de "îngera[".
CHIASM|, s. f. / chiasma, s. m. / chiasm. NA: chiasma, pl. chiasmata.
[Gr. khiasma = încruci-[are.] Încruci[are în form de X a
unor structuri fibroase. Ex.: *c. optic\, c. cromozomial observat în cursul *meiozei.
CHIASM| OPTIC| / chiasma optique / optic chiasm. NA: chiasma opticum. Forma]iune anatomic sub form de lam p rat\,
alc uit din substan] alb\, situat la nivelul *[eii turce[ti. Se formeaz prin reunirea [i încruci[area par]ial a nervilor optici, fiind
prelungit de dou cordoane albe, bandeletele optice, c re corpii genicula]i la-terali.
CHIL, s. n. / chyle, s. m. / chyle.
[Gr. khylos = suc, umoare.] 1) Lichid alb-l\ptos con]inând nutrimente care pot fi absorbite de
mucoasa intestinal la sfâr[itul hidrolizei enzimatice. 2) Lichid con]inut [i vehiculat în vasele chilifere (limfaticele jejunului [i
ileonului) de la intestin la *canalul toracic. Se de-osebe[te de *limf numai prin abunden]a în co-lesterol [i trigliceride, care îi
confer un aspect lactescent.
CHILANGIOM, s. n. / chylangiome, s. m. / chyl-angioma.
[Gr. khylos = suc; gr. angeion = vas; -oma.] Dilatare varicoas a
vaselor limfatice ale abdomenului.
CHILIFER, adj. / chylifère, adj. / chyliferous.
[Gr. khylos = suc; lat. ferre = a duce, a purta.] Care transport chilul. Ex.: vasele c.
ale peretelui intestinal.
CHILIFORM, adj. / chyliforme, adj. / chyliform.
[Gr. khylos = suc; lat. forma = form\.] Caracteristic a unui lichid l\ptos, f
miros, care sea-m cu chilul. Este cazul lichidelor din ascit\, pericardit\, pleurezie.
CHILOMEDIASTIN, s. n. / chylomédiastin / chy-lomediastinum.
[Gr. khylos = suc; lat. medieval mediastinum, din lat.
mediastinus = care se ]ine la mijloc, de la medius = situat la mijloc [i stare = a se ]ine.] *Epan[ament de chil la
nivelul *me-diastinului.
CHILOMICRON, s. m. / chylomicron, s. m. / chy-lomicron.
[Gr. khylos = suc; mikros = mic.] Particul sferic de lipoproteine
plasmatice care asigur aproape exclusiv (80-90 %) transportul plasmatic al *trigliceridelor [i *colesterolului exogen din intestin
pân la ]esuturi. Con]ine trigliceride stabilizate de un înveli[ proteic [i fosfolipidic. C. pot fi: a)
c. primari, dup o mas bogat în
gr\simi; b)
c. secundari (lipomicroni) se formeaz din lipidele endogene [i sunt mai volumino[i.
CHILOPERICARD, s. n. / chylopéricarde, s. m. / chylopericarditis.
[Gr. khylos = suc; peri = în jurul; kardia = inim\.]
Epan[ament alc uit din *chil, localizat la nivelul cavit\]ii pericardice. C. este asociat frecvent cu un *chilotorax [i reprezint
consecin]a unei obstruc]ii sau a unei perfora]ii a canalului toracic, de natur tumoral sau traumatic\.
CHILOPERITONEU, s. n. / chylopéritoine, s. m. / chyloperitoneum.
[Gr. khylos = suc; lat. medical peritonaeum, din gr.
peritonaion, de la peri = în jurul, teinein = a se întinde.] Revsat al *chilului (deci chilos) în cavitatea peritoneal\. Sin.: ascit
chiloas\.
CHILOS, adj. / chyleux, -euse, adj. / chylous.
[Gr. khylos = suc.] Care con]ine *chil sau care apar]i-ne chilului.
CHILOTORACE. Var. pentru chilotorax (v.).
CHILOTORAX, s. n. / chylothorax, s. m. / chylo-thorax.
[Gr. khylos = suc; lat. thorax, -acis, gr. thorax, -akos = torace.]
Revsat chilos în cavitatea pleural\, ca urmare a perforii traumatice sau tumorale a canalului toracic. Var.: chiloto-race.
CHILURIE, s. f. / chylurie, s. f. / chyluria.
[Gr. khylos = suc; ouron = urin\.] Eliminarea de *chil prin urin\, aceasta devenind
macroscopic lactes-cent\. Se poate înso]i de hematurie (hemato-chilurie). Etiologia poate fi parazitar\, în ]ile calde îndeosebi,
cauzat de o *filarie,
Wuchereria bancrofti, care obstrueaz vasele limfatice, sau poate apare ca o complica]ie în evolu]ia unor
tumori retroperitoneale.
CHIM, s. n. / chyme, s. m. / chyme.
[Gr. khymos = suc.] Produsul digestiei gastrice reprezentat de bolul alimentar, a[a cum se
formeaz când trece din stomac în prima por]iune a duodenului.
CHIMIONUCLEOLIZ|, s. f. / chimionucléolyse, s. f. / chemonucleolysis.
[Gr. khemeia = alchimie; lat. nucleus = sâmbure, nucleu;
gr.
lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] Sin.: nucleoliz (v.).
CHIMIOPREVEN}IE, s. f. / chimioprévention, s. f. / chemoprophylaxis.
[Gr. khemeia = alchimie; lat. praeventus, de la
praevenire = a o lua înainte, a preveni (prae = înainte; venire = a veni).] Administrarea anumitor substan]e chimice pentru a
împiedica apari]ia unei boli (
c. etiologic\) sau doar a manifestilor sale clinice (c. clinic\ sau medicamentoas\). Ex.: c.
paludismului.
CHIMIOPROFILAXIE, s. f. / chimioprophylaxie, s. f. / chemoprophylaxis.
[Gr. khemeia = alchimie; prophylassein = a garanta, de
la
pro = înainte, phylaxis = protec]ie.] V. profilaxie.
CHIMIORECEPTOR, s. m. / chimiorécepteur, chémorécepteur, s. m. / chemoreceptor.
[Gr. khemeia = alchimie; lat. receptus, de
la
recipere = a primi.] Sin.: chemoreceptor (v.).
CHIMIOREZISTEN}|, s. f. / chimiorésistance, s. f. / chemoresistance, drug-resistance.
[Gr. khe-meia = alchimie; lat. resistentia
= împotrivire, de la
resistere = a rezista, a se împotrivi [i sistere = a se opri.] Ineficacitatea *chimioterapiei.
CHIMIOSENSIBILITATE, s. f. / chimiosensibilité, s. f. / chemosensitivity.
[Gr. khemeia = alchimie; lat. sensibilitas, -atis =
sensibilitate, de la
sentire = a sim]i.] Reprezint aptitudinea unei po-pula]ii celulare de a r\spunde la ac]iunea unui medicament.
CHIMIOTACTISM, s. n. / chimiotactisme, s. m. / chemotaxis.
[Gr. khemeia = alchimie; taktikos = orânduit, ordonat, de la
tattein = a ordona, a aranja; -ism.] Sin.: chimiotaxie (v.). Var.: chemo-tactism.
CHIMIOTAXIE, s. f. / chimiotaxie, chimiotac-tisme, s. f. / chemotaxis.
[Gr. khemeia = alchimie; taxis = aranjare, ordonare, de la
tattein = a ordona, a aranja.] Fenomenul de atragere (c. pozitiv\) sau de respingere (c. negativ\) a unei structuri vii sub ac]iunea
unui agent chimic. Frecvent, termenul este utilizat cu referire la leucocitele polinucleare.
C. leucocitar\ se produce în infec]ii [i este
favorizat de ac]iunea *complemen-tului. C. se `ntâlne[te [i la bacterii, care, fiind mobile, se deplaseaz spre regiunile `n care
concentra]ia de materii nutritive este mai mare. Sin.: chemotactism, chimiotactism. Var.: chemotaxie. V. taxie, citotaxie,
citotaxigen, imunofagocitoz\.
|

241. 241
CHIMIOTERAPIE, s. f. / chimiothérapie, s. f. / chemotherapy. [Gr. khemeia = alchimie; thera-peia = tratament, de la
therapeuein = a îngriji.] Terapeutic prin substan]e chimice, în particular în bolile infec]ioase [i în cancere. C. adjuvant\: se
administreaz dup tratamentul chirurgical al can-cerului sau radioterapie.
C. neadjuvant\: administrarea c. înainte de alternativele
chirurgie-radio-terapie.
CHIMISM GASTRIC / chimisme gastrique / gastric chemism.
[Gr. khemeia = alchimie; -ism; gaster, gastros = stomac.]
Compozi]ia sucului gastric studiat `n condi]ii bazale sau dup stimu-lare, prin unele probe (*prob la histamin).
CHIMOTRIPSIN|, s. f. / chymotrypsine, s. f. / chymotrypsin.
[Gr. khymos = suc; tripsis = frecare, zdrobire, sfâmare; -inã.] V.
tripsinogen [i alfachimotripsin\.
α-CHIMOTRIPSIN|. Var. pentru alfachimotripsin (v.).
CHIMOTRIPSINOGEN, s. m. / chymotrypsino-gène, s. m. / chymotrypsinogen.
[Gr. khymos = suc; tripsis = frecare, zdrobire,
sfâmare; -
inã; gennan = a produce.] Precursor inactiv al *alfachi-motripsinei, sintetizat `n celulele acinoase ale pancreasului [i
acumulat (`mpreun cu al]i factori) `n granulele de *zimogeni care trec prin *exocito-z `n sucul pancreatic, ajungând la nivelul
duodenului. Aici, c. sufer o prim ac]iune a *tripsinei, prin clivajul lan]ului polipeptidic al c. (alc uit din 245 aminoacizi) la nivelul
aminoacizilor 15 [i 16, rezultând enzima activ\ II-chimotripsina. Prin exces de tripsin\ se produc [i alte clivaje, rezultând astfel
*alfachimotripsina.
CHINIDIN|, s. f. / quinidine, s. f. / quinidine.
[V. etimologia termenului chininã.] Alcaloid extras din coaja de Cinchona
officinalis
. Es-te un izomer dextrogir al *chininei, care, administrat per os, intramuscular sau, în mod excep]ional, intravenos,
diminueaz excitabilitatea [i perioada refractar a miocardului, încetinind conduc]ia. Ca urmare, c. are efect antiaritmic, stabilizând
membrana celular prin blocarea *canalelor de sodiu. Deosebit de eficient în aritmiile recente, c. este utilizat în prevenirea [i în
tratamentul aritmiilor supraventri-culare [i ventriculare.
CHININ|, s. f. / quinine, s. f. / quinine.
[De la cuvântul kinakina din limba indigenilor din Peru (quechua), prin intermediul
variantei spaniole
quinaquina.] Alcaloid extras din scoar]a arborelui de c. Surile sale [i deriva]ii sintetici sunt utilizate în
tratamentul [i în profilaxia paludismului.
CHININISM, s. n. / quininisme, quinisme, s. m. / quininism.
[V. etimologia termenului chininã; -ism.] Ansamblul fenomenelor de
intoxica]ie produse de surile de *chinin\.
CHINT| (DE TUSE), s. f. / quinte (de toux), s. f. / bouts of coughing, fit of coughing.
[Lat. quin-tus = al cincilea.] Acces de tuse
prelungit\. Termenul î[i are originea în "tusea celei de a cincea ore a dimine]ii" descris odinioar la tuberculo[i.
CHIROMEGALIE. Var. pentru cheiromegalie (v.).
CHIROPRAXIE, s. f. / chiropraxie, s. f. / chi-ropractic.
[Gr. kheir, -iros = mân\; praxis = ac]i-une, practic\, de la prattein = a
ac]iona
.] Metod de tratament empiric constând în manipularea vertebrelor. Practican]ii c. sus]in o teorie ipotetic dup care
majoritatea bolilor ar fi consecin]a de-plasii vertebrelor, care determin alteri la nivelul întregului organism. Manipularea scurt
[i brusc a vertebrei în cauz ar avea efecte benefice în tulburile func]iilor unor aparate (îndeosebi respirator sau cardiovascular)
[i asupra unor dureri diverse. În unele ]i este recunoscut diploma de chiropractor.
CHIRURGIE, s. f. / chirurgie, s. f. / surgery.
[Gr. kheirourgia = lucru efectuat manual, de la kheir, -iros = mân\; ergon = lucru,
ac]iune, de la
ergein = a lucra.] Parte a terapeuticii care const în prac-tica unor interven]ii externe [i a unor acte operatorii
sângerânde. Se disting diverse domenii [i specializi chirurgicale: 1)
C. ambulatorie cuprinde în primul rând clasica mic c.
(opera]ii simple, *incizii mici, *punc]ii, *sondaje, *prelevi, *pansa-mente) [i opera]iile care nu necesit spitalizare. 2)
C. estetic\
reprezint o parte a *c. plastice destinat ameliorii aspectului unor p]i ale corpului, îndeosebi de la nivelul fe]ei. 3)
C. general\
cuprinde, în principiu, c. digestiv\, deoarece s-au desprins ca domenii-specializi distincte: c. cardiac\, c. toracic\, neurochirurgia,
c. ortopedic\, c. urologic\, c. ginecologic\. 4)
C. plastic\, având ca obiectiv reconstituirea formelor anatomice normale, precum [i a
celor care sunt alterate prin malforma]ii, traumatisme sau sechele ale unor interven]ii chirurgicale. 5)
C. refractiv\, ramur a
chirurgiei oftalmologice care cuprinde metode [i tehnici de modificare [i corectare a parametrilor ochiului [i ai dioptrului s\u, `n
vederea modificii refrac]iei oculare, `ndeosebi pentru reducerea *miopiei. Cuprinde: *keratotomia, *keratoplastia [i, mai recent,
*epikeratoplastia. 6)
C. surdit\]ii sau *cofochirurgia.
CHIST, s. n. / kyste, s. m. / cyst.
[Gr. kystis = sac, vezic\.] 1) Forma]iune anormal de forma unui sac sau a unei cavit\]i închise,
care nu comunic cu exteriorul, este c\ptu[it cu un epiteliu [i con]ine o substan] lichid\, moale, mai rar solid\, iar uneori gaz.
Peretele c. nu are leg uri vasculare cu con]inutul. Forma]iunile chistice sunt de o mare diversitate [i pot fi localizate în diferite
regiuni ale corpului uman. O serie de c. sunt congenitale, determinate de o dezvoltare embrionar anormal\, ex.: *c. dermoid.
Altele con]in celule tu-morale care secret mucus sau diferite sub-stan]e. C. prin reten]ie apar consecutiv blocii canalelor de
excre]ie ale unor glande, ex.: *c. sebaceu. Alteori, c. se formeaz ca urmare a dezvoltii parazi]ilor în organism, ex.: *c. hidatic. C.
se pot produce, de asemenea, la nivelul maxilarelor: *c. dentar, *c. dentifer, *c. dentiger. 2) Stadiu latent (dormant) în ciclul unor
protozoare parazite ale tractusului digestiv, îndeosebi
Giardia lamblia. C. protejeaz parazi]ii împotriva condi]iilor nefavorabile din
tubul digestiv. Ace[tia sunt elimina]i sub form chistic prin materiile fecale [i, în continuare, infesteaz alte gazde. 3) Structur pa-
tologic reprezentând înveli[ul unei întregi colec]ii de larve ale unui vierme parazit, de ex.: *c. hidatic.
CHIST AERIAN AL PULMONULUI / kyste aérien du poumon / cyst of the lung. Cavitate gazoas unic sau multipl\, uneori enorm\,
localizat la nivelul unuia sau mai multor lobi pulmonari. Se disting: 1)
C. a. p. congenitale, foarte rare - c. dis-embrioplazic al nou-
n\scutului, c. bronhogenic, pl\mânul polichistic sau boala polichistic a pl\-mânului (în care un pl\mân întreg este plin de nu-
meroase c. de diferite dimensiuni). 2)
C. a. p. dobândite, mult mai frecvente - bule de *emfizem, *pneumatocel, cavit\]i reziduale
epitelizate dup vindecarea unui abces pulmonar sau a tuberculozei cavitare. C. se pot complica cu *hemoptizii sau cu infec]ie. V.
chistadenom.
CHIST ANEVRISMAL AL OSULUI / kyste ané-vrismal des os / aneurysmal bone cyst. Leziune benign [i circumscris a osului,
format din ]esut fibros la nivelul cuia exist cavit\]i pline cu sânge. Frecvent de origine traumatic\, este localizat îndeosebi la
nivelul metafizei oaselor lungi ale membrelor, mai rar pe vertebre [i pe oasele late.
CHIST BRANHIAL / kyste branchial / branchial cyst. Denumire a c. congenitale ale gâtului, care provin aproape totdeauna din
*arcurile branhiale.
CHIST DENTAR / kyste dentaire / dental cyst. C. dezvoltat la nivelul apexului unui dinte.
CHIST DENTIFER / kyste dentifère / coronoden-tal cyst. C. al maxilarului dezvoltat la nivelul unui dinte inclus. Dezvoltarea se
produce din ]esuturile paradentare.
CHIST DENTIGER / kyste dentigère / dentige-rous cyst, follicular cyst. *C. dentifer care include rudimente, resturi ale unui dinte.
CHIST DERMOID / kyste dermoïde / dermoid cyst. C. al cui perete are o structur asem\-n oare pielii [i care con]ine produ[i de
secre]ie ai glandelor sebacee [i sudoripare. Este localizat la nivelul fe]ei [i gâtului [i provine dintr-o incluziune a ectodermului
embrionar. C. d. al ovarului [i testiculului este denumit *embriom chistic. V. [i der-moid.
CHIST HIDATIC / kyste hydatique / hydatid cyst. C. ce reprezint forma larvar veziculoas a vier-melui parazit
Echinococcus
granulosus
. Con]ine un lichid clar, în care plutesc vezicule fiice (*hi-datide) [i nisip hidatic (granule mici, de culoare alb\, fixate
ini]ial la peretele intern al c., apoi eliberate). C. h. este adesea înconjurat de un pe-richist. Se localizeaz îndeosebi în ficat [i pl\-
mâni, îns poate fi întâlnit în orice alt organ. De dimensiuni variabile, poate atinge mimea unui cap de copil. V. hidatidoz\ [i
echinococoz\.
CHIST OSOS ESEN}IAL / kyste essentiel des os / solitary bone cyst. Leziune osoas benign care se poate dezvolta la tineri. Se
caracterizeaz printr-o cavitate unic\, plin cu lichid [i c\ptu[it cu un strat sub]ire de ]esut conjunctiv, localizat în metafiza
oaselor lungi. Reprezint\, probabil, o distrofie pseudotumoral\. Sin.: chist solitar osos.

242. 242
CHIST DE OVAR / kyste de l’ovaire / ovarian cyst. C. cu con]inut lichid dezvoltat din ]esuturile ovariene. Poate fi *unilocular sau
*multilocular, iar uneori atinge un volum considerabil.
CHIST PERIAPICAL / kyste périapical / periapi-cal cyst. Împreun cu *granulomul dentar [i cu *alveoliza, reprezint forma cea mai
frecvent a focarelor infec]ioase dentare. V. [i chist radicular.
CHIST PIELOGENIC / kyste pyélogénique / pye-logenic cyst, hydrocalicosis. Cavitate chistic dezvoltat în plin parenchim renal,
care comunic printr-un canal strâmt cu un *calice normal. Sin.: hidrocalice, diverticul calicial.
CHIST PILONIDAL / sinus pilonidal / pilonidal si-nus, pilonidal cyst. *Granulom subcutanat care con]ine p, cu localizare de elec]ie
la nivelul fo-setei coccigiene. Frecvent se infecteaz\, fistuli-zeaz [i are tendin]a la recidiv dup tratament. C. p. este considerat
fie c. congenital, fie pseudo-chist dobândit.
CHIST RADICULAR / kyste radiculaire / radicular cyst. Cel mai frecvent c. inflamatoriu observat la nivelul maxilarelor. Rezult din
proliferarea vestigiilor epiteliale ale ligamentului alveolodentar, ca urmare a unei inflama]ii pararadiculare produs de necroza
*pulpei dentare. Dac se dezvolt la extremitatea apical\ a canalului radicular, este denumit *c. periapical.
CHIST SEBACEU / kyste sébacé / sebaceous cyst. C. dezvoltat pe seama unei *glande sebacee; con]ine celule epidermice [i
materie gras\.
CHIST SINOVIAL / kyste synovial / synovial cyst. Tumor\ chistic localizat la nivelul fe]ei dorsale a pumnului [i dezvoltat pe
seama *si-novialelor articulare.
CHIST SOLITAR HEPATIC / kyste solitaire du foie / solitary cyst of liver. Cavitate intrahepatic mic (uneori *multilocular\
localizat de regul în lobul drept, [i care con]ine un lichid clar sau he-moragic, lipsit de bil\. De origine probabil, congenital\, este
mai frecvent la femei [i nu calcific\, spre deosebire de c. parazitare.
CHIST SOLITAR OSOS / kyste solitaire des os / solitary bone cyst. Sin.: chist osos esen]ial (v.).
CHIST SOLITAR RENAL / kyste solitaire du rein / solitary nephron cyst. Cavitate cu perete net diferen]iat [i cu con]inut lichid,
dezvoltat în plin parenchim renal [i în afara c\ilor excretorii.
CHISTADENOM, s. n. / kystadénome, cystadé-nome, s. m. / cystadenoma.
[Gr. kystis = sac, vezic\; aden, -os = gland\; -oma.]
1) Tumor benign care se dezvolt din parechimul glandular, formând cavit\]i chistice. Sin.: adenochistom. 2) Denumire folosit
pentru adenoamele polichistice (boala chistic\ a mamelei, a rinichiului, a testiculelor, a ficatului). Var.: cistadenom.
CHISTECTOMIE, s. f. / kystectomie, s. f. / cyst-ectomy.
[Gr. kystis = sac, vezic\; ektome = excizie.] 1) Semnifica]ia ini]ial\, de
extirpare a unui chist, s-a restrâns doar cu referire la abla]ia chistului hidatic. 2) Smulgerea unui lambou din capsula anterioar în
cursul extrac]iei critalinului opacifiat din *cataract\.
CHISTOGRAFIE, s. f. / kystographie, s. f. / cysto-graphy.
[Gr. kystis = sac, vezic\; graphein = a scrie.] Radiografie a unui chist
dup injectarea, `n cavitatea sa, a aerului sau a unui lichid opac la ra-dia]iile X.
CHISTOM, s. n. / kystome, s. m. / cystoma.
[Gr. kystis = sac, vezic\; -oma.] Tumor chistic de origine glandular (adenom
chistic), format din-tr-o aglomerare de chisturi de volume diferite, ajungând pân la câ]iva litri. Este localizat îndeosebi la nivelul
ovarului.
CHITIN|, s. f. / chitine, s. f. / chitin.
[Gr. kheiton = tunic\.] Polizaharid de structur asem oare cu a celulozei; constituie
*cuticula insectelor [i crustaceelor.
CHIURAJ, s. n. / curage, s. m. / curage.
[Fr. cu-rage, din lat. curare = a avea grij\.] Cur\]irea unei cavit\]i patologice cu degetul,
spre deosebire de chiuretaj, când se utilizeaz *chiureta.
CHIURETAJ, s. n. / curet(t)age, s. m. / curettage.
[Fr. curettage, din lat. curare = a avea grij\.] O-pera]ie de cur\]ire, cu degetul
(chiuraj) sau cu un instrument (chiuretaj), a unei cavit\]i naturale (u-ter, cavitate articular\, conduct auditiv etc.) sau a unei cavit\]i
patologice, accidentale (focarul unui abces). Prin c. se îndepteaz produsele patologice [i mucoasele afectate.
CHIURET|, s. f. / curette, s. f. / curet(te).
[Fr. cu-rette, din lat. curare = a avea grij\.] Instrument chirurgical utilizat în scopul
efectuii unui *chiu-retaj. Se prezint sub forma unei piese metalice, cu o extremitate excavat în form concav\, cu margini
ascu]ite sau boante, de dimensiuni diferite, în rela]ie cu ]esutul, organul sau cavitatea ce urmeaz a fi chiuretate.
CHLAMYDIA / Chlamydia / Chlamydia.
[Lat. chlamys, -ydis, din gr. khlamys = hlamid (mantie greceasc fixat pe umul
drept cu o agraf)
.] Microorganism considerat ca o form de ricket-tsie, de form sferic\, Gram negative. Prezint atât caracteristici
de bacterie (sintetizeaz ADN [i ARN, prezint perete celular [i ribozomi, se multi-plic prin diviziune celular\, este sensibil la
antibiotice - cicline), cât [i de virus (energia necesar metabolismului C. este furnizat de celulele gaz-d\ rse
animale [i om (boli denumite miyagawanelloze cum sunt: ornitoza, psita-coza, limfogranulomul venerian). Sin.: miyagawa-nella.
CHOC EN DÔME / choc en dôme / choc en dôme.
[Fr. choc = [oc; en = `n; dôme = dom, bol-t\.] Senza]ie ob]inut inconstant prin
palparea u-nui ventricul stâng hipertrofiat, `n cursul *insufi-cien]ei aortice, asem or cu "o bul care devine dur sub mân\". Sin.:
semn Bard.
CHOLESTEATOMA, s. f. / cholestéatome, s. m. / cholesteatoma.
[Gr. khole = bil\; stear, steatos = gr\sime; -oma.] Forma]iune
tumoral chistic\, alc uit din lamele epiteliale dispuse concentric împrejurul unui depozit purulent, bogat în *coles-terol. Este, în
general, secundar unei otite cronice purulente [i se constituie în urechea medie, `n celulele mastoidiene sau la nivelul meningelor.
CIANCOBALAMIN|, s. f. / cyancobalamine, s. f. / cyanocobalamin.
[Gr. kyanos = albastru; germ. Kobalt, var. de la Kobolt =
spiridu[ al minelor; gr.
ammoniakon = sare de amoniu, g\sit în apropierea templului lui Jupiter Ammon din Libia; -inã.] Sin.:
vitamin B
12 (v.).
CIANOGEN, adj. / cyanogène, adj. / cyanogenic.
[Gr. kyanos = albastru; gennan = a produce.] Care provoac *cianoz\.
CIANOPSIE, s. f. / cyanopsie, s. f. cyanopsia.
[Gr. kyanos = albastru; opsis = vedere, aspect.] Varietate de *cromatopsie `n care
obiectele sau suprafe]ele albe sunt percepute fals ca având cu-loare albastr\.
CIANOTIC, adj. / cyanosé, -e, adj. / cyanotic.
[Gr. kyanos = albastru.] ~n rela]ie cu *cianoza sau a-fectat de cianoz\. Sin.: cianozat.
CIANOZAT. Var. pentru cianotic (v.).
CIANOZ|, s. f. / cyanose, s. f. / cyanosis.
[Gr. kyanos = albastru; -ozã.] Colora]ie albastru-viola-cee tegumentar\, temporar sau
permanent\, f\-r leziuni cutanate asociate. C. reprezint rezultatul sc\derii concentra]iei de *oxihemoglobin [i al cre[terii
concentra]iei de *hemoglobin redus (peste 5 g/100 ml de sânge capilar). Apare în diferite boli congenitale sau dobândite care
implic fie o malforma]ie sau disfunc]ie cardiac\, fie o tulburare a hematozei. C. este denumit
central\ când este legat de un
aport insuficient de oxigen (ex.: în unele pneumopatii, în anevrismul arteriovenos pulmonar) [i
periferic\, în cazul unui exces de
ex-trac]ie periferic a oxigenului (ex.: insuficien] car-diac cu staz circulatorie, vasoconstic]ie periferic).
CIANOZ| METHEMOGLOBINIC| / fausse cya-nose / false cyanosis. Sin.: boal Codounis (v.).
CIBERNETIC|, s. f. / cybernétique, s. f. / cyber-netics.
[Gr. kybernetike = arta de a guverna, de la kybernan = a guverna.]
{tiin]a care studiaz principiile comenzii [i reglii în sistemele dinamice complexe, cum sunt sistemele vii, sistemele sociale [i
unele sisteme tehnice. Cuvântul c. a fost utilizat întâia oar de c re Amp
ère, dar momentul apari]iei sale ca [tiin] este anul 1948,
o dat cu editarea c]ii "Cybernetics" a lui Norbert Wiener.
CIBERNIN|, s. f. / cybernine, s. f. / cybernin mediator.
[Gr. kybernan = a guverna; -inã.] Termen care ini]ial desemna orice
polipeptid modulator al func]iei neuronale intracerebrale. Prin extensie, molecul\ secretat de celule [i capabil s moduleze
activitatea unor celule din proximitate a-par]inând aceluia[i ]esut. C. pot fi secretate la diferite niveluri din organism. Ex.: c.
ovariene.
CIBRID, s. m. / cybride, s. m. / cybrid.
[Engl. abrev. cell + hybrid, din lat. cella = c\mar\; hy-brida = metis, cu sânge amestecat,
din gr.
hybris = violen]\, viol, de la hyper = mai mult, peste.] Hibrid citoplasmatic ob]inut prin fuzionarea proto-plastelor. Un
cibrid con]ine informa]ia genetic citoplasmatic [i nuclear a dou celule parentale.

243. 243
CICATRICE, s. f. / cicatrice, s. f. / scar, cicatrix, pl. cicatrices (lat.). [Lat. cicatrix, -icis = cicatrice.] }esut fibros, nou format, care
înlocuie[te o pierdere de substan]\, un ]esut inflamator sau re-une[te p]ile divizate de c re o ran ori o plag operatorie.
CICATRIZARE, s. f. / cicatrisation, s. f. / (heal-ing) cicatrization.
[Lat. cicatrix, -icis = cicatrice.] Vindecarea unei pl\gi cu formarea
unei cicatrice. Se deosebesc: 1)
C. per primam intentio-nem, rapid\, f infec]ie. 2) C. per secundam in-tentionem, lent\, cu
infec]ie, necroz\, pierdere de substan]\, urmat de o cicatrice mai pronun]at\. 3)
C. subcrustacee (sub o crust\
dermul se acoper de un nou epiderm la ad\pos-tul unei cruste (sânge [i limf coagulate), care ca-de când repara]ia este
terminat\.
CICLIC, adj. / cyclique, adj. / cyclic.
[Gr. kyklos = cerc.] Despre o boal a cei evolu]ie parcurge, `n mod repetat, aceea[i
succesiune de etape.
CICLIT|, s. f. / cyclite, s. f. / cyclitis.
[Gr. kyklos = cerc; -itã.] Inflama]ia *corpului ciliar ocular, care se asociaz frecvent cu
inflama]ia *irisului (*irido-ciclit\
CICLODIATERMIE, s. f. / cyclodiathermie, s. f. / cyclodiathermy.
[Gr. kyklos = cerc; dia = prin; therme = c\ldur\.] Distruc]ie prin
*diatermie a u-nei p]i a *corpului ciliar, `n cadrul tratamentului *glaucomului.
CICLOERGOMETRU, s. n. / cycloergomètre, s. m. / cycloergometer.
[Gr. kyklos = cerc; ergon = lucru, ac]iune, de la ergein = a
lucra;
metron = m\sur\.] Instrument medical destinat m\surii lucrului mecanic efectuat de un grup muscular sau de un singur
mu[chi.
CICLOOXIGENAZ|, s. f. / cyclooxygénase, s. f. / cyclooxygenase.
[Gr. kyklos = cerc; oxys = acru; gennan = a produce; -azã.]
Complex enzimatic prezent practic în toate ]esuturile, care catalizea-z formarea *prostaglandinelor pornind de la *aci-dul
arahidonic. C. este inhibat de acidul arahido-nic [i analogii s\i, prin acetilarea func]iei aminice a aminoacidului lizin (terminal).
Aceast reac]ie explic propriet\]ile antiinflamatorii ale aspirinei.
CICLOSPORIN|, s. f. / cyclosporine, ciclospo-rine, s. f. / cyclosporin. Polipeptid ciclic rezultat din metabolismul ciupercii
microscopice
Tricho-derma polysporum. C. este un imunosupresosr slab mielotoxic dar nefrotoxic, `mpiedicând r\s-punsul
*limfocitelor T la *aloantigeni [i la unii mito-geni. De asemenea, inhib sinteza *interleukinei 2, ca [i expresia receptorilor
membranari ai aces-teia. De aceea, c. este foarte utilizat `n prevenirea rejetului *alogrefelor.
CICLOTIMIE, s. f. / cyclothymie, s. f. / cyclothy-mia.
[Gr. kyklos = cerc; thymos = spirit, minte.] Alternan]a de dispozi]ie,
manifestat prin perioade mai mult sau mai pu]in îndelungate de triste]e sau de euforie. Frecven]a acestor perioade este variabil\,
cu o anumit regularitate, zis ciclic\. Termenul nu poate fi utilizat pentru desemnarea *psi-hozei bipolare sau maniaco-depresive.
V. [i dis-timie.
CICLOTRON, s. n. / cyclotron, s. m. / cyclotron.
[Gr. kyklos = cerc; elektron = chihlimbar, corp care se electrizeaz prin frecare.]
*Accelerator de particule grele. Acest aparat permite ob]inerea de radioelemente cu timp de înjum \]ire foarte scurt (
11
C,
15
O,
13
N,
18
F,
123
I etc.), utilizate în medicina nuclear (explor\ri in vivo `n cazul *tomografiei prin emisie de pozitoni) [i în terapia unor
neoplasme.
CICLUL ACIDULUI CITRIC / cycle de l'acide ci-trique / citric acid cycle. Sin.: ciclu Krebs (v.).
CICLUL ACIZILOR TRICARBOXILICI / cycle des acides tricarboxyliques / tricarboxylic acid cycle. Sin.: ciclu Krebs (v.).
CICLU CELULAR / cycle cellulaire / cell cycle.
[Gr. kyklos = cerc; lat. cellula = c\mu]\, dim. de la cella = c\mar\.] Ansamblul
modificilor care se deruleaz într-o celul între perioada sa de formare ca entitate independent [i propria sa diviziune, aceste
schimbi cuprinzând întotdeauna *duplica]ia cromozomial\. În celulele eucariote, ci-clul celular se divide în patru faze: G
1, S, G
2
constituie *interfaza [i M *mitoza. G
1 este perioada care urmeaz imediat diviziunii, în acest moment celula fiind diploid\, S este
faza de duplica]ie a ADN, care se încheie când to]i cromozomii sunt forma]i din dou *cromatide, iar G
2 este perioada în care
celula este în stare de *tetraploidie. Ur-meaz mitoza, prin diviziune fiind restabilit în fiecare celul o stare de *diploidie.
CICLU ENERGETIC / cycle énergétique / energy cycle.
[Gr. kyklos = cerc; energeia = for] în ac]iune.] Ansamblul fenomenelor
de transformare a energiei chimice din alimente, fie exclusiv în c\ldur\, dac organismul se afl în repaus, fie în c\ldur [i lucru
mecanic, dac se efectueaz un efort muscular.
CICLU ENTEROHEPATIC / cycle entéro-hépa-tique / enterohepatic circulation.
[Gr. kyklos = cerc; enteron = intestin; hepar,
-atos
= ficat.] Proces prin care o serie de molecule endogene (ex.: unii pigmen]i biliari) sau exogene (ex.: unele medicamente)
eliminate prin c\ile biliare pot fi re-absorbite din nou la nivelul duodenului, revenind în circula]ia general\.
CICLU KREBS / cycle de Krebs / Krebs' cycle.
[Gr. kyklos = cerc; Sir Hans Adolf Krebs, biochimist englez de origine german\,
n. 1900; premiul Nobel fiziologie/medicin în 1953
.] Succesiune de reac]ii enzimatice care au drept rezultat producerea de
energie prin degradarea glucidelor la nivelul mitocondriilor. Succesiunea transformilor este urm oarea: glucoz (fermenta]ie
anaerob)
→ acid lactic → acid piruvic → acetilcoenzima A → citrat → reac]ii de oxidare, cu regenerarea oxalacetatului consumat
pentru producerea citratului. Se elibereaz CO
2, H
+
[i ATP (principala surs de energie a organismului). Sin.: ciclul acidului citric,
ciclul acizilor tricarboxilici.
CICLU KREBS-HENSELEIT / cycle de l’uréoge-nèse / Krebs-Henseleit cycle.
[Gr. kyklos = cerc; Sir Hans Adolf Krebs,
biochimist englez de origine german\, n. 1900; premiul Nobel fiziologie/medicin în 1953;
Kurt Henseleit,
medic internist german, n. 1907
.] Sin.: ureogenez (v.).
CICLU AL PENTOZOFOSFA}ILOR / voie des pentoses phosphate / pentose phosphate pathway.
[Gr. kyklos = cerc; pente =
cinci; -
ozã - indic un glucid; gr. phos, photos = lumin\, fosfor.] Cale secundar de degradare a *glucozo-6-fosfatului,
conducând la formarea de diverse pen-toze-fosfat, `ndeosebi riboz\-5-fosfat (necesar pentru sinteza *acizilor nucleici), ca [i
*nicotina-mid-adenin-dinucleotid-fosfat (NADH, util `n sinteza *steroizilor [i acizilor gra[i).
CICLU PILAR / cycle pilaire / hair cycle.
[Gr. kyklos = cerc; lat. pilus = p.] Perioad\, cu o durat medie de 2-3 ani, în cursul
ceia firele de p trec prin trei stadii (sau faze): *anagen, *cata-gen [i *telogen.
CICLU OESTRAL / cycle oestral / oestrous cy-cle.
[Gr. kyklos = cerc; oistros = dorin]\.] Modifici periodice ale mucoasei uterine
[i vaginale, determinate de secre]ia hormonal ovarian\, care preced fecunda]ia [i gesta]ia. Se disting: faza folicular (proestrus),
ovula]ia (oestru), faza foliculino-luteinic (postoestrus, metaoestrus) [i faza de restabilire a caracteristiclor ini]iale (dioestrus sau
interoestrus).
CICLU ORNITINEI / cycle de l’uréogenèse / orni-thine cycle. Sin.: ureogenez (v.).
CICLU DE UREOGENEZ| / cycle de l
'uréoge-nèse / Krebs’ urea cycle, Krebs-Henseleit cy-cle. [Gr. kyklos = cerc; ouron =
urin\;
genesis = producere, de la gennan = a produce.] V. ureoge-nez\.
CIFOSCOLIOZ|, s. f. / cyphoscoliose, s. f. / ky-phoscoliosis.
[Gr. kyphos = coco[at; skoliosis = curbare, de la skolios = strâmb.]
Deviere (curbare) dubl a coloanei vertebrale, cu convexitatea posterior [i lateral.
CIFOZ|, s. f. / cyphose, s. f. / kyphosis.
[Gr. kyphosis = cocoa[\.] Deformare patologic a coloanei vertebrale care const în
curbarea antero-posterioar a acesteia (cu convexitatea posterior). Poate interesa diferite segmente ale rahisului, dar este mai
frecvent localizat dorsolombar. Exist o singur situa]ie în care c. este fiziologic\ [i tranzitorie, la sugar în primele luni de via]
(vizibil dac sugarul este a[ezat în *clinostatism, spriji-nit).
CIL, s. m. / cil, s. m. / cilium. NA: cilium, pl. cilia.
[Lat. cilium = gean\, cil.] 1) Filament fin, animat de mi[ci rapide, care permite
deplasarea organismelor celulare în mediu lichid. 2) Filament fin, vibratil, aflat pe suprafa]a unor celule bron[ice [i intestinale.
CIL PALPEBRAL / cil palpébral / eyelash. Sin.: gean (v.).
CILIAR, adj. / ciliaire, adj. / ciliary.
[Lat. cilium = gean\, cil.] Relativ la un *cil sau care se aseam\-n cu un cil. Ex.: *corp c.,
*procese c.

244. 244
CILINDRAX, s. m. / cylindraxe, s. m. / cylindra-xile. [Lat. cylindrus, din gr. kylindros = cilindru; lat. axis, gr. axon = ax.] Sin.:
axon (v.)
CILINDROM, s. n. / cylindrome, s. m. / cylindro-ma.
[Lat. cylindrus, din gr. kylindros = cilindru; -oma.] 1) Tumor epitelial
care prezint la su-prafa] mici cavit\]i rotunjite, pseudoglandulare, cu con]inut mucos sau hialin. De malignitate variabil\, c. se
localizeaz îndeosebi la nivel cutanat, salivar [i bron[ic. 2) Degenerescen] cilindroma-toas a unui *epiteliom bazocelular.
CILINDRU, s. m. / cylindre, s. m. / cylinder (1), cast (2).
[Lat. cylindrus, din gr. kylindros = cilindru.] 1) Vas, de obicei din sticl\,
utilizat în laborator. 2) Mulaj de materii proteice [i de celule provenind din tubii uriniferi, prezent în sedimentul urinar (observabil la
microscop) în caz de afectare renal\. Semnifica]ia patologic este diferit dup compozi]ie: c. hialini, hematici, leucocitari, epiteliali,
granulo[i, fibrino[i etc.
CILINDRURIE, s. f. / cylindrurie, s. f. / cylindru-ria.
[Lat. cylindrus, din gr. kylindros = cilindru; gr. ouron = urin\.] Prezen]a de
*cilindri urinari în urin\.
CIMETIDIN|, s. f. / cimétidine, s. f. / cimetidine. (DCI) Antagonist al receptorilor H
2 ai *histaminei. C. exercit o puternic ac]iune de
reducere a secre-]iei de suc gastric, cu diminuarea acidit\]ii acestuia.
CIMEX / Cimex / Cimex.
[Lat. cimex, -icis = plo[-ni]\.] Gen de insecte din ordinul Hemiptera care se hresc cu sânge
(hematofage) ob]inut prin în-]epare. Cea mai comun\:
C. lectularius, este denumit popular plo[ni]\.
CINEANGIOGRAFIE, s. f. / ciné-angiographie, s. f. / cineangiography.
[Gr. kinein = a mi[ca; an-geion = vas; graphein = a
scrie
.] Înregistrarea cinematografic a imaginilor radiologice ale vaselor, dup injectarea unui produs opacifiant.
CINECARDIOANGIOGRAFIE, s. f. / cinécardio-angiographie, s. f. / cinecardioangiography.
[Gr. kinein = a mi[ca; kardia = inim\;
angeion = vas; graphein = a scrie.] Înregistrarea pe o pe-licul cinematografic a imaginilor radiologice ale cavit\]ilor cardiace [i
ale vaselor mari, dup opacifierea cu o substan] de contrast.
CINEDENSIGRAFIE, s. f. / cinédensigraphie, s. f. / cinedensigraphy.
[Gr. kinein = a mi[ca; lat. densus = dens, compact; gr.
graphein = a scrie.] Procedeu explorator bazat pe excitarea inegal\, variat\, a unor fotocelule de c re un fascicul de radia]ii X
care a str ut organismul. Metod de investiga]ie a inimii, vaselor pulmonare [i a pl\-mânilor.
CINEMATIC|, adj., s. f. / cinématique, adj., s. f. / cinematic, adj., kinematics, n.
[Gr. kinema, -atos = mi[care, de la kinein = a
mi[ca
.] 1) Care se refer la mi[care. 2) Ramur a mecanicii care studiaz mi[carea.
CINERADIOGRAFIE, s. f. / cinéradiographie, s. f. / cineradiography.
[Gr. kinein = a mi[ca; lat. radius = raz\; gr. graphein = a
scrie
.] Sin.: radiocinematografie (v.).
CINETIC, adj. / cinétique, adj. / kinetic.
[Gr. ki-netikos = care se mi[c\, de la kinein = a mi[ca.] Care se afl `n rela]ie cu mi[carea.
CINETIC| ENZIMATIC| / cinétique enzymatique / enzymatic kinetics.
[Gr. kinetikos = care se mi[c\, de la kinein = a mi[ca; en =
în;
zyme = fer-ment, drojdie.] Studiul factorilor ce ac]ioneaz a-supra enzimelor, modificând viteza de reac]ie (de-numit activitate
enzimatic\
in vivo: durata reac]iei, concentra]ia de substrat, concentra]ia de enzim\, prezen]a unor
substan]e (activatori [i inhibitori).
CINETOZ|, s. f. / cinétose, s. f. / motion sick-ness.
[Gr. kinetos = mobil, de la kinein = a mi[-ca; -ozã.] Sin.: cenestopatie (v.).
CINEZIOLOGIE, s. f. / cinésiologie, s. f. / kinesio-logy.
[Gr. kinesis = mi[care, de la kinein = a mi[-ca; logos = [tiin]\.] Sin.:
kineziologie (v.).
CINGULUM, s. n. / cingulum, s. m. / cingulum. NA: cingulum.
[Lat. cingulum = cing oare.] 1) În general, structur care
înconjoar o forma]iune anatomic\. 2) În particular, termenul este folosit pentru a defini un fascicul de fibre de asocia]ie situat,
par]ial, în jurul *corpului calos. 3) Relief pe fa]a lingual a din]ilor anteriori.
CINURENIN|, s. f. / cynurénine, s. f. / kynure-nine.
[Gr. kyon = câine; lat. ren, renis = rinichi; -inã.] Aminoacid format prin
deschiderea nucleului indolic al *triptofanului sub ac]iunea triptofan-pirolazei. Din c. rezult\, prin ac]iunea a numeroase enzime,
îndeosebi cinureninaza, un derivat hi-droxilat, denumit 3-hidroxicinurenin\, care este un precursor al *nicotinamidei. Cinureninaza
este pu-ternic inactivat\ în caz de avitaminoz B
6.
CIOC DE PAPAGAL / bec-de-perroquet / vertebral lipping, beaked osteophyte.
[Albanez cok = cioc; neogr. pappaghallos =
papagal
.] Nume dat unor *osteofite vertebrale în form de "cro[et", caracteristice în unele forme de reumatism cronic.
CIOCAN, s. n. / marteau, s. m. / malleus, ham-mer.
[Sl. cekanu = ciocan.] V. tab. anat. - oase.
CIRCADIAN, adj. / circadien, -ienne, adj. / circa-dian.
[Lat. circa = aproximativ; dies = zi.] Care dureaz circa 24 ore, aproximativ
o zi. Termenul se utilizeaz îndeosebi cu referire la *bioritmuri.
Domeniul c. cuprinde bioritmurile a c\ror perioad variaz între 24
[i 28 ore.
Sistemul c. cuprinde an-samblul bioritmurilor care apar legate unele cu al-tele fie printr-o rela]ie cauz\-efect, fie pentru c
depind de acela[i *sincronizator. V. cronobiologie, bioritm, sincronizator.
CIRCINAT, adj. / circiné, -e, adj. / circinate.
[Lat. circinus = compas.] Despre leziunile cutanate al cor contur delimiteaz arcuri
de cerc [i al cor centru are un aspect mai apropiat de pielea normal\.
CIRCULAR, adj. / circulaire, adj. / circular.
[Lat. circularis = circular, de la circulus = cerc.] Care aminte[te forma unui cerc, care
descrie un cerc. Ex.: amputa]ie c., mi[care c.
CIRCULAR| DE CORDON / circulaires du cordon / coiling of funis.
[Lat. circulari = a forma un cerc în jurul s\u, de la circulus =
cerc;
chorda, din gr. khorde = coard\, cordon.] Bucle formate de *cordonul ombilical când se înruleaz în jurul gâtului fetusului,
în timpul sarcinii.
CIRCULATOR, adj. / circulatoire, adj. / circula-tory.
[Lat. circulari = a forma un cerc în jurul s\u, de la circulus = cerc.] Cu
referire la *circula-]ie.
CIRCULA}IE, s. f. / circulation, s. f. / circulation.
[Lat. circulatio, -onis = orbit\, de la circulari = a forma un cerc în jurul s\u [i
circulus = cerc.] În general, termen folosit pentru a desemna o mi[-care ordonat pe traseul unui circuit. Ex.: *c. sanguin\, *c.
limfatic\, *c. extracorporeal\. În particular, în medicin\, termenul este folosit pentru c. sanguin\.
CIRCULA}IE COLATERAL| / circulation colla-térale / collateral circulation. C. care se dezvolt [i devine evident pe traiectul unor
vase secundare, atunci când vasul principal este obstruat, suplinind par]ial vasculariza]ia realizat de acest vas anterior
obstruc]iei.
CIRCULA}IE EXTRACORPOREAL| / circulation extracorporelle / extracorporeal circulation, cardiopulmonary bypass. Deriva]ie
temporar a c. sanguine, par]ial sau în totalitate, în exteriorul organismului. Aceast tehnic este utilizat în chirurgia cardiac
pentru a degaja teritoriul cardiac de circula]ia sanguin\, f\când astfel posibil abor-dul cavit\]ilor cardiace. În acest caz, prin
intermediul unui aparat denumit *cord-pulmon artificial, sângele venos este derivat în totalitate înainte de a ajunge în cavit\]ile
drepte ale inimii, este oxigenat [i reintrodus în organism la nivelul aortei, în a-val de cavit\]ile stângi ale cordului. Tehnica de c. e.
este utilizat [i în epurarea extrarenal\, prin in-termediul *rinichiului artificial (hemodializ\[i se realizeaz\, de obicei, cu sistemul
cord-pulmon artificial men]ionat anterior.
CIRCULA}IE LIMFATIC| / circulation lympha-tique / lymphatic circulation. Parcurs urmat de *limf\, de la periferie c re *canalul
toracic, care se vars `n vena subclavicular stâng\.
CIRCULA}IE SANGUIN| / circulation sanguine / blood circulation. Transportul sângelui din ventriculul stâng în atriul drept prin
marea c. sau c. sistemic\, apoi din ventriculul drept în atriul stâng prin mica c. sau c. pulmonar\. Sângele circul prin artere, apoi
prin capilare [i ulterior prin vene, astfel încât se disting o
c. arterial [i una venoas\. Marea c., c. general\ sau c. sistemic\ este un
circuit sanguin care, pornit din ventriculul stâng prin aort\, distribuie sângele arterial la toate ]esuturile [i organele la nivelul cora
se efectueaz schimburile nutritive, apoi adun\ sângele venos în auriculul drept, prin intermediul venelor cave superi-oar [i
inferioar\.
Mica c. sau c. pulmonar\ este un circuit sanguin pornit din ventriculul drept prin venele pulmonare [i revenit în auriculul
stâng, prin arterele pulmonare, dup ce a trecut prin pl\-mâni, unde sângele s-a oxigenat.
|

245. 245
CIRCUMCIZIE, s. f. / circoncision, s. f. / circum-cision. [Lat. circumcisio, -onis = circumcizie, de la circumcidere = a t\ia
împrejur (
circum = împrejur; caedere = a t\ia).] Excizia prepu]ului, par-]ial sau în totalitate. Se practic ritual la israeli]i [i
musulmani sau în scopuri terapeutice, îndeosebi în *fimoz\. Sin.: peritomie, postectomie, posteoto-mie.
CIRCUMDUC}IE, s. f. / circumduction, s. f. / cir-cumduction.
[Lat. circumductio, -onis = ducere împrejur, de la circumducere
= a duce împrejur (
circum = împrejur; ducere = a duce).] Mi[care circular a unei forma]iuni (de ex.: glob ocular, membru) în jurul
unui ax fix. Poate fi pasiv sau activ\. Termenul este utilizat îndeosebi pentru mi[carea unui membru, când aceasta descrie un con
al cui vârf este reprezentat de articula]ia superioar\.
CIRCUMFLEX, adj. / circonflexe, adj. / circumflex.
[Lat. circum = `n jurul; flexus, de la flecte-re = a `ndoi.] Care este curbat,
arcuit, `ndoit.
CIRCUMVALAT, adj. / circonvallé, adj. / cir-cumvallate.
[Lat. circumvallare = a `ncercui cu fortifica]ii, de la circum = în jurul,
vallum = întitur\, val.] ~nconjurat de un [an]. Ex.: papile gustative c.
CIRCUMVOLU}IE, s. f. / circonvolution, s. f. / convolution. NA: gyrus (pl. gyri) cerebri.
[Lat. circum = în jurul; volutus = învârtit,
de la
vol-vere = a r\suci, a învârti.] Por]iune din suprafa]a unei emisfere cerebrale delimitat prin [an]uri secundare. Var.:
circumvolu]iune. Sin.: gyrus.
CIROGEN, adj. / cirrhogène, adj. / cirrhogenous.
[Gr. kirrhos = galben-ro[cat; gennan = a produce.] Care determin un proces de
*ciroz hepatic\.
CIROS, adj. / cireux, -euse, adj. / waxy.
[Gr. kir-rhos = galben-ro[cat.] Care prezint culoarea sau consisten]a cerii.
CIROTIC, adj., s. m. sau f. / cirrhotique, adj., s. m. ou f. / cirrhotic.
[Gr. kirrhos = galben-ro[cat.] 1) Care este `n rela]ie cu *ciroza
hepatic\. 2) Bolnav afectat de ciroz hepatic\.
CIROZ|, s. f. / cirrhose, s. f. / cirrhosis.
[Gr. kirrhos = galben-ro[cat; termen creat în 1819 de c re Laennec, care a remarcat
culoarea ro[cat a unui ficat atrofiat
.] Denumire dat unui grup de afec]iuni hepatice având drept caracteristic ana-
tomopatologic comun scleroza parenchimului hepatic, cu tendin] extensiv [i de generalizare, cu formarea unei mari cantit\]i de
]esut conjunctiv, a unor noduli parenchimato[i de regenerare cu necroze celulare. C. reprezint o boal cronic a ficatului care
evolueaz c re insuficien] hepa-tocelular [i hipertensiune portal (complicat cu *ascit [i hemoragii digestive, de obicei
consecutive *varicelor esofagiene). În circa 10-20 % din cazuri se produce transformarea malign\ (carcinom hepatocelular). V. în
continuare principalele tipuri de c.
CIROZ| ALCOOLIC| / cirrhose alcoolique / al-coholic cirrhosis. Reprezint una din consecin-]ele cele mai frecvente ale
alcoolismului cronic. Ingestia cronic de alcool poate determina trei tipuri principale de leziuni hepatice: 1) *ficatul gras alcoolic; 2)
*hepatita alcoolic\; 3) c. a. Aceste trei categorii morfologice se afl rar în form pur [i pot fi prezente fiecare, în grade diferite, la
acela[i pacient. C. a. poate fi
atrofic\ (v. ciroz\ atrofic\) sau hipertrofic\ (v. ciroz hipertrofic\
CIROZ| ATROFIC| / cirrhose atrophique / atro-phic cirrhosis. Prima varietate descris a c., c. a. sau c. Laennec a fost definit pe
baza unor criterii anatomopatologice [i nu etiologice. Este forma cea mai frecvent a c., cel mai des consecutiv alcoolismului [i se
caracterizeaz prin scleroz cu diminuare de volum a ficatului, ascit [i decompensare rapid\. C. a. poate reprezenta faza
terminal a celorlalte c.
CIROZ| BILIAR| PRIMITIV| / cirrhose biliaire primitive / primary biliary cirrhosis. Tip de c. de cauz necunoscut\, o serie de date
sugerând o a-fectare a canalelor biliare mediat imunologic. Astfel, în 90 % din cazurile de c. b. p. au fost detecta]i în sânge
anticorpi antimitocondriali, care recunosc trei pân la cinci proteine din membrana mitocondrial intern\. Totodat\, în 80-90 % din
cazuri se constat o cre[tere a IgM serice [i a *crioproteinelor, care constau în *complexe imune capabile s activeze
*complementul. Anatomopatologic se descriu, de obicei pentru studii, leziuni ini]iale de *colangit cronic distructiv ce se extind,
afectând progresiv canalele biliare [i hepa-tocitele; concomitent se produce fibroza peri-portal [i proliferarea ]esutului conjunctiv,
cu dezvoltarea în final a c. micro- sau macronodulare. Boala evolueaz circa cinci ani, moartea survenind prin hemoragii digestive
[i insuficien] hepatic grav\. Pe baze anatomopatologice au fost descrise trei forme de c. b. p.: *boala Hanot, *boa-la Hanot-
Kiener [i *boala Hanot-Rössle, ultima fiind considerat în prezent o afec]iune distinct (*colangita difuz non-obliterant\xist o
form congenital de c. b. p., cu atrezie sau malforma]ie a c\ilor biliare intrahepatice: v. sindrom Reynolds.
CIROZ| BILIAR| SECUNDAR| / cirrhose bili-aire secondaire / secondary biliary cirrhosis. Varietate de c. hepatic în care
proliferarea ]esu-tului conjunctiv hepatic este consecutiv unei obli-teri cronice a c\ilor biliare. Obstacolul care pro-duce
obliterarea este localizat: 1) Cel mai frecvent, la nivelul c\ilor biliare extrahepatice (îndeosebi litiaz\, cancer de pancreas,
coledocit\ biliare intrahepatice, în acest caz tabloul clinic fiind asem or cu cel din *c. b. primitiv\. La
copil, c. b. s. se produce îndeosebi în *atrezia biliar [i în *fibroza chistic\. Semnele [i simptomele bolii sunt icter, prurit, febr [i
dureri, uneori sub form de *colic biliar\. *Hiper-tensiunea portal apare doar în cazurile avansate. Sin.: ciroz colestatic\,
colangit cronic distructiv nesupurat\.
CIROZ| BRONZAT| / cirrhose bronzée / pig-mentary cirrhosis. Varietate de c. hipertrofic înso]it\ de infiltra]ia ficatului [i a altor
viscere cu pigmen]i ferugino[i [i de *melanodermie generalizat\. C. b. este localizarea hepatic a *hemo-cromatozei primitive [i se
asociaz *diabetului. V. sideroz hepatic\.
CIROZ| CARDIAC| / cirrhose cardiaque / cardiac cirrhosis. Tip de c. ce apare ca urmare a congestiei pasive a ficatului din
insuficien]a cardiac\. "Hepatita ischemic\”, rezultat al hipotensiunii [i hipoperfuziei hepatice, poate evolua c re fibroz [i noduli
regenerativi, caracteristici cirozei.
CIROZ| CARDIOTUBERCULOAS| / cirrhose cardio-tuberculeuse / cardiotuberculous cir-rhosis. Sin.: boal Hutinel (v.).
CIROZ| CAREN}IAL| / cirrhose carentielle / nutritional deficiency cirrhosis. Afec]iune ce a-pare, în general, în momentul
*sevrajului la sugarii supu[i unui regim foarte sac în proteine animale. Se manifest prin tulburi digestive, întârziere în

dezvoltare cu deficit psihomotor, edeme, ficat mare gr\sos, apoi scleros. Evolu]ia c. c. este foar-te grav\. Boala apare îndeosebi în
]ile subdezvoltate economic afro-asiatice. V. [i kwashiorkor.
CIROZ| COLESTATIC| / cirrhose choléstatique / secondary biliary cirrhosis. Var.: ciroz colo-static\. Sin.: ciroz biliar secundar
(v.).
CIROZ| COLOSTATIC|. Var. pentru ciroz cole-static (v.).
CIROZ| HIPERTROFIC| DIFUZ| / cirrhose hy-pertrophique diffuse / hypertrophic cirrhosis. Varietate anatomopatologic de c.
caracterizat prin extensia ]esutului conjunctiv în interiorul lobulilor hepatici. Clinic, c. h. d. evolueaz subacut, f icter sau cu
icter discret [i cu ascit pu]in exprimat\. Este de origine alcoolic sau tubercu-loas\.
CIROZ| HIPERTROFIC| SPLENOGEN| / ci r-rhose hypertrophique splénogène / hypertro-phic cirrhosis of splenic origin. Boal
caracterizat prin c. cu hepatomegalie, asociat cu hiper-trofia important a splinei, care prezint leziuni fibroase. C. h. s. nu se
`nso]e[te de icter [i ascit\, fiind frecvente crizele dureroase hepatoveziculare [i hemoragiile digestive. Dup splenectomie apar
ameliori foarte evidente. Originea sa este necunoscut\; unii autori o pun în rela]ie cu *icterele he-molitice.
CIROZ| POSTHEPATITIC| / cirrhose post-hépa-titique / posthepatitic cirrhosis. C. hepatic\, mai frecvent la femeie, care succede,
imediat sau dup o perioad variabil de timp (pân la 5-10 ani), o *hepatit viral [i îndeosebi o *hepatit cronic activ\.
Anatomopatologic se caracterizea-z prin atrofie [i paloare a ficatului, coexisten]a leziunilor de necroz [i a nodulilor de
regenerare celular [i dezvoltarea unei scleroze galbene. Clinic se constat icter, dureri abdominale, uneori hemoragii [i *purpur\,
ascit tardiv [i o evolu]ie spontan\, în s\pt\mâni sau ani, spre insuficien] hepatic adesea letal\. Tratamentul cu *interferon
amelioreaz prognosticul, ca [i transplantul hepatic. Sin.: ciroz postnecrotic\.
CIROZ| POSTNECROTIC| / cirrhose post-né-crotique / postnecrotic cirrhosis. Sin.: ciroz post-hepatitic (v.).
|

246. 246
CIRSOID, adj. / cirsoïde, adj. / cirsoid. [Gr. kirsos = varice; eidos = form\.] Despre o structur al cei aspect aminte[te pe
cel al unui *varice. V. [i anevrism c.
CIS / cis / cis.
[Lat. cis = de aceea[i parte.] 1) V. configura]ie molecular [i izomerie. 2) Prin analogie cu izomeria chimic\, termenii
c. [i *trans de-scriu pozi]ia a dou gene pe *cromozomii omologi la dublu heterozigo]i (heterozigo]ia a doi loci `n-vecina]i). Atunci
când cele dou gene sunt situate `n vecin ate pe acela[i cromozom, ele se afl `n pozi]ia c., iar atunci când sunt situate pe
cromozomi omologi diferi]i, `n pozi]ia trans.
CISTADENOM. Var. pentru chistadenom (v.).
CISTALGIE, s. f. / cystalgie, s. f. / cystalgia.
[Gr. kystis = sac, vezic\; algos = durere.] Durere vezical\. V. [i trigonit\.
CISTATIN|, s. f. / cystatine, s. f. / cystatin. Denumire pentru superfamilia de inhibitori ai *cistein-proteazelor. V. [i cistationin\.
CISTATIN| B / cystatine B / cystatin B. Protein alc uit din 98 de aminoacizi, apar]inând super-familiei inhibitorilor de *cistein-
proteinaze, a cei gen este localizat pe cromozomul 21. O muta]ie a genei c. B este la originea *epilepsiei progresive
mioclonice; v. sindrom Unverricht-Lundborg.
CISTATIONIN|, s. f. / cystathionine, s. f. / cysta-thionine. Produs rezultat din condensarea *ho-mocisteinei cu *serina, datorit
ac]iunii cistationin-
β-sintetazei (CBS). C. este, în continuare, scindat de cistationaz în cistein [i homoserin\, jucând astfel un rol
esen]ial în procesele de trans-sulfurare. Deficitul de CBS este la originea *ho-mocistinuriei, iar deficitul de cistationaz determin
*cistationuria.
CISTATIONURIE, s. f. / cystathionurie, s. f. / cys-tathionuria. Anomalie ereditar determinat de deficitul în cistationaz\. Const în
asocierea unei debilit\]i mentale (variabil) cu cre[terea *cistatio-ninei urinare, sanguine [i tisulare.
CISTECTAZIE, s. f. / cystectasie, s. f. / cystecta-sia.
[Gr. kystis = sac, vezic\; ektasis = dilata]ie.] Dilata]ie a vezicii.
CISTECTOMIE, s. f. / cystectomie, s. f. / cyst-ectomy.
[Gr. kystis = sac, vezic\; ektome = excizie.] Rezec]ia vezicii urinare.
CISTEIN|, s. f. / cystéine, s. f. / cysteine. Aminoacid care con]ine sulf, ob]inut prin hidroliza enzimatic a proteinelor. Se oxideaz
u[or în cisti-n\. Uneori este prezent în urin\.
CISTEIN-PROTEINAZ|, s. f. / cystéine protéi-nase / cysteine proteinase. Enzim proteolitic având un reziduu de *cistein la
nivelul situsului s\u activ.
CISTERNAL, adj. / cisternal, adj. / cisternal.
[Lat. cisterna = rezervor de ap\, de la cista = cutie.] Care se afl\ `n rela]ie cu o
*cistern din spa]iile subarahnoidiene.
CISTERN|, s. f. / citerne, s. f. / cistern. NA: cisterna, pl. cisternae.
[Lat. cisterna = rezervor de ap\, de la cista = cutie.] Spa]iu
închis servind ca rezervor pentru un fluid. ~n medicin\, un spa]iu l-git din organism con]inând limf sau un alt lichid. Ex.: 1)
C.
cerebelo-medular
(NA: cisterna cere-bellomedularis): confluent al spa]iului subarahnoi-dian, situat `ntre partea inferioar a
cerebelului [i suprafa]a dorsal a bulbului. 2)
C. chiasmatic\ (NA: cisterna chiasmatis), dilata]ie a spa]iului sub-arahnoidian situat
inferior [i anterior chiasmei optice. 3)
C. interpeduncular\ sau c. bazal\ (NA: cisterna interpeduncularis), situat `ntre cei doi
pedunculi cerebrali [i comunicând cu c. chiasma-tic\. 4)
C. Pecquet (NA: cisterna chyli) reprezint por]iunea dilatat prin care
începe *canalul toracic. 5)
C. venei mari cerebrale sau c. superioar\ (NA: cisterna venae magnae cerebri) etc.
CISTERNOGRAFIE, s. f. / cisternographie, s. f. / cisternography.
[Lat. cisterna = rezervor de ap\, de la cista = cutie; gr.
graphein = a scrie.] Examen radiologic al cisternelor cerebrale, dup injectarea unui produs de contrast.
CISTERNOTOMIE, s. f. / cisternotomie, s. f. / cis-ternotomy.
[Lat. cisterna = rezervor de ap\, de la cista = cutie; gr. tome =
t\iere, sec]uine, de la
temnein = a t\ia.] Deschidere chirurgical a *cis-ternelor de la baza craniului.
CISTIC, adj. / cystique, adj. / cystic.
[Gr. kystis = sac, vezic\.] Care apar]ine vezicii sau veziculei biliare. Ex.: canal c.
CISTICERC, s. m. / cysticerque, s. m. / cysti-cercus.
[Gr. kystis = sac, vezic\; kerkos = coa-d\.] Forma larvar a teniilor, constând
dintr-un singur cap de tenie (*scolex) aflat într-o vezicul unic\, plin cu lichid. În patologia uman sunt importante: forma larvar
Cysticercus cellulosae a cestodului Taenia solium, care se dezvolt la porc, [i forma larvar Cysticercus bovis a cestodului Taenia
saginata
, care se dezvolt la vite. Cysticercus multilocularis [i Cysticercus racemo-sus sunt denumiri date c. de forme variate,
neregulate, din cauza locului în care se dezvolt în organism, ex.: spa]iile subarahnoidiene. *Chisturile hidatice reprezint c. ai
unei specii de *
Echinococ-cus.
CISTICERCOZ|, s. f. / cysticercose, s. f. / cysti-cercosis.
[Gr. kystis = sac, vezic\; kerkos = coa-d\; -ozã.] Boal provocat de
dezvoltarea *cis-ticercilor de
Taenia solium [i, în mod excep]ional, de Taenia saginata în diferite organe. Îmboln\vi-rea se poate
produce prin heteroinfestare (ingerarea ou\lor de
Taenia solium odat cu alimentele), prin autoinfestare endogen (refluxul în
stomac al *proglotelor sau al ou\lor de tenie care parazitea-z intestinul) sau prin autoinfestare exogen (con-secutiv contaminii
mâinilor cu ou\le aceleia[i te-nii). În cazul celei mai frecvente c\i (heteroin-festare), infestarea se produce prin consumul de carne
de vit insuficient pr\jit sau fiart\. Cisticercii rezulta]i din embrionii hexacan]i se localizeaz [i se calcific în creier, ochi, mu[chi [i
în ]esutul celular subcutanat. Diagnosticul serologic al c. se poate face prin metoda *ELISA.
CISTIN|, s. f. / cystine, s. f. / cystine.
[Gr. kystis = sac, vezic\; -inã.] Acid aminat format din unirea a dou molecule de *cistein
printr-o punte di-sulfuric\, sub efectul unei oxidi. Se g\se[te în compozi]ia a numeroase proteine (serumalbumi-ne, fibrin\,
insulin\, keratin\ ructurile proteice [i, din cauza solubilit\]ii sale foarte slabe, se poate
afla la originea unei litiaze renale. V. [i cistinurie.
CISTINOZ|, s. f. / cystinose, s. f. / cystinosis, Lignac-Fanconi syndrome.
[Gr. kystis = sac, ve-zic\; -inã; -ozã.] Boal ereditar
transmis recesiv autozomal, constând în perturbarea metabolismului *cistinei, care se depune în ]esuturi (`n-deosebi ocular [i
renal). Este o *tezaurismoz\. Se manifest la copilul mic prin nefropatie tubular cronic\, rahitism cu oprirea cre[terii, febr\, mire
de volum a ficatului, splinei [i ganglionilor. Evolu-]ie mortal prin insuficien] renal cu nanism. Sin.: boal Lignac-Fanconi, sindrom
Abderhalden-Fanconi. V. [i sindrom Fanconi.
CISTINURIE, s. f. / cystinurie, s. f. / cystinuria.
[Gr. kystis = sac, vezic\; -inã; gr. ouron = urin\.] Eliminarea de *cistin prin urin\.
Ca urmare a so-lubilit\]ii reduse a cistinei în ap\, aceasta poate precipita, eliminarea sa înso]indu-se de colici ne-fretice. V. [i
cistinurie ereditar\.
CISTINURIE EREDITAR| / cystinurie héréditaire / hereditary cistinuria. Varietate de tubulopatie congenital cu transmisie recesiv
în care se asociaz\, cel pu]in la homozigo]i, o eliminare urinar excesiv de *cistin\, *lizin\, *arginin [i *or-nitin\. Se poate
complica cu litiaz cistinic\.
CISTIT|, s. f. / cystite, s. f. / cystitis.
[Gr. kystis = sac, vezic\; -itã.] Inflama]ie acut sau cronic a vezicii urinare, manifestat
printr-un sindrom în care se asociaz *polakiurie, dureri pre-, per- sau postmic]iune, cu *piurie (
c. adevat\) sau f piurie (c. cu
urini clare
). V. cistalgie.
CISTOCEL, s. m. / cystocèle, s. f. / cystocele.
[Gr. kystis = sac, vezic\; kele = tumor\, hernie.] Hernie a vezicii urinare în vagin.
Sin.: colpocel anterior. V. [i colpocel.
CISTOGRAFIE, s. f. / cystographie, s. f. / cysto-graphy, cystogram.
[Gr. kystis = sac, vezic\; graphein = a scrie.] Examen
radiologic al vezicii urinare, efectuat dup introducerea unei substan-]e de contrast la acest nivel.
CISTOMANOMETRIE, s. f. / cystomanométrie, s. f. / cystometrography.
[Gr. kystis = sac, vezic\; manos = pu]in dens; metron =
m\sur\
.] Sin.: cistometrie (v.).
CISTOMETRIE, s. f. / cystométrie, s. f. / cysto-metry.
[Gr. kystis = sac, vezic\; metron = m\su-r\.] M\surarea capacit\]ii vezicale
[i a presiunii care genereaz nevoia de a urina [i nevoia impe-rioas\. M\surarea se efectueaz în timpul umplerii progresive a
vezicii cu ap\, iar rezultatul se poate reprezenta grafic printr-o curb cistometric sau cistometrogram\. Sin.: cistomanometrie.
CISTOPEXIE, s. f. / cystopexie, s. f. / cystopexy.
[Gr. kystis = sac, vezic\; pexis = fixare.] Fixarea peretelui anterior al vezicii la
peretele abdominal, deasupra simfizei pubiene.
|

247. 247
CISTOPIELOGRAFIE, s. f. / cysto-pyélographie, s. f. / cystopyelography. [Gr. kystis = sac, ve-zic\; pyelos = bazin; graphein =
a scrie
.] Examen radiologic al bazinetelor, ureterelor [i vezicii dup injectarea transuretral a unui produs de contrast.
CISTOPLASTIE, s. f. / cystoplastie, s. f. / cysto-plasty.
[Gr. kystis = sac, vezic\; plastos = modelat, de la plassein = a forma, a
modela
.] Opera]ie plastic efectuat pe vezica urinar\.
CISTOPLEGIE, s. f. / cystoplégie, s. f. / cystople-gia.
[Gr. kystis = sac, vezic\; plege = lovitur\.] Paralizie a vezicii.
CISTOSCOP, s. n. / cystoscope, s. m. / cysto-scope.
[Gr. kystis = sac, vezic\; skopos = observator, de la skopein = a vedea, a
examina
.] Instrument utilizat pentru vizualizarea interiorului ve-zicii urinare, prin cateterismul uretrei. Se prezint sub forma unei
sonde metalice prev\zute cu un sistem de iluminare [i un sistem de lentile cu rol de mire a imaginii.
CISTOSCOPIE, s. f. / cystoscopie, s. f. / cysto-scopy.
[Gr. kystis = sac, vezic\; skopia = examinare, de la skopein = a vedea, a
examina
.] Examen vizual al interiorului vezicii urinare utilizând *cistoscopul.
CISTOSTOMIE, s. f. / cystostomie, s. f. / cysto-stomy.
[Gr. kystis = sac, vezic\; stoma, -atos = gur\.] Anastomoza vezicii la
peretele abdominal, între simfiza pubian [i ombilic, pentru a permite scurgerea urinii din vezic în situa]ia unui obstacol la nivelul
uretrei (cancer, stenoz).
CISTRON, s. m. / cistron, s. m. / cistron.
[Lat. cis = de aceea[i parte; trans = peste, dincolo.] Regiune a genomului care codeaz o
singur informa]ie genetic transcris de ARN. Exist ARN mono- [i policistronic. Termenul c. provine din utilizarea ter-menului cis-
trans utilizat în genetica clasic\. Pentru un ARNm, un c. corespunde unui singur poli-peptid.
CITOARHITECTONIC|, s. f. / cytoarchitectonie, s. f. / cytoarchitectonics.
[Gr. kytos = celul\; lat. architectonicus, din gr.
arkhitekton [i tekton = muncitor care lucreaz lemnul (tâmplar).] Studiul organizii în spa]iul tridimensional a structurilor
celulare. Termenul se utilizeaz îndeosebi cu referire la modul de dispunere [i de interconectare a neuronilor corticali în diferite
zone ale scoar]ei cerebrale.
CITOCHIMIE, s. f. / cytochimie, s. f. / cytoche-mistry.
[Gr. kytos = celul\; khemeia = alchimie.] Studiul compozi]iei chimice a
celulei [i al reac]iilor chimice (îndeosebi enzimatice) al cor sediu este celula.
CITOCROM, s. m. / cytochrome, s. m. / cyto-chrome.
[Gr. kytos = celul\; khroma, -atos = cu-loare.] Clas de *hemoproteine,
larg r\spândit în ]esuturile animale [i vegetale. C. ac]ioneaz ca a-gen]i de transfer de electroni în reac]iile de oxidoreducere, în
particular în cele asociate mitocondri-ei în cadrul *respira]iei celulare. În func]ie de gruparea prostetic\, se disting citocromii a, b, c
[i d.
CITOCROM-OXIDAZ|, s. f. / cytochrome oxy-dase / cytochrome oxidase.
[Gr. kytos = celul\; khroma, -atos = culoare; oxys =
acru, oxigen; -
azã.] *Citocrom terminal al lan]ului respirator mito-condrial, constituit din c. a [i a
3 [i care reac-]ioneaz cu oxigenul.
CITODIAGNOSTIC, s. n. / cytodiagnostic, s. m. / cytodiagnosis.
[Gr. kytos = celul\; dia = prin, între; gnostikos = care cunoa[te,
de la
gnonai = a cunoa[te.] Metod de diagnostic care se bazeaz pe examinarea microscopic a formei [i a caracteristicilor
celulelor recoltate dintr-un lichid sau dintr-o secre]ie din organism (ex.: lichid pleural, secre]ie vaginal\ tr-un ]esut,
prin punc]ie (m\duv osoas ob]inut prin punc]ie sternal) sau raclaj al unei leziuni (sub form de frotiu). V. [i test Papanicolaou.
CITOFEREZ|, s. f. / cytophérèse, s. f. / cell se-paration.
[Gr. kytos = celul\; phoresis = trans-portare, de la pherein = a purta, a
transporta
.] Tehnic de extrac]ie a celulelor din sângele total bazat pe principiul sedimentii diferen]iate a he-matiilor,
leucocitelor [i plachetelor.
CITOFLUOROMETRIE, s. f. / cytofluorimétrie, s. f. / cytofluorometry.
[Gr. kytos = celul\; spat fluor, pe care s-a observat prima
dat fenomenul de fluorescen]\, din lat.
fluor, -oris = curgere, fluor; gr. metron = m\sur\.] Tehnic de triere rapid a celulelor
(îndeosebi a celor sanguine [i în particular a diferitelor tipuri de leucocite). Se utilizeaz
citofluorimetrul, prev\zut cu un fascicul de
radia]ie laser ce provoac fluorescen]a celulelor ce trec prin fa]a sa, într-un ritm de mii de celule într-o secund\. Semnalul rezultat
din lumina difuzat va-riaz în rela]ie cu o serie de caractere ale celulelor (nivel de ADN sau ARN, granula]ii, antigene
membranare). C. este util în cancerologie, genetic\, biologie celular\, imunologie. Sin.: citometrie în flux.
CITOGENETIC|, s. f. / cytogénétique, s. f. / cyto-genetics.
[Gr. kytos = celul\; genetikos = propriu unei genera]ii, de la genos =
neam, urma[, genera]ie
.] Ramur a geneticii consacrat studiului proceselor ereditare în corela]ie cu structurile [i cu evenimentele
celulare, îndeosebi legate de numul, morfologia [i modificile cromozomilor.
CITOGRAM|, s. m. / cytogramme, s. m. / cyto-gram.
[Gr. kytos = celul\; gramma = înscriere.] Numarea celulelor în func]ie de
tip, într-un lichid biologic sau pe un frotiu provenind din organism, în scopul stabilirii unui citodiagnostic sau al eva-luii
evolu]iei/prognosticului unei boli.
CITOKERATINE, s. f. pl. / cytokératines, s. f. pl. / cytokeratins.
[Gr. kytos = celul\; keras, keratos = corn; -inã.] Proteine ale
*filamentelor intermediare de la nivelul celulelor epiteliale. Au fost identificate circa 20 de c., acide sau bazice, cu M
r de 40-70 kDa.
C. 19 are M
r de 40 kDa, este acid [i a fost pus în eviden] în serul pacien]ilor suferinzi de cancere epiteliale diverse, îndeosebi
bron[ice (nu cu celule mici).
CITOKIN|, s. f. / cytokine, s. f. / cytokine.
[Gr. kytos = celul\; kinein = a mi[ca.] Termen generic pentru moleculele secretate de
celulele *sistemu-lui imunitar [i care asigur comunicarea între a-ceste celule `n mod *autocrin, *paracrin [i mai rar *endocrin (la
distan]\ diviziunea [i diferen]ierea celulelor sistemului imu-nitar. Diferitele *interleukine [i moleculele care
a-trag macrofagele sunt c. Uneori c. secretate de limfocite sunt denumite *limfokine. V. [i cooperare celular\.
CITOKINEZ|, s. f. / cytokinèse, cytocinèse, s. f. / cytokinesis.
[Gr. kytos = celul\; kinesis = mi[ca-re, de la kinein = a mi[ca.]
Modificile citoplas-matice survenite `n timpul *mitozei sau *meiozei.
CITOLITIC, adj. / cytolytique, adj. / cytolytic.
[Gr. kytos = celul\; lytikos = care distruge, de la lyein = a distruge.] Care se refer
sau care determin distrugerea celulelor.
CITOLIZ|, s. f. / cytolyse, s. f. / cytolysis.
[Gr. kytos = celul\; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] Disolu]ia sau
distrugerea celulelor vii. Pentru cazul hematiilor se utilizeaz termenul *he-moliz\, iar cel de *bacterioliz pentru bacterii. V. [i
citolitic, citolizin\.
CITOLIZIN|, s. f. / cytolysine, s. f. / cytolysin.
[Gr. kytos = celul\; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge; -inã.] Substan]
chimic prezent în lichide organice la unele mamifere (ex.: în veninul unor [erpi) care are proprietatea de a distruge ce-lulele.
CITOLOGIE, s. f. / cytologie, s. f. / cytology.
[Gr. kytos = celul\; logos = [tiin]\.] Studiul morfologiei, structurii [i fiziologiei
celulelor vii [i fixate, prin diverse metode de microscopie.
CITOMEGALOVIRUS, s. n. / cytomégalovirus, s. m. / cytomegalovirus.
[Gr. kytos = celul\; me-gas, megalos = mare; lat. virus
= venin, otrav\
.] Virus din familia *Herpesviridae care poate determina infec]ii congenitale (*boala incluziunilor cito-megalice),
infec]ii neonatale, sindrom mononucle-ozic, unele afec]iuni la pacien]ii imunodeprima]i sau cu transplant renal (pneumopatii,
febr\ l persist mult timp în organism, îndeosebi la nivelul glandelor
salivare [i limfocitelor B. C. a fost pus în eviden] la bolnavii cu tumori benigne sau maligne, în special în cazul *sarcomului
Kaposi. Abrev.: CMV.
CITOMETRIE, s. f. / cytométrie, s. f. / cytometry.
[Gr. kytos = celul\; metron = m\sur\.] Numa-rea [i m\surarea celulelor. V. [i
citofluorometrie.
CITOMETRIE ÎN FLUX / cytométrie en flux / flow cytometry. Sin.: citofluorometrie (v.).
CITOPATIE, s. f. / cytopathie, s. f. / cytopathy.
[Gr. kytos = celul\; pathos = boal\.] Boal a celulelor sau a constituen]ilor
acesteia. V. [i patologie celular\.
CITOPATOGEN, adj. / cytopathogène, adj. / cy-topathogenetic.
[Gr. kytos = celul\; pathos = boal\; gennan = a produce.] Care
provoac modifici patologice la nivel celular.
|

248. 248
CITOPATOLOGIE, s. f. / cytopathologie, s. f. / cytopathology. [Gr. kytos = celul\; pathos = boal\; logos = [tiin]\.] Sin.: patologie
celular (v.).
CITOPENIE, s. f. / cytopénie, s. f. / cytopenia.
[Gr. kytos = celul\; penia = s\cie.] Diminuare cantitativ sau dispari]ia efectiv a
unei linii celulare.
CITOPLASM|, s. f. / cytoplasme, s. m. / cyto-plasm.
[Gr. kytos = celul\; plasma = obiect modelat.] Con]inutul unei celule, care
este delimitat de membrana plasmatic\, iar în cazul celulelor *eucariote, situat la exteriorul nucleului. V. [i cito-sol, protoplasm\.
CITOPUNC}IE, s. f. / cytoponction, s. f. / fine needle (aspiration) biopsy.
[Gr. kytos = celul\; lat. punctio, -onis = în]ep ur\, de
la
pungere = a în]epa.] Metod de prelevare a celulelor de la nivelul unui organ sau ]esut prin punc]ie cu un ac fin de sering\.
Produsul recoltat este evacuat pe o lam de sticl\, iar celulele sunt examinate, dup colorare, la microscop.
CITOSCHELET, s. n. / cytosquelette, s. m. / cyto-skeleton.
[Gr. kytos = celul\; skeletos = descarnat, uscat.] Ansamblu de
filamente proteice situat la periferia celulei. C. are dou roluri principale: men]inerea formei celulare [i participarea la loco-mo]ia
unor tipuri celulare.
CITOSOL, s. n. / cytosol, s. m. / cytosol.
[Gr. kytos = celul\; sol = prescurtare de la solubil.] Con]inutul compartimentului principal
al *citoplas-mei, situat în afara *organitelor cu membran\. A fost definit ini]ial opera]ional, ca frac]iunea celular care r\mâne dup
separarea prin centrifugare a membranelor, citoscheletului [i a celorlalte organite. V. [i citoplasm\, protoplasm\.
CITOSOLIC, adj. / cytosolique, adj. / cytosolic.
[Gr. kytos = celul\; sol = prescurtare de la solubil.] Care se afl\ `n rela]ie cu
*citosolul, de obicei referitor la o serie de molecule.
CITOSTATIC, adj., s. n. / cytostatique, adj., s. m. / cytostatic.
[Gr. kytos = celul\; statikos = care opre[te, de la istanai = a plasa,
a face s ]in\
.] 1) Efectul unei substan]e de blocare a cre[terii [i multiplicii unor celule în diferite faze ale *ciclului celular. 2)
Substan]a îns\[i care are efect c. V. antimitotic.
CITOSTEATONECROZ|, s. f. / cytostéatoné-crose, s. f. / cytosteatonecrosis.
[Gr. kytos = celul\; stear, steatos = gr\sime;
nekrosis = mortificare, de la nekros = mort.] Leziune necrotic a ]esutului adipos `nso]it de *saponificarea gr\si-milor libere [i
reac]ie consecutiv a *macrofage-lor.
CITOSTEATONECROZ| CUTANAT| / cytost éa-tonécrose cutanée / fat necrosis. Necroz localizat la nivelul ]esutului adipos
hipodermic. Se traduce printr-o nodozitate sau prin prezen]a unei pl\ci dure, infiltrate, cu aderen] la piele, care se poate ulcera. C.
c. se poate observa în *boala Weber-Christian, în c. subcutanat a sugarului [i dup un traumatism local.
CITOTACTIC, adj. / cytotactique, adj. / cyto-tactic.
[Gr. kytos = celul\; taktikos = orânduit, ordonat, de la tattein = a ordona, a
aranja
.] Care se afl în rela]ie cu *chimiotaxia leucocitelor polinucleare.
CITOTAXIE, s. f. / cytotaxie, s. f. / cytotaxis, cy-totaxia.
[Gr. kytos = celul\; taxis = ordonare, a-ranjare, de la tattein = a ordona, a
aranja
.] Proprietate pe care o posed anumite celule din organism (îndeosebi polinuclearele) de a fi atrase sau respinse de un
factor de stimulare, de obicei un agent chimic. V. chimiotaxie.
CITOTAXIGEN, adj., s. m. / cytotaxigène, adj., s. m. / cytotaxigen.
[Gr. kytos = celul\; taxis = ordonare, aranjare, de la tattein =
a ordona, a aranja;
gennan = a produce.] 1) Care provoac *cito-taxia. 2) Varietate de *complex imun specific (în care anticorpul
este o *imunoglobulin M) care activeaz *complementul, astfel încât acesta favo-rizeaz (prin unele componente ale sale) *chi-
miotaxia leucocitelor polinucleare (*citotaxia) [i, în consecin]\, *fagocitoza.
CITOTAXIN|, s. f. / cytotaxine, s. f. / cytotaxin.
[Gr. kytos = celul\; taxis = ordonare, aranjare, de la tattein = a ordona, a aranja; -
inã.] Substan] care apare în plasma sanguin\ sub influen]a bac-teriilor, enzimelor, complexelor imune etc., capabil s provoace
*chimiotactismul polinuclearelor neutrofile [i al monocitelor.
CITOTOXIC, adj. / cytotoxique, adj. / cytotoxic.
[Gr. kytos = celul\; toxikon = otrav pentru vârful s\ge]ilor, de la toxon =
s\geat\
.] Care exercit o ac]iune toxic asupra celulei. Ex.: medicamentele c., care afecteaz sau distrug celulele, sunt utilizate în
tratamentul diverselor tipuri de cancer, asociate sau nu cu *radioterapia. V. antimitotic.
CITOTOXICITATE, s. f. / cytotoxicité, s. f. / cyto-toxicity.
[Gr. kytos = celul\; toxikon = otrav pentru vârful s\ge]ilor, de la toxon
= s\geat\
.] Putere distructiv exercitat asupra celulelor. Dis-truc]ia celulelor poate fi provocat de: 1) *Comple-ment, în prezen]a
anticorpilor anticelul\. Frac]i-unea C
5 a complementului, dup activare, antre-neaz frac]iunile urm oare [i atac membranele
celulare (
c. mediat umoral). 2) *Limfocitele K [i anumite *macrofage, care, în absen]a complementului, pot provoca direct
distruc]ia celular\. Aceasta este
c. mediat celular, care se produce datorit prezen]ei la nivelul suprafe]elor celulelor-]int a
anticorpilor citodependen]i. Fenomenul se mai denume[te [i prin abrevierea ADCC (
Antibo-dy Dependent Cell-mediated
Cytotoxicity
). V. lim-focitotoxicitate, limfocit K, celul NK [i complement.
CITOTOXIN|, s. f. / cytotoxine, s. f. / cytotoxin.
[Gr. kytos = celul\; toxikon = otrav pentru vârful s\ge]ilor, de la toxon =
s\geat\
.] Toxin sau anticorp care atac specific anumite categorii de celule.
CITOTROFOBLAST, s. n. / cytotrophoblaste, s. m. / cytotrophoblast.
[Gr. kytos = celul\; trophe = hran\, nutri]ie;
blastos = germen.] Partea struc-turat în celule a *trofoblastului.
CITOTROP, adj. / cytotrope, adj. / cytotropic.
[Gr. kytos = celul\; trope = întoarcere, de la tre-pein = a întoarce.] Care este atras
de celule [i care se fixeaz pe ele. Ex.: virus c.
CITOTROPISM, s. n. / cytotropisme, s. m. / cyto-tropism.
[Gr. kytos = celul\; trope = întoarcere, de la trepein = a întoarce;
-ism.] 1) Mi[care a celulei ca r\spuns la o stimulare exterioar\. 2) Ten-din]a unor virusuri, bacterii, medicamente etc. de a-[i
exercita efectul lor asupra unor celule din organism.
CITOZIN|, s. f. / cytosine, s. f. / cytosine. Una din principalele *baze pirimidinice (al uri de timi-n [i uracil).
CITRAT, s. m. / citrate, s. m. / citrate.
[Lat. citrus = l\mâi.] Sare a *acidului citric.
CITRATEMIE, s. f. / citratémie, s. f. / citrat(a)e-mia.
[Lat. citrus = l\mâi; gr. haima, -atos = sânge.] Prezen]a *citra]ilor `n sânge.
CITREMIE, s. f. / citrémie, s. f. / citr(a)emia.
[Lat. citrus = l\mâi; gr. haima, -atos = sânge.] Pre-zen]a *acidului citric `n sânge.
CITRIN|, s. f. / citrin, s. f. / citrin.
[Lat. citrus = l\mâi; -inã.] Sin.: vitamin P (v.).
CITRULIN|, s. f. / citrulline, s. f. / citrulline. Aminoacid (C
6H
13N
3O
3) format din *ornitin în ciclul de *ureogenez\. În citosol, din c.
rezult *arginin prin dou reac]ii: condensarea cu aspartat, catalizat de argininosuccinat sintetaz\, [i formarea intermediar de
acid argininosuccinic, care este scindat în fumarat [i arginin datorit arginino-succinat liazei. V. citrulinemie.
CITRULINEMIE, s. f. / citrullinémie, s. f. / citrul-lin(a)emia. Boal ereditar autozomal recesiv determinat de un deficit de
argininosuccinat sin-tetaz (enzim a ciclului *ureei). C. se traduce clinic prin retard mental, convulsii, crize de vomis-mente [i
episoade de com cu hiperamoniemie. În sânge cre[te concentra]ia *citrulinei, înso]it de *hiperamoniemie [i citrulinurie.
CIUM|, s. f. / peste, s. f. / pest, plague, pestis (lat.).
[Lat. cyma = l\star, umfl ur\.] Sin.: pest (v.).
CIUPERC|, s. f. / champignon, s. m. / fungus, pl. fungi.
[Bulgar cepurka = ciuperc\.] Plant inferi-oar\, lipsit de clorofil\, care
tr\ie[te ca *parazit sau *saprofit. O serie de
c. microscopice sunt patogene (v. micoz\C. macroscopice pot fi comes-tibile sau
otr\vitoare, acestea din urm generând intoxica]ii de diferite grade de gravitate. Intoxica]ia prin ingestie de c. din specia *
Amanita
este una dintre cele mai frecvente [i de o gravitate deosebit\.
CLACAJ MUSCULAR / claquage musculaire / strain of a muscle. Distensie sau ruptur a fibrelor musculare, produs `n timpul unui
efort intens, de regul la sportivi.
CLACMENT, s. n. / claquement, s. m. / opening snap (1), valvular snap.
[Fr. claquement, origine onomatopeic\.] Zgomot cardiac
anormal, întit [i cu timbru uscat, determinat de obicei prin ciocnirea unor valvule lezate: 1)
C. de deschidere a mitralei, în
stenoza mitral\. 2)
C. pulmonar proto-sistolic, varietate a dedublii primului zgomot, în leziunile orificiale. 3) C. sistolic pleuro-
pericardic, în aderen]ele pleuro-pericardice.

249. 249
CLADOSPORIOZ|, s. f. / cladosporiose, s. f. / cladosporiosis. [Gr. klados = ramur mic\, ml\-di]\; spora = s\mân]\, de la
sperein = a îns\-mân]a; -ozã.] Dermatomicoz tropical palmo-plantar determinat de Cladosporium wernecki. Macroscopic
prezint colora]ie negricioas\. Sin.: tinea nigra.
CLAMPAJ, s. n. / clampage, s. m. / clamping.
[Fr. clampage, din olandez klamp = pies de lemn care formeaz un ornament.]
Aplicarea unei pense chirurgicale `n scopul obturii unui conduct (de obicei un vas) în timpul unei interven]ii.
CLANGOR, s. n. / clangor, s. m. / clang.
[Lat. clangor, -oris = zgomote scoase de p\si, de la clangere = a r\suna.] Modificare
auscultatorie pa-tologic a celui de-al doilea zgomot cardiac, care cap o rezonan] metalic\.
CLAPOTAJ, s. n. / clapotage, s. m. / clapotage.
[Fr. clapotage, origine onomatopeic\.] Semn clinic care const în prezen]a unor
zgomote ob]inute la percu]ia (cu vârful degetelor) a peretelui abdominal relaxat. C. este determinat de distensia sto-macal sau
intestinal\, secundar acumulii la a-cest nivel de lichid [i gaze în cantitate mare.
CLAS| DE DIFEREN}IERE / classe de différen-ciation / cluster of differentiation.
[Lat. classis = clas\, categorie; differentia =
diferen]\, de la
differre = a se deosebi.] Abrev.: CD. Antigene ale suprafe]ei leucocitelor [i plachetelor, care carac-terizeaz
diferite subpopula]ii celulare. Deoarece aceste molecule antigenice intervin în recunoa[-terea între celulele sistemului imun, ele
sunt denumite, de asemenea, *co-receptori. Pentru c moleculele CD servesc la identificarea unei sub-popula]ii celulare specifice,
ele mai sunt denumite [i markeri celulari CD, ale cor mase moleculare, distribu]ii [i func]ii sunt cunoscute. Cei mai impor-tan]i
antigeni CD sunt cei ai subpopula]iilor limfocitului T nota]i *CD4 [i *CD8. Sin.: cluster de dife-ren]iere.
CLAS| DE IMUNOGLOBULINE / classe d
'immu-noglobulines / immunoglobulin class. [Lat. classis = clas\, categorie; immunis =
scutit, ap\-rat, de la
in = lipsit de, munus = obliga]ie; glo-bulus, dim. de la globus = glob; -inã.] Regruparea diferitelor
imunoglobuline în func]ie de natura regiunilor constante ale lan]urilor lor grele. Se disting IgA, IgD, IgE, IgG, [i IgM, care posed\,
respectiv, constantele:
α, β, ε, γ [i µ. V. comutare de clase, imunoglobulin\.
CLASIFICARE, s. f. / classification, s. f. / classifi-cation.
[Lat. classis = clas\, categorie; ficare, derivat de la facere = a face.]
Repartizare sistematic\, dup anumite criterii, pe clase, categorii, grupe.
CLASIFICARE INTERNA}IONAL| A MALADIILOR {I A CAUZELOR DE DECES / Classifica-tion internationale des maladies et de
causes de décès / International Classification of Dis-eases. Abrev.: CIM, ICD. Clasificare elaborat sub egida OMS [i revizuit
periodic, pe baza a trei principii: 1) Clasificarea ansamblului bolilor `n grupe de maladii cu caracteristici comune. 2) Ierarhizarea [i
structurarea intern a fiecei categorii, organizat de la general la particular pentru a ajunge la un diagnostic precis. 3) Criterii
conform cora se stabilesc ierarhizarea [i categoriile; aceste criterii pot fi etiologice, topografice, popula]ionale.
CLASMATOZ|, s. f. / clasmatose, s. f. / clasma-tosis.
[Gr. klasma, -atos = fragment, buc\]ic rupt\; -ozã.] Fenomen de
fragmentare citoplas-matic f distrugerea celulei, propriu plasmo-citului. Const în formarea unei prelungiri cito-plasmatice care
cre[te `n volum [i ulterior se de-ta[eaz în mediul exterior. Fragmentele citoplas-matice astfel deta[ate, numite corpi hialini, au
dimensiuni între 1-4
µm, p\streaz un anumit timp mi[cile protoplasmatice interne [i prezint mi[-ci amoeboidale. Se admite
c\, cel pu]in la embrion, c. furnizeaz în plasm proteine [i lipopro-teine; c. este deci o form particular de exoci-toz\.
CLASTIC, adj. / clastique, adj. / clastic.
[Gr. klas-tos = spart, sfâmat.] 1) Care determin diviziunea (de obicei brutal\
multe p]i. 2) Despre un episod psihopatologic brutal, cu tendin] distructiv\.
CLASTOMANIE, s. f. / clastomanie, s. f. / clasto-mania.
[Gr. klastos = spart, sfâmat; mania = nebunie.] Impuls morbid de a
distruge sistematic toate obiectele întâlnite.
CLATRIN|, s. f. / clathrine, s. f. / clathrin.
[Gr. kleithron = grilaj, lat. clatri, -orum = gratii; -inã.] Protein care c\ptu[e[te, pe
fa]a intern a membranei, depresiunile (caveole sau
coated pits) formate în cazul endocitozei mediate de receptori, denumit [i
clatrinic\. C. este alc uit din trei subunit\]i (triskelion), una cu M
r 180 kDa [i dou cu M
r 35-40 kDa fiecare.
CLAUDICA}IE, s. f. / claudication, s. f. / claudi-cation.
[Lat. claudicatio, -onis = [chiop are, de la claudus = [chiop.] 1) Mers
[chiop at, cu înclinare asimetric a corpului. Acest sens este utilizat mai frecvent în francez [i englez decât în româ-n\. 2)
Denumire generic pentru tulburile cu caracter tranzitoriu care apar în cursul activit\]ii mai intense a unor organe [i care dispar
sau se ate-nueaz considerabil dup\ un repaus scurt. Tipuri de c.: a)
c. intermitent cerebral\, întrerupere repetat [i de durat
scurt a unei func]ii cerebrale, manifestat prin *paralizii, *parestezii sau *afazii trec oare; se produce din cauza unui deficit
tranzitoriu de iriga]ie; b)
c. intermitent a labirintului, v. sindromul Ménière; c) c. intermitent medular\, senza]ie nedureroas de
în]epenire sau greutate în membrele inferioare, care apare în timpul mersului [i dispare în repaus. Se înso]e[te de exagerarea
reflexelor osteotendinoase [i precede instalarea unor *mielite cronice; d)
c. venoas\, c. intermitent\, din cauza stazei venoase.
CLAUDICA}IE INTERMITENT| / claudication in-termittente / intermittent claudication. Cramp dureroas\, în general a gambei,
care apare dup mers [i dispare la oprire. Este dat de un aport insuficient de sânge la mu[chii gambei, determinat de o afec]iune
arterial (cel mai des, *endarte-rit obliterant). Sin.: sindrom Charcot.
CLAUDICA}IE INTERMITENT| SPINAL| / clau-dication intermittente spinale / transient spinal isch(a)emia. Senza]ie de greutate [i
de sliciu-ne a membrelor inferioare, survenind `n timpul mersului [i dispând la oprirea acestuia. Reprezint consecin]a unei
ischemii localizate `n teritoriul arterei spinale anterioare. Spre deosebire de *claudica]ia intermitent clasic\, c. i. s. nu este
niciodat `nso]it de durere.
CLAUSTROFILIE, s. f. / claustrophilie, s. f. / cla-ustrophilia.
[Lat. claustrum = închiz oare, bari-er\, de la claudere = a închide;
gr.
philia = atrac-]ie, de la philein = a iubi.] Pl\cerea de a r\mâne în spa]ii închise. Ant.: claustrofobie.
CLAUSTROFOBIE, s. f. / claustrophobie, s. f. / claustrophobia.
[Lat. claustrum = închiz oare, barier\, de la claudere = a
închide; gr.
phobos = fric\.] Team\, fric maladiv de a r\mâne [i a se afla în spa]ii închise. Ant.: claustrofilie.
CLAVICEPS PURPUREA / Claviceps purpurea / Claviceps purpurea.
[Lat. clava = m\ciuc\; ca-put, -itis = cap; purpureus =
de culoarea purpurei, de la
purpura = culoare purpurie.] Sin.: se-car cornut (v.).
CLAVICUL|, s. f. / clavicule, s. f. / clavicle.
[Lat. clavicula = chei]\, dim. de la clavis = cheie.] V. tab. anat. - oase.
CLAVUS, s. n. / durillon, s. m. / callosity, clavus, pl. clavi (lat.).
[Lat. clavus = b ur\.] Îngro[are de form rotunjit\, u[or
bombat\, a stratului cornos al epidermei. Se dezvolt pe pielea mâinilor sau picioarelor în locurile supuse presiunilor repetate.
Pop.: b ur\.
CLEARANCE, s. n. / clearance, clairance, s. f. / clearance.
[Engl. clearance = îndeptare, debarasare.] Termen de origine
englez\, cu semnifica]ia de degajare, nivel de trecere, coeficient de epurare. 1) Conceptul de c. a fost ini]ial introdus cu referire la
func]ia renal (
c. renal), dup ce s-a demonstrat (Ambard) importan]a studiului rela]iei dintre concentra]ia unei substan]e `n sânge
[i debitul s\u urinar, pentru evaluarea func]iei renale. C. unei substan]e eliminate `n urin reprezint raportul `ntre debitul urinar al
acestei substan]e [i concentra]ia sa plasmatic\, C
= UV/P, `n care U reprezint concentra]ia substan]ei eliminate `n urin\, `n g/l, V
este debitul s\u urinar `n ml/min, iar P este concentra]ia plasmatic a substan]ei respective. C. renal nu este o valoare fix decât
pen-tru anumite substan]e care se elimin aproape exclusiv prin filtrare glomerular (ex.: inulin\, manitol, creatinin endogen\,
tiosulfa]i) [i care au un c. identic, de 120 ml/min. M\surarea c. acestor substan]e poate fi folosit pentru evaluarea *filtr\-rii
glomerulare. Pentru alte substan]e care sunt reabsorbite sau/[i excretate tubular, c. nu au o va-loare fix\, decât pentru anumite
valori ale lui P [i V. C. renal a unei substan]e este identic cu c. plasmatic al acesteia (calculat din graficul de dispari]ie plasmatic
dup introducerea acestora `n circula]ia sanguin\ usiv pe cale renal\. C. renal exprim\, deci, `n
ml/min, volumul virtual de plasm pe care rinichiul este capabil s `l epureze complet de compusul respectiv. Ex.: a)
c. ureei, care
la adult este de 40-80 ml/min; b)
c. apei libere (abrev.: C
H2O) reprezint diferen]a dintre volumul urinar pe minut [i c. osmolar; dac
urina este *hipoton\, C
H2O este pozitiv (cu valori maxime 13-18 ml/min), iar dac este hipoton\, C
H2O devine negativ; c) c. osmolar
(abrev.: C
osm) este c. renal care se refer la ansamblul substan]elor ce se elimin urinar `n rela]ie cu osmolaritatea acestora: C
osm=
U
osmV/P
osm, `n care U
osm reprezint osmolaritatea urinar\, iar P
osm osmolaritatea plasmatic\, V fiind volumul mediu de urin format

250. 250
pe minut. 2) Cu sens general, c. reprezint\ raportul dintre debitul de eliminare a unei substan]e dintr-un anumit compartiment
umoral [i concentra]ia sa plasmatic\, `n acest caz fiind vorba de
c. extrarenal. Ex.: c. bromsulfon-ftaleinei, colorant care, introdus
`n circula]ia sanguin\, se elimin aproape exclusiv prin bil [i per-mite, deci, evaluarea func]iei hepatice.
CLEIDECTOMIE, s. f. / cléidectomie, s. f. / cleid-ectomy.
[Gr. kleis, -idos = cheie, clavicul\; ekto-me = excizie.] Abla]ie
chirurgical a claviculei.
CLEIDOTOMIE, s. f. / cléidotomie, s. f. / cleido-tomy.
[Gr. kleis, -idos = cheie, clavicul\; tome = t\iere, sec]iune, de la temnein =
a t\ia
.] Sec]iona-rea chirurgical a claviculei, spre deosebire de cleidectomie care semnific abla]ia chirurgical a claviculei. C.
este practicat uneori în obstetric\, în timpul na[terilor cu *distocie prin bazin strâmt, pentru a facilita extrac]ia fetusului.
CLEPTOFOBIE, s. f. / cleptophobie, kleptopho-bie, s. f. / kleptophobia.
[Gr. kleptes = ho], de la kleptein = a fura; phobos =
fric\
.] Teama obsedant [i morbid de a comite un furt.
CLEPTOLAGNIE, s. f. / cleptolagnie, s. f. / clep-tolagnia.
[Gr. kleptos = ho], de la kleptein = a fura; lagnia = dorin] sexual\,
voluptate
.] Satisfac]ie sexual ob]inut prin furt.
CLEPTOMANIE, s. f. / cleptomanie, kleptomanie, s. f. / kleptomania.
[Gr. kleptes = ho], de la klep-tein = a fura; mania =
nebunie
.] *Impulsie patologic la furt. Se manifest `n diverse circum-stan]e psihologice, de obicei ca o tendin] obsedant `nso]it
de reprobare din partea subiectului, ca [i `n cursul unor deteriori mentale.
CLE{TE, s. m. / pince, s. f. / pincers.
[Sl. veche klesta = cle[te.] Instrument pentru apucat. Tipuri: 1) C. pentru arcuri, util în
confec]ionarea arcurilor pentru aparatele ortodontice. 2)
C. "în cioc de papagal", în tehnica dentar\. 3) C. "în cioc de ra]\", pentru
lgirea marginilor unui aparat gipsat. 4)
C. crampon sau universal. 5) C. de extrac]ie dentar\. 6) C. de os etc.
CLIMACTERIU, s. n. / climatère, s. m. / climac-teric, climacterium.
[Gr. klimakter = treapt de scar\.] Termen utilizat în general
pentru a desemna vârsta corespunz oare *menopauzei [i, uneori, prin extensie, a *andropauzei.
CLIMAT, s. n. / climat, s. m. / climate.
[Lat. clima, -atis, din gr. klima, -atos = înclina]ia soarelui, de unde: latitudine, climat.]
Totalitatea caracteristicilor fizicochimice ale unei regiuni, determinate de: situa]ia geografic\, altitudine, ape, mun]i, vegeta]ie,
temperatur\, precipita]ii, vânturi, umiditate, radia]ii solare, electricitate atmosferic\. Termenul denume[te, `n general, media
situa]iilor meteorologice dintr-o regiune `ntr-un anumit inter-val de timp. C. se afl `n rela]ie cu pozi]ia geografic\, morfologia
teritoriului [i circula]ia aerului din *atmosfer\. De obicei, c. sunt `mp]ite `n patru grupe:
c. locale, proprii `n general unor zone bine
delimitate (ora[, vale, golf);
c. regionale, ale unor zone delimitate prin caracteristici geografice; c. zonale, delimitate prin circula]ia
general atmosferic\;
microclimate, care regrupeaz variantele particulare ale celor trei tipuri precedente. C. zonale sunt trei:
polare, temperate [i ecuatoriale. Teoria modern a c. ia `n considerare urm oarele variabile: umiditatea, temperatura,
nebulozitatea [i distribu]ia sa `n func]ie de latitudine [i altitudine, fluxul de c\ldur latent de la suprafa] pân `n atmosfer\, fluxul
c\ldurii oceanice, cantitatea de bioxid de carbon [i de ozon din atmosfer\. Numeroase lucri sunt dedicate rela]iei dintre c. [i
patologie. Var.: clim\.
CLIMATOLOGIE, s. f. / climatologie, s. f. / clima-tology.
[Lat. clima, -tis, din gr. klima, -atos = înclina]ia soarelui, de unde:
latitudine, climat;
logos = [tiin]\.] Studiul diferitelor tipuri de *climate [i a ac]iunii acestora asupra omului s os sau bolnav.
CLIMATOPATOLOGIE, s. f. / climatopathologie, s. f. / climatopathology.
[Lat. clima, -atis, din gr. klima, -atos = înclina]ia
soarelui, de unde: latitudine, climat;
pathos = boal\; logos = [tiin]\.] Studiul diferitelor climate [i al ac]iunii acestora asupra
organismului s os sau bolnav.
CLIM|. Var. pentru climat (v).
CLINIC, adj. / clinique, adj. / clinical (1), clinic (2).
[Gr. klinikos = referitor la pat; lat. clinicus = medic care viziteaz bolnavii la
pat, bolnav la pat, din gr.
kline = pat.] 1) În sens literal: care prive[-te bolnavul aflat în pat. 2) Tot ceea ce se efectu-eaz\, se
constat la patul bolnavului [i, prin extensie, tot ceea ce se refer la studiul direct al bolnavului, f s se recurg la examene
complementare.
CLINIC|, s. f. / clinique, s. f. / clinic.
[Gr. klinikos = referitor la pat; lat. clinicus = medic care vizi-teaz bolnavii la pat, bolnav la
pat, din gr.
kline = pat.] 1) Serviciu spitalicesc specializat, autorizat s\ sus]in activit\]i de înv\]\mânt universitar [i
postuniversitar. 2) În multe ]i, serviciu medical privat în care se acord asisten] medical atât bolnavilor spitaliza]i, cât [i celor
nespitaliza]i.
CLINODACTILIE, s. f. / clinodactylie, s. f. / clino-dactyly.
[Gr. klinein = a îndoi, a încovoia; dak-tylos = deget.] Deforma]ie osoas
care const în înclinarea lateral a extremit\]ilor, a unuia sau a mai multor degete. C. poate fi secundar unor artropatii, retrac]ii
aponevrotice sau tendinoase, sau este congenital\, transmis genetic.
CLINOID, adj. / clinoïde, adj. / clinoid.
[Gr. kline = pat; eidos = form\.] ~n form de pat. Ex.: procese c., apofiz c.
CLINOMANIE, s. f. / clinomanie, s. f. / clinoma-nia.
[Gr. kline = pat; mania = nebunie.] Tendin] maladiv de a r\mâne în pat în
pozi]ie culcat\. Se observ la unii bolnavi neurastenici.
CLINOSTATIC, adj. / clinostatique, adj. / clino-static.
[Gr. kline = pat; statikos = care st\ în picioare, de la istanai = a plasa, a
face s ]in\
.] Re-feritor la fenomenele care sunt provocate de po-zi]ia culcat.
CLINOSTATISM, s. n. / clinostatisme, s. m. / cli-nostatism.
[Gr. kline = pat; statikos = care st\ în picioare, de la istanai = a
plasa, a face s ]in\; -
ism.] Pozi]ia culcat [i modificile fiziologice care rezult din aceast pozi]ie.
CLIOMEDICIN|, s. f. / cliomédecine, s. f. / clio-medicine.
[Lat. Clio = muza istoriei; medicina = medicin\.] Medicin în
perspectiv istoric\. Istoria medicinei nu este numai istoria [tiin]ei medicale, ci [i a practicii medicale, a bolilor [i epidemiilor, a
inciden]elor patologice în istoria social\, politic\, cultural\.
CLIPIRE, s. f. / clignement, clignotement, s. m. / blinking, winking.
[Sl. klepati = a clipi.] Închidere brusc a pleoapelor, involuntar
sau voluntar\, consecutiv contrac]iei mu[chiului orbicular al ple-oapelor.
C. involuntar\ se produce în mod normal la intervale de
5-20 s, pentru umectarea uniform a corneei anterioare. Când este frecvent\, poate avea o cauz patologic\: infec]ii, efort ocular
în viciile de refrac]ie, tic.
CLISM|, s. f. / lavement, s. m. / enema.
[Gr. klysma = clism\.] 1) Introducerea unui lichid prin anus în rect. 2) Lichidul destinat
acestei între-buin]i.
C. baritat\ reprezint introducerea pe ca-le rectal de sulfat de bariu, în vederea explorii radiologice a
intestinului gros.
CLITORIS, s. n. / clitoris, s. m. / clitoris. NA: clitoris.
[Gr. kleitoris = care închide.] Organ erectil median format prin reunirea
corpilor caverno[i feminini [i situat în partea anterioar a *vulvei.
CLIVAJ, s. n. / clivage, s. m. / cleavage.
[Fr. cli-vage, din olandez klieven = a despica, a cr\pa.] Separarea a dou ]esuturi sau a
dou organe du-p un plan natural.
CLIVUS, s. n. / clivus, s. m. / clivus. NA: clivus, pl. clivi.
[Lat. clivus = pant\.] Suprafa]a osoas `nclinat `n sus [i `nainte, formând
lama cvadrila-ter a *sfenoidului [i, respectiv, partea bazilar a *osului occipital.
CLOAC|, s. f. / cloaque, s. m. / cloaca.
[Lat. cloaca = canal de scurgere a murdiilor.] 1) Conduct comun pentru trecerea urinei,
fecalelor [i desccilor reproductive la vertebratele inferioare. 2) Zona terminal a embrionului înainte de divizarea în rect, vezic
urinar [i organe genitale.
CLOASM|, s. f. / chloasma, s. m. / chloasma.
[Gr. khloazein = a fi verde, de la chloros = verde.] Sin.: masc de
graviditate (v.).
CLOAZON, s. n. / cloison, s. m. / septum. NA: septum (1).
[Fr. cloison, din lat. clausus = închis, de la claudere = a închide.] 1)
Sin.: sept (v.). 2) Rezultatul procesului de cloazonare.
|

251. 251
CLON, s. n. / clone, s. m. / clone. [Gr. klon = ml\-di]\, l\star.] Popula]ie de celule sau de organisme formate prin diviziune
repetat (asexuat\ l sau, respectiv, de la a-cela[i organism. Ca urmare, c. este alc uit dintr-o
popula]ie genetic identic\. Termenul este utilizat [i în varianta
clon\. V. clonare.
CLONAL, adj. / clonal, -ale, -aux, adj. / clonal.
[Gr. klon = ml\di]\, l\star.] Care se refer la un *clon.
CLONARE, s. f. / clonage, s. m. / cloning.
[Gr. klon = ml\di]\, l\star.] C. (sin.: clonaj) poate fi: 1) C. celular\, când o celul este
izolat de des-cenden]a sa pentru a forma o linie celular provenind dintr-o singur celul ancestral\. 2)
C. molecular\:
recombinarea
in vitro a unei gene [i, prin extensie, a unui fragment din ADN, codant sau nu, cu un vector ce va produce autonom
replici în interiorul unei celule gazd\. Cultura acestei celule, con]inând vectorul recombinat, permite izolarea ADN inserat, în stare
pur [i în cantit\]i nelimitate. Ex.: c. virusului hepatitei B într-o bacterie (
Escherichia coli) sau în celule în cultur este practicat în
scopul producerii de cantit\]i importante de antigen HB, destinate fabricii vaccinului contra hepatitei B.
CLON|. Var. pentru clon (v.).
CLONIC, adj. / clonique, adj. / clonic.
[Gr. klonos = tumult, dezordine.] Termen utilizat în medicin (convulsii c.) pentru a desemna
un tip de convulsii caracterizate prin contrac]ii musculare care par a fi rapide, sacadate, regulate sau neregulate, determinând
mi[ci dezordonate, segmentare sau generalizate. Este vorba, de fapt, fie de contrac]ii musculare scurte, rapid repetitive, fie de o
con-trac]ie muscular de lung durat\, cu perioade de întreruperi intermitente (faza c. a unei crize convulsive).
CLONIE, s. f. / clonie, s. f. / clonism.
[Gr. klonos = tumult, dezordine.] Sin.: convulsie clonic\. V. clonic.
CLONUS, s. n. / clonus, s. m. / clonus.
[Gr. klo-nos = tumult, dezordine.] Serie de contrac]ii rapide, reflexe, cu caracter
"inepuizabil", determinate de întinderea brusc a unor mu[chi, în caz de leziuni ale fasciculului piramidal. Ex.:
c. piciorului - este
declan[at prin ridicarea brusc a piciorului,
c. rotulei - apare dup o trac]iune brusc a rotulei în jos etc.
CLOR, s. n. / chlore, s. m. / chlorine.
[Gr. khlo-ros = verde.] Elementul nr. 17, simbol Cl, este în stare pur un gaz galben-verzui,
mai greu decât aerul, cu miros sufocant [i foarte toxic. În natur nu se g\se[te în stare liber\, ci sub form de suri, cea mai
cunoscut fiind clorura de sodiu (sarea de buc ie). Izotopii radioactivi (
36
Cl [i
38
Cl) sunt utiliza]i în studiul metabolismului mineral
[i al transportului ionilor prin membrane. Pe lâng multiplele aplica]ii industriale ale c. [i deriva]ilor, sunt utile propriet\]ile sale
dezinfectante [i antiseptice. V. [i tab. const. biochim.
CLORALHIDRAT, s. m. / hydrate de hloral / chlo-ral hydrate. Derivat clorurat al etanolului, cu ac]i-une inhibitorie asupra SNC. Este
utilizat ca sedativ [i *hipnotic, administrat pe cale bucal sau rec-tal\.
CLORALOZ|, s. f. / chloralose, s. m. / gluco-chloral. Aldehid *hipnotic administrat pe cale bucal\.
CLORAMFENICOL, s. m. / chloramphénicol, s. m. / chloramphenicol. (DCI) Antibiotic din familia fenicolilor, sintetizat de o ciuperc\,
Streptomyces venezuelae. Este bacteriostatic cu spectru larg, activ împotriva bacililor Gram-negativi (enterococ, colibacil, bacil
Friedlaender etc.), a bacililor Gram-pozitivi, a strepto-, pneumo- [i gonococilor, a ric-kettsiilor [i virusurilor mari.
CLOREMIE, s. f. / chlorémie, s. f. / chlor(a)emia.
[Gr. khloros = verde, clor; haima, -atos = sânge.] Prezen]a *clorului `n sânge.
CLORHIDRIE, s. f. / chlorhydrie, s. f. / clorhydria.
[Gr. khloros = verde, clor; hydor, hydatos = ap\.] Suma acidului clorhidric
liber [i a acidului legat de mucoproteine din sucul gastric. Studiul c. prin tubaj dup stimulare (ex.: cu pentagastrin\te o
evaluare a capacit\]ii func]ionale a mucoasei stomacului.
CLORINARE, s. f. / chloration, s. f. / chlorination.
[Gr. khloros = verde, clor.] Procedeu de sterilizare a apei destinate distribu]iei
publice, prin ad\uga-rea de *clor gazos sau lichid, sau de hipoclorit de sodiu (*javelizare) în cantit\]i adaptate compozi]iei apei [i
f alterarea propriet\]ilor organoleptice ale acesteia.
CLOROFIL|, s. f. / chlorophylle, s. f. / chloro-phyll.
[Gr. khloros = verde, clor; phyllon = frun-z\.] Grupare prostetic a
cromoproteinelor (pig-men]i) care permit organismelor autotrofe (unele bacterii [i vegetale verzi) asigurarea asimila]iei clorofiliene
(fotosintez). C. apar]ine grupului de *porfirine, asemenea *hemoglobinei [i *citocro-milor.
CLOROFLUOROCARBUR|, s. f. / chlorofluoro-carbone, s. f. / chlorofluorocarbon.
[Gr. khloros = verde, clor; lat. fluor, -oris =
curgere, fluor, de la
fluere = a curge; carbo, -onis = cbune, carbon.] Compus rezultat prin `nlocuirea atomilor de hidrogen din
hidrocarburi cu atomi de clor [i fluor. Datorit stabilit\]ii mari la oscila]iile de temperatur\, c. sunt utilizate pentru ob]inerea de
uleiuri, polimeri, sprayuri etc. Se presupune c utilizarea c. `n *aerosoli ar contribui la distrugerea stratului de *ozon din atmosfer\.
De aceea, au fost elaborate programe de reconversie a uzinelor `n care se utilizeaz c. V. [i efect de ser\.
CLOROFORM, s. m. / chloroforme, s. m. / chlo-roform.
[Gr. khloros = verde, clor; lat. forma = form\.] Lichid incolor, cu miros
caracteristic, eteric, CHCl
3. Este un anestezic general [i un antitusiv, antiiritant.
CLOROM, s. m. / chlorome, chloroma, chloro-matose, s. m., chloromatose, s. f. / chloroma, green cancer, Balfour
's disease. [Gr.
khloros = verde; -oma.] Sin.: boal Balfour (v.).
CLOROPENIE, s. f. / chloropénie, s. f. / chloro-penia.
[Gr. khloros = verde, clor; penia = s\-cie.] Diminuarea cantit\]ii de cloruri
con]inute în lichidele organismului, îndeosebi în sânge (*hipo-cloremie) [i în LCR.
CLOROPSIE, s. f. / chloropsie, s. f. / chloropsia.
[Gr. khloros = verde, clor; opsis = vedere.] *Cro-matopsie `n care obiectele sau
suprafe]ele albe se percep fals ca fiind colorate `n verde.
CLOROZ|, s. f. / chlorose, s. f. / chlorosis, green sickness.
[Gr. khloros = verde; -ozã.] Ter-men medical vechi, desuet. C.
desemna o varietate de anemie feripriv care, aput în contextul pubert\]ii [i a unor regimuri dietetice foarte severe, la sexul
feminin, determin o tent verzuie a tegumentelor. Sin.: anemia esen]ial a tinerelor fete. V. [i boal Hayem-Faber.
CLORPROMAZIN|, s. f. / chlorpromazine, s. f. / chlorpromazine. (DCI) Derivat de fenotiazin\, cu efect hipnotic [i sedativ asupra
SNC.
CLORTETRACICLIN|, s. f. / chlortétracycline, s. f. / chlortetracycline. (DCI) Antibiotic cu spectru larg de ac]iune, C
22H
23ClN
2O
8,
sintetizat de
Strep-tomyces aureofaciens. A fost primul antibiotic des-coperit din grupul tetraciclinelor. C. parcurge un ciclu
enterohepatic, se concentreaz în bil [i poate dezechilibra flora intestinal\, cu efect predominant asupra *levurilor.
CLORUR|, s. f. / chlorure, s. m. / chloride.
[Gr. khloros = verde, clor.] Termen general utilizat pentru a desemna o clas de
compu[i ai *clorului, rezulta]i din reac]ia unui acid (de obicei acid clorhidric sau un acid organic clorurat) cu o baz\.
CLORUR| DE SODIU / chlorure de sodium / so-dium chloride. Sare cristalin\, alb\, constituent necesar al organismului, util în
diet\. În concentra]ie de 8,7 g/l este izoton\, iar solu]ia în ap este denumit\, impropriu, ser fiziologic. Uneori se utilizeaz
parenteral, pentru echilibrarea electrolitic a organismului.
CLORURIE, s. f. / chlorurie, s. f. / chloruria.
[Gr. khloros = verde, clor; gr. ouron = urin\.] Termen care desemneaz\, calitativ [i
cantitativ, prezen]a clorurilor în urin\, cuprins în mod normal între 12 [i 14 g/zi (sau 337-395 mmol/zi). Variaz fiziologic
propor]ional cu ingestia sodat\.
CLOSTRIDIUM / Clostridium / Clostridium.
[Gr. kloster = fus.] Gen bacterian care include germeni Gram-pozitivi, sporogeni, strict
anaerobi, mobili. Ex.: *
C. botulinum (agentul etiologic al *bo-tulismului), *C. perfringens (agentul etiologic frecvent în gangrena
gazoas [i unele toxiinfec]ii alimentare),
C. septicum (agentul etiologic al unui tip de gangren gazoas\ C. tetani (agentul
specific al tetanosului).
CLOSTRIDIUM BOTULINUM / Clostridium botu-linum / Clostridium botulinum. Specie de bacili anaerobi a genului
Clostridium,
familia
Bacilla-ceae, care produce o exotoxin puternic\, rezistent la digestia proteolitic [i clasificat în mai multe tipuri (A, B, C,
α, β, D, E, F [i G) pe criterii imunologice. Bacteria produce botulismul, o boal paralitic care `ncepe cu afectarea nervilor cranieni
[i are progresie caudal\, cuprinzând membre-le.
CLOSTRIDIUM PERFRINGENS / Clostridiu m per-fringens / Clostridium perfringens. Specie de bacili anaerobi a genului
Clostridium, familia Ba-cillaceae, care constituie agentul etiologic cel mai frecvent al *gangrenei gazoase (urmat de C. novyi [i C.
septicum
). Pe baza distribu]iei a 12 toxine proprii, specia se divide în câteva tipuri: tipul A determin gangren gazoas\, colit

252. 252
necrozant [i intoxica]ii alimentare; tipul B produce dizenterie ovin\; tipul C - enterit necrozant\; tipurile D [i E - enterotoxemie
ovin [i bovin\. Sin.:
Clostridium welchii, bacil Welch.
CLOSTRIDIUM TETANI / Clostridium tetani / Clostridium tetani. Specie de bacili anaerobi mobili a genului
Clostridium, familia
Bacillaceae, prezent în sol, în intestinul uman [i în cel cabalin. Agent etiologic al tetanosului, C. tetani secret o neurotoxin
(tetanospasmina) [i o toxin hemo-litic (tetanolizin). Sin. vechi:
Bacillus tetani.
CLUSTER DE DIFEREN}IERE / classe de diffé-renciation / cluster of differentiation.
[Engl. cluster = ciorchine sau to cluster = a
se aduna; lat.
differentia = diferen]\, de la differre = a se deosebi.] Sin.: clas de diferen]iere (v.).
COACERVAT, s. n. / coacervat, s. m. / coacer-vate.
[Lat. coacervatus = îngr\m\dit.] Stare fizic particular reprezentat prin
pic uri microscopice nemiscibile cu solventul. Apare în une-le solu]ii coloidale omogene, în urma deshidratii sau prin amestec
cu al]i coloizi. C. este un gel fluid, bogat în ap [i cu tensiune superficial redus\.
COAD| DE CAL / queue de cheval / cauda equina.
[Lat. coda, de la cauda = coad\; ca-ballus = cal.] Fascicul de cordoane
nervoase constituit la extremitatea inferioar a canalului rahidian de c re ultimele trei r\d\cini lombare, r\-d\cinile nervilor sacra]i
[i ale nervilor coccigieni, pân la ie[irea lor la nivelul orificiilor de conjugare corespondente. O compresiune nervoas la acest nivel
provoac tulburi senzitive ale perineului, tulburi motorii [i abolirea reflexelor membrelor inferioare, ca [i tulburi sfincteriene.
Ansamblul acestor manifesti se nume[te *
sindromul c. de c.
COAGULABILITATE, s. f. / coagulabilité, s. f. / coagulability.
[Lat. coagulare = a închega, a coa-gula.] Proprietatea unor substan]e
lichide de a coagula.
COAGULANT, s. n. / coagulant, s. m. / coagulant.
[Lat. coagulans = care încheag\, de la coagulare = a închega, a coagula.]
Substan] capabil s produc *coagularea. V. [i hemostatic.
COAGULARE, s. f. / coagulation, s. f. / coagu-lation, clotting.
[Lat. coagulatio, -onis, de la coagulare = a închega, a coagula.]
Fenomen de transformare a unei substan]e organice lichide în-tr-o mas solid sau semisolid\. Masa solid format este denumit\
*cheag (sau coagulum). Lichidul transparent restant este serul (sau seru-mul).
C. sângelui se efectueaz în mai multe stadii [i
implic ac]iunea simultan a numeroase enzime: primul stadiu este de tromboplastinoforma-re, al doilea este de trombinoformare,
iar cel de-al treilea este de fibrinoformare. V. tab. const. he-matol.
COAGULARE INTRAVASCULAR| DISEMINAT| (abrev. CIVD) / coagulation intravasculaire dis-séminée / disseminated
intravascular coagula-tion (abrev. DIC). *Coagulopatie care implic a-pari]ia de *trombi circulan]i, consumarea local a factorilor
coagulii [i a plachetelor, *fibrinoliz se-cundar reac]ional\. Apare un sindrom hemoragic care poate înso]i c. i. d. Etiologia poate
implica fie activarea tromboplastinei tisulare în cursul neoplaziilor, leucemiilor, accidentelor obstetricale, fie activarea factorului XII
în cursul septicemiilor, a stilor de [oc, fie eliberarea masiv de fosfolipide membranare în caz de hemoliz acut\. Sin.: coa-
gulopatie de consum, sindrom de coagulare intra-vascular diseminat\.
COAGULAZ|, s. f. / coagulase, s. f. / coagulase.
[Lat. coagulare = a închega, a coagula; -azã.] Enzim secretat de unii microbi
[i, îndeosebi, de majoritatea stafilococilor patogeni. Coaguleaz sângele (chiar cu oxalat) în prezen]a unui factor de activare,
prezent în sângele uman [i al câtorva specii de animale. C. provoac tromboze în focarele de supura]ie.
COAGULOPATIE, s. f. / coagulopathie, s. f. / coagulopathy.
[Lat. coagulare = a închega, a coagula; gr. pathos = boal\.] În
general, orice boal rezultat printr-o disfunc]ie a hemostazei.
COAGULOPATIE DE CONSUM / coagulopathie de consommation / consumption coagulopa-thy. Sin.: coagulare intravascular
diseminat (v.).
COALESCEN}|, s. f. / coalescence, s. f. / coa-lescence.
[Lat. coalescere = a se contopi.] Ade-ren] care se formeaz între dou
suprafe]e tisulare în contact.
COAN|, s. f. / choane, s. f. / posterior apertures of nose, choana. NA: choana, pl. choanae.
[Gr. khoane = pâlnie.] Orificiile
posterioare ale foselor nazale; se deschid în rinofaringe.
COAPS|, s. f. / cuisse, s. f. / thigh. NA: regio femoralis.
[Lat. coxa = [old, coaps\.] Segment al membrului inferior cuprins între
articula]ia coxofe-mural [i genunchi.
COAPTARE, s. f. / coaptation, s. f. / coaptation.
[Lat. coaptare = a pune în contact, de la cum = cu, aptare = a potrivi.] Manevr
ortopedic de punere în contact a fragmentelor unei fracturi cu deplasare.
COAPTOR, s. n. / coapteur, s. m. / coaptor.
[Lat. coaptare = a pune în contact, de la cum = cu, aptare = a potrivi.] *Plac
ortopedic utilizat în scopul *coaptii prin compresiune axial\, favorizând astfel *consolidarea unei fracturi.
COARCTA}IE, s. f. / coarctation, s. f. / coarcta-tion.
[Lat. coarctatio, -onis = îngustare, strâmtare, de la coarctare = a strâmta.]
Îngustarea, re-trac]ia unui conduct natural. Ex.: c. aortei.
COARDA TIMPANULUI / corde du tympan / chorda tympani.
[Lat. chorda, gr. khorde = coard\, cordon; lat. tympanum, gr.
tympanon = tambur, timpan.] V. tab. anat. - nervi.
COARD| DORSAL| / chorde dorsale / noto-chord.
[Lat. chorda, gr. khorde = coard\, cordon; lat. dorsalis = de (pe) spate, de la
dorsum = spate.] Sin.: notochord (v.).
COARD| GLÉNARD (COLIC|) / c horde de Glé-nard / Glénard's chord.
[Lat. chorda, gr. khorde = coard\, cordon;
Claude Marie Franz Glénard, medic francez la Hôpitaux de Lyon, apoi medic la Vichy, 1848-1920 .]
Semn prezent în colopatiile spastice, reprezentat de o forma]iune tumoral palpabil sub forma unei corzi sensibile, de regul în
fosa iliac stâng\, înso]it de scaune sub form de *scibale.
COARD| VOCAL| / corde vocale / vocal fold. NA: plica vocalis.
[Lat. chorda, gr. khorde = coard\, cordon; lat. vocalis, de la
vox, vocis = voce.] V. corzi vocale.
COAST| CERVICAL| / côte cervicale / cervical rib. C. supranumerar\, uni- sau bilateral\, articulat pe apofiza transvers a celei
de a [aptea ver-tebre cervicale. V. sindrom de coast cervical\.
COASTE, s. f. pl. / côtes, s. f. pl. / ribs.
[Lat. costa = coast\.] V. tab. anat. - oase.
COBAI, s. m. / cobaye, s. m. / guinea pig.
[Lat. (zoologie) cobaya, din limba tupi-guarani (America de Sud) sabuja, prin
intermediul limbii portugheze
.] Mic roz or, Cavia cobaya, utilizat extensiv `n experimentele de laborator.
COBALAMIN|, s. f. / cobalamine, s. f. / cobala-mine.
[Germ. Kobalt, var. de la Kobolt = spiridu[ al minelor; gr. ammoniakon =
sare de amoniu, g\-sit în apropierea templului lui Jupiter
Ammon din Libia; -inã.] Termen generic ce desemneaz diferitele
variet\]i de *vitamin B
12 con]inând un nucleu tetrapirolic ce fixeaz un atom de cobalt. Ciancobalamina con]ine o grupare -CN, iar
hi-droxicobalamina - o grupare -OH.
COBALT, s. n. / cobalt, s. m. / cobalt.
[Germ. Kobalt, var. de la Kobolt = spiridu[ al minelor.] Elementul nr. 27, cu simbolul Co,
este un metal alb argintiu, care se g\se[te în natur asociat cu nichelul [i *cuprul. Are rol fiziologic important ca oligoelement,
îndeosebi în calitate de component al *vitaminei B
12 (cobalamina). Intoxica]ia cronic cu c. induce *policitemie, *gu[ [i
*cardiomiopa-tie. Radioizotopul
60
Co este utilizat în *cobaltotera-pie. V. [i cobalt 60.
COBALT 60 / cobalt 60 / radiocobalt. Radioelement cu timpul fizic de înjum \]ire 5,27 ani, emi-] or de radia]ii
β [i γ (îndeosebi de
1,17 [i 1,33 MeV), utilizat în telegamaterapie (*cobaltoterapie) sau, uneori, în *curieterapie.
COBALTOTERAPIE, s. f. / cobalthérapie, cobal-thothérapie, s. f. / cobaltherapy.
[Germ. Kobalt, var. de la Kobolt = spiridu[ al
minelor; gr.
thera-peia = tratament, de la therapeuein = a îngriji.] Radioterapie oncologic în care se utilizeaz radia]iile gama
emise de *cobalt 60. C. r\mâne înc tehnica de radioterapie cea mai utilizat\, dar se dezvolt o serie de tehnici mai eficiente, ca,
de ex., *betaterapia.

253. 253
COC, s. m. / coque, s. m. / coccus, pl. cocci. [Gr. kokkos = boab\.] Element al unui grup de bacterii caracterizate printr-un aspect
morfologic rotunjit, sferic (stafilococi), ovoid (streptococi), reniform (meningococi, gonococi). Pot fi izola]i, grupa]i câ-te doi
(diplococi), în gr\mezi (stafilococi) sau în lan]uri (streptococi).
COCAIN|, s. f. / cocaïne, s. f. / cocaine.
[De la cuvântul spaniol coca, împrumutat dintr-o limb din La Plata.] Alcaloid extras din
frunzele plantei sud-americane
Erythroxylon coca sau ob]inut prin sintez din ecgonin\. Se prezint sub form de cristale albe,
inodore [i amare. A fost utilizat ca anestezic local. Prizat\, absorbit pe cale bucal sau administrat subcutanat, c. poate
determina o *toxicomanie. La subiec]ii vulnerabili, priza de c. poate induce tulburi psihotice de tip paranoid sau paranoic.
COCAINOMANIE, s. f. / cocaïnomanie, s. f. / cocainomania.
[De la cuvântul spaniol coca, împrumutat dintr-o limb din La Plata;
gr.
mania = nebunie.] Obi[nuin]a morbid de a consuma *co-cain\.
COCCIDINIE, s. f. / coccydynie, s. f. / coccy-dynia.
[Gr. kokkyx, -ygos = cuc, cu al cui cioc se aseam\; odyne = durere.]
Durere intens localizat la nivelul coccisului. Este determinat fie de o nevralgie a ramurilor posterioare ale nervilor sacra]i, fie de
o leziune (de obicei traumatic\ Reprezint [i un simptom în unele afec-]iuni ginecologice (*metrite sau *retroversie
uteri-n) sau *postpartum.
COCCIDIOIDOMICOZ|, s. f. / coccidioïdomy-cose, s. f. / coccidioidomycosis.
[Gr. kokkos = boab\; eidos = form\; mykes,
myketos
= ciu-perc\; -ozã.] Infec]ie cu Coccidioides immitis, care se produce îndeosebi la nivelul c\ilor respiratorii, fiind
asem oare gripei (forma primar\ rmele virulente, evolu]ia este cronic-progresiv\, cu leziuni granulomatoase cutanate,
tisulare, la nivelul SNC [i îndeosebi pulmonare (forma secundar). Sin.: boal Posada-Wernicke.
COCCIS, s. n. / coccyx, s. m. / coccyx.
[Gr. kok-kyx, -ygos = cuc, cu al cui cioc se aseam\.] V. tab. anat. - oase.
COCOBACIL, s. m. / coccobacille, s. m. / cocco-bacillus.
[Gr. kokkos = boab\; lat. bacillus = ba-stona[.] *Bacil mic, foarte
scurt [i de form ova-lar\.
COD, s. n. / code, s. m. / code.
[Lat. codex, -icis = colec]ie de legi, cod.] 1) Sistem prin intermediul cuia poate fi comunicat
informa]ia. 2) Ansamblu de reguli, prescrip]ii, legi. 3) Culegere de con-ven]ii (c. de semnale, c. secret) care stabilesc co-
responden]e între limbajul natural [i un limbaj nenatural.
COD GENETIC / code génétique / genetic code. "Dic]ionar" de coresponden] între semnele din acizii nucleici (triplete de
nucleotide) [i cel al proteinelor (aminoacizi). Un sistem de nota]ie simplu permite clarificarea acestei coresponden]e. Dac cele
patru baze din compozi]ia ADN sunt desemnate prin ini]ialele lor (A pentru adenin\, T pentru timin\, G pentru guanin [i C pentru
citozin\ proteinelor prin primele trei litere din denumirea fiecui aminoacid (glu, leu, asp, pro etc.), c. g.
este "dic]ionarul" care traduce o succesiune de tipul ATGCGTAAC într-o sec-ven] de tipul Cis-Leu-Asp-Glu. Pentru c bazele
ADN sunt patru, iar aminoacizii proteinelor 20, este clar c unui simbol din limbajul proteic îi corespunde mai mult decât un simbol
din limbajul nucleotidic (ex.: UAG). Cercetile au ar at c pentru fiecare aminoacid corespunde un grup de trei baze. C. g. este
universal, utilizat în mod similar de la virus pân la om.
CODEIN|, s. f. / codéine, s. f. / codeine.
[Gr. kodeia = capsul de mac; -inã.] Derivat al morfinei cu o dubl ac]iune analgezic\;
utilizat ca sedativ al tusei sub form de sirop sau comprimate. Sin.: metilmorfin\.
CODON, s. m. / codon, s. m. / codon. Triplete de *nucleotide din *codul genetic. Cele patru baze azotate pot da 4
3
= 64 triplete. Din
cei 64 de co-doni, 61 corespund unor acizi amina]i, iar al]i 3 sunt semne de punctua]ie, corespunzând opririlor în lectura codului.
COEFICIENT, s. m. / coefficient, s. m. / coeffi-cient.
[Lat. cum = cu; efficiens, -ntis = care produce un efect, de la efficere = a
realiza, a produce
.] 1) În matematic\, factor constant al unui termen algebric. 2) Mime ce caracterizeaz o anu-mit proprietate a
unui sistem fizic, biofizic sau fiziologic, în condi]ii determinate. În medicin se utilizeaz frecvent valoarea numeric a raportului
dintre dou date ce caracterizeaz o anumit proprietate. Tipuri de c.: a)
c. de absorb]ie - num care exprim gradul de intensitate
a re]inerii unei radia]ii de c re un mediu pe care aceasta îl str\-bate; b)
c. de absorb]ie farmacocinetic\ (v.); c) c. de
demineralizare
- propor]ia de substan]e minerale raportat la reziduul uscat; d) c. de difuziune - cantitatea de substan] care trece
printr-o sec]i-une de 1 cm
2
, în unitatea de timp, la o varia]ie a concentra]iei pentru fiecare cm lungime; e) c. de disocia]ie (v.); f) c.
de eficacitate proteic\
(v.); g) c. de elasticitate - caracterizeaz corpurile elastice [i este egal cu deformarea specific (varia]ia
lungimii fiecui cm liniar), raportat la efortul unitar normal F/S, adic for]a exercitat pe unitatea de suprafa]\; h)
c. de epurare - v.
clearance; i)
c. de epurare alveolar\ - m\soar clearance-ul pulmonar pentru CO
2 [i permite aprecierea ventila]iei al-veolare
efective; j)
c. de extinc]ie - logaritmul negativ al factorului de transmisie printr-un mediu, de obicei lichid, al unei radia]ii; k) c. de
extrac]ie
- raportul între viteza de extrac]ie (diferen]a între viteza de intrare [i viteza de ie[ire a substan]ei active dintr-un organ,
numit [i debit sanguin) [i viteza de intrare a unei substan]e active; l)
c. de inteligen]\ (v.); m) c. izocaloric - cantitatea de e-nergie
degajat prin arderea unui gram dintr-o substan] nutritiv\; n)
c. de intoxica]ie oxicarbo-nic\ - raportul dintre cantitatea de CO din
sângele victimei [i cantitatea maxim de CO pe care acela[i sânge o poate fixa; moartea prin intoxica]ie cu CO survine la valori
ale coeficientului de 0,5-0,7; o)
c. masticatoriu (v.); p) c. de partaj sau de repar-ti]ie - raportul dintre concentra]iile unei substan]e
dizolvate în doi solven]i nemiscibili, care se afl în contact; substan]a se repartizeaz în cei doi sol-ven]i în func]ie de solubilitatea
sa în fiecare din ace[tia; q)
c. de permeabilitate (v.); r) c. ponderal - rezult din raportul dintre talia unui subiect [i greutatea sa; s)
c. de proliferare (v.); t) c. respirator - rezultat din raportul volumului de gaz carbonic expirat la volumul de oxigen consumat; el
reflect natura combustiilor celulare; un consum ce-lular exclusiv de glucide se traduce printr-un coeficient respirator 1, de 0,74
pentru lipide, de 0,814 pentru proteine; u)
c. terapeutic, sin.: indice sau index terapeutic (v.).
COEFICIENT DE ABSORB}IE FARMACOCINE-TIC| / coefficient d
'absorption pharmacociné-tique / pharmacokinetic absorption
coefficient. Procentajul din doza de medicament care, administrat pe cale oral\, este absorbit la nivelul mucoasei gastrice. De c.
de a. f. depinde *biodisponi-bilitatea formei
per os a unui medicament.
COEFICIENT DE DISOCIA}IE / coefficient de dis-sociation / dissociation coefficient. C., cuprins între 0 [i 1, exprimând procentajul
de molecule disociate dintr-o solu]ie.
COEFICIENT DE EFICACITATE PROTEIC| / co-efficient d
'efficacité protéique / protein effi-ciency ratio. C. destinat exprimii
randamentului unei proteine ingerate. Se calculeaz divizând câ[tigul în greutate corporal la cantitatea de pro-teine consumat
(exprimate în grame). De obicei, c. de e. p. standard este m\surat la [obolanul de 21 de zile supus unei alimenta]ii standardizate,
con]inând 10 % proteine.
COEFICIENT DE INTELIGEN}| / coefficient d
'in-telligence / intelligence quotient. Indicator al nivelului mental al unei persoane sau
al unui grup social. C. i. (Q. I.) se determin cu ajutorul unor teste valabile pentru persoane care apar]in aceluia[i grup social care
a furnizat e[antionul pentru etalonarea testelor. În mod normal, vârsta mental corespunde cu vârsta cronologic\, iar testele sunt
alc uite astfel încât un subiect cu o inte-ligen] "normal\" medie s ob]in un Q. I.
= 100. Se apreciaz c deficien]a intelectual
începe sub 70, iar inteligen]a superioar la peste 130.
COEFICIENT MASTICATORIU / coefficient mas-ticatoire / masticatory percentage. Procentaj care traduce valoarea func]ional a
unei *danturi. Se calculeaz prin suma valorilor numerice atribuite fiecui dinte care are un antagonist. O dan-tur în bun stare
are coeficientul 100.
COEFICIENT DE PERMEABILITATE / coefficient de perméabilité / permeability coefficient. Nu-mul de molecule dintr-un corp dat
care traver-seaz o membran în unitatea de timp [i pe unitatea de suprafa]\, când diferen]a de concentra]ie între cele dou fe]e
este egal cu unitatea. C. de p. poate fi calculat exact doar pentru membranele artificiale [i depinde de caracteristicile substan]ei
date.
COEFICIENT DE PROLIFERARE / coefficient de prolifération / proliferation coefficient. Procen-tajul de celule dintr-un ]esut care
sunt angajate în *ciclul celular.
COEFICIENT TERAPEUTIC / indice thérapeu-tique / therapeutic index. Sin.: index terapeutic. V. coeficient.

254. 254
COENZIM|, s. f. / coenzyme, s. f. / coenzyme. [Lat. cum = cu; gr. en = în; zyme = ferment, drojdie.] Parte nonproteic a unei
enzime. Partea pro-teic\, *apoenzima, determin specificitatea catali-zii unei anumite reac]ii, iar c. intervine cu elementele
chimice necesare derulii reac]iei. Exist dou tipuri de c.: 1) Grupi prostetice care sunt legate permanent la apoenzim\. 2)
Cosubstraturi simple, legate la apoenzim numai în momentul derulii reac]iei. V. [i cofactor.
COENZIM| A / coenzyme A / coenzyme A. C. de transfer a grupii acil. Este format din
β-etanol-amin\, acid pantotenic [i ADP.
Grupile acil sunt cuplate la grupile sulfhidril ale tioetanolaminei. Hidroliza acetil-c. A elibereaz o cantitate impor-tant de
energie (7,5 kcal/mol).
COENZIM| Q / coenzyme Q / Q coenzyme. Sin.: ubichinon (v.).
COENZIM| Q
10 / coenzyme Q
10 / coenzyme Q
10. Tipul major de *ubichinon la mamifere, denumit [i ubichinona 50. Pe lâng rolul
de transportor de electroni în lan]ul respirator, c. Q
10 cre[te sinteza de triiodotironin\. Ca antioxidant major este larg utilizat în
terapeutic în: prevenirea [i tratarea unor afec]iuni cardiovasculare, hepatice, pancreatice, în diabet, în boli degenerative ale
sistemului nervos central.
COFACTOR, s. m. / cofacteur, s. m. / cofactor.
[Lat. cum = cu; factor, -oris = care face, de la facere = a face.] Molecul sau ioni
necesari activit\-]ii unei enzime. C. permite enzimei s ia o struc-tur spa]ial sau electronic optim pentru activitate. V. coenzim\.
COFEIN|. Var. pentru cafein (v.).
COFOCHIRURGIE, s. f. / cophochirurgie, s. f. / surgery of the deafness.
[Gr. kophos = surd; kheirourgia = lucru efectuat
manual, de la
kheir, -iros = mân\; ergon = lucru, ac]iune, de la ergein = a lucra.] Procedee chirurgicale folosite în anacuzia
(surditatea) prin *otoscleroz\.
COFOZ|, s. f. / cophose, s. f. / cophosis, deaf-ness.
[Gr. kophos = surd; -ozã.] Surditate total\. Sin.: anacuzie.
COGNITIV, adj. / cognitif, adj. / cognitive.
[Lat. cognitus, de la cognoscere = a cunoa[te.] Care a-par]ine cunoa[terii, privitor la
cunoa[tere. Ex.: proces c. V. [i tulburi cognitive.
COHLEAR, adj. / cochléaire, adj. / cochleate, cochlear.
[Lat. cochlea, gr. kokhlias = cochilie de melc.] Care se refer la *cohlee
[i, prin extensie, la auz (c\i nervoase, centri nervo[i corespon-den]i etc.). Ex.: examen c.
COHLEE, s. f. / cochlée, s. f. / cochlea. NA: cochlea.
[Lat. cochlea, gr. kokhlias = cochilie de melc.] Partea anterioar a
*labirintului osos al urechii interne. Sin.: melc.
COHLEO-VESTIBULAR, adj. / cochléo-vestibu-laire, adj. / cochleovestibular.
[Lat. cochlea, gr. kokhlias = cochilie de melc; lat.
vestibulum = intrare.] Care se refer la melc [i la vestibulul urechii interne [i, prin extensie, la audi]ie [i echilibru. Ex.: sindrom c-
v.
COHORT|, s. f. / cohorte, s. f. / cohort.
[Lat. cohors, -rtes = cohort\, ceat\.] Grup de subiec]i având `n comun o particularitate
statistic\, datorit ceia este posibil un studiu epidemiologic longitudinal.
COILONICHIE, s. f. / coelonychie, s. f. / koilo-nychia.
[Gr. koilos = scobitur\, depresiune; onyx, onykhos = unghie.] Sin.:
koilonichie (v.).
COIT, s. n. / coït, s. m. / coitus.
[Lat. coitus = împreunare sexual\, de la coire = a merge împreun\.] *Copula]ie, contact sexual.
COL, s. n. / col, s. m. / cervix, neck. NA: collum, pl. colla.
[Lat. collum = gât.] 1) Parte ?ngustat a unui organ, str ut sau nu, ?n
func]ie de tipul organului, de un canal evacuator. Ex.: c. femural, c. uterin. 2) Sin.: cervix (v.).
COL UTERIN / col de l
'utérus / cervix uteri, neck of uterus. NA: cervix uteri. Por]iunea inferioar strâmtat a uterului, situat între
istmul uterin [i deschiderea uterului în vagin.
C. incompetent reprezint dilatarea anormal a acestuia în al doilea trimestru al
sarcinii, rezultând o expulzie prematur a fetusului.
COLABA, vb. / collaber, vb. / to collapse.
[Lat. collati = a se pru[i, a se pr\v\li.] A provoca turtirea unui organ cavitar sau a unei
cavit\]i.
COLAGEN, s. n. / collagène, s. m. / collagen.
[Gr. kolla = clei; gennan = a produce.] Protein complex (M
r aproximativ 300 kDa),
componentul cel mai abundent (peste 70 %) al tendoanelor [i dermului. C. con]ine trei lan]uri polipeptidice, dispuse într-o tripl
elice [i asamblate în microfibrile, vizibile la microscop. Pân în prezent au fost identificate 12 tipuri diferite de c. Tipurile I-V sunt
cele mai abundente, tipurile VI-XII fiind denumite minore. Tipurile majore de c. difer prin *glicozi-lare [i distribu]ie în diverse
]esuturi.
COLAGENAZ|, s. f. / collagénase, s. f. / collage-nase.
[Gr. kolla = clei; gennan = a produce; -azã.] Enzim ce degradeaz
colagenul.
C. vertebratelor, relativ pu]in active, separ subunit\]ile lan]ului polipeptidic al colagenului în dou fragmente. C.
bacteriene
de tip Clostridium sunt foarte active, atacând un mare num de leg uri. Se ajunge astfel la lichefierea colagenului,
ceea ce explic extensia leziunilor în cursul gangrenei gazoase. Ionul metalic al c. (metaloproteine) este Ca
2+
.
COLAGENOM, s. n. / collagénome, s. m. / colla-genome.
[Gr. kolla = clei; gennan = a produce; -oma.] Forma]iune tumoral
benign\, de dimensiuni mici, constituit din ]esut conjunctiv foarte bogat în fibre de colagen [i sac în celule.
COLAGENOZ|, s. f. / collagénose, s. f. / colla-genosis, collagen disease.
[Gr. kolla = clei; gennan = a produce; -ozã.] Termen
medical propus de Klemperer, sub care sunt grupate un nu-m de boli aparent diferite: *lupus eritematos a-cut diseminat,
*dermatomiozit\, *sclerodermie, *periarterit nodoas\, [i, dup unii autori, reumatism articular acut, poliartrit reumatoid\, purpur
trombocitopenic trombotic\, trombangeit\, nefro-angioscleroz\, endocardit bacterian etc. Caracterul comun al acestor maladii
este degeneres-cen]a ini]ial mucoid\, apoi fibrinoid a colagenului [i, prin extensie, a ]esutului conjunctiv. O serie de c. pot fi
incluse în cadrul bolilor prin autoagresiune sau a *bolilor complexelor imune. Sin.: boal de colagen, conectivit (termen
recomandat).
COLAGOG, adj., s. n. / cholagogue, adj., s. m. / cholagogue, cholagogic.
[Gr. khole = bil\; ago-gos = care conduce spre
eliminare
.] Se poate spune despre o substan] care faciliteaz evacuarea veziculei biliare. Sin.: colecistokinetic.
COLALEMIE, s. f. / cholalémie, s. f. / cholal(a)e-mia.
[Gr. khole = bil\; haima, -atos = sânge.] Prezen]a surilor biliare `n sânge.
COLALURIE, s. f. / cholalurie, s. f. / cholaluria.
[Gr. khole = bil\; ouron = urin\.] Prezen]a suri-lor biliare `n urin\.
COLAMIN|, s. f. / colamine, s. f. / colamine. Sin.: etanolamin (v.).
COLANGIECTAZIE, s. f. / cholangiectasie, s. f. / cholangiectasy.
[Gr. khole = bil\; angeion = vas; ektasis = dilata]ie.]
Dilata]ie a *c\ilor biliare.
COLANGIOGRAFIE, s. f. / cholangiographie, s. f. / cholangiography.
[Gr. khole = bil\; angeion = vas; graphein = a scrie.]
Vizualizare radiografic a sistemului biliar (*colecist, *c\i biliare), dup umplerea cu o substan] de contrast opac la raze X
(produs iodat). Substan]a de contrast poate fi administrat
per os, intravenos (c. venoas\), sau introdus direct în c\ile biliare (c.
transparie-tal\
, transcutan\, transhepatic\). Sin.: angiocole-cistografie, angiocolegrafie, biligrafie, colegrafie.
COLANGIOLIT|, s. f. / cholangiolite, s. f. / chol-angiolitis.
[Gr. khole = bil\; angeion = vas; -itã.] Inflama]ia canalelor biliare
interlobulare (sau co-langiole).
COLANGIOPATIE, s. f. / cholangiopathie, s. f. / cholangiopathy.
[Gr. khole = bil\; angeion = vas; pathos = boal\.] Orice
afec]iune a *c\ilor biliare.
COLANGIOTOMIE, s. f. / cholangiotomie, s. f. / cholangiotomy.
[Gr. khole = bil\; angeion = vas; tome = t\iere, sec]iune, de la
temnein = a t\-ia.] Incizie a unui canal biliar.
COLANGIT|, s. f. / cholangite, s. f. / cholangitis.
[Gr. khole = bil\; angeion = vas; -itã.] Inflama]ia c\ilor biliare.
COLANGIT| CRONIC| DISTRUCTIV| NESUPU-RAT| / cholangite chronique destructive non suppurative / primary biliary
cirrhosis. Sin.: ciroz biliar\ primitiv (v.).
COLANGIT| DIFUZ| NON-OBLITERANT | / cho-langite diffuse non oblitérante / Hanot-Rös-sle's disease. Sin.: boal Hanot-
Rössle (v.).
|

255. 255
COLANGIOM, s. n. / cholangiome, s. m. / cholan-gioma. [Gr. khole = bil\; angeion = vas; -oma.] Tumor hepatic benign sau
malign dezvoltat pe seama celulelor canaliculelor biliare intrahepa-tice.
COLAPS, s. n. / collapsus, s. m. / collapse.
[Lat. collapsus = pru[it, de la collabi = a se pru[i.] 1) Stare de *prostra]ie
extrem [i depresie, asociat cu insuficien] circulatorie. 2) Colabarea, alipirea pere]ilor unei forma]iuni cavitare. 3) Unii autori
propun limitarea semnifica]iei termenului la perturbi pur hemodinamice, pentru p\strarea indivi-dualit\]ii sale `n raport cu
termenul *[oc. 4)
C. pul-monar, reducerea sau absen]a aerului din alveole la f ("pl\mân fetal") din cauza *atelectaziei prin
obstruc]ie bron[ic sau `n *pneumotorax; la adult, c. p. poate surveni `n obstruc]ii masive ale c\ilor aeriene mari pulmonare. V. [i
colaps cardiovas-cular.
COLAPS CARDIAC / collapsus cardiaque / cardiac shock. Sin.: colaps cardiovascular (v.).
COLAPS CARDIOVASCULAR / collapsus ca rdio-vasculaire / cardiac shock. Sindrom cu apari]ie brutal\, caracterizat prin r\cirea
extremit\]ilor, prostra]ie accentuat\, transpira]ie rece, cianoz\, puls rapid [i imperceptibil, sc\dere a tensiunii arteriale sistolice sub
80 mmHg, *oligurie sau *anu-rie. C. c. poate fi consecin]a pru[irii for]ei cardiace sau a unei hipotensiuni vasculare primitive.
Denumirea de c. este atribuit frecvent unui accident de durat scurt\, în cursul cuia predomin reac]iile vagale [i care se
vindec f sechele. Sin.: colaps cardiac. V. [i [oc.
COLATERAL, adj. / collatéral, -ale, -aux, adj. / collateral.
[Lat. cum = cu; lateralis = lateral, de la latus, -teris = latur\.] 1) Care
este situat al\-turi, cu referire la un vas secundar sau un nerv secundar care se deta[eaz din trunchiul principal. 2) Care este
plasat de fiecare parte a unei structuri anatomice. Ex.: [an]ul c. al bulbului sau al m\duvei spinii.
COLCHICIN|, s. f. / cholchicine, s. f. / colchi-cine. Alcaloid izolat din semin]ele de
Colchicum autumnale (brându[a de toamn\
extrem de eficace `n tratamentul crizei acute de *gut\. Utilizat
per os, c. ac]ioneaz inhibând r\spunsul inflamator legat de
prezen]a cristalelor de *urat. C. are [i o ac]iune *antineoplazic\, inaplicabil clinic, din cauza toxicit\]ii, dar util `n oprirea mitozei
celulare `n metafaz\, `n vederea studierii cariotipului.
COLECALCIFEROL, s. m. / cholécalciférol, s. m. / cholecalciferol.
[Gr. khole = bil\; lat. calx, cal-cis = var, calciu; ferre = a
duce, a purta; -
ol.] Sin.: vitamin D
3 (v.).
COLECIST, s. n. / vésicule biliaire / cholecyst, gall bladder. NA: vesica biliaris.
[Gr. khole = bil\; kystis = sac, vezic\.] Sin.:
vezicul biliar\ (v.).
COLECISTALGIE, s. f. / cholécystalgie, s. f. / cholecystalgia.
[Gr. khole = bil\; kystis = sac, vezic\; algos = durere.] Durere la
nivelul veziculei biliare.
COLECISTECTAZIE, s. f. / cholécystectasie, s. f. / cholecystectasia.
[Gr. khole = bil\; kystis = sac, vezic\; ektasis = dilata]ie.]
Distensie a veziculei biliare.
COLECISTECTOMIE, s. f. / cholécystectomie, s. f. / cholecystectomy.
[Gr. khole = bil\; kystis = sac, vezic\; ektome = excizie.]
Abla]ia chirurgical a veziculei biliare.
COLECISTIT|, s. f. / cholécystite, s. f. / cho-lecystitis.
[Gr. khole = bil\; kystis = sac, vezic\; -itã.] Inflama]ie acut sau cronic a
veziculei biliare, asociat frecvent cu *litiaz\, de natur infec-]ioas\, prin invazia germenilor patogeni provenind din duoden.
COLECISTOGRAFIE, s. f. / cholécystographie, s. f. / cholecystography.
[Gr. khole = bil\; kystis = sac, vezic\; graphein = a
scrie
.] Examen radiologic al colecistului opacifiat în prealabil cu un produs de contrast iodat administrat intravenos sau per os.
Acesta se va elimina prin bil\, permi]ând vizualizarea veziculei biliare la câteva ore dup absorb]ie.
COLECISTOKINETIC, adj., s. n. / cholécystoci-nétique, adj., s. m. / cholecystokinetic.
[Gr. khole = bil\; kystis = sac, vezic\;
kinetikos = care se mi[c\, de la kinein = a mi[ca.] O substan] care provoac sau favorizeaz contrac]ia veziculei biliare [i, în
consecin]\, evacuarea bilei de la acest nivel.
COLECISTOKININ|, s. f. / cholécystokinine, s. f. / cholecystokinin.
[Gr. khole = bil\; kystis = sac, vezic\; kinein = a mi[ca;
-inã.] Abrev.: CCK. V. colecistokinin-pancreozimin\.
COLECISTOKININ-PANCREOZIMIN|, s. f. / cho-lécystokinine-pancréozymine, s. f. / cholecys-tokinin-pancreozymin. Abrev.: CCK-
PZ. Hormon polipeptidic, izolat ini]ial din mucoasa duodeno-jejunal\, dar identificat ulterior `n plexurile miente-rice Auerbach, `n
submucoasele Meissner [i `n creier (unde se afl `n cantit\]i chiar mai mari decât `n intestin). Aceast distribu]ie a CCK-PZ a su-
gerat apartenen]a sa la *sistemul endocrin difuz [i, `n consecin]\, proprietatea polipeptidului de a ac]iona atât ca hormon circulant,
cât [i ca mediator chimic. Cunoscut ini]ial ca agent stimulator al contrac]iei veziculei biliare, c. prezint o gam larg de ac]iuni:
stimularea secre]iei de enzime digestive [i de bicarbonat la nivelul pancreasului, cre[terea secre]iei biliare, stimularea motilit\]ii
gastrice [i intestinale, ca [i relaxarea musculoasei esofagului inferior [i a sfincterului Oddi. C. ac]io-neaz\, de asemenea, asupra
unor secre]ii endocrine, stimulând-o `ndeosebi pe cea de *calcitoni-n tiroidian [i de *insulin\. Deoarece CCK-PZ a fost g\sit `n
creier [i `n LCR, iar trecerea hormonului periferic se face greu prin *bariera hemato-encefalic\, se consider c acest hormon
joac un rol esen]ial `n reglarea apetitului. Eliberarea sa `n sânge `n timpul digestiei ar reprezenta semnalul cel mai important de
*sa]ietate. Totodat\, administrarea intracerebro-ventricular de CCK-PZ inhib tendin]a de ingestie a alimentelor. Alc uit din 33
de aminoacizi, molecula de c. mai prezint [i o variant cu 6 aminoacizi suplimentari. Ac]iuni-le sale depind de ultimii 8 aminoacizi
ai extremit\-]ii C-terminale, iar secre]ia de c. este stimulat de aminoacizi, acizi gra[i [i ionii de calciu. C. este secretat sub forma
unui precursor (preprocole-cistokinin\rui gen codant se afl pe cromozomul 3. Hormonul `[i exercit ac]iunile prin inter-
mediul a doi receptori: unul, notat cu A, este alc uit din 428 aminoacizi cu 7 domenii trans-membranare codificat de o gen
situat pe cromozomul 4) [i se afl la nivelul membranelor celulare din tubul digestiv, ca [i ale celulelor antehi-pofizare [i din
diferite regiuni ale SNC; al doilea receptor, notat cu B, este localizat `n membranele neuronale [i `n unele celule ale aparatului
digestiv (codificat de o gen localizat pe cromozomul 1).
COLECISTOLITIAZ|, s. f. / cholécystolithiase, s. f. / cholecystolithiasis.
[Gr. khole = bil\; kystis = sac, vezic\; lithos = piatr\; -
azã.] Prezen]a de calculi în vezicula biliar\. Sin.: litiaz vezicular\.
COLECISTOPEXIE, s. f. / cholécystopexie, s. f. / cholecystopexy.
[Gr. khole = bil\; kystis = sac, vezic\; pexis = fixare.]
Repunerea în pozi]ie normal a veziculei biliare, fixat prin aderen]e într-o pozi]ie vicioas\.
COLECISTOTOMIE, s. f. / cholécystotomie, s. f. / cholecystotomy.
[Gr. khole = bil\; kystis = sac, vezic\; tome = t\iere, de la
temnein = a t\ia sec-]iune.] Incizia veziculei biliare pentru a evacua calculi sau puroi.
COLECTAZIE, s. f. / colectasie, s. f. / colectasia, toxic megacolon.
[Gr. kolon = intestin gros; ek-tasis = dilata]ie.] Dilata]ie acut
preperforativ a colonului, survenind `n cursul puseelor grave de *rectocolit ulcerohemoragic\. C. reprezint o complica]ie grav a
colitelor inflamatorii `n pusee, cu sfâr[it letal dac nu se intervine chirurgical.
COLECTOMIE, s. f. / colectomie, s. f. / colecto-my.
[Gr. kolon = intestin gros; ektome = excizie.] Procedeu chirurgical care const
în rezec]ia total (
c. total\) sau par]ial (c. subtotal\, c. segmen-tar\a colonului. Rezec]ia unghiului stâng (sau splenic) al
colonului se nume[te
c. splenic\.
COLEC}IE, s. f. / collection, s. f. / collection.
[Lat. collectio, -onis = strângere, adunare, de la colligere = a lega la un loc (cum =
cu;
ligare = a lega).] Proces fiziologic sau patologic care const în acumularea unui produs (de secre]ie sau rezul-tat al unei
infec]ii localizate etc.) într-o regiune strict delimitat din organism. Dup caracterul produsului acumulat, c. poate fi: seroas\,
sanguinolent\, purulent etc.
COLEDOC, s. n. / cholédoque, s. m. / common bile duct. NA: ductus choledocus.
[Gr. khole-dokhos, de la khole = bil\, dokhos
= recipient [i
dekhesthai = a primi.] Sin.: canal coledoc (v.).
COLEDOCIT|, s. f. / cholédocite, s. f. / chole-dochitis.
[Gr. kholedokhos, de la khole = bil\, dokhos = recipient [i dekhesthai
= a primi;
-itã.] Inflama]ia canalului coledoc.

256. 256
COLEDOCOLITIAZ|, s. f. / cholédocholithiase, s. f. / choledocholithiasis. [Gr. kholedokhos, de la khole = bil\, dokhos =
recipient [i
dekhesthai = a primi; lithos = piatr\; -azã.] Prezen]a de calculi `n *canalul coledoc.
COLEDOCOPLASTIE, s. f. / cholédochoplastie, s. f. / choledochoplasty.
[Gr. kholedokhos, de la khole = bil\, dokhos =
recipient [i
dekhesthai = a primi; plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela.] Chirurgia plastic a coledocului.
COLEDOCOSTOMIE, s. f. / cholédochostomie, s. f. / choledochostomy.
[Gr. kholedokhos, de la khole = bil\, dokhos =
recipient [i
dekhesthai = a primi; stoma, -atos = gur\.] Drenajul extern al canalului coledoc, prin realizarea chirurgical a unei
fistule.
COLEDOCOTOMIE, s. f. / choledochotomie, s. f. / choledochotomy.
[Gr. kholedokhos, de la khole = bil\, dokhos = recipient [i
dekhesthai = a primi; tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a t\ia.] Incizia canalului coledoc.
COLELITIAZ|, s. f. / cholélithiase, s. f. / cho-lelithiasis.
[Gr. khole = bil\; lithos = piatr\;
-
azã.] Prezen]a de calculi în vezicula biliar\ (liti-az vezicular\) [i în c\ile biliare. Sin.: litiaz biliar\.
COLELITOTOMIE, s. f. / cholélithotomie, s. f. / cholelithotomy.
[Gr. khole = bil\; lithos = pia-tr\; tome = t\iere, sec]iune, de la
temnein = a t\-ia.] Extrac]ia de calculi biliari practicat prin incizia c\ilor biliare sau a veziculei biliare.
COLEMIE FAMILIAL| / cholémie familiale / familial non-h(a)emolytic jaundice.
[Gr. khole = bil\; haima, -atos = sânge; lat.
familiaris = al casei, al familei, de la familia = familie, cas\.] Sin.: sindrom Gilbert (v.).
COLEPERITONEU, s. n. / cholépéritoine, s. m. / choleperitoneum.
[Gr. khole = bil\; lat. medical peritonaeum, din gr.
peritonaion, de la peri = în jurul, teinein = a se întinde.] Prezen]a bilei în cavitatea peritoneal\, de origine accidental (dup
punc]ia-biopsie hepatic sau lezarea operatorie a colecistului) sau spontan (ex.: ruptura unui chist hidatic, ruptura veziculei biliare
gangrenate). Sin.: peritonit biliar\.
COLERETIC, adj., s. n. / cholérétique, adj., s. m. / choleretic.
[Gr. khole = bil\; airein = a lua.] (Substan]\
secre]iei biliare.
COLEREZ|, s. f. / cholérèse, s. f. / choleresis.
[Gr. khole = bil\; hairesis = luare, de la airein = a lua.] Trecerea bilei din ficat în
c\ile biliare [i în intestin.
COLESTATIC, adj. / choléstatique, adj. / chole-static.
[Gr. khole = bil\; statikos = care opre[te, de la istanai = a plasa, a face s
]in\
.] Care determin inhibarea par]ial sau total a secre]iei biliare.
COLESTAZ|, s. f. / choléstase, s. f. / cholesta-sis.
[Gr. khole = bil\; stasis = oprire, de la ista-nai = a plasa, a face s ]in\.]
Denumire a ansamblului proceselor legate de diminuarea sau oprirea excre]iei biliare. Se disting: 1)
C. extrahepatic\, determinat
de obstruc]ia c\ilor biliare extrahepa-tice [i care este frecvent complet\. 2)
C. intrahe-patic\, adesea par]ial\, prin obstruc]ia c\ilor
biliare intrahepatice sau prin oprirea secre]iei biliare, consecutiv afect\rii hepatocitelor. Var.: colostaz\.
COLESTAZ| RECURENT| BENIGN| / cholé-stase récurr ente bénigne / benign familial re-current cholestasis. Afec]iune rar\, de
origine necunoscut\, caracterizat prin pusee repetate de *colestaz intrahepatic cu evolu]ie benign\. Sin.: boal Summerskill.
COLESTEATOM. Var. pentru cholesteatoma (v.).
COLESTERINOZ| CEREBROTENDINOAS| / cholestérinose cérébrotendineuse / cerebro-tendinous xanthomatosis. Sin.:
xantomatoz cerebrotendinoas (v.).
COLESTEROL, s. m. / cholestérol, s. m. / chole-sterol.
[Gr. khole = bil\; stereos = solid, în relief; -ol.] Compus organic, derivat
sterolic monoalcoo-lic, C
27H
45OH, prezent în cea mai mare parte din ]esuturile [i umorile organismului, dar îndeosebi în gr\simile
animale, bil\, sânge, ]esut cerebral, ficat, rinichi, suprarenale. C. este un component de baz al membranelor celulare. Originea sa
în organism este mixt\: exogen (alimentar\ zat îndeosebi în ficat). Este utilizat metabolic în formarea
hormonilor sexuali, cortico-steroizilor [i acizilor biliari. C. intr în compozi]ia *lipoproteinelor din sânge sub form liber\ sau
esterificat\. Depozitele arteriale de c. sunt la originea *ateromatozei. Sin.: colesterin (desuet). V. colesterolemie, lipoproteine,
receptor pentru LDL.
COLESTEROLEMIE, s. f. / cholestérolémie, s. f. / cholesterol(a)emia.
[Gr. khole = bil\; stereos = solid, în relief; -ol; haima,
-atos
= sânge.] Concentra]ia colesterolului în sânge, care în cazul colesterolului total este de pân la 2 g/l (sau 5,16 mmol/l), cu
varia]ii fiziologice în func]ie de vârst [i obiceiuri alimentare. Nivelul lipidelor în ra]ia ali-mentar influen]eaz direct valoarea c., dar
unele uleiuri vegetale, bogate în acizi gra[i esen]iali (u-leiurile de susan, porumb, soia [i floarea soarelui), pot sc\dea c., chiar
dac regimul este bogat în lipide. V. [i tab. const. biochim.
COLESTEROPEXIE, s. f. / cholestéropexie, s. f. / cholesteropexy.
[Gr. khole = bil\; stereos = solid, în relief; pexis = fixare.]
Procesul patologic de precipitare [i depozitare a colesterolului fie în ]e-suturi (xantom, arc corneean, aterom), fie în c\ile biliare
intrahepatice (litiaz biliar).
COLESTEROZ|, s. f. / cholestérose, s. f. / chole-sterosis.
[Gr. khole = bil\; stereos = solid, în relief; -ozã.] Stare patologic
exprimat prin exis-ten]a de depozite de colesterol în diverse ]esuturi.
COLESTEROZ| EXTRACELULAR| / cholesté-rose extr acellulaire / extracellular cholestero-sis. Sin.: boal Kerl-Urbach (v.).
COLESTIRAMIN|, s. f. / cholestyramine, s. f. / cholestyramine. (DCI) R\[in care, administrat pe cale oral\, se cupleaz în tubul
digestiv cu surile biliare, a cor reabsorb]ie este astfel împiedicat\. C. intervine astfel în ciclul enterohepatic al colesterolului,
având o ac]iune hipocolesterole-miant\. C. interfer îns [i absorb]ia digestiv a vitaminelor liposolubile [i a unor medicamente (e-
fect nedorit).
COLETHORAX, s. n. / choléthorax, s. m. / chole-thorax.
[Gr. khole = bil\; gr. thorax, -akos, lat. thorax, -acis = torace.]
Epan[ament biliar la nive-lul *pleurei.
COLIBACIL, s. m. / colibacille, s. m. / coliba-cillus.
[Gr. kolon = intestin gros; lat. bacillus = bastona[.] Sin.: Escherichia coli (v.).
COLIBACILLUS / Colibacillus / Colibacillus. Sin.:
Escherichia coli (v.).
COLIBACILOZ|, s. f. / colibacillose, s. f. / coli-bacillosis.
[Gr. kolon = intestin gros; lat. bacil-lus = bastona[; -ozã.] Termen
general care regru-peaz afec]iunile de etiologie colibacilar\, îndeosebi digestive (enterite etc.) sau genitourinare (in-fec]ii
localizate la diferite niveluri ale c\ilor urinare).
COLIC|, s. f. / colique, s. f., douleur intermit-tente / colic.
[Lat. colicus, gr. kolikus = cel care sufer de colic\, din gr. kolon =
intestin gros
.] Termen medical utilizat ini]ial pentru a desemna o afec]iune dureroas acut a colonului. Prin extensie, termenul
regrupeaz\, în prezent, orice durere în rela]ie cu un organ abdominal, dac ea prezint o serie de caracteristici: este violent\,
survine acut, în crize, are caracter spastic. Ex.: c. apendicular\, c. biliar\, c. nefretic etc.
COLIC| HEPATIC| / colique hépatique / hepatic colic, biliary colic. Sindrom ce const în durere intens la nivelul hipocondrului
drept sau `n epigastru, cu iradiere spre um, înso]it de grea] sau/[i vomismente, uneori de icter [i de constipa]ie. Este
determinat de o tensiune local la nivelul c\ilor biliare [i veziculei biliare, `n general din cauza unui obstacol litiazic (calculi).
Contrac-]ia poate determina migrarea calculului spre c\ile biliare.
COLIC| NEFRETIC| / colique néphrétique / renal colic, nephric colic. Sindrom cuprinzând o durere violent în regiunea lombar\,
cu iradire c re vezic [i coaps\, înso]it frecvent de *ileus func]ional paralitic, constipa]ie, vomismente [i adesea de *tenesme
vezicale. Este determinat de migrarea unui calcul sau a unui corp str\in din rinichi spre vezic\, prin uretere.
COLIC| SALIVAR| MORESTIN / colique sali-vaire de Morestin / Morestin
's salivary colic. [Hippolyte Morestin, chirurg francez
la Hôpitaux de Paris, 1869-1919
.] Se produce în litiaza ca-nalicular\, ca rezultat al unei reten]ii complete de saliv în gland\,
determinat de migrarea calculului sau de contrac]ii spasmodice ale pere]ilor ca-nalului, în timpul meselor sau pu]in înaintea lor.
Durerea violent\, iradiat spre ureche, senza]ia de tensiune submandibular\, usc\ciunea gurii, di-minuarea gustului [i tumefierea
submandibular sunt simptomele care pot apare.
| ||

257. 257
COLIC| SATURNIN| / colique de plomb / lead colic. Sindrom caracterizat prin durere abdominal foarte intens\, cu iradiere din
ombilic spre regiunea lombar\, coapse [i *burse, prin constipa]ie rebel [i vomismente. Se constat\, de asemenea, frecvent, o
retrac]ie a abdomenului ("abdomen în vapor”), ca [i modifici ale pulsului (*dicrotism). C. s. este foarte frecvent în *satur-nism.
COLIC| TESTICULAR| / colique testiculaire / testicular colic. Durere ce survine la un subiect abstinent care prezint reten]ie
spermatic\.
COLIC| UTERIN| / colique utérine / uterine colic. Criz dureroas acut pelvin\, care survine în caz de *polipi intrauterini.
COLICUL SEMINAL / colliculus séminal / collicu-lus seminalis. NA: colliculus seminalis.
[Lat. collicullus = colin mic\, dim de la
collis = colin\; seminalis = de s\mân]\, de la semen, -inis = s\-mân]\.] Sin.: veru montanum (v.).
COLIER, s. n. / collier, s. m. / collar.
[Fr. collier = colier, din lat. collaris = de gât, de la collum = gât.] Aparat care serve[te la
imobilizarea par]ial a coloanei vertebrale cervicale. V. [i minerv\.
COLIERUL LUI VENUS / collier de Vénus / Ve-nus' necklace. Leziune caracteristic *sifilisului secundar, localizat pe fe]ele laterale
ale gâtului [i decolteului, `ndeosebi la femeie. C. lui V. apare la 3-4 luni de la contagiune, fiind alc uit din pete cutanate rotunde
depigmentate pe fond pigmentat (*leucomelanodermie). Sin.: leucomelanodermie sifilitic\.
COLIFORM, adj. / coliforme, adj., s. m. / coli-form.
[Gr. kolon = colon; lat. bacillum = basto-na[; lat. forma = form\.] 1) Care
are aspectul u-nui *colibacil. 2) Bacil Gram-negativ care poate contamina apa potabil\.
COLIMATOR, s. n. / collimateur, s. m. / colli-mator.
[Lat. astronomilor din sec. XVII (Kepler) collimare, din lat. collineare = a
]inti, de la
linea = linie.] Dispozitiv care, adaptat la aparatele destinate *scintigrafiei [i *radioterapiei, serve[te la eliminarea unei
p]i inutile din fasciculul de radia]ii. În cazul unui aparat de radioterapie, c. va reduce penumbra sursei. Adaptat la aparatura
pentru scintigrafie (*gamma-camer sau *scinti-graf), c. are rolul de a selec]iona din radia]iile emise de surs (pacientul investigat)
numai pe cele utile în formarea imaginii (*scintigram).
COLIN|, s. f. / choline, s. f. / choline.
[Gr. khole = bil\; -inã.] Amin\, C
5H
15O
2N, alt\dat considerat vitamin\, prezent în
]esuturile animale sub form de esteri colinici (lecitin\, sfingomielin\ u acetilat, *acetilcolina, este un mediator chimic
al influxului nervos. C. este un factor lipotrop necesar în utilizarea lipidelor de c re ficat. Absen]a sa antreneaz o supraînccare
gra-s a ficatului.
COLINERGIC, adj. / cholinergique, adj. / choli-nergic.
[Gr. khole = bil\; -inã; ergein = a lucra.] Care elibereaz *acetilcolin sau
care ac]ioneaz prin intermediul acetilcolinei. Ex.:
nervii c. - denumire dat fibrelor postganglionare parasimpatice, unui num
limitat de fibre ganglionare simpatice (ce inerveaz glandele sudoripare [i unele vase), tuturor fibrelor preganglionare simpatice
sau parasimpatice, fibrelor splanhnice ale medulosuprarenalei [i nervilor motori ai mu[chilor stria]i. Toate aceste structuri
elibereaz acetilcolin sub efectul excita]iei. V. receptori colinergici.
COLINESTERAZ|, s. f. / cholinestérase, s. f. / cholinesterase.
[Gr. khole = bil\; -inã; germ. Es-sigäther = eter acetic, din lat.
aether, gr. aither = aer curat, bolt cereasc\; -azã.] Enzim cu slab specificitate care hidrolizeaz *acetilcolina, ca [i *atropina,
deriva]ii de *cocain\, *aspirina [i al]i es-teri. Deficitul de c. este la originea unei mari sen-sibilit\]i la un anestezic, succinildicolin
(suxame-toniu). Sin.: acetilcolinesteraz\. V. tab. const. bio-chim.
COLIR, s. n. / collyre, s. m. / collyrium.
[Lat. col-lyrium = colir, din gr. kollyrion = unguent, medicament pentru ochi.] Form
farmaceutic\, de obicei lichid\, utilizat `n instila]ii la nivelul conjunctivei.
COLIT|, s. f. / colite, s. f. / colitis.
[Gr. kolon = intestin gros; -itã.] Inflama]ie a colonului, afectând mai multe segmente sau
totalitatea acestuia. C. prezint ca simptom principal diareea, uneori cu sânge [i mucus, [i dureri în partea inferioar a
abdomenului. Este diagnosticat prin punerea în eviden] a inflama]iei mucoasei colonului cu ajutorul *sigmoidoscopiei sau a
*lavajului baritat. C. poate fi generat de infec]ii cu
Entamoeba histoly-tica (c. amoebian\) sau cu bacterii (c. bacterian\). De
asemenea, poate apare în *boala Crohn sau în tulburile de iriga]ie sanguin a colonului (
c. ischemic\). O serie de forme de c.
sunt de cauz necunoscut\, de ex.: *rectocolita ulcerohemoragi-c\, c. mucoas din *sindromul colonului iritabil.
COLIT| ULCEROAS| / colite ulcéreuse / ulce-rative colitis. Sin.: rectocolit ulcerohemoragic (v.).
COLOAN| VERTEBRAL| / colonne vertébrale / vertebral column, spinal column, backbone. NA: columna vertebralis.
[Lat.
columna = co-loan\; vertebra = vertebr\, de la vertere = a întoarce.] Structur sub form de tij alungit\, osoa-s [i
cartilaginoas\, cu rol de sus]inere a organismului [i de protec]ie a *m\duvei spinii. Este mobil\, format din elemente distincte
(*vertebre) [i se afl situat pe linia median a corpului, în pozi]ie dorsal în raport cu tubul digestiv. La om, c. v. m\soar circa 60-
65 cm la femeie [i 70-75 cm la bbat. Ea este constituit din 33-34 vertebre (v. tab. anat. - oase) care o divizeaz anatomic în
cinci regiuni:
cervical\ (7 vertebre), care corespunde gâtului, dorsal (12 vertebre), care se articuleaz cu coastele [i corespunde
toracelui,
lombar\ (5 vertebre), care sus]ine toat masa visceral\, sacrat\ (5 vertebre sudate între ele într-un singur bloc), care
este articulat cu bazinul,
coc-cigian\ (sau coccis, 4-5 vertebre sudate [i atrofia-te). C. v. uman prezint patru curburi: una cu
concavitate posterioar (*lordoz\ punzând coloanei cervicale; una cu concavitate anterioar (*cifoz\
dorsale; alta cu concavitate posterioar\, în segmentul lombar; ultima, cu concavite anterioar în regiunea sacrococcigi-an\. Aceste
curburi cresc rezisten]a c. v. în timpul presiunilor verticale. C. v. prezint\, de asemenea, [i curburi discrete laterale. Pe toat
lungimea sa, c. v. este traversat de *canalul rahidian. Sin.: rahis.
COLOBOM, s. n. / coloboma, s. m. / facial colo-boma.
[Gr. koloboma = defect, de la koloboun = a mutila.] Denumire generic
pentru orice anomalie congenital pe care o pot prezenta pleoapele, irisul, cristalinul, coroida, retina [i nervul optic, ca urmare a
unui defect de închidere a fantei embrionare. Aspectul anatomopatologic depinde de localizare, cel mai frecvent constatându-se
existen]a unei fante congenitale la nivelul structurilor enumerate, cu excep]ia cristalinului, care pre-zint o anco[ la nivelul unei
margini. În cazul c. irisului este cert transmiterea autozomal dominant\, ca [i asocierea sa în cadrul unor sindroame transmise
genetic, ca urmare a *dele]iei bra-]ului scurt al cromozomului 4 sau în trisomia 18.
COLOCOLOSTOMIE, s. f. / colocolostomie, s. f. / colocolostomy.
[Gr. kolon = intestin gros; kolon = intestin gros; stoma, -atos
= gur\
.] Crearea chirurgical a unei anastomoze între dou segmente diferite ale colonului, în scopul scurt-circuitii unei tumori
inoperabile a acestuia.
COLODIU, s. n. / collodion, s. m. / collodion, collodium (lat.).
[Gr. kollodes = lipicios, cleios, de la kolla = clei.] Lichid limpede sau
u[or opalescent, foarte inflamabil, vâscos; este compus din piroxilin\, eter, alcool. Prin evaporare în aer, c. formeaz o pelicul
fin\, transparent\, etan[\. A-ceast proprietate justific utilizarea sa ca pelicu-l protectoare [i de sus]inere pentru acoperirea
pl\gilor cutanate sau a celor chirurgicale. Poate fi component al unor *topice medicamentoase (ex.: c. flexibil, c. ricinat, c. salicilat).
COLOID, adj., s. m. / colloïde, adj., s. m. / col-loid.
[Gr. kolla = clei; eidos = form\.] 1) Care seam cu cleiul; gelatinos. 2)
Substan] insolubil într-un anumit mediu (ap\, alcool, eter etc.) [i care se afl în acesta dispersat în particule foar-te fine
(
suspensie c.); poate traversa filtrele uzuale. Cea mai mare parte a mediilor organice sunt suspensii c. 3) Substan] inclus în
veziculele tiroidiene, con]inând *tireoglobulin\.
COLOIDAL, adj. / colloïdal, -e, adj. / colloidal.
[Gr. kolla = clei; eidos = form\.] Termen pentru denumirea unui sistem eterogen
care include o faz continu [i alta dispersat în particule (sau micele) cu dimensiuni între 1 [i 10 nm diametru. Aceast stare de
suspensie este determinat de for]e repulsive între particule cu sarcin electric de acela[i semn. Dispari]ia acestor sarcini
electrice rupe echilibrul [i determin formarea de agregate (*floculare).
COLOIDOCLAZIE, s. f. / colloïdoclasie, s. f. / col-loidoclasia.
[Gr. kolla = clei; eidos = form\; klasis = ruptur\, fractur\.] 1)
Invadare a sângelui de c re substan]e proteice, în cazul unei distrugeri tisulare întinse (fibrinocrazis). 2) Modifici ale
constantelor biofizice [i biochimice ale coloizilor sanguini dup injec]ii intravenoase sau în reac]ii anafilactice.
COLON, s. n. / côlon, s. m. / colon. NA: colon.
[Gr. kolon = intestin gros.] Parte a intestinului cuprins\ între *valvula ileocecal [i
*rect. Include ur-m oarele segmente: c.
drept (ascendent), c. transvers, c. stâng (descendent), c. sigmoid. Sin.: intestin gros.
|

258. 258
COLONIE BACTERIAN| / colonie bactérienne / bacterial colony. [Lat. colonia = colonie; gr. bakterion, dim. de la bakteria =
baston
.] Grup de bacterii de acela[i tip, format într-un *mediu de cultur\, derivat prin multiplicarea unei singure celule ini]iale.
Analiza caracteristicilor de dimensiune, form\, culoare, textur studiate pe diferite medii de cultur permite o prim identificare a
speciei bacteriei în cauz\. C. b. este o cultur pur (o singur specie bacterian) [i constituie un *clon.
COLONIE CELULAR| / colonie cellulaire / cell colony.
[Lat. colonia = colonie; cellula = c\m\-ru]\, dim. de la cella = c\mar\.]
Grup de celule rezultate dintr-o singur celul sau dintr-un num redus de celule. O colonie rezultat dintr-o singur celul
constituie un *clon.
COLOPATIE, s. f. / colopathie, s. f. / colo(no)pa-thy.
[Gr. kolon = intestin gros; pathos = boal\.] Orice îmboln\vire sau tulburare la
nivelul colonului.
COLOPEXIE, s. f. / colopexie, s. f. / colopexy.
[Gr. kolon = intestin gros; pexis = fixare.] Fixarea colonului fie pe plan posterior
retroperitoneal, fie pe pere]ii laterali sau anterior ai abdomenului.
COLOPLICATUR|, s. f. / coloplicature, colopli-cation, s. f. / coloplication.
[Gr. kolon = intestin gros; lat. plicatura = împ urire,
de la
plica = cut\, îndoitur\.] Tehnic operatorie care const în formarea de falduri pe un segment de intestin [i suturarea
acestora. Este efectuat în caz de dilatare a colonului, ca [i în scopul scurtii sau reducerii lumenului acestuia. V. [i cecoplicatur\.
COLOPROCTECTOMIE, s. f. / coloproctectomie, s. f. / coloproctectomy.
[Gr. kolon = intestin gros; proktos = anus; ektome =
excizie
.] *Colecto-mie total asociat cu abla]ia rectului.
COLOPTOZ|, s. f. / coloptose, s. f. / coloptosis.
[Gr. kolon = intestin gros; ptosis = c\dere.] Ptoz a colonului transvers.
COLORAFIE, s. f. / colorraphie, s. f. / colorrha-phy.
[Gr. kolon = intestin gros; rhaphe = sutur\.] Sutur chirurgical a colonului.
COLORANT, s. m. / colorant, s. m. / stain.
[Lat. colorare = a colora, de la color, -oris = culoare.] Substan] sintetic sau natural
capabil s impregneze temporar sau definitiv o structur organic\ vie sau fixat\. C. sunt utiliza]i îndeosebi în tehnicile de
*colora]ie (sau colorare) [i în industria alimentar\.
COLORA}IE, s. f. / coloration, s. f. / stain, colo-ration.
[Lat. coloratus = colorat, de la colorare = a colora [i color, -oris =
culoare
.] 1) Stare a unui compus, a unei forma]iuni de a fi colorat\. 2) Ac-]iunea de a colora, procedeu utilizat îndeosebi pentru a
distinge unele forma]iuni microscopice (microorganisme, organite, celule etc.).
COLORA}IE GRAM / coloration de Gram / Gram
's stain. [Hans C. J. Gram, medic danez, 1853-1938.] Metod de colora]ie a
bacteriilor care, dup expunerea la violet de gen]ian\, sunt tra-tate cu *solu]ie Lugol (licoare Gram). Dup sp\la-rea preparatului cu
alcool, o serie de microbi se decoloreaz [i sunt în continuare colora]i cu o so-lu]ie de *fucsin\. Aceste bacterii sunt denumite
Gram-negative sau Gram -, iar cele ce au r\mas colorate, mai mult sau mai pu]in, cu violet de gen-]ian sunt Gram-pozitive sau
Gram
+.
COLORA}IE MAY-GRÜNWALD-GIEMSA / colo-ration de May-Grünwald-Giemsa / May-Grün-wald stain.
[Richard May, medic
german, Mün-chen, 1863-1937;
Ludwig Grünwald, otorinolaringolog german, München, n. 1863; Berthold Gustav Carl
Giemsa
, chimist [i bacteriolog german, profesor de chimioterapie la Hamburg, 1867-1948 .] Metod uzual de colora]ie a celulelor
san-guine cu eozin [i albastru de metilen. Elementele bazofile apar colorate `n albastru, iar elemen-tele acidofile `n roz.
COLORA}IE PAS / coloration PAS / PAS stain.
[Engl. Periodic Acid Schiff reagent.] C. cu acid periodic [i *reactiv Schiff. Acidul
periodic oxideaz grupile alcool la grupi aldehid\, care vor reac-]iona `n continuare cu reactivul Schiff, dând o culoare ro[u-
violet. Astfel se coloreaz foarte puternic polizaharidele (ex.: glicogenul) [i mucopolizaharidele din celule sau din membranele
bazale [i ]esutul conjunctiv.
COLORA}IE PERLS / coloration de Perls / Perls' Prussian blue stain, Perl's test.
[Max Perls, patolog german, 1843-1881.] Tehnic
de colora]ie utilizat pentru punerea `n eviden] a *hemoside-rinei. Dup tratarea ini]ial cu acid clorhidric [i fe-rocianur de
potasiu, prin reac]ia cu albastru de Prusia hemosiderina se coloreaz `n albastru-ver-de (dac este prezent\ ii
r\mân colora]i `n ro[u.
COLORA}IE ZIEHL-NEELSEN / coloration de Ziehl-Neelsen / Ziehl-Neelsen stain.
[Franz Ziehl, medic [i bacteriolog german,
Heidelberg, 1857-1926;
Friederich Carl Adolf Neelsen, patolog [i bacteriolog german, profesor la Rostock, 1854-1894 .]
Tehnic de colora]ie care utilizeaz un amestec de fucsin bazic\, alcool, fenil lichid [i ap distilat pentru punerea `n eviden] a
caracterului acidorezistent al anumitor bacterii din genul *
Mycobacterium. Dup colorare cu fucsin\, decolorare `n acid-alcool [i
recolorare cu albastru de metilen, microorganismele acido-alcoolorezis-tente apar ro[ii, iar celelalte componente tisulare apar
colorate `n albastru.
COLORIMETRIE, s. f. / colorimétrie, s. f. / colo-rimetry, tintometry.
[Lat. color, -oris = culoare; gr. metron = m\sur\.] 1)
Procedeu de identificare a unor lichide organice prin studiul culorii lor sau al reac]iilor de culoare. 2) Procedeu de evaluare a
concentra]iilor solu]iilor colorate. În general, se compar colora]ia unei solu]ii cu cea a unei solu]ii de aceea[i natur\, dar de
concentra]ie cunoscut\. V. [i fotocolorimetrie. 3) Studiul senza]iilor vizuale colorate bazat pe *trivarian]a vizual\.
COLOSCOPIE, s. f. / coloscopie, s. f. / colono-scopy.
[Gr. kolon = intestin gros; skopia = examinare, de la skopein = a vedea, a
examina
.] Metod de explorare vizual a colonului prin inter-mediul unui *fibroscop cu vedere axial\, care se introduce pe cale
rectal\.
COLOSTAZ|. Var. pentru colestaz (v.).
COLOSTOMIE, s. f. / colostomie, s. f. / colosto-my.
[Gr. kolon = intestin gros; stoma, -atos = gur\.] Sutur a colonului la piele. V.
[i anus artificial.
COLOSTRU, s. n. / colostrum, s. m. / colostrum.
[Lat. colostrum = primul lapte al mamiferelor.] Secre]ie a glandelor mamare
observat în primele zile dup na[tere. Are culoare g\lbuie, pH alcalin, este mai bogat în albumine [i anticorpi materni [i mai sac
în lipide în compara]ie cu secre]ia lactat care îl va înlocui progresiv.
COLPECTOMIE, s. f. / colpectomie, s. f. / colpec-tomy.
[Gr. kolpos = adâncitur\, vagin; ektome = excizie.] Abla]ia vaginului,
total sau, frecvent, subtotal\.
COLPIT|, s. f. / colpite, s. f. / colpitis, vaginitis.
[Gr. kolpos = adâncitur\, vagin; -itã.] Sin.: vagi-nit (v.).
COLPOCEL, s. n. / colpocèle, s. f. / colpocele.
[Gr. kolpos = adâncitur\, vagin; kele = tumor\, hernie.] Proeminen] în vagin
datorat fie rectului, care împinge peretele vaginal posterior (*
recto-cel), fie vezicii, care împinge peretele vaginal anterior
(*
cistocel). Sin.: prolaps vaginal, vaginocel.
COLPOCEL ANTERIOR / colpocèle antérieure / cystocele. Sin.: cistocel (v.).
COLPOCEL POSTERIOR / colpocèle postérieure / proctocele. Sin.: rectocel (v.).
COLPOCITOLOGIE, s. f. / colpocytologie, s. f. / colpocytology.
[Gr. kolpos = adâncitur\, vagin; kytos = celul\; logos = [tiin]\.]
Sin.: test Papani-colaou (v.).
COLPOHISTERECTOMIE, s. f. / colpo-hystérec-tomie, s. f. / colpohysterectomy.
[Gr. kolpos = adâncitur\, vagin; hystera = uter;
ektome = excizie.] Extirparea uterului `mpreun cu o parte mai mult sau mai pu]in `ntins a vaginului. Sin.: his-terocolpectomie.
COLPOPERINEOPLASTIE, s. f. / colpopérinéo-plastie, s. f. / colpoperineoplasty.
[Gr. kolpos = adâncitur\, vagin; perineos =
perineu;
plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela.] In-terven]ie chirurgical efectuat `n scopul remedierii unui
*prolaps vaginal. Const în îngustarea orificiului vaginal vulvar [i întirea rezisten]ei fibrelor perineale.
COLPOPERINEORAFIE, s. f. / colpopérinéorra-phie, s. f. / colpoperineorrhaphy.
[Gr. kolpos = adâncitur\, vagin; perineos =
perineu;
rhaphe = sutur\.] Sutur a pere]ilor vaginali [i a perineului, dup ruptur sau pentru remedierea unui prolaps
uterovaginal. Sin.: vaginoperineorafie.
COLPOPEXIE, s. f. / colpopexie, s. f. / colpo-pexy.
[Gr. kolpos = adâncitur\, vagin; pexis = fixare.] Fixarea vaginului prolabat la
un mu[chi sau la un ligament al peretelui abdominal.
|

259. 259
COLPOPLASTIE, s. f. / colpoplastie, s. f. / colpo-plasty. [Gr. kolpos = adâncitur\, vagin; plastos = modelat, de la plassein = a
forma, a modela
.] In-terven]ie chirurgical care const în refacerea sau formarea unui conduct vaginal (în cazul absen]ei
congenitale a acestuia). Sin.: vaginoplastie.
COLPOSCOP, s. n. / colposcope, s. m. / colpo-scope.
[Gr. kolpos = adâncitur\, vagin; skopos = observator, de la skopein = a
vedea, a examina
.] V. colposcopie.
COLPOSCOPIE, s. f. / colposcopie, s. f. / colpo-scopy.
[Gr. kolpos = adâncitur\, vagin; skopia = examinare, de la skopein = a
vedea, a examina
.] Modalitate de examinare vizual indirect (prin intermediul unui instrument care include un sistem de lentile,
colposcopul) a vaginului [i a colului uterin. În acest ultim caz, dup badijonarea prealabil a colului cu o solu]ie iodat (*test
Schiller), este posibil depistarea zonelor tisulare transformate malign, în func]ie de colora]ia lor, diferit fa] de ]esutul s os.
COLPOSTAT, s. n. / colpostat, s. m. / colpostat.
[Gr. kolpos = adâncitur\, vagin; statikos = care opre[te, de la istanai = a plasa,
a face s ]in\
.] Dispozitiv destinat sus]inerii vaginului prolabat.
COLPOSTENOZ|, s. f. / colposténose, s. f. / col-postenosis.
[Gr. kolpos = adâncitur\, vagin; ste-nosis = îngustare, strâmtare, de
la
stenos = strâmt, îngust.] Retrac]ie a vaginului ca urmare a unor cicatrici aderente inflamatorii sau de origine atrofic\.
COLPOTOMIE, s. f. / colpotomie, s. f. / colpoto-my.
[Gr. kolpos = adâncitur\, vagin; tome = t\-iere, sec]iune, de la temnein = a
t\ia
.] Incizie a vaginului.
COLURIE, s. f. / cholurie, s. f. / choluria.
[Gr. khole = bil\; ouron = urin\.] Prezen]a `n urin a componentelor *bilei.
COLUTORIU, s. n. / collutoire, s. m. / collutory.
[Lat. colluere = a sp\la, a cl i.] V. gargarism.
COM|, s. f. / coma, s. m. / coma.
[Gr. koma, -atos = somn profund.] Alterarea par]ial sau total\ a stii de *con[tien] a unui
subiect, cu afec-tarea func]iilor de rela]ie [i respectarea, mai mult sau mai pu]in complet\, a func]iilor vegetative. În general,
bolnavul nu reac]ioneaz la stimuli externi (vizuali, auditivi, tactili, olfactivi etc.), dar con-serv func]iile respiratorie [i circulatorie,
care pot fi reduse sau perturbate. O astfel de defini]ie este insuficient\, atât în plan fiziopatologic, cât [i în plan descriptiv clinic. De
aceea, într-o defini]ie mai nuan]at se disting: 1)
C. reactiv\, în care exist un r\spuns adaptat sau neadaptat la stimuli senzoriali
(c. r. corespunde la vechea denumire c. vigil\
C. areactiv\, în care lipsesc total r\s-punsurile la stimulii senzoriali, iar func]iile
vegetative, de[i prezente, sunt alterate (vechea denumire: c. carus). 3) *
C. dep\[it\. În func]ie de cauze, se descriu mai multe
tipuri de c. V. în continuare diferite tipuri de com\.
COM| ALCOOLIC| / coma alcoolique / alcoho-lic coma. Stupoare acompaniat de intoxica]ie al-coolic sever\. Apare la alcoolemii
relativ variabi-le, `n func]ie de toleran]a individual\, cel mai des între 3 [i 4 g alcool la litrul de sânge. Sin.: com etilic\.
COM| APOPLECTIC| / coma apoplectique / a-poplectic coma. C. consecutiv unui accident vascular, de obicei cerebral.
COM| AZOTEMIC| / coma azotémique / uremic coma. V. com uremic\.
COM| CARUS / coma carus / coma carus. Termen vechi, sin. cu c. areactiv\. V. com\.
COM| DEP|{IT| / coma dépassé / irreversible coma. C. la care se adaug abolirea total a func]iilor vie]ii de rela]ie (con[tien]\,
motilitate, sensibilitate, reflexe), ca [i abolirea total a vie]ii vegetative. Supravie]uirea nu este posibil decât prin utilizarea unui
aparat respirator [i a perfuziei cu *vasopresoare. Apare dup o *sincop cardio-respiratorie prelungit sau consecutiv unor leziuni
distructive ale centrilor nervo[i. Persisten]a timp de 24 ore a c. d. traduce pierderea total [i irever-sibil a activit\]ii sistemului
nervos, adic moartea cerebral\. Sin. recomandat: moarte cerebral (v.).
COM| DIABETIC| / coma diabétique / diabetic coma. C. care complic diabetul zaharat decompensat, cu acidoz\, ale cei semne
clinice caracteristice sunt: *respira]ie Kussmaul-Kien [i miros acetonic al respira]iei.
COM| HEPATIC| / coma hépatique / hepatic coma. C. care complic o insuficien] hepatic grav (în ciroz sau atrofie galben
acut\ en]ial de acumularea substan]elor toxice (mai ales *amoniac) în sânge. Apari]ia
modificilor electroencefalografice specifice marcheaz stadiul cel mai `nalt al *encefalo-patiei hepatice.
COM| HIPEROSMOLAR| / coma hyper osmo-laire / hyperosmolar coma. C. caracterizat prin pierderea con[tien]ei [i semne de
deshidratare intens\, cu hipotensiune arterial [i febr\. Nu se constat *acidocetoz\, rezerva alcalin [i pH-ul sanguin fiind
aproape normale. Hipovolemia este masiv\, cu hemoconcentra]ie, hipernatremie [i hi-perazotemie. C. h. rezult dup o pierdere
de ap prin *diurez osmotic\, f eliminare de electro-li]i, ceea ce conduce la un sindrom de hipertonie osmotic a plasmei
(*hiperosmolaritate).
COM| HIPOGLICEMIC| / coma hy poglycémique / hypoglic(a)emic coma. Pierderea con[tien]ei `nso]it de transpira]ii abundente,
secuse musculare [i convulsii, consecin]a unei sc\deri excesive a glicemiei, frecvent consecutiv unei injec]ii cu in-sulin\.
COM| MIXEDEMATOAS| / coma myxoedéma-teux / myxoedematous coma. C. cu apari]ie pro-gresiv\, hipotonic\, înso]it de
hipotermie [i hipotensiune, survenind în cursul insuficien]ei tiroidiene grave netratate. Prognosticul este foarte se-ver.
COM| PRELUNGIT| / coma prolongé / pro-longed coma. Expresie care se utilizeaz pentru comele mai mult sau mai pu]in
profunde care se prelungesc peste o s\pt\mân\, uneori mai multe luni sau chiar mai mul]i ani. Denumirea nu are nici o valoare
prognostic\.
COM| UREMIC| / coma urémique / uremic coma. C. care constituie complica]ia major a insu-ficien]ei renale, ale cei semne
clinice caracteristice sunt: *respira]ie Cheyne-Stokes, hipotermie, abolirea reflexelor, hipotensiune [i halen cu miros de urin
(
f(o)etor uremicus, lat.).
COM| VIGIL| / coma vigile / coma vigil. Termen vechi, sin. cu c. reactiv\. V. com\.
COMEDON, s. n. / comédon, s. m. / black head, comedo, pl. comedones (lat.).
[Lat. comedo, -onis = risipitor [i comedere = a
mânca, a consuma
.] Proeminen] mic\, alb\, centrat printr-un punct negru, format dintr-o substan] gr\soas acumulat într-o
gland sebacee. C. sunt localizate de obicei în regiunea fe]ei (îndeosebi la nivelul nasului) [i constituie una din manifestile
*acneei. Pop.: punct negru.
COMENSAL, adj., s. m. / commensal, adj., s. m. / commensal.
[Lat. medieval commensalis, de la cum = cu, mensalis = de
mas\, de prânz [i
mensa = mas\.] 1) Cu care `mparte hrana. 2) Organism care se hre[te pe seama altui organism f a-l
afecta. V. [i parazit.
COMENSALISM, s. n. / commensalisme, s. m. / commensalism.
[Lat. medieval commensalis, de la cum = cu, mensalis = de
mas\, de prânz [i
mensa = mas\; -ism.] Fenomen care const în existen]a [i dezvoltarea unui organism pe seama altui organism
gazd\, care-i furnizeaz substan-]ele nutritive.
COMINUTIV, adj. / comminutif, -ive, adj. / com-minuted.
[Lat. comminuere = a sfâma, a sparge, de la cum = cu, minuere = a
sparge în buc\]i
.] Care este redus în fragmente mici. Ex.: fractur c.
COMISUR|, s. f. / commissure, s. f. / commis-sure. NA: commissura.
[Lat. commissura = îmbinare, de la comittere = a lega
împreun (
cum = cu; mittere = a trimite, a pune).] 1) Punct de jonc]iune a dou forma]iuni anatomice (ex.: c. buzelor, pleoapelor,
valvulelor cardiace), uneori pe linia median\, între dou elemente pare [i simetrice (c. vulvei). 2) Punct de încruci[are sau de
pasaj, pe linia median\, a fasciculelor nervoase care unesc forma]iunile drepte [i stângi ale SNC (c. interemisferic).
C. cenu[ie
(mijlocie), v. adhe-sio intertalamica.
COMISUROPLASTIE, s. f. / commissuroplastie, s. f. / commissuroplasty.
[Lat. commissura = îmbinare, de la comittere = a lega
împreun (
cum = cu; mittere = a trimite, a pune); gr. plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela.] Reparare,
refacere chirurgical a comisurii unui orificiu cardiac.
COMISUROTOMIE, s. f. / commissurotomie, s. f. / commissurotomy.
[Lat. commissura = îmbinare, de la comittere = a lega
împreun (
cum = cu; mittere = a trimite, a pune); gr. tome = t\iere, sec-]iune, de la temnein = a t\ia.] 1) Sec]ionarea u-nei
comisuri, de obicei cu referire la un orificiu cardiac (mitral, aortic sau pulmonar) stenozat. Se efectueaz cu ajutorul unei foarfece
|

260. 260
sau prin dilatare digital ori instrumental\. Recent, utilizarea *cateterelor cu balona[e a permis realizarea de c. non-chirurgicale. 2)
În neurologie, sec]ionarea a-numitor comisuri cerebrale. Termenul este utilizat [i ca sin. pentru *mielotomia comisural\.
COMI}IAL, adj., s. m. / épileptique, adj., s. m. / epileptic.
[Lat. comitialis = referitor la comi]ii (deoarece dac cineva avea un acces
de epilepsie, semn r\u prevestitor, alegerile din acea zi se amânau), de la
comitia = comi]ii, aduni ale poporului pentru alegerea
magistra]ilor
.] Bolnav suferind de *epilepsie.
COMISSURA MAGNA CEREBRI. Denumire lat. u-tilizat pentru corpul calos (v.).
COMO}IE, s. f. / commotion, s. f. / concussion, commotio (lat.).
[Lat. commotio, -onis = zguduire, de la commovere = a
zgâl]âi, a agita
.] Perturbare violent a organismului sau a unei p]i din organism provocat de un [oc direct sau indirect, angajând
o serie de tulburi func]ionale, f\r o leziune organic manifest\.
COMO}IE CEREBRAL| / commotion cérébrale / concu ssion of the brain, comotio cerebri (lat.). Tulburare consecutiv unui
traumatism cranio-cerebral, caracterizat prin pierderea con[tien]ei [i tulburi vegetative. Semnele clinice sunt intense imediat
dup traumatism, sc\zând apoi progresiv în intensitate. C. c. genereaz de obicei o serie de tulburi de memorie variabile.
COMPARTIMENT, s. n. / compartiment, s. m. / compartment.
[Ital. compartimento, din lat. compartiri = a împ]i.] 1)
Subzon a unui spa-]iu. 2) Teritoriu delimitat, de reparti]ie a unui lichid biologic din organism. Exist trei c. mari: a) intracelular; b)
extracelular; c) circulator. Volumul unui c. poate fi determinat utilizând radioizotopi sau sub-stan]e chimice.
COMPATIBIL, adj. / compatible, adj. / compa-tible.
[Lat. compati = a suferi împreun cu, de la cum = cu, pati = a suporta, a
îndura
.] Despre me-dicamente care pot fi administrate în acela[i timp, f alterarea ac]iunii acestora [i f efecte secundare.
COMPATIBILITATE, s. f. / compatibilité, s. f. / compatibility.
[Lat. compati = a suferi împreun cu, de la cum = cu, pati = a
suporta, a îndura
.] În medicin\, cuvântul, utilizat ca atare, se refer\ la c. sanguin\: proprietatea sângelui a doi subiec]i de a nu se
aglutina când este amestecat. C. s. depinde de izoantigenitatea eritrocitar\, în rela]ie cu sistemul ABO [i Rh.
COMPATIBILITATE SANGUIN| / compat ibilité sanguine / blood compatibility. V. compatibilitate.
COMPATIBILITATE TISULAR| / compatibilité tissulaire / histocompatibility. Sin.: histocompa-tibilitate (v.).
COMPENSARE, s. f. / compensation, s. f. / com-pensation.
[Lat. compensatio, -onis = reparti]ie echitabil\, cumpire, de la
compensare = a cum-pi, a compensa.] 1) Atenuarea efectelor patologice din cadrul unei boli, prin diverse reac]ii ale or-
ganismului care tind spre stabilirea unei sti de relativ echilibru fiziologic. 2) În psihanaliz\, ten-din] incon[tient de a diminua o
tr\s ur de caracter sau un complex de inferioritate prin c\uta-rea de satisfac]ii [i pl\ceri susceptibile s provoace uitarea.
COMPENSAT, adj. / compensé, -e, adj. / com-pensated.
[Lat. compensare = a cumpi, a com-pensa.] Despre o boal\, o leziune
sau un dezechilibru umoral `n care s-a produs fenomenul de *compensare.
COMPETEN}|, s. f. / compétence, s. f. / compe-tency.
[Lat. competentia = potrivire, de la com-petere = a se `ntâlni `n acela[i
punct, a coincide, a se potrivi (
cum = cu; petere = a se `ndrepta spre).] 1) Capacitatea sistemului imun de a r\spunde la un
*antigen. V. [i imunocompeten]\. 2) Calificare profesional a unui medic specialist `ntr-un domeniu `nrudit, complementar, mai
restrâns decât cel al specialit\]ii de baz\. 3) Capacitatea unei persoane de a ac]iona autonom [i eficient `n exer-ci]iul profesional.
COMPETEN}| GENETIC| / compét ence géné-tique / genetic competence. Stare a unei celule care permite p runderea unui acid
nucleic str\in. Poate exista `n mod natural sau poate fi ob]inut experimental.
COMPETI}IE, s. f. / compétition, s. f. / compe-tition.
[Lat. competitio, -onis = competi]ie, de la competere = a c\uta.] 1) Rela]ie
ce caracterizea-z faptul c indivizii unei acelea[i specii (
c. intra-specific\) sau din specii diferite (c. interspecific\) sunt în
concuren] pentru exploatarea acelora[i resurse ale mediului (alimenta]ie, habitat), pe care le utilizeaz în acela[i timp. 2)
Denumire pentru cazul în care mai multe molecule au acela[i situs de fixare la nivelul unui receptor sau anticorp. Fixarea se
produce în acest caz conform legii ac]iu-nii maselor.
COMPLEMENT, s. n. / complément, s. m. / complement.
[Lat. complementum = întregire, completare, de la complere = a
umple, a completa
.] Ansamblu de circa 30 de componente celulare sau plasmatice sintetizate în ficat, având trei func-]ii esen]iale:
aparea nespecific împotriva infec-]iei, eliminarea *complexelor imune [i reglarea fiziologic a r\spunsului imun. Sistemul c.
comple-teaz [i amplific ac]iunea anticorpilor. În mod curent, sistemul c. este desemnat prin litera C. Pentru fiecare component
se adaug o cifr\, de la C
1 la C
9, care este eventual urmat de o liter\, ce va reprezenta o anumit subdiviziune; de ex. pentru C
1
exist C
1q, C
1r [i C
1s. Ca urmare a activii C, unele componente (C
4, C
2, C
3, C
5) sunt fragmentate, aceste fragmente fiind
desemnate printr-o li-ter al urat componentei ini]iale (ex.: C
3a [i C
3b). Compusul b poate fi mai departe fragmentat (ex.: C
3c [i
C
3d). Un compus inactivat este indicat prin litera i (ex.: C
3bi sau iC
3b). C. poate fi activat pe dou c\i: 1) Calea clasic\, declan[at
de anticorpii IgG sau IgM fixa]i pe antigenul corespondent. Aceast cale cuprinde proteinele de activare (C
1q, C
1r, C
1s, C
4, C
2, C
3,
C
5, C
6, C
7, C
8, C
9) [i de control (C
1 inhibitor, C
4 binding protein), ca [i al]i factori reglatori plasmatici [i celulari. Calea clasic poate
fi activat [i de unele microorganisme sau de diferite substan]e chimice. 2) Calea alternativ constituie una dintre primele linii de
apare a organismului contra unui agent patogen, înaintea constiturii r\spunsului imun. Acest cale poate fi activat de c re
diferite microorganisme [i de numeroase substan]e neimune (lipopolizaharide [i endotoxine bacteriene, *properdin\, insulin\,
gluten, hemoglobin\, unele substan]e de contrast din radiologie, fibre de azbest etc.). Cele dou c\i antreneaz dup activare
acelea[i efecte, prin intermediul c\ii finale comune, care mai este numit [i calea efectoare sau calea litic\. Activarea reprezint\,
de fapt, formarea *complexului de atac membranar. Sistemul c. intervine, în esen]\, în urm oarele activit\]i biologice: reac]ia
inflamato-rie, aparea antiinfec]ioas prin liza microorganismelor [i prin fenomenul aderen]ei imune sau *opsonizare,
metabolismului *complexelor imune, reglarea r\spunsului imun. Sin. istoric: alexin\. V. tab. const. imunol.
COMPLEMENTAR, adj. / complémentaire, adj. / complementary.
[Lat. complementum = întregire, completare, de la complere =
a umple, a completa
.] Care se adaug la ceva (ex.: aer c.); care tinde s supleeze o deficien] (ex.: emfizem c.).
COMPLEX, s. n. / complexe, s. m. / complex, complexus (lat.).
[Lat. complexus = cuprindere, strângere laolalt\, de la complecti
= a cuprinde, a îmbr\]i[a
.] 1) În general, asocierea mai multor e-lemente folosind o entitate de sine st oare. Ex.: c. de semne [i
simptome într-un sindrom. 2) În psihanaliz\, ansamblul tr\s urilor psihologice, în-deosebi de ordin afectiv, organizate în mod
incon-[tient, pornind de la amintiri, experien]e tr\ite [i rela]ii cu cei apropia]i [i care influen]eaz comportamentul individului, putând
s conduc la conflicte [i tulburi psihologice. Ex.: c. de inferioritate, c. lui Oedip.
COMPLEX ANTIGEN-ANTICORP / complexe an- tigène-anticorps / antigen-antibody complex. Sin.: complex imun (v.).
COMPLEX ANTIGEN-ANTICORP-COMPLEMENT / complexe an- tigène-anticorps-complément / antigen-antibody-complement
complex. Sin.: complex imun (v.).
COMPLEX DE ATAC MEMBRANAR / complexe d
'attaque membranaire / membrane attack complex. Termen ce desemneaz
diferitele proteine rezultate la finalul activii *complementului care, prin inser]ia în membrana unei celule, for-meaz un canal
permeabil, determinând *liza celulei. V. [i perforine.
COMPLEX DE INFERIORITATE / complex d'infé-riorité / inferiority complex. Impresie, sentiment de insuficien]\, de a nu fi la nivelul
obliga]iilor so-cio-profesionale sau de a nu avea capacitatea a-tingerii unui ideal.
COMPLEX ENZIM|-SUBSTRAT / complexe en-zym e-substrat / enzyme-substrate complex. A-socierea temporar între o *enzim
[i *substratul s\u, care se produce la nivelul *situsului activ al enzimei. Cu cât c. e.-s. este mai pu]in stabil, cu atât viteza reac]iei
este mai mare [i invers. Sub-stratul este transformat în produs.
COMPLEX IMUN / complexe immun / immune complex, antigen-antibody complex. Combina]ia între un antigen [i un anticorp
specific, localizat sau circulant\, capabil s fixeze complementul. Dac antigenul [i anticorpul se afl în propor]ii ce se
neutralizeaz perfect sau dac anticorpii sunt în exces, c. i., insolubile, vor precipita rapid [i vor fi fagocitate. Dac antigenul este în
exces, c. sunt solubile [i, de aceea, r\mân în circula]ie [i pot provoca fenomene patologice. Gravitatea acestor fenomene depinde
[i de masa molecular a antigenului. Antigenii cu mas mare se depun rapid, activeaz masiv complementul [i produc alteri ale

261. 261
peretelui vaselor mici, îndeosebi la nivel renal. Aceste leziuni sunt o reac]ie de *hipersensibilitate semitardiv sau de tip 3,
caracterizând bolile prin c. i. (sin.: boli prin com-plexe antigen-anticorp sau boli cu precipitare). Sin.: imun-complex, complex
antigen-anticorp, complex antigen-anticorp-complement.
COMPLEX MAJOR DE HISTOCOMPATIBILITATE / complexe majeure d
’histocompatibilité / major histocompatibility complex.
Abrev. engl.: MHC. Denumire pentru grupul alc uit din numeroase gene localizate la om pe bra]ul scurt al cromozomului 6 (6p21-
p21.3), corespunzând u-nui segment de circa 4 000 kb. Aceste gene produc cei mai importan]i *antigeni de histocompati-bilitate.
Termenii de
major [i de histocompati-bilitate se refer la rolul important pe care `i au produ[ii acestor gene `n *rejetul *alogrefelor,
iar termenul de
complex se refer la faptul c MHC const din numero[i *loci strâns `nl]ui]i (*link-age), fiecare având func]ii
diferite. O serie de alte procese ale r\spunsului imun sunt [i ele controlate de genele MHC. Genele MHC sunt `mp]ite `n trei
clase: 1)
Genele clasei I codific antigeni de transplantare de pe suprafa]a celular (implica]i `n r\spunsurile mediate celular) [i
antigeni serologici; aceast clas este cea mai vast (se `ntinde pe aproape 2 000 kb) [i cuprinde circa 30 gene. 2)
Genele clasei
II
, codific o serie de antigeni denumi]i Ia (immune associated), exprima]i primar pe limfocite; aceste gene, `n num de peste 30
(circa 1 000 kb) controleaz [i nivelul r\spunsului fa] de anumi]i antigeni [i de aceea se mai numesc
gene Ir (immune response).
3)
Genele clasei III controleaz expresia unor componente ale sistemului *complement; aceste gene sunt `n nu-m de aproape 40
(`ntinse pe circa 1 100 kb). Cea mai mare parte dintre genele claselor I [i II prezint un polimorfism extrem, iar numul mare de
*alele ale fiecui locus conduce la numeroase combina]ii posibile denumite *haplotipuri. O parte din genele MHC codific antigenii
de histocompa-tibilitate HLA. V. sistem HLA.
COMPLEX MERKEL / complexe de Merkel / Merkel
's disk. [Friedrich Sigmund Merkel, anatomist german, profesor
(succesiv) la Rostock, Kö-nigsberg [i Gottingen, 1845-1919
.] Microstructur alc uit din extremitatea dendritic a
unei fibre nervoase [i o celul epitelial diferen]iat a stratului germinativ al epidermei. C. M. apare `n microscopia electronic prin
transmisie cu un nucleu polilobat [i cu granula]ii osmiofile. Sin.: celul Merkel.
COMPLEX QRST / complexe QRST / QRST com-plex. În electrocardiografie, grupul de unde care traduce activitatea ventriculilor
cardiaci [i care corespunde depolarizii musculaturii ventriculare.
COMPLEXOMETRIE, s. f. / complexométrie, s. f. / complexometry.
[Lat. complexus = cuprindere, srtângere laolalt\, de la
complectere = a cuprinde, a `mbr\]i[a; gr. metron = m\sur\.] Metod de dozare a unor cationi (`ndeosebi calciu) bazat pe
formarea unui complex chimic `ntre cationul dozat [i un *chelator.
COMPLEXUL LUI OEDIP / complexe d'Oedipe / Oedipus complex.
[Oedip, erou din mitologia greac\, fiul lui Laios [i al Jocastei, al
cei so] va deveni dup ce `[i va omor` tat\l
.] ~n psihanaliz\, ansamblul pozi]iilor afective ale copilului cu rol fundamental `n
structurarea personalit\]ii. Cu referire la mitul antic, Freud a descris o rela]ie denumit triunghiular\: rivalitate [i ostilitate geloas
fa] de pintele de acela[i sex, iubire [i dorin] de a proteja pintele de sex opus. ~n consecin]\, mama este obiectul iubirii fiului,
tat\l fiind considerat un rival, [i invers pentru fiic (când, prin recurs la mitul antic, se vorbe[te de complexul Electrei), mama find `n
acest caz rivala. Lichidarea favorabil a c. lui O. (tr\it de copil `ntre 3 [i 5 ani) s-ar ob]ine prin men]inerea alegerii unui obiect
hetero-sexual [i renun]area la incest.
COMPLIAN}|, s. f. / compliance, s. f. / compli-ance.
[Engl. compliance = încuviin]are, conformare, adaptare.] Raportul dintre
volumul unui rezervor elastic [i presiunea fluidului care îl con]ine (
∆V/∆P). Cunoa[terea varia]iilor c. permite aprecierea
posibilit\]ilor de distensie, a suple]ei rezervorului elastic. Ex.: *c. pulmonar\, *c. ventricular\.
COMPLIAN}| PULMONAR| / compliance pul-monaire / pulmonary compliance. Varia]ia volumului pulmonar observat pentru o
varia]ie de presiune egal cu unitatea. C. p. ofer informa]ii asupra rezisten]ei la expansiune a ]esutului elastic pulmonar, ea
diminuând odat cu cre[terea rezisten]ei. Se m\soar în litri aer/cm coloan H
2O. Valoarea sa normal este de 0,25 litri pentru 1
cm H
2O. Inversul c. p. se nume[te *elastan]\. C. total a toracelui reprezint suma c. p. [i a c. peretelui toracic. C. p. specific\
reprezint c. p. raportat la *capacitatea vital [i în mod normal are valoarea de 0,045 l/cm H
2O pentru un litru de capacitate vital\.
C. poate fi perturbat prin diverse cauze: rigiditate toracic important\, emfizem, a-telectazie.
COMPLIAN}| VENTRICULAR| / compliance v entriculaire / ventricular compliance. Capacitatea de distensie a ventriculilor. C. v.
este evaluat\, la sfâr[itul *diastolei, prin raportul volum/pre-siune [i condi]ioneaz volumul *telediastolic. Sca-de în *infarctul
miocardic, cardiomiopatia restrictiv (v. cardiomiopatie), *amiloidoz cardiac [i *fibroelastoza endocardic\.
COMPLICA}IE, s. f. / complication, s. f. / com-plication.
[Lat. complicatio, -onis, de la complicare = a îndoi (cum = cu;
plicare = a îndoi, de la plica = cut\, îndoitur\.] Ansamblu de simptome sau/[i leziuni care se adaug la cele ale unei boli
existente [i care apar dup acestea din urm\.
COMPORTAMENT, s. n. / comportement, s. m. / behaviour.
[Lat. comportare = a transporta.] Coordonare de mi[ci, inclusiv
locomotorii, prin care un organism animal îndepline[te un act cu semnifica]ie biologic\. Prin dezvoltare [i anumite transformi, c.
devine un adevat sistem de bio-comunica]ie. Studiul c. constituie obiectul *etolo-giei. Tipuri de c.: de orientare, legat de schimbul
de materii, de apare, de reproducere, social, de construc]ie, de joc.
COMPOZIT, adj., s. n. / composite, adj., s. n. / composite.
[Lat. compositus = ordonat, potrivit, de la componere = a pune la un
loc (
cum = cu; ponere = a pune).] (Material) care este alc uit dintr-o component principal denumit matrice, la care se adaug
fibre sau agregate din alte materiale ce asigur structurii rezultate o rezis-ten] deosebit\.
COMPRES|, s. f. / compresse, s. f. / compress.
[Lat. compressus = ap\sare, presiune, de la com-primere = a presa.] Bucat de
tifon împ urit\, steril sau nu, utilizat îndeosebi pentru cur\]irea pl\gilor sau ca pansament. C. poate fi impregnat cu diferite
solu]ii, îndeosebi antiseptice.
COMPRESIUNE, s. f. / compression, s. f. / com-pression.
[Lat. compressio, -onis = ap\sare, de la comprimere = a presa.]
Presiune exercitat a-supra unei p]i din organism sau asupra unui organ. Poate fi patologic\: de ex.
c. cerebral\, în cre[terea
presiunii fluidelor intracraniene, embo-lism, tromboze, tumori, fracturi craniene;
c. medu-lar\, v. sindromul de compresiune
medular\. U-neori, reprezint o metod terapeutic\: de ex.
c. digital\, ca manevr de oprire a unei hemoragii.
COMPRESOR, s. n. / compresseur, s. m. / com-pressor.
[Lat. compressor = care strânge, de la comprimere = a presa.]
Dispozitiv pentru realizarea de presiuni. 1)
C. dentar, dispozitiv adaptat la scaunul dentar cu care se ob]ine un jet de aer sub
presiune. 2)
C. de meat, pens\-clamp adaptat pentru ]inerea închis a *meatului.
COMPRIMAT, s. n. / comprimé, s. m. / tablet.
[Lat. comprimere = a presa.] Form de prezentare a unor medicamente. Se
formeaz prin aglomerarea particulelor pulverizate, sub influen]a unor for]e compresive. Se disting: c. pentru administrare oral\,
perlingual (în cazul cora absorb-]ia principiului activ se face prin mucoasa lingual [i bucal\c. vaginale. Grosimea înveli[ului
este în rela]ie cu timpul în care trebuie s\ se elibereze principiul activ. Exist [i c. cu straturi multiple, în care fiecare strat include
un alt principiu activ.
COMPULSIE, s. f. / compulsion, s. f. / com-pulsion.
[Lat. compulsio, -onis = constrângere, de la compulsare = a împinge.]
Necesitatea im-perioas de a ac]iona, care dep\[e[te controlul volitiv, cu scopul de a preveni o stare de angoas sau culpabilitate.
C. de repeti]ie, `n teoria psihosomatic\, reprezint impulsul de a reconstitui o experien] emo]ional din copilie, ale cei cir-
cumstan]e au fost refulate. ~n situa]ii care evoc experien]a ini]ial\, tendin]a de exprimare a con]i-nutului refulat se manifest ca
fenomen repetitiv. Actele compulsive, `nf\ptuite pentru a controla [i neutraliza o gândire obsesiv\, se pot organiza `n ritualuri
interminabile (toalet\, verifici etc.). C. se asociaz obsesiilor `n *tulburile obsesiv-compul-sive (casica nevroza obsesional),
acestea din ur-m fiind mai ales fenomene ideatorii, `n timp ce c. reprezint un fenomen ac]ional.
COMPUS, s. m. / composé, s. m. / compound.
[Lat. componere = a pune laolalt\, de la cum = cu, ponere = a pune.] Substan]
chimic format din molecule identice, ale cor atomi constituen]i provin din dou sau mai multe elemente, aflate în-tr-un raport
definit. 1)
C. anorganic sau mineral con]ine al]i atomi decât cei de carbon. 2) C. organic con]ine atomi de carbon lega]i covalent în

262. 262
catene sau inele, al uri de care exist\ atomi de H, N, O, S, Cl etc. 3) C. organomercuriali, c. organici ai mercurului utiliza]i ca
fungicide.
COMPUTERTOMOGRAF s. n. / tomodensit o-mètre, scanner, s. m. / computerised tomo-graph, computer tomograph.
[Engl.
computer, de la to compute = a calcula; gr. tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a t\ia; graphein = a scrie.] Denumire
adoptat `n limba român din engl. pentru dispozitivul utilizat `n vederea efec-tuii computertomografiei (sau *tomografiei
computerizate). C. au `n general o schem unitar de construc]ie, care cuprinde: tunelul (gantry), patul mobil pentru pacient,
generatorul de raze X, un computer cu programe de achizi]ie a datelor [i de prelucrare (procesare) a imaginii, monitorul TV [i
aparatura necesar stocii [i redii imaginii. Sin.: tomograf computerizat, scaner, tomodensito-metru.
COMPUTERTOMOGRAFIE, s. f. / scanographie, s. f. / computed tomography.
[Engl. computer, de la to compute = a calcula;
gr.
tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a t\ia; graphein = a scrie.] Sin.: tomografie computerizat (v.).
COMUNICARE INTERATRIAL| / communication in terauriculaire / atrial septal defect. Malforma-]ie a inimii constând `n existen]a
unui orificiu anor-mal, cu dimensiuni [i localizare variabile, `ntre ce-le dou auricule.
COMUNICARE INTERVENTRICULAR| / commu-nication interventriculaire / ventricular septal defect. Persisten]a unuia sau mai
multor orificii `ntre cei doi ventriculi, cu realizarea unui [unt dreapta-stânga. Poate fi izolat (v. boal Roger) sau asociat cu alte
anomalii (v. tetrad Fallot). Abrev.: CIV.
COMUTARE DE CLASE / commutation de clas-ses / class commutation. Trecere de la producerea unui anticorp la un altul care
conserv ace-la[i receptor (*paratop) al *determinantului antigenic. Astfel, *limfocitele B expun la nivelul membranei IgM, apoi,
concomitent IgM [i IgD. Ace[ti anticorpi constituie *receptorii B. Toate imunoglo-bulinele produse în timpul c. de c. posed ace-
lea[i situsuri de recunoa[tere a determinan]ilor antigenici.
CON, s. n. / cône, s. m. / cone. NA: conus, pl. coni.
[Lat. conus, gr. konos = con.] Denumire utilizat pentru unele structuri
anatomice, în rela]ie cu forma lor conic\. Ex.: *c. arterial, *c. terminal al m\duvei spinii, *c. retinian.
CON ARTERIAL / cône artériel / infundibulum. NA: conus arteriosus. Diverticul al ventriculului drept al cui vârf superior
corespunde orificiului arterei pulmonare.
CON RETINIAN / cône rétinien / retinal cone. NA: conus retinae. V. conuri retiniene.
CON TERMINAL / cône terminal / conus medul-laris. NA: conus medullaris. Extremitatea efilat a `ngro[ii lombare a m\duvei
spinii, la nivelul ceia `[i au originea nervii coccigieni. V. [i sindrom de con terminal.
CONCANAVALIN| A / concanavaline A / conca-navalin A. Molecul din grupul *lectinelor, alc u-it din lan]uri polipeptidice
con]inând 238 aminoacizi. Lan]urile sunt asociate fie `n dimeri (la pH < 6), fie `n trimeri (la pH = 7). C. A extras dintr-o specie de
fasole (
Canavalia ensiformis) este un *mitogen, stimulând electiv *limfocitele T. Abrev.: Con A.
CONCATEMER, s. n. / concatémère, s. m. / con-catemer.
[Lat. concatenatio, -onis = înl]uire, de la cum = cu, catena =
lan]; gr.
meros = parte.] Serie de secven]e identice ale ADN unite cap la cap in vitro.
CONCENTRA}IE, s. f. / concentration, s. f. / con-centration.
[Lat. cum = cu; centrum = centru, din gr. kentron = vârf ascu]it.]
1) Modalitate de a cre[te raportul solvit(i]i)/solvent într-o solu]ie, fie prin cre[terea cantit\]ii de solvit(i]i), fie prin reducerea cantit\]ii
de solvent (de obicei prin evaporare). 2) Propor]ia solvit/solvent exprimat în diferite moduri: a)
C. "M", concentra]ia maxim pe
care o cultur bacterian o poate atinge într-un mediu lichid. b)
C. maxim admis\, limita superioar a c. unei substan]e toxice în
aer. c)
C. maxim medie, media pe 24 ore a c. unui toxic în aer, determinate prin recoltare continu sau prin mai multe recolti. d)
C. maxim momentan\, c. cea mai mare a unei substan]e toxice determinat într-un interval scurt de timp. e) C. maxim
suportabil\
, c. cea mai mare de toxic care permite supravie]u-irea. f) C. molar\: numul de molecule de solvit în unitatea de volum
a solu]iei. Se mai nume[te mo-laritate. g)
C. urinii, raportul dintre cantitatea total de substan]e solvite osmotic active [i cantitatea
de ap din urin\, rezultat din activitatea conjugat a mecanismelor de concentra]ie [i dilu]ie.
CONCENTRA}IE IONIC| A PLASMEI / c oncen-tration ionique du plasma / ionic concentration of the plasma. C. `n plasma
sanguin a principalilor ioni (cationi [i anioni) reprezentat prin *iono-gram\. C. i. a p. are rol `n reglarea *presiunii osmotice [i a
echilibrului acidobazic al plasmei. Nor-mal, c. i. a p. este de 300-310 mEq/l. C. total `n mEq a cationilor (Na
+
, K
+
, Ca
2+
, Mg
2+
) este
egal cu cea a anionilor (Cl
-
, HCO
3
-, HPO
4
-, HSO
4
-, acizi organici, proteine intracelulare). O valoare superi-oar traduce o
*hipertonie plasmatic\, iar una in-ferioar o *hipotonie. Pentru valori numerice ale concentra]iilor, v. tab. const. biochim.
CONCEPT, s. n. / concept, s. m. / concept.
[Lat. conceptus = idee, concep]ie, de la concipere = a concepe.] Reprezentare
mental general [i abstract a unui obiect sau a unui ansamblu de obiecte. C. este o construc]ie simbolic a spiritului care,
dincolo de datele senzoriale, atinge esen]a obiectelor [i le grupeaz `n acela[i ansamblu. Nivelul de gândire conceptual al unui
subiect este evaluat cu ajutorul testelor de clasare a unor o-
biecte de culori [i forme diferite. Ex. de c. `n me-dicin\: *boal\, *sindrom, *hormon, *mesager secund etc.
CONCEP}IE, s. f. / conception, s. f. / conception.
[Lat. conceptio, -onis = graviditate, concep]ie, de la concipere = a concepe.]
1) Dezvoltarea unei noi fiin]e în organismul unei femele. Fiziologic, c. nu desemneaz un singur fenomen, ci deopotriv coitul,
fecunda]ia [i formarea embrionului. 2) Ansamblu de idei cu privire la o problem filosofic\, [tiin]ific\, tehnic etc.
CONCHA / concha / concha. NA: concha, pl. conchae.
[Lat. concha, gr. konkhe = cochilie de scoic\.] V. cornet.
CONCRE}IUNE, s. f. / concrétion, s. f. / con-cretion.
[Lat. concretio, -onis, de la concrescere = a cre[te (cum = cu; crescere =
a cre[te)
.] Forma]iune solid care se dezvolt într-un organ sau ]esut în cursul unei boli.
CONDENSARE, s. f. / condensation, s. f. / con-densation.
[Lat. condensare = a îngr\m\di, de la densus = dens, compact.]
Proces prin care un material devine mai dens sau trecerea din stare gazoas în stare lichid\.
CONDENSAT, adj., s. n. / condensé, -e, adj., s. m. / condensed.
[Lat. condensus = îndesat, com-pact, de la condensare = a
îngr\m\di [i
densus = dens, compact.] 1) Rezultatul *condensii, ca procedeu fizic. 2) Diminuare de volum a unei sub-stan]e.
CONDENSOR, s. n. / condensateur, s. m. / con-denser.
[Lat. condensare = a îngr\m\di, de la densus = dens, compact.] Sistem
de lentile convergente care face parte din sistemul de iluminare a obiectelor la microscop.
C. de tip cardioid sau paraboloid
permite iluminarea lateral a preparatului microscopic, f\când posibil *fenomenul Tyn-dall (v. ultramicroscop).
CONDIL, s. m. / condyle, s. m. / condyle. NA: condylus, pl. condyli.
[Lat. condylus, din gr. kondylos = articula]ie.] Relief osos
rotunjit într-un sens [i aplatizat în altul, în general articulat cu o *cavitate glenoid\. Ex.: c. femural, c. humerusului, c. maxilar
inferior, c. occipitalului, c. temporalului. V. tab. anat. - oase.
CONDILOM, s. n. / condylome, s. m. / condylo-ma, pl. condylomata.
[Lat. condyloma, -atis, din gr. kondyloma, -atos =
tumor tare
.] Forma]iune tumoral de origine epidermic localizat în regiunea anogenital\. Forme anatomopatologice: 1) C.
acuminat gigantic
, cu extensie care poa-te afecta prepu]ul, corpii caverno[i [i uretra. 2) C. plat, constituit din elemente pu]in
proeminente, sub form de plac\. 3)
C. venerian sau vegeta]ie venerian\, element verucos, sesil sau pediculat, extensiv [i
contagios, de origine viral\, localizat pe organele genitale [i în jurul anusului.
CONDI}IONARE, s. f. / conditionnement, s. m. / conditioning (1), package (2).
[Lat. condicio, -onis = stare, condi]ie.] 1) Înv\]are
în care un a-numit r\spuns este ob]inut prin repetarea unui sti-mul care se asociaz cu r\spunsul. Reprezint mecanismul de
formare a *reflexelor condi]ionate. 2) Termen folosit pentru a defini modul de prezentare a unui medicament comercializat.
CONDI}IONAT, adj. / conditionné, -e, adj. / con-ditioned.
[Lat. condicionalis = supus anumitor condi]ii, de la condicere = a
conveni, a stabili
.] 1) Despre un subiect la care s-a dezvoltat un *reflex condi]ionat. 2) Despre un obiect sau o compozi]ie
modificate `n scopuri bine determinate. Ex.: aer c.
CONDOM, s. n. / condom, s. m. / condom.
[Lat. condus = recipient; dup unii autori - modificare a numelui celui care l-a inventat:
Condon.] Sin.: prezervativ (v.).
CONDRAL, adj. / chondral, -ale, -aux, adj. / chondral.
[Gr. khondros = cartilaj.] Care se refer la cartilaje.

263. 263
CONDRECTOMIE, s. f. / chondrectomie, s. f. / chondrectomy. [Gr. khondros = cartilaj; ektome = excizie.] Rezec]ia par]ial sau
total a unei articula]ii, a unui cartilaj costal sau a unui cartilaj de cre[tere.
CONDRIT|, s. f. / chondrite, s. f. / chondritis.
[Gr. khondros = cartilaj; -itã.] Inflama]ia unui car-tilaj, de obicei transmis de la
]esuturile vecine, în special de la os.
CONDRIT| COSTAL| / chondrite de côte / rib chondritis. Sin.: boal Tietze (v.).
CONDROBLAST, s. n. / chondroblaste, s. m. / chondroblast.
[Gr. khondros = cartilaj; blastos = germene.] Precursor al
*condrocitului. C. este o celul cartilaginoas tân\, de origine conjunctiv\.
CONDROBLASTOM BENIGN / chondroblas tome bénin / chondroblastoma.
[Gr. khondros = cartilaj; blastos = germene; -oma;
lat.
benignus = binevoitor.] Tumor benign cu localizare de re-gul la nivelul epifizei oaselor lungi, afectând ado-lescen]ii. C. b.
este alc uit din celule de tip con-droblastic, dispuse `ntr-o matrice condroid care con]ine un num variabil de *mieloplaxe [i
bogat `n insule de calcificare. Prezen]a mielopla-xelor explic de ce mult timp c. b. a fost confundat cu *tumora cu mieloplaxe.
CONDROCALCINOZ| ARTICULAR| / chondro-calcinose articulaire / articular chondrocalci-nosis.
[Gr. khondros = cartilaj; lat.
calx, calcis = var; -ozã; lat. familiaris, = al casei, al familiei, de la familia = familie, cas\.] Sindrom caracterizat prin
calcifici (alc uite din cristale de pirofosfat de calciu) ale cartilajelor articulare, meniscurilor [i ligamentelor articulare. Uneori
latent\, c. a. se poate manifesta prin crize de artrit acut (crize pseudogutoase) sau prin artropatii cronice.
CONDROCALCINOZ| DIFUZ| / chondrocalci-nose articulaire diffuse / diffuse chondrocalci-nosis.
[Gr. khondros = cartilaj; lat.
calx, calcis = var; -ozã; lat. diffusus, de la diffundere = a r\s-pândi, a revsa.] Sindrom caracterizat prin calcifici (cristale
de pirofosfat de calciu) produse la nivelul cartilajelor articulare [i al fibrocartilajelor. C. s. poate fi uneori latent\, mai frecvent
determinând artropatii cronice sau artrite acute sub form de crize de "pseudogut\".
CONDROCIT, s. m. / chondrocyte, s. m. / chon-drocyte.
[Gr. khondros = cartilaj; kytos = celul\.] Celul cartilaginoas ovoid
ajuns la maturitate. Deriv din condroblast.
CONDRODISPLAZIE, s. f. / chondrodysplasie, s. f. / chondrodysplasia.
[Gr. khondros = cartilaj; dys = greu, dificil; plasis =
modelare, de la
plas-sein = a forma, a modela.] 1) Perturbare a formii sau a cre[terii cartilajului, care afecteaz *osifi-carea
endcondral\, rezultând anomalii de morfologie a oaselor [i, implicit, un mare num de a-nomalii scheletice constitu]ionale.
Acestea sunt cuprinse în cadrul a numeroase entit\]i nosologi-ce. V. în continuare.
CONDRODISPLAZIE LETAL| CU SCURTAREA COAST ELOR / chondrodysplasie léthale avec bréveté des côtes / short rib -
polydactily syn-drome. Form de *condrodisplazie cu dou variante clinice: c. l. de tip I, v. sindrom Saldino-Noo-nan [i c. l. tip II, v.
sindrom Majevski.
CONDRODISPLAZIE PUNCTAT| / chondrodys-pl asie ponctuée / stippled epiphysis disease, chondrodystrophia calcificans
congenita, dys-plasia epiphysialis punctata. Varietate de c. cu transmitere dominant\, care determin nanism micromelic, uneori
asimetric, cu ihtioz cutanat\, cataract\, dismorfie facial [i calcifici multiple în regiunile periarticulare, rezultând un aspect radio-
logic "punctat". A fost descris o form esen]ial rizomelic\, cu retard mental [i transmitere recesi-v\. Sin.: sindrom Conradi-
Hünermann, boal Con-radi-Hünermann, boal congenital a epifizelor punctate, condrodistrofie calcifiant congenital\.
CONDRODISPLAZIE SPONDILOEPIFIZAR| / chondrodysplasie spondylo-épiphysaire / ec-centro-osteo-condrodysplasia.
Denumire general prin care sunt regrupate o serie de boli în cadrul cora se asociaz o displazie vertebral [i o displazie
epifizar\. Ex.: *boala Hurler, *boala Mor-quio, *displazia poliepifizar\, *displazia spondilo-epifizar\.
CONDRODISPLAZII METAFIZARE / chondrodys-plasies métaphysaires / metaphysis chondro-dysplasia. Grup de
*osteocondrodisplazii, grupate în trecut sub denumirea de disostoz meta-fizar\, care se manifest prin *nanism micromelic [i prin
anomalii de dezvoltare a metafizelor. Se disting cinci tipuri: 1)
C. m. cu insuficien] pancreatic exocrin [i neutropenie , asociat cu
o aplazie a *timusului [i *limfopenie. 2)
C. m. de tip Jansen sau boal Murk-Jansen (v.). 3) C. m. de tip Mac Kusick, form par]ial
asociat cu tulburi ale fanerelor (hipoplazie cartilaj-p). 4)
C. m. de tip Schmid, mai frecvent [i mai pu]in grav\, cu transmitere
autozomal dominant\. 5)
C. m. de tip Vaandrager-Pena, în care sunt afectate [i diafizele.
CONDRODISTROFIE, s. f. / chondrodystrophie, s. f. / chondrodystrophia.
[Gr. khondros = cartilaj; dys = greu, dificil; trophe =
hran\, nutri]ie
.] Orice afec]iune determinat de o perturbare în for-marea [i cre[terea oaselor, pornind de la cartilaje. Sin.:
displazie encondral\, condrodisplazie.
CONDRODISTROFIE FETAL| / chondrodystro- phie foetale / chondrodystrophia fetalis. Denu-mire utilizat de autorii germani
pentru acondroplazie (v.).
CONDROEPIFIZIT|, s. f. / chondroépiphysite, s. f. / chondroepiphysitis.
[Gr. khondros = cartilaj; epi = pe; physis = cre[tere, de
la
phyein = a cre[-te; -itã.] Inflama]ie a epifizei [i a cartilajului epifi-zar ale unui os lung.
CONDROFIT, s. m. / chondrophyte, s. m. / chon-drophyte.
[Gr. khondros = cartilaj; phyton = ex-crescen]\.] Excrescen]
cartilaginoas situat la nivelul extremit\]ii articulare a unui os.
CONDROGENEZ|, s. f. / chondrogenèse, s. f. / chondrogenesis.
[Gr. khondros = cartilaj; gene-sis = producere, de la gennan =
a produce
.] Formarea cartilajului.
CONDROID, adj. / chondroïde, adj. / chondroid.
[Gr. khondros = cartilaj; eidos = form\.] Care se aseam cu *cartilajul.
CONDROITIN|, s. f. / chondroïtine, s. f. / chon-droitin. *Mucopolizaharid al *substan]ei fundamentale de structur foarte apropiat
cu cea a *acidului hialuronic, de care nu difer decât prin natura hexozaminei (N-acetil-galactozamin). V. [i condroitin-sulfat.
CONDROITIN-SULFAT, s. m. / chondroïtine sulfate / chondroitin sulfate. Fiecare din esterii sulfurici ai *condroitinei, constituen]i
importan]i ai cartilajului, osului, corneei, ca [i ai altor deriva]i ai ]esutului conjunctiv.
CONDROLIZ| / s. f. / chondrolyse, s. f. / chon-drolysis.
[Gr. khondros = cartilaj; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.]
Proces de distruc]ie a cartilajului, prin dezintegrarea sau disolu]ia matricei cartilajului [i a celulelor.
CONDROM, s. n. / chondrome, s. m. / chon-droma.
[Gr. khondros = cartilaj; -oma.] Termen utilizat pentru a desemna o varietate
de tumori benigne care se formeaz prin proliferarea ]e-sutului cartilaginos. Se disting: 1)
C. extern (sau pericondrom) - c. localizat
la nivelul periostului sau a corticalei oaselor lungi ale membrelor, a o-moplatului sau a oaselor bazinului. 2)
C. intern (sau
encondrom) - c. care se dezvolt din medulara sau din zona compact osoas\. 3) C. osifiant (sau osteogenic, osteocondrom) - c.
multiple localizate la nivelul falangelor.
CONDROMALACIE, s. f. / chondromalacie, s. f. chondromalacia.
[Gr. khondros = cartilaj; mala-kia = `nmuiere, de la malakus
= moale
.] *Ramo-lisment al cartilajelor articulare, frecvent `ndeosebi la nivelul rotulei.
CONDROMATOZ|, s. f. / chondromatose, s. f. / chondromatosis.
[Gr. khondros = cartilaj; -oma; -ozã.] *Condrodistrofie
genotipic\, caracterizat prin existen]a de "insule" condromatoase în inte-riorul osului, cu localizare bilateral mai mult sau mai
pu]in simetric\, îndeosebi la nivelul metafi-zelor oaselor extremit\]ilor [i, în particular, ale mâinii. Localizarea la nivelul oaselor lungi
poate evolua cu transformare în *condrosarcom.
CONDROPATIE, s. f. / chondropathie, s. f. / chondropathy.
[Gr. khondros = cartilaj; pathos = boal\.] Orice boal care afecteaz
cartilajele.
CONDROPOROZ|, s. f. / chondroporose, s. f. / chondroporosis.
[Gr. khondros = cartilaj; poros = piatr poroas\; -ozã.]
Afec]iune a ]esutului cartilaginos care const în apari]ia unor lacune la nivelul acestui ]esut, ce cap un aspect poros. C. poate fi
[i fiziologic\, tranzitorie, în cursul etapelor de osificare.
CONDROSARCOM, s. n. / chondrosarcome, s. m. / chondrosarcoma.
[Gr. khondros = cartilaj; sarx, sarkos = carne, mu[chi;
-oma.] Tumor malign mixt\, constituit din ]esut cartilaginos [i elemente embrionare. Se prezint sub forma unei forma]iuni bine
delimitate, cu dimensiuni variabile, uneori foarte voluminoas\, de consisten] moale. Este localizat la nivelul oaselor late sau a
oaselor lungi (când poate apare prin evolu]ia unui condrom), dar poate invada ]esuturile vecine [i poate metastaza.

264. 264
CONDUCERE, s. f. / conduction, s. f. / con-duction. [Lat. conducere = a duce.] Sin.: conduc]ie (v.).
CONDUCT, s. n. / conduit, s. m. / duct. NA: mea-tus.
[Lat. conductus, de la conducere = a duce.] Termen folosit uneori pentru
forma]iunile anatomi-ce tubulare, destinate curgerii fluidelor, denumite de obicei *canale. Ex.: c. coledoc, c. lacrimale. Sin.: canal,
duct.
CONDUCTAN}|, s. f. / conductance, s. f. / con-ductance.
[Lat. conductus, de la conducere = a duce.] Capacitatea unui corp de
a conduce sau transmite curentul electric. În curent continuu, reprezint inversul rezisten]ei. Unitatea în SI este siemens (S). C.
reprezint un parametru esen]ial în caracterizarea *canalelor ionice. Termenul este extins la proprietatea de a conduce sau
transmite [i alte energii sau materiale. Ex.: în studiul respira]iei, c. se exprim prin presiunea aerului în alveole pe unitatea de
suprafa]\.
CONDUCTIBILITATE, s. f. / conductibilité, s. f. / conductivity (1), conductance (2).
[Lat. con-ductus, de la conducere = a duce.]
1) Proprietate pe care o posed unele corpuri de a propaga e-lectricitatea, c\ldura sau, în cazul unor structuri biologice, o
*excita]ie. 2) Mime fizic ce caracte-rizeaz comportarea electric a unui conductor (
c. electric\). Se noteaz cu λ [i reprezint
inversul rezistivit\]ii [i, în sistemul interna]ional, se m\soa-r în
Ω
-1
m
-1
.
CONDUCTIMETRIE, s. f. / conductimétrie, s. f. / conductimetry.
[Lat. conductus, de la conducere = a duce; gr. metron =
m\sur\
.] M\surarea conductivit\]ii solu]iilor.
CONDUCTOR, adj., s. m. / conducteur, -trice, adj., s. m. / conductor.
[Lat. conductor, -oris, de la conducere = a duce.] 1)
Organismul, când transmite vibra]iile. 2) Electrozii [i firele în leg ur cu o baterie. 3) Ghid pentru bisturiu. 4) În genetic\, despre un
subiect s os, dar purt or la nivel cromozomial al unei *alele anormale recesive.
CONDUC}IE, s. f. / conduction, s. f. / con-duction.
[Lat. conductio, -onis, de la conducere = a duce.] Transmisia undelor
sonore, c\ldurii, e-lectricit\]ii etc. printr-un mediu solid, lichid sau gazos. Tipuri de c.: 1)
C. aberant\, în electrocardiografie, alterare
a complexului QRS ca rezultat al unui stimul ce parcurge c\ile de conduc]ie ventriculare în timp ce sistemul de conduc]ie se afl în
perioada refractar relativ\. 2)
C. aerian\ sau ae-rotimpanic\: transmiterea sunetelor la cohlee prin vibra]ii care se propag în aer.
3)
C. antidromic\: stimularea cap ului periferic al r\d\cinilor posterioare lombosacrate provoac vaso-dilata]ie la nivelul pielii
ceia îi asigur inerva]ia senzitiv\. 4)
C. celulifug\: propagarea influxului nervos din corpul celular în prelungirile dendritice; ant.: c.
ce-lulipet\
- conduc]ia din fibrele nervoase spre corpul celular al neuronului. 5) C. osoas\: mod de transmisie al sunetelor la cohlee
prin intermediul oaselor craniului. 6)
C. saltatorie (v.). 7) C. sinap-tic\: c. cu sens unic a excita]iei nervoase la nivelul sinapselor
ganglionare.
CONDUC}IE SALTATORIE / conduction salta-toire / saltatory conduction. Mod de propagare a *influxului nervos în fibrele nervoase
mielinizate, în care acesta "salt\" de la un *nod Ranvier la alt nod Ranvier. C. s. cre[te considerabil viteza mesajului nervos, care
poate atinge 100 m/sec, [i es-te cu atât mai mare cu cât nodurile sunt mai spa-]iate. C. s. este deteminat de inversarea polari-
zii între dou noduri Ranvier succesive. Aceast diferen] de poten]ial membranar creaz un curent local, care va depolariza
membrana la nivelul nodului Ranvier urm\tor. Depolarizarea, produs la distan]\, provoac deschiderea *canalelor de Na
+
voltaj-
dependente de la nivelul unui anumit nod Ranvier. P runderea ionilor Na
+
genereaz\, în continuare, un *poten]ial de ac]iune.
CONECTIV, adj. / connectif, -ive, adj. / connec-tive.
[Lat. conexivus, de la conectere = a lega la un loc; -itã.] Care leag\, cu
referire `ndeosebi la *]esutul conjunctiv.
CONECTIVIT|, s. f. / connectivite, s. f. / connec-tive disease.
[Lat. conexivus, de la conectere = a lega la un loc; -itã.] Termen
considerat mai adecvat decât *colagenoz\.
CONEXON, s. m. / connexon, s. m. / connexon.
[Lat. conexus = leg ur\, de la conectere = a lega la un loc.] V. jonc]iune
comunicant\.
CONEXIUNE INVERS| / feed-back / feed-back.
[Lat. conexio, -onis = deduc]ie logic\, de la co-nectere = a lega la un loc, a
înl]ui logic ideile;
inversus, de la invertere = a r\sturna.] Caracteristic de baz a sistemelor cibernetice, prin care efectul
("ie[irile") se repercuteaz asupra cauzelor ("intrilor") printr-o retroac]iune (feed-back). Centrul de comand este astfel informat
asupra calit\]ii r\spunsului (efectului) [i îl poate corecta, fie amplificându-l (feed-back pozitiv), fie reducân-du-l (feed-back negativ).
Sin.: aferenta]ie invers\.
CONFABULA}IE, s. f. / confabulation, s. f. / con-fabulation.
[Lat. confabulatio, -onis = convorbire, conversa]ie, de la
confabulari = a conversa, a sta de vorb (cum = cu; fabulari = a vorbi).] Fabula]ie delirant\. Simptom al unor boli psihice u-
neori la limit cu normalitatea, care const în povestiri fanteziste, imaginative, f rela]ie cu faptele reale.
CONFIGURA}IE, s. f. / configuration, s. f. / con-figuration.
[Lat. configuratio, -onis = forma]ie asem oare, de la configurare
= a forma [i
figura = configura]ie, form\.] 1) Forma general a corpurilor. 2) În Gestaltpsychologie (v. gestaltism), un tot
organizat comportând p]i interdependente [i care reprezint mai mult decât suma p]ilor componente. Sistem. 3) Componentele
unui sistem de explorare sau de calcul.
CONFIGURA}IE MOLECULAR| / configuration mo léculaire / molecular configuration. Aranjarea în spa]iu a atomilor unei molecule.
În
c. cis, dou grupi chimice ale unui compus sunt legate la nivelul unor atomi de carbon diferi]i, de aceea[i parte a moleculei. În
c. trans, grupile chimice se dispun în direc]ii diferite ale lan]ului de atomi de carbon. Temenii cis [i trans s-au extins [i în
genetic\.
C. cis se refer la genele sau markerii situate (situa]i) pe acela[i cromozom. Reglarea în cis semnific ac]iunea
reglatoare a secven]elor de ADN non-codante exercitate asupra unuia sau mai multor promotori situa]i în proximitate pe a-cela[i
cromozom. Factorul ac]ionând în trans este un factor difuzibil, capabil s moduleze activitatea (în plus sau în minus) a uneia sau
mai multor gene, interac]ionând cu secven]ele lor regulatoare. V. izomerie.
CONFLICT, s. n. / conflit, s. m. / conflict.
[Lat. conflictus = ciocnire, lupt\, conflict, de la con-fligere = a se confrunta, a se lupta
(
cum = cu; fli-gere = a lovi).] Stare de impas psihic care reprezint consecin]a interac]iunilor [i opozi]iilor între tendin]e
instinctive contrarii, între acestea [i principiile morale, între dou tendin]e afective contradictorii. Se traduce printr-o tensiune
psihic\, o simptomatologie nevrotic sau de *angoas\.
CONFUZIE MENTAL| / confusion mentale / mental aberration.
[Lat. confusio, -onis = amestec, înv\lm\[eal\, de la confundere
= a amesteca (
cum = cu; fundere = a vsa); mens, -ntis = minte, spirit.] Sindrom psihic care const în alterarea stii de
con[tien]\, uneori cu stare de stupoare, idea]ie dificil\, obnubilare intelectual\, incoeren]\, dezorientare în timp [i spa]iu, tulburi
ale percep]iei [i ale memoriei de regul pasagere, dar care pot evolua cu amnezie lacunar\. Frecvent este de origine toxic sau
infec]ioas\. C. m. se poate asocia cu unele psihoze, în care caz este înso]it\ [i de anxietate [i halucina]ii vizuale.
CONGELARE, s. f. / congélation, s. f. / freezing, congelation.
[Lat. congelatio, -onis = înghe]are, de la congelare = a înghe]a.]
1) Transformarea, prin frig, a unui lichid în solid. 2)
C. alimentelor, de preferat rapid [i sub -25
0
C, este o metod de conservare
care reduce activitatea enzimatic [i cea microbian\.
CONGENER, adj., s. m. / congénère, adj., s. m. / congener, s., congenerous, adj.
[Lat. congener, -eris = înrudit, de aceea[i
spe]\, de la
cum = cu, genus, -eris = origine, neam, specie.] Care este de acela[i gen, de aceea[i specie.
CONGENITAL, adj. / congénital, -ale, -aux, adj. / congenital.
[Lat. congenitus = n\scut o dat cu, de la cum = cu, genitus =
n\scut [i
gignere = a na[te, a crea.] Care exist la na[tere [i a cui origine se situeaz în via]a intrauterin\.
CONGESTIE, s. f. / congestion, s. f. / conges-tion, stroke.
[Lat. congestio, -onis = îngr\m\di-re, acumulare, de la congerere = a
acumula, a a-duna la un loc (
cum = cu; gerere = a purta).] Exces de sânge în vasele unui organ sau într-o zon a unui organ. C.
este un proces activ, se instalea-z rapid [i se manifest prin cre[terea local a aportului de sânge arterial [i prin distensia
capilarelor. Tipuri de c.: 1)
C. activ\ este determinat de o inflama]ie sau o irita]ie local\. 2) C. cerebral\, termen imprecis ce
desemneaz orice perturbare subit a circula]iei cerebrale. V. hiperemie. 3)
C. pasiv\, sin.: staz sanguin (v. staz), determinat
de o jen sau un obstacol la nivelul circula-]iei, de origine central (inim) sau periferic\.

265. 265
CONGRUEN}|, s. f. / congruence, s. f. / con-gruence. [Lat. congruentia = concordan]\, potri-vire, de la congruere = a se
potrivi (
cum = cu; ruere = a se n\pusti).] Termen folosit îndeosebi în ortopedie pentru a aprecia modul de adaptare a
fragmentelor osoase în cazul unei fracturi sau a articula]iei într-o luxa]ie. Prin extensie, termenul mai este folosit [i cu referire la
alte fenomene (ex.: în cazul vederii binoculare, c. binocular a imaginilor proiectate).
CONIOZ|, s. f. / coniose, s. f. / coniosis.
[Gr. konis = praf; -ozã.] Orice boal provocat prin inhalarea de pulberi. V.
pneumoconioz\.
CONJUGARE, s. f. / conjugaison, s. f. / conju-gation.
[Lat. coniugare = a uni, de la cum = cu, iugum = jug.] 1) La organismele
unicelulare, for-m de reproducere sexuat în care, prin reunire temporar\, cele dou celule efectueaz transfer de material
genetic. 2) În biochimie, combinarea unei substan]e toxice cu o substan] natural din organism, formându-se un produs netoxic
elimi-nabil.
CONJUGAT, adj. / conjugué, -e, adj. / conjugate.
[Lat. coniugatus, de la coniugare = a uni (cum = cu; iugum = jug).] 1) Care
se refer la unele ac-]iuni efectuate concomitent, de ex.: mi[ci c. ale globilor oculari. 2) Care realizeaz\, împreun\, a-ceea[i
func]ie (despre unele structuri anatomice). 3) Caracteristic a unui produs rezultat în urma unei *conjugi, sau a unui complex
molecular rezultat din unirea a dou sau mai multe molecule. Ex.: protein c. (*heteroprotein).
CONJUNCTIV, adj. / conjonctif, -ive, adj. / con-nective.
[Lat. coniunctivus = care leag\, care une[te, de la coniungere = a lega
împreun\, a uni (
cum = cu; iugum = jug).] }esutul c. deriv din mezenchim, include substan] fundamental\, fibre [i celule [i
este un ]esut de conexiune pentru mai multe structuri anatomice.
CONJUNCTIV|, s. f. / conjonctive, s. f. / conjunctiva.
[Lat. coniunctivus = care leag\, care une[te, de la coniungere = a lega
împreun\, a uni (
cum = cu; iugum = jug).] Membran mucoas transparent situat pe fa]a profund a pleoapelor ( c. palpebral\)
[i fa]a anterioar a globului ocular (
c. sclerotic\ [i c. bulbar\ sau ocular\).
CONJUNCTIVIT|, s. f. / conjonctivite, s. f. / con-junctivitis, sticky eye.
[Lat. coniunctivus = care leag\, care une[te, de la
coniungere = a lega îm-preun\, a uni (cum = cu; iugum = jug); -itã.] Denumire sub care sunt grupate inflama]iile conjunctivei,
indiferent de etiologie (iritativ\, infec]ioas\, alergic\ adul de afectare al conjunctivei, c. poate fi eritematoas\,
granuloas (v. trahom), flictenular etc.
CONOTOXIN|, s. f. / conotoxine, s. f. / conoto-xin. Ligand ireversibil specific pentru anumite tipuri de *canale de calciu.
CONSANGUIN, adj. / consanguin, -e, adj. / con-sanguineous.
[Lat. cum = cu; sanguis, -inis = sânge.] Care este înrudit din
partea tat\lui. Despre fra]i [i surori care au acela[i tat\. Prin extensie:
c\s oria c. semnific un mariaj între indivizi care sunt rude
apropiate, fie din partea tat\lui, fie din partea mamei.
CONSANGVINITATE, s. f. / consanguinité, s. f. / consanguinity, inbreeding.
[Lat. cum = cu; san-guis, -inis = sânge.] Raport de
rudenie între persoane care au acela[i tat\, dar nu [i aceea[i ma-m\. Prin extensie: leg ur de rudenie între doi indivizi care au
un pinte (procreator) comun, ta-t sau mam\.
CONSERVANT, s. m. / conservateur, s. m. / pre-servative.
[Lat. conservans, -antis = p\str or, de la conservare = a p\stra.]
Substan]\, agent chimic care se adaug `n unele medicamente sau, mai frecvent, `n alimente `n scopul protejii acestora
`mpotriva contaminii cu microorganisme [i a prevenirii unor transformi chimice, `n-deosebi a proceselor de oxidare. Natura [i
cantitatea de c. autoriza]i este reglementat legal, fiind men]ionat pe etichetele medicamentelor [i, respectiv, pe ambalajele
alimentelor. V. [i aditiv alimentar.
CONSERV|, s. f. / conserve, s. f. / preserve, canned food.
[Lat. conservare = a p\stra.] Termen generic utilizat cu referire la
toate substan-]ele alimentare care au fost supuse la diferite procedee de eliminare a cauzelor de alterare [i apoi `nchise ermetic
`ntr-un mediu steril. Uneori termenul este utilizat `n sens restrâns, cu referire doar la alimentele sterilizate prin c\ldur\. V. [i
conservant.
CONSIM}|MÂNT, s. n. / consentement, s. m. / consent.
[Lat. consentire = a fi de acord.] Acord al pacientului, sub semn ur
sau, când este cazul, al tutorelui sau al familiei pacientului, necesar `n toate cazurile când o investiga]ie sau un act terapeutic
expun pacientul la un risc, indiferent de anvergura acestuia. C. se ob]ine dup ce pacientului i se explic clar [i loial eventualele
riscuri.
CONSOLIDARE, s. f. / consolidation, s. f. / con-solidation.
[Lat. consolidatio, -onis = întire a dreptului de proprietate, de la
consolidare = a consolida; sensul actual este preluat din engl.] 1) Perioad dup vindecarea unei boli în care organismul revine,
mai mult sau mai pu]in, la func]iile normale anterioare bolii. În cazul bolilor care pro-voac *sechele, aceasta este perioada în care
se-chelele devin permanente [i se stabile[te gradul de incapacitate de munc\. 2) În ortopedie, vindecarea unei fracturi prin
formarea unui calus la locul fracturii.
CONSONANT, adj. / consonant, -e, adj. / conso-nating.
[Lat. consonans, -ntis = `ntr-un glas, concordant, de la consonare = a
scoate un sunet concomitent, a fi `n consonan]\
.] Despre un *ral pulmonar cu timbru particular deoarece se produce `ntr-un bloc de
condensare sau `ntr-o excava-]ie.
CONSTANTA MICHAELIS-MENTEN / constante de Michaélis-Menten / Michaelis-Menten constant.
[Leonor Michaelis, chimist
american, 1875-1949;
Maud L. Menten, patolog canadian stabilit în SUA, 1879-1960.] Notat [i K
M, corespunde concentra]iei
de substrat care permite s se ob]in jum ate din viteza maximal (V
M/2) a u-nei reac]ii enzimatice. V. [i vitez maximal\.
CONSTANT|, s. f. / constante, s. f. / constant.
[Lat. constans, -ntis = care se men]ine, de la constare = a se men]ine neschimbat
[i
stare = a sta în picioare.] 1) Mime a cei valoare r\mâne ne-schimbat\. 2) Mime care caracterizeaz un fenomen, un
aparat, o substan]\. 3)
C. biologic\, valoarea concentra]iei unei substan]e din organism, care r\mâne invariabil\, neschimbat în
cadrul anumitor limite. Men]inerea, echilibrul constantelor în organism intr în cadrul mecanismelor generale ale *homeostaziei. V.
sec]iunea constante biologice.
CONSTIPA}IE, s. f. / constipation, s. f. / con-stipation.
[Lat. constipatio, -onis = adunare, concentrare, de la constipare = a
aduna, a strânge la un loc
.] Tranzit intestinal încetinit pentru materiile fecale. Determin defeca]ie dificil ca urmare a cre[terii
consisten]ei materiilor fecale (cu apari]ia de fecaloame). Sin.: coprostaz\.
CONSTITU}IE, s. f. / constitution, s. f. / consti-tution.
[Lat. constitutio, -onis = constitu]ie fizic\, organizare, de la constituere
= a a[eza în-tr-o anumit forma]ie [i
statuere = a stabili.] Ter-men utilizat în medicin de obicei cu referire la as-pectul
morfologic al organismului, al unui individ (tipul constitu]ional, de ex.: c. stenic\, c. robust etc.). În general, c. include caracterele
fizice [i psihice ale individului (fenotipul).
CONSTRICTOR, adj., s. m. / constricteur, adj., s. m. / constrictor.
[Lat. constrictus, de la con-stringere = a strânge.] Despre un
mu[chi a cui contrac]ie comprim un organ, îngusteaz un canal sau un orificiu.
CONSTRIC}IE, s. f. / constriction, s. f. / con-striction.
[Lat. constrictio, -onis = strângere, de la constringere = a strânge.]
Compresiune circular\, îngustare sau stenoz\.
CONSULT MEDICAL / consultation, s. f. / con-sultation (1), medical advice (2).
[Lat. consul-tum = hotâre, decizie, de la
consultare = a delibera, a cerceta; medicus = doctor, medic.] 1) Examinarea ambulatorie (examen clinic) a unui pacient de c re
medic. 2) Deliberarea mai multor medici cu privire la un caz medical.
CONSULTANT, s. m. / consultant, s. m. / consultant.
[Lat. consultor, -oris = sf uitor, de la consultare = a delibera, a
cerceta
.] Medic al cui aviz este solicitat de c re un alt medic.
CONSULTA}IE, s. f. / consultation, s. f. / consul-tation.
[Lat. consultatio, -onis = discu]ie, dezbatere, deliberare, de la
consultare = a delibera, a cerceta.] Sin.: consult medical (v.).
CONSUM, s. f. / consommation, s. f. / con-sumption.
[Lat. consumere = a folosi, a cheltui.] Folosirea unor materii prime, energii
etc. Ex.: 1)
C. energetic, cheltuial de energie necesar proceselor vitale [i activit\]ilor. 2) C. de oxigen pe minut, cantitatea de

266. 266
oxigen re]inut de sângele capilar pulmonar din aerul ventilat într-un minut; se exprim în cm
3
/min. 3) C. specific de ap\, cantitatea
de ap furnizat pentru un locuitor pe zi.
CONSUMP}IE, s. f. / consomption, s. f. / con-sumption, wasting.
[Lat. consumptio, -onis = sec uire, sleire, de la consumere =
a folosi, a cheltui
.] Slire intens\, cu sc\derea accentuat a for]ei musculare [i a masei ]esuturilor. Se întâl-ne[te în boli grave [i
prelungite, îndeosebi în tu-berculoz\.
CON{TIENT, s. m. / conscient, s. m. / conscious.
[Lat. consciens, de la conscire = a avea cuno[-tin] [i scire = a [ti.] Unul
dintre cele trei niveluri de func]ionare a aparatului psihic (con[tient, *pre-con[tient, *incon[tient). Nivelul c. este cel care prime[te
informa]ii provenind atât din interior, cât [i din lumea exterioar\. C. vizeaz ansamblul re-prezentilor (senza]ii, amintiri, idei etc.)
din câmpul actual al con[tiin]ei. V.: precon[tient, incon-[tient, subcon[tient.
CON{TIEN}|, s. f. / état conscientiel / aware-ness.
[Lat. conscientia = cunoa[tere.] Termen prin care poate fi desemnat o stare
care presupune pe lâng starea de veghe, sentimentul iden-tit\]ii personale [i autosituarea imediat în spa]iu [i timp. V. [i
con[tiin]\.
CON{TIIN}|, s. f. / conscience, s. f. / con-sciousness.
[Lat. conscientia = cunoa[tere.] Cu-noa[tere pe care fiecare subiect o are
despre existen]a sa, despre actele sale [i despre lumea exterioar\. C. nu exist ca func]ie particular care s fie organizat [i care
s aib un "sediu" în creier. O defini]ie clar a c. depinde de rezolvarea problemei rela]iei creier-psihic, deocamdat doar un teren
pentru specula]ii. În consecin]\, persist confuzia con[tien]\-con[tiin] [i chiar confuzia con[tiin] - stare de veghe. Par]ial, aceast
confuzie poate fi diminuat prin acceptarea termenului *con[tient. Pe de alt parte, în psihiatrie termenul c. este utilizat în sensul
de vigilen]\, calificând astfel gradul de "prezen] a fiin]ei în lume". În acest cadru se disting clasic diferite niveluri: incon[tien]
(somn), subcon[tien] (permite o activitate automatic\ spontan (stare de reverie) [i con[tien] reflectat\. C. poate
desemna [i o instan] moral care regleaz raportul dintre inten]iile individului [i realitate, pl\cerea [i aprecierea valorilor.
CONTACT, s. n. / contact, s. m. / contact.
[Lat. contactus, de la contingere = a atinge cu [i tangere = a atinge.] 1) Atingerea
mutual a dou corpuri sau persoane. 2) Persoan care a r\mas o perioad suficient pentru contractarea unei infec]ii în preajma
unui bolnav contagios sau a u-nui material infec]ios. C. poate fi
direct sau indirect, prin produse biologice contaminate, obiecte. 3)
În stomatologie,
c. ocluzal, între dou suprafe]e dentare.
CONTAGIOS, adj. / contagieux, -euse, adj. / con-tagious, infectious.
[Lat. contagiosus = molipsitor, de la cum = cu, tangere =
a atinge
.] Care se transmite de la o persoan la alta, de obicei de la un bolnav la un om s os. Contagiunea are loc direct sau
indirect (sput\, secre]ii [i descuama]ii ale pielii, sânge supt de parazi]i, materii fecale, contact cu obiecte).
CONTAGIOZITATE, s. f. / contagiosité, s. f. / contagiousness.
[Lat. contagiosus = molipsitor, de la cum = cu, tangere = a
atinge
.] Calitatea de a fi *contagios.
CONTAGIUNE, s. f. / contagion, s. f. / contagion.
[Lat. contagio, -onis = contact, molipsire, de la cum = cu, tangere = a atinge.]
1) Transmiterea unei boli de la un bolnav la o persoan care fie poate deveni purt or s os, fie se poate îm-boln\vi. C. poate fi:
direct\ (prin contact direct între cele dou persoane); indirect\ (când exist un intermediar - vizitator, animal domestic, insecte,
obiecte contaminate). 2)
C. mental\: propagarea unor simptome psihice prin imitare [i sugestibilitate.
CONTAMINARE, s. f. / contamination, s. f. / con-tamination.
[Lat. contaminatio, -onis = pâng\-rire, de la contaminare = a
murdi, a pângi
.] Termen utilizat în rela]ie cu obiecte sau animale care prezint germeni patogeni proveni]i de la un alt obiect,
organism sau o alt surs\. Ex.: c. unui râu. V. [i contagiune, infec]ie.
CONTEN}IE, s. f. / contention, s. f. / reduction (of fracture).
[Lat. contentio, -onis = încordare, de la contendere = a întinde cu
putere, a încorda [i
tendere = a întinde.] Imobilizare for]at\, obliga-torie (focar de fractur\, organ herniat, pacient a-gitat). Pentru
c. se folosesc modalit\]i adecvate: bandaje cu fa[ elastic sau gipsat\, atel\, aparate speciale, c\m\[i de for] etc.
CONTIGUITATE, s. f. / contiguïté, s. f. / contigu-ity.
[Lat. contiguus = care atinge, învecinat, de la contingere = a atinge cu [i
tangere = a atinge.] Starea a dou sau mai multe structuri, organe care sunt în contact f continuitate.
CONTINEN}|, s. f. / continence, s. f. / compe-tence (1), continence (2).
[Lat. continentia = ab]inere, continen]\, de la
continere = a ]ine lao-lalt\, a re]ine.] 1) Ocluzia, `nchiderea perfect a unui orificiu. 2) Modera]ie, temperare a apetitului,
`ndeosebi a celui sexual.
CONTONDENT, adj. / contondant, -e, adj. / con-tusive.
[Lat. contundere = a zdrobi.] Care zdro-be[te ]esuturile, care produce o
*contuzie. Ex.: obiect c.
CONTOR, s. n. / compteur, s. m. / counter.
[Germ. Kontor = contor; lat. computare = a calcula, a socoti.] Instrument sau aparat
utilizat la nu-marea unor particule, impulsuri etc. În medicin\, cele mai importante sunt c. de m\surare a pre-zen]ei [i intensit\]ii
radia]ilor ionizante: 1)
C. Gei-ger-Müller, format dintr-un condensator cilindric la nivelul cuia se produce, prin trecerea unei
particule înccate, un puls de tensiune. 2)
C. cu scin-tila]ie, pentru decelarea prezen]ei radia]iilor ionizante prin intermediul unui
cristal în care se produc scintila]ii convertite în impulsuri electrice de un *fotocatod, multiplicate de un *fotomultiplicator (prin
inermediul unor dinode). Impulsurile amplificate sunt transmise unui num or. Sunt detectate astfel radia]iile gama. În cazul
radia]iilor beta de mic energie, se utilizeaz lichidele scintilatoa-re, care, sub influen]a acestor radia]ii, emit scinti-la]ii ce pot fi
numate. Procedeul se nume[te scintila]ie lichid\. 3)
Diodele dopate (ex.: siliciu dopat cu litiu), în care particulele declan[eaz a-
valan[e de electroni, în func]ie de energia lor. V. [i sond de scintila]ie.
CONTRACEPTIV, adj., s. n. / contraceptif, -ive, adj., s. m. / contraceptive.
[Lat. contra = împotriva; conceptus, de la concipere
= a concepe
.] 1) Produs utilizat în scopul *contracep]iei. Se disting: a) C. orale: ansamblu de substan]e hormonale administrate pe
cale oral [i care, prin ac]iune an-tigonadotrop [i/sau ac]iune direct pe receptorul genital, împiedic\, la femeie, una sau mai
multe din condi]iile esen]iale ale fecunda]iei (secre]ia glerei cervicale, ovula]ia, transformarea decidual a mucoasei uterine.
*Posologia corect a c. orale este suficient de elaborat [i se disting trei metode de administrare:
metoda combinat\, asociere
estroprogestativ administrat în zilele 5-25 ale ciclului; exercit un efect triplu (suprimarea glerei cervicale, ac]iune antiovulatorie
[i antinida]ie);
metoda secven]ial\, cu ac]iune antiovulatorie pu-r\, deoarece la începutul ciclului se utilizeaz doar estrogeni, iar la
sfâr[itul ciclului o asociere estroprogestativ\;
metoda neîntrerupt\ sau non-stop, prin care se administreaz progestative de sintez
în doz unic [i continu\; nu ac]ioneaz decât la nivelul glerei cervicale [i al endometrului, cu rezultate uneori nesigure. b
) C.
locale
: sub-stan]e spermicide aplicate local intravaginal cu e-ficacitate relativ\. 2) Care se refer la *contra-cep]ie.
CONTRACEP}IE, s. f. / contraception, s. f. / con-traception.
[Lat. contra = împotriva; conceptio, -onis = graviditate, concep]ie,
de la
concipere = a concepe.] Termen generic utilizat pentru a desemna ansamblul metodelor utilizate pentru a împiedica
concep]ia. Exist mai multe modalit\]i de c.: prin blocarea ovula]iei (prin *contraceptive orale); prin blocarea fecunda]iei; prin
blocarea spermatogenezei (aflat în stadiul experimental); abstinen-]a periodic\, coitul întrerupt, prezervativul; crearea unui
obstacol în calea *nida]iei oului (*sterilet) [i
c. de urgen]\: utilizarea unor combina]ii estroproges-tative în doz de "[oc" (în primele
72 de ore dup un act sexual neprotejat).
CONTRACTILITATE, s. f. / contractilité, s. f. / contractility.
[Lat. contractus, de la contrahere = a strânge (cum = cu; trahere =
a trage cu for-]a)
.] Proprietate vital pe care o posed anumite celule (în particular miocitele) de a-[i reduce una sau mai multe
dimensiuni atunci când efectueaz un travaliu activ, sub ac]iunea unui stimul.
CONTRACTUR|, s. f. / contracture, s. f. / con-tracture.
[Lat. contractus, de la contrahere = a strânge (cum = cu; trahere = a
trage cu for]a)
.] Contrac]ie prelungit\, reversibil [i involuntar a musculaturii striate (unul sau mai mul]i mu[chi), f s existe
leziuni organice ale fibrelor musculare. Poate fi simptom în unele boli. Ex.: *c. abdominal\, c. extrapiramidal\, c. piramidal\. V. [i
convulsie, cramp\, spasm.
CONTRACTUR| ABDOMINAL| / contracture ab-dominale / abdominal wall rigidity. Rigiditate a peretelui abdominal, tonic\,
intens\, dureroas\, permanent\, care se men]ine chiar la o palpare lent [i profund\. C. a. traduce o irita]ie peritoneal acut\.

267. 267
CONTRACTUR| DUPUYTREN / cont racture Du-puytren / Dupuytren 's contracture. [Guillaume Dupuytren, baron, chirurg
[i anatomopatolog francez, profesor la Paris, 1778-1835
.] Scleroz\, retrac]ie [i fibroz nodular a aponevrozei pal-
mare, înso]it de modifici ale articula]iilor meta-carpofalangiene [i interfalangiene. În func]ie de dezvoltarea nodulilor [i de
tulburile func]ionale ale mâinii, este stadializat în patru faze. În prima faz se constat prezen]a nodulilor, f retrac]ii ale
degetelor. În faza a doua se instaleaz flexia degetelor, care, în cea de-a a treia faz\, ajunge la 30
0
sau mai pu]in. În ultimul stadiu
de evolu]ie, pe lâng fixarea mâinii în flexie, se produce extensia falangelor distale. Clasificarea are valoare dia-gnostic\, fiecei
faze evolutive corespunzându-i o anumit atitudine terapeutic\. Constatarea la un bolnav a nodulilor aponevrotici sau a retrac]iei
a-ponevrozei palmare oblig la cercetarea celorlalte manifesti clinice care pot coexista [i care au mecanism fiziopatologic [i
anatomopatologic co-mun: aponevroza plantar [i corpii caverno[i (*fi-bromatoza aponevrozei plantare, *indura]ia plas-tic a
penisului). Sin.: boal Dupuytren.
CONTRACTUR| PIRAMIDAL| / contractur e py-ramidale / pyramidal rigidity. Hipertonie muscu-lar determinat de o leziune a
fasciculului pirami-dal [i `nso]it de exagerarea reflexelor osteotendi-noase.
CONTRAC}IE, s. f. / contraction, s. f. / contrac-tion.
[Lat. contractio, -onis = strângere, de la contrahere = a strânge (cum =
cu;
trahere = a trage cu for]a).] Diminuare în volum sau în lungime a fibrelor musculare, sub ac]iunea unui stimul sau a anumitor
agen]i (fizici, chimici etc.). Ant.: re-laxare.
CONTRAEXTENSIE, s. f. / contre-extension, s. f. / counterextension.
[Lat. contra = împotriva; extensio, -onis = întindere, de la
extendere = a întinde (ex = în afar\; tendere = a întinde).] Trac-]iune exercitat `n direc]ia r\d\cinii unui membru, în timpul
reducerii unei fracturi, pentru facilitarea repunerii în pozi]ie adecvat (normal) a fragmen-telor.
CONTRAIMUNOELECTROFOREZ|, s. f. / contre-immuno-él ectrophorèse, s. f. / counterimmu-noelectrophoresis.
[Lat. contra =
împotriva;
immunis = scutit, apat, de la in = lipsit de, munus = obliga]ie; gr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizeaz
prin frecare;
phoresis = trans-portare, de la pherein = a duce, a purta.] Sin.: electrosinerez (v.).
CONTRAINCIZIE, s. f. / contre-incision, s. f. / counter-opening.
[Lat. contra = împotriva; inci-sio, -onis = t\ietur\, de la
incidere = a t\ia.] Incizie secundar efectuat la distan] de prima incizie (principal).
CONTRAINDICA}IE, s. f. / contre-indication, s. f. / contraindicaton.
[Lat. contra = împotriva; in-dicatio, -onis = indicare, de la
indicare = a ar\-ta.] Orice circumstan] care se opune aplicii u-nui tratament.
CONTRAST, s. n. / contraste, s. m. / contrast.
[Ital. contrasto, din lat. contra = împotriva, stare = a sta în picioare.] 1) Termen
generic utilizat în medicin cu sensul de diferen] în luminozitatea regiunilor observate pe rezultatul (ecran, film, fotografie) unei
investiga]ii imagistice. 2) Mediu (substan]) de c.: v. mediu de contrast.
CONTROL, s. n. / contrôle, s. m. / control.
[Fr. contrôle, prescurtare de la contre-rôle.] 1) Supravegherea sau limitarea unor
fenomene, ac]i-uni. 2) Denumire pentru ac]iunile sau programele care au ca scop prevenirea, depistarea, reducerea sau
eliminarea unor boli. Ex.: c. medical periodic, c. medical profilactic. V. [i bilan] de s a-te, screening.
CONTROLATERAL, adj. / controlatéral, -ale, -aux, adj. / controlateral.
[Lat. contra = împotriva; lateralis, de la latus, -teris =
latur\
.] Termen general utilizat cu sensul de: situat de partea opus\, care se refer la partea opus\. Ex.: reflex c., hemiplegie c.
(de partea opus leziunii cerebrale determinante).
CONTUZIE, s. f. / contusion, s. f. / contusion, bruise.
[Lat. contusio, -onis = zdrobire, izbire, de la contundere = a zdrobi.]
Leziune (produs prin compresiune brutal\care nu produce solu]ie de continuitate la nivelul pielii. Când intereseaz doar
vasculariza]ia superficial-subcutanat poart numele de
echimoz\. Se poate asocia cu prezen]a unui hematom subcutanat sau cu
afectarea organelor interne, în cazuri grave.
CONURI RETINIENE / cônes rétiniens / retinal cones. Celule senzoriale ale retinei, responsabile de vederea morfoscopic [i
cromatic\. C. r. sunt localizate aproape exclusiv în regiunea macular\, în partea central\, fiind în num de aproximativ 7 milioane.
Ele sunt formate dintr-o expansiune extern\, fotoreceptoare (conul propriu-zis) [i o extremitate intern care vine în contact cu
prelungirea unei celule bipolare, la care este transmis influxul nervos.
CONVALESCEN}|, s. f. / convalescence, s. f. / convalescence.
[Lat. convalescentia, de la convalescere = a prinde puteri, a se
îns o[i (
cum = cu; valere = a avea for]\, a fi tare).] Durat de timp, mai mult sau mai pu]in lung\, care urmeaz dup
dispari]ia simptomatologiei unei boli [i în care se restabilesc, progresiv, func]iile normale ale aparatelor [i sistemelor. C. dureaz
pân la revenirea complet la starea de *s a-te.
CONVEC}IE, s. f. / convéction, s. f. / convection.
[Lat. convectio, -onis = transportare, de la con-vectare = cu, vergere = a
transporta laolalt (`n-truna)
.] 1) Transfer de c\ldur prin intermediul cu-ren]ilor `n lichide sau gaze. 2) Pierdere de c\ldur
corporal prin transfer c re aerul `nconjur or, când acesta este mai rece.
CONVERGEN}|, s. f. / convergence, s. f. / con-vergence.
[Lat. medieval convergere = a inclina împreun\, de la cum = cu,
vergere = a fi înclinat, a fi aplecat.] 1) În general, evolu]ie, direc]ie spre acela[i punct. În embriologie, deplasare celular de la
periferie spre centru în perioada de *gastru-la]ie. În fiziologie, mi[carea coordonat a globilor oculari pentru a fixa acela[i punct. 2)
Caracteristica punctului în care se întâlnesc dou linii. Ant.: divergen]\.
CONVERSIE, s. f. / conversion, s. f. / conver-sion.
[Lat. conversio, -onis = schimbare, trans-formare, de la convertere = a
întoarce, a schimba (
cum = cu; vertere = a întoarce).] 1) Transformarea unei unit\]i de m\sur\ în alt unitate de m\-sur\, prin
intermediul unui factor de c. 2) Trans-formarea emo]iilor în manifesti fizice. 3) Co-rec]ia unei pozi]ii defectuoase a fetusului în
timpul travaliului.
CONVERTAZ|, s. f. / convertase, s. f. / con-vertase.
[Lat. convertere = a întoarce, a schimba, de la cum = cu, vertere = a
întoarce;
-azã.] *Pro-teaz a *complementului care produce conversia unui component `ntr-altul `n cascada de evenimente
moleculare ale *activii complementului.
CONVERTIN|, s. f. / convertine, s. f. / convertin.
[Lat. convertere = a întoarce, a schimba, de la cum = cu, vertere = a întoarce;
-inã.] Forma activ a factorului VII al coagulii, notat VIIa.
CONVULSIE, s. f. / convulsion, s. f. / convulsion, seizure.
[Lat. convulsio, -onis = convulsie, de la convellere = a zdruncina.]
Contrac]ie involuntar\, instantanee [i sacadat a uneia sau a mai multor grupe musculare, determinând mi[ci localizate sau ale
întregului corp. Spre deosebire de adult, la copil c. reprezint o urgen]\, ce impune inter-ven]ia imediat a medicului. În func]ie de
origine, la adult c. pot fi: cerebrale sau medulare, anoxice (în cursul unei *sincope), toxice (ex.: dup injectarea de stricnin) [i
psihice (*isterie). În raport cu durata contrac]iilor, se disting: 1)
C. clonice, scur-te, ritmice, ale unor grupe musculare sau ale
întregii musculaturi. 2)
C. tonice, cu caracter prelun-git. 3) C. tonicoclonice, prin asocierea celor dou tipuri men]ionate mai sus. La
copil, c. au o semnifica]ie clinic foarte diferit\, deoarece prelungirea unei crize netratate se poate solda cu decesul copilului. În
general, la copilul mic c. sunt generaliza-te. Mecanismul intim al crizei de c. const `ntr-o activare paroxistic sincron a unor
grupe de neuroni corticali sau subcorticali, consecin] a afect\-rii func]ionii normale a neuronului prin perturbarea aportului de
oxigen [i substan]e energetice. La copil se disting o serie de forme etiologice de c., în func]ie de vârst\: A) Nou-n\scut - din cauza
pragului convulsivant ridicat, c. apar în leziuni cerebrale grave [i în tulburi metabolice importante, de unde prognosticul rezervat
(20-40 % decese, 8-20 % sechele). Se disting cauze organice (leziuni ale sistemului nervos) [i cauze metabolice (hi-pocalcemie
cu tetanie neonatal\, hipoglicemie neonatal\, anomalii ereditare ale metabolismului aminoacizilor). B) Sugar [i copilul mic -
perioada de vârst cu cea mai mare inciden] a c., datorit sc\derii pragului convulsivant [i cre[terii reactivi-t\]ii convulsive. Se
disting: 1)
C. ocazionale: a) în boli acute ale SNC, un loc particular îl ocup c. din SIDA, consecin] a infec]iilor oportuniste
asociate bolii; b) în boli acute extracerebrale,
c. febrile, cea mai frecvent cauz de c. ocazionale; c) în dezechilibre metabolice,
îndeosebi în *sindromul acut de deshidratare, dar [i în hipocalcemie, hipo-glicemie, ca [i în c. piridoxinosensibil\; d) în intoxica]ii
exogene, accidentale sau terapeutice. 2)
C. epileptice sunt recurente, neprovocate, caracterizate prin crize survenite în afebrilitate.

268. 268
În toate for-mele clinice de epilepsie infantil apar c. de tip tonicoclonic, care pot evolua ca stare de r\u convulsiv (criz a cei
durat dep\[e[te 30 min) în cazul opririi bru[te a tratamentului anticonvulsi-vant.
CONVULSIE CRONIC| / convulsion chronique / chronic convulsion. Sin.: clonie. V. convulsie.
CONVULSIVANT, adj., s. n. / convulsivant, adj., s. m. / convulsant.
[Lat. convulsus, de la con-vellere = a zdruncina.] (Proces
patogen, sub-stan]e chimice) care provoac *convulsii.
COOPERARE CELULAR| / coopération cellu-laire / cellular cooperation.
[Lat. cooperatio, -onis = colaborare, cooperare, de la
cooperare = a coopera; cellula = c\mu]\, dim. de la cella = c\mar\.] Rela]iile func]ionale dintre celule, `ndeo-sebi când
acestea sunt organizate `ntr-un ]esut sau `ndeplinesc o func]ie `n comun, ori particip\ la diferite etape ale aceluia[i proces. C. c. se
reali-zeaz [i la distan]\, datorit *semnalizii celulare. Termenul se refer `ndeosebi la influen]a reciproc a diferitelor celule ale
*sistemului imunitar. Stimularea unei celule imunocompetente de c re un *antigen sau prin *self nemodificat declan[ea-z din
partea acesteia un r\spuns care este comunicat, fie prin contact direct `ntre celule, fie prin eliberarea de substan]e chimice
(*citokine) ac]io-nând la distan] asupra altor celule ale sistemului imunitar. V. [i interleukine.
COOPERATIVITATE, s. f. / coopérativité, s. f. / cooperativity.
[Lat. cooperare = a coopera.] Fenomen prezent `n cazul enzimelor
sau receptorilor care au mai multe situsuri de legare. Legarea unui ligand pe un anumit situs altereaz *afinitatea ce-lorlalte
situsuri. Exist c. pozitiv sau c. negativ\, dup cum afinitatea cre[te sau scade. Fenomenul de c. prezint interes practic `n cazul
medicamen-telor ale cor ]inte sunt receptorii sau enzimele.
COORDONARE, s. f. / coordination, s. f. / coordi-nation.
[Lat. cum = cu; ordinare = a pune în ordine, de la ordo, -inis = [ir,
rând
.] Activitate reglat de c re centrii nervo[i din sistemul nervos central; const în determinarea unor contrac]ii musculare într-o
ordine [tiut\, în scopul ob]inerii unui anumit rezultat. Ex.: c. motorie a unei mi[-ci. V. [i ataxie.
COPIL, s. m. / enfant, s. m. / child.
[Albanez kopil = copil.] B\iat sau fat `n primii ani ai vie]ii (pân `n adolescen]). V. copilie.
COPIL HIPERACTIV / enfant hyperactif / hyperki-netic child. Sin.: copil hiperkinetic (v.).
COPIL HIPERKINETIC / enfant hyperkinétique / hiperkinetic child. Copil a cui activitate motorie este crescut [i dezordonat\, fiind
`nso]it de impulsivitate, reac]ii agresive [i tulburi de aten]ie care `i afecteaz performan]ele [colare. ~n mod paradoxal, starea
copilului se poate ameliora cu ajutorul *psihotonicelor, dar la aceast vârst dozele terapeutice se stabilesc cu dificultate. Sin.:
copil hiperactiv.
COPIL|RIE, s. f. / enfance, s. f. / childhood.
[Albanez kopil = copil.] Perioada de via] de la na[tere pân la adolescen]\.
Perioade (stabilite arbitrar): 1)
Prima c., de la na[tere pân la 2
1
/
2 ani-3 ani (când denti]ia de lapte e complet\
perioada postnatal precoce, primele 6 zile de via]\; b) perioada neonatal tardiv\, zilele 7-30; c) vârsta de sugar, între o lun - un
an; d) copilul mic sau antepre[colarul, între 1-2
1
/
2 ani. 2) A doua c., vârsta pre[colar\, de la 2
1
/
2-3 ani la 6-7 ani. 3) A treia c., vârsta
[colar\, de la 6-7 ani la 15-16 ani, când, odat cu sfâr[itul pubert\]ii, copilul devine adolescent.
COPROANTICORP, s. m. / coproanticorps, s. m. / coproantibody.
[Gr. kopros = excrement; anti = contra; lat. corpus, -oris =
corp
.] Orice anticorp din materiile fecale, sintetizat de organism `mpotri-va variatelor bacterii enterice. C. sunt de tip IgA [i se
presupune c ar avea un rol de protec]ie a gazdei.
COPROCULTUR|, s. f. / coproculture, s. f. / plate culture of f(a)eces.
[Gr. kopros = excrement; lat. cultura = cultivare.]
Introducerea în medii de cultur a unor mici cantit\]i de materii fecale, în scopul observii florei microbiene dezvoltate [i a
identificii, eventuale, a unor germeni patogeni.
COPROFAGIE, s. f. / coprophagie, s. f. / copro-phagia.
[Lat. kopros = excrement; phagein = a mânca.] Ingerarea de materii
fecale. Tulburare grav a instinctului alimentar ce apare în demen-]\, oligofrenie grav\, schizofrenie. Sin.: scatofa-gie.
COPROFIL, adj. / coprophile, adj. / coprophil, coprophilic.
[Lat. kopros = excrement; gr. phi-los = prieten, de la philein = a iubi.]
1) ~n rela]ie cu *coprofilia. 2) Referitor la bacteriile care se dezvolt `n materiile fecale.
COPROFILIE, s. f. / coprophilie, s. f. / coprophi-lia.
[Lat. kopros = excrement; gr. philia = atrac-]ie, de la philein = a iubi.]
Atrac]ie morbid pentru materiile fecale la unii bolnavi psihic. Uneori c. poate c\p a conota]ii sexuale.
COPROLALIE, s. f. / coprolalie, s. f. / coprolalia.
[Lat. kopros = excrement; lalia = vorbire, de la lalein = a vorbi.] Tulburare de
vorbire constând în tendin]a utilizii de cuvinte [i expresii pornografice [i obscene. Apare în boli psihice variate.
COPROLIT, s. m. / coprolithe, s. m. / coprolith.
[Lat. kopros = excrement; lithos = piatr\.] Con-cre]iune fecal infiltrat de suri
calcare, în rela]ie cu un tranzit intestinal încetinit pentru materiile fecale.
COPROLOGIE, s. f. / coprologie, s. f. / coprolo-gy.
[Lat. kopros = excrement; gr. logos = [tiin]\.] Sin.: scatologie (v.).
COPROM, s. n. / coprome, s. m. / coproma.
[Gr. kopros = excrement; -oma.] Sin.: fecalom (v.).
COPROSTAZ|, s. f. / coprostase, coprostasie, s. f. / coprostasis.
[Gr. kopros = excrement; stasis = oprire, de la istanai =
a plasa, a face s ]in\
.] Sin.: constipa]ie (v.).
COPULA}IE, s. f. / copulation, s. f. / copulation.
[Lat. copulatio, -onis = unire, împreunare, de la copulare = a uni, a
împreuna
.] Împreunare sexual\. Actul împerecherii a doi indivizi de sex opus, prin care organele sexuale ale masculului sunt
puse în contact cu cele ale femelei, în interiorul a-cestora din urm\.
CORACOID, adj. / coracoïde, adj. / coracoid.
[Lat. corax, -acis, gr. korax, -akos = corb; gr. eidos = form\.] Care se
aseam cu ciocul unui corb. Ex.: apofiz c. a omoplatului.
CORD, s. n. / coeur, s. m. / heart, cor.
[Lat. cor, cordis = inim\.] Sin.: inim (v.).
CORD ARTIFICIAL / coeur artificiel / artificial heart. Oxigenator prev\zut cu o pomp aspirant [i o pomp ce asigur refluxul [i care
substituie temporar inima. Se descriu modele diverse. În prezent au fost realizate modele de inim artificial (Jarvik) care s\
substituie permanent zona din inim afectat de un proces patologic (îndeosebi ventriculul stâng).
CORD BILOCULAR / coeur biloculaire / cor bilo-culare. Malforma]ie a inimii caracterizat prin existen]a unui singur auricul [i a unui
singur ventricul.
CORD-PULMON ARTIFICIAL / coeur-poumon ar-tificiel / heart-lung apparatus, artificial circula-tion, artificial heart-lung. Dispozitiv
care substi-tuie o perioad scurt de timp (frecvent câteva ore) func]iile inimii [i ale pl\mânilor. Este alc uit, în principiu, dintr-o
pomp aspiro-resping oare, echivalentul inimii, [i din membrane artificiale oxigenatorii, echivalent episodic al pl\mânilor.
CORD PULMONAR ACUT / coeur pulm onaire aigu / acute cor pulmonale. Insuficien] ventricular dreapt acut determinat de
instalarea brutal a unui obstacol în calea circula]iei pulmonare (embolie pulmonar masiv\, insuficien] res-piratorie acut).
Implic dilatarea rapid a cavit\-]ilor cardiace drepte, prin hipertensiune pulmona-r\.
CORD PULMONAR CRONIC / coeur pulmonaire chronique / chronic cor pulmonale. Afec]iune cardiac care implic hipertrofie
ventricular dreapt cu sau f insuficien] cardiac\, consecutiv unei afec]iuni pulmonare cronice, parenchimatoase sau
vasculare, cu hipertensiune pulmonar\, frecvent *bronhopneumopatie cronic obstructiv). Abrev.: CPC.
CORDAJE TENDINOASE / cordages tendineux / tendinous cords. NA: chordae tendineae.
[Lat. chorda, gr. khorde = coard\,
cordon; lat. medieval
tendo, -inis = tendon, probabil de la gr. te-non, -ontos = tendon.] Cordoane fine fibroase care leag
valvele atrioventriculare la mu[chii papilari ai ventriculelor, cu care constituie aparatul subvalvular.
CORDIT|, s. f. / chordite, cordite, s. f. / corditis, chorditis.
[Lat. chorda, gr. khorde = coard\, cordon; -itã.] Inflama]ie a unei
structuri anatomice `n form de coard\. Termenul se utilizeaz\, de obicei, cu referire la *corzile vocale, cu sensul de inflama]ie de
origine infec]ioas sau traumatic\.
CORDOCENTEZ|, s. f. / cordocentèse, s. f. / cordocentesis.
[Lat. chorda, gr. khorde = coar-d\, cordon; gr. kentesis =
`n]ep ur\
.] Punc]ie vascular a *cordonului ombilical.
CORDON, s. n. / cordon, s. m. / cord, funis, chorda. NA: funiculus, pl. funiculi.
[Lat. chor-da, gr. khorde = coard\, cordon.]
Denumire generic utilizat pentru a desemna unele structuri a-natomice pe baza formei lor. Ex.: *c. spermatic, *c. ombilical.

269. 269
CORDON OMBILICAL / cordon ombilical / umbi-lical cord, chorda umbilicalis. NA: funiculus umbilicalis. Tij conjunctivo-vascular
care leag ombilicul fetusului de placent [i la nivelul ceia sângele fetusului trece în placent [i, invers, revine la f . V. [i
circular de cordon.
CORDON SANITAR / cordon sanitaire / sanitary cordon. Frontier de supraveghere stabilit la limita unei regiuni aflat în carantin\.
Nu poate fi traversat decât în anumite condi]ii stabilite de regulamentele sanitare.
CORDON SPERMATIC / cordon spermatique / sperma tic cord. NA: funiculus spermaticus. Forma]iune anatomic care are rol
suspensor pentru testicul [i epididim. C. s. include vasele spermatice [i deferente, filete nervoase [i ligamentul Cloquet, elemente
învelite într-o tunic fi-broas\.
CORDONAL, adj. / cordonal, -ale, -aux, adj. / cor-donal.
[Lat. chorda, gr. khorde = coard\, cordon.] Care se refer la cordoanele
m\duvei spi-nii. Ex.: durere c.
CORDOPEXIE, s. f. / cordopexie, s. f. / cordo-pexy.
[Lat. chorda, gr. khorde = coard\, cordon.] Interven]ie chirurgical care
const în fixarea unei *corzi vocale în pozi]ie de adduc]ie maxim\, pentru asigurarea unei perme-abilit\]i suficiente a *glotei.
CORDOTOMIE, s. f. / cordotomie, chordotomie, s. f. / cordotomy.
[Lat. chorda, gr. khorde = coard\, cordon; tome = t\iere,
sec]iune, de la
tem-nein = a t\ia.] 1) Sec]iune chirurgical a cordoanelor antero-laterale ale m\duvei, vizând suprimarea durerilor
insuportabile din unele boli foarte grave. V. [i tractotomie. 2) Sec]iunea uneia sau a ambelor corzi vocale.
CO-RECEPTOR CD4 / co-récepteur CD4 / CD4 co-receptor. Sin.: CD4 (v.).
CO-RECEPTOR CD8 / co-récepteur CD8 / CD8 co-receptor. Sin.: CD8 (v.).
CO-RECEPTORI HIV / co-récepteurs du VIH / HIV co-receptors.
[Lat. cum = cu; receptus, de la recipere = a primi; engl. abrev.
Human Immuno-deficiency Virus = virusul imunodeficien]ei umane.] Reprezint o serie de molecule situate pe suprafa]a celulelor
]int ale HIV (limfocitele T CD4 [i celulele mononucleate), care func-]ioneaz ca receptori pentru *chemokine [i care, `mpreun\ cu
receptorul CD4 alc uiesc sistemul de penetrare al virusului `n celul\. De[i pân `n prezent au fost descri[i numero[i co-receptori
(CCR5, CXCR4, CCR3, CCR2, BOB [i "brother of BOB", ultimii patru fiind utiliza]i de HIV-2 [i SIV), numai primii doi sunt exclusiv
utiliza]i de tulpinile HIV-1. Descoperirea co-receptorilor a permis explicarea dife-ren]elor de comportament fenotipic ale tulpinilor
HIV izolate `n diferite stadii ale bolii. Pân recent erau utilizate trei sisteme de clasificare fenotipic a HIV: 1) primul sistem definea
izolatele primare ca macrofag (M)-tropice sau T-tropice (cu tropism pentru liniile celulare T), toate izolatele având capacitatea de a
replica `n limfocitele T CD4 activate; 2) un al doilea sistem caracteriza izolatele ca sinci]iu-inductoare (SI) [i non-sinci]iu-inductoare
(NSI), pe baza comportamentului `n linia celular MT-2 (care exprim CXCR4, dar nu [i CCR5); virusurile NSI pot forma cu
u[urin] sinci]ii `n celulele CCR5; 3) al treilea sistem definea virusurile fie ca lent/joase sau rapid/`nalte, `n func]ie de cinetica
cre[terii lor `n cultur\. De[i cele trei sisteme de clasificare se intri-cau `ntr-o oarecare m\sur\, ele nu erau sinonime. Descoperirea
co-receptori-lor a permis revizuirea clasificii variantelor feno-tipice. Astfel, izolatele care utilizeaz CCR5 dar nu [i CXCR4 sunt
denumite virusuri R5, iar cele care utilizeaz CXCR4 dar nu CCR5 sunt denumite virusuri X4. Izolatele care pot utiliza ambii co-
receptori sunt denumite R5X4. Acest sistem de clasificare are o baz patogenetic\: virusurile R5 sunt cel mai eficient transmise pe
cale heterose-xual (ele sunt NSI [i lent/joase); dup aproximativ 5 ani, la 50 % din pacien]i izolatele evolueaz spre formele R5X4
[i X4 (similar cu SI [i rapid/`nalte), ceeea ce explic mai buna adaptare [i virulen]a superioar odat cu evolu]ia spre SIDA.
CORECTIV, s. n. / correctif, s. m. / corrective.
[Lat. medieval correctivus, din lat. corrigere = a îndrepta [i regere = a
conduce
.] 1) Ceea ce în-dreapt ceva: rectificare, îndreptare. 2) Substan] ad\ugat unui medicament pentru modificarea ac]iunii
sale sau pentru a-i ameliora gustul (îndul-ci). V. excipient.
CORECTOPIE, s. f. / corectopie, s. f. / corectopia.
[Gr. kore = pupil\; ektopos = în afara locului normal, de la ektos = în afar\,
topos = loc.] Sin.: ectopie pupilar (v.).
COREE, s. f. / chorée, s. f. / chorea, St. Vitus dance.
[Lat. chorea, gr. khoreia = dans.] Boal a sistemului nervos caracterizat
prin mi[ci involuntare [i neregulate, când lente, când rapide, acompaniate de hipotonie muscular\ [i de tulburi de coordonare.
Exist mai multe tipuri de c. Cea mai cunoscut\:
c. Sydenham, boal a sistemului nervos a celei de-a doua copilii, adesea de
etiologie reumatismal (streptococ hemolitic), caracterizat prin mi[ci coreice acompaniate de curbatur\, dureri vagi ale
membrelor inferioare, uneori febr\. Evolueaz\, în general, spre vindecare, dar poate provoca uneori complica]ii cardiace. O alt
form\:
c. Huntington, v. boal Huntington.
COREE
HUNTINGTON / chorée de Huntington / Huntington's chorea. [George Summer Hun-tington , medic american, New
York, 1851-1916.
] V. coree. Sin.: boal Huntington (v.).
COREE
SYDENHAM / chorée de Sydenham / Sydenham's chorea. [Thomas Sydenham , medic englez, Cambridge, Londra,
1624-1689.
] V. coree.
COREIFORM, adj. / choréiforme, adj. / chorei-form.
[Lat. chorea, gr. khoreia = dans; lat. forma = form\.] Care seam cu
coreea. Ex.: mi[-ci c.
CORELA}IE, s. f. / correlation, s. f. / correlation.
[Lat. scolastic correlativus, din lat. relatio, -onis = raportare.] M\surarea
dependen]ei dintre dou *variabile aleatorii cantitative.
COREOATETOZ|, s. f. / choréoathétose, s. f. / choreoathetosis.
[Lat. chorea, gr. khoreia = dans; gr. athetos = nefixat; -ozã.]
Sindrom caracterizat clinic prin prezen]a *mi[cilor coreoate-tozice. V. `n continuare.
COREOATETOZ| FAMILIAL| PAROXISTIC| / choréoathétose fa miliale paroxystique / familial paroxysmal choreoathetosis.
Sindrom rar cu transmitere autozomal dominant\, `n cadrul cuia se asociaz accese de *mi[ci coreoatetozice f\-r pierderea
con[tien]ei cu un *inel Kayser-Flei-scher, `n absen]a anomaliei metabolice a cuprului. C. f. p. r\spunde la *haloperidol. Sin.:
sindrom Mount-Rebak.
COREOATETOZ| PAROXISTIC| KINEZIGEN| / choréoathét ose paroxystique kinésigénique / paroxysmal kinesigenic
choreoathetosis. Sindrom caracterizat prin mi[ci coreoatetozice, de-clan[ate de mi[cile voluntare, care apar `n a do-ua
copilie, `ndeosebi la b\ie]i. ~n jum\tate din cazuri, sindromul este transmis autozomal dominant, r\spunde la anumite
anticonvulsivante [i se atenueaz cu vârsta, uneori pân la dispari]ie.
COREOATETOZIC, adj. / choréoathétosique, adj. / choreoathetoid.
[Lat. chorea, gr. khoreia = dans; gr. athetos = nefixat.]
Care apar]ine *coreo-atetozei sau se caracterizeaz prin coreoatetoz\.
COREPRAXIE, s. f. / corépraxie, s. f. / corepraxy.
[Gr. kore = pupil\; praxis = ac]iune, practic\, de la prattein = a ac]iona.]
Opera]ie de refacere a *pupilei [i rea[ezarea ei în pozi]ie normal\.
COREPRESOR, s. m. / corépresseur, s. m. / co-repressor.
[Lat. cum = cu; repressor, -oris = re-presor, de la reprimere = a
`mpinge `napoi, a re-]ine (
retro = `napoi; primere = a ap\sa, a presa).] Molecul care declan[eaz represia *transcrip]iei genelor
specifice prin fixare la represor.
CORESPONDEN}|, s. f. / correspondance, s. f. / correspondence.
[Lat. scolastic corresponde-re, de la respondere = a
r\spunde
.] Condi]ia de a fi în consens, în armonie func]ional\. Cel mai adesea, termenul se refer la c. retinian\: func]io-narea
armonioas a elementelor nervoase ale retinei ochilor.
CORIMBIFORM|, adj. / corymbiforme, adj. / co-rymbiform.
[Lat. corymbus = ciorchine, din gr. korymbus; lat. forma = form\.]
Despre o erup]ie, când elementele acesteia sunt reunite `n grupe separate de intervale de piele s oas\.
CORIOADENOM, s. n. / chorioadénome, s. m. / chorioadenoma destruens.
[Gr. khorion = mem-bran a f ului; aden, -os =
gland\;
-oma.] Sin.: mol hidatiform disecant (v. mol).
CORIOALANTOID|, s. f. / chorioallantoïde, s. f. / chorioallantois.
[Gr. khorion = membran a f\-tului; allas, -antos = cârnat;
eidos = form\.] Structur extraembrionar format din unirea corionului [i alantoidei prin intermediul vaselor, servind la schimbul
gazos, la reptile [i p\si. La mamifere echivalentul este *placenta.

270. 270
CORIOM BENIGN / choriome benign / chorio-adenoma. [Gr. khorion = membran a f ului; -oma; lat. benignus = binevoitor.]
Sin.: mol hi-datiform (v. mol).
CORIOMENINGIT|, s. f. / chorioméningite, s. f. / choriomeningitis.
[Gr. khorion = membran a f ului; meninx, -ingos =
membran foarte fin\;
-itã.] Inflama]ie a meningelor asociat cu o infiltra]ie limfocitar a plexurilor coroide. C. limfocita-r\: v. boal
Armstrong.
CORIOMENINGIT| LIMFOCITAR| / cohriomé-ningite lymphocytaire / lymphocytic choriome-ningitis. Sin.: boal Armstrong (v.).
CORION, s. n. / chorion, s. m. / chorion.
[Gr. khorion = membran a f ului.] 1) Membrana ex-terioar a oului la mamifere. 2)
Por]iunea profund a dermului, alc uit îndeosebi din fascicule de fibre colagene [i o re]ea de fibre elastice [i de reticulin\.
CORIORETINIT|, s. f. / choriorétinite, s. f. / cho-rioretinitis.
[Gr. khorion = membran a f ului; lat. rete, -is = re]ea; -inã; -itã.]
Inflama]ie a coroidei [i a retinei.
C. seroas central\: v. boal Ki-tahara.
CORIORETINIT| SEROAS| CENTRAL| / cho-riorétin ite séreuse centrale / Kitahara's dis-ease. Sin.: boal Kitahara (v.).
CORISTOM, s. n. / choristome, s. m. / chori-stoma.
[Gr. khoristos = separat, îndeptat; -oma.] Afec]iune psedotumoral care se
caracte-rizeaz prin prezen]a unor celule de alt natur decât ]esutul sau organul în care se g\sesc. C. este o *heterotopie.
CORIZ|, s. f. / coryza, rhume, s. m. / coryza, common cold.
[Gr. koryza = guturai.] Sin.: rinit acut (v. rinit\
CORN, s. n. / corne, s. f. / cornu, pl. cornua. NA: cornu.
[Lat. cornu, -us = corn.] 1) C. anterior al m\duvei (NA: cornu anterius):
fiecare din cele dou forma]iuni cenu[ii ale m\duvei spinii, întin-zându-se anterior canalului ependimar, sub forma unei
proeminen]e, de o parte [i de alta a [an]ului median anterior. Aceste forma]iuni se numesc c., datorit aspectului pe sec]iunea
m\duvei, constituind în realitate dou cordoane nervoase, alc ui-te în esen] din fibre motorii. 2)
C. posterior al m\-duvei (NA:
cornu posterius): fiecare din cele dou forma]iuni cenu[ii ale m\duvei, situate de fiecare parte [i posterior canalului ependimar.
Sunt denumite c. datorit aspectului pe sec]iune; în realitate reprezint dou cordoane nervoase alc uite din fibre senzitive. 3)
C.
uterin
(NA: cornu uteri), fiecare din cele dou unghiuri laterale ale cavit\]ii uterine, în punctul de implantare al trompei uterine.
CORN CUTANAT / corne cutanée / cutaneous horn. 1) Forma]iune în form de pinten, dezvoltat în unele *keratoze senile, solare
sau juvenile, la nivelul fe]ei [i al mâinilor. C. c. este benign, se dezvolt lent [i poate avea un diametru mic sau, dimpotriv\, mare,
pân la 10-12 cm. 2) Leziune hiperkeratozic\ observat în unele *candidoze ve-getante.
CORN DE SECAR| / ergot de seigle / ergot. Sin.: secar cornut (v).
CORNAJ, s. n. / cornage, s. m. / cornage.
[Fr. cornage.] Zgomot sub forma unui [uierat care apare în inspira]ie, uneori (rar) [i în
expira]ie. Este suficient de intens [i se aude de la distan]\. Se produce ca urmare a mic[orii lumenului defileului laringian,
consecutiv unui proces inflamator sau, mai rar, tumoral.
CORNEE, s. f. / cornée, s. f. / cornea. NA: cor-nea.
[Lat. medieval tunica cornea, din lat. cor-neus = de corn [i cornu, -us =
corn
.] Zon ante-rioar transparent a tunicii fibroase a ochiului, al cei contur se une[te cu *sclerotica prin limbul sclerocornean.
C. este lipsit de vase sanguine [i limfatice, are un diametru de 12 mm [i o grosime de 0,6 mm. Gra]ie formei sale rotunjite [i
regulate [i a transparen]ei sale, c. joac un rol de lentil convergent\. Neregularit\]ile sale de curbur induc astigmatismul.
CORNET NAZAL INFERIOR / cornet inférieur / inferior nasal concha.
[Lat. cornu, -us = corn; inferior, comparativ de la
inferus = plasat dedesubt.] V. tab. anat. - oase.
CORNETE NAZALE / cornets nasals / nasal con-cha. NA: concha nasalis inferior, media, superior, suprema.
[Lat. cornu, -us =
corn;
nasus = nas.] Lamele osoase recurbate [i convexe în\untru, care se deta[eaz de la fa]a intern a *etmoidului [i proemin
în cavitatea foselor nazale. Exist dou c. constante (
c. mediu [i c. superior) [i dou inconstante (c. lui Santorini [i c. Zuckerkandl).
CORNUL LUI AMMON / corne d
'Ammon / cornu Ammonis. [Friedrich August von Ammon , oftalmolog [i patolog german,
profesor la Dresda, 1799-1861
.] Sin.: hipocamp (v.).
COROAN|, s. f. / couronne, s. f. / corona (bot.), crown (stom.). NA: corona (1).
[Lat. corona = coroan\.] 1) Termen anatomic
pentru o forma]iune sau structur asem oare unei coroane. Ex.: c. ciliar\. 2) Termen generic pentru leziuni cutanate de form
circular\, în special pe frunte. Ex.:
c. seboreic\, în unele forme de seboree, când crustele gr\soase seboreice dep\[esc zona la
nivelul frun-]ii,
c. venerian\, din sifilisul secundar, la nivelul frun]ii. 3) C. dentar\: partea dintelui vizibil în afara alveolei, ca [i o
pies metalic\, metalo-cerami-c sau din alt material care reproduce forma unui dinte.
COROAN| ECUATORIAL| / couronne équato-riale / equatorial plate. Sin.: plac ecuatorial (v.).
COROID|, s. f. / choroïde, s. f. / choroid. NA: choroidea.
[Gr. khorion = membran a f ului; eidos = form\.] Membrana globului
ocular cuprin-s între sclerotic la exterior [i retin la interior, la care este acolat\. Foarte bogat vascularizat\, ea asigur nutri]ia
retinei.
COROIDIT|, s. f. / choroïdite, s. f. / choroiditis.
[Gr. khorion = membran a f ului; eidos = for-m\; -itã.] Inflama]ia coroidei,
frecvent asociat cu cea a retinei (*corioretinit).
COROIDIT| DIFUZ| ACUT| SUPURAT| / cho-roïdit e diffuse aiguë suppurée / panophtalmia, panophtalmitis. Sin.: panoftalmie
(v.).
CORONAL, adj. / coronal, adj. / coronal.
[Lat. coronalis = al coroanei, de la corona = coroan\.] Cu privire la o forma]iune cu
form de coroan\. Ex.: sutur c., articula]ia osului frontal cu oasele parietale.
CORONAR, adj. / coronaire, adj. / coronary.
[Lat. coronarius = de f\cut coroane, de la corona = coroan\.] 1) Care se refer la
vasculariza]ia c. sau la *coroana dentar\. 2) În general, termenul sugereaz dispunerea unor elemente anatomice în form de
coroan\. Ex.: arter c., ven c., arter c. stomahic etc.
CORONARIAN, adj., s. m. / coronarien, adj, s. m. / coronary.
[Lat. coronarius = de f\cut coroane, de la corona = coroan\.] 1)
Care se refer la circula]ia coronarian\ normal sau patologic (ex.: insuficien] c., und c.). 2) Termen utilizat pentru a desemna
bolnavii cu maladii în rela]ie cu circula]ia coronarian\.
CORONARIT|, s. f. / coronarite, s. f. / corona-ritis.
[Lat. coronarius = de f\cut coroane, de la corona = coroan\; -itã.] Inflama]ie
a arterelor coronare, care, `n caz de stenoz coronarian\, poa-te declan[a crize de *angin pectoral\.
CORONAROGRAFIE, s. f. / coronarographie, s. f. / coronarography.
[Lat. coronarius = de f\cut coroane, de la corona =
coroan\; gr.
graphein = a scrie.] Radiografia arterelor coronare ob]inut du-p injectarea acestora cu un lichid opac la radia-]iile
X. Poate fi global sau selectiv\.
CORONAVIRUS / Coronavirus / Coronavirus.
[Lat. corona = coroan\; virus = venin, otrav\.] Virus sau grup de virusuri cauzator
de infec]ii la p\si, hepatit la [oarece, gastroenterite, infec]ii respiratorii la om.
CORP, s. m. / corps, s. m. / body.
[Lat. corpus, -oris = corp.] Termen anatomic utilizat cu sensul de: 1) Partea cea mai important
a unei structuri anatomice. 2) Organismul, în întregime.
CORP CALOS / corps calleux / corpus callosum. NA: corpus callosum. Forma]iune anatomic la nivel cerebral, constituit din
substan] alb dis-pus arciform [i ceia i se disting: rostrum, genunchi, trunchi [i splenium. Este situat în profunzimea suturii
longitudinale [i este format din fibre transversale care conecteaz cele dou hemisfe-re cerebrale. Sin.:
commissura magna
cerebri
(lat.).
CORP CELULAR / corps cellulaire / cell body. Sin.: pericarion (v.).
CORP CILIAR / corps ciliaire / ciliary body. NA: corpus ciliare. Segment al *uveei, intermediar între *iris [i *coroid\, la nivelul cuia
se inser *cristalinul prin mu[chiul ciliar. Este alc uit din *procesele ciliare [i *pars plana, care secret u-moarea apoas\.
CORP GALBEN / corps jaune / corpus luteum. NA: corpus luteum. Forma]iune cu func]ie de gland endocrin\, constituit în ovarul
mamiferelor în locul *foliculului ovarian (de Graaf), dup ruptura acestuia din urm [i eliberarea ovulului. C. g. este caracterizat prin
prezen]a celulelor galbene cu lutein\, hormon denumit actualmente *progesteron, care prepar mucoasa uterin pentru
|

271. 271
implantarea ovulului fecundat (c. g. gravidic) sau care favorizeaz reconstituirea mucoasei uterine dac ovulul nu este fecundat ( c.
g. menstrual
, care dispare în cursul fiecui ciclu).
CORP PINEAL / corps pinéale / pineal body. NA: corpus pineale. Sin.: epifiz (v.).
CORP SPONGIOS / corps spongieux / spongy body, corpus spongiosum penis. NA: corpus spongiosum penis. Organ erectil al
penisului, impar [i median, situat `n gutiera inferioar a *cor-pilor caverno[i. Se `ntinde de la plan[eul perineal, unde prezint o
`ngro[are (bulbul), pân la gland [i este traversat de uretr\.
CORP STR|IN / corps étranger / foreign body. C. inanimat care se afl anormal într-un ]esut, un conduct sau o cavitate a
organismului; provine din exterior (sticl\, metal, alice etc.), penetrând prin rire sau fiind format local, printr-un proces patologic
(*calcul, *concre]ie).
CORP STRIAT / corps strié / striate body. NA: corpus striatum. Ansamblul *nucleului caudat [i al *nucleului lenticular. V. [i nuclei
bazali.
CORP VERTEBRAL / corps vertébral / body of vertebra. NA: corpus vertebrae. Partea anteri-oar\, proeminent [i cilindric a unei
vertebre. Prezint dou fe]e, superioar [i inferioar\, denumite platouri vertebrale, [i o circumferin]\, de unde se deta[eaz
pediculii care delimiteaz orificiul sau gaura vertebral\.
CORP VITROS / corps vitré / vitreous body. NA: corpus vitreum. Mas gelatinoas semilichid [i transparent\, care ocup spa]iul
cuprins între fa]a posterioar a *cristalinului [i *retin\. C. v. este con]inut într-un înveli[ transparent denumit *hialo-id. Sin. desuet:
umoare vitroas\.
CORPI AUER / corps d’Auer / Auer’s bodies.
[John Auer, fiziolog [i farmacolog american, profesor la St. Louis, 1875-1948 .]
Incluziun intracito-plasmatice `n form de bastona[e, care apar ro[ii `n colora]ia May-Grünwald-Giemsa. Se formeaz `n
citoplasma leucocitelor din leucemiile acute (promielocitare).
CORPI CAVERNO{I / corps caverneux / corpus cavernosum. NA: corpus cavernosum. 1)
C. c. ai clitorisului: fiecare din cele dou
organe erectile ale clitorisului, analoge c. c. ai penisului. 2)
C. c. ai penisului: fiecare din cele dou organe erectile ale penisului
(unul drept, altul stâng). Ei delimi-teaz dou\ [an]uri longitudinale, dintre care cel inferior, larg, prime[te *corpul spongios [i *uretra.
CORPI CETONICI / corps cétoniques / ketone bodies. Denumire clasic pentru anumi]i metabo-li]i (aceton\, acid acetilacetic, acid
betahidroxibu-tiric) proveni]i din degradarea albuminelor [i gr\si-milor. În organismul normal, c. c. sunt utiliza]i prin oxidare în ciclul
Krebs, livrând astfel 75 % din energia provenit din degradarea lipidelor. Concentra]ia lor cre[te când combustia lipidelor este
sporit\, ca urmare a utilizii ineficiente a lipidelor, îndeosebi în: *diabet, *eclampsie, reducerea total a glucidelor alimentare. C. c.
cresc u[or în cursul sarcinii, în afec]iunile hepatice, hipertiroidism, via] la mare altitudine. În cazul cre[terii accentuate a c. c.,
bolnavii au *halen caracteristic\. V. tab. const. biochim.
CORPI DÖHLE / corps de Döhle / Döhle's inclu-sion.
[Karl Gottfired Paul Döhle, patolog german, Kiel, 1855-1928.] Incluziuni
bazofile prezente `n citoplasma polinuclearelor neutrofile, reprezentând resturi de ARN. Apar `n *boala May-Hegglin sau `n unele
boli infec]ioase, toxice, `n arsuri, traumatisme, cancer sau la gravide.
CORPI GENICULA}I / corps genouillés / genicu-late bodies. NA: corpus geniculatum. Nuclee inferioare ale talamusului, în num
de dou pentru fiecare emisfer:
c. g. extern (sau lateral), releu al c\ilor vizuale, [i c. g. intern (sau median), releu al c\ilor auditive.
CORPI LEWY / corps de Lewy / Lewy's bodies.
[Frederic H. Lewy (Lewey), neurolog german stabilit `n SUA, 1885-1950.]
Incluziuni rotunde, observate `n citoplasma neuronilor din
locus niger, `n *boala Parkinson. Prezen]a c. L. a fost observat [i `n
`ntregul sistem nervos central. V. boala corpilor Lewy difuzi.
CORPI MAMILARI / corps mamillaires / mamil-lary bodies. NA: corpus mamillare. Forma]iuni pereche alc uite din substan] alb\,
f\când parte din *hipotalamusul posterior [i situate `naintea *pedunculilor cerebrali [i `napoia *tijei hipofizare.
CORPI TIGROIZI / corps de Nissl / tigroid bo-dies. Sin.: corpusculi Nissl (v.).
CORPUSCUL, s. m. / corpuscule, s. m. / cor-puscle. NA: corpusculum, pl. corpuscula.
[Lat. corpusculum = corp mic, dim. de la
corpus, -oris = corp.] Element organic sau patologic, rotunjit, de foarte mici dimensiuni. C. renal - sin.: glomerul renal (v.).
CORPUSCUL BARR / corpuscule de Barr / Barr chromatin body.
[Murray L. Llewelyn Barr, mi-croanatomist canadian, n.
1908
.] Mic mas de cromatin condensat reprezentând un cromozom X inactivat, localizat la periferia nucleului in-terfazic, chiar
`n interiorul membranei nucleare. Numul c. B. este mai mic cu unu decât numul de cromozomi X din nucleu. Astfel, bba]ii
normali [i femeile cu *sindrom Turner (XO) nu au nici un c. B. (cromatin sexual negativ), femeile normale [i bba]ii cu *sindrom
Klinefelter (XXY) au un c. B., iar femeile XXX au doi c. B. Sin.: cro-matin sexual\.
CORPUSCUL BAZAL / corpuscule basal / basal corpuscle, basal granule. Organit celular derivat dintr-un *centriol. Este situat la
baza *cililor [i *fla-gelilor, asigurând motricitatea acestora. Sin.: ble-faroplast.
CORPUSCUL CAROTIDIAN / corpuscule caroti-dien / glomus caroticum. NA: glomus caroti-cum. Sin.: glomus carotidian (v.).
CORPUSCULI HEINZ / corps de Heinz / Heinz-Ehrlich bodies, Heinz bodies.
[Robert Heinz, farmacolog [i patolog german,
profesor la Erlan-gen, 1865-1924;
Paul Ehrlich, medic, biochimist [i imunolog german, premiul Nobel pentru fiziologie/medicin
`n 1908, 1854-1915
.] Se observ `n cursul *anemiilor hemolitice congenitale sau toxice [i corespund unei hemoglobine denaturate.
~n hemoglobinopatii c. H. apar datorit unei hemoglobine instabile. V. [i incluziuni intraeritrocitare.
CORPUSCULI HOWELL-JOLLY / corps de Jolly / Howell-Jolly bodies.
[William Henry Howell, fiziolog american, Baltimore,
1860-1945;
Justin Marie Jules Jolly, histolog francez, profesor la Paris, 1870-1953.] Incluziuni intraeritrocitare, colorate `n
ro[u prin tehnica May-Grünwald-Giemsa, care apar `n cursul *drepanocitozei, dup splen-ectomie [i `n unele anemii.
CORPUSCULI LAFORA / corps de Lafora / Lafo-ra bodies.
[Gonzalo Rodriguez Lafora, neuropa-tolog spaniol, profesor la
Madrid, 1887-1971
.] Incluziuni intraneuronale alc uite din glicoproteine. Sunt localiza]i `n unii neuroni encefalici [i au fost descri[i
`n cadrul *sindromului Unverricht.
CORPUSCULI MEISSNER / corpuscules de Meissner / Meissner
’s corpuscles. [Georg Meissner, anatomist [i fiziolog german,
profesor la Basel, apoi la Freiburg [i la Göttingen, 1829-1905
.] Structuri de form ovoidal care con]in termina]ii nervoase mielinice
sau nemielinice cu rol în percep]ia senza]iilor tactile. C. M. sunt situa]i în papilele dermice, îndeosebi la nivelul pielii lipsite de p
(suprafe]e palmare, ale degetelor [i plantare), ca [i la nivelul buzelor, pleoapelor, ma-meloanelor [i a vârfului limbii.
CORPUSCULI NEGRI / corps de Negri / Negri corpuscles.
[Adelchi Negri, patolog italian, profesor la Padova, 1876-1912.]
Incluziuni eozinofi-lice cu diametrul `ntre 2 [i 10
µm, observate `n citoplasma nervilor infecta]i cu virusul rabic, situate `ndeosebi `n
*hipocamp.
CORPUSCULI NISSL / corps de Nissl / Nissl's bodies.
[Franz Nissl, neurolog [i psihiatru german, profesor la Heidelberg, 1860-
1919
.] C. forma]i din *reticul endoplasmatic rugos [i *ribozomi, `ntâlni]i `n corpul celular [i `n dendritele neuronilor. Sin.: corpi
tigroizi.
CORPUSCULI PAPPENHEIMER / corps de Pap-penheimer / Pappenheimer's bodies. Corpusculi care apar `n cursul *anemiei
hemolitice, anemiei sideroblastice [i `n *drepanocitoz\. V. [i incluziuni intraeritrocitare.
CORSET, s. n. / corset, s. m. / corset.
[Fr. corset, din lat. corpus, -oris = corp.] Centur destinat men]inerii trunchiului în pozi]ie
normal\; util în corectarea deforma]iilor coloanei sau în imobilizarea acesteia în caz de fracturi (
c. gipsat).
CORT, s. n. / tente, s. f. / tent. NA: tentorium.
[Neogr. korti = cort.] Forma]iune anatomic ase-m\n oare unui c. Ex.: *c.
cerebelului.
CORT DE OXIGEN / tente à oxygène / oxygen tent. Dispozitiv etan[, alimentat constant cu oxigen [i în interiorul cuia se plaseaz
un bolnav supus la *oxigenoterapie.

272. 272
CORTECTOMIE, s. f. / cortectomie, s. f. / cortec-tomy. [Lat. cortex, -icis = scoar]\; gr. ektome = excizie.] Abla]ie
neurochirurgical a unei zone din cortexul cerebral, practicat `n exereza unei tumori sau pentru distrugerea unui focar epilepto-
gen. Sin.: corticectomie.
CORTEX, s. n. / cortex, s. m. / cortex. NA: cortex.
[Lat. cortex, -icis = scoar]\.] În general, termen care define[te stratul extern al
unei forma]i-uni anatomice, net separat de substan]a din interi-or. Ex.: c. adrenal, c. cerebelos, c. cerebral. Uneori termenul este
folosit ca sin. pentru *c. cerebral. Sin.: scoar]\.
CORTEX CEREBELOS / cortex cérébelleux / ce-rebellar cortex. NA: cortex cerebelli. Lam de substan] cenu[ie aflat la suprafa]a
cerebelului. Sin.: scoar] cerebeloas\.
CORTEX CEREBRAL / cortex cérébral / cerebral cortex. NA: cortex cerebri. Strat de substan] cenu[ie aflat la suprafa]a emisferelor
cerebrale, având o *citoarhitectonic specific\. Sin.: scoar] cerebral\.
CORTICAL, adj. / cortical, adj. / cortical.
[Lat. cortex, -icis = scoar]\.] Cu referire la *cortexul u-nui organ, `n rela]ie cu acesta.
CORTICECTOMIE, s. f. / corticectomie, s. f. / cor-ticectomy.
[Lat. cortex, -icis = scoar]\; gr. ekto-me = excizie.] Sin.: cortectomie
(v.).
CORTICODEPENDENT, adj. / corticodépendant, -e, adj. / corticodependent.
[Lat. cortex, -icis = scoar]\; dependere = a sta
atârnat, de la
de = separat de, pendere = a atârna.] 1) Despre un bolnav care, dup un tratament `ndelungat cu *corti-coizi,
prezint tulburi la `ntreruperea tratamentului. 2) Despre o boal care trebuie tratat cu corticoizi.
CORTICOID, s. m. / corticoïde, s. m. / corticoid.
[Lat. cortex, -icis = scoar]\; gr. eidos = form\.] 1) Sin. cu *corticosteroid. 2)
Orice substan] cu ac-]iune similar cu cea a corticosteroizilor.
CORTICOIZI. V. corticoid.
CORTICOLIBERIN|, s. f. / corticolibérine, s. f. / corticotropin releasing factor.
[Lat. cortex, -icis = scoar]\; liberare = a elibera,
de la
liber, -era, -erum = liber; -inã.] *Liberin secretat `n hipotalamus [i care trece `n lobul anterior al *hipo-fizei, unde
regleaz sinteza [i eliberarea de *corti-cotropin (ACTH).
CORTICOMIMETIC, adj. / corticomimétique, adj. / cortisone-like.
[Lat. cortex, -icis = scoar]\; gr. mimetikos = care imit\, de la
mimeisthai = a imi-ta.] Despre o substan] a cei ac]iune este ase-m oare cu cea a *cortizonului.
CORTICOPRIV, adj. / corticoprive, adj. / cortico-prival.
[Lat. cortex, -icis = scoar]\; privus = lipsit de, de la privere = a lipsi (pe
cineva) de ceva
.] Care se refer la *insuficien]a suprarenal (corti-cosuprarenal).
CORTICOREZISTEN}|, s. f. / corticorésistance, s. f. / resistance to corticoadrenal therapy.
[Lat. cortex, -icis = scoar]\;
resistentia = împotrivire, de la resistere = a rezista, a se împotrivi [i sistere = a se opri.] Rezisten] la ac]iunea hormo-nilor
corticosuprarenali, observat la unii pacien]i cu *boal Addison.
CORTICOSPINAL, adj. / corticospinal, adj. / cor-ticospinal.
[Lat. cortex, -icis = scoar]\; spina = [ira spinii.] Relativ la cortexul
cerebral [i la m\duva spinii.
CORTICOSTEROID . V. corticosteroizi.
CORTICOSTEROIZI, s. m. pl. / corticostéroïdes, s. m. pl. / corticosteroids, steroids.
[Lat. cortex, -icis = scoar]\; gr. stereos =
solid, în relief;
eidos = form\.] Denumire generic\, de ansamblu, pentru hormonii cu structur steroidic (cu 21 a-tomi de carbon
în molecul\ \, precum [i a deriva]ilor lor ob]inu]i prin sintez\. Din punct de vedere fiziologic [i
farmacologic, se împart în dou grupe: 1)
Mineralo-corticoizi (aldosteron, deoxicorticosteron sau de-zoxicorticosteron), ce
favorizeaz absorb]ia rena-l a sodiului [i a apei, crescând excre]ia potasiului. 2)
Glucocorticoizi (cortizol, hidrocortizon,
corticosteron), ce stimuleaz metabolismul glucidelor, lipidelor [i protidelor. În plan terapeutic, au ac]iune antiinflamatoare,
antialergic\, de re]inere a sii [i apei, de atenuare a reac]iilor imunitare. Pot fi doza]i în sânge [i urin (sub forma metaboli]ilor lor:
17-hidroxisteroizi [i 17-cetosteroizi), ceea ce per-mite evaluarea capacit\]ii func]ionale a corticosuprarenalei, care secret în mod
normal la adult, în 24 ore, circa 25 mg hidrocortizon, 5 mg corticosteron [i 0,25 mg aldosteron. Sin.: corticoizi, adreno-corticoizi,
adrenocorticosteroizi.
CORTICOSTERON, s. m. / corticostérone, s. f. / corticosterone.
[Lat. cortex, -icis = scoar]\; gr. stereos = solid, în relief.] Unul
dintre 11-oxicorti-costeroizii secreta]i de *corticosuprarenal\.
CORTICOSUPRARENAL, adj. / corticosurrénal, -ale, -aux, adj. / corticoadrenal, adrenocortical.
[Lat. cortex, -icis = scoar]\;
supra = deasupra; ren, -is = rinichi.] Care se refer la cortexul capsulelor suprarenale.
CORTICOSUPRARENAL|, s. f. / corticosurré-nale, s. f. / adrenal gland, suprarenal body. NA: glandula suprarenalis.
[Lat. cortex,
-icis
= scoar]\; supra = deasupra; ren, -is = rinichi.] Gland endocrin pereche care, împreun\ cu *medulosuprarenala, intr în
alc uirea glandelor *suprarenale, reprezentând 4/5 din partea extern a acestora. C. este alc uit din trei p]i, cu structur [i
func]ii diferite: zona glomerular (la exterior), unde se sintetizeaz hormonii *minera-locorticoizi; zona fasciculat\, unde se secret
hor-monii *glucocorticoizi, [i zona reticulat (situat profund, în apropierea medulosuprarenalei), unde se secret hormonii
sexosteroizi, în principal androgeni. To]i hormonii secreta]i de c. sunt deriva]i sterolici.
CORTICOSUPRARENALOM, s. n. / co rticosurré-nalome, s. m. / cortical adenoma, cortical car-cinoma.
[Lat. cortex, -icis =
scoar]\;
supra = deasupra; ren, -is = rinichi; -oma.] Forma]iune tu-moral dezvoltat la nivelul corticosuprarenalei. Poate fi
benign (adenom de corticosuprarenal) sau malign (epiteliom corticosuprarenal).
CORTICOTERAPIE, s. f. / corticothérapie, s. f. / corticotherapy.
[Lat. cortex, -icis = scoar]\; gr. therapeia = tratament, de la
therapeuein = a îngriji.] Tratament prin hormoni ai cortexului glandei suprarenale (*cortizon, în particular), naturali sau sintetici.
CORTICOTROFIN|, s. f. / corticotrophine, s. f. / corticotropin.
[Lat. cortex, -icis = scoar]\; gr. trophe = hran\, nutri]ie; -inã.] C.
sau hormonul adrenocorticotrop (ACTH -
adrenocorticotropic hormone) este un hormon hipofizar care contro-leaz activitatea
secretorie a corticosuprarenalelor. C. se secret intermitent [i cu varia]ii ritmice circadiene, dar [i în rela]ie cu stresul. Patologic,
poate exista [i o secre]ie ectopic de c., la nivelul unor neoplasme localizate în diferite organe (pl\-mân, parotid\, timus, tiroid\,
pancreas etc.), dar în acest caz secre]ia este continu [i nereglabil prin mecanisme fiziologice. C. este un polipeptid cu greutatea
molecular de 4 500 Da, alc uit din 39 aminoacizi, dintre care aminoacizii 25-39 prezint variabilitate în func]ie de specie.
Controlul secre]iei de c. se realizeaz printr-un neurohor-mon hipotalamic, corticoliberina, [i printr-un mecanism de feed-back cu
ans lung declan[at de varia]iile concentra]iilor plasmatice ale glucocor-ticoizilor liberi. Sin.: ACTH, hormon adrenocortico-trop,
hormon corticotrop, adrenocorticotrofin\.
CORTICOTROP, adj. / corticotrope, adj. / corti-cotropic.
[Lat. cortex, -icis = scoar]\; gr. trope = întoarcere, de la trepein = a
întoarce
.] Care pre-zint afinitate pentru *corticosuprarenal\.
CORTICOTROPIN|, s. f. / corticotropine, s. f. / corticotropin.
[Lat. cortex, -icis = scoar]\; gr. trope = întoarcere, de la trepein =
a întoarce;
-
inã.] Sin.: corticotrofin (v.).
CORTIZOL, s. m. / cortisol, s. m. / cortisol.
[Lat. cortex, -icis = scoar]\; -ol.] *Glucocorticoid apropiat ca structur de cortizon, dar
mult mai activ. Este considerat principalul hormon *glucocorticoid la om. C. este sintetizat `n zona fasciculat a *cor-
ticosuprarenalei pornind de la *progesteron. Se-cre]ia c. (ciclul c.) variaz cu nictemerul (maxim diminea]a, minim seara) [i se
afl sub influen]a *corticotrofinei hipofizare, ea `ns\[i reglat de nivelul cortizolemiei, printr-un mecanism de *feed-back negativ.
Sin:. hidrocortizon. V. tab. const. endocrinol.
CORTIZON, s. m. / cortisone, s. f. / cortisone.
[Lat. cortex, -icis = scoar]\.] *Corticosteroid utilizat în tratamentul deficitelor de
hormoni cortico-steroizi din *boala Addison [i consecutive abla]iei chirurgicale a glandelor *suprarenale. Este administrat oral sau
prin injec]ii [i are efecte secundare care nu trebuie ignorate: ulcer gastric, sângerare, tulburi nervoase [i hormonale, alteri
musculare [i osoase. V. deltacortizon.

273. 273
CORT PITUITAR / tente pituitaire / pituitary ten-torium. NA: diaphragma sellae. Sin.: cortul hipofizei (v.).
CORTUL CEREBELULUI / tente du cervelet / ten-torium cerebeli. NA: tentorium cerebeli. Prelun-gire a *durei mater craniene; se
întinde transversal între fa]a superioar a cerebelului, pe care o acoper\, [i fa]a inferioar a lobilor occipitali.
CORTUL HIPOFIZEI / tente de l
'hypophyse / ten-torium of hypophysis. NA: diaphragma sellae. Lam a *durei mater care se întinde
orizontal dea-supra fosei pituitare. Sin.: cort pituitar.
CORINEBACTERIOZ|, s. f. / corynébactériose, s. f. / infection with Corynebacterium.
[Gr. koryne = m\ciuc\; bakterion, dim. de
la
bakteria = baston; -ozã.] Denumire generic pentru bolile determinate de *Corynebacterium: *difterie, *septi-cemii [i infec]ii
localizate.
CORYNEBACTERIUM / Corynebacte rium / Cory-nebacterium.
[Gr. koryne = m\ciuc\; bakterion, dim. de la bakteria =
baston
.] Gen de bacterii Gram-pozitive care apar]in familiei Actinomyce-taceae [i include bacterii anaerobe (saprofite) [i aerobe;
din aceast a doua categorie, cel mai important este
C. diphtheriae (bacilul Klebs-Loeffler sau bacilul Loeffler), agent al *difteriei.
C. pseudo-diphthericum sau bacilul Hoffmann este unul din cei mai frecven]i bacili pseudodifterici, non-pato-geni. C. parvum
posed propriet\]i imunostimu-lante.
CORZI VOCALE / cordes vocales / vocal folds. NA: plicae vocalis.
[Lat. chorda, gr. khorde = coard\, cordon; lat. vocalis, de la
vox, vocis = voce, glas.] 1) C. v. inferioare sau adevate: reprezint dou repliuri mucoase ale laringelui, ridicate de mu[chi [i
ligamentele tiroaritenoide, situate de o parte [i de alta a glotei. Apropiindu-se, ele închid orificiul glotei în timpul degluti]iei,
împiedicând astfel p runderea alimentelor în trahee. În-deptându-se, men]in glota deschis pentru a permite trecerea aerului în
timpul respira]iei. C. v. constituie organul esen]ial al fona]iei, care este rezultatul vibra]iei lor. 2)
C. v. superioare (sau false): cele
dou repliuri ale suprafe]ei interne a laringelui situate deasupra c. vocale adevate, de care sunt separate prin doi diverticuli
(ventriculii lui Morgagni); aceste repliuri nu joac nici un rol în fona]ie. Se numesc mai corect benzi ventriculare.
COSMETIC|, s. f. / cosmétique, s. m. / cos-metics.
[Gr. kosmetikos = referitor la podoabe, de la kosmos = ordine, (fig.)
ornament
.] Ansamblu de proceduri care au ca obiect men]inerea frumuse]ii sau "sporirea” acesteia. Se utilizeaz îndeosebi
masajul [i produsele denumite cosmetice (s\pu-nuri, [ampoane, deodorante, substan]e depilatoare, creme [i lo]iuni faciale, farduri
etc.).
COSTECTOMIE, s. f. / costectomie, s. f. / costec-tomy.
[Lat. costa = coast\; gr. ektome = excizie.] Rezec]ie costal\.
COSMID, s. n. / cosmide, s. m. / cosmid. Plasmi-d care con]ine situsul COS al *bacteriofagului lambda, necesar formii *capsidei.
Cosmidele permit *clonarea ADN `ntr-un spectru de mimi cuprins `ntre 30 [i 46 kb.
COT, s. n. / coude, s. m. / elbow. NA: regio cubiti.
[Lat. cubitus = cot.] Termen anatomic care desemneaz regiunea
corespunz oare articula]iei humerusului cu radiusul [i cubitusul, anterior prezentând plica c., iar posterior regiunea ole-cranian\.
COTA}IE MUSCULAR| / cotation musculaire / muscular quotation. Indice numeric atribuit unui mu[chi sau unui grup de mu[chi,
dup un bilan] muscular.
COTIL, s. n. / cotyl, s. m. / acetabulum. NA: a-cetabulum.
[Gr. kotyle = strachin\.] Sin: cavitate cotiloid (v.).
COTILEDON PLACENTAR / cotylédon pla-centaire / placentar cotyledon.
[Gr. kotyledon = cavitate, adâncitur\; lat. placenta =
pl\cint\
.] Por]iune din suprafa]a uterin (matern\ , delimitat de adâncituri sub form de [an-]uri ([an]uri
intercotiledonale). Dac un c. se inse-r în afara ansei placentare se nume[te
c. aberant. Reten]ia unui astfel de c. dup
eliminarea (delivrarea) placentei la na[tere poate fi sediul u-nor hemoragii sau infec]ii.
COTILOID, adj. / cotyloïde, adj. / cotyloid.
[Gr. kotyle = strachin\; eidos = form\.] În form de cup\. Ex.: cavitatea c.
COTRANSPORT, s. n. / cotransport, s. m. / co-transport.
[Lat. cum = cu; transportatio, -onis = deplasare, de la transportare
= a trece dincolo (
trans = peste, dincolo; portare = a purta, a duce).] Proces de transport al unor ioni sau meta-boli]i (doi sau mai
mul]i), printr-o membran biologic\, în acela[i sens (simport) sau în sens invers (antiport). Ex.: *pompa de sodiu este un c. de tip
antiport, iar transportul activ secundar de glucoz\-Na
+
un c. simport.
COTRANSFEC}IE, s. f. / cotransfection, s. f. / cotransfection.
[Lat. cum = cu; trans = peste, dincolo; infectus, de la inficere = a
strica, a o-tr\vi
.] *Transfec]ia simultan a unei secven]e de ADN [i a unei *gene marker, cel mai des se-lec]ionate (ex.: genele
timidin-kinazei sau dihidro-folat reductazei, gena de rezisten] la neomicin).
COULOMB, s. m. / Coulomb, s. m. / Coulomb.
[Charles Augustin de Coulomb , fizician francez, Paris, 1736-1806 .] Unitatea
pentru cantitatea de electricitate `n Sistemul Interna]ional. Reprezint cantitatea de electricitate transportat pe secund de un
curent cu o intensitate de un *amper.
COWPERIT|, s. f. / cowpérite, s. f. / Cowper
's gland abscess. [William Cowper, chirurg [i a-natomist englez, Londra, 1666-
1709; -
itã.] Inflama]ia glandelor Cowper (*gland bulbouretral).
COXA / coxa / coxa. NA: coxa.
[Lat. coxa = [old.] Termen care se refer la articula]ia coxofemural\, inclus în denumirea unor
afec]iuni (deformi o-soase) ale acesteia. Ex.: *c. plana, *c. valga.
COXA ADDUCTA / coxa adducta / coxa adducta. Sin.:
coxa vara (v.).
COXA PLANA / coxa plana / coxa plana. Osteo-condroz (boal a cre[terii centrilor de osificare) a epifizei femurale, mai frecvent la
copiii de sex masculin. Se manifest prin coxalgii [i impoten] func]ional relativ\, cu evolu]ie spre *coxartroz\, revascularizarea [i
regenerarea capului femural necrozat producându-se cu vicii de form (cap fe-mural în "tampon de vagon"). Sin.: boal Walden-
ström.
COXA VALGA / coxa valga / coxa valga. Deformare osoas care const în cre[terea unghiului format între axul capului femural [i
axul gâtului femural, determinând devierea membrului inferior în abduc]ie [i rota]ie extern\, rota]ia intern fiind limitat\.
COXA VARA / coxa vara / coxa vara. Devierea membrului inferior în adduc]ie [i rota]ie intern\, dat de o anomalie a dezvoltii
colului femural [i caracterizat prin diminuarea unghiului de înclinare a colului femural cu diafiza. Sin.:
coxa adducta.
COXAL, s. n. / os iliaque / hip bone.
[Lat. coxa = [old.] V. tab. anat. - oase.
COXALGIE, s. f. / coxalgie, s. f. / coxalgia.
[Lat. coxa = [old; gr. algos = durere.] 1) Orice durere localizat la [old. 2) Frecvent, `n
terminologia francez\, termenul este utilizat gre[it (deoarece indic numai durerea) cu sensul de tuberculoz coxofemural\. Sin.:
coxodinie.
COXARTROZ|, s. f. / coxarthrose, s. f. / cox-arthrosis.
[Lat. coxa = [old; gr. arthron = articula]ie; -ozã.] Artroz coxofemural\.
Ea poate fi secundar unei malforma]ii congenitale a coapsei sau unei artrite. Alteori este primitiv\, apând aproape exclusiv dup
40 de ani. Durerii la mers [i redorii coapsei li se pot asocia o atitudine vici-oas [i îndeosebi o limitare dureroas a mi[ci-lor
coapsei. C. este înso]it adesea de deformi ale cavit\]ii cotiloide [i ale capului femural.
COXIT|, s. f. / coxite, s. f. / coxitis.
[Lat. coxa = [old; -itã.] Artrit coxofemural\.
COXODINIE, s. f. / coxalgie, s. f. / coxodynia.
[Lat. coxa = [old; gr. odyne = durere.] Sin.: coxalgie (v.).
COXSACKIE / Coxsackie / Coxsackie.
[Coxsac-kie = localitate în statul New York, unde a fost identificat prima oar virusul .] V.
virus Coxsackie.
CRACMENT, s. n. / craquement, s. m. / crepita-tion, pl. crackling rales.
[Fr. craquement = tros-nitur\, pârâitur\; origine
onomatopeic\:
krakk.] Senza]ie auditiv sau palpatorie de *crepita]ie: 1) C. articular, senza]ie de crepita]ie osoas la mobilizarea
unei articula]ii. 2)
C. laringian sau larin-govertebral, zgomot produs de mobilizarea trans-versal a laringelui normal pe planul
vertebral, care dispare în infiltra]ia tumoral a laringelui. 3)
C. pulmonar, varietate de *ral subcrepitant, cu timbru u[or metalic.
CRAMPA SCRIITORULUI / crampe de l
'écrivain / writer's cramp. C. profesional care apare la scris, caracterizat prin contractura
func]ional a mu[chilor ce particip în mod obi[nuit la manevra respectiv\. Se deosebe[te de c. muscular obi[-nuit prin originea
psihogen\. Sin.: mogiografie.
|

274. 274
CRAMP|, s. f. / crampe, s. f. / cramp, gripping sensation. [Limba francilor stabili]i în Galia kramp, germ. Krampf, olandez
crampe = curbu-r\.] Termen popular care semnific o contrac]ie involuntar\, dureroas [i tranzitorie a unui mu[chi sau a unui
grup muscular. Ex.: c. intestinal\, c. la stomac. V. contractur\, convulsie, spasm.
CRANIECTOMIE, s. f. / crâniectomie, s. f. / cra-niectomy.
[Lat. medieval cranium, din gr. kra-nion = craniu; gr. ektome =
excizie
.] Rezec]ie chirurgical\, mai mult sau mai pu]in extins\, la nivelul oaselor care alc uiesc cutia cranian\.
CRANIOFARINGIOM, s. n. / crâniopharyngiome, s. m. / craniopharyngioma.
[Lat. medieval cra-nium, din gr. kranion = craniu;
gr.
pharynx, -ngos = faringe; -oma.] Cea mai frecvent tumor intracranian la copil, c. este o *disembrioplazie dezvoltat din
resturile pungii lui Rathke, deasupra *[eii turce[ti în majoritatea cazurilor. Degene-reaz chistic [i se poate calcifica. Bolnavii
prezint semne de *hipertensiune intracranian din cauza *hidrocefaliei, *hemianopsie bitemporal cu atrofie optic primitiv [i
semne de insuficien] hipofizar\ (infantilism, *sindrom adipozogenital). Imaginile prin *tomografie computerizat [i RMN sugereaz
diagnosticul prin eviden]ierea masei tumorale, a calcificilor [i a zonelor chistice.
CRANIOMALACIE, s. f. / crâniomalacie, s. f. / craniomalacia, craniotabes.
[Lat. medieval cranium, din gr. kranion = craniu; gr.
malakia = înmuiere, de la malakos = moale.] *Ramolisment al unor zone din craniu (`n special la nivelul osului occipital dar [i al
oaselor parietale [i temporale) prin întârziere în osificare, observat prin palpare, îndeosebi în *rahitismul sugarului. Sin.: craniota-
bes.
CRANIOMETRIE, s. f. / crâniométrie, s. f. / cra-niometry.
[Lat. medieval cranium, din gr. kra-nion = craniu; gr. metron =
m\sur\
.] Ansamblu de procedee de m\surare a craniului uman [i a diverselor sale p]i.
CRANIOPLASTIE, s. f. / crânioplastie, s. f. / cra-nioplasty.
[Lat. medieval cranium, din gr. kra-nion = craniu; gr. plastos =
modelat, de la
plas-sein = a forma, a modela.] Refacerea unei bre[e osoase de la nivelul craniului cu un grefon osos sau prin
aplicarea unei proteze metalice sau acrilice.
CRANIOSTENOZ|, s. f. / crâniosténose, s. f. / craniostenosis.
[Lat. medieval cranium, din gr. kranion = craniu; gr. stenosis =
îngustare, strâmtare, de la
stenos = strâmt, îngust.] Malforma]ie cranian care include dismorfie craniofacial\ [i hipertensiune
intracranian\. C. este determinat de închiderea prematur a unor suturi. Poate fi i-zolat sau pooate face parte dintr-un ansamblu
malformativ (ex.: *acrocefalosindactilie). Secundar pot apare tulburi psihice [i oculare. În func]ie de sutura interesat\, poate fi:
trigonocefalie (sutura metopic\ lie (sutura coronal\ a longitudinal\ oxicefalie (suturile
longitudinal [i coronal). V. acrocefalie, acro-cefalopolisindactilie, boal Apert.
CRANIOTABES, s. n. / crâniotabès, s. m. / cra-niotabes.
[Lat. medieval cranium, din gr. krani-on = craniu; lat. tabes =
descompunere, putrezire
.] Sin.: craniomalacie (v.).
CRANIOTOMIE, s. f. / crâniotomie, s. f. / cranio-tomy.
[Lat. medieval cranium, din gr. kranion = craniu; gr. tome = t\iere,
sec]iune, de la
tem-nein = a t\ia.] Orice opera]ie care comport deschiderea craniului, de ex. pentru a putea aborda o tumor în
vederea extirpii sale.
CRANIU, s. n. / crâne, s. m. / skull. NA: cranium, pl. crania.
[Lat. medieval cranium, din gr. kranion = craniu.] Ansamblul
oaselor care for-meaz scheletul capului. El cuprinde dou p]i: c. cerebral [i c. facial. 1)
C. cerebral reprezint înveli[ul osos
masiv al creierului [i al organelor auditive, constituind c. propriu-zis. Este format din opt oase: occipital, dou temporale, dou
parietale [i unul frontal (care formeaz bolta cranian\ sfenoidul (care formeaz partea infe-rioar\, aplatizat neregulat
sau baza c.). Sin.: cutie cranian\, neurocraniu. 2)
C. facial este un masiv osos plasat în partea anterioar a bazei c., cuprinzând
oasele care înconjur organele vizuale, cavit\]ile nazale [i bucale [i care servesc la inser]ia a numero[i mu[chi. Este constituit din
13 oase, unul singur impar, median: vomerul. Celelalte sunt pare [i simetrice: maxilare, oase un-gveale, palatine, cornete
inferioare, oase proprii nasului [i oase malare. Sin.: masiv facial osos, viscerocraniu. V. [i tab. anat. - oase.
CRATERIFORM, adj. / cratériforme, adj. / crateri-form.
[Lat. crater, -eris = vas mare, crater; forma = form\.] În form de cup\,
de crater. Ex.: ulcer c.
CRAZ| SANGUIN| / crase sanguine / sanguine crasis.
[Gr. krasis = amestec, constitu]ie a unui corp, temperament; lat. sanguis,
-inis
= sânge.] Constitu]ia [i propriet\]ile sângelui în ceea ce pri-ve[te *hemostaza [i *coagularea. Termen desuet.
CR|P|TUR|, s. f. / gerçure, s. f. / fissure.
[Lat. crepatura = cr\p ur\.] Fisur mic interesând *epiderma [i e parte din *derm,
care se produce `ndeosebi la nivelul mâinilor, buzelor [i mameloanelor.
CREAST|, s. f. / crête, s. f. / crest, crista. NA: crista, pl. cristae.
[Lat. crista = creast\.] 1) În anatomie, relief alungit la nivelul unei
suprafe]e sau la limita acesteia: c. iliac\, c. cubital\, c. papilare ale pielii. 2)
C. de coco[ - sin.: condiloame acuminate (v.
condilom). 3)
C. strâmtorii superioare - sin.: *linia nenumit\. 4) C. iliac\: marginea su-perioar convex a osului iliac, larg\, groas
[i rugoas\, în form de S. Ea este proeminent la cele dou extremit\]i, denumite din aceast cauz spina iliac antero-superioar
[i spina iliac pos-tero-superioar\.
CREAST| NEURAL| / crête neurale / neural crest. Cordon celular de origine ectodermic\. Exist dou feluri de astfel de cordoane
celulare, situate de o parte [i de alta a canalului neural. Din acestea se vor forma ganglionii spinali.
CREATIN|, s. f. / créatine, s. f. / creatine.
[Gr. kreas, -atos = carne; -inã.] Substan] azotat prezent\, sub form liber sau
combinat cu fosforul, în mu[chi (unde joac un important rol ener-getic), în creier [i în sânge. Produsul s\u de deshidratare este
*creatinina. În sânge, c. se afl în special în globulele ro[ii, care con]in de 10 ori mai mult c. decât plasma. Valori normale în
sânge: la femei 6-10 mg/l (42-76 nmol/ml), la bba]i 2-6 mg/l (15,2-45,6 nmol/ml). Este prezent în urina nou-n\scutului (v.
creatinurie), dar dispare la adult, în afara bolilor musculare.
CREATINEMIE, s. f. / créatinémie, s. f. / creatin-(a)emia.
[Gr. kreas, -atos = carne; -inã; haima, -atos = sânge.] Prezen]a
*creatinei `n sânge.
CREATINFOSFOKINAZ|, s. f. / créatine-phos-phokinase, s. f. / creatine-phosphokinase.
[Gr. kreas, -atos = carne; -inã; phos,
photos
= lumi-n\, fosfor; kinein = a mi[ca; -azã.] Enzim muscular\ care activeaz transformarea creatinei în creatin-fosfat
(form de rezerv energetic pentru mu[chi). Concentra]ia în sânge: la femei 10-70 UI/l (0,17-1,17
µkat/l), la bba]i 25-90 UI/l
(0,42-1,50
µkat/l). Nivelul sanguin al c. cre[te în infarctul de miocard [i în unele miopatii. Abrev.: CPK. Sin.: creatinkinaz\.
CREATININ|, s. f. / créatinine, s. f. / creatinine.
[Gr. kreas, -atos = carne; -inã.] Produs de trans-formare al *creatinei în cursul
metabolismului. Este o baz forte, dând reac]ia Jaffé (colora]ie portocalie cu picrat de sodiu). Este prezent în sânge, repartizat
între hematii [i plasm (concentra]ie în sânge 0,6-1,5 mg/dl sau 55-133
µmol/l), [i în urin\. V. creatinurie, creatininurie.
CREATININEMIE, s. f. / créatininémie, s. f. / crea-tinin(a)emia.
[Gr. kreas, -atos = carne; -inã; hai-ma, -atos = sânge.] Prezen]a
*creatininei `n sânge.
CREATININURIE, s. f. / créatininurie, s. f. / crea-tininuria.
[Gr. kreas, -atos = carne; -inã; ouron = urin\.] Prezen]a fiziologic în
urin a *creatininei provenind din *creatina muscular\. Cantitatea de creatinin excretat de un subiect este de circa 2 g în 24 ore.
Valori normale: 15-25 mg/kg/24 h sau 0,15-0,22 mmol/kg/24 h. *Clearance-ul creatininei: 75-125 ml/min.
CREATINKINAZ|, s. f. / créatine kinase, s. f. / creatine kinase.
[Gr. kreas, -atos = carne; -inã; kinein = a mi[ca; -azã.] Sin.:
creatinfosfokinaz (v.).
CREATINURIE, s. f. / créatinurie, s. f. / creatin-uria.
[Gr. kreas, -atos = carne; -inã; ouron = urin\.] 1) Prezen]a de *creatin în
urin\. Foarte important la sugar [i copil, c. dispare la adult, pentru a reapea la b rân. Cre[terea c. se observ în cursul
*miopatiilor. 2) Impropriu: excesul de c. în urin\.
CREATOREE, s. f. / créatorrhée, s. f. / creator-rh(o)ea.
[Gr. kreas, -atos = carne; rhoia = curgere, de la rhein = a curge.]
Cantitatea de azot excretat prin materiile fecale în 24 de ore, în mod normal sub 107 mmol pentru o ingestie proteic de circa 1
g/kg. Cre[terea c. poate avea drept cauze: o digestie alterat\, o malabsorb]ie prin anomalii ale mucoasei jejunale, modifici ale
florei microbiene intestinale normale, sau o pierdere de proteine de origine intestinal\.
|

275. 275
CREIER, s. n. / cerveau, s. m. / brain. NA: cere-brum, pl. cerebria, cerebrums. [Lat. cerebrum = creier.] 1) *Encefalul în totalitatea
sa. 2) Într-un sens mai restrâns, *c. anterior.
CREIER ANTERIOR / cerveau antérieur / fore-brain. Etajul superior al *encefalului, cuprinzând o parte median (c. intermediar sau
diencefal), în esen] constituit din *talamus, regiunea subtala-mic [i *hipotalamus, dispuse în jurul unei cavit\]i centrale,
ventriculul al treilea, [i cele dou emisfere cerebrale, prezentând fiecare câte un ventricul lateral. Sin.: prozencefal.
CREIER INTERMEDIAR / cerveau intermédiaire / diencephalon. NA: diencephalon, pl. dience-phala. Sin.: diencefal (v.).
CREIER MIJLOCIU / cerveau moyen / midbrain. NA: mesencephalon. Sin.: mezencefal (v.).
CREIER POSTERIOR / rhombencephal / hind-brain. NA: rhombencephalon. Sin.: rombencefal (v.).
CREIER VEGETATIV sau VISCERAL / cerveau végétatif / hypothalamus. NA: hypothalamus. Sin.: hipotalamus (v.).
CREMASTER, s. m. / crémaster, s. m. / cremas-ter muscle.
[Gr. kremaster = suspensor.] V. tab. anat. - mu[chi.
CREMATORIU, s. n. / crématorium, s. m. / cre-matorium.
[Lat. crematos, -oris = cel care arde, de la cremare = a arde.] Local
amenajat pentru *crema]ie.
CREMA}IE, s. f. / crémation, s. f. / cremation.
[Lat. crematos, -oris = cel care arde, de la cre-mare = a arde.] Sin.: incinerare (v).
CREM|, s. f. / crème, s. f. / cream.
[Fr. crème, din galez\ crama = untdelemn sfin]it.] Preparat con]inând ulei, gr\sime, unt,
împreun cu o serie de substan]e active, utilizate în cosmetic [i dermatologie.
CRENELAT, adj. / crénelé, -e, adj. / crenated.
[Lat. imperial crena = crest ur\.] A cui margine este prev\zut cu creste,
anco[e. Ex.: eritrocit c.
CRENOTERAPIE, s. f. / crénothérapie, s. f. / cre-notherapy.
[Gr. krene = izvor; therapeia = tratament, de la therapeuein = a
îngriji
.] Utilizarea terapeutic a apelor minerale.
CREPITA}IE, s. f. / crépitation, s. f. / crepitation.
[Lat. crepitare = a scoate un zgomot, a pârâi.] Succesiune de mici zgomote fine
[i seci, uneori perceptibile de asemenea la ap\sarea toracelui sau abdomenului (mai rar).
C. articular\ este perceput la
mobilizarea unei articula]ii în caz de artrit uscat\.
C. osoas\ rezult din frecarea u-neia contra alteia a dou extremit\]i ale unui os
fracturat.
CRESTE MITOCONDRIALE / crêtes mitochondri-ales / cristae. Repliuri ale membranei mitocon-driale interne. V. mitocondrie.
CRE{|, s. f. / crèche, s. f. / creche, infant
's nursery. [Fr. crèche, de la germ. Krippe = troac\, iesle.] Institu]ie pentru îngrijirea
copiilor de la vârsta de 45 zile pân la 3 ani. Variante: c. s\pt\-mânal\, de întreprindere, de cartier, diferen]iat (pe grupe de
probleme medicale) etc.
CRE{TERE, s. f. / croissance, s. f. / growth.
[Lat. crescere = a cre[te.] Termen utilizat generic pentru a desemna mirea în volum,
în greutate, în lungime a unei structuri anatomice sau a organismului în întregime. 1) În biologie, c. în greutate [i volum a unei
celule, a unui organ sau a unui individ. 2) În antropologie, dezvoltarea ponderal [i statural a individului.
CRETIN, s. m. / crétin, s. m. / cretin.
[Crétin = cuvânt savoiard derivat din fr. chrétien = inocent, utilizat mai întâi cu sens de
comp imire, apoi cu sensul peiorativ
.] Subiect afectat de *cretinism.
CRETINISM, s. n. / crétinisme, s. m. / cretinism.
[V. etimologia termenului cretin; -ism.] Afec]iune caracterizat printr-un deficit
intelectual important, frecvent secundar unei hipotiroidii în copilie (prin atireoz\, ectopie tiroidian\, deficit de hormo-nosintez\,
gu[ endemic\, caren] iodat etc.). Poate fi o afec]iune izolat sau face parte dintr-un ansamblu malformativ (ex.: *osteodistrofia
ereditar Albright).
CRETINOID, adj. / crétinoïde, adj. / cretinoid.
[V. etimologia termenului cretin; gr. eidos = form\.] Care se aseam cu un
*cretin, dar afectarea intelectual [i fizic este mai pu]in marcat\.
CRIANESTEZIE. Var. pentru crioanestezie (v.).
CRICOARITENOIDIAN, adj. / crico-aryténoïdien, -ienne, adj. / cricoarytenoid.
[Gr. krikos = inel; arytaina = polonic, lingur\;
eidos = form\.] Care se refer la cartilajele cricoide [i aritenoide. Ex.: ligament c.
CRICOID, adj. / cricoïde, adj. / cricoid.
[Gr. kri-kos = inel; eidos = form\.] Care prezint o form de inel, inelar\. Ex.: cartilaj c.
CRIESTEZIE, s. f. / cryesthésie, s. f. / cry(a)es-thesia.
[Gr. kryos = frig; aithesis = senza]ie, sensibilitate.] Sensibilitate exagerat
la frig.
CRIOANESTEZIE, s. f. / cryoanesthésie, s. f. / cryoan(a)esthesia.
[Gr. kryos = frig; an - priv.; aisthesis = senza]ie, sensibilitate.]
Anestezia local a pielii cu o substan] refrigerent\. Var.: cria-nestezie.
CRIOBIOLOGIE, s. f. / cryobiologie, s. f. / cryo-biology.
[Gr. kryos = frig; bios = via]\; logos = [tiin]\.] Studiul efectelor
temperaturilor joase asupra materiei vii.
CRIOCAUTER, s. n. / cryocautère, s. m. / cryo-cautery.
[Gr. kryos = frig; lat. cauterium, gr. kauterion = fier `nro[it, de la gr.
kainein = a arde.] Instrument cu form de *cauter, care utilizea-z `n scop terapeutic frigul ob]inut prin evaporarea bioxidului de
carbon solid.
CRIOCHIRURGIE, s. f. / cryochirurgie, s. f. / cryosurgery.
[Gr. kryos = frig; kheirourgia = lucru efectuat manual, de la kheir, -
iros
= mân\, ergon = lucru, ac]iune [i ergein = a lucra.] Utilizarea frigului `n cursul unei interven]ii chirurgicale, `ndeosebi `n
oftalmologie [i `n urologie.
CRIODECAPAJ, s. n. / cryodécapage, s. m. / freeze-etching.
[Gr. kryos = frig; fr. décapage, din lat. de = separat de, ital.
cappa = cap\.] Metod de preparare a structurilor biologice pentru examinare în *microscopia electronic prin trans-misie. Se
produce, mai întâi, o congelare rapid a e[antionului în freon lichid, apoi în azot lichid (-194,5
0
C). Obiectul este plasat într-o incint
vidat (la 10
-5
-10
-7
torr) [i r\cit\, unde va fi fracturat, iar suprafa]a liber este umbrit cu platin [i carbon, pulverizate extrem de fin.
Replica suprafe]ei este examinat în microscopie electronic\. C. a permis, `ndeosebi, ob]inerea unor date structurale asupra
dispunerii discontinue a proteinelor la nivelul *membranei celulare. C. a permis ob]inerea unor date structurale mai ales asupra
proteinelor de la nivelul membranelor celulare. Sin.: criofrac-tur\. V. [i mozaic fluid.
CRIODESHIDRATARE, s. f. / cryodessiccation, s. f. / cryodesiccation.
[Gr. kryos = frig; lat. dis = separat de; gr. hydor,
hydatos
= ap\.] Sin.: liofilizare (v.).
CRIODESICARE, s. f. / cryodessiccation, s. f. / cryodesiccation.
[Gr. kryos = frig; lat. desicca-re = uscare, de la siccus = sec.]
Sin.: liofilizare (v.).
CRIOFRACTUR|, s. f. / cryofracture, s. f. / cryo-fracture.
[Gr. kryos = frig; lat. fractura = spargere, fractur\, de la
frangere = a frânge, a rupe.] Sin.: criodecapaj (v.).
CRIOGLOBULIN|, s. f. / cryoglobuline, s. f. / cryoglobulin.
[Gr. kryos = frig; lat. globulus, dim. de la globus = glob; -
inã.] Imunoglobulin care precipit "la frig", adic sub 37
0
C, [i se re-dizolv\ la 37
0
C. Se disting: 1) C. monoclonale, care reprezint
imunoglobuline monoclonale cu a-ceast proprietate. 2)
C. mixte, de tipul IgM-IgG, ca în cazul complexului imun "reumatoid", care
precipit la peste 37
0
C. Prezen]a c. în sânge determin manifestile clinice din *sindromul Ray-naud.
CRIOGLOBULINEMIE, s. f. / cryoglobulinemie, s. f. / cryoglobulin(a)emia.
[Gr. kryos = frig; lat. globulus, dim. de la globus =
glob; -
inã; gr. haima, -atos = sânge.] Prezen]a *crioglobulinelor în sânge. V. crioglobulin [i sindrom Gougerot.
CRIOPATIE, s. f. / cryopathie, s. f. / cryopathy.
[Gr. kryos = frig; pathos = boal\.] Orice boal provocat de expunerea excesiv
la frig: deger\-tur\, picior de tran[ee, picior de imersiune etc.
CRIOPRECIPITAT, s. n. / cryoprécipité, s. m. / cryoprecipitate.
[Gr. kryos = frig; lat. praecip-itatus, de la praecipitare =
a arunca jos
.] Frac-]iune a proteinelor plasmatice care r\mâne insolubil\ când plasma este decongelat la 4
0
C dup congelare
la o temperatur sub -30
0
C. C. con]ine îndeosebi factor VIII antihemofilic A, utilizat în tra-tamentul *hemofiliei A.

276. 276
CRIOPROTEIN|, s. f. / cryoprotéine, s. f. / cryo-protein. [Gr. kryos = frig; protos = primul; -inã.] Form de *gamaglobulin
prezent în plasma sanguin\, ce apar]ine clasei IgG sau IgM, care precipit sau se solidific prin r\cire [i revine la starea ini]ial la
reînc\lzire. Constituie substratul molecular al *crioglobulinemiei.
CRIOSCOPIE, s. f. / cryoscopie, s. f. / cryosco-py.
[Gr. kryos = frig; skopia = examinare, de la skopein = a vedea, a examina.]
Determinarea con-centra]iei unei solu]ii prin m\surarea punctului de înghe]. Punctul crioscopic sau delta crioscopic este cu atât
mai coborât cu cât concentra]ia so-lu]iei `n particule dizolvate este mai mare. C. este o metod indirect de m\surare a *presiunii
osmotice.
CRIOSTAT, s. n. / cryostat, s. m. / cryostat.
[Gr. kryos = frig; statikos = care opre[te, de la istanai = a plasa, a face s ]in\.]
Dispozitiv alc uit dintr-o incint refrigerat care con]ine un *microtom cu sistem de r\cire, care permite ob]inerea de sec-]iuni
histologice din ]esuturi proaspete, f fixare prealabil\.
CRIOTERAPIE, s. f. / cryothérapie, s. f. / cryothe-rapy.
[Gr. kryos = frig; therapeia = tratament, de la therapeuein = a îngriji.]
Metod terapeutic care utilizeaz temperaturile joase (ob]inute prin du[uri, b\i reci, aplica]ii locale de ghea]\, de z\-pad
carbonic\, de clorur de etil etc.).
CRIPT|, s. f. / crypte, s. f. / crypt. NA: crypta.
[Lat. crypta = galerie subteran\, din gr. kryptos = ascuns.] În anatomie, cavitate
anfractuoas la suprafa]a unui organ.
CRIPTIT|, s. f. / cryptite, s. f. / cryptitis.
[Lat. crypta = galerie subteran\, din gr. kryptos = ascuns; -itã.] Inflama]ia unei *cripte
sau a unui *foli-cul, cu referire `ndeosebi la criptele anale.
CRIPTOCOCOZ|, s. f. / cryptococcose, s. f. / cryptococcosis.
[Gr. kryptos = ascuns; kokkos = boab\; -ozã.] Boal parazitar
determinat de o ciuperc levuriform încapsulat\,
Cryptococcus neoformans. Poarta de intrare este pulmonar sau digestiv\, iar
aspectul clinic clasic este al unei *meningite sau meningoencefalite cu evolu]ie subacut\. Este posibil [i afectarea pielii sau a
pl\mânilor. Sin.: boal Buschke.
CRIPTOGENETIC, adj. / cryptogénétique, cryp-togénique, adj. / cryptogenetic, cryptogenic.
[Gr. kryptos = ascuns; genetikos =
propriu unei genera]ii, de la
genos = neam, urma[, genera]ie.] A cui cauz sau origine este obscur\, necunoscut\,
nedeterminat\. Ex.: anemie c. sau criptoge-nic\.
CRIPTOMNEZIE, s. f. / cryptomnésie, s. f. / cryp-tomnesia.
[Gr. kryptos = ascuns; mneme = memorie, de la mnasthai = a-[i
aminti
.] Tulburare de *memorie caracterizat prin însu[irea unor inven]ii [i prezentarea lor ca fiind crea]ii proprii.
CRIPTORHIDIE, s. f. / cryptorchidie, s. f. / cryp-torchidism.
[Gr. kryptos = ascuns; orkhis, -idos = testicul.] Malforma]ie
congenital caracterizat prin lipsa coborârii testiculelor în scrot, ca urmare a opririi lor în cavitatea abdominal\. C. unilateral are o
frecven] de circa 3 %. Testiculele re]inute în canalul inghinal pot coborî spontan, nu îns [i cele re]inute în abdomen. Sin.: ectopie
testicular\.
CRIPTOSPORIDIOZ|, s. f. / cryptosporidiose, s. f. / cryptosporidiosis.
[Gr. kryptos = ascuns; spora = s\mân]\, de la sperein =
a `ns\mân]a;
eidos = form\; -ozã.] Boal provocat de parazi]i din genul *Cryptosporidium. Se caracterizeaz a-natomopatologic
prin atrofia [i fuziunea vilozit\-]ilor intestinale, iar clinic prin diaree prelungit [i sever\, la persoanele imunodeficiente.
CRISIAZ|, s. f. / chrysoderma, s. f. / chrysiasis.
[Gr. khrysos = aur; -azã.] Sin.: crisoderma (v.).
CRISODERMA, s. f. / chrysoderma, s. f. / chryso-derma.
[Gr. khrysos = aur; derma, -atos = piele.] Erup]ie colorat la nivelul
pielii descoperite, care apare la unii bolnavi supu[i *crisoterapiei. C. este consecin]a *crisopexiei la nivelul ]esutului conjunctiv al
pielii, ca [i a cre[terii produc]iei de *me-lanin\, indus de crisoterapie. Sin.: crisiaz\.
CRISOTERAPIE, s. f. / chrysothérapie, s. f. / chrysotherapy.
[Gr. khrysos = aur; therapeia = tratament, de la therapeuein = a
`ngriji
.] Utilizarea terapeutic a surilor de aur, `n esen]\, `n di-ferite forme de *poliartrit reumatoid\.
CRISPARE, s. f. / crispation, s. f. / contraction.
[Lat. crispare = a încre]i, a ondula.] Contrac]ie involuntar\, greu perceptibil a unor
mu[chi, îndeosebi sub efectul unei emo]ii sau al unei sti de nervozitate.
CRISTAL, s. n. / cristal, s. m. / crystal.
[Lat. crys-tallus, gr. krystallos = ghea]\, cristal.] Por]iune de materie solid [i omogen
de form poliedric\, regularitatea configura]iei externe corespunzând, la nivelul structurii atomice, unei regularit\]i a dispunerii
atomilor din care este constituit c. Se numesc cristaline substan]ele (chiar artificiale) care iau spontan o form geometric regulat\,
`n stare solid\. Celelalte substan]e se numesc amorfe. Câteva tipuri de c. `n medicin\: 1)
C. sângelui: for-mate din *hematoidin\.
2)
C. Charcot-Leyden, v. 3) C. lui Teichmann, alc uite din *hemin etc.
CRISTAL LICHID / cristal liquid / liquid crystal. Corp corespunzând unei sti a materiei (stare *mezomorf\
propriet\]i sunt intermediare `ntre cele ale solidelor cristaline [i a-le lichidelor. C. l. curg asemenea lichidelor, dar prezint
propriet\]i ale cristalelor `ntr-un anumit in-terval de temperatur\. Ele sunt constituite cel mai frecvent din molecule organice foarte
asimetrice, sub form de bastona[e sau discuri, care `[i schimb culoarea la varia]ii mici de temperatur\. C. l. au o serie de
aplica]ii tehnice, dar `n biologie [i medicin prezint interes deoarece o serie de structuri din organism, `ndeosebi *membranele
celulare, prezint propriet\]i comparabile cu ale c. l.
CRISTALE CHARCOT-LEYDEN / cristaux de Charcot-Ley den / Charcot-Leyden crystals, leukocytic crystals.
[Jean Martin
Charcot
, neurolog francez, profesor la Paris, 1825-1893; Ernst Viktor von Leyden, medic german, profesor de me-dicin
intern (succesiv) la Königsberg, Strasbourg [i Berlin, 1832-1910
.] C. octaedrice ascu]ite, rezultate din distruc]ia polinuclearelor
eozinofile. A-par `n special `n sputa pacien]ilor cu astm [i mai rar `n bron[ite, diferite alergii, parazitoze.
CRISTALIN, s. n. / cristallin, s. m. / crystalline lens. NA: lens.
[Lat. crystallinus = de cristal, de la lat. crystallus, gr. krystallos
= ghea]\, cristal
.] Mic lentil transparent\, biconvex\, elastic [i de consisten] ferm\, cu o grosime de 4-4,5 mm [i de 10 mm
diametru, situat posterior *irisului [i anterior *corpului vitros. Este unul din mediile transparente ale ochiului [i organul de
acomodare. Îmb rânirea c. antreneaz o diminuare progresiv a elasticit\]ii sale; aceasta este cauza *prezbiopiei. Opacifierea c.
(denumit *cataract) este o cauz a sc\derii *acuit\]ii vizuale [i chiar a *cecit\]ii. Se remediaz prin extrac]ia c. [i implant.
CRISTALOID, adj., s. m. / cristalloïde, adj., s. m. / crystalloid.
[Lat. crystallus, gr. krystallos = ghea]\, cristal; gr. eidos =
form\
.] 1) Care sea-m cu un cristal. 2) Capsula *cristalinului, mem-bran foarte fin care învele[te cristalinul. 3) Orice
substan] care difuzeaz u[or într-un lichid, care traverseaz unele membrane [i este suscep-tibil s cristalizeze.
CRIZ|, s. f. / crise, s. f. / crisis, attack.
[Lat. cri-sis, gr. krisis = schimbare decisiv\, moment hot\-râtor.] 1) Accident brutal care
afecteaz o persoa-n în stare de s ate aparent sau un bolnav. Ex.: c. de apendicit\, c. de astm, c. cardiac\, *c. epileptic\. 2)
Schimbare brusc în evolu]ia unei boli, semnificând o agravare sau sfâr[itul acesteia (ex.: c. urinar). Sin.: atac.
CRIZ| EPILEPTIC| / crise épileptique / epileptic seizure, epileptic crisis. Accident de origine cerebral rezultat din cauza unei
descci neuronale excesive. În func]ie de manifestile clinice [i encefalografice, se disting:
c. epileptice generalizate, par]iale [i
unilaterale. V. în continuare.
CRIZ| EPILEPTIC| ATONIC| / crise épileptique atonique / akinetic epileptic seizure. C. e. generalizat al cei simptom
caracteristic este diminuarea sau abolirea tonusului postural, care an-treneaz o c\dere brusc a corpului.
CRIZ| EPILEPTIC| AUTOMATIC| / crise épilep-tique automatique / automatic epileptic sei-zure. C. e. generalizat (de tip
absen]\ lob temporal) care se traduce printr-o activitate motorie involuntar\, mai mult sau mai
pu]in coordonat\, în cursul unei sti de obnubilare mental [i care nu las nici o amintire.
CRIZ| EPILEPTIC| PAR}IAL| / crise épilep-tique partielle / partial epileptic seizure. C. e. ale cei simptome nu au caracterul
masiv pe care îl prezint în c. e. generalizate, fiind consecin]a unei descci neuronale mai mult sau mai pu]in localizat într-o
parte a unui emisfer cerebral. Ca urmare, se disting: 1)
C. e. p. cu semiologie elementar motorie, de ex. jacksoniene (v. epilepsie
jacksonian\
C. e. p. senzoriale (ex.: criza vizual\vegetative (ex.: criza abdominal\C. e. p. cu semiologie complex\,
psihic pur (ex.: criza ideatorie), psihosenzorial (ex.: criza halucinatorie) sau psihomotorie (ex.: c. e. automa-tic\e c. e. p.

277. 277
se poate extinde, transformân-du-se în c. e. unilateral sau, mai frecvent, în c. e. generalizat\. Datorit importan]ei semiologice [i
prognostice pe care o prezint diferen]ierea între c. e. p. generalizat [i c. e. generalizat primitiv\, s-a propus denumirea de
c. e.
cu debut local
pen-tru regruparea tuturor c. e. p., fie c se generali-zeaz sau nu, într-un al doilea timp. Denumirea nu este exact\,
deoarece popula]ia neuronal responsabil de criz nu este întotdeauna dispu-s într-un focar sau într-un loc precis. De aceea se
prefer denumirea de
c. e. p.
CRIZ| UNCINAT| / crise uncinée / uncinate at-tack, uncinate epilepsy. *Halucina]ii paroxistice, olfactive sau gustative, rareori
vizuale [i auditive, `nso]ite de absen]\, stare oniric [i uneori exaltare. C. u. se observ `n tumorile cerebrale localizate `n
apropierea uncusului hipocampic.
CROM, s. n. / chrome, s. m. / chromium.
[Gr. khroma, -atos = culoare, datorit compu[ilor s\i foarte colora]i.] Elementul nr. 24,
cu simbolul Cr; corp simplu, metalic, din grupa fierului, de consis-ten] dur\, culoare alb-alb\struie. Se utilizeaz pentru fabricarea
de diverse aliaje rezistente. S\-rurile sale sunt toxice [i pot antrena intoxica]ii pro-fesionale. Unii deriva]i ai s\i sunt utiliza]i în
terapeutic\.
CROM 51 / chrome 51 / radiochromium. Izotop radioactiv cu perioada de `njum \]ire de 27,75 zile, emi] or de radia]ii
γ. Este
utilizat ca *radio-farmaceutic `n investiga]iile hematologice, `ndeo-sebi pentru radiomarcarea eritrocitelor sau trombocitelor, `n
vederea determinii duratei de via] a acestora. V. [i proba cu crom 51.
CROMAFIN, adj. / chromaffine, adj. / chromaffin.
[Gr. khroma, -atos = culoare, crom; lat. affinis = învecinat, de la finis = hotar.]
V. celul cromafin\.
CROMATIC, adj. / chromatique, adj. / chromatic.
[Gr. khroma, -atos = culoare.] 1) Care se ra-porteaz la culori. 2) Care se refer
la *cromatin\; cromatinian.
CROMATID|, s. f. / chromatide, s. f. / chromatid.
[Gr. khroma, -atos = culoare.] Fiecare dintre cele dou p]i rezultând din
diviziunea longitudinal a unui cromozom în cursul *mitozei sau *meiozei [i care se separ în continuare pentru a da na[tere
cromozomilor fii.
CROMATIN|, s. f. / chromatine, s. f. / chromatin.
[Gr. khroma, -atos = culoare; -inã.] Substan] bazofil prezent în nucleul
tuturor celulelor vii, unde apare sub form de granule. C. este, în esen]\, alc uit din ADN [i din proteine bazice (histamine,
protamine). C. se transform în *cro-mozomi în timpul diviziunii celulare, constituind, deci, suportul *eredit\]ii.
CROMATIN| SEXUAL| / chromatine sexuelle / sex chromatin. Sin.: corpuscul Barr (v.).
CROMATOFOR, s. n. / chromatophore, s. m. / chromatophore.
[Gr. khroma, -atos = culoare; phoros = care poart\, care duce, de
la
pherein = a purta, a transporta.] Termen cu mai multe semnifica]ii diferite: 1) Sin.: cromofor (v.). 2) Sin.: me-lanofag (v.). 3)
*Plastid codant din plante.
CROMATOGRAFIE, s. f. / chromatographie, s. f. / chromatography.
[Gr. khroma, -atos = culoare; graphein = a scrie.] Denumire
generic pentru o serie de procedee [i tehnici care permit separarea [i purificarea unor substan]e organice sau minerale din
diferite amestecuri. Denumirea de c. nu este relevant [i se datoreaz faptului c metoda a fost elaborat de botanistul rus M.
}vet, care a reu[it s separe o serie de pigmen]i clorofilieni (deci molecule colorate, de unde termenul c.). ~n prezent, tehnicile de
c., care reunesc numeroase metode ce difer `ntre ele prin bazele teoretice [i aplica]ii, au o importan] capital `n biochimie,
chimia organic [i analitic\, datele ob]inute fiind utile `n majoritatea [tiin]elor. V. `n continuare diferite tipuri de c. `n func]ie de
principiu.
CROMATOGRAFIE
DE ADSORB}IE / chromato-graphie d'adsorption / adsorption chromato-graphy. Tip de c. `n care separarea
substan]elor se bazeaz pe gradul de adsorb]ie diferit al a-cestora pe o faz sta]ionar solid (alumin\, ce-luloz\, silica]i de
aluminiu etc.). Substan]ele de analizat sunt con]inute `ntr-o faz mobil lichidi-an (solvent).
CROMATOGRAFIE
DE AFINITATE / chromato-graphie d'affinité / affinity chromatography. Tip de c. ce permite separarea unor
molecule cu o afinitate particular pentru alte molecule, care vor fi fixate pe un suport. Fiecare separare va fi realizat dup o
preparare specific a suportului. Ex.: pentru purificarea unui antigen con]inut `ntr-un amestec de diferite molecule se vor fixa pe un
suport anticorpi specifici antigenului, iar pentru purificarea unei enzime se va fixa un analog structural al substratului enzimei.
CROMATOGRAFIE
~N FAZ| GAZOAS| / chro-matographie en phase gazeus e / gas chroma-tography, gas-liquid chroma-
tography. Cel mai performant tip de c. din punct de vedere al sen-sibilit\]ii, bazat pe adsorb]ia substan]elor aduse `n stare gazoas
de c re solide sau lichide (denumite de partaj) men]inute pe suporturi (faz sta-]ionar\, faza mobil fiind un gaz purt or.
Amestecul de separat este introdus la cap\tul superior al unei coloane, unde, dac este lichid, va fi vaporizat. Gazul purt or
permite trecerea amestecului la nivelul unei coloane a cei temperatur este men]inut riguros constant\. Separarea substan-]elor
se face `n coloan\, acestea ajungând fiecare, pe rând, la un detector, care permite `nregis-trarea unor *pic-uri caracteristice
fiecei substan-]e. C. `n f. g. poate fi cuplat cu *spectrometrul de mas pentru a identifica [i doza cantit\]i infime de substan]e.
CROMATOGRAFIE
DE PARTAJ / chromatogra-phie de partage / partition chromatography. Tip de c. `n care separarea
substan]elor se ba-zeaz pe *coeficientul de partaj, adic pe diferen-]ele de solubilitate ale acestora `n dou faze diferite: o faz
lichidian sta]ionar [i o alt\ faz lichi-dian mobil\.
CROMATOGRAFIE
LICHID| DE ~NALT| PER-FORMAN}| / chromatogr aphie liquide d'haute performance / high performance
liquid chro-matography. Metod de c. de mare sensibilitate, `n care se utilizeaz coloane care con]in un suport cu granule foarte
fine. Proba este trecut sub presiune prin coloana cromatografic\. Abrev. engl.: HPLC.
CROMATOGRAFIE
PRIN SCHIMB IONIC / chro-matographie par échanges d'ions / ion-ex-change chromatography. C. `n care
separarea se efectueaz pe baza unor diferen]e de comportament acidobazic ale substan]elor de analizat. V. [i r\[ini
schimb oare de ioni.
CROMATOLIZ|, s. f. / chromatolyse, s. f. / chro-matolysis.
[Gr. khroma, -atos = culoare; lysis = distrugere, de la lyein = a
distruge
.] Sin.: carioliz (v.).
CROMATOPSIE, s. f. / chromatopsie, s. f. / chro-matopsia.
[Gr. khroma, -atos = culoare; opsis = vedere, aspect.] Impresia
subiectiv de a vedea colorate obiectele incolore sau de a percepe culori care nu corespund realit\]ii. Se observ în unele
intoxica]ii sau în afec]iunile centrilor optici.
CROMATOSCOPIE, s. f. / chromatoscopie, s. f. / chromoscopy.
[Gr. khroma, -atos = culoare; skopia = examinare, de la
skopein = a vedea, a examina.] 1) Determinarea capacit\]ii de percep]ie a culorilor. 2) Prob func]ional renal bazat pe
eliminarea prin urin a unei substan]e colorate, administrat în prealabil pe cale intravenoas sau bucal\. V. fenolsulfonftalein\.
Sin.: cromoscopie. 3) Investigarea func]iei gastrice prin observarea culorii con]inutului gastric.
CROMHIDROZ|, s. f. / chromhidrose, s. f. / chromhidrosis.
[Gr. khroma, -atos = culoare; hidros = sudoare, transpira]ie; -ozã.]
Excre]ia de sudoare colorat\. Culoarea ro[ie a sudorii poate fi dat de exsuda]ia sângelui `n glandele sudoripare sau de
localizarea microorganismelor la acest nivel. Uneori, c. este consecin]a unor tulburi metabolice. Poate fi localizat `n regiunile
pleoapelor, mamar\, axil [i genitocrural\, mai rar la nivelul membrelor. Alte culori posibile sunt gri, alb\struie, violacee [i brun\.
CROMISM, s. n. / chromisme, s. m. / chromism.
[Gr. khroma, -atos = culoare, crom; -ism.] Intoxica]ie cronic cu *crom. Se
manifest prin dermit\, ulcere cutaneo-mucoase, perfora]ie a septului nazal, rinit\, bron[it\. De asemenea, este posibil o rela]ie
cauz\-efect cu cancerul pulmonar.
CROMOBLASTOMICOZ|, s. f. / chromoblasto-mycose, s. f. / chromoblastomycosis.
[Gr. khroma, -atos = culoare; blastos =
germen;
my-kes, myketos = ciuperc\; -ozã.] Dermatit veru-coas cronic\, hiperkeratozic [i indolor\, întâlnit în Australia,
Madagascar [i America de Sud, determinat de ciuperci inferioare (genurile
Cla-dosporium [i Phialophora) [i care se poate
complica cu *elefantiazis sau abcese cerebrale. Leziunile caracteristice sunt hiperplazie, scleroz [i granuloame responsabile de
papule coalescente. Sin.: boal Lane-Pedroso.

278. 278
CROMOFIL, adj. / chromophile, adj. / chromo-philic. [Gr. khroma, -atos = culoare; philos = prieten, de la philein = a iubi.]
Celul sau ]esut care fixeaz intens un anumit colorant.
CROMOFOR, s. m. / chromophore, s. m. / chro-mophore.
[Gr. khroma, -atos = culoare; phoros = care poart\, care duce, de la
pherein = a purta, a transporta.] Grupare chimic ce confer culoare unui compus organic. Sin.: cromatofor.
CROMOGEN, adj. / chromogène, adj. / chromo-genic.
[Gr. khroma, -atos = culoare; gennan = a produce.] Despre un
microorganism sau o sub-stan] care produc *pigmen]i.
CROMOGRANINE, s. f. pl. / chromogranines, s. f. pl. / chromogranins.
[Gr. khroma, -atos = culoare; lat. granum =
gr\unte; -
inã.] Proteine acide a cor denumire provine din faptul c au fost izolate din granula]iile cromafine din medulosu-
prarenal\. Au fost descrise în detaliu doar dou c.: 1)
C. A (51 kDa), alc uit din 439 aminoacizi [i un *peptid semnal din 18
aminoacizi. Este prezent în celulele medulosuprarenalei, în insulele Langerhans, în *insulinoame, în adenoamele hipofizare. În
celulele
β secretoare de insulin [i în celulele cromafine, c. este precursor al *cromo-statinei. 2) C. B (sau secretogranina I), cu M
r
76 kDa, este alc uit din 657 aminoacizi [i un peptid terminal din 20 de aminoacizi. C. B este prezent în diverse celule
peptidergice [i apare ca un "*marker universal" în *adenomul hipofizar [i în *feocromocitom.
CROMOLIPOIDE, s. n. pl. / chromolipoïdes, s. m. pl. / chromolipoids.
[Gr. khroma, -atos = culoare; lipos = gr\sime; eidos =
form\
.] Lipopigmen]i lipsi]i de fier, rezulta]i din *peroxidarea lipidelor. C. cuprind *lipofuscinele [i *ceroidele. Intensitatea
pigmenta]iei este propor]ional cu gradul de per-oxidare.
CROMOPEXIE, s. f. / chromopexie, s. f. / chro-mopexis.
[Gr. khroma, -atos = culoare; pexis = fixare.] Fixarea [i acumularea
unui pigment sau a unei solu]ii colorate în unele ]esuturi sau organe, îndeosebi în ]esuturile sistemului reticuloendo-telial.
CROMOPROTEIN|, s. f. / chromoprotéine, s. f. / chromoprotein.
[Gr. khroma, -atos = culoare; protos = primul; -inã.] Nume de
ansamblu al he-teroproteinelor con]inând o substan] colorat (care este adesea un element metalic). Ex.: *he-moglobina,
*ceruloplasmina, *clorofila.
CROMOSCOPIE, s. f. / chromoscopie, s. f. / chromoscopy.
[Gr. khroma, -atos = culoare; skopia = examinare, de la
skopein = a vedea, a examina.] Sin.: cromatoscopie (v.).
CROMOSOM . Var. pentru cromozom (v.).
CROMOSTATIN|, s. f. / chromostatine, s. f. / chromostatin.
[Gr. khroma, -atos = culoare; sta-tikos = care opre[te, de la
istanai = a plasa, a face s ]in\; -inã.] Peptid alc uit din 20 de aminoacizi, derivat din cromogranina A (v. cromogranine).
C. inhib eliberarea *catecolaminelor din *celulele cromafine ale medulosuprarenalei.
CROMOZOM . V. cromozomi.
CROMOZOM ACENTRIC / chromosome acen-trique / acentric chromosome. *C. lipsit de *centromer, normal la unele specii
animale. Când c. a pierdut regiunea centromeric pe care o posed `n mod normal este denumit fragment a-centric.
CROMOZOM ACROCENTRIC / chromosome ac rocentrique / acrocentric chromosome. V. cromozomi.
CROMOZOM ÎN INEL / chromosome en anneau / ring chromosome. C. care a suferit o pierdere de substan] (*dele]ie) la cele dou
extremit\]i ale sale, care fuzioneaz [i determin o form inelar\. Aceasta genereaz o serie de malforma]ii, în func]ie de c.
afectat.
CROMOZOM OMOLOG / chromosome homo-logue / homologous chromosome. Fiecare din cei doi c. ai aceleia[i perechi `ntr-o
celul diploid (*diploid, *diploidie). C. o. sunt identici ca form\, având aceea[i succesiune a *locilor, dar nu obligatoriu [i acelea[i
*alele pentru fiecare *gen\. Ei nu sunt, deci, asem ori din punct de vedere calitativ.
CROMOZOM PHILADELPHIA / chromosome Phi-ladelphia / Philadelphia chromosome.
[Descoperit `n Philadelphia de P. C.
Nowell [i D. A. Hungerford, `n 1960
.] C. mic al perechii 22 care a pierdut jum ate din substan]a sa (*dele]ie a bra-]ului
lung) sau, mai frecvent, a schimbat acest segment cu un altul, apar]inând cromozomului perechii 9 (*transloca]ie între bra]ele lungi
ale cromozomilor perechilor 22 [i 9). Se observ în celulele liniei mieloide ale m\duvei osoase în cursul *leucemiei mieloide
cronice, fiind caracteristic a-cestei boli. A fost identificat [i în unele forme de *leucemie acut\.
CROMOZOM TELOCENTRIC / chromosome té lo-centrique / telocentric chromosome. Sin.: cromozom acrocentric. V. cromozomi.
CROMOZOM X / chromosome X / X chromo-some. V. heterocromozom.
CROMOZOM Y / chromosome Y / Y chromo-some. C. sexual responsabil de diferen]ierea masculin\. Se caracterizeaz prin
polimorfism, talia sa variind considerabil, `n func]ie de ras\, de la un individ la altul. Totodat\, dimensiunile c. Y apar foarte stabile
din tat `n fiu, de aceea ar putea fi considerat ca un martor de paternitate. V. [i hete-rocromozom.
CROMOZOMI, s. m. pl. / chromosomes, s. m. pl. / chromosomes.
[Gr. khroma, -atos = culoare; soma, -atos = corp.]
Structuri con]inute `n nucleul celulei, observabile la microscopul optic (sub for-m de bastona[e) doar `n timpul diviziunii celulare
(*mitoz sau *meioz\ viziunile celulare (*interfaz\ spar din nucleu, apând o re]ea fibrilar denumit
*cromatin\. ~n realitate, `n cursul ciclului celular, fiecare c. sufer un ciclu de condensare (apari]ia c., `n sensul ini]ial al termenului)
[i de decondensare (dispari]ia aparent [i formarea cromatinei). C. [i cromatina reprezint deci dou sti diferite ale unui aceluia[i
material. ~n momentul mitozei exist tot atâ]ia c. vizibili `n nucleul unei celule eucariote date câte molecule de ADN erau `n
interfaz\. Pentru a avea o idee asupra gradului de condensare a fiecei molecule de ADN con]inut `n cei 46 de c. caracteristici
speciei umane, trebuie men]ionat c aceste molecule de ADN derulate puse cap la cap s-ar `ntinde pe 175 cm, `n timp ce
diametrul nucleului celular nu dep\[e[te 10
-3
mm. C. fixeaz intens coloran]ii bazici, de unde denumirea lor, [i sunt compu[i fiecare
dintr-o molecul de ADN foarte lung [i proteine asociate, fiind purt orii informa]iei ereditare a organismului. Forma c. variaz în
func]ie de stadiul mitozei: în *prometafaz (stadiu ales pentru studiul *cariotipului) au aproape to]i o form în X, cu dou bra]e
scurte [i dou lungi. Tehnici moderne de colorare au permis i-dentificarea la nivelul fiecui bra] a unor regiuni, subdivizate în
benzi (conven]ia de la Paris, 1971). Fiecare band este notat cu un num (sau o liter\
care este urmat de o liter - p, ce desemneaz bra]ul scurt, sau q, pentru bra]ul lung - la care se adaug dou cifre: prima indic
regiunea, iar a doua, banda. Semnele
+ sau - plasate înainte sau dup\ numul unei anumite perechi de c. semnific un plus sau
o pierdere de substan] la nivelul cromozomului; un
+ sau un - situat dup litera p sau q semnific faptul c bra]ul respectiv este
alungit sau scurtat. În fine, ad\ugarea literei t relev pre-zen]a unei *transloca]ii. O serie de c. sunt scur]i, al]ii lungi, to]i prezentând
o curbur semnificativ la nivelul *centromerului. Un
c. acrocentric posed un centromer foarte apropiat de una din extremi-t\]ile
sale, bra]ul scurt fiind foarte mic. Un
c. meta-centric, dimpotriv\, are bra]ele de lungime aproape egal\, centromerul fiind median.
Numul de c. este fix [i caracteristic pentru fiecare specie animal\. C. constitui]i dintr-un lan] dublu de *ADN sunt suportul genelor.
La nivelul c. umani exist circa 100 000 gene, pân în prezent fiind descris structura submolecular a aproximativ 60 000 gene.
Se disting dou tipuri de c.:
c. somatici (sau autozomici, v. autozom) [i c. sexuali (sau gonozo-mici, v. gonozom). Var.: cromosomi.
V. cariotip.
CRONAXIE, s. f. / chronaxie, s. f. / chronaxia, chronaxy.
[Gr. khronos = timp; axia = valoare, sau axios = potrivire.]
Indicator de excitabilitate introdus de L. Lapicque. Reprezint timpul minim necesar pentru a produce o excita]ie, când intensitatea
curentului este egal cu dublul *reobazei. În cazul nervilor mielinici [i mu[chilor scheletici, c. este de 0,3-0,8 ms, iar la mu[chii
netezi mult mai mare, pân la 1 s.
CRONIC, adj. / chronique, adj. / chronic.
[Lat. chronicus = în raport cu timpul, din gr. khronos = timp.] Proces
patologic cu evolu]ie lent\, de lung durat\. Evolu]ia c. a unei boli semnific în primul rând un ritm lent al procesului patologic.
Exist\, deci, boli c. de la debut prin ritmul evo-lu]iei. Ant.: acut. V. [i subacut, acut.
CRONICITATE, s. f. / chronicité, s. f. / chronicity.
[Lat. chronicus = în raport cu timpul, din gr. khronos = timp.]
Faptul de a dura, de a deveni *cronic. Cu referire la o boal sau la o tulburare.

279. 279
CRONOBIOLOGIE, s. f. / chronobiologie, s. f. / chronobiology. [Gr. khronos = timp; bios = via-]\; logos = [tiin]\.]
Ramur a biologiei care are ca obiect studiul varia]iilor în func]ie de timp ale fenomenelor specifice vie]ii. Aceste varia]ii se pre-
zint adesea sub forma unor oscila]ii ritmice. V. bioritm.
CRONODEPENDENT, adj. / chronodépendant, -e, adj. / chronodependent.
[Gr. khronos = timp; lat. dependere = a
atârna
.] Care depinde de timp, de durata timpului. Ex.: bloc de ramur c.
CRONODIETETIC|, s. f. / chronodiététique, s. f. / chronodietetics.
[Gr. khronos = timp; lat. diaetetica, gr. diaitetike =
dietetic\, de la
lat. diaeta, gr. diaita = mod de via]\.] Adaptarea igienei [i a regimului alimentar la ritmurile biologice ale
pacien]ilor.
CRONOFARMACOLOGIE, s. f. / chronopharma -cologie, s. f. / chronopharmacology.
[Gr. khro-nos = timp; pharmakon =
remediu;
logos = [ti-in]\.] Studiul ac]iunii medicamentelor în func]ie de *bioritmuri.
CRONOPATOLOGIE, s. f. / chronopathologie, s. f. / chronopathology.
[Gr. khronos = timp; pa-thos = boal\; logos = [tiin]\.]
Studiul unor caracteristici ale bolilor (apari]ie, evolu]ie) în func]ie de *bioritmurile pacien]ilor.
CRONOTERAPEUTIC|, s. f. / chronothérapeu-tique, s. f. / chronotherapy.
[Gr. khronos = timp; therapeutikos = care vindec\,
care îngri-je[te, de la
therapeuein = a îngriji.] Administrarea unui tratament la orele la care ac]iunea sa este cea mai eficient\.
Sin.: cronoterapie.
CRONOTERAPIE, s. f. / chronothérapie, s. f. / chronotherapy.
[Gr. khronos = timp; therapeia = tratament, de la therapeuein
= a `ngriji
.] Sin.: cronoterapeutic (v.).
CRONOTOXICOLOGIE, s. f. / chronotoxicologie, s. f. / chronotoxicology.
[Gr. khronos = timp; toxikon = otrav pentru vârful
s\ge]ilor, de la
toxon = s\geat\; logos = [tiin]\.] Studiul toxicit\]ii unei molecule în func]ie de orele zilei. Toxicitatea unei
substan]e variaz\, uneori considerabil, în func]ie de ritmul nictemeral al func]iilor fiziologice.
CRONOTROP, adj. / chronotrope, adj. / chro-notropic.
[Gr. khronos = timp; trope = întoarcere, de la trepein = a întoarce.] În
fiziologie, referitor la regularitatea [i frecven]a unui ritm.
C. pozitiv este un factor ce accelereaz ritmul, iar c. negativ, un factor ce
diminueaz ritmul.
Func]ia c. re-gleaz ritmul cardiac.
CROS|, s. f. / crosse, s. f. / arch. NA: arcus.
[Fr. crosse, din limba francilor stabili]i în Galia krukkja = cârj [i scand. krokr =
cârlig
.] Nume dat p]ii curbe a unor vase: c. aortei, c. safenei etc.
CROS| AORTIC| DREAPT| / crosse aortique droite / right aortic arch. Sin.: dextropozi]ie a aortei (v.).
CROSECTOMIE, s. f. / crossectomie, s. f. / cros-sectomy.
[Fr. crosse, din limba francilor stabili]i în Galia krukkja = cârj [i
scand.
krokr = cârlig; gr. ektome = excizie.] Rezec]ia crosei venei safe-ne interne, ca tratament al varicelor membrelor in-
ferioare. Circula]ia de retur se efectueaz\, în a-cest caz, în principal prin venele profunde ale gambei.
CROSSING-OVER / crossing-over / crossing-over.
[Engl. crossing = trecere, traversare; over = peste.] Schimb reciproc de
material genetic între cromozomi omologi, survenind în general în momentul meiozei, la nivelul chiasmelor. Acesta este
mecanismul responsabil de *recombinile genetice.
CROSS-MATCH / cross-match / cross-match.
[Engl. cross = `ncruci[at; to match = a potrivi.] Anglicism care ar putea fi tradus `n
român prin
test de compatibilitate `ncruci[at\. Deoarece termenul engl. este scurt, explicit [i consacrat `n literatur\, el a dobândit
o circula]ie interna]ional\. C.-m. este o tehnic serologic pentru determinarea *aloanticorpilor, utilizat `n dou cazuri: 1) ~na-inte
de o transfuzie sanguin pentru testarea in-compatibilit\]ii donator-primitor, pentru prevenirea reac]iilor de hemoliz `ntre
eritrocitele donorului [i anticorpii din plasma primitorului sau invers. Testul se efectueaz fie prin punerea `n contact a u-nui
e[antion de globule ro[ii ale donatorului cu plasma (
major c.-m.), fie invers (minor c.-m.). A-glutinarea macroscopic a hematiilor `n
câteva minute permite confirmarea prezen]ei anticorpilor. 2) ~nainte de alotransplantarea organelor solide (ex.: inim\, rinichi), c.-m.
este un test absolut necesar, pentru detectarea `n serul sanguin al primitorului poten]ial a anticorpilor care reac]ioneaz direct cu
limfocitele sau cu alte celule ale donatorului poten]ial. Prezen]a anticorpilor reprezint de obicei o contraindica]ie absolut\ a
transplantii, pentru evitarea *rejetului hiperacut. Var.: cross-matching.
CROSS-MATCHING. Var. pentru cross-match (v.).
CRO{ET, s. n. / crochet, s. m. / hook.
[Fr. crochet, din scand. krokr = cârlig.] Sin.: cârlig (v.).
CRUOR, s. m. / cruor, s. m. / cruor.
[Lat. cruor = sânge.] Termen desuet, care odinioar desemna partea solid a sângelui
(îndeosebi globulele ro-[ii), iar uneori cheagul sanguin. În prezent este utilizat adj. cruoric. Ex.: embol cruoric, cheag fibri-
nocruoric.
CRUP, s. n. / croup, s. m. / croup.
[Expresie de origine sco]ian - croup, onomatopee dup zgomotul aspru al tusei.] Laringit
difteric\, complicat cu dispnee [i asfixie, consecin] a falselor membrane [i a edemului important al mucoasei laringiene, care
împiedic p runderea aerului în trahee. Difteria a devenit rar dup vaccinarea antidifteric sistematic [i seroterapie, c. fiind, ca
urmare, rar `ntâlnit.
CRURAL, adj. / crural, adj. / crural.
[Lat. cruralis, de la crus, cruris = coaps\.] Referitor la coaps\.
CRURALGIE, s. f. / cruralgie, s. f. / crural pain.
[Lat. crus, cruris = coaps\; gr. algos = durere.] Durere la nivelul coapsei;
nevralgie crural\.
CRUST|, s. f. / croûte, s. f. / crust.
[Lat. crusta = coaj\, scoar]\.] Leziune elementar\, secundar usc\rii la suprafa]a pielii a unor
secre]ii fiziologice sau patologice (serozit\]i, puroi, sânge, sebum). Ex.:
c. hematic\, de culoare brun\-neagr\, consecutiv uscii
sângelui;
c. sebacee (de lapte), format la sugar, în regiunea *vertexului, în cursul *eczemei seboreice.
CRYPTOSPORIDIUM / Cryptos poridium / Cry-ptosporidium.
[Gr. cryptos = ascuns; spora = s\-mân]\, de la sperein = a
`ns\mân]a;
eidos = form\.] Gen de *sporozoare care pot determina boli ale animalelor domestice, iar la om pot provoca *infec]ii
oportuniste `n condi]iile unei imunit\]i compromise.
CUBITAL, adj. / cubital, -ale, -aux, adj. / cubital.
[Lat. cubitalis = de un cot, de la cubitus = cot.] 1) Care se raporteaz la
cubitus sau la partea intern a antebra]ului corespunzând cubitusului. Ex.: artera c., zona c. a antebra]ului. Sin.: ulnar. 2) Mai rar
([i gre[it), care se refer la cot.
CUBITUS, s. n. / cubitus, s. m. / ulna.
[Lat. cubitus = cot.] V. tab. anat. - oase.
CUBITUS VALGUS / cubitus valgus / cubitus valgus. Deviere a antebra]ului în afar în cursul extensiei complete. Poate fi congenital
sau post-traumatic.
CUBITUS VARUS / cubitus varus / cubitus varus. Deviere a antebra]ului în\untru în cursul extensiei complete, de origine
congenital sau traumatic\.
CUBOID, s. n. / cuboïde, s. m. / cuboid bone.
[Lat. cubus, gr. kubos = cub; eidos = form\.] V. tab. anat. - oase.
CUI, s. n. / clou, s. m. / wire.
[Lat. cuneus = cui.] Tij de o]el, ascu]it la o extremitate, utilizat în chirurgia osoas sau ortopedic
pentru a men]ine reunite fragmentele osoase în unele fracturi, de ex. în cea de col femural. Ex.: c. lui Küntscher, c. lui
Smith-Petersen, c.-plac\.
CULDOCENTEZ|, s. f. / culdocentèse, s. f. / cul-docentesis.
[Fr. cul-de-sac = fund de sac; gr. kentesis = `n]ep ur\.] Punc]ia
*fundului de sac Douglas.
CULDOSCOPIE, s. f. / culdoscopie, s. f. / culdo-scopy.
[Fr. cul-de-sac = fund de sac; gr. skopia = examinare, de la skopein = a
vedea, a examina
.] Examen vizual al cavit\]ii pelvine cu ajutorul unui endoscop introdus prin vagin în *fundul de sac Douglas.
CULEX / Culex / Culex.
[Lat. culex, -icis = ]ân-]ar.] Gen de ]ân]ari; unele specii de C. pot trans-mite boli parazitare. V. anofel.
CULMEN / culmen / culmen. NA: culmen, pl. culmina.
[Lat. culmen, -inis = culme, cre[tet.] Por]iunea superioar a monticulului
vermisului cerebelos. Sin.:
culmen monticuli cerebelli.
CULMEN MONTICULI CEREBELLI / culmen montic uli cerebelli / culmen monticuli cere-belli. Sin.: culmen (v.).

280. 280
CULOARE, s. f. / couleur, s. f. / colour. [Lat. color, -oris = culoare.] Din punct de vedere al opticii ondulatorii, c. unui corp opac
este dat de reflexia (sau dispersia) inegal a radia]iilor luminii vizibile cu diferite lungimi de und\, iar c. unui corp trans-parent, de
absorb]ia lor diferen]iat\. Zona "vizibil\" din spectrul radia]iilor electromagnetice depinde de natura pigmen]ilor retinieni [i de în-
su[irile mediilor transparente ale dioptrului ocular.
CULTUR|, s. f. / culture, s. f. / culture.
[Lat. cultura = cultivare.] În bacteriologie, procedeu constând în plasarea într-un mediu
artificial adecvat a unor microorganisme, în vederea ob]inerii multi-plicii acestora. Termenul c. desemneaz\, de a-semenea,
ansamblul de microorganisme astfel ob]inut.
CULTUR| DE CELULE / culture cellulaire / cell culture. Procedeu de men]inere a unor celule în exteriorul organismului,
asigurându-le multiplicarea [i necesit\]ile metabolice. Celulele sunt fie popula]ii celulare provenind din organe umane sau animale,
fie celule tumorale, fie cloni celulari provenind din culturi primare. Mediul de cultur necesar pentru a asigura c. include s\ruri
minerale tamponate, aminoacizi, vitamine, glucoz\, ser bovin, al]i factori de cre[tere.
CULTUR| DE VIRUSURI / culture des virus / virus culture. Procedeu de studiu al virusurilor care permite multiplicarea acestora, în
scopul izolii [i identificii. C. de v. se pot ob]ine doar pe celule vii. În general, se utilizeaz trei tehnici: inocularea la un animal
sensibil (cultur\
in vivo), inocularea la embrionul de pui de g\in (*ovocultur) [i inocularea pe *culturi celulare.
CUMARIN|, s. f. / coumarine, s. f. / coumarin. Compus cetonic prezent `n diverse vegetale. O serie de deriva]i ai c. au ac]iune
anticoagulant
in vivo, prin interferarea sintezei hepatice a *pro-trombinei, func]ionând ca antivitamin K. Ex. tipic este
*dicumarolul.
CUNEIFORM, adj., s. n. / cunéiforme, adj., s. m. / cuneiform, cuneate (1), cuneiform bone (2).
[Lat. cuneus = cui; forma =
form\
.] 1) În form de col]. Ex.: rezec]ia c. a unui os. 2) Os c. - v. tab. anat. - oase.
CUNEIFORM INTERMEDIAR / deuxième cunéi-forme / intermediate cuneiform bone. V. tab. anat. - oase.
CUNEIFORM LATERAL / troisième cunéiforme / lateral cuneiform bone. V. tab. anat. - oase.
CUNEIFORM MEDIAL / premier cunéiforme / me-dial cuneiform bone. V. tab. anat. - oase.
CUNILINGUS, s. n. / cunnilingus, cunnilinctus, s. m. / cunnilingus, cunnilinctus.
[Lat. cunnus = vulv\; lingere = a linge.]
Excitarea bucal a organelor genitale feminine.
CUPEROZ|, s. f. / couperose, s. f. / acne ro-sacea.
[Lat. medieval cupri rosa = ro[u ca de aram\.] Leziune cutanat facial care
se carac-terizeaz prin congestie cu dilata]ie vascular\. Se poate înso]i de seboree, papulo-pustule acneice, uneori *rinofima. Sin.:
acnee rozacee.
CUPREMIE, s. f. / cuprémie, s. f. / cupr(a)emia.
[Lat. cuprum = aram ro[ie, de la numele insulei Cyprus; gr.
haima, -atos = sânge.] Concentra]ia din plasm sau ser a cuprului. 95 % din cupru este legat de *ceruloplasmin\, iar 5 % este
legat slab de *albumin\. C. scade în *boala Wilson [i în *boala Menkes, ca [i în pierderile excesive de proteine (digestive sau
urinare).
CUPRIURIE, s. f. / cupriurie, s. f. / cupriuria, cupriuresis.
[Lat. cuprum = aram ro[ie, de la numele insulei Cyprus;
gr.
ouron = urin\.] Eliminarea sau concentra]ia urinar de cupru. C. cre[-te în *boala Wilson, în intoxica]iile cu suri de cupru
[i în unele *sindroame nefrotice.
CUPROPROTEINE, s. f. pl. / cuproprotéines, s. f. pl. / cuproproteins.
[Lat. cuprum = aram ro[ie, de la numele insulei
Cyprus; gr. protos = primul; -inã.] Proteine care con]in cupru. Ex.: *superoxid dismutaza I, *citocrom oxidaza. V.
hepatocupre-in\.
CUPRORAHIE, s. f. / cuprorrachie, s. f. / cupror-rhachia.
[Lat. cuprum = aram ro[ie, de la nume-le insulei Cyprus;
gr.
rhakhis = coloan vertebra-l\.] Prezen]a cuprului `n *lichidul cefalorahidian.
CUPRU, s. n. / cuivre, s. m. / copper.
[Lat. cu-prum = aram ro[ie, de la numele insulei Cyprus.] Elementul chimic cu numul
atomic 29, simbol Cu, metal ro[u, moale [i ductil, având o bun con-ductibilitate termic [i electric\. Face parte din *oligoelemente
[i reprezint 0,0001 % din masa organismului. Are rol în unele procese de oxidare [i în formarea globulelor ro[ii. Nevoile zilnice
sunt de circa 2,5 mg. V. ceruloplasmin\. V. [i tab. const. biochim.
CURARA, s. f. / curare, s. m. / curare.
[Limba indienilor sud-americani kurari = extract de plante folosit pentru otr\virea s\ge]ilor.]
Termen folosit pentru o varietate larg de substan]e toxice extrase din diferite plante, incluzând specii de
Strych-nos. C. a fost
ini]ial folosit ca otrav pe s\ge]i în America de Sud, determinând exitus prin paralizia mu[chilor respiratori. Un extract de c. din
Chondo-dendron tomentosum a fost ulterior utilizat ca mio-relaxant în tetanos, paralizie spastic [i în anestezie.
CURARIZANT, adj. / curarisant, adj. / curarising.
[V. etimologia termenului curara.] Despre sub-stan]e care, ac]ionând asemenea
*curarei, supri-m ac]iunea nervilor motori asupra mu[chilor.
CURARIZARE, s. f. / curarisation, s. f. / curariza-tion.
[V. etimologia termenului curara.] 1) În sens general, termenul este folosit
pentru a desemna o metod terapeutic prin administrare de extracte de *curara [i, prin extensie, de alte substan]e înrudite prin
efectul lor miorelaxant, pân la ob]ine-rea efectului fiziologic. 2) Intoxica]ia cu ace[ti a-gen]i terapeutici.
CURATIV, adj., s. m. / curatif, -ive, adj., s. m. / curative.
[Lat. curatus, de la curare = a se îngriji, a se ocupa.] Proprietatea unui
medicament sau a unui factor de mediu de a favoriza sau de a produce vindecarea unei boli.
CUR|, s. f. / cure, s. f. / cure.
[Lat. cura = grij\, îngrijire, de la curare = a se îngriji, a se ocupa.] 1) Termen folosit în medicin
pentru a defini tratamentul (medico-chirurgical, igieno-dietetic) prescris pentru o boal\, [i îndeosebi durata acestui tratament. 2) În
mod particular, termenul este folosit pentru a sugera terapia prin ac]iunea, pentru o perioad de timp, a unor factori de mediu (ex.:
c. balneoclimateric).
CURBATUR|, s. f. / courbature, s. f. / lameness, stiffness.
[Fr. courbature, din provensal cour-baduro = curbatur\; prin
contopirea termenilor
court = curte [i battu = b orit.] Durere muscular [i stare de oboseal date de un efort prelungit sau de
o stare febril\.
CURB|, s. f. / courbe, s. f. / curve, graph.
[Fr. courbe, din lat. curvus = încovoiat (lat. pop. cur-bus).] 1) Linie care descrie un
segment de cerc. 2) Grafic exprimând rela]ia dintre dou mimi variabile. Tipuri de c. în medicin\: a)
C. dentar\, a ocluziei. b) C.
de disociere a oxihemoglobinei
: varia]ia combinii O
2 cu hemoglobina func]ie de presiunile O
2 [i CO
2. c) C. izodoz\, linie
delimitând aria din organism care prime[te aceea[i radia]ie în radioterapie. d)
C. muscular\, miogram\. e) C. Price-Jones, varia]ia
numului de hematii în func-]ie de diametru. f)
C. temperaturii, varia]ia temperaturii corpului. g) Curbe de tensiune, prin
exercitarea presiunilor la nivel osos. h)
C. Wunderlich, c. tipic de temperatur în febra tifoid\.
CURB| ELLIS-DAMOISEAU / courbe d
’Ellis-Da-moiseau / Ellis-Damoiseau curve. [Calvin Ellis, medic american, Boston,
1826-1883;
Louis Hya-cinthe Céleste Damoiseau, medic francez, Paris, 1815-1890.] Matitate cu limita
superioar curb dat de un revsat pleural în cantitate de aproximativ 1 500 ml, liber în cavitatea pleural\, fa] de sonoritatea
pulmonar netimpanic\. Sin.: semn Ellis.
CURBUR|, s. f. / courbure, s. f. / curvature.
[Lat. curvatura = curbur\, de la curvus = încovoiat.] Devia]ie neangular de la linia
dreapt\. Ex.: 1)
Marea c. a stomacului se întinde de la cardia la pilor. 2) Mica c. a stomacului reprezint marginea dreapt a
acestui organ, care separ fe]ele anteri-oar [i posterioar ale stomacului. 3)
C. lui Pott este o deformare a coloanei (c.
posterioar) consecutiv tuberculozei vertebrale. 4)
C. spinal\ este o deviere anormal a coloanei vertebrale.
CURIE, s. m. / curie, s. m. / curie.
[Marie Sklo-dowska Curie, chimist [i fizician francez, n. `n Polonia, 1867-1934; premiul
Nobel pentru fizic în 1903, împreun cu Pierre Curie [i Henri Becque-rel, pentru studii asupra radioactivit\]ii naturale; pre-miul
Nobel pentru chimie în 1911 pentru descoperirea [i izolarea radiului; împreun cu so]ul s\u,
Pierre Curie (chimist [i fizician
francez, 1859-1906), au descoperit [i poloniul [i au realizat primele încerci de aplicare a radioactivit\]ii în domeniul medical
.]

281. 281
Unitate de m\sur a activit\]ii radioizotopilor, egal cu 3,7 x 10
10
dezintegri pe secund\, ce reprezint activitatea unei mase de
radiu de 1 g. În sistemul interna]ional, c. (simbol Ci) a fost înlocuit prin *Becquerel. 1 Ci = 3,7 x 10
10
Bq.
CURIETERAPIE, s. f. / curiethérapie, s. f. / curie-therapy.
[Marie Sklodowska Curie, chimist [i fizician francez, n. `n Polonia,
1867-1934;
Pierre Curie, chimist [i fizician francez, 1859-1906; gr. therapeia = tratament, de la therapeuein = a îngriji.]
Radioterapie efectuat prin implantarea de surse radioactive (sub forma unor ace sau granule) la nivelul unei tumori sau în
imediata vecin\-tate a acestora. Ini]ial a fost utilizat radioizotopul
226
Ra (radiumterapie), înlocuit ulterior cu
137
Cs [i
192
Ir. C. poate fi
intersti]ial\, când sursa este introdus direct în ]esutul tumoral (sân, limb), sau intracavitar\ (uter).
CUSHINGOID, adj. / cushingoïde, adj. / cu-shingoid.
[Harvey Williams Cushing , neurochirurg american, Philadelphia, 1869-
1939; gr.
eidos = form\.] Care are aspectul unui bolnav afectat de *sindrom Cushing. Pron.: cu[ingoid.
CUSPID, s. m. / cuspide, s. f. / cuspid. NA: cuspis dentis.
[Lat. cuspis, -idis = vârf ascu]it.] Relief cu rol în ocluzia [i articularea
dentar\, situat pe fa]a de ocluzie dentar\. Numul c. variaz cu mimea suprafe]ei dintelui. Var.: cuspid\.
CUSPID|. Var. pentru cuspid (v.).
CU{C| TORACIC| / cage thoracique / thoracic cage, cavity of thorax. NA: thorax.
[Ucr. kuçka = ku[c\; lat. thorax, -acis, gr.
thorax, -akos = torace.] Denumire pentru ansamblul scheletului toracelui, format anterior din stern, posterior din ver-tebrele
dorsale [i lateral din arcurile costale.
CUTICUL|, s. f. / cuticule, s. f. / cuticle, dermal sheath. NA: cuticula, pl. cuticulae.
[Lat. cuticula = piele fin\, delicat\, de la cutis
= piele
.] Mem-bran fin (ex.: c. unei insecte sau a smal]ului dentar) sau un strat sub]ire.
CUTIE CRANIAN| / bo`te du crâne / skull. NA: cranium.
[Turc kutu, neogr. kuti, bg., sârbo-croat kutja = cutie; gr. kranion,
lat. cranium = craniu.] Sin.: craniu (v.).
CUTIE NEAGR| / boîte noire / black box.
[Turc kutu, neogr. kuti, bg., sârbo-croat kutja = cutie; lat. niger, -gra, -grum =
negru
.] Model de sistem caracterizat prin intri (input) [i ie[iri (output) [i rela]ii între ele, specificate prin func]ii logice [i matematice
(func]ii de transfer). Modelul c. n. a fost preferat de c re behaviorism [i cibernetic\. În cibernetic sunt mai importante tipurile de
conexiuni între p]ile unui sistem decât mecanismele concrete din aceste p]i. Cunoa[terea în detaliu a unor elemente sau piese
nu este neap\-rat premisa în]elegerii func]ionii ansamblului.
CUTIE PETRI / boîte de Petri / Petri dish or plate.
[Turc kutu, neogr. kuti, bg., sârbo-croat kutja = cutie; Julius Richard
Petri
, bacteriolog german, Berlin, 1852-1921.] Recipient cilindric din sticl sau plastic, cu capac, cu diametre diferite. C. Petri este
utilizat în microbiologie [i pentru culturi de celule.
CUTIE TATA / bo`te TATA / TATA box. Fragment de ADN care precede o gen\, la nivelul cuia se fixeaz *ARN-polimeraza care
permite transcrip]ia `n ARN-mesager a genei. C. TATA apar]ine *pro-motorului, iar numele s\u deriv din succesiunea
nucleotidelor care o compun: timidin\, adenin\, ti-midin\, adenin\, adenin\, adenin\. Sin.: secven] TATA.
CUTIREAC}IE, s. f. / cutiréaction, s. f. / cutireac-tion.
[Lat. cutis = piele; fr. réaction, din lat. actio, -onis = ac]iune [i
agere = a ac]iona.] Reac-]ie local care apare dup aplicarea prin scarificare a unei mici cantit\]i de substan] care con]ine
particule antigenice (produse microbiene, proteine animale sau vegetale etc.) când subiectul examinat este sensibilizat sau alergic
la substan]a aplicat\. C. este uneori considerat sin. cu *intrader-moreac]ia, în care caz, îns\, produsul este aplicat intradermic.
CUTIS ANSERINA / cutis anserina / cutis anse-rina.
[Lat. cutis = piele; anserinus = de gâsc\, de la anser, -eris =
gâsc\
.] Aspect cutanat asem\-n or pielii de gâsc\.
CUTIS HIPERELASTICA / cutis hyperelastica / cutis hyperelastica.
[Lat. cutis = piele; gr. hyper = mai mult; elastos =
docil, maleabil
.] Sin.: sindrom Ehlers-Danlos (v.).
CUTIS LAXA / cutis laxa / cutis laxa.
[Lat. cutis = piele; laxus = destins, larg.] Stare a pielii determinat de pierderea elasticit\]ii
acesteia: pliuri largi, flasce, accentuate fa] de vârsta subiectului [i care nu revin dup trac]iune. C. l. este con-secin]a unei distrofii
a ]esutului elastic, care poate afecta, concomitent, pl\mânul [i viscerele cavi-tare. Poate fi expresia unic a unei afec]iuni trans-
mise autozomal recesiv (v. sindrom Debré-Fittke), sau un simptom în *neurofibromatoz\. Sin.: chala-zodermie.
CVADRIPLEGIE, s. f. / quadriplegie, s. f. / qua-driplegia.
[Lat. quadrus = p rat; gr. plege = lovitur\.] Sin.: tetraplegie (v.).
CYTOMEGALOVIRUS. Var. pentru citomegalovirus (v.).

282. 282

IBN SINA (980-1037), cunoscut îndeosebi sub numele latinizat de
AVICENNA, medic ºi filosof considerat "
floarea culturii arabe”. A fost
socotit, în cultura universalã, un geniu de facturã renascentistã, un
Leonardo da Vinci al lumii arabe. Ori-ginea sa este controversatã:
persanã, arabã sau tadjicã. A scris 21 de cãrþi ºi 24 de lucrãri de
medicinã, filosofie, geometrie ºi fizicã. În
Kitab-assifa (Cartea
vindecãrii
) este influenþat de Hi-pocrate ºi Galen, adãugând datelor
medicale ºi elemente din majoritatea ºtiinþelor naturii. Cea mai cunoscutã
carte a sa rãmâne
Al Quanum (Canonul), în care el a inclus anatomie,
fiziologie, medicinã internã, chirurgie, obstetricã, psihiatrie ºi ma-teria medica. Consideratã
în acele timpuri drept "
cea mai faimoasã carte medicalã scrisã vreodatã”, Canonul a constituit
unul din textele standard în ºcolile medicale, pânã în secolul al XV-lea, fiind editat de 14 ori.
Deºi cartea este mai mult rezultatul unei culturi enciclopedice decât al unei experienþe
personale, inteligenþa strãlucitã a autorului rãzbate, prin descrieri clinice ºi remedii care au
rezistat timpului.


DACRIOADENIT|, s. f. / dacryoadénite, s. f. / dacry(o)adenitis. [Gr.
dakryon = lacrim\; aden, -os = gland\; -itã.] Inflama]ie acut sau
cronic a *glandelor lacrimale. V. [i sindrom Mikulicz.
DACRIOCISTIT|, s. f. / dacryocystite, s. f. / dacryocystitis.
[Gr. dakryon
= lacrim\;
kystis = sac, vezic\; -itã.] Inflama]ie acut sau cronic a
*sacului lacrimal, care apare aproape întotdeauna ca o complica]ie a
obliterii *canalului lacrimona-zal, cu stagnarea lacrimilor [i infec]ie
secundar\.
DACRIOCISTORINOSTOMIE, s. f. / dacryocysto-rhinostomie, s. f. /
dacryocystorhinostomy.
[Gr. dakryon = lacrim\; kystis = sac, vezic\;
rhis, -inos = nas; stoma, -atos = gur\.] Interven]ie chirurgical prin
care se stabile[te o comunicare direct a *sacului lacrimal cu cavitatea
nazal\.
DACRIOGEN, adj. / dacryogène, adj. / dacryoge-nic.
[Gr. dakryon = lacrim\; gennan = a produce.] Care determin secre]ia
lacrimal\. Termen sin. cu lacrimogen, dar preferabil acestuia.
DACRIOLIT, s. m. / dacryolithe, s. m. / dacryo-lith.
[Gr. dakryon = lacrim\; lithos = piatr\.] *Calcul sau concre]iune care se
formeaz în *ca-nalele lacrimale, cel mai adesea în canalul inferior.
DACRIOREE, s. f. / dacryorrhée, s. f. / dacryor-rh(o)ea.
[Gr. dakryon = lacrim\; rhoia = curgere, de la rhein = a curge.]
L\crimare abundent\.
DACTILOFAZIE, s. f. / dactylophasie, s. f. / dac-tylophasia.
[Gr. daktylos = deget; phasis = vorbire.] Procedeu utilizat de c re
surdomu]i pentru a comunica între ei. Const în efectuarea cu degetele a unor semne [i mi[ci conven]ionale, e-chivalente
sunetelor limbii. Sin.: dactilolalie.
DACTILOLALIE, s. f. / dactylolalie, s. f. / dactylo-lalia.
[Gr. daktylos = deget; lalia = vorbire, de la lalein = a vorbi.] Sin.:
dactilofazie (v.).
DACTILOMEGALIE, s. f. / dactylomégalie, s. f. / dactylomegaly.
[Gr. daktylos = deget; megas, megalos = mare.] Hipertrofie a
degetelor.
DACTILOSCOPIE, s. f. / dactyloscopie, s. f. / dactyloscopy.
[Gr. daktylos = deget; skopia = examinare, de la skopein = a vedea,
a examina
.] Studiul amprentelor digitale pentru identificarea in-divizilor, cu aplica]ii îndeosebi în antropometria ju-diciar [i în
genetic\. V. [i carte de identitate fenotipic\, dermatoglife.
DALAC, s. n. / anthrax, charbon, s. m. / anthrax.
[Turc dalak = splin\.] Sin.: antrax (v.).
DALTON, s. m. / Dalton, s. m. / Dalton.
[John Dal-ton, fizician [i chimist englez, profesor la Man-chester, 1766-1844 .] Unitate de
mas utilizat în biologia molecular\. Este egal cu masa unui atom de hidrogen, adic 1,66x10
-24
g. Simbol Da.
DALTONISM, s. n. / daltonisme, s. m. / daltonism.
[John Dalton, fizician [i chimist englez, profesor la Manchester, care a studiat
[i defectul vederii de care el însu[i suferea, 1766-1844; -
ism.] Termen generic desemnând toate tulburile percep]iei culorilor de
origine congenital\, adic atât *acromatopsiile, cât [i *discromatopsiile. V. [i deuteranopie, protanopie.
DANS AL HILURILOR / dans des hiles / hilus dance. Expansiune sistolic anormal a trunchiu-lui [i ramurilor arterei pulmonare,
vizibil la radio-scopie. Este consecin]a cre[terii debitului sanguin în artera pulmonar\, în general în cadrul unui *[unt stânga-
dreapta.
DANTUR|, s. f. / denture, s. f. / denture.
[Fr. denture, din lat. dens, -ntis = dinte.] Ansamblul din]ilor naturali sau/[i artificiali. Se
disting:
d. superioar\ [i d. inferioar\, în func]ie de maxilarul respectiv. În limbaj curent se confund adesea d. cu *denti]ia.
DARTOS, s. n. / dartos, s. m. / dartos muscle. NA: tunica dartos.
[Gr. dartos = cojit, jupuit.] Membran musculo-conjunctiv care
dubleaz fa-]a profund a pielii *scrotului [i *penisului.
DARWINISM, s. n. / darwinisme, s. m. / darwi-nism.
[Charles Robert Darwin, naturalist englez, 1809-1882; -ism.] Teorie
evolu]ionist\, formulat de Charles Darwin, care a postulat inter-ven]ia selec]iei naturale în evolu]ia speciilor. Evo-lu]ia lumii
organice este explicat pe baza ac]iunii a trei factori: variabilitate, ereditate [i selec]ie. Se-lec]ia natural este factorul cel mai
important al evolu]iei [i ac]ioneaz în natur pe baza luptei pentru existen]\, care asigur supravie]uirea celui mai adaptat la
condi]iile de existen]\. D. a generat o serie de interpreti în [tiin]ele sociale (
d. so-cial), printre altele pentru a furniza un argument
"natural" competi]iei capitaliste. V. [i neodarwi-nism.
DAT| DE EXPIRARE / date de péremption / ex-piry date. Dat\, men]ionat pe ambalajul unui medicament, pân la care
medicamentul respectiv poate fi utilizat sau administrat unui pacient.
DDT / DDT / DDT. Diclor-difenil-tricloretan, insecticid organoclorurat. Este utilizat în dilu]ie ca pulbere, solu]ie uleioas sau spray.
Analiza pe termen lung a demonstrat efectele extrem de nocive ale DDT la homeoterme, inclusiv la om, prin acumulare `ndeosebi
`n ]esutul adipos, ca [i propriet\]ile cancerigene ale substan]ei. De aceea, `n prezent utilizarea DDT este fie interzis\, fie riguros
limitat `n aproape toate ]ile din lume.
DEAE CELULOZ| / DEAE cellulose / DEAE cel-lulose. Celuloz înccat electric pozitiv (dietil-amino-etil-celuloz\
schimb or de ioni în separarea prin *cromatografie a proteinelor. V. r\[in schimb oare de ioni.
DEAFERENTA}IE, s. f. / déafférentation, s. f. / deafferentation.
[Lat. de = separat de; afferre = a aduce, de la ad = spre, ferre = a
conduce
.] Întreruperea senza]iilor provenind de la c\ile nervoase aferente. V. [i denervare.
DEBIL, adj. / débile, adj. / weak.
[Lat. debilis = infirm, slab.] Care prezint o form de debilitate.
DEBILITATE, s. f. / débilité, s. f. / debility.
[Lat. debilitas, -atis = infirmitate, sliciune, de la de-bilis = infirm, slab.] Sliciune
sau lips de for]\. Tipuri: 1)
D. congenital\, sliciunea extrem a u-nor nou-n\scu]i, de obicei prematuri, consecin] a
traumatismelor sau a leziunilor intrauterine, intoxica]iilor [i bolilor mamei, tarelor genetice sau mal-forma]iilor congenitale. 2)
D.
constitu]ional\
, defi-cien] cronic a organismului; apare în copilie. 3) D. mental\, dezvoltare insuficient a inteligen-]ei,
caracterizat prin tulburi de judecat\, dificultatea adaptii la situa]ii noi. Este primul grad de *ariera]ie mental\. 4)
D. motorie sau
motrice
, ansamblul tulburilor motorii (mi[ci perturbate, reflexe tendinoase exagerate) care se observ la debilii mental [i la
1

283. 283
idio]i. Traduce o imperfec]iune a func]iilor motrice, care nu corespund vârstei rea-le a copilului, [i este independent de orice
afectare neurologic sau osteoarticular\. V. [i defi-cien]\.
DEBIT, s. n. / débit, s. m. / flow.
[Lat. debitum = datorie, debit.] 1) Mime fizic ce reprezint cantitatea (mas sau volum) de fluid
sau de material care strate o sec]iune transversal în unitatea de timp. În cazul unui fluid, dac viteza sa r\mâne constant\ în
timp, curgerea este sta]ionar\. D. se m\soar în SI în metri cubi pe secund\, respectiv kilograme pe secund\. 2) În medicin\,
no]iunea de d. este utilizat pentru exprimarea unor parametri ai sistemului circulator [i respirator, iar uni-t\]ile de m\sur\ sunt
adaptate ordinului de mi-me ai parametrilor respectivi. Tipuri de d.: a)
D. cardiac (v.). b) D. circula]iei pulmonare sau d. pul-
monar
: cantitatea de sânge, în ml/min, care trece prin orificiul pulmonar. c) D. coronarian: cantita-tea de sânge care circul în
vasele coronare în unitatea de timp; poate fi m\surat prin cateterizarea sinusului coronarian [i reprezint 8-10 % din d. sanguin
sistemic. d)
D. respirator maxim: v. d. ventilator maxim. e) D. sistolic (v.). f) D. ventilator de efort, realizat în cursul efortului fizic;
este pro-por]ional cu efortul [i se m\soar în l/min. g)
D. ventilator maxim: cantitatea maxim de aer care poate fi ventilat pe
minut; normal, 80-130 l/min. h)
D. ventilator de repaus: volumul de aer ventilat de o persoan într-un minut, în condi]ii bazale;
normal, 4-8 l/min.
DEBIT CARDIAC / débit cardiaque / cardiac out-put. Cantitatea de sânge expulzat de fiecare ventricul într-un minut. Valorile medii
variaz\, la subiectul s os, între 5,5 [i 6,5 l. Deoarece fiecare ventricul ac]ioneaz separat, trebuie considerat d. ventricular drept
[i d. ventricular stâng. Normal - [i în repaus - aceste dou debite sunt i-dentice, nu îns [i în cazurile patologice. V. [i indice
cardiac.
DEBIT SISTOLIC / débit systolique / systolic output. Cantitatea de sânge expulzat la fiecare sistol de c re fiecare ventricul.
Valorile sale os-cileaz normal între 70 [i 90 ml la adult. În acest caz termenul de d. este, de fapt, impropriu.
DEBITE EXPIRATORII / débits expiratoires / ex-piratory flow rates. Parametri utiliza]i în *spiro-metrie, necesari pentru precizarea
caracteristicilor ventilatorii pulmonare ale unui subiect. Sunt în nu-m de trei: d. expirator maximal (DEM), d. expirator 50 % (DE
50)
[i d. expirator 25 % (DE
25). Ace[tia corespund, pe curba spirografic flux/vo-lum înregistrat în cursul unei expira]ii for]ate, debitului
de vârf [i debitelor expirate de 50 % [i de 25 % din *capacitatea vital\.
DEBITMETRIE, s. f. / débitmétrie, s. f. / urinary output.
[Lat. debitum = datorie, debit; gr. me-tron = m\sur\.] În general,
m\surarea unui debit lichidian. Termenul se utilizeaz îndeosebi cu referire la debitul urinar mic]ional, care normal este de peste
40 ml/s. El scade în obstacolele uretro-cervico-prostatice care produc *disurie.
DEBITMETRU, s. n. / débitmètre, s. m. / flow-me-ter.
[Lat. debitum = datorie, debit; gr. metron = m\sur\.] Aparat pentru
m\surarea *debitelor de curgere a lichidelor [i gazelor.
DEBRIDARE, s. f. / débridement, s. m. / debri-dement.
[Fr. débridement, din lat. de = separat de, germ. Bridel = h\].] 1)
Opera]ie efectuat cu scopul sec]ionii unei *bride care stranguleaz sau comprim un organ. Ex.: d. unei hernii. 2) Lgirea
chirurgical a unei pl\gi, de obicei asociat cu excizia ]esuturilor devitalizate. 3) Deschiderea larg a colec]iilor de puroi.
DEBRIDARE ENZIMATIC| / débridement enzy-matique / enzymatic debridement. Utilizarea en-zimelor pentru îndeptarea
]esuturilor necrozate. Enzimele utilizate nu trebuie s atace ]esuturile viabile. V. [i streptokinaz\.
DECALAJ AL CADRULUI DE LECTUR| / déca-lage du cadre de lecture / frameshift mutation. *Muta]ie care altereaz *cadrul de
lectur\.
DECALAJ ORAR / décalage horaire / jet lag. 1) Schimbarea fusului orar în cazul zborurilor cu avionul la distan]e mari în direc]iile
Est-Vest (trans-meridiane). 2) D. al ritmului circadian propriu fie-c\rui subiect provocat de schimbarea fusului orar. În func]ie de
sensibilitatea individual\, apar tulbu-ri de somn mai mult sau mai pu]in accentuate. Resincronizarea, cu dispari]ia tulburilor,
este mai rapid în cazul c\l oriei spre Vest. Sin.: jet lag.
DECALCIFICARE, s. f. / décalcification, s. f. / de-calcification.
[Lat. de = separat de; calx, calcis = var; ficare, derivat de la
facere = a face.] Sc\-derea cantit\]ii de calciu din organism, în esen] prin *demineralizarea scheletului. D. poate fi localizat\ sau
difuz\. D. difuz este consecin]a insufi-cien]ei *osteogenezei (*osteoporoz\, *osteomala-cie) sau a *osteolizei exagerate
(*hiperparatiroidi-e, *boal Paget, *mielom, cancere osoase). Var.: decalcifiere (nerecomandat). V. [i osteoporoz\.
DECALCIFIERE. Var. (nerecomandat) pentru de-calcificare (v.).
DECALVANT, adj. / décalvant, -e, adj. / decalvant.
[Lat. decalvare = a rade pul de pe cap.] Care produce c\derea pului.
DECANTARE, s. f. / décantation, s. f. / decanta-tion.
[Lat. de = separat de; gr. kanthos, lat. canthus = buza unui vas.] Proces
fizic de separare a lichidului unui sistem eterogen, dup sedimentarea fazei disperse solide, sub influen]a gravita]iei. D. permite o
prim purificare a unui amestec lichid-solid. Ex.: d. apei în bazine denumite decantoare.
DECANULARE, s. f. / décanulation, s. f. / deca-nulation.
[Lat. de = separat de; canula, dim. de la canna = trestie, fluier. ]
~ndeptarea unei *ca-nule.
DECARBOXILARE, s. f. / décarboxylation, s. f. / decarboxylation.
[Lat. de = separat de; carbo, -onis = cbune; gr. oxys = acru,
oxigen;
hyle = materie.] Izolare [i eliminare a uneia sau mai mul-tor molecule de CO
2 de c re un acid organic. D. se produce prin
interven]ia enzimelor denumite *decarboxilaze [i reprezint modul esen]ial de formare a CO
2 în timpul respira]iei celulare [i al
descompunerii substan]elor organice.
DECARBOXILAZ|, s. f. / décarboxylase, s. f. / decarboxylase.
[Lat. de = separat de; carbo, -onis = cbune; gr. oxys = acru,
oxigen;
hyle = materie; -azã.] Enzim catalizatoare a unei reac]ii de *decarboxilare. D. utilizeaz piridoxal-fosfatul drept coenzim\.
DECES, s. n. / décès, s. m., mort, s. f. / death.
[Lat. decessus = moarte.] Moartea unei persoane.
DECIBEL, s. m. / décibel, s. m. / decibel.
[Lat. decima = a zecea parte; Alexander Graham Bell, inginer american, inventatorul
telefonului, 1874-1922
.] Unitate de m\sur a intensit\]ii sonore, echivalent cu o zecime de *bel, utilizat în *audiometrie. Simbol:
dB.
DECIDUA, s. f. / caduque, s. f. / decidua.
[Lat. deciduus = care cade, de la decidere = a c\dea.] Sin.: caduc (v.).
DECIDUAL, adj. / décidual, -ale, -aux, adj. / decidual.
[Lat. deciduus = care cade, de la decidere = a c\dea.] Care se refer la
*caduca uterin\.
DECIDUOZ|, s. f. / déciduose, s. f. / deciduosis.
[Lat. deciduus = care cade, de la decidere = a c\-dea; -ozã.] Aglomerare de
celule deciduale, analoge cu cele ale *caducei (dar f structur glandular\ în afara *endometrului. Ex.: d. colului în
cursul sarcinii.
DECLARA}IA DE LA GENEVA / Déclar ation de Genève / Geneva Convention. Declara]ie adoptat de a II-a Adunare General a
Asocia]iei Medicale Mondiale, `n care ]ile semnatare s-au angajat s acorde r\ni]ilor [i personalului medical militar statut de
neutralitate `n conflict. ~n unele fa-cult\]i de medicin este prezentat la ceremonia de acordare a titlului de medic.
DECLARA}IA DE LA HAWAII / Déclaration de Hawaii / Declaration of Hawaii. Reguli etice stabilite de Adunarea General a
World
Psychiatric Association
pentru psihiatrii din întreaga lume.
DECLARA}IA DE LA HELSINKI / Déclaration d’Helsinki / Declaration of Helsinki. Recoman-dile publicate de Asocia]ia Medical
Mondial cu privire la experimentarea uman\ în cursul cer-cetilor biomedicale.
DECLARA}IA DE LA TOKYO / Déclarat ion de Tokyo / Declaration of Tokyo. Recomandile publicate de Asocia]ia Medical
Mondial cu privire la atitudinea medicilor fa] de tortur [i de tratamentele inumane suferite de de]inu]i.
DECLIN, s. n. / déclin, s. m. / decline.
[Lat. declinare = a (se) îndepta.] Stadiu al unei boli a-cute în cursul cuia simptomele
clinice diminu-eaz treptat în intensitate.
DECLIV, adj. / déclive, adj. / declive. NA: decli-vis.
[Lat. declivis = în pant\, de la de = separat de; clivus = pant\.] Care
marcheaz punctul cel mai de jos (inferior) al unei cavit\]i, pl\gi, leziuni sau al unei p]i din corp.

284. 284
DECLORURARE, s. f. / déchloruration, s. f. / de-chloruration. [Lat. de = separat de; gr. khloros = verde, clor.] Diminuarea cantit\]ii
de clor din organism. Apare îndeosebi în deshidratile prin vomismente, diaree [i transpira]ii masive. Obs.: pen-tru eliminarea
clorului din apa de b\ut se utilizea-z termenul
declorizare.
DECOCT, s. n. / décocté, décoction, s. f. / decoc-tion, decoctum (lat.).
[Lat. decoctus = fierbere, de la decoquere = a reduce prin
fierbere
.] Solu]ie extractiv apoas ob]inut în urma *decoc]iei. Var.: decoctum. Abrev.: Dct.
DECOC}IE, s. f. / décoction, s. f. / decoction.
[Lat. decoctio, -onis = fierbere, de la decoquere = a reduce prin fierbere.]
Procedeu de extrac]ie a principiilor active din produsele vegetale care con-]in ]esuturi lemnoase (r\d\cini, rizomi, scoar]e, fructe
sau frunze). Se realizeaz prin contactul produsului vegetal cu ap înc\lzit la fierbere, în general timp de 30 minute. Urmeaz
filtrarea [i decantarea lichidului, în final ob]inându-se *decoctul.
DECOLAJ. Var. pentru decolare (v.).
DECOLARE, s. f. / décollement, s. m. / separa-tion, detachment.
[Lat. decollare = a lua de la gât, a decapita, a decola, de la de =
separat de,
collum = gât.] Separare a dou planuri tisulare la nivelul planului de clivaj dintre ele. D. poate fi spontan\ sau
provocat\ printr-o manevr chirurgical\. D. spontan\, la rândul s\u, poate fi normal\ (ex.: d. placentei dup\ expulzia f ului, când
placenta se dezlipe[te de suprafa]a cavit\]ii uterine) sau
patologic\ (ex.: d. sau *dezlipirea de retin\d. chirurgical\: d.
duodenopancreatic\, manevr chirurgical prin care se p runde posterior duodenului [i pancreasului. Var.: decolaj. Sin.: dezlipire.
DECOLARE EPIFIZAR| / décollement épiphy-saire / epiphyseal separation. Glisare posttrau-matic a *epifizei pe *diafiz produs
la nivelul *cartilajului de conjugare. D. e. se observ doar la tineri, înainte de sudura definitiv a epifizelor [i poate obstruc]iona
cre[terea osoas\.
DECOLARE DE RETIN| / décollement rétinien / retinal detachment. Sin.: dezlipire de retin (v.).
DECOMPENSARE, s. f. / décompensation, s. f. / decompensation.
[Lat. de = separat de; compensare = a cumpi, a compensa.]
Pierderea e-chilibrului realizat prin *compensare. Ex.: d. unui diabet, a unei cardiopatii. V. [i compensare.
DECOMPENSAT, adj. / décompensé, -e, adj. / decompensated.
[Lat. de = separat de; compensare = a cumpi, a compensa.]
Despre o boal ale cei efecte se manifest ca urmare a rupturii echilibrului realizat prin *compensare.
DECOMPRESIE, s. f. / décompression, s. f. / de-compression.
[Lat. de = separat de; compressio, -onis = ap\sare, comprimare,
de la
comprimere = a presa, a comprima.] 1) Suprimarea presiunii e-xercitate asupra unui corp de c re un gaz sau un lichid. În
medicin\, d. poate fi utilizat pentru redu-cerea presiunii exercitate la nivelul diverselor organe în anumite sti patologice. 2)
Diminuare a presiunii care se exercit asupra organismului du-p ce acesta a fost supus la o presiune mai mare decât presiunea
atmosferic\. Prin d. este prevenit *boala de cheson, prin reducerea treptat a presiunii din cabina scafandrului. 3) În medicina
spa]ial\,
d. exploziv\, accident aeronautic care provoac trei fenomene caracteristice: zgomot, efecte de suflu [i o suprapresiune
pulmonar\.
DECONDI}IONARE, s. f. / déconditionnement, s. m. / deconditioning.
[Lat. de = separat de; con-dicio, -onis = condi]ie, de la
condicere = a conveni, a stabili.] Procedeu destinat s suprime o *condi]ionare, asociind acesteia în mod repetat un fenomen
dezagreabil (secus electric\, provocare de grea] etc.).
DECONEXIUNE, s. f. / déconnexion, s. f. / decon-nection.
[Lat. de = separat de; conexio, -onis = leg ur\, de la conectere = a
lega la un loc (
cum = cu; nectere = a lega).] Termen utilizat, de obicei, cu referire la deconexiunea neurovegetativ\, care const
în întreruperea, suprimarea temporar a reac]iilor neurovegetative, ob]inut prin administrarea de medicamente diverse [i
destinat s faciliteze *anestezia sau hibernarea artificial\.
DECONTAMINARE, s. f. / décontamination, s. f. / decontamination.
[Lat. de = separat de; contaminare = a murdi, a pângi.]
1) Procedeu prin care este eliminat sau redus la un nivel acceptabil o substan] toxic sau radioactiv din mediu. 2)
D.
radioactiv\
: reducerea sau înl urarea materiilor radioactive depuse pe o construc]ie, într-un spa]iu deschis, pe un obiect, pe o
suprafa] sau pe `mbr\c\mintea ori tegumentele expuse ale unei persoane.
DECORIN|, s. f. / décorine, s. f. / decorin.
[Lat. decorare = a `mpodobi, de la decus, -oris = podoab\; -inã.] *Proteoglican mic,
secretat de fibroblaste, cu M
r de 40 000, alc uit dintr-un singur lan] GAG (glicozaminoglican) condroitin- sau dermatan-sulfat. ~n
toate ]esuturile conjunctive, d. este asociat cu *fibrilele de colagen tip I [i cu TGF-
β.
DECORTICARE, s. f. / décortication, s. f. / decor-tication.
[Lat. de = separat de; cortex, -icis = înveli[, scoar]\.] 1) Separare
chirurgical a unui organ de înveli[ul s\u fibros, normal sau patologic. Ex.: d. glandei suprarenale, d. cordului prin *pe-
ricardotomie. 2) Abla]ie a straturilor superficiale ale unui organ. Ex.: d. cerebral\, rezec]ia cortexului cerebral. 3) În ortopedie,
cur\]area extremit\]ilor osoase articulare de cartilajul hialin care le acoper\, în vederea unei *artrodeze. V. [i decorticare osteo-
muscular\, decorticare pulmonar\.
DECORTICARE OSTEOMUSCULAR| / déc orti-cation ostéomusculaire / osteomuscular de-cortication. Metod care stimuleaz
osteogeneza, folosit pentru tratamentul *pseudoartrozelor aseptice [i septice, [i care const `n deta[area unor p]i din corticala
osoas cu ajutorul unui bisturiu, men]inându-se contiguitatea cu periostul [i musculatura.
DECORTICARE PULMONAR| / décortication pulmonaire / pulmonary decortication. Tehnic chirurgical care permite
reexpansionarea pulmonar\, utilizat `ndeosebi `n cazul pleureziilor `n-chistate cronice [i sechelelor de pneumotorax terapeutic.
Const `n exereza `nveli[ului parietal [i visceral cicatricial, restabilind astfel valoarea func-]ional a parenchimului imobilizat la
acest nivel.
DECREMENT, s. n. / décrément, s. m. / decrement.
[Lat. decrementum = descre[tere.] Diminuare, scurtare a valorii unei mimi
variabile. Sens opus cu *increment.
DECREMEN}IAL, adj. / décrémentiel, -elle, adj. / decremental.
[Lat. decrementum = descre[tere.] Descresc or.
DECUBIT, s. n. / décubitus, s. m. / decubitus.
[Lat. decubitus, de la decumbere = a se culca.] Atitudinea corpului uman culcat pe
un plan orizontal; întins pe orizontal\. D. poate fi
dorsal (DD), ventral (DV) sau lateral (DL). D. este spontan [i implic repaus, ceea
ce îl distinge de *po-zi]ie. D. variaz cu vârsta [i starea subiectului: DD este cel mai frecvent; DV se observ la copii; DL în
pleurezie, iar
d. în coco[ de pu[c\ în meningit etc. D. acut sau d. ominosus (din lat. ominosus - de r\u augur) reprezint
denumirea veche, desuet\, a *escarei de decubit cu evolu]ie rapid ce apare la bolnavii care r\mân timp îndelungat imobiliza]i la
pat, îndeosebi la hemiplegici. Var.: decu-bitus.
DECUBITUS. Var. pentru decubit (v.).
DECUSA}IE, s. f. / décussation, s. f. / decussa-tion. NA: decussatio, pl. decussationes.
[Lat. decussatio, -onis = încruci[are a
dou linii în form de X
.] Pentru anumite forma]iuni ale sistemului nervos central, faptul de a dep\[i planul sagital mediu al
*nevraxului [i încruci[area cu forma]iuni similare contralaterale. Exist trei zone principale de decusa]ie: *protuberan]a inelar\,
*pedunculii cerebrali [i zona anterioar a *m\du-vei spinii.
DEDIFEREN}IAT, adj. / dédifférencié, -e, adj. / dedifferentiated.
[Lat. de = separat de; diffe-rens, -ntis = diferen]\, de la
differre = a se deosebi.] Se spune despre un neoplasm ale cui caractere citologice [i de arhitectur tisular sunt în regresie fa]
de ]esutul în care a aput procesul neoplazic. V. [i dediferen]iere.
DEDIFEREN}IERE, s. f. / dédifférénciation, s. f. / dedifferentiation.
[Lat. de = separat de; diffe-rentia = diferen]\, de la differre
= a se deosebi
.] Denumire dat modificilor de form [i de func]ie ale celulelor din diferite ]esuturi, cultivate în medii naturale sau
artificiale. Prin d. celulele revin la starea embrionar\, pierzându-[i astfel caracteristicile proprii, diferen]iale. V. [i dediferen]iat,
diferen]iere celular\.
DEDUBLARE, s. f. / dédoublement, s. m. / di-viding.
[Lat. de = separat de; duplare = a dubla.] Împ]ire în dou\, cu semnifica]ii
diverse: 1)
D. esofagului, existen]a a dou esofage. 2) D. perso-nalit\]ii (v.). 3) D. pieloureteral\, malforma]ie congenital `n care
rinichiul prezint dou bazinete [i dou uretere, implantate separat în vezic sau care, dup o anumit distan]\, se unesc într-un

285. 285
singur conduct. 4) D. zgomotelor cardiace, fenomen fiziologic sau patologic determinat de un asincronism al contrac]iei
ventriculare sau al `nchiderii diferitelor valvule. V. [i zgomote cardiace.
DEDUBLARE A PERSONALIT|}II / dédouble-ment de la personnalité / dual personality, split personality. Expresia a dou sau mai
multe per-sonalit\]i succesive, alternante la acela[i subiect care, dup revenirea la via]a comun\, nu î[i amin-te[te de aceste
existen]e paralele. Îndeosebi în *isterie, d. p. poate persista s\pt\mâni, în timp ce în epilepsie este de durat scurt\.
DEFECA}IE, s. f. / défécation, s. f. / def(a)eca-tion.
[Lat. defaecatio, -onis = cur\]ire, purificare, de la defaecare = a cur\]i.] 1)
Eliminarea materiilor fecale prin anus. 2) În chimie, eliminarea impurit\]ilor unei solu]ii.
DEFECT, s. n. / défaut, s. m. / defect.
[Lat. de-fectus = pierdere, de la deficere = a lipsi.] Struc-tur sau func]ie imperfect a unui
]esut sau organ, care conduce la boli de gravitate diferit\. D. poate fi
congenital sau dobândit. Ex.: d. septal aortic, ca [i cel
atrioseptal sunt congenitale, pe când leziunile valvulare reumatismale sunt dobândite.
D. enzimatic: lipsa unei enzime. V. [i tar\,
viciu.
DEFECTOLOGIE, s. f. / défectologie, s. f. / defec-tology.
[Lat. defectus = pierdere, de la deficere = a lipsi; gr. logos = [tiin]\.]
Disciplin medicope-dagogic dedicat educii [i recuperii deficien]ilor senzoriali [i mentali (orbi, surdomu]i, debili mental etc.).
DEFEMINIZARE, s. f. / déféminisation, s. f. / defeminisation.
[Lat. de = separat de; femina = femeie.] Pierderea caracterelor
sexuale feminine, `n urma unor tulburi endocrine. Se asociaz cu *amenoree secundar [i *virilizare.
DEFERENT, adj. / déférent, -e, adj. / deferent.
[Lat. deferens, de la deferre = a duce în alt parte (de = separat de; ferre = a
conduce)
.] Care con-duce spre exterior. V. [i canal deferent.
DEFERENTIT|, s. f. / déférentite, s. f. / deferen-titis.
[Lat. deferens, de la deferre = a duce în alt parte (de = separat de; ferre =
a conduce); -
itã.] Inflama]ie acut sau cronic a *canalului de-ferent, asociat frecvent cu o *orhiepididimit\.
DEFERENTOGRAFIE, s. f. / déférentographie, s. f. / vasography.
[Lat. deferens, de la deferre = a duce în alt parte (de =
separat de;
ferre = a conduce); gr. graphein = a scrie.] Radiografia unui canal deferent dup\ injectarea în lumenul s\u a unei
substan]e de contrast.
DEFERVESCEN}|, s. f. / défervescence, s. f. / defervescence.
[Lat. defervescere = a se r\ci, de la de = separat de, fervescere
= a clocoti, a se `nfierbânta
.] Diminuarea sau dispari]ia complet a febrei.
DEFIBRILARE, s. f. / défibrillation, s. f. / defibril-lation.
[Lat. de = separat de; lat. [tiin]ific fibrilla, dim. de la fibra = fir.]
Oprirea, suprimarea *fibrila]iei atriale sau ventriculare, cu restabilirea ritmului cardiac normal.
D. ventriculilor este necesar în
extrem urgen]\, deoarece fibrila]ia ventricular antreneaz stop cardiac. Se ob]ine cu un [oc electric extern, iar în chirurgia
cardiac prin contactul direct al electrozilor cu inima.
D. atrial\ se efectueaz în acela[i mod, dar fibrila]ia atrial poate fi redus\, de
asemenea, prin administrarea unor medicamente (ex.: chinidin\ nu este utilizat termenul de d., ci de reducere
a fibrilla]iei. Var.: defibrila]ie.
DEFIBRILATOR CARDIAC / défibrillateur cardi-aque / cardiac defibrillator.
[Lat. de = separat de; lat. [tiin]ific fibrilla, dim. de la
fibra = fir; gr. kardia = inim\.] Aparat utilizat pentru suprimarea *fibrila]iei atriale sau ventriculare (v. defibrilare). D. este, de
asemenea, utilizat în *tahicardiile ventriculare [i auriculare.
D. implantabili permit reducerea automat a unor aritmii ventriculare
rebele, de gravitate deosebit\. {ocul electric ac]ioneaz prin depolarizarea simultan a tuturor celulelor miocardice, restabilindu-se
astfel *ritmul sinusal.
DEFIBRILA}IE. Var. pentru defibrilare (v.).
DEFIBRINARE, s. f. / défibrination, s. f. / defibri-nation.
[Lat. de = separat de; fibra = fibr\; -inã.] Procedeu de eliminare a
*fibrinogenului din plas-m [i deci transformarea acesteia în ser sanguin.
DEFICIEN}|, s. f. / déficience, s. f. / deficiency.
[Lat. deficientia = slire, sleire, de la deficere = a lipsi, a sli.] Insuficien]
organic sau mental\. V. [i debilitate.
DEFICIT, s. n. / déficit, s. m. / deficit.
[Lat. deficit = lipse[te (cuvânt care figura pe inventare referitor la articolele care lipseau), de la
deficere = a lipsi.] Diminuare semnificativ sau insuficien]\. Câteva semnifica]ii în medicin ale termenului: 1) D. actinic,
pierderea de radia]ie solar într-un teritoriu cu atmosfera impurificat\, fa] de un teritoriu vecin cu atmosfera curat\. 2)
D. electric,
în electrocardiografie, diminuarea sau absen]a biocuren]ilor de ac]iune într-o regiune miocardic atrofic\, sclerozat\, necrozat sau
cicatricial\. 3)
D. imunitar, v. 4) D. de oxigen: a) diferen]a dintre cantitatea de oxigen/min necesar arderii cataboli]ilor [i can-titatea
de oxigen/min disponibil în organism; b) diferen]a dintre cantitatea maxim de oxigen din ap (satura]ia de oxigen), la o
temperatur dat\, [i cantitatea de oxigen dintr-o anumit prob\, determinat la aceea[i temperatur\; este un indicator al înccii
apei cu substan]e oxidabile. 5)
D. de popula]ie se constat când *mortalitatea dep\-[e[te *natalitatea. 6) D. de puls, între pulsul
central (cardiac) [i periferic, de ex.: în *insuficien]a a-ortic\.
DEFICIT IMUNITAR / déficit immunitaire / immu-nodeficiency. Sin.: imunodeficien] (v.).
DEFLECTARE, s. f. / déflexion, s. f. / extension.
[Lat. deflectere = a schimba (`n alt direc]ie).] Pozi]ie în extensie a corpului f ului
în cursul na[-terii, contrar flexiei naturale [i caracterizat prin *prezenta]ie facial\. Var.: deflec]ie.
DEFLEC}IE. Var. pentru deflectare (v.).
DEFLEXIUNE, s. f. / déflexion, s. f. / deflection, deflexion.
[Lat. deflexio, -onis = abatere, de la deflectere = a abate, a schimba
(`n alt direc]ie)
.] 1) În electrocardiografie, orice deviere a traseului deasupra sau sub linia izoelectric\. D. intrinseco-id\, în
deriva]iile precordiale, apare în momentul când por]iunea de miocard subiacent electrodului toracic explorator devine negativ\,
adic dup ultima und pozitiv a complexului QRS.
D. intrinsec\ este pus în eviden] prin culegere direct pe epicardul
ventricular.
D. extrinsec\ se înregis-treaz în deriva]iile precordiale, corespunzând ac-tivii zonelor inimii deptate de electrodul
explorator. 2) În electroencefalografie, mi[care pe care o execut dispozitivul inscriptor [i al cui rezultat grafic determin
caracteristicile curentului cerebral înregistrat.
DEFLORARE, s. f. / défloration, s. f. / deflora-tion.
[Lat. defloratio, -onis = culegerea florii, deflorare, de la de = separat de, flos,
floris
= floare.] Sin.: dezvirginare (v.).
DEFORMABILITATE, s. f. / déformabilité, s. f. / deformability.
[Lat. deformare = a desfigura, a urâ]i, de la de = separat de,
formare = a da o form [i forma = form\.] Proprietate a eritrocitelor datorit ceia acestea î[i modific forma la trecerea prin
re]eaua vaselor capilare, al cor lumen poate fi uneori considerabil mai mic (circa 3,5
µm) fa]\ de diametrul hematiilor (circa 7
µm). D. este expresia propriet\]ilor reologice ale hematiei, rezultate din asocierea propriet\]ilor viscoelastice a-le membranei
eritrocitare cu propriet\]ile viscoe-lastice ale hemoglobinei. Pentru m\surarea d. au fost propuse numeroase metode, dintre care
cele bazate pe filtrarea eritrocitelor în condi]ii bine determinate au fost adoptate în practica de laborator curent\. D. eritrocitar
scade în numeroase sti patologice, printre care: arterit obliterant\, insufi-cien]e vasculare cerebrale, diabet, hipertensiune
arterial\, unele boli endocrine, stres, tabagism etc. O serie de medicamente, îndeosebi pentoxi-filina, amelioreaz d. eritrocitar\. V.
[i agregabili-tate, fluiditate membranar\.
DEFORMA}IE, s. f. / déformation, s. f. / deforma-tion, deformity.
[Lat. deformatio, -onis = deformare, alterare, de la deformare
= a desfigura, a u-râ]i (
de = separat de; formare = a da o form [i forma = form\.] Anomalie dobândit\, necongeni-tal\, a
formei unui organ sau a unei p]i din corp. V. [i malforma]ie.
DEFOSFORILARE, s. f. / dephosphorylation, s. f. / dephosphorylation.
[Lat. de = separat de; gr. phos, photos = lumin\, fosfor;
hyle = materie.] 1) ~ndeptarea unui grup fosfat de la nivelul unei molecule. V. [i fosforilare. 2) Proces biochimic de hidrolizare a
esterilor fosforici organici (acid adeni-lic, hexozofosfa]i, lectine etc.), având ca rezultat eliberarea de fosfor anorganic.
DEGAJARE, s. f. / dégagement, s. m. / disen-gagement.
[Fr. dégager = a degaja.] Desprindere, eliberare. Termenul se utilizeaz
`ndeosebi cu referire la
d. capului fetal, al treilea timp al na[terii, care corespunde trecerii circumferin]ei suboccipitofrontale a

286. 286
craniului fetal prin strâmtoarea inferioar a bazinului mamei, precum [i a învingerii factorului tensional muscular, apar]inând fantei
mediane a ridic orilor anali [i orificiului vulvar.
DEGENERARE, s. f. / dégénération, s. f. / dege-neration.
[Lat. degenerare = a degenera, de la de = separat de; genus, -eris =
neam, ras\
.] Rezultatul unui proces de *degenerescen]\. Frecvent, termenul este utilizat ca sin. cu degenerescen]\. De altfel, `n
terminologia englez\, cei doi termeni sunt sinonimi.
DEGENERARE CORNEEAN| SALZMANN / kéra-tite nodulaire de Salzmann / Salzmann’s nodu-lar corneal degeneration.
[Maximilian Salz-mann, oftalmolog austriac, Viena, profesor la Graz, 1862-1954.] Sin.: boal Salzmann (v.).
DEGENERAT, adj. / dégénéré, -e, adj. / degenerate.
[Lat. degeneratum = depravat, de la degenerare = a degenera (de =
separat de;
genus, -eris = neam, ras\.] Termen din ce în ce mai pu]in utilizat ([i nerecomandat), cu referire la un subiect care în
raport cu ascenden]ii imedia]i (îndeosebi cu pin]ii) prezint anomalii sau insuficien]e fizice [i mentale.
DEGENERESCEN}|, s. f. / dégénérescence, s. f. / degeneration.
[Lat. degenerare = a degenera, de la de = separat de, genus, -
eris
= neam, ras\.] 1) ~n sensul cel mai general, modificare patologic a unei structuri normale. 2) Dispari]ia progresiv a
structurilor normale ale unui ]esut sau ale unui organ, `n absen]a fenomenelor inflamatorii. Aceast defini]ie este considerat\
deseori desuet\, din cauz c a fost elaborat `n perioada când d. era prezent `n opozi]ie cu fenomenele inflamatorii, ceea ce
ascundea, de fapt, necunoa[terea histogenezei alterilor patologice. 3) ~n prezent, termenul de d. are un sens propriu [i se refer
la celul\: d. celular reprezint etapa ultim a dimi-nuii metabolismelor celulare, cu dispari]ia complet a unora dintre acestea. Se
descriu trei tipuri de d. celular\: a) d. citoplasmei diferen]iate; de ex. condroliza sau *d. wallerian\; b) d. citoplasmei fundamentale,
determinând tumefac]ie sau d. vacuolar ireversibil\; c) d. cu coagularea proteinelor, antrenând fie d. granuloas fie d. hialin en-
docelular\, sau, uneori, apari]ia unor substan]e a-normale. D. celular poate duce la *necroz celular\. 4) Au fost descrise
numeroase tipuri de d. care, `n esen] sunt rezultatul celor trei tipuri de d. celular\: a)
D. adipoas\ sau lipoidic\: înccare
ireversibil cu lipide a citoplasmei celulare, înso]i-t de alteri ale nucleului. b)
D. albuminoas\: consecutiv alterii
metabolismului protidic; poa-te fi granular\, hialin\, amiloid (v. în continuare). c)
D. amiloid\: depunerea extracelular de *amilo-id
(sindrom Abercombrie, v. amiloidoz\
D. ce-rebromacular\: *idio]ie amaurotic\. e) D. chistic\: transformarea chistic a unor
*acini glandulari, cu atrofia consecutiv a epiteliului secretor. f)
D. discului intervertebral: proces de uzur a discului, care duce la
apari]ia *d. fibrinoide. g)
D. fibrinoid\: alterare a ]esutului conjunctiv, cu modific\ri ale fi-brelor de colagen, ce apare în unele boli
infec]i-oase sau alergice; se caracterizeaz prin apari]ia unui material asem or fibrinei, rezultat prin alterarea metabolismului
*mucopolizaharidelor. h)
D. granular\ sau *intumescen]a granular\: form de *d. albuminoas\, exprimat prin apari]ia în cito-
plasm a unor granule mari. i)
D. hepatolenticu-lar\ (v.). j) D. hialoido-retinian\, v. boal Wagner. k) D. macular\ familial juvenil\,
v. boal Star-gardt. l)
D. mixomatoas\: d. mucoid a fibrelor conjunctive din *fibroame. m) D. nervoas\, cu forme multiple, în
func]ie de localizare, extensia [i progresia leziunilor. n)
D. pulpar\: prin tulburi metabolice locale, reprezint o complica]ie a *ca-
riei dentare. o)
D. tapetoretinian (v.). p) D. vacuolar\: apari]ia de vacuole în citoplasm [i mai rar în nucleu; consecin] a
diminuii func]iilor celulare. q)
D. wallerian\ (v.).
DEGENERESCEN}| A CODULUI GENETIC / dé-génér escence du code génétique / genetic code degeneration. Caracteristic a
*codului genetic conform ceia un acela[i aminoacid poate fi codificat prin diferi]i *codoni. D. c. g. este evident cel mai frecvent la
al treilea nucleotid al codonu-lui. Ea se traduce prin existen]a a 61 de codoni `n condi]iile `n care nu exist decât 20 de aminoacizi.
DEGENERESCEN}| DIENCEFALORETINIAN | / syndrome Laurence-Moon-Badet-Biedl / Lau-rence-Moon-Badet-Biedl syndrome.
Sin.: sindrom Laurence-Moon-Badet-Biedl (v.).
DEGENERESCEN}| EREDOMACULAR| / dégé-nérescenc e hérédomaculaire / heredomacular degeneration. Termen generic
care cuprinde ansamblul alterilor retinei maculare de origine degenerativ\. ~n func]ie de vârst se disting: forma congenital sau
infantil (*boala Best), forma juvenil\, `ntre 8 [i 15 ani (*boala Stargardt), forma adult (*boala Behr), forme presenile [i senile.
DEGENERESCEN}| HEPATOLENTICULAR| / dégénérescence hépato-lenticulaire / hepato-lenticular degeneration. Boal
ereditar transmi-s autozomal recesiv, caracterizat printr-o dege-nerescen] progresiv a nucleilor cenu[ii centrali, îndeosebi a
nucleului lenticular, asociat cu ciroz hepatic\. Debut în tinere]e, cu tulburi astenonevrotice, tremur uri [i leziune hepatic\.
Tremur urile se accentueaz în pozi]ii fixe [i sunt înso]ite de *grimase. Tardiv, apar tulburi de afectivitate, fona]ie, degluti]ie,
manifesti neurologice dischinetice [i distonice (ex.: *spasm de torsiune), cu exacerbarea tulburilor psihointelectuale. Constant
[i caracteristic este *inelul Kayser-Fleischer. Afectarea hepatic este grav\, chiar în formele cu tablou clinic moderat. S-a
demonstrat disfunc]ia metabolismului cuprului, de origine genetic\: imposibilitatea sintezei *ceruloplasminei, ab-sen]a excre]iei
biliare a cuprului, care este re]inut în exces în ]esuturi (îndeosebi în ficat, creier [i la nivelul cercului corneean) [i în sânge, cu
eliminare abundent prin urin\. Este constant o eliminare urinar crescut de aminoacizi. Sin.: boal Wilson, sindrom
hepatostriat, sindrom Wilson.
DEGENERESCEN}| HIALOIDO-RETINIAN| / dé-générescenc e hyaloïdo-rêtinienne / hyaloido-retinal degeneration. Sin.: boal
Wagner (v.).
DEGENERESCEN}| MACULAR| COPPEZ-DA-NIS / dégénérescenc e maculaire Coppez-Danis / Junius-Kuhnt syndrome.
[Coppez; Marcel Da-nis, oftalmolog belgian, profesor la Bruxelles, 1883-1943.] Sin.: sindrom Junius-Kuhnt (v.).
DEGENERESCEN}| MACULAR| JUVENIL| / dégénérescence ma culaire juvenile / juvenil macular degeneration. Sin.: boal
Stargardt (v.).
DEGENERESCEN}| NEURONAL| TRANSSI-NAPTIC| / dégénér escence neuronale trans-synaptique / transsynaptic
degeneration. Ansamblul de leziuni determinate de suprimarea in-fluen]ei trofice a unui neuron asupra altui neuron. Ex.: leziunile
corpului geniculat lateral, dup sec]iunea nervului optic.
DEGENERESCEN}| TAPETORETINIAN| / dégé-néresc ence tapéto-rétinienne / tapetoretinal degeneration. Termen generic sub
care este regrupat un ansamblu de boli genetice caracterizate prin abiotrofia neuroepiteliului retinian, adic nu numai a retinei, ci
[i, `ndeosebi, a epiteliului pigmentar (tapetum). De asemenea, coroida este a-fectat frecvent. D. t. este `nso]it uneori [i de alte
anomalii, `ndeosebi surditate labirintic (*sindrom Usher) sau oligofrenie. Procesul degenerativ poa-te afecta [i creierul, rezultând
d. cerebroretinian\. Se pot distinge: 1) eredodegenerescen]e t. periferice: *retinita pigmentar\, retinopatia punctat al-bescent [i
abiotrofiile corioretiniene periferice; 2) eredodegenerescen]e t. centrale, v. degeneres-cen]a eredomacular\.
DEGENERESCEN}| WALLERIAN| / dégénéres -cence wallérienne / wallerian syndrome.
[Augustus Volney Waller, fiziolog [i
histolog englez, 1816-1870
.] Dezintegrarea axului [i a tecii de mielin ale segmentului distal apar]inând unei fibre nervoase
periferice. D. w. survine dup separarea nervului de centrul s\u trofic, prin sec]iune.
DEGER|TUR|, s. f. / gelure, s. f. / frostbite, deep frostbite.
[Lat. gelare = a înghe]a.] Denumire pentru modificile ]esuturilor
(îndeosebi ale *epidermei [i, uneori, a *dermului corespunz oa-re termenului englez
frostbite), produse în urma expunerii
prelungite la frig. D. afecteaz extremi-t\]ile membrelor [i nasul, uneori fa]a, extensia [i profunzimea leziunilor fiind variabile, în
func]ie de intensitatea frigului [i timpul de expunere (modificile ]esuturilor sub nivelul dermului corespund termenului englez
deep
frostbite
). Fomarea cristalelor de ghea] în ]esuturi poate s provoace distrugerea acestora. Ini]ial, extremitatea afectat
(îndeosebi degetele sau nasul) este palid\, alb\, insensibil datorit vasoconstric]iei, urmând o fa-z de reînc\lzire, consecin] a
hiperemiei, dure-roas\, când pielea revine la o culoare aproape normal\. În cazurile grave, trombozele arteriale lo-calizate
provoac apari]ia flictenelor [i a gangre-nei, iar pielea devine extrem de expus la infec]ii. Clasic se descriu patru grade de d.:
gradul I, hiperemie [i durere; gradul al II-lea, tumefiere [i apari]ia de flictene cu exsudat serosanguinolent; gradul al III-lea, necroze
ale pielii [i ]esutului subcutanat;
gradul al IV-lea, necroz în profunzime, gangren umed\, când se impune amputa]ia.

287. 287
DEGET, s. n. / doigt, s. m. / finger (hand), toe (foot). NA: digitus, pl. digiti. [Lat. digitus = deget.] Fiecare dintre prelungirile mobile,
alc uite din falange, cu care se termin mâna [i, respectiv, talpa piciorului. Degetele mâinii sunt: police, index, medius, inelar [i
auricular. D. mare al piciorului se nume[te haluce.
DEGET ÎN CIOCAN / doigt en marteau / hammer toe. Diformitate a degetelor piciorului, constând în flexia permanent a celei de-a
doua falange pe prima [i, implicit, flexia dorsal\ a primei falange pe primul metatarsian.
DEGET MORT / doigt mort / dead finger. Tulburare vasomotorie, constând în amor]irea dureroas\, cu furnic uri, a extremit\]ii
degetelor, înso]it a-desea de paloare [i diminuarea sensibilit\]ii locale. Se constat în unele boli locale (ex.: *boala Raynaud) sau
generale (ex.: *glomerulonefrita cronic).
DEGET ÎN RESORT / doigt à resort / trigger, snap finger. Deget ale cui mi[ci de flexie sau de extensie se opresc brusc, fiind
reluate sacadat, ca [i cum degetul ar fi comandat de un resort. Anomalia este determinat de o *tendinit steno-zant a
tendoanelor mu[chilor flexori ai degetelor mâinii sau de existen]a unor noduli la nivelul tendoanelor. Degetele afectate cel mai
frecvent sunt policele [i inelarul.
DEGET DE ZINC / doigt de zinc / zinc finger. V. receptori nucleari.
DEGETE HIPOCRATICE / doigts hippocratiques, doigts en baguette de tambour / clubbing. Anomalie morfologic frecvent [i de o
mare importan] semeiologic\. Sunt prezente dou elemente fundamentale: curbarea unghiei [i hipertrofia pulpei ultimei falange.
Curbarea simetric a unghiei, predominant la primele trei degete, poate fi de trei tipuri: longitudinal (cioc de pase, ghear);
transversal (cap de [arpe, limb de orologiu); mixt (sticl de ceas). Hipertrofia pulpei ultimei falange este dat de infiltrarea
edematoas\, ferm [i elastic care intereseaz toat grosimea p]ilor moi, predominant pe fa]a palmar [i este limitat în sus de
[antul interfalangian. În raport cu predominan]a hipertrofiei la baza [i la extremitatea falangei, se disting: falanga fuziform sau oli-
var a degetului în form de baghet de tambur; falanga în form de spatul\, limb de clopot sau m\ciuc\. Hipocratismul digital se
mai înso]e[te de cianoz\, striuri longitudinale la nivelul unghiei, pete pigmentare, hipersudora]ia degetelor. D. h. pot fi genetic
determinate, prin transmitere autozomal dominant\, dar mai frecvent au o origine secundar unor boli. Se observ îndeosebi în
bolile pulmonare cronice (mai ales în supura]iile pulmonare) [i, de asemenea, în unele cardiopatii cianogene, în endocardita lent\,
în sindroamele compresive mediastinale, amibiaz [i polipoz intestinal\. Sin.: hipocratism digital.
DEGLUTI}IE, s. f. / déglutition, s. f. / deglutition, swallowing.
[Lat. deglutire = a înghi]i.] Actul de a înghi]i bolul alimentar, un lichid
sau saliva, prin trecerea acestora din gur în faringe, executat voluntar, urmat de progresiunea reflex în faringe [i apoi în
esofag. V. [i degluti]ie infantil\.
DEGLUTI}IE INFANTIL| / déglutition infantile / swallowing with tongue, thrust habit. D. normal a sugarului care dispare, de regul\,
dup apari]ia [i utilizarea din]ilor. Deoarece în d. i., spre deosebire de d. la adult, se produce o etalare a limbii între arcadele
dentare, aceasta este considerat o cauz major a numeroaselor anomalii din domeniul *ortodon]iei. La adult, d. i. se conserv\
doar pentru lichide.
DEGRANULARE, s. f. / dégranulation, s. f. / de-granulation.
[Lat. de = separat de; granulum, dim. de la granum = gr\unte.] 1)
Eliberarea, prin *exocitoz\, a con]inutului veziculelor endoplasma-tice (granule). În cazul *mastocitelor, acest fenomen conduce la
eliberarea de *histamin\. D. se produce, de asemenea, în arboriza]iile terminale ale neuronilor ca r\spuns la generarea unui *po-
ten]ial de ac]iune. 2) În general, eliberarea con]i-nutului granulelor secretorii dup *fuziunea acestora cu *membrana celular\.
DEHALOGENAZ|, s. f. / déshalogénase, s. f. / dehalogenase.
[Lat. de = separat de; gr. hals, halos = sare; gennan = a produce;
-
azã.] Enzim care catalizeaz substitu]ia halogenilor (clor, iod, brom) fixa]i pe substrate, de regul proteice. Ex.: deiodarea
iodotirozinei de c\tre *deiodinaz\.
DEHIDROCORTICOSTERON, s. m. / déhydrocor-ticostérone, s. f. / dehydrocorticosterone.
[Lat. de = separat de; gr. hydor,
hydatos
= ap\; lat. cortex, -icis = scoar]\; gr. stereos = solid, `n relief.] 11-Dehidrocorticosteron, unul din *11-oxicorti-
costeroizii secreta]i de corticosuprarenal\. A fost ob]inut [i sintetic; are ac]iune corticoid\. Sin.: compusul A Kendall.
DEHIDROGENAZ|, s. f. / dé(s)hydrogénase, s. f. / dehydrogenase.
[Lat. de = separat de; gr. hy-dor, hydatos = ap\; gennan =
a produce; -
azã.] Enzim care catalizeaz eliberarea ionului hidrogen (proton) dintr-un complex molecular. Are rol important în
procesele de *oxidoreducere.
D. lactic\ intervine în procesele de dehidrogenare a *acidului lactic.
DEHISCEN}|, s. f. / déhiscence, s. f. / dehis-cence, splitting.
[Lat. dehiscere = a se desface, a se deschide, a se cr\pa.] Separa]ie
natural\. Ex.: d. unui ovul de ovar.
DEIODINAZ|, s. f. / dési odase, s. f. / deiodinase.
[Lat. de = separat de; gr. ioeides = violet, iod;
-
azã.] *Dehalogenaz tiroidian [i tisular periferic\, specific *iodotirozinelor nelegate la *tiroglo-bulin\. La nivelul tiroidei, d.
permite recuperarea iodului con]inut de precursorii non-hormonali, iar în ]esuturi condi]ioneaz etapele metabolice de conversie a
hormonilor tiroidieni. Exist mai multe d., dar numul exact al acestora nu se cunoa[te.
DÉJÀ VU, DÉJÀ VÉCU / déjà vu, déjà vécu / déjà vu, déjà vécu.
[Fr.] Tip de *paramnezie, constând în impresia fals de a fi v\zut,
respectiv tr\it o anumit realitate.
DEJEC}IE, s. f. / déjection, s. f. / def(a)ecation, excretion.
[Lat. deiectio, -onis = evacuarea stomacului, purga]ie, de la deicere =
a evacua
.] Evacuarea materiilor fecale (dejecte).
DELE}IE, s. f. / délétion, s. f. / deletion.
[Lat. deletio, -onis = distrugere, de la delere = a distruge.] Tip de muta]ie genetic
implicând pierderea de ADN cromozomial. D. poate fi redus\, a-fectând numai o por]iune a unei singure gene, sau extins\,
afectând mai multe gene. În func]ie de extensia sa, d. poate antrena malforma]ii. Ex.: 1)
D. bra]ului scurt al cromozomului 4
determin *sindromul Wolff-Hirschkorn. 2)
D. bra]ului scurt al cromozomului 5, este asociat *sindromului cri du chat. 3) D. bra]ului
scurt al cromozomului 9
se afl în rela]ie cu un ansamblu de malforma]ii: întârziere psihomotorie [i statural\, microcefalie, hipertri-
coz\, exoftalmie, nas scurt [i înfundat [i, frecvent, malforma]ii cardiace. 4)
D. bra]ului scurt al cromozomului 18 este în rela]ie cu:
ariera]ie mental\, întârziere staturoponderal [i anomalii oculare. 5)
D. bra]ului lung al cromozomului 18 este legat de un
ansamblu de malforma]ii asociind întârziere mental\, microcefalie cu multiple anomalii morfologice la nivelul extremit\]ii cefalice [i
viscerale, cu afectarea cordului, rinichilor [i oaselor. 6)
D. bra]ului lung al cromozomului 19: v. cromozom Philadelphia.
DELE}IE CLONAL| / délétion clonale / clonal deletion. Distrugerea sau inactivarea celulelor i-munitare.
DELIR, s. n. / délire, s. m. / delirium, delusion.
[Lat. delirium = aiurare, de la delirare = a ie[i din brazd\, a ie[i din linia dreapt
(
de = separat de; lira = brazd\.] Tulburare a proceselor menta-le, caracterizat printr-un ansamblu de idei eronate, absurde [i
contradictorii, f o leg ur direct cu realitatea, interpreti, halucina]ii, judec\]i false care impregneaz via]a afectiv a
bolnavului [i antreneaz o ruptur a raporturilor sale cu lumea exterioar\. Necompatibil cu critica [i cu con-traargumentele, d. este
prezent în unele boli psihice, îndeosebi în *schizofrenie, dar [i în unele tulburi metabolice, intoxica]ii, infec]ii grave. D. se poate
caracteriza prin: 1)
Subiecte: de perse-cu]ie, de grandoare, de gelozie, mistice, melancolice, ipohondrice etc. 2) Mecanisme:
halucinatoriu, *de interpretare, prin iluzionare, imaginativ, fabu-latoriu, intuitiv, *oniric. 3)
Organizare: se disting *d. sistematizate,
ordonate, clare [i coerente, cu aparen] ra]ional\, "logic\”, [i
d. nesistematizate, incoerente, în caz de schizofrenie [i sti de de-
men]\. 4)
Structur\: paranoic, paranoid, parafrenic. 5) Evolu]ie: acut, subacut sau cronic.
DELIR DE INTERPRETARE / délire d’interpréta-tion / interpretation delusion. Ra]ionament fals având ca punct de pornire o situa]ie
real\, un fapt exact. D. i. se observ `n unele psihoze acute [i cronice, `n esen] paranoice. V. [i delir.
DELIR ONIRIC / délire onirique / oniric delusion. Sin.: onirism (v.).
DELIR SISTEMATIZAT / délire systematisé / sys-tematized delusion. Form de d. în care exist o rela]ie relativ logic între
concep]iile bolnavului, la care predomin ideile de persecu]ie (d. de per-secu]ie) sau mistice. Se poate ajunge la o formul
invariabil (d. cristalizat sau stereotip).

288. 288
DELIRIUM TREMENS / delirium tremens / deli-rium tremens. [Lat. delirium = aiurare, de la delirare = a ie[i din brazd\, a ie[i
din linia dreapt (
de = separat de; lira = brazd\tremere = a tremura.] Stare de *confuzie mental care poate apare la un
alcoolic cronic dup un *sevraj brutal, o infec]ie sau un traumatism. Subiectul afectat re-tr\ie[te scene din via]a sa sau are
*halucina]ii (*zoopsii) cu animale dezgust oare sau periculoase: [obolani, [erpi. În forma acut (rar\
generalizate, de unde denumirea bolii. De obicei, d. t. evolueaz paroxistic, în câteva zile, [i se înso]e[te de febr\, transpira]ii [i
deshidratare. Forma clinic întâlnit de obicei este una atenuat (delir alcoolic subacut), denumit pre-delirium tremens.
DELIVREN}|, s. f. / délivrance, s. f. / delivery of the after-birth, confinement.
[Lat. deliberare = a elibera, de la de = separat de,
liberare = a elibera.] 1) Act fiziologic corespunzând ie[irii, sponta-n sau artificial\, a placentei [i a membranelor la 10-120
minute dup expulzia f ului. 2)
D. abdominal\: extragerea placentei prin plaga operatorie uterin\, în caz de *opera]ie cezarian\.
Manevr de mare importan] practic\. 3) Sin. nerecoman-dat: na[tere.
DELTACORTIZON, s. m. / deltacortisone, s. m. / deltacortisone. Sin.: prednison (v.).
DELTA CRIOSCOPIC / delta cryoscopique / de-pression of freezing point.
[∆ = a patra liter a alfabetului grec; gr. kryos = frig;
skopein = a vedea, a examina.] V. crioscopie [i presiune osmotic\.
DELTA-SARCOGLICAN, s. m. / delta-sarcogly-cane, s. m. / delta-sarcoglycan.
[∆ = a patra li-ter a alfabetului grec; gr. sarx,
sarkos
= carne; glykys = dulce.] Protein a *sarcolemei care posed un segment transmembranar aflat într-un complex cu
*distrofina. Deficitul de d. s. este la originea unor *distrofii musculare.
DEMASCULINIZARE, s. f. / démasculinisation, s. f. / demasculinisation.
[Lat. de = separat de, masculinus = masculin, de la
masculus = bbat.] Pierderea caracterelor sexuale secundare masculine, a poten]ei [i a libidoului, `n urma unor tulburi
endocrine. Se asociaz\, de obicei, cu *fe-minizarea.
DEMEN}|, s. f. / démence, s. f. / dementia.
[Lat. dementia = demen]\, de la de = separat de, mens, -ntis = spirit, minte.] 1)
S\cirea fondului mental; diminuarea, mai mult sau mai pu]in accentuat\, a facult\]ilor intelectuale sub influen]a leziunilor cre-
ierului. Uneori se asociaz cu alte simptome, ca în
d. paralitic\ sau *boala Bayle. 2) Din punct de vedere juridic, sinonim cu
alienare mental\. 3) În limbajul obi[nuit [i în literatur\, sin. cu nebunie.
DEMEN}| ALZHEIMER / démenc e d’Alzheimer / dementia of the Alzheimer type.
[Alois Alzhei-mer, neurolog [i psihiatru
german, profesor la Breslau (în prezent Wroclaw, Polonia), 1864-1915
.] Sin.: boal Alzheimer (v.).
DEMEN}| BINSWANGER / démence de Bi nswanger / Binswanger’s dementia.
[Otto Binswanger, neurolog german, profesor la
Jena, 1852-1931
.] Sin.: boal Binswanger (v.).
DEMEN}| PRESENIL| / démence présénile / presenile dementia. Sin.: boal Alzheimer (v.).
DEMEN}| SENIL| / démence sénile / senile dementia. Tip de *d. care apare progresiv `ntre 65 [i 85 de ani, determinat de leziuni
degenerative neuronale corticale. Anatomopatologic, cortexul este difuz atrofiat [i exist leziuni de ateroscle-roz cerebral\. V. [i
boal Alzheimer, prezbiofre-nie.
DEMETILARE, s. f. / déméthylation, s. f. / deme-thylation.
[Lat. de = separat de; gr. methy = b\u-tur fermentat\; hyle =
materie
.] Reac]ie chimic în cursul ceia o substan] pierde un radical metil (CH
3). Anumite enzime ce catalizeaz acest proces,
îndeosebi demetilazele hepatice, pot modifica prin d. structura unor substan]e endogene sau exogene, îndeosebi
medicamentoase.
DEMETILAZ|, s. f. / déméthylase, s. f. / deme-thylase.
[Lat. de = separat de; gr. methy = b\u-tur fermentat\; hyle = materie; -
azã.] V. ADN metiltransferaz\.
DEMIELINIZARE, s. f. / démyélinisation, s. f. / demyelinization.
[Lat. de = separat de; gr. myelos = m\duv\; -inã.] Distrugere a
*mielinei din sistemul nervos, observat în cursul anumitor boli, îndeosebi în *scleroza în pl\ci. În
d. segmen-tar\ pierderea
mielinei se produce pe o lungime variabil a fibrei nervoase: între dou *noduri Ranvier (
d. internodal\) sau de o parte [i de alta a
unui nod Ranvier (
d. paranodal\).
DEMINERALIZARE, s. f. / déminéralisation, s. f. / demineralization.
[Lat. de = separat de; lat. medieval mineralis, de la minera
= min\
.] Eliminare anormal crescut\, în general prin urin\, de sub-stan]e minerale con]inute în unele ]esuturi din organism (calciu,
fosfor, potasiu, sodiu etc.). În prezent, termenul este utilizat îndeosebi pentru desemnarea pierderilor de calciu [i fosfor de la
nivelul scheletului.
DEMI-VIA}|, s. f. / demi-vie, s. f. / half-life.
[Lat. dimidius = pe jum ate; vita = via]\.] Sin.: timp de înjum \]ire (v.).
DEMOGRAFIE, s. f. / démographie, s. f. / demo-graphy.
[Gr. demos = popor; graphein = a scrie.] {tiin] care are ca obiect studiul
popula]iilor umane, îndeosebi dimensiunea, structura, evolu]ia [i caracteristicile generale ale acestora, abordate din punct de
vedere cantitativ. Principalii indicatori demografici sunt indicii de inteligen]\, fertilitate, natalitate, mortalitate, pe baza c\rora se
efectu-eaz predic]ii.
DENATURARE, s. f. / dénaturation, s. f. / denatu-ration.
[Lat. de = separat de; natura = stare natural\, caracter.] 1) În general,
alterarea unei sub-stan]e prin procedee fizice sau chimice. 2) Alterarea reversibil sau ireversibil a func]iilor proteinelor [i acizilor
nucleici ca urmare a afectii structurii conforma]ionale (secundar\, ter]iar sau cuaternar\ tora. Se produce în condi]ii ne-
fiziologice de pH, temperatur\, `n prezen]a unor suri sau a unor solven]i organici.
DENDRIT|, s. f. / dendrite, s. m. / dendrite, dendron.
[Gr. dendron = arbore.] Prelungire citoplasmatic\ a celulei nervoase, în
general mai scurt decât *axonul; conduce influxul nervos c re corpul celular, deci centripet. Frecvent multiple, d. au originea în
diverse puncte ale corpului celular [i prezint numeroase ramifica]ii care intr în contact cu axonii altor neuroni.
DENERVARE, s. f. / dénervation, s. f. / dener-vation.
[Lat. de = de la; gr. neuron = nerv.] 1) Excizia, incizia sau blocarea unui
nerv. 2) Stare în care nervii aferen]i sau eferen]i sunt sec]iona]i. V. [i deaferenta]ie.
DENG|, s. f. / dengue, s. f. / dengue, dandy fever, breakbone fever.
[Spaniol dengue = maniere afectate, fandoseli, din cauza
mersului rigid [i afectat al persoanelor atinse de aceast boal care, de fapt, este consecin]a unei pozi]ii antalgice pe care o adopt
pacien]ii
.] *Arboviroz\, boal infec]i-oas endemo-epidemic\, de gravitate variabil\, u-neori mortal\, determinat de patru tipuri de
*ar-bovirus, transmise prin în]ep ura unui ]ân]ar (din genul
Aedes cel mai frecvent) [i caracterizat prin triada: febr\, artromialgii,
exantem. Boala are pes-te o sut de denumiri, majoritatea în spaniol\, cea mai frecvent fiind cea de
febr ro[ie.
DENSIMETRIE, s. f. / densimétrie, s. f. / densi-metry.
[Lat. densitas, -atis = consisten]\, densitate, de la densus = dens, compact;
gr.
metron = m\sur\.] Termen sin. par]ial cu *densitometrie, uti-lizat `ndeosebi cu referire la studiul densit\]ii lichidelor.
DENSIMETRU, s. n. / densimétre, s. m. / densi-meter, densitometer.
[Lat. densitas, -atis = consisten]\, densitate, de la densus
= dens, compact; gr.
metron = m\sur\.] Instrument pentru m\surarea densit\]ii fluidelor. D. utilizat pentru m\surarea densit\]ii
laptelui se nume[te lactodensimetru [i permite, de fapt, m\surarea concentra]iei `n gr\simi (deoarece aceasta este direct
propor]ional cu densitatea). ~n mod analog, alcoolmetrul este utilizat pentru determinarea concentra]iei `n alcool a unui lichid
rezultat din amestecul alcool-ap (inclusiv b\uturi spirtoase). ~n acest caz, densitatea lichidului variaz invers propor]ional cu
concentra]ia de alcool.
DENSITATE, s. f. / densité, s. f. / density.
[Lat. densitas, -atis = consisten]\, densitate, de la den-sus = dens, compact.] 1)
Mime fizic definit prin raportul dintre masa [i volumul unui corp. Reprezint numeric masa unit\]ii de volum a unui corp [i se
exprim în g/cm
3
sau g/l. 2) D. relativ\, raportul dintre densitatea unei substan]e [i densitatea apei distilate, considerat ca lichid
de refe-rin]\, în acelea[i condi]ii de temperatur [i presiune. ~n trecut era denumit greutate specific\. V. tab. propriet\]i fizico-
chimice ale fluidelor din organism. 3)
D. medie a popula]iei: numul de locuitori care revin (în medie) pe o unitate de su-prafa]
(de obicei km
2
) a unui anumit teritoriu.
DENSITOMETRIE, s. f. / dénsitométrie, s. f. / densitometry.
[Lat. densitas, -atis = consisten]\, densitate, de la densus = dens,
compact; gr.
me-tron = m\sur\.] 1) Sensul cel mai frecvent în me-dicin\: d. osoas\, determinarea densit\]ii osoase prin

289. 289
m\surarea absorb]iei radia]iilor (X sau fotoni gama) care traverseaz osul, sau cu ajutorul ultrasunetelor. 2) M\surarea densit\]ii
optice a unui mediu lichid. 3) În engl., determinarea dozei de iradiere a personalului care lucreaz în medii cu radia]ii. V. [i
densimetrie.
DENTAR, adj. / dentaire, adj. / dental, dentary.
[Lat. dentarius, de la dens, -ntis = dinte.] Care se refer la un dinte sau la din]i.
DENTIN|, s. f. / dentine, s. f. / dentin, dentine.
[Lat. dens, -ntis = dinte; -inã.] }esut dentar dur, de culoare alb-g\lbuie, care
formeaz masa principal a dintelui, delimitând spre interior camera pulpar [i fiind acoperit la exterior cu *smal] în por]iunea
coroanei dentare [i cu *cement în por-]iunea r\d\cinii dintelui. Este alc uit dintr-o matrice organic pe care se depun suri
minerale (65-70%), care formeaz cristale de *hidroxiapa-tit\. Sin.: ivoriu.
DENTIN| OPALESCENT| EREDITAR| / dentine opalescente héréditaire / hereditary opalescent dentin. Sin.: boal Capdepont
(v.).
DENTINOGENESIS IMPERFECTA / dentinogene-sis imperfecta / dentinogenesis imperfecta.
[Lat. dens, -ntis = dinte; -inã; gr.
genesis = producere, de la gennan = a produce; lat. imperfec-tus = incomplet, de la in = lipsit de, perfectus = perfect,
complet
.] Sin.: boal Capdepont (v.).
DENTI}IE, s. f. / dentition, s. f. / dentition.
[Lat. dentitio, -onis = cre[terea din]ilor, denti]ie, de la dens, -ntis = dinte.] Formarea
[i apari]ia din]ilor pe arcadele dentare. Se disting:
d. temporar\ (prima d. sau d. de lapte) [i d. permanent\ (sau definitiv\
dantur\. *Formula dentar a adultului este urm oarea: molari 6/6, premolari 4/4, canini 2/2, incisivi 4/4.
DENTOM, s. n. / dentome, s. m. / dentoma, o-dontoma.
[Lat. dens, -ntis = dinte; -oma.] Tumo-r benign constituit din ]esuturi
dentare dure adulte (*dentin\, *cement, *smal] dentar) [i rezultând dintr-o tulburare de dezvoltare a dentinei. Sin.: odontom,
paradentom.
DENUDARE, s. f. / dénudation, s. f. / denudation.
[Lat. denudare = a dezveli, de la de = separat de, nudare = a dezgoli.] Ac]iune
de descoperire chirurgical a unui organ, în general superficial, îndeosebi a unui vas (arter\, ven\ ii
acestuia.
DENUTRI}IE, s. f. / dénutrition, s. f. / denutrition.
[Lat. de = separat de; lat. medieval nutritio, -onis = hran\, de la nutrire = a
hri
.] Perturbare a *nutri]iei, caracterizat prin predominarea fenomenelor de dezasimila]ie în raport cu cele de asi-mila]ie. D.
este o form de *malnutri]ie, dar cei doi termeni nu sunt sinonimi. *Atrepsia [i *ca[exia sunt formele extreme de d.
DEONTOLOGIE MEDICAL| / déontologi e médicale / medical deontology.
[Gr. deon, -ontos = obliga]ie, ceea ce trebuie f\cut;
logos = [tiin]\; lat. medicus = medic.] Ansamblul `ndatoririlor care `i revin medicului `n cadrul exercitii profesiei, `n raporturile
cu bolnavii, cu ceilal]i medici cu care colaboreaz [i cu personalul medical mediu [i auxiliar. D. se fondeaz pe regulile (coduri
deontologice) [i tradi]iile profesiei.
DEOXIRIBOZ|. Var. pentru dezoxiriboz (v. ribo-z).
DEP|RT|TOR, s. n. / écarteur, s. m. / retractor.
[Lat. de = separat de; pars, -rtis = parte.] Instrument utilizat pentru deptarea
buzelor unei pl\gi sau ale unei incizii chirurgicale, a pere]ilor unei cavit\]i naturale pentru a accede la organele profunde, a
coastelor etc. Poate fi simplu, prev\zut cu un mâner, cu cremalier\, cu dou sau trei valve etc.
DEPENDEN}|, s. f. / dépendance, s. f. / depen-dence.
[Lat. dependere = a sta atârnat, de la de = separat de, pendere = a
atârna
.] Termen general care cuprinde no]iunile de d. fizic\ sau *fizico-dependen]\, d. psihic\ sau *psihodependen]\ [i *far-
macodependen]\
.
DEPERSONALIZARE, s. f. / dépersonnalisation, s. f. / depersonalization.
[Lat. de = separat de; personalis = personal, de la
persona = persoan\.] Impresia de a nu se mai recunoa[te pe sine în-su[i, care vizeaz corpul, con[tiin]a eului psihic
(dezanimare). Asociate frecvent cu *derealizarea, crizele de d. apar în *nevrozele anxioase, în *de-presie, în *schizofrenie [i în
*epilepsie (îndeosebi în epilepsia de lob temporal). Starea de d. se poate observa în forme minore [i la subiec]ii normali supu[i
stresului.
DEPIGMENTARE, s. f. / dépigmentation, s. f. / depigmentation.
[Lat de = separat de; pigmen-tum = vopsea.] Dispari]ia
pigmen]ilor dintr-un ]e-sut, îndeosebi de la nivelul pielii.
DEPILARE, s. f. / dépilation, s. f. / depilation.
[Lat. depilare = a depila, de la de - priv., pilus = p.] Sin.: epilare (v.).
DEPILATOR, adj., s. n. / dépilatoire, adj., s. m. / depilatory.
[Lat. depilare = a depila, de la de - priv., pilus = p.] Sin.: epilator
(v.).
DEPISTARE, s. f. / dépistage, s. m. / screening, case finding.
[Lat. de - semnific `nceputul unei ac]iuni; ital. pista = urm\, pist\,
din lat.
pistare = a pisa.] C\utarea sistematic\, de obicei la nivelul unei colectivit\]i expuse, a unei boli latente, cu ajutorul unor
tehnici simple [i necostisitoare. ~n general, d. permite descoperirea unor persoane la care diagnosticul de certitudine va fi stabilit
cu ajutorul unor probe mai elaborate. V. [i medicin preventiv\, profilaxie, screening.
DEPLASARE, s. f. / déplacement, s. m. / fracture deformity.
[Fr. déplacer = a deplasa, din lat. de = separat de, gr. platus = plat,
`ntins
.] Pierderea alinierii anatomice a fragmentelor osoase fracturate, cu ruptura înveli[ului periostic.
DEPLE}IE, s. f. / déplétion, s. f. / depletion.
[Lat. depletum, de la deplere = a goli.] 1) Diminuarea sau dispari]ia unei cantit\]i de
lichid care este prezent în mod normal într-o cavitate sau într-un sistem. 2) Prin extensie, termenul d. este uneori utilizat pentru
desemnarea pierderii unui electrolit con]inut în aceste lichide (ex.: d. de potasiu) sau a sc\derii unor rezerve (ex.: d. glicogenic a
ficatului). V. [i sindrom de deple]ie de sodiu.
DEPOLARIZARE, s. f. / dépolarisation, s. f. / de-polarization.
[Lat. de = separat de; polus = pol.] Modificarea, sub influen]a unui
stimul, a polarizii membranei celulare, determinat de distribu]ia a-simetric a ionilor. Procesul de d. se produce ca urmare a
deschiderii *canalelor de sodiu, ceea ce permite p runderea masiv a ion ilor de sodiu în celul\. Fenomenele de
depolarizare-repolarizare intervin în propagarea influxului nervos [i în con-trac]ia muscular\. D. unui nerv corespunde trecerii
influxului nervos, iar cea a unei fibre musculare corespunde contrac]iei sale. Pe o electrocardio-gram\, complexul QRS
corespunde d. ventriculare, iar unda P, celei atriale.
DEPOLIMERIZARE, s. f. / dépolymérisation, s. f. / depolymerization.
[Lat. de = separat de; gr. polys = mul]i; meros = parte.]
Procesul de fragmentare a *macromoleculelor polimerice sub ac]iunea unor factori fizici (c\ldur\, radia]ii) sau chimici (agen]i
oxidan]i, enzime depolimerizante).
DEPOZIT, s. n. / dépôt, s. m. / deposit.
[Lat. depositum = bun care se depune.] 1) Acumulare de substan]e diverse, de origine
normal sau patologic\, într-un ]esut, într-un organ sau într-o cavitate. 2) Substan] de natur calcaroas care ader la suprafa]a
unui dinte.
DEPOZITE HERBERT / dépôts de Herbert / Her-bert's deposits.
[Herbert Herbert, oftalmolog-chirurg al armatei britanice la
Bombay, 1865-1942
.] Semne corneene în *trahom, reprezentate prin *panus [i leziuni de *keratit\.
DEPRESIE, s. f. / dépression, s. f. / depression, nervous breakdown.
[Lat. depressio, -onis = l\-sare în jos, coborâre, de la
deprimere = a l\sa `n jos, a afunda.] Stare mental caracterizat prin tri-ste]e patologic\, durere moral\, pesimism, auto-
devalorizare, dezinteres, anxietate, la care se a-sociaz o încetinire psihomotorie (*bradipsihie, *a-kinezie, *abulie etc.) [i
simptome somatice (constipa]ie, anorexie etc.). Au fost descrise numeroase forme de d. în func]ie de aspectul clinic (intensitatea
anxiet\]ii, preponderen]a simptomelor somatice) [i de etiologie (*d. endogen\, *d. de invo-lu]ie, *d. mascat\, *d. nevrotic\, *d.
postpartum, *d. psihogen\, *d. somatogen\ V d. sunt clasificate `n func]ie de intensitatea [i durata
simptomatologiei, cât [i `n raport de evolu]ie.
DEPRESIE ANACLITIC| / dépression anacli-tique / anaclitic depression. D. a copiilor separa]i de mamele lor între prima lun de la
na[tere [i vârsta de un an. Chiar dac au fost îngriji]i corect, copiilor le lipse[te afec]iunea, iubirea din rela]ia mam\-copil. Ca

290. 290
urmare, pot apare la copii tulbu-ri de s ate, motorii, de limbaj [i în dezvoltarea social\. Perioadei ini]iale de panic [i agita]ie îi
urmeaz apatia. În general, tulburile sunt reversibile dac separarea de mam nu se prelunge[te peste o durat de cinci luni.
DEPRESIE BIPOLAR| / dépression bipolaire / bipolar depression. D. în care descurajarea [i buna dispozi]ie sunt prezente
alternativ.
DEPRESIE ENDOGEN| / dépression endogène / endogenous depression. Form clinic de d. care survine f o cauz psihic
sau fizic [i apare ca fiind constitu]ional\, cu o încc ur genetic\, deoarece se manifest frecvent la subiec]i cu antecedente
depresive personale [i îndeosebi familiale.
DEPRESIE DE IARN| / dépression d’hiver / win-ter depression. Sin.: tulburare afectiv sezonier (v.).
DEPRESIE DE INVOLU}IE / dépression d'involu-tion / involutional depression. Form de d. survenind la subiec]i cu vârsta de peste
50 de ani, f antecedente melancolice personale sau familiale. Se manifest frecvent prin agita]ie anxioas cu subiecte
hipocondriace.
DEPRESIE MAJOR| / dépression majeure / ma-jor depression. Termen utilizat pentru desemnarea tuturor stilor depresive
severe, indiferent de etiologie. Termenul s-ar putea substitui denumirilor mai vechi de *melancolie [i *depresie endoge-n\.
DEPRESIE MASCAT| / dépression masquée / masked depression. Stare depresiv mascat prin simptome de alur somatic\,
aparent în ab-sen]a unui sindrom depresiv clinic. D. apare, deci, ca disimulat de dureri, tulburi digestive, abdominale sau
cardiovasculare.
DEPRESIE NEVROTIC| / dépression névrotique / neurotic depression. Decompensarea în cursul unei *nevroze vechi, tradus
printr-un sindrom de-presiv asociat la o recrudescen] a semnelor de nevroz\, *obsesie, *fobii, în func]ie de caz.
DEPRESIE POSTPARTUM / dépression pos t-partum / postpartum depression. D. ce survine la mam [i nu dispare la câteva
s\pt\mâni dup na[tere. Simptomatologia este variabil\: plâns ne-motivat, descurajare, disperare, inabilitate în îngrijirea copilului,
iritabilitate, oboseal\, diminuarea intereselor normale [i insomnie. D. p. survine la circa 3 % dintre femei [i poate afecta [i pe al]i
membri ai familiei, inclusiv tat\l.
DEPRESIE REACTIV| / dépression réaction-nelle / reactive depression, situational depres-sion. D. care se declan[eaz dup
evenimente dramatice: deces în familie, [omaj sau e[ecuri financiare. Tulburile sunt dispropor]ionat de mari în raport cu o reac]ie
normal într-o astfel de situa]ie.
DEPRESIE RECURENT| / dépression majeure récurrente / recurrent depressive disorder. D. caracterizat prin apari]ia repetat de
episoade depresive [i absen]a `n antecedente de episoade maniacale.
DEPRESIE RECURENT| SCURT| / dépression récurr ente brève / brief recurrent depression. D. caracterizat prin perioade
repetitive (de cel pu]in dou ori pe an) de atacuri scurte (cu durata medie de trei zile), dar intense de d.
DEPRESIE REZISTENT| / dépression résistante / refractoriness to antidepressants. Stare depresiv cu tendin]a la cronicizare, în
ciuda mai multor luni de tratament chimioterapic. În afara recursului la diferite clase de medicamente antide-presive, este necesar
decelarea unor mecanis-me nevrotice aflate frecvent la baza "rezisten]ei".
DEPRESIE SEZONIER| / dépression saisonni-ère / seasonal affective disorder. D. autumnal-hibernal\, asociat cu hipersomnie [i
hiperfagie, cu cre[tere în greutate. Se amelioreaz prin expunerea matinal la o surs luminoas intens\.
DEPRESIE UNIPOLAR| / dépression unipolaire / unipolar depression. Form de d. caracterizat prin episoade depresive majore
recurente, dar f alternan] cu episoade maniacale.
DEPRESIV, adj., s. m. / dépressif, -ive, adj., s. m. / depressant, depressive.
[Lat. depressus = a-dâncit, de la deprimere = a l\sa
`n jos, a afunda
.] 1) Care se refer la *depresie, care provoac depresia. 2) Subiect afectat de depresie.
DEPRINDERE, s. f. / habitude, s. f. / habituation.
[Lat. deprehendere = a prinde.] Crearea, prin e-xerci]iu [i antrenament, a unei
u[urin]e în executarea unei ac]iuni.
DEPURATIV, adj. / dépuratif, -ive, adj. / depu-rant, depurative, pellant.
[Lat. depurare = a cu-r\]a.] Care purific organismul, care
favorizeaz eliminarea toxinelor [i a unor produ[i de catabolism din organism.
DEPURATOR, s. n. / dépurateur, s. m. / depurator.
[Lat. depurare = a cur\]a.] Agent care purific\, eliminând toxinele din
organism.
DEPURA}IE, s. f. / dépuration, s. f. / depuration.
[Lat. depurare = a cur\]a.] Cur\]are, purificare, îndeosebi a sângelui. V. [i
dializ\.
DERATIZARE, s. f. / dératisation, s. f. / derati-zation, rat-proofing.
[Lat. de = separat de; fr. rat = [obolan (origine obscur\.]
Totalitatea mijloacelor de combatere a roz oarelor ([oareci, [obolani).
DEREALIZARE, s. f. / déréalisation, s. f. / derea-lization.
[Lat. de = separat de; realis, de la res, rei = bun, avere.] Stare în care
lumea este perceput ca schimbat\, str\in\, nelini[titoare [i ireal\. D. se observ în *nevroze [i, îndeosebi, în *psiho-ze, asociat
frecvent cu *depersonalizarea.
DEREPRESIE, s. f. / dérépression, s. f. / dere-pression.
[Lat. de = separat de; repressio, -onis, de la reprimere = a `mpiedica, a
re]ine
.] Fenomenul de suprimare a mecanismelor de inhibi]ie care blocheaz activitatea de transcrip]ie a unei gene sau a unui lot
de gene. D. rezult prin interven]ia unui inductor care, prin unirea cu *represorul, `l deta[eaz de gena operator, permi]ând astfel u-
nei gene sau mai multor gene s se exprime.
DERIVA}IE, s. f. / dérivation, s. f. / lead (în electrocardiografie), derivation (în chirurgie).
[Lat. derivatio, -onis = abatere,
deriva]ie, de la
derivare = a abate direc]ia unui curs de ap (de = separat de; rivus = râu mic), a devia, a deriva.] 1) Interven]ie
chirurgical destinat restabilirii circula]iei în aval la nivelul unui conduct, realizând comunicarea între por]iunile conductului de
deasupra [i de sub obstacol. În chirurgia digestiv\, se realizeaz astfel un scurtcircuit prin care se exclude un segment afectat al
tractusului digestiv. Ex.: ileotransversostomie. Pentru chirurgia cardiovascular\, v. pontaj [i [unt. 2) În electrocardiografie:
înregistrare a biocuren]ilor cu ajutorul electrozilor de culegere plasa]i într-un anumit mod. D. pot fi
directe sau indirecte (periferice).
În
d. directe, electrozii sunt plasa]i direct pe inim\, alternativ posibil aproape exclusiv experimental. În practica medical\, se
utilizeaz urm oarele
d. indirecte sau periferice: d. standard, d. unipolare ale membrelor [i d. precordiale. Exist trei d. standard:
D
I, în care un electrod este fixat la bra]ul drept, iar altul la bra]ul stâng; D
II, un electrod la bra]ul drept, altul la gamba stâng\; D
III, un
electrod fixat la bra]ul stâng, altul la gamba stâng\. Exist trei
d. unipolare ale membrelor, care sunt înregistrate cu un electrod
indiferent, legat la borna central\, [i un electrod explorator, plasat succesiv pe bra]ul drept (VR), bra]ul stâng (VL) [i gamba stâng
(VF).
D. unipolare precordiale sau toracice, în num de [ase, comport un electrod indiferent, plasat la borna central\, [i un
electrod explorator, în regiunea precordial\, în diferite puncte reperate [i notate de la 1 la 6 (V
1-V
6). Alte deriva]ii: d. esofagiene, în
care electrodul explorator este plasat în esofag;
d. endocavitare, în care electrodul explorator este fixat la cap ul sondei de
*cateterism cardiac, introdus în diferite cavit\]i ale inimii. 3) În *electroencefalografie: modul de conexiune a diferi]ilor electrozi
exploratori.
DERIV| GENETIC| / dérive génétique / random genetic drift.
[Lat. derivare = a abate direc]ia unui curs de ap (de = separat de;
rivus = râu mic), a devia, a deriva; gr. genetikos = propriu u-nei genera]ii, de la genos = neam, urma[, genera-]ie.] Sin.:
fluctua]ie genetic (v.).
DERM, s. n. / derme, s. m. / corium, dermis. NA: dermis.
[Gr. derma, -atos = piele.] Strat conjunctiv care sus]ine [i asigur nutri]ia
epidermei; este situat între epiderm\, la suprafa]\, [i hipoderm, în profunzime.
DERMACENTOR / Dermacentor / Dermacentor.
[Gr. derma, -atos = piele; kentein = a în]epa.] Gen de c\pu[e transmi] oare
importante ale u-nor boli. Specii:
D. albicictus, D. anderson, D. va-riabilis.
DERMATITA ~NOT|TORILOR / dermatite des na-geurs / swimmer’s itch. Afec]iune cutanat provocat prin penetrare transcutan a
*schistoso-mei.

291. 291
DERMATIT|, s. f. / dermatite, s. f. / dermatitis. [Gr. derma, -atos = piele; -itã.] Termen care este incorect etimologic. Semnific
inflama]ia pielii, dar pe lâng faptul c utilizat ca atare nu are un sens precis, poate cuprinde [i afec]iuni cutanate nein-flamatorii.
DERMATIT| ATOPIC| / dermatite atopique / a-topic dermatitis. Sin.: eczem atopic (v. ecze-m).
DERMATIT| ATROFIANT| LIPOID IC| / dermatite atrophiante lipoïdique / Oppenheim’s dis-ease. Sin.: boal Oppenheim-Urbach
(v.).
DERMATIT| BLASTOMICOZIC| / dermatite blastomycosique / North American blastomy-cosis. Sin.: boal Gilchrist (v.).
DERMATIT| BULOAS| KERATOGEN| / dermatite bulleuse kératogène / Asboe-Hansen disease. Sin.: boal Asboe-Hansen (v.).
DERMATIT| CONTUZIFORM| / dermatite contu-siforme / erythema nodosum. Sin.: eritem nodos (v.).
DERMATIT| CRONIC| ATROFIANT| / dermatite chronique atrophiante / dermatitis atrophi-cans. Sin.: boal Pick-Herxheimer (v.).
DERMATIT| EXFOLIATIV| A NOU-N|SCUTU- LUI / dermatite exfoliatrice des nouveau-nés / staphilococcal scalded skin
syndrome. Tip de *eritrodermie care debuteaz în primele s\pt\-mâni de via] prin bule localizate la fa]\, în jurul gurii. Urmeaz un
eritem generalizat, descuama-]ie asociat [i febr\. Prognostic sever, cu mortalitate de circa 50 %. Sin.: boal Ritter von Ritters-
hain.
DERMATIT| EXSUDATIV| DISCOID| {I LI CHE-NOID| CRONIC| / dermatite exudative disco-ïde et lichénoïde chronique /
Sulzberger-Garbe disease. Dermatoz foarte rar\, la adultul de sex masculin, caracterizat prin erup]ie extrem de pruriginoas cu
localizare facial\, toracic\, scrota-l\. Evolu]ia sa include patru faze (exsudativ [i discoid\, lichenoid\, infiltrant\, urticarian\
de lung durat\, prin pusee care se manifest prin elemente eruptive polimorfe (`n diferite stadii). Sin.: boal Sulzberger-Garbe,
incontinentia pig-menti.
DERMATIT| FACTICE / dermatite factice / factitial dermatitis. Leziuni cutanate diverse provocate de `nsu[i subiectul `n cauz prin
mijloace mecanice, arsuri, aplicarea unor substan]e iritante sau caustice.
DERMATIT| HERPETIFORM| / dermatite herpé-tiforme / dermatitis herpetiformis. Sin.: boal Duhring-Brocq (v.).
DERMATIT| SEBOREIC| / dermatite séborrhe-ique / seborrheic dermatitis, dermatitis sebor-rheica. Sin.: eczem seboreic (v.).
DERMATIT| SERPIGINOAS| / dermatite serpi-gineuse / dermatitis repens. Afec]iune cutanat de natur incert cu localizare de
elec]ie pe mem-brele superioare [i debut la nivelul unei pl\gi sau a unei cicatrici. Macroscopic se caracterizeaz printr-un placard
policiclic ro[u-violaceu, uneori acoperit de cruste, pe care se suprapun pustule g\lbui, izolate sau confluente. Evolu]ia este de lun-
g durat (ani), cu modificare continu a aspectului macroscopic.
DERMATOFIBROM, s. n. / dermatofibrome, s. m. / dermatofibroma.
[Gr. derma, -atos = piele; lat. fibra = fibr\; -oma.] Nodul
benign al pielii cu cre[tere lent\, alc uit din ]esut celular fibros care include capilare colabate, pigmentate cu hemo-siderin [i
con]inând macrofage. Urm orii termeni sunt considera]i uneori sin., iar alteori varie-t\]i de d.: hemangiom scleros, histiocitom
fibros.
DERMATOFIT, s. n. / dermatophyte, s. m. / der-matophyte.
[Gr. derma, -atos = piele; phyton = plant\.] Denumire generic
pentru ciupercile parazite care se dezvolt exclusiv în stratul cornean al *epidermei [i la nivelul *fanerelor.
DERMATOFITOZ|, s. f. / dermatophytose, s. f. / dermatophytosis.
[Gr. derma, -atos = piele; phyton = plant\; -ozã.] Sin.:
dermatomicoz (v.).
DERMATOFI}IE, s. f. / dermatophytie, s. f. / der-matophytosis.
[Gr. derma, -atos = piele; phyton = plant\.] Sin.: dermatomicoz
(v.).
DERMATOGLIFE, s. f. pl. / dermatoglyphes, s. m. pl. / dermatoglyphics.
[Gr. derma, -atos = piele; glyphe = gravur\, sculptare.]
Desene formate pe fe]ele palmare ale mâinilor, pe plantele picioarelor [i pe pulpa degetelor, de pliuri cutana-te [i creste mici
epidermice, ca [i dispunerea a-cestora în linii, bucle [i vârtejuri. Ele constituie amprentele palmare [i, respectiv, *amprentele
digitale caracteristice fiecei persoane. Descrierea d. este util în unele boli prin *abera]ii cromozomiale [i în medicina legal\. V.
dactiloscopie.
DERMATOGRAFISM. Var. pentru dermografism (v.).
DERMATOLOGIE, s. f. / dermatologie, s. f. / der-matology.
[Gr. derma, -atos = piele; logos = [tiin]\.] Domeniu al medicinii
dedicat bolilor pielii, ale mucoaselor învecinate [i ale fanerelor.
DERMATOM, s. n. / dermatome, s. m. / derma-tome.
[Gr. derma, -atos = piele; 1) tomos = t\iat, sec]ionat, de la temnein = a
t\ia; 2) -
oma.] 1) Ins-trument chirurgical ascu]it destinat pentru prelevarea de fragmente cutanate cu grosime variabil\. 2)
Teritoriu cutanat a cui inerva]ie este asigura-t de o singur r\d\cin\ spinal posterioar\. Nu-mul de d. este egal cu *metamerii
embrionari [i, în consecin]\, cu numul de vertebre ale adultului.
DERMATOMICOZ|, s. f. / dermatomycose, s. f. / dermatomycosis.
[Gr. derma, -atos = piele; my-kes, myketos = ciuperc\; -
ozã
.] Orice infec]ie cutanat provocat de ciuperci parazite denumite *dermatofite. Sin.: dermatofitoz\, dermatofi]ie.
DERMATOMIOM, s. n. / dermatomyome, s. m. / dermatomyoma.
[Gr. derma, -atos = piele; mys, myos = mu[chi; -oma.] Sin.:
leiomiom (v.).
DERMATOMIOZIT|, s. f. / dermatomyosite, s. f. / dermatomyositis.
[Gr. derma, -atos = piele; mys, myos = mu[chi; -itã.]
Asocierea unei *poli-miozite cu leziuni cutanate de culoare violacee [i edem, asem oare cu cele din *lupusul eritematos
diseminat.
DERMATOSCLEROZ|, s. f. / dermatosclérose, s. f. / dermatosclerosis.
[Gr. derma, -atos = pie-le; sklerosis = indura]ie,
întire, de la
skleros = tare, dur.] Scleroz a pielii, secundar unor procese patologice diverse (*eczem varicoas\, *ra-
diodermit etc.).
DERMATOZ|, s. f. / dermatose, s. f. / dermato-sis.
[Gr. derma, -atos = piele; -ozã.] Termen generic vag, desemnând orice boal
a pielii, în general non-tumoral\. Sin.: dermopatie.
DERMATOZ| BARBER / dermatose de Ba rber / Barber’s dermatosis.
[Harold Wordworth Barber , dermatolog englez, Londra,
1886-1955
.] Sin.: boal Barber (v.).
DERMATOZ| PIGMENTAR| PROGRESIV| / dermatite pigmentai re progressive / progressive pigmentary dermatosis. Sin.: boal
Schamberg (v.).
DERMATOZ| PRECANCEROAS| BOWEN / der-matose de Bowen / Bowen’s precancerous dermatosis.
[John Templeton
Bowen
, dermatolog american, Boston, 1857-1941.] Sin.: boal Bowen (v.).
DERMATOZ| SCHAMBERG / dermatose de Schamberg / Schamberg’s dermatosis.
[Jay Frank Schamberg , dermatolog
american, profesor la Philadelphia, 1870-1934
.] Sin.: boal Scham-berg (v.).
DERMIT|, s. f. / dermite, s. f. / dermitis, derma-titis.
[Gr. derma, -atos = piele; -itã.] Inflama]ie a dermului. Termenul este utilizat
îndeosebi cu referire la o ac]iune nociv local asupra pielii. Uneori este considerat sin. cu *dermatit\.
DERMIT| DE CIMENT / dermite du ciment / cement dermatitis. Ansamblul leziunilor cutanate provocate de ac]iunea cimentului
asupra pielii. Sunt afectate îndeosebi mâinile, care devin ro[ii, calde, edema]iate, prezint fisuri [i hiperkeratoz\. Pe acest fond
poate surveni o d. alergic\, evoluând pân la o *eczem de contact.
DERMIT| FAVRE-CHAIX / dermite de Favre-Chaix / Favre-Chaix dermatitis.
[Maurice Jules Favre şi A. Chaix, dermatologi
francezi
.] Der-matit de staz\, purpuric [i pigmentar\, prin depozitarea în ]esuturi [i saturarea lor cu *hemo-siderin\, în
insuficien]a venoas cronic\.
DERMIT| LIVEDOID| NICOLAU / dermite livé-doïde de Nicolau / livedoid dermatitis.
[Stefan Gh. Nicolau, dermatovenerolog
român, 1874-1970
.] Sin.: boal Nicolau (v.).
DERMIT| SEBOREIC| / dermite séborrhéique / seborrh(o)eic dermatitis. Sin.: eczem seboreic (v.).
||

292. 292
DERMOCORTICOID, s. m. / dermocorticoïde, s. m. / topical corticosteroid. [Gr. derma, -atos = piele; lat. cortex, -icis = scoar]\;
gr.
eidos = formã.] Preparat pe baz de *corticoizi, destinat uti-lizii `n dermatologie sub form de pomad sau crem\.
DERMOGRAFISM, s. n. / dermographisme, s. m. / dermographism.
[Gr. derma, -atos = piele; graphein = a scrie; -ism.]
*Urticarie produs la cele mai mici excita]ii. Ex.: dup zgârierea cu un vârf tocit. Apar: mai întâi o linie alb\, apoi o linie ro[ie [i în
continuare leziuni papuloase urticari-ene, care dureaz de la o jum ate de or pân\ la câteva ore. Var.: dermatografism. Sin.:
dungi Trousseau, urticarie factice.
DERMOGRAM|, s. f. / dermogramme, s. m. / cutaneous imprints.
[Gr. derma, -atos = piele; gramma = `nscriere.] Evaluare
cantitativ [i calitativ a celulelor recoltate pe o lam de sticl prin aplicarea unei felii proaspete de biopsie a pielii.
DERMOID, adj. / dermoïde, adj. / dermoid.
[Gr. derma, -atos = piele; eidos = form\.] Care are as-pectul pielii; a cui structur
aminte[te de cea a pielii. Ex.: chist d.
DERMO-JET, s. n. / dermo-jet, s. m. / dermo-jet, jet injector, needless injector.
[Gr. derma, -atos = piele; fr. jeter, din lat.
iactare = a arunca.] Denumire a dispozitivului care permite vaccinarea f ac, intradermic\, a unui mare num de persoane.
DERMOLIPECTOMIE, s. f. / dermolipectomie, s. f. / dermolipectomy.
[Gr. derma, -atos = piele; lipos = gr\sime; ektome =
excizie
.] Procedeu de chirurgie plastic prin care se realizeaz rezec]ii delimitate ale ]esutului adipos, îndeosebi în cazurile de
bbie dubl sau în unele ptoze ale peretelui abdominal.
DERMOPATIE, s. f. / dermopathie, s. f. / dermo-pathy.
[Gr. derma, -atos = piele; pathos = boal\.] Sin.: dermatoz (v.).
DERMOTROP, adj. / dermotrope, adj. / dermo-tropic, dermatotropic.
[Gr. derma, -atos = piele; trope = `ntoarcere, de la trepein
= a `ntoarce
.] Se spune îndeosebi despre substan]ele sau microorganismele care prezint afinitate de fixare la nivelul pielii.
DERMOTROPISM, s. n. / dermotropisme, s. m. / dermotropism.
[Gr. derma, -atos = piele; trope = `ntoarcere, de la trepein = a
`ntoarce; -
ism.] Proprietatea de fixare electiv pe tegumente sau pe mucoase a unor substan]e [i microorganisme.
DERODIM, s. m. / dérodyme, s. m. / derodidy-mus.
[Gr. dere = gât; didymos = geam.] Monstru cu un singur corp (trunchi),
dou gâturi [i do-u extremit\]i cefalice. Uneori pot exista [i anomalii ale membrelor. V. [i diplocefalie.
DEROTA}IE, s. f. / dérotation, s. f. / derotation.
[Lat. de = separat de; rotatio, -onis = rotire, de la rotare = a `nvârti roata [i
rota = roat\.] Opera]ie destinat s corecteze atitudinea vicioas a unui membru în rota]ie intern (luxa]ie congenital de [old,
rota]ie intern a bra]ului dat de o paralizie de plex brahial).
DESCEMETIT|, s. f. / descemétite, s. f. / keratic precipitate, descemetitis.
[Jean Descemet, medic [i anatomist francez, Paris,
1732-1810; -
itã.] Inflama]ie a *membranei Descemet. Se manifest printr-un depozit exsudativ local sau o aglomerare de
leucocite. Traduce existen]a unei *uveite, fiind denumit [i keratit punctual\.
DESCRE{TERE RADIOACTIV| / décroissanc e radioactive / radioactive decay. Diminuarea spontan\, `n func]ie de timp, a
radioactivit\]ii unei substan]e ce con]ine un radioizotop sau un amestec de izotopi radioactivi. D. r. se produce conform *legii
dezintegrii radioactive, care se prezint grafic printr-o exponen]ial descresc oare.
DESCUAMARE, s. f. / desquamation, s. f. / de-squamation.
[Lat. desquamare = a rade solzii, a cur\]a, de la de = separat de,
squama = solz.] Eli-minarea straturilor superficiale cornoase ale *epi-dermei sub form de *scuame, mai mult sau mai pu]in
groase. V. [i exfoliere.
DESENSIBILIZARE, s. f. / désensibilisation, s. f. / desensitization.
[Lat. de = de la; sensibilis = care se poate percepe cu sim]urile,
de la
sentire = a sim]i.] 1) Inactivarea *receptorilor membranari la suprafa]a *celulelor ]int\. D. receptorilor se poate produce prin
trei procese principale: a) endocitoza receptorilor care au fixat *ligandul specific [i hidroliza lor în *lizozomi; b) modificarea
conforma-]iei receptorului dup fixarea ligandului; c) fixarea ligandului f\r transmiterea semnalului specific in-terac]iei ligand-
receptor. 2) Pierderea caracteristicilor de reglare specifice unei anumite enzime, cu men]inerea propriet\]ilor catalitice. 3)
Tratamentul unor *alergii prin injectarea repetat de solu]ii dilu-ate ale *alergenului. Concentra]ia alergenului este prea mic pentru
a genera simptome, dar promo-veaz toleran]a antigenului de c re sistemul i-mun. 4) Tehnic de psihoterapie, în cadrul terapiilor
comportamentale, utilizat pentru *decondi]io-nare. Subiectul înva] s se confrunte prin inter-mediul imagina]iei cu situa]ii
fobogene, înainte de a se confrunta cu realitatea.
DESHIDRATARE, s. f. / déshydratation, s. f. / dehydration.
[Lat. dis = separat de; gr. hydor, hydatos = ap\.] Stare rezultând
dintr-o diminuare excesiv a apei în diferitele ]esuturi ale organismului (îndeosebi sânge), prin insuficien] de aport sau prin
pierdere exagerat\: transpira]ii, vom\, diaree. D. poate fi global sau localizat la nivelul unui compartiment hidric din organism.
DESICARE, s. f. / dessiccation, s. f. / desicca-tion.
[Lat. de = separat de; siccare = a seca, a usca.] Eliminarea, prin metode fizice
(c\ldur\, presiune sc\zut\ dintr-o substan]\, în vederea analizei, conservii sau a prelucrii într-o form farmaceutic\. V.
liofilizare.
DESICATIV, adj. / dessiccatif, -ive, adj. / desic-cant.
[Lat. de = îndeptat de; siccare = a seca, a usca.] Substan] cu caracter
higroscopic care fa-vorizeaz uscarea, deshidratarea [i care, aplicat pe o plag\, absoarbe puroiul [i exercit o ac]iune astringent
asupra ]esuturilor.
DESMIN|, s. f. / desmine, s. f. / desmine.
[Gr. desmos = band\, ligament; -inã.] Protein fibroa-s\, component a *citoscheletului
celulelor musculare. Apar]ine *filamentelor intermediare de tip II, iar gena codant a precursorului d. se afl pe cromozomul 2. Sin.:
scheletin\.
DESMIT|, s. f. / desmite, s. f. / desmitis.
[Gr. desmos = band\; -itã.] Inflama]ie a unui ligament.
DESMOCOLIN|, s. f. / desmocolline, s. f. / desmocollin.
[Gr. desmos = band\, ligament; kolla = clei; -inã.] Glicoprotein
transmembranar\, component majoritar a *desmozomilor. D. apar]ine moleculelor de adeziune din familia *caderinelor Ca
2^
-
dependente. Domeniul extracelular al d. este inclus `n materialul desmozomal intercelular, iar domeniul citoplasmatic apar]ine
pl\cii desmozomale. D. este prezent `n jonc]iunile adezive intercelulare din epitelii [i din mezenchimul cardiac. Sunt cunoscute
dou tipuri de d.:
d. I, cu greutatea molecular de 130 kDa, [i d. II, cu greutatea molecular de 115 kDa.
DESMODONT, s. m. / desmodonte, s. m. / peri-odontial ligament.
[Gr. desmos = band\, ligament; odous, odontos = dinte.] Sin.:
periodont (v.).
DESMODONTIT|, s. f. / desmodontite, s. f. / des-modontitis.
[Gr. desmos = band\, ligament; o-dous, odontos = dinte; -itã.]
Inflama]ia ligamen-tului alveolo-dentar. V. alveol (*alveol dentar).
DESMODONTOZ|, s. f. / desmodontose, s. f. / peri-odontosis.
[Gr. desmos = band\, ligament; odous, odontos = dinte; -ozã.]
Degenerescen] a *desmodontului.
DESMOLAZ|, s. f. / desmolase, s. f. / desmo-lase.
[Gr. desmos = band\, ligament; -azã.] Enzi-m care catalizeaz scindarea unui
lan] carbonat.
DESMOPRESIN|, s. f. / desmopressine, s. f. / desmopressin. (DCI) Analog sintetic al *vasopre-sinei utilizat în tratamentul
*diabetului insipid [i pentru declan[area *hemostazei primare.
DESMOZIN|, s. f. / desmosine, s. f. / desmosine. Molecul complex izolat din *elastina ]esutului elastic [i alc uit\, într-o
conforma]ie ciclic\, din patru molecule de *lizin\, prin ac]iunea unei lizil-oxidaze.
DESMOZOM, s. m. / desmosome, s. m. / desmo-some.
[Gr. desmos = band\, ligament; soma, -atos = corp.] Jonc]iune
intercelular specializat\, format\, de obicei, între dou celule epiteliale pentru asigurarea coeziunii intercelulare. Este al-c uit din
pl\ci dense de proteine, de la nivelul cora filamente intermediare se inser în cele dou celule vecine. Când leg ura se face
între o celul epitelial [i *membrana bazal subiacent\, jonc]iunea se nume[te hemidesmozom. Sin.:
macula adherens. Var.:
dezmozom.

293. 293
DESODAT, adj. / désodé, -e, adj. / sodium de-prived or restricted. [Lat. de = separat de; engl. soda, din lat. medieval soda =
sod\, de la ar.
suwwad = planta a cei cenu[ servea la fabricarea sodei.] Lipsit de sodiu. Practic, acest cuvânt se utilizeaz doar
în expresia
regim d., prin care se în]elege adesea un regim sac în sodiu [i nu un regim realmente f sodiu.
DESOLVATARE, s. f. / désolvatation, s. f. / deso-lvation.
[Lat. de = separat de; solutus = desf\cut, de la solvere = a desface.]
Separarea unei sub-stan]e dizolvate de solventul s\u.
DESPECIFICA}IE, s. f. / déspécification, s. m. / despeciation.
[Lat. de = separat de; specificatus = determinat, destinat, de la
species = aspect, a-paren]\.] Pierderea specificit\]ii, `n esen] a spe-cificit\]ii antigenice, de c re proteinele sanguine sub
ac]iunea unor agen]i fizici sau chimici diver[i.
DESPIC|TUR|, s. f. / dente, fissure, s. f. / fis-sure. NA: fissura. Termen folosit în anatomie [i embriologie pentru forma]iuni
separate în una sau mai multe p]i. Prezint importan] malforma]iile congenitale produse prin persisten]a unor despic uri
normale în anumite etape din dezvoltarea embrionar\: 1)
D. labiomaxilopalatin\, caracteriza-t prin solu]ie de continuitate la nivelul
buzei superioare, plan[eului nazal, crestei alveolare, bol]ii palatine, v\lului palatin [i luetei. 2)
D. lingual\: congenital sau
traumatic\, diviziunea pe linia median a limbii, îndeosebi a vârfului acesteia. 3)
D. velopalatin\: persisten]a comunicii cavit\]ii
bucale cu fosele nazale. V. [i fisur\.
DE{OCARE, s. f. / déchoquage, s. m. / shock removal.
[Lat. de = separat de; fr. choc, din olan-dez shokken = a ciocni, a ri.]
Tratamentul *[o-cului.
DETARTRAJ, s. n. / detartrage, s. m. / scaling.
[Lat. de = separat de; gr. tartaron = depozit negru l\sat de vin în vase.] Ac]iunea
de a îndepta *tartrul depus pe din]i.
DETECTOR, s. n. / détecteur, s. m. / detector.
[Lat. detector, -oris = revelator, cel care descope-r\, de la detegere = a descoperi.]
Instrument, corp sau substan] capabile s semnalizeze sau s\ pun în eviden] cantitatea, prezen]a unor fenomene fizice sau a
unor substan]e. Ex.: d. de radia]ii.
DETECTOR CU SCINTILA}IE / détecteur á scintillation / scintillation counter. Dispozitiv utilizat pentru detectarea [i numarea
*scintila]iilor care se produc consecutiv interac]iunii (ciocnirii) radia]iilor ionizante cu atomii anumitor materiale. Cel mai frecvent, un
d. cu s. este alc uit dintr-o *sond de scintila]ie [i un num or electronic de impulsuri.
DETERGENT, adj., s. m. / détergent, -e, adj., s. m. / detergent.
[Lat. detergere = a cur\]a.] Substan] *tensioactiv cu ac]iune de
cur\]ire [i dezinfectare. Exist d. anionici, cationici sau s\-punuri inverse, neionici [i amfolitici. Unii d. servesc la cur\]area pl\gilor
[i favorizeaz cicatrizarea acestora.
DETERIORARE MENTAL| / détérioration mentale / mental deterioration.
[Lat. deteriorare = a deteriora, de la deterior, -ius =
mai r\u;
mens, -ntis = spirit, minte.] Termen utilizat în *psihome-trie pentru desemnarea unei alteri a eficien]ei intelectuale,
indiferent de natura sau prognosticul acesteia. Utilizarea termenului ca sin. cu *demen-] este gre[it\.
DETERMINANT ANTIGENIC / déterminant anti-génique / antigenic determinant.
[Lat. determinare = a determina, a hot`; gr.
anti = contra; gennan = a produce.] Sin.: epitop (v.).
DETOXIFIERE, s. f. / détoxi(fi)cation, s. f. / de-toxi(fi)cation.
[Lat. de = separat de; gr. toxikon = otrav pentru vârful s\ge]ilor, de
la
toxon = s\geat\; lat. facere = a face.] 1) Reducerea pro-priet\]ilor toxice ale unei otr\vi. 2) Neutralizare în organism a toxicit\]ii
anumitor substan]e exogene sau endogene.
DETRES| RESPIRATORIE A ADULTULUI / dé-tresse respiratoire de l'adulte / adult respira-tory distress syndrome.
[Fr. détresse,
din lat.
distringere = a strânge; lat. respirare = a respira (re = iar\[i; spirare = a sufla); adultus, de la a-dolescere = a
cre[te
.] Sin.: sindrom de detres respiratorie a adultului (v.).
DETRES| RESPIRATORIE A NOU-N|SCUTULUI / détresse respirat oire du nouveau-né / neona-tal respiratory distress syndrome.
[Fr. dé-tresse, din lat. distringere = a strânge; lat. respirare = a respira (re = iar\[i; spirare = a sufla); novus = nou;
nasci = a se na[te.] Sin.: sindrom de detres respiratorie a nou-n\scutului (v.).
DETRITUS, s. n. / détritus, s. m. / detritus.
[Lat. detritus = uzur\, deteriorare, de la deterere = a roade, a uza, a strivi.] Produs
acidofil secundar *necrobiozei sau *necrozei, alc uit din resturi ce-lulare [i fibrilare mai mult sau mai pu]in degradate.
DETRUSOR, s. m. / détrusor, s. m. / detrusor. NA: musculus detrusor urinae.
[Lat. detrusum, de la detrudere = a ap\sa
puternic
.] Ansamblul musculaturii calotei *vezicii urinare.
DETUMESCEN}|, s. f. / détumescence, s. f. / de-tumescence.
[Lat. de = separat de; tumescere = a se umfla.] 1) Dispari]ia
treptat a unei *tumefac-]ii. 2) Diminuarea de volum a unui organ erectil.
DEUTERANOPIE, s. f. / deutéranopie, s. f. / deu-teranopia, Nagel’s anomaly.
[Gr. deuteros = al doilea; an - priv.; ops, opos =
vedere, v\z
.] Form de *daltonism caracterizat prin imposibilitatea perceperii culorii verzi (verdele fiind a doua dintre cele trei
culori fundamentale: ro[u, verde [i albastru).
DEUTERIU, s. n. / deutérium, s. m. / deuterium.
[Gr. deuteros = al doilea.] Izotop al hidrogenului care face parte din structura
*apei grele. Este denumit [i hidrogen greu, având simbolul D sau
2
H. Abunden]a sa natural este de 1 la 5 900 p]i de hidrogen.
Se ob]ine prin electroliza apei grele sau prin distilarea hidrogenului lichid. D. este utilizat în fizica nuclear [i ca trasor în studiul
mecanismelor de reac]ie.
DEUTERON, s. n. / deutéron, s. m. / deuteron.
[Gr. deuteros = al doilea.] Nucleul *deuteriului; este format dintr-un *proton [i un
*neutron [i poate fi folosit pentru bombardarea altor nuclee [i la ob]inerea neutronilor rapizi `n *acceleratoarele de particule. Var.:
deuton.
DEUTEROPATIC, adj. / deutéropathique, adj. / deuteropathic.
[Gr. deuteros = al doilea; pathos = boal\.] Despre o afec]iune
secundar unei alte boli generale. Ex.: insuficien] suprarenalian d.
DEUTON. Var. pentru deuteron (v.).
DEVIA}IE, s. f. / déviation, s. f. / deviation.
[Lat. deviatio, -onis, de la deviare = a se abate de la drumul cel bun.] 1) Varia]ie sau
deptare în raport cu normalul. 2) Direc]ie anormal luat de c\-tre o structur anatomic\, îndeosebi de coloana vertebral\. Ex.:
*scolioz\, *cifoz\.
DEVIA}IE DE SEPT / déviation septale / septum deviation. Sin.: devia]ie a septului nazal (v.).
DEVIA}IE A SEPTULUI NAZAL / déviation de la cloison nasale / nasal septum deviation. Anomalie (deformare) anatomic a
septului nazal os-teocartilaginos, de origine congenital sau post-traumatic\. Deformarea sa se poate produce `n partea
cartilaginoas sau/[i osoas [i determin o obstruc]ie mai mult sau mai pu]in accentuat a u-neia sau a ambelor fose nazale. Ca
urmare, se poate produce o jen respiratorie. Sin.: devia]ie de sept. V. [i septoplastie.
DEVIA}IE STANDARD / déviation standard, é-cart type / standard deviation. Cel mai comun parametru statistic care m\soar
dispersia datelor în cazul unei distribu]ii normale de tip gaussian. Pentru un set (lot) de valori a
1, a
2, a
3….a
n media aritmetic
x
este: (a
1+a
2+a
3+…- +..a
n)/n, unde n reprezint numul de determini. Abaterea simpl de la medie a fiecei valori reprezint
valoarea absolut a diferen]ei fa] de medie:
x-a
1;
x-a
2 etc. Abaterea simpl nu prezint relevan] statistic\, spre deosebire de
DS, care reprezint r\d\cina p ratic a *varian]ei. DS se noteaz cu
σ când se consider `ntreaga popula]ie statistic [i cu s când
se studiaz numai un e[antion selectat dintr-o popula]ie (obligatoriu cu minimum 30 de valori). Pe o distribu]ie de tip curba lui
Gauss `ntre
x±σ sunt cuprinse 68,26% din valorile individuale ale popula]iei statistice, `ntre
x±2σ sunt cuprinse 95,44 % din valori
[i `ntre
x±3σ sunt cuprinse 99,72 % din valori. ~n general valorile individuale ce dep\[esc ±3σ nu sunt incluse `n calcule, fiind
considerate cazuri rare. V. [i anomalie.
DEVIRILIZARE, s. f. / dévirilisation, s. f. / demas-culinisation.
[Lat. de = separat de; virilis = b-b esc, de la vir = bbat.]
Atenuarea sau dispari]ia caracterelor sexuale secundare masculine.

294. 294
DEVITALIZARE, s. f. / dévitalisation, s. f. / devi-talization. [Lat. de = separat de; vitalitas, -atis = energie vital\, de la vita =
via]\
.] Distrugerea in-ten]ionat a func]iilor vitale ale unui ]esut. Se practic îndeosebi în stomatologie, prin necrozarea
inten]ionat\, cu metode fizice sau chimice, a pulpei dentare, element vital al dintelui.
DEXTRAN, s. m. / dextran, s. m. / dextran.
[Lat. dexter, -tra, -trum = la dreapta.] *Polizaharid cu greutate molecular ridicat\.
Este utilizat, în suspensie lichid\, ca substituent de plasm în perfuzie intravenoas (tratament de urgen] al unei hemoragii
masive, stare de [oc).
DEXTRIN|, s. f. / dextrine, s. f. / dextrin.
[Lat. dexter, -tra, -trum = la dreapta; -inã.] Produs rezultat din degradarea par]ial a
*glicogenului sau a amidonului. Sin. desuet: fecul solubil\.
DEXTROCARDIE, s. f. / dextrocardie, s. f. / dextrocardia.
[Lat. dexter, -tra, -trum = la dreapta; gr. kardia = inim\.] 1)
Anomalie congenital a pozi]iei inimii, care se afl în acest caz în hemitoracele drept. V. [i situs inversus. 2) Mai frecvent, termenul
semnific deplasarea inimii spre dreapta ca urmare a unei cauze extracardiace (ex.: anomalie a diafragmului). V. [i dextropozi]ie a
inimii, dextrorota]ie cardiac\.
DEXTROGIR, adj. / dextrogyre, adj. / dextrogyre.
[Lat. dexter, -tra, -trum = la dreapta; gyrare = a întoarce în cerc, de la gr.
gyros, lat. gyrus = cerc.] 1) Care se refer la rota]ia spre dreapta. 2) Proprietate a unei substan]e chimice de a roti planul
*luminii polarizate spre dreapta (în sensul acelor unui ceasornic). Ant.: levogir.
DEXTROPOZI}IE, s. f. / dextroposition, s. f. / dextroposition.
[Lat. dexter, -tra, -trum = la dreapta; positio, -onis = punere,
pozi]ie, de la
po-nere = a pune.] Situarea în partea dreapt a corpului a unui organ aflat în mod normal în partea stâng\. Ex.: *d.
a aortei.
DEXTROPOZI}IE A AORTEI / dextroposition de l'aorte / right aortic arch, aortic dextroposition. Implantare anormal a aortei, a cei
origine este mai mult sau mai pu]in deplasat la dreapta septumului interventricular, deasupra unei comunici interventriculare.
Ca urmare, aorta prime[te sângele din cei doi ventriculi. Este una din anomaliile caracteristice *tetradei Fallot. Sin.: inversiunea
aortei.
DEXTROPOZI}IE A INIMII / dextroposition du coeur / dextroposition of heart. Termen ce de-semneaz\, în general, deplasile inimii
spre dreapta sub efectul unei cauze extracardiace, de ex. o anomalie diafragmatic\.
DEXTROROTA}IE CARDIAC| / dextrorotation cardiaque / mirror image dextrocardia, false dextrocardia.
[Lat. dexter, -tra, -
trum
= la dreapta; rotatio, -onis = rotire, de la rotare = a `nvârti roata [i rota = roat\; gr. kardia = inim\.] Inim în *situs
solitus, dar situat în hemitoracele drept ca urmare a rota]iei sale în jurul axului vertical. V. dextrocardie.
DEXTROZ|, s. f. / dextrose, s. f. / dextrose.
[Lat. dexter, -tra, -trum = la dreapta; ozã - indic un glucid.] Izomer *dextrogir al
*glucozei denumit [i D-glucoz\.
DEZALCOOLIZARE, s. f. / désalcoolisation, s. f. / dealcoholization.
[Lat. dis = separat de; ar. al-cohol sau al koh’l = subtil,
p runz or
.] Metod de tratament în alcoolismul cronic, care const în crearea unui dezgust fa]\ de b\utur\, pe principiul
*reflexelor condi]ionate.
DEZAMINARE, s. f. / désamination, s. f. / deami-nation.
[Lat. dis = separat de; gr. ammoniakon = sare de amoniu, g\sit în
apropierea templului lui Jupiter
Ammon din Libia; -inã.] Proces biochimic în cursul cuia o substan] organic pierde o grupare
amino (-NH
2). Enzimele care catalizeaz d. se numesc dezaminaze. D. se poate produce sub efectul unor mecanisme enzimatice
diverse: 1) Aminoacizii sufer o d. oxidativ\, prin interven-]ia aminoacid-oxidazelor sau, mai rar, o d. desa-turat\, prin eliminarea
într-o prim etap a doi atomi de hidrogen. 2) Bazele purinice sunt degradate prin d. hidrolitic\. 3) Aminele biogene (*cate-
colamine, *serotonin) sunt dezaminate de *mo-noamin-oxidaz\.
DEZAMINAZ|, s. f. / désaminase, s. f. / deami-nase.
[Lat. dis = separat de; gr. ammoniakon = sare de amoniu, g\sit în
apropierea templului lui Jupiter
Ammon din Libia; -inã; -azã.] V. dezami-nare.
DEZARTICULARE, s. f. / désarticulation, s. f. / disarticulation.
[Lat. dis = separat de; articula-tio, -onis = încheietur\,
articula]ie
.] Tip de *am-puta]ie în cursul ceia sec]iunea este practicat la nivelul unei articula]ii. D. este denumit [i amputa]ie în
contiguitate.
DEZASIMILARE. Var. pentru dezasimila]ie (v.).
DEZASIMILA}IE, s. f. / désassimilation, s. f. / disassimilation.
[Lat. dis = separat de; assimi-latio, -onis = asemare, de la
assimilare
= a face asem or [i similis = asem or.] Fenomen prin care anumite molecule se separ din alc ui-rea unor
substan]e mai complexe [i se elimin din organism. Var.: dezasimilare. V. [i anabolism, asi-mila]ie, catabolism.
DEZECHILIBRU ALIMENTAR / déséquilibre ali-mentaire / food imbalance.
[Lat. dis = separat de; aequilibrium = echilibru, de la
aequus = egal, libra = balan]\; alimentum = aliment.] Mod de alimenta]ie în care *nutrimentele esen]iale nu sunt utilizate în
cantit\]i [i în propor]ii necesare pentru men]inerea s \]ii. D. a. duce la subnutri]ie, *caren]e globale sau par]iale sau la
supranutri]ie [i boli în rela]ie cu *obezitatea sau *pletora.
DEZECHILIBRU PSIHOPATIC / déséquilibre psy-chopathique / psychopathic personality.
[Lat. dis = separat de; aequilibrium =
echilibru, de la
aequus = egal, libra = balan]\; gr. psykhe = suflet; pathos = boal\.] Entitate psihiatric imprecis delimitat
care desemneaz atât un profil biografic, un tablou simptomatologic cât [i un tip de personalitate. Caracteristicile d. p. sunt:
inadaptare, instabilitate, impulsivitate, tendin] depresiv\, incapacitate de a avea un beneficiu moral dintr-o experien]\, apetit
toxicomanic, practica perversiunilor sexuale [i a delincven]ei. Sin.: personalitate psihopatic\.
DEZINFECTANT, adj., s. n. / désinfectant, -e, adj., s. m. / disinfectant.
[Lat. dis = separat de; infectus, de la inficere = a strica, a
otr\vi
.] 1) Proprietatea unei substan]e folosit\ pentru *dezin-fec]ie. 2) Care previne infec]ia sau împiedic dezvoltarea sa.
DEZINFEC}IE, s. f. / désinfection, s. f. / disin-fection.
[Lat. dis = separat de; infectus, de la inficere = a strica, a otr\vi.]
Procedeu cu rezultat momentan, care permite eliminarea sau distrugerea microorganismelor patogene [i inactivarea virusurilor
dintr-un mediu inert (materiale sau supra-fe]e), prin mijloace fizice (îndeosebi c\ldur sau radia]ii) sau chimice (dezinfectante,
bactericide). D. se refer la mediile inerte, spre deosebire de *antisepsie, care se aplic [i la mediile vii. D. nu este sin. cu
*decontaminare.
DEZINFESTARE, s. f. / désinfestation, s. f. / des-infestation.
[Lat. dis = separat de; infestare = a strica, a devasta, de la infestus
= du[mos
.] Teh-nic de exterminare a unor specii animale indezirabile pentru om, din motive economice sau medicale.
Termenul este utilizat îndeosebi când este vorba de roz oare (*deratizare) sau artropode (*dezinsec]ie).
DEZINHIBI}IE, s. f. / désinhibition, s. f. / disinhibition.
[Lat. dis = separat de; inhibitio, -onis, de la inhibere = a `mpiedica.]
Eliberarea centrilor psihici [i motori inferiori, subcorticali [i automatici, de controlul centrilor psihici superiori corticali.
DEZINSEC}IE, s. f. / désinsectisation, s. f. / dis-insectization.
[Lat. dis = separat de; ; insecta, -orum = insect\.] Procesul de
distrugere a insectelor, acarienilor parazi]i [i a ou\lor sau a larvelor acestora cu rol în transmiterea bolilor infec]ioase, fie ca surs
de *infestare, fie ca simpli *vectori.
DEZINSER}IE, s. f. / désinsertion, s. f. / disin-sertion.
[Lat. dis = separat de; insertio, -onis, de la inserare = a introduce, a
insera (
in = `n; serere = a sema, a s\di).] Desprinderea unui mu[chi sau tendon de la locul de inser]ie. D. poate fi patologic
(ex.: dup un traumatism) sau chirurgical\.
DEZINTEGRARE, s. f. / désintégration, s. f. / dis-integration.
[Lat. dis = separat de; integrare = a întregi.] Transformare spontan
a nucleelor atomice (în cazul *izotopilor radioactivi) înso]it de emisia din interiorul acestora a particulelor alfa (
d. alfa, α), a
electronilor (
d. beta minus, β
-
), a pozitronilor (d. beta plus, β
+
) sau a fotonilor gama (d. sau emisie γ ). Numul de nuclee
radioactive scade în timp conform legii dezintegrii radioactive, ceia îi corespunde o exponen]ial descresc\-toare, [i conform
constantei de dezintegrare. D. nu este influen]at de factorii exteriori.

295. 295
DEZINTOXICARE, s. f. / désintoxication, s. f. / disintoxication. [Lat dis = separat de; in = în; gr. toxikon = otrav pentru vârful
s\ge]ilor, de la
toxon = s\geat\.] 1) Proces prin care toxinele sau otr\vurile prezente în organism sunt transformate, apoi
eliminate. 2) Tratament aplicat unui toxicoman sau unui alcoolic pentru a-i elibera de *dependen]a la drog, respectiv la alcool.
DEZINVAGINARE, s. f. / désinvagination, s. f. / disinvagination.
[Lat dis = separat de; in = în; vagina = teac\.] Reducerea unei
*invagina]ii.
DEZLIPIRE, s. f. / décollement, s. m. / detach-ment.
[Lat. dis = separat de; sl. veche lepiti = a lipi.] Sin.: decolare (v.).
DEZLIPIRE DE RETIN| / décollement de la ré-tine, décollement rétinien / retinal detachment. Afec]iune grav\, determinat de
separarea intra-retinian\, în condi]ii patologice, a stratului de conuri [i bastona[e ale retinei de epiteliul pigmentar, care r\mâne
aderent la coroid\. Poate fi
idiopatic\, manifestat ca un accident primitiv, f o cauz evident\, simptomatic\ sau secundar\ unei
tumori, unei boli vasculare, inflama]ii sau unui traumatism local. D. r. se manifest prin amputa]ia *câmpului vizual, prin *fosfene [i
senza]ie de corpuri flotante `n câmpul vizual. Evolueaz spre *cecitate, pentru prevenirea ceia se impune interven]ia de urgen]
a specialistului. Sin.: decolare de retin\.
DEZMOZOM. Var. pentru desmozom (v.).
DEZORDINE, s. f. / désordre, s. m. / disorder.
[Lat. dis = separat de; ordo, -inis = [ir, ordine, succesiune.] 1) Perturbarea sau
anormalitatea unei func]ii; stare morbid fizic sau mental\. Cu acest sens, cuvântul este utilizat mai ales în terminologia medical
anglosaxon\. 2) În fizic (termodinamic), pentru exprimarea dezordinii unui sistem se apeleaz la no]iunea de *entropie.
DEZORIENTARE, s. f. / désorientation, s. f. / dis-orientation.
[Lat. dis = separat de; oriens, -entis = r\situl soarelui.] Pierderea
no]iunii de timp (d. temporal\: or\, zi, trecut, prezent, viitor) [i de spa-]iu (d. spa]ial\: dreapta, stânga, loc etc.) sau atât a no]iunii de
timp cât [i de spa]iu (d. temporospa-]ial).
DEZOXIRIBONUCLEAZ|, s. f. / désoxyribonu-cléase, s. f. / deoxyribonuclease.
[Lat. dis = separat de; gr. oxys = acru, oxigen;
posibil de la germ.
Ribonsäure = acid ribonic (alterare de la a-rabinoz\nucleus = sâmbure, nucleu; -azã.] Enzim care
cliveaz pun]ile fosfodiester ale lan-]urilor de *acid dezoxiribonucleic. D. exist atât în ]esuturile animale cât [i în plante [i în
microorganisme. Abrev.: DNA-z\. V. nucleaz\.
DEZOXIRIBOZ|, s. f. / désoxyribose, s. f. / deo-xyribose.
[Lat. dis = separat de; gr. oxys = acru, oxigen; posibil de la germ.
Ribonsäure = acid ri-bonic (alterare de la arabinoz); ozã - indic un glucid.] Var.: deoxiriboz\. V. riboz\.
DEZOXIVIRUS, s. n. / déoxyvirus, s. m. / deoxy-virus.
[Lat. dis = separat de; gr. oxys = acru, oxigen; lat. virus = venin, otrav\.]
Orice virus cu acid ribonucleic (*virus ARN).
DEZVIRGINARE, s. f. / défloration, s. f. / deflora-tion.
[Lat. dis = separat de; virgo, -inis = fecioa-r\.] Ruperea *himenului dup
primul contact sexual. Poate fi înso]it\ de dureri [i hemoragii. D. f consim]\mânt constituie viol. Sin.: deflorare.
DEZVOLTARE, s. f. / developpement, s. m. / de-velopment. Procesul de cre[tere [i diferen]iere. 1)
D. în mozaic, d. embrionar
inegal\, neuniform în diverse regiuni. 2)
D. psihosexual\, aspectele psihologice ale sexualit\]ii de la na[tere la maturitate. 3) D.
reglat\
a embrionului sub ac]iunea unor inductori. V. [i homeobox.
DIABET, s. n. / diabète, s. m. / diabetes.
[Gr. diabetes = care trece, de la diabainein = a trece prin (dia = prin; bainein = a
trece); aluzie la urina care se elimin în cantitate mare
.] Termen ce desemneaz mai multe boli distincte, care au comun o
tulburare metabolic de origine genetic sau hormonal\, a cor natur este definit prin epitetul asociat cuvântului diabet. Utilizat
ca atare, termenul d. desemneaz *d. zaharat.
DIABET ALOXANIC / diabète alloxanique / allo-xan diabetes. *D. zaharat produs experimental la animale (iepure) prin ac]iunea
*aloxanului care distruge selectiv celulele B din *insulele Langer-hans pancreatice.
DIABET BRONZAT / diabète bronzé / bronzed diabetes, hemochromatosis. Sin.: hemocroma-toz primitiv (idiopatic). V.
hemocromatoz\.
DIABET CALCIC / diabète calcique / calciuric diabetes. Sin.: hipercalciurie idiopatic (v.).
DIABET CHIMIC / diabète chimique / chemical diabetes, latent diabetes. Stadiu în *d. zaharat în care testele variate privind
alterarea metabolismului glucidic [i `ndeosebi glicemia postprandial sunt anormale, dar lipsesc semnele clinice [i simptomele
caracteristice diabetului; mai este denumit [i d. asimptomatic.
DIABET AL FEMEILOR CU BARB| / diabète des femmes à barbe / Achard-Thiers syndrome. Sin.: sindrom Achard-Thiers (v.).
DIABET GESTA}IONAL / diabète gestationnel / gestational diabetes, pregnancy diabetes. *D. zaharat cu primele manifesti clinice
în perioada sarcinii, ca o consecin] a modificilor hormonale. De obicei, dispare dup na[tere. V. [i diabet zaharat.
DIABET IATROGENIC / diabète iatrogénique / ia-trogenic diabetes. *D. zaharat declan[at dup administrarea unor medicamente,
îndeosebi corti-costeroizi, anumite diuretice [i unele anticoncep-]ionale.
DIABET INSIPID / diabète insipide / diabetes in-sipidus. Sindrom caracterizat prin poliurie [i polidipsie, generate de diminuarea sau
absen]a se-cre]iei de hormon antidiuretic (*vasopresin\ odificare, în afara densit\]ii mici (*hipostenurie).
Diferen]ierea între d. i. consecutiv unei afecti la nivel diencefalo-hipofizar (tumor\, infec]ie, traumatism) [i o reducere tranzitorie a
secre]iei de hormon este uneori dificil\. Recent s-a demonstrat c d. i. poate fi [i conse-cin]a unei insensibilit\]i renale la
*vasopresin\, determinat de o muta]ie a genei *acvaporinei 2. V. [i potomanie.
DIABET INSULINODEPENDENT / diabète insulino-dépendant / insulin-dependent diabetes mellitus. Sin.: diabet de tip I. V. diabet
zaharat.
DIABET JUVENIL / diabète juvénile / juvenile-onset diabetes. Sin.: diabet de tip I. V. diabet zaharat.
DIABET LATENT / diabète latent / latent diabe-tes. *D. zaharat f manifesti clinice, relevat prin *proba de toleran] la glucoz
sau *proba cortizon-insulin\. Mai este numit [i diabet frust.
DIABET LIPOATROFIC / diabète lipo-atrophique / lipoatrophic diabetes. Boal rar\, grav\, de etiologie incert caracterizat prin
dispari]ia ]esu-tului adipos (lipoatrofie), diabet cu hiperinsulinism [i *insulinorezisten]\, hiperlipidemie cu formare de *xantoame
subcutanate, hepatomegalie [i cre[tere a metabolismului bazal f\ *tirotoxicoz\. Se manifest de la na[tere sau `n perioada
copiliei sau adolescen]ei. Uneori se asociaz tulburi de cre[tere, hiperpigmenta]ie, *hipertricoz\. Sin.: boal Lawrence.
DIABET MASON / diabète Mason / MODY syn-drome.
[Mason = numele primei familii la care a fost descris sindromul.] Sin.:
sindrom MODY (v.).
DIABET NON-INSULINODEPENDENT / diabète non insu lino-dépendant / non-insulin-depen-dent diabetes mellitus. Sin.: diabet de
tip II. V. diabet zaharat.
DIABET RENAL / diabète rénal / renal diabetes, renal glycosuria. 1) Termen generic pentru elimi-narea urinar excesiv a unei
substan]e sau a u-nei serii de substan]e, în condi]iile în care aceast eliminare nu este consecin]a unui exces al sub-stan]elor
respective în sânge, ci se produce din cauza unei tulburi de reabsorb]ie tubular rena-l\. În aceast accep]iune a termenului se
cunosc în prezent peste 10 tipuri de d. r. ereditar, majoritatea descrise anterior ca sindroame, adesea denumite cu nume proprii.
Ex.:
d. r. al aminoacizilor, v. cistinurie; d. r. al potasiului, v. sindrom Bartter; d. r. `n complexe, v. sindrom Fanconi, v. sindrom
Luder-Sheldon, v. sindrom Lowe `n asocieri. 2) În sens restrâns, afec]iune definit prin prezen]a glucozei în urin\, în ciuda unei
glicemii normale [i a *probei de toleran] la glucoz\, de asemenea, aflat în limite normale. Pentru o varietate de d. r. a fost
probat transmiterea ereditar autozomal dominant\. Sin.: glicozurie renal\, glicozurie nor-moglicemic ereditar\.
DIABET STEROID / diabète stéroïde / steroid diabetes. Form\, în general u[oar\, de *diabet zaharat care nu reac]ioneaz la
insulin\. Este determinat de un exces de hormoni corticosupra-renali (*11-oxicorticosteroizi) în organism, prin hi-perfunc]ie a
glandei suprarenale (primitiv sau se-cundar unei tulburi hipofizare) sau ca urmare a unei administri prelungite de cortizon
sau ACTH.
DIABET DE TIP I / diabète type I / type I diabe-tes mellitus. Sin.: diabet insulinodependent. V. diabet zaharat.

296. 296
DIABET DE TIP II / diabète type II / type II dia-betes mellitus. Sin.: diabet non-insulinodepen-dent. V. diabet zaharat.
DIABET TOXIC / diabète toxique / toxic diabetes. Denumire dat unor forme de diabet produse sub ac]iunea unor substan]e care
ac]ioneaz la nivel renal.
DIABET ZAHARAT / diabète sucré / diabetes mellitus. Tulburare a metabolismului glucidic, de-terminat fie de un deficit de
*insulin\, fie de o *insulinorezisten]\, ceea ce conduce la o acumulare de glucoz în ]esuturi. Sunt asociate frecvent tulburi ale
metabolismului protidic [i, îndeosebi, lipidic. În nomenclatura interna]ional actual\, se disting:
d. z. de tip I insulinopriv sau
insulinodependent (DID), numit [i d. juvenil, [i d. z. de tip II noninsulinopriv sau non-insulinodependent (DNID). DID necesit
imperativ administrarea de insulin [i apare îndeosebi la tineri (d. juvenil, d. slab, d. consumptiv). Este determinat de diminuarea
sau absen]a insulinei în sânge, ca urmare a distrugerii celulelor secretoare pancreatice, foarte probabil prin *autoanticorpi. Acest
tip de diabet este asem or unei *boli autoimune, aput consecutiv unei infec]ii virale, pe un teren favorabil (transmitere
ereditar a unor antigeni HLA). DNID, cel mai frecvent, apare la vârsta de peste 40 de ani (d. gras). În cazul acestui tip de d., se-
cre]ia de insulin este normal\, dar este alterat interac]ia insulinei cu *receptorul specific. Este relativ u[or de tratat, cu sulfamide
antidiabetice sau cu alte medicamente hipoglicemiante. Recent (1998), OMS [i Asocia]ia American pentru Diabet recomand o
nou clasificare a d., deoarece, de[i clasificarea actual realizeaz o distinc]ie logic între cele dou forme principale de d., ea a
generat apari]ia unor subcategorii uneori confuze. Noua clasificare recomand definirea a patru subtipuri principale de d.: 1)
Tipul
1
include formele idiopatice [i cele mediate imun ale disfunc]iei celulelor β pancreatice, care determin deficit total de insulin\. 2)
Tipul 2 reprezint d. adultului, care poate fi determinat de rezisten]a la insulin\, de deficitul relativ de insulin sau de un defect în
secre]ia de insulin\. 3)
Tipul 3 cuprinde un num mare de subtipuri specifice, inclusiv diferitele defecte genetice ale func]iei
celulelor, defecte genetice în ac]iunea insulinei [i afec]iunile pancreasului exocrin. 4)
Tipul 4 este reprezentat de *diabetul
gesta]ional. Aceast clasificare ar permite o îm-p]ire a tipurilor de d. în subgrupe, în func]ie de patogenie, ceea ce implic
recunoa[terea clar a eterogenit\]ii proceselor generatoare de d. Toto-dat\, o subclasificare mai bun va conduce la o alegere mai
judicioas a tratamentelor specifice. V. [i acidocetoz\, glicemie, glicozurie, biguanid\, sulfamid antidiabetic\, retinopatie diabetic\,
co-m diabetic\, nefropatie diabetic\, neuropatie diabetic\.
DIABETIC, adj., s. m. sau f. / diabétique, adj., s. m. ou f. / diabetic.
[V. etimologia termenului diabet.] 1) Care se refer la *diabet.
2) Bolnav care sufer de diabet.
DIABETID|, s. f. / diabétide, s. f. / diabetide.
[V. etimologia termenului diabet; -idã.] Infec]ie cutaneo-mucoas adesea mixt\,
microbian [i micotic\, localizat la nivelul glandului (*balanopostit) sau în regiunea vulvovaginal\, favorizat de *glicozurie. Poate
releva un diabet necunoscut.
DIABETOGEN, adj. / diabétogène, adj. / diabeto-genic.
[V. etimologia termenului diabet; gennan = a produce.] Despre un factor
care poate determina apari]ia unui *diabet zaharat.
DIACETILMORFIN|, s. f. / diacétylmorphine, s. f. / diacetylmorphine.
[Gr. dis = de dou ori; lat. acetum = o]et; gr. hyle =
materie;
Morpheos = zeul somnului; -inã.] Sin.: heroin (v.).
DIACILGLICEROL, s. m. / diacylglycerole, s. m. / diacylglycerol.
[Gr. dis = de dou ori; lat. acidus = acru; gr. hyle = materie;
glykeros = îndulcit, de la glykys = dulce; -ol.] *Mesager secund rezultat dup activarea *fosfolipazei C membranare de c\-tre
complexul hormon-receptor. Ac]ionând asupra fosfatidilinozitol-4,5-fosfatului (PIP
2), fosfolipaza C determin formarea a doi
mesageri secunzi: diacilglicerol (DAG) [i inozitol-1,4,5-trifosfat (IP
3). Cre[terea concentra]iei DAG activeaz proteinki-naza C,
enzim care îndepline[te o serie de roluri vitale în cadrul comunicii celulare. V. [i inozitol-trifosfat.
DIADOCOKINEZIE, s. f. / diadococinésie, s. f. / diadochokinesia, diadochokinesis.
[Gr. diado-khos = care succede; kinesis =
mi[care, de la
ki-nein = a mi[ca.] Aptitudine natural de a executa rapid [i alternativ mi[ci opuse, cum sunt *prona-]ia [i
*supina]ia antebra]ului. Aceast func]ie este tulburat în unele boli nervoase, în particular în a-fec]iunile cerebelului. V. [i
adiadocokinezie.

DIAFANOSCOPIE, s. f. / diaphanoscopie, s. f. / diaphanoscopy. [Gr. diaphanes = transparent, de la diaphainein = a l\sa s se
întrevad\;
skopia = examinare, de la skopein = a vedea, a examina.] Procedeu de explorare care const `n iluminarea prin
transparen] a anumitor p]i, cavitare sau solide, ale organismului (sinusurile fe]ei, testicule, burse, degete), subiectul g\sindu-se
`ntr-o `nc\-pere obscur\. Ex.:
1) d. *sinusurilor fe]ei, cu ajutorul unui fascicul luminos care prezint varia]ie de intensitate la
traversarea cavit\]ilor sinusale, `n func]ie de con]inutul acesteia;
2) d. unei tumefac]ii a *burselor `n scopul obiectivii transparen]ei
(`n caz de colec]ie lichidian) sau a opacit\]ii (`n caz de tumor solid). Sin.: diascopie, transiluminare.
DIAFIZ|, s. f. / diaphyse, s. f. / diaphysis. NA: diaphysis, pl. diaphyses.
[Gr. diaphysis = punct de separare între tulpin [i ramur\.]
Partea medie alungit a unui os lung, situat între dou extremi-t\]i sau *epifize, de care este separat prin *meta-fize.
DIAFORAZ|, s. f. / diaphorase, s. f. / diapho-rase.
[Gr. diapherein = a duce prin, a secreta (dia = prin; pherein = a purta, a
transporta); -
azã.] Enzim care catalizeaz reoxidarea *nicotinamid-adenin-dinucleotidului (NAD) sau *nicotinamid-a-denin-
dinucleotid-fosfatului (NADP) prin lan]ul mi-tocondrial de transport de electroni.
DIAFORETIC, adj. / diaphorétique, s. f. / diapho-retic.
[Gr. diapherein = a duce prin, a secreta (dia = prin; pherein = a purta, a
transporta)
.] 1) Despre un agent fizic sau chimic (medicamentos) care cre[te *perspira]ia. 2) Cu referire la un pacient care prezint
transpira]ii profuze. V. [i diafo-rez\.
DIAFOREZ|, s. f. / diaphorèse, s. f. / diaphoresis.
[Gr. diaphoresis = secre]ia umorilor, mai ales prin transpira]ie, de la
diapherein = a duce prin, a secreta (dia = prin; pherein = a purta, a transporta).] *Perspira]ie, `ndeosebi perspira]ie profuz\.
DIAFRAGM, s. n. / diaphragme, s. m. / dia-phragm, diaphragma. NA: diaphragma (1).
[Gr. diaphragma, -atos = barier\, de la
dia = prin; phragma, -atos = închidere.] 1) Compartiment musculotendinos care separ cavitatea toracic de cavitatea
abdominal\, în form de bolt alungit transversal, accentuat concav în jos [i divizat în dou p]i, dreapt [i stâng (cupole dia-
fragmatice). Prin mai multe deschideri, denumite hiatusuri, diafragmul este traversat de c re esofag, nervi pneumogastrici, aort\,
canal toracic [i vena cav inferioar\. Este un mu[chi inspirator de prim importan]\. V. [i tab. anat. - mu[chi. 2) Dispozitiv destinat
reducerii deschiderii unui instrument optic, constituit dintr-un ecran care prezint un orificiu, cu diametru fix sau variabil, centrat pe
*axa optic\. 3) Dispozitiv cu deschidere fix sau reglabil destinat s limiteze sec]iunea unui fascicul de radia]ii. 4) Tip de
prezervativ feminin, din cauciuc sau din mas plastic\, cu marginea rigid\, destinat s acopere colul uterin. Var.: dia-fragm\.
DIAFRAGMATIC, adj. / diaphragmatique, adj. / diaphragmatic.
[Gr. diaphragma, -atos = barier\, de la dia = prin; phragma, -
atos
= închidere.] Referitor la *diafragm. Sin.: frenic.
DIAFRAGM|. Var. pentru diafragm (v. diafragm, 4).
DIAGINIC, adj. / diagynique, adj. / diagynic.
[Gr. dia = prin; gyne, gynaikos = femeie.] Despre transmiterea ereditar a unei tare
sau a unei boli, care se poate produce numai prin intermediul ma-mei, ea îns\[i fiind s oas\. Transmiterea d. este legat de
genele situate pe segmentul neo-molog al cromozomului sexual X. Ex. tipic: *hemo-filia. V. diandrie.
DIAGNOSTIC, s. n. / diagnostic, s. m. / diagno-sis.
[Gr. dia = prin; gnostikos = care cunoa[te, de la gnonai = a cunoa[te.] D.
medical reprezint arta [i [tiin]a de a recunoa[te bolile pe baza datelor clinice [i a celor ob]inute prin investiga]ii paraclinice.
Formularea unui d. are la baz un mecanism extrem de particular [i complex, `n care se asociaz date analitice [i logice cu
mecanisme pur intuitive ("sim] clinic”). Dup ce medicul a cules ansamblul informa]iilor clinice [i paraclinice, el trebuie s integreze
toate elementele, pentru a ajunge, `n cazul ideal, la un d. precis, corespunzând unei boli cunoscute, etap esen]ial `n alegerea
tratamentului. ~n aceast prim sintez\, datele disponibile sunt interpretate `n func]ie de criteriile de *normalitate. ~n continuare se
pot distinge trei procedee (dup R. Mornex, L. Wilkins): 1)
Procedeul algoritmic, `n cazul cuia ra]ionamentul este organizat dup
o ordine precis\. ~n general, acest ra]ionament este de tip binar, nefiind specific d. medical [i corespunzând a ceea ce se nume[te
un arbore de decizie, care poate fi tradus u[or `n termenii informaticii, ob]inându-se scheme deosebit de didactice. De aceea,

297. 297
procedeul algoritmic este frecvent ilustrat `n literatura medical actual\. ~n principiu, procedeul serve[te la schematizarea [i
clarificarea solu]iilor `n fa]a unui caz dat, dar nu este utilizat `n practica cotidian\ a d. Dimpotriv\, el poate fi util `n alegerea logic a
unor investiga]ii, de ex. imagistice. 2)
Teoria probabilistic\ se bazeaz pe faptul c rela]ia care une[te semnele, simptomele [i
bolile nu depinde decât `n mod excep]ional de o certitudine (de ex. semne patognomonice) ci `ntotdeauna de o *probabilitate.
Thomas Bayes (1702-1761) a definit probabilitatea ca un simptom (
S) s fie reprezentativ pentru o boal (m) ca fiind direct legat
de probabilitatea de a observa acest simptom (
Ps) `n boala considerat (m) multiplicat cu probabilitatea de a observa `ns\[i boala
considerat (
Pm) [i indirect propor]ional cu probabilitatea de a observa simptomul `ntr-o alt boal ( Psm) [i probabilitatea de a
observa aceast boal (
Pm). Bayes a elaborat urm oarea ecua]ie: Pm # PsmxPm/Psm’xPm’. ~n teorie, formula prezint interes [i
ar putea fi aplicat `ndeosebi cu mijloacele informaticii, dar necesit cunoa[terea exact a rapoartelor cuantificate `ntre boli [i
simptomele acestora. Se poate afirma c teoria probabilistic este luat `n considerare `n prezent de *medicina bazat pe dovezi [i
de *epidemiologia clinic precum [i `n *meta-analiz\. 3)
Teoria formelor este derivat din conceptele psihologiei percep]iei
senzoriale elaborate de curentul german denumit *gestaltism (*gestalt). O form reprezint o structur\, un `ntreg organizat,
coerent, alc uit din entit\]i separate, f\ leg uri organice `ntre ele, dar constituind un ansamblu stabil. Forma este distins
pornind de la o serie de entit\]i nerecunoscute care constituie fondul. Experimental s-a dovedit c\ ochiul tinde `n mod natural s
organizeze, de ex., un [ir de linii sau puncte `n configura]ii coerente. Acceptând teoria formelor, `ntr-o prim etap a d., medicul
ajunge prin intui]ie, pornind de la un ansamblu variat de date, la o "form\” care constituie ipoteza de baz\. Intervine apoi o faz
deductiv\, `n care medicul confrunt ceea ce a observat ("forma”, ipoteza de baz\ memoria sa, ori dintr-o consulta]ie
bibliografic asupra bolilor care ar putea corespunde primei sale ipoteze. ~n acest stadiu trebuie analizate o serie de ipoteze
alternative (*d. diferen]ial). Frecvent, medicul poate identifica un ansamblu de simptome [i semne care `i permit recunoa[terea
unui *sindrom, ce nu prezint unitate etiologic\. D. de sindrom este adesea o etap `n precizarea d., prin concentrarea asupra
unor indici sau criterii, ca [i prin utilizarea ]intit a investiga]iilor paraclinice complementare. ~n ceea ce prive[te d. asistat de
calculator, *sistemele expert reprezint o alternativ uneori productiv\. Rezultate certe au fost ob]inute `n prelucrarea automat a
datelor de laborator sau ob]inute prin diverse explori func]ionale.
DIAGNOSTIC ANTENATAL / diagnostic anténa-tal / antenatal diagnosis. Sin.: diagnostic prenatal (v.).
DIAGNOSTIC CLINIC / diagnostic clinique / cli-nical diagnosis. D. stabilit pe baza datelor provenite din examinarea pacientului, f\
rezultatele unor eventuale investiga]ii de laborator.
DIAGNOSTIC DIFEREN}IAL / diagnostic diffé-rentiel / differential diagnosis. Procedeu de ra]ionament medical tradi]ional prin care
se recurge, în vederea recunoa[terii bolii, la analiza succesiv\, comparativ cu alte boli care se pot manifesta prin *semne sau/[i
*simptome asem oare.
DIAGNOSTIC ETIOLOGIC / diagnostic étiolo-gique / (a)etiologic diagnosis. Determinarea cauzelor unei boli.
DIAGNOSTIC FIZIC / diagnostic physique / phy-sical diagnosis. D. fondat pe informa]iile ob]inute la examenul fizic al pacientului:
inspec]ie, palpare, percu]ie [i ausculta]ie.
DIAGNOSTIC GENETIC / diagnostic génétique / genetic diagnosis. Detec]ie a genelor din organism prin *hibridare cu *sonde
genetice specifice. Aceast metod este utilizat\, de ex., în *diagnos-ticul prenatal al anumitor boli ereditare sau în de-terminarea
*paternit\]ii.
DIAGNOSTIC PREIMPLANTATOR / diagnostic préimplantatoire / preimplantation diagnosis. C\utarea de anomalii genetice la
embrionii de trei zile ob]inu]i prin *fecundare
in vitro. Una din cele zece celule ale embrionului este prelevat pentru a fi studiat\,
f nici un risc asupra dezvoltii ul-terioare a acestuia. Se pot astfel determina, pe celula prelevat\, sexul embrionului, pentru a
re-implanta, de ex., numai embrioni femele în cazul unei boli recesive legate de cromozomul sexual (ex. miopatia Duchenne),
prezen]a unei alele care este recesiv în stare homozigot (*mucoviscido-z\ezen]a de anomalii cromozomiale greu de reperat
pe un cariotip clasic.
DIAGNOSTIC PRENATAL / diagnostic anténatal / antenatal diagnosis. Procedeu de d. în vederea stabilirii stii de s ate a
fetusului. D. p. cuprinde: *amniocentez\, *culturi de celule, determini biochimice, *amnioscopie, *amniografie, profil biofizic,
*ecografie, biopsie din *vilozit\]ile coriale. Sin.: diagnostic antenatal.
DIAGNOSTIC RADIOLOGIC / diagnostic radiolo-gique / roentgen diagnosis. D. fondat pe rezultatele ob]inute prin investiga]iile
radiologice, imagistice.
DIAGNOSTIC SEROLOGIC / diagnostic sérolo-gique / serum diagnosis. Sin.: serodiagnostic (v.).
DIAGNOZ|, s. f. / diagnose, s. f. / diagnose, diagnosis.
[Gr. diagnosis = discern\mânt.] 1) ~n biologie, prima descriere [tiin]ific
datorit ceia este posibil izolarea unei specii, a unui gen, a unei familii. 2) Rar, cunoa[tere dobândit prin observarea semnelor
diagnostice. 3) A stabili un diagnostic. Obs.: `n engl.
diagnose semnific [i stabilirea naturii bolii, iar diagnosis, arta de a distinge o
boal de alta.
DIAGRAFIE, s. f. / diagraphie, s. f. / diagraphy.
[Gr. dia = prin; graphein = a scrie.] Înregistrare grafic a modificilor de volum
ale anumitor organe profunde [i pulsatile (îndeosebi inim [i arterele mari) prin detectarea varia]iilor de *impe-dan] provocate de
mi[cile organelor investigate, când acestea sunt traversate de radia]ii de înalt frecven]\.
DIAGRAM|, s. f. / diagramme, s. m. / diagram.
[Lat., gr. diagramma = desen.] Reprezentare gra-fic în care indicatorii unei serii
statistice pot fi prezenta]i în diferite modalit\]i: prin dreptunghiuri orizontale, coloane (dreptunghiuri verticale), prin coloane în aflux,
prin figuri geometrice de supra-fa] (cerc, p rat).
DIALIZAN}|, s. f. / dialysance, s. f. / dialysance.
[Gr. dialysis = separare, de la dia = prin, lysis = distrugere [i lyein = a
distruge
.] Neologism conceput prin analogie cu termenul de *clearance [i utilizat pentru m\surarea eficien]ei *dializei. În cazul unui
*rinichi artificial, d. este, în ml/min, raportul între transferul de mas pentru substan]a considerat (ex.: uree) [i *gradientul de
concentra]ie al acestei substan]e între sânge [i baia de dializ la intrarea `n dispozitivul de dializ\.
DIALIZ|, s. f. / dialyse, s. f. / dialysis.
[Gr. dialy-sis = separare, de la dia = prin, lysis = distrugere [i lyein = a distruge.]
Procedeu utilizat pentru separarea componentelor unui amestec cristaloidocoloidal. Membrana dializant este permeabil\, porii s\i
fiind suficient de mari pentru a permite trecerea cristaloizilor [i prea mici pentru a fi traversa]i de c re coloizi. Talia moleculelor
re]inute poate varia în func]ie de porii membranei. Tehnica de d. este utilizat în biochimie (desalinizarea so-lu]iilor de proteine,
studiul cineticii enzimatice etc.) [i în terapeutic\. V. [i dializ intestinal\, dializ peritoneal\, hemodializ\.
DIALIZ| INTESTINAL| / dialyse intestinale / intestinal dialysis. Metod de *epurare extrarena-l\, pu]in utilizat în prezent, în care se
folose[te ca membran de d. peretele intestinal sau intestinul întreg.
DIALIZ| PERITONEAL| / dialyse péritonéale / peritoneal dialysis. Metod de *epurare extrare-nal\, pu]in utilizat\, în care se
folose[te membrana peritoneal ca membran de d. a de[eurilor azotate con]inute în sânge. Const\ în introducerea în cavitatea
peritoneal a unui lichid de d., care este evacuat [i înlocuit cu regularitate, într-o perioad de timp determinat\.
DIAMETRU, s. n. / diamètre, s. m. / diameter.
[Lat., gr. diametros = diametru.] Linie dreapt care une[te p]ile opuse ale unui
corp sau ale u-nei forma]iuni, trecând prin centrul acestora: 1)
D. antero-posterior, distan]a între dou puncte localizate anterior [i,
respectiv, posterior. 2)
D. anatomic conjugat, d. promonto-suprapubian. 3) D. craniene, m\surate între anumite puncte ale
craniului. 4)
D. pelviene, o serie de distan]e între diferite puncte ale pelvisului.
DIANDRIE, s. f. / diandrie, s. f. / dispermy.
[Gr. dis = de dou ori; aner, andros = bbat.] Pre-zen]a a doi spermatozoizi în
procesul *fecunda]i-ei, devenind astfel posibil o *triploidie. V. [i digi-nie.
DIAPAZON, s. n. / diapason, s. m. / tuning fork.
[Lat. diapason = octav\, de la gr. dia pason khordon = parcurgând toate
coardele octavei (toate notele)
.] Instrument metalic bifid care, pus în vibra]ie prin percu]ie, emite un sunet pur, utilizat în *acumetria
instrumental\.
|

298. 298
DIAPEDEZ|, s. f. / diapédèse, s. f. / diapedesis. [Gr. diapedare = a ie[i pe al uri, a traversa, de la dia = prin, pedan = a si
(
pedesis = situr\.] Trecerea elementelor figurate ale sângelui, îndeosebi a leucocitelor, prin intersti]iul *endoteliului capilar. D.
leucocitar face parte din faza exsudativ\, vasculo-sanguin a *inflama]iei.
DIAREE, s. f. / diarrhée, s. f. / diarrh(o)ea.
[Gr. diarrhoia = curgere prin toate p]ile, de la dia = prin; rhoia = curgere, de la
rhein = a curge.] Evacuare frecvent [i rapid de materii fecale semilichide sau lichide.
DIAREE CLORAT| INTESTINAL| / diarrhée chlorée congénitale / congenital chloride diar-rh(o)ea. Boal autozomal recesiv a
nou-n\scu-tului, tradus prin apari]ia de la na[tere a unei d. bogat în clor, din cauza *malabsorb]iei intestinale a elementului.
DIAREEA TURI{TILOR / diarrhée des voyageurs / turista. D. determinat de *
Escherichia coli contractat de turi[ti în ]ile (sau
locurile) cu igien defectuoas\. Sin.: turista.
DIARTROZ|, s. f. / diarthrose, s. f. / diarthrosis. NA: junctura synovialis.
[Gr. diarthrosis = articula]ie mobil\, de la dia = prin,
arthron = articula]ie.] Articula]ie mobil care permite mi[ci ample [i prezint o cavitate articular\. D. este alc\-tuit din
urm oarele elemente: fe]ele articulare ale oaselor ce formeaz articula]ia, cartilajul articular, membrana *sinovial\, discul sau
meniscurile articulare, *capsula articular\, *ligamentele capsulare [i extracapsulare. Ex.: articula]ia genunchiului. V. tab. anat. -
oase.
DIASCHIZIS, s. n. / diaschisis, s. m. / diaschisis.
[Gr. dia = prin; skhisis = despic ur\, de la skhi-zein = a desp]i.] Tulburare
neurologic func]io-nal determinat de o leziune care întrerupe transmiterea stimulilor la nivelul neuronilor.
DIASCOPIE, s. f. / diascopie, s. f. / diascopia.
[Gr. dia = prin; skopia = examinare, de la sko-pein = a vedea, a examina.] Sin.:
diafanoscopie (v.).
DIASTASIS, s. n. / diastasis, s. m. / distasis.
[Gr. diastasis = separare.] 1) Deptare anormal\, frecvent de origine traumatic\, între
dou supra-fe]e articulare. Termenul este utilizat îndeosebi cu referire la articula]ia tibiotarsian\. 2) Prin extensie, deptare între
mu[chii drep]i abdominali, cu *de-hiscen] a peretelui anterior al abdomenului.
DIASTAZ|, s. f. / diastase, s. f. / diastase.
[Gr. diastasis = separare.] 1) Sin. desuet al termenului enzim\. Se desemneaz înc\,
prin acest nume, enzima orzului, responsabil de degradarea amidonului, care a fost prima enzim cunoscut\, izolat în 1833 de
Payeu [i Persosz. 2) Sin.: diasta-sis (v.).
DIASTOL|, s. f. / diastole, s. f. / diastole.
[Gr. diastole = dilatare, de la diastellein = a lgi.] Perioad a revolu]iei cardiace care
succede *sistola [i în timpul ceia cavit\]ile inimii se umplu cu sânge (d. auricular\, d. ventricular\ cest cuvânt
desemneaz d. ventricular\.
DIASTEMATOMIELIE, s. f. / diastématomyélie, s. f. / diastematomyelia.
[Gr. diastema, -atos = interval; myelos = m\duv\.] Tip
de *notocordodis-rafie mai rar decât *spina bifida, `n care m\duva spinii este dublat `n sens longitudinal, cu separarea sacului
dural `n dou p]i. Cu sediul `ntre vertebrele D
4 [i L
4, d. se asociaz frecvent [i cu alte malforma]ii vertebrale. V. [i diplomielie.
DIASTEM|, s. f. / diastème, s. m. / diastema.
[Gr. diastema, -atos = interval.] 1) *Fisur congenital\. 2) Mai frecvent, spa]iu liber
anormal `ntre doi din]i. Prezen]a d. este normal pentru dantura temporar dar nu [i pentru cea permanent\. Termenul este folosit
`n special pentru spa]iul dintre cei doi incisivi centrali superiori (`ndeosebi) sau in-feriori. Sin. pop.: strungea]\.
DIATERMIE, s. f. / diathermie, s. f. / diathermy.
[Gr. dia = prin; therme = c\dur\.] Procedeu de înc\lzire local a ]esuturilor,
ob]inut prin trecerea curen]ilor alternativi de înalt frecven] între doi electrozi plasa]i pe piele (ex.: prin unde scurte). Sin.:
termopenetra]ie, transtermie.
DIATERMOCOAGULARE, s. f. / diathermo-coa-gulation, s. f. / diathermocoagulation.
[Gr. dia = prin; therme = c\dur\; lat.
coagulatio, -onis, de la coagulare = a închega, a coagula.] Aplicarea *diatermiei în scopul distrugerii punctuale a ]esu-turilor.
DIATEZ|, s. f. / diathèse, s. f. / diathesis.
[Gr. diathesis = a[ezare, situare, de la diatithenai = a a[eza, a dispune.] Unul dintre cei
mai vechi termeni medicali, prin care se desemna predispozi]ia organismului de a contracta, continuu sau inter-mitent, anumite
boli. În medicina veche a servit drept concept nosologic, fiind descrise numeroase diateze, îndeosebi dup aparen]ele clinice, f
o baz real [tiin]ific\. În ultimele decenii termenul este tot mai rar folosit, desemnând predispozi]ia unor subiec]i pentru anumite
boli, ca alergiile, a-fec]iunile reumatismale sau guta, din cauza ten-din]ei constitu]ionale a unor ]esuturi sau organe de a reac]iona
anormal la stimuli extrinseci. Conform terminologiei engl., bolile generate astfel, de-[i au un caracter familial, nu sunt ereditare.
Dim-potriv\, în terminologia fr. [i, în general, apar]i-nând limbilor de origine latin\, d. reprezint exteriorizarea fenotipic a unui
genotip anormal, caracterizat prin predispozi]ia de a contracta anumite maladii. V. [i predispozi]ie, teren.
DIATOMEE, s. f. pl. / diatomées, s. f. pl. / dia-tom.
[Gr. dia = prin; tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a t\ia sau
diatemnein = a t\ia prin.] Grup de alge monocelulare silicioase, al cor perete celular con]ine calciu sau siliciu. D., rezistând la
putrefac]ie datorit con]inutului în siliciu, sunt utilizate în medicina legal pentru a verifica dac\, la un cadavru, moartea s-a produs
prin înec.
DIAZEPAM, s. n. / diazépame, s. m. / diazepam. (DCI). Derivat de 1,4-benzodiazepin\, cu ac]iune tranchilizant minor\. D.
atenueaz anxietatea, favorizeaz instalarea somnului, relaxeaz musculatura striat\, în condi]ii de tensiune psihic\, prin ac]iune
central\. Este utilizat, pe cale intra-venoas\, ca adjuvant în starea de mal epileptic.
DIAZOREAC}IE, s. n. / diazoréaction, s. f. / di-azo reaction.
[Gr. dis = de dou ori; a - priv.; zoe = via]\; fr. réaction, din lat.
actio, -onis = ac]iu-ne [i agere = a ac]iona.] 1) Procedeu de dozare a *pigmen]ilor biliari în serul sanguin. Const în com-
pararea cu un etalon colorimetric a tentei violete ob]inut prin ad\ugarea în ser (în propor]ii variabile; reac]ie direct sau indirect\,
dup ad\u-gare de alcool) a diazoreactivului Ehrlich. Normal, valoarea este egal sau mai mic decât 0,6 unit\]i (10 mg/l sau 17
µmol/l). Icterul apare de la circa 1,6 unit\]i. 2) Reac]ie pozitiv în cazul unor urini patologice, care se coloreaz în ro[u dup adi]ia
de reactiv Ehrlich [i amoniac. Nefiind specific\, nu mai prezint interes.
DICENTRIC, adj. / dicentrique, adj. / dicentric.
[Gr. dis = de dou ori; lat. centrum = centru, din gr. kentron = vârf ascu]it.]
Despre un cromozom care prezint doi *centromeri. Un cromozom d. poate proveni din doi cromozomi care au suferit, fiecare, o
*dele]ie, apoi o *transloca]ie.
DICLONIE, s. f. / diclonie, s. f. / diclonism.
[Gr. dis = de dou ori; klonos = tumult, dezordine.] *Mioclonie care se manifest numai
la cele dou membre superioare sau inferioare.
DICOTOMIE, s. f. / dichotomie, s. f. / dichotomy.
[Gr. dikha = în dou\; tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a t\ia.] 1)
Sec]ionare sau divizare în dou p]i, în general egale. 2) Bifurcare a unei vene.
DICROMAT, adj., s. m. [i f. / dichromate, adj., s. m. ou f. / dichromatic, adj, dichromat, n.
[Gr. dis = de dou ori; khroma, -atos =
culoare
.] 1) Despre ochiul afectat de *dicromatism. 2) Un subiect suferind de dicromatism.
DICROMATISM, s. n. / dichromatisme, s. m. / di-chromatism.
[Gr. dis = de dou ori; khroma, -atos = culoare; -ism.] Anomalie a
vederii, în care ochiul nu percepe decât dou\ din cele trei culori fundamentale (ro[u, verde, albastru sau violet, dup unii autori).
Sin.: dicromazie. V. [i aneritrop-sie.
DICROMATOPSIE, s. f. / dichromatopsie, s. f. / dichromatopsia.
[Gr. dis = de dou ori; khroma, -atos = culoare; opsis = vedere,
aspect
.] V. dicro-matism.
DICROMAZIE, s. f. / dichromasie, s. f. / dichro-masy.
[Gr. dis = de dou ori; khroma, -atos = cu-loare.] Starea unui subiect
*dicromat.
DICROT, adj. / dicrote, adj. / dicrotic.
[Gr. dis = de dou ori; krotos = b aie.] Caracteristica pulsului de a prezenta o *und dicrot\,
provocat de [ocul închiderii valvulelor aortei. V. und dicrot\.
DICROTISM, s. n. / dicrotisme, s. m. / dicrotism.
[Gr. dis = de dou ori; krotos = b aie; -ism.] Accentuarea *undei dicrote care se
observ pe *sfig-mogram\. D. marcat este, al uri de *presiunea arterial diferen]ial\ mare, semn de *insuficien] aortic\. V. [i
sfigmogram\.
|

299. 299
DICTIOZOM, s. m. / dictyosome, s. m. / dictyo-some. [Gr. diktyon = re]ea, plas\; soma, -atos = corp.] Organit celular lamelar
format din asocierea mai multor *cisterne [i *sacule.
DICUMARIN|, s. f. / dicoumarine, s. f. / dicou-marin. Substan] care inhib sinteza *protrombi-nei de c re ficat, substituindu-se
*vitaminei K, de a cei structur este foarte apropiat\. Ca urmare, d. prezint o ac]iune *anticoagulant\, util în prevenirea
*tromboemboliilor. Sin.: dicumarol.
DICUMAROL, s. m. / dicoumarol, s. m. / dicou-marol. (DCI) Sin.: dicumarin (v.).
DIDELFIE, s. f. / didelphie, s. f. / didelphia.
[Gr. dis = de dou ori; delphys = uter, pântece.] Mal-forma]ie congenital a aparatului
genital feminin, caracterizat prin existen]a a dou vaginuri, dou coluri [i dou corpuri uterine. Uneori termenul se folose[te (mai
corect etimologic) pentru desemnarea prezen]ei a dou utere.
DIDUC}IE, s. f. / diduction, s. f. / diduction.
[Lat. diductio, -onis, de la diducere = a duce `n p]i diferite.] Mi[ci laterale ale
*mandibulei.
DIELECTRIC, adj., s. n. / diélectrique, adj., s. m. / dielectric.
[Gr. dia = prin; elektron = chihlim-bar, corp care se electrizeaz prin
frecare
.] Material izolant care, practic, nu permite trecerea curentului electric.
DIENCEFAL, s. n. / diencéphale, s. m. / dience-phalon. NA: diencephalon.
[Gr. dis = de dou ori; enkephalos = creier, de la en =
`n,
kephale = cap.] Por]iune a encefalului situat în profunzime, între *emisferele cerebrale, cuprinzând *talamu-sul,
*epitalamusul [i *hipotalamusul, dispuse în jurul unei cavit\]i centrale, *ventriculul al treilea. Sin.: creier intermediar.
DIET|, s. f. / diète, s. f. / diet.
[Lat. diaeta, gr. diaita = mod de via]\.] Utilizarea normal [i ra]io-nal a alimentelor în urm oarele
cazuri: 1) Satis-facerea nevoilor fiziologice ale organismului normal. 2) Respectarea unor condi]ii particulare care ]in de
convingerile personale sau religioase. 3) Respectarea rigorilor impuse de o stare patologic\, adic a unei d. terapeutice. Uneori d.
terape-utic poate fi foarte restrictiv\, de regul pentru o perioad scurt de timp. Ex.: d. hidric\, cu ingestie exclusiv de ap sau,
dimpotriv\, d. uscat\, cu suprimarea lichidelor [i a alimentelor bogate în lichide. Câteodat termenul de d. este utilizat, prin
extensie abuziv\, ca sin. pentru post. Sinonimia cu termenul *regim este par]ial\.
DIETETIC|, adj., s. f. / diététique, adj., s. f. / dietetic, adj., dietetics, n.
[Lat. diaetetica, gr. diaitetike = dietetic\, de la lat.
diaeta, gr. diaita = mod de via]\.] 1) Ansamblu de reguli de igien alimentar care asigur men]inerea celei mai bune sti de
s ate.
D. terapeutic\ are ca scop determinarea alimenta]iei în diferite sti patologice, finalizat prin stabilirea unei *diete
adaptate fiecui caz particular. 2) Care se refer la d.
DIETETICIAN, s. m. sau f. / diététicien, -ienne, s. m. ou f. / dietitian, dietetician.
[Lat. diaetetica, gr. diaitetike = dietetic\, de la
lat.
diaeta, gr. diaita = mod de via]\.] Termen care desemneaz specialistul în *dietetic\, utilizat în scop terapeutic sau ca
metod de protec]ie a s \]ii. Conform Oficiului Interna]ional al Muncii, d. nu este medic, ci specialist în dietetic\, în unele ]i
fiind considerat ca atare [i personalul care prepar hrana dietetic\. Pentru medic se utilizeaz denumirea de nutri]ionist.
DIETILSTILBESTROL, s. m. / diéthylstilboestrol, s. n. / diethylstilbestrol. (DCI) Substan] de sintez cu propriet\]i estrogenice. D.
poate fi administrat
per os, intramuscular, intravenos sau `n aplica]ii locale. Sub form de fosfat este utilizat `n tratamentul
neoplasmului de prostat\. Sin.: stil-bestrol.
DIFAZIC, adj. / diphasique, diphasé, -e, adj. / di-phasic.
[Gr. dis = de dou ori; phasis = aparen]\, r\situl unei stele, de la
phainein = a apare.] Care este constituit din dou *faze diferite.
DIFEREN}IERE CELULAR| / différenciation cel-lulaire / cellular differentiation.
[Lat. differen-tia = diferen]\, de la differre = a
se deosebi;
cellula = c\mu]\, dim. de la cella = c\mar\.] Proces biologic complex care const în specializarea unei celule
nediferen]iate, adic a unei celule care nu prezint func]ii specifice. Prin d., o celul dobânde[te structuri specializate care îi permit
expresia unor func]ii specifice. Toate celulele unui organism deriv dintr-o unic celul *su[\, *zigotul, posedând în consecin]
aceea[i informa]ie genetic\. D. c. survine prin activarea ADN. Astfel, în celulele destinate s formeze *fibrele musculare, vor fi
activate fragmentele de ADN de care depinde sinteza de proteine specifice celulelor contractile. Activarea sau represia ADN se
opereaz sub influen]ele mediului extracelular (raporturile între celule, expunerea relativ la factori de cre[tere, activitatea
hormonal etc.) dup mecanisme insuficient cunoscute.
DIFLUENT, adj. / diffluent, -e, adj. / diffluent.
[Lat. diffluus = care d pe dinafar\, de la diffluere = a da pe dinafar\, a se vsa.]
Despre ]esuturile care dup *ramolisment prezint o consisten] aproape lichid\.
DIFORMITATE, s. f. / difformité, s. f. / deformity.
[Lat. deformitas, -atis = urâ]enie, diformitate, de la deformare = a desfigura,
a urâ]i
.] Alterare a formei naturale, normale a unei p]i din organism sau a organismului `n întregime, cu desfigurarea acestuia. D.
este cel mai adesea congenital\, dar uneori poate fi dobândit consecutiv unor accidente sau procese patologice cu modifici
morfologice majore. V. [i deforma]ie.
DIFOSFONAT, s. m. / diphosphonate, s. m. / di-phosphonate.
[Gr. dis = de dou ori; phos, pho-tos = lumin\, fosfor.] Denumire
generic a unui grup de compu[i (suri sau esteri ai *acidului fosforic) care inhib cre[terea [i disolu]ia cristalelor osoase de
*hidroxiapatit [i activitatea osteoclastelor. D. sunt utiliza]i în tratamentul bolii Paget [i ca *molecul vectoare a *
99m
Techne]iului în
*scintigrafia osoas\. Sin.: bifosfonat.
DIFRAC}IE, s. f. / diffraction, s. f. / diffraction.
[Lat. [tiin]ific diffractio, din lat. diffringere = a sparge, a face ]di.] Abatere
de la propagarea rectilinie a undelor, într-un mediu care con]ine neomogenit\]i (obstacole) de dimensiuni comparabile cu lungimea
de und a sursei propagate. Fenomenul se produce [i atunci când un fascicul luminos (de unde) trece printr-o fant\.
D. razelor X,
a permis descrierea dublei elice a ADN, ca [i a structurii conforma]ionale (secundare, ter]iare, cuaternare) a hemoglobinei, precum
[i conforma]ia altor molecule biologice.
DIFTERIE, s. f. / diphtérie, s. f. / diphtheria.
[Gr. diphthera = membran\.] Boal infec]ioas [i con-tagioas produs de bacilul
Loeffler (
Corynebac-terium diphteriae). D., care afecteaz îndeosebi copilul, se traduce la debut printr-o angin sau la-ringit
(*crup) [i prin manifesti toxice, care uneori apar dup câteva s\pt\mâni [i afecteaz îndeosebi miocardul (miocardit\ mul
nervos periferic (paralizii ale v\lului palatului [i membrelor), rinichiul (albuminurie). Declararea bolii [i vaccinarea sunt obligatorii,
iar datorit vaccinului antidifteric, d. a devenit o boal rar\.
DIFTEROID, adj. / diphtéroïde, adj. / diphtheroid.
[Gr. diphthera = membran\; eidos = form\.] Despre un exsudat fibrinos fin,
asem or membranei difterice care poate apare pe ulcera]ii ale mucoaselor.
DIFUZ, adj. / diffus, -use, adj. / diffuse (inflama-tion), diffused (light).
[Lat. diffusus, de la dif-fundere = a r\spândi, a revsa.]
Care nu este bine delimitat [i are tendin]a s se întind în regiunile vecine. Ex.: durere d., erizipel d., scleroz d.
DIFUZIUNE, s. f. / diffusion, s. f. / diffusion.
[Lat. diffusio, -onis = revsare, de la diffundere = a r\spândi, a revsa.] 1)
Diseminarea unei sub-stan]e în organism. 2) Amestecul spontan al moleculelor a dou sau mai multe substan]e, ca o consecin] a
agita]iei termice; rata de amestec este propor]ional cu concentra]ia substan]elor [i cu cre[terea temperaturii. 3) Modalitate de
trecere a substan]elor la nivelul membranelor pe baz de *gradien]i de concentra]ie [i de poten]ial, f consum de energie
metabolic\. Pentru descrierea cantitativ a fenomenului de d., se utilizeaz legile lui Fick. V. [i transport pasiv. 4)
D. în geluri, cu
particularit\]ile sale (caracter discontinuu, se formeaz inelele Liesegang), st la baza metodelor de *imunodifuzie [i
*imunoelectroforez\.
DIFUZIUNE FACILITAT| / diffusion facilité / facilitated diffusion. Difuziunea prin *membrana celular sau la nivelul altor
biomembrane a unor molecule prin intermediul unor *transportori specifici, `n general f consum de energie metabolic\.
Frecvent, moleculele transportate sunt nutrimente pentru celul\, ca aminoacizi sau glucoz\. Au fost elaborate, [i par]ial
demonstrate, diferite modele de transportori. ~n cea mai comun variant\, transportorul leag o molecul pe una din fe]ele
membranei, se deplaseaz prin mem-bran [i elibereaz molecula pe cealalt fa] (ci-toplasmatic sau extern).

300. 300
DIGASTRIC, adj. / digastrique, adj. / digastric. [Gr. dis = separat de; gaster, gastros = stomac.] Despre mu[chii care prezint
mase musculare la capete [i o por]iune tendinoas intermediar\. Ex.: digastric, v. tab. anat. - mu[chi.
DIGESTIBILITATE, s. f. / digestibilité, s. f. / di-gestibility.
[Lat. digestus, de la digerere = a duce `n p]i diferite, a descompune
(
dis = separat de; gerere = a duce, a purta).] Raportul între cantitatea dintr-un aliment care este asimilat [i cantitatea care a fost
ingerat\.
DIGESTIE, s. f. / digestion, s. f. / digestion.
[Lat. digestio, -onis = descriere, diviziune a unei idei pe puncte, de la digerere = a
duce `n p]i diferite, a descompune (
dis = separat de; gerere = a duce, a purta).] Ansamblul transformilor suferite de alimente în
tubul digestiv, înainte de a ajunge în starea în care sunt asimilabile de c re celule.
DIGINIE, s. f. / digynie, s. f. / digyny.
[Gr. dis = de dou ori; gyne, gynaikos = femeie.] Prezen]a a dou *ovocite sau a unui ovocit
[i a celui de-al doilea globul polar al s\u în cursul procesului de *fecunda]ie, devenind astfel posibil o *triploidie. V. [i diandrie.
DIGITAL, adj. / digital, -ale, -aux, adj. / digital.
[Lat. digitus = deget.] 1) Care se raporteaz la degete; care este f\cut cu degetele.
Ex.: tu[eu d. 2) V. glosar de termeni informatici. V. [i binar.
DIGITAL|, s. f. / digitale, s. f. / digitalis.
[Lat. digitus = deget, datorit formei florilor în "deget de mu[\".] Plant foarte
r\spândit\, ale cei diverse specii (mai ales
Digitalis lanata, specia din Balcani, [i Digitalis purpurea) con]in mai multe principii
active *cardiotonice (glicozizi cardiaci).
DIGITALIN|, s. f. / digitaline, s. f. / digitalin.
[Lat. digitus = deget, datorit formei florilor în "deget de mu[\;" -inã.] Principiu
activ extras din digital\, utilizat pentru ac]iunea puternic *cardiotoni-c\.
DIGITALISM, s. n. / intoxication digitalique / di-gitalism.
[Lat. digitus = deget, datorit formei florilor în "deget de mu[\"; -ism.]
Sin.: intoxica]ie cu digital (v.).
DIGITALIZARE, s. f. / digitalisation, s. f. / digi-talization.
[Lat. digitus = deget, datorit formei florilor în "deget de mu[\".]
Administrarea de preparate de *digital\, în general pân la ob]ine-rea efectului *cardiotonic urmit de medicul curant.
DIGITOXIN|, s. f. / digitoxine, s. f. / digitoxin.
[Lat. digitus = deget, datorit formei florilor în "deget de mu[\"; gr. toxikon =
otrav pentru vârful s\ge]ilor, de la
toxon = s\geat\; -inã.] (DCI) *Glicozid cardiotonic, C
41H
64O
13, extras din Digitalis purpurea,
ca [i din alte specii de
Digitalis. D. este un prototip al *glicozidelor digitalice cu ac]iune foarte puternic [i eliminare lent\,
administrat îndeosebi
per os. Este util în tratamentele prelungite ale *insuficien]ei cardiace sau în tulburile de ritm
supraventriculare.
DIGOXIN|, s. f. / digoxine, s. f. / digoxin. (DCI) *Glicozid cardiotonic, C
41H
64O
14, extras din specia Digitalis lanata. Este un
cardiotonic puternic, cu ac]iune rapid\, care re[te [i regularizeaz ritmul cardiac. Având ac]iune [i eliminare mai rapide decât
*digitoxina, d. este mai adecvat tratamentului de urgen] al insuficien]ei cardiace.
DIHIDROFOLICULIN|, s. f. / dihydrofolliculine, s. f. / dihydrofolliculin. Sin.: estradiol (v.).
DIHIDROXIFENILALANIN|, s. f. / dihydroxyphé-nylalanine, s. f. / dihydroxyphenylalanine. Sin.: DOPA (v.).
DIIODOTIRONIN|, s. f. / diiodothyronine, s. f. / diiodothyronine. Compus organic iodat, C
15H
13I
2NO
4, ob]inut în etapele de realizare
sintetic a *tiroxinei.
DIIODOTIROZIN|, s. f. / diiodotyrosine, s. f. / diiodotyrosine.
[Gr. dis = de dou ori; ioeides = violet, iod; tyros = brânz\; -inã.]
Compus organic iodat, precursor al *tiroxinei, eliberat prin hidroliza *tiroglobulinei. Produs intermediar în sinteza tiroxinei în glanda
tiroid\, d. inhib func]ia tiroidian [i scade metabolismul bazal. De aceea, este administrat uneori
per os în *hipertiroidism. Abrev.:
DIT.
DILACERARE, s. f. / dilacération, s. f. / dilacera-tion.
[Lat. dilaceratio, -onis = sfâ[iere, de la dilacerare = a rupe, a sfâ[ia.] 1)
Disociere masiv sau ruptur a unui ]esut sau organ, consecutiv unor procese traumatice, inflamatorii, supu-rative sau
gangrenoase. 2)
D. cerebral\ const în ruptura substan]ei cerebrale, de origine traumatic\, tumoral sau hemoragic\.
DILATATOR, s. n. / dilatateur, s. m. / dilator.
[Lat. dilatare = a lgi, a mi.] Instrument metalic, din cauciuc, material plastic etc.,
de grosimi diferite, marcat dup o anumit scar de calibrare [i folosit pentru dilata]ia unor conducte naturale din organism. Ex.: 1)
D. lacrimal, stilet conic pentru dilatarea canalelor lacrimale. 2) D. uretral, ins-trument utilizat pentru ob]inerea unei dilata]ii uretrale
mai mari decât cea ob]inut cu ajutorul sondelor uretrale.
DILATA}IE, s. f. / dilation, dilatation, s. f. / dila-tion.
[Lat. dilatatio, -onis = lgire, mire, de la dilatare = a lgi, a mi.] Mire
spontan sau provocat a volumului unui organ cavitar, a calibrului unui canal sau a unui orificiu. D. pot fi
dobândite (stomac),
congenitale (*megaesofag, *me-gacolon) sau terapeutice (uretral\, esofagian).
DILATA}IE ACUT| DE STOMAC / dilatation aiguë de l’estomac / acute gastric dilation. Accident postoperator sau posttraumatic
devenit rarisim dup utilizarea curent a *intuba]iei. Const în cre[terea brusc de volum a stomacului [i a colonului în absen]a
oricui obstacol, urmat de instalarea rapid a unei sti toxice.
DILATA}IE A BRON{IILOR / dilatation des bronches / bronchiectasis. Sin.: bron[iectazie (v.).
DILATA}IE DE COL / dilatation du col / dilation of the cervix uteri. Primul timp al *na[terii, constând din faza de dispari]ie progresiv
a reliefului *colului uterin [i o faz de dilata]ie propriu-zis\, adic de cre[tere a diametrului inelului cervical, urmat de dispari]ia
colului [i punerea în continuitate a *uterului cu segmentul inferior al *vaginului. Cele dou faze sunt succesive la *primipare [i
sincrone la *multipare.
DILU}IE, s. f. / dilution, s. f. / dilution.
[Lat. dilu-ere = a dilua.] Diminuarea concentra]iei unei solu]ii cu ajutorul unui solvent
adecvat.
DIMER, s. m. / dimère, s. m. / dimer.
[Gr. dis = de dou ori; meros = parte.] *Oligomer alc uit din dou unit\]i chimice distincte.
Ex.: *acidul hialu-ronic, alc\tuit din dimeri compu[i la rândul lor din acid glucuronic [i N-acetil-glucozamin\.
DIMERCAPROL, s. m. / dimercaprol, s. m. / di-mercaprol. (DCI) *Chelator utilizat pe cale intramuscular\ în intoxica]iile cu arsenic,
mercur [i aur, cu care formeaz compu[i solubili, inofensivi, u[or eliminabili prin rinichi.
DIMERIE, s. f. / dimérie, s. f. / dimery.
[Gr. dis = de dou ori; meros = parte.] Transmiterea unui caracter legat de ac]iunea
combinat a dou gene diferite. Sin.: ereditate bifactorial\.
DIMORFISM, s. n. / dimorphisme, s. m. / dimor-phism.
[Gr. dis = de dou ori; morphe = form\; -ism.] 1) Stare a unui neoplasm în
care se asocia-z dou aspecte morfologice. Ex.: la nivelul *sino-vialoamelor maligne coexist forma]iuni epiteliale [i conjunctive.
2) Stare a unui organism care se prezint în dou forme diferite, observat îndeosebi la ciupercile microscopice: *miceliu în cultur
(via]\ saprofit\
in vivo (via] parazitar).
DINAMOGEN, adj. / dynamogène, adj. / dynamo-genic.
[Gr. dynamis = for]\; gennan = a produce.] Care creeaz sau cre[te
for]a, energia.
DINAMOMETRIE, s. f. / dynamométrie, s. f. / dy-namometry.
[Gr. dynamis = for]\; metron = m\-sur\.] M\surarea for]ei
musculare cu ajutorul dinamometrului.
DINAMOMETRU, s. n. / dynamomètre, s. m. / dy-namometer.
[Gr. dynamis = for]\; metron = m\-sur\.] Instrument destinat
m\surii for]ei musculare. V. [i dinamometrie.

DINEIN|, s. f. / dynéine, s. f. / dynein. [Gr. dynamis = for]\; -inã.] Proteina *axonemelor ciliare, de mas molecular mare (peste
600 kDa) [i alc uit din 9-12 lan]uri polipeptidice. D. are activitate ATP-azic [i este structurat sub forma unor bra]e fixate
pereche pe *microtubuli, intervenind în flexiunea acestora [i implicit în motilitatea cililor. Studiul spermatozoizilor imobili a relevat
absen]a d., iar în *sindromul Kartagener cilii celulelor epiteliale de la nivelul traheei sunt lipsi]i de bra]ele constituite din d.
DINITROFENOL, s. m. / dinitrophénol, s. m. / di-nitrophenol.
[Gr. dis = de dou ori; lat. nitrum, gr. nitron = nitrat de potasiu,
sod\; gr.
phainein = a str\luci, a apea; -ol.] Substan] care acti-veaz respira]ia celular prin decuplarea *fosfori-lii oxidative
fiind utilizat\, de asemenea, ca indicator de pH.
|

301. 301
DINOD|, s. f. / dynode, s. f. / dynode. Element (electrod) al unui *fotomultiplicator care permite multiplicarea, prin emisie de
electroni secundari, a unui curent electric de intensitate mic\.
DINORFIN|, s. f. / dynorphine, s. f. / dynorphin.
[Gr. odyne = durere; Morpheos = zeul somnului;
-
inã.] Neuropeptid dintr-un grup de molecule rezultate din clivajul *prodinorfinei [i care con]in o secven] N-terminal ce
interac]ioneaz cu tipul
κ de *receptori opioizi. Sinteza d. (în ganglionii bazali, nucleul tractusului solitar, neuronii magnoce-lulari
hipotalamici, medulosuprarenal\te reglat de activitatea neuronal\. În sc\derea memoriei în func]ie de vârst este implicat
cre[terea concentra]iei d. la nivelul *hipocampului. V. [i prodinorfin\.
DINTE, s. m. / dent, s. f. / tooth, pl. teeth. NA: dens, pl. dentes.
[Lat. dens, -ntis = dinte.] Fiecare dintre organele dure formate din
*dentin\, acoperite de *smal] [i implantate în *alveolele dentare de la nivelul crestelor alveolare ale maxilarelor. Exist patru tipuri
de din]i: incisivii (4-4) care sec]ioneaz\, caninii (2-2) care rup, premolarii (4-4) care strivesc, molarii (6-6) care mestec\.
D.
temporari
(sau d. de lapte), în num de 20, apar între 6 [i 30 luni [i sunt înlocui]i, de la vârsta de 6-7 ani pân la vârsta adult\, prin
cei 32 de
d. definitivi (sau permanen]i). V. [i formul dentar\.
DINTE HUTCHINSON / dent de Hutchinson / Hut-chinson’s tooth.
[Sir Jonathan Hutchinson, chirurg englez, Londra, 1828-
1913
.] Malforma]ie a incisivilor mediani superiori ai celei de-a doua denti]ii, constând `n adâncirea marginii libere `n form de
semilun\, retrac]ia p]ii lor superioare [i devierea axelor care converg spre partea inferioa-r\. Este un simptom `n *sifilisul
congenital. V [i tri-ad Hutchinson.
DIOD|, s. f. / diode, s. f. / diode.
[Gr. dis = de dou ori; hodos = cale, drum.] Tub electronic format din doi electrozi sau dispozitiv
alc uit prin juxtapunerea a dou elemente semiconductoare. D. sunt utilizate pentru redresarea curentului alter-nativ sau pentru
detectarea curen]ilor de înalt frecven]\.
DIOPTRIE, s. f. / dioptrie, s. f. / diopter.
[Gr. di-optron = oglind\, de la dia = prin, optos = vizibil, de la optesthai = a vedea.]
Unitate de m\sur a puterii de refringen] a sistemelor optice: ochi, lentile optice. O d. reprezint convergen]a unei lentile cu
distan]a focal\ de 1 m. Lentilele concave divergente pentru ochelari (`n caz de *miopie) sunt notate cu (-) (minus) - iar lentilele
convexe (`n caz de *hipermetropie) cu (
+) (plus).
DIOPTRU, s. m. / dioptre, s. m. / diopter.
[Gr. dioptron = oglind\, de la dia = prin; optos = vizibil, de la optesthai = a vedea.]
Suprafa] care separ dou medii transparente [i omogene cu indici de refrac]ie diferi]i. Cel mai r\spândit este d. sferic.
Elementele principale ale acestuia sunt: centrul d. (centrul suprafe]ei sferice), *axa optic principal (axa de simetrie a d.) [i vârful
d. (punc-tul aflat la intersec]ia axei optice principale cu d.). Orice dreapt ce trece prin centru, cu excep]ia axei principale, se
nume[te ax optic secundar\. D. sunt convergen]i [i divergen]i.
DIOXID, s. m. / dioxide, s. m. / dioxide.
[Gr. dis = de dou ori; oxys = acru, oxigen.] Sin.: bioxid (v.).
DIOXIGENAZ|, s. f. / dioxygénase, s. f. / dioxy-genase.
[Gr. dis = de dou ori; oxys = acru; gen-nan = a produce; -azã.] Enzim
care reduce oxigenul molecular încorporând doi atomi într-un substrat.
DIOXIN|, s. f. / dioxine, s. f. / dioxin. Substan] din grupul de compu[i cu toxicitate mare `n structura cora dou cicluri benzen sunt
legate cu doi atomi de oxigen. D. prototip 2,3,7,8-tetraclorodibenzo-dioxin (TCDD) este un coprodus al erbicidului 2,4,5-tricloro-
fenoxi acid acetic. Dup 1970, o serie de decese la animalele din ferme au atras aten]ia asupra toxicit\]ii acesteia, culminând cu
accidentul industrial de la Seveso (Italia). La om, expunerea cronic la d. provoac sc\dere `n greutate, mialgii, insomnie,
intoleran] la frig, iritabilitate, nevrite, hepatomegalie, cistit hemoragic\, sc\derea libidoului [i impoten]\. Expunerea prelungit la
doze mari este asociat cu cre[terea cert a numului de cazuri de cancer. Efectul carcinogen se afl `n rela]ie cu faptul c d. se
leag pe *receptorii intracelulari la nivelul ADN. Controlul concentra]iei d. `n diverse alimente de origine animal [i vegetal nu se
efectueaz\, `nc\, dup reguli [i norme unice.
DIPEPTID, s. n. / dipeptide, s. m. / dipeptide.
[Gr. dis = de dou ori; peptos = digerat, copt, de la pepsein = a g i, a digera.]
Molecul format din doi aminoacizi uni]i printr-o leg ur amid\. D. rezult în urma degradii *peptidelor.
DIPEPTIDAZ|, s. f. / dipeptidase, s. f. / dipepti-dase.
[Gr. dis = de dou ori; peptos = digerat, copt, de la pepsein = a g i, a
digera; -
azã.] Enzi-m intestinal care hidrolizeaz *dipeptidele în a-minoacizi.
DIPHYLLOBOTHRIUM LATUM / Diphyllobothr i-um latum / Diphyllobothrium latum.
[Gr. dis = de dou ori; phyllon = frunz\;
bothrion = gro-pi]\; lat. latus = lat, larg.] Sin.: botriocefal (v.).
DIPIRIDAMOL, s. n. / dipyridamole, s. m. / dipyri-damole. (DCI) Derivat pirimidinopirimidinic cu ac]iune antispastic de tip
papaverinic, `n special pe vasele coronare. Eficacitatea d. ca antianginos este redus\, efectul scontat fiind `n principal inhibarea
agregii plachetare.
DIPLACUZIE, s. f. / diplacousie, s. f. / diplacusis.
[Gr. diploos = dublu; akousis = auz, de la akou-ein = a auzi.] Percep]ia
aceluia[i sunet de c re cele dou urechi sau în aceea[i ureche sub forma a dou sunete de în\l]imi diferite. În general, d. este în
rela]ie cu o leziune *cohlear\. Sin.: paracuzie dubl\.
DIPLEGIE, s. f. / diplégie, s. f. / diplegia.
[Gr. dis = de dou ori; plege = lovitur\.] Orice paralizie bi-lateral [i simetric\: paralizia
membrelor superi-oare, a membrelor inferioare (*paraplegie), a fe]ei (d. facial).
DIPLEGIE SPASTIC| / diplégie spastique / spastic diplegia. Sin.: boal Little (v.).
DIPLOBACIL, s. m. / diplobacille, s. m. / diploba-cillus.
[Gr. diploos = dublu; lat. bacillus = basto-na[.] Bacterie în form de
bastona[, alc uit din dou elemente acolate.
DIPLOCEFALIE, s. f. / diplocéphalie, s. f. / diplo-cephaly.
[Gr. diploos = dublu; kephale = cap.] Monstruozitate caracterizat prin
existen]a a dou capete implantate pe acela[i corp. V. [i derodim.
DIPLOCOCCUS / Diplococcus / Diplococcus.
[Gr. diploos = dublu; kokkos = boab\.] Gen de coci Gram-pozitivi, de obicei în
perechi, foarte r\s-pândi]i în natur\, saprofi]i sau parazi]i, aerobi sau anaerobi. *Pneumococul (
D. pneumoniae), responsabil de
infec]ii respiratorii [i de meningite purulente, apar]ine acestui gen.
DIPLOE, s. f. / diploé, s. f. / diploë. NA: diploë.
[Gr. diploos = dublu.] Strat de os spongios situat ?ntre cele dou tlii osoase,
extern [i intern\, ale oaselor bol]ii craniene.
DIPLOFONIE, s. f. / diplophonie, s. f. / diplopho-nia, diphonia.
[Gr. diploos = dublu; phone = voce.] Sin.: voce bitonal (v.).
DIPLOIC, adj. / diploïque, adj. / diploic.
[Gr. diploos = dublu.] Care se refer la *diploe.
DIPLOID, adj. / diploïde, adj. / diploid.
[Gr. diploos = dublu; eidos = form\.] Despre starea normal a unei celule sau a unui
organism care posed dou loturi de cromozomi omologi. Astfel, fiecare celul posed în nucleu dou loturi de cromozomi care
poart aceia[i *loci, dar nu în mod necesar acelea[i *alele. La om, numul normal de cromozomi este 2n
= 46, n = 23 reprezint
numul de perechi de cromozomi (22 perechi de cromozomi somatici [i o pereche de cromozomi sexuali). V. [i euploid, poliploid.
DIPLOIDIE, s. f. / diploïdie, s. f. / diploidy.
[Gr. diploos = dublu; eidos = form\.] Starea unei celule *diploide ([i a organismului
ceia aceasta `i apar]ine), normal `n cazul celulelor somatice ale speciilor sexuate. V. [i euploidie, poliploidie.
DIPLOMIELIE, s. f. / diplomyélie, s. f. / diplo-myelia.
[Gr. diploos = dublu; myelos = m\duv\.] Dedublare real a m\duvei spinii,
observat la unii mon[tri dubli, care nu trebuie confundat cu *diastematomielia, o simpl diviziune a unei m\-duvi unice,
consecin] a unei *notocordodisrafii.
DIPLOPIE, s. f. / diplopie, s. f. / diplopia.
[Gr. diploos = dublu; ops, opos = vedere, v\z.] Tulburare de vedere caracterizat prin
percep]ia a dou imagini ale unui singur obiect, din cauza formii imaginiilor unui obiect fix în puncte non-corespon-dente ale
celor dou retine. Este principalul simp-tom ini]ial al unei paralizii de nervi oculomotori. D. poate fi monocular\, binocular\,
heteronim\, o-monim\, orizontal\, vertical etc.
DIPLOSCOP, s. n. / diploscope, s. m. / diplo-scope.
[Gr. diploos = dublu; skopos = observator, de la skopein = a vedea, a
examina
.] Aparat u-tilizat în studiul tulburilor *vederii binoculare.
|

302. 302
DIPLOZOM, s. m. / diplosome, s. m. / diplosome. [Gr. diploos = dublu; soma, -atos = corp.] Pereche de *centrioli dispu[i
perpendicular unul pe al-tul în *centrozomul unei celule.
DIPOL, s. m. / dipôle, s. m. / dipole.
[Gr. dis = de dou ori; lat. polus = pol.] 1) ~n electricitate, ansamblul format din dou sarcini
punctuale separate de o distan] scurt\. 2) Molecul neutr asimetric\, în care centrul de greutate al sarcinilor pozitive nu coincide
cu cel al sarcinilor negative, acestea fiind desp]ite spa]ial. Unele molecule (ex.: molecula de ap\ în
absen]a oricei for]e externe:
d. permanent. Moleculele cu structur simetric pot deveni d. în apropierea unei sarcini electrice,
care atrage sarcinile de semn contrar din molecul\, separând sarcinile pozitive de cele negative. Se ob]ine un
d. indus. D. a cui
orientare variaz în timp se nume[te
d. instantaneu. 3) D. electric al inimii se formeaz ca urmare a diferen]ei de poten]ial dintre
baza [i vârful inimii.
DIPSOFOBIE, s. f. / dipsophobie, s. f. / dipso-phobia.
[Gr. dipsa = sete; phobos = fric\.] Refuzul ingestiei de lichide. Poate avea o
cauz organic (ex.: hiperhidratare intracelular) sau psihiatric\.
DIPSOMANIE, s. f. / dipsomanie, s. f. / dipsoma-nia.
[Gr. dipsa = sete; mania = nebunie.] 1) For-m clinic de alcoolism
manifestat prin consumul de b\uturi alcoolice în cantit\]i mari, survenind în accese periodice [i intermitente. Între accese,
bolnavul nu mai bea deloc [i are tendin]e evidente de culpabilitate. 2) D. trebuie deosebit de *alco-olomanie [i de *potomanie.
DIPTERE, s. n. pl. / Diptères, s. m. pl. / Dipte-rous.
[Gr. dipteros = cu dou aripi, de la dis = de dou ori, pteron = arip\.] Ordin
de insecte care nu posed decât o singur pereche de aripi func-]ionale, aripile posterioare fiind atrofiate [i denumite balansiere
sau haltere. O serie de d. sunt he-matofage, având aparatul bucal adaptat pentru în-]epat [i supt. D. pot duce o via] liber sau
parazitar [i sunt clasificate în trei subordine: 1)
Ne-matocere, cu corpul alungit, cu antene [i membre lungi; din acest subordin fac
parte culicidele (genul
Culex, care cuprinde ]ân]arii, inclusiv *anofe-lul). 2) Brachycere, cu antenele scurte (t\unul - Tabanus
bovinus
). 3) Cyclorhaphe, cu antenele extrem de reduse [i stadii larvare particulare (musc\, strechea oilor - Oestrus ovis).
DISACROMELIE, s. f. / dysacromélie, s. f. / dys-acromelia.
[Gr. dys = greu, dificil; akron = extremitate; melos = vârf,
extremitate, membru
.] Termen generic cu referire la ansamblul modificilor morfologice ale extremit\]ilor membrelor aflate în
rela]ie, aproape întotdeauna, cu un proces patologic localizat la nivelul toracelui. De ex.: *degete hipocratice.
DISARMONIE DENTOMAXILAR| / dysharmonie dent omaxillaire / dento-maxillary dysharmony.
[Gr. dys = greu, dificil; lat.
harmonia = armonie, din gr. harmozein = a ajusta; dens, -ntis = dinte; maxilla = maxilar.] Rela]ie inadecvat între di-
mensiunile din]ilor [i dimensiunile maxilarelor, res-ponsabil de circa jum ate din *malpozi]iile dentare. Frecven]a d. d. este
explicat prin indepen-den]a genetic a din]ilor fa] de maxilare.
DISARTRIE, s. f. / dysarthrie, s. f. / dysarthria.
[Gr. dys = greu, dificil; arthroun = a rosti distinct.] Dificultate de vorbire dat de
tulburile motorii ale organelor de fona]ie: limba, buzele, v\-lul palatului etc. Var.: dizartrie.
DISARTROZ|, s. f. / dysarthrose, s. f. / dysar-throsis.
[Gr. dys = greu, dificil; arthron = articula]ie; -ozã.] Diformitate congenital
sau dobândit a unei articula]ii.
DISAUTONOMIE, s. f. / dysautonomie, s. f. / dys-autonomia.
[Gr. dys = greu, dificil; autos = sine însu[i; nomos = obicei având
for] de lege
.] Denumire a ansamblului tulburilor legate de pertur-bile func]ionale ale *sistemului nervos vegetativ. Exist d.
familiale (*sindrom Riley-Day) [i d. survenite în cursul neuropatiilor periferice, mai frecvente (în *diabet, *amiloidoz\,
*poliradiculonevri-t\ scen]ei complexe a sis-temului nervos central (*sindrom Shy-Draeger). Expresia
clinic a d. este dominat de *hipoten-siunea ortostatic prin deficit noradrenergic [i, mai rar, prin efecte colinergice pure (dispari]ia
lacrimilor, salivei, transpira]iei, *parez vezical [i gastrointestinal).
DISAUTONOMIE FAMILIAL| / dysautonomie familiale / familial dysautonomia. Sin.: sindrom Riley-Day (v.).
DISBARISM, s. n. / dysbarisme, s. m. / dysba-rism.
[Gr. dys = greu, dificil; baros = greutate; -ism.] Ansamblul tulburilor
determinate de o modificare a presiunii atmosferice sau barometrice (într-o incint închis ermetic). V. [i boal de cheson.
DISBAZIE, s. f. / dysbasie, s. f. / dysbasia.
[Gr. dys = greu, dificil; basis = mers.] Tulburare a mer-sului, care poate fi precipitat
(tahibazie) sau în pa[i mici (brahibazie).
DISBAZIE LORDOTIC| PROGRESIV| / dysbasie lordotique progressive / dysbasia lordotica progressiva. Sin.: boal Ziehen-
Oppenheim (v.).
DISC, s. n. / disque, s. m. / disk, discus, pl. disci (lat.).
[Lat. discus, gr. diskos = disc.] 1) Plac circular\, plan sau
convex-concav\, cu un orificiu central. Acoperit cu abraziv, se utilizeaz în opera]ii dentare de [lefuire. 2) Forma]iune din organism
de form circular [i plat\. Ex.: a)
d. articular (NA: discus articularis), cartilajul articular; b) d. germinativ (v.); c) d. intercalare: spa]ii
mai dense, transversale sau oblice, pe direc]ia miofibrilelor miocardice; d)
d. intervertebral (v.); e) d. optic, sin.: papil optic (v.).
DISC GERMINATIV / disque germinatif / germinal disk. Forma]iune protoplasmatic cu numeroase nuclee, care are forma unui disc
[i se g\se[te la suprafa]a *vitelusului. Din d. g. sau embrionar iau na[tere ]esuturile [i organele embrionare.
DISC INTERCALAR / disque intercalé / intercalated disk. V. disc.
DISC INTERVERTEBRAL / disque intervertébral / intervertebral disk. NA: discus intervertebra-lis. Cartilaj fibroelastic dispus între
corpurile vertebrelor. Este alc uit dintr-un inel fibros, care con]ine în centru *nucleul pulpos, o mas pulpar elastic\, deplasabil
limitat [i, deci, modelabil în cursul mi[cilor coloanei vertebrale.
DISC MERKEL / disque de Merkel / Merkel’s disk.
[Friedrich Sigmund Merkel , anatomist ger-man, profesor (succesiv) la
Rostock, Königsberg [i Göttingen, 1845-1919
.] Sin.: complex Merkel (v.).
DISC PLACIDO / disque de Placido / Placido’s disk.
[Antonio Placido da Costa, oftalmolog portughez, 1849-1916.] Sin.:
keratoscop (v.).
DISCAL, adj. / discal, -ale, -aux, adj. / discal.
[Lat. discus, gr. diskos = disc.] Care prive[te *discul intervertebral. Ex.: *hernie d.
DISCARIOZ|, s. f. / dyskaryosis, s. f. / dyskaryo-sis.
[Gr. dys = greu, dificil; karyon = nucleu; -ozã.] Modifici anormale ale
nucleelor celulare, ca de pild cele observate la nivelul celulelor epiteliale ale colului uterin `n timpul sarcinii.
DISCARTROZ|, s. f. / discarthrose, s. f. / diskar-throsis, arthrosis of a disk.
[Lat. discus, gr. diskos = disc; gr. arthron =
articula]ie;
-ozã.] În sens larg, orice alterare discal degenerativ\. Mai precis, *artroz a discurilor intervertebrale, carac-terizat\,
în general, printr-o reducere a spa]iului intervertebral [i prezen]a *osteofitelor anterolate-rale.
DISCEFALIE, s. f. / dyscéphalie, s. f. / dyscepha-ly.
[Gr. dys = greu, dificil; kephale = cap.] Mal-forma]ie a craniului [i a fe]ei. Ex.:
d. cu aspect de "cap de pase” din *sindromul François, *d. splanhnochistic\. V. [i sindrom Gruber-Meckel.
DISCEFALIE SPLAHNOCHISTIC| / dyscéphalie spl anchnocystique / dysencephalia splanch-nocystica. Sin.: sindrom Gruber-
Meckel (v.).
DISCHINEZIE, s. f. / dyskinésie, dyscinésie, s. f. / dyscinesia, dyskinesia.
[Gr. dys = greu, dificil; kinesis = mi[care, de la kinein
= a mi[ca
.] 1) În semnifica]ia cea mai general\: perturbi ale mi[-cilor, fie voluntare, fie involuntare. În practic\, termenul este
utilizat îndeosebi pentru mi[cile care nu apar]in unor categorii bine definite, cum sunt cele din *atetoz sau din *coree. 2)
Alterarea mecanismelor de reglare a *motilit\]ii organelor contractile. Termenul se refer îndeosebi la modificarea sincronismului
func]ional motor al diferitelor segmente ale tubului digestiv, exprimat prin necoordonare, spasme, parez etc. Ex.: *d. biliar\,
*colopatie func]ional cronic\. Var.: diskine-zie.
DISCHINEZIE BILIAR| / dyskinésie biliaire / bi-liary diskinesia. Alterare func]ional a mecanismului de eliberare a *bilei, în absen]a
litiazei sau a oricei leziuni inflamatorii, degenerative sau neoplazice. Se manifest prin dureri în hipocondrul drept, gre]uri [i
vs uri. Sunt afectate fie vezica biliar\ [i sfincterul cistic, fie segmentul terminal - canalul coledoc [i sfincterul Oddi (
d. oddian\).
Diagnosticul corect se stabile[te pe baza *radioma-nometriei [i a investiga]iei radioizotopice a c\ilor biliare.
DISCHINEZIE TARDIV| / dyskinésie tardive / tardiv dyskinesia. Sindrom iatrogenic manifestat prin mi[ci involuntare anormale
asem oare cu mi[cile coreoatetozice ce pot apare dup cel pu]in 3 luni de tratament cu neuroleptice [i care nu au o alt

303. 303
cauz\. Se poate instala dup un interval variabil de tratament cu neuroleptice, dar mai poate surveni [i dup administrarea de L-
DOPA, amfetamine, antidepresive triciclice, antihistaminice, anticolinergice [i metoclopramid\. Cel mai frecvent apare dup
administrarea de fenotiazine, butirofenone, antidepresive asociate cu neuroleptice [i `ndeosebi `n cazul fenotiazinelor piperazinate
[i fluorate.
DISCIT|, s. f. / discite, s. f. / discitis, diskitis.
[Lat. discus, gr. diskos = disc; -itã.] Inflama]ie a *discului intervertebral, de obicei de
natur infec]i-oas\. V. [i spondilodiscit\.
DISCIZIE, s. f. / discission, s. f. / discission.
[Lat. discisio, -onis = separare, de la discidere = a separa t\ind.] 1) Deschidere
chirurgical a capsulei cristalinului. V. [i capsulotomie. 2) Incizie a *criptelor amigdaliene cu ajutorul unui cro[et bont.
DISCOGRAFIE, s. f. / discographie, s. f. / disco-graphy.
[Lat. discus, gr. diskos = disc; gr. gra-phein = a scrie.] Radiografie a
unui *disc interver-tebral, la nivelul cuia s-a injectat un *mediu de contrast (de obicei iodat) resorbabil spontan, care în mod
normal ofer o imagine a *nucleului pulpos. D. permite decelarea unei eventuale deteri-ori structurale a discului.
DISCONDROPLAZIE, s. f. / dyschondroplasie, s. f. / dyschondroplasia.
[Gr. dys = greu, dificil; khondros = cartilaj; plasis =
modelare, de la
plas-sein = a forma, a modela.] Sin.: encondromatoz (v.).
DISCONDROPLAZIE A EPIFIZEI RADIALE INFERIOARE / dyschondropl asie de l’épiphyse radiale inférieure / Madelung’s disease.
Sin.: car-pocifoz (v.).
DISCONDROSTEOZ|, s. f. / dyschondrostéose, s. f. / dyschondrosteosis.
[Gr. dys = greu, dificil; khondros = cartilaj; osteon =
os; -
ozã.] Sin.: boal Léri-Weill (v.).
DISCOPATIE, s. f. / discopathie, s. f. / discopa-thy.
[Lat. discus, gr. diskos = disc; gr. pathos = boal\.] Denumire generic\,
folosit înc\, pentru afec]iunile *discurilor intervertebrale, indiferent de etiologie. Acest termen trebuie utilizat numai în sensul de
d.
degenerativ\
, adic de deteriorare structural a discului intervertebral.
DISCORDAN}|, s. f. / discordance, s. f. / dis-cordance.
[Lat. discordare = a fi `n dezacord.] 1) În genetic\, expresia unei tr\s uri
doar la unul din gemeni. 2) Simptom al *disocia]iei mentale din *schizofrenie, caracterizat printr-o incompatibilitate între idei,
sentimente [i acte, care genereaz contradic]ie, paradox, incoeren]\.
DISCRAZIE, s. f. / dyscrasie, s. f. / dyscrasia.
[Gr. dyskrasia = temperament r\u, de la dys = greu, dificil, krasis = amestec,
constitu]ie a unui corp, temperament
.] Unul dintre cei mai vechi termeni medicali. Ini]ial, desemna dezechilibrul celor patru umori,
care era considerat cauza tuturor bolilor. În prezent, termenul tinde s devin desuet, fiind utilizat, totu[i, pentru denumirea unei
sti a-normale, îndeosebi ca urmare a unor tulburi de metabolism sau de coagulare.
DISCROMATOPSIE, s. f. / dyschromatopsie, s. f. / dyschromatopsia.
[Gr. dys = greu, dificil; khro-ma, -atos = culoare; opsis =
vedere, aspect
.] Anomalie a percep]iei culorilor, congenital sau dobândit\. V. [i daltonism, protanopie, deuterano-pie.
DISCROMIE, s. f. / dyschromie, s. f. / dyschro-mia.
[Gr. dys = greu, dificil; khroma, -atos = culoare.] Orice anomalie a
pigmenta]iei pielii sau pului.
DISCRONOMETRIE, s. f. / dyschronométrie, s. f. / dyschronometry.
[Gr. dys = greu, dificil; khro-nos = timp; metron = m\sur\.]
Întârzierea con-trac]iei musculare voluntare observat în cursul *sindromului cerebelos.
DISECTAZIE, s. f. / dysectasie, s. f. / dysectasia.
[Gr. dys = greu, dificil; ektasis = dilata]ie.] Perturbare a deschiderii libere a
colului vezical în momentul mic]iunii, cauza cea mai frecvent fiind adenomul de prostat\.
DISEC}IE, s. f. / dissection, s. f. / dissection.
[Lat. dissectio, -onis = disec]ie, de la dissecare = a t\ia separând (dis = separat
de;
secare = a t\-ia).] 1) Ac]iunea de a izola sau separa sistematic, cu ajutorul unui bisturiu, elementele constitutive a-le unei
regiuni anatomice, în vederea studiului lor. 2) În chirurgie, ac]iunea de a izola, în câmpul operator, elementele anatomice la nivelul
cora se e-fectueaz interven]ia.
DISEC}IE DE AORT| / dissection aortique / aortic dissection. Clivaj longitudinal al tunicii medii a aortei, care poate interesa un
segment sau `ntreaga circumferin]\. Se formeaz o cavitate care ulterior se destinde prin infiltrare sanguin (printr-un orificiu ce se
formeaz\, de obicei, deasupra valvulelor sigmoide aortice). Topografic se disting 3 tipuri de d. de a.:
tip I - disec]ie total de aort\;
tip II - d. de a. ascendent\; tip III – d. de a. descendent\. ~n evolu]ie apar leziuni degenerative ale tunicii medii, distrugerea fibrelor
elastice [i musculare, zone lacunare circumscrise cu con]inut mucoid (*medianecroz\ sm disecant de aort\. V. [i
anevrism disecant.
DISEMBRIOM, s. n. / dysembryome, s. m. / dys-embryoma.
[Gr. dys = greu, dificil; embryon = embrion (en = în; bryein = a
cre[te);
-oma.] Tumor compus din vestigii embrionare incluse în unele ]esuturi. D. poate fi benign sau malign, chis-tic sau solid,
simplu (format dintr-un singur tip de ]esut) sau complex (tumor mixt). V. [i teratom, seminom.
DISEMBRIOPLAZIE, s. f. / dysembryoplasie, s. f. / dysembryoplasia.
[Gr. dys = greu, dificil; em-bryon = embrion (en = în;
bryein = a cre[te); pla-sis = modelare, de la plassein = a forma, a modela.] Malforma]ie fetal care survine în timpul dezvoltii
embrionare.
DISEMINARE, s. f. / dissémination, s. f. / disse-mination.
[Lat. disseminatio, -onis = r\spândire, de la disseminare = a
împr\[tia (
dis = separat de; semen, -inis = s\mân]\.] 1) Invadare a diverselor ]esuturi sau a organismului întreg de c re
germeni infec]io[i provenind dintr-un focar ini]ial, în general pe cale sanguin sau limfatic\. 2) Trans-portul granulelor de polen la
distan]\, efectuat de vânt, animale sau chiar de plante. D. asigur difuziunea [i supravie]uirea plantelor.
DISEMINAT, adj. / disseminé, -e, adj. / dissemi-nated.
[Lat. disseminare = a împr\[tia, de la dis = separat de, semen, -inis =
s\mân]\
.] Care se propag\, care este propagat prin *diseminare. Ex.: sindrom de *coagulare intravascular d.
DISERITROPOIEZ|, s. f. / dysérythropoïèse, s. f. / dyserythropoiesis.
[Gr. dys = greu, dificil; ery-thros = ro[u; poiesis = creare,
formare, de la
po-iein = a face.] Anomalie calitativ a maturii *eri-troblastelor care duce la o produc]ie insuficient de globule
ro[ii. Se traduce prin anemie cu *reti-culocitoz u[oar [i un grad de hemoliz\. D. poa-te fi dobândit (de ex. în *anemia refractar
[i în *anemia Biermer) sau congenital (*talasemie).
DISESTEZIE, s. f. / dysesthésie, s. f. / dys-(a)esthesia.
[Gr. dys = greu, dificil; aisthesis = senza]ie, sensibilitate.] Orice tulburare
a sensibili-t\]ii, îndeosebi a celei tactile. Termenul este utilizat [i cu sensul de *parestezie, de[i în realitate este doar par]ial sin. cu
acesta.
DISFAGIE, s. f. / dysphagie, s. f. / dysphagia.
[Gr. dys = greu, dificil; phagein = a mânca.] Senza]ie de jen sau de blocare
survenit în timpul *degluti]iei. Apare din cauza unui obstacol organic sau a unei tulburi motorii func]ionale a esofagului, uneori a
*cardiei. Sin. par]ial: *odinofagie.
DISFAGIE SIDEROPENIC| / dysphagie sidéro-penique / sideropenic dysphagia. Sin.: sindrom Plummer-Vinson (v.).
DISFAZIE, s. f. / dysphasie, s. f. / dysphasia.
[Gr. dys = greu, dificil; phasis = vorbire.] 1) Tulburare de înv\]are a limbajului
caracterizat îndeosebi prin alterarea coordonii cuvintelor. 2) Termen sin. cu afazie (v.).
DISFIBRINOGENEMIE, s. f. / dysfibrinogénémie, s. f. / dysfibrinogen(a)emia.
[Gr. dys = greu, dificil; lat. fibra = fibr\; -inã; gr.
gennan = a produce; haima, -atos = sânge.] Anomalie structural rar a *fibrinogenului, tradus prin alungirea *tim-pului de
protrombin\, f simptomatologie clinic\.
DISFONIE, s. f. / dysphonie, s. f. / dysphonia.
[Gr. dys = greu, dificil; phone = voce.] Termen generic pentru orice tulburare a
*fona]iei în rela]ie cu o afectare morfologic paralitic sau func]io-nal a *corzilor vocale. Uneori d. este consecin]a lezii centrilor
nervo[i. V. [i anartrie, disartrie, dislalie.
DISFORIE, s. f. / dysphorie, s. f. / dysphoria.
[Gr. dys = greu; phorein = a suporta.] Tulburare a *dispozi]iei cu tonalitate
depresiv\, manifestat printr-o stare de triste]e [i anxietate, uneori înso-]it de iritabilitate excesiv [i, mai rar, de o cre[-tere a
agresivit\]ii.

304. 304
DISFUNC}IE, s. f. / dysfonction, s. f. / dysfunc-tion. [Gr. dys = greu, dificil; lat. functio, -onis = `ndeplinire, executare, de la fungi
= a `ndeplini
.] Perturbare a func]iei unui organ sau a unui sistem.
DISGAMAGLOBULINEMIE, s. f. / dysgammaglo-bulinémie, s. f. / dysgammaglobulin(a)emia.
[Gr. dys = greu, dificil; γ = a treia
liter a alfabetului grec; lat.
globulus, dim. de la globus = glob; -inã; gr. haima, -atos = sânge.] Anomalie cantitativ sau
calitativ a gamaglobulinelor sanguine. Sin.: gamapatie. V. [i disglobulinemie biclonal\, monoclonal [i policlonal\.
DISGENEZIE, s. f. / dysgénésie, s. f. / dysgene-sis.
[Gr. dys = greu, dificil; genesis = producere, de la gennan = a produce.]
Anomalie de dezvoltare a unui organ sau a unui ]esut în curs de formare, indiferent de cauz\. Consecin]ele d. pot fi: *in-suficien]a
func]ional a organului, *atrofia sau absen]a *diferen]ierii. V. [i agenezie.
DISGENEZIE GONADIC| / dysgénés ie gona-dique / gonadal dysgenesis. 1) Orice anomalie de dezvoltare a gonadelor care
antreneaz o tulburare a diferen]ierii sexuale [i o *sterilitate primar\. 2) Boal prin *abera]ie cromozomial în care anomalia
afecteaz cromozomii sexuali sau *gonozomii. Ex.: *sindrom Klinefelter, *sindrom Turner. V. [i agenezie.
DISGENEZIE IRIDO-DENTAR| / dysgénésie irido-dentaire / Weyers-Thier syndrome. Sin.: sindrom Weyers-Thiers (v.).
DISGERMINOM, s. n. / dysgerminome, s. m. / dysgerminoma.
[Gr. dys = greu, dificil; lat. germinare = a `ncol]i, a produce, de la
germen, -inis = germen, s\mân]\; -oma.] Sin.: seminom (v.).
DISGLOBULINEMIE, s. f. / dysglobulinémie, s. f. / dysglobulin(a)emia.
[Gr. dys = greu, dificil; lat. globulus, dim. de la globus =
glob; -
inã; gr. hai-ma, -atos = sânge.] Anomalie cantitativ sau calitativ a globulinelor plasmatice, îndeosebi a ga-
maglobulinelor (*disgamaglobulinemie). Globulinele pot fi în exces (hiperglobulinemii), în cantitate insuficient (hipoglobulinemii)
sau absente (îndeosebi frac]iunea gama: *agamaglobulinemie). Prin extensie, în prezent termenul este utilizat pentru desemnarea
unor boli în care d. reprezint caracteristica esen]ial\. Denumirea
paraproteinemie (biclonal\, monoclonal\, policlonal\
incorec-t\. V. [i disglobulinemie biclonal\, disglobulinemie monoclonal\, disglobulinemie policlonal\.
DISGLOBULINEMIE BICLONAL| / dysglobu liné-mie biclonale / biclonal gammapathy. Tip de d. caracterizat prin prezen]a în ser a
dou *imuno-globuline *monoclonale (ex.: IgA [i IgM). Sin.: gamapatie biclonal\, hiperglobulinemie biclonal\,
hipergamaglobulinemie biclonal\.
DISGLOBULINEMIE MONOCLONAL| / dysglo-bulinémie monoclonale / monoclonal gamma-pathy. D. caracterizat prin prezen]a
în plasm a unei *imunoglobuline *monoclonale, cel mai frecvent o IgG. D. m. este caracteristic unui grup de boli, majoritatea
maligne, incluzând: *macroglobu-linemia Waldenström, disglobulinemia sau *gama-patia monoclonal benign\, *boala lan]urilor
grele. De asemenea, d. m. este prezent [i în alte a-fec]iuni: cancer (*paraproteinemie neoplazic\ rit\,
*amiloidoz\. Sin.: hiperglobulinemie monoclonal\, hipergamaglobu-linemie monoclonal\, gamapatie monoclonal\.
DISGLOBULINEMIE POLICLONAL| / dysglobu- linémie polyclonale / polyclonal gammapathy. Varietate de d. caracterizat prin
cre[terea tuturor frac]iunilor de imunoglobuline serice, provenite din numeroase familii celulare sau *clonuri. Sin.: hi-
perglobulinemie policlonal\, hipergamaglobuline-mie policlonal\, gamapatie policlonal\.
DISGONOZOMIE, s. f. / dysgonosomie, s. f. / go-nadal dysgenesis.
[Gr. dys = greu, dificil; gone, gonos = urma[, s\mân]
genital\;
soma, -atos = corp.] Sin.: disgenezie gonadal (v.).
DISGRAFIE, s. f. / dysgraphie, s. f. / dysgraphia.
[Gr. dys = greu, dificil; graphein = a scrie.] Tulburare a caligrafiei, cu deformare
uneori accentuat\, pân la scris ilizibil.
DISGRAVIDIE, s. f. / dysgravidie, s. m. / preg-nancy tox(a)emia, dysgravidy.
[Gr. dys = greu, dificil; lat. gravidus = înscinat\,
de la
gravis = greu.] Sarcin dificil\. Termen vag, tot mai pu]in u-tilizat (îndeosebi în engl.), cu referire la tulburile în rela]ie
strict cu sarcina.
DISHIDROZ|, s. f. / dyshidrose, s. f. / dyshidro-sis, pompholyx.
[Gr. dys = greu, dificil; hidros = sudoare; -ozã.] Afec]iune foarte
frecvent\, caracterizat printr-o erup]ie pruriginoas de vezicule profunde situate la nivelul palmelor [i al picioarelor. Uneori are un
caracter acut [i exploziv, frecvent evolueaz cronic în pusee recidivante, cu varia]ie sezonier\. Etiologia d. este neclar\: înrudit cu
*eczema, poate avea o origine parazitar\, me-dicamentoas sau alergic\. Var.: disidroz\.
DISIDROZ|. Var. pentru dishidroz (v.).
DISIMULARE, s. f. / dissimulation, s. f. / con-cealment.
[Lat. dissimulatio, -onis = ascundere, prefacere, de la dissimulare = a
ascunde, a se preface
.] Ac]iune prin care un individ încearc s ascund prin minciun sau fapte frauduloase o stare patologic
(atunci când boala trebuie declarat) sau o situa]ie compromi] oare. V. [i simulare.
DISINSULINISM, s. n. / dysinsulinisme, s. m. / dysinsulinism.
[Gr. dys = greu, dificil; lat. insula = insul\; -inã; -ism.] Termen
generic pentru tulburile func]iei celulelor
β pancreatice, care determin fie *hiperinsulinism, fie *hipoinsulinism, sau alternan]a
celor dou sti. D. apare în unele boli metabolice [i poate preceda apari]ia unui *diabet zaharat.
DISJUNC}IE, s. f. / disjonction, s. f. / disjunc-tion, dislocation.
[Lat. disiunctio, -onis = separare, desp]ire, de la disiungere = a
desp]i, a separa (
dis = separat de; iungere = a al ura, a uni).] Separarea a dou p]i dintr-un organ sau a dou organe
acolate. Termenul se utilizeaz îndeosebi pentru componentele scheletului: 1)
D. acromioclavicular\, desfacerea articula]iei acro-
mioclaviculare. 2)
D. condrocostal\, decolare a unei coaste la nivelul ei de unire cu cartilajul costal. 3) D. craniomaxilar\, fractur
orizontal ce determin desprinderea masivului maxilar de craniu. Sin.: fractur Le Front III. 4)
D. simfizei pubiene, desfacerea
simfizei pubiene. V. [i decolare.
DISKALIEMIE, s. f. / dyskaliémie, s. f. / dyskali-(a)emia.
[Gr. dys = greu, dificil; ar. kali = potas\; gr. haima, -atos = sge.]
Perturbarea potasiului sanguin. Termen vag.
DISKERATOZ|, s. f. / dyskératose, s. f. / dys-keratosis.
[Gr. dys = greu, dificil; keras, keratos = corn; -ozã.] *Keratinizare
precoce a celulelor Malpighi ale straturilor profunde ale *epidermei, cu sau f dispari]ia nucleului, conducând la segrega]ie
celular\. Tipuri particulare: 1)
D. folicular\ sau *boala Darier. 2) D. lenticular în disc sau *boala Bowen. 3) D. congenital\ sau
sindrom Zinsser-Engman-Cole.
DISKINEZIE. Var. pentru dischinezie (v.).
DISLALIE, s. f. / dyslalie, s. f. / dyslalia.
[Gr. dys = greu, dificil; lalia = vorbire, de la lalein = a vor-bi.] Tulburare izolat a
pronun]iei unui num mic de foneme, cu conservarea unit\]ii lexicale, ceea ce face ca vorbirea s r\mân inteligibil\.
DISLEXIE, s. f. / dyslexie, s. f. / dyslexia.
[Gr. dys = greu, dificil; lexis = cuvânt, dic]ie.] Termen imprecis pentru dificult\]ile în
înv\]area limbajului scris de c re copilul [colar cu capacitate intelectual normal [i f nici o tulburare a vederii, a auzului sau de
comportament. D. apare mai frecvent la b\ie]i, care prezint dificult\]i variabile la lectura unui text. Subiectul afectat recunoa[te
literele, dar nu este capabil s pronun]e [i s scrie cuvintele. El nu are nici o dificultate în recunoa[-terea obiectelor [i a figurilor. D.
nu se afl în rela-]ie cu inteligen]a, o serie de genii ale umanit\]ii, ca Thomas Edison, Albert Einstein [i Winston Churchill
prezentând în copilie dificult\]i în inter-pretarea limbajului scris. Cauza exact a d. este necunoscut\. Date recente indic\
existen]a în d. a unor deosebiri în func]ia emisferei cerebrale stângi fa] de normal, în sensul desincronizii receptii celor doi
stimuli vizuali majori, care sunt transmi[i de la fiecare ochi. V. [i disortografie.
DISLIPEMIE, s. f. / dyslipémie, s. f. / dyslip(a)e-mia.
[Gr. dys = greu, dificil; lipos = gr\sime; hai-ma, -atos = sânge.] Sin.:
dislipidemie (v.).
DISLIPIDEMIE, s. f. / dyslipidémie, s. f. / dysli-p(a)emia.
[Gr. dys = greu, dificil; lipos = gr\sime; haima, -atos = sânge.] D. se
refer\ la hiperlipe-miile care se asociaz cu sc\derea HDL sub 35 mg/dl sau la formele izolate de sc\dere a HDL. Sin.: dislipemie.
V. hiperlipemie [i hipolipemie.
DISLIPIDOZ|, s. f. / dyslipidose, s. f. / dyslipoi-dosis.
[Gr. dys = greu, dificil; lipos = gr\sime; -ozã.] Sin.: lipoidoz (v.).
DISLIPOIDOZ|, s. f. / dyslipoïdose, s. f. / dysli-poidosis.
[Gr. dys = greu, dificil; lipos = gr\sime; eidos = form\; -ozã.] Sin.:
lipoidoz (v.).

305. 305
DISLOCARE, s. f. / dislocation, s. f. / dislocation. [Lat. dis = separat de; locare = a a[eza.] Deplasare a unei p]i a unei structuri
anatomice din po-zi]ia sa normal\, uneori reversibil\. Termenul se utilizeaz îndeosebi cu referire la oasele componente ale
articula]iilor.
DISLOGIE, s. f. / dyslogie, s. f. / dyslogia.
[Gr. dys = greu, dificil; logia = discurs.] Tulburare a idea]iei, manifestat printr-o vorbire
incorect\.
DISMATUR, adj., s. m. / dysmature, adj., s. m. / dysmature.
[Gr. dys = greu, dificil; lat. maturus = matur, copt.] 1) Care nu a
ajuns la stadiul de dezvoltare normal\, corespunz oare perioadei considerat de maturitate. Termen folosit îndeosebi pentru nou-
n\scutul la termen, cu talie normal\, dar cu greutate sub limita normal\. 2) Nou-n\scut cu greutate anormal\. Greutatea d. difer
cu mai mult de dou *devia]ii standard fa] de va-lorile indicate de curbele de cre[tere intrauterin de referin]\. Sin.: nou-n\scut
hipotrofic.
DISMENOREE, s. f. / dysménorrhée, s. f. / dys-menorrh(o)ea.
[Gr. dys = greu, dificil; men, me-nos = lun\; rhoia = curgere, de la
rhein = a curge.] Sindrom dureros abdominal care preced sau înso]e[te *menstrua]ia. Poate avea cauze func]io-nale (endocrine)
sau organice.
DISMETRIE, s. f. / dysmétrie, s. f. / dysmetria.
[Gr. dys = greu, dificil; metron = m\sur\.] Tulburare de amplitudine a mi[cilor,
vizibil îndeosebi în timpul actelor motorii comandate s fie executate rapid (ex.: *probele deget-nas [i c\lcâi-ge-nunchi). Se
exprim cel mai frecvent prin *hiper-metrie [i este consecin]a afectii sistemelor de control al mi[cii, în esen] a sistemului
cerebelos.
DISMNEZIE, s. f. / dysmnésie, s. f. / dysmnesia.
[Gr. dys = greu, dificil; mneme = memorie, de la mnasthai = a-[i aminti.]
Termen general pentru tulburile de *memorie.
DISMORFIE, s. f. / dysmorphie, s. f. / dysmor-phism.
[Gr. dys = greu, dificil; morphe = form\.] Anomalie congenital cu expresie
morfologic\.
DISMORFOFOBIE, s. f. / dymorphophobie, s. f. / dymorphophobia.
[Gr. dys = greu, dificil; mor-phe = form\; phobos = fric\.]
*Fobie atipic exprimat prin preocuparea obsedant asupra aspectului propriului corp, pe care subiectul îl consider urât [i
inacceptabil. De obicei, preocuparea se concentreaz asupra unui anumit aspect: talie, pilozitate, ochi, sâni în cazul femeilor,
forma nasului, a urechilor etc. Uneori, subiectul afectat soli-cit remedii medicale, îndeosebi interven]ii de chirurgie estetic\. D. se
manifest mai ales la adolescent, când domin teama ca defectul fizic (real sau presupus) s fie expus privirii celorlal]i.
Semnifica]ia d. variaz\, de la o tulburare trec oare de pubertate sau adolescen]\, la asocierea în cadrul *nevrozelor obsesionale,
*anorexiei mentale sau unui debut al *schizofreniei.
DISMUTA}IE, s. f. / dismutation, s. f. / dismuta-tion.
[Lat. dis = separat de; mutatio, -onis = schimb, de la mutare = a schimba.]
Termen utilizat pentru a caracteriza transformarea spontan sau provocat a unei substan]e. Ex.: d. ionilor *su-peroxid în *peroxid
de hidrogen.
DISOCIA}IE, s. f. / dissociation, s. f. / dissocia-tion.
[Lat. dissociatio, -onis = separare, de la dissociare = a desp]i, a separa
(
dis = separat de; sociare = a asocia).] 1) Ac]iunea de a separa elemente asociate: separarea unor p]i. 2) Proces fizic sau/[i
chimic prin care moleculele unei sub-stan]e, sub influen]a anumitor ac]iuni (termic\, hidrolitic\, electrolitic\ în
subunit\]i independente, p\strându-se par]ial posibilitatea refacerii substan]ei originale prin recombinare.
DISOCIA}IE ALBUMINOCITOLOGIC| A LCR / dissociation albumino-cytologique du LCR / albumino-cytologic dissociation of the
cerebrospinal fluid. Cre[tere masiv a *albuminei în LCR, cu reac]ie celular nul sau foarte discret\. Aceast d. se observ în
encefalita epidemic\, tu-mori cerebrale, compresiuni medulare, poliradicu-lonevrite, mielit necrotic subacut\.
DISOCIA}IE ATRIOVENTRICULAR| / dissocia-tion auriculoventriculaire / atrioventricular dis-sociation. Independen]a contrac]iilor
atriilor [i ventriculilor, care r\spund la centre de automatism diferite, cu particularitatea c ritmul auricular are o tendin] mai lent
decât cel ventricular. Poate fi determinat de o tulburare de excita]ie (*d. prin interferen]\, *parasistolie, *d. izoritmic [i *tahicardie
ventricular\ tulburare de conducere (*puls lent permanent). Trebuie distins de *blocul atrioventricular,
cu mecanism diferit.
DISOCIA}IE ELECTROMECANIC| / dissociation électromécanique / electromechanical dissoci-ation, asystole. Absen]a activit\]ii
mecanice (a contrac]iei atriale [i/sau ventriculare), contrastând cu prezen]a unei activit\]i bioelectrice normale a miocardului
(confirmat prin electrocardiogram normal\ D. e. se observ uneori dup *defibrila-rea prin [oc electric extern. F consecin]e
hemodinamice când este localizat la nivelul atriilor (dup reducerea unei *aritmii complete), d. e. an-treneaz\, dimpotriv\, o
ineficien] cardiac\, cu persisten]a opririi cardiocirculatorii, când este localizat la nivelul ventriculelor (dup reducerea u-nei
fibrila]ii ventriculare). Se apreciaz c d. e. ar fi consecin]a unui "bloc excita]ie-contrac]ie” prin perturbarea transportului de ioni de
calciu în celula miocardic\. Se poate observa `n evolu]ia rup-turii ventriculare, complica]ie a *infarctului miocardic.
DISOCIA}IE GALLAVARDIN / dissociation de Gallavardin / Gallavardin's dissociation.
[Louis Bénédict Gallavardin, cardiolog
francez, Lyon, 1875-1957
.] Diferen] auscultatorie între suflul perceput în spa]iul II intercostal drept parasternal (aspru, rugos) [i
apical (muzical), consecutiv tur-bulen]ei [i înaltei velocit\]i a jetului sanguin la nivelul focarului aortei, în opozi]ie cu zgomotul apical
produs la nivelul valvulelor aortice fibrocalcare. Sin.: semn Gallavardin
.
DISOCIA}IE PRIN INTERFEREN}| / dissociation par interférence / dissociation by interference. 1) Denumire pentru *d. izoritmic\.
2) Tip de *aritmie caracterizat prin coexisten]a la nivelul inimii a dou ritmuri, sinusal [i nodal, cu caden] a-proape egal\, prin
activitatea independent a a-triilor [i ventriculelor. Cel mai frecvent, rezult o juxtapozi]ie a ritmului sinusal care antreneaz a-triile
[i un ritm nodal, ceva mai rapid, care comand ventriculele. Excita]ia sinusal nu poate, `n majoritatea cazurilor s se transmit
ventriculelor (interferen] prin excita]ie nodal precedent\ `n afara perioadei refractare [i antreneaz
contrac]ia ventricular\, fenomen numit captur ventricular\.
DISOCIA}IE IZORITMIC| / dissociation isoryth-mique / isorrhytmic dissociation. Tip de *d. a-trioventricular prin interferen] `n care
atriile [i ventriculele se contract izolat, independent la ritmuri aproape la fel de rapide. V. [i disocia]ie atrioventricular\.
DISOCIA}IE MENTAL| / dissociation mentale / mental dissociation. 1) Ruptura unit\]ii procese-lor psihice, care constituie
manifestarea fundamental în *schizofrenie. 2) Într-un sens mai larg, alterarea unui mecanism mental, cu scindarea u-nuia sau
mai multor grupuri de procese mentale, care nu se mai integreaz în starea normal de con[tiin]\, ci func]ioneaz independent.
DISOCIA}IE PLANTAR| / dissociation plantaire / plantar dissociation. Semn prezent în *sciatic\. R\spunsul la *reflexul
medioplantar este disociat: astfel, reflexul tendinos, de extensie a piciorului, este abolit, în timp ce reflexul idiomuscular, de fle-xie
a degetelor, este conservat.
DISOCIA}IE SIRINGOMIELIC| / dissociation sy-ringomyélique / syringomyelic dissociation. D. a sensibilit\]ii care se produce `n
*siringomielie. Const `n abolirea sensibilit\]ii la durere [i la temperatur cu conservarea sensibilit\]ilor tactil [i profund\.
DISOCIA}IE TABETIC| / dissociation tabétique / tabetic dissociation. Alterarea, `n *tabes, pân la pierdere a sensibilit\]ii profunde
cu conservarea sensibilit\]ii superficiale. Sensibilitatea tactil este u[or diminuat\, iar cea termoalgezic este intact\.
DISOLU}IE, s. f. / dissolution, s. f. / dissolution.
[Lat. dissolutus, de la dissolvere = a desface, a descompune.] Opera]ia prin care
se realizeaz o solu]ie pornind de la un corp solubil [i solventul acestuia.
DISOMIE, s. f. / disomie, s. f. / diplosomia.
[Gr. dis = de dou ori; soma, -atos = corp.] Monstru caracterizat prin existen]a a dou
corpuri complete, reunite prin una sau mai multe p]i.
DISORTOGRAFIE, s. f. / dysorthographie, s. f. / dysorthography.
[Gr. dys = greu, dificil; orthos = drept, corect; graphein = a
scrie
.] Tulburare a însu[irii ortografiei care evolueaz\, de regul\, în paralel cu o *dislexie [i se produce în absen]a ori-cei leziuni
cerebrale.

306. 306
DISOSMIE, s. f. / dysosmie, s. f. / dysosmia. [Gr. dys = greu, dificil; osme = miros.] Denumire sub care sunt reunite diferitele
tulburi ale olfac]iei. V. heterosmie, hiposmie.
DISOSTOZ|, s. f. / dysostose, s. f. / dysostosis.
[Gr. dys = greu, dificil; osteon = os; -ozã.] Osificare defectuoas\; perturbare a
osificii normale în cartilajul fetal: 1)
D. craniofacial\ ereditar\ sau *boala Crouzon. 2) D. endocondral\, sindrom Bartenwerfer. 3)
D. mandibulofacial ereditar (*sindrom Treacher Collins sau Franceschetti-Zwahlen), perturbi variate la nivelul masivului facial.
4)
D. metafizal\ sau *boala Jensen. 5) D. multipl\, *sindrom Hurler.
DISOSTOZ| ACROFACIAL| / dysostose acro -faciale / acrofacial dysostosis. Complex malfor-mativ `n care se asociaz *d.
mandibulofacial cu alte anomalii osoase ale p]ilor distale ale membrelor, hipostatur\ [i debilitate mental moderat\. Au fost
descrise dou tipuri: 1)
d. a. Nager-Dereynier, `n care d. mandibulofacial este asociat cu malforma]ii osoase doar la nivelul
membrelor superioare (aplazie a radiusului, sinostoz radiocubital\, hipo- sau aplazia policelui). 2)
d. a. postaxial Miller, sin.
sindrom Miller (v.).
DISOSTOZ| CLEIDOCLAVICULAR| / dysostose cléido- cr=nienne héréditaire / cleidocranial dysostosis. Sin.: displazie
cleidocranian(v.).
DISOSTOZ| CRANIOFACIAL| EREDITAR| / dysostose cranio-faciale héréditaire / heredita-ry craniofacial dysostosis. Sin.: boal
Crouzon (v.).
DISOSTOZ| ENCONDRAL| / dysostose en- chondrale / dysostosis enchondralis. Sin.: sindrom Bartenwerfer (v.).
DISOSTOZ| MANDIBULAR| CU PEROMELIE / dysostose mandibulaire avec péromélie / Han-hart syndrome. Sin.: sindrom
Hanhart (v.).
DISOSTOZ| MANDIBULOFACIAL| / dysostose mandi bulo-faciale / mandibulofacia dysosto-sis. Afec]iune ereditar care se
manifest `n dou forme: forma complet (sindromul Franceschetti-Zwahlen, v.) [i forma incomplet (cu acelea[i a-nomalii dar mai
pu]in pronun]ate, sindromul Trea-cher Collins).
DISOSTOZ| METAFIZAR| / dysostose métaphi-saire / metaphyseal dysostosis. Sin.: boal Murk-Jansen (v.).
DISOSTOZ| MULTIPL| / dysostose multiplex / dysostosis mutyplex. Sin.: boal Hurler (v.).
DISPAREUNIE, s. f. / dyspareunie, s. f. / dyspa-reunia.
[Gr. dyspareunos = împerecheat nepotrivit, de la dys = greu, dificil,
pareune = împerechere.] Durere resim]it de femeie în timpul raportului sexual, f s se produc o contractur a vaginului.
DISPENSAR, s. n. / dispensaire, s. m. / dispensary.
[Engl. dispensary, de la to dispense = a distribui, din lat. dispensare = a
distribui
.] Institu]ie medicosanitar de propor]ii reduse, prin care se acord o asisten] medical primar ambulatorie.
DISPEPSIE, s. f. / dyspepsie, s. f. / dyspepsia.
[Gr. dyspepsia = indigestie, de la dys = greu, dificil, pepsis = digestie [i pepsein
= a g i, a digera
.] Digestie dificil\, indiferent de cauz\. În prezent, termenul este utilizat în tulburile func]ionale, survenind în
absen]a leziunilor organice decelabile. D. este un diagnostic prin eliminare.
D. acid\ apare în hiperclorhidrie, iar d. flatulent\ este
dat de *aerofagie sau de putrefac]iile intestinale cu producere de gaze.
DISPERSIE, s. f. / dispersion, s. f. / dispersion.
[Lat. dispersio, -onis = `mpr\[tiere, de la disper-gere = a r\spândi, a `mpr\[tia.]
1) Sistem compus din dou sau mai multe faze, în care una (faz dispersat\ cealalt (faz dispersant\e
disting mai multe tipuri de d., urm oarele trei reprezentând tipurile de baz\: a) *
suspensii; b) *solu]ii coloidale; c) *aerosoli. 2)
Descompunerea luminii albe, printr-o prism sau o re]ea, în radia]iile monocromatice componente. 3) Termen statistic general,
caracterizând gradul de fluctua]ie în jurul mediei a unei popula]ii de valori. V. [i varian]\, devia]ie standard.
DISPLAZIE, s. f. / dysplasie, s. f. / dysplasia.
[Gr. dys = greu, dificil; plasis = modelare, de la plas-sein = a forma, a modela.]
Termen prin care sunt denumite, în principiu, toate anomaliile de dezvoltare ale unui ]esut, ale unui organ sau ale unei p]i dintr-
un organ. În practic se disting: 1) D. care survin în cursul dezvoltii embrionare (sau *disembrioplazii), manifestate prin
*malforma]ii sau *deforma]ii fixe [i definitive. 2) D. produse du-p na[tere, la nivelul unor ]esuturi care au conservat capacitatea de
reconstruc]ie [i de diferen]iere; aceste d. sunt dobândite [i reversibile, a-fectând îndeosebi ]esuturile cu reînnoire rapid (de ex.: d.
m\duvei osoase, d. cervico-uterin\ care apar dup na[tere au cauze exogene, îndeosebi cauze trofice, de unde rela]ia dintre
d. [i *distrofii. Datorit diversit\]ii lor, d. stau la baza descrierii a numeroase boli [i sindroame, multe denumite cu nume proprii. V.
în continuare.
DISPLAZIE ARTERIOHEPATIC| / dysplasie arte-rio-hépatique / arteriohepatic dysplasia. Sin.: sindrom Alagille (v.).
DISPLAZIE CLEIDOCRANIAN| / dysplasie cléi-do-crânienne / cleidocranial dysplasia. Tip de *osteocondrodisplazie cu transmitere
autozomal dominant `n care se asociaz hipoplazia claviculelor, brahicefalie cu `ntârziere a `nchiderii suturilor [i fontanelelor,
hipoplazia masivului facial, prognatism, anomalii dentare, rahidiene, pelvine [i ale oaselor lungi. Sin.: disostoz cleidocranian
(denumire desuet), sindrom Marie-Foy-Sainton.
DISPLAZIE CONDROECTODERMIC| / dysplasie chondro-ectodermique / chondroectodermal dysplasia. Sin.: sindrom Ellis-Van
Creveld (v.).
DISPLAZIE CRANIOMETAFIZAR| / dysplasie cranyo-diaphysaire / craniometaphyseal dys-plasia. Sin.: boal Pyle (v.).
DISPLAZIE DIAFIZAR| / dysplasie diaphysaire / diaphyseal dysplasia. Sin.: boal Engelmann (v.).
DISPLAZIE EPIFIZAR| HEMIMELIC| / dysplasie épiphysaire hémimélique / epiphyseal aclasis. Osteocondrodisplazie
caracterizat prin tumefierea unei epifize osoase (intern sau extern) cu dezaxarea segmentului de membru [i deformarea evident\
`n regiunea respectiv\. Localizarea cea mai frecvent este extremitate inferioar a tibiei sau osul tarsal. Sin.: sindrom Trevor.
DISPLAZIE FIBROAS| POLIOSTOTIC| / dyspla-sie fibreuse des os / fibrous dysplasia of bone. Sin.: sindrom Mc Cune-Albright
(v.).
DISPLAZIE FRONTONAZAL| / dysplasie fronto-nasale / frontonasal dysplasia. *Disostoz facial caracterizat prin asocierea unui
*hipertelo-rism, o lgire a bazei nasului, cu nile mai mult sau mai pu]in malformate [i, uneori, o fisur a buzei superioare. Este
posibil interven]ia unui factor genetic.
DISPLAZIE GELEOFIZIC| / dysplasie géléophy-sique / geleophysic dysplasia.
[Termenul de compunere geleo- provine din gr.
gelao = a râde.] Afec]iune congenital rar\, transmis autozomal recesiv, caracterizat prin asocierea unei displazii acrofaciale cu
fa] rotunjit\, nas mic, buz superioar mare, unghiuri ale comisurilor bucale deturnate în sus (ceea ce d fe]ei un aspect "fericit",
de unde etimologia termenului), modifici ale oaselor mâinilor [i picioarelor, care sunt scurte, o lgire a coastelor [i, uneori,
anomalii de osificare ale epifizelor femurale superioare. Coexisten]a *cardiomiopatiei agraveaz prognosticul. La nivelul ]esutului
osos [i viscerelor se produc modific\ri ale metabolismului *glicoproteinelor.
DISPLAZIE LINGUAL-FACIAL| / dysplasie lin-guo-faciale / Grob’s syndrome. Sin.: sindrom Grob (v.).
DISPLAZIE METAFIZAR| FAMILIAL| / dyspla-sie métaphysaire familiale / Pyle’s disease. Sin.: boal Pyle (v.).
DISPLAZIE OCULO-DENTO-DIGITAL| / dyspla-sie oculo-dento-digitale / oculodentodigital dysplasia. Sin.: sindrom Meyer-
Schwickerath (v.).
DISPLAZIE OFTALMO-MANDIBULOMELIC| / dysplasie ophtal mo-mandibulo-mélique / oph-talmomandibulomelic dysplasia. Sin.:
sindrom Pillay (v.).
DISPLAZIE OLFACTOGENITAL| / dysplasie ol-facto-génitale / olfactogenital dysplasia. Sin.: sindrom Kallmann (v.).
DISPLAZIE OSOAS| / dysplasie osseuse / bone dysplasia. Sin.: osteodisplazie (v.).
DISPLAZIE PERIOSTAL| / dysplasie périostale / osteogenesis imperfecta congenita. Sin.: boal Durante (v.).
DISPLAZIE POLIEPIFIZAR| / dysplasie polyépi-physaire / Fairbank's disease. Sin.: boal Fair-bank (v.).
DISPLAZIE PSEUDOACONDROPLAZIC | / dys-plasie pseudo-achondroplasique / Lamy's syn-drome. Sin.: sindrom Maroteaux-
Lamy (v.).

307. 307
DISPLAZIE RENAL| / dysplasie rénale / renal dysplasia. Form anatomopatologic de "rinichi mic" congenital, caracterizat prin
prezen]a de ]e-suturi asem oare celor ale rinichiului fetal.
DISPLAZIE SPONDILOEPIFIZAR| / dysplasie spondylo-épiphysaire / spondyloepiphyseal dysplasia. Termen generic pentru un
grup de *osteocondrodisplazii care afecteaz rahisul, epifizele oaselor lungi, oasele carpului [i tarsului, u-neori metafizele. Rezult
un *nanism evident la nivelul trunchiului (în func]ie de afectarea vertebrelor) [i al membrelor (în raport cu afectarea me-tafizelor).
Dup ce au fost descrise sub diverse nume (îndeosebi proprii), în prezent în nomenclatura interna]ional sunt denumite doar dou
afec]iuni: 1)
D. s. tardiv\, cu transmitere recesiv autozo-mal\, manifestat spre vârsta de 10 ani printr-un nanism cu scurtarea
trunchiului; 2)
D. s. congenital\, evident de la na[tere, cu nanism [i trunchi scurt prin aplatizarea vertebrelor.
DISPLAZIE SPONDILOMETAFIZAR| / dysplasie spondylo métaphysaire / spondylometaphyseal dysplasia. Sin.: boal Kozlowski
(v.).
DISPLAZIE SPONDILOTORACIC| / dysplasie spondylothoracique / Jarcho-Levin syndrome.
[Saul Jarcho, patolog american, sec.
XX;
Max Levin, neurolog american, n. 1901.] Sin.: sindrom Jarcho-Levin (v.).
DISPLAZIE TORACIC| ASFIXIANT| / dysplasie thoracique asph yxiante / thoracic asphyxiating dystrophy, thoracic-pelvic-
phalangeal dystro-phy. Sin.: boal Jeune (v.).
DISPLAZIE VENTRICULORADIAL| / dysplasie ventriculo-radiale / ventriculoradial dysplasia. Sin.: sindrom Holt-Oram (v.).
DISPLAZIE VERUCIFORM| / maladie de Lutz-Lewandowsky / Lutz-Lewandowsky disease. Sin.: boal Lutz-Lewandowsky (v.).
DISPNEE, s. n. / dyspnée, s. f. / dyspn(o)ea.
[Gr. dyspnoia, de la dys = greu, dificil; pnoia = respira]ie, de la pnein = a respira.]
Dificultate în respira]ie, de origine pulmonar\, cardiac\, anemic sau nervoas\, caracterizat subiectiv prin opresiune, jen
respiratorie, "sete de aer", iar obiectiv prin tulburarea ritmului, amplitudinii sau a frecven-]ei respiratorii. Poate fi `nso]it de
*polipnee sau *tahipnee [i implic modificarea unui singur timp al respira]iei (
d. inspiratorie sau d. expiratorie). V. `n continuare
diferite tipuri de dispnee. V. [i ortopnee.
DISPNEE CARDIAC| / dyspnée cardiaque / cardiac dyspn(o)ea. Senza]ie nepl\cut de dificultate `n respira]ie care survine `n
insuficien]a cardiac\. Se datoreaz stimulii crescute a centrilor respiratori prin hipoxie [i acidoz tisular `n condi]iile unui travaliu
respirator crescut, ca urmare a sc\derii *complian]ei pulmonare prin `nccare fluidic a pl\mânilor. ~n func]ie de severitatea insu-
ficien]ei cardiace, d. c. survine la un grad variabil de efort sau, `ntr-un stadiu avansat, chiar `n repaus (d. de repaus).
DISPNEE CEREBRAL| / dyspnée cér ébrale / cerebral dyspn(o)ea. D. cauzat de alterarea centrilor respiratori `n contextul unei
suferin]e cerebrale.
DISPNEE DE DECUBIT / dyspnée de décubitus / decubitus dyspn(o)ea. Survine atunci când pacientul nu poate tolera pozi]ia de
decubit dorsal deoarece aceasta `i amplific d. ~n aceste condi]ii, respira]ia cu trunchiul ridicat sau *ortopneea determin sc\derea
presiunii venoase pulmonare [i ameliorarea dispneei.
DISPNEE DE EFORT / dyspnée d’effort / exertional dyspn(o)ea. D. asociat cu exerci]iul fizic [i datorat stimulii crescute a
centrilor respiratori, ca urmare a unor modifici metabolice rezultate `n urma dezechilibrului dintre necesarul crescut de oxigen la
nivel tisular [i aportul real.
DISPNEE EXPIRATORIE / dyspnée expiratoire / expiratory dyspn(o)ea. Form de d. `n care predomin expira]ia, determinat de
dificultatea expulzii aerului din pl\mâni. Este consecin]a obstruc]iei bron[iilor mici [i mijlocii [i survine `n *astmul bron[ic, situa]ie
`n care se `nso]e[te de *wheezing.
DISPNEE PAROXISTIC| NOCTURN| / dyspnée paroxysti que nocturne / paroxysmal nocturnal dyspn(o)ea. Form de *detres
respiratorie `ntâl-nit `n insuficien]a cardiac [i asociat cu pozi]ia de decubit. Reprezint o form sever de *dispnee cardiac\.
DISPONIBILITATE BIOLOGIC| A MEDICAMENTELOR / dis ponibilité biologique des médica-ments / bioavailability. Sin.:
biodisponibilitate (v.).
DISPOZITIV CONTRACEPTIV INTRAUTERIN / dispositif intra-utérin / intrauterine contraceptive device. Sin.: sterilet (v.).
DISPOZI}IE, s. f. / disposition, s. f. / disposition.
[Lat. dispositio, -onis = dispunere, aranjament, de la disponere = a aranja, a
dispune
.] 1) Stare afectiv fundamental care se afl `n rela]ie cu *con-stitu]ia [i depinde de un mecanism controlat de diencefal.
Leziuni la acest nivel, de orice natur\, modific d. 2) Uneori termenul este utilizat ca sin. cu predispozi]ie.
DISPRAXIE, s. f. / dyspraxie, s. f. / dyspraxia.
[Gr. dys = greu, dificil; praxis = ac]iune, practic\, de la prattein = a ac]iona.] 1)
Dificultate a executii mi[cilor voluntare coordonate, f rela-]ie cu o *parez sau o *ataxie. 2) La copil, tulburare evolutiv
tradus prin dificult\]i importante ale activit\]ilor constructive (neîndemânare, necoor-donare a mi[cilor), asociat cu o întârziere
a dezvoltii psihice [i afective.
DISPROTEINEMIE, s. f. / dysprotéinémie, s. f. / dysprotein(a)emia.
[Gr. dys = greu, dificil; protos = primul; -inã; haima, -atos
= sânge
.] Modificare patologic de ordin cantitativ [i calitativ a proteinelor plasmatice. În general, se modific raportul normal dintre
diferitele frac]iuni globulinice electroforetice, ca [i raportul albumine/globuline. V. [i disglobulinemie.
DISPROTROMBINEMIE, s. f. / dysprothrombiné-mie, s. f. / dysprothrombin(a)emia.
[Gr. dys = greu, dificil; lat., gr. pro = înainte;
gr.
thrombos = cheag; -inã; haima, -atos = sânge.] Anomalie mo-lecular a *protrombinei, de origine constitu]iona-l sau
dobândit\, manifestat prin prelungirea *timpului de protrombin Quick.
DISPROZODIE, s. f. / dysprosodie, s. f. / dyspro-sodia.
[Gr. dys = greu, dificil; prosodia = accent, tonic, de la ode = cântec.]
Tulburare a ritmului, tonalit\]ii, accentuii [i pronun]ii cuvintelor observat în cursul *afaziei Broca.
DISRAFIE, s. f. / dysrraphie, s. f. / dysrrhaphia.
[Gr. dys = greu, dificil; rhaphe = sutur\.] Anomalie congenital caracterizat prin
absen]a unor suduri [i formarea de fante. Ex.: prezen]a unor malforma]ii ca *gura de lup [i *
spina bifida.
DISRITMIE, s. f. / dysrythmie, s. f. / dysrhythmia.
[Gr. dys = greu, dificil; rhytmos, lat. rhythmus = ritm.] Tulburare de ritm.
DISSINERGIE, s. f. / dyssynergie, s. f. / dyssyn-ergia, dysergia.
[Gr. dys = greu, dificil; syn = împreun\; ergon = lucru, ac]iune,
de la
ergein = a lucra.] Sin.: asinergie (v.).
DISSINERGIE CEREBELOAS| / dyssinergie cér-ébelleuse / dyssinergia cerebellaris. Sin.: sindrom Ramsay Hunt (v.).
DISSOMNIE, s. f. / dyssomnie, s. f. / dyssomnia.
[Gr. dys = greu, dificil; lat. somnus = somn.] Tulburare major de somn,
manifestat prin perturbarea somnului nocturn sau a stii de veghe diurne. V. [i parasomnie.
DISTAL, adj. / distal, -ale, -aux, adj. / distal.
[Lat. distare = a fi îndeptat, de la dis = separat de, stare = a sta `n picioare.]
Partea unei structuri anatomice care este cea mai îndeptat de centrul corpului sau segmentul unui membru cel mai îndeptat
de r\d\cina membrului. Ex.: falanga d. a unui deget. Ant.: proximal.
DISTAN}|, s. f. / distance, s. f. / distance.
[Lat. distantia = deptare, distan]\, de la distare = a fi îndeptat (dis = separat de;
stare = a sta `n picioare.] Interval care desparte dou puncte în spa]iu; deptare. Ex.: 1) D. focal\, dintre o lentil [i focarul
principal, egal cu jum ate din raza de curbur a lentilei. 2)
D. interocluzal\, dintre su-prafa]a masticatorie a din]ilor. 3) D.
interpupilar\
, dintre centrele celor dou pupile, prin care trec a-xele vizuale principale. 4) D. de lucru la micro-scop, la care
instrumentul este focalizat corect.
DISTAZIE AREFLEXIC| EREDITAR| / dystasie aréflexique héréditaire / hereditary areflexic dystasia.
[Gr. dys = greu, dificil;
stasis = stat `n picioare, de la istanai = a plasa, a face s ]in\; a - priv.; lat. reflexus, de la reflectere = a r\sfrânge, a întoarce
înapoi (
retro = înapoi; flectere = a `n-doi); hereditarius = referitor la mo[tenire, de la hereditas, -atis = mo[tenire.] Sin.:
boal Roussy-Lévy (v.).
DISTENSIE, s. f. / distension, s. f. / distension.
[Lat. distensio, -onis = `ntindere, de la disten-dere = a întinde.] Termen vag,
utilizat cu sensul de alungire a unei structuri, de mire a volumului unui organ. Ex.: d. vezical\.
DISTILARE, s. f. / distillation, s. f. / distillation.
[Lat. destillare = a picura.] Procedeu fizic constând în trecerea unui lichid în stare
de vapori, condensarea acestor vapori [i recuperarea lichidului astfel format, denumit distilat. Se utilizeaz pentru separarea

308. 308
amestecurilor de lichide (d. frac-]ionat\, pe baza punctelor de fierbere diferite), ca [i pentru frac]ionarea amestecurilor de gaze
dup o lichefiere prealabil\. D. serve[te [i la ob]inerea apei distilate.
DISTIMIE, s. f. / dysthymie, s. f. / dysthymia.
[Gr. dys = greu, dificil; thymos = minte, spirit.] Tulburare a *afectivit\]ii, manifestat
prin indispozi]ie, stare de disconfort, nepl\cere.
DISTIROIDIE, s. f. / dysthyroïdie, s. f. / dysthyro-idism.
[Gr. dys = greu, dificil; thyreos = pav\z\, scut; eidos = form\.] Anomalie
de secre]ie tiroidian\, cantitativ [i/sau calitativ\, adic cu afectarea raportului T
4/T
3.
DISTOCIE, s. f. / dystocie, s. f. / dystocia.
[Gr. dys = greu, dificil; tokos = na[tere.] Termen prin care se denume[te ansamblul
dificult\]ilor ce pot surveni în timpul na[terii, împiedicând derularea normal a acesteia. Se disting: 1)
D. dinamice, prin dinamic
uterin insuficient\, excesiv sau neregulat\. 2)
D. mecanice, din cauza unui obstacol osos (modifici patologice ale scheletului
pel-vin), muscular sau tumoral, sau un diametru mare fetal (d. a umerilor).
DISTOMATOZ|, s. f. / distomatose, s. f. / disto-matosis.
[Gr. dis = de dou ori; stoma, -atos = gur\; -ozã.] Ansamblu de
manifesti patologice provocate de infestarea organismului uman cu *plathelmin]i din ordinul *
Trematoda. Exist mai multe forme,
dup specia parazitului [i localizare: d. bucofaringian\, cerebral\, hepatic\, intestinal\.
DISTONIE, s. f. / dystonie, s. f. / dystonia.
[Gr. dys = greu, dificil; tonos = tensiune.] Perturbare a *tonusului muscular, a *tonicit\]ii
unui organ sau a echilibrului neurovegetativ (cu predominan]a *sis-temului simpatic sau parasimpatic).
DISTONIE DE CANAL HEPATIC / dystonie du canal hépatique / Mirizzi’s syndrome. Sin.: sindrom Mirizzi (v.).
DISTONIE NEUROCIRCULATORIE / dystonie neurocirculatoire / neurocirculatory dystonia. Sin.: astenie neurocirculatorie (v.).
DISTONIE OCULO-CERVICO-FACIAL| / dysto-nie oc ulo-cervico-faciale / Steele-Richardson disease. Sin.: sindrom Steele-
Richardson-Ols-zewski (v.).
DISTOPIE, s. f. / dystopie, s. f. / dystopia.
[Gr. dys = greu, dificil; topos = loc.] Situare anormal a unui organ.
DISTORSIUNE, s. f. / distorsion, s. f. / distortion.
[Lat. distorsio, -onis = r\sucire, de la distorquere = a r\suci.] 1) Deformare a
unei imagini din cauza *abera]iei unui sistem optic. 2) Deformare a unui semnal sonor din trei cauze principale: a)
d. de faz\, dat
de vitezele diferite de transmisie a diverselor frecven]e; b)
d. de amplitudine, când intensitatea unor frecven]e este prea puternic\;
c)
d. de frecven]\, din cauza diferen]elor de sensibilitate în func]ie de frecven] ale urechii. 3) În psihanaliz\, deformarea subiectiv
incon[tient a realit\]ii, pentru a o pune în acord cu dorin]ele, aspira]iile.
DISTROFIE, s. f. / dystrophie, s. f. / dystrophy.
[Gr. dys = greu, dificil; trophe = hran\, nutri]ie.] 1) Anomalie celular sau tisular
dobândit\, legat de o tulburare nutri]ional\, local sau general\. D. este consecin]a unor caren]e hormonale, nutritive, metabolice
sau a unor deficien]e func]io-nale. Uneori, în cadrul d. sunt regrupate [i leziunile degenerative cu cauze metabolice neidentifi-cate.
V. degenerescen]\. 2) Denumire generic a mai multor boli [i sindroame, în cadrul cora se constat d. la nivelul structurilor unor
organe sau a unor sisteme:
d. adipozogenital\, sau *sindrom Fröhlich; d. cranio-carpotarsal\, sau *sindrom Freeman-Sheldon; d.
ectodermic hidrotic
sau *sindrom Clouston; d. edematoas\ sau *boal Milroy; d. mezodermal congenital hiperplastic\ sau
*sindrom Weill-Marchesani;
d. pulmonar progresiv (v.).; d. olfactogenital\ sau *sindrom Kallmann; d. osoas familial\ sau *boal
Morquio;
d. muscular oculofaringian\ sau *sindrom Shy-Gonatas; d. toracic asfixiant\ sau *boal Jeune; d. trombocitar
hemoragic congenital\
sau *sin-drom Bernard-Soulier.
DISTROFIE CORNEEAN| / dystrophie corné-enne / corneal dystrophy. Termen generic care regrupeaz afec]iunile corneei de
origine degenerativ sau prin anomalii de metabolism, în absen-]a unor cauze infec]ioase sau virale. Sunt cuprinse în acest grup o
serie de *keratite: 1) Keratita neuro-paralitic\, prin afectarea nervilor senzitivi ai corneei. 2) Keratita uscat sau filamentoas prin
diminuarea accentuat a secre]iei lacrimale. 3) Keratitele din *avitaminoze (îndeosebi A [i B
2). 4) Keratopatiile medicamentoase. O
serie de d. c. sunt ereditare sau asociate unor *tezaurismoze; ex.: *boal Hand-Schüller-Christian, *boal Hurler, *boal Reis-
Bücklers, *cistinoz\. V. [i keratit\.
DISTROFIE CRANIO-CARPOTARSAL| / dystro-phie cr anio-carpotarsienne / craniocarpotarsal dystrophy. Sin.: sindrom Freeman-
Sheldon (v.).
DISTROFIE ELASTIC| CUTANAT| / dystrophie élastique cutanée / skin elastic dystrophy. *Disembrioplazie cutanat\, adesea
familial\, care se manifest fie prin hipoplazie, fie prin hiperplazie a pielii.
DISTROFIE HIALOIDO-RETINIAN| / dystrophie hyaloïdo-rétinienne / hyaloideo-retinal dystro-phy. Sin.: boal Wagner (v.).
DISTROFIE MUSCULAR| / dystrophie muscu-laire / muscular dystrophy. Termen generic sub care sunt regrupate o serie de boli
ereditare degenerative cu caracter progresiv ale mu[chilor stria]i. Semeiologia clinic\, vârsta debutului, caracteristicile evolu]iei,
localizarea afectii primare [i caracteristicile histologice au permis identificarea de: 1)
D. m. cu miotonie, v. miotonie. 2) D. m. f
miotonie
, v. miopatie.
DISTROFIE MUSCULAR| OCULO-FARINGIA N| / dystrophie musculaire oculo-pharyngienne / Shy-Gonatas syndrome. Sin.:
sindrom Shy-Gonatas (v.).
DISTROFIE MUSCULAR| PSEUDOHIPERTROF I-C| / dystrophie musculaire progressive type Duchenne / pseudohypertrophic
muscular dystrophy. Sin.: miopatie pseudohipertrofic Duchenne (v.).
DISTROFIE NEURO-AXONAL| INFANTIL| / dys-trophie neuro-axonale infantile / infantile neu-roaxonal dystrophy. Boal cu
transmitere auto-zomal recesiv\, cu debut în al doilea an de via] printr-o perturbare progresiv a mersului, o diminuare a
reflexelor, apari]ia de semne piramidale, de tulburi senzitive [i o deteriorare mental\. Histopatologic se constat focare de
degenerare a axonilor, cu forma]iuni sferoidale la nivelul creierului. ~n unele cazuri s-a constatat o deficien] de
α-N-
acetilgalactozaminidaz\. Exitus în 3-8 ani. Sin.: boal Seitelberger.
DISTROFIE OSOS| / dystrophie osseuse / bone dystrophy. Sin.: osteodistrofie (v.).
DISTROFIE OVARIAN| / dystrophie ovarienne / ovarian dystrophy. Ansamblu de modifici func-]ionale tisulare ale cortexului
ovarian, legate de tulburi hormonale. Ex.: *sindrom Stein-Leven-thal, *chist de ovar.
DISTROFIE PULMONAR| PROGRESIV| / dys-trophie pulmonaire progressive / vanishing lung. Form clinic particular\ de
*emfizem pulmonar, care apare la tineri [i se extinde rapid de la domurile pulmonare spre baze. De regul\, evolu]ia este rapid\,
c re insuficien] respiratorie letal\.
DISTROFIE SPONGIOEPIFIZAR| SI STEMATIZA-T| / maladie de Fairbank / Fairbank’s disease. Sin.: boal Fairbank (v.).
DISTROFIE TROMBOCITAR| HEMORAGIC| CONGENITAL| / dystrophie thrombocytaire hémorrhagique congénitale / Bernard-
Soulier syndrome. Sin.: sindrom Bernard-Soulier (v.).
DISTROFIN|, s. f. / dystrophine, s. f. / dystro-phin.
[Gr. dys = greu, dificil; trophe = hran\, nutri]ie; -inã.] Protein a
*citoscheletului alc uit din 3 685 aminoacizi, cu M
r de 427 kDa. Are o structur dimeric\, prezint analogii de structur cu *α-
actina [i *spectrina [i interac]ioneaz cu filamentele de *actin ale *miofibrilelor. De asemenea, d. asociat cu glicoproteine leag
*sarcole-ma de *matricea extracelular\, stabilizeaz membrana [i influen]eaz transportul de calciu. În *miopatia
pseudohipertrofic Duchenne s-a constatat absen]a total a d. Gena codant a d., denumit DMD (de la
Duchenne muscular
dystrophy
) este una dintre cele mai lungi din genomul uman (2,3 milioane pb), fiind situat pe cromozomul X. D. face parte, prin
leg urile sale, dintr-un vast complex molecular implicat, prin fiecare din constituen]ii s\i, `n func]ionarea normal a celulei
musculare striate. Absen]a d. normale se `nso]e[te de o reducere a tuturor proteinelor complexului molecular.
DISURIE, s. f. / dysurie, s. f. / dysuria.
[Gr. dys = greu, dificil; ouron = urin\.] Mic]iune dificil sau dureroas\, în general în raport
cu o afec]iune a segmentului inferior al c\ilor urinare: cistit\, uretri-t\, strictur uretral\.
DIURETIC, adj., s. n. / diurétique, adj., s. m. / diuretic.
[Gr. diouretikos = care favorizeaz urinarea, de la diourein = a urina, a
trece `n urin\
.] 1) Care se refer la diurez\, care favorizeaz sau stimuleaz excre]ia urinar\. 2) Medicament destinat cre[terii
secre]iei renale [i electroli]ilor, în e-sen] a sodiului. În func]ie de locul de ac]iune, se disting: a)
d. osmotice, a cor concentrare în

309. 309
tubul renal antreneaz o diurez apoas (manitol, solu]ie hipertonic de glucoz\ ate îndeosebi în *edemul cerebral; b)
d. ansei Henle sau de ans\ (furosemid), saluretice cu ac]iune puternic [i scurt\; c) d. tiazidice sau înrudite, saluretice de putere
medie, ac]ionând la nivelul segmentului cortical, de dilu]ie, al nefronului (tubul contort distal); d)
d. distale, cu ac]iune direct (tri-
amteren) sau indirect\, prin antagonism cu *aldo-steronul (spironolacton\ u.
D. inhibitoare ale anhidrazei carbonice nu mai sunt utilizate decât în tratamentul *glaucomului, iar d. xantice [i d. mercuriale au fost
abandonate. *Salureticele sunt utilizate în tratamentul hipertensiunii arteriale, al insuficien]ei cardiace [i al edemelor.
DIUREZ|, s. f. / diurèse, s. f. / diuresis, urine output.
[Gr. diouresis, de la diourein = a urina, a trece `n urin\.] 1) Excre]ia urinar
în ansamblul s\u, fie c este vorba de cantitatea urinii, fie de compozi]ia acesteia. 2) Volumul secre]iei urinare, debitul urinar. D.
normal este de 1 000-1 500 ml în 24 ore.
DIUREZ| OSMOTIC| / diurèse osmotique / osmotic diuresis. Mire a volumului urinar, consecutiv cre[terii *presiunii osmotice a
plasmei sanguine. D. o. este o d. apoas\, s\rac în sodiu [i clor. Ea survine în cursul unor boli care sunt a-companiate de o
*hipertonie osmotic a plasmei. Ex.: diabetul cu glicemie crescut [i glicozurie, supraînccarea azotat a sângelui etc. De
asemenea, poate fi provocat prin administrarea de glucoz\, uree sau manitol. Prin
proba de d. o. se studiaz excre]ia apei sub
influen]a diureticelor osmotice.
DIVERGEN}|, s. f. / divergence, s. f. / diver-gence.
[Lat. dis = separat de; vergere = a tinde spre.] Mi[care de abduc]ie simultan
a ambilor ochi efectuat pentru trecerea de la vederea de aproape la vederea la distan]\. Unii autori consider d. o simpl relaxare
a *convergen]ei. Ant.: convergen]\.
DIVERTICUL, s. m. / diverticule, s. m. / diverti-culum. NA: diverticulum, pl. diverticula.
[Lat. diverticulum = r\scruce.] Cavitate în
form de sac, normal sau patologic\, de dimensiuni variabile, care comunic cu un conduct natural.
DIVERTICUL CALICEAL / diverticule caliciel / calyceal diverticulum. Sin.: chist pielogenic (v.).
DIVERTICUL ESOFAGIAN / diverticule de l’oeso-phage / (o)esophageal diverticulum. *Diverticul al esofagului, care, în func]ie de
mecanism, poate fi: 1)
D. de pulsiune, al p]ii cervicale a esofagului, care se poate produce prin efort de degluti]ie sau de expulzie
a bolului alimentar. 2)
D. de trac]iune, al p]ii toracice a esofagului, deviat de o aderen] a acestuia cu un ganglion inflamat cronic.
DIVERTICUL MECKEL / diverticule de Meckel / Meckel’s diverticulum.
[Johann Friedrich Mec-kel, anatomist [i chirurg german
din Halle, 1781-1833
.] *Diverticul inconstant al intestinului sub]ire, situat pe *ileon la cap ul arterei mezenterice superioare, la
circa 80 cm de *valvula ileocecal\. D. m. reprezint un vestigiu al *canalului vitelin.
DIVERTICULIT|, s. f. / diverticulite, s. f. / diverti-culitis.
[Lat. diverticulum = r\scruce; -itã.] Inflama]ie a unuia sau mai multor
*diverticuli ai duodenului, intestinului sub]ire sau colonului, îndeosebi a *diverticulului Meckel.
DIVERTICULOZ|, s. f. / diverticulose, s. f. / di-verticulosis.
[Lat. diverticulum = r\scruce; -ozã.] Afec]iune caracterizat prin
prezen]a de *diverticuli într-o zon oarecare a tubului digestiv: esofag, duoden, intestin sub]ire sau colon.
D. colic\, cea mai
frecvent\, f s fie patologic prin ea îns\[i, expune subiectul afectat la infec]ii [i la hemoragii.
DIVIZIUNE, s. f. / division, s. f. / division.
[Lat. divisio, -onis = împ]ire, distribuire, de la dividere = a `mp]i, a diviza.] 1)
Împ]ire, separa]ie în dou sau mai multe p]i. 2)
D. celular\: separa]ia celulei în dou\ celule fiice. D. la celulele *procariote se
produce prin sciziparitate, v. ami-toz\. D. la celulele *eucariote se produce diferit la *game]i (*meioz\ atice
(*mi-toz\
DIVULSIE, s. f. / divulsion, s. f. / divulsion.
[Lat. dis = separat de; vulsio, -onis = convulsie, spasm, de la vellere = a smulge.] 1)
Dilata]ia for]at a unui canal strâmtat. 2) Fractur prin smulgere.
DIZAHARID, s. n. / disaccharide, s. m. / disac-charide.
[Gr. dis = de dou ori; lat. saccharum, gr. sakkharon = zah.] Glucid
care, prin hidroli-z\, elibereaz dou monozaharide.
DIZARTRIE. Var. pentru disartrie (v.).
DIZENTERIE, s. f. / dysenterie, s. f. / dysentery.
[Gr. dys = greu, dificil; enteron = intestin.] Termen cu dou sensuri, unul general
[i unul restrictiv: 1) În sens general, termenul nu se mai utili-zeaz ca atare, ci sub forma: *sindrom dizenteric. 2) În sens restrictiv:
infec]ie intestinal\, localizat îndeosebi la nivelul colonului, determinat de bacterii din genul *
Shigella (d. bacilar\) sau de *Enta-
moeba dysenteriae
, specia histolitica (d. amibian\). D. bacilar\ reprezint forma tipic [i cea mai grav a bolii, caracterizat prin
sindrom dizenteric febril [i crampe abdominale intense.
DIZENTERIE BACILAR| / dysenterie bacillaire / bacillary dysentery. V. dizenterie (2).
DIZIGOT, adj. / dizygote, adj. / dizygotic, dizy-gous.
[Gr. dis = de dou ori; zygotos = legat `m-preun\, de la zygor = eu unesc.] Se
spune despre gemenii cu placente diferite, provenind din doi *zigo]i diferi]i [i, în consecin]\, neavând un patrimoniu ereditar identic.
Sin.: biovular, bivitelin. V. [i geam.
DIZOLVANT, s. n. / dissolvant, s. n. / dissolvent.
[Lat. dissolvere = a desface, a descompune.] Sin.: solvent (v.).
DNA / DNA / DNA. Abrev. din engl. utilizat in mod curent pentru *acidului dezoxiribonucleic.
DOCIMAZIE, s. f. / docimasie, s. f. / docimasia.
[Gr. dokimasia = prob\, anchet\, de la dokima-zein = a examina.] Termen ce
desemneaz diferitele probe cu ajutorul cora se încearc cu-noa[terea stii unui organ în momentul mor]ii. Cea mai cunoscut\
este proba de hidrostatic pulmonar sau proba de plutire a pl\mânului: fragmentele de pl\mân cu densitate mare cad la fundul
apei. În acest caz, proba de d. este negativ [i se observ la pl\mânul nerespirat, dar [i în *imaturitate, *atelectazii, procese
inflamatorii pulmonare cu participare alveolar\. Prin
d. histologic pulmonar\ se încearc\, de asemenea, s se constate dac un
copil a respirat dup na[tere sau s-a n\scut mort. Prin
d. hepatic\ se cerce-teaz con]inutul de *glicogen hepatic pe sec]iuni
histologice, pentru a stabili durata agoniei.
DOIC|, s. f. / nourrice, s. f. / nurse.
[Bulg. dojka = doic\.] Femeie care al\pteaz ([i îngrije[te) copilul altei femei. D\dac\.
Termenul engl.
nurse are [i alte semnifica]ii. V. nursing.
DOLICHOCEFALIE. Var. pentru dolicocefalie (v.).
DOLICOCEFALIE, s. f. / dolichocéphalie, s. f. / dolichocephalia.
[Gr. dolikhos = lung; kephale = cap.] Conforma]ie cranian
particular\, caracterizat printr-o dispropor]ie între diametrul antero-posterior (sagital) [i cel lateral, în sensul alungirii primului.
Craniul este alungit antero-posterior. D. este constitu]ional ([i deci normal) la eschimo[i [i etiopieni. Var.: dolichocefalie.
DOLICOCOLON, s. n. / dolichocôlon, s. m. / dolichocolon.
[Gr. dolikhos = lung; kolon = intestin gros.] Alungire a unui segment
al colonului, f modificarea anatomic a calibrului [i a pere]ilor s\i.
DOLICOMEGA-ARTER|, s. f. / dolichoméga-artère, s. f. / megadolichoartery.
[Gr. dolikhos = lung; megas, megalos = mare;
lat., gr.
arteria = arter\.] Alungire [i dilata]ie anormale ale unei artere sau ale unui segment de arter\, f formarea unui
*anevrism asociat.
DOLICOMEGALIE, s. f. / dolichomégalie, s. f. / dolichomegaly.
[Gr. dolikhos = lung; megas, megalos = mare.] Cre[tere a
lungimii [i a lgimii unui vas [i îndeosebi a unei p]i din tubul digestiv.
DOLICOSIGMOID, s. n. / dolicho-sigmoïde, s. m. / dolichosigmoid.
[Gr. dolikhos = lung; σ = a 19-a liter a alfabetului grec; gr.
eidos = form\.] Alungire anormal a ansei sigmoide a colonului.
DOLICOSTENOMELIE, s. f. / dolichosténomélie, s. f. / dolichostenomelia.
[Gr. dolikhos = lung; stenos = strâmt, `ngust; melos =
extremitate, membru
.] 1) Malforma]ie congenital a celor patru membre care sunt anormal de lungi [i de sub]iri. 2) Termen utilizat
uneori ca sin. pentru *sindromul Marfan.
DOM PLEURAL / dôme pleural / pleura cervica-lis. NA: cupula pleurae.
[Fr. dôme, din lat. do-mus = cas\; gr. pleura = coast\,
latur\
.] Por]iunea pleurei parietale care acoper vârful pl\mâ-nului.
DOMENIU, s. n. / domaine, s. m. / domain.
[Lat. dominium = proprietate, de la dominus = st\-pân.] Regiune specific a unei
proteine sau a unei biomembrane, cu propriet\]i caracteristice în raport cu ansamblul proteinei sau, respectiv, al bio-membranei.

310. 310
DOMINANT, adj. / dominant, -e, adj. / dominant. [Lat. dominans, de la dominari = a fi st\pân, a domina [i dominus = st\pân.]
Un caracter genetic (sau al genei care îl poart\ anifest chiar atunci când este prezent doar pe unul din cei doi
cromozomi omologi (cel\lalt cromozom purtând un caracter recesiv). O afec]iune ereditar d. se transmite la descenden]i [i este
prezent doar la unul din pin]i. Ant.: recesiv.
DOMINAN}|, s. f. / dominance, s. f. / domi-nance.
[Lat. dominans, de la dominari = a fi st\pân, a domina [i dominus =
st\pân
.] 1) Suprema]ie, manifestare a unui factor în competi]ie cu al]i factori antagoni[ti. 2) Proprietate a unei gene sau a unui
caracter de a se manifesta (exprima) în toate cazurile, atât la subiectul *homozigot, cât [i la cel *heterozigot, mascând la acesta
din urm efectele genei alelomorfe recesive. V. dominant [i recesiv. 3)
D. cerebral emisferic\: v. emisfer dominant\.
DONATOR UNIVERSAL / donneur universel / universal donor.
[Lat. donator, -oris = cel care duie[te, de la donare = a dui [i
donum = dar; universalis = general, universal, de la universus = întreg, tot.] Nume dat unui subiect apar]inând grupei 0
sanguine, al cui sânge poate fi, teoretic, transfuzat subiec]ilor tuturor grupelor ABO. A-cest termen este, totu[i, impropriu,
deoarece nu ]ine seama decât de sistemul ABO. Or, chiar în a-cest sistem exist\ "donatori universali" periculo[i, ale cor
aglutinine, de un tip particular, pot aglutina globulele ro[ii ale unui primitor apar]inând altui grup sanguin.
DONOR, s. n. / donneur, s. m. / donor.
[Lat. donare = a dui, de la donum = dar.] 1) Un organism ale cui ]esuturi vii pot fi
utilizate la un alt organism (prin transfuzie sanguin\, transplante de organe). 2) Substan] care ofer o particul altei substan]e
(acceptor). Ex.: d. de hidrogen.
DONOVANOZ|, s. f. / donovanose, s. f. / dono-vanosis, granuloma inguinale.
[Charles Dono-van, medic irlandez, specialist `n
boli tropicale, 1863-1951; -
ozã.] Sin.: granulom inghinal (v.).
DOP, s. n. / bouchon, s. m. / plug.
[Dialect s\sesc dop.] Acumulare de secre]ii într-un conduct sau spa]iu anatomic. Ex.: d.
epidermic, prin aglomerare de celule epidermice descuamate la nivelul conductului auditiv extern.
DOPA / DOPA / DOPA.
[Abrev. engl. DihidrOxy-PhenylAlanine = dihidroxifenilalanin\.] Compus intermediar în lan]ul de sintez a
*catecolaminelor [i *melaninelor. Dup decarboxilare, DOPA se transform în *dopamin\; dup hidroxilarea, DOPA rezult
*noradrenalin\. În organismul uman se g\se[te în cantit\]i apreciabile în sistemul nervos extrapiramidal (nucleul caudat [i
pallidum). În practica medical se utilizeaz izomerul s\u levogir, L-DOPA sau *levodopa.
DOPADECARBOXILAZ|, s. f. / dopadécar boxy-lase, s. f. / dopadecarboxylase.
[Abrev. engl. DihidrOxyPhenylAlanine =
dihidroxifenilalanin\; lat.
de = separat de; carbo, -onis = cbune; gr. oxys = acru, oxigen; hyle = materie; -azã.] Enzim
implicat în decarboxilarea *DOPA în *dopa-min\. Inhibitorii acestei enzime, carbidopa [i ben-serazida, asocia]i cu *levodopa, sunt
utiliza]i în tratamentul *bolii Parkinson.
DOPAJ, s. n. / dopage, s. m. / doping.
[Engl. to dope = a droga, a lua un excitant.] Utilizarea de procedee, de substan]e sau a
oricui alt mijloc în scopul cre[terii artificiale a capacit\]ilor psihomotorii, a randamentului sau în scopul diminuii senza]iilor
dureroase [i a oboselii, în vederea sau cu ocazia unei competi]ii sportive. D. este calificat ca atare dac prejudiciaz etica sportiv
sau dac afecteaz integritatea fizic [i psihic a sportivului. Lista produ[ilor dopan]i este stabilit de
Comitetul Interna]ional
Olimpic
. Din punct de vedere medico-legal, defini]ia d. este mai precis [i mai restrictiv\: utilizarea unui drog sau a unei sub-stan]e
înscrise pe lista oficial a produ[ilor do-pan]i. Listele cu produ[i dopan]i sunt în continu extensie.
DOPAMIN|, s. f. / dopamine, s. f. / dopamine.
[Abrev. engl. DihidrOxyPhenylAlanine = dihidro-xifenilalanin\; gr. ammoniakon
= sare de amoniu, g\sit `n apropierea templului lui Jupiter
Ammon din Libia; -inã.] Dihidroxifeniletilamina, produs prin
decarboxilarea *DOPA, compus intermediar în sinteza *noradrenalinei (noreprinefinei). D. este un mediator chimic. Sintetizat în
unele grupe de neuroni, este prezent în diverse regiuni ale sistemului nervos central [i periferic. Contrar altor catecolamine, d.
este vasodilatatoare la nivelul rinichilor, intestinului [i coronarelor. Dispari]ia sa din anumite regiuni ale creierului (corpi stria]i, lo-
cus niger) este în rela]ie cu *boala Parkinson, iar precursorul s\u, L-dopa, este utilizat în tratamen-tul acestei afec]iuni. Pe de alt
parte, anomaliie d. intracerebrale ar fi legate de patogeneza *schizo-freniei, iar *neurolepticele ac]ioneaz blocând receptorii
dopaminergici. D. este utilizat [i în tratamentul [ocului: cre[te debitul urinar, debitul [i for]a de contrac]ie cardiace, f
modificarea ritmului cardiac, nici a presiunii arteriale. D. inhib ac]iunea *prolactinei. V. [i tab. const. endocrinol.
DOPAMINERGIC, adj. / dopaminergique, adj. / dopaminergic.
[V. etimologia termenului dopa-minã; gr. ergein = a lucra, a fi `n
activitate
.] Care elibereaz *dopamin\, care este sensibil la ac]i-unea dopaminei. Ex.: 1) Nerv d. - nerv ale cui termina]ii
elibereaz dopamin\. 2)
Sistem d. - ansamblu de neuroni care, la nivelul sistemului nervos central sau periferic, elibereaz
dopamin sau este sensibil la aceasta.
DOPAMINERGIE, s. f. / dopaminergie, s. f. / do-paminergia.
[V. etimologia termenului dopami-nergic.] Eliberare de *dopamin\.
DOPA-OXIDAZ|, s. f. / DOPA-oxydase, s. f. / dopa-oxidase.
[Abrev. engl. DihidrOxyPhenylAla-nine = dihidroxifenilalanin\; gr.
oxys = acru, oxigen; -azã.] Enzim cu rol important în formarea pigmentului pielii, transformând, prin oxidare, *DOPA în
*melanin\. Sin.: dopaz\.
DOPA-REAC}IE, s. f. / DOPA-réaction, s. f. / dopa-reaction.
[Abrev. engl. DihidrOxyPhenylAla-nine = dihidroxifenilalanin\; fr.
réaction, din lat. actio, -onis = ac]iune [i agere = a ac]iona.] Metod pentru punerea în eviden] a capacit\]ii a-numitor celule
de a produce *melanin\, prin oxidarea dihidroxifenilalaninei (*DOPA). Celulele "DOPA-pozitive" apar, la examenul microscopic, co-
lorate în brun închis. Este cazul *melanoblas-telor stratului bazal al *epidermei. Sin.: reac]ie Bloch.
DOPAZ|, s. f. / dopase, s. f. / dopase.
[Abrev. engl. DihidrOxyPhenylAlanine = dihidroxifenila-lanin\; -azã.] Sin.: dopa-oxidaz
(v.).
DOPPLER / Doppler / Doppler.
[Christian Johann Doppler, fizician [i matematician austriac, 1803-1853 .] V. velocimetrie
Doppler.
DOPPLER PULSAT / Doppler pulsé / pulse Doppler. Variant de investiga]ie a vaselor prin metoda Doppler, utilizând o emisie
discontinu de ultrasunete [i permi]ând studiul debitelor arteriale.
DORSAL, adj. / dorsal, -ale, -aux, adj. / dorsal, notal.
[Lat. dorsualis = de (pe) spate, de la dor-sum = spate.] Care se raporteaz
la partea din spate sau posterioar a corpului, ori a unui organ. Ex.: regiunea d. a corpului, fa]a d. a mâinii. Sin.: posterior.
DORSALGIE, s. f. / dorsalgie, s. f. / dorsalgia.
[Lat. dorsum = spate; gr. algos = durere.] Durere cu sediul la nivelul *rahisului
dorsal.
DORSALIZARE, s. f. / dorsalisation, s. f. / dorsa-lization.
[Lat. dorsualis = de (pe) spate, de la dorsum = spate.] Malforma]ie
congenital\, constând în apari]ia unor caracteristici ale vertebrelor dorsale la vertebre apar]inând altor regiuni. D. tipic poate
afecta vertebra a [aptea cervical (C
7), a cei apofiz transvers se transform într-o coast\, mai mult sau mai pu]in dezvoltat\. V.
coast cervical\. D. primei vertebre lombare (L
1) duce la articularea acesteia cu una sau dou coaste libere.
DORSARTROZ|, s. f. / dorsarthrose, s. f. / tho-racic disk lesions.
[Lat. dorsum = spate; gr. arthron = articula]ie; -ozã.]
*Discartroz a rahisului dorsal.
DORSIFLEXIE, s. f. / dorsiflexion, s. f. / dorsifle-xion.
[Lat. dorsum = spate; flexio, -onis = `n-doire, de la flectere = a `ndoi.]
~nclinare anterioa-r a vertebrelor dorsale.
DOWN REGULATION / down r egulation / down regulation.
[Engl. down = `n jos; regulation = reglare.] Anglicism utilizat cu cel
pu]in dou sensuri: 1) Diminuarea afinit\]ii unui receptor ca urmare a cre[terii concentra]iei sanguine a ligandului fiziologic. ~n acest
caz se poate utiliza ca sin. `n român termenul reglare joas sau negativ\. 2) Reducerea r\spunsului unei celule la un anumit
stimul, dup prima expunere, ca urmare a reducerii numului de receptori exprima]i la nivelul suprafe]ei celulare.
DOZARE BIOLOGIC| / dosage biologique / biologic dosage.
[Gr. dosis = ac]iunea de a da; bios = via]\; logos = [tiin]\.] V.
biotest.
|

311. 311
DOZARE RADIOIMUNOLOGIC| / dosage r adio-immunologique / radioimmunoassay. [Gr. dosis = ac]iunea de a da; lat. radius =
raz\;
immunis = scutit, apat, de la in = lipsit de, munus = obliga]ie; gr. logos = [tiin]\.] Sin.: radioimunodozare (v.).
DOZ|, s. f. / dose, s. f. / dose.
[Gr. dosis = ac]iunea de a da.] Termen utilizat în medicin cu dou semnifica]ii principale: cantitate
de substan]\
, de obicei medicament; cantitate de radia]ii, de energie a acestora. Pornind de la cele dou semnifica]ii se disting: 1)
Cantitatea de substan] (medicament) care provoac un anumit efect farmacologic sau toxic. Tipuri de d. în rela]ie cu
medicamentele
: a) D. de atac sau de înccare: d. ini-]ial\, mai mare, cu care este indicat uneori s se înceap tratamentul
medicamentos; prin d. de a-tac se ob]in în timp scurt concentra]iile sanguine [i tisulare eficiente, necesare îndeosebi în sti de
urgen]\. b)
D. eficace maxim\: cea mai mare cantitate de medicament care produce efecte utile, f efecte toxice asociate. c) D.
eficace medie
(DE
50): cantitatea de medicament care produce efectul terapeutic la 50 % din subiec]ii trata]i. d) D. eficace minim\:
cea mai mic d. care provoac efectul farmacodinamic urmit. e)
D. homeopatic\: cantitatea de medicament homeopat (sub
form de pic uri, pulbere, granule, globule) administrat pacientului la fiecare priz\. V. homeopatie. f)
D. de între]inere: d. care se
administreaz în tratamentul îndelungat al unei boli [i asigur între-]inerea efectului ob]inut prin *d. de atac. g)
D. letal\ (DL), care,
dup administrare experimental la animale, produce moartea. h)
D. letal medie (DL
50): cantitatea de medicament care, dup
administrare, provoac moartea a 50 % din animalele unui lot; se determin experimental [i serve[te la evaluarea gradului de
toxicitate al unei substan]e. i)
D. letal minim\ (DLM): cea mai mic d. de substan] care determin moartea unui animal din lotul
experimental. j)
D. uzual\ sau terapeutic curativ\: cantitatea de medicament care, cuprins între d. maxim [i d. minim\,
determin efectul terapeutic cel mai favorabil. 2)
Cantitatea de radia]ii, de o anumit intensitate, absorbit de un volum dat în
unitatea de timp.
Mimile dozi-metrice definesc transferul de energie al radia]iilor la interac]iunea cu substan]a [i sunt utilizate în
medicin în cazul: iradierii profesionale, terapeutice, diagnostice (din investiga]iile cu radia]ii X [i radioizotopi) [i accidentale.
Tipuri
de mimi dozi-metrice
: a) D. absorbit\ (v.). b) D. amitogenic\ reprezint d. de radia]ii ionizante prin administrarea ceia se
realizeaz o oprire a mitozelor) c)
D. emergent\, cantitatea de radia]ii de o anumit intensitate, m\surat în momentul ie[irii
fasciculului de radia]ii din volumul iradiat. d)
D. de epila]ie, cantitatea de radia]ii capabil s produc o epila]ie trec oare
(temporar\
D. de focar, d. efectiv în focarul de iradiat. f) D. frac]ionat\, în radioterapie, cantitatea de energie
radiant administrat pe [edin]\, reprezentând o frac]iune din d. total\. g)
D. integral\ (v.). h) D. maxim admisibil\ (v.). i) D.
optim\
, în radiologie, d. de energie radiant prin care se ob]ine un efect maxim [i care produce concomitent un minim de efecte
secundare. j)
D. procentual\, diferen]a `n procente dintre *d. superficial [i *d. în profunzime. k) D. în profunzime, d. de radia]ii
eficace la o anumit adâncime a corpului iradiat. l)
D. superficial\: d. de radia]ii eficace la suprafa]a unui corp. m) D. tumoral\ (v.).
n)
D. zilnic\, frac]iune din d. total capabil s produc efectele radiobiologice scon-tate, în cadrul afec]iunii [i volumului iradiat,
administrat într-o singur zi.
DOZ| ABSORBIT| / dose absorbée / absorbed dose. Reprezint energia absorbit de unitatea de mas de substan] iradiat\,
indiferent de natura radia]iei ionizante. Unitatea de m\sur în SI este Gy (gray), egal cu un joule pe kilogram (J/kg). Debitul d. a.
caracterizeaz viteza de absorb]ie a energiei [i se m\soar în Gy/s.
DOZ| BIOLOGIC| / dose biologique / biologic dose.
D. b. ]ine seama de nocivitatea radia]iei pentru un sistem biologic, nocivitate
ce depinde de transferul linear de energie (TLE), deci de natura radia]iei. Se m\soar în Sv (sievert). Drept referin] se ia radia]ia
X, cu un TLE mic; pentru aceasta, 1 Sv este egal cu 1 Gy. Cu cât TLE este mai mare, cu atât d. biologic ce corespunde a-celeia[i
d. absorbite cre[te. Debitul d. b. se m\-soar în Sv/s.
DOZ| INTEGRAL| / dose intégrale / integral dose. Cantitatea total de energie absorbit în în-treaga regiune iradiat\. Reprezint
produsul dintre doza absorbit\ [i masa regiunii iradiate, expri-mat în grame.
DOZ| MAXIM| / dose maximale / maximum dose. În radiologie, d. de radia]ii ionizante de la care pot apare efecte nocive. Abrev.:
DM.
DOZ| MAXIM| ADMIS| / dose maximale admis-sible / maximal permissible dose. D. total de radia]ii ionizante absorbite pe care o
poate primi un individ în cursul vie]ii, f\r riscul apari]iei unor efecte nocive. Se stabile[te prin normative inter-na]ionale. Abrev.:
DMA.
DOZ| TUMORAL| / dose tumorale / tumoral dose. Cantitatea total de energie absorbit de o tumor iradiat\. Se calculeaz
pornind de la d. absorbit de masa tumoral (în grame), calculat dup estimarea volumului geometric al tumorii.
DOZIMETRIE, s. f. / dosimétrie, s. f. / dosimetry.
[Gr. dosis = ac]iunea de a da; metron = m\sur\.] M\surare fizic\, chimic sau
biologic a dozei provenite de la o surs de radia]ii. Prin *
d. biologic\ se estimeaz doza primit de un organism, prin intermediul
efectelor biologice produse de radia]iile absorbite.
DOZIMETRU, s. n. / dosimètre, s. m. / dosimeter.
[Gr. dosis = ac]iunea de a da; metron = m\sur\.] Aparat destinat *dozimetriei
radia]iilor ionizante.
DRACUNCULOZ|, s. f. / dracunculose, s. f. / dracunculosis.
[Lat. dracunculus, gr. drakon-tion = balaur mic; -ozã.] Boal
determinat de infestarea prin femela *filariei de Medina sau a viermelui de Guinea (
Dracunculus medinensis). Se manifest prin
una sau mai multe tumori subcutanate, foarte pruriginoase, care abcedeaz [i se deschid la piele, eliberând astfel embrionii în
mediul exterior. V. [i filarioz\.
DRAJEU, s. n. / dragée, s. f. / sugar-coated tablet.
[Fr. dragée, alterare din lat. tragemata, de la gr. tragema = desert.] Form
de prezentare medicamentoas cu administrare
per os care se prezint sub forma unei (unor) substan]e active comprimate,
acoperite cu substan]e zaharoase care pot, eventual, ac]iona asupra eliberii sub-stan]ei active. V. [i comprimat.
DRASTIC, adj. / drastique, adj. / drastic.
[Gr. drastikos = activ, de la dran = a ac]iona.] Despre un laxativ care declan[eaz
scaune numeroase, lichide [i înso]ite de colici, ca urmare a irita]iei mucoasei intestinale.
DREN, s. n. / drain, s. m. / drain.
[Engl. to drain = a usca.] Tub suplu sau rigid, din cauciuc, mase plastice, aliaje metalice etc.,
uneori perforat de orificii, servind la evacuarea lichidelor fiziologice sau patologice, pe m\sura producerii acestora la nivelul unei
cavit\]i sau a unei pl\gi. Poate fi constituit, de asemenea, dintr-o lam ondulat de cauciuc. În practic se disting: 1)
D. f
aspira]ie
, care func]ioneaz pe baza gravita]iei sau a ca-pilarit\]ii. 2) D. cu aspira]ie, care func]ioneaz prin depresiune, ce cre[te
eficacitatea drenajului.V. [i drenaj.
DRENAJ, s. n. / drainage, s. m. / drainage.
[Engl. drainage, de la to drain = a usca.] Procedeu care permite evacuarea continu
a lichidelor con]inute într-o plag\, un organ cavitar, o cavitate natural sau patologic prin intermediul unui *dren, a unei *me[e, a
unei *sonde sau a oricui alt mijloc care s împiedice temporar închiderea complet a orificiului de ie[ire.
DRENAJ POSTURAL / drainage postural / pos-tural drainage. Metod de *kineziterapie prin care se utilizeaz pozi]ii ale corpului
uman adaptate anatomiei bron[ice pentru a facilita *drenajul acestora, pe baza presiunii.
DREPANOCIT, s. n. / drépanocyte, s. m. / sickle cell.
[Gr. drepanon = secer\; kytos = celul\.] *Eritrocit în form de secer sau de
semilun\, caracteristic *drepanocitozei. Sin.: eritrocit falciform, celul falciform\, sickle-cell.
DREPANOCITOZ|, s. f. / drépanocytose, s. f. / sickle cell anemia, drepanocytic anemia.
[Gr. drepanon = secer\; kytos = celul\; -
ozã
.] Anomalie ereditar a sângelui, caracterizat prin prezen-]a unei *hemoglobine anormale (HbS). În lan]ul primar β al
hemoglobinei, cel de al [aselea amino-acid, *acidul glutamic, este înlocuit cu *valina, fapt ce modific înccarea electric a
hemoglobinei. Aceasta devine instabil\, fibrilar\, ceea ce duce la deformarea hematiilor, hemoliz [i anemie. Boala poate fi clinic
inaparent (form heterozigot\ oca o anemie hemolitic foarte grav (form homozigot\
sicle-mie, boal sau sindrom Dresbach.
DREPTACI, adj. s. m. sau f. / droitier, ière, adj., s. m. ou f. /right handed.
[Lat. directus = drept, de la dirigere = a pune `n linie.]
(Persoan\ alte acte motorii care impun `ndemânare. V. [i emisfer
dominant\.
|

312. 312
DROG, s. n. / drogue, s. f. / drug, medicine. [Etimologie incert\: dup Littré, termenul anglo-saxon dryge sau cel olandez trook,
ambii însemnând: uscat; dup Robert, cuvântul olandez
droog: lucru uscat.] 1) Orice materie prim\, de natur organic sau
anorganic\, utilizat în prepararea medicamentelor oficinale sau magistrale. 2) Prin extensie, sub influen]a terminologiei engleze,
sin. cu *medicament. 3) Substan] care poate produce o stare de *dependen] fizic [i/sau psihic [i care poate genera o
*toxicomanie, indiferent de tipul substan]ei în cauz\. Obs.: în fr.
drogue nu are sensul de medicament, existent în engl. De
asemenea, în dic]ionarele franceze se accept termenul
drogue cu semnifica]ia de materie prim pentru unele medicamente, dar
se men]ioneaz c [i aceast utilizare se va restrânge, în ra]iunea conota]iei negative pe care a dobândit-o cuvântul
drogue în
limbajul curent. Pe de alt parte, în engl. termenul de
therapeutic drug permite distingerea de addictive drug. De men]ionat, toto-
dat\, prezen]a în engl. a termenului
medication (*medica]ie).
DROMOMANIE, s. f. / dromomanie, s. f. / dromo-mania.
[Gr. dromos = curs\, drum; mania = nebunie.] Impuls imperios,
nest\pânit, de a pleca, bolnavul p\sind f motiv locul unde se afl [i parcurgând distan]e mari. D. este un simptom `n nevroze,
psihopatii, epilepsie etc.
DROMOTROP, adj. / dromotrope, adj. / dromo-tropic.
[Gr. dromos = curs\, drum; trope = întoarcere, de la trepein = a `ntoarce.]
Proprietatea de conducere a excita]iei prin fibrele nervoase sau prin masa miocardului adult [i embrionar. Termenul
d. negativ
semnific diminuarea con-ductibilit\]ii unui nerv, iar cel de
d. pozitiv cre[te-rea acestei conductibilit\]i.
DROP-ATTACK / drop-attack / drop-attack.
[Engl. drop = c\dere; attack = atac.] Anglicism care nu este traductibil decât printr-o
perifraz\: c\dere brusc prin `nmuierea gambelor. ~n consecin]\, termenul engl. este acceptat, desemnând suspendarea brusc a
tonusului postural care antreneaz o c\dere prin `nmuierea gambelor, f pierderea cuno[tin]ei, accident atribuit unei ischemii
bru[te la nivelul trunchiului cerebral.
DROSOPHILA / Drosophila / Drosophila.
[Gr. drosos = rou\; philein = a iubi.] Gen de mu[te. D. melanogaster este utilizat
extensiv `n studiile de genetic experimental\.
DRUMSTICK / drumstick / drumstick.
[Engl. drum = tob\; stick = b\].] Anglicism ce desem-neaz o expansiune pediculat
existent la nivelul unui lob nuclear al leucocitului, legat de nucleu printr-un mic fragment de cromatin\. D. este considerat ca un
cromozom X condensat `n interfaz\, are dimensiuni medii de 1,2x1,6
µm [i se `ntâl-ne[te la 3-6 % din leucocitele polinucleare la
sexul feminin.
DSM-IV / DSM-IV / DSM-IV.
[Abrev. din engl.: Dia-gnostic and Statistical Manual of mental dis-orders , IV
th
edition.]
Clasificare a tulburilor mentale efectuat de American Psychiatric Asso-ciation, în care criteriile diagnostice sunt axate dup cinci
direc]ii: I) sindromul psihiatric principal; II) tipul de personalitate; III) boala (bolile) somatic (somatice); IV) severitatea factorilor
exteriori de stres; V) nivelul global de adaptare social a subiectului. V. [i ICD-10.
DUBL| ELICE / double hélice / double helix, double strand. Structura spa]ial\, tridimensional a *acidului dezoxiribonucleic.
DUBLET, s. n. / doublet, s. m. / doublet.
[Lat. duplus = dublu.] 1) Ansamblul de dou linii spectrale cu lungime de und foarte
apropiat\, observat la un spectrograf foarte dispersiv (ex.: linia galben a sodiului). 2)
D. electronic: doi electroni pu[i în comun
prin formarea unei leg uri chimice. 3) Activitate electromiografic\, spontan sau provocat prin probe de sensibilizare, în care se
succed rapid dou elemente cu morfologie identic\. Este expresia hiperexcitabilit\]ii musculare, îndeosebi în *tetanie. V. [i
electromiografie.
DUBLU CONTRAST / double contraste / double contrast. Metod de investiga]ie radiologic `n care sunt asociate, `n cazul
organelor sau structurilor cavitare, dou mijloace de contrast: un mediu opac, ce tapiseaz pere]ii [i altul aeric, care produce
distensia cavit\]ii. De ex.: stomac `n d. c., colon `n d. c. sau *artrografie prin d. c.
DUBLU ORB / double aveugle / double blind. 1) Tip de experiment terapeutic clinic în cursul ceia atât medicul, cât [i pacientul nu
cunosc natura medicamentelor utilizate, pentru evitarea fenomenelor de sugestie care pot interveni în aprecierea eficien]ei
tratamentului. V. [i simplu orb. 2) Metod de testare comparativ a eficacit\]ii terapeutice, fie în cazul existen]ei a dou tratamente
diferite pentru aceea[i boal\, fie în cazul unui medicament nou care este comparat cu unul *placebo. Tehnica implic participarea
a dou grupe de pacien]i, care vor primi, fiecare, un tratament diferit sau, respectiv, unul din cele dou produse (medicament sau
placebo), evident f a avea cuno[tin] de natura tratamentului sau a substan]ei primite. La încheierea experimentului, se
analizeaz rezultatele. Sin.: prob dublu orb. V. [i test `n orb.
DUBLU STRAT FOSFOLIPIDIC / double couche phospholipidique / phospholipid bilayer. Sin.: bistrat fosfolipidic (v.).
DUCT, s. n. / ductus, s. m. / ductus. NA: ductus.
[Lat. ductus = canal.] Sin.: canal (v.). Var.: ductus
DUCTOPENIE, s. f. / ductopénie, s. f. / ducto-penia.
[Lat. ductus = canal; gr. penia = s\cie.] Diminuare a numului de
*canalicule biliare intra-hepatice. Se traduce prin *colestaz de intensitate variabil\, mai mult sau mai pu]in tolerat\. D. poate fi
congenital (*sindrom Alagille) sau dobândit\, consecutiv unei *hepatite medicamentoase sau i-mune, ca [i unei *colangite
primitive sclerozante.
DUCTULUS / ductulus / ductulus. NA: ductulus.
[Lat. ductulus, dim. de la ductus = canal.] Sin.: canalicul (v.).
DUCTUS. Var. pentru duct (v.).
DUCTUS ARTERIOSUS / ductus arteriosus / ductus arteriosus. NA: ductus arteriosus. Sin.: canal arterial (v.).
DUC}IE, s. f. / duction, s. f. / duction.
[Lat. duc-tio, -onis = ducere, de la ducere = a duce.] Termen prin care este desemnat
mi[carea unui singur ochi, deci o mi[care monocular\. Prin d. for]at globul ocular este mobilizat pasiv, `n diferite direc]ii. V. [i
versiune.
DUMPING SYNDROME / dumping syndrome, syndrome de chasse / dumping syndrome.
[Engl. dumping, de la to dump = a
descca, a arunca în cantitate mare; gr.
syndrome = drum împreun\, concurs, de la syn = împreun\; dromos = curs\, drum.]
Anglicism care desemneaz un sindrom marcat de senza]ia de r\u general (transpira]ii, palpita]ii, vertije, cefalee etc.) survenind la
maximum 30 de minute dup mas la pacien]ii cu rezec]ie gastric\. Cauza exact nu este cunoscut\, dar golirea rapid (
dumping)
a con]inutului gastric în jejun se asociaz cu simptomatologia general\. D. s. survine îndeosebi în gastrectomiile par]iale cu
anastomoz gastrojejunal [i mai rar dup gastroenterostomie [i vagotomie sau piloroplastie.
D. s. tardiv apare la circa trei ore [i
este în rela]ie cu o hipoglicemie reac]ional\. Tulburile se atenueaz prin ingestia frecvent de alimente în cantit\]i mici, cu
excluderea lichidelor. Pozi]ia de decubitus atenueaz simptomatologia. Obs.: în engl. se mai utilizeaz pentru d. s. [i denumirea
postprandial postgastrectomy syndrome , iar Academia Francez de Medicin a propus înlocuirea termenului cu expresia fr.
syndrome d'évacuation accéléré précoce orthostatique de l'éstomac opéré . Sin.: sindrom dumping.
DUNGI MEES / bandes de Mees / Mees' lines.
[R. A. Mees, neurolog olandez, Bakkum, n. 1873.] Benzi transversale, albe sau gri,
care apar pe mai multe unghii, prin incluzia de aer în substan]a ungveal `n intoxica]ia cronic cu thaliu sau arsenic. Apar periodic,
la aproximativ 23 de zile, corelate cu ciclul menstrual. Sin.: benzi Mees.
DUODEN, s. n. / duodénum, s. m. / duodenum. NA: duodenum.
[Lat. duodeni = în num de 12, abreviere de la duodeni
digitorum
= de 12 degete (lungimea acestui segment intestinal) .] Segmentul ini]ial al intestinului sub]ire, care continu pilorul. D.
cuprinde patru segmente, care descriu în jurul capului pancreasului un inel incomplet (în form de potcoav\
duodenal: prima por]iune, orizontal\, este unit cu a doua por]iune, vertical\, prin
genu superius (genunchiul posterior); a treia
por]iune, orizontal\, este unit cu a do-ua prin
genu inferius (genunchiul inferior) [i se continu cu a patra por]iune, ascendent\,
pân la unghiul duodenojejunal. Por]iunea a doua prime[te *coledocul [i *canalele pancreatice.
DUODENECTOMIE, s. f. / duodénectomie, s. f. / duodenectomy.
[V. etimol. termenului duoden; gr. ektome = excizie.] Rezec]ie
chirurgical a *duodenului. Poate fi par]ial sau total\, când se asociaz cu o *pancreatectomie (cefalic sau total).
DUODENIT|, s. f. / duodénite, s. f. / duodenitis.
[V. etimol. termenului duoden; -itã.] Inflama]ie a *duode-nului.

313. 313
DUODENOJEJUNOSTOMIE, s. f. / duodénojéju-nostomie, s. f. / duodenojejunostomy. [V. etimol. termenului duoden; lat. medical
jejunum intestinum, din lat. ieiunus = fl\mând, nemâncat; gr. stoma, -atos = gur\.] Crearea chirurgical a unei
anastomoze între duoden [i jejun, fie pentru restabilirea continuit\]ii tubului digestiv dup *duodenectomie par]ial\, fie pentru
scurtcircuitarea unui obstacol duodenal, în scopul asigurii trecerii bolului alimentar.
DUODENOPANCREATECTOMIE, s. f. / duodéno-pancr éatectomie, s. f. / duodenopancreatec-tomy.
[V. etimol. termenului
duoden; gr. pankreas, -atos, de la pan = tot, kreas, -atos = carne; ektome = excizie.] Abla]ia chirurgical a duodenului,
pancreasului [i a tuturor canalelor, vaselor sanguine [i limfatice con]inute în loja pancreatic\.
DUODENOPEXIE, s. f. / duodénopexie, s. f. / duodenopexy.
[V. etimol. termenului duoden; gr. pexis = fixare.] Procedeu
chirurgical care const în restabilirea pozi]iei normale a *duodenului.
DUODENOSCOP, s. n. / duodénoscope, s. m. / duodenoscope.
[V. etimol. termenului duoden; gr. skopos = observator, de la
skopein = a vedea, a examina.] *Fibroscop destinat explorii vizuale a duodenului.
DUODENOSCOPIE, s. f. / duodénoscopie, s. f. / duodenoscopy.
[V. etimol. termenului duoden; gr. skopia = examinare, de la
skopein = a vedea, a examina.] Metod de explorare direct a mucoasei duodenale prin intermediul unui *fibroscop (duo-
denoscop). Permite, de asemenea, injectarea de substan] de contrast, opac pentru razele X, în canalul Wirsung [i `n c\ile biliare
principale. Sin.: fibroduodenoscopie.
DUPLEX, s. n. / duplex, s. m. / duplex.
[Lat. duplex, -icis = dublu.] Termen sin. cu *bicatenar, utilizat în special pentru a desemna
structura dublu-catenar a ADN.
DUPLICARE. Var. pantru duplica]ie (v.).
DUPLICA}IE, s. f. / duplication, s. f. / duplica-tion.
[Lat. duplicatio, -onis = dublare, de la duplicare = a dubla [i duplum =
dublu
.] Malforma-]ie a unui organ care este prezent în dublu exem-plar sau este divizat în dou p]i egale. Ex.: d. intestinal\. Var.:
duplicare.
DUPLICA}IE CROMOZOMIAL| / duplication chromosomique / chromosomal duplication. 1) Dedublarea cromozomilor survenit în
timpul *in-terfazei. 2) *Abera]ie cromozomial constând în prezen]a unui segment cromozomial supranumerar fixat pe un
cromozom.
DUPLICITATE, s. f. / duplicité, s. f. / duplicitas.
[Lat. duplicitas, -atis = pereche, duplicitate, de la duplicare = a dubla [i
duplum = dublu.] Starea unui organ afectat de *duplica]ie. Ex.: d. ureteral (prezen]a unui ureter dublu pentru un singur rinichi,
cu deschidere în vezic prin dou orificii dis-tincte).
DURA MATER / dure-mère, s. f. / dura mater. NA: dura mater.
[Lat. durus = tare; mater, -tris = mam\.] Membran fibroas\,
groas\, rezistent\, constituind meningele extern. Suprafa]a sa extern prezint vilozit\]i [i ader la os la nivelul craniului, dar
r\mâne separat la nivelul rahisului, delimitând astfel spa]iul epidural. La nivelul craniului, fa]a intern a d. m. prezint prelungiri,
care separ unele de altele diferitele p]i ale encefalului (cortul cerebelului, cortul hipofizei, iar prin tapisarea [eii turce[ti se
delimiteaz loja hipofizei). În grosimea d. m. se afl vene care formeaz lacuri sanguine, denumite sinusuri venoase. D. m.
cranian se continu la nivelul g\urii occipitale prin d. m. spinal (sau rahidian\), care se prelunge[te pân la a doua vertebr
sacrat\, unde se termin în fund de sac.
DURAL, adj. / dural, -ale, -aux, dure-mèrien, -enne, adj. / durale.
[Lat. durus = tare.] Care se refer la dura mater.
DURERE, s. f. / douleur, s. f. / pain.
[Lat. dolor, -oris = durere.] D. este universal perceput ca un semnal al bolii, fiind cel mai
obi[nuit simptom ce aduce pacientul `n fa]a medicului, iar `n patologia uman peste 10 000 de boli se `nso]esc de d. Dintre
numeroasele defini]ii ale d., men]ion\m pe cea apar]inând IASP (
International Association for the Study of Pain): D. este o
experien] senzorial [i emo]ional dezagreabil\, dat de o leziune tisular veritabil sau poten]ial sau de o descriere cu termeni
ce se refer la o asemenea leziune. Pe lâng rela]ia cu o leziune generatoare [i, deci, dimensiunea somatic\, d. include la om `nc
doi parametri variabili: dimensiunile vegetativ [i psihic\. ~n descrierea d. se iau `n considerare urm oarele elemente: calitatea
(senza]ie de constric]ie, greutate, sfredelire, zdrobire etc.), severitatea (u[oar\, intens\, insuportabil etc.), durata (acut sau
cronic\, intermitent\, cu varia]ii circadiene sau sezoniere), localizarea (precis\, vag\, circumscris sau generalizat etc.).
Clasificile diferitelor tipuri de d. sunt numeroase, `n func]ie de criterii diverse: teritorial, fiziopatologic, etiologic, al propagii etc.
~n esen] d. reprezint consecin]a ac]iunii unor agen]i nocivi (stimuli nociceptivi), a unor procese de distrugere sau a unui blocaj
func]ional la nivelul ]esuturilor (ex.: spasmul). D. sau sensibilitatea algic este produs prin excita]ia termina]iilor senzitive de c re
"substan]e algogene" (ca *histamina, *serotonina, unele polipeptide) [i este transmis la talamus (cortexul intervenind în
localizarea [i aprecierea senza]iei). Clinic au fost descrise numeroase tipuri de d. (f un criteriu unic) printre care: 1)
D. "în bar\",
la nivelul epigastrului, cu iradiere c re hipocondrul drept [i îndeosebi în hipocondrul stâng; este caracteristic unei suferin]e
pancreatice. 2)
D. cordonal\ apare în leziuni ale cordoanelor laterale ale m\duvei spi-nii, este difuz\, neprecis [i înso]it adesea
de parestezii. 3)
D. eratic\, care î[i schimb frecvent localizarea, în reumatism. 4) D. fantom\, dup o amputa]ie, în segmentul
corespunz or, din cauza persisten]ei temporare a imaginii *schemei corporale anterioare. 5)
D. de foame, cramp localizat `n
epigastru [i asociat cu senza]ia de foame. 6)
D. fulgurant\, spontan\, vie [i scurt\, ca un fulger, de ex. în *tabes. 7) D. lancinant\,
asem oare cu în]eparea cu un corp t\ios. 8)
D. moral\, nelini[te ap\s oare, simptom esen]ial `n unele tipuri de *depresie. 9) D.
osteocop\
, v. osteodinie. 10) D. psihogen abdominal\, `n isteria adolescentului sau adultului, extrem de variat ca tip [i localizare,
asociat rar cu grea] sau vom [i f\ sensibilitate localizat sau limitare a mi[cilor respiratorii. 11)
D. pulsatil\, ritmat de
pulsa]iile arteriale, apare în *inflama]ie, de ex. în *panari]iu. 12)
D. radicular\, prin leziuni iritative ale r\d\cinilor spinale
posterioare, cu topografie corespunz oare teritoriului de distribu]ie al r\d\cinii afectate. 13)
D. referit\, prin excita]ii viscerale, este
proiectat într-un anumit teritoriu cutanat. 14)
D. talamic\, în leziunile talamusului (nucleul lateral). Este heterolateral fa] de
leziune, poate fi extins la o jum ate a corpului sau limitat la fa] sau la unul din membre. Apare spontan, este difuz\, imprecis
[i d senza]ia de arsur\, are un caracter *hiperpatic. 15)
D. terebrant\, profund\, care pare produs de penetrarea unui corp care
ar dilacera ]esuturile.
DURILON, s. n. / durillon, s. m. / callosity, wart-corn.
[Fr.] Fran]uzism, uneori pronun]at ca în francez\, utilizat ca sin. pentru *clavus.
DURITATE, s. f. / dureté, s. f. / hardness.
[Lat. duritas, -atis = asprime, duritate, de la durus = dur, tare.] 1) Proprietatea de a fi
tare, dur. 2) În radiologie, proprietatea radia]iilor de a fi mai mult sau mai pu]in penetrante. 3) Calitate a materialelor dentare.
DU{, s. n. / douche, s. f. / douche, shower bath.
[Fr. douche, din ital. doccia.] Procedeu hidroterapeutic în care, pe lîng factorul
termic, ac]ioneaz [i cel mecanic (*hidromasaj), pân la o presiune de dou atmosfere.
DYSPHAGIA LUSORIA /dysphagia lusoria / dys-phagya lusoria.
[Gr. dys = greu, dificil; phagein = a mânca; lat. lusorius = `n
glum\, `n joac\
.]
*Disfagie provocat de o malforma]ie a crosei a-ortei sau a unei ramuri a acesteia (subclavicular) `ncercuind [i comprimând
esofagul.
DYSTONIA MUSCULORUM DEFORMANS / dys-tonia muscu lorum deformans / dystonia mus-culorum deformans. Sin.: boal
Ziehen-Oppen-heim (v.).

314. 314

LEONARDO DA VINCI (1452-1519), pictor, sculptor, arhitect,
inginer, cercetãtor italian, unul dintre cei mai mari oameni ai tuturor
timpurilor. Lucrãrile sale, realizate în domenii foarte diferite, au
marcat epoca Renaºterii. A trãit la Florenþa, apoi la Milano ºi din 1516
în Franþa, unde a rãmas pânã la sfârºitul vieþii, la castelul de la Cloux-
Amboise, lângã oraºul Tours. Intenþionând sã scrie un tratat-atlas de
anatomie în 120 de fascicule, a realizat circa 1 500 de desene dupã
piese anatomice provenite din disecþia a 30 de cadavre. 750 astfel de
schiþe, reunite în 60 de caiete, se pãstreazã în Anglia, la biblioteca
castelului Windsor. Este ºi inventatorul unor tehnici de studiu anatomic: secþiunea
încruciºatã, injectarea cu cearã fierbinte a cavitãþilor pentru a le menþine forma (prin care a
obþinut mulajul cavitãþilor cerebrale), dar observaþiile sale originale apar uneori doar pe
desene. Neglijate timp de trei secole, ele nu au servit progresului ºtiinþei, unii analiºti ai
operei sale afirmând cã ignorarea cercetãrilor lui Leonardo da Vinci a însemnat cel puþin un
secol pierdut în evoluþia umanitãþii.


EBRIETATE, s. f. / ébriété, s. f. / ebriety, drunk-enness. [Lat. ebrietas, -
atis
= be]ie, de la ebria-re = a `mb a [i ebrius = beat.] Stare de be]ie
în urma consumului excesiv de b\uturi alcoolice; alcoolism acut. V.
alcoolemie.
EBULISM, s. n. / ébullisme, s. m. / ebullism.
[Lat. ebullire = a fierbe; -
ism.] Accident care se produce în zborul la altitudine foarte mare ( peste
19 200 m) sau în spa]iul cosmic [i const în vaporizarea lichidelor
organice. Poate afecta pilo]ii militari [i cosmonau]ii. Se previne prin
sisteme scafandru aerian sau spa]ial.
EBULI}IE, s. f. / ébullition, s. f. / ebullition.
[Lat. ebullitio, -onis = fierbere, de la ebullire = a fierbe.] Sin.: fierbere (v.).
EBURNA}IE, s. f. / éburnation, s. f. / eburnation.
[Lat. eburnus = f\cut din filde[, de la ebur, -oris = filde[.] Modificare a
densit\]ii osoase care con-fer osului o duritate asem oare filde[ului, îndeosebi în *osteoscleroz\.
ECHILIBRARE, s. f. / équilibration, s. f. / equili-bration.
[Lat. aequus = egal; libra = balan]\.] Ansamblu de ac]iuni [i reac]ii care
fac posibil realizarea [i men]inerea echilibrului proceselor din organism. E. asigur normalitatea unor func]ii sau a unor regli
fiziologie (echilibru endocrin, echilibru glicemic etc.).
ECHILIBRU, s. f. / équilibre, s. m. / balance, e-quilibrium.
[Lat. aequilibrium = echilibru, de la aequus = egal, libra = balan]\.]
1) Stare a unui biosistem care, supus unor factori perturbatori, î[i men]ine caracteristicile func]ionale (fiziologice) [i structurale.
Tipuri de e. mai importante în biologie [i medicin sunt: a)
e. dinamic: stare sta]ionar a unui sistem, în care concentra]ia
substan]elor r\-mâne constant\, de[i se produc schimburi între diferitele compartimente din organism; b)
e. fluent sau curg or,
stare sta]ionar a sistemelor deschise, caracterizat prin raportul constant al produsului concentra]iei compu[ilor rezulta]i din
reac]ii fa] de produsul concentra]iei compu[ilor intra]i în reac]ie; spre deosebire de *e. termodinamic, cel fluent se men]ine cu
consum de energie, dar cu o produc]ie minim de *entropie (teorema lui Prigo-gine); c)
e. hidric, starea organismului în rela]ie cu
ingestia [i excre]ia de ap [i electroli]i; d)
e. nu-tri]ional (v.); e) e. termodinamic, stare sta]ionar caracterizat prin *entropie
maxim sau prin *e-nergie liber minim\. 2) Func]ie senzorial care rezult din rolurile normale [i conjugate ale aparatului
vestibular, vederii [i sensibilit\]ii profunde. Permite omului s perceap pozi]ia corpului s\u [i diferitele caracteristici ale mi[cilor [i
deplas\-rilor pe care le efectueaz\. Termenul în engl. în acest caz este
balance.
ECHILIBRU NUTRI}IONAL / équilibre nutrition-nel / nutritive equilibrium. Denumire pentru cazul în care aportul alimentar în calorii,
nutrimente, minerale, vitamine [i ap corespunde nevoilor organismului [i este adaptat condi]iilor la care a-cesta este supus.
ECHIMOLECULARITATE, s. f. / équimolécularité, s. f. / equimolarity.
[Lat. aequus = egal; dim. lat. moles = mas inform\.] Stare
a solu]iilor care con]in pentru un volum dat un acela[i num de molecule.
ECHIMOZ|, s. f. / ecchymose, s. f. / ecchymosis, bruise.
[Gr. ekkhymosis, de la ek = `n afar\, khymos = suc.] Infiltra]ie
sanguin difuz la nivelul hipodermului, care formeaz o pat relativ întins\, cu contur neregulat, de culoare ro[ie-violacee sau
maronie, care nu se decoloreaz la ap\sare. E. au aproape întotdeauna drept cauz un traumatism, dar pot apare [i spontan, sau
dup traumatisme minime, în unele *coagulopatii, îndeosebi în *hemofilie. E. dispare în câteva zile (în leziunile întinse în câteva
s\pt\mâni), culoarea sa devenind brun\, verzuie [i apoi galben\.
ECHIMOZ| HENNEQUIN / ecchymose de Henne-quin / Hennequin’s ecchymosis.
[Jules Henne-quin, chirurg ortoped,
Paris, 1836-1910
.] În frac-turile de extremitate superioar a humerusului, a-pare o tumefac]ie a regiunii deltoidiene, înso]it
de o echimoz întins pe fa]a intern a bra]ului pân spre cot [i pe fa]a antero-extern a toracelui [i abdomenului, pân la creasta
iliac\.
ECHIMOZ| KIRMISSON / ecchymose de Kirmis-son / Kirmisson’s ecchymosis.
[Edouard Fran-cis Kirmisson, chirurg francez,
profesor de chirurgie infantil [i chirurgie ortopedic la Paris, 1848-1927
.] Dung transversal de culoare violet-ce-nu[ie pe fa]a
anterioar a cotului, caracteristic fracturii supracondiliene. Sin.: semn Kirmisson.
ECHINISM, s. n. / équinisme, s. m. / equinism, horselikegait.
[Lat. equinus = de cal, de la equus = cal; -ism.] Deformare
congenital sau dobândit a piciorului, care se afl în hiperextensie maximal [i aminte[te copita unui cal.
ECHINOCIT, s. n. / échinocyte, s. m. / echino-cyte, crenated erythrocyte.
[Lat. echinus, gr. ekhinos = arici; gr. kytos = celul\.]
Eritrocit care prezint la suprafa]a sa o serie de spiculi (asemenea unor spini) distribui]i regulat. E. se observ îndeosebi
in vitro pe
*frotiurile r\u preparate [i, mai rar, în unele sti patologice: *uremie, deficit în piruvat-kinaz\, în unele hepatite neonatale, în unele
anemii cu deficit de potasiu eritrocitar [i du-p injectarea anumitor medicamente, îndeosebi heparin\. E. apar constant în sângele
conservat, pe m\sura diminuii ATP-ului intraeritrocitar. V. [i acantocit.
ECHINOCOC, s. m. / échinocoque, s. m. / Echi-nococcus.
[Lat. echinus, gr. ekhinos = arici; gr. kokkos = boab\.] Forma larvar
a teniei apar]i-nând genului *
Echinococcus.
ECHINOCOCCUS / Echinococcus / Echinococ-cus.
[Lat. echinus, gr. ekhinos = arici; gr. kok-kos = boab\.] Gen de parazit din
familia
Tenidae, clasa Cestode. Specii importante în patologie: 1) Echinococcus granulosus (Taenia echinococcus), în forma
adult se dezvolt în intestin la câine, vulpe, [acal, pisic etc., iar sub form de larv (chist hidatic sau hidatid\ bovine,
oaie etc. 2)
E. alveolaris (E. multilocularis) determin *echinococoza alveolar (multilocular).
ECHINOCOCOZ|, s. f. / échinococcose, s. f. / e-chinococciasis, echinococcosis.
[Lat. echinus, gr. ekhinos = arici; kokkos =
boab\; -
ozã.] Boal parazitar determinat de dezvoltarea în organis-mul uman a larvei *echinococului Taenia echino-coccus, sub
form de *chist hidatic sau hidatid\. Infestarea se produce prin ingerarea ou\lor (em-brioforilor) r\spândi]i în natur îndeosebi la
câini, gazde ale formei adulte a parazitului. Gravitatea bolii depinde de fenomenele toxice generate de localizarea chistului hidatic
(cel mai frecvent în ficat [i pl\mâni). Tipuri de e.: 1)
E. alveolar\ (e. multilocular\, hidatidoz alveolar\determinat de dezvoltarea,
îndeosebi în ficatul omului, a larvei parazitului
Echinococcus multilocularis, care, în forma adult\, se întâlne[te doar la unele specii
de vulpi, de unde raritatea bolii. Dezvoltat în ficat, prin infiltrare treptat\, larva formeaz o mas compact\, alc uit din
numeroase cavit\]i inega-le, cu aspect alveolar, multilocular. 2)
E. cerebral\, grav\, dar rar\, prin dezvoltarea larvelor de Taenia
echinococcus
sub form de *chist hidatic. 3) E. hepatic\, frecvent\, prin dezvoltarea chistului hidatic la nivelul ficatului, care d
organului un aspect tumoral. 4)
E. pulmonar\, relativ frecvent\, prin dezvoltarea chistului hidatic la nivelul pl\mânilor. 5) E.
1

315. 315
secundar\, complica]ie grav a e., provocat de ruperea accidental (spontan sau în timpul actului operator) a unui chist hidatic
primitiv. Consecutiv rupturii, sunt elibera]i *scolec[i, care pot genera noi chisturi hidatice. Sin.: boal hidatic\, hidatidoz\.
ECHIVALENT, adj., s. m. / équivalent, adj., s. m. / equivalent.
[Lat. aequus = egal; valens, -ntis = tare, viguros, de la valere = a
avea for]\, a fi tare
.] 1) Care are aceea[i valoare, acela[i efect, a-ceea[i semnifica]ie sau acela[i sens cu altceva. 2) Un simptom
care apare în locul altuia, obi[nuit în boala respectiv\. 3)
E. chimic reprezint cantitatea dintr-un radical sau dintr-un corp compus
care se combin sau se substituie unui atom de hidrogen. Pentru elemente, e. c. este dat de raportul dintre masa atomic
respectiv [i valen]\. Pentru un corp compus, acesta este dat de rapor-tul dintre masa molecular [i numul de echiva-len]i ai
elementului sau ai radicalului care ia parte la reac]ie. 4)
E. electrochimic reprezint cantitatea de substan] depus sau degajat la
electrozi în procesul de electroliz\, de unitatea de sarcin e-lectric\. 5)
E.-gram reprezint masa atomic a u-nui element, divizat
cu valen]a acestuia [i exprimat în grame. Ex.: pentru Na
+
, ion monovalent, e.-g. este egal cu masa atomic exprimat în gra-me,
pe când pentru Ca
2+
, ion bivalent, e.-g. rezult din diviziunea cu doi a masei atomice. Concentra]iile în e.-g. ale ionilor se exprim\,
de obicei, în miliechivalen]i. Simbol: mEq.
ECHIVALEN}|, s. f. / équivalence, s. f. / equi-valence.
[Lat. aequus = egal; valentia = for]\, putere, de la valere = a avea for]\,
a fi tare
.] 1) Manifestare patologic survenind în intervalul din-tre *accesele anumitor boli cu caracter paroxistic. E. este
considerat ca o expresie diferit a aceleia[i boli, adesea sub form de criz paroxistic mai pu]in violent decât cea a bolii
principale. Ex.: febra de fân, traheitele [i bron[itele spasmodice sunt considerate ca e. ale astmului. 2)
E. epileptic\ - termen ce
desemneaz manifesti paroxistice de aspect diferit celui al crizei mari de *epi-lepsie generalizat convulsiv\, alternând uneori cu
aceasta. Ex.: *miocloniile, crizele akinetice, *absen]ele etc. Crizele care nu sunt înso]ite de al-teri ale traseului
*electroencefalografic tipice e-pilepsiei nu sunt considerate e. epileptice.
ECHOGRAFIE.
Var. pentru ecografie (v.).
ECHOVIRUS, s. n. / echovirus, s. m. / echovirus.
[Abrev. engl: Enteric Cytopathogenic Human Or-phan = (virus) enteric
citopatogenic uman orfan; lat.
virus = venin, otrav\.] Specie de virus care apar]ine genului *Enterovirus, familiei *Picornaviridae.
Izolat din intestin, au fost descrise peste 30 de serotipuri diferite, iar ini]ial virusul a fost considerat nepatogen la om (de unde
denumirea
orphan). Ulterior a fost recunoscut responsabil de manifesti patologice variate: meningite acute limfocitare (aseptice),
encefalite, exanteme febrile, infec]ii ale c\ilor respiratorii superioare, diarei sezoniere etc. Var.: ECHOvirus. Sin.: virus ECHO.
ECHOvirus. Var. pentru echovirus (v.).
ECLAMPSIE, s. f. / éclampsie, s. f. / eclampsia.
[Gr. eklampsis = lumin str\lucitoare, explozie, de la eklampein = a str\luci cu
putere, a exploda
.] Fenomene convulsive sau *com\, în afara unei patologii cerebrale sau de alt natur\, apute pe fondul unor
manifesti caracteristice *preeclamp-siei. E. survine în ultimele luni de sarcin\, în timpul travaliului sau în primele zile de
postpartum, în cursul unor sindroame vasculorenale (proteinu-rie, edeme, hipertensiune arterial\ evolueaz spontan prin crize
repetate spre com\. Criza e-clamptic are patru perioade: invazie (8-10 secunde), contrac]ii tonice (20-30 secunde), con-trac]ii
clonice (40-60 secunde), com superficial (câteva minute) sau profund (10-20 minute pân la ore).
ECLIPS| CEREBRAL| / éclipse cérébrale / brain eclipse.
[Lat. eclipsis = eclips\, din gr. e-kleipsis = orbita soarelui; cerebrum
= creier
.] Paralizie brusc [i trec oare, pasager\, de cauz variabil\, datorat îndeosebi unui spasm arterial local sau unei
hipotensiuni de durat scurt\.
ECLIPS| VIZUAL| / éclipse visuelle / blindness eclipse.
[Lat. eclipsis = eclips\, din gr. ekleipsis = orbita soarelui; visualis, de
la
videre = a vedea.] Acces de cecitate bilateral cu caracter paroxistic [i cu durat variabil\, de la câteva secunde la câteva ore.
ECMNEZIE, s. f. / ecmnésie, s. f. / ecmnesia.
[Gr. ek = `n afar\; mneme = memorie, de la mnasthai = a-[i aminti.] Tulburare a
*memoriei, exprimat prin tr\irea unor evenimente trecute, cu senza]ia c se întâmpl în prezent. Sin.: amnezie antero-grad\. V. [i
amnezie.
ECOCARDIOGRAFIE, s. f. / échocardiographie, s. f. / echocardiography.
[Gr. ekho = ecou, sunet repetat; kardia = inim\;
graphein = a scrie.] Explorarea cordului cu ajutorul ultrasunetelor. E. per-mite studiul pere]ilor ventriculari, septului, valvulelor,
cavit\]ilor, dimensiunilor [i mi[cilor acestora, a hemodinamicii cardiace. Pot fi puse în evi-den] malforma]ii, tumori, vegeta]ii [i
cheaguri in-tracavitare sau epan[amente pericardice. Cele mai utilizate sunt
e. de tip TM [i e. bidimensional\ (v. ecografie). În
afara
e. transtoracice, care este procedeul curent, se disting: 1) E. transesofagia-n\, care permite o investigare mai precis decât
e. transtoracic\, a p]ii posterioare a inimii (atrii, valvule). 2)
E. de contrast utilizeaz ecourile artificiale fugace provocate printr-o
injec]ie lichidian intravenoas rapid (ex.: solu]ie izotonic de glu-coz\, care, în mod normal, r\mâne în cavit\]ile drepte). Este
util în c\utarea unui defect septal. 3)
E. Doppler rezult din combinarea e. cu un e-xamen Doppler. Se înregistreaz simultan o
eco-cardiogram tip TM sau bidimensional (v. ecografie) [i un traseu caracteristic fluxului sanguin intracardiac, într-un punct
reperat gra]ie ecocar-diogramei, de ex. la nivelul unui orificiu valvular. E. Doppler permite, pe lâng imaginea furnizat de e.,
ob]inerea unor date hemodinamice asupra func]ionii inimii. E. bidimensional cuplat cu Doppler codificat în culori ofer o
cartografie în culori a fluxului sanguin. 4)
E. de stres reprezint e. cuplat cu o prob de efort sau cu administrarea de agen]i
farmacologici (dipiridamol, dobuta-mid\ a-lii segmentare a contrac]iei miocardului de
origine ischemic\. V. ecografie [i Doppler pulsat.
ECODIAGNOSTIC, s. n. / échodiagnostic, s. m. / echodiagnosis.
[Gr. ekho = ecou, sunet repetat; dia = prin; gnostikos = care
cunoa[te, de la
gno-nai = a cunoa[te.] Utilizarea *ecografiei ca metod de diagnostic imagistic în diverse domenii a-le practicii
medicale. De[i rezolu]ia [i specificitatea e. sunt mediocre, metoda este intens utilizat ([i din motive care ]in de costul relativ redus,
ca [i de caracterul absolut non-invaziv). În prezent, exist tendin]a elaborii unor *algoritmi sau scheme logice de diagnostic
imagistic prin care se stabile[te locul diferitelor metode de investiga]ie imagistic [i, implicit al ecografiei, în etapele de diagnostic
ale unei afec]iuni.
ECOENCEFALOGRAFIE, s. f. / écho-enc éphalo-graphie, s. f. / echoencephalography.
[Gr. ekho = ecou, sunet repetat;
enkephalos = creier, de la en = `n, kephale = cap; graphein = a scrie.] Metod de investigare a integrit\]ii SNC în care a-
gentul fizic utilizat este reprezentat de ultrasunete. Aparatul utilizat se nume[te ecoencefalograf, iar traseul înregistrat,
ecoencefalogram\.
ECOENDOSCOPIE, s. f. / écho-endoscopie, s. f. / echoendoscopy.
[Gr. ekho = ecou, sunet repetat; endon = `n\untru; skopia =
examinare, de la
sko-pein = a vedea, a examina.] Tehnic imagistic în care se asociaz investigarea ecografic cu endoscopia.
Prin
e. superioar\ sau înalt\ se investi-gheaz tumorile esofagiene sau gastrice [i, îndeosebi, afec]iunile pancreasului [i cele
biliare cu diagnosticare dificil\. În
e. inferioar\ sau joas\ es-te investigat îndeosebi extensia tumorilor rectale [i afectarea
ganglionilor adiacen]i.
ECOGEN, adj. / échogène, adj. / echogenic.
[Gr. ekho = ecou, sunet repetat; gennan = a produce.] Care produce ecou; cu referire
la proprietatea diferitelor ]esuturi de a reflecta *ultrasunetele.
ECOGRAFIE, s. f. / échographie, s. f. / echography, ultrasonography, ultrasound scan.
[Gr. ekho = ecou, sunet repetat; graphein
= a scrie
.] 1) Explorarea unui organ sau a unei regiuni din organism cu ajutorul ultrasunetelor. În principiu, fasciculul de ultrasunete
este dirijat în zona de investigat prin impulsuri scurte, succesive, iar ecourile provenite de la diferite structuri ale zonei abordate
sunt culese [i proiectate pe ecranul unui *osciloscop catodic. Sistemele de explorare cu ul-trasunete (ecografe) func]ioneaz în trei
moduri de baz de reprezentare (la ecografele cele mai perfec]ionate fiind asimilate toate cele trei moduri): a) În modul A
(
amplitude), deflexia vertical observat la osciloscop reprezint amplitudinea e-coului, iar cea orizontal\, timpul. Ecourile se
înscriu cu linii a cor spa]iere m\soar distan]ele care separ diverse structuri ale unui organ sau ale mai multor organe. b) În
modul TM (
time-mo-tion) sau M se înregistreaz varia]iile în timp ale ecourilor punctuale provenind de la una sau mai multe
structuri mobile, ceea ce permite - pe curbe a cor derulare este observat pe un ecran sau înregistrat pe hârtie fotografic\ -

316. 316
studiul mi[cii acestor structuri, sonda fiind imobil sau pivotând în jurul unui punct fix. Deplasarea unghiular a fasciculului de
ultrasunete exploreaz succesiv diversele zone ale organului examinat. c) În modul B (
brightness - luminozitate), dispozitivul de a-
fi[are reconstituie în dou dimensiuni sec]iunile din organism, pe baza ecourilor rezultate din investigarea regiunii respective cu o
serie de fascicule ultrasonice. Punctele care dau ecouri sunt marcate prin modularea intensit\]ii spotului osciloscopului. Este
modul cel mai r\spândit de reprezentare. În toate cele trei cazuri, e. este
uni- sau monodimensional\. E. bidimensional\ (sau
eco2D, ecotomografie, tomografie cu ultrasunete) se practic cu o sond rectangular cu elemente multiple (multiscom) sau cu o
sond cu un singur element, care, pivotând, permite un baleiaj angular sau sectorial (sectoscom). E. bidimensional ofer o
imagine în sec]iune, static [i dinamic\, a organului explorat. Ea permite studiul în spa]iu când sec]iunile sunt repetate, urmând
mai multe planuri paralele longitudinale, apoi transversale. Sec]iunile pot fi studiate pe ecran, pe fotografii sau pe baza unor
înregistri magnetice. E. poate fi, de asemenea,
endocavitar\, dac sonda este plasat în tubul digestiv, vagin sau peritoneu (e-
coendoscopie, ecolaparoscopie).
E. endovascula-r\ (intraarterial\, intracoronarian\
ecografice se afl `n continu perfec]ionare. V. ecocardiografie, ecoencefalografie. 2) Tendin] morbid\, observat la unii bolnavi
psihic, de a intercala în scris cuvinte auzite întâmpl or sau de a repeta în scris, de mai multe ori, expresii sau cuvinte.
ECOGRAFIE DOPPLER / échographie Doppler / Doppler echography.
[Christian Johann Doppler, fizician [i matematician
austriac, 1803-1853
.] Sin.: velocimetrie Doppler (v.).
ECOKINEZIE, s. f. / échokinésie, s. f. / echo-kinesis.
[Gr. ekho = ecou, sunet repetat; kinesis = mi[care, de la kinein = a mi[ca.]
Sin.: ecopraxie (v.).
ECOLALIE, s. f. / écholalie, s. f. / echolalia.
[Gr. ekho = ecou, sunet repetat; lalia = vorbire, de la lalein = a vorbi.] Impulsie
morbid manifest la unii bolnavi psihic de a repeta ca un ecou cuvintele pe care le aud.
ECOLOGIE, s. f. / écologie, s. f. / (o)ecology.
[Gr. oikos = cas\; logos = [tiin]\.] {tiin] care se o-cup cu studiul interac]iunii
dintre organisme [i mediul lor de via]\.
E. uman\ studiaz raporturile popula]ie-produc]ie-poluare.
ECOMIMIE, s. f. / échomimie, s. f. / echomimia.
[Gr. ekho = ecou, sunet repetat; mimia = imitare, de la mimeisthai = a imita.]
Simptom al unor boli psihice care const în repetarea automat a gesturilor pe care le fac persoanele din anturajul bolnavului.
ECONDROM, s. n. / ecchondrome, s. m. / ec-chondroma.
[Gr. ek = `n afar\; khondros = cartilaj ; -oma.] *Condrom care se
dezvolt excentric pe un os, spre deosebire de *encondrom.
ECOPRAXIE, s. f. / échopraxie, s. f. / echopraxia.
[Gr. ekho = ecou, sunet repetat; praxis = ac]iune, practic\, de la prattein = a
ac]iona
.] Imitarea de c re bolnav a gesturilor, atitudinilor [i mi[cilor persoanelor din jur. Sin.: ecokinezie.
ECOSISTEM, s. n. / écosystème, s. m. / (o)eco-system.
[Gr. oikos = cas\; systema, -atos = ansamblu, de la syn = împreun\,
istemai = a a[eza.] Unitate fundamental în *ecologie, constituit din ansamblul format de biotop (mediul geografic în care
tr\ie[te un grup de plante [i animale în con-di]ii omogene) [i biocenoz (asocierea biologic de plante [i animale care se afl\ într-
un echilibru dinamic dependent de mediu), în care se stabilesc rela]ii strânse atât între organisme, cât [i între acestea [i
elementele nevii dintr-o arie geografic definit\.
ECOTOMOGRAFIE, s. f. / échotomographie, s. f. / ultrasonography.
[Gr. ekho = ecou, sunet repetat; tome = t\iere, sec]iune, de la
temnein = a t\ia; graphein = a scrie.] V. ecografie.
ECOU, s. n. / écho, s. m. / echo.
[Gr. ekho = ecou, sunet repetat.] Fenomen determinat de reflexia undelor sonore sau ultrasonore
la nivelul unei su-prafe]e. Undele reflectate sunt mai reduse ca intensitate [i perceptibile, fie auditiv (undele sonore), fie prin
înregistrare (ultrasunete).
ECOU AL GÂNDIRII / écho de la pensée / thought echoing, thought hearing. Fenomen halucinatoriu tradus prin convingerea
subiectului afectat c gândirea sa este repetat [i comentat de c re observatori invizibili. V. automatism mental, halucina]ie, delir.
ECRAN, s. n. / écran, s. m. / screen.
[Fr. écran, din olandez scherm = paravan.] 1) Perete alc uit dintr-un material adecvat, în
scopul protejii împotriva unor factori fizici (radia]ii, zgomot, c\ldur\ a] plan\, mat\, alb sau argintie pe care se
formeaz sau se proiecteaz imaginile unor corpuri.
ECRIN, adj. / eccrine, adj. / eccrine.
[Gr. ek = `n afar\; krinein = a separa de.] Despre o gland al cei canal se deschide direct la
suprafa]a pielii. Ex.: *glandele sudoripare.
ECSTASY / ecstasy / ecstasy.
[Gr. ekstasis = ac]iunea de a ie[i `n afar de sine.] Drog (3,4-metilen-dioximetamfetamin\
antreneaz o sc\dere a *serotoninei cerebrale, de unde, probabil, ac]iunea sa dezinhibitoare. Este utilizat ilegal ca euforizant,
stimulant cerebral [i sexual. Expune la accidente cardiace [i neurologice.
ECTAZIE, s. f. / ectasie, s. f. / ectasia.
[Gr. ek-tasis = dilata]ie.] Dilata]ia unui vas, a unui conduct sau a unui organ cavitar. Se
utilizeaz adesea ca sufix. Ex.: *bron[iectazie.
ECTAZIE CANALICULAR| PRECALICEAL| / ec-tasie cana liculaire précalicielle / medullary sponge kidney. Sin.: boal Cacchi-
Ricci (v.).
ECTIM|, s. f. / ecthyma, s. m. / ecthyma.
[Gr. ekthyma = papul\, pustul\, de la ektos = `n a-far\, thyein = a erupe.] Varietate
rar de *impeti-go în care apar pustule aglomerate cu evolu]ie ra-pid c re ulcera]ii ce afecteaz dermul în profunzime. Uneori
apar [i leziuni cangrenoase extinse. Vindecarea se produce lent [i cu cicatrici. E. poa-te apare îndeosebi la nivelul gambelor în
cazul bolnavilor cu stare general precar\.
ECTOBLAST, s. n. / ectoblaste, s. m. / ectoblast.
[Gr. ektos = `n afar\; blastos = germen.] Foi]a superficial a embrionului
tridermic al vertebratelor. E. cuprinde: neuroectoblastul (din care deriv sistemul nervos [i organele de sim]), epiblastul (formator al
epidermului glandelor anexe [i fane-relor) [i lofoblastul (v. creast neural).
ECTOCARDIE, s. f. / ectocardie, s. f. / ectocar-dia, ectopia cordis.
[Gr. ektos = `n afar\; kardia = inim\.] Anomalie de pozi]ie a
inimii din cauza unui defect al peretelui cervicotoracic sau toraco-abdominal, asociat frecvent cu malforma]ii ale vaselor mari [i
ale cordului însu[i.
ECTODERM, s. n. / ectoderme, s. m. / ectoderm.
[Gr. ektos = `n afar\; derma, -atos = piele.] Sin.: ectoblast (v.).
ECTODERMOZ| EROZIV| PLURIORIFICIAL| / ec todermose érosive pluriorificielle / ecto-dermosis erosiva pluriorificialis. Sin.:
sindrom Stevens-Johnson (v.).
ECTOENZIM|, s. f. / ecto-enzyme, s. m. / ectoen-zyme.
[Gr. ektos = `n afar\; en = `n; zyme = ferment, drojdie.] Enzim
localizat la suprafa]a celulelor de mamifere. E. sunt *proteaze sau *nucle-aze legate de membrane prin intermediul unor
*fosfolipide cuprinse în stratul lipidic extern al membranelor, fiind solubilizate în mediul extracelular.
ECTOMORF, adj. / ectomorphe, adj. / ecto-morph.
[Gr. ektos = `n afar\; morphe = form\.] Despre un subiect al cui corp este
alc uit predominant din ]esuturi originare din *ectoblast. ~n consecin]\, subiectul e. este zvelt, cu mu[chi sub-]iri, cu membrele
relativ lungi, creierul [i sistemul nervos central `mpreun cu pielea tinzând s\ domine economia corpului. ~n tipologia lui W. H.
Sheldon, acest tip morfologic corespunde unui su-biect ce manifest ca tr\s ur de comportament *cerebrotonia. V. [i ectomorf,
mezomorf, somato-tip, somatotonie, viscerotonie.
ECTOPARAZIT, s. m. / ectoparasite, s. m. / ecto-parasite.
[Gr. ektos = `n afar\; lat. parasitus, gr. parasitos = musafir
nechemat la mas\, de la gr.
para = lâng\, sitos = mâncare.] Parazit ce tr\ie[te pe suprafa]a corpului sau chiar în cavit\]ile lui des-
chise. Ex.: puricele, plo[ni]a, agentul scabiei, diverse ciuperci.
ECTOPIA LENTIS / ectopia lentis / ectopia lentis. Sin.: ectopie cristalinian (v.).
ECTOPIC, adj. / ectopique, adj. / ectopic.
[Gr. ektopos = `n afara locului normal, de la ektos = `n afar\, topos = loc.] 1) Care a
suferit o *ectopie. 2) Despre o excita]ie cu o alt origine decât în *nodul Keith [i Flack.
ECTOPIE, s. f. / ectopie, s. f. / ectopia.
[Gr. ek-topos = `n afara locului normal, de la ektos = `n afar\, topos = loc.] Termen
utilizat pentru a desemna orice pozi]ie anormal a unei structuri a-natomice, indiferent de etiologie. V. [i ptoz\. V. în continuare.

317. 317
ECTOPIE CRISTALINIAN| / ectopie cristalini-enne / lens ectopy, ectopia lentis. Anomalie de pozi]ie a *cristalinului, f ruptura
leg urilor a-natomice. Sin.:
ectopia lentis. V. [i sindrom Mar-fan.
ECTOPIE DENTAR| / ectopie dentaire / dental ectopia. Anomalie de pozi]ie în care un dinte este anormal deptat de arcada
dentar\.
ECTOPIE PUPILAR| / ectopie pupillaire / ectopia pupillae. Modificarea pozi]iei *pupilei, care `n mod normal este central\, rotund [i
mobil\. Poate fi congenital sau secundar unor afec]iuni inflamatorii, a unor traumatisme [i tumori ale *irisului sau ale *corpului
ciliar. Sin.: corectopie.
ECTOPIE RENAL| / ectopie rénale / renal ec-topy, ectopia renis. Situare anormal a rinichiului, de obicei ca urmare a opririi
ascensiunii renale în timpul migrii sale embrionare.
ECTOPIE TESTICULAR| / ectopie testiculaire / ectopic testis. Sin.: criptorhidie (v.).
ECTOTRIX, adj. / ectothrix, adj. / ectothrix.
[Gr. ektos = `n afar\; thrix, trikhos = p.] Despre o ciuperc *dermatofit ai cei
spori se localizeaz pe teaca extern a firelor de p.
ECTRODACTILIE, s. f. / ectrodactylie, s. f. / ec-trodactyly.
[Gr. ektrosis = avort; daktylos = deget.] Absen]a congenital a unuia
sau a mai multor degete, afectând o mân sau ambele mâini.
ECTRODERMIE, s. f. / ectrodermie, s. f. / ectro-derma.
[Gr. ektrosis = avort; derma, -atos = pie-le.] Agenezie congenital a
dermului, a cei manifestare obi[nuit este o *aplazie cutanat\.
ECTROGENIE, s. f. / ectrogénie, s. f. / ectroge-nia, octocephalia.
[Gr. ektrosis = avort; genos = neam, urma[, genera]ie, sau
gennan = a produce.] Monstruozitate determinat de lipsa de dezvoltare a mugurilor mandibulari. Se manifest prin absen-]a gurii
[i reunirea urechilor la acest nivel. V. [i sindrom Robin Pierre.
ECTROMELIE, s. f. / ectromélie, s. f. / ectromel-ia.
[Gr. ektrosis = avort; melos = extremitate, membru.] Defect de dezvoltare
total sau par]ial a unuia sau a mai multor membre sau segmente de membre, din cauza *ageneziei scheletice. V. [i amelie,
focomelie, hemimelie.
ECTROPION, s. n. / ectropion, s. m. / ectropion.
[Gr. ektropion, de la ek = `n afar\, trope = `n-toarcere [i trepein = a `ntoarce.]
1) Îndoire în afa-r a unei pleoape (cel mai adesea pleoapa infe-rioar\ descoperit *conjunctiva. Ant.: entropion. 2)
Evaginare a mucoasei colului uterin.
ECTROPION UTERIN / ectropion utérin / uterine ectropion. Debordarea mucoasei colului uterin spre exterior.
ECTROPODIE, s. f. / ectropodie, s. f. / apodia.
[Gr. ektrosis = avort; pous, podos = picior.] Ab-sen]a congenital a unuia sau a
ambelor picioare.
ECTROURIE, s. f. / ectro-urie, s. f. / ectrouria.
[Gr. ektrosis = avort; ouron = urin\.] Complex de malforma]ii determinat de
absen]a polului caudal al embrionului, rezultând dispari]ia sau malfor-marea sacrumului, rectului, anusului (imperfora]ie anal\) [i a
organelor genitale [i urinare. V. [i sindrom Potter.
ECUATOR, s. n. / équateur, s. m. / equator.
[Lat. aequator, de la aequus = egal.] Linia imaginar care înconjoar\, echidistant de
poli, o forma]iune mai mult sau mai pu]in sferic\: 1)
E. anatomic al dintelui, linia ecuatorial anatomic\. 2) E. celulei, marginea
planului la nivelul cuia are loc diviziunea celular\.
ECUA}IA HENDERSON-HASSELBALCH / équ-ation Henderson- Hasselbalch / Henderson-Hasselbalch equation.
[Lat. aequatio,
-onis
= e-galitate, de la aequus = egal; Lawrence J. Hen-derson, biochimist american, 1879-1942; Karl Hasselbalch,
medic [i biochimist danez, 1874-1962
.] Formul care exprim mecanismul tampon de men]inere a echilibrului acido-bazic la nivelul
serului sanguin, pe care îl realizeaz raportul dintre bicarbona]i [i acidul carbonic con]inu]i sub for-m liber în serul sanguin: pH
=
pK
+ log(con-centra]ia bicarbona]ilor/concentra]ia acidului carbonic). Valoarea pK = log(1/K) este constant (6,18 pentru plasma
sanguin), ceea ce probeaz c orice modificare a raportului baz\/acid duce la modificarea pH-ului sanguin. V. pH [i pK.
ECZEMATID|, s. f. / eczématide, s. f. / eczema-tid.
[Gr. ekzema = erup]ie cutanat\, din ek = `n afar\, zeiein = a fierbe; -idã.]
Afec]iune cutanat asem oare cu *eczema, apând în acelea[i condi]ii, dar deosebindu-se prin absen]a veziculelor. Dup
aspectul [i sediul leziunilor se deosebesc mai multe forme:
e. circinat\, intermamar\, la subiec]i seboreici, e. folicular\, cu leziuni
centrate la nivelul firelor de p,
e. pitiriaziform\, e. psoriaziform\. V. [i parakeratoz\.
ECZEMATIFORM, adj. / eczématiforme, adj. / ec-zematoid.
[Gr. ekzema = erup]ie cutanat\, din ek = `n afar\, zeiein = a fierbe;
lat.
forma = for-m\.] Despre o afec]iune cutanat cu aspect macroscopic asem or unei eczeme. Ex.: derma-tit e.
ECZEMATIZARE, s. f. / eczématisation, s. f. / ec-zematization.
[Gr. ekzema = erup]ie cutanat\, din ek = `n afar\, zeiein = a
fierbe
.] Complica]ie frecvent a unei erup]ii cutanate, aput îndeosebi din cauza unui tratament local iritant. Se manifest sub
forma unor placarde veziculo-eritema-toase, care pot masca leziunea ini]ial\. Apare [i în evolu]ia unor dermatoze (*prurigo,
*ihtioz etc.).
ECZEM|, s. f. / eczéma, s. m. / eczema.
[Gr. ekzema = erup]ie cutanat\, din ek = `n afar\, zeiein = a fierbe.] Afec]iune cutanat
foarte frecvent\, caracterizat prin leziuni eritematoveziculare pruriginoase, frecvent imprecis delimitate. Acestor leziuni le
corespund histologic focare de spongioz epidermic\. În majoritatea cazurilor, patogenia implic un mecanism alergic în care
intervin în mod complex imunitatea celular\ de tip întârziat [i imunitatea umoral\. 1)
E. acut\ - form de debut frecvent\,
caracterizat prin leziuni veziculoase [i pruriginoase, adesea întinse, pe fond de edem [i de eritem, localizate în zona de contact
cu alergenul. 2)
E. atopic\ sau constitu]ional\ - apare la vârste foarte tinere (dup vârsta de trei luni), domin la nivelul fe]ei [i a
pliurilor cutanate, se asociaz frecvent cu astmul bron[ic [i implic probabil o predispozi]ie familial\. Sin.: dermatit atopic\. 3)
E.
de contact
- este cea mai frecvent [i se caracterizeaz prin apari]ia în regiunile expuse contactului cu alergeni, prin repetarea la
fiecare manipulare a unui anumit alergen [i prin pozitivitatea unor epidermo-teste. Principalele variet\]i sunt:
e. profesionale
(îndeosebi la nivelul mâinilor),
e. la o serie de produse menajere sau cosmetice [i e. medicamentoase, determinate îndeosebi de
topice locale alergizante (sulfamide, peni-cilin\, anestezice locale). 4)
E. cronic\ - placarde pruriginoase r\u delimitate, cu
serozitate în perioadele de acutizare. 5)
E. impetiginizat\, e. modificat prin suprainfec]ie microbian\. 6) E. marginat Hebra (v.).
7)
E. micotic\, în care se de-tecteaz prezen]a de Candida în leziuni sau sunt pozitive intradermoreac]ii micozice specifice, iar
leziunile regreseaz dup un tratament antimico-tic. 8)
E. microbian\, caracterizat prin prezen]a confirmat a unui germen
microbian [i regresia leziunilor dup tratamentul focarului infec]ios responsabil. 9)
E. papuloveziculoas\, form extrem de
pruriginoas\, caracterizat prin apari]ia de papule la vârful cora apar vezicule [i prin extensie rapid\. Se aseam cu *prurigo.
10)
E. seboreic\ (v.). 11) E. vaccinal acut\ (v.).
ECZEM| MARGINAT| HEBRA / eczéma marginé de Hebra / Hebra's disease.
[Ferdinand von Hebra, dermatolog austriac,
Viena, 1816-1880
.] Sin.: boal Hebra, 1 (v.).
ECZEM| SEBOREIC| / eczéma séborrhéique / seborrh(o)eic eczema. Afec]iune cutanat ase-m oare e. tipice, de care se
deosebe[te prin absen]a veziculelor. Se caracterizeaz prin prezen]a unor leziuni maculoeritematoase, bine circumscrise,
localizate `n zonele bogate `n glande sebacee (pielea capului, fa]\, trunchi [i membrele inferioare), uneori acoperite de scuame.
Se disting mai multe forme:
e. folicular\, e. pitiriaziform\, e. psoriaziform\, e. steatoid\. Sin.: boal Unna, dermatit (dermit\
seboreic\.
ECZEM| VACCINAL| ACUT| / eczéma vaccinatoire / eczema vaccinatum. Sin.: boal Kaposi-Juliusberg (v.).
EDEM, s. n. / oedème, s. m. / (o)edema.
[Gr. oidema, -atos = umfl ur\, de la oidein = a cre[te `n volum.] Infiltra]ie cu lichid
seros a ]esuturilor, îndeosebi a pielii, cu acumulare de lichid în ]esu-tul conjunctiv subcutanat. Pielea edema]iat este lucioas [i
mai transparent\, datorit infiltra]iei es-te întins\, cutele se [terg, iar contururile osoase dispar. Din cauza edema]ierii, pielea î[i
pierde e-lasticitatea, iar prin ap\sare r\mâne un timp urma degetului (*semnul godeului). E. poate afecta un organ întreg: *e.
pulmonar, *e. cerebral, iar forma sa generalizat se nume[te *anasarc\. În esen]\, e. reprezint consecin]a alterii echilibrului
||

318. 318
schimbului permanent de lichide între plasm [i spa]iul extracelular, fie ca urmare a cre[terii presiunii hidrostatice, fie prin
sc\derea *presiunii co-loidosmotice (sau coloidoncotice). Se mai adaug ca factori determinan]i: cre[terea concentra]iei e-
lectroli]ilor, în special a sodiului, cre[terea per-meabilit\]ii pere]ilor capilarelor sau dilatarea aces-tora (care are ca efect cre[terea
suprafe]ei de schimb), drenajul limfatic insuficient, afectarea u-nor mecanisme hormonale de men]inere a echilibrului
hidroelectrolitic. Tipuri de e.: 1)
E. acut an-gioneurotic, e. Quincke (v.). 2) E. cardiac, sac în proteine [i bogat în sare, apare în
insuficien]a car-diac decompensat cu staz\, de obicei dreapt sau global\. 3)
E. ca[ectic, observat în bolile consumptive
(cancer, tuberculoz\ Apare din cauza perturbilor metabolice, îndeosebi a hipoproteinemiei. 4)
E. celulitic al
membrelor inferioare
, la nivelul regiunii supramaleolare [i a fe]ei superioare a piciorului. Apare la artritici, în traumatisme sau în
suprasolicitare muscular\. 5)
E. cerebral (v.). 6) E. prin denutri]ie (v.). 7) E. e-lectrogen, în electrocutare, din cauza alterilor
vasculare. 8)
E. de foame, *e. prin denutri]ie. 9) E. glotic, denumire incorect a e. laringian, v. e. Quincke. 10) E. inflamator, bogat
în proteine [i consecutiv unei inflama]ii locale. 11)
E. nefritic, în nefritele acute, cu patogenie complex\, bogat în proteine. 12) E.
nefrotic
, în sindromul nefrotic, s\-rac în proteine. 13) E. neurotrofic, imbibi]ie tisular cauzat de leziuni neurologice. 14) E. papilar,
al *papilei optice, semn al stazei în *hipertensiu-nea intracranian\. 15)
E. în pelerin\, al toracelui, extremit\]ile superioare [i
capului, în compresiunea asupra venei cave superioare. 16)
E. posttra-umatic, prin tulburi vasculare [i trofice posttrau-matice.
17)
E. premenstrual, apare îndeosebi la femeile hiperfoliculinice sau cu dizarmonie hipofi-zoovarian\. 18) E. pulmonar acut (v.).
19)
E. Quincke (v.). 20) E. reumatismal, consecin] a proceselor de *algodistrofie.
EDEM ACUT ANGIONEUROTIC / oedème ai gu angioneuropathique / Quincke’s (o)edema. Sin.: edem Quincke (v.).
EDEM PRIN CAREN}| / oedème par carence / nutritional (o)edema. Sin.: edem prin denutri]ie. (v.).
EDEM CEREBRAL / oedème cérébral / cerebral (o)edema. Tumefierea prin imbibi]ie a substan]ei cerebrale, cu instalarea unui
sindrom de *hiper-tensiune intracranian\. Se disting dou tipuri de e. c.: 1)
E. c. vasogen sau vasogenic, declan[at de o "ruptur\" a
*barierei hematoencefalice [i caracterizat prin prezen]a abundent a proteinelor [i o cre[tere a spa]iului extracelular, predominant
în substan]a alb\. 2)
E. c. citotoxic, consecin] a perturbii metabolismului celular neuronal, caracterizat printr-o cantitate redus
de proteine, tur-gescen] celular [i afectând îndeosebi sub-stan]a cenu[ie.
EDEM PRIN DENUTRI}IE / oedème par dénu-trition / nutritional (o)edema. E. generalizat, cu sau f *epan[amente la nivelul
seroaselor, observat îndeosebi la persoanele cu alimenta]ie foarte sac [i dezechilibrat (reducerea cnii [i a gr\similor) sau
supuse la efort fizic intens, ori expuse timp îndelungat la frig. Se înso]e[te de poliurie, sc\dere în greutate, anemie, *hidremie
pronun]at\, hipoproteinemie. Sin.: edem prin ca-ren]\, edem de foame.
EDEM DE FOAME / oedème par famine / nutri-tional (o)edema. Sin.: edem prin denutri]ie. (v.).
EDEM PULMONAR ACUT / oedème pulmonai re aigu / acute pulmonary (o)edema. Inundarea brutal a alveolelor pulmonare cu un
transsudat seros, provenit de la nivelul capilarelor. Se traduce prin *dispnee grav [i *expectora]ie spumoas de culoare roz-
deschis. Se disting: 1)
E. p. a. cardiogenic, de cauz hemodinamic\, cardiac\: insuficien]a inimii stângi, care antreneaz o cre[-
tere a presiunii capilare pulmonare. 2)
E. p. a. lezional, generat de o alterare a membranei alveolocapilare în cursul unor
pneumopatii diverse: infec]ioase, toxice etc. Dup modul de evolu]ie, e. p. poate fi acut, subacut [i cronic. În e. p. subacut [i cronic
se men]in simptomele men]ionate mai sus pentru e. p. a., dar atenuate în mod evident.
EDEM QUINCKE / oedème de Quincke / Quinc-ke’s (o)edema.
[Heinrich Irenaeus Quincke, medic german, profesor de
medicin intern (succesiv) la Berna, Kiel [i Frankfurt pe Oder, 1842-1922
.] Boal caracterizat prin apari]ia brusc de infiltrate
edematoase ferme, bine delimitate [i proeminente, pruriginoase, localizate la nivelul fe-]ei, mucoaselor [i organelor genitale.
Considerat o form de *urticarie (deci de natur alergic\ pusee, uneori febrile, localizarea laringian fiind
extrem de periculoas\, uneori fatal\, dac nu se intervine. De men]ionat o form
ereditar\ a e. Q., transmis autozomal dominant,
în care manifestile laringiene [i abdominale sunt mai frecvente, de unde gravitatea deosebit\. A-ceast form nu este de natur
alergic\, ci reprezint consecin]a activii permanente a primei frac]iuni a *complementului, din cauza absen]ei e-reditare a enzimei
inhibitoare a frac]iunii respective. Sin.: boal Bannister, boal Milton, boal Quincke, edem acut angioneurotic.
EDEMATOS, adj. / oedémateux, -euse, adj. / (o)edematous.
[Gr. oidein = a cre[te `n volum.] 1) Care este afectat de *edem. Var.:
edema]iat. 2) Care este de aceea[i natur cu edemul.
EDEMA}IAT. Var. pentru edematos (v.).
EDENTAT, adj., s. m. sau f. / édenté, -e, adj., s. m. ou f. / edentate, edentulous.
[Lat. edentulus, de la e = f\, dens, -ntis =
dinte
.] 1) Care este lipsit de din]i. 2) Persoan\ care a pierdut par]ial sau total din]ii.
EDENTA}IE,
s. f. / édentation, s. f. / edentia, [Lat. edentare = a l\sa f din]i pe cineva, de la e = f dens, -ntis = dinte.] 1)
Starea unei persoane *edentate. 2) Lipsa unuia sau multor din]i de pe arcadele dentare, prin extrac]ie sau prin c\dere spontan\
(de diverse cauze). E. poate fi total sau par]ial\.
EDETAT DISODIC / édétate disodique / diso-dium edetate. Medicament *chelator al calciului plasmatic, ca [i al plumbului [i
zincului.
EDULCORANT, s. n. / édulcorant, s. m. / edulcorant.
[Lat. edulcorare = a `ndulci, de la dulcis = dulce.] Adjuvant medicamentos,
folosit în scopul îndulcirii sau/[i a atenuii gustului nepl\cut deter-minat de principiul activ.
EFAPS|, s. f. / ephapse, s. f. / ephapse.
[Gr. ephapsis = contact.] Contact anormal [i lateral `ntre doi axoni, care permite
transmiterea impulsului nervos printr-un mecanism pur fizic, f participarea mediatorilor chimici.
EFECT, s. n. / effet, s. m. / effect.
[Lat. effectus = realizare, rezultat, de la facere = a face.] Fenomen care rezult în mod necesar
dintr-o anumit cauz\, ca un rezultat, o consecin] a acesteia. V. în continuare.
EFECT ADITIV / effet additif / additive effect. E. combinat a doi sau mai mul]i agen]i, în general egal cu suma efectelor par]iale.
EFECT BOHR / effet Bohr / Bohr effect.
[Niels Henrik Bohr, fizician danez, 1885-1962.] Con-st în eliberarea H
+
în
timpul reac]iei de oxige-nare a hemoglobinei. Poate fi definit [i ca o schimbare a afinit\]ii *hemoglobinei pentru O
2 în timpul
varia]iilor de pH ale mediului.
EFECT CARTER / effet de Carter / Carter's effect. Regul a transmiterii poligenice, ce asociaz un risc mult crescut la rudele de
acela[i sex cu pacientul care prezint o malforma]ie cardiac congenital\.
EFECT DOPPLER-FIZEAU / effet Doppl er-Fizeau / Doppler-Fizeau effect.
[Christian Johann Dop-pler , fizician [i
matematician austriac, 1803-1853;
Armand Hippolyte Louis Fizeau, fizician francez, Paris, 1819-1896 .] Se aplic în studiul
circula]iei arteriale [i venoase cu ajutorul ultrasunetelor [i const în urm oarele: dac se dirijeaz un fascicul de ultrasunete de o
frecven] dat a-supra unui corp în mi[care, acest fascicul va fi reflectat cu o frecven] diferit de cea ini]ial\, iar diferen]a dintre
cele dou frecven]e este direct propor]ional cu viteza corpului studiat. V. [i velocimetrie Doppler.
EFECT ELECTROVISCOS / effet électrovisqueux / electroviscous effet. Sc\derea viscozit\]ii unei solu]ii de *macromolecule prin
ad\ugarea de elec-troli]i.
EFECT AL HALATULUI ALB / effet blouse blan-che / white coat effect. Denumire familiar a cauzei varia]iilor tensiunii arteriale
declan[ate prin examenul medical al unor subiec]i anxio[i.
EFECT JOULE / effet Joule / Joule effect.
[James Prescott Joule, fizician englez, 1818-1889.] Transformarea energiei electrice
`n energie termic `n timpul trecerii unui curent electric printr-un conductor. V. [i efect Seebeck.
EFECT KIRLIAN / effet Kirlian / Kirlian effect. Pornind de la principiul conform cuia orice obiect, animat sau inanimat, emite un
câmp de energie electromagnetic\, e. K. const `n `nregistrarea pe pelicul fotografic a haloului sau aurei energetice a obiectelor
`n vederea studierii calit\]ilor acesteia. V. [i fotografie Kirlian.

319. 319
EFECT DE MATERIALIZARE / effet de matériali-sation / materializing effect. Transformarea e-nergiei `n materie: 1) Transformarea,
`n câmpul u-nui nucleau, a unui foton de energie mai mare de 1,02 MeV `ntr-un electron negativ [i un *pozitron. 2) ~n sens mai
general, transformarea energiei `n-tr-o particul [i o antiparticul\. Transformarea invers este denumit e. de dematerializare.
EFECT MICROFONIC / effet microphonique / Wever-Bray phenomenon.
[Ernest Glen Wever, psiholog american, Princeton, n.
1902;
Charles William Bray, otorinolaringolog american, Prin-ceton, n. 1904.] Fenomen bioelectric care trans-form\, la nivelul
celulelor senzoriale ale *cohleei, mesajul auditiv primit sub form de unde, în mesaj bioelectric.
EFECT MÖSSBAUER / effet Mössbauer / Möss-bauer effect. Emisie sau absorb]ie rezonant (f\-r recul) a radia]iei gama de
lgime spectral foarte îngust\, de c re nucleele atomilor "lega]i" rigid într-o re]ea cristalin\.
EFECT NOCEBO / effet nocebo / nocebo effect. V. nocebo.
EFECT PASTEUR / effet Pasteur / Pasteur effect.
[Louis Pasteur, chimist francez, 1822-1895; fondator al microbiologiei,
virusologiei [i imunologiei
.] În prezen]a oxigenului la nivelul microorganismelor, se constat o diminuare a utilizii glucozei prin
*glicoliz [i a acumulii de *acid lactic în ]e-suturi.
EFECT PLACEBO / effet placebo / placebo ef-fect. V. placebo.
EFECT PRECIPITANT / effet précipitant / pre-cipitating effect. Ac]iunea oricui factor responsabil de accelerarea apari]iei unei boli.
EFECT AL PRIMEI TRECERI / effet de premier passage / first pass effect. Efect legat de re]i-nerea unei frac]iuni din doza de
medicament în ficat dup administrarea pe cale oral [i în pl\mâni în caz de administrare intravenoas\. E. p. t. limi-teaz
*biodisponibilitatea unui medicament.
EFECT PURKINJE / effet Purkinje / Purkinje ef-fect.
[Johannes Evangelista von Purkinje , fiziolog originar din Boemia,
profesor la Breslau (`n prezent Wroclaw, Polonia), apoi la Praga, 1787-1869
.] La lumin puternic o suprafa] ro[ie este mai
str\lucitoare decât una albastr\. La lumin foarte slab cea albastr va apea mai str\luci-toare. Aceasta datorit faptului c\, de[i
bastona-[ele retiniene au o capacitate foarte slab de a distinge culorile în raport cu conurile, sensibilitatea lor este mult mai mare
decât a conurilor la fluxuri slabe, mai ales pentru radia]iile albastru [i violet.
EFECT RADIOBIOLOGIC / effet radiobiologique / radiobiological effect. Consecin]a ac]iunii radia]iilor ionizante asupra organismului,
în general, prin dou mecanisme: 1)
Direct, v. teoria ]intei. 2) Indirect, prin ac]iunea *radicalilor liberi rezulta]i îndeosebi din cauza
radiolizei apei.
EFECT RAMAN / effet Raman / Raman effect.
[Sir Chandnasekhara Venkata Raman , fizician hindus, 1888-1970.]
Împr\[tierea caracterizat prin apari]ia, în lumina difuzat\, a unor radia]ii cu frecven]e diferite de frecven]a radia]iei primare. E. R.
sau difuzia combinat a luminii se pune în e-viden] atunci când lumina incident este monocromatic sau alc uit dintr-un num
de radia]ii monocromatice distincte.
EFECT RAYLEIGH / effet Rayleigh / Rayleigh effect.
[John William Strutt Rayleigh, fizician englez, 1842-1919.] Împr\[tierea
luminii (sau difuzia molecular a luminii) cauzat de fluctua]iile statistice ale densit\]ii unui mediu lichid, gazos sau solid omogen.
EFECT SEEBECK / effet Seebeck / Seebeck's effect.
[Johann Thomas Seebeck , fizician german, 1770-1831.] Dac jonc]iunile
dintre doi conductori de natur divers se afl la temperaturi diferite, se observ trecerea unui curent, `n general de câ]iva milivol]i,
de la un conductor la altul. Sensul curentului depinde de natura [i de dispunerea conductorilor. E. S. este utilizat `n unele tipuri de
termometre electrice ca [i la dispozitivele automate de reglare termic\. Asociat cu *efectul Joule, este utilizat `n anumite
dispozitive moderne de conversie direct a energiei termice `n energie electric\. V. [i termocuplu.
EFECT DE SER| / effet de serre / greenhouse effect. E. produs la nivelul atmosferei terestre, care antreneaz cre[terea
temperaturii medii a P\-mântului [i a atmosferei, denumit `nc\lzire global\. Mecanismul de producere a e. de s. este, `n esen]\,
urm orul: radia]iile solare din spectrul vizibil [i ultravioletele (atenuate de centura de ozon, situat la 20-50 km deasupra suprafe]ei
p\mân-tului) str\bat atmosfera [i `nc\lzesc suprafa]a terestr\. O parte din radia]iile "calde” (reprezentate de radia]iile infraro[ii)
sunt reflectate `n mod normal de p\mânt, iar energia lor se pierde `n spa]iu. Dac\, `ns\, `n aer se afl gaze ca bioxidul de carbon,
metanul, oxizii de de azot [i vaporii de ap\, se produce absorb]ia radia]iilor infraro[ii reflectate, care determin `nc\lzirea
p\mântului [i a atmosferei. Fenomenul este analog cre[terii temperaturii `ntr-o ser\, la nivelul ceia radia]iile infraro[ii provenind
de la soare se acumuleaz `n interiorul serei, deoarece, `n loc s fie reflectate `n exterior, sunt absorbite de pere]ii din sticl [i, `n
continuare, sunt reflectate `n parte `napoi `n ser\. Cantitatea de bioxid de carbon din atmosfer a crescut cu 30% fa] de anul
1750, iar dac nu se iau m\suri concertate (sursele majore fiind gazele de e[apament [i termocentralele pe baz de c-buni)
concentra]ia sa se va dubla pân la sfâr[itul secolului al XXI-lea. De[i `n anumite comunit\]i e. de s. este favorabil, pentru
*ecosisteme el reprezint un factor major de risc, afectând calitatea mediului. Se pot distinge trei consecin]e evidente: 1) Modifici
generale ale *climatului; 2) Accentuarea topirii calotelor glaciare de la poli [i, `n consecin]\, ridicarea nivelului mii; 3) Un ciclu
hidrologic mai intens, cu modificarea distribu]iei apei; `n regiunile cu precipita]ii intense acestea cresc, iar `n regiunile aride scad. ~n
cadrul conferin]ei de la Kyoto (1997) au fost recomandate o serie de m\suri pentru diminuarea e. de s.
EFECT SPA}IU MORT / effet espace mort / phy-siologic dead space. Cre[terea *raportului ventila]ie/perfuzie legat de abolirea sau
diminuarea circula]iei capilare pulmonare în anumite zone în care ventila]ia alveolar este normal (ex.: în embolia pulmonar\. V.
[i efect [unt.
EFECT {UNT / effet shunt / arteriovenous shunt. Diminuarea *raportului ventila]ie/perfuzie legat de diminuarea ventila]iei alveolare
în anumite zone pulmonare în care circula]ia pulmonar este normal (ex.: în bron[ita cronic). V. [i efect spa-]iu mort.
EFECT TERMOELECTRIC / effet thermo-élec-trique / thermoelectric effect. Apari]ia unei for]e electromotoare în func]ie de diferen]a
de tempera-tur de la nivelul unei jonc]iuni între dou metale diferite. V. [i termocuplu.
EFECT TERMOELECTRONIC / effet thermo-é lec-tronique / thermoelectronic effect. Emisia de electroni de un corp adus la
incandescen]\. Este utilizat, de ex., pentru ob]inerea fluxului de electroni `n cazul microscopului electronic.
EFECT ZEEMAN / effet Zeeman / Zeeman effect.
[Pieter Zeeman, fizician olandez, 1865-1943 .] Despicarea nivelelor energetice
ale atomilor (deci a liniilor spectrale) a unei substan]e când aceasta este plasat în câmp magnetic.
EFECTIVITATE, s. f. / effectivité, s. f. / effective-ness.
[Lat. effectivus = activ, practic, de la facere = a face.] Capacitatea de a
produce un rezultat, un efect specific m\surabil.
E. biologic\ reprezint efectul diferitelor tipuri de radia]ii în compara]ie cu radia]iile
gama [i X. Intr în calculul dozei biologice: B
= ηD, unde B = doza biologic\, mi-me ce evalueaz efectele biologice ale
radia]iilor, D
= doza absorbit\, iar η = efectivitatea biologic relativ\.
EFECTOR, s. m. / effecteur, s. m. / effector.
[Lat. effector, -oris = cel care face, de la facere = a face.] 1) Compus care
moduleaz o enzim aloste-ric\. 2) Sistem care produce un r\spuns intracelular ca urmare a interac]iunii unui *ligand cu *re-
ceptorul membranar specific. 3) Un organ care exercit o ac]iune sau o activitate, ca r\spuns la o stimulare nervoas\. 4)
Termina]ie nervoas care transmite un influx nervos, provocând o contrac]ie muscular sau o secre]ie glandular\.
EFEDRIN|, s. f. / éphédrine, s. f. / ephedrine. (DCI) Alcaloid extras din arbu[ti apar]inând familiei
Ephedra, utilizat ca medicament
*simpaticomi-metic cu ac]iune apropiat de cea a *adrenalinei, dar mult mai pu]in intens [i cu efecte prelungite. În prezent, e. este
preparat prin sintez\.
EFELID|, s. f. / éphélide, s. f. / ephelis.
[Lat. ephelis, -idis, gr. ephelis, -idos = pete de ro[ea] pe piele apute de la soare, de la
gr.
helios = soare.] Denumire dat petelor mici pigmentate discret, observate în zonele descoperite ale pielii [i datorate ac]iunii
soarelui [i aerului.
EFEMINARE, s. f. / effémination, s. f. / effemina-tion.
[Lat. effeminare = a feminiza, de la ex = `n afar\, femina = femeie.] Stare
a unui bbat care prezint caracteristici de ordin fizic sau psihologic, ca [i maniere generale atribuite de obicei femeilor.

320. 320
EFERENT, adj. / efférent, -e, adj. / efferent. [Lat. effere = a duce `n afar\, de la ex = `n afar\, ferre = a conduce.] Centrifug; care
se depteaz de un organ, de la centru spre periferie. Ex.: fibre nervoase e., prin care excita]ia este transmis de la centru la
periferie.
EFLEURAJ, s. n. / effleurage, s. m. / effleurage, stroking.
[Fr. effleurer, de la fleur = floare.] Tehnic de masaj efectuat prin
alunecarea u[oar a marginii mâinii sau a pulpei degetelor pe supra-fa]a cutanat\. E. poate fi superficial sau profund [i se practic
pentru ameliorarea circula]iei veno-limfatice.
EFORT, s. n. / effort, s. m. / effort, strain.
[Fr. ef-fort, din lat. fortis = curajos, puternic.] 1) E. muscular, solicitare muscular\
intens\. Un e. de durat poate duce la "febr muscular\". 2)
E. intelectual, solicitarea centrilor nervo[i superiori. V. [i prob de
efort.
EFUZIUNE, s. f. / effusion, s. f., épanchement, s. m. / effusion.
[Lat. effusio, -onis = revsare, de la effundere = a revsa (ex =
`n afar\;
fundere = a vsa).] 1) Revsarea unui fluid normal sau patologic într-o cavitate sau în ]esuturi. Termenul este vag [i de
aceea se prefer al]i termeni pre-ci[i, care desemneaz natura fluidului [i localizarea acestuia. Ex.: *chilotorax (limf\motorax
(sânge), *piotorax (puroi) etc. 2) Manifestare, exteriorizare puternic [i clar a unor sentimente pozitive.
EGESTA, s. f. pl. / egesta, s. m. pl. / egesta.
[Lat. egestio, -onis = evacuare, de la egerere = a evacua.] Denumire pentru
substan]ele eliminate prin *egestie, provenite din de[eurile de metabolism sau tranzitate prin tubul digestiv f s fie absorbite. E.
face parte din *excreta. Termenul este utilizat `n opozi]ie cu *ingesta.
EGESTIE, s. f. / egestion, s. f. / egestion.
[Lat. egestio, -onis = evacuare, de la egerere = a evacua.] Eliminarea din organism,
prin *defeca]ie, a resturilor alimentare r\mase `n intestin nedigerate [i, `n consecin]\, neabsorbite. V. [i egesta.
EGO, s. n. / ego, s. m. / ego.
[Lat. ego = eu.] În limbajul psihanalizei, frac]iunea de personalitate care echilibreaz for]ele cora le
este supus individul, adic propriile sale impulsii (tendin]e abisale), morala sa [i realitatea exterioar\.
EGOCENTRIC, adj. / égocentrique, adj. / egocentric.
[Lat. ego = eu; centrum = centru, din gr. kentron = vârf ascu]it.] Care î[i
concentreaz activitatea [i gândirea exclusiv asupra propriei persoane, care prive[te totul prin prisma intereselor [i a sentimentelor
personale. V. [i egocentrism.
EGOCENTRISM, s. n. / égocentrisme, s. m. / e-gocentrism.
[Lat. ego = eu; centrum = centru, din gr. kentron = vârf ascu]it; -
ism.] Dispozi]ie mental a unui subiect care tinde s î[i structureze concep]ia despre lume în jurul propriei perso-nalit\]i. E. este
normal în a doua copilie [i în a-dolescen]\, din cauza absen]ei unei distinc]ii între realitatea personal [i cea obiectiv\.
Persisten]a la adult se observ în cazurile de exaltare vani-toas (*mitomanie, *megalomanie), în stile de dependen] afectiv
nevrotic\, în *paranoia [i în *debilitatea mental\.
EGOFONIE, s. f. / égophonie, s. f. / ego(bron-cho)phonia, egophony.
[Gr. aix, aigos = capr\; phone = voce.] Rezonan]
particular a vocii, con-statat la ausculta]ia toracic în caz de pleurezie, sau, mai rar, în unele forme de congestie pulmonar\.
Vocea este deformat\, tremurat\, ascendent [i asem oare beh\itului de capr\.
EICONOMETRU, s. n. / eiconomètre, s. m. / eico-nometer.
[Gr. eikon = imagine; metron = m\su-r\.] Instrument care permite
m\surarea *anizei-coniei.
EICOSANOIDE, s. m. pl. / icosanoïdes, s. m. pl. / eicosanoids.
[Gr. eikosi = dou\zeci, deoarece a-cidul arahidonic are 20 de atomi
de carbon `n lan];
eidos = form\.] Grup de molecule de natur fos-folipidic\, deriva]i ai *acidului arahidonic, un acid gras
component al membranelor celulare. Grupul e. cuprinde: *prostaglandinele, *tromboxanii, *leu-cotrienele [i *lipoxinele. E. intervin
în reglarea tonusului vascular, agregarea plachetelor, eliminarea urinar de sodiu [i în reac]iile inflamatorii. Ele joac\, probabil, de
asemenea, un rol important în mi[cile ionice de la nivelul biomembranelor. Var.: icosanoide.
EIDETISM, s. n. / eidétisme, s. m. / eidetism.
[Germ. eidetisch = eidetic, din gr. eidos = form\; -ism.] Posibilitatea de a reproduce
în prezent, în mod con[tient [i foarte fidel, o amintire, o imagine, cu toate particularit\]ile sale. Este caracteristic ar-ti[tilor, dar [i
unor psihopa]i sau isterici.
EJACULARE, s. f. / éjaculation, s. f. / ejacula-tion.
[Lat. eiaculare = a azvârli, a proiecta.] Act fiziologic reflex constând în emisia
de sperm prin uretr în timpul *orgasmului, prin contrac]ia *vezi-culelor seminale.. E. este un reflex provocat prin stimularea
ritmat a penisului în timpul unui raport sexual sau prin *masturba]ie. În momentul e., sperma este evacuat în uretra prostatic [i
apoi în exterior, datorit contrac]iei mu[chilor *perineu-lui. În timpul e. colul vezical este închis, fiind împiedicat refluxul spermei
spre vezic [i amestecarea acesteia cu urina. Principalele tulburi de e.: 1)
Anejacularea, absen]a spermei în timpul ejacu-lii. 2)
E. anteportas, sin.: ejaculare precoce (v.). 3) E. astenic\, `n pic ur [i cu diminuarea sau absen]a orgasmului. 4) E. dureroas\,
înso]it de dureri uretrale, perineale sau anale. 5)
E. precoce sau anteportas, la începutul penetrii sau chiar înaintea acesteia. 6)
E. retrograd sau "uscat\" prin refularea spermei c\tre vezica urinar\. 7) E. sângerând\, sanguinolent\ sau *hemospermia, cu
prezen]a de sânge proasp (ro[u) sau vechi (brun).
EJACULAT, s. n. / éjaculat, s. m. / ejaculum.
[Lat. eiaculare = a azvârli, a proiecta.] Cantitatea de sperm expulzat `n cursul
unei *ejaculi.
EJEC}IE SISTOLIC| / éjection systolique / sys-tolic ejection.
[Lat. eiectio, -onis = aruncare a-far\, de la eiectare = a arunca
afar\; gr.
systole = contrac]ie.] V. frac]ie de ejec]ie ventricular\.
EJEC}IE VENTRICULAR| / éjection ventricu-laire / ventricular ejection.
[Lat. eiectio, -onis = aruncare afar\, de la eiectare = a
arunca afar\;
ventriculus = stomac mic, ventricul, dim. de la venter, -tris = pântece.] V. frac]ie de ejec]ie ventricular [i timp de
ejec]ie ventricular stâng\.
ELASTAN}|, s. f. / élastance, s. f. / elastance.
[Gr. elastos = docil, maleabil.] Varia]ie de presiune transpulmonar necesar
pentru a produce o varia]ie a volumului pulmonar de o unitate. Se exprim în cmH
2O/l [i ofer informa]ii asupra rezisten]ei la
expansiune a ]esutului elastic pulmonar. Este cu atât mai crescut cu cât rezisten]a este mai mare [i are valoarea de 4-5 cmH
2O/l
în pozi]ie [ezând\.
E. total a toracelui (E
T) reprezint suma e. pulmonare [i a e. peretelui toracic (E
W) [i este de ordinul 10
cmH
2O/l. Inversul e. se nume[te *complian] pulmonar\.
ELASTAZ|, s. f. / élastase, s. f. / elastase.
[Gr. elastos = docil, maleabil; -azã.] Enzim proteolitic ce hidrolizeaz *elastina. V. [i
scleroprotei-n\.
ELASTIN|, s. f. / élastine, s. f. / elastin.
[Gr. elastos = docil, maleabil; -inã.] Protein care este un constituient amorf al *fibrelor
elastice. De[i es-te alc uit din 840 de aminoacizi, e. prezint\ o conforma]ie etirat\, fibrilar\. Este elaborat sub forma unui
precursor în diverse celule, apoi ajunge în spa]iile extracelulare. Aici se dispune în filamente, care sunt legate între ele prin
reziduurile de lizin\, datorit lizil-oxidazei, enzim care con]i-ne cupru. Gena de 45 kb care codific precursorul e. se afl pe
cromozomul 7. Într-o serie de boli au fost puse în eviden] alteri ale genei e. Ex.: *boala Marfan, *elastorexie.
ELASTOM, s. n. / élastome, s. m. / elastoma.
[Gr. elastos = docil, maleabil; -oma.] Tumor cutanat rezultat prin acumularea de
*elastin\.
ELASTOM JUVENIL / élastome juvénil / juvenile elastoma. Sin.: nev elastic `n tumori diseminate (v. nev elastic).
ELASTOMER, s. m. / élastomère, s. m. / elastomer.
[Gr. elastos = docil, maleabil; meros = parte.] *Polimer natural sau sintetic cu
propriet\]i e-lastice particulare.
ELASTOPATIE, s. f. / élastopathie, s. f. / elasto-pathy.
[Gr. elastos = docil, maleabil; pathos = boal\.] Defectele ]esutului elastic,
independent de vârst\. Pot fi congenitale sau dobândite.
ELASTOREXIE, s. f. / élastorrhexie, s. f. / elasto-rrhexis.
[Gr. elastos = docil, maleabil; rhexis = ruptur\, fractur\.]
Degenerescen] a fibrelor elastice cu rupturi, înccare calcar [i cre[tere a numului de fibre la nivelul întregului *derm, cu
excep]ia corpilor papilari. V. [i sindrom Grönblad-Strandberg-Touraine.

321. 321
ELASTOZ|, s. f. / élastose, s. f. / elastosis. [Gr. elastos = docil, maleabil; -ozã.] 1) Degeneres-cen] a ]esutului elastic. 2)
Degenerescen] a ]e-sutului conjunctiv din *derm, cu aport de *elastin (protein a ]esutului elastic).
ELECTROCARDIOGRAF, s. n. / électrocardio-graphe, s. m. / electrocardiograph.
[Gr. elek-tron = chihlimbar, corp care se
electrizeaz prin frecare;
kardia = inim\; graphein = a scrie.] Aparat destinat înregistrii *electrocardiogramei. E. sunt de o
mare varietate, de la dispozitive portabile, la sisteme multicanal, cu sisteme informatizate de achizi]ie-stocare [i prelucrare a
datelor.
ELECTROCARDIOGRAFIE, s. f. / électrocardio-graphie, s. f. / electrocardiography.
[Gr. elek-tron = chihlimbar, corp care se
electrizeaz prin frecare;
kardia = inim\; graphein = a scrie.] Procedeu de explorare în cardiologie, care const în înregistrarea
grafic\, cu ajutorul unui electrocardiograf, a diferen]elor de poten]ial determinate de propagarea excita]iei la nivel cardiac,
traducân-du-se grafic sub forma *electrocardiogramei. Abrev.: ECG.
ELECTROCARDIOGRAM|, s. f. / électrocardio-gramme, s. m. / electrocardiogram.
[Gr. elek-tron = chihlimbar, corp care se
electrizeaz prin frecare;
kardia = inim\; gramma = `nscriere.] Succesiune de unde (deflexiuni) con]inute `ntr-un traseu grafic
reprezentând varia]ia intensit\]ii biocuren]ilor inimii în timpul ciclului cardiac. Se ob]ine cu *electrocardiograful. În majoritatea
*deriva]iilor, e. este alc uit în mod normal din: 1) Unda P, auricular\, sau atriograma, legat de contrac]ia auricular\. 2)
Complexul de unde în rela]ie cu contrac]ia ventricular sau ventriculograma; acest complex este format dintr-o und rapid QRS,
de amplitudine mare, urmat de o und T lent [i de amplitudine mic\, iar uneori de o und U. Între aceste unde, traseul revine la
linia izoelectric\: spa]iul PR, care corespunde timpului necesar propagii excita]iei de la atriu la ventricul, [i segmentul ST.
E.
hisian\
se înregistreaz în deriva]ia endocavitar auriculo-ventricular [i permite studiul biopoten]ialelor fasciculului His. E. de
efort
, v. prob de anoxie miocardic\. Abrev.: ECG. V. [i deriva]ie.
ELECTROCARDIOSCOP, s. n. / électrocardio-scope, s. m. / electrocardioscope.
[Gr. elektron = chihlimbar, corp care se
electrizeaz prin frecare;
kardia = inim\; skopos = observator, de la sko-pein = a vedea, a examina.] Tip de *electrocar-diograf
care permite observarea *electrocardio-gramei pe un ecran fluorescent al unui *oscilo-scop.
ELECTROCAUTERIZARE, s. f. / électrocauteri-sation, s. f. / electrocautery.
[Gr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizeaz
prin frecare; lat.
cauterium, gr. kauterion = fier `nro[it, de la gr. kaiein = a arde.] *Cauterizare cu ajutorul unei sârme din
platin înc\lzit la ro[u sau la alb cu ajutorul curentului electric continuu sau alternativ.
ELECTROCOAGULARE, s. f. / électrocoagula-tion, s. f. / diathermy.
[Gr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizeaz prin
frecare; lat.
coa-gulatio, -onis, de la coagulare = a `nchega, a coagula.] Ac]iunea de distrugere localizat a unui ]e-sut prin
coagulare, ca efect a c\ldurii mari degajate de un electrod punctiform, str ut de un curent electric de înalt frecven]\.
ELECTROCOHLEOGRAFIE, s. f. / électrococh-léographie, s. f. / electrocochleography.
[Gr. elektron = chihlimbar, corp care se
electrizeaz prin frecare; lat.
cochlea, gr. kokhlias = cochilie de melc; graphein = a scrie.] Înregistrarea, prin intermediul unui
ac-electrod aflat în contact cu peretele intern al *casei timpanului, a poten]ialului bioelectric produs consecutiv unei stimuli
sonore adecvate (clic acustic). E. permite o evaluare la nivelul segmentului periferic auditiv.
ELECTROCORTICOGRAFIE, s. f. / électrocorti-co-graphie, s. f. / electrocorticography.
[Gr. elektron = chihlimbar, corp care se
electrizeaz prin frecare; lat.
cortex, -icis = scoar]\; gr. gra-phein = a scrie.] Înregistrare ob]inut prin aplicarea electrozilor
direct pe scoar]a cerebral\, dup disec]ia *durei mater. Este util pentru a preciza, înainte de abla]ie, localizarea unui focar
epileptogen.
ELECTOROCORTICOGRAM|, s. f. / électrocorti-cogramme, s. m. / electrocorticogram.
[Gr. e-lektron = chihlimbar, corp care se
electrizeaz prin frecare; lat.
cortex, -icis = scoar]\; gr. gramma = `nscriere.] Rezultatul grafic al `nregistr\rii activit\]ii
bioelectrice cerebrale cu ajutorul unor electrozi afla]i în contact cu cortexul cerebral. V. [i electrocardiografie.
ELECTROCUTARE, s. f. / électrocution, s. f. / e-lectrocution.
[Engl. to electrocute, din gr. elek-tron = chihlimbar, corp care se
electrizeaz prin frecare, engl.
to execute = a executa.] Rezultatul trecerii, printr-un organism viu, a unui curent electric cu
intensitate suficient pentru a produce e-fecte nocive. Poate determina moartea instantanee, o pierdere de con[tien] mai mult sau
mai pu]in prelungit\, convulsii, arsuri la punctul de contact. Curen]ii alternativi de voltaj sc\zut (cu-ren]i industriali) sunt cei mai
periculo[i.
ELECTROD, s. m. / électrode, s. f. / electrode.
[Gr. elektron = chihlimbar, corp care se electri-zeaz prin frecare; hodos = cale,
drum
.] Conductor electric de ordinul I (metal) sau ansamblu care include un conductor de ordinul II (solu]ie electro-litic\ e.
impolarizabil
- conectat la un circuit e-lectric [i care, în domeniile medicale, se aplic pe o parte din organism: 1) fie pentru a
culege cu-ren]i electrici produ[i în organism; 2) fie pentru un tratament electric. Un
e. activ sau explorator este acela care culege
curentul electric; exist metode sau *deriva]ii cu doi e. activi (bipolare) [i cu un singur e. activ (deriva]ii monopolare).
ELECTRODERMIT|, s. f. / électrodermite, s. f. / electrodermatitis.
[Gr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizeaz prin frecare;
derma, -atos = piele; -itã.] Dermit provocat de curentul electric, de exemplu în cazul electrizii sau a electro-cutii.
ELECTRODIAGNOSTIC, s. n. / électrodiagno-stic de stimulation / electrotrodiagnosis.
[Gr. elektron = chihlimbar, corp care se
electrizea-z prin frecare;
dia = prin; gnostikos = care cunoa[te, de la gnonai = a cunoa[te.] Utilizarea elec-tricit\]ii `n scop
*diagnostic. Termenul se refer în sens restrâns la r\spunsul muscular în cazul unei excita]ii electrice.
E. calitativ estimeaz
calitatea de a reac]iona la excita]ie faradic sau galvanic\.
E. cantitativ (studiul *cronaxiei) m\soar aceast excitabilitate. E. de
detec]ie
utilizeaz înregistrarea poten]ialelor de ac]iune nervoase sau musculare (adic *electromiografie).
ELECTROELU}IE, s. f. / électro-élution, s. f. / e-lectroelution.
[Gr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizeaz prin frecare; lat.
elutio, -onis = sp\lare, de la eluere = a sp\la, a [terge.] Tehni-c de extragere a unei substan]e dintr-un gel de *electroforez\.
ELECTROENCEFALOGRAFIE, s. f. / électro-en-céphalographie, s. f. / electroencephalogra-phy.
[Gr. elektron = chihlimbar, corp
care se elec-trizeaz prin frecare;
enkephalos = creier, de la en = `n, kephale = cap; graphein = a scrie.] Procedeu de
înregistrare a activit\]ii electrice a creierului, utilizând electrozi aplica]i pe scalp, conecta]i la un electroencefalograf; traseul grafic
înregistrat se nume[te *electroencefalogram\. Prin efectuarea e. se ob]in informa]ii importante asupra localizii leziunilor
cerebrale (traumatisme, tumori), în diagnosticul epilepsiei [i asupra fiziologiei normale [i patologice a creierului.
ELECTROENCEFALOGRAM|, s. f. / électro-en-céphalogramme, s. m. / electroencephalogram.
[Gr. elektron = chihlimbar, corp
care se electri-zeaz prin frecare;
enkephalos = creier, de la en = `n, kephale = cap; gramma = `nscriere.] Abrev.: EEG.
Imagine grafic a varia]iei biopoten]ialelor electrice ale creierului `nregistrate prin procedeul denumit *electroencefalografie. EEG
reprezint o succesiune de unde sau ritmuri, caracterizate prin frecven] [i amplitudine (exprimat `n microvol]i -
µV). ~n mod
normal, pe EEG se recunosc patru tipuri de unde: 1)
alfa, cu frecven]a de 8-14 cicli/s, amplitudinea de 10-100 µV, de form
sinusoidal `n fusuri; 2)
beta, mai rapide, cu frecven]a de peste 14 cicli/s, amplitudinea de 5-30 µV [i form neregulat\; 3) teta, mai
lente, cu frecven]a de 4-7 cicli/s, amplitudinea pân la 70
µV [i form larg sinusoidal\; 4) delta, cele mai lente, cu frecven]a sub 4
cicli/s, amplitudinea variabil\, `ntre 20-150
µV [i o form sinusoidal de asemenea variabil\. Aspectul EEG depinde semnificativ de
circumstan]ele psihologice [i fiziologice, modificându-se mai mult sau mai pu]in tipic, `n unele sti patologice. V. [i
electroencefalografie.
ELECTROFOCALIZARE, s. f. / electrofocaliza-tion, s. f. / isoelectric focusing.
[Gr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizeaz
prin frecare; lat.
focus = c\min, utilizat cu sensul de focar `n-cepând din sec. XIX .] Metod de separare a proteinelor în func]ie de
pH-ul lor izoelectric (*pHi), într-un gradient combinat de densitate [i pH. E. are o rezolu]ie mare. Sin.: izoelectrofocalizare.
ELECTROFOREGRAM|, s. f. / électrophoré-gramme, s. m. / electrophoregram, electropho-retogram.
[Gr. elektron = chihlimbar,
corp care se electrizeaz prin frecare;
pherein = a purta, a transporta; gramma = `nscriere.] Reprezentarea grafic a rezultatului
unei *electroforeze.

322. 322
ELECTROFOREZ|, s. f. / électrophorèse, s. f. / electrophoresis. [Gr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizeaz prin frecare;
phoresis = trans-portare, de la pherein = a purta, a transporta.] Metod de separare, în câmp electric, a componentelor
înccate electric (particule, molecule, celule etc.) dintr-un amestec. Asupra particulelor ac]ioneaz dou\ for]e de sens opus, for]a
electric [i for]a de frecare. Viteza de migrare a particulelor fiind diferit\, în func]ie de masa, dimensiunile, sarcina electric\ a
acestora, ele pot fi separate. În medicin\, e. este larg utilizat îndeosebi în separarea diferitelor frac]iuni proteice din plasm sau
serul sanguin.
ELECTROFOREZ| ÎN CÂMP PULSAT / électro-phorès e en champ pulsé / pulse field electro-phoresis. Procedeu de *electroforez
în care po-laritatea câmpului electric este inversat cu regularitate. În acest mod pot fi separate fragmente mari de ADN.
ELECTROFUZIUNE, s. f. / électrofusion, s. f. / e-lectrofusion.
[Gr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizeaz prin frecare; lat.
fusio, -onis = topire, lichefiere, de la fundere = a face s curg\.] Tehnic în care se utilizeaz un câmp electric slab [i pulsat.
Celulele plasate într-un astfel de câmp se aliniaz [i membranele lor plasmatice sunt fragilizate, condi]ii care favorizeaz fuziunea
celular\. Metoda este util pentru ob]inerea de hibrizi celulari.
ELECTROGALVANISM, s. n. / électrogalva-nisme, s. m. / electrogalvanism.
[Gr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizeaz
prin frecare;
Luigi Galvani, fizician [i fiziolog italian, 1737-1798; - ism.] 1) Curent electric produs direct prin mijloace chimice.
2) Aplicarea curentului galvanic în terapeutic\. 3)
E. bucal se produce în mediul salivar bucal, între metalele cu poten]ial electric
diferit din care sunt alc uite lucrile dentare [i la persoane care ]in în gur instrumente sau obiecte din metal.
ELECTROGENEZ|, s. f. / électrogenèse, s. f. / electrogenesis.
[Gr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizeaz prin frecare;
genesis = producere, de la gennan = a produce.] Sin.: bioelectro-genez (v.).
ELECTROIMUNODIFUZIE, s. f. / électro-immu-nodiffusion, s. f. / rocket electrophoresis.
[Gr. elektron = chihlimbar, corp care se
electrizeaz prin frecare; lat.
immunis = scutit, apat, de la in = lipsit de, munus = obliga]ie; diffusio, -onis = revsare, de
la
diffundere = a r\spândi, a rev-sa.] Metod de dozare a unei proteine prin precipitare de c re anticorpi inclu[i într-un gel.
Difuziunea [i implicit precipitarea sunt accelerate prin *electroforez\. A nu se confunda cu *imunoelec-troforeza.
ELECTROLIT, s. m. / électrolyte, s. m. / electro-lyte.
[Gr. elektron = chihlimbar, corp care se elec-trizeaz prin frecare; lytos =
distrus, dizolvat, de la
lyein = a distruge.] Substan] care, aflat în solu]ie apoas\, disociaz în ioni. Lichidele din organism con]in
cantit\]i constante de electroli]i sub form de cationi (Na
+
, K
+
, Ca
2+
) [i anioni (cloruri, bicarbonat, anhidrid carbonic\
din disocierea e. particip la echilibrul hidroelectrolitic al organismului, men]inerea echilibrului acidoba-zic etc. Concentra]ia lor se
exprim în miliechiva-len]i (mEq). V. [i echivalent (echivalent-gram).
ELECTROLITEMIE, s. f. / électrolytémie, s. f. / concentration of electrolytes in plasma.
[Gr. elektron = chihlimbar, corp care se
electrizeaz prin frecare;
lytos = distrus, dizolvat, de la lyein = a distruge; haima, -atos = sânge.] Concentra]ia plasmatic a
electroli]ilor. Se poate determina glo-bal, prin m\surarea rezisten]ei electrice a plasmei (*conductimetrie), sau analitic, prin dozarea
separat a concentra]iei fiecui electrolit.
ELECTROLIZ|, s. f. / électrolyse, s. f. / electro-lysis.
[Gr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizeaz prin frecare; lysis =
distrugere, de la
lyein = a distruge.] 1) Descompunere, cu ajutorul curentului electric, a unor substan]e solide (*elec-troli]i),
dizolvate într-un lichid sau în stare topit\, [i transportul componen]ilor c re cei doi electrozi. Conform legilor lui Faraday, masa
unei substan]e M depus pe un electrod este direct propor]ional cu cantitatea de electricitate Q ce a trecut prin electrolitul
respectiv: M
= K⋅Q. Termenul K se nume[te *echivalent electrochimic. Totodat\, echi-valen]ii electrolitici ai elementelor sunt
propor]io-nali cu *echivalen]ii chimici ai acestora. 2) Metod în care se folose[te trecerea unui curent electric printr-o solu]ie cu
aminoacizi, în vederea eliminii electroli]ilor salini.
ELECTROLOGIE MEDICAL| / électrologie médi-cale / medical electrology.
[Gr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizeaz
prin frecare;
logos = [tiin]\; lat. medicus = medic.] Ansamblul multiplelor aplica]ii medicale ale electricit\]ii, cuprinzând
electrodiagnosticul afec]iunilor neuromusculare [i aplica]iile terapeutice ale diferitelor tipuri de curent electric.
ELECTROMIOGRAFIE, s. f. / électromyographie, s. f., électrodiagnostic de détection / electro-myography.
[Gr. elektron =
chihlimbar, corp care se electrizeaz prin frecare;
mys, myos = mu[chi; graphein = a scrie.] Tehnic de investigare a mu[chilor
bazat pe pe studiul [i culegerea bio-poten]ialelor de repaus [i de ac]iune ale *unit\]ilor motorii. E. permite s se disting originea
central sau periferic a unui deficit motor, ca [i stabilirea topografiei [i urm\rirea evolu]iei acestuia.
ELECTROMIOGRAM|, s. f. / électromyo-gramme, s. m. / electromyogram.
[Gr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizeaz
prin frecare;
mys, myos = mu[chi; gramma = `nscriere.] Traseu grafic ob]inut prin *electromiografie.
ELECTRON, s. m. / électron, s. m. / electron.
[Gr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizeaz prin frecare.] Particul
elementar a materiei vii, cu urm oarele caracteristici: sarcin electric e
= 1,602x10
-19
C (cea mai mic sarcin liber cunoscut\
[i mas de repaus 9,107x10
-31
kg. E. este cea mai u[oar particul înccat\, cu masa de
1 835 ori mai mic decât a protonului sau a nucleului atomului de hidrogen. O alt caracteristic\ esen]ial a electronului este
momentul angular in-trinsec sau *spin, interpretabil ca o rota]ie în jurul axului propriu. Pe aceast caracteristic se ba-zeaz
*rezonan]a electronic de spin. *Antiparti-cula electronului este *pozitronul (sau pozitonul) denumit [i electron pozitiv. Spre
deosebire de pozitron, e. este o particul complet stabil\. Insensibil la ac]iunea for]elor nucleare, e. nu este un con-stituent al
nucleului atomic, dar în cazul dezinte-gr\rii radioactive de tip beta poate fi emis de nucleu. La atomul neutru, numul de electroni
este egal cu numul de protoni din nucleu, reprezentând numul atomic Z al elementului.
ELECTRONARCOZ|, s. f. / électronarcose, s. f. / electronarcosis.
[Gr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizeaz prin frecare;
narke = amor]ea-l\, toropeal\; -ozã.] 1) Somn provocat prin trecerea prelungit a unui curent electric dintre doi electrozi plasa]i
la nivelul extremit\]ii cefalice. 2) *Electro[oc sub *narcoz indus de *barbiturice cu ac]iune scurt\, practicat pentru evitarea an-
xiet\]ii pacien]ilor înainte de opera]ie.
ELECTRONEUROGRAFIE, s. f. / électroneuro-graphie, s. f. / electroneurography.
[Gr. elek-tron = chihlimbar, corp care se
electrizeaz prin frecare;
neuron = nerv; graphein = a scrie.] Metod de captare [i înregistrare, cu ajutorul *micro-electrozilor, a
poten]ialelor de diferite tipuri ale fibrelor nervoase dintr-un nerv periferic.
ELECTRONEUTRALITATE, s. f. / électroneutra-lité, s. f. / electroneutrality.
[Gr. elektron = chih-limbar, corp care se electrizeaz
prin frecare; lat.
neutralis = neutru, de la neuter, -tra, -trum = nici unul, nici altul.] Caracteristic a unui mediu material
macroscopic în care sarcina negativ to-tal a *anionilor este egal cu sarcina pozitiv total a *cationilor.
ELECTRONISTAGMOGRAFIE, s. f. / électro-nys-tagmographie, s. f. / electronystagmography.
[Gr. elektron = chihlimbar, corp
care se electrizea-z prin frecare;
nystagmos = cl inare, de la nys-tazein = a da din cap; graphein = a scrie.] Înregistrarea
*nistagmusului, spontan sau provocat (probe calorice sau rotatorii). E. const `n înscrierea [i m\surarea varia]iilor de poten]ial
corneo-retinian, care se modific în func]ie de mi[cile globilor oculari, cu ajutorul unor electrozi periorbitari. Ca urmare, prin e. se
ob]ine un document obiectiv asupra stii func]ionale a *labirintului.
ELECTRONISTAGMOGRAM|, s. f. / électro-nys-tagmogramme, s. m. / electronystagmogram.
[Gr. elektron = chihlimbar, corp
care se electrizea-z prin frecare;
nystagmos = cl inare, de la nys-tazein = a da din cap; gramma = `nscriere.] Traseu ob]inut
prin *electronistagmografie. Abrev.: ENG.
ELECTRONODENS, adj. / électronodense, adj. / electrondense.
[Gr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizeaz prin frecare;
lat.
densus = dens, compact.] Despre o substan] care nu permite trecerea *electronilor. Este cazul unor sub-stan]e utilizate
pentru prepararea probelor `n vederea examinii la *microscopul electronic prin transmisie.
ELECTRONOTERAPIE, s. f. / électronothérapie, s. f. / electrontherapy.
[Gr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizeaz prin
frecare;
the-rapeia = tratament, de la therapeuein = a `ngri-ji.] Metod de radioterapie în cazul ceia sunt utiliza]i electroni de

323. 323
energie cuprins între 4 [i 20 MeV produ[i de *acceleratorul liniar sau de *betatron. E. asigur o iradiere cu o profunzime de câ]iva
centimetri [i cu o protec]ie perfect a ]esuturilor situate dincolo de profunzimea atins\. Sin. par]ial: *betaterapie.
ELECTRON-VOLT, s. m. / électron-volt, s. m. / electron-volt.
[Gr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizeaz prin frecare;
Alessandro Volta, conte, fizician italian, profesor la Pavia, 1745-1827.] Unitate tolerat de m\sur a energiei, utilizat `n fizica
atomic [i nuclear\. Reprezint e-nergia câ[tigat de un electron accelerat sub ac]iunea unei diferen]e de poten]ial de un volt.
Valoarea unui e.-v. `n Sistem Interna]ional este: 1 eV
= 1,6x10
-9
J. Abrev.: eV.
ELECTRO-OCULOGRAFIE, s. f. / électro-oculo-graphie, s. f. / electro-oculography.
[Gr. elek-tron = chihlimbar, corp care se
electrizeaz prin frecare; lat.
oculus = ochi; gr. graphein = a scrie.] Metod de m\surare [i de înregistrare a diferen-]elor de
poten]ial, existente în repaus [i în timpul mi[cilor globilor oculari, între cornee [i polul posterior al ochiului. În acest scop se
plaseaz doi electrozi la nivelul rebordului orbitar.
ELECTRO-OSMOZ|, s. f. / électro-osmose, s. f. / electro-osmosis.
[Gr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizeaz prin
frecare;
osmos = impuls, `mpingere; -ozã.] Mi[carea unui lichid care con]ine particule purt oare de sarcin electric într-un suport
solid (material poros, membran po-roas\ care sarcinile electrice se deplaseaz în sens invers sub ac]iunea câmpului electric.
E. apare ca un fenomen parazit în tehnicile de *electroforez\.
ELECTROPORA}IE, s. f. / électroporation, s. f. / electroporation.
[Gr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizeaz prin frecare;
lat.
porus, gr. poros = por, conduct, pasaj.] 1) Fenomenul de generare, prin [ocuri electrice, de pori temporari în *membrana
plasmatic\. 2) Procedeu rezultat prin aplicarea acestui fenomen în genetic\: transfec-]ia, deci introducerea ADN cu mas
molecular mare, în celulele eucariote în cultur\, prin porii membranari forma]i consecutiv [ocurilor electrice.
ELECTROPUNCTUR|, s. f. / électroponcture, s. f. / electropuncture.
[Gr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizeaz prin
frecare; lat.
punctu-ra = `n]ep ur\, de la pungere = a `n]epa.] Sin.: galvanopunctur (v.).
ELECTRORETINOGRAFIE, s. f. / électrorétino-graphie, s. f. / electroretinography.
[Gr. elek-tron = chihlimbar, corp care se
electrizeaz prin frecare; lat.
rete, -is = re]ea; -inã; gr. graphein = a scrie.] Metod de captare [i de înregistrare a r\spunsului
electric retinian la o excita]ie luminoa-s\. Se disting:
e. dinamic\, în care stimulii au valori variabile (lungimi de und diferite) [i e.
static\
, în care stimulul [i condi]iile generale sunt invariabile.
ELECTRORETINOGRAM|, s. f. / électrorétino-gramme, s. f. / electroretinogram.
[Gr. elektron = chihlimbar, corp care se
electrizeaz prin frecare; lat.
rete, -is = re]ea; -inã; gr. gramma = `nscriere.] Traseul ob]inut prin *electroretinografie.
ELECTROSINEREZ|, s. f. / électrosynérèse, s. f. / electrosyneresis.
[Gr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizeaz prin
frecare;
synereisis = apropiere, de la syn = `mpreun\, hairesis = luare [i airein = a lua.] Variant a *imunoelectroforezei pe
plac de geloz\, în care migrarea *gamaglo-bulinelor (anticorpi) se face la catod, iar cea a antigenului în sens contrar, astfel încât
precipitatul se formeaz rapid, dac antigenul întâlne[te anticorpul corespondent. Sin.: contraimunoelectro-forez\,
imunoelectrodifuziune.
ELECTROSISTOLIE, s. f. / électrosystolie, s. f. / electrosystolia.
[Gr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizeaz prin frecare;
systole = con-trac]ie.] Declan[are artificial a contrac]iilor cardiace prin impulsuri electrice ritmate.
ELECTROSTIMULARE, s. f. / électrostimulation, s. f. / electrostimulation.
[Gr. elektron = chih-limbar, corp care se electrizeaz prin
frecare; lat.
stimulare = a stimula, de la stimulus = b\] as-cu]it cu care se îmboldesc vitele.] Utilizarea impulsurilor electrice
pentru stimularea ]esuturilor vii. Ex.: e. inimii.
ELECTRO{OC, s. n. / électrochoc, s. m. / elec-troshock therapy.
[Gr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizeaz prin frecare;
fr.
choc, din olandez shokken = a ciocni, a ri.] Utilizarea curentului electric în tratamentul unor boli psihice. Dup apari]ia
psihotropelor, metoda s-a restrâns; se ob]in, totu[i, [i azi rezultate satisf\c oare în sti depresive, schizofrenie. Se aplic
bitemporal electrozi prin care va trece, într-un timp scurt (0,1-0,6 s), un curent electric alternativ de 100-140 V. Provoac o
pierdere scurt de con[tien]\, urmat de convulsii.
ELECTROTAXIS, s. n. / electrotaxie, s. f. / elec-trotaxis.
[Gr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizeaz prin frecare; taxis =
aranjare, ordonare, de la
tattein = a ordona, a aranja.] Mi[care a celulelor sau a unor organisme mici ca r\spuns la ac]iunea
curentului electric. E. poate fi pozitiv, în sensul curentului, sau negativ.
ELECTROTERAPIE, s. f. / électrothérapie, s. f. / electrotherapeutics, electrotherapy.
[Gr. elek-tron = chihlimbar, corp care se
electrizeaz prin frecare;
therapeia = tratament, de la thera-peuein = a `ngriji.] Utilizarea în terapeutic a cu-ren]ilor electrici
sub diferite forme: galvanic, difazat, trifazat, unde scurte etc. ~n cazul
e. cerebrale se utilizeaz curent electric de intensitate mic
`n tratamentul insomniei, anxiet\]ii, al unor depresii.
ELECTROTONUS, s. n. / électrotonus, s. m. / electrotonus.
[Gr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizeaz prin frecare;
tonos = tensiune.] Modifici de excitabilitate [i conductibilitate produse în ]esut de c re curentul electric, în jurul electrozilor ( e.
fiziologic
).
ELECTROVALEN}|, s. f. / électrovalence, s. f. / electrovalence, electrovalency.
[Gr. elektron = chihlimbar, corp care se
electrizeaz prin frecare; lat.
valentia = for]\, putere, de la valere = a avea for]\, a fi tare.] Leg ur ionic (sau electrostatic)
între ioni.
ELEFANTIAZIS, s. n. / éléphantiasis, s. m. / ele-phantiasis.
[Gr. elephantiasis = un fel de lepr `n care pielea devenea rugoas ca a
unui elefant, de la
elephas, -antos = elefant.] Form extrem de *limfedem cronic, consecutiv cuia membrul inferior are un
aspect de picior de pachiderm, printr-o cre[tere de volum ireductibil [i modific\ri epider-mice caracterizate prin *hiperkeratoz [i
*veruco-zit\]i. Pot fi afectate [i alte p]i ale corpului: membrele superioare, organele genitale externe [i, rar, fa]a. E. poate fi : 1)
Secundar unei boli con-genitale - *sindrom Klippel-Trenaunay, *boal Mil-roy. 2) Secundar unei boli dobândite prin blocaj limfatic
de origine tumoral\, inflamatorie sau parazitar (îndeosebi *filarioz\, sau, mai rar, *onco-cercoz).
ELEFANTIAZIS FAMILIAL / éléphantiasis familial de Milroy / hereditary lymph(o)edema. Sin.: boal Milroy (v.).
ELEIDOM, s. n. / éléidome, s. m. / oleoma.
[Gr. elaion = ulei; -oma.] Tumefac]ie cu tendin] de extindere, determinat de injec]ii
cu ulei vegetal.
ELEMENT, s. n. / élément, s. m. / element.
[Lat. elementum = element.] 1) Atom caracterizat prin numul s\u atomic Z, adic
prin numul de pro-toni pe care îl con]ine nucleul. Exist 92 e. naturale, celelalte e. fiind artificiale. 2) Obiect care face parte
dintr-un ansamblu.
ELEOPTEN, s. m. / éléoptène, s. m. / eleopten.
[Gr. elaion = ulei; ptenos = volatil.] V. stearopten.
ELEVATOR, s. n. / élévateur, s. m. / elevator.
[Lat. elevator, -oris = cel care ridic\, de la ele-vare = a ridica.] Instrument medical
util la înde-ptarea din ]esuturi a unor elemente dure (corpi str\ini, sechestre osoase, r\d\cini dentare).
ELIPTOCIT, s. n. / elliptocyte, ovalocyte s. m. / elliptocyte.
[Gr. elleipsis = omisiune [i, prin extensie, ellipes kyklos = cerc
defectuos, elips\;
ky-tos = celul\.] Sin.: ovalocit (v.).
ELIPTOCITOZ|, s. f. / elliptocytose, s. f. / here-ditay elliptocytosis.
[Gr. elleipsis = omisiune [i, prin extensie, ellipes kyklos =
cerc defectuos, e-lips\;
kytos = celul\; -ozã.] Prezen]a în sânge a unui num anormal de hematii de forma unui eli-psoid
(*ovalocit). E. este o boal genetic determinat de muta]ii la nivelul genelor care codific proteinele *citoscheletului membranei
globulelor ro[ii. Dup caz, rezult un deficit în spectrin sau în banda 4. Mai rar, e. apare în cadrul unor boli hematologice ca
mielofibroza [i anemia feripriv\. Sin.: ovalocitoz\.
ELISA / ELISA / ELISA.
[Acronim engl.: Enzyme Linked Immunosorbent Assay = test de imunoad-sorb]ie cu anticorpi marca]i
enzimatic
.] Metod de mare sensibilitate utilizat pentru detec]ia [i m\surarea unor cantit\]i foarte mici de proteine sau de alte
substan]e cu propriet\]i antigenice. ELISA se bazeaz pe reac]ia antigen-anticorp, unul din cei doi componen]i fiind fixat pe un
suport solid (suprafa]a unei pl\ci, o cup\ mic transparent\ este pus `n eviden] cu un anticorp

324. 324
specific cuplat la o enzim\. Adi]ia substratului enzimei declan[eaz o reac]ie de culoare cantificabil\. Ex.: pentru punerea `n evi-
den] a anticorpilor anti-HIV, un antigen HIV (brut sau peptidic) este fixat pe o cupul transparent\. Serul de testat al unui subiect
este ad\ugat `n dilu]ii succesive, apoi probele se spal\. Pentru punerea `n eviden] a complexelor antigen-anticorp se adaug un
anticorp anti-imunoglobulin uman cuplat la *peroxidaz\. Apoi se m\soar densitatea optic a probelor prin spectrofotometrie. Cu
cât concentra]ia de anticorpi din serul pacientului este mai crescut\, cu atât [i densitatea optic va fi mai mare. Proba va fi
declarat pozitiv dac dep\[e[te o valoare prag. ~n prezent se utilizeaz mai multe variante ale metodei ELISA, `ndeosebi ELISA-
competi]ie [i ELISA-sandwich.
ELITROCEL, s. n. / élytrocèle, s. f. / elytrocele.
[Gr. elytron = teac\, vagin; kele = hernie, tumor\.] Hernierea anselor intestinale în
*fundul de sac Douglas, palpabil endovaginal. E. nu este un prolaps, dar se poate asocia cu un *rectocel.
ELIXIR, s. n. / élixir, s. m. / elixir.
[Ar. al-iksir = piatra filosofal\; medicament; derivat din gr. kse-ron = medicament; ar. al-ecsir,
al-eksir
= chimie.] Preparat farmaceutic lichid ob]inut prin dizolvarea unor substan]e aromatice în amestec de ap\, alcool (15-50
%) [i glicerol. E. se administreaz numai
per os. Termenul este foarte vechi [i în trecut desemna numeroase preparate, care
actualmente nu mai sunt utilizate în terapeutic\.
ELONGA}IE, s. f. / élongation, s. f. / elongation.
[Lat. elongatio, -onis = `ndeptare, alungire, de la elongare = a alungi.] 1)
Întindere în scop terapeutic efectuat prin *trac]iune. Ex.: e. coloanei vertebrale cu ajutorul unui dispozitiv mecanic, pentru a face
s dispar o serie de dureri determinate de compresiunea r\d\cinilor nervoase rahidiene. V. [i vertebroterapie. 2) Alungire
traumatic a unui organ, a unei structuri. Ex.: e. muscular (întindere muscular\ t, e. nervoas\, consecin]a rupturii
intersti]iale a fibrelor nervoase din cauza întinderii bru[te a unui trunchi nervos (în luxa]ii). 3)
Factor de e. (v.).
ELU}IE, s. f. / élution, s. f. / elution.
[Lat. elutio, -onis = sp\lare, de la eluere = a sp\la, a [terge.] Fenomenul invers *adsorb]iei,
prin care corpul adsorbit anterior este remis în solu]ie. Se produce cu atât mai intens cu cât contactul cu adsorbantul a fost mai
scurt [i s-a efectuat la temperatur joas\.
EMACIERE, s. f. / émaciation, s. f. / emaciation, wasting.
[Lat. emaciare = a epuiza, a sli.] Sc\dere ponderal extrem de
accentuat care apare în evolu]ia de lung durat a unor boli cronice cu prognostic rezervat. Sin.: ca[exie (v).
EMANA}IE, s. f. / émanation, s. f. / emanation.
[Lat. emanare = a curge, a se r\spândi.] Gaz inert radioactiv produs în timpul
dezintegrii unor izotopi radioactivi. Ex.: e. radiului sau radon, e. actiniului sau actinon.
EMASCULARE, s. f. / emasculation, s. f. / e-masculation.
[Lat. emasculare = a castra, de la ex = `n afar\, masculus = de sex
masculin
.] *Castrare masculin\. E. total\ const `n abla]ia testiculelor [i amputarea penisului. V. [i castrare, eunuchism.
EMBOL. Var. pentru embolus (v).
EMBOLECTOMIE, s. f. / embolectomie, s. f. / embolectomy.
[Gr. embole = ac]iunea de a arunca `n, de la emballein = a arunca `n
(
en = `n; bal-lein = a arunca); ektome = excizie.] Interven]ie chirurgical care, prin îndeptarea unui *embol, restabile[te
permeabilitatea unui vas obturat de acesta.
EMBOLIE, s. f. / embolie, s. f. / embolism, em-bole, emboly.
[Gr. embole = ac]iunea de a arunca `n, de la emballein = a arunca `n
(
en = `n; bal-lein = a arunca).] Obstruc]ie brusc a lumenului unui vas, în general al unei artere, dar [i al unui vas limfatic, printr-
un corp str\in (cheag, colonii de celule neoplazice etc.), denumit *embolus [i antrenat în circula]ie. Tipuri de e.: 1)
Ateroembolism,
e. cu debriuri rezultate din ulcerarea unei pl\ci de *aterom. 2)
E. aerian\, sin.: e. gazoas (v.). 3) E. amniotic\, prin p runderea de
lichid [i celule amniotice în vasele uterine; este urmat uneori de un *sindrom fibrinolitic mortal. 4)
E. bacterian\ sau microbian\,
produs prin colonii microbiene deta-[ate dintr-un focar de supura]ie. 5)
E. canceroas\, prin vehicularea unor grupe de celule
neoplazice în circula]ie. 6)
E. gazoas\ sau aerian\, prin bule de aer p runse în sânge, îndeosebi dup traumatisme sau opera]ii la
nivelul venelor gâtului. 7)
E. gr\soas\ (v.). 8) E. parazitar\, prin larve sau parazi]i adul]i (Trichinella, ascarizi). 9) E. postoperatorie,
complica]ie la distan] dup opera]iile ma-jore (în special în sfera genital feminin\), prin mobilizarea unui cheag format într-o
ven\. 10)
E. pulmonar\ (v.). 11) E. tisular\, prin fragmente de ]esuturi mobilizate în urma unor traumatisme.
EMBOLIE GR|SOAS| / embolie graisseuse / fat embolism. E. care poate surveni dup politrau-matisme cu fracturi multiple
(îndeosebi în cazul fracturilor diafizei femurale), înso]ite de deschideri ale unor vase sanguine [i de distrugeri tisulare, ca [i dup
interven]ii chirurgicale laborioase. Adesea multiple, e. g. provoac accidente grave, în func-]ie de localizare: 1) În pl\mâni -
insuficien] respiratorie acut\. 2) În marea circula]ie - purpur\, accidente neurologice (hemiplegie, com\ -
exsudate ale polului posterior al ochiu-lui, hemoragii. 4) La nivel renal - lipurie. E. g. sunt determinate de globule gr\soase care pot
proveni din m\duva osoas (de la nivelul focarului de fractur) sau din *chilomicronii care, din cauza modificilor fizico-chimice ale
sângelui provocate de traumatism (îndeosebi sc\derea solubilit\]ii lipidelor), sufer un fenomen de agregare în particule mari.
Dup accidentul embolic, produ[ii de degradare ai gr\similor m\duvei osoase ar avea o ac]iune toxic asupra membranelor
celulare, cu consecin]e grave pentru celule.
EMBOLIE PARADOXAL| / embolie paradoxale / paradoxical embolus, crossed embolus. Migrarea unui *embol venos (de origine
sanguin sau neoplazic\ teritoriu arterial, cel mai frecvent din cauza unei comunic\ri interauriculare sau a unei
hipertensiuni arteriale pulmonare.
EMBOLIE PULMONAR| / embolie pulmonaire / pulmonary embolism. Obliterarea uneia sau mai multor ramuri ale arterei
pulmonare prin corpi str\ini, cel mai adesea *cheaguri sanguine provenind din teritoriul venei cave inferioare. Consecin-]a cea mai
grav a e. p. este *infarctul pulmonar, cu semne adesea disociate, incomplete. La radiografia toracic\, diagnosticul este uneori
dificil, încât *scintigrafia [i *angiografia permit confirmarea e. p.
EMBOLIZARE, s. f. / embolisation, s. f. / embo-lization.
[Gr. embole = ac]iunea de a arunca `n, de la emballein = a arunca `n (en
= `n;
ballein = a arunca).] 1) Procesul de constituire a unui *embolus. 2) Obstruc]ia terapeutic a pediculului arterial de la nivelul
unei tumori, malforma]ii (angiom), leziuni hemoragice, îndeosebi în cazurile când acestea sunt inabordabile chirugical. E. se ob]ine
prin introducerea, în artera cateterizat se-lectiv, a unei substan]e sintetice sau a unui fragment de mu[chi, care permit
organizarea unei tromboze [i, implicit, obliterarea vasului. E. venoa-s a fost propus pentru tratarea unor *varice esofagiene.
EMBOLUS, s. n. / embole, s. m. / embolus, pl. emboli.
[Gr. embolos = dop.] Corp str\in a cui deplasare [i oprire într-un vas
provoac *embolie. Poate fi constituit din: particule solide (trombus, celule normale sau tumorale), lichide (substan]e grase),
gazoase. Embolii pot fi septici [i aseptici, iar dup localizare: arteriali, veno[i, limfatici. Var.: embol.
EMBRIOCARDIE, s. f. / embryocardie, s. f. / em-bryocardia.
[Gr. embryon = embrion, de la en = `n, bryein = a cre[te; kardia =
inim\
.] Scurtarea duratei *diastolei [i accelerarea *ritmului cardiac, cu atenuarea deosebirilor dintre cele dou zgomote cardiace,
care determin o asemare a b \ilor inimii cu cele ale cordului fetal. Sin.: ritm fetal.
EMBRIOFOR, s. m. / embryophore, s. m. / em-bryophore.
[Gr. embryon = embrion, de la en = `n, bryein = a cre[te; phoros =
care poart\, de la
pherein = a purta, a transporta.] Oul anumitor specii de *tenie, caracterizat prin prezen]a unei capsule cu
perete dublu, cel exterior având o grosime mai mare.
EMBRIOGENEZ|, s. f. / embryogenèse, s. f. / embryogenesis.
[Gr. embryon = embrion, de la en = `n, bryein = a cre[te;
genesis = producere, de la gennan = a produce.] Ansamblul diferitelor transformi ale *oului fecundat pân la stadiul de
*embrion. V. [i filogenez\, morfogenez\, organo-genez\.
EMBRIOLOGIE, s. f. / embryologie, s. f. / em-bryology.
[Gr. embryon = embrion, de la en = `n, bryein = a cre[te; logos =
[tiin]\
.] Parte a biologiei care se ocup cu studiul *embrionului în toate etapele sale de dezvoltare, din momentul fecun-dii
celulei ou pân la forma sa definitiv\.
EMBRIOM, s. n. / embryome, s. m. / embryoma.
[Gr. embryon = embrion, de la en = `n, bryein = a cre[te; -oma.] Sin.:
disembriom (v.).

325. 325
EMBRION, s. m. / embryon, s. m. / embryo. [Gr. embryon = embrion, de la en = `n, bryein = a cre[te.] Produsul fecunda]iei pân
la sfâr[itul lunii a doua de sarcin\. Începând cu luna a treia se vorbe[te de *fetus.
EMBRIOPATIE, s. f. / embryopathie, s. f. / em-bryopathy.
[Gr. embryon = embrion, de la en = `n, bryein = a cre[te; pathos =
boal\
.] Boal sau leziune care afecteaz *embrionul [i care este responsabil de malforma]ii (ex.: e. rubeolic\, care antreneaz
malforma]ii oculare [i chiar cecitate).
EMBRIOTOXON, s. m. / embryotoxon, s. m. / em-bryotoxon.
[Gr. embryon = embrion, de la en = `n, bryein = a cre[te; toxon =
arc
.] Opacitate inelar cornean în jurul irisului, de natur congenital\, semând cu *gerontoxonul.
EMENAGOG, adj., s. n. / emménagogue, adj., s. m. / emmenagogue.
[Gr. emmena = menstrua]ie; agogos = care conduce c re
eliminare
.] (Medicament) care provoac sau regularizeaz fluxul menstrual.
EMERIN|, s. f. / émérine, s. f. / emerin. Protein membranar prezentând o *omologie accentuat cu *timopoietinele. Gena codant
a e. se afl pe cromozomul X, iar o muta]ie a acesteia este la ori-ginea *distrofiei musculare Emery-Dreifuss.
EMETIC, adj., s. n. / émétique, émétisant, -e, adj., s. m. / emetic.
[Lat. emeticus, gr. emetikos = care produce vs uri, de la gr.
emein = a vomita.] 1) Care provoac vs uri. 2) Substan]\, medicament cu efect vomitiv. Sin.: emetizant.
EMETROPIE, s. f. / emmétropie, s. f. / emmetro-pia.
[Gr. emmetros = bine m\surat, de la en = în, metron = m\sur\; ops, opos
= ochi.] Denumire a vederii normale, adic a stii ochiului în care razele de lumin percepute formeaz o imagine e-xact la nivelul
retinei. E. este starea contrar *a-metropiei.
EMFIZEM, s. n. / emphysème, s. m. / emphyse-ma.
[Gr. emphysema, -atos = umfl ur\, de la en = `n, physa = r\suflare.] 1)
Infiltra]ie difuz\, anormal a aerului sau a altui gaz în ]esuturi. Ex.: e. subcutanat. 2) Termenul se refer îndeosebi la *
e. pulmonar.
EMFIZEM PULMONAR / emphysème pulmonaire / pulmonary emphysema. Stare anatomopatologic ce este caracterizat prin
dilatarea [i distrugerea spa]iilor aeriene alveolare pulmonare situate distal fa] de bron[iolele terminale. Leziunile sunt evolutive [i
diseminate în cea mai mare parte a parenchimului pulmonar. Se disting:
e. primitiv [i e. secundar. Anatomopatologic sunt
men]ionate, de obicei, dou forme de
e. primitiv: 1) E. centro-lobular sau centroacinar, cu afectare a bron[io-lelor, dar f leziune
major\ a re]elei capilare. 2)
E. panlobular sau panacinar, cu afectare concomitent a structurilor alveolare [i a re]elei capilare.
Tipurile principale de
e. secundar sunt: 1) E. peri-bron[iolar sau focal, caracterizat prin dilata]ia sim-pl a bron[iolelor respiratorii
cu numeroase depozite pneumocoriotice. 2)
E. paralezional sau para-cicatricial, cu distruc]ii difuze asociate constant la cicatrici
bronhopulmonare multiple [i diseminate, cel mai frecvent de origine silicotic sau tubercu-loas\. V. [i bronhopneumopatie cronic
obstructiv\.
EMINEN}|, s. f. / éminence, s. f. / eminence, e-minentia. NA: eminentia.
[Lat. eminentia = `n\l]ime, proeminen]\.] ~n anatomie,
nume dat u-nor reliefuri: 1)
E. hipotenar\: (NA: hypothenar) relief rotunjit al p]ii interne (cubitale) a palmei. 2) E. tenar\: (NA:
thenar) relief rotunjit al p]ii externe (radiale) a palmei. Este format din mu[chii scur]i anexa]i policelui (flexor, adductor [i
opozant).
EMISFER|, s. f. / hémisphère, s. f. / hemi-sphere. NA: hemispherium.
[Gr. hemi = pe ju-m ate; lat. sphaera, gr. sphaira =
sfer\
.] Ju-m ate dintr-o sfer\. Prin extensie, jum ate dintr-un organ de form rotunjit\. Ex.: e. cerebral\.
EMISFER| DOMINANT| / hémisphèr e dominant / dominant hemisphere. Denumire atribuit\, de regul\, e. cerebrale stângi, care
asigur\, datorit unor structuri programate genetic, realizarea limbajului articulat, ca [i coordonarea unor mi[ci, `ndeosebi
comanda motorie a mâinii celei mai `ndemânatice. Pe lâng faptul c `n cazul unor leziuni `ntinse ale zonei limbajului e. dreapt
preia aceast func]ie, no]iunea de e. d. este `n curs de aprofundare, `ndeosebi prin utilizarea *imagisticii mentale.
EMISFERE CEREBRALE / hémisphères céré-brales / cerebral hemispheres. NA: hemisphe-rium cerebri. Partea cea mai
voluminoas a *en-cefalului, care se dezvolt din vezicula telence-falic\. ~n cursul dezvoltii, acoper nucleii talamici [i ventriculul
al III-lea, alc uind `mpreun creierul mare. ~ntre cele dou e. c. se afl fisura interemisferic\, prin intermediul ceia acestea sunt
complet separate spre extremit\]ile lor. ~n por]iunea mijlocie, e. c. sunt reunite prin *corpul calos. E. c. ocup cea mai mare parte a
cutiei craniene (*craniul), fiind situate `n loja supratentorial a acesteia. Fiecare e. are form ovoidal\, cu extremitatea mai `ngust
posterior, corespunzând *lobului occipital. Dimensiunile medii ale e. c. sunt: lungime 17 cm, l\]ime 14 cm [i `n\l]ime 13 cm.
Greutatea medie a ambelor e. c. este de 1 380 g la bbat [i 1 350 g la femeie, cu varia]ii individuale considerabile. Fiecare e.
prezint trei fe]e: lateral
\ (sau extern\ aport cu calota cranian\; medial \ (sau intern\
interemisferice [i bazal
\ (sau inferioar\ ului. La grani]a dintre fe]e se afl trei margini. La nivelul fiecei e.
c. se descriu trei poli: frontal mai voluminos, occipital, mai efilat [i temporal sau mijlociu. Pe toate fe]ele, suprafa]a e. c. prezint
numeroase
[an]uri, care, `n func]ie de apari]ie [i profunzime, se clasific `n: 1) primare sau fisuri (scizuri), care apar primele pe
creierul embrionar, sunt adânci [i separ `ntre ele teritorii `ntinse ale e. denumite lobi (*lob frontal, *lob occipital, *lob parietal, *lob
temporal, *lob orbitar); 2) secundare sau intergirare, care apar mai târziu [i delimiteaz `ntre ele arii restrânse `n cadrul unui lob,
denumite girusuri sau *circumvolu]ii; 3) ter]iare, mai superficiale, care br\zdeaz girusurile. Girusurile, ca [i lobii se pot lega `ntre
ele prin pliuri de substan] nervoas\, denumite pliuri de trecere. Structural, e. c. sunt alc uite din: 1) *cortexul cerebral (sau
scoar]a cerebral\ me toate fe]ele [i marginile e. c.; 2) *nucleii cenu[ii centrali, denumi]i adesea, impropriu,
ganglioni bazali; 3) substan]a alb\, care acoper spa]iul dintre nucleii centrali, formând *capsula intern\, sau dintre ace[tia [i
cortexul cerebral, `n acest caz fiind denumit centrul medular.
EMISIE, s. f. / émission, s. f. / emission.
[Lat. emissio, -onis = trimitere afar\, aruncare, de la emittere = a trimite afar (ex =
afar\;
mittere = a trimite).] 1) Scurgerea unui fluid, în general sub presiune. 2) Eliberarea de energie radiant la nivelul unor
materiale. Ex.: e. radioactiv\.
EMI}|TOR, s. n. [i m. / émetteur, s. m. / emitter.
[Lat. emittere = a trimite afar\, de la ex = `n a-far\, mittere = a trimite.] 1)
Dispozitiv care emite radia]ii electromagnetice. 2) Izotop radioactiv care emite, prin dezintegrare nuclear\, radia]ii corpusculare (
α,
β) [i electromagnetice (γ).
EMOLIENT, adj., s. n. / émollient, -e, adj., s. m. / emollient.
[Lat. emolliens, de la emollire = a `nmuia.] (Substan] sau amestec
de substan]e) care înmoaie pielea sau, uneori, mucoasele `mpiedicând ac]iunea produ[ilor iritan]i asupra acestora. E. se aplic\
extern sub form de creme, emulsii, cataplasme, iar intern ca sp\l uri [i ceaiuri.
EMONCTORIU, s. n. / émonctoire, s. m. / emunc-tory.
[Lat. emunctus, de la emungere = a trage în afar\.] Organ (rinichi, ficat,
pl\mân) sau structur histologic (gland sudoripar\ ea unor substan]e endogene sau exogene, de regul
inutile sau nocive pentru organism.
EMOTIVITATE, s. f. / émotivité, s. f. / emotivity.
[Lat. emotus, de la emovere = a scoate, a r\s-turna.] Aptitudine a fiecei
pesoane de a reac-]iona mai mult sau mai pu]in intens (reac]ii psihice [i somatice) la evenimente, chiar obi[nuite, tr\ind *emo]ii. E.
reprezint aspectul cel mai elementar al *afectivit\]ii.
EMO}IE, s. f. / émotion, s. f. / emotion.
[Lat. emotus, de la emovere = a scoate, a r\sturna.] Reac]ie afectiv vie, global\, intens
[i de scurt durat a organismului, înso]it adesea de manifesti neurovegetative [i declan[at de o situa]ie nea[teptat\, agreabil
sau dezagreabil\. Cele patru e. fundamentale sunt: bucuria, triste]ea, furia [i frica.
EMPATIE, s. f. / empathie, s. f. / empathy.
[Gr. en = `n; pathos = afec]iune, sentiment.] Aptitudinea de a percepe, a accepta [i a
`n]elege sentimentele sau/[i gândurile unui interlocutor. Comunicare afectiv cu semenul.
EMPERIPOLEZ|, s. f. / empéripolèse, s. f. / em-peripolesis.
[Gr. en = `n; peri = `n jurul; poleo-maien = a umbla.] Fenomen de
contact celular implicând, pe lâng ata[area unei celule la o alt celul (*peripolez\ nei celule
într-o alt celul\. Acest fenomen se observ atât la celulele normale (p run-derea limfocitelor în celulele hepatice, intestinale,
renale, tiroidiene), cât [i la celulele patologice (ex.: p runderea limfocitelor în fibroblaste).

326. 326
EMPIEM, s. n. / empyème, s. m. / empyema. [Gr. empyema, -atos = acumulare de puroi, de la en = `n, pyon = puroi.]
Acumulare de puroi într-o cavitate natural\. Termenul utilizat ca atare semnific aproape întotdeauna pleurezia purulent (*pio-
torax).
EMPIEM PERICARDIC / empyème pér icardique / pericardic empyema. Colec]ie purulent la nivelul spa]iului pericardic.
EMPIRIC, adj. / empirique, adj. / empiric, em-pirical.
[Lat. empiricus, gr. empeirikos = care se ghideaz dup experien]\, de la gr.
empeiria = experien]\.] Care se bazeaz în primul rând pe experien] [i nu pe date [tiin]ifice. Ex.: remediu e., tratament e.
EMPIRISM, s. n. / empirisme, s. m. / empiricism.
[Gr. empeiria = experien]\; -ism.] Caracteristica medicinii bazat pe experien]a
practic\.
EMPLASTRU, s. n. / emplâtre, s. m. / plaster.
[Lat. emplastrum, gr. emplastron = unsoare, tencuial\, de la gr. emplattein = a
fasona, a aplica pe
.] Preparat farmaceutic solid constituit din s\punuri, rezine, ceruri, substan]e grase, cauciuc, ca atare, asociate
între ele sau cu substan]e medicamentoase [i destinate aplicii pe piele. Se disting dou tipuri principale de e.: 1)
E.
medicamentoase
, utilizate în scopuri terapeutice. 2) E. adezive, pentru acoperirea leziunilor pielii [i fixarea pansamentelor
(leucoplaste).
EMPROSTOTONUS, s. n. / emprosthotonos, s. m. / emprosthotonos.
[Gr. emprosthen = în fa-]\; tonos = tensiune.] Tip de
contractur generalizat predominant la nivelul mu[chilor flexori, observat în anumite cazuri de *tetanos. Bolnavul este ghemuit
asemenea fetusului în uter.
EMULSIE, s. f. / émulsion, s. f. / emulsion, emulsum (lat.).
[Lat. emulsum, de la emulgere = a mulge pân la ultima pic ur\, a
seca
.] Sistem dispers coloidal format din dou lichide nemis-cibile, în care unul este fin dispersat în cel\lalt, sub form de pic uri
mici de ordinul microme-trilor. Lichidul în care se produce dispersia se nu-me[te faz continu sau dispersant\, iar lichidul
dispersat reprezint faza discontinu sau dispersat\. Se descriu dou tipuri de e.: 1) E. cu faz continu apoas [i faz dispers
uleioas\, denumite "
e. ulei în ap\" (simbol în fr. H/E, iar în engl. O/W). 2) E. cu faz continu uleioas [i faz dispers apoas\,
denumite "
e. ap în ulei" (simbol în fr. E/H, iar în engl. W/O).
EMULSIFIANT, s. n. / émulsifiant, s. m. / emulsive.
[Lat. emulsum, de la emulgere = a mulge pân la ultima pic ur\, a seca;
facere = a face.] Substan] chimic ce favorizeaz formarea sau conservarea unei *emulsii. E. sunt utiliza]i în biochimie [i în
industria alimentar\.
EMULSIONARE, s. f. / émulsification, s. f. / emul-sification.
[Lat. emulsum, de la emulgere = a mulge pân la ultima pic ur\, a
seca
.] Opera]iune de dispersare în *emulsie a unor lichide nemisci-bile. E. se ob]ine prin procedee mecanice sau cu ajutorul
ultrasunetelor.
ENANTEM, s. n. / énanthème, s. m. / enanthe-m(a).
[Gr. en = `n; anthema = `nflorire.] Leziune, mai mult sau mai pu]in întins\, a
unei mucoase în cursul unei boli eruptive, analog *exantemului cutanat (ex.: petele Köplik pe mucoasa bucal\, caracteristice
rujeolei).
ENANTIOMERI, s. m. pl. / énantiomères, s. f. pl. / enantiomers.
[Gr. enantios = opus, invers; me-ros = parte.] *Stereoizomeri
care sunt imaginea în oglind a unuia fa] de cel\lalt. Se mai numesc [i *izomeri optici, deoarece (fiind optic activi) unul deviaz
*lumina polarizat la dreapta (
e. dextro-gir) [i cel\lalt la stânga (e. levogir). Ex.: *glucoza [i *fructoza.
ENANTIOMORF, adj. / énantiomorphe, adj. / e-nantiomorph.
[Gr. enantios = opus, invers; mor-phe = form\.] Despre fiecare din
cele dou forme optic active ale aceleia[i molecule, când ele de-viaz diferit planul *luminii polarizate. V. [i izomeri optici.
ENARTROZ|, s. f. / énarthrose, s. f. / spheroidal joint. NA: articulatio spheroidea.
[Gr. en = `n; arthron = articula]ie; -ozã.] Tip
de *diartroz ale cei suprafe]e articulare sunt segmente de sfer sau de sferoid, unul convex [i altul concav.
ENCEFAL, s. n. / encéphale, s. m. / encephalon. NA: encephalon.
[Gr. enkephalos = creier, de la en = `n, kephale = cap.] Partea
sistemului nervos central con]inut în cutia cranian\: *emisferele cerebrale [i *diencefalul (creierul propriu-zis), *cere-belul [i
trunchiul cerebral (*pedunculi cerebrali, *protuberan] [i *bulb rahidian). În general termenul este utilizat ca sin. cu *creier.
ENCEFALINE. Var. pentru enkefaline (v.).
ENCEFALIT|, s. f. / encéphalite, s. f. / encepha-litis.
[Gr. enkephalos = creier, de la en = `n, ke-phale = cap; -itã.] Inflama]ie,
mai mult sau mai pu]in întins\, a encefalului, având drept origine in-fec]ii virale, microbiene sau parazitare. Când procesul se
întinde la tot nevraxul este vorba de en-cefalomielit sau nevraxit\. E. fac parte din grupul *neuroinfec]iilor [i, în func]ie de
modalitatea de apari]ie a tabloului clinic [i de mecanismele patogenice, pot fi:
primitive, când agentul infec]ios se localizeaz direct
la nivelul encefalului, [i
secundare, când infec]ia creierului apare ca o complica]ie în cursul unei boli infec]ioase generale. Tipuri de
e.: 1)
E. acut postinfec]ioas\ (v.). 2) E. african\, denumire generic pentru un grup de *panencefalite acute, epidemice, descrise
pe continentul african. 3)
E. american\, denumire care cuprinde un grup de e. descrise pe teritoriile continentului american. 4) E.
cu *Arbovirus
, v. e. primitiv viral\. 5) E. australian\ este o panencefalit acut epidemic provocat de un Arbovirus. 6) E. centro-
european\
, v. e. primitiv viral\. 7) E. concentric Baló, varietate de *leucoencefalit a adul-tului tân, evoluând anatomic prin
focare concentrice, iar clinic cu contracturi, un aspect *pseu-dobulbar, cu tulburi demen]iale, *hipertensiune intracranian\. 8)
E.
japonez\
, determinat de un arbovirus, caracterizat prin tulburi psihice accentuate, contractur\, sechele psihice frecvente. 9) E.
letargic von Economo
(v.). 10) E. postviral\, v. encefalit acut postinfec]ioas\. 11) E. primitiv viral\ (v.).
ENCEFALIT| ACUT| POSTINFEC}IOAS| / en-céphalite aiguë postinfectieuse / post-infection encephalitis. E. acut nesupurat\,
care poate surveni ca o complica]ie în cursul sau dup majoritatea bolilor infec]ioase ale copiliei. Se manifest sub forme
diverse: convulsiv\, paralitic\, senzorial\ sau psihic\. Uneori evolueaz spre vindecare complet\, dar frecvent se produc sechele
definitive: epilepsie, idio]ie, hemiplegie spasmodic\.
ENCEFALIT| LETARGIC| VON ECONOMO / en-céphalit e léthargique von Economo / lethargic encephalitis.
[Constantin
Freiherr von San Serff Economo
, neurolog [i psihiatru austriac, profesor la Viena, 1876-1931.] Boal infec]ioas\, epidemic
sau sporadic\, afectând îndeosebi *mezencefalul, dar [i m\duva spinii [i nervii periferici. Se caracterizeaz clinic prin febr\,
somno-len]\, paralizia anumitor nervi cranieni (îndeosebi nervii motori ai ochiului, în forma oculoletargic\ recedate
adesea de dureri lanci-nante (forma algomioclonic\ l. se poate vindeca sau se poate complica,
dup o perioad de remisiune, cu *boala Parkinson. Agentul patogen este un virus neurotrop. Sin.: boal Cruchet, boal von
Economo, encefalomielit difuz\.
ENCEFALIT| PRIMITIV| VIRAL| / encéphalite primitive à virus / primary viral encephalitis. Termen sub care sunt grupate
encefalitele ce a-par ca o boal independent [i determinat de un virus identificat: e. prin virusul rabic, Enterovirus (virusurile
poliomielitic, Coxsackie [i ECHO) [i prin Arbovirus.
ENCEFALO-ARAFIE, s. f. / encéphalo-araphie, s. f. / anencephaly.
[Gr. enkephalos = creier, de la en = `n, kephale = cap; a —
priv.;
rhaphe = sutu-r\.] Malforma]ie caracterizat printr-un defect de `nchidere a p\]ii din *tubul neural corespunzând
encefalului. V. [i creast neural\.
ENCEFALOCEL, s. n. / encéphalocèle, s. f. / en-cephalocele.
[Gr. enkephalos = creier, de la en = `n, kephale = cap; kele =
hernie, tumor\
.] Hernia unei p]i din creier, cerebel sau a înveli[urilor acestora printr-o deschidere a craniului, congenital
(aproape totdeauna) sau accidental\.
ENCEFALOGRAFIE GAZOAS| / encéphalogra-phie gazeus e / pneumoencephalography, cranial insufflation.
[Gr. enkephalos =
creier, de la
en = `n, kephale = cap; graphein = a scrie; lat. chaos, gr. khaos = substan] subtil\.] Studiul radiografic al
con]inutului cutiei craniene utilizând aerul ca mediu de contrast. Tehnic devenit desuet dup\ apari]ia imagisticii prin *rezonan]
magnetic nuclear\.
ENCEFALOID, adj. / encéphaloïde, adj. / ence-phaloid.
[Gr. enkephalos = creier, de la en = `n, kephale = cap; eidos = form\.]
Despre o forma]i-une macroscopic cu aspect albicios, moale [i friabil\, asem oare creierului.

327. 327
ENCEFALOMALACIE, s. f. / encéphalomalacie, s. f. / encephalomalacia. [Gr. enkephalos = creier, de la en = `n, kephale = cap;
malakia = înmuiere, de la malakos = moale.] Sin.: ramolisment cerebral (v.).
ENCEFALOMIELIT|, s. f. / encéphalomyélite, s. f. / encephalomyelitis.
[Gr. enkephalos = creier, de la en = `n, kephale = cap;
myelos = m\duv\; -itã.] Tip de *encefalit în cursul ceia exist semne clinice de atingere medular\, în cadrul u-nei afecti
difuze a sistemului nervos central.
E. familial recurent\ este denumit [i *boal Har-vey.
ENCEFALOMIELIT| DIFUZ| / encéphalomyé lite diffuse / Von Economo disease. Sin.: encefalit letargic von Economo (v.).
ENCEFALOMIELODISRAFIE, s. f. / encéphalo-myélodysrraphie, s. f. / encephalomyelodys-rrhaphia.
[Gr. enkephalos = creier, de
la
en = `n, kephale = cap; myelos = m\duv\; dys = greu, dificil; rhaphe = sutur\.] Denumire general pentru bolile în care se
constat defecte de închidere a *nevraxului [i a înveli[urilor acestuia.
ENCEFALOMIELOPATIE NECROZANT| SUBA-CUT| / encéphalomyélopathie nécrosante subaiguë / Leigh’s disease. Sin.: boal
Leigh (v.).
ENCEFALOPATIE, s. f. / encéphalopathie, s. f. / encephalopathy.
[Gr. enkephalos = creier, de la en = `n, kephale = cap; pathos
= boal\
.] 1) Orice afec]iune a creierului, cel mai des de origine toxic\, metabolic sau degenerativ\. 2) Sens recent: sindrom
neuropsihic care complic uneori anumite infec]ii sau unele intoxica]ii. Sindromul corespunde unor alteri anatomice severe [i
variate, toxice, anoxice sau vasomotrice, în care nu predomin elementul inflamator. Tipuri: a)
E. alcoolic\ sau etilic\: termen
reunind mai multe sindroame cerebrale, consecin] a caren]ei în vitamina B
1, de origine alcoolic\. b) E. bismutic\: e. mioclonic\,
consecutiv ingestiei surilor de bismut, cel mai des ca urmare a tratii constipa]iei cu acestea. c) E
. bilirubinemic\: *icterul
nuclear al nou-n\scutului. d)
E. hepatic\: este secundar unei insuficien]e hepatice acute sau cronice avansate, cu sau f [unt
portosistemic, spontan sau indus chirurgical. Forme:
e. h. cronic\, e. h. acut\, e. h. prin degenerescen] hepatocerebral cronic\,
e. h. prin [unturi portosistemice intrahe-patice congenitale , e. h. prin hiperamoniemie con-genital\. e) E. hipertensiv\: consecin]a
*hiperten-siunii intracraniene [i a *edemului cerebral. f)
E. infantil\: consecin] a afectii creierului în peri-oada intrauterin\, la
na[tere, ori în primele luni de via]\. g)
E. portocav\: form a *e. hepatice. h) E. respiratorie: prin hipoxie creat de insuficien]a
respiratorie. i)
E. spongiforme subacute transmisibile (v.).
ENCEFALOPATIE BINSWANGER / encéphalopa-thie de Binswanger / Binswanger’s disease.
[Otto Binswanger, neurolog
german, profesor la Jena, 1852-1929
.] Sin.: boal Binswanger (v.).
ENCEFALOPATII SPONGIFORME SUBACUTE TRANSMISIBILE / encéphalopathies spongi-formes subaiguës transmissibles /
slow trans-missible spongiform encephalopathies. Grup de boli definite prin aspectul lor neuropatologic caracterizat prin absen]a
reac]iei inflamatorii, o vacuolizare a neuronilor (de unde denumirea a-cestor e.), apari]ia unor pl\ci de substan] amiloid [i o
hipertrofie a astrocitelor. Aceste boli, care afecteaz exclusiv sistemul nervos central al omului [i al unor mamifere, au o perioad
de incu-ba]ie extrem de lung (peste 30 de ani în unele forme de la om), sunt transmisibile prin ultrafiltrate de creier, iar uneori
sunt de origine iatrogen\, du-p grefe de dura mater sau dup tratament cu *somatotrop extras din creier (de la cadavru, procedeu
abandonat). Au fost descrise urm oarele e. s. s. t.: 1)
La animale: e. bovin spongiform ("boala vacilor nebune"), scrapie, la oaie
[i la capr\, e. transmisibil a vizonilor, e. s. felin\. 2)
La om: *kuru, *boala Creutzfeldt-Jacob, *sindromul Gerstmann-Sträussler-
Scheinker, *insomnia familial fatal\. Recent a fost descris o transmitere a e. s. s. t. între specii (ex.: de la ovine la bovine).
Transmiterea este posibil chiar dup distrugerea complet a acizilor nucleici [i, dimpotriv\, devine imposibil dac func]ia sau/[i
conforma]ia proteinelor sunt alterate. De aceea, este plauzibil\ ipoteza existen]ei unui agent infec]ios constituit exclusiv din
proteine, denumit *prion.
ENCONDRAL, adj. / enchondral, -ale, -aux, adj. / enchondral.
[Gr. en = `n; khondros = cartilaj.] Care se afl sau se produce `n
interiorul cartilajului.

ENCONDROM, s. n. / enchondrome, s. m. / en-chondroma. [Gr. en = `n; khondros = cartilaj; -oma.] *Condrom dezvoltat din
substan]a medular a osului [i, uneori, din ]esutul compact.
ENCONDROMATOZ|, s. f. / enchondromatose, s. f. / dyschondroplasia.
[Gr. en = `n; khondros = cartilaj; -oma; -ozã.] Tip de
*condrodisplazie caracterizat prin dezvoltarea de *condroame mul-tiple, `ndeosebi `n interiorul oaselor mici tubulare ale mâinilor [i
picioarelor, unde determin tume-fac]ii. Condroamele pot apare [i la nivelul oaselor lungi sau ale centurilor, `n aceste cazuri fiind
posibile anomalii de cre[tere ale membrelor. Dege-nerescen]a malign a malforma]iilor este posibil\, de[i rar\. Sin.: boal Ollier,
discondroplazie.
E. cu hemangioame reprezint sindromul Maffucci (v.).
ENCOPREZIS, s. n. / encoprésie, s. f. / enco-presis.
[Gr. en = `n; koprein = a murdi cu propriile excremente.] Incontinen] de
materii fecale, care nu este dat de un defect organic sau o boal\.
ENDARTER|, s. f. / endartère, s. f. / endartery.
[Gr. endon = `n\untru; lat., gr. arteria = arter\.] Tunica intern sau intima unei
artere. Sin.: intima.
ENDARTERIECTOMIE, s. f. / endartériectomie, s. f. / endarteriectomy.
[Gr. endon = `n\untru; lat., gr. arteria = arter\; gr.
ektome = excizie.] Inter-ven]ie chirurgical efectuat în *arterita obliterant pentru restabilirea permeabilit\]ii segmentului din
vasul afectat. Const în deschiderea arterei pe toat lungimea segmentului obstruat, rezec]ia *trombusului, ca [i a totalit\]ii p]ilor
degenerate [i necrozate ale tunicilor care ader de trombus. Sin.: endarteriectomie dezobliterant\, tromboend-arteriectomie.
ENDARTERIECTOMIE
DEZOBLITERANT| / end-artériectomie désoblitérante / endarteriectomy. Sin.: endarteriectomie (v.).
ENDARTERIT|, s. f. / endartérite, s. f. / endar-teritis.
[Gr. endon = `n\untru; lat., gr. arteria = arter\; -itã.] Inflama]ie a intimei
unei artere. Poate fi izolat\, îns mai frecvent se asociaz cu inflama]ia celorlalte tunici arteriale. Cauze: bacterii piogene, sifilis,
traumatisme sau *trombi infecta]i.
ENDARTERIT| OBLITERANT| / endartérite obli-térante / endarteritis obliterans. Form de *end-arterit care afecteaz îndeosebi
arterele mici ale membrelor inferioare. Îngro[area cronic progresiv a intimei duce la stenoz sau obstruc]ie a lu-menului
vascular. E. o. poate apare ca o complica]ie a diabetului.
ENDEMIC, adj. / endémique, adj. / endemic.
[Gr. endemos = (boal\ en = `n, demos = popor.]
Despre o boal care prezint caracteristicile unei *endemii.
ENDEMICITATE, s. f. / endémicité, s. f. / endemi-city.
[Gr. endemos = (boal\ en = `n, demos =
popor
.] Caracteristic a bolilor care se propag sub forma unor *endemii.
ENDEMIE, s. f. / endémie, s. f. / endemia, endemic disease.
[Gr. endemos = (boal\ en = `n, demos
= popor
.] Pre-zen]a continu a unei boli într-o regiune geografic dat\, cu manifestare fie constant\, fie în perioade determinate.
Sin.: boal endemic\.
ENDEMOEPIDEMIC, adj. / endémo-épidémique, adj. / endemoepidemic.
[Gr. endemos = (boal\ en =
`n,
demos = popor; epidemos = care circul `n toat ]ara, de la epi = pe, demos = popor.] Care prezint deopo-triv
caracteristici de *endemie [i de *epidemie. Este, de obicei, cazul unor boli endemice care pot prezenta perioade cu caracter
epidemic.
ENDERGONIC, adj. / endergonique, adj. / ender-gonic.
[Gr. endon = `n\untru; ergon = lucru, ac]iune, de la ergein = a lucra.] V.
reac]ie endergonic [i energie liber\. Ant.: exergonic.
ENDOAMILAZ|, s. f. / endo-amylase, s. f. / endo-amylase.
[Gr. endon = `n\untru; lat. amylum, gr. amylon = f\in\, amidon; -
azã.] V. amilaz\.
ENDOCARD, s. n. / endocarde, s. m. / endocar-dium. NA: endocardium.
[Gr. endon = `n\untru; kardia = inim\.] Tunica intern a
inimii ce c\ptu-[e[te la interior miocardul [i delimiteaz cavit\]ile cardiace. E. ader la fa]a profund a miocardului [i se continu cu
endoteliul marilor vase de la baza inimii.

328. 328
ENDOCARDIT|, s. f. / endocardite, s. f. / endo-carditis. [Gr. endon = `n\untru; kardia = inim\; -itã.] Inflama]ie a endocardului;
poate fi localizat la nivelul valvulelor (
e. valvular\) sau extins la pere]ii cardiaci (e. parietal\). Tipuri de e.: 1) E. abacterian\, cu
aspect de e. infec]ioas\, dar cu *hemoculturi negative. 2)
E. bacterian\, e. in-fec]ioas (v.). 3) E. fibroplastic\ sau fetal\, de origine
necunoscut\, survenind la sugar sau la copilul mic, caracterizat printr-o îngro[are masiv a endocardului, prin proliferarea fibrelor
conjunctive [i, îndeosebi, elastice din zona subendotelial\. A fost descris o form secundar cardiopatiilor congenitale [i o form
a adolescentului [i adultului. 4)
E. infec]ioas\, e. bacterian\, e. infectant\, e. ulceroas\, e. vegetant\, provocat prin trecerea în
sânge a unor specii de bacterii (îndeosebi streptococ [i stafilococ), care se localizeaz la nivelul endocardului, unde provoac
leziuni ulceroase [i vegetante. Aici este inclus [i
e. primitiv acut\ sau boala Senhouse Kirke (v.). 5) E. Löffler (v.). 6) E. malign
lent\
(v.).
ENDOCARDIT| LÖFFLER / endocardite de Löf-f ler / eosinophilic endomyocardial disease.
[Karl Wilhelm Löffler, medic
elve]ian, Basel, 1887-1972
.] E. parietal fibroblastic cu eozinofilie sanguin\, de etiologie incert\. Se caracterizeaz prin
îngro[area ]esutului fibros al endocardului parietal, care se extinde la miocard [i, uneori, sub forma unor leziuni arteriale [i
arteriolare în diferite viscere. Evolueaz spre insuficien] cardiac\.
ENDOCARDIT| MALIGN| LENT| / endocardite mali gne à evolution lente / Osler’s disease. In-fec]ie bacterian malign a
endocardului, cu evo-lu]ie lent\, produs în principal de
Streptococcus viridans. Este caracterizat clinic prin puseuri febrile
succcesive, artralgii, sufluri cardiace, accidente embolice cerebrale [i viscerale, leziuni arteriale, iar anatomopatologic prin
vegeta]ii endocar-dice cu ulcera]ii [i chiar perfora]ia valvulelor. Sin.: boal Jaccoud-Osler, boal Osler.
ENDOCERVICAL, adj. / endocervical, adj. / en-docervical.
[Gr. endon = `n\untru; lat. cervical, -alis, de la cervix, -icis = gât.]
Care se refer la cavitatea *colului uterin.
ENDOCERVICIT|, s. f. / endocervicite, s. f. / en-docervicitis.
[Gr. endon = `n\untru; lat. cervix, -icis = gât; -itã.] Inflama]ie a
mucoasei interne a colului uterin.
ENDOCITOZ|, s. f. / endocytose, s. f. / endocytosis.
[Gr. endon = `n\untru; kytos = celul\; -ozã.] Mecanism fiziologic de
p rundere sau captare în celul a unor substan]e din mediul ambiant, care nu pot ajunge intracelular direct, prin *difuziune
(transport pasiv) sau prin *transport activ. În timpul e. are loc o modificare morfologic reversibil (de obicei invaginare) a
membranei plasmatice. În func]ie de natura compu[ilor p\-trun[i în celul se disting: *fagocitoza, *pinocitoza [i *endocitoza
mediat de receptori.
ENDOCITOZ| MEDIAT| DE RECEPTORI / endo-cytose par ré cepteurs interposés / receptor-mediated endocytosis. E. care se
produce dup fixarea unui *ligand pe *receptorul specific. Dup formarea complexului ligand-receptor, acesta intr în celul\, f s
fie înso]it de fluid extracelular. Exemplul tipic îl reprezint transportul intracelular al *colesterolului sub form de *lipoproteine. V. re-
ceptor pentru LDL.
ENDOCRIN, adj. / endocrine, adj. / endocrine.
[Gr. endon = `n\untru; krinein = a separa de.] Despre o gland ale cei produse
de secre]ie sunt deversate direct în mediul intern (în sânge), f interpunerea unui canal excretor. Ansamblul acestor glande
alc uie[te *sistemul e.
ENDOCRINOLOGIE, s. f. / endocrinologie, s. f. / endocrinology.
[Gr. endon = `n\untru; krinein = a separa de; logos = [tiin]\.]
Medicina glandelor cu secre]ie intern [i a hormonilor, din punct de vedere anatomic, fiziologic, fiziopatologic [i clinic.
ENDOCRINOPATIE, s. f. / endocrinopathie, s. f. / endocrinopathy.
[Gr. endon = `n\untru; krinein = a separa de; pathos =
boal\
.] Denumire generic pentru tulburile func]iilor diferitelor glande endocrine [i ale consecin]elor acestor tulburi.
ENDOCURIETERAPIE, s. f. / endocuriethérapie, s. f. / endocurietherapy.
[Gr. endon = `n\untru; Marie Sklodowska Curie,
chimist [i fizician francez, n. `n Polonia, 1867-1934,
Pierre Curie, chimist [i fizician francez, 1859-1906; gr. thera-peia =
tratament, de la
therapeuein = a `ngriji.] *Curieterapie care const în introducerea de surse radioactive închise sau deschise
(fire, ace, co-loizi etc.) prin implantare intratisular\.
ENDODERM, s. n. / endoderme, s. m. / endoderm.
[Gr. endon = `n\untru; derma, -atos = pie-le.] Foi]a intern a *blastodermului
din care se formeaz mucoasa intestinal [i glandele anexe digestive.
ENDO-EXOCRIN, adj. / endo-exocrine, adj. / endo-exocrine.
[Gr. endon = `n\untru; exo = `n afar\; krinein = a separa de.] Care
are capacitate de secre]ie intern [i extern\. Ex. de organe e.-e.: pancreas, stomac, glande salivare, duoden, testicul.
ENDOFLEBIT|, s. f. / endophlébite, s. f. / endo-phlebitis.
[Gr. endon = `n\untru; phleps, phle-bos = ven\; -itã.] Inflama]ie acut
sau cronic a intimei venelor, producând frecvent tromboze. E. poate apare ca o complica]ie `n: varice, sarcin\, interven]ii
chirurgicale, procese septice.
ENDOGAMIE, s. f. / endogamie, s. f. / endogamy.
[Gr. endon = `n\untru; gamos = c\s orie.] Unirea între doi subiec]i
*consanguini.
ENDOGEN, adj. / endogène, adj. / endogenous.
[Gr. endon = `n\untru; gennan = a produce.] 1) Care este provocat de cauze
interne. Ex.: intoxica]ie e. 2) Care se produce, se dezvolt în interiorul organismului. Ex.: antigen e. sau endoantigen. V. [i
autoantigen.
ENDOGLIN|, s. f. / endogline, s. f. / endoglin. Protein care fixeaz *factorul transformant de cre[tere
β. O muta]ie a genei acestei
proteine (a-flat pe cromozomul 9) este la originea *bolii Ren-du-Osler.
ENDOLIMF|, s. f. / endolymphe, s. f. / endo-lymph. NA: endolympha.
[Gr. endon = `n\untru; lat. lympha = ap limpede.] Lichidul
din interiorul labirintului membranos al urechii interne. V. [i pe-rilimf\.
ENDOMETRIOM, s. n. / endométriome, s. m. / endometrioma.
[Gr. endon = `n\untru; metra = uter; -oma.] Tumor benign
dezvoltat la nivelul *endometrului, cu apari]ie în premenopauz\. Este format din elementele componente ale endo-metrului:
epiteliu cilindric, strom sau fibre musculare.
ENDOMETRIOZ|, s. f. / endométriose, s. f. / en-dometriosis.
[Gr. endon = `n\untru; metra = uter; -ozã.] Prezen]a ]esutului
endometrial în afara sediului normal (mucoasa uterin\ caracteristici identice, atât morfologice, cât [i
func]ionale, cu endometrul. Dup localizare, e. este: genital [i extragenital\.
E. genital\ poate fi, la rândul ei, intern\ (uterin\,
tubar\, ovarian\
extern\ (intraperitoneal [i extraperitoneal\e. extragenital\ ]esutul endometrial se poate localiza pe
intestin, tractusul urinar, ombilical, pe cicatrici postoperatorii, în regiunea inghinal\, hepatic sau pleuropulmonar. Dup manifes-
tarea clinic\, e. prezint forme u[oare, medii [i grave. E. pelvin se poate complica cu ocluzie intestinal sau ureteral\. Sin.:
adenomioz uterin\.
ENDOMETRIT|, s. f. / endométrite, s. f. / endo-metritis.
[Gr. endon = `n\untru; metra = uter; - itã.] Inflama]ia mucoasei uterine.
ENDOMETRU, s. n. / endomètre, s. m. / endo-metrium. NA: endometrium.
[Gr. endon = `n\-untru; metra = uter.] Tunica
mucoas intern a uterului, a cei structur variaz în func]ie de impregnarea hormonal\. Descuamarea zonei superficiale a e. la
sfâr[itul fiecui *ciclu oestral de-termin *menstrua]ia.
ENDOMICOZ|, s. f. / endomycose, s. f. / endo-mycosis.
[Gr. endon = `n\untru; mykes, myke-tos = ciuperc\; -ozã.] Sin.:
candidoz (v.).
ENDOMIOCARDIT|, s. f. / endomyocardite, s. f. / endomyocarditis.
[Gr. endon = `n\untru; mys, myos = mu[chi; kardia =
inim\; -
itã.] Inflama]ia simultan a *endocardului [i a *miocardului. Cel mai frecvent este de natur reumatismal\.
ENDOMISIUM, s. n. / endomysium, s. m. / endo-mysium.
[Gr. endon = `n\untru; mys, myos = mu[chi.] Forma]iune conjunctiv
care `nvele[te fiecare fibr muscular striat [i care permite trecerea capilarelor [i a filetelor nervoase.
ENDOMITOZ|, s. f. / endomitose, s. f. / endomi-tosis.
[Gr. endon = `n\untru; mitos = a]\, fir, mitoz\; -ozã.] Diviziune celular
anormal în care se produce o *duplica]ie cromozomial f\ *ana-faz\. Acest proces conduce la o *tetraploidie. V.
endoreduplica]ie.

329. 329
ENDOMORF, adj. / endomorphe, adj. / endo-morph. [Gr. endon = `n\untru; morphe = form\.] Despre un subiect al cui corp
(*somatotip) este alc uit predominant din ]esuturi originare din *en-doderm. ~n consecin]\, la un astfel de subiect viscerele [i
aparatul digestiv predomin\. ~n tipologia lui W. H. Sheldon tipul morfologic e. corespunde unui comportament caracterizat prin
*viscerotonie.
ENDONERV, s. m. / endonèvre, s. m. / endoneu-rium.
[Gr. endon = `n\untru; lat. nervus = nerv.] Re]ea fin de *colagen [i
*fibroblaste rare care `n-conjoar fibrele nervoase `n interiorul fasciculului nervos [i le une[te cu *perinervul. V. [i epineurium.
ENDONUCLEAZ|, s. f. / endonucléase, s. f. / en-donuclease.
[Gr. endon = `n\untru; lat. nucleus = sâmbure, nucleu; -azã.]
Enzim care catalizeaz hidroliza leg urilor fosfodiester ce leag dou nucleotide într-o molecul de ADN. E. sunt ATP-aze ADN-
dependente. Au fost descrise e. de tip I, II [i III. E. de tip I [i III posed [i o activitate de *metilare. De aceea, doar e. de tip II sunt
utilizate ca *enzime de restric]ie, pentru sec]ionarea lan]ului dublu de ADN. V. [i enzim de restric]ie.
ENDONUCLEAZ| DE RESTRIC}IE / endonuclé-ase de restriction / restriction endonuclease. Sin.: enzim de restric]ie (v.).
ENDOPARAZIT, s. m. / endoparasite, s. m. / en-doparasite.
[Gr. endon = `n\untru; lat. parasi-tus, gr. parasitos = musafir
nechemat la mas\, de la gr.
para = lâng\, sitos = mâncare.] Parazit care tr\ie[te în interiorul gazdei sale.
ENDOPEPTIDAZ|, s. f. / endopeptidase, s. f. / endopeptidase.
[Gr. endon = `n\untru; peptos = digerat, copt, de la pepsein = a
g i, a digera;
-
azã.] *Proteinaz care catalizeaz hidroliza leg\-turilor peptidice `n interiorul lan]ului de acizi α-ami-na]i. Diferitele e. posed o
specificitate mai mult sau mai pu]in strict\, corespunzând aminoacizilor implica]i `n leg urile peptidice hidrolizate. Ca urmare,
lan]ul este scindat `ntre anumi]i aminoacizi. Ex.: *chimotripsina hidrolizeaz leg urile de lâng aminoacizii aromatici (ca
*fenilalanina), *tripsina ac]ioneaz asupra leg urilor vecine aminoacizilor bazici (ca *lizina [i *arginina), iar *pepsina `n vecin atea
*tirozinei [i fenilalaninei. Sin.: endoproteinaz\. V. [i endopeptidaz neutr\, exopeptidaz\.

ENDOPEPTIDAZ| NEUTR| / endopeptidas e neutre / neutral endopeptidase. Enzim produs în organism, care degradeaz
*enkefalinele, la nivelul creierului, prin *hidroliza *leg urilor peptidi-ce [i eliberarea de fragmente, care, incapabile s se fixeze pe
receptori, nu au nici un efect antalgic. Dimpotriv\, prin legarea artificial la *situsul activ al e. n. a unei molecule (ex.: thiorpan),
activarea enzimei este blocat [i drept consecin] cre[te concentra]ia cerebral a substan]elor analgezice naturale, adic a
endorfinelor. Substan]ele care blocheaz e. n. au un efect analgezic [i antide-presor. V. [i endopeptidaz\.
ENDOPEROXID, s. m. / endoperoxyde, s. m. / endoperoxide.
[Gr. endon = `n\untru; lat. per = prefix intensiv (utilizat `n chimie
pentru a desemna combina]ia `n care un element are cea mai mare valoare a valen]ei sale); gr.
oxys = acru, oxigen.] Substan]
derivat din *acidul arahidonic, foarte instabil\, cu o durat de semivia] sub 5 min. E. dau na[tere tuturor *prostaglandinelor,
*prostaci-clinei [i *tromboxanilor.
ENDOPROTEINAZ|, s. f. / endoprotéinase, s. f. / endoproteinase.
[Gr. endon = `n\untru; protos = primul; -inã; -azã.] Sin.:
endopeptidaz (v.).

ENDOPROTEZ|, s. f. / endoprothèse, s. f. / en-doprosthesis. [Gr. endon = `n\untru; prosthesis = ad\ugare, de la pro = înainte,
thesis = punere [i tithenai = a plasa, a pune (confundat cu prothe-sis = propozi]ie).] Protez alc uit dintr-un *bio-material
destinat s înlocuiasc permanent, de ex., un os, o articula]ie sau o structur valvular cardiac\.
ENDOREDUPLICA}IE, s. f. / endoréduplication, s. f. / endomitotic reduplication.
[Gr. endon = `n\untru; lat. re = iar\[i;
duplicatio, -onis = dublare, de la duplicare = a dubla [i duplum = dublu.] Diviziune celular anormal în care cromozomii au
suferit dou *duplica]ii (sau chiar mai multe), *centromerii fiind separa]i, dar apropia]i unul de altul. În acest proces nu se produce
*ana-faza [i se formeaz diplocromozomi sau cvadru-plocromozomi. E. se observ rar în celulele normale [i este frecvent în
celulele tumorale. V. [i endomitoz\.
ENDORFIN|, s. f. / endorphine, s. f. / endor-phine.
[Engl. prescurtare de la endogenous mor-phin, din gr. endon = `n\untru,
Morpheos = zeul somnului.] *Morfin endogen de natur polipep-tidic\. Au fost identificate: α-e., β-e. [i γ-e. E. prezint ac]iune
antialgic de durat lung\, datorit fixii lor pe receptorii morfinici situa]i la nivelul centrilor durerii (talamus). V. enkefalin\, morfine
endogene [i neuropeptid.
ENDOSCOP, s. n. / endoscope, s. m. / endo-scope.
[Gr. endon = `n\untru; skopos = observator, de la skopein = a vedea, a
examina
.] Instrument utilizat pentru examenul vizual direct al ca-vit\]ilor profunde din organism, în scop diagnostic sau terapeutic.
Este prev\zut cu un sistem optic ce permite iluminarea organului de investigat. Exist diverse tipuri de e., adaptate utilizii [i
denumite, în general, în func]ie de organul explorat. Ex.: laringoscop, bronhoscop, cistoscop etc. Utilizarea fibrelor de sticl a
revolu]ionat calit\]ile e. V. [i fibroscop.
ENDOSCOPIE, s. f. / endoscopie, s. f. / endo-scopy.
[Gr. endon = `n\untru; skopia = examinare, de la skopein = a vedea, a
examina
.] Explorare a organelor cavitare inaccesibile pe cale direct (esofag, stomac, bronhii, trahee, rect, vezic\
*endoscopului sau *fibroscopului. Prin e. este posibil efectuarea direct a unei *biopsii recoltate din pere]ii organelor în timpul
investiga]iei [i realizarea unor interven]ii chirurgicale, ca abla-]ia polipilor.
ENDOSMOZ|, s. f. / endosmose, s. f. / endos-mosis.
[Gr. endon = `n\untru; osmos = impuls, `mpingere; -ozã.] Curent osmotic
care, traversând o membran semipermeabil\, p runde într-un sistem închis (ex.: celul) hipertonic.
ENDOST, s. n. / endoste, s. m. / endosteum. NA: endosteum
. [Gr. endon = `n\untru; osteon = os.] Membran fin conjunctiv\,
mai mult sau mai pu-]in individualizat\, care tapiseaz cavitatea medular a oaselor lungi [i traveele ]esutului osos spongios.
ENDOSTOZ|, s. f. / endostose, s. f. / endosto-sis.
[Gr. endon = `n\untru; osteon = os; -ozã.] Formare anormal de ]esut osos la
nivelul pere]i-lor cavit\]ilor medulare sau în spa]iile de ]esut o-sos spongios care se îngusteaz\. La copii, hiper-activitatea
*cartilajului de conjugare explic diversele malforma]ii ale membrelor:
coxa vara, coxa valga etc. Var.: enostoz\.
ENDOTELIIT|, s. f. / endothéliite, s. f. / endothe-liitis.
[Gr. endon = `n\untru; thele = ridic ur\, mamelon; -itã.] Reac]ie
inflamatorie a unui endoteliu vascular. Ex.: e. arterio-capilar\.
ENDOTELINE, s. f. pl. / endothélines, s. f. pl. / endothelins.
[Gr. endon = `n\untru; thele = ridic ur\, mamelon; -inã.] Peptide
alc uite dintr-un lan] de 21 de aminoacizi, cu dou pun]i disul-furice, denumite ET-1, ET-2 (care difer de ET-1 prin doi
aminoacizi) [i ET-3 (cu [ase aminoacizi diferi]i fa] de ET-1). E. exercit o puternic ac]iu-ne vasoconstrictoare local [i deriv\
dintr-un precursor, preproET, alc\tuit din 203 aminoacizi. Prin clivaj proteolitic rezult proET (sau
bigET) care con]in 38 aminoacizi.
Acestea, sub ac]iunea unor enzime specializate (ECEs -
endotelin converting enzymes) sunt transformate în cele trei ET, peptide
alc uite din 21 aminoacizi. Sinteza fiecuia din precursori depinde de o gen particular\, genele fiind localizate pe cromozomi
diferi]i. E. ac-]ioneaz asupra celulelor musculare ale peretelui vascular prin intermediul a dou tipuri (A [i B) de receptori
membranari (alc ui]i, fiecare, din peste 400 de aminoacizi), apar]inând grupului de receptor cupla]i cu *proteina G [i alc ui]i din 7
domenii transmembranare. Gena codant pentru receptorul ETA se afl pe cromozomul 4, iar cea pentru receptorul ETB pe
cromozomul 13. Cele trei ET prezint urm oarele particularit\]i: 1)
ET-1 este produs de celulele endoteliale [i de celulele
musculare netede ale vaselor, sub influen]a hipo-xiei, ischemiei [i stresului, fiind prezent\, de asemenea, în m\duva spinii [i în
hipotalamus; ea induce o vasoconstric]ie care poate determina leziuni miocardice, insuficien] cardiac\, vaso-spasm în diferite
teritorii (rinichi, vase cerebrale, arter pulmonar\ bat de *oxidul nitric, iar inhibarea sintezei
acestuia antreneaz o cre[tere notabil a expresiei genei ET-1. 2)
ET-2 este produs îndeosebi în rinichi [i în intestin, exercitând [i
o serie de efecte paracrine, precum [i un rol de promotor al osteogenezei. 3)
ET-3 este produs în ]esutul neuronal [i în alte
]esuturi; ac]iunea sa de stimulare a mu[chiului neted vascular este mai slab decât cea a ET-1, iar împreun cu aceasta ar
contribui la buna func]ionare a *barierei hematoencefalice.
ENDOTELIOM, s. n. / endothéliome, s. m. / endo-thelioma.
[Gr. endon = `n\untru; thele = ridic ur\, mamelon; -oma.] Tumor
dezvoltat din celulele endoteliale, format dintr-un sistem de cavit\]i tubulare care comunic între ele [i con]in sânge. Este tapisat

330. 330
cu celule voluminoase cubice sau cilindrocubice. Clasificarea e. este foarte discutat [i, uneori, termenul este rezervat
neoplasmelor pleurei, peritoneului, pericardului [i seroaselor articulare.
ENDOTELIU, s. n. / endothélium, s. m. / endo-thelium.
[Gr. endon = `n\untru; thele = ridic\-tur\, mamelon; termen creat prin
analogie cu "epiteliu"
.] *Epiteliu pavimentos care formeaz înve-li[ul intern al inimii [i al vaselor. Secret substan]e vasoactive:
*oxidul nitric (vasodilatator), *endoteli-na (vasoconstrictor), probabil *angiotensina II [i *bradikinina. La nivelul e. sunt sintetizate o
serie de *eicosanoide.
ENDOTERMIC, adj. / endothermique, adj. / endo-thermic.
[Gr. endon = `n\untru; therme = c\l-dur\.] 1) Despre animale
superioare capabile s\-[i produc propria c\ldur corporal\, `n rela]ie cu reglarea termic homeostatic\, denumit *homeotermie.
2) Care se produce cu absorb]ie de c\ldur din mediul înconjur or.
ENDOTHRIX, adj. / endothrix, adj. / endothrix.
[Gr. endon = `n\untru; thrix, trikhos = p.] Despre o ciuperc *dermatofit ai
cei spori [i filamente se afl `n interiorul tecilor firelor de p.
ENDOTOXIN|, s. f. / endotoxine, s. f. / endo-toxin.
[Gr. endon = `n\untru; toxikon = otrav pentru vârful s\ge]ilor, de la toxon
= s\geat\;
-
inã.] Toxin care se afl în interiorul unei bacterii sau în peretele acesteia [i nu difuzeaz în *mediul de cultur\. E. pot fi eliberate
uneori `n organism în urma *bacteriolizei. Principalele e. sunt de natur glucidolipidoprotidic [i termostabile, cu o putere toxic
moderat\, iar ac]iunea lor nu este riguros specific bacteriilor din care provin. De asemenea, e. nu sunt transformabile în *anatoxi-
ne antigenice. Aceste caracteristici le deosebesc de *exotoxine.
ENDOVIRUS, s. n. / endovirus, s. m. / endovirus.
[Gr. endon = `n\untru; lat. virus = venin, otra-v\.] *Retrovirus al cui genom
prezint o *omolo-gie foarte mare sau complet cu anumite por]iuni ale genomului celulei non-infectate, gazd natural a virusului.
ENDOZOM, s. m. / endosome, s. m. / endosome.
[Gr. endon = `n\untru; soma, -atos = corp.] Ve-zicul intracelular\, de la
nivelul ceia a fost în-deptat *clatrina, format în procesul de *endo-citoz mediat de receptori. E. alc uiesc compartimentul
endozomal, etalat de la membrana plasmatic\ pân la regiunea perinuclear\. Deoarece compartimentul endozomal este acid (pH
5-6), la acest nivel se faciliteaz decuplarea liganzi-lor de receptori, ace[tia din urm fiind reintegra]i (recicla]i) în membrana
plasmatic prin intermediul unor vezicule de transport. Majoritatea con]inut-ului endozomal este degradat prin ac]iunea enzimelor
hidrolitice din *lizozomi.
ENERGIE, s. f. / énergie, s. f. / energy.
[Gr. energeia = for] `n ac]iune.] Mime fizic scalar ce caracterizeaz posibilitatea unui
sistem de a efectua lucru mecanic sau o alt ac]iune echivalent\. Se m\soar\, ca [i lucrul mecanic, în joule (în SI) [i în unit\]ile
tolerate: kilowatt-or\, erg, kilogram-for]\-metru, electronvolt. Forme de e.: 1)
E. atomic\ - degajat într-o reac]ie de fisiune sau de
fuziune. 2)
E. cinetic - v. e. mecanic\. 3) E. electromagnetic - v. energie radiant\. 4) E. de excitare - necesar pentru trecerea
unui electron al unui atom într-o stare energetic superioar\, excitat\. 5)
E. intern\ - func]ie de stare a unui sis-tem termodinamic
ce înglobeaz totalitatea forme-lor de energie pe care le posed particulele sale. 6)
E. de ionizare - necesar extragerii dintr-un a-
tom a unui electron periferic. 7)
E. de leg ur a nucleului - necesar descompunerii unui nucleu (cu num de mas A [i num
atomic Z) în nucle-onii componen]i; reprezint diferen]a dintre energia nucleului complex [i energia nucleonilor în stare liber\. 8)
E.
luminoas\
- mime egal cu produsul dintre fluxul luminos mediu primit de o suprafa] [i intervalul de timp cât a durat iluminarea.
9)
E. magnetic\ - v. e. radiant\. 10) E. mecanic\ - a unui corp capabil s efectueze un lucru mecanic, datorit unor factori mecanici
ca: vitez (e. cinetic\ pozi]iei într-un câmp de for]e, deformi etc. (e. poten]ial\
E. nucle-ar\ - v. e. atomic\. 12)
E. radiant\ - e. care se propag în spa]iu sub form de radia]ie. Poate fi de natur ondulatorie, corpuscular sau elastic\.
ENERGIE DE ACTIVARE / énergie d’activation / activation energy. E. necesar pentru ini]ierea unei reac]ii chimice. Enzimele
accelereaz reac]i-ile chimice prin diminuarea energiei de activare.
ENERGIE LIBER| / énergie libre / free energy. Func]ie termodinamic prin care sunt reunite cele dou principii ale termodinamicii.
Se deduce din energia intern cu ajutorul ecua]iei de defini]ie F
= U - TS (unde F = energia liber\; U = energia inter-n\; T =
temperatura absolut\; S
= entropia). Dac varia]ia e. l. este negativ\, procesul este denumit exergonic, iar când varia]ia este
pozitiv\, ender-gonic. V. [i reac]ie endergonic\, reac]ie exergonic\.
ENERGOGEN, adj. / énergogène, adj. / energo-gen.
[Gr. energeia = for] `n ac]iune; gennan = a produce.] Care produce,
genereaz energie. Ex.: molecula de ATP.
ENERVARE, s. f. / énervation, s. f. / neurotomy.
[Lat. enervare = a t\ia tendoanele, a t\ia nervii.] Abla]ie sau sec]ionare a unui
nerv, a unui grup de nervi sau a unor plexuri nervoase care inerveaz o anumit regiune. V. [i denervare, neurotomie.
ENGRAM|, s. f. / engramme, s. m. / engram.
[Gr. en = `n; gramma = `nscriere.] Elementul func]io-nal de baz al memoriei,
reprezentat de urma l\-sat de un excitant în sistemul nervos central. E. se manifest printr-o depresiune sinaptic\, pe termen
scurt eliberarea de mesageri secunzi fiind diminuat sau majorat\. Pe termen lung se observ modifici structurale, de ex. o
cre[tere a taliei [i numului de zone presinaptice active. Rezult mai `ntâi o
e. dinamic\, iar ulterior o e. structural\, gra]ie unei
consolidi celulare. Mecanismele intime ale e. sunt `n mare parte necunoscute. Sin.: mnem\.
ENKEFALINAZ|, s. f. / enképhalinase, s. f. / en-kephalinase.
[Gr. enkephalos = creier, de la en = `n, kephale = cap; -inã; -azã.]
*Metaloenzim (metaloproteinaz) care catalizeaz rapid degradarea *enkefalinelor în peptide simple.
ENKEFALINE, s. f. pl. / enképhalines, s. f. pl. / enkephalines.
[Gr. enkephalos = creier, de la en = `n, kephale = cap; -inã.]
Proteine cu mas mo-lecular mic\, alc uind, împreun cu *endorfine-le, grupul *morfinelor endogene. Se disting:
met(metionin)-
enkefalina
[i leu(leucin)-enkefali-na. E. exercit o ac]iune *antalgic de scurt durat (câteva minute), deoarece sunt inactivate
rapid de enkefalinaze. Ac]iunea se produce asupra c\ilor [i centrilor durerii (talamus). E. au fost detectate [i la nivelul *sistemului
limbic, de unde e-fectele lor asupra comportamentului. Var. encefa-line. V. receptor morfinic [i neuropeptid.
ENOFTALMIE, s. f. / énophtalmie, s. f. / enoph-thalmos.
[Gr. en = `n; ophthalmos = ochi.] Anomalie de pozi]ie a gobului ocular,
care este situat în orbit mai profund decât în mod normal. Poate fi permanent sau tranzitorie. Exist [i posibilitatea asocierii cu
*exoftalmia (enoftalmia [i exoftalmia alternante, în care exoftalmia apare doar la compresiunea venelor jugulare).
ENOLAZ|, s. f. / énolase, s. f. / enolase. Enzim de tip *liaz care catalizeaz dehidrarea 2-fosfogliceratului `n fosfoenolpiruvat `n
cadrul *c\ii Embden-Meyerhof de catabolism al glucozei. Sin.: fosfopiruvat-hidrataz\. V. [i enolaz neurospecific\.
ENOLAZ| NEUROSPECIFIC| / énolase neuro-s pécifique / neuron-specific enolase. Izoform a *enolazei (fosfopiruvat-hidrataz)
caracteristic neuronilor [i celulelor de origine neural\. Gena codant a e. n. s. se afl pe cromozomul 12. A-ceast enzim este un
marker pentru carcinomul bron[ic cu celule mici, ca [i pentru unele tumori neuroendocrine. Sin.: gama-enolaz\.
ENOSTOZ|. Var. pentru endostoz (v.).
ENOSTOZ| MULTIPL| / énostose multiple / osteopoikilosis. Sin.: osteopoikilie (v.).
ENTACTIN|, s. f. / entactine, s. f. / entactin. Protein component a membranei bazale, cu greutatea molecular de 150 kDa, care
interac]ioneaz cu laminina [i colagenul: o molecul de e. `n form de halter se cupleaz cu dou molecule de laminin [i cu o
molecul de colagen tip IV, cu rolul de a stabili o interac]iune suplimentar la nivelul membranelor bazale.
ENTALPIE, s. f. / enthalpie, s. f. / enthalpy.
[Gr. enthalpein = a `nc\lzi `n interior, de la en = `n, thalpein = a `nc\lzi.] 1)
Cantitatea de c\ldur pe unitatea de mas de substan]\. 2) Cantitatea de c\ldur necesar pentru a ridica temperatura uni-t\]ii de
mas a unui lichid de la un nivel standard, de obicei punctul de `nghe], la temperatura de vaporizare [i apoi pentru a o transforma
`n vapori la presiune constant\.
ENTAMOEBA / Entamoeba / Entamoeba.
[Gr. entos = `n\untru; amoibe = alternan]\, schimbare, de la amibein = a alterna, a
schimba
.] Gen de amibe parazite în tubul digestiv la numeroase ver-tebrate, caracterizate printr-un nucleu cu *croma-tin periferic
bine vizibil\. Singura specie cert patologic a acestui gen este
E. histolytica, agent al *amibiazei.
ENTERALGIE, s. f. / entéralgie, s. f. / enteralgia.
[Gr. enteron = intestin; algos = durere.] Durere intestinal\.

331. 331
ENTERECTOMIE, s. f. / entérectomie, s. f. / en-terectomy. [Gr. enteron = intestin; ektome = excizie.] Extirparea chirurgical a
unor forma]iuni din intestin [i suturarea extremit\]ilor r\mase, cu refacerea circula]iei [i a inerva]iei. Se practic în leziuni intestinale
cu ulcera]ii [i hemoragii.
ENTERIT|, s. f. / entérite, s. f. / enteritis.
[Gr. enteron = intestin; -itã.] Inflama]ia mucoasei intestinului sub]ire, provocat de o
boal general sau de cauze locale.
ENTEROANASTOMOZ|, s. f. / entéro-anasto -mose, s. f. / entero-anastomosis.
[Gr. enteron = intestin; anastomosis =
deschidere, de la
ana = cu, stoma, -atos = gur\.] Interven]ie chirurgical prin care se creeaz un orificiu de comunicare anormal
între pere]ii laterali ai anselor intestinale, mai mult sau mai pu]in distan]ate.
ENTEROBACTER / Enterobacter / Enterobacter.
[Gr. enteron = intestin; bakterion, dim. de la bakteria = baston.] Gen de
bacili mobili [i flagela]i din familia *
Enterobacteriaceae, care este larg r\spândit în natur [i colonizeaz tractul gastrointestinal
uman. Bacilii E. (speciile
E. aerogenes, E. cloacae, E. agglomerans) sunt o cauz frecvent de infec]ii nosocomiale, provenind cel
mai adesea de pe instrumentarul contaminat [i de la personalul medical purt or de germeni.
ENTEROBACTERIACEAE / Enterobac teriaceae / Enterobacteriaceae.
[Gr. enteron = intestin; bakterion, dim. de la bakteria =
baston
.] Familie compus din bacili Gram-negativ, anaerobi facultativi, foarte r\spândi]i. Se dezvolt în *comensalism sau sunt
patogeni la nivelul organismului uman, al animalelor [i plantelor. Sunt *saprofi]i în sol [i în ap\. E. cuprind numeroase genuri [i
specii, distinse prin caracteristicile antigenice [i biochimice. Genuri importante în patologie:
Escheri-chia, Salmonella, Shigella. V.
flor intestinal\.
ENTEROBIUS VERMICULARIS / Enterobius ve r-micularis / Enterobius vermicularis.
[Gr. ente-ron = intestin; bios = via]\; lat.
vermiculatus = `n form de vierme, de la vermiculus = viermi[or.] Sin.: oxiur (v.).
ENTEROCEL, s. n. / entérocèle, s. f. / enterocele.
[Gr. enteron = intestin; kele = hernie, tumor\.] Hernie care con]ine numai anse
intestinale.
ENTEROCISTOPLASTIE, s. f. / entérocysto-plastie, s. f. / colocystoplasty, ileocystoplasty, enterocystoplasty.
[Gr. enteron =
intestin;
kys-tis = sac, vezic\; plastos = modelat, de la plas-sein = a forma, a modela.] Interven]ie chirurgical care const în
înlocuirea (
e. de substitu]ie) sau în mirea vezicii. E. se realizeaz cu ajutorul unui segment intestinal izolat prelevat din intestinul
sub]ire (ileocistoplastie) sau din colon (colocisto-plastie).
ENTEROCIT, s. n. / entérocyte, s. m. / entero-cyte.
[Gr. enteron = intestin; kytos = celul\.] Celul epitelial cilindric a mucoasei
intestinale. E. prezint la polul s\u apical un platou striat cu rol preponderent în fenomenele de excre]ie [i de absorb]ie intestinal\.
ENTEROCOLIT|, s. f. / entérocolite, s. f. / en-terocolitis.
[Gr. enteron = intestin; kolon = intestin gros; -itã.] Inflama]ia mucoasei
intestinului sub]ire [i a colonului.
ENTEROGASTRON|, s. f. / entérogastrone, s. f. / enterogastrone.
[Gr. enteron = intestin; gas-ter, gastros = stomac; -onã.]
Hormon ipotetic care ar inhiba deopotriv secre]ia [i motricitatea gastric\. Activitatea sa este prezent `n extractul de intestin
provenind de la animale cu hran bogat `n lipide, dar se pare c ac]iunea atribuit e. ar fi consecin]a combinii mai multor factori.
ENTEROGLUCAGON, s. m. / entéroglucagon, s. m. / enteroglucagon.
[Gr. enteron = intestin; glykys = dulce; gone, gonos =
urma[, s\mân] genital\
.] Polipeptid plasmatic cu compozi]ie [i aciune asem oare cu ale *glucagonului. Secre]ia sa, la nivelul
mucoasei intestinale, este declan[at de ingestia de glucoz\.
ENTEROID, adj. / entéroïde, adj. / enteroid.
[Gr. enteron = intestin; eidos = form\.] Despre o structur\, de obicei patologic\,
asem oare cu cea a intestinului. Ex.: chist ovarian e.
ENTEROKINAZ|, s. f. / entérokinase, s. f. / ente-rokinase.
[Gr. enteron = intestin; kinein = a mi[-ca; -azã.] Enzim secretat de
glandele mucoasei duodenale; transform *tripsinogenul în *tripsin\.
ENTEROLIT, s. m. / entérolithe, s. m. / enterolith.
[Gr. enteron = intestin; lithos = piatr\.] Calcul intestinal, adesea sub form de
nisip. Compozi]ie: îndeosebi fosfa]i amoniaco-magnezieni.
ENTEROMIXOREE, s. f. / entéromyxorrhée, s. f. / myxorrh(o)ea intestinalis.
[Gr. enteron = intestin; myxa = mucus; rhoia =
curgere, de la
rhein = a curge.] Hipersecre]ie de mucus intestinal, observat îndeosebi în constipa]ie [i la nevropa]i. Se manifest
prin accese, precedate sau nu de dureri paroxistice, cu evacuare de mucus pur în cantit\]i variabile.
ENTEROPATIE, s. f. / entéropathie, s. f. / entero-pathy.
[Gr. enteron = intestin; pathos = boal\.] Termen generic ce tinde s
devin desuet [i care desemneaz orice afec]iune a intestinului sub-]ire, indiferent de natur [i localizare.
ENTEROPATIE EXSUDATIV| / entéropathie ex-s udative / protein-loosing enteropathy. Afec]i-une congenital sau dobândit
localizat la nivelul intestinului sub]ire, constând în trecerea masiv a proteinelor în lumenul intestinal, cu hipoprotide-mie
consecutiv\. E. e. poate fi generat de numeroase boli intestinale, etiopatogenia implicând dilata]ia chistic a vaselor limfatice
intestinale [i a ganglionilor mezenterici. Sin.: boal Waldmann, limfangiectazie intestinal primitiv\.
ENTEROPATIE GLUTENIC| / entéropathie au gluten / gluten enteropathy. Sin.: boal celiac (v.).
ENTERORAFIE, s. f. / entérorraphie, s. f. / en-terorrhaphy.
[Gr. enteron = intestin; rhaphe = sutur\.] Procedeu chirurgical de
sutur a unei pl\gi intestinale.
ENTEROSTOMIE, s. f. / entérostomie, s. f. / en-terostomy.
[Gr. enteron = intestin; stoma, -atos = gur\.] Formarea, de obicei
printr-un procedeu chirurgical, a unui orificiu de comunicare temporar sau permanent\, între o ans intestinal [i peretele
abdominal, cu deschidere la exterior.
ENTEROTOMIE, s. f. / entérotomie, s. f. / entero-tomy.
[Gr. enteron = intestin; tome = t\iere, sec-]iune, de la temnein = a t\ia.]
Deschidere chirurgical a intestinului pentru evacuarea con]inutului, extragerea unui corp str\in sau rezec]ia unei tumori.
ENTEROTOXIN|, s. f. / entérotoxine, s. f. / en-terotoxin.
[Gr. enteron = intestin; toxikon = o-trav pentru vârful s\ge]ilor, de la
toxon = s\-geat\; -inã.] Toxin bacterian cu ac]iune la nivel intestinal. Ex. tipic: e. secretat de Vibrio cholerae (v. holer).
ENTEROVIRUS, s. n. / entérovirus, s. m. / en-terovirus.
[Gr. enteron = intestin; lat. virus = ve-nin, otrav\.] Denumire a
numeroase virusuri ARN descoperite în tubul digestiv la om. Genul E. face parte din familia *
Picornaviridae [i cuprinde virusurile
*Coxsackie, *Poliovirus, *ECHOvirus [i *virusul hepatitei A.
ENTEZIT|, s. f. / enthésite, s. f. / enthesitis.
[Gr. enthesis = introducere, inser]ie; prin extensie, in-ser]ia unui tendon sau a unui
mu[chi; -
itã.] Inflama]ie a inser]iilor osoase ale tendoanelor, ligamentelor sau aponevrozelor, adesea de natur traumatic\. Se
manifest prin dureri la nivelul zonei de inser]ie muscular care apar la sfâr[itul unei mi[ci for]ate. Se constat îndeosebi la spor-
tivi sau la profesiile care impun efort fizic [i este localizat în zonele de inser]ie ce corespund mu[chilor solicita]i în efort. Sin.:
entezopatie, tendinit de inser]ie, tendinoperiostit\.
ENTEZOPATIE, s. f. / enthésopathie, s. f. / en-thesopathy.
[Gr. enthesis = introducere, inser]ie; prin extensie, inser]ia unui tendon
sau a unui mu[chi;
pathos = boal\.] Sin.: entezit (v.).
ENTITATE MORBID| / entité morbide / morbid entity.
[Lat. scolastic entitas, din lat. ens, entis = tot ce exist\, lucru, fiin]\; lat.
morbidus = bolnav, de la morbus = boal\.] Ansamblu de manifesti patologice caracterizate prin constan]\, posibilitate de
grupare [i con]inut de sine st or. O e. m. poate fi o *boal sau un *sindrom. V. boa-l [i sindrom.
ENTORS|, s. f. / entorse, s. f. / sprain.
[Lat. in = `n; torsi, de la torquere = a r\suci `n\untru.] Leziune traumatic a unei
articula]ii, cu elonga]ie, smulgere sau rupere a unuia sau mai multor ligamente, f\r pierderea pemanent a contactului între
suprafe]ele articulare. În practic se disting: 1)
E. grav\, în care ruptura unuia sau mai multor ligamente compromite stabilitatea
articular\. 2)
E. benign\, în care ligamentele sufer o elonga]ie, f îns ca stabilitatea articular s fie afectat\.
ENTROPIE, s. f. / entropie, s. f. / entropy.
[Gr. en-trope = ac]iunea de a `ntoarce, de la entrepein = a `ntoarce spre interior (en =
`n;
trepein = a `n-toarce).] Func]ie termodinamic dedus din principiul al doilea al termodinamicii. Prin e. se evalueaz
nedisponibilitatea energiei unui sistem pentru a efectua lucru mecanic, cre[terea e. fiind `nso]it de sc\derea cantit\]ii de energie
|

332. 332
disponibil\. E. reflect gradul de dezordine al unui sistem [i cre[te în cursul proceselor ireversibile din natur\. Rezult c e.
universului, considerat ca un sistem `nchis, cre[te, iar energia sa disponibil\ scade. Organismele vii sunt sisteme anti-entropice,
opunându-se tendin]ei nivelatoare a mediului fizic, exprimat prin cre[terea entropiei.
E. informa]ional\ exprim gradul de
nedeterminare a unui sistem. Simbol: S.
ENTROPION, s. n. / entropion, s. m. / entropion.
[Gr. en = `n; trope = `ntoarcere, de la trepein = a `ntoarce.] Replierea spre
interior a pleoapei, care determin irita]ie conjunctival [i corneean\.
ENUCLEARE, s. f. / énucléation, s. f. / enucle-ation.
[Lat. enucleare = a scoate sâmburele, de la e sau ex = `n afar\, nucleus =
sâmbure, nucleu
.] 1) Mod particular de extirpare a unei tumori încap-sulate care, consecutiv unei incizii, este evacuat asemenea
unui sâmbure dup compresiunea fructului. 2) Extirparea, înl urarea *globului ocular, printr-o *incizie la nivelul conjunctivei.
ENUREZIS, s. n. / énurésie, énurèse, s. f. / e-nuresis, bedwetting.
[Gr. enourein = a goli vezica de urin\, de la en = `n, ouresis =
urinare [i
ourein = a urina.] Emisiune involuntar de urin\, la copilul cu vârst de peste trei ani, în general în timpul somnului. E.
poate avea o cauz organic sau poate fi în rela]ie cu o problem afectiv (gelozie, protest).
ENZIM|, s. f. / enzyme, s. m. / enzyme.
[Gr. en = `n; zyme = ferment, drojdie.] Substan] de natur proteic\ ce activeaz o reac]ie
biochimic din organism. Termenul de *diastaz este dep\[it. Orice enzim este alc uit din dou p]i, separabile prin dializ\:
apoenzima, partea nedializabil\, reprezint frac]iunea proteic a enzimei, care îi con-fer specificitatea, [i coenzima, partea activ
[i dializabil\, de natur variat\: ion metalic, deriva]i tetrapirolici, deriva]i de vitamine B. Experimental s-a relevat existen]a unui
centru activ al enzimei.
ENZIM| DE CONVERSIE / enzyme de conver-sion / conversion enzyme. E. de origine hepatic ce transform angiotensina I în
angiotensin II (vasoconstrictor energic) [i inactiveaz bradiki-nina (vasodilatator). Inhibitorii acestei enzime, care împiedic
formarea de angiotensin II [i degradarea bradikininei, scad presiunea arterial\. În consecin]\, sunt utiliza]i în tratamentul
hipertensiunii [i al insuficien]ei cardiace. V. captopril.
ENZIM| DE RESTRIC}IE / enzyme de restriction / restriction enzyme. Enzim (*endonucleaz\ s sec]ioneze molecula de
ADN `n fragmente de dimensiuni variabile [i la nivelul unui situs strict specific, denumit *situs de restric]ie. Fiecare e. de r.
recunoa[te o secven] specific de 4-8 (cel mai frecvent 6) nucleotide. Dimensiunile fragmentelor de ADN depind de prezen]a
situsu-rilor de sec]iune. E. de r. sunt produse `ndeosebi de microorganisme, iar numul lor este `n continu cre[tere (peste 400 `n
prezent). Ele sunt utilizate intens `n ingineria genetic\, `ndeosebi `n tehnica *ADN recombinant. Sin.: endonucleaz de restric]ie.
ENZIME ÎN TANDEM / enzymes en tandem / tandem enzymes. Pereche de activit\]i enzimatice care coexist în acela[i lan]
polipeptidic.
ENZIMOLOGIE, s. f. / enzymologie, s. f. / enzy-mology.
[Gr. en = `n; zyme = ferment, drojdie; lo-gos = [tiin]\.] Ramur a
biochimiei consacrat studiului structural [i func]ional al enzimelor.
E. medical\ are ca obiect îndeosebi studiul enzimelor serice [i
tisulare, ca [i studiul *enzimopatiilor.
ENZIMOPATIE, s. f. / enzymopathie, s. f. / enzy-mopathy.
[Gr. en = `n; zyme = ferment, drojdie; pathos = boal\.] Boal produs
ca urmare a lipsei unei enzime din organism, de obicei prin perturbi ale mecanismelor genetice de producere a enzimei. Ex.:
*glicogenoz\, *fenilcetonurie, *mu-copolizaharidoz\, etc. Sin.: boal enzimatic\.
ENZIMOTERAPIE, s. f. / enzymothérapie, s. f. / enzyme therapy.
[Gr. en = `n; zyme = ferment, drojdie; therapeia = tratament,
de la
thera-peuein = a `ngriji.] Utilizarea terapeutic a enzimelor, în esen] a enzimelor proteolitice, fibrino-litice sau digestive.
EOZIN|, s. f. / éosine, s. f. / eosin.
[Gr. eos = auror\, zori de zi (aluzie la culoarea roz a cerului); - inã.] Colorant acid, derivat al
*fluoresceinei, de culoare roz, utilizat în histologie [i în hematologie pentru vizualizarea structurilor *eozinofile. În dermatologie e.
este întrebuin]at ca dezinfectant.
EOZINOFIL, adj., s. n. / éosinophile, adj., s. m. / eosinophilic, adj., eosinophil(e), n.
[Gr. eos = auror\, zori de zi (aluzie la culoarea
roz a cerului); -
inã; philos = prieten, de la philein = a iubi.] 1) Care are afinitate pentru *eozin\. 2) Leucocit granulocit ale cui
granula]ii citoplasmatice au afinitate pentru coloran]i acizi, ca eozina. E. sunt importante `n distrugerea unor parazi]i ca helmin]ii
(*
Helminthes), care sunt prea mari pentru a fi fagocita]i. E. ader mai `ntâi la parazi]i, datorit acoperirii acestora cu frac]iunea C3b
a *complementului, [i apoi elibereaz proteinele con]inute `n granule (proteina bazic major\, proteina cationi-c eozinofilic\),
distrugând astfel membrana para-zi]ilor.
EOZINOFILIE, s. f. / éosinophilie, s. f. / eosino-philia.
[Gr. eos = auror\, zori de zi (aluzie la culoarea roz a cerului); - inã; philia =
atrac]ie, de la
philein = a iubi.] 1) Afinitatea unei celule sau a unui ]esut pentru coloran]i pe baz de eozin\. 2) Prin extindere,
cre[terea anormal a numului de granulocite eozinofile în sânge (peste 3-4 % din totalul leucocitelor). Sin.: granulocitoz
eozinofil\.
EOZINOPENIE, s. f. / éosinopénie, s. f. / eosino-penia.
[Gr. eos = auror\, zori de zi (aluzie la culoarea roz a cerului); - inã; penia =
s\cie
.] Sc\-derea *polinuclearelor eozinofile sub 500/mm
3
de sânge circulant.
EPAN{AMENT, s. n. / épanchement, s. m. / ef-fusion.
[Lat. expandere = a `ntinde, a desface.] Prezen]a anormal de lichid
(serozitate, sânge, bil etc.) sau de gaz în diferite regiuni ale corpului, îndeosebi la nivelul *seroaselor.
EPENDIM, s. n. / épendyme, s. m. / ependyma. NA: ependyma.
[Gr. ependyma, -atos = `mbr\c\-minte de deasupra, de la epi =
pe,
endyma, -atos = `mbr\c\minte.] Membran alc uit dintr-un epi-teliu cilindric, ce c\ptu[e[te *ventriculele cerebrale [i canalul
central al m\duvei spinii. Celulele epiteliului ependimar fac parte din *nevroglie.
EPENDIMOBLAST, s. n. / épendymoblaste, s. m. / ependymoblast.
[Gr. ependyma, -atos = `mbr\-c\minte de deasupra, de la epi
= pe,
endyma, -atos = `mbr\c\minte; blastos = germen.] Denumire pentru fiecare dintre celulele nervoase embrionare rezultate
din celulele matriciale ale *tubului neural, care se diferen]iaz în continuare în *ce-lule ependimare.
EPENDIMOBLASTOM, s. n. / épendymoblas -tome, s. m. / ependymoblastoma.
[Gr. ependy-ma, -atos = `mbr\c\minte de
deasupra, de la
epi = pe, endyma, -atos = `mbr\c\minte; blastos = ger-men; -oma.] *Ependimom pu]in diferen]iat, cu evo-lu]ie
malign\.
EPENDIMOCIT, s. n. / épendymocyte, s. m. / e-pendymocyte.
[Gr. ependyma, -atos = `mbr\c\-minte de deasupra, de la epi = pe,
endyma, -atos = `mbr\c\minte; kytos = celul\.] Sin.: celul epen-dimar (v.).
EPENDIMOM, s. n. / épendymome, s. m. / epen-dymoma.
[Gr. ependyma, -atos = `mbr\c\minte de deasupra, de la epi = pe,
endyma, -atos = `mbr\c\minte; -oma.] Tumor de regul benign\, care se poate dezvolta la copil. Este localizat la nivelul
ventriculilor cerebrali sau a m\duvei spinii. Sin.: glioepiteliom.
EPHIDROZ|, s. f. / éphidrose, s. f. / ephidrosis.
[Gr. epi = pe; hidros = sudoare, transpira]ie; -ozã.] Hipersecre]ie sudoral cu
localizare anormal\, într-o zon a corpului care în mod normal con]ine pu]ine *glande sudoripare.
EPIBLEFARON, s. n. / épiblépharon, s. m. / epi-blepharon.
[Gr. epi = pe; blepharon = pleoap\.] Malforma]ie a *pleoapei constând
dintr-un simplu repliu cutanat transversal, aflat de obicei în continuitate cu *epicantusul. E. este asociat frecvent cu un *entropion.
EPICANTUS, s. n. / épicanthus, s. m. / epican-thus. NA: plica palpebronasalis.
[Gr. epi = pe; lat. canthus, gr. kanthos = buza
unui vas, unghiul ochiului
.] Repliu semilunar dermic situat anterior, în raport cu unghiul intern al ochiului. Prezent în mod normal la
rasa galben\.
EPICARD, s. n. / épicarde, s. m. / epicardium. NA: epicardium.
[Gr. epi = pe; kardia = inim\.] Foi]a visceral a *pericardului, aflat
în contact cu inima.
EPICARDIT|, s. f. / épicardite, s. f. / pericarditis.
[Gr. epi = pe; kardia = inim\; -itã.] Inflama]ie a foi]ei viscerale a *pericardului.
EPICONDIL, s. m. / épicondyle, s. m. / epicon-dyle. NA: epicondylus.
[Gr. epi = pe; kondylos = vârf, umfl ur\.] *Apofiz rugoas
situat deasupra [i în afara unui *condil. Ex.: e. lateral al humerusului, e. medial al humerusului (denumit [i e-pitrohlee), e. medial
al femurului (tubercul condi-lian intern).

333. 333
EPICONDILALGIE, s. f. / épicondylalgie, s. f. / epicondylalgia. [Gr. epi = pe; kondylos = vârf, umfl ur\; algos = durere.] De[i
termenul semnific durere epicondilian\, în practic\ este utilizat uneori ca sin. cu *epicondilit\.
EPICONDILIT|, s. f. / épicondylite, s. f. / epicon-dylitis, tennis elbow.
[Gr. epi = pe; kondylos = vârf, umfl ur\; -itã.] Afec]iune
caracterizat prin durere la nivelul *epicondilului, accentuat prin presiune [i determinat\, frecvent, de o tendinit a mu[chilor
epicondilieni.
EPICRITIC, adj. / épicritique, s. f. / epicritic.
[Gr. epi = pe; lat. criticus = critic, decisiv, din gr. kri-tikos, de la krinein = a separa
de, a discerne
.] Care survine dup o criz\.
EPICRIZ|, s. f. / épicrise, s. f. / epicrisis.
[Gr. epi = pe; krisis = concluzie, criz\.] 1) Concluzii rezultate din observa]ia [i urmirea
complet a u-nui bolnav. 2) Ansamblu de fenomene survenite dup o criz\.
EPICUTANAT, adj. / épicutané, -e, adj. / epicu-taneous.
[Gr. epi = pe; lat. cutis = piele.] Care se afl sau se produce pe piele.
EPIDEMIC, adj. / épidémique, adj. / epidemic.
[Gr. epidemos = care circul `n toat ]ara, de la epi = pe, demos = popor.] Care
prezint caracteristicile unei *epidemii. Ex.: febr e.
EPIDEMICITATE, s. f. / épidémicité, s. f. / epide-micity.
[Gr. epidemos = care circul `n toat ]ara, de la epi = pe, demos =
popor
.] Caracteristica bolilor epidemice.
EPIDEMIE, s. f. / épidémie, s. f. / epidemic.
[Gr. epidemos = care circul `n toat ]ara, de la epi = pe, demos = popor.] Apari]ia [i
propagarea rapid a unei boli contagioase la un mare num de persoane pe un teritoriu mai mult sau mai pu]in vast. E. se poate
dezvolta într-o regiune în care boala este endemic\, sau la nivelul unei colectivit\]i ne-afectate anterior. E. pot fi importate sau de
origine local\, iar dac teritoriul afectat este limitat se utilizeaz termenul de focar epidemic. Prin extensie, termenul de e. este
utilizat [i pentru unele boli necontagioase. V. [i boal endemic\, boal epidemic\, endemie, epidemiologie.
EPIDEMIOLOGIE, s. f. / épidémiologie, s. f. / epidemiology.
[Gr. epidemos = care circul `n toat ]ara, de la epi = pe, demos =
popor;
logos = [tiin]\.] Semnifica]ia ini]ial a termenului, de [tiin-] a epidemiilor, nu cuprinde decât o mic parte din e. modern\.
E. reprezint studiul frecven]ei [i dinamicii stilor de s ate la nivelul popula]iilor umane (
e. descriptiv\) [i a rela]iilor cauzale în
raport cu s atea uman (
e. cauzal\). E. se ca-racterizeaz printr-un ansamblu de metode de cercetare care pot fi aplicate în
domenii diverse, ca s ate public\, sociologie, medicin clinic sau evaluarea serviciilor de s ate. O direc]ie a e. este
reprezentat de
e. clinic\ (v.). V. farmaco-epidemiologie [i medicin bazat pe dovezi.
EPIDEMIOLOGIE CLINIC| / épidémiologie cli-nique / clinical epidemiology. Aplicarea metodelor epidemiologice la activitatea
clinic\. Se propun medicului practician un ansamblu de metode: pentru lectura critic a literaturii [tiin]ifice, de extragere a unor
informa]ii pre]ioase din consulta]iile pe care le efectueaz [i de contribu]ie direct la cunoa[terea [tiin]ific\.
EPIDERM, s. n. / épiderme, s. m. / epidermis. NA: epidermis.
[Gr. epi = pe; derma, -atos = pie-le.] Parte superficial a pielii,
alc uit dintr-un e-piteliu format din mai multe straturi de celule, care sufer\, ajungând c re suprafa]\, o transformare cornoas
(*keratinizare). Aceste straturi sunt, mergând din interior spre suprafa]\: stratul bazal, corpii muco[i (stratul Malpighi), stratul
granulos, stratul clar [i stratul cornos. Var.: epiderm\.
EPIDERM|. Var. pentru epiderm (v.).
EPIDERMIZARE, s. f. / épidermisation, s. f. / epi-dermization.
[Gr. epi = pe; derma, -atos = piele.] Proces de dezvoltare, la nivelul
unei pl\gi, a *e-pidermului, ini]ial de culoare roz, iar ulterior de aspect normal.
EPIDERMOFI}IE, s. f. / épidermophytie, s. f. / epidermophytosis.
[Gr. epi = pe; derma, -atos = piele; phyton = plant\.]
*Dermatomicoz superficial provocat de ciuperci *dermatofite din genul *
Epidermophyton [i de unele specii din genul *Tri-
chophyton
. Au fost descrise dou forme clinice mai importante: e. inghinocrural\ [i e. plantar\ [i palmar\.
EPIDERMOID, adj. / épidermoïde, adj. / epi-dermoid.
[Gr. epi = pe; derma, -atos = piele; ei-dos = form\.] Despre un ]esut, de
regul patologic, a cui structur este asem oare cu cea a unui epiteliu malpighian epidermic. Ex.: *chist e., *metaplazie e.
EPIDERMOLIZ|, s. f. / épidermolyse, s. f. / epi-dermolysis.
[Gr. epi = pe; derma, -atos = piele; lysis = distrugere, de la lyein = a
distruge
.] Dezlipirea patologic a epidermului de derm, ca urmare a dispari]iei filamentelor de unire dintre celulele stratului
malpighian [i ducând la formarea de bule.
E. buloas simpl\ (boal Goldsheider sau boa-l Köbner) este congenital [i se
manifest prin-tr-un clivaj al epidermului, cu formarea de bule la cele mai mici traumatisme. O form de e. buloas (toxic\te
denumit *boal Lyell, iar
e. buloas polidisplastic\ reprezint *sindromul Hallopeau-Siemens.
EPIDERMOLIZ| BULOAS| TOXIC| / épidermo-lyse nécros ante suraiguë / toxic bullous epi-dermolysis. Sin.: boal Lyell (v.).
EPIDERMOMICOZ|, s. f. / épidermomycose, s. f. / epidermomycosis, dermatophytosis.
[Gr. epi = pe; derma, -atos = piele;
mykes, myketos = ciuperc\; -ozã.] *Micoz superficial provocat de ciuperci din genul * Epidermophyton. Evolueaz adesea
asociat cu alte leziuni sau sub forme diverse:
e. eczematoid\, asociat cu o *eczem\; e. parakeratozic\, evolueaz ca o
*parakeratoz piti-riaziform sau psoriaziform\;
e. scuamoas\, în care se asociaz micoze tropicale cu *pitiriazis.
EPIDERMOPHYTON / Epiderm ophyton / Epider-mophyton.
[Gr. epi = pe; derma, -atos = piele; phyton = plant\.] Gen de
ciuperci imperfecte *dermatofite, care prin specia sa denumit
Epidermophyton floccosum determin c\derea pului pe zone
limitate la nivelul pielii glabre.
EPIDERMOREAC}IE, s. f. / épidermo-réaction, s. f. / epidermoreaction.
[Gr. epi = pe; derma, -atos = piele; fr. réaction, din lat.
actio, -onis = ac]iune, de la agere = a ac]iona.] Procedeu prin care se testeaz intoleran]a epidermului pentru o anumit
substan]\. Dup aplicarea strict localizat a substan]ei, dac epidermul este sensibil, apare o reac]ie (de obicei
eritematovezicular) la 24 de ore.
EPIDIDIM, s. n. / épididyme, s. m. / epididymis. NA: epididymis.
[Gr. epi = pe; didymos = testicul, geam.] Organ alungit situat la
partea poste-ro-superioar a testiculului [i alc uit prin dispunerea în ghem a canalului epidimar care face parte din c\ile
spermatice. E. se continu cu *canalul deferent la polul inferior al testiculului.
EPIDIDIMIT|, s. f. / épididymite, s. f. / epididymi-tis.
[Gr. epi = pe; didymos = testicul, geam; -itã.] Inflama]ie a *epididimului.
Se asociaz foar-te frecvent cu *orhita.
EPIDURAL, adj. / épidural, -ale, -aux, s. f. / epi-dural.
[Gr. epi = pe; lat. durus = tare.] Care se refer la *spa]iul epidural.
EPIDURIT|, s. f. / épidurite, s. f. / epiduritis.
[Gr. epi = pe; lat. durus = tare; -itã.] Inflama]ie localizat `n *spa]iul epidural.
EPIFENOMEN, s. n. / épiphénomène, s. m. / epi-phenomenon.
[Gr. epi = pe; phainomenon = ceea ce apare, de la phainein = a
apare
.] Semn sau simptom accesoriu, consecin] a altui fenomen.
EPIFIZ|, s. f. / épiphyse, s. f. / epiphysis. NA: epiphysis (1); corpus pineale (2).
[Gr. epiphysis = excrescen]\, de la epi = pe,
physis = cre[tere [i phyein = a cre[te.] 1) Fiecare din cele dou ex-tremit\]i proeminente ale unui os lung, care con]in suprafe]ele
articulare ale osului. În toat perioada de cre[tere osoas\, e. sunt separate de *diafize prin cartilajele de conjugare. 2)
E. cerebral\
sau
epiphysis cerebri, gland cu secre]ie intern\, de forma unui mic con cu dimensiuni de 7/3/3 mm [i 15-20 cg mas\. Este situat
la jonc]iunea fe]elor posterioar [i superioar ale ventriculului al treilea. Cu originea embrionar din ependimul ventriculului al
treilea, e. con]ine pinealocite care secret *melatonina. Sin.: corp pineal, gland pineal\.
EPIFIZIODEZ|, s. f. / épiphysiodèse, s. f. / epi-physiodesis.
[Gr. epiphysis = excrescen]\, de la epi = pe, physis = cre[tere [i
phyein = a cre[te; desis = legare.] 1) Consecin]a traumatizii cartilajului de conjugare; duce la scurtarea [i dezaxarea osului. 2)
Opera]ie destinat frânii cre[terii osoase. Const în închiderea, prin *grefon, a cartilajelor de conjugare.
EPIFIZIOLIZ|, s. f. / épiphysiolyse, s. f. / epi-physiolysis.
[Gr. epiphysis = excrescen]\, de la epi = pe, physis = cre[tere [i phyein
= a cre[te;
lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] 1) Dis-trugere patologic a extremit\]ii unui os. 2) Sin.: coxa vara a
adolescentului.
|

334. 334
EPIFIZIT|, s. f. / épiphysite, s. f. / epiphysitis. [Gr. epiphysis = excrescen]\, de la epi = pe, phy-sis = cre[tere [i phyein = a
cre[te; -
itã.] *Osteo-condroz epifizar care poate fi unic (ex.: e. calcaneului sau *boal Sever) sau multipl (ex.: e. vertebral de
cre[tere
sau *boal Scheuermann, precum [i alte *displazii epifizare).
EPIFIZIT| VERTEBRAL| DE CRE{TERE / épi-physite vertébrale douloureuse de l’adoles-cence / Scheuermann’s disease. Sin.:
boal Scheuermann (v.).
EPIFORA, s. f. / épiphora, s. f. / epiphora.
[Gr. epiphora = izbucnire, explozie.] L\crimare excesiv din cauza unei hipersecre]ii
lacrimale sau a unei imposibilit\]i de drenare pe traiectul c\ilor lacrimale.
EPIGASTRALGIE, s. f. / épigastralgie, s. f. / epigastralgia.
[Gr. epi = pe; gaster, gastros = stomac; algos = durere.] Durere
localizat care se proiecteaz la nivelul *epigastrului.
EPIGASTRU, s. n. / épigastre, s. m. / epigastri-um. NA: epigastrium.
[Gr. epi = pe; gaster, gas-tros = stomac.] V. abdomen.
EPIGENEZ|, s. f. / épigenèse, s. f. / epigenesis.
[Gr. epi = pe; genesis = producere, de la gennan = a produce.] Concep]ie opus
*preformismului, conform ceia *embrionul se constituie treptat din *ou prin formarea succesiv de p]i noi.
EPIGLOT|, s. f. / épiglotte, s. f. / epiglottis. NA: epiglottis.
[Gr. epi = pe; glotta sau glottis = limb\.] Lam fibrocartilaginoas
median\, dispus deasupra orificiului laringelui [i care proemin la limita posterioar a cavit\]ii bucale. Are forma unei frunze
implantate prin pe]iol în unghiul diedru al cartilajului tiroid. Este acoperit de o membran mucoas [i formeaz partea superioar a
*larin-gelui, care acoper *glota în timpul degluti]iei.
EPIGLOTIT|, s. f. / épiglottite, s. f. / epiglotti-ditis, epiglottitis.
[Gr. epi = pe; glotta sau glottis = limb\; -itã.] Inflama]ie a
epiglotei, care la copil poate fi de o gravitate deosebit\, îndeosebi când genereaz un *sindrom de detres respiratorie acut\.
EPIKERATOFAKIE, s. f. / épikératofakie, s. f. / epikeratofakia.
[Gr. epi = pe; keras, keratos = corn, cornee; phakos = linte,
lentil\.
] Sin.: epike-ratoplastie (v.).
EPIKERATOPLASTIE, s. f. / épikératoplastie, s. f. / epikeratoplasty.
[Gr. epi = pe; keras, keratos = corn, cornee; plastos =
modelat, de la
plassein = a forma, a modela.] Interven]ie chirurgical care const\ într-un implant cornean (de la un donator)
efectuat în scopul corec]iei unui defect de re-frac]ie ocular\. Sin.: epikeratofakie.
EPILARE, s. f. / épilation, s. f. / epilation.
[Lat. e = f\; pilus = p.] Smulgerea pului cu pensa sau cu ajutorul unei substan]e
chimice (epilator sau depilator), prin *electrocoagulare sau *electro-liz (epilare electric). Sin.: depilare.
EPILATOR, adj. / épilatoire, adj. / epilatory.
[Lat. e = f\; pilus = p.] Substan] sau procedeu care distruge sau îndepteaz
pul. Sin.: depilator.
EPILEPSIE, s. f. / épilepsie, s. f. / epilepsy.
[Gr. epilepsia = acces, de la epilambanein = a apuca.] Boal neuropsihic cronic `n
care apar disfunc]ii paroxistice ale creierului ca urmare a descci-lor excesive ale neuronilor cerebrali, de cauze diverse (
e.
primar\
, e. secundar\). Manifestarea cli-nic major este *criza epileptic\, ce prezint o mare varietate de forme. E. este subiectul
a numeroase clasifici bazate pe date pur descriptive [i, ca urmare, nestandardizate. ~n esen]\, `n descrierea diferitelor tipuri de
e. se iau `n considerare: 1) manifestile clinice ale crizei (motorie, senzorial\, reflex\, psihic sau vegetativ\ atul
patologic (ereditar\, inflamatorie, degenerativ\, posttraumatic\, neoplazic\, criptogenetic\ gene
(rolandic\, temporal\, la nivelul regiunilor diencefalice); 4) momentul producerii crizei (nocturn\, diurn\, menstrual\, etc.). V.
absen]\, comi]ial, petit mal, sindrom Unverright. V. [i `n continuare.
EPILEPSIE ABDOMINAL| / épilepsie abdominale / abdominal epilepsy. Durere paroxistic abdominal\, declan[at de o desccare
neuronal anormal la nivelul creierului. Sin.: sindrom Moore.
EPILEPSIE ACTIVAT| / épilepsie activée / activated epilepsy. Criz epileptic indus prin stimulare electric sau medicamentoas
`n scopul observii manifestilor clinice [i a r\spunsului electroencefalografic tipice.
EPILEPSIE AFECTIV| / épilepsie affective / af-fective epilepsy. 1) E. `n care *criza epileptic debuteaz prin modificarea stii
afective a su-biectului: fric\, acces de râs etc. 2) E. `n care crizele sunt provocate de o emo]ie intens\.
EPILEPSIE AKINETIC| / épilepsie akinétique / akinetic epilepsy. Tip de *e. generalizat `n care crizele se caracterizeaz printr-o
imobilitate care persist câteva minute, acompaniat de obnubilare sau de pierderea stii de con[tien]\, dar cu men]inerea
tonusului muscular. Este mai frecvent la copii.
EPILEPSIE ATONIC| / épilepsie atonique / atonic epilepsy. E. caracterizat prin crize epileptice atonice (v.).
EPILEPSIE AUTOMATIC| / épilepsie automa-tique / automatic epilepsy. E. care se manifest prin crize epileptice automatice (v.).
EPILEPSIE ESEN}IAL| / épilepsie essentielle / essential epilepsy. Tip de e. de cauz incert\, inclus `n prezent `ntre *e.
generalizate. Sin.: epilepsie idiopatic\.
EPILEPSIE FAMILIAL| / épilepsie familiale / familial epilepsy. E. generalizat sau par]ial care apare la membrii unei aceleia[i
familii, secundar unor defecte metabolice sau leziuni cerebrale care determin o predispozi]ie epileptic constitu]io-nal\.
EPILEPSIE GENERALIZAT| / épilepsie générali-sée / generalized epilepsy. Tip de e. caracterizat prin crize a cor manifestare
este generalizat la `ntreg organismul, `nso]ite de perturbi neurovegetative (tahicardie, hipertensiune arterial\, midriaz etc.).
Unele crize nu se `nso]esc de convulsii: *e. atonic\, *e. akinetic\, *absen]e.
EPILEPSIE IDIOPATIC| / épilepsie idiopathique / idiopathic epilepsy. Sin.: epilepsie esen]ial (v.).
EPILEPSIE INFANTIL| / épilepsie infantile / juvenile epilepsy. V. convulsie (convulsie epileptic).
EPILEPSIE INSULAR| / épilepsie insulaire / insular epilepsy. Tip de *e. par]ial caracterizat prin crize constând `n mi[ci de
mastica]ie [i de degluti]ie `nso]ite de saliva]ie, dureri epigastrice, angoas [i urmate de *automatism epileptic. E. i. este
determinat de o leziune a cortexului la nivelul *insulei.
EPILEPSIE JACKSONIAN| / épilepsie jackson-ienne / jacksonian epilepsy.
[John Hughlings Jackson, neurolog englez, Londra,
1835-1911
.] Crize convulsive care debuteaz la extremitatea periferic a unui membru [i se extind spre musculatura proximal\.
Ulterior convulsiile pot cuprinde `ntregul hemicorp [i se pot chiar generaliza.
EPILEPSIE METABOLIC| / épilepsie métabo-lique / metabolic epilepsy. E. observat mai frecvent la copil, provocat de o anomalie
a unei c\i metabolice, de ex. a piridoxinei, a acizilor amina]i (*oligofrenie fenilpiruvic), a electroli]ilor [i a apei (`n deshidrati
acute), a glucozei (`n unele sti hipoglicemice), a lipidelor (lipoidoz) etc.
EPILEPSIE MIOCLONAL| PROGRESIV| FAMILIAL| / myoclonie ép ileptique progressive familiale / myoclonus epilepsy. Sin.:
sindrom Unverright (v.).
EPILEPSIE PAR}IAL| / épilepsie partielle / focal epilepsy. E. caracterizat prin crize epileptice par]iale (v.).
EPILEPSIE PAR}IAL| CONTINU| / épilepsie partielle continue / epilepsia partialis continua, Koshevnikoff’s epilepsy. Sin.: sindrom
Kojevnikov (v.).
EPILOIA, s. f. / épiloïa, s. f. / epiloia.
[Termen propus de Sherlock `n 1911.] Sin.: scleroz tuberoas Bourneville (v.).
EPINEFRIN|, s. f. / épinéphrine, s. f. / epine-phrine.
[Gr. epi = pe; nephros = rinichi; -inã.] (DCI) Sin.: adrenalin (v.).
EPINERV, s. m. / épinèvre, s. m. / epineurium.
[Gr. epi = pe; lat. nervus = nerv.] Sin.: epineu-rium (v.).
EPINEURIUM, s. n. / épineurium, s. m. / epineu-rium.
[Gr. epi = pe; neuron = nerv.] Înveli[ conjunctiv care înconjoar ansamblul
fasciculelor u-nui nerv periferic. E. con]ine fibre de *colagen, *fi-broblaste [i *vasa nervorum. Sin.: epinerv. V. en-donerv [i
perinerv.
EPIPLOCEL, s. n. / épiplocèle, s. f. / omentocele.
[Gr. epiploon = plutitor, de la epiploos = care navigheaz\; kele = hernie,
tumor\
.] *Hernie care con]ine *epiploon.
EPIPLOIT|, s. f. / épiploïte, s. f. / omentitis.
[Gr. epiploon = plutitor, de la epiploos = care navi-gheaz\; -itã.] Leziuni inflamatorii
acute sau cronice ale *epiploonului.

335. 335
EPIPLOON, s. n. / épiploon, s. m. / epiploon, caul, omentum. NA: omentum. [Gr. epiploon = plutitor, de la epiploos = care
navigheaz\
.] Repliu peritoneal care leag unele viscere între ele, astfel încât acestea apar libere în cavitatea abdominal\, f
fixare parietal\, spre deosebire de *me-zenter. E. mai importante: 1)
E. gastrocolic, care leag marea curbur a stomacului cu
colonul transvers. 2)
E. gastrosplenic une[te marea cur-bur a stomacului cu hilul splinei. 3) Marele e., re-pliu peritoneal în form
de [or], implantat pe marginea anterioar a colonului transvers. 4)
Micul e., sau e. gastro-duodeno-hepatic, leag scizura trans-
vers a ficatului de esofagul abdominal, mica curbur a stomacului [i prima por]iune a duodenului. Sin.: omentum. V. [i peritoneu.
EPIPLOPLASTIE, s. f. / épiploplastie, s. f. / epi-ploplasty, omentoplasty.
[Gr. epiploon = plutitor, de la epiploos = care
navigheaz\;
plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela.] Sin.: omentoplastie (v.).
EPISAJ, s. n. / épissage, s. m. / splicing.
[Fr. épissage, din olandez splissen = a ata[a dou corzi `mpletind capetele.] Sin.:
matisare (v.).
EPISCLERIT|, s. f. / épisclérite, s. f. / episcle-ritis.
[Gr. epi = pe; skleros = dur, tare; -itã.] Inflama]ie a ]esutului celular ce
înconjoar *sclerotica. E. este mai frecvent decât *sclerita.
EPISOM, s. m. / épisome, s. m. / episome.
[Gr. epi = pe; soma, -atos = corp.] Molecul circular de ADN care se poate replica în
mod autonom (forma liber\ r (forma integrat\ erii,
unde favorizeaz conjugarea [i recombinarea natural a bacteriilor.
EPISPADIAS, s. n. / épispadias, s. m. / epispa-dias.
[Gr. epi = pe; spadon = ruptur\, sau epi-spaein = a trage de jos `n sus;
termen creat prin analogie cu "hipospadias"
.] Malforma]ie uretral la sexul masculin, care se caracterizeaz prin po-zi]ia anormal a
meatului urinar, pe fa]a dorsal a penisului (
e. penian) sau a glandului (e. balanic).
EPISTAXIS, s. n. / épistaxis, s. f. / epistaxis.
[Gr. epi = pe; staxis = picurare, de la epistazein = a curge pic ur cu pic ur\.]
Sângerare nazal\. Forme:
e. anterior, prin lezarea *petei vasculare Kiesselbach, [i e. posterior, cel mai adesea la hipertensivi, prin
lezarea arterei sfenopalatine. Sin.: rinoragie.
EPISTAZIE, s. f. / épistasie, s. f. / epistasia.
[Gr. epistasia = domina]ie.] Interac]iunea între dou gene cu *locus diferit ([i, deci,
non-alele), o gen împiedicând expresia celeilalte. V. [i dominan]\.
EPISTAZIS, s. n. / épistasis, s. m. / epistasis.
[Gr. epistasis = ac]iunea de a ]ine suspendat, de la epi = pe, stasis = oprire [i
istanai = a plasa, a face s ]in\.] Malforma]ie caracterizat prin exis-ten]a uneia sau mai multor vertebre supranumerare,
intercalate între segmentul dorsal [i cel lombar ale rahisului. E. este asociat cu malforma]ii ano-rectale.
EPITALAMUS, s. n. / épithalamus, s. m. / epitha-lamus. NA: epithalamus.
[Gr. epi = pe; lat. tha-lamus, gr. thalamos = camer
interioar\
.] Regiune dorsal a *diencefalului, care cuprinde *habe-nula, *epifiza [i * stria medularis.
EPITELIOID, adj. / épithélioïde, adj. / epithelioid.
[Gr. epi = pe; thele = mamelon, ridic ur\; eidos = form\.] Celul observat în
unele structuri patologice, cum ar fi zona medie a tuberculilor. Se a-seam ca aspect cu celulele epiteliale, dar este considerat
drept un leucocit modificat.
EPITELIOM, s. n. / épithélioma, épithéliome, s. m. / epithelioma, carcinoma.
[Gr. epi = pe; thele = mamelon, ridic ur\; -oma.]
Tumor epitelial malign\. Se recomand denumirea de *carcinom epitelial, utilizat în nomenclatura interna]ional a tumorilor. E.
se dezvolt din epiteliul malpighian, glandular sau tranzi]ional. Morfopatologic se disting: e. intermediar, e. mixt, e. spinocelular. V.
[i `n continuare. Sin.: carcinom.
EPITELIOM ANEXIAL / épithéliome annexiel / adnexal carcinoma. *E. bazocelular `n care celulele sunt analoge celor din stratul
bazal al e-pidermului fetal. Malignitatea e. a. este redus\, fiind considerat uneori tumor benign\. Singurele tumori anexiale cu
malignitate mare sunt e. sudoripare [i carcinoamele sebacee. Sin.: carcinom anexial.
EPITELIOM BAZOCELULAR / épithéliome baso-cellulaire / basal cell carcinoma. Tip de *e. localizat la nivelul `nveli[ului cutanat (cu
excluderea mucoaselor), `ndeosebi `n regiunea fe]ei, constituit din celule asem oare celor din stratul bazal al epidermului, dar
lipsite de pun]i de jonc]iune. Clinic, e. b. poate fi plan, cicatricial, ulceros (
ulcus rodens), uneori terebrant, superficial (eritematos,
pagetoid – denumit astfel deoarece se aseam clinic cu *boala Paget a mamelonului), vegetant, nodular, sclerodermic,
pseudochistic, calcificat sau pigmentat. Histogeneza r\mâne `n discu]ie, dar e. b. se caracterizeaz de regul prin evolu]ie lent [i
malignitate strict local\, metastazele fiind cu totul excep]ionale, având, totodat\, [i *radio-sensibilitate mare. Sin.: carcinom
bazocelular, bazaliom.
EPITELIOM CU CELULE MICI / épithéliome à pe-tites cellules / small cell carcinoma. Sin.: carcinom cu celule mici (v.).
EPITELIOM COLOID / épithéliome colloïde / mucinous adenocarcinoma. Tip de *e. care se dezvolt la nivel glandular, caracterizat
histopato-logic prin prezen]a de celule tumorale (de obicei mucipare) dispersate `ntr-o cantitate abundent de mucus, izolate sau
dispuse `n travee ori `n forma]iuni glanduliforme. E. c. este localizat frecvent la nivelul tubului digestiv (stomac, colon) sau al glan-
delor mamare. Sin.: adenocarcinom coloid.
EPITELIOM EPIDERMOID / épithéliome épider-moïde / epidermoid carcinoma. Tip de *e. constituit din ]esut pavimentos
asem or celui epidermic, dar cu localizare extrategumentar\. E. e. poate fi matur sau diferen]iat, asem or stratului Malpighi,
[i imatur sau nediferen]iat, dac se a-seam cu stratul bazal al epidermului. Sin.: carcinom epidermoid.
EPITELIOM INTERMEDIAR / épithéliome inter-médiare / basosquamous carcinoma. Denumire atribuit `n prezent unui grup de *e.
a cor autonomie este discutabil\. Dup unii autori, e. i. includ *e. spinocelulare nediferen]iate [i *e. bazoce-lulare degenerate
(susceptibile de metastazare); dup al]i autori, e. i. sunt regrupate, `mpreun cu *e. mixte, `n categoria *e. anexiale. Sin.: carcinom
intermediar.
EPITELIOM INTRAEPIDERMIC / épithéliome intra-épidermique / intraepidermal carcinoma. Tumor\ epitelial care se dezvolt
exclusiv din epiderm [i care este considerat ca punct de dez-voltare al unui e. ce invadeaz dermul [i ulcerea-z la nivelul
epidermului. Sin.: carcinom intraepi-dermic.
EPITELIOM MEDULAR / épithéliome médullaire / medullary carcinoma. Neoplasm tiroidian care se dezvolt din *celulele C
parafoliculare [i prezint\, uneori, strom *amiloid\. Sin.: carcinom medular. V. [i cancer tiroidian.
EPITELIOM MEDULAR CU STROM| LIMFOID| / épithéliome médulla ire à stroma lymphoïde / medullary carcinoma with lymphoid
stroma. Neoplasm mamar `n care travee tumorale pu]in diferen]iate se intric cu o *strom bogat limfoid\.
EPITELIOM MIXT / épithéliome mixte / mixed type of basosquamous carcinoma. Tip de *e. cu inciden] redus\, `n care se asociaz
aspectul morfopatologic al *e. bazocelular [i al *e. spino-celular. Sin.: carcinom mixt.
EPITELIOM ~N PL|CI / épithéliopathie en pla-ques / pigment epitheliopathy. Afec]iune corio-retinian acut\, frecvent bilateral\, care
apare la vârst tân [i se caracterizeaz anatomopatologic prin prezen]a de focare inflamatorii mai mult sau mai pu]in confluente
(2 pân la 15), localizate `n regiunea macular\. Leziunile sunt localizate pe epiteliul pigmentar retinian. Sin.: carcinom `n pl\ci.
EPITELIOM RENAL CU CELULE CLARE / épithé-liome du rein à cellules claires / clear cell car-cinoma of the kidney. Sin.:
nefrocarcinom (v.).
EPITELIOM SPINOCELULAR / épithéliome spi-nocellullaire / squamous cell carcinoma. Sin.: carcinom spinocelular (v.).
EPITELIOSARCOM, s. n. / épithéliosarcome, s. m. / carcinosarcoma.
[Gr. epi = pe; thele = mamelon, ridic ur\; sarx, sarkos =
carne; -
oma.] Asocierea unui *epiteliom cu un *sarcom. Denumirea în engl. de carcinosarcom este mai corect\. V. [i epiteliom.
EPITELIU, s. n. / épithélium de revêtement / epithelium. NA: epithelium.
[Gr. epi = pe; thele = mamelon, ridic ur\; termen creat de
anatomistul Ruysch (pe la 1700) pentru a desemna "pielea care acoper mamelonul"; sensul s-a extins apoi la toate membranele de
`nveli[; termenii "endoteliu" [i "mezoteliu" au fost crea]i prin analogie
.] }esut de înveli[ al suprafe]ei [i al cavit\]ilor interne ale
organismului. Formeaz *epidermul, precum [i peretele intern al organelor cavitare [i al canalelor sistemelor respirator, digestiv [i
genitourinar. E. poate fi simplu sau stratificat, pe de o parte, pavimentos, cubic sau cilindric, pe de alt parte. V. endoteliu,
mezoteliu [i ]esut conjunctiv.

336. 336
EPITOP, s. m. / épitope, s. m. / epitope. [Gr. epi = pe; topos = loc.] Partea moleculei de *antigen, la nivelul ceia se leag
*anticorpul specific, fiind determinant antigenic. Antigenii posed de obicei mai mul]i determinan]i care pot fi diferi]i unii de al]ii sau
pot fi structuri repetitive. Virtual, întreaga suprafa] a unei proteine este poten]ial antigenic\. Uneori se utilizeaz ca sinonim
termenul de *situs. Sin.: determinant antigenic. V. [i paratop.
EPIZIORAFIE, s. f. / épisiorraphie, s. f. / episior-rhaphy.
[Gr. episeion sau epision = pubis, vulv\; rhaphe = sutur\.] Obliterarea
vaginului prin sutura fe]elor interne ale buzelor mari.
EPIZIOTOMIE, s. f. / épisiotomie, s. f. / episio-tomy.
[Gr. episeion sau epision = pubis, vulv\; tome = t\iere, sutur\, de la
temnein = a t\ia.] Interven]ie chirurgical care const în efectuarea unor incizii la nivelul *labiilor mari [i mici, iar uneori a
*perineului pentru a preveni ruptura traumatic a perineului în momentul degajii capului f\-tului la na[tere. Sin.:
vaginoperineotomie.
EPIZOO}IE, s. f. / épizootie, s. f. / epizooty, mur-rain.
[Gr. epi = pe; zoon = animal.] Boal infec-]ioas care apare la un num
mare de animale de aceea[i specie sau de specii diferite. Poate produce *epidemii `n popula]iile umane. Ex.: e. de cium a
[obolanilor precede e. de la om.
EPOETIN|, s. f. / époétine, s. f. / epoetin alfa. *Eritropoietin uman (rHnEPO) ob]inut prin inginerie genetic\. Este indicat în
tratamentul ane-miei din *insuficien]a renal cronic sau la bolnavii de cancer supu[i la *autotransfuzie. E. poate produce o rec]ia
pozitiv la controlul antidopaj. V. [i eritropoietin\.
EPONIM, s. n. / éponyme, s. m. / eponym.
[Gr. eponymos = care d numele s\u, de la epi = pe, onyma = nume.] Termen care
cuprinde un nume de persoan\. Una din marile dificult\]i ale terminologiei este eponimia, numele proprii prin care sunt denumite
boli, sindroame, semne, simptome, teste, probe. Exist dic]ionare medicale voluminoase de eponime, dar [i o serie de `ncerci de
diminuare a numului de e., *Nomina Anatomica fiind singura reu[it notabil\.
EPOXID, s. m. / époxide, s. m. / epoxide. Compus chimic ob]inut prin stabilirea unei leg uri de oxigen între doi atomi de carbon.
Unii e. se utilizeaz la fabricarea de mase plastice utilizate [i în me-dicin\.
EPULIS, s. n. / épulide, épulie ou épulis, s. f. / epulis.
[Gr. epulis, -idos = umflare a gingiei, de la epi = pe, oulon = gingie.]
Forma]iune patologic de aspect tumoral, care se dezvolt pe gingie.
EPURARE, s. f. / épuration, s. f. / purification.
[Fr. épurer, din lat. purgare = a cur\]a [i purus = pur.] 1) Proces de purificare a
unor lichide biologice sau a unor factori de mediu. 2) Denumire generic pentru posibilit\]ile de debarasare a organismului de
medicamentele administrate prin biotransformare [i prin excre]ie.
EPURARE EXTRARENAL| / épuration ex traré-nale / extrarenal dialysis. Termen general desemnând procedeele terapeutice
destinate s înlocuiasc func]ia excretorie a rinichilor, în cazurile când aparatul renal nu mai este capabil s asigure aceast
func]ie. Principalele metode actuale de e. e. sunt *rinichiul artificial [i *dializa peritoneal\.
ERADICARE, s. f. / éradication, s. f. / eradica-tion.
[Lat. eradicatio, -onis = extirpare, eradicare, de la eradicare = a smulge cu
r\d\cini, a distruge
.] Dispari]ia complet a unei boli transmisibile datorit ac]iunii directe asupra agentului cauzal, sau indirecte,
asupra *vectorilor, sau prin *vaccinare. Ex.: e. variolei.
ERATIC, adj. / erratique, s. f. / erratic.
[Lat. erra-ticus = r \citor, de la errare = a r \ci.] Despre un fenomen, o manifestare cu
neregularitate în a-pari]ie, localizare sau în evolu]ie. Ex.: durere e.
ERECTIL, adj. / érectile, adj. / erectile.
[Lat. e-rectus = ridicat drept, vertical, de la erigere = a ridica drept.] }esut sau organ care
î[i poate modifica volumul, devenind dur, prin aflux de sânge în vasele sale.
ERECTOR, adj. / érecteur, -trice, adj. / erector.
[Lat. erector, -oris = cel care ridic\, de la erigere = a ridica drept.] Care
provoac *erec]ie. Ex.: mu[chiul e. al fiecui fir de p, care se contract dup anumi]i stimuli (emo]ie, frig).
EREC}IE, s. f. / érection, s. f. / erection.
[Lat. erectio, -onis = ridicare, de la erigere = a ridica drept.] Cre[terea de volum [i
indurarea organelor sau ]esuturilor erectile (penis, clitoris, mamelon), determinat de o important vasodilata]ie; starea care rezult
în urma acestui proces.
EREDITAR, adj. / héréditaire, adj. / hereditary.
[Lat. hereditarius = referitor la mo[tenire, de la hereditas, -atis = mo[tenire.]
Care este transmis descenden]ilor prin intermediul celulelor reprodu-c oare (*spermatozoid [i *ovul). V. [i congenital.
EREDITATE, s. f. / hérédité, s. f. / heredity, in-heritance.
[Lat. hereditas, -atis = mo[tenire.] Transmiterea, de la pin]i la
descenden]i, a caracterelor, exprimate sau neexprimate, prin inter-mediul genelor. E. este o "mo[tenire" de la pin]i ("zestre"
ereditar), dar nu este neapat o trans-mitere de-a lungul genera]iilor a însu[irilor parentale (*fenotip).
EREDITATE ANCESTRAL| / hérédité ancestrale / remote ancestor inheritance. Sin.: atavism (v.).
EREDITATE AUTOZOMAL| / hérédité autoso-mique / autosomal inheritance. Transmiterea unui caracter legat de o gen situat pe
un autozom (cromozom nonsexual). Se opune *e. gono-zomice. Var.: e. autozomic\.
EREDITATE AUTOZOMIC|. Var. pentru ereditate autozomal (v.).
EREDITATE BIFACTORIAL| / hérédité bifactori-elle / bifactorial inheritance. Sin.: dimerie (v.).
EREDITATE CITOPLASMATIC| / hérédité cyto-plasmique / cytoplasmic inheritance. Transmiterea la descenden]i a genelor
con]inute în *mito-condrii (2 % din ADN-ul celular) [i *cloroplaste. Aceast transmitere nu respect\ legile lui Mendel, la animale
femela furnizând mitocondriile care sunt con]inute în ovocit. Toate mitocondriile unui individ provin din diviziunea mitocondriilor
materne. Prin observa]ii recente s-a constatat c\ uneori câteva mitocondrii provin din spermatozoid.
EREDITATE COLATERAL| / hérédité collatérale / collateral inheritance. Apari]ia, la un subiect, de caractere [i de tare existente la
rudele colaterale (boli familiale).
EREDITATE CONVERGENT| / hérédité convergente / biparental inheritance. E. în cazul ceia caracterele transmise exist la
ambii pin]i.
EREDITATE GONOZOMIC| / hérédité gonoso-mique / sex-linked inheritance. Transmiterea unui caracter legat de un anumit sex.
Este cazul unui caracter legat de o gen situat pe un segment neomolog al unui cromozom sexual, adic por]iuni din cromozomi
care sunt diferite pe cromozomii X [i Y. În general, este cazul unei tare recesive situat pe un cromozom X, care nu apare decât la
sexul masculin, la sexul feminin gena respectiv fiind mascat de gena alelomorf\, normal dominant\, a celuilalt cromozom X.
Aceste tare (ex.: *daltonismul [i *hemofilia) afecteaz bba]ii [i sunt transmise de femeie (
e. diaginic\). Transmisia tarelor situate
pe segmentul neomolog al cromozomului Y reprezint
e. holandric\.
EREDITATE ÎNCRUCI{AT| / hérédité croisée / crisscross inheritance. Transmiterea caracterelor ereditare ale unui pinte la
descendentul de sex opus.
EREDITATE MATERN| / hérédité maternelle / maternal inheritance. Apari]ia, la un copil, a unor caractere aproape exclusiv de la
mam\.
EREDITATE PATERNAL| / hérédité paternelle / paternal inheritance. Apari]ia, la un copil, a unor caractere aproape exclusiv de la
tat\.
EREDITATE RECESIV| / hérédité récessive / re-cessive inheritance. Transmiterea unui caracter *recesiv.
EREDITATE DE REVENIRE / hérédité en retour / reversion inheritance. Sin.: atavism (v.).
EREDOATAXIE CEREBELOAS| / hérédo-ataxie cé rébeleuse / hereditary cerebellar ataxia.
[Lat. heres, -edis = mo[tenitor; gr. a
- priv.;
taxis = ordonare, aranjare, de la tattein = a ordona, a aranja; lat. cerebellum = creier mic.] Form de *sindrom de
eredodegenerescen] spinocerebe-loas `n care simptomatologia clinic predominant este cerebeloas\, cinetic [i static\, cu un
*sindrom piramidal discret, f\r tulburi ale sensi-bilit\]ii profunde [i f\ areflexie osteotendinoas\. Sin.: boal Marie.

337. 337
EREDODEGENERESCEN}| SPINOCEREBE-LOAS| / hérédodégénér escence spinocérébel-leuse / spinocerebellar
heredodegenerative syndrome.
[Lat. heres, -edis = mo[tenitor; degenerare = a degenera, de la de = separat de, ge-nus, -eris
= neam, ras\;
spina = [ira spinii; ce-rebellum = creier mic.] Sin.: sindrom de eredode-generescen] spinocerebeloas (v.).
EREDODEGENERESCEN}| TAPETORETIN IAN| / hérédodégénérescence tapétorétinienne / ta-petoretinal degeneration.
[Lat.
heres, -edis = mo[tenitor; degenerare = a degenera, de la de = separat de, genus, -eris = neam, ras\; tapete sau tapetum =
cuvertur\, covor;
rete, -is = re]ea; -inã.] Sin.: degenerescen] tapetoretinian (v.).
EREDODISTROFIE INELAR| A ENDOTELIULUI CORNEEAN / hérédodystrophie annulaire de l'endothélium cornéen / François-
Evens syn-drome. Sin.: sindrom François-Evens (v.).
EREDOFAMILIAL, adj. / hérédofamilial, -ale, -aux, adj. / heredofamilial.
[Lat. heres, -edis = mo[tenitor; familiaris = al casei, de
familie, de la
familia = familie, cas\.] Un fenomen, o perturbare prezent în unele familii, în circumstan]e care implic [i factorii
ereditari. Var.: heredofamilial.
EREDOPATIE, s. f. / hérédopathie, s. f. / he-redopathia.
[Lat. heres, -edis = mo[tenitor; gr. pathos = boal\.] Sin.: boal ereditar
(v.).
EREDOPATIE ATAXIC| POLIN EVRITIC| / hérédopathie ataxique polynévritique / heredopathia atactica polyneuritiformis,
Refsum’s disease. Sin.: boal Refsum (v.).
EREMOFOBIE, s. f. / eremophobie, s. f. / eremo-phobia.
[Gr. eremos = solitar; phobos = fric\.] Team exagerat de singur ate.
EREPSIN|, s. f. / érepsine, s. f. / erepsin.
[Gr. ereipein = a demola, a dâma; -inã.] Complex enzimatic din sucul intestinal, care
elibereaz a-minoacizii din peptone [i peptide.
ERETISM, s. n. / éréthisme, s. m. / erethism.
[Gr. erethisma = irita]ie, excita]ie.] Stare de hiperexcitabilitate a unui organ.
ERETISM CARDIAC / éréthisme cardiaque / irri-table heart. Ansamblu de tulburi func]ionale cardiace observat relativ frecvent în
adolescen] [i determinat de o hiperexcitabilitate miocardic\. Se caracterizeaz îndeosebi prin modifici observate la ausculta]ie
(anomalie a zgomotelor, suflu anorganic) [i radiologic (vivacitate a contrac-]iilor cardiace, hiperpulsatilitate a marilor vase). V. [i
sindrom da Costa.
EREUTOFOBIE, s. f. / éreutophobie, s. f. / ereu-tophobia.
[Gr. ereuthos = ro[ea]\; phobos = fri-c\.] Sin.: eritrofobie (v.).
ERGASIOFOBIE, s. f. / ergasiophobie, s. f. / er-gasiophobia.
[Gr. ergasia = munc\; phobos = fric\.] Aversiune fa] de munc [i
fa] de asumarea oricei responsabilit\]i.
ERGASIOMANIE, s. f. / ergasiomanie, s. f. / er-gasiomania.
[Gr. ergasia = munc\; mania = nebunie.] Dorin] anormal de a fi
ocupat, de a mun-ci, indiferent de rezultatele muncii.
ERGASTOPLASM|, s. f. / ergastoplasme, s. m. / ergastoplasm.
[Gr. ergaster = muncitor; plasma = obiect modelat.] Denumire
pentru zonele de citoplasm puternic bazofile ale celulelor glandu-lare. Prin *microscopie electronic s-a demonstrat c e.
corespunde unui *reticul endoplasmic foarte dezvoltat.
ERGOCALCIFEROL, s. m. / ergocalciferol, s. m. / calciferol. Sin.: vitamin D
2 (v.).
ERGOGRAF, s. n. / ergographe, s. m. / ergo-graph.
[Gr. ergon = lucru, ac]iune, de la ergein = a lucra; graphein = a scrie.]
Aparat destinat în-registrii lucrului mecanic al unui mu[chi sau al unui grup muscular, în vederea investigii modificilor din
oboseal sau din unele boli.
ERGOMETRIE, s. f. / ergométrie, s. f. / ergo-metry.
[Gr. ergon = lucru, ac]iune, de la ergein = a lucra; metron = m\sur\.]
M\surarea for]ei musculare cu un ergometru sau cu un dinamometru.
ERGONOMIE, s. f. / ergonomie, s. f. / ergono-mics.
[Gr. ergon = lucru, ac]iune, de la ergein = a lucra; nomos = obicei având
for] de lege
.] Studiul anatomic, fiziologic [i psihologic al condi]iilor de munc\, în vederea realizii unei adapti optime a omului la
acestea.
ERGOSTEROL, s. m. / ergostérol, s. m. / ergosterol.
[Fr. ergot = cornul secarei; origine obscur\; gr. stereos = solid, `n relief; -ol.]
Substan] stero-lic (provitamin\) prezent în cornul secarei (
Cla-viceps purpurea) [i în levura de bere, care, sub ac]iunea
radia]iilor ultraviolete solare, se trans-form în *vitamin D
2 (calciferol).
ERGOTAMIN|, s. f. / ergotamine, s. f. / ergota-mine.
[Fr. ergot = cornul secarei; origine obscur\; gr. ammoniakon = sare de
amoniu, g\sit în a-propierea templului lui Jupiter
Ammon din Libia; -inã.] (DCI) Alcaloid cu ac]iune *ocitocic [i anti-
migrenoas\, extras din *cornul de secar\.
ERGOTERAPIE, s. f. / ergothérapie, s. f. / ergo-therapy, occupation therapy.
[Gr. ergon = lucru, ac]iune, de la ergein = a lucra;
therapia = tratament, de la therapeuein = a `ngriji.] Utilizarea muncii în scopuri terapeutice, dintr-un triplu punct de vedere:
ocupa]ional, men]inere sau re-activare a capacit\]ilor creative [i productive, re-inser]ie socioprofesional\. No]iunea de munc\
trebuie considerat într-un sens extrem de extins: contribu]ie la o produc]ie real (confec]ionarea de obiecte artizanale sau
industriale), participarea la lucri în comun (gr\dinit, agricultur) sau o simpl ruptur de pasivitatea vie]ii în spital a pacientului.
ERGOTISM, s. n. / ergotisme, s. m. / ergotism.
[Fr. ergot = cornul secarei; origine obscur\; -ism.] Intoxica]ia, acut sau cronic\,
datorat utilizii alimentare a *secarei cornute sau a medicamentelor derivate din aceasta. V. [i ergotamin\.
ERGOZOM, s. m. / ergosome, s. m. / polysom. Grup de *ribozomi lega]i între ei printr-un filament de ARN mesager, care se afl
liber în citoplasm sau acolat la *reticulul endoplasmic. E. intervine în sinteza proteinelor. V. [i ribozom.
ERITEM, s. n. / érythème, s. m. / erythema.
[Gr. erythema, -atos = ro[ea]\.] Congestie a pielii, ce dispare la presiune. Este o
manifestare curent a unui mare num de afec]iuni cutanate. 1)
E. palmo-plantar simetric ereditar (v.). 2) E. nodos (v.). 3) E.
polimorf bulos
(v.).
ERITEM CENTRIFUG SIMETRIC / érythèm e centrifuge symétrique / vespertilio. Sin.: vespertilio (v.).
ERITEM IFEC}IOS ACUT / érythème infectieux aigu / erythema infectiosum. Sin.: boala a cincea (v.).
ERITEM NECROZANT MIGRATOR / érythème nécros ant migrateur / necrolytic migratory erythema. V. sindrom de glucagonom.
ERITEM NODOS / érythème noueux / erythema nodosum. B. caracterizat prin erup]ii papulo-eritematoase dermo-epidermice, de
dimensiuni mici, proeminente, de culoare ro[ie-violacee, dure [i dureroase la presiune, localizate la nivelul gam-belor, a picioarelor
[i, uneori, la nivelul antebra]e-lor. Se pot asocia cu artropatii de intensitate variabil [i simptome generale (febr\ nele
evolueaz 10-20 zile. Apare la copil sau adultul tân, asociindu-se cu *primoinfec]ia tuberculoa-s\, *sarcoidoza (v. [i sindromul
Löfgren), infec]iile streptococice, micozele, *lepra sau intoxica]iile (ex.: cu sulfamide), fiind considerat o reac]ie la un alergen toxic
sau infec]ios. Sin.: boal Trous-seau, dermatit contuziform\.
ERITEM PALMO-PLANTAR SIMETRIC EREDITAR / érythème palmo-plantaire symétrique héréditaire / erythema palmare
hereditarium. Sin.: boal Lane (v.).
ERITEM POLIMORF BULOS / érythème poly-morphe bulleux / erythema multiforme. Sindrom de etiologie incert care se
caracterizeaz printr-o erup]ie papuloas rozacee, papulele fiind acoperite de bule. Localizarea de elec]ie este pe fa]a de extensie
a membrelor. Semnele generale (febr\, alterarea stii generale) [i evolu]ia depind de gradul de întindere a erup]iei. Sin.: boal
He-bra.
ERITEMATOS, adj. / érythémateux, -euse, adj. / erythematous.
[Gr. erythema, -atos = ro[ea]\.] Care prezint caracteristicile
unui *eritem. Ex.: *lu-pus e.
ERITRASMA, s. f. / érythrasma, s. m. / erythras-ma.
[Gr. erythrainein = a (se) `nro[i, de la ery-thros = ro[u.] Dermatoz
considerat ini]ial *epi-dermomicoz\, determinat de fapt de
Corynebac-terium minutissimum, bacterie filamentoas Gram-pozitiv\.
Se caracterizeaz prin prezen]a la nivelul axilelor [i a regiunii inghinale a unor pl\ci maronii bine delimitate, cu scuame fine,
pruriginoase, fluorescente sub radia]ii ultraviolete.
ERITREMIE, s. f. / érythrémie, s. f. / erythr(a)e-mia.
[Gr. erythros = ro[u; haima, -atos = sânge.] Sin.: boal Vaquez (v.).

338. 338
ERITROBLAST, s. n. / érythroblaste, s. m. / ery-throblast. [Gr. erythros = ro[u; blastos = germen.] Celul nucleat a m\duvei
osoase care, prin maturare eritroblastic (evoluând de la e. ba-zofil la e. policromatofil, e. acidofil) se transform în eritrocit. E.
reprezint 20-25 % din elementele nucleate ale m\duvei osoase. E. nu trec în sânge-le circulant decât în unele sti patologice
(unele anemii, leucemii).
ERITROBLASTEMIE, s. f. / érythroblastémie, s. f. / erythroblast(a)emia.
[Gr. erythros = ro[u; blas-tos = germen; haima, -atos
= sânge
.] Prezen]a anormal a *eritroblastelor în sângele circulant.
ERITROBLASTIC, adj. / érythroblastique, adj. / erythroblastic.
[Gr. erythros = ro[u; blastos = germen.] Care se refer la
*eritroblast, care implic eritroblastul. Ex.: reac]ie e.
ERITROBLASTOPENIE, s. f. / érythroblastopé-nie, s. f. / erythroblastopenia, pure red cell an(a)emia.
[Gr. erythros = ro[u;
blastos = germen; penia = s\cie.] Absen]a sau reducerea ex-trem\ a produc]iei medulare de *eritroblaste, care determin o
*anemie aregenerativ\.
ERITROBLASTOZ|, s. f. / érythroblastose, s. f. / erythroblastosis.
[Gr. erythros = ro[u; blastos = germen; -ozã.] Cre[terea
numului de globule ro[ii nucleate (*eritroblaste) în organele hematopoietice [i, eventual, în sânge. Tot e. se numesc [i bolile cu
caracteristicile hematologice men]ionate. Grupe: 1)
E. familiale, prin alterarea genotipului eritrocitar (anemia Cooley, e. cu hematii
falciforme etc.) sau secundare unei izoimunizi materne (e. fetal\, v.). 2)
E. secundare: posthemoragice, infec]ioase, toxice,
canceroase. 3)
E. primitive: eritromieloza (v.) acut sau cronic\, anemia infantil pseudoleucemic\, boala eritroblastic a adultului.
ERITROBLASTOZ| FETAL| / maladie hémoly-tique du foetus / erythroblastosis f(o)etalis, iso-immune h(a)emolytic disease of the
f(o)etus. Termen care define[te complexul de manifesti fetale rezultate prin *aloimunizare matern `n evolu]ia unei gravidit\]i
anterioare sau secundar unei transfuzii incompatibile. Este determinat de trecerea transplacentar a anticorpilor mamei fa] de
antigenii eritrocitari fetali, care determin\ hemoliz mai mult sau mai pu]in sever\. Forma cea mai grav a e. f. este *anasarca
fetoplacentar\, a cei evolu]ie uneori mortal (moarte fetal
in utero) poate fi ameliorat\, `n mai mult de unul din dou cazuri, prin
transfuzii de hematii `n peritoneul fetal. O form frecvent\, mai pu]in grav\, se manifest `n perioada neonatal (*boala hemolitic a
nou-n\scutului). V. [i incompatibilitate fetomatern\.
ERITROCIANOZA GAMBELOR / érythrocy anose des jambes / erythrocyanosis.
[Gr. erythros = ro[u; kyanos = albastru; -ozã;
lat.
gamba = gam-b\.] Afec]iune care apare exclusiv la sexul feminin, îndeosebi la adolescente. Se manifest *cia-noz simetric
în treimea inferioar a gambelor, înso]it de o infiltra]ie local pseudoedematoas\. Frigul are un rol important în apari]ia bolii.
ERITROCINETIC|, s. f. / érythrocinétique, s. f. / erythrokinetics.
[Gr. erythros = ro[u; kinetikos = care se mi[c\, de la kinein = a
mi[ca
.] Studiul cantitativ, dinamic, in vivo, al producerii [i distrugerii eritrocitelor.
ERITROCIT, s. n. / érythrocyte, s. m. / erythro-cyte.
[Gr. erythros = ro[u; kytos = celul\.] Celul anucleat a sângelui (la om [i
vertebratele superioare), de culoare roz-ro[ie, în form de disc biconcav aplatizat, deformabil (*deformabilitate eritrocitar) care
con]ine hemoglobin\. E. au un diametru între 7,2-7,9
µm), o grosime de 2 µm la periferie [i de 1 µm în centru, un volum mediu de
circa 90
µm
3
. Numul de e. pe mm
3
de sânge este în medie de 5 milioane la bbat [i 4,5 milioane la femeie, iar la na[tere de
circa 6 milioane. Se coloreaz în roz viu prin Giemsa, centrul celulei r\mânând mai pu]in colorat. E. provine din linia sau seria
eritrocitar a m\duvei hematogene, precursorul s\u direct fiind *eritroblastul. Sin.: globul ro[u, hematie, normocit. Pentru
modificile de form sau de dimensiuni ale e. v.: echinocit, drepanocit, megalocit, microcit, ovulocit, schizocit [i sferocit. V. [i tab.
const. hematol.
ERITROCITOPENIE, s. f. / érythrocytopénie, s. f. / erythrocytopenia.
[Gr. erythros = ro[u; kytos = celul\; penia = s\cie.] Sin.:
eritropenie (v.).
ERITROCITOZ|, s. f. / érythrocytose, s. f. / ery-throcytosis.
[Gr. erythros = ro[u; kytos = celul\; -ozã.] Sin.: poliglobulie (v.).
ERITROCUPREIN|, s. f. / érythrocupréine, s. f. / erythrocuprein.
[Gr. erythros = ro[u; lat. cu-prum = aram ro[ie, de la numele
insulei
Cyprus; -inã.] Protrein eritrocitar con]inând cupru [i identificat ca *superoxid-dismutaza 1. Gena co-dant pentru
sinteza e. este situat pe cromozomul 21.
ERITRODERMIE, s. f. / érythrodermie, s. f. / ery-throdermia.
[Gr. erythros = ro[u; derma, -atos = piele.] Sindrom caracterizat
prin înro[irea difuz a întregului înveli[ cutanat, cu evolu]ie acut sau cronic\. Uneori se complic cu leziuni tegumentare sub
form de bule, iar frecvent apare o descuamare. Are o gravitate variabil [i cauze diverse: intoxica]ii medicamentoase, boli
infec]ioase, leucemie, agravarea [i generalizarea unei eczeme, a unui psoriazis etc. Exist [i o form congenital grav\, care
apare la na[tere, fiind denumit
e. ihtioziform congenital\ sau ihtioz congenital\ (v. ihtioz\, 1).
ERITRODON}IE, s. f. / érythrodontie, s. f. / ery-throdontia.
[Gr. erythros = ro[u; odous, odontos = dinte.] Colora]ie roz sau
roz\-maronie a din-]ilor, observat în cursul *porfiriilor.
ERITROFAGIE, s. f. / érythrophagie, s. f. / ery-throphagia.
[Gr. erythros = ro[u; phagein = a mânca.] Sin.: eritrofagocitoz (v.).
ERITROFAGOCITOZ|, s. f. / érythrophagocy-tose, s. f. / erythrophagocytosis.
[Gr. erythros = ro[u; phagein = a mânca; kytos
= celul\; -
ozã.] *Fagocitoza globulelor ro[ii de c re monocite, macrofage [i, uneori, polinucleare. Sin.: eritrofa-gie.
ERITROFOBIE, s. f. / erythrophobie, éreutopho-bie, s. f. / erythrophobia.
[Gr. erythros = ro[u; phobos = fric\.] *Fobie
caracterizat prin teama obsedant de a nu ro[i în public. Uneori e. este atât de intens încât afecteaz profund via]a bolnavului,
care este incapabil de contactele necesare în via]a cotidian\. Mai frecvent la tinere, apare [i în nevrozele anxioase sau în
psihastenie. Sin.: ereutofobie.
ERITROKERATODERMIE, s. f. / érythrokérato-dermie, s. f. / erythrokeratodermia.
[Gr. ery-thros = ro[u; keras, keratos = corn;
derma, -atos = piele.] Dermatoz rar\, cu caracter simetric [i progresiv; const din placarde ro[ii ce apar în primele zile de la
na[tere [i se extind repede pe întreg corpul, putând deveni verucoase.
ERITROLEUCEMIE, s. f. / érythroleucémie, s. f. / erythroleuk(a)emia.
[Gr. erythros = ro[u; leukos = alb; haima, -atos = sânge.]
1) Asocierea *poli-globuliei cu *leucemia, cu evolu]ie paralel\. 2) Pu-seu de poliglobulie care survine, în mod excep-]ional, în faza
terminal a unor leucemii. 3) Form grav de *leucemie mieloblastic\. Se caracteri-zeaz prin eritroblastoz sanguin [i/sau
medula-r\, cu frecvente atipii ale eritroblastelor, precedând invazia mieloblastic\.
ERITROMELALGIE, s. f. / érythromélalgie, s. f. / erythromelalgia.
[Gr. erythros = ro[u; melos = extremitate, membru; algos =
durere
.] *Acropatie caracterizat prin accese paroxistice de durere, congestie [i tumefac]ie localizate la nivelul extremit\]ilor
membrelor, îndeosebi ale picioarelor. Sin.: boal Weir Mitchell.
ERITROMELIE, s. f. / érythromélie, s. f. / acro-dermatitis chronica atrophicans.
[Gr. erythros = ro[u; melos = extremitate,
membru
.] Sin.: boal Pick-Herxheimer (v.).
ERITROMICIN|, s. f. / erythromycine, s. f. / ery-thromycin.
[Gr. erythros = ro[u; mykes, myke-tos = ciuperc\.] Antibiotic din
familia *macrolidelor, produs de o su[ de
Streptomyces erythreus. E. se poate administra per os, parenteral sau local (extern). ~n
func]ie de concentra]ia `n sânge, poate avea ac]iune bacteriostatic sau bactericid\. Spectrul s\u de ac]iune include coci Gram-
pozitivi [i Gram-negativi, spirochete, rickettsii [i
Mycoplasma pneumoniae (antibiotic de elec]ie).
ERITROMIELOZ| ACUT| / érythromyélose ai-guë / acute erythromyelosis.
[Gr. erythros = ro[u; myelos = m\duv\; -ozã; lat.
acutus = as-cu]it.] Echivalentul leucemiei în seria ro[ie. Se caracterizeaz prin splenomegalie, hepatomegalie, anemie
accentuat\, eritroblastoz sanguin [i medular cu morfologie celular anormal\. Evolu]ie mortal `n mai pu]in de dou luni. Sin.:
boal sau sindrom Di Guglielmo.
ERITROPENIE, s. f. / érythropénie, s. f. / erythro-penia.
[Gr. erythros = ro[u (kytos = celul\pe-nia = s\cie.] Sc\derea
considerabil a num\-rului de eritrocite din sângele circulant. Sin.: eritrocitopenie.
ERITROPLAZIE, s. f. / érythroplasie, s. f. / ery-throplasia.
[Gr. erythros = ro[u; plasis = modelare, formare, de la plassein = a
forma, a modela
.] V. boal Bowen.

339. 339
ERITROPOIETIN|, s. f. / érythropoïétine, s. f. / erythropoietin. [Gr. erythros = ro[u; poietikos = care face, care creaz\, de la
poiein = a face; -inã.] Glicoprotein acid hormonal stimulatoare a *eritropoiezei. Este sintetizat `ndeosebi `n celulele
granuloase ale aparatului juxtaglomerular renal (90 %) [i `n cantitate mic `n ficat [i `n unele macrofage. ERP are M
r de 34 kDa [i
este alc uit din 166 de aminoacizi. Se disting dou forme, cu propriet\]i fiziologice identice, diferite doar prin gradul de
glicozilare: ERPa cu 31 % hidra]i de carbon [i ERPb cu 24 %. Gena care codific sinteza precursorului ERP este situat pe
cromozomul 7 (7q21-22). ERP ac]ioneaz prin intermediul unui receptor membranar de circa 66 kDa, alc uit din 508 aminoacizi, a
cui gen este situat pe cromozomul 19 (19p13.3-p13.2). Nu exist rezerv fiziologic de ERP, aceasta fiind produs rapid `n
*hipoxie. Dimpotriv\, secre]ia este frânat `n cazul unui exces de oxigen `n ]esuturi. }inta ac]iunii ERC este cunoscut exact: o
celul su[ a liniei eritroblastice se transform\, devine sensibil la ac]iunea ERP prezentând un mare num de receptori specifici
acesteia (celula este desemnat prin ERC -
erythropoietin responsive cell). Sub efectul ERP, celula se transform `n *proeritro-
blast, care posed `nc [i câ]iva receptori pentru ERP. Hipersecre]ia de ERP este la originea *poliglobuliilor secundare. Pentru
nevoile terapeutice (ex.: tratamentul anemiei bolnavilor care sunt supu[i *dializei) ERP este produs prin procedee biotehnologice.
Sin.: hematopoietin\. V. tab. const. endocrinol.
ERITROPOIEZ|, s. f. / érythropoïèse, s. f. / ery-thropoiesis.
[Gr. erythros = ro[u; poiesis = creare, formare, de la poiein = a
face
.] Ansamblul proceselor celulare care se desf\[oar în mod normal în m\duva osoas\, sub dependen]a *eritro-poietinei [i
care, pornind de la *proeritroblaste, conduc la formarea eritrocitelor adulte. Patologic se disting: 1)
E. ectopic\, e. extramedular\,
cel mai adesea de origine splenic\. 2)
E. ineficace, în care o parte din *eritroblaste, de[i produse în num mare, nu se matureaz
complet, fiind distruse înainte de a se transforma în hematii, proces denumit avort intramedular. V. diseritropoiez [i anemie
refractar\.
ERITROPSIE, s. f. / érythropsie, s. f. / erythrop-sia.
[Gr. erythros = ro[u; opsis = vedere, aspect.] Form de *cromatopsie în care
obiectele sau su-prafe]ele albe sunt percepute cu o tent ro[ietic\.
ERITROZ|, s. f. / érythrose, s. f. / erythrosis.
[Gr. erythros = ro[u; -ozã.] Înro[ire a fe]ei, permanent sau survenind în accese,
datorit unei vasodilata]ii.
E. paroxistic\ afecteaz îndeosebi tinerele fete [i, în afar de fa]\, se poate localiza la nivelul gâtului [i al
p]ii antero-superioare a toracelui. Apare dup mas\, dup modific\ri de tem-peratur sau în rela]ie cu emo]iile [i stresul. Asociat
*cuperozei, e. favorizeaz apari]ia *acneei rozacee.
E. de declivitate – v. test de postur\.
ERIZIPEL, s. n. / érysipèle, s. m. / erysipelas.
[Gr. erysipelas, -atos = inflama]ie ro[ie a pielii, de la erythros = ro[u, pella =
piele
.] Dermit acut infec]ioas\, provocat de *streptococul hemolitic. Poarta de intrare poate fi o mic excoria]ie cutanat sau o
leziune a mucoaselor (gur\, nas, conjunctiv etc.). Tipic se manifest printr-un placard extensiv dureros, ro[u [i edema]iat,
localizat `ndeosebi la nivelul fe]ei, uneori cu semne generale de infec]ie. Poate apare [i la nivelul membrelor inferioare, iar re[utele
nu sunt rare. Pop.: brânc\.
ERIZIPEL NECROTIC / érysipèle nécrotique / necrotic erysipelas. Sin.: fasciit necrozant (v).
ERIZIPELOID, s. n. / érysipéloïde, s. f. / erysipe-loid.
[Gr. erysipelas, -atos = inflama]ie ro[ie a pielii, de la erythros = ro[u,
pella = piele; eidos = form\.] Dermit microbian profesional aput\ dup inocularea la nivelul pielii a * Erysipelothrix
rhusiopathiae (insidiosa)
, caracterizat prin apari]ia pe mân sau pe un deget a unui placard ro[u-violaceu, pruriginos, sensibil la
palpare, cu evolu]ie centrifug [i, obi[nuit, benign\. Sin.: boal Klauder, boal Rosenbach.
EROARE, s. f. / erreur, s. f. / error.
[Lat. error, -oris = r \cirea drumului, nesiguran]\, `ndoial\, de la errare = a r \ci, a gre[i.]
Diferen]a dintre valoarea real a unei mimi oarecare [i cea ob]i-nut prin m\surare, num oare sau calcul. E. pot fi: 1)
E.
`ntâmpl oare
(accidentale), care variaz aleator într-un [ir de determini; cauze: fluctua]ii ale aparatelor, factori de mediu,
observatorul. 2)
E. sistematice, cu valoare determinat\; cauze: aparate defecte, metode incorecte. 3) E. standard, se determin
statistic, prin determinarea parametrilor de variabilitate ai unei anumite popula]ii statistice. E. se estimeaz în raport cu valoarea
adevat [i în acest caz se numesc
e. reale: ∆N
i = N
i - N, unde N este valoarea real [i N
i valoarea m\surat\. Mai accesibile sunt
e. aparente: ∆N
i = N
i - N, unde N reprezint media unui [ir de determini. Exist metode complexe de calcul al e., în prezent
facilitate de mijloacele informaticii.
EROTISM, s. n. / érotisme, s. m. / erotism.
[Gr. eros, -otos = iubire; -ism.] Comportament ideatic complex în jurul actului sexual,
uneori consecin]a unui hipersexualism sau a unei hiperexcita]ii sexuale, dar [i în urma unor tulburi psihice.
EROTIZARE, s. f. / érotisation, s. f. / erotisation.
[Gr. eros, -otos = iubire.] Apari]ia, `n momentul maturizii sexuale, a *reflexelor
necondi]ionate, `nn\scute, r\mase pân atunci latente, manifestate `n cadrul comportamentului sexual.
EROTOMANIE, s. f. / érotomanie, s. f. / erotomania.
[Gr. eros, -otos = iubire; mania = nebunie.] Iluzie delirant de a fi iubit, în
general de o per-soan care se bucur de un anumit prestigiu [i cu care pacientul nu are decât rela]ii îndeptate, sau, uneori, nici
o rela]ie. E. poate fi o tem delirant\, printre altele, în delirul din schizofrenie, sau, mai frecvent, în cadrul unui delir pasional cronic.
În al doilea caz evolu]ia se produce în trei stadii: speran]\, ur ascuns sau manifest\, când subiectul vizat nu r\spunde la
avansurile erotomanului. În ultimul caz poate apare o agresivitate care pune `n pericol persoana inclus `n delirul pasional.
EROZIUNE, s. f. / érosion, s. f. / erosion.
[Lat. erosio, -onis = roadere, de la erodere = a roade.] Sin.: exulcera]ie (v.).
ERUCTA}IE, s. f. / éructation, s. f., renvoi, s. m. / eructation, belching.
[Lat. eructatio, -onis = re-vsare, vomitare, de la
eructare = a revsa, a vomita.] Emisie zgomotoas\, pe gur\, de gaze provenind din stomac. Pop.: râgâial\.
ERUP}IE, s. f. / éruption, s. f. / eruption.
[Lat. eruptio, -onis = ie[ire violent\, de la erumpere = a ie[i afar\.] Aspect clinic
caracterizat prin apari]ia [i multiplicarea rapid a unor elemente tegumentare de aspect diferit în func]ie de boala în care apar. E.
are valoare diagnostic în unele boli (nu-mite [i boli eruptive), îndeosebi prin caracteristicile sale evolutive: propagare centrifug
sau centripet\, regiuni predilecte, caracter fugace etc.
ERYSIPELOTHRIX / Erysipelothrix / Erysipelo-thrix.
[Gr. erysipelas, -atos = inflama]ie ro[ie a pielii, de la erythros = ro[u,
pella = piele; thrix, trikhos = p.] Gen bacterian din familia Actino-mycetaceae (*Actinomyces), alc uit din bacili Gram-
pozitivi, foarte fini, cuprinzând [i o specie patogen pentru om [i animale,
E. rhusiopathiae. Acesta produce la porc boala denumit
rujet, zo-onoz transmisibil la om, la care determin *eri-zipeloid sau o infec]ie septicemic `nso]it de endocardit\.
ERYTHROGENESIS IMPERFECTA / erythroge-nesis imperfecta / erythrogenesis imperfecta.
[Gr. erythros = ro[u; genesis =
producere, de la
gennan = a produce; lat. imperfectus = incomplet, de la in = lipsit de, perfectus = perfect, complet.] Sindrom
al copilului mic, caracterizat prin oprirea maturii eritroblastice într-un stadiu tardiv. E. i. a fost adesea confundat cu *boala Black-
fan-Diamond.
ERYTHROKERATODERMA VARIABILIS / ery-throkera toderma variabilis / Mendes da Costa syndrome. Form de
*eritrokeratodermie ereditar [i familial\, cu debut `n prima copilie, afectând `ndeosebi sexul feminin [i caracterizat prin
prezen]a pe tegumente a unor pete ro[ii care `[i schimb forma `n timpul zilei. Sunt asociate zone hiperkeratozice cu localizare `n
afara zonelor eritematoase [i independente de acestea. Sin.: sindrom Mendes da Costa.
ESCAR|, s. f. / escarre, escharre, s. f. / slough.
[Gr. eskhara = crust\.] *Gangren cutanat cu necroz uscat a dermului [i
hipodermului, cu tendin]e de decolare de ]esuturile indemne învecinate [i de eliminare a ]esutului necrozat. V. escar de decubit.
ESCAR| DE DECUBIT / escarre de décubitus / bedsore. Necroz cutanat de origine ischemic\, de regul consecutiv imobilizii
la pat timp îndelungat. Este localizat în punctele de compresiune continu a unor reliefuri osoase contra unui plan dur (îndeosebi
regiunea sacrat\, c\lcâie), la care se adaug\ adesea un proces de macera]ie determinat de urin [i materii fecale [i infectarea
secundar cu germeni cutana]i sau gastrointestinali. Sin.: ulcer de decubit.
ESCHERICHIA / Escherichia / Escherichia.
[Theodor Escherich, medic german, 1857-1911.] Gen din familia Enterobacteriaceae,
cuprinzând în general bacili mobili, Gram-negativi. Se g\sesc în intestin ca saprofi]i, putând deveni patogeni. V. [i
Escherichia coli.

340. 340
ESCHERICHIA COLI / Escherichia coli / Escher-ichia coli. Specia principal a genului * Escheri-chia, tribul Escherichieae, familia
*
Enterobacte-riaceae [i principalul microorganism colonizator al intestinului omului [i animalelor. Serotipurile E. c. se bazeaz pe
distribu]ia antigenului somatic O (termostabil), capsular K (variabil termostabil) [i flagelar H (termolabil). În mod obi[nuit nepatoge-
n\, bacteria prezint su[e piogene ce sunt o cau-z frecvent pentru infec]ii de tract urinar, gastroenterite bacteriene [i septicemii.
Sin.: bacil Escherich,
Bacterium coli commune, Colibacillus, Shigella alkalescens, Shigella dispar, Shigella ma-dampensis.
ESCHIL|, s. f. / esquille, s. f. / splinter of bone. [Fr. esquille, din lat. schidia = a[chie [i gr. skhiza, de la skhizein = a separa.]
Fragment osos a cui apari]ie este determinat de o fractur cominutiv sau de o infec]ie osoas necrozant\.
ESEN}IAL, adj. / essentiel, -elle, adj. / essential.
[Lat. essentialis, de la essentia = natura unui lucru.] 1) Despre o boal ceia
nu i se poate atribui o cauz bine definit\. 2) Care este indispensabil vie]ii. Îndeosebi cu referire la o serie de substan]e pe care
organismul nu le poate sintetiza [i, de aceea, ele trebuie cuprinse în alimenta]ie. Ex.: opt aminoacizi e. (valina, leucina, izoleucina,
lizina, treonina, metionina, fenilalanina [i triptofanul), majoritatea vitaminelor, oligoelementele [i unii acizi gra[i nesatura]i.
ESOFAG, s. n. / oesophage, s. m. / (o)esopha-gus. NA: oesophagus.
[Gr. oisophagos = gâtlej, de la oisen = a ca, phagema =
mâncare
.] Segment al tubului digestiv, m\surând circa 25 cm lungime; leag faringele de stomac, în care se deschide prin cardia.
E. este situat posterior traheei [i anterior coloanei vertebrale.
ESOFAG BARRETT / oesophage de Barrett / Barrett (o)esophagus.
[Norman Rupert Barrett, chirurg englez, 1903-1979.] Sin.:
sindrom Barrett (v.).
ESOFAGECTOMIE, s. f. / oesophagectomie, s. f. / (o)esophagectomy.
[Gr. oisophagos = gâtlej, de la oisen = a ca, phagema
= mâncare;
ekto-me = excizie.] Rezec]ia unei p]i a esofagului.
ESOFAGIT|, s. f. / oesophagite, s. f. / (o)eso-phagitis.
[Gr. oisophagos = gâtlej, de la oisen = a ca, phagema = mâncare; -
itã.] Inflama]ia eso-fagului. Poate fi coroziv (lichide caustice), dise-cant (flegmon esofagian) [i peptic (prin regurgitarea
con]inutului gastric).
ESOFAGOPLASTIE, s. f. / oesophagoplastie, s. f. / (o)esophagoplasty.
[Gr. oisophagos = gâtlej, de la oisen = a ca, phagema
= mâncare;
plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela.] Opera]ie plastic efectuat pe esofag, în scopul redii
calibrului normal, scurtcircuitii unui obstacol sau al refacerii continuit\]ii dup *esofagec-tomia par]ial\.
ESOFAGOSCOPIE, s. f. / oesophagoscopie, s. f. / (o)esophagoscopy.
[Gr. oisophagos = gâtlej, de la oisen = a ca, phagema
= mâncare;
skopia = examinare, de la skopein = a vedea, a examina.] *Endoscopie a esofagului cu ajutorul unui tub se-mirigid
sau cu un *fibroscop cu viziune axial sau lateral\.
ESOFAGOTOMIE, s. f. / oesophagotomie, s. f. / (o)esophagotomy.
[Gr. oisophagos = gâtlej, de la oisen = a ca, phagema =
mâncare;
tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a t\ia.] Deschiderea chirurgical a conductului esofagian.
ESOFIBROSCOP, s. n. / oesofibroscope, s. f. / (o)esophagial fibroscop.
[Gr. oisophagos = gâtlej, de la oisen = a ca,
phagema = mâncare; lat. fibra = fibr\; gr. skopos = observator, de la skopein = a vedea, a examina.] *Fibroscop destinat
investigii vizuale a esofagului.
ESOFORIE, s. f. / esophorie, s. f. / esophoria.
[Gr. eso = `n\untru; pherein = a purta, a trans-porta.] Tendin]a axelor globilor
oculari de a devia spre interior, prevenit\ de vederea binocular\. V. [i esotropie.
ESOTROPIE, s. f. / esotropie, s. f. / esotropia.
[Gr. eso = `n\untru; trope = `ntoarcere, de la trepein = a `ntoarce.] *Strabism
convergent. Poa-te fi secundar unei paralizii, poate apare `n cursul procesului de *acomodare sau f rela]ie cu a-cesta. V. [i
esoforie, exotropie, heteroforie.
ESTER, s. m. / ester, s. m. / ester.
[Germ. Essig-äther = eter acetic, din lat. aether, gr. aither = aer curat, bolt cereasc\, de la
gr.
aithein = a arde; termen creat de Gmelin la sfâr[itul sec. XVIII.] Termen generic pentru orice substan] care rezult din
combinarea unui acid cu un alcool, cu eliminarea de ap\. Ex.: *gliceridele sunt e. ai *acizilor gra[i cu *glicerolul.
ESTERAZ|, s. f. / estérase, s. f. / esterase.
[Germ. Essigäther = eter acetic, din lat. aether, gr. aither = aer curat, bolt
cereasc\, de la gr.
aithein = a arde; -azã.] Enzim care provoac *hidroliza func]iilor *ester. Ex.: *lipaza pancreatic\,
*colinesterazele, colesterol-esterazele.
ESTERI DE FORBOL / esters de phorbol / phor-bol esters. Substan]e vegetale ce stimuleaz *proteinkinaza C. Cel mai activ este
forbol-12-miri-stat-13-acetat, analog structural al *mesagerului secund *diacilglicerol. E. f. se fixeaz pe membra-na celular\ [i
servesc ca receptori [i activatori pentru proteinkinaza C. Au [i rol de *promotor în cancerogenez\, probabil prin fosforilarea *recep-
torului EGF. Forbol-miristat-acetatul cre[te tran-scrip]ia unor gene corespondente unor enzime, precum colagenaza.
ESTERIFICARE, s. f. / estérification, s. f. / esteri-fication.
[Germ. Essigäther = eter acetic, din lat. aether, gr. aither = aer curat,
bolt cereasc\, de la gr.
aithein = a arde; lat. ficare, derivat de la facere = a face.] Reac]ie chimic sau biochimic din care
rezult *esteri pornind de la un alcool [i un acid.
ESTEZIE, s. f. / esthésie, s. f. / (a)esthesia.
[Gr. aisthesis = senza]ie, sensibilitate.] Sin.: sensibilitate (v.).
ESTEZIOMETRU, s. n. / esthésiomètre, s. m. / (a)esthesiometer.
[Gr. aisthesis = senza]ie, sensibilitate; metron = m\sur\.]
Instrument pentru m\surarea sensibilit\]ii tactile.
ESTEZIONEUROM OLFACTIV / esthésioneu-rome olfactif / olfactive (a)esthesioneuroma.
[Gr. aisthesis = senza]ie, sensibilitate;
neuron = nerv; -oma; lat. olfactus = miros.] Cancer dezvoltat din celulele de sus]inere [i din celulele senzoriale
(estezioneurocitom sau estezioneuroblas-tom, în func]ie de gradul de diferen]iere).
ESTIMA}IE, s. f. / estimation, s. f. / estimation.
[Lat. aestimatio, -onis = evaluare, de la aesti-mare = a evalua, a pre]ui.]
Apreciere cantitativ aproximativ [i provizorie, bazat pe opera]ii de calcul statistic sau de extrapolare.
ESTRADIOL, s. m. / oestradiol, s. m. / (o)estra-diol.
[Lat. oestrus, gr. oistros = dorin]\; gr. dis = de dou ori; -ol.] Hormonul
estrogen natural secretat de celulele tecii interne a *foliculilor ovarieni, sub influen]a foliculostimulinei (gonadotrofinei A) [i a
hormonului luteinizant (gonadotrofin B) al hipofizei. La femeia înscinat\, *placenta devine principala surs de e. E. este
administrat pe cale bucal\, intramuscular\, implantare subcutanat sau în aplica]ie local\, în amenoree, sterilitate, tul-buri de
menopauz\. Sin.: dihidrofoliculin\. V. tab. const. endocrinol.
ESTRIOL, s. m. / oestriol, s. m. / (o)estriol.
[Lat. oestrus, gr. oestros = dorin]\; lat. tres, tria, gr. treis = trei; -ol.] Produs de
catabolism al hormonilor estrogeni. E. este glicuronoconjugat `n ficat [i eliminat `n urin\. E. este produs [i `n placent\. V. [i
estrogen.
ESTROFILIN|, s. f. / oestrophiline, s. f. / (o)es-trophilin.
[Lat. oestrus, gr. oistros = dorin]\; gr. philein = a iubi; -inã.] Protein
care fixeaz *es-tradiolul în celulele ]int ale hormonului. A fost i-dentificat la nivelul *receptorilor nucleari pentru estrogeni.
ESTROGEN, adj., s. m. / oestrogène, adj., s. m. / (o)estrogen.
[Lat. oestrus, gr. ois-tros = dorin]\; gr. gennan = a produce.] 1)
Care provoac *estrul sau oestrusul la femelele mamiferelor. 2) Orice hormon steroid sexual sau echivalent sintetic care are
proprietatea de a provoca la femeie modificile din timpul estrului (corespunzând cu perioada de ovula]ie). Hormonii e. sunt
secreta]i de ovar (estradiol, estron\acent (estriol) [i, accesoriu, corticosuprarenal [i celulele intersti]iale ale testiculului.
Ac]iunile fiziologice ale e. se exercit asupra c\ilor genitale, în afara [i în timpul sarcinii, [i asupra caracterelor sexuale secundare
feminine la pubertate. Exercit\, de asemenea, ac]iuni asupra metabolismelor hidro-electrolitic, proteic [i lipidic. Principalele efecte
ale e. sunt: stimularea cre[terii organelor genitale feminine [i a glandelor mamare, stratificarea mucoasei vaginale, proliferarea
mucoasei uterine [i stimularea secre]iilor vaginale în timpul fazei foliculare a ciclului, în vederea fecunda]iei [i nida]iei oului.
Produc]ia estrogenilor de c re ovar este stimulat de *gonadotrofinele antehipofizare. Elaborarea e. ovarieni este ciclic\,
prezentând dou maximuri: unul spre a 13-a - a 14-a zi a ciclului [i altul spre a 23-a - a 24-a zi a ciclului. Indica]iile e. sunt
numeroase: amenoree (prin insuficien] ovarian\ ogesteronul), tulburi de menopauz\, cancer de
prostat sau de sân.

341. 341
ESTRON|, s. f. / oestrone, s. m. / (o)estrone. [Lat. oestrus, gr. oistros = dorin]\; -onã.] Sin.: foliculin (v.).
ESTRU, s. n. / oestrus, s. m. / (o)estrus.
[Lat. oestrus, gr. oistros = dorin]\.] Perioad din ciclul sexual al femelelor, în timpul
ceia femela mamiferelor este fecundabil\, corespunz oare *ovula]iei. Sin.: perioad de rut. V. tab. const. endocrinol.
E{ANTION, s. n. / échantillon, s. m. / sample.
[Fr. veche eschandillon = scar de m\sur\.] 1) În statistic\, lot reprezentativ dintr-o
popula]ie, ob-]inut prin *randomizare. 2) Cantitate mic dintr-un produs, medicament etc. care este, de obicei, utilizat pentru
analiz sau testare. Sin.: mostr\, prob\.
E{ARF|, s. f. / écharpe, s. f. / sling.
[Fr. é-charpe, din limba francilor stabili]i `n Galia skirpja = saco[ pus de-a curmezi[ul
pieptului
.] Bucat de pânz de form triunghiular utilizat la imobilizarea temporar\, în flexie, a unui membru superior.
ETALON, s. n. / étalon, s. m. / etalon.
[Fr. étalon, din limba francilor stabili]i `n Galia stalo = model.] 1) Model fundamental, de
referin]\, stabilit de o autoritate competent\, na]ional sau interna]io-nal\. 2) Mime tip servind la definirea [i materializarea unei
unit\]i. În medicin\, este necesar ca analiza unei molecule de c re diferite laboratoare s conduc la rezultate comparabile.
Pentru sub-stan]e biologice a cor structur nu este total definit prin metode chimice sau fizice, este necesar referin]a la un
e.
interna]ional
. A fost creat un serviciu de e. biologice interna]ionale [i reactivi de referin]\, dirijat de un comitet de exper]i ai OMS.
Criterii pentru un e. biologic: a) identitate de struc-tur între molecula etalon [i molecula dozat\; b) identitate de comportament; c)
disponibil în can-tit\]i suficiente.
E. radioactiv reprezint o surs de referin] ceia i se cunosc natura [i numul de atomi
radioactivi existen]i într-un moment determinat. Permite etalonarea unui detector de radia]ii.
ETAMBUTOL, s. m. / éthambutol, s. m. / etham-butol. (DCI) Antibiotic major antituberculos, activ în cazul bacililor uman [i bovin.
Fenomenele de rezisten] la e. sunt rare, iar toxicitatea sa ocula-r este limitat\, la dozele uzuale.
ETANOL, s. m. / éthanol, s. m. / ethanol.
[Lat. aether, gr. aither = aer curat, bolt cereasc\, din gr. aithein = a arde; -ol.] Sin.:
alcool etilic (v.).
ETANOLAMIN|, s. f. / éthanolamine, s. f. / etha-nolamine.
[Lat. aether, gr. aither = aer curat, bolt cereasc\, din gr. aithein = a
arde;
-ol; gr. ammoniakon = sare de amoniu, g\sit în apropierea templului lui Jupiter Ammon din Libia; -inã.] Alcool azotat
precursor al *colinei [i constituent al fosfatidiletanolaminei (*fosfolipid component al membranei celulare). Sin.: colamin\.
ETER, s. m. / éther, s. m. / ether.
[Lat. aether, gr. aither = aer curat, bolt cereasc\, din gr. aithein = a arde.] 1) În limbaj curent,
e. etilic: lichid volatil, inflamabil, pu]in solubil în ap\, miscibil în alcool, utilizat ca dizolvant în chimia organic [i ca anes-tezic
(anestezie general prin inhala]ie). Pu]in toxic, are dezavantajul unei ac]iuni lente [i expune la riscul de explozie. 2) Orice corp
constituit prin condensarea a dou molecule de alcool, cu pierderea unei molecule de ap\.
ETER ETILITIC / éther éthylique / ether, diethyl-ether, ethylether. V. eter (1).
ETEROGEN, adj. / hétérogène, adj. / hetero-genic.
[Lat. scolastic heterogeneus, din gr. he-terogenes = eterogen, de la
heteros = altul, gen-nan = a produce.] 1) Despre un `ntreg (ex.: organ) compus din elemente diferite. 2) Care nu este de
aceea[i natur\; diferit, deosebit, felurit.
ETEROMANIE, s. f. / éthéromanie, s. f. / ethero-mania.
[Lat. aether, gr. aither = aer curat, bolt cereasc\, din gr. aithein = a
arde; gr.
mania = nebunie.] *Toxicomanie prin utilizarea cronic a *eterului etilic, îndeosebi prin ingestie sau inhalare de vapori.
ETETRINAT, s. m. / etétrinate, s. m. / etetrinate. (DCI) *Retinoid înrudit cu *vitamina A. Cu toate c prezint o toxicitate [i un risc
teratogen considerabile, e. este utilizat în *acnee [i îndeosebi în *psoriazisul grav.
ETHIODOL, s. m. / ethiodol, s. m. / ethiodol. V. lipiodol.
ETILISM, s. n. / éthylisme, s. m. / ethylism.
[Lat. aether, gr. aither = aer curat, bolt cereasc\, din gr. aithein = a arde; gr. hyle =
materie; -
ism.] Sin.: alcoolism (v.).
ETILOMETRU, s. n. / éthylomètre, s. m. / ethylo-meter.
[Lat. aether, gr. aither = aer curat, bolt cereasc\, din gr. aithein = a
arde; gr.
hyle = materie; metron = m\sur\.] Aparat destinat m\surii concentra]iei de etanol (*alcool etilic) din sânge prin analiza
aerului expirat.
ETILOTEST, s. n. / éthylotest, s. m. / ethylotest.
[Lat. aether, gr. aither = aer curat, bolt cereas-c\, din gr. aithein = a arde; gr.
hyle = materie; engl. test = examen, prob\, din fr. veche test = vas de p\mânt utilizat de alchimi[ti, de la lat. testum = capac de
lut ars
.] Sin.: alcooltest (v.).
ETINILESTRADIOL, s. m. / éthynyloestradiol, s. m. / ethynyl(o)estradiol.
[Lat. aether, gr. aither = aer curat, bolt cereasc\, din gr.
aithein = a arde; gr. hyle = materie; lat. oestrus, gr. oistros = dorin]\; gr. dis = de dou ori; -ol.] (DCI) *Estro-gen cu o
ac]iune apropiat de cea a *estradiolului, dar mai prelungit\.
ETIOLOGIE, s. f. / étiologie, s. f. / etiology.
[Gr. aitia = cauz\; logos = [tiin]\.] Studiul [i teoriile asupra cauzei sau originii bolilor.
Prin abuz acest termen este utilizat pentru desemnarea cauzei unei boli [i nu ca [tiin]a care studiaz aceast cauz\. Ex.: este
incorect s se spun "
etiologia acestei hipertensiuni arteriale este o nefrit cronic\", ci " cauza acestei hipertensiuni arteriale este o
nefrit cronic\".
ETMOID, s. n. / ethmoïde, s. m. / ethmoid bone.
[Gr. ethmos = ciur, sit\; eidos = form\.] V. tab. anat. - oase.
ETMOIDIT|, s. f. / ethmoïdite, s. f. / ethmoiditis.
[Gr. ethmos = ciur, sit\; eidos = form\; -itã.] Inflama]ie a mucoasei care acoper
osul etmoid [i a osului `nsu[i.
ETNOPSIHIATRIE, s. f. / ethno-psychiatrie, s. f. / ethnopsychiatry.
[Gr. ethnos = popor, na]iune; psykhe = suflet, minte; iatreia
= vindecare
.] Studiul bolilor mentale în cadrul diferitelor etnii sau culturi. Sin.: psihiatrie comparat\, psihiatrie trans-cultural\.
ETOLOGIE, s. f. / éthologie, s. f. / ethology.
[Gr. ethos = moravuri, obiceiuri; logos = [tiin]\.] {ti-in]a care studiaz
comportamentul animalelor, c\-utând s stabileasc stereotipurile comportamen-tului individual [i social al acestora. V. [i etologie
uman\.
ETOLOGIE UMAN| / éthologie humaine / human ethology. Studiul comportamentelor umane, cu referire la modelele animale puse
în eviden] îndeosebi de Konrad Lorenz. Activit\]ile non-verbale ca expresie a emo]iilor, fenomenele de agresivitate, studiul
comportamentelor înn\scute ([i, probabil, determinate genetic) reprezint subiecte majore ale e. u. Lucrile lui J. Bowlby asupra
comportamentului de ata[ament sunt o aplica]ie la studiul primei copilii.
ETUV|, s. f. / étuve, s. f. / drying stove.
[Fr. étuve, din lat. pop. extupa = sal de baie, de la extupare = a umple cu vapori calzi;
gr.
typhos = fum, vapor.] 1) Loc închis în care se ridic temperatura pentru ob]inerea transpira]iei-suda]iei. 2) A-parat (dulap,
cuptor, incint închis\ pozitiv de înc\lzire. Serve[te la dezinfec]ia cu vapori a îmbr\c\min]ii [i lenjeriei, ca [i la
sterilizarea la sec, la temperatur înalt (160-180
0
C), a instrumentelor; alteori este utilizat pentru men-]inerea la temperatur
constant a diverse produse biologice.
EUCARIOT, s. n. / eucaryote, s. m. / eukaryote.
[Gr. eu = bun; karyon = sâmbure, nucleu.] Organism viu, compus din una sau mai
multe celule, care posed un nucleu [i citoplasm distincte. Include toate formele de via]\, cu excep]ia virusurilor [i bacteriilor, care
sunt *procariote.
EUCROMATIN|, s. f. / euchromatine, s. f. / eu-chromatin.
[Gr. eu = bun; khroma, -atos = culoare; -inã.] Frac]iune a genomului
nuclear care con]ine ADN activ transcrip]ional [i care, spre deosebire de *heterocromatin\, adopt o conforma]ie extins\,
necompactat\. Se replic `n prima parte a fazei S a ciclului celular. Este, `n marea ei majoritate, constituit din *gene structurale.
EUFORIE, s. f. / euphorie, s. f. / euphoria.
[Gr. euphoria, de la eu = bun, pherein = a purta.] Senza]ie de bine, mergând pân la
exaltare; buna dispozi]ie este de obicei pu]in motivat sau chiar nemotivat\. Cauze: alcool, medicamente, unele boli.
EUFORIZANT, adj., s. n. / euphorisant, -e, adj., s. m. / euphoriant, euphoretic.
[Gr. eu = bun; phe-rein = a purta.] (Substan]\
care produce *eufo-rie.
EUGENIE, s. f. / eugénie, s. f. / eugenics.
[Gr. eu = bun; gennan = a produce.] Studiul condi]iilor favorabile pentru ameliorarea
patrimoniului genetic al grupurilor umane. E. este supus unor justificate critici de ordin etic.
E. pozitiv\ încearc s a-ting acest
|

342. 342
obiectiv prin selec]ia reproduc orilor. E. negativ\ (`n principiu, justificat\ elimine genele patogene, prin consulta]ii
acordate purt orilor acestor gene [i prezentarea riscurilor. V. [i eugenie negativ\.
EUGENIE NEGATIV| / eugénie négative / negative eugenics. Ramur a *eugeniei prin care se `ncearc reducerea genelor
patologice `n popula]ie prin metode destinate s diminueze propor]ia de na[teri ale unor subiec]i purt ori de boli ereditare.
EUGLOBIN|, s. f. / euglobine, s. f. / euglobulin.
[Gr. eu = bun; lat. globus = glob; -inã.] *Globu-lin solubil doar `n prezen]a
electroli]ilor. V. glo-bulin [i pseudoglobulin\.
EUNUC, s. m. / eunuque, s. m. / eunuch.
[Lat. eunuchus, gr. eunoukhos = cel care p\ze[te patul femeilor, de la gr. eune =
culcu[,
ekhein = a p\zi.] Subiect de sex masculin cuia i s-au `ndeptat testiculele sau organele genitale externe. Termenul se
refer `ndeosebi la subiec]ii *castra]i `nainte de pubertate. Ca urmare, e. are penisul atrofiat, vocea acut\, o aparen] feminin\,
lipsind caracterele sexuale secundare.
EUNUCHISM, s. n. / eunuchisme, s. m. / eunuch-ism.
[Lat. eunuchismus, gr. eunoukhismos = castrare, de la gr. eune =
culcu[,
ekhein = a p\zi; -ism.] Starea unui *eunuc sau consecin]a nedezvoltii organelor genitale [i a absen]ei hormonilor
testiculari.
EUNUCOID, adj. / eunuchoïde, adj. / eunuchoid.
[Lat. eunuchus, gr. eunoukhos = cel care p\ze[te patul femeilor, de la gr. eune
= culcu[,
ekhein = a p\zi; eidos = form\.] Care se aseam cu un *eunuc.
EUNUCOIDISM, s. n. / eunuchoïdisme, s. m. / eunuchoidism.
[Lat. eunuchus, gr. eunoukhos = cel care p\ze[te patul femeilor,
de la gr.
eune = culcu[, ekhein = a p\zi; eidos = form\; -ism.] Sindrom de insuficien] testicular sau ovarian\, în care se
reg\sesc simptomele *eunuchismului la scar redus\.
EUPEPSIE, s. f. / eupepsie, s. f. / eupepsia.
[Gr. eu = bun; pepsis = digestie, de la pepsein = a g i, a digera.] Digestie normal\.
EUPEPTIC, adj., s. n. / eupeptique, adj., s. m. / eupeptic.
[Gr. eu = bun; peptos = digerat, copt, de la pepsein = a g i, a digera.]
1) Despre o sub-stan] care faciliteaz digestia. 2) Medicament cu aceast calitate.
EUPLOID, adj. / euploïde, adj. / euploid.
[Gr. eu = bun; ploos = `ndoire, pliere; eidos = form\.] Care posed un lot normal de
cromozomi, alc uit fie dintr-un singur lot (*haploid), fie din dou loturi (*diploid).
EUPLOIDIE, s. f. / euploïdie, s. f. / euploidy.
[Gr. eu = bun; ploos = `ndoire, pliere; eidos = form\.] Starea unei celule *euploide
sau a unui subiect euploid.
EURIGAM, adj. / eurygame, adj. / eurygamos.
[Gr. eurys = `ntins, vast; gamos = cas orie.] Despre o insect care se acupleaz
în zbor.
EURITMIE, s. f. / eurythmie, s. f. / eurhythmia.
[Gr. eu = bun; lat. rhythmus, gr. rhythmos = ritm.] Stare caracterizat printr-un
*ritm cardiac normal.
EUTANASIE, s. f. / euthanasie, s. f. / euthanasia.
[Gr. eu = bun; thanatos = moarte.] "{tiin]\ a u[u-r\rii [i înfrumuse]ii mor]ii"
(Francis Bacon, 1600). De[i formulat de aproape patru secole, acceptarea e. este subiectul, justificat, al unor dis-pute. În
conformitate cu morala cre[tin\, nimeni nu are dreptul s ia via]a unei fiin]e umane. R\-mâne, îns\, realitatea suferin]elor
bolnavilor incurabili, suferin] ce dep\[e[te uneori limitele suportabilului. În prezent, e. este definit ca moarte calm [i absolvit de
suferin]e, natural sau prin intermediul substan]elor calmante ori stupefiante. Acest termen desemneaz practica precipitii mor]ii
în cazul unui bolnav incurabil, spre a-i evita suferin]a. Legalizarea e. pune probleme extrem de complexe, deoarece nu trebuie
ignorat riscul deturnii c re sus]inerea unor interese materiale sau chiar crim\. Olanda este prima ]ar în care e. are un suport
legal.
EUTIMIE, s. f. / euthymie, s. f. / euthymia.
[Gr. eu = bun; thymos = minte, spirit.] *Umoare neutr\, stare afectiv echilibrat\, în
care nu domin nici veselia, nici triste]ea.
EUTIROIDIE, s. f. / euthyroïdie, s. f. / euthyro-idism.
[Gr. eu = bun; thyreos = pav\z\, scut; ei-dos = form\.] Func]ionare normal
a tiroidei, cu asigurarea produc]iei hormonale necesar fiziologic. Uneori termenul este utilizat [i în cazul când, prin aport hormonal
exogen, se asigur o func]ie tiroidian echilibrat\.
EUTOCIC, adj. / eutocique, adj. / eutocic.
[Gr. eu = bun; tokos = na[tere.] Care favorizeaz\, înles-ne[te na[terea.
EUTOCIE, s. f. / eutocie, s. f. / eutocia.
[Gr. eu = bun; tokos = na[tere.] Na[tere normal\.
EUTONOLOGIE, s. f. / eutonologie, s. f. / aggres-sology.
[Gr. eu = bun; tonos = tensiune; logos = [tiin]\.] Termen propus de
Georges Canguilhem (filosof [i epistemolog francez cu contribu]ii fundamentale `n analiza conceptelor normal [i patologic, n.
1904) ca sin. cu *agresologie, cu precizarea c obiectul e. este studiul men]inerii sau res-taurii tonusului normal `n fa]a
agresiunii, prin tonus `n]elegându-se eficacitatea func]ional\. Dac diversele discipline medicale specializate se con-centreaz
asupra leziunilor organice, e. studiaz reac]ia nespecific la toate nivelurile viului [i la a-gresiunile cele mai variate.
EUTROFIE, s. f. / eutrophie, s. f. / eutrophia.
[Gr. eu = bun; trophe = hran\, nutri]ie.] Starea unui organism ale cui func]ii de
nutri]ie [i dezvoltare sunt normale.
EVAGINA}IE, s. f. / évagination, s. f. / evagina-tion.
[Lat. evaginatio, -onis = scoatere din teac\, de la ex = `n afar\, vagina =
teac\
.] Proeminen]a patologic c re exterior a unui organ, de obicei a peretelui unui segment de organ cavitar la un nivel
oarecare.
EVAPORARE, s. f. / évaporation, s. f. / evapo-ration.
[Lat. evaporatio, -onis = evaporare, de la evaporare = a evapora.]
Transformare de faz din lichid în vapori, care se petrece la suprafa]a lichidului.
EVENTRA}IE, s. f. / éventration, s. f. / eventra-tion.
[Lat. e = `n afar\; venter, -tris = pântece.] Termen utilizat pentru a desemna
o *hernie de dimensiuni mari a anselor intestinale, aput la nivelul unei linii de minim rezisten]\, frecvent post-operator (la locul
unei incizii abdominale), dar [i posttraumatic sau spontan.
EVERSIUNE, s. f. / éversion, s. f. / eversion.
[Lat. eversio, -onis = r\sturnare, de la evertere = a r\sturna [i vertere = a
`ntoarce
.] *Hernia unei mucoase evaginate la nivelul unui orificiu natural (sau, mai rar, patologic), cu formarea unui burelet `n zona
respectiv\. Ex.: e. punctelor lacrimale, deplasarea `n afar a punctelor lacrimale, cu oprirea drenajului lacrimilor.
EVIDARE, s. f. / évidement, s. m. / evidement.
[Fr. évider, din lat. ex = `n afar\, vacuum = gol, vid.] Golirea prin interven]ie
chirurgical a unei cavit\]i de con]inutul s\u. Ex.: e. cavit\]ilor urechii medii. Termenul se utilizeaz [i cu referire la un teritoriu
limfatic: e. ganglionilor limfatici.
EVISCERA}IE, s. f. / éviscération, s. f. / eviscera-tion.
[Lat. eviscerare = a scoate muntaiele, de la ex = `n afar\, viscera =
muntaie, organe interne
.] 1) Opera]ie care const în scoaterea temporar la exterior a masei intestinale, consecutiv unei incizii
de la apendicele xifoid la pubis, de obicei în scopul c\utii unei leziuni intestinale. 2) Ie[irea unui viscer sau a viscerelor în afara
abdomenului. Cauze: traumatism abdominal sau complica]ie operatorie. 3)
E. ocular\ const în înl urarea con]inutului globului
ocular, cu men]inerea sclerei [i a mu[chilor oculomotori.
EVOLUTIV, adj. / évolutif, -ive, adj. / evolutive.
[Lat. evolutum, de la evolvere = a rostogoli [i volvere = a rula.] Care se
modific rapid [i constant, cu referire la un proces patologic, de obicei în sensul agravii.
EVOLU}IE, s. f. / évolution, s. f. / evolution.
[Lat. evolutio, -onis = derularea sulului unui volum, de la evolvere = a rostogoli [i
volvere = a rula.] 1) Transformare parcurgând o serie de etape, o succesiune de faze distincte. 2) Proces prin care s-a ajuns la
diversitatea de ast\zi a lumii vegetale [i animale, `ntr-o perioad de timp de cel pu]in 3 miliarde ani. Darwin a fost primul care a
sugerat un mecanism plauzibil al e., bazat pe probe paleontologice, *neodarwinismul `nglobând rezultatele ob]inute, ulterior, `n
genetic\. E. nu trebuie tratat\, obligatoriu, `n opozi]ie cu crea]ionismul. 3) Succesiunea manifestilor [i fazelor unei boli. ~n engl.
se utilizeaz\, `n func]ie de faz\, termenii
course, evolution [i outcome (`n sensul de e. final\, favorabil sau defavorabil).
EVOLU}IE BIOCHIMIC| / évolution biochimique / biochemical evolution. Sin.: evolu]ie molecular (v.).

343. 343
EVOLU}IE MOLECULAR| / évolution moléculaire / molecular evolution. Modificile treptate survenite la nivel molecular `n cursul
unei perioade de timp. Aceste modifici reprezint consecin]a *muta]iilor [i constau `n apari]ia unor gene noi [i implicit a unor
proteine noi. Sin.: evolu]ie biochimic\.
EVULSIE, s. f. / évulsion, s. f. / evulsion.
[Lat. evulsio, -onis = smulgere, scoatere, de la evellere = a smulge.] Sin.: avulsie (v.).
EX VIVO / ex vivo / ex vivo.
[Lat. ex = `n afar\; vivus = viu.] Termen ce desemneaz experien]ele realizate pe celule vii în cultur\,
adesea preliminare introducerii lor într-un organism întreg.
EXACERBARE, s. f. / exacerbation, s. f. / exacer-bation.
[Lat. exacerbatio, -onis = iritare, am\-râre, de la exacerbare = a irita,
a `ndurera (
ex = `n afar\; acerbus = sup or, nepl\cut).] Agravare episodic a unui simptom sau a unei maladii.
EXAMEN, s. n. / examen, s. m. / examination.
[Lat. examen, -inis = cântire dreapt\, cercetare, de la examinare = a cânti, a
aprecia
.] Investiga]ie, de regul în scop de diagnostic clinic, de laborator, radiologic-imagistic etc. Tipuri: 1) E. auditiv, prin
acumetrie sau *audiometrie. 2)
E. citohormonal, citologic, pentru precizarea stii hormonale; de obicei, sin. cu e. citovaginal al
secre]iei vaginale. 3)
E. electric, în neurologie, pentru investigarea nervilor periferici [i a mu[chilor cu ajutorul curen]ilor faradici [i
galvanici de intensitate mic\. 4)
E. medical de angajare, pentru aprecierea stii s \]ii a candida]ilor la angajare. 5) E. medical
periodic
, în cazul diferitelor grupuri profesionale, îndeosebi cele expuse la *noxe. 6) E. organoleptic, al aspectului, gustului [i
mirosului alimentelor. 7)
E. prenatal, efectuat femeilor în perioada gravidit\]ii. 8) E. sumar de urin\, de obicei al primei emisiuni
matinale de urin\, constând în determinarea unor constante fizice ale urinii, detectarea calitativ a unor componente chimice
normale sau patologice, microscopia sedimentului urinar.
EXANTEM, s. n. / exanthème, s. m. / exanthe-m(a).
[Gr. exanthema, -atos = r\spândire, `nflo-rire, de la exo = `n afar\,
anthema = `nflorire.] Manifestare cutanat caracteristic unor boli erup-tive (ex.: scarlatin\, rujeol\, tifos exantematic). V. enatem
[i erup]ie.
EXANTEM SUBIT / exanthème subit / exanthe-m(a) subitum. Sin.: boal Zahorsky (v.).
EXCAVA}IE, s. f. / excavation, s. f. / excavation. NA: excavatio.
[Lat. excavatio, -onis = gaur\, scobitur\, de la excavare = a
scobi, a s\pa
.] Orice spa]iu anatomic de forma unei scobituri sau a u-nei pungi. Tipuri: 1) E. rectouterin (NA: excavatio
rectouterina
) sau fundul de sac Douglas (v.). 2) E. glaucomatoas\, înfundare a papilei nervului optic, printr-o presiune de durat\,
ca urmare a cre[terii presiunii intraoculare.
EXCIPIENT, s. n. / excipient, s. m. / excipient.
[Lat. excipiens, de la excipere = a scoate, a exclude.] Vehicul al unui medicament;
substan] în care sunt încorporate principiile active pentru a le facilita absorb]ia în organism. V. [i corectiv.
EXCITABILITATE, s. f. / excitabilité, s. f. / excita-bility.
[Lat. excitabilis = `nvior or, `nsufle]itor, de la excitare = a stârni, a
provoca
.] Proprietate comun a ]esuturilor vii de a reac]iona într-un mod specific la excita]ii. Este dezvoltat `ndeosebi în ]esutul
muscular [i `n cel nervos. Sin.: sensibilitate, iritabilitate.
EXCITA}IE, s. f. / excitation, s. f. / excitation.
[Lat. excitatio, -onis = trezire, stimulare, de la excitare = a stârni, a provoca.] 1)
Orice varia]ie, de natur fizic\, chimic sau psihic\, produs în organism sau la nivelul suprafe]ei sale, care de-clan[eaz un
r\spuns specific într-un organ sau ]esut. 2) În psihiatrie, starea de agita]ie mental sau fizic\ dat de o cre[tere a tensiunii emo]io-
nale.
EXCIZIE, s. f. / excision, s. f. / excision.
[Lat. excisio, -onis = t\ietur\, de la excidere = a t\ia.] 1) ~ndeptarea chirurgical a
]esuturilor necrozate, supuse unei contuzii, sau altui proces patologic (ex. supura]ie) pentru ob]inerea unei pl\gi alc uite din
]esuturi normale, proprii suturii [i desf\[urii cicatrizii. 2) ~ndeptarea unui segment `n interiorul unei secven]e de ADN. 3)
Eliberarea unui *provirus sau a unei *plasmide integrate `ntr-un cromozom, cu revenirea acestora `n citoplasm\.
EXCLUZIE, s. f. / exclusion, s. f. / exclusion.
[Lat. exclusio, -onis = excludere, de la excludere = a `ndepta, a exclude.]
Interven]ie chirurgical care const în sustragerea din circuitul esofago-gastro-intestinal a unui segment de tub digestiv cu lungime
variabil\, de regul patologic, denumit segment exclus.
EXCORIA}IE, s. f. / excoriation, s. f. / excoria-tion.
[Lat. excoriare = a jupui de piele, de la ex = `n afar\, corium = piele.]
Eroziune a straturilor superficiale ale pielii sau ale unei mucoase.
EXCREMENT, s. n. / excrément, s. m. / excrement.
[Lat. excrementum = excrement.] Sin.: ma-terii fecale (v.).
EXCRESCEN}|, s. f. / excrescence, s. f. / ex-crescence.
[Lat. excrescentia, -ium = excrescen]\, de la excrescere = a cre[te, a
se mi (
ex = `n afar\; crescere = a cre[te).] Termen relativ vag, ce desemneaz o forma]iune rezultat `n urma unei proliferi
tisulare `n exces, care proemin vizibil la nivelul unei anumite suprafe]e cutanate a corpului. E. p\streaz continuitatea cu ]esutul
subiacent.
EXCRETA, s. f. pl. / excreta, s. m. pl. / excreta.
[Lat. excreta, -orum, de la excernere = a separa, a evacua.] Denumire a
ansamblului de substan]e eliminate din organism, ca reziduuri provenind din digestie sau din metabolism: materii fecale, urin\,
sudoare etc.
EXCRE}IE, s. f. / excrétion, s. f. / excretion.
[Lat. excretio, -onis, de la excernere = a separa, a evacua.] Ac]iunea de eliminare a
unui produs dintr-o structur cavitar\, de regul printr-un conduct na-tural. Ex.: e. de[eurilor din organism.
EXERCI}IU, s. n. / exercice, s. m. / exercise.
[Lat. exercitium = exerci]iu, de la exercere = a practica.] Proces de perfec]ionare a
activit\]ii mo-torii, ob]inut prin repetarea, cu o anumit intensitate [i într-un anumit ritm, a mi[cilor. Tipuri: 1)
E. activ este efectuat
voluntar. 2)
E. pasiv: se imprim o mi[care printr-o ac]iune mecanic direct asupra unei p]i din corp [i nu prin ac]iunea mus-
cular comandat de voin]\. Se utilizeaz în paralizii.
EXEREZ|, s. f. / exérèse, s. f. / exeresis.
[Gr. exairesis = abla]ie, de la ex = `n afar\, hairesis = luare [i airein = a lua.] Abla]ie
chirurgical a unei tumori, a unui ]esut patologic sau organ.
EXERGONIC, adj. / exergonique, adj. / exergo-nic.
[Gr. exo = `n afar\; ergon = lucru, ac]iune, de la ergein = a lucra.] V. reac]ie
exergonic [i energie liber\. Ant.: endergonic.
EXFOLIERE, s. f. / exfolation, s. f. / exfolation.
[Lat. exfoliare = a desfrunzi, a rupe foile, de la ex = `n afar\, folium = frunz\,
foaie
.] Eliminare sub form de lamele a anumitor p]i necrozate. V. [i descuamare.
EXHIBI}IONISM, s. n. / exhibitionnisme, s. m. / exhibitionism.
[Lat. exhibitio, -onis = prezentare, ar are, de la exhibere = a
prezenta; -
ism.] Devia]ie a comportamentului sexual, îndeosebi la bbat, constând în expunerea la vedere, în fa]a unei persoane
str\ine (femeie sau copil), sau în public a organelor genitale. E. apare fie din nevoia de satisfac]ie sexual pervers\, fie ca urmare
a unei deficien]e de ordin psihic (sti confuzionale în hipoglicemie, ebrietate, demen] etc.). Exhibi]ionistul are, de obicei, un
sentiment de culpabilitate.
EXHUMARE, s. f. / exhumation, s. f. / exhuma-tion.
[Lat. ex = `n afar\; humus = p\mânt.] Ac-]iunea de dezgropare a unui
cadavru, cel mai a-desea în vederea efectuii unui examen medico-legal.
EXINUCLEAZ|, s. f. / exinucléase, s. f. / exi-nuclease. *Endonucleaz care ac]ioneaz asupra bazelor alterate, de ex. asupra
*dimerilor de *timi-din\.
EXITUS, s. n. / exitus, s. m. / exitus.
[Lat. exitus = ie[ire, sfâr[it, moarte.] Deces.
EXOAMILAZ|, s. f. / exo-amylase, s. f. / exoa-mylase.
[Gr. exo = `n afar\; lat. amylum, gr. a-mylon = f\in\, amidon; -azã.] V.
amilaz\.
EXOCERVICAL, adj. / exocervical, -ale, -aux, adj. / exocervical.
[Gr. exo = `n afar\; lat. cervical, -alis, de la cervix, -icis = gât.]
Care se raportea-z la partea extern a *colului uterin.
EXOCERVICIT|, s. f. / exocervicite, s. f. / exo-cervicitis.
[Gr. exo = `n afar\; lat. cervix, -icis = gât; -itã.] Denumire sub care sunt
grupate leziunile inflamatorii observate la suprafa]a *colului uterin. V. [i cervicit\.

344. 344
EXOCITOZ|, s. f. / exocytose, s. f. / exocytosis. [Gr. exo = `n afar\; kytos = celul\; -ozã.] 1) Proces prin intermediul cuia este
secretat cea mai mare parte dintre moleculele sintetizate într-o ce-lul eucariot\. Aceste molecule sunt incluse în ve-zicule
membranare, care fuzioneaz cu membrana plasmatic\, eliberând con]inutul la exteriorul celulei. Procesul invers e. se nume[te
*endoci-toz\. 2) Prezen]a, în leziunile epidermice din *ec-zem (vezicule), de leucocite [i histiocite; se a-companiaz de
*exoseroz\.
EXOCRIN, adj. / exocrine, adj. / exocrine.
[Gr. exo = `n afar\; krinein = a separa de.] Despre o gland ai cei produ[i de secre]ie
se deverseaz la suprafa]a pielii sau a unei mucoase; secre]ia a-junge, deci, la exterior, prin intermediul canalelor excretoare;
îns\[i secre]ia deversat\.
EXOFITIC, adj. / exophytique, adj. / exophytic.
[Gr. exo = `n afar\; phyein = a cre[te.] Despre o forma]iune malign sau benign a
cei cre[tere se produce spre exterior, sub o form vegetant\, f tendin] de extindere în profunzime.
EXOFORIE, s. f. / exophorie, s. f. / exophoria.
[Gr. exo = `n afar\; pherein = a purta, a trans-porta.] Deviere latent a axelor
vizuale în afar\. V. [i esoforie, exotropie, heteroforie.
EXOFTALMIE, s. f. / exophtalmie, s. f. / exoph-thalmia.
[Gr. exo = `n afar\; ophthalmos = ochi.] Aspect patologic [i uneori
constitu]ional, unilateral sau bilateral, al pozi]iei globului ocular în orbit\, care proemin anterior. E. este semn clinic carac-teristic
în *boala Graves-Basedow, dar poate apare [i în unele afec]iuni oculare. Ant.: enoftalmie.
EXOGAMIE, s. f. / exogamie, s. f. / exogamy.
[Gr. exo = `n afar\; gamos = c\s orie.] Unirea între doi subiec]i care nu sunt
*cosanguini.
EXOGEN, adj. / exogène, adj. / exogenous.
[Gr. exo = `n afar\; gennan = a produce.] Care î[i are originea în afara organismului.
EXOGNA}IE, s. f. / exognathie, s. f. / exogna-thion.
[Gr. exo = `n afar\; gnathos = falc\, maxilar.] Lgime exagerat a arcului
maxilar sau a celui mandibular. De obicei se observ în cadrul *prognatismului.
EXON, s. m. / exon, s. m. / exon. Parte a unei gene, segment de ADN, care poart\ informa]ia codului genetic pentru sinteza
proteinelor. Cealalt parte a genei, denumit *intron, este necodant\, noninforma]ional\.
EXONUCLEAZE, s. f. pl. / exonucléases, s. f. pl. / exo-nucleases.
[Gr. exo = `n afar\; lat. nucleus = sâmbure, nucleu; -azã.]
Clas de enzime ce distrug acizii nucleici, din aproape în aproape, pornind de la una sau ambele extremit\]i ale lan]ului poli-
nucleotidic.
EXOPEPTIDAZ|, s. f. / exopeptidase, s. f. / exo-peptidase.
[Gr. exo = `n afar\; peptos = digerat, copt, de la pepsein = a g i, a
digera; -
azã.] Enzi-m ce catalizeaz *proteoliza prin ruperea *leg\-turilor peptidice la nivelul aminoacizilor terminali ai lan]ului
polipeptidic. Pentru cele dou por]iuni ter-minale ale lan]ului se disting: *amino-peptidaze [i *carboxipeptidaze. V. [i
endopeptidaz\.
EXOSEROZ|, s. f. / exosérose, s. f. / exoserosis.
[Gr. exo = `n afar\; lat. serum = zer; -ozã.] 1) Trecerea plasmei sanguine în
afara capilarelor, în cazul cre[terii permeabilit\]ii acestora în anumite sti patologice (*[oc anafilactic). 2) Proces de reac]ie
cutanat observat în *eczem [i caracterizat prin producerea de lichid ce disociaz ini]ial celulele epidermice, apoi formeaz
vezicule. Prin ruptura (spargerea) veziculelor, lichidul se poate scurge la exterior.
EXOSMOZ|, s. f. / exosmose, s. f. / exosmosis.
[Gr. exo = `n afar\; osmos = impuls, `mpingere;
-
ozã.] Curent de *osmoz dirijat din interiorul spre exteriorul unei celule sau unui compartiment.
EXOSTOZ|, s. f. / exostose, s. f. / exostosis.
[Gr. exo = `n afar\; osteon = os; -ozã.] Excrescen] osoas patologic\, bine
circumscris\, de dimensiuni variabile în raport cu dimensiunile osului (de obicei os lung) pe care se dezvolt\. E. poate fi dobândit
(prin mecanism inflamator sau tumoral) sau, mai rar, congenital.
EXOSTOZ| MALAR| {I CORONOID| / ma ladie de Jacob / Jacob’s disease. Sin.: boal Jacob (v.).
EXOTOXIN|, s. f. / exotoxine, s. f. / exotoxin.
[Gr. exo = `n afar\; toxikon = otrav pentru vârful s\ge]ilor, de la toxon = s\geat\;
-
inã.] Sub-stan]\, de obicei de natur proteic\, elaborat de unele microorganisme [i eliminat la exterior, cu ac]iune toxic
specific asupra organismelor superioare.
EXOTROPIE, s. f. / exotropie, s. f. / exotropia.
[Gr. exo = `n afar\; trope = întoarcere, de la tre-pein = a întoarce.] *Strabism
divergent. V. [i eso-forie, exoforie, heteroforie.
EXPANSIV, adj. / expansif, -ive, adj. / expansive.
[Lat. ex = `n afar\; pansus, de la pandere = a desface, a `ntinde.] Despre un
proces patologic tisular care tinde s se dezvolte, s creasc `n volum, s se extind\.
EXPECTORANT, adj., s. n. / expectorant, -e, adj., s. m. / expectorant.
[Lat. expectorare = a da afar din piept, de la ex = `n
afar\,
pectus, -oris = piept.] Care favorizeaz sau provoac *expectora]ia.
EXPECTORA}IE, s. f. / expectoration, s. f., cra-chat, s. m. / 1) expectoration, 2) sputum.
[Lat. expectorare = a da afar din piept,
de la
ex = `n afar\, pectus, -oris = piept.] 1) Expulzarea prin tuse a unor produse (secre]ii normale sau patologice) prezente în
c\ile respiratorii. 2) Prin extensie, denumirea materiei expectorate.
EXPECTORA}IE DIRIJAT| / expectoration diri-jée / cough training. Metod de reeducare [i de control al tusei [i al mi[cilor
respiratorii, destinat ob]inerii unui drenaj mai bun al secre]iilor bron[ice, urmat de eliminarea acestora.
EXPERIMENT, s. n. / expérimentation, s. f., expérience, s. f. / experiment.
[Lat. experimentum = experien]\, `ncercare, de la
experimentare = a `ncerca.] Metod de baz `n cercetarea [tiin]ific\, de fapt cea mai important\, constând în reproducerea
inten]ionat\, în condi]ii determinate, a unui fenomen natural în scopul cunoa[terii sale. Un e. se bazeaz pe un sistem de ipoteze
[tiin]ifice [i este efectuat , de obicei, pe un model experimental, observa]iile ob]inute prin e. confirm sau infirm ipotezele de lucru
sau pe cele rivale, alteori fiind verificate o serie de teorii. Spre deosebire de observa]ia [tiin]ific\, în e. cercet orul intervine activ,
modificând con[tient unul sau mai mul]i factori [i urmind ulterior evolu]ia fenomenului studiat.
EXPERIMENT CRUCIAL / expérimentation cruciale / crucial experiment. E. care `nclin decisiv balan]a `n favoarea uneia dintre
dou ipoteze rivale legate de un anumit domeniu, sau deschide, prin rezultatele ob]inute, o nou cale `ntr-un domeniu. Ex.: e. lui
Pasteur.
EXPERTIZ| MEDICAL| / expertise médicale / medical appraisal.
[Lat. expertitio, -onis = `n-cercare, prob\, de la experiri = a
pune la `ncercare;
medicus = doctor.] 1) Constatare sau estimare efectuat de un medic expert (specialist autorizat sau
desemnat, cu experien] într-un anumit domeniu). 2) Raport întocmit de un expert dup ana-liza, pe baza unor criterii, a unei
anumite probleme sau situa]ii. Tipuri de e. m.: a)
e. medicolegal\, orice investigare medical\, pe omul viu sau pe cadavru, care are
drept scop clarificarea unor fap-te judiciare; b)
e. de paternitate, în scopul stabilirii filia]iunii, prin examene serologice,
antropologice, dactiloscopice [i genetice (*amprenta genetic); c)
e. psihiatric legal\, în vederea stabilirii diagno-sticului unei
afec]iuni [i a rela]iilor acesteia cu e-ventuale infrac]iuni comise de pacient.
EXPIRA}IE, s. f. / expiration, s. f. / expiration.
[Lat. exspiratio, -onis = expira]ie, de la exspira-re = a r\sufla (ex = `n afar\;
spirare = a sufla).] Faz a respira]iei în care este eliminat din pl\-mâni aerul inspirat. În mod normal durata e. este mai scurt
decât cea a *inspira]iei. E. devine mai lung îndeosebi în *emfizem [i *astm. Se disting dou tipuri de e.: 1)
E. activ\, for]at\, care
se produce datorit contrac]iei mu[chilor peretelui abdominal [i intercostali. 2)
E. pasiv\, obi[nuit\, nu necesit efort muscular, fiind
datorat ascensiunii diafragmului, elasticit\]ii pulmonare [i masei pere]ilor toracici care exercit o compresie asupra pl\mânilor. În
englez\, termenul are [i sensul de deces.
EXPLANT, s. n. / explant, s. m. / explant.
[Lat. ex = `n afar\; plantare = a planta.] Fragment mic prelevat de la nivelul unui organ
sau ]esut în vederea *transplantii sau a realizii unei culturi de ]esut viu într-un mediu de cultur adecvat.
EXPLORARE, s. f. / exploration, s. f. / explora-tion.
[Lat. exploratio, -onis = cercetare, investigare, de la explorare = a c\uta `n
afar\
.] Studiul indirect, clinic [i paraclinic, al unor structuri anatomice, a organismului în întregime sau a unor procese, fenomene,
metabolisme care au loc în organism. E. poate fi mediat de diferite aparate, metode fizice, biofizice, chimice, biochimice etc.

345. 345
EXPRESIE, s. f. / expression, s. f. / expressivity. [Lat. expressio, -onis = expresie, exprimare, de la exprimere = a face s ias
prin ap\sare (
ex = `n afar\; premere = a ap\sa, a presa).] Sin.: expresivitate (v.).
EXPRESIVITATE, s. f. / expressivité, s. f. / ex-pressivity.
[Lat. expressus = evident, clar, de la exprimere = a face s ias prin
ap\sare (
ex = `n afar\; premere = a ap\sa, a presa).] 1) Variabilitate a exprimii fenotipice a unei gene; gradul de realizare
fenotipic a unei alele. 2) Gradul de intensitate a manifestilor morbide `n raport cu o gen cu transmitere autozomal dominant\.
Ex.: e. variabil a *miotoniei atrofice Steinert. Sin.: expresie.
EXPUNERE, s. f. / exposition, s. f. / exposure.
[Lat. expositio, -onis = expunere, de la exponere = a pune la vedere, a expune.]
Mime dozimetric pentru m\surarea ionizii produse în aer de radia]iile X sau
γ [i caracterizat prin suma sarcinilor electrice ale
tuturor ionilor de acela[i semn produ[i de un fascicul de protoni în unitatea de volum de aer. E. pe unitatea de timp se nume[te
debit de e. [i se exprim în roentgen/secund\.
EXSANGUINOTRANSFUZIE, s. f. / exsanguino-transfusion, s. f. / exchange transfusion.
[Lat. ex = `n afar\; sanguis, -inis =
sânge;
trans = peste; fusio, -onis = topire, împr\[tiere, de la fundere = a vsa.] Tehnic prin care sângele circulant al unui
bolnav este înlocuit printr-o cantitate echivalent de sânge provenit\ de la donatori compatibili. Obs.: termenul englez, în traducere
transfuzie de schimb, este mai corect.
EXSORB}IE, s. f. / exsorption, s. f. / exsorption.
[Lat. ex = `n afar\; sorbere = a bea, a aspira.] Denumire pentru ansamblul
schimburilor care se produc între enterocit (membrana acestuia) [i lumenul intestinal, în sensul enterocit-lumen intestinal.
Schimburile în sens invers se numesc in-sorb]ie.
EXSTROFIE, s. f. / exstrophie, s. f. / exstrophy.
[Lat. ex = `n afar\; gr. strephein = a r\suci, a `n-vârti.] 1) Malforma]ie congenital
a unui organ in-tern, care este plasat `n afara cavit\]ii din organism unde este situat `n mod normal. 2) *Eversiune congenital a
unui organ. Ex.: *e. vezical\.
EXSTROFIE VEZICAL| / exstrophie vésicale / bladder exstrophy. Malforma]ie a peretelui abdominal hipogastric, care reduce
distan]a dintre vezic [i peretele anterior. Vezica herniaz dup eforturi fizice [i este astfel redus la partea sa posterioar [i trigon.
La b\ie]i se constat *epispadias [i la fete divizarea clitorisului. La ambele sexe apare disjunc]ia pubisului. V. [i celosomie.
EXSUDAT, s. n. / exsudat, s. m. / exudate.
[Lat. exsudatio, -onis = asudare, de la exsudare = a se evapora, a asuda (ex = `n
afar\;
sudare = a trans-pira).] Lichid seros sau albuminos bogat în sub-stan]e proteice [i con]inând adesea elemente celulare
(hematii, leucocite, histiocite etc.). E. provine din capilarele sanguine [i trece în spa]iile in-tersti]iale la nivelul ]esuturilor afectate de
*inflama-]ie. Când e. r\mâne în zona de provenien]\, a-cesta va fi resorbit [i astfel se revine la starea nor-mal\. Dac e. se
disipeaz spre suprafa]a ]esu-tului afectat, el este eliminat în mod natural printr-o cavitate comunicant cu exteriorul (bronhii, vezi-
c etc.) sau direct la exteriorul corpului. Dimpotri-v\, dac e. r\mâne într-o cavitate care nu comunic cu exteriorul rezult un
*epan[ament pleural, pericardic, ascitic etc. E. poate fi fibrinos, seros, serofibrinos, hemoragic sau purulent.
EXSUDATIV, adj. / exsudatif, -ive, adj. / exuda-tive.
[Lat. exsudare = a se evapora, a asuda, de la ex = `n afar\, sudare = a
transpira
.] Caracteristic a procesului vasculosanguin (congestie, e-dem, diapedez\ *inflama]iei, predominant `n
inflama]iile acute. V. [i exsudat.
EXSUFLA}IE, s. f. / exsufflation, s. f. / exsuffla-tion.
[Lat. exsufflatio, -onis = gonire a duhului r\u prin suflare, de la exsufflare
= a sufla asupra (
ex = `n afar\; sufflare = a sufla).] Exteriorizarea unui volum de gaz dintr-o cavitate. Ex.: e. terapeutic în cazul
unui *pneumotorax sufocant.
EXTAZ, s. n. / extase, s. f. / ecstasy.
[Lat. exsta-sis, gr. ekstasis = ac]iunea de a ie[i `n afar de sine.] Form particular de
afectivitate, manifestat printr-o contemplare pasiv [i deta[area de ambian] într-o lume imaginar\.
EXTEMPORANEU, adj. / extemporané, -e, adj. / extemporaneous.
[Lat. extemporaneus = improvizat, f preg ire.] Care se
produce, care are loc imediat. Termenul se utilizeaz îndeosebi în dou cazuri: 1) Cu referire la o *biopsie al cei examen
histologic este efectuat imediat dup prevelevarea în timpul unei interven]ii chirurgicale. Rezultatul imediat al examenului histologic
poate orienta continuarea actului operator. 2) Despre un preparat medicamentos care este realizat în momentul administrii.
EXTENSIE, s. f. / extension, s. f. / extension.
[Lat. extensio, -onis = `ntindere, de la extendere = a `ntinde (ex = `n afar\;
tendere = a `ntinde).] Mi[care fiziologic prin care dou segmente de membru în continuitate tind s se plaseze într-un acela[i ax.
Ant.: flexie.
EXTENSIE CONTINU| / extension continue / nail extension. Metod de tratament ortopedic al unor fracturi pentru men]inerea în
pozi]ie imobil a unui membru fracturat, dup reducerea fracturii, în sco-pul asigurii unei consolidi osoase f deviere sau
scurtare. Este ob]inut printr-o trac]iune conti-nu exercitat asupra membrului prin intermediul unor bro[e transosoase, la care se
adaug frecvent men]inerea `n suspensie a membrului fracturat.
EXTENSOR, adj., s. m. / extenseur, adj., s. m. / extensor.
[Lat. extensor, -oris = cel care tortu-reaz prin `ntinderea membrelor,
de la
extendere = a `ntinde (ex = `n afar\; tendere = a `ntinde).] Termen referitor la proprietatea unui mu[chi care produce
*extensia unei structuri anatomice. Ex.: mu[chi e. al degetului.
EXTERN, adj. / externe, adj. / external.
[Lat. ex-ternus = din afar\, extern.] Despre o forma]iune anatomic sau patologic situate
spre exteriorul organismului. Utilizat uneori [i ca sin. cu *lateral.
EXTEROCEPTOR, s. m. / extérocepteur, s. m. / exteroceptor.
[Lat. exterus = din afar\; recep-tus, de la recipere = a primi.]
Termen utilizat pen-tru a desemna segmentul periferic al analizatorilor (vizual, auditiv, gustativ, tactil etc.), reprezentat de receptori
excita]i de stimuli care provin din mediul extern.
EXTIRPA, vb. / extirper, vb. / extirpate.
[Lat. exstirpare = a smulge din r\d\cin\, de la ex = `n afar\, stirps, stirpis = r\d\cin\.]
A înl ura prin metode chirurgicale o zon patologic din organism.
EXTIRPARE, s. f. / extirpation, s. f. / extirpation.
[Lat. exstirpare = a smulge din r\d\cin\, de la ex = `n afar\, stirps, stirpis =
r\d\cin\
.] Ac]iunea de a `ndepta în totalitate, prin metode chirurgicale, o forma]iune patologic sau un organ afectat.
EXTRACARDIAC, adj. / extracardiaque, adj. / ex-tracardiac.
[Lat. extra = `n afar\; gr. kardia = inim\.] Despre un proces sau
fenomen a cor o-rigine nu se afl la nivelul inimii. Ex.: suflu e.
EXTRACORPOREAL, adj. / extracorporel, -elle, adj. / extracorporeal.
[Lat. extra = `n afar\; cor-poreus = al corpului, de la
corpus, -oris = corp.] 1) Care are originea în afara corpului uman. Ex.: *circula]ie e. 2) Care se afl în afara corpului uman, dar
este conectat, legat la acesta. Ex.: *pancreas e.
EXTRACT, s. n. / extrait, s. m. / extract.
[Lat. extractum, de la extrahere = a trage afar (ex = `n afar\; trahere = a trage).]
Preparat, de obicei farmaceutic, ob]inut prin extrac]ia dintr-un produs vegetal sau animal cu ajutorul unui solvent (ap\, alcool, eter,
cloroform) sau a unor amestecuri de solven]i, prin diferite procedee. În final, e. este concentrat la un grad variabil de consisten]
fluid\, semisolid sau solid\. Ex.: e. vegetale.
EXTRAC}IE, s. f. / extraction, s. f. / extraction.
[Lat. extractum, de la extrahere = a trage afar (ex = `n afar\; trahere = a
trage)
.] 1) Termen care, în chimia-fizic\, denume[te separarea unei substan]e dintr-un amestec de alte substan]e. 2) Prin extensie,
termenul este utilizat în medicin\, cu referire la scoaterea, îndeptarea unei forma]iuni dintr-o cavitate (ex.: e. unui corp str\in, *e.
dentar\, *e. fetal).
EXTRAC}IE DENTAR| / extraction dentaire / tooth extraction. Metod chirurgical care con-st în îndeptarea unui dinte din
alveola acestuia.
EXTRAC}IE FETAL| / extraction foetale / f(o)e-tal extraction. Opera]ie manual sau instrumental (forceps, spatule, ventuze) care
are drept scop na[terea artificial a f ului pe c\i naturale, când *prezenta]ia este angajat\, membranele *pungii apelor sunt rupte
[i colul uterin este dilatat. E. pe cale abdominal se nume[te *cezaria-n\.

346. 346
EXTRADURAL, adj. / extradural, -ale, -aux, adj. / extradural. [Lat. extra = `n afar\; durus = tare.] Situat `n afara sau deasupra
*durei mater. V. [i hematom extradural.
EXTRAPERITONIZARE, s. f. / extrapéritonisa-tion, s. f. / extraperitonealization.
[Lat. extra = `n afar\; lat. medical
peritonaeum, din gr. peritonaion = care se întinde în jurul, de la peri = în jurul, teinein = a se întinde.] Excluderea din
*cavitatea peritoneal a unui organ prezentând un proces patologic ce poate afecta întreaga cavitate.
EXTRAPIRAMIDAL, adj. / extrapyramidal, -ale, -aux, adj. / extrapyramidal.
[Lat. extra = `n afa-r\; lat. pyramis, -idis, gr.
pyramis, -idos = pira-mid\.] Care se afl în rela]ie cu *sistemul extrapiramidal, care ]ine de acest sistem. Ex.: contractur sau
hipertonie e.
EXTRASISTOL|, s. f. / extrasystole, s. f. / extra-systole.
[Lat. extra = `n afar\; gr. systole = con-trac]ie.] Tulburare de ritm
cardiac caracterizat prin existen]a unor contrac]ii cardiace heterotope [i premature `n cadrul ritmului cardiac de baz\, având ca
origine o tulburare de excitabilitate (focar ectopic de automatism) sau o tulburare de conducere. E. se pot declan[a la nivelul
atriilor (e. atrial\ unea atrioventricular (e. jonc]ional\ ricule (e. ventricular\). Ele pot fi izolate, cuplate cu
regularitate la un complex sinusal (*bigeminism, *trigeminism) sau pot surveni `n salve auriculare ori ventriculare. Prezen]a e.
atriale este, `n general, considerat patologic când frecven]a lor dep\[e[te 6 pe minut.
EXTRAUTERIN, adj. / extrautérin, -e, adj. / extrauterine.
[Lat. extra = `n afar\; uterus = uter.] Care este situat în afara cavit\]ii
uterine. Ex.: *sar-cin e.
EXTRAVAZARE, s. f. / extravasation, s. f. / extra-vasation.
[Lat. extra = `n afar\; vas, vasis = vas.] Trecerea plasmei sanguine
din vase în spa-]iile *intersti]iale, îndeosebi în cazul *edemelor.
EXTRAVERSIUNE, s. f. / extraversion, s. f. / ex-traversion.
[Lat. extra = `n afar\; versus, de la vertere = a `ntoarce.] Orientarea
unui subiect c\-tre obiectele exterioare [i adaptarea sa la ambian]\. V. extrovertit [i sintonie.
EXTRAVERTIT. Var. pentru extrovertit (v.).
EXTREMITATE, s. f. / extrémité, s. f. / extremity.
[Lat. extremitas, -atis = extremitate, cap .] 1) Por]iunea ini]ial sau terminal a
unei forma]iuni anatomice. Ex.:
e. acromial a claviculei, cap ul lateral al claviculei, care se articuleaz cu acromionul, [i e.
sternal a claviculei
, cap ul medial al claviculei, care se articuleaz cu sternul. 2) P]ile periferice proeminente ale corpului. Ex.:
mâna [i piciorul [i, prin extensie, membrul superior [i inferior; nasul; urechile; mentonul. 3) P]ile periferice ale unui organ. Ex.:
e.
superioar a rinichiului
, po-lul superior al rinichiului; e. superioar a testiculului, polul superior, în contact cu epididimul; e. uterin a
ovarului
, e. medial a ovarului, legat de uter prin ligamentul uteroovarian.
EXTREMIT|}I ADEZIVE / extrémités cohésives / sticky ends. E. monocatenare complementare a-le unei molecule de ADN dublu
catenar. Capetele adezive pot fi reunite prin ac]iunea unei *ligaze.
EXTROVERTIT, adj. / extraverti, -e, adj. / extravert.
[Lat. extra = `n afar\; vertere = a `ntoarce.] Despre o persoan caracterizat
prin exteriorizarea sentimentelor, sociabilitate. Tipul psihologic e. se caracterizeaz prin proiectarea tendin]elor psihice interioare
asupra lumii înconjur oare. Var.: extravertit. Ant.: introvertit. V. [i extraversiune.
EXTRUDERE. Var. pentru extruzie (v.).
EXTRUZIE, s. f. / extrusion, s. f. / extrusion.
[Fr. extrusion, din lat. extrudere = a respinge.] Termen cu diferite semnifica]ii: 1)
Pozi]ie anormal consecutiv deplasii spre exterior a unei forma]iuni anatomice. 2) ~n stomatologie, erup]ie excesiv sau
migrarea unui dinte dincolo de planul o-cluzal natural.
E. dentar\ apare frecvent `n urma `ndeptii dintelui opus. 3) Herniere a
*nucleului pulpos `n care materialul nuclear p runde `n canalul rahidian, dar r\mâne par]ial [i `n discul intervertebral, fiind ata[at
de acesta. 4) Procedeu de tehnologie alimentar utilizat `ndeosebi pentru tratarea proteinelor vegetale din ulei `n scopul dispunerii
lor sub o form asem oare proteinelor de origine animal\. 5) Trecerea for]at a unui material plastic prin matri]e fixe, de ex.
pentru fabricarea granulelor sferice. Var.: extrudere.
EXULCERA}IE, s. f. / exulceration, s. f. / exul-ceration.
[Lat. ex = `n afar\; ulceratio, -onis = ulcera]ie, de la ulcerare = a umple
de ri [i
ulcus, -eris = ran\.] Pierdere de substan]\, leziune superficial\; stratul bazal r\mâne indemn, ceea ce duce la
epitelizare f cicatrice. Sin.: eroziune.

347. 347


PARACELSUS (Aureolus Philippus Theo-phrastus Bombastus von
Hohenheim) (1493-1541), medic, chimist ºi filosof elve-þian. A rãmas o
personalitate excepþionalã din istoria ºtiinþei, un geniu cu un caracter dificil,
cu o viaþã agitatã de nomad: "
Un medic trebuie sã cãlãtoreascã. El învaþã
mai mult din drumurile sale decât din cãrþi
". A fost considerat de
Shakespeare, la un secol dupã moarte, cel mai mare medic al tuturor
timpurilor, iar pe Goethe l-a inspirat în crearea lui
Faust. În plinã perioadã
de dogmatism ºi super-stiþie, Paracelsus a susþinut cã medicina este o ºtiinþã
bazatã pe experiment ºi observaþie, iar terapeutica bolilor trebuie sã se sprijine pe studiul
aprofundat al substanþelor naturale ºi al sintezelor chimice. A afirmat cã organismul se poate
vindeca prin mobilizare "
interioarã" (imunologia se va naºte patru secole mai târziu!) ºi
"
exterioarã". În plinã consacrare a alchimiei, scria cã rostul chimiei constã în " crearea
mijloacelor de vindecare a oamenilor suferinzi
". Numai miracolul care îl reprezintã creierul
omului poate explica intuiþia genialã a lui Paracelsus, un simbol al libertãþii de gândire.


FABELLA, s. f. / fabella, s. f. / fabella. [Lat. fabella, dim. de la faba =
bob
.] Os *sesamoid, prezent la 10-20 % din popula]ie, situat posterior con-
dilului extern al genunchiului; radiografic, el poate fi confundat uneori cu
un fragment osos sau cu un corp str\in.
FABULA}IE, s. f. / fabulation, s. f. / confabulation.
[Lat. fabulatio, -onis
= poveste, de la
fabulari = a povesti.] Ac]iunea de prezentare a unor
evenimente imaginare ca fiind reale. F. nu se înso]e[te în mod obligatoriu
de inten]ia de fals, subiectul crezând el însu[i, par]ial, ceea ce poveste[te.
F. este normal la copil [i devine patologic la unii mitomani adul]i.
FACIAL, adj. / facial, -ale, -aux, adj. / facial.
[Lat. facies = fa]\.] Care
]ine de fa]\, situat în regiunea fe]ei. Ex.: nerv f.
FACIES, s. n. / faciès, s. m. / facies.
[Lat. facies = fa]\.] Expresia sau aparen]a fe]ei. ~n medicin\, termenul se utilizeaz cu referire
la un aspect caracteristic al fe]ei, care prezint modifici mai mult sau mai pu]in specifice pentru unele boli. În cadrul semeiologiei
clasice au fost descrise numeroase tipuri de f., printre care: 1)
F. abdominal, cu tent livid\, reliefuri osoase accentuate, ochi terni,
înfunda]i în orbite, privire anxioas\, în *peritonita difuz acut sau sub influen]a unei dureri vii (apendicit\, pancreatit etc.). Sin.: f.
hipocratic sau f. peritoneal. 2)
F. acromegalic, v. acromegalie. 3) F. addisonian, de culoare închis ("cafea cu lapte"), v. boal
Addison. 4)
F. adenoidian, aspect particular al fe]ei la copiii cu *vegeta]ii adenoide, ca urmare a aplatizii transversale a nasului,
cu [tergerea pliurilor nazogeniene [i nazomalare, proeminen]a ochilor [i scurtarea buzei superioare, care nu acoper complet
incisivii superiori, gura fi-ind întredeschis\, iar expresia fe]ei inert\. 5)
F. aortic, paloare a fe]ei, cu bufee de congestie, la bolnavii
cu *insuficien] aortic\. 6)
F. basedowian, din *boala Basedow-Graves, caracterizat prin *exoftalmie bilateral accentuat\, fante
palpebrale lgite, privire vie, hipersecre]ie lacrimal\, ochi str\lucitori, cu aspect de "spaim înghe]at\". 7)
F. bovin denume[te
uneori aspectul fe]ei `n *disostoza craniofacial\. 8)
F. cushingoid, rotunjit, în "lun plin\", dup tratament îndelungat cu *steroizi; v.
sindrom Cushing. 9)
F. dolorosa: expresie facial a unui pacient care suport o durere acut [i continu\. 10) F. hepatic, cu
expresie boln\vicioas\, ochi injecta]i, sclere galbene. 11)
F. hipertiroidian, v. facies basedowian. 12) F. hipocratic, v. facies
abdominal. 13)
F. Hutchinson, v. 14) F. leonin, `n *lepra lepromatoas [i `n alte boli asociate cu edem facial, ca *erizipelul [i
*oncocercoza. 15)
F. lupic, aspect "în fluture", cu placard eritematos al nasului [i al pome]ilor, în *lupusul eritematos diseminat. 16)
F. Marshall Hall, v. 17) F. miastenic, consecin]a afectii mu[chilor fe]ei, gâtului [i masticatori: ochi semideschi[i, buze
întredeschise, pliurile fe]ei [terse, capul înclinat, maxilarul inferior uneori coborât. 18)
F. miopatic, din cauza atrofiei mu[chilor fe]ei:
f. imobil, indiferent, piele neted\, ochi larg deschi[i, pupilele nu se pot închide complet, buze groase, buza inferioar r\sfrânt\. 19)
F. mitral, cu cianoza pome]ilor, buzelor [i a nasului, care contrasteaz cu paliditatea celorlalte zone ale fe]ei. 20) F. mixedematos,
împ\stat [i rotunjit, cu [tergerea [an]urilor fiziologice, pleoape tumefiate [i absen]a treimii externe a sprâncenelor, cu aspect
general de somnolen]\. 21)
F. mongoloid, rotund, aplatizat, *brahicefalie, ochi cu bride [i oblici, cu *epicantus; v. sindrom Down.
22)
F. parkinsonian, aspect de masc imobil\, privire fix\, clipit foarte rar. 23) F. peritoneal, v. facies abdominal. 24) F. pletoric,
ro[u, cu *telangiectazii la nivelul pome]ilor, la obezi [i uneori la hipertensivi. 25)
F. scarlatinos, cu dungi de culoare ro[ie intens
alternând cu dungi albe, consecin] a erup]iei din *scarlatin\. 26)
F. tetanic, din *tetanos. V. risus sardonicus. 27) F. tuberculos
(sau
ftizic, termen desuet), emaciat, palid-p\mântiu, cu ochi str\lucitori. 28) F. vultuos, congestionat, cu pome]ii obrajilor ro[ii, în
pneumonie [i în unele boli cardiace; în pneumonie, ro[ea]a pometelui de partea pl\mânului afectat.
FACIES HUTCHINSON / faciès de Hutchinson / Hutchinson’s facies.
[Sir Jonathan Hutchinson, chirurg englez, Londra, 1828-
1913
.] F. caracteristic `n *boala Graefe, cu pleoapele `n ptoz aproape complet [i globii oculari imobili, fic[i.
FACIES MARSHALL HALL / faciès de Marshall Hall / Marshall Hall facies.
[Marshall Hall, medic englez, Edimburg, Londra,
1790-1857
.] F. caracteristic `n *hidrocefalie, cu fa] triunghiular [i bose frontale proeminente.
FACILITANT, adj., s. m. / facilitant, adj., s. m. / enhancer.
[Lat. facilis = u[or.] Despre un agent care contribuie la accelerarea,
amplificarea sau poten]ializarea unui proces normal sau patologic.
FACILITARE, s. f. / facilitation, s. f. / facilitation.
[Lat. facilitas, -atis = u[urin]\, de la facilis = u[or.] 1) Stabilirea unui reflex cu
atât mai u[or cu cât excita]iile care îl produc au fost repetate mai frecvent. 2) În general, favorizarea producerii unui fenomen.
FACILITARE IMUNITAR| / facilitation immuni-taire / immunological enhancement. Un fenomen paradoxal: protec]ia unui *antigen
printr-un *anticorp specific. În acest mod, un ]esut care con]ine antigeni este prezervat de ac]iunea anticorpilor ce îl recunosc. În
particular, poate fi protejat ]esutul sau organul *gref împotriva reac]iilor de apare ale organismului primitor, care l-ar distruge. Se
faciliteaz astfel priza *grefonului. F. i. este datorat fixii pe grefon a unor anticorpi incomple]i, care nu atrag *complementul,
protejând celulele împotriva atacului *limfocitelor T.
FACOEMULSIFICARE, s. f. / phacoémulsifica-tion, s. f. / phacoemulsification.
[Gr. phakos = linte, lentil\; lat. emulsum, de la
emulgere = a mulge pân la ultima pic ur\, a seca; ficare, derivat de la facere = a face.] Tehnic de extrac]ie a *cristalinului
prin care con]inutul acestuia este e-mulsificat cu ajutorul ultrasunetelor provenind de la o sond\, apoi, dup o incizie, con]inutul
fragmentat este extras prin aspira]ie.
FACOM, s. n. / phacome, s. m. / phakoma.
[Gr. phakos = linte, lentil\; -oma.] Tumor benign mic\, lenticular\, caracteristic
*facomatozelor. F. se localizeaz `ndeosebi la nivelul globului ocular, SNC [i pe tegumente [i, mai rar, `n celelalte organe.
FACOMALACIE, s. f. / phacomalacie, s. f. / pha-comalacia.
[Gr. phakos = linte, lentil\; malakia = `nmuiere, de la malakus =
moale
.] Ramolismentul *cristalinului.
FACOMATOZ|, s. f. / phacomatose, s. f. / pha-komatosis.
[Gr. phakos = linte, lentil\; -oma;
-
ozã.] Nume de ansamblu al unui grup de boli congenitale, în care se asociaz malforma]ii diverse ale nevraxului [i tumori
benigne de talie mic\, de origine ectodermic\, vasculare sau fibromatoase (denumite *facoame) ale pielii, mucoaselor, ochiului [i
SNC. Boala von Recklinghausen (*neurofibromatoza) [i *scleroza tuberoas Bourneville fac parte din acest grup. Inconstant,
*boala Lindau [i *sindromul Goltz-Gorlin sunt de asemenea considerate ca fiind f. Sin.: sindrom neurocutanat. V. [i hamartom.
FACOSCLEROZ|, s. f. / phacosclérose, s. f. / phacosclerosis.
[Gr. phakos = linte, lentil\; sklerosis = indura]ie, `ntire, de la
skleros = tare, dur.] Indura]ia *cristalinului.
1

348. 348
FACTICE, adj. / factice, adj. / facticious. [Lat. facticius = artificial, f\cut, de la facere = a face.] Fals, artificial, `n[el or. Ex.:
febr f., dermatoz f. V. [i patomimie.
FACTOR, s. m. / facteur, s. m. / factor.
[Lat. factor, -oris = autor, creator, cel care face, de la facere = a face.] Nume de ansamblu
al unor substan]e de natur foarte divers\, cu efecte fiziologice [i/sau biochimice bine definite [i a cor compo-zi]ie exact\ nu este
totdeauna cunoscut\. V. în continuare.
FACTOR DE ACTIVARE A MACROFAGELOR / facteur d’acti vation des macrophages / macro-phage activating factor. *Limfokin
asem oa-re *f. de inhibare a macrofagelor (MIF) [i *inter-feronului, care determin apari]ia unui efect citotoxic la macrofage.
Abrev. engl.: MAF.
FACTOR ANTIHEPARINIC / facteur antihépari-nique / platelet factor 4. F. eliberat de plachete care inhib ac]iunea *heparinei [i
precipit complexele solubile de monomeri de *fibrin\. Sin.: fac-tor 4 plachetar.
FACTOR CASTLE / facteur de Castle / Castle’s factor.
[William B. Castle, medic american, n. 1897.] Sin.: factor intrinsec (v.).
FACTOR DE COAGULARE / facteur de coagula-tion / coagulation factor. V. factori de coagulare.
FACTOR DE CONTACT / facteur de contact / contact factor. Protein plasmatic care intervine `n ini]ierea proceselor de coagulare
endogen\. Sunt cunoscu]i `n prezent urm orii f. de c.: *f. Ha-geman, *kininogenul cu greutate molecular mare, *prekalicreina [i
*f. Rosenthal.
FACTOR DE CRE{TERE DERIVAT DIN PLACHETE / facteur de croiss ance d’origine pla-quettaire / platelet-derived growth factor.
Pro-tein `nalt cationic\, de circa 30 kDa, compus din dou lan]uri, A [i B. F. este stocat `n plachete (prima surs descris\ `n
granulele
α [i este eliberat `n momentul activii plachetelor, dar este produs `ndeosebi de *celulele endoteliale [i, de asemenea,
de *macrofagele activate, celulele mezan-giale, o serie de celule embrionare [i mai multe tipuri de celule tumorale. F. de c. d. din
p. induce migrarea [i proliferarea *fibroblastelor, a celulelor musculare netede [i a monocitelor. Eliberat `n plasm\, el faciliteaz
coagularea [i accelereaz cicatrizarea, favorizând multiplicarea celular\. Ar fi implicat `ntr-o serie de procese patologice fibro-
proliferative incluzând ateroscleroza [i restenoza-rea dup o *angioplastie. O form a sa este codifi-cat de oncogena v-sis,
capabil s transforme unele linii celulare fibroblastice `n celule tumorale. F. se leag de dou tipuri de receptori specifici (
α [i β)
cu activitate protein-kinazic\. Abrev. engl.: PDGF.
FACTOR DE CRE{TERE ENDOTELIAL| DERI VAT DIN PLACHETE / facteur de croissance endothéliale d’origine plaquettaire /
platelet-derived endothelial-cell growth factor. F. *mitogen [i chimiotactic (*chimiotaxie) care face parte din grupul de *proteine
angiogenice.
FACTOR DE CRE{TERE EPIDERMIC| / facteur de croi ssance de l’épiderme / epidermal growth factor. Polipeptid alc uit din 53
de aminoacizi, provenind dintr-un precursor de circa 6 kDa, gena codant a acestuia fiind pe cromozomul 4. Stimuleaz receptorul
specific c-erb B1 prezent pe suprafa]a celulelor epiteliale, fibroblas-telor [i celulelor gliale. La receptorul pentru f. de c. e. se leag
cel pu]in doi f. asem ori: *f. transformant de cre[tere
α [i f. de cre[tere al virusului vaccinia. To]i ace[ti trei f. sunt mitogeni in
vitro
. Gena receptorului f. de c. e. este situat pe cromozomul 7 [i este foarte apropiat ca structur de *proto-oncogena neu.
Abrev. engl.: EGF.
FACTOR DE CRE{TERE A HEPATOCITELOR / facteur de croissance des hépatocytes / hepa-tocyte growth factor - scatter factor.
Protein de 82 kDa, derivat dintr-un precursor alc uit din 728 de aminoacizi, transformat prin proteoliz specific `ntr-un
heterodimer cu o subunitate
α de 69 kDa [i o alta β de 34 kDa. Acest f. este un *mitogen foarte activ pentru celulele hepatice [i
renale. De asemenea, cre[te mobilitatea [i dispersia (de unde denumirea de
scatter factor = factor dispersant) celulelor epiteliale
[i endoteliale. F. de c. a. h. ac]ioneaz prin intermediul unui receptor specific, codificat de *proto-oncogena c-Met. Abrev. engl.:
HGF-SF.
FACTOR DE CRE{TERE A NERVULUI / facteur de croissance nerveuse / nerve growth factor. Protein cu masa molecular
relativ 26 000 Da, cu rol `n reglarea dezvoltii anumitor tipuri de neuroni (postganglionari simpatici [i, probabil, a celulelor
ganglionare senzoriale, la mamifere). A-brev. engl.: NGF.
FACTOR DIGITALIC ENDOGEN / facteur digita-lique endogen / digitalis-like compound. Sub-stan] (sau grup de substan]e),
probabil de natur steroidic\, cu loc de secre]ie necunoscut (hipotalamus?), capabil s antreneze o natriurez prin blocarea
reabsorb]iei tubulare de sodiu la nivel renal. Ea ac]ioneaz în mod analog medicamentelor digitalice, prin blocarea *pompei de
sodiu. Sin.: factor natriuretic ouabaino-endogen, factor ouabain-like sau digitalin-like endogen.
FACTOR DIGITALIN-LIKE ENDOGEN / facteur digitalin-like endogen / digitalis-like compound. Sin.: factor digitalic endogen (v.).
FACTOR DE ELONGA}IE / facteur d’élongation / elongation factor. Denumire generic pentru pro-teinele necesare transferului
resturilor de aminoacizi la un lan] polipeptidic `n cursul *traducerii genetice.
FACTOR F / facteur F / factor F. *Plasmid capabil s efectueze propriul s\u transfer, prin conjugare cu o bacterie ”primitoare”.
Genele responsabile de conjugare constituie un "operon de trans-fer". F. F se poate integra `n materialul genetic al bacteriei [i
poate astfel permite transferul genelor la bacteria "primitoare". Sin.: factor de fertilitate, factor sexual.
FACTOR DE FERTILITATE / facteur de fertilité / fertility factor. Sin.: factor F (v.).
FACTOR HAGEMAN / facteur de Hageman / Hageman’s factor.
[Hageman, numele bolnavului la care a fost observat pentru
prima dat deficitul acestui factor sanguin
.] Protein plasmatic care intervine `n procesul de coagulare, calea endogen\,
activându-se la contactul cu o suprafa] la care apa nu ader (ex.: sticl\, endoteliu lezat).
FACTOR HASERICK / facteur de Haserick / Haserick’s factor.
[John R. Haserick, medic american contemporan.] F. prezent `n ser
la bolnavii cu *lupus eritematos diseminat [i alte *colagenoze, având proprietatea de a induce formarea *celulelor Hargraves. V. [i
test Haserick.
FACTOR INHIBITOR AL MIGR|RII / facteur inhi-biteur de la migration / migration inhibitory factor. Molecul proteic termostabil\,
mediatoare a imunit\]ii celulare, secretat de c re limfocitele timodependente `n prezen]a antigenului sensibilizant (`ntr-o prim
etap\ ap\, s ac]ioneze asupra macrofagelor care posed antigenul respectiv, determinând
aglutinarea acestora. Abrev. engl.: MIF.
FACTOR INTRINSEC / facteur intrinsèque / in-trinsic factor. Glicoprotein termolabil de circa 60 kDa elaborat de celulele
bordante ale glandelor fundice gastrice, indispensabil absorb]iei intestinale a *vitaminei B
12 (cobalamin\
12 provine
din alimentele de origine animal\, din bacterii prezente `n ap [i din vegetale fermentate (vegetarienii nu prezint caren] `n
aceast vita-min\ gastrice, cobalamina este eliberat din alimente [i legat de proteine de origine salivar
sau gastric\, denumite proteine R (R de la
rapide la *electroforez\ ub]ire proximal, proteinele pancreatice rup
leg ura vitaminei B
12 cu proteinele R. Vitamina se leag `n continuare cu factorul intrinsec (FI), iar la nivelul ileonului terminal
complexul FI-vitamin B
12 se disociaz\, iar cobalamina p runde `n enteroci-te, care prezint receptori specifici pentru aceasta. ~n
*anemia pernicioas\, absen]a FI antreneaz o avitaminoaz B
12 de absorb]ie. ~n 30 % din cazurile de boal exist anticorpi anti-FI,
iar uneori s-a constatat absen]a congenital\ a acestora. Sin.: factor Castle.
FACTOR LIPOTROP / facteur lipotrope / lipotro-pic factor. Denumire generic pentru grupul de f. care, prevenind acumularea
gr\similor `n ficatul animalelor supuse caren]ei de proteine, se opun degenerescen]ei gr\soase a ficatului. Cei mai cunoscu]i f. l.
sunt *metionina [i *colina.
FACTOR DE MOTILITATE AUTOCRIN| / facteur de motilité autocrine / autocrine motility factor. Clas de *citokine secretate de
celulele maligne, cu rol `n motilitatea celulelor neoplazice `n decursul procesului de metastazare.
FACTOR NATRIURETIC ATRIAL / facteur natri-urétique auriculaire / atrial natriuretic factor. Sin.: peptid natriuretic atrial (v.).
FACTOR NATRIURETIC OUABAINO-ENDOGEN / facteur nat riurétique ouabaïne-endogen / oua-bain natriuretic factor. Sin.: factor
digitalic endogen (v.).

349. 349
FACTOR DE NECROZ| TUMORAL| / facteur nécro sant des tumeurs / tumor necrosis factor. Termen care se utilizeaz pentru f.
de n. t.
α (TNFα) sau cu referire atât la TNFα, cât [i la f. de n. t. β (TNFβ). Cei doi f. au propriet\]i biologice asem oare, iar
genele care codific sinteza se afl pe acela[i cromozom. Ambii f. interac]ionea-z cu *interleukinele 1 [i 6, *interferonii [i alte
molecule reglatoare, stimuleaz produc]ia de in-terleukin 1, *prostaglandin E2 [i de *colagena-ze, de asemenea mediaz
numeroase componente ale r\spunsurilor imunitare [i inflamatorii. Cei doi f. contribuie la controlul normal al prolifer\-rii celulare [i
al diferen]ierii, exercit o serie de efecte antitumorale [i limiteaz *apoptoza la nivelul *nevrogliei. Receptorii specifici celor doi f. au
fost identifica]i la toate tipurile celulare somatice. Abrev. engl.: TNF.
FACTOR OUABAIN-LIKE / facteur ouabain-like / ouabain-like compound. Sin.: factor digitalic endogen (v.).
FACTOR PLACHETAR / facteur plaquettaire / platelet factor. Sin.: tromboplastinogenaz (v.).
FACTOR 3 PLACHETAR / facteur 3 plaquettaire / platelet factor 3. Fosfolipid plachetar care este secretat `n cursul procesului de
agregare plachetar [i care are rol `n tromboplastinoformarea endogen\.
FACTOR 4 PLACHETAR / facteur 4 plaquettaire / platelet factor 4. Sin.: factor antiheparinic (v.).
FACTOR R / facteur R / R factor, resistance plasmid.
[R = Rezisten]\.] *Plasmid care face ca bacteriile ce o con]in în citoplasm
s fie insensibile la ac]iunea mai multor medicamente (antibiotice [i bactericide de sintez\ . lor R
bacteriilor patogene. În acest mod se explic izbucnirea unor epidemii de dizenterie, tuberculoz [i febr tifoid\, în diferite p]i ale
lumii.
FACTOR REGULATOR PEPTIDIC / facteur régulateur peptidique / peptide regulatory factor. Denumire utilizat pentru un grup de
molecule peptidice mici care ac]ioneaz `n mod *autocrin sau *paracrin, având o afinitate mare pentru *receptorii membranari,
cora le pot modifica diferen]ierea sau/[i proliferarea. Acest grup heterogen de f. r. p. cuprinde `ndeosebi *limfokine [i *factori de
cre[tere.
FACTOR REUMATOID / facteur rhumatoïde / rheumatoid factor. Macroglobulin seric având caracteristicile unei IgM, prezent în
plasma sanguin la majoritatea subiec]ilor afecta]i de *poli-artrit reumatoid sub dou forme: 1)
F. r. greu (70 % din cazuri),
format din IgM cu M
r mare. 2) F. r. u[or, cu M
r mic\, alc uit din IgG, IgM [i IgA. F. r. se pune în eviden] prin *testul Waaler-Rose,
reac]ia cu latex sau prin alte tehnici.
FACTOR RHESUS / facteur Rhésus / Rhesus factor.
[Factor denumit astfel deoarece Land-steiner [i Wiener l-au pus în eviden]\, în
1940, injectând sânge de la maimu]a
Macacus rhesus în urechea iepurelui, producând astfel la acesta din urm un ser anti-
Rhesus, cu care au studiat fenomenele de aglutinare în sângele uman
.] Antigen eritrocitar prezent la circa 85 % din popula]ie.
Persoanele ale cor hematii prezint antigenul sunt Rh
+ (pozitive), iar celelalte Rh- (negative). Transfuzia cu sânge Rh+ efectuat
la o persoan Rh- provoac\, la aceasta din urm\, apari]ia de aglutinine anti-Rh. Asemenea complica]ii apar în transfuzii repetate
cu sânge Rh
+ la o persoan Rh- sau cu ocazia celei de a doua sarcini a unei femei Rh- cu so]ul Rh+. Acela[i fenomen se poate
întâmpla [i dup primul avort.
FACTOR DE RISC / facteur de risque / risk factor. Majoritatea bolilor având un determinism plurifactorial, f. de r. sunt aceia care
cresc predispozi]ia pentru o anumit boal\. Ex.: fumatul este un f. de r. pentru cancerul pulmonar, frecven]a acestei boli fiind
semnificativ mai mare printre fum ori decât printre nefum ori.
FACTOR ROSENTHAL / facteur de Rosent hal / plasma thromboplastin antecedent.
[Robert L. Rosenthal, medic american
contemporan
.] V. factori de coagulare.
FACTOR SEXUAL / facteur sexuel / sex factor. Sin.: factor F (v.).
FACTOR STABILIZATOR AL FIBRINEI / facteur de stabilisation de la fibrine / fibrin stabilizing factor. *F. al coagulii (XIII) care, `n
prezen]a calciului, stabilizeaz *fibrina. Este activat de *trombin\.
FACTOR DE TRANSFER / facteur de transfert / transfer factor. Preparat cu M
r mic [i dializabil, extras din limfocitele subiec]ilor
prezentând o *imunitate mediat celular contra unui antigen determinat. Prin injectarea la un subiect nesensibilizat, f. de t. confer
acestuia acela[i tip de hipersensibilitate contra antigenului respectiv.
FACTOR TRANSFORMANT DE CRE{TERE
α / facteur transformant de croissance α / trans-forming growth factor α. Polipeptid
alc uit din 50 de aminoacizi, din aceea[i familie cu *f. de cre[tere epidermic (EGF), cu care prezint 35 % omologie [i
interac]ioneaz pe acela[i receptor. Gena codificant pentru precursorul f. t. de c.
α este situat pe cromozomul 2. Acest polipeptid
moduleaz dezvoltarea epidermei sânului [i tubului digestiv, intervine `n *angiogenez [i este un mediator al hipercalcemiei. Rolul
s\u fiziologic `l apropie de EGF, cu atât mai mult cu cât ambele polipeptide au un receptor comun. Abrev. engl.: TGF-
α.
FACTORI DE COAGULARE / facteurs de coa-gulation / coagulation factors. F. care intervin în procesul de *coagulare sanguin [i
care se g\sesc în sânge sau în ]esuturi. Conform nomenclaturii `n vigoare, se recunosc 12 f. desemna]i prin cifre romane de la I la
XIII (cifra VI nu este atribuit oficial, dar pentru unii desemneaz *accelerina, globulin din sânge care accelereaz formarea de
*trombin [i de *tromboplastin\ [i alte nume, adesea mai cunoscute decât cifrele romane
corespondente. Ace[tia sunt: f. I (*fibrinogen), f. II (*protrombin\ astin tisular sau trombokinaz\V (*calciul,
ca element necesar în coagulare), f. V (*proaccelerina sau protrombokinaza), f. VII (*proconvertina), f. VIII (f. antihemolitic A,
protromboplastina sau *tromboplastinogenul), f. IX (f. antihemofilic B, f. Christmas sau, în engl., "plasma thromboplastin
component”), f. X (f. Stuart sau Power), f. XI (f. Rosenthal sau, în engl., "plasma thromboplastin antecedent”), f. XII (f. Hageman),
f. XIII (factor stabilizator al fibrinei).
FACTORI DE CRE{TERE / facteurs de crois-sance / growth factors. Denumire general pentru numeroase polipeptide, adesea f
rela]ie între ele, care circul în mediul extracelular [i au ca ac]iuni principale controlul proliferii celulare nor-male sau anormale.
Sintetiza]i de numeroase celule, f. de c. au ac]iune *endocrin\, *paracrin sau/[i *autocrin\: 1) În modul endocrin, ac]ionea-z la
distan] de locul de sintez [i secre]ie (ex.: *eritropoietina [i *somatomedinele). 2) În modul paracrin, f. de c. ac]ioneaz asupra
celulelor din jur, altele decât celulele produc oare; acest mod de ac]iune este extrem de r\spândit în ]esutul conjunctiv, în
procesele de repara]ie tisular [i vindecare (ex.: *f. de c. ai fibroblastelor), dar [i în procesele de organogenez\. 3) În mod
autocrin, f. de c. ac]ioneaz asupra celulelor care i-au produs, îndeosebi în hiperplazia epitelial compensatorie (ex.: *f. de c. a
hepatocitelor, în regenerarea hepatic\ moral\. O serie de f. de c. ac]ioneaz asupra unor tipuri celulare
variate, în timp ce unii f. de c. au ]inte celulare precise. De asemenea, f. de c. pot avea roluri în procesele de locomo]ie celular\,
contractilitate [i diferen]iere. Ac]iunea celular a f. de c. se produce, cel mai frecvent, prin cuplarea cu *receptori membranari
specifici, dota]i adesea cu activitate tirozin-kinazic\. Receptorii care nu prezint activitate kinazic endogen activeaz
*proteinkinaze intracelulare. Frecvent, ac]iunea f. de c. se produce în dou etape: un prim factor (
f. de competen-]\) activeaz
anumite metabolisme [i/sau sinteza de receptori membranari, iar un al doilea factor (
f. de progresie) provoac avansarea celulelor
în *ci-clul celular. Ex.: *f. de c. endotelial derivat din plachete este un f. de competen]\, pe când somatomedinele sunt f. de
progresie. O clasificare a f. de c. nu este, deocamdat\, posibil\.
FACTORI DE CRE{TERE ASEM|N|TORI INSULINEI / facteurs de croiss ance proches de l’in-suline / insulin-like growth factors.
Sin.: soma-tomedine (v.).
FACTORI DE CRE{TERE AI FIBROBLASTELOR / facteurs de cr oissance des fibroblastes / fibroblast growth factors. Grup de 9
polipeptide omologe structural care stimuleaz proliferarea fibroblastelor, celulelor endoteliale, celulelor musculare netede
vasculare, mioblastelor musculaturii scheletice, a unor celule neuronale [i a unor tipuri de celule epiteliale. Exist doi f. de c. ai f.
principali: 1)
F. de c. al f. acid (FGF-1), polipeptid format din 140 aminoacizi, cu gena codant a unui precursor pe cromozomul 5.
2)
F. de c. al f. bazic (FGF-2), polipeptid format din 146 aminoacizi, cu gena codant a unui precursor pe cromozomul 4. Cei doi f.
stimuleaz proliferarea unor tipuri celulare diverse, tinere. Trei dintre f. de c. ai f. sunt *oncogene. Mecanismul de ac]iune a f. de c.

350. 350
ai f. este foarte complex: pe de o parte, ei activeaz indirect, prin intermediul receptorilor specifici, numeroase proteine via
*mesageri secunzi, iar pe de alt parte ac]ioneaz direct asupra unor ]inte nucleare diverse. Abrev. engl.: FGF.
FACTORI DE CRE{TERE HEMATOPOIETICI / facteurs de croissance hématopoïétiques / h(a)ematopoietic growth factors. Grup
de polipeptide diverse care ac]ioneaz la nivelul diferitelor linii celulare ale *hematopoiezei. Majoritatea acestor f. poart denumiri
diverse, descrierea [i implicit terminologia nefiind, înc\, definitive. Unul dintre cei mai specifici f. de c. h. este f. de stimulare a
coloniilor macrofagice (CSF-1). Al]i f. de c. h.: *eritropoietina, *trombopoietina, f. de activare a celulei stem (sau hematopoietina 2).
FACTORI DE INI}IERE / facteurs d'initiation / initiation factors. F. proteici cu rol catalitic, care ini]iaz unele procese moleculare: 1)
Grup de pro-teine necesare pentru ini]ierea *transla]iei. 2) În transcrip]ie f. de i. este denumit f. sigma [i este o subunitate de ARN-
polimeraz\. 3) În calea alternativ de activare a *complementului, f. de i., notat cu F, permite proteoliza *properdinei.
FAG, s. m. / phage, s. m. / phage.
[Gr. phagein = a mânca.] Sin.: bacteriofag (v.).
FAG DEFECTIV / phage défectif / defective phage. *Bacteriofag mutant care necesit\, în vederea multiplicii, asisten]a unui f.
ajut or (asistent).
FAG TEMPERAT / phage tempéré / lysogenic phage. *Bacteriofag al cui genom se poate integra în ADN-ul celulei gazd\,
modificând propriet\]ile acesteia. Atunci când este integrat în genomul celulei gazd\, f. poart denumirea de profag. F. t. are
capacitatea de a liza bacteriile pe care le infecteazã.
FAG TRANSDUCTOR / phage transducteur / transducing phage. *Bacteriofag capabil s transmit o parte din genomul unei celule
gazd altei celule gazd\.
FAG VIRULENT / phage virulent / virulent phage. *Bacteriofag care, prin infec]ia unei bacterii, produce liza acesteia. Când bacteria
este lizat\, particulele virale nou sintetizate sunt eliberate.
FAGEDENISM, s. n. / phagédénisme, s. m. / pha-gedena, phagedenism.
[Lat. medical phagedaena = ulcer, din gr.
phagedaina = foame devorant\, ulcer (fig.), de la phagein = a mânca.] Ulcera]ie cu tendin] extensiv [i distructiv neobi[nuit\,
`n profunzime sau `n suprafa]\, rebel [i f specificitate histologic\. Se localizeaz la nivelul membrelor inferioare [i este adesea
spontan regresiv\. Poate fi consecin]a virulen]ei unor germeni sau a unui teren debilitat. Este frecvent `n ]ile tropicale. Sin.:
ulcer fagedenic, ulcer tropical. V. [i idiofagedenism.
FAGEDENISM GEOMETRIC / phagédénism e géométrique / pyoderma gangrenosum. Sin.: idiofagedenism (v.).
FAGOCIT, s. n. / phagocyte, s. m. / phagocyte.
[Gr. phagein = a mânca; kytos = celul\.] Termen general utilizat pentru a
desemna celulele, fixe (celulele sistemului reticuloendotelial) sau mobile (granulocite polinucleare, monocite etc.), care posed
proprietatea de *fagocitoz\.
FAGOCITAR, adj. / phagocytaire, adj. / phago-cytic.
[Gr. phagein = a mânca; kytos = celul\.] Care se refer la fagocite sau la
fagocitoz\.
FAGOCITOZ|, s. f. / phagocytose, s. f. / phago-cytosis.
[Gr. phagein = a mânca; kytos = celul\; -ozã.] Captura [i ingestia, de
c re o celul\, a unor particule solide, inerte sau vii, ale mediului pericelular. F. reprezint\ unul din mecanismele foarte eficiente ale
*imunit\]ii nespecifice [i implic ingestia [i distrugerea unor agen]i patogeni de c re *fagocite (sau celule fagocitare). Procesul de
f. se produce fie la poarta de intrare a bacteriilor, fie dup ce acestea au p runs `n sistemul circulator.
FAGOFOBIE, s. f. / phagophobie, s. f. / phago-phobia.
[Gr. phagein = a mânca; phobos = fric\.] Teama de a înghi]i sau de a se
îneca cu alimente.
FAGOLIZOZOM, s. m. / phagolysosome, s. m. / phagolysosome.
[Gr. phagein = a mânca; lysis = distrugere, de la lyein = a
distruge;
soma, -atos = corp.] *Lizozom secundar rezultat dup fuziunea cu un *fagozom.
FAGOZOM, s. m. / phagosome, s. m. / phago-some.
[Gr. phagein = a mânca; soma, -atos = corp.] Vacuol intracitoplasmatic
provenit din *endocitoz\, con]inând particule str\ine celulei (bacterie, virus, debriuri celulare). Dup endoci-toz [i fuziunea cu un
*lizozom primar, f. este hi-drolizat [i digerat de celul\.
FALANGE (PROXIMAL|, MIJLOCIE, DISTAL|), s. f. pl. / phalanges I, II, III, s. f. pl. / proximal, middle, distal phalanges.
[Lat.
phalanx, -angis, gr. phalanx, -angos = `n[iruire de solda]i.] V. tab. anat. – oase.
FALANGECTOMIE, s. f. / phalangectomie, s. f. / phalangectomy.
[Lat. phalanx, -angis, gr. phalanx, -angos = `n[iruire de
solda]i; gr.
ektome = excizie.] Îndeptarea chirurgical a uneia sau mai multor falange.
FALANGET|, s. f. / phalangette, s. f. / third pha-lanx, ungual phalanx. NA: phalanx, pl. phalanges.
[Lat. phalanx, -angis, gr.
phalanx, -angos = `n[iruire de solda]i.] Falanga distal (sau ungveal) a unui deget.
FALANGIZARE, s. f. / phalangisation, s. f. / pha-langization.
[Lat. phalanx, -angis, gr. phalanx, -angos = `n[iruire de solda]i.]
Opera]ie chirurgical efectuat în scopul restabilirii capacit\]ii de prehensiune. F. se efectueaz în cazul unei mâini mutilate, cu
degetele amputate [i const în adân-cirea comisurilor interdigitale, cu eliberarea primu-lui metacarpian în scopul de a-l face mobil,
pentru a înlocui policele în mi[cile de prehensiune (prindere).
FALCIFORM, adj. / falciforme, adj. / falciform.
[Lat. falx, falcis = secer\; forma = form\.] Care are form de secer\, cu referire la
deformarea hematiilor din anemia f. sau *drepanocitoz\.
FALOIDIAN, adj. / phalloïdien, -ienne, adj. / phalloid.
[Gr. phallos = penis; eidos = form\.] Care se refer\ la intoxica]ia cu o
ciuperc\,
Amanita phalloides. V. [i Amanita.
FALS, adj. / faux, fausse, adj. / false.
[Lat. falsus = fals.] 1) Contrar adevului, neîntemeiat. 2) Despre o structur sau un proces
aparent asem\-n oare (sau confundabile) cu o alt structur sau proces din organism. Ex.:
f. membran\, pseudo-membran\,
depozit membranos, g\lbui, friabil pe amigdale;
f. membran difteric\, forma]iuni albe-sidefii, cu suprafa] lucioas\, neted\;. f.
proiec]ie
, fals orientare; travaliu f., dureri false de na[tere.
FALUS, s. n. / phallus, s. m. / phallus. NA: penis (1).
[Gr. phallos = penis.] 1) Penis (v.). 2) În psihanaliz\, reprezentare simbolic a
organului masculin ca putere suveran\, viril a Naturii (termenul penis fiind rezervat organului în sens anatomic).
FALX / falx / falx. NA: falx, pl. falces.
[Lat. falx, falcis = coas\, secer\.] Structur anatomic `n form de secer\. Ex.: f. cerebelli,
por]iunea durei mater situat `ntre lobii cerebelului;
f. cerebri, por]iunea mediosagital a durei mater care separ emisferele
cerebrale;
f. inguinalis, structur tendinoas comun prin care se inser pe pubis mu[chii oblic intern [i transvers ai abdomenului.
FAMILIAL, adj. / familial, -ale, -aux, adj. / familial.
[Lat. familiaris = al casei, de familie, de la familia = familie, cas\.] Despre o
boal sau o tar care afecteaz mai mul]i membri ai aceleia[i familii.
FAMILIE MULTIGENIC| / famille multigénique / multigenic family, gene family. Ansamblu de mai multe fragmente de ADN, alc uit
din *gene [i *pseudogene, ale cor secven]e se aseam\. F. m. au derivat, în evolu]ie, din *duplica]iile suc-cesive ale unei gene
ancestrale unice.
FAMILIE RADIOACTIV| / famille radioactive / radioactive family. Ansamblu de elemente chimice radioactive alc uit dintr-un
element ini]ial [i din alte elemente care se formeaz succesiv, în urma unor dezintegri alfa sau beta, sfâr[indu-se cu un element
stabil. Se cunosc patru f. r. naturale: a uraniului (
U
238
92
), având ca element stabil final plumbul (
Pb
206
82
); a toriului (
Th
232
90
), cu element
final plumbul (
Pb
208
82
); a actiniului (
Ac
235
89
), element final plumbul (
Pb
207
82
); a neptuniului (
Np
237
93
), care nu exist în stare natural din
cauza perioadei de înjum \]ire extrem de scurte, cu element final bismutul (
Bi
209
83
). O a cincea f. r., a americiului (
Am
241
95
), este
artificial [i are ca element stabil final bismutul (
Bi
208
83
).
FANER|, s. f. / phanère, s. m. / exoskeleton.
[Gr. phaneros = vizibil, de la phainein = a apare.] Orice forma]iune epidermic
vizibil care prezint o *keratinizare intens\, de obicei normal\: unghii, p, pene.
FANGOTERAPIE, s. f. / fangothérapie, s. f. / fan-gotherapy.
[It. fango = n\mol; gr. therapeia = tratament, de la therapeuein =
a `ngriji
.] Utilizarea n\molului de origine vulcanic\ prin aplicare la nivelul suprafe]ei cutanate, `n scopuri terapeutice.

351. 351
FANTASM|, s. f. / phantasme (ou fantasme), s. m. / phantasm. [Gr. phantasma = apari]ie, n\lu-c\, de la phainein = a apare.]
Produc]ie a imagina]iei, vis în stare de veghe.
FANT|, s. f. / fente, s. f. / fissure. NA: fissura.
[Fr. fente, din lat. finditus, de la findere = a despica, a cr\pa.] În anatomie [i
embriologie, spa]iu alungit între dou sau mai multe elemente anatomice. V. fisur [i hiatus.
FANT| LABIOPALATIN| / fente labiopalatine / labiopalatine cleft. Termen general pentru ansamblul malforma]iilor fe]ei rezultate
dintr-un defect de sudur a mugurilor maxilari superiori cu *processusul intermaxilar al mugurelui frontal (la nivelul buzelor [i
gingiilor) sau a processusurilor palatine ale mugurilor maxilari superiori între ele (la nivelul palatului). F. l. se deosebesc de *fistu-
lele faciale, care rezult dintr-un defect de conflu-en] a mugurilor primari. V. cioc de papagal [i gur de lup.
FANT| SINAPTIC| / fente synaptique / synaptic cleft. V. sinaps\.
FANTOM|, s. f. / fantôme, s. m. / phantom.
[Gr. dialect. fantauma, de la phantasma = apari]ie, n\luc [i phainein = a apare.]
În radiobiologie, model din cear sau mase plastice care imit for-ma [i dimensiunile unui organism, organ sau ]e-sut, util în
stabilirea *izodozelor.
FARADIZARE, s. f. / faradisation, s. f. / faradiza-tion.
[Michael Faraday, fizician englez, 1791-1867.] Aplicarea unui curent de
induc]ie experimental (excitare) sau terapeutic (pentru combaterea atrofiei musculare).
FARINGE, s. n. / pharynx, s. n. / pharynx. NA: pharynx.
[Gr. pharynx, -yngos = faringe.] Conduct musculo-membranos care face
s comunice cavitatea bucal cu *esofagul, pe de o parte, [i fosele nazale cu *laringele, pe de alt parte. F. cuprinde trei p\r]i: o
parte superioar în raport cu fosele nazale (*rinofaringe), o parte medie, bucal (*orofaringe) [i una inferioar (hipofaringe), care
corespunde orificiului superior al laringelui. Este locul de încruci[are a c\ilor respiratorii (sau aerie-ne) [i digestive.
FARINGE BUCAL / oropharynx, s. m. / oral pharynx. NA: pars oralis pharyngis. Sin.: orofaringe (v.).
FARINGE NAZAL / nasopharynx, s. m. / nasal pharynx. NA: pars nasalis pharyngis. Sin.: rinofaringe (v.).
FARINGECTOMIE, s. f. / pharyngectomie, s. f. / pharyngectomy.
[Gr. pharynx, -yngos = faringe; ektome = excizie.] Abla]ia
total sau par]ial a *faringelui, practicat de regul `n chirurgia cancerului local. F. este frecvent
par]ial\, iar dac se recurge la f.
total\
(f. total circular\) se impune o interven]ie de chirurgie plastic\.
FARINGISM, s. n. / pharyngisme, s. m. / pharyn-gismus.
[Gr. pharynx, -yngos = faringe; -ism.] Contrac]ie spasmodic a
mu[chilor faringelui.
FARINGIT|, s. f. / pharyngite, s. f. / pharyngitis.
[Gr. pharynx, -yngos = faringe; -itã.] Inflama]ia faringelui.
FARINGOEPIGLOTIC, adj. / pharyngoépiglot-tique, adj. / pharyngoepiglottic.
[Gr. pharynx, -yngos = faringe; epi = pe; glotta
sau
glottis = limb\.] Raportat la faringe [i epiglot\. Ex.: repliu f.
FARINGOSCOPIE, s. f. / pharyngoscopie, s. f. / pharyngoscopy.
[Gr. pharynx, -yngos = faringe; skopia = examinare, de la
skopein = a vedea, a examina.] Examen vizual direct al faringelui [i hi-pofaringelui, efectuat cu un faringoscop (ap\s\-tor de limb
prev\zut cu un dispozitiv de iluminare).
FARINGOSPASM, s. n. / pharyngospasme, s. m. / pharyngospasm.
[Gr. pharynx, -yngos = faringe; spasmos = contrac]ie, de la
span = a trage.] Tulburare nervoas caracterizat prin spasme musculare tonice sau clonice ale faringelui, în urma cora este
împiedicat degluti]ia.
FARINGOSTOMIE, s. f. / pharyngostomie, s. f. / pharyngeal fistula.
[Gr. pharynx, -yngos = faringe; stoma, -atos = gur\.]
Comunicare dobândit între faringe [i înveli[ul cutanat al gâtului din cauza unei bre[e a peretelui faringelui. F. propriu-zise constau
într-o deschidere direct a faringelui la piele, spre deosebire de fistulele faringiene, caracterizate prin existen]a unui traiect
subcutanat mai mult sau mai pu]in sinuos. Ambele sunt, frecvent, consecin]a unor interven]ii faringolaringiene la bolnavii supu[i
anterior *radioterapiei.
FARINGOTOMIE, s. f. / pharyngotomie, s. f. / pharyngotomy.
[Gr. pharynx, -yngos = faringe; tome = t\iere, sec]iune, de la
temnein = a t\ia.] Incizia unui perete al faringelui.
FARMACIE, s. f. / pharmacie, s. f. / pharmaceutics, pharmacy.
[Gr. pharmakeia, de la pharmakon = remediu.] 1) {tiin]a care
are ca obiect tot ceea ce se refer la prepararea medicamentelor [i studiul ansamblului de date chimice, fizice, biologice legate de
acestea. 2) Locul unde sunt uneori preparate [i comercializate medicamentele.
FARMACOCINETIC|, s. f. / pharmacocinétique, s. f. / pharmacokinetic.
[Gr. pharmakon = remediu; kinetikos = care se mi[c\, de
la
kinein = a mi[ca.] Studiul diferitelor etape ale metabolismului medicamentelor în organism: resorb]ie, distribu]ie, transformi
ale medicamentelor, eliminare. În func]ie de doza administrat [i de timp, se determin diver[i parametri: semivia]\, volum de dis-
tribu]ie, concentra]ia maxim plasmatic (pic plas-matic), *clearance etc. Pe baza acestor parametri se stabilesc modele
farmacocinetice care permit o interpretare matematic\.
FARMACODEPENDEN}|, s. f. / pharmacodé-pendance, s. f. / drug dependence.
[Gr. phar-makon = remediu; lat. dependere =
a sta atârnat, de la
de = separat de, pendere = a atârna.] Denumire pentru ansamblul fenomenelor psihice [i fizice care apar
dup o perioad variabil de utilizare a anumitor medicamente. Din cauza f., medicamentele respective devin indispensabile
echilibrului fiziologic al pacientului. V. fizicodepen-den] [i psihodependen]\.
FARMACODINAMIE, s. f. / pharmacodynamie, s. f. / pharmacodynamics.
[Gr. pharmakon = remediu; dynamis = for]\, ac]iune.]
Studiul ac]iunii medicamentelor asupra organismului, organelor sau ]esuturilor, ca [i mecanismele acestei ac]iuni (ex.: la nivel
biochimic, farmacologia biochimic).
FARMACOFILIE, s. f. / pharmacophilie, s. f. / pharmacophilia.
[Gr. pharmakon = remediu; philia = atrac]ie, de la philein = a
iubi
.] Ata[ament [i `ncredere exagerat `n medicamente [i alte mijloace terapeutice. V. [i farmacomanie.
FARMACOGENETIC|, s. f. / pharmacogéné-tique, s. f. / pharmacogenetics.
[Gr. pharma-kon = remediu; genetikos = propriu
unei genera]ii, de la
genos = neam, urma[, genera]ie.] Ramur a farmacologiei [i geneticii care studiaz variantele biochimice ale
speciei capabile s modifice r\spunsul la medicamente.
FARMACOGNOZIE, s. f. / pharmacognosie, s. f. / pharmacognosy.
[Gr. pharmakon = remediu; gnosis = cunoa[tere, de la
gnonai = a cunoa[te.] Disciplin consacrat studiului materiilor prime, în esen] de origine vegetal\, care cuprind substan-]e
active farmacologic. F. era denumit odinioar
materia medica.
FARMACOGRAFIE, s. f. / pharmacographie, s. f. / pharmacography.
[Gr. pharmakon = remediu; graphein = a scrie.] Ramur a
*farmacologiei care stabile[te regulile [i modalit\]ile de prescriere a medicamentelor.
FARMACOLOGIE, s. f. / pharmacologie, s. f. / pharmacology.
[Gr. pharmakon = remediu; logos = [tiin]\.] {tiin] care se ocup
cu studiul originii, structurii chimice, sintezei, efectelor [i modului de administrare a medicamentelor. Include mai multe domenii:
*farmacocinetica, *farmacodi-namia, *farmacognozia, *toxicologia.
FARMACOMANIE, s. f. / pharmacomanie, s. f. / pharmacomania.
[Gr. pharmakon = remediu; mania = nebunie.] Nevoia
imperioas de a consuma medicamente f\ motive justificate. V. [i farmacofilie.
FARMACOPEE, s. f. / pharmacopée, s. f. / phar-macop(o)eia.
[Gr. pharmacopoiia = ob]inerea medicamentelor, de la
pharmakon = remediu, poiein = a face.] Formular oficial, legal, con]inând o descrip]ie a medicamentelor de uz curent în me-
dicin (formul\, compozi]ie, propriet\]i chimice, mod de preparare, ac]iune farmacologic\ etc.). Este obligatoriu în toate farmaciile
unei ]i. Prima f. îi apar]ine lui Jacques Sylvius [i a fost elaborat în anul 1514. Exist o f. interna]ional [i una european\, prima
edi]ie fiind elaborat în 1970.
FARMACORECEPTOR, s. m. / pharmacorécep-teur, s. m. / pharmacoreceptor.
[Gr. pharma-kon = remediu; lat. receptus, de la
recipere = a primi.] V. termenul: receptori [i medicamente.
FARMACOVIGILEN}|, s. f. / pharmacovigilance, s. f. / monitoring for drug safety, drug monito-ring.
[Gr. pharmakon = remediu;
lat.
vigilantia = vigilen]\, de la vigilare = a sta treaz noaptea, a veghea.] Notarea, înregistrarea [i evaluarea sistematic a

352. 352
reac]iilor indezirabile observate la paci-en]i în rela]ie cu orice medicament, survenite în condi]ii normale de utilizare în scop
terapeutic, diagnostic sau profilactic. F. este organizat în cadrul unor centre na]ionale [i interna]ionale, acestea din urm fiind de
obicei sub direc]ia OMS.
FASCICUL, s. n. / faisceau, s. m. / fascicle. NA: fasciculus, pl. fasciculi.
[Lat. fasciculus, dim. de la fascis = munchi.] Gruparea
mai multor *fibre, dispuse paralel (f. nervos, f. muscular). Ex. de f. nervoase: f. hipotalamohipofizar, f. pontoce-rebelos, f. solitar, f.
spinocerebelos dorsal, f. vesti-bulocerebelos.
FASCICUL ATRIOVENTRICULAR / faisceau a-trio-ventriculaire / atrioventricular bundle. NA: fasciculus atrioventricularis. Sin.:
fascicul His. V. inim\.
FASCICUL HIS / faisceau de His / atrioventricu-lar bundle. NA: fasciculus atrioventricularis.
[Wilhelm His Jr., anatomist german,
profesor (succesiv) la Leipzig, Basel, Göttingen [i Berlin, 1863-1934
.] Sin.: fascicul atrioventricular. V. inim\.
FASCICUL KENT / faisceau de Kent / Kent’s bundle.
[Albert Frank Stanley Kent, fiziolog englez, profesor la Bristol, apoi la
Londra, 1863-1958
.] V. sindrom Wolff-Parkinson-White.
FASCICUL PIRAMIDAL / faisceau pyramidal / cerebrospinal tract. NA: tractus corticospinalis (pyramidalis). F. descendent de fibre
nervoase provenind din circumvolu]iunea frontal ascendent [i din teritoriile corticale adiacente (îndeosebi în lobul frontal), care
se termin la nivelul celulelor motorii ale coarnelor medulare controlaterale. F. p. constituie calea nervoas principal a motricit\]ii.
FASCICULAT, adj. / fasciculé, -e, adj. / fascicula-ted.
[Lat. fasciculus, dim. de la fascis = m\-nunchi.] Care este dispus `n
*fascicule.
FASCICULA}IE, s. f. / fasciculation, s. f. / fasci-culation.
[Lat. fasciculus, dim. de la fascis = munchi.] 1) Contrac]ie simultan a
mai multor *unit\]i motorii dintr-un fascicul muscular. F. este vizibil prin piele, dar nu provoac deplasare, decât cel mult a
degetelor. 2) În sens restrâns, în *electromiografie: contrac]ia patologic simultan a fibrelor musculare apar]inând aceleia[i unit\]i
motorii, care se exprim pe electromiogram printr-un poten]ial bi- sau polifazic de la 0,5 mV la 5 mV, cu durata de 5-15 ms [i cu
repeti]ie neregulat\, excep]ional ritmic\. F. se observ în oboseala muscular\, sau mai frecvent semnific o afectare a
*motoneuronului.
FASCIE, s. f. / fascia, s. m. / fascia. NA: fascia.
[Lat. fascia = fâ[ie, band\.] Înveli[ul aponevrotic al mu[chiului sau al unei regiuni
anatomice. F. este o membran conjunctiv\ fibroas constituit prin reunirea *aponevrozelor de înveli[ ale mu[-chilor superficiali
dintr-o zon a corpului [i care îi separ de tegumente, sau care delimiteaz unele planuri musculare.
F. superficialis limiteaz în
pro-funzime paniculul adipos subcutanat.
F. lata reprezint partea lateral\, mai groas a aponevrozei superficiale care înconjoar
coapsa, mergând de la creasta iliac pân la tibie. V. [i aponevroz\.
FASCIIT|, s. f. / fasciite, s. f. / fasciitis.
[Lat. fascia = fâ[ie, band\; -itã.] Inflama]ia unei *fascii.
FASCIIT| CU EOZINOFILE / fasciite à éosino-philes / eosinophilic fasciitis. Boal în care se asociaz edeme dureroase,
*sclerodermie [i hi-pereozinofilie. Sin.: sindrom Shulman.
FASCIIT| NECROZANT| / fasciite nécrosante / necrotizing fasciitis. Infec]ie a fasciilor hipodermice determinat în general de o
asociere bacterian streptococ beta hemolitic de tip A - anaerobi. Ea antreneaz o necroz cu edem, ce evolueaz foarte rapid
c re formarea de placarde vaste hemoragice [i buloase, înso]ite de stare de [oc. Prognosticul este sever. Sin.: celulit fulminant\,
celulit streptococic malign\, erizipel necrotic, gangren dermic acut\, gangren spitaliceasc\.
FASCILIN|, s. f. / fasciline, s. f. / fascilin. Molecul de adeziune celular Ca
2^
-independent\, prezent `n sistemul nervos central al
unor insecte (ex.:
Drosophila neuroglian), la nivelul termina]iilor axonice. F. exist `n dou forme, I [i II. F. II prezint cinci domenii
de tip imunoglobulinic.
FASCIOLA / Fasciola / Fasciola.
[Lat. fasciola, dim. de la fascia = fâ[ie, band\.] Gen de viermi parazi]i din familia Fasciolidae,
clasa
Trematoda. Specii mai importante: 1) F. gigantica (Distoma gi-ganteum), întâlnit în c\ile biliare ale unor animale. 2) F.
hepatica
(F. humana sau Distoma he-paticum) este întâlnit tot în c\ile biliare la anima-le, dar uneori [i la om, la care determin
*fascio-loza sau distomatoza hepatic\. V. [i distomatoz\.
FASCIOLOZ|, s. f. / fasciolose, s. f. / fascio-losis.
[Lat. fasciola, dim. de la fascia = fâ[ie, band\; -ozã.] Boal determinat de
parazi]i din genul
Fasciola. F. hepatic\: localizarea `n c\ile biliare hepatice a parazitului Fasciola hepatica, manifestat clinic prin
icter, ascit [i edeme ale membrelor inferioare.
FASTIGIUM / fastigium / fastigium.
[Lat. fasti-gium = culme, vârf.] 1) ~n general, cel mai `nalt stadiu, punct. 2) Por]iune a
cerebelului situat `n plafonul ventriculului al IV-lea, reprezentând partea cea mai posterioar a acestui ventricul. V. [i ventricule
cerebrale.3) Stadiul cel mai `nalt al unei febre, `ndeosebi `n perioada acut a unei boli infec]ioase; apogeul acesteia.
FA{|, s. f. / bande, s. f. / band.
[Lat. fascia = fâ[ie, band\.] Fâ[ie din tifon sau alt material de bumbac, rulat ca un sul [i folosit
pentru fixarea unui pansament sau pentru imobilizarea unei p]i din corp.
F. gipsat\ reprezint tifon hidrofil pres\-rat cu pulbere
de gips, pentru confec]ionarea aparatelor gipsate.
FATAL, adj. / fatal, -ale, -aux, adj. / fatal.
[Lat. fatalis = al destinului, de la fatum = destin.] Sin.: letal (v.).
FA}|, s. f. / face, s. m. / face. NA: facies.
[Lat. facies = fa]\.] Sin.: facies (v.).
FA}ET|, s. f. / facette, s. f. / side.
[Lat. facies = fa]\.] O suprafa] mic\. F. dentar\ reprezint o construc]ie protetic ce
reconstituie partea vizibil\ a din]ilor artificiali.
FAUN|, s. f. / faune, s. f. / fauna.
[Lat. Fauna, so]ia sau sora zeului Faunus = zeu al agricultorilor [i p\storilor, identificat mai
târziu cu zeul grec Pan
.] Totalitatea animalelor care convie]uiesc în-tr-o anumit regiune. Tipuri: 1) F. anofelin\, totali-tatea
speciilor de anofeli dintr-o regiune. 2)
F. cadaveric\, diverse specii de insecte [i larve care se succed pe cadavre.
FAVISM, s. n. / favisme, s. m. / favism.
[Lat. faba = bob; -ism.] Boal ce apare dup consumul semin]elor plantei leguminoase
bob, observat la subiec]ii ce prezint un deficit enzimatic eritrocitar ereditar. Caracteristici: icter hemolitic cu anemie [i
hemoglobinurie, astenie, tulburi digestive, febr\.
FAVUS, s. n. / favus, s. m. / favus.
[Lat. favus = fagure de miere.] Micoz a pielii capului determinat de ciuperca Trichophyton
schoenleini
. Leziunea caracteristic este o mic depresiune rotunjit\, supurat\, acoperit de cruste de culoare galben ca sulful [i
denumit godeu favic. F. este foarte contagios [i provoac alopecii cicatriciale definitive. Alte localizi: unghii, foarte rar leziuni vis-
cerale.
FAZ|, s. f. / phase, s. f. / phase.
[Gr. phasis = aparen]\, r\situl unei stele, de la phainein = a apare.] 1) Denumirea stilor
succesive în evolu]ia bolilor periodice îndeosebi în psihiatrie. Ex.: f. depresiv\, f. maniacal\. 2) Etap în evolu]ia unui proces: a)
f.
aerob\
[i anaerob\ ale travaliului muscular; b) f. critic\, punctul mort într-o anumit perioad a efortului fizic intens; c) f. dispersat\
a unui sistem dispers; d)
f. luteinic\, din ciclul genital al femeii adulte; e) f. izometric\, de punere în tensiune a mu[chiului; f) f.
preclinic\
a unei boli.
FAZ| G1 / phase G1 / G1 phase.
[Engl. G = Gap sau Growth (gol, discontinuitate sau cre[tere).] Perioad a *ciclului celular al
eucariotelor care se întinde de la sfâr[itul mitozei precedente (*telofa-z\ ula are o
activitate metabolic maxim\, asigu-rându-se cre[terea sa. Pentru un ciclu celular de 24 de ore, la om, f. G1 dureaz 8 ore. V. faz
G2 [i faz S.
FAZ| G2 / phase G2 / G2 phase.
[Engl. G = Gap (gol, discontinuitate).] Perioad a *ciclului celular care începe dup încheierea
*replicii ADN [i ia sfâr[it la începutul *mitozei. La om, ea dureaz circa 5 ore. V. faz G1 [i faz S.
FAZ| S / phase S / S phase.
[Engl. S = Synthesis (sintez\.] Perioad a *ciclului celular `n care are loc sinteza (replicarea) ADN-
ului. V. faz G1 [i fa-z G2.
F|T, s. m. / foetus, s. m. / f(o)etus.
[Lat. f(o)etus = f .] Sin.: fetus (v.).
FEBRA APEI NEGRE / fièvre de l’eau noire / h(a)emoglobinuric fever. Sin.: febr hemoglobi-nuric (v.).
| |

353. 353
FEBRA C|PU{EI DE COLORADO / fièvre à tique du Colorado / Colorado tick fever. Infec]ie febril acut\, benign\, cauzat de un
arbovirus (din genul
Orbivirus, familia Reoviridae) transmis prin în]ep ura c\pu[ei de p\dure adulte Dermacentor andersoni.
Evolu]ia este rapid\, cu dou faze febrile desp]ite de o scurt perioad de remisiune [i cu leucopenie.
FEBRA IEPURILOR / fièvre des lièvres / rabbit fever. Sin.: tularemie (v.).
FEBRA MU{C|TURII DE {OBOLAN / fièvre par morsure de rat / rat-bite fever. F. [i artralgii ap\-rute dup o perioad de laten] de
7-10 zile de la mu[c ur\, cauzate de
Streptobacillus monilifor-mis (când se asociaz cu adenopatie, frisoane, cefalee,
vomismente, erup]ii morbiliforme) [i
Spi-rillum minus.
FEBRA NILULUI DE VEST / fièvre de West Nile / West Nile fever. Boal sporadic autolimitat\, cauzat de flavivirusul
West Nile,
transmis la om prin în]ep ura ]ân]arilor din genul *
Culex. Se manifest prin f., stare de r\u, adenopatie generalizat [i ra[ cutanat,
encefalita apând foarte rar.
FEBRA OSULUI TIBIAL / fièvre tibialgique / tibial bone fever. Sin.: febr de tran[ee (v.).
FEBRA V|II MARELUI RIFT / fièvre de la vallée du Rift / Rift Valley fever, enzootic hepatitis. Infec]ie febril acut cu poten]ial letal a
animalelor domestice [i a omului, determinat de un virus (bunyavirus) transmis prin ]ân]ari din genurile
Aedes, Culex [i
Erethmapodites, ca [i prin contactul cu ]esuturile [i secre]iile animalelor infectate. Boala produce de obicei simptome gripale
nespecifice, dar se poate asocia uneori cu encefalit\, retinit\, necroz hepatic masiv sau f. hemoragic\.
FEBR|, s. f. / fièvre, s. f. / fever.
[Lat. febris = febr\, friguri, de la gr. phebomai = eu tremur.] 1) Cre[terea temperaturii centrale a
organismului uman peste temperatura fiziologic\, considerat\, în genere, de maximum 37
0
C. Deoarece exist varia]ii fiziologice în
jurul acestei valori (în func]ie de vârst\, în sarcin etc.), practic starea febril se consider a fi peste 38
0
C. Pentru temperaturi între
37
0
[i 38
0
C se utilizeaz denumirea de stare sub-febril\. În f. se perturb echilibrul dinamic între termoreglarea chimic (produc]ia
de c\ldur\ derea de c\ldur\ tipuri, în func]ie de evolu]ie, de ex.: *
f. hectic\; *f.
ondulant\
, f. oscilant\; *f. pseudopalustr\; *f. în platou, care r\mâne ridicat\, neschimbat pe toat perioada bolii; *f. remitent\ etc.
Sin.: hipertermie. 2) Denumire utilizat pentru o serie de boli în care simptomul major este f. (v. în continuare).
FEBR| AFTOAS| / fièvre aphteuse / aphtous fever, foot and mouth disease. Boal eruptiv epidemic [i contagioas determinat
de un virus, în special la bovine, caracterizat prin dezvoltarea de *afte pe mucoasa bucal\, spa]iile interdigitale [i uger. Formele
maligne sunt `nso]ite de localizi digestive, respiratorii [i nervoase. Boala se poate transmite la oaie, câine, porc [i excep]ional la
om. În acest ultim caz boala este benign\.
FEBR| BALCANIC| / fièvre balkanique / Q fever. Sin.: boal Derrick-Burnet (v.).
FEBR| BUTONOAS| / fièvre boutonneuse / boutonneuse fever. Boal infec]ioas febril [i exantematic\, debutând cu un [ancru
de inoculare, determinat de
Rickettsia conorii [i transmisia prin c\pu[e (`ndeosebi de Rhipicephalus sanguineus, c\pu[a
câinelui). Sin.: febr mediteranean\.
FEBR| BUTONOAS| MEDITERANEAN| / fièvre boutonneuse méditerranéenne / mediterrane-an fever. Sin.: boal Conor-Bruch
(v.).
FEBR| DE CINCI ZILE / fièvre de cinq jours / five-day fever. Sin.: febr de tran[ee (v.).
FEBR| DE COREEA / fièvre de Corée / Korean fever. Sin.: boal Churilov (v.).
FEBR| CVART| / fièvre quarte / quartan fever, quartan malaria. *F. intermitent\, cu accese repetate la 72 ore, caracteristic în
forma de *mala-rie provocat de
Plasmodium malariae.
FEBR| DAT| DE VAPORII METALELOR / fièvre des métaux / metal fume fever. Sindrom autoli-mitat, similar gripei, rezultat în
urma expunerii a-cute la vapori de zinc, cupru, magneziu [i alte me-tale aduse în stare volatil\, [i care se poate manifesta la
câteva ore de la încetarea expunerii pro-priu-zise.
FEBR| DAT| DE VAPORII DE POLIMERI / fièv re des polymères / polymer fume fever. Sindrom caracteristic constând din f.,
alterarea stii generale [i un u[or *wheezing. Apare la muncitorii ex-pu[i la polimeri volatiliza]i, în special la *fluorocar-boni.
FEBR| DE DE{ERT / fièvre de désert / desert fever. Sindrom de hipersensibilitate acut cu si-novit steril autolimitat\, constituind
stadiul primar al *coccidioidomicozei. Sin.: febr San Joaquin.
FEBR| ENTERIC| / fièvre entérique / enteric fever. Sin.: febr tifoid (v.).
FEBR| FARINGOCONJUNCTIVAL| / fièvre pha-ry ngo-conjonctivale / pharyngoconjunctival fever. Boal febril acut cauzat de
un *adenovirus, caracteristic la copil, cu tendin] epidemic în colectivit\]i. Se manifest prin conjunctivit bilateral\, f. u[oar\,
rinit\, faringit [i adenopatie cervical\.
FEBR| DE FÂN / rhume des foins / hay fever. *Coriz spastic sezonier\; este dat de o stare de sensibilizare alergic la polenul
gramineelor.
FEBR| FLEBOTOMIC| / fièvre à phlébotome / phlebotomus fever. Sin.: febr de trei zile (v.).
FEBR| FLUVIAL| DE JAPONIA / fièvre fluviale du Japon / tsutsugamushi disease. Sin.: boal tsutsugamushi (v.).
FEBR| GALBEN| / fièvre jaune / yellow fever. Boal infec]ioas acut\, febril\, strict localizat [i endemoepidemic în unele regiuni
tropicale din America Central [i de Sud (15-30
0
latitudine Sud) [i Africa (0-10
0
latitudine Nord), cauzat de un arbovirus [i
transmis prin în]ep ura unui ]ân]ar (
Aedes aegyptil). Se caracterizeaz prin afectare hepatorenal\, cu debut brusc (dup o
perioad de incuba]ie de 3-6 zile), frisoane, f., cefalee, stare general alterat\, congestia mucoaselor, tulburi digestive, icter
complicat de tulburi renale [i sindrom hemoragic sever, manifestarea cea mai caracteristic fiind vomismentul negru (
vomito ne-
gro
). Boala poate evolua uneori favorabil ([i confer imunitate durabil\), dar cel mai frecvent evolu]ia este letal\. Profilaxia se face
prin administrarea vaccinului antiamaril care asigur imunitate timp de 10 ani. Sin.: tifos amaril,
vomito negro.
FEBR| GANGLIONAR| / fièvre glandulaire / glandular fever. Sin.: mononucleoz infec]ioas (v.).
FEBR| HECTIC| / fièvre hectique / hectic fever. F. prelungit\, cu varia]ii mari, cu sc\dere în greutate pân la *ca[exie.
FEBR| HEMOGLOBINURIC| / fièvre hémoglobi-nurique / h(a)emoglobinuric fever. Complica]ie sever a *malariei, caracterizat
prin hemoliz\, hemoglobinurie cu insuficien] renal\. Hemoliza este probabil cauzat de o reac]ie autoimun la infec]ie. Sin.: febra
apei negre, malarie hemolitic\.
FEBR| HEMORAGIC|. V. febre hemoragice.
FEBR| HEMORAGIC| DE ARGENTINA / fièvre hémo rragique d’Argentine / Agentina h(a)e-morrhagic fever. Sin.: boal Junin (v.).
FEBR| HEMORAGIC| DE BOLIVIA / fièvre hé-morragique de Bolivie / Bolivian h(a)emorrhagic fever. F. determinat de *virusul
Machupo, ale cei manifesti clinice sunt asem oare *f. h. de Argentina.
FEBR| HEMORAGIC| DE CRIMEEA-CONGO / fièvre hémorragique de Crimée-Congo / Crime-an-Congo h(a)emorrhagic fever.
*F. h. determinat de un virus, transmis de c\pu[e (`n special din genul
Hyalomma), ca [i prin contact cu sângele, secre]iile sau
lichidele persoanelor sau animalelor infectate. Se `ntâlne[te `n Crimeea, Asia Central\, Bulgaria, Africa Central\, de Est [i de Vest.
FEBR| HEMORAGIC| EPIDEMIC| / fièvre hé-morragique épidémique / epidemic h(a)emor-rhagic fever. Nume generic pentru un
grup de boli epidemice de origine viral\, care se manifest printr-un sindrom hemoragic, al uri de alte simp-tome, variabile. Sin.:
boal Nidoko. *F. galben [i *boala Ebola sunt incluse în aceast categorie.
FEBR| HEMORAGIC| MARBURG / fièvre de Ma rburg / Marburg h(a)emorrhagic fever.
[Mar-burg = ora[ `n Germania.] *F. h.
deseori fatal\, determinat de virusul Marburg, `n care bolnavii prezint\, pe lâng febr [i manifesti hemoragi-ce, pancreatit\,
hepatit [i stare de prostra]ie. V. [i virus Marburg.
FEBR| HEMORAGIC| DE OMSK / fièvre hé-mo rragique d’Omsk / Omsk h(a)emorrhagic fever. *F. h. asem oare ca manifesti
clinice *bolii Kyasamur, determinat de un
Flavivirus transmis prin `n]ep ura c\pu[elor din genul Der-macentor sau prin contact
direct cu animalele [i persoanele infectate.
| |

354. 354
FEBR| INTERMITENT| / fièvre intermittente / intermittent fever. Form de f. caracterizat prin accese care survin regulat, separate
de intervale de *apirexie. Este uneori simptomatic pentru o supura]ie profund (infec]ie purulent\, *endocardi-t bacterian\,
hepatit supurat), dar cel mai frec-vent este patognomonic pentru *malarie.
FEBR| KATAYAMA / fièvre de Katayama / Kata-yama fever.
[Katayama, ora[ `n Japonia.] *Schis-tosomiaz acut care apare
consecutiv infec]iei cu
Schistosoma mansoni [i S. japonicum. Manifestat prin prurit intens, febr\, fenomene alergice cutanate,
alterarea stii generale [i hematologic printr-o eozinofilie care poate dep\[i 50 %, boala este semnalat în principal la vizitatorii
ariilor endemice.
FEBR| DE LASSA / fièvre de Lassa / Lassa fever.
[Lassa = ora[ `n Nigeria, unde a aput prima dat febra.] F. determinat de un
Arenavirus, endemic `n Africa de Vest, transmis prin contactul cu urina anumitor specii de [obolani sau cu persoanele infectate.
Majoritatea infec]iilor au manifesti subclinice sau moderate, cazurile letale fiind rare. Simptomatologia include: febr cu debut
insidios, cefalee, tuse uscat\, dureri lombare, vomismente, diaree, faringit\, edem facial [i, rareori, ra[ maculopapulos. ~n cazurile
grave apare o sc\dere brusc a tensiunii arteriale `n ziua a [aptea de la debutul bolii, urmat de [oc, hipovolemie, vasoconstric]ie
periferic [i anurie, uneori poate persista o surditate sechelar\.
FEBR| DE MALTA / fièvre de Malta / Malta fever. Sin.: bruceloz (v.).
FEBR| DE MARSILIA / fièvre de Marseille / Marseilles fever. Sin.: boal Conor-Bruch (v.).
FEBR| MEDITERANEAN| / fièvre méditerrané-enne / Mediterranean fever. Sin.: febr buto-noas (v.).
FEBR| MEDITERANEAN| FAMILIAL| / fièvre médi terranéenne familiale / familial Mediterra-nean fever. Sin.: boal Reimann (v.).
FEBR| DE MEUSE / fièvre de Meuse / Meuse fever. Sin.: febr de tran[ee (v.).
FEBR| ONDULANT| / fièvre ondulante / ondu-lant fever. F. care evolueaz prin pusee succesive, fiecare cu o cre[tere progresiv
urmat de o defervescen] lent\.
FEBR| OROYA / fièvre d’Oroya / Oroya fever.
[Oroya = regiune `n Peru.] Febr [i anemie sever\, cu rat crescut a
mortalit\]ii, consecutive infec]iei ini]iale cu
Bartonella bacilliformis. Al uri de *verucile peruane, reprezint una din manifestile
*bartonelozei. Distribu]ia geografic se limiteaz aproape exclusiv la America de Sud.
FEBR| PAPPATACI / fièvre à pappataci / pap-pataci fever. Sin.: febr de trei zile (v.).
FEBR| PARATIFOID| / fièvre paratyphoïde / paratyphoid fever. Boal febril determinat de bacili paratifici (cel mai des
Salmonella paratyphi A [i B) cu manifesti asem oare cu cele ale *febrei tifoide, dar cu gravitate mai redus\. Se transmite prin
alimente [i ap contaminate, incu-ba]ia fiind mai scurt decât în cazul febrei tifoide.
FEBR| P|TAT| A MUN}ILOR STÂNCO{I / fiè-vre pourprée des Montagnes Rocheuses / Rocky Mountains spotted fever,
American spotted fever, lone star fever, Bullis fever. Boa-l febril acut cauzat de *
Rickettsia rickettsii [i transmis la om prin
mu[c ura unor c\pu[e ixo-dide (în special c\pu[a de p\dure
Dermacentor andersoni [i c\pu[a canin D. variabilis). Se ca-
racterizeaz prin f. cu durata de 2-3 s\pt\mâni, frisoane, ra[ cutanat, mialgii, cefalee frontal sever [i prostra]ie.
FEBR| PEL-EBSTEIN / fièvre de Pel-Ebstein / Pel-Ebstein fever.
[Pieter Klaases Pel, medic o-landez, profesor de clinic
medical la Amsterdam, 1852-1919;
Wilhelm Ebstein, medic german, profesor de policlinic medical la
Göttingen, 1836-1912.
] *F. ondulant înso]it de transpira]ii nocturne profuze, întâlnit la unii pacien]i cu *boala Hodgkin. Sin.:
semn Pel-Ebstein.
FEBR| ÎN PLATOU / fièvre en plateau / con-tinuous fever. F. în care temperatura r\mâne ne-modificat pe toat perioada bolii.
FEBR| DE PONTIAC / fièvre de Pontiac / Ponti-ac fever. Una din formele infec]iei cu
Legionella, manifestat ca o boal acut
autolimitat cu durata de 2-5 zile. Mecanismul patologic cel mai probabil este hipersensibilitatea la antigenii bacterieni,
microorganisme viabile nefiind izolate în nici un caz de f. P. (spre deosebire de *boala legionarilor, cealalt form a infec]iei cu
*
Legionella).
FEBR| PRELUNGIT| CU ORIGINE NEDETERMI-NAT| / fièvre prolongée inexpliquée / undia-gnosed fever, fever of unknown
origin. Denumire pentru o stare febril care se manifest (continuu sau intermitent) de cel pu]in 15 zile [i a cei origine nu a putut
fi stabilit prin investiga]iile curente. F. p. poate avea numeroase etiologii.
FEBR| PSEUDOPALUSTR| / fièvre pseudopa-lustre / remittent fever. F. în care se produc remisiuni de unul sau mai multe grade
(
0
C) f\, îns\, ca temperatura s revin la normal.
FEBR| Q / fièvre Q / Q fever, pneumoricket-tsiosis. Sin.: boal Derrick-Burnet (v.).
FEBR| QUINTANA / fièvre quintane / quintan fever. Sin.: febr de tran[ee (v.).
FEBR| RECURENT| / fièvre récurrente / recur-rent fever. Sin.: borelioz (v.).
FEBR| REMITENT| / fièvre rémittente / remit-tent fever. F. care prezint remisiuni de unul sau mai multe grade, f ca
temperatura s revin la normal.
FEBR| RO{IE / fièvre rouge / red fever. Sin.: deng (v.).
FEBR| SAN JOAQUIN / fièvre San Joaquin / San Joaquin fever. Sin.: febr de de[ert (v.).
FEBR| DE SHANGHAI / fièvre de Shanghai / Shanghai fever. Form de f. enteric provocat de *
Pseudomonas aeruginosa.
FEBR| SONGO / fièvre de Songo / Songo fever. Sin.: *f. hemoragic epidemic cu sindrom renal.
FEBR| DE {APTE ZILE / fièvre de sept jours / seven-day fever. Boal infec]ioas febril observat\ `n India [i `n Japonia, cu
simptomatologie a-sem oare *f. de tran[ee, dar caracterizat prin prezen]a a dou pusee febrile, dup care temperatura
redevine normal (la [apte zile dup al doilea puseu). Rec\derile sunt foarte rare; agentul etiologic este o spirochet\:
Leptospira
hebdomi-dis
. Boala intr `n categoria *leptospirozelor.
FEBR| TER}| / fièvre tierce / tertian fever. F. intermitent cu accese care se repet la 48 de ore. Se disting: 1)
F. t. benign\, în
*malaria cu
Plasmodium vivax [i P. ovale. 2) F. t. malign\, în malaria cu P. falciparum.
FEBR| TIFOID| / fièvre typhoïde / typhoid fe-ver. Toxiinfec]ie generalizat cu punct de plecare în limfaticele mezenterice,
determinat de *
Sal-monella typhi. Boala este transmis direct, pornind de la bolnavi sau purt ori de germeni, sau indirect, prin
ap [i alimente contaminate. F. t. es-te o boal strict uman\, endemo-epidemic [i se manifest\, dup o incuba]ie de 12-15 zile,
printr-o stare toxiinfec]ioas cu *f. în platou, oboseal intens [i stupoare (tifos), cu tulburi digestive gra-ve (anorexie total\,
meteorism abdominal, diaree). Diagnosticul este pus de la debut prin *he-mocultur sau *coprocultur [i prin serodiagnostic
(*reac]ia Widal) începând din zilele a 8-a - a 10-a. Dup boal se produce o imunitate durabil care se ob]ine [i prin vaccinare.
FEBR| DE TRAN{EE / fièvre des tranchées / trench fever. Boal ricketsial autolimitat\, provocat de
Rochalimaea quintana [i
transmis de p\duchele uman (
Pediculus humanus corporis). Se manifest prin f. intermitent [i frisoane, dureri generalizate,
vertij, ra[ asem or celui din *tifosul exantematic [i rec\deri multiple. Sin.: boal His-Werner, febra osului tibial, febr de cinci
zile, febr quintana, febr de Meuse, febr de Volhy-nia.
FEBR| DE TREI ZILE / fièvre des trois jours / three-day fever. Infec]ie acut benign autolimi-tat cauzat de [apte flebovirusuri
distincte. Este transmis prin în]ep ura mu[tei de nisip urbane din genul
Phlebotomus, cu excep]ia Americii tropicale, unde
vectorul este musca de nisip din genul
Lutzomyia. Clinic este asem oare gripei (f. persist trei zile) [i se poate asocia uneori cu
meningita aseptic\. Sin.: febr flebotomic\, febr pappataci.
FEBR| UVEOPAROTIDIC| / fièvre uvéoparotidi-enne / uveoparotid fever. Sin.: uveoparotidit (v.).
FEBR| DE VOLHYNIA / fièvre de Volhynia / Volhynia fever. Sin.: febr de tran[ee (v.).
FEBRE HEMORAGICE / fièvres hémo rragiques / h(a)emorrhagic fevers. Grup de infec]ii virale epidemice severe, transmise la
oameni prin mu[-c urile unor artropode sau prin contactul cu ro-z oare infectate. Manifestile comune sunt f., hemoragia,
trombocitopenia, [ocul [i tulburile neurologice. Grupul de f. h. include infec]ia cu *virus chikungunya, *f. h. de Argentina, de
Bolivia, *f. h. de Crimeea-Congo, de Omsk, *boala Kya-sanur, *denga hemoragic\, *f. h. epidemic\, *f. galben\, *f. de Lassa [i *f.
| ||

355. 355
V\ii Marelui Rift, *boala Ebola [i *f. h. Marburg.
FEBRICUL|, s. f. / fébricule, s. f. / febricula.
[Lat. febricula = febr mic\, de la febris = febr\.] Febr mic\.
FEBRIFUG, adj., s. n. / fébrifuge, adj., s. m. / febrifuge.
[Lat. febris = febr\; fugare = a fugi, a alunga.] Sin.: antipiretic (v.).
FECALE, s. f. pl. / fèces, s. f. pl. / f(a)eces.
[Lat. faex, faecis = reziduuri, resturi.] Sin.: materii fecale (v.).
FECALOM, s. n. / fécalome, s. m. / f(a)ecaloma.
[Lat. faex, faecis = reziduuri, resturi; -oma.] Ma-s dur de materii fecale
acumulate în intestinul gros, în rela]ie cu încetinirea tranzitului intestinal. Poate simula o tumor sau, uneori, poate antrena un
sindrom ocluziv. Sin.: coprom, scatom, sterco-rom.
FECALURIE, s. f. / fécalurie, s. f. / f(a)ecaluria.
[Lat. faex, faecis = reziduuri, resturi; gr. ouron = urin\.] Prezen]a de materii
fecale în urin\, din cauza unei fistule enterovezicale.
FECUNDARE
IN VITRO, FECUNDARE IN VITRO {I TRANSFER DE EMBRION / fécondation in vitro (FIV), fécondation in vitro et
transfert d'embryon (FIVETE) /
in vitro fertilization (IVF), in vitro fertilization and embryotransfer (IVFET). Metode adoptate în cazul
unor tipuri de sterilitate feminin (îndeosebi tubar\ se recolteaz game]i, urmeaz fecundarea
in
vitro
, apoi transplantul embrionului în uterul pacientei. Metodele sunt utilizate [i în zootehnie.
FECUNDA}IE, s. f. / fécondation, s. f. / fecunda-tion.
[Lat. fecundare = a face s rodeasc\, de la fecundus = fertil, roditor.]
Fuzionarea unui gamet mascul (spermatozoidul) cu un gamet femel (ovu-lul) pentru a constitui oul (sau zigotul), din care se va
forma un nou individ.
FECUNDITATE, s. f. / fécondité, s. f. / fecundity.
[Lat. fecunditas, -atis = fecunditate, fertilitate, de la fecundare = a face s
rodeasc [i
fecundus = fertil, roditor.] 1) Aptitudinea de a se reproduce. 2) Numul total al sarcinilor.
FEED-BACK / feed-back / feed-back.
[Engl. to feed = a mânca, a se hri; back = `napoi.] Sin.: conexiune invers (v.).
FELA}IE, s. f. / fellation, s. f. / fellatio.
[Lat. fellare = a suge.] Stimularea oral a organelor genitale externe `n scopul ob]inerii
satisfac]iei sexuale.
FEMEL|, s. f. / femelle, s. f. / female.
[Lat. femella = femeie tân\.] Organism care produce game]i feminini. La numeroase specii
inferioare, acest caracter este singurul care permite deosebirea dintre f. [i mascul, dar de obicei exist [i alte diferen]e care
privesc caracterele sexuale (primare [i secundare).
FEMINIZARE, s. f. / féminisation, s. f. / feminiza-tion.
[Lat. femina = femeie.] Apari]ia la un su-biect de sex masculin a caracterelor
sexuale feminine secundare: ginecomastie, diminuarea pilo-zit\]ii etc. Se observ în insuficien]a testicular\, în timpul tratamentelor
prelungite cu estrogeni etc.
FEMUR, s. n. / fémur, s. m. / thigh bone, femur.
[Lat. femur = coaps\.] V. tab. anat. - oase.
FENACETIN|, s. f. / phénacétine, s. f. / phenacetin. (DCI) Derivat de *anilin cu efect analgezic [i antipiretic, `n prezent tot mai pu]in
utilizat din cauza toxicit\]ii sale.
FENESTRA}IE, s. f. / fenestration, s. f. / fenes-tration.
[Lat. fenestra = fereastr\, deschiz ur\.] Crearea unei deschideri în
peretele unei cavit\]i osoase organice. Ex.: interven]ia pentru recuperarea sau ameliorarea auzului în caz de *otospon-gioz\,
constând în trepana]ia unui *canal semicircular, cu crearea unei deschideri destinate s înlocuiasc fereastra oval obturat\.
FENILALANIN|, s. f. / phénylalanine, s. f. / phe-nylalanine. Aminoacid indispensabil prezent în sânge, precursor al *tirozinei. La
adult sunt necesare 0,30 g/zi, dac regimul con]ine tirozin\, [i 1,10 g/zi în absen]a tirozinei. Prin intermediul tirozinei, f. se afl la
originea *adrenalinei [i *melaninei. Concentra]ia din sânge este de 8 mg/l. V. [i fenilcetonurie.
FENILBUTAZON|, s. f. / phénylbutazone, s. f. / phenylbutazone. (DCI) Derivat de fenilhidrazin u[or antipiretic, dar cu propriet\]i
antiinflamatorii comparabile cu cele ale *corticoizilor. Determin o reten]ie hidrosodat [i prezint un grad de toxicitate, îndeosebi
asupra *hematopoiezei [i a mucoasei gastrice.
FENILCETONURIE, s. f. / phénylcétonurie, s. f. / phenylketonuria.
[Gr. phainein = a str\luci, a apea; hyle = materie; lat.
acetum = o]et; gr. ouron = urin\.] Boal ereditar cu transmitere autozomal recesiv\, caracterizat printr-un deficit de
fenilalanin-hidroxilaz\, enzim care catalizeaz formarea *tirozinei pornind de la *fenilalanin\. F. este o boal grav\, manifestat
clinic printr-o encefalopatie sever cu ariera]ie mental (de unde [i denumirea de oligofrenie fenilpiruvic\ ologice
variate. În sânge se constat o cre[tere a concentra]iei de fenilalanin\, iar în urin apar deriva]ii acesteia: acid fenilpiruvic, acid fe-
nilacetic [i acid orto-hidroxi-fenilacetic. Manifestile clinice pot fi prevenite prin depistarea sistematic a bolii, cu ajutorul *testului
Guthrie, care, dac este pozitiv, permite instituirea de la na[tere a unui regim alimentar sac în fenilalanin\. Analitic se disting opt
tipuri de f. (I-VIII). For-ma descris mai sus, clasic\, reprezint tipul I de f. cu deficit evident de fenilalanin-hidroxilaz\ [i
hiperfenilalaninemie consecutiv\. ~n tipurile II [i III activitatea enzimatic este prezent sau u[or redus\, pacien]ii fiind normali sau
cu retard mental u[or. ~n tipurile IV (deficien] de dihidropteridin re-ductaz\(deficit `n dihidropteridin sintetaz\ectarea
neurologic este precoce [i grav\, de-oarece dihidrobiopterina este un *cofactor nu numai pentru fenilalanin hidroxilaz\, ci [i
pentru do-pamin-
β-hidroxilaz [i triptofan hidroxilaz\, enzime necesare sintezei *catecolaminelor [i, respectiv, *serotoninei. Tipurile
VI-VIII, foarte rare [i incomplet descrise, corespund altor deficite ale catabolismului fenilalaninei. Sin.: boal Fölling, oligofrenie
fenilpiruvic\,.
FENOBARBITAL, s. n. / phénobarbital, s. m. / phenobarbital. (DCI) Tip de *barbituric lent, utilizat de obicei
per os, ca
anticonvulsivant.
FENOCOPIE, s. f. / phénocopie, s. f. / pheno-copy.
[Gr. phainein = a apea; lat. copia = cantitate mare, num mare.] Modificare
efemer în expresia fenotipic a unui genotip, care mimeaz expresia fenotipic a altui genotip, sub ac]iunea unor factori inductori
din mediu. Ex.: *microcefalia poate fi indus de infec]ii virale sau iradiere [i mi-meaz malforma]iile ereditare.
FENOL, s. m. / phénol, s. m. / phenol.
[Gr. phai-nein = a str\luci, a apea; -ol.] 1) Nume comercial al *acidului fenic, substan]
cristalizat alb\, cu miros caracteristic, coroziv [i toxic. 2) Orice compus organic cu lan] carbonat închis, legat la una sau mai multe
grupi hidroxil (OH). *Acidul fenic este constituentul cel mai simplu din aceast serie. Sin.: acid fenic.
FENOLFTALEIN|, s. f. / phénolphtaléine, s. f. / phenolphthalein.
[Gr. phainein = a str\luci, a apea; -ol; lat., gr. naphta = un
tip de bitum
.] Substan] chimic a cei culoare variaz în func-]ie de pH-ul mediului (violet în solu]ie alcalin\, in-color în mediu
acid), fiind utilizat ca indicator de pH. Se utilizeaz [i ca purgativ, dar administrarea sa poate fi cauza unui "sindrom al
purgativelor”, cu dezechilibru hidroelectrolitic prin irita]ia mucoasei colonului.
FENOLSULFONFTALEIN|, s. f. / phénol sulfone phtaléine, s. f. / phenolsulfonphthalein.
[Gr. phainein = a str\luci, a apea; -ol;
lat.
sulfur, -uris = sulf, pucioas\; lat., gr. naphta = un tip de bitum.] Pulbere cristalin\, ro[u-purpurie, utilizat sub form de
solu]ie în explorarea func]iei renale. Injectat intravenos, este eliminat în urin (normal circa 50 % într-o or\ colorare
în ro[u al urinilor, evaluat prin *colorimetrie, permite s se precizeze dac eliminarea este normal sau perturbat\. Abrev.: PSP.
Sin.: ro[u de Congo, ro[u de fenol.
FENOMEN, s. n. / phénomène, s. m. / phenome-non.
[Gr. phainomenon = ceea ce apare, de la phainein = a apea.] 1) Fapt
[tiin]ific observabil. 2) Ceea ce este perceput de sim]uri. 3) În fiziologie, orice schimbare care survine într-un organ sau o func]ie.
4) În patologie, orice simptom sau semn. V. `n continuare diferite tipuri de f.
FENOMEN ARTHUS / phénomène d’Ar thus / Arthus reaction.
[Nicolas Maurice Arthus, fiziolog francez, profesor (succesiv) la
Freiburg, Marsilia [i Lausanne, 1862-1945
.] Sin.: reac]ie Arthus (v.).
FENOMEN GUNN / phénomène de Gunn / Gunn phenomenon.
[Robert Marcus Gunn, oftalmolog englez, Moorfields,
1850-1909.
] Sin.: sindrom Gunn (v.).
FENOMEN KANAGAWA / phénomène de Kana-gawa / Kanagawa phenomenon. Capacitatea bacteriei
Vibrio parahemoliticus de a
produce he-moliz pe mediu agar Wagatsuma, strâns legat de enteropatogenicitatea microorganismului.

356. 356
FENOMEN LUCIO / phénomène de Lucio / Lucio phenomenon. [R. Lucio, medic mexican, 1819-1866.] Reac]ie de
exacerbare local în lepra le-promatoas difuz\, având la baz *vasculita ne-crozant a vaselor mici ale epidermului. Clinic, se
observ grupuri de mici leziuni eritematoase cu necroz central [i evolu]ie spre cicatrizare.
FENOMEN PRAUSNITZ-KÜSTNER / phénomène de Prausni tz-Küstner / Prausnitz-Küstner phe-nomenon.
[Otto Carl Willy
Prausnitz
, bacteriolog [i igienist german, profesor la Breslau (`n prezent Wroclaw, Polonia), 1876-1963;
Heinz Küst-ner, ginecolog german, profesor la Leipzig, n. 1897.] Sin.: prob Prausnitz-Küstner (v.).
FENOMEN RUMPEL-LEEDE / phénomène de Rumpel-Leede / Rumpel-Leede phenomenon.
[Theodor Rumpel, medic
german, Hamburg, 1862-1923;
Carl Stockbridge Leede, medic american, Seattle, n. 1882.] Sin.: prob Rumpel-
Leede (v.).
FENOMEN SEIDEL / phénomène de Seidel / Seidel phenomenon.
[Erich Seidel, oftalmolog german, profesor la
Heidelberg, apoi la Jena, 1882-1946.
] Sin.: prob Seidel (v.).
FENOMEN SOMOGYI / phénomène de Somogyi / Somogyi phenomenon.
[Michael Somogyi, biochimist american, St.
Louis, 1883-1971.
] Sin.: sindrom Somogyi (v.).
FENOMEN STARLING / phénomène de Starling / Starling phenomenon.
[Ernest Henry Starling, fiziolog englez, n. la Bombay,
profesor la Londra, 1866-1927
.] Fenomen care permite explicarea schimburilor hidroelectrolitice de la nivelul capilarelor. La nivelul
capilarelor arteriolare, diferen]a dintre presiunea arterial [i presiunea hidrostatic a lichidelor intersti]iale este superioar *presiunii
oncotice a plasmei sanguine. Ca urmare, se produce o filtrare a plasmei c re spa]iile intersti]iale. Dimpotriv\, la nivelul capilarelor
venoase se produce o mi[care lichidian invers\, deoarece presiunea oncotic a plasmei este, în acest caz, superioar diferen]ei
dintre presiunea venoas [i presiunea hidrostatic a lichidelor intersti]iale.
FENOMEN TYNDALL / phénomène de Tyndall / Tyndall’s phenomenon.
[John Tyndall, fizician irlandez, 1820-1893.] Difuziunea
luminii la nivelul unor particule materiale aflate în suspensie în aer sau într-un lichid. Ex.: difuziunea luminii într-o so-lu]ie coloidal\.
V. [i ultramicroscop.
FENOMEN DIN ZORI DE ZI / phénomène de l’aube / dawn phenomenon. Cre[terea glucozei plasmatice diminea]a devreme la
pacien]ii diabetici, necesitând niveluri crescute de insulin pentru a men]ine euglicemia (*glicemia normal).
FENOTIP, s. n. / phénotype, s. m. / phenotype.
[Gr. phainein = a apea; typos = tip, model, marc\.] Ansamblul caracterelor
observabile, aparente ale unui individ, determinate pe de o parte de factori ereditari (*genotip), dar [i, într-o oarecare m\sur\, de
influen]a exercitat prin condi]iile mediului ambiant. În patologie, unele modifici a-le genomului pot determina fenotipuri
caracteristice, definind anumite sindroame (ex.: *sindromul Down corespunde trisomiei 21).
FEOCROMOCITOM, s. n. / phéochromo cytome, s. m. / pheochromocytoma.
[Gr. phaios = brun; khroma, -atos = culoare;
kytos = celul\; -oma.] Tumor de obicei de mici dimensiuni, cel mai a-desea benign\, dar, uneori, [i malign\. Se dezvolt din
medulosuprarenal\, uneori [i din paraganglionii situa]i de-a lungul lan]ului simpatic; celulele tumorale secret\, paroxistic sau
continuu, *catecolamine, responsabile de manifestile clinice, dominate de hipertensiunea care apare în crize, rezistent la
tratament.
FEREASTR|, s. f. / fenêtre, s. f. / fenestra, win-dow.
[Lat. fenestra = fereastr\, deschiz ur\.] Deschiz ur circumscris într-o
suprafa]\. Ex.: 1)
F. aortic\, denumire radiologic a unei zone clare, delimitat de concavitatea crosei aortice [i traversat de artera
pulmonar stâng\. 2)
F. electric\, no]iune electrocardiografic pentru explicarea undei Q în infarct. 3) F. gipsat\, orificiu de
dimensiuni variabile practicat la nivelul aparatului gipsat etc.
FEREASTR| TERAPEUTIC| / fenêtre thérapeu-tique / therapeutic window. Întreruperea provizorie a unui tratament care nu d
rezultate, în do-u scopuri: 1) punerea în eviden] a eventualelor semne ale bolii; 2) discriminarea semnelor de in-toleran] la
tratament.
FERIPRIV, adj. / ferriprive, adj. / sideropenic.
[Lat. ferrum = fier; privus = lipsit de, de la privere = a lipsi (pe cineva) de ceva.]
Care este provocat prin lipsa fierului. Ex.: anemie f.
FERITIN|, s. f. / ferritine, s. f. / ferritin.
[Lat. ferrum = fier; -inã.] Molecul proteic cu greutate molecular mare, care permite
stocarea tisular a fierului (în special în splin\, ficat, m\duv osoas). F. este format din unirea fierului cu *apoferitina.
FERMENT, s. m. / ferment, s. m. / ferment.
[Lat. fermentum = dospire, fermentare, de la fermentare = a face s fermenteze [i
fervere = a fierbe.] Sin.: enzim (v.).
FERMENTA}IE, s. f. / fermentation, s. f. / fermen-tation.
[Lat. fermentatio, -onis = dospire, fermentare, de la fermentare = a
face s fermenteze [i
fervere = a fierbe.] Proces de degradare a anu-mitor materii organice în anaerobioz\, sub influen-]a
enzimelor produse de microorganisme. Este, de fapt, o *oxidoreducere intern în care acceptorul de hidrogen nu este oxigenul, ci
o molecul or-ganic\. De. ex.:
f. alcoolic\ determinat de Sac-charomyces cerevisiae, f. lactic\, prin ac]iunea bacilului Gram-pozitiv
nepatogen
Lactobacillus.
FEROCINETIC|, s. f. / ferrocinétique, s. f. / ferro-kinetics.
[Lat. ferrum = fier; gr. kinetikos = care se mi[c\, de la kinein = a
mi[ca
.] Studiul dinamicii eritrocitare cu ajutorul fierului radioactiv (
59
Fe). Cuprinde m\surarea con]inutului plasmatic, a *clea-
rance-ului plasmatic al fierului, a reînnoirii (turnover-ul) fierului plasmatic, a timpului de sechestra]ie splenic [i a volumului
plasmatic.
FEROMON, s. m. / phéromone, s. f. / phero-mone.
[Gr. pherein = a purta, a duce; hormon = excitat, de la hormaein = a
`ndemna, a excita
.] Termen ce define[te o serie de "sociohormoni" sau "ectohormoni", substan]e secretate de animale [i care
influen]eaz comportamentul sau dezvoltarea altor indivizi din aceea[i specie sau chiar familie.
FERTILITATE, s. f. / fertilité, s. f. / fertility.
[Lat. fertilitas, -atis = rodnicie, fertilitate, de la fertilis = roditor.] Fenomen
demografic prin care se exprim raportul dintre n\scu]ii vii fa] de numul femeilor la vârsta de procreare într-o popula]ie dat\. Mai
precis decât indicele de natalitate, rata fertilit\]ii se calculeaz prin raportul dintre numul de nou-n\scu]i vii la 1 000 de femei cu
vârsta între 15 [i 44 ani.
FES|, s. f. / fesse, s. f. / buttock. NA: nates.
[Lat. fissus = despicat, de la findere = a despica.] Regiune posterioar în relief [i
rotunjit a [oldului, compus în esen] din mu[chii fesieri. Sin.: regiune fesier sau gluteal\. V. regiune.
FESIER, adj. / fessier, -ière, adj. / gluteal.
[Lat. fissus = despicat, de la findere = a despica.] Care apar]ine sau se refer la fese. V.
[i mu[chi fesieri.
FESTONARE, s. f. / festonnement, s. m. / scalop-ping.
[Fr. festonner = a festona, din ital. festone = ornament de sb oare, de
la
festa = sb oa-re.] Aspect radiologic al unor viscere, caracterizat prin contururi ondulate în form de feston.
FETID, adj. / fétide, adj. / fetid.
[Lat. foetidus = fetid, de la foetere = a avea un miros urât.] Care r\spânde[te un miros
resping or [i puternic.
FETI{ISM, s. n. / fétichisme, s. m. / fetichism.
[Fr. fétichisme, portughez feitiço = artificial, iar prin extensie, vraj\; din lat.
facticius = artificial, de la facere = a face.] Perversiune sexual în care excita]ia [i satisfacerea dorin]elor sexuale sunt
condi]ionate exclusiv de vederea sau contactul cu anumite obiecte (lenjerie, ciorapi, pantofi etc.) ale partenerei. Subiectul în cauz
este numit feti[ist.
FETOPATIE, s. f. / foetopathie, s. f. / f(o)etopa-thy.
[Lat. f(o)etus = f ; gr. pathos = boal\.] Ter-men ce se refer\ la malforma]iile
(sau, mai corect, anomaliile morfologice [i alterile viscerale), ap\-rute consecutiv ac]iunii unor factori toxici, infec]i-o[i [i caren]iali
asupra produsului de concep]ie, începând cu luna a patra de via] intrauterin\.
FETOPROTEIN|, s. f. / foetoprotéine, s. f. / f(o)e-toprotein.
[Lat. f(o)etus = f ; gr. protos = primul; -inã.] Antigen fetal care
apare la adult în u-nele boli: *
alfafetoproteinele apar în serul sanguin al bolnavilor cu hepatom [i adenocarcinom embrionar;
|

357. 357
gamafetoproteinele sunt prezente în neoplasme variate, incluzând sarcoamele [i leuce-miile; betafetoproteinele, în ficatul fetal [i în
boli hepatice variate la adult. Var.:
α-fetoprotein\. V. tab. const. biochim.
α-FETOPROTEIN|. Var. pentru alfafetoprotein (v.).
FETOR, s. n. / foetor, s. m. / f(o)etor.
[Lat. f(o)etor, -oris = miros nepl\cut, de la foetere = a avea un miros urât.] Miros puternic,
ofensiv, nepl\cut al *halenei în unele afec]iuni. Ex.:
f. hepatic, miros particular de "ficat crud", exalat de bolnavii cu forme grave de
hepatit epidemic\; *
f. oris.
FETOR ORIS / fetor oris / fetor oris. Sin.: halitoz (v.).
FETOSCOPIE, s. f. / foetoscopie, s. f. / f(o)eto-scopy.
[Lat. f(o)etus = f ; gr. skopia = examinare, de la skopein = a vedea, a
examina
.] Examen vizual al fetusului in utero spre luna a treia de sarcin\, cu ajutorul unui endoscop introdus în cavitatea ovular
pe cale abdominal\. Sunt posibile astfel prelevi din *trofoblast.
FETUS, s. m. / foetus, s. m. / f(o)etus.
[Lat. f(o)etus = f ; A Paré (1560) a introdus ortografia "foetus" [i a dat cuvântului sensul
actual
.] La specia uman\, produsul de concep]ie dup\ a treia lun de sarcin (pân în acest moment fiind numit embrion). F. la
termen cânte[te circa 3 200 g [i m\soar circa 50 cm în lungime. La na[tere este acoperit de un înveli[ sebaceu (
vernix
caseosa
); regiunea cervical\, umerii, axilele [i regiunile inghinale sunt acoperite de un p foarte fin, lanu-go. Ritmul s\u cardiac
normal este de 130-160 b \i/min. Sin.: f , foetus.
F
0-F
1 ATP-AZ| / F
0-F
1 ATP-ase / F
0-F
1 ATP-ase. Particule submitocondriale reconstituite care sunt capabile s catalizeze sinteza
ATP pornind de la ADP.
FIABILITATE, s. f. / fiabilité, s. f. / fiability.
[Fr. fiabilité, din lat. fidere = a se `ncrede, de la fidus = de `ncredere.] Termen de
origine engl. al cui sens s-a extins considerabil. Ini]ial, prin f. s-a desemnat caracteristica unui material de a-[i men]i-ne
propriet\]ile dup soliciti de ordin fizic (mecanic) sau chimic. Alte sensuri: men]inerea parametrilor unui dispozitiv (aparat) în
condi]ii de solicitare, caracteristic a unei metode care poate fi adaptat la diverse condi]ii, cu men]inerea acurate]ei rezultatelor.
S-a descris [i o
f. uman\: capacitatea unei persoane de a ac]iona normal în condi]ii neprev\zute, sub ac]iunea unor factori de
stres.
FIBRAT, s. m. / fibrat, s. m. / fibrat. Denumire generic a unei clase de medicamente hipolipemian-te (active `n special pe
trigliceride) care ac]ionea-z prin activarea lipoprotein-lipazei [i inhibarea hi-droxi-3-metilglutaric coenzim A reductazei. Ex.:
benzafibrat, ciprofibrat, clofibrat, fenofibrat, gemfi-brozil.
FIBR|, s. f. / fibre, s. f. / fiber. NA: fibra.
[Lat. fibra = fibr\.] Structur elementar\, vegetal sau animal\, de aspect filamentos.
Tipuri de f. mai importante: *f. de colagen, *f. elastice, *f. musculare netede [i striate, *f. nervoase, *f. reticulare etc.
FIBR| ARGENTAFIN| / fibre réticulaire / argentaffin fiber. Sin.: fibr reticular (v.).
FIBR| DE COLAGEN / fibre collagène / collagen fiber. F. din ]esut conjunctiv, de lungime variat\, prezentând o stria]ie transversal
sau o periodicitate de 64 nm [i alc uite din *colagen.
FIBR| ELASTIC| / fibre élastique / elastic fiber. F. care exist `n substan]a intercelular a ]esutu-lui conjunctiv, având o colora]ie
g\lbuie [i o consisten] elastic\.
FIBR| MUSCULAR| / fibre musculaire / muscle fiber. Celul a mu[chiului scheletic, cardiac sau neted. 1)
F. m. scheletice sunt
reprezentate de celule cilindrice, cu diametrul de 10-100
µm [i lungimea de la câ]iva mm la câ]iva cm, multinucleate, ce con]in
*miofibrile. Exist dou tipuri de f. m. striate:
tipul I (f. ”ro[ii”), cu diametrul mic, bogate `n mioglobin [i enzime oxidative, cu
activitate ATP-azic redus\;
tipul II (f. ”albe”), cu diametrul mai mare, având caracteristici inverse fa] de primul tip. 2) F. m.
cardiace
con]in unul sau, uneori, dou nuclee [i miofibrile, fiind separate prin *discuri intercalare. De[i sunt striate, f. m. cardiace
se ramific\, formând o re]ea tridimensional\. 3)
F. m. netede sunt celule fuziforme, alungite, cu lungimea de 20-200 µm, cu nucleu
central [i miofibrile dispuse longitudinal.
FIBR| NERVOAS| / fibre nerveuse / nerve fiber. F. format din axon înconjurat sau nu de o *teac de mielin sau *teac Schwann.
În sistemul nervos central, f. n. reprezint substan]a alb [i pot prezenta o teac de *mielin\, dar niciodat o teac Schwann. F. n.
din sistemul nervos periferic sunt întotdeauna înconjurate de o teac Schwann.
FIBR| RETICULAR| / fibre réticulaire / reticular fiber. F. imatur a ]esutului conjunctiv, care se eviden]iaz cu argint `n brun sau
negru. Formeaz re]eaua de sus]inere a ]esutului limfoid [i mieloid. F. r. se g\sesc, de asemenea, `n ]esutul intersti]ial al organelor
glandulare [i `n stratul papilar al pielii. Sin.: fibr argentafin\.
FIBRE ALIMENTARE / fibres alimentaires / die-tary fibers. Reziduuri fibroase provenite din alimente vegetale, care nu au fost
hidrolizate de enzimele digestive. Termenul de f. a. cuprinde o serie de compu[i asocia]i frecvent în aceea[i plant\: celuloze,
hemiceluloze, pectine, lignine [i, prin ex-tensie, gume [i mucilagii. F. a. sunt foarte pu]in sau deloc metabolizate, fiind degradate
par]ial de flora microbian din colon. Având propriet\]i absorbante, modific tranzitul intestinal, întârzie absorb]ia nutrimentelor [i
interfer în metabolismul acestora. În prezent, f. a. li se atribuie un rol (ne-demonstrat) în prevenirea bolilor digestive, de nu-tri]ie [i
chiar a unor cancere.
FIBRE JAMES / fibres de James / James’ fibers.
[T. N. James, cardiolog [i fiziolog american, n. 1925.] V. sindrom Wolff-
Parkinson-White.
FIBRE MAHAIM / fibres de Mahaim / Mahaim’s fibers.
[J. Mahaim, medic francez contemporan.] V. sindrom Wolff-Parkinson-
White.
FIBREMIE, s. f. / fibrémie, s. f. / fibr(a)emia, inos(a)emia.
[Lat. fibra = fibr\; gr. haima, -atos = sânge.] Prezen]a sau formarea
*fibrinei `n sânge, care poate determina *tromboz sau de *embolie.
FIBRILAR, adj. / fibrillaire, adj. / fibrillar.
[Lat. [tiin]ific fibrilla, dim. de la fibra = fibr\.] 1) În form de fibrile. Ex.: nevrom f. 2)
Care se refer la o fibril sau la fibrile. Ex.: contrac]ie f.
FIBRILA}IE, s. f. / fibrillation, s. f. / fibrillation.
[Lat. [tiin]ific fibrilla, dim. de la fibra = fibr\.] 1) Contrac]ie independent a unei
singure fibre musculare. Se traduce pe electromiogram prin poten]iale scurte, cu durata sub 2 msec [i amplitudinea sub 300
µV.
2) Succesiune foarte rapid [i neregulat a stimulilor, anormal\, care duce la dispari]ia contrac]iilor coordonate [i eficiente ale
fibrelor cardiace. În cazul
f. auriculare, din atriu se emit impulsuri heterotrope cu frecven] lent sau rapid (400-600/min) care se
înso]esc, dac conducerea atrio-ventricular este normal\, de o arit-mie ventricular rapid\, fiind o cauz frecvent de aritmie
complet\.
F. ventricular\ este determinat de un focar ectopic ventricular cu mare frecven] [i este incompatibil cu via]a.
FIBRILA}IE AURICULAR| / fibrillation auricu-laire / atrial fibrillation. V. fibrila]ie.
FIBRILA}IE MUSCULAR| / fibrillation muscu-laire / muscular fibrillation. V. fibrila]ie.
FIBRILA}IE VENTRICULAR| / fibrillation ventri-culaire / ventricular fibrillation. V. fibrila]ie.
FIBRIL|, s. f. / fibrille, s. f. / fibril.
[Lat. [tiin]ific fibrilla, dim. de la fibra = fibr\.] Filamentul component al unei fibre. Ex.: f. a
fibrei musculare [i a celei nervoase.
FIBRILIN|, s. f. / fibrilline, s. f. / fibrillin.
[Lat. [tiin]ific fibrilla, dim. de la fibra = fibr\; -inã.] *Glicoprotein cu M
r 350 kDa,
bogat în *cistein\, prezent în microfibrilele extracelulare ale ]esutu-lui conjunctiv cutanat, renal, pulmonar, cartilaginos, tendinos,
vascular, corneean [i în zona ciliar\. F. este sintetizat sub forma unei prefibriline alc uit din 2 871 aminoacizi organiza]i în cinci
regiuni distincte, cea mai mare (75 % din molecu-l\ oge cu EGF [i cu proteina de leg ur a
TGF
β. Gena de 110 kb codant a prefibrilinei este situat pe cromozomul 12. Au fost detectate numeroase muta]ii ale acestei
gene în *sindromul Marfan.
FIBRILOFLUTTER, s. n. / fibrilloflutter, s. m. / im-pure flutter, flutter fibrillation.
[Lat. [tiin]ific fibrilla, dim. de la fibra = fibr\;
engl.
flutter = fluturare, agita]ie.] Tip de *fibrila]ie auricular în care traseul electrocardiografic prezint ondula]ii mai înalte [i mai
regulate, amintind aspectul de *flutter.
|

358. 358
FIBRIN|, s. f. / fibrine, s. f. / fibrin. [Lat. fibra = fibr\; -inã.] Protein insolubil\, element principal al cheagului sanguin, rezultat al
ac]iunii *trombinei asupra *fibrinogenului. Prin proteoliz\, trombina produce fragmente de fibrinogen (fibrinopeptide), care devin
”monomeri de f.”. Ace[tia formeaz un ”polimer de f.”, care va fi stabilizat de *factorul de coagulare XIII, activat, de asemenea, de
trombin\. V. [i fibrinogen.
FIBRINEMIE, s. f. / fibrinémie, s. f. / fibrin(a)e-mia.
[Lat. fibra = fibr\; -inã; gr. haima, -atos = sânge.] Cantitatea de *fibrin
ob]inut dup coagularea sângelui extravazat, în cantitate de 4-5 g/l de plasm\. Scade în insuficien]a hepatic [i cre[-te în anumite
afec]iuni inflamatorii. De fapt, termenul de f. e discutabil, formarea fibrinei `n sânge fiind patologic\. V. [i fibremie.
FIBRINOGEN, s. m. / fibrinogène, s. m. / fibrinogen.
[Lat. fibra = fibr\; -inã; gr. gennan = a pro-duce.] Protein plasmatic
solubil din plasm\, sintetizat de ficat, care, sub ac]iunea *trombinei, se transform în *fibrin\. F. este o glicoprotein plasmatic
cu M
r 340 kDa, sintetizat `n ficat [i alc uit din trei subunit\]i ( α, β, γ), gena codificatoare fiind situat pe cromozomul 4 (4q28).
Trombina cliveaz patru leg uri peptidice la nivelul centrului subunit\]ilor globulare (denumite astfel deoarece au structur
secundar de tip
α-helix), eliberând un fibrinopeptid A (18 aminoacizi) [i un altul B (20 aminoacizi). Ace[tia sunt denumi]i
”monomeri de fibrin\” deoarece se vor asocia `n ”polimeri de fibrin\”, care determin re]eaua fibrilar de fibrin\. Au fost identificate
numeroase variante de f. (reprezentând consecin]a unor muta]ii ereditare), care au primit numele ora[elor `n care au fost desco-
perite. Sin.: factorul I de coagulare. V. [i factori de coagulare, fibrin\.
FIBRINOGENEMIE, s. f. / fibrinogénémie, s. f. / blood fibrinogen, fibrinogen(a)emia.
[Lat. fibra = fibr\; -inã; gr. gennan = a
produce;
haima,
-atos
= sânge.] Prezen]a [i concentra]ia de *fibri-nogen `n sânge. V. tab. const. biochim.
FIBRINOGENOPENIE, s. f. / fibrinogénopénie, s. f. / fibrinogenopenia.
[Lat. fibra = fibr\; -inã; gr. gennan = a produce; penia =
s\cie
.] Diminuarea concentra]iei *fibrinogenului sanguin sub 2,5 g/l. Termenul fibrinopenie nu este recomandat. V. [i
afibrinogenemie.
FIBRINOID, adj., s. n. / fibrinoïde, adj., s. f. / fibri-noid.
[Lat. fibra = fibr\; -inã; gr. eidos = form\.] (Substan] amorf acidofil\
care prezint o structur vag fibrilar\, are afinitatea tinctorial a *fibrinei [i rezult din transformarea substan]ei fundamentale a
*]esutului conjunctiv.
FIBRINOLITIC, adj. / fibrinolytique, adj. / fibri-nolytic.
[Lat. fibra = fibr\; -inã; gr. lytikos = care distruge, de la lyein = a
distruge
.] Despre orice substan] capabil s produc liza *cheagurilor sanguine [i utilizat în acest scop în *trombozele arteriale
sau venoase. Ex.: *streptokinaz\, *urokinaz\.
FIBRINOLIZ|, s. f. / fibrinolyse, s. f. / fibrinolysis.
[Lat. fibra = fibr\; -inã; gr. lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.]
Ansamblu de procese care duc la degradarea [i disolu]ia fibrinei, sub ac]iunea unei enzime, *fibrinolizina. Acesta este un proces
normal, având ca efect dezagregarea [i disolu]ia cheagurilor sanguine. În unele circumstan]e patologice, f. poate fi accelerat\ sau,
invers, întârziat (tromboz\zul acceler\rii f., se disting: 1)
F. primitive, caracterizate prin activarea fibrinolizinei circulante. 2)
F. secundare, grave, determinate de *coagularea intravascular diseminat\.
FIBRINOLIZIN|, s. f. / fibrinolysine, s. f. / fibrino-lysin.
[Lat. fibra = fibr\; -inã; gr. lysis = distrugere, de la lyein = a distruge; -
inã.] Enzim proteolitic din grupul serin-proteazelor, care poate degrada *fibrina [i *fibrinogenul, accelerând astfel liza
cheagurilor sanguine. F. este un produs al activii *plasminogenului. Sin.: plasmin\.
FIBROADENOM, s. n. / fibroadénome, s. m. / fi-broadenoma.
[Lat. fibra = fibr\; gr. aden, -os = gland\; -oma.] *Adenom
caracterizat prin prezen-]a unui abundent ]esut conjunctiv fibros. Sin.: ade-nofibrom.
FIBROADENOMATOZ| CHISTIC| A SÂNILOR / fibro-adénomat ose kystique des seins / cystic disease of breast. Sin.: boal
chistic a mamelei (v.).
FIBROBLAST, s. n. / fibroblaste, s. m. / fibro-blast.
[Lat. fibra = fibr\; gr. blastos = germen.] Celul fix a ]esutului conjunctiv,
fuziform sau stelat\, responsabil de sinteza fibrelor conjunctive (colagenice, reticulinice sau elastice), a *glico-zaminoglicanilor, a
*acidului hialuronic, ca [i a altor componente ale *substan]ei fundamentale.
FIBROCARTILAJ, s. n. / fibrocartilage, s. m. / fibrocartilage.
[Lat. fibra = fibr\; cartilago, -inis = cartilaj.] }esut cartilaginos a
cui *substan] fundamental cuprinde fascicule fibroase. F. se afl îndeosebi la nivelul *discurilor intervertebrale. Sin.: cartilaj
fibros.
FIBROCARTILAJ INTERARTICULAR / fibroca r-tilage interarticulaire / articular disk. Lam al-c uit din *fibrocartilaj, situat la
nivelul articula]ii-lor sau meniscurilor. Prezen]a f. i. amelioreaz concordan]a a dou suprafe]e articulare.
FIBROCIT, s. n. / fibrocyte, s. m. / fibrocyte.
[Lat. fibra = fibr\; gr. kytos = celul\.] Celul fuziform sau stelat\, caracteristic
*]esutului conjunctiv sau colagenic. Formele tinere se numesc fibroblaste.
FIBROCONDROM, s. n. / fibrochondrome, s. m. / fibrochondroma.
[Lat. fibra = fibr\; gr. khon-dros = cartilaj; -oma.] Tumor
benign a ]esutului cartilaginos, `n care lobulii cartilagino[i tumorali sunt separa]i prin ]esut fibros abundent.
FIBRODUODENOSCOPIE, s. f. / fibroduodéno-scopie, s. f. / fibroduodenoscopy.
[Lat. fibra = fibr\; duodeni = `n num de 12,
abreviere de la
duodeni digitorum = de 12 degete (lungimea acestui segment intestinal); gr. skopia = examinare, de la skopein
= a vedea, a examina
.] Sin.: duodeno-scopie (v.).
FIBROELASTOZ|, s. f. / fibroélastose, s. f. / fi-broelastosis.
[Lat. fibra = fibr\; gr. elastos = docil, maleabil; -ozã.] Înlocuirea unui
]esut normal prin ]esut fibros [i elastic.
FIBROELASTOZ| ENDOCARDIC| / fibroélas-tose de l’endocarde / endocardial fibroelasto-sis. Boal de origine necunoscut\, ce
poate afec-ta nou-n\scutul sau copilul mic, caracterizat ana-tomopatologic prin îngro[area masiv\ a endocardului, ca urmare a
proliferii fibrelor conjunctive [i îndeosebi elastice. Debuteaz prin tulburi diges-tive [i de cre[tere, urmate rapid de o insuficien]
cardiac [i edem pulmonar. Evolu]ie invariabil spre exitus. Sin.: endocardit fetal\, endocardit fibroplastic\, fibroz cardiac a
sugarului. V. endocardit\.
FIBROGASTROSCOP, s. n. / fibrogastroscope, s. m. / gastric fiberscope.
[Lat. fibra = fibr\; gr. gaster, gastros = stomac;
skopos = observator, de la skopein = a vedea, a examina.] Sin.: gastrofibroscop (v.).
FIBROGLICAN, s. m. / fibroglycane, s. m. / fibroglycan.
[Lat. fibra = fibr\; gr. glykys = dulce.] *Proteoglican prezent `n cantitate
mare pe suprafa]a fibroblastelor pulmonare. Structural, prezint lan]uri heparan-sulfat care leag *fibronectina [i *colagenul tip I.
FIBROM, s. n. / fibrome, s. m. / fibroma.
[Lat. fibra = fibr\; -oma.] Tumor conjunctiv benign\, constituit din *fibroblaste. F.
pure sunt rare, dar aproape toate proliferile mezenchimatoase se acompaniaz de o participare fibromatoas\. În general bine
delimitat\, se poate dezvolta în locuri foarte diverse: piele, ]esuturi moi, rinichi, ovar, rinofaringe etc. Nu recidiveaz dup abla]ie
chirurgical\. *Leiomiomul uterin este denumit impropriu, dar foarte frecvent, f.
FIBROMATOZ|, s. f. / fibromatose, s. f. / fibro-matosis.
[Lat. fibra = fibr\; -oma; -ozã.] Pre-zen]a de fibroame multiple.
FIBROMIOM, s. n. / fibromyome, s. m. / fibromyoma.
[Lat. fibra = fibr\; gr. mys, myos = mu[chi; -oma.] Denumirea tumorilor
uterine alc uite din ]esut conjuctiv [i din ]esut muscular neted. Sin.: miofibrom.
FIBROMODULIN|, s. n. / fibromoduline, s. m. / fibromodulin.
[Lat. fibra = fibr\; modulari = a ritma, a modula, de la modulus,
dim. de la
modus = m\sur\, caden]\; -inã.] *Proteoglican keratan-sulfat, cu M
r de 60 kDa, prezent `n *matricea extracelular a
cartilajelor, tendoanelor [i pielii. Are structur asem oare *decorinei [i se leag\ de *colagenul tip I [i II.
FIBRONECTIN|, s. f. / fibronectine, s. f. / fibro-nectin.
[Lat. fibra = fibr\; nectere = a uni; -inã.] Familei de *glicoproteine cu M
r
mare (440-550 kDa), ubicuitare `n organism, un tip de f. fiind prezent în plasm\, iar altul (altele) la suprafa]a a numeroase celule.
F. intervin în numeroase procese celulare normale [i patologice: adeziunea intercelular\, organizarea topografiei intersti]iale a ]e-
suturilor, migrarea celular\, transformarea malign\, cicatrizarea ]esuturilor. Partea proteic a f. este substrat pentru diverse enzime
|

359. 359
care intervin `n etapele *coagulii. Concentra]ia seric a f., de circa 300 µg/ml, scade `n traumatisme, arsuri, infec]ii, dup
interven]ii chirurgicale laborioase, `n denutri]ie [i `n coagulopatiile de consum. V. integrin [i vitronectin\.
FIBROPLAZIE, s. f. / fibroplasie, s. f. / fibroplasia.
[Lat. fibra = fibr\; gr. plasis = modelare, de la plassein = a forma, a modela.]
Formarea de fibre de c re *fibroblaste, intracelular sau prin transformarea *substan]ei fundamentale.
F. retro-lenticular\ const în
dezvoltarea de ]esut fibro-plastic vascular posterior cristalinului, la prematuri.
FIBROSARCOM, s. n. / fibrosarcome, s. m. / fi-brosarcoma.
[Lat. fibra = fibr\; gr. sarx, sarkos = carne; -oma.] 1) Tumor
malign a ]esutului conjunctiv, derivat din *fibroblaste. F. se poate dezvolta în ]esuturile moi sau la nivelul oaselor, mai frecvent la
nivelul membrelor. Afecteaz toate vârstele [i poate fi congenital. 2) Tip rar de tumor malign primitiv a osului, dezvoltat\ cel mai
frecvent la nivelul periostului, cu evolu]ie mai lent decât *osteosarcomul.
FIBROSCOP, s. n. / fibroscope, s. m. / fiber-scope.
[Lat. fibra = fibr\; gr. skopos = observator, de la skopein = a vedea, a
examina
.] Varietate de *endoscop sau *bronhoscop la nivelul cuia razele luminoase sunt conduse de un fascicul de fibre din
sticl\. F. permite explorarea complet a mucoasei bron[ice [i a unor teritorii întinse din tubul digestiv: stomac, duoden, canal
coledoc, colon etc. Sunt posibile: observa]ia vizual direct\, fotografierea, filmarea, preluarea cu videocamera, prelevarea unei
biopsii. Tipuri: 1)
F. cu viziune a-xial sau terminal\ (axofibroscop, axoscop), cu o-biectivul plasat la extremitatea distal în axul
aparatului; util în explorarea esofagului sau stomacului. 2)
F. cu viziune lateral\ (laterofibroscop sau la-teroscop), cu obiectivul
plasat lateral în raport cu extremitatea distal a aparatului; util în examenul stomacului. Diversele tipuri de f. sunt `n evolu]ie
continu\.
FIBROSCOPIE, s. f. / fibroscopie, s. f. / fiber-scopy.
[Lat. fibra = fibr\; gr. skopia = examinare, de la skopein = a vedea, a
examina
.] Explorarea vizual a interiorului conductelor [i a cavit\-]ilor din organism cu *fibroscopul.
FIBROTORAX, s. n. / fibrothorax, s. m. / fibro-thorax.
[Lat. fibra = fibr\; lat. thorax, -acis, gr. thorax, -akos = torace.] Termen
referitor la *fibro-za pleuropulmonar\, boal în care un pl\mân es-te invadat de un ]esut fibros dens, adesea retractil. Termenul
desemneaz\, de regul\, un aspect radiologic de hemitorace sumbru [i retractat, se-chel tardiv a unor inflama]ii pleuropulmonare
diverse. V. [i fibroz pulmonar\.
FIBROZ|, s. f. / fibrose, s. f. / fibrosis.
[Lat. fibra = fibr\; -ozã.] Leziune nespecific aput prin hi-perplazia ]esutului conjunctiv
din cauza proliferii *fibroblastelor sau *fibrocitelor care sintetizeaz *colagen. ~n func]ie de predominan]a fibrelor sau celulelor, f.
poate fi colagenofibroblastic sau co-lagenic\; alteori ea poate fi elastic sau *hialin acelular\. Pentru autorii francezi, f. este
substratul histologic al sclerozei, acest din urm termen desemnând leziunea macroscopic\. V. [i scleroz\.
FIBROZ| CARDIAC| A SUGARULUI / fibrose cardiaque du nourrisson / endocardial fibroelastosis. Sin.: fibroelastoz endocardic
(v.).
FIBROZ| CHISTIC| / fibrose kystique / cystic fibrosis. Termen pentru f. chistic a pancreasului. Sin.: mucoviscidoz (v.). Abrev.
engl.: CF.
FIBROZ| PULMONAR| / fibrose pulmonaire / pulmonary fibrosis. Dezvoltarea de ]esut conjunctiv (*fibroblaste [i *colagen) în
parenchimul pulmonar. Procesul patologic poate fi localizat sau generalizat, anarhic [i mutilant sau sistematizat. F. p. poate fi
cicatricial [i fix sau evolutiv [i extensiv\. Se disting:
f. p. secundar\ unei boli cunoscute [i f. p. primitiv\ (idiopatic\
multe forme: acut (v. sindrom Hamman-Rich), subacu-t (sindrom Scadding) [i cronic (sindrom Kaplan sau Kaplan-Walford).
FIBROZ| RETROPERITONEAL| / fibros e rétro-péritonéale / retroperitoneal fibrosis, periure-teral fibrosis. Sin.: boal Ormond (v.).
FIBROZIT|, s. f. / fibrosite, s. f. / fibrositis.
[Lat. fibra = fibr\; -ozã; -itã.] Inflama]ie a ]esutului conjunctiv fibros. Observa]ie: `n fr.,
termenul este pu]in utilizat, iar `n engl., sub aceast denumire sunt cuprinse durerile multiple juxtaarticulare, jux-tavertebrale sau
cu alte focare, uneori `nso]ite de parestezii, de etiologie necunoscut\. Se presupune c uneori durerile ar putea fi determinate de
perturbi ale somnului care `mpiedic relaxarea muscular\.
FIBULA, s. f. / péroné, s. m. / fibula.
[Lat. fibula = agraf\.] V. tab. anat. - oase.
FIBULIN|, s. f. / fibuline, s. m. / fibulin.
[Lat. fibula = agraf\; -inã.] Glicoprotein prezent `n *matricea extracelular [i `n plasma
sanguin\. Structura sa include unit\]i repetitive, care intr [i `n structura *factorului de cre[tere epidermic\. Sunt cunoscute trei
forme de f., cu 566, 601 [i, respectiv, 683 aminoacizi.
FICAT, s. m. / foie, s. m. / liver. NA: hepar.
[Lat. ficatum = ficat.] Gland anex a tubului digestiv, foarte voluminoas\, de culoare
brun-ro[cat, cu greutatea medie de 1 500 g, situat în loja subfre-nic dreapt\, constituit dintr-o mas parenchima-toas a c\rei
unitate elementar este lobulul hepatic. Acesta este alc uit din celule hepatice poligonale, centrate de o ven centrolobular\ [i `n-
conjurate de ramifica]ii terminale ale venei porte, arterei hepatice [i de canalicule biliare primitive, grupate `n spa]iile porte Kiernan.
F. secret bila [i asigur un mare num de func]ii biochimice indispensabile vie]ii. I se descriu trei fe]e: superioar\, inferioar [i
posterioar\. Este men]inut de o serie de ligamente: micul epiploon, ligamentul coronar, ligamentele triunghiulare drept [i stâng,
ligamentul falciform cu ligamentul rotund. Fa]a sa inferioar este parcurs de trei [an]uri profunde, care divid ficatul în patru lobi:
lobul drept, lobul stâng, lobul p\trat [i lobul caudat (sau lobul lui Spiegel). Fiziologic, f. este o gland cu dubl activitate: exocrin -
prin secre]ia bilei, endocrin - prin func]iile sale în metabolismul glucidelor, lipidelor [i protidelor, la care se adaug func]iile de
epurare [i antitoxice. F. joac un rol important în sinteza *fibrinogenului, a *protrombinei, a *heparinei [i constituie un loc de stocaj
al vitaminelor A, B, D [i K. Sin.: hepar.
FICAT ALCOOLIC / foie alcoolique / alcoholic liver. Leziuni hepatice determinate de *alcoolism: *steatoz\, hepatit alcoolic urmat
de *ciroz\.
FICAT CARDIAC / foie cardiaque / cardiac liver. Denumire pentru modificile anatomopatologice ale ficatului în *insuficien]a
cardiac\: hepatomegalie, congestie intens cu necroz hemoragic centrolobular\, steatoz mediolobular\, aspect policrom al
suprafe]ei ficatului. V. [i ciroz cardiac\.
FICAT GRAS / foie gras / fatty liver. F. cu leziuni degenerative extinse, produse ca urmare a depunerii de gr\simi la nivel celular,
`ndeosebi `n intoxica]ia cronic cu alcool. V. steatoz [i ficat alcoolic.
FICAT “LEGAT ~N SFORI” / foie ficelé / packed liver. Aspect al f. `n sifilisul ter]iar, `n care *gomele sclerozate determin deformi [i
retrac]ii ale suprafe]ei hepatice, cu aspect de fals lobulare.
FICAT MUSCAD / foie muscade / nutmeg liver. Aspect particular al *f. cardiac. Macroscopic, pe sec]iune, f. mare congestiv din
*insuficien]a cardiac are o colora]ie ro[ie `n centrul lobulului, din cauza congestiei, cu periferie brun-g\lbuie, ca ur-mare a
*steatozei. Aspectul se aseam cu o sec]iune a nucii muscade.
FICAT PULSATIL / foie systolique / pulsating liver. *F. cardiac care prezint mi[ci de expansiune ritmate de fiecare contrac]ie
cardiac\. Reprezint un semn de *insuficien] tricuspidian\.
FICOL, s. m. / ficoll, s. m. / ficoll. Copolimer de sintez solubil în ap\, cu M
r 408 kDa, constituit din zaharoz [i epiclorohidrin\. F.
este utilizat în prepararea de gradien]i de densitate care servesc la separarea [i la purificarea celulelor.
FIER, s. m. / fer, s. m. / iron.
[Lat. ferrum = fier.] Elementul 26; în corpul omenesc reprezint
0,005 % din masa corporal\, fiind deci un oligoelement. Are rol important în *eritropoiez\, în calitate de constituent al
*hemoglobinei. Cantit\]ile zilnice necesare a fi introduse prin alimenta]ie variaz între 7 [i 15 mg, `n func]ie de vârst\, sex, stare
fiziologic\.
FIERBERE, s. f. / ébullition, s. f. / ebullition.
[Lat. fervere = a fierbe.] Transformare de faz din lichid `n vapori, adic vaporizare,
care are loc `n toat masa lichidului. La presiune atmosferic normal\, fiecare lichid prezint o anumit tem-peratur de f. Dac
presiunea de deasupra unui lichid scade, va diminua [i temperatura de f. [i invers. Sin.: ebuli]ie.
FILAMENTE INTERMEDIARE / filaments inter-médiaires / intermediate filaments.
[Lat. fila-mentum = ]es ur `n fir;
intermedius = inter-pus, intercalat, de la inter = între, medius = situat la mijloc.] Re]ea molecular component a *ci-
|

360. 360
toscheletului, denumit astfel deoarece diametrul s\u, de circa 10 nm, este intermediar între cel al *microtubulilor (24 nm) [i
*microfilamentelor (în medie 6 nm). Se disting [ase tipuri de f. i.: tip I - keratine (13 tipuri la om), tip II - *desmin\, *prote-in fibrilar
glial acid\, *vimentin\; tip III - neuro-filamente, *periferin\; tip V - *lamine nucleare; tip VI - *nestin\. Toate aceste proteine au o
caracteristic structural comun\: prezen]a unui domeniu central de 300-310 aminoacizi subdivizat în trei subdomenii cu *structur
secundar de tip
α-helix, separate unele de altele de por]iuni în care *struc-tura primar este liniar\. Restul moleculelor este
variabil, iar genele codante pentru sinteza acestor molecule difer prin pozi]ia intronilor. V. [i cito-schelet.
FILARIA / Filaria / Filaria.
[Lat. filum = fir.] Vierme parazit al ]esuturilor, din ordinul Nematodelor; cele mai importante tipuri sunt: f.
de Medina
(Dra-cunculus medinensis), care produce *dracunculo-za; f. de Bancroft (Wuchereria bancrofti), care d *filarioza, [i
oncocercul (
Onchocerca volvulus), care determin *oncocercoza. În cazul filariozei, viermele adult, filiform, lung de 60-80 cm,
r\mâne înrulat în ]esutul subcutanat, provocând abcese, inflama]ie [i obstruc]ie a limfaticelor pân la *ele-fantiazis.
FILARIOZ|, s. f. / filariose, s. f. / filariasis.
[Lat. filum = fir; -ozã.] Boal provocat de viermii *Filaria [i, mai precis, cea produs
de
filaria de Bancroft, r\spândit în regiunile tropicale [i subtropicale. V. [i dracunculoz\.
FILAXIE, s. f. / phylaxie, s. f. / phylaxis.
[Gr. phylaxis = protec]ie, de la phylattein = a apa.] Puterea de apare a organismului
contra infec]iilor, cuprinzând *fagocitoza [i formarea de *anticorpi. Termenul este utilizat rar [i tinde s devin desuet.
FILGASTRIM|, s. f. / filgastrime, s. f. / filgastrim. *Factor de cre[tere al liniei granulocitare, produs prin inginerie genetic\.
Administrat prin injec]ii reduce durata *neutropeniilor iatrogene [i cre[te numul de neutrofile în neutropeniile congenitale.
FILIA}IE, s. f. / filiation, s. f. / consanguinity in direct line.
[Lat. filiatio, -onis = filia]ie, de la fi-lius = fiu.] 1) În epidemiologie,
succesiunea apa-ri]iei cazurilor de boal pornind de la surse de infec]ie [i urmind c\ile de transmitere. 2) Des-cenden]a, leg ura
de consanguinitate a copiilor cu pin]ii. În serologie, încercarea de clasificare a unei maternit\]i sau paternit\]i presupuse prin e-
xaminarea diverselor grupe [i tipuri sanguine la copil [i la presupu[ii pin]i. Este important ca grupele [i tipurile sanguine studiate
s aib un mod de ereditate cunoscut cu o certitudine care a fost verificat pe un mare num de familii. Nu se poate proba dac
un bbat este tat\l unui copil, ci doar dac el nu este tat\l acelui copil.
FILIFORM, adj. / filiforme, adj. / filiform.
[Lat. fi-lum = fir; forma = form\.] 1) În form de fir. Ex.: papil f. 2) Un puls slab,
perceput foarte greu la palpare, ca un fir.
FILM, s. n. / film, s. m. / film.
[Engl. film = peli-cul\.] 1) Strat sub]ire dintr-o substan]\. 2) Material special tratat pentru utilizarea în
fotografie. În me-dicin\, `ndeosebi f. sensibil la raze X.
FILM LACRIMAL / film lacrymal / tear film. Strat sub]ire de lichid men]inut la suprafa]a corneei, al cei epiteliu îl protejeaz\. V.
xeroftalmie [i sindrom Sjögren.
FILOGENEZ|, s. f. / phylogenèse, s. f. / phylo-geny.
[Gr. phylon = trib, specie; genesis = producere, de la gennan = a produce.]
Evolu]ia speciilor vii în mod continuu [i progresiv, dup un determinism incomplet elucidat. V. [i ontogenez\.
FILTRARE, s. f. / filtration, s. f. / filtration.
[Fr. filtration, din lat. medieval filtrum, cu origine `n limba francilor stabili]i `n Galia
filtir = fetru, pâsl\.] 1) Trecerea unei solu]ii printr-un filtru, a-vând drept efect separarea materiilor solide cu dimensiuni mai mari
decât diametrul porilor de lichidul în care acestea se afl în solu]ie sau în suspensie. În bacteriologie, procedeu de separare care
const în trecerea suspensiilor de germeni prin pere]i poro[i sau straturi de celuloz\ ai cor pori sunt destul de fini pentru a opri
microorganismele de un anumit diametru. 2)
F. glomerular\, v. 3) Modificarea compozi]iei spectrale a unui semnal prin traversarea
unui filtru. V. [i filtru.
FILTRARE GLOMERULAR| / filtration glomérulaire / glomerular filtration rate. Denumire simplificatoare pentru procesul complex de
f. a plasmei sanguine la nivel glomerular, care, urmat de reabsorb]ia [i secre]ia tubular\, are ca rezultat formarea urinii. F. g. este
un proces produs la nivelul membranei glomerulocapilare (extrem de sub]ire: 0,001 mm grosime), care, `n condi]ii fiziologice, nu
se comport ca o membran inert\, ci, prin propriet\]ile ei fizico-chimice, permite trecerea selectiv a unor constituen]i [i blocheaz
trecerea altora (substan]ele cu M
r p?n la 40 000 Da strat cu u[urin] membrana filtrant\, iar cele cu ϕ
r peste 69 000 nu se mai
filtreaz\ mai intervin `nccarea electric [i forma acestora. F. g. este rezultatul presiunii efective
de f. care se exercit la nivelul membranei glomerulocapilare [i care reprezint suma algebric a unor presiuni de semn opus.
For]a principal este presiunea efectiv de f., `n care un rol important `l de]ine presiunea hidrostatic din capilarele glomerulare, cu
valori mult mai mari (circa 70 mmHg) decât `n alte teritorii capilare (circa 25-30 mmHg). Presiunii hidrostatice i se opun for]e de
presiune locale, care `i diminu\ eficien]a, `ndeosebi *presiunea oncotic (circa 30 mmHg), ca [i rezisten]a fluxului de lichid `n
sistemul tubular [i presiunea intersti]ial exercitat asupra capilarelor glomerulare (`mpreun\, circa 10 mmHg). Din echilibrul
acestor for]e, rezult presiunea efectiv de f., de aproximativ 30 mmHg
[70-(30+10)]. ~n procesul de ultrafiltrare intervine [i
suprafa]a membranei filtrante, care la adultul normal este de 1,2-1,5 m
2
, precum [i difuziunea (cu rol secundar). Rezultatul f. g.
este urina primitiv\, un ultrafiltrat de sânge f celule [i proteine (ultrafiltrat plasmatic), denumit [i filtrat glomerular. V. [i filtrat
glomerular, clearance.
FILTRAT GLOMERULAR / filtrat glomérulaire / glomerular filtrate. Lichid provenit din *filtrarea glomerular\, denumit [i urin
primitiv\. F. g. are o compozi]ie electrolitic identic cu cea a plasmei, pH 7,35 [i densitate relativ 1,010. Valoarea f. g. este de
120 ml/min la bbat [i cu 10 % mai pu]in la femeie, ceea ce `nseamn de 60 de ori volumul plasmatic, de 15 ori lichidele
extracelulare [i de 4 ori volumul total de ap din organism. F. g. are un volum de circa 170-180 l/zi, `n timp ce urina are un volum
de aproximativ 1,5 l, iar concentra]ia diverselor substan]e `n urina final difer mult de cea a plasmei ([i, implicit, a f. g.), aceasta
ca urmare a proceselor de reabsorb]ie [i secre]ie de la nivelul tubilor renali. V. clearance [i filtrare glomerular\.
FILTRU, s. n. / filtre, s. m. / filter.
[Fr. filtre, din lat. medieval filtrum, cu origine `n limba francilor stabili]i `n Galia filtir = fetru,
pâsl\
.] Material care asigur\, prin structura sa, re]inerea selectiv a unor componente din produsul ce ?l strate. Variet\]i: 1) F.
fizic
: hârtie, azbest, sticl\. 2) F. de adsorb]ie selectiv a energiei electromagnetice: f. colorate pentru lumina vizibil\, metalice
pentru radia]ii X. 3)
F. fiziologice: *membrane permeabile [i semipermeabile.
FILTRU INTRAVENOS CAV / filtre intraveineux cave / endovenous filter. Dispozitiv introdus `n vena cav\ inferioar prin *cateterism,
destinat blo-cii migrii cheagurilor, fiind evitat astfel constituirea sau recidiva *emboliilor pulmonare.
FIMBRII, s. f. pl. / fimbriae, s. f. pl. / fimbriae. NA: fimbria.
[Lat. fimbriae = franjuri.] Sin.: pili (v.).
FIMOZ|, s. f. / phimosis, s. m. / phimosis.
[Gr. phimosis = strâmtare, `ngustare, de la phimoun = a strânge cu putere.] Constric]ia
inelului cutanat prepu]ial, cu împiedicarea, secundar\, a decalo-tii glandului; poate fi, frecvent, congenital\, accidental\, de cauz
tumoral sau secundar unor boli cronice, cum este diabetul zaharat. V. [i para-fimoz\.
FIR, s. n. / fil, s. m. / thread.
[Lat. filum = fir.] Corp de form lung [i sub]ire. Tipuri: 1) F. de in, pentru cus ur chirurgical\. 2) F.
de m ase
, rezistent [i elastic, utilizat în chirurgie. 3) F. de nailon, foarte rezistent [i tolerat de ]esuturi.
FISIUNE, s. f. / fission, s. f. / fission.
[Lat. fissus = despicat, de la findere = a despica.] Rupere, desfacere în dou sau mai multe
fragmente. Ex.: *f. nuclear\.
FISIUNE NUCLEAR| / fission nucléaire / nuclear fission. Reac]ie nuclear spontan sau provocat\, puternic energogen\, care
const în scindarea nucleului unui atom greu în doi nuclizi (rar în mai mul]i), cu emisie de radia]ii gama [i neutroni.
FISTUL|, s. f. / fistule, s. f. / fistula.
[Lat. fistula = tub, ]eav\, canal.] Orificiu, traiect sau conduct anormal, congenital sau
accidental, care comunic cu o cavitate natural sau patologic\, cu un organ cavitar, cu o gland [i care permite drenarea
secre]iilor sau excre]iilor acesteia. Tipuri de f.: 1)
F. abdominal\, care permite comunicarea cu exteriorul a cavit\]ii abdominale sau
a cavit\]ii u-nui organ abdominal. 2)
F. alveolosinusal\, comu-nicare patologic între sinusul maxilar [i cavitatea bucal\. 3) F.
anfractuoas\
, cu calibru [i direc]ie neregulate. 4) F. anorectal\, f. perineal al cei orificiu intern comunic cu rectul. 5) F. biliar\,
par-]ial sau total\, prin care se scurge secre]ia biliar\. 6)
F. branhial\ sau congenital a gâtului, con-secin]a unei anomalii de
dezvoltare embrionar a regiunii cervicale. 7)
F. bronhoesofagian\, traiect patologic consecutiv unei supura]ii bronhopul-monare
|

361. 361
sau esofagiene. 8) F. bronhopleural\, prin efrac]ia unei alveole emfizematoase, ulcera]ia ple-urei sau ruptura unei aderen]e
pleurale; conduce la pneumotorax închis sau deschis. 9)
F. duodenal\, postoperatorie sau posttraumatic\, care face s comunice
lumenul duodenal cu exteriorul sau cu un organ vecin. 10)
F. gastric\, dup un act o-perator sau un traumatism, determin
comunicarea cavit\]ii gastrice cu exteriorul sau cu un organ vecin. 11)
F. lacrimal\, de origine traumatic\, a-fecteaz glanda sau
conductele lacrimale. 12)
F. perineal\, consecutiv unui abces perineal, cu orificiul extern în jurul anusului. 13) F. rectouterin\,
între cavitatea rectului [i cea uterin\, în procesele neoplazice invazive [i necrozante. 14)
F. salivar\, dup un traumatism sau un
proces patologic, deschis endobucal sau exobucal. 15)
F. stercoral\ permite comunicarea lumenului intestinal cu o cavitate
natural sau cu pielea; poate fi traumatic\, spontan sau chirurgical\. 16)
F. urinar\, prin care se scurge urina, ca urmare a unei
solu]ii de continuitate a c\ilor urinare excretorii.
FISTUL| ENTERIC| DORSAL| / fistule enté-rique dorsale / dorsal enteric fistula. Relicv embrionar a unei aderen]e anormale
`ntre *endo-blast [i *ectoblast, la nivelul ceia *coarda dorsal se dedublez (*notocordodisrafie). Dezvoltarea structurii trunchiului
etireaz aceast aderen] `ntr-o f. extins de la tubul digestiv la `nveli[ul cutanat al spatelui, traversând corpurile vertebrale, care
sunt fisurate, [i nevraxul (*diastematomielie).
FISTULOGRAFIE, s. f. / fistulographie, s. f. / fis-tulography.
[Lat. fistula = tub, ]eav\, canal; gr. graphein = a scrie.] Examen
radiografic practicat dup injectarea, într-o *fistul\, a unei substan]e de contrast iodate hidrosolubile, care permite a-precierea
traiectului fistulei [i a raporturilor sale cu organele vecine.
FISUR|, s. f. / fissure, s. f. / fissure. NA: fissura, sulcus.
[Lat. fissura = fant\, cr\p ur\, de la findere = a despica.] Fant foarte
îngust de form alungit (
f. normal\) sau mic pierdere de substan]\, superficial [i de form alungit ( f. patologic\). F. normale
sunt de regul anatomice. Ex.:
f. calcarin\ (NA: sulcus calcarinus), de pe fa]a medial a lobului occipital al creierului, sau f. parieto-
occipital\
(NA: sulcus parietooccipitalis), [an] care separ lobii parietal [i occipital ai emisferei occipitale.
FISUR| ANAL| / fissure anale / anal fissure. Ulcera]ie alungit [i superficial\, în general foarte dureroas\, localizat la nivelul
pliurilor radiale ale *anusului.
FISUR| FACIAL| / fissure faciale / facial cleft. Termen general pentru ansamblul malforma]iilor rezultate dintr-un defect de
confluen] a mugurilor primari ai fe]ei, spre deosebire de *fantele labio-palatine, în care defectul de sudur este situat la nivelul
mugurilor secundari. Tipuri de f. f.: f. fronto-maxilare (*coloboma), f. maxilomandibulare (*ma-crostomie) [i f. mentoniere.
FITAT, s. m. / phytate, s. m. / phytate.
[Gr. phy-ton = plant\.] Sare sau ester de *acid fitic. Formarea de f. în intestin poate
împiedica absorb]ia anumitor minerale, îndeosebi a calciului.
FITOBEZOAR, s. m. / phytobézoard, s. m. / phy-tobezoar, food ball.
[Gr. phyton = plant\; persan padzehr = concre]iune din
anumite plante, format `n tubul digestiv al unor animale, utilizat odinioar ca antidot
.] V. bezoar.
FITOFAGIE, s. f. / phytophagie, s. f. / phytophagy.
[Gr. phyton = plant\; phagein = a mânca.] Hrirea cu alimente sau
substan]e de origine vegetal\.
FITOFOTODERMATIT|, s. f. / phytophotoderma-tite, s. f. / phytophotodermatitis, meadow grass dermatitis.
[Gr. phyton = plant\;
phos, photos = lumin\; derma, -atos = piele; -itã.] E-rup]ie provocat prin asocierea patogen a trei elemente: vegetal, radia]ii
solare [i ap\. F. este determinat de ac]iunea fotosensibilizant a deriva]ilor furocumarinici con]inu]i de vegetale. Tipul cel mai
comun de f. este reprezentat de boala Op-penheim (v.).
FITOHEMAGLUTININ|, s. f. / phytohémaggluti-nine, s. f. / phytoh(a)emagglutinin.
[Gr. phyton = plant\; haima, -atos = sânge;
lat.
agglutinare = a lipi, a uni; -inã.] *Lectin extras dintr-o specie de fasole ( Phaseolus vulgaris), dotat cu proprietatea de
*aglutinare a hematiilor [i leucocitelor, ca [i cu capacitatea de a induce transformarea limfoblastic a limfocitelor. V. [i test de
trans-formare limfoblastic\.
FITOL, s. m. / phytol, s. m. / phytol.
[Gr. phyton = plant\; -ol.] Alcool cu un lan] de 20 de atomi de carbon, con]inut în *clorofil\.
Catabolismul f. se o-pre[te la acidul fitanic în cazul subiec]ilor afecta]i de *boala Refsum.
FITOSTEROL, s. m. / phytostérol, s. m. / phyto-sterol.
[Gr. phyton = plant\; stereos = solid, în relief; -ol.] Termen generic pentru
to]i *sterolii din regnul vegetal.
FITOTERAPIE, s. f. / phytothérapie, s. f. / phyto-therapy.
[Gr. phyton = plant\; therapeia = tratament, de la therapeuein = a
`ngriji
.] Metod terapeutic bazat pe utilizarea plantelor medicinale, cu tradi]ie `n istoria tuturor civiliza]iilor. O serie de
medicamente produse de industria farmaceutic modern `[i au originea `n principii active izolate din plante, cercetarea din acest
domeniu fiind, `n continuare, productiv\. Adep]ii f. tradi]ionale, fideli principiilor holistice ale terapiilor complementare, sus]in c o
serie de plante pot s ajute organismul la recâ[tigarea ”for]ei vitale”, perturbat de o serie de factori exogeni (stres, poluare,
alimenta]ie inadecvat etc.). ~n general, practican]ii f. consider c planta `ntreag este mai eficient decât constituen]ii acesteia.
Remediile f. sunt extrem de diverse. V. [i medicin alternativ\.
FIXARE, s. f. / fixation, s. f. / fixation.
[Lat. fixus = fix, neclintit, de la figere = a fixa.] 1) Imobilizare într-o anumit pozi]ie. 2)
Încetarea dezvoltii personalit\]ii într-o faz apropiat de maturitate. 3) Opera]ie care opre[te descompunerea ]esuturilor dup
scoaterea lor din organism. 4) Etap în tehnica fotografiei.
FIXAREA COMPLEMENTULUI / fixation du com-plément / complement fixation. V. reac]ie de fixare a complementului.
FIXATOR, s. m. [i n. / fixateur, s. m. / fixative (1), fixator (2).
[Lat. fixus = fix, neclintit, de la figere = a fixa.] 1) Solu]ie în tehnica
histopatologic a-vând ca efect încetarea descompunerii structurilor. 2) Instrument ortopedo-chirurgical.
FIZIC, adj. / physique, adj. / physical.
[Gr. physi-kos = natural, de la physis = natur\.] Referitor la aspectul corpului uman [i la
activitatea muscular\.
FIZICODEPENDEN}|, s. f. / physicodépen-dance, s. f. / physical dependence.
[Gr. phy-sikos = natural, de la physis = natur\;
lat.
depen-dere = a sta atârnat, de la de = separat de, pen-dere = a atârna.] Stare nou de echilibru fizic la care ajunge un
toxicoman prin utilizarea unui drog. Echilibrul atins în acest mod r\mâne precar, iar manifestarea cea mai evident a rupturii sale
este criza provocat de *sevraj. Înso]it de modifici metabolice complexe, f. este întotdeauna asociat cu *psihodependen]a. În
func]ie de sub-stan]a în cauz\, f. se poate constitui într-un interval de timp scurt (ex. în cazul barbituricelor rapide) sau lung (ex. în
cazul *metadonei).
FIZIOGNOMONIE, s. f. / physiognomonie, s. f. / physiognomy.
[Gr. physiognomonia, de la phy-sis = natur\, gnomon = care
cunoa[te [i
gnonai = a cunoa[te.] Arta de a cunoa[te caracterul dup aspectul fizic [i îndeosebi dup *fizionomie.
FIZIOLOGIC, adj. / physiologique, s. f. / physio-logic.
[Gr. physiologikos, de la physis = natur\, logos = [tiin]\.] 1) Calitatea
unei func]ii sau a unei sti organice de a fi normal (în opozi]ie cu patologic sau anormal). 2) Care se refer la fiziologie. 3) Cu
referire la o structur anatomic al cei rol este `ndeosebi func]ional. Ex.: sfincter f. 4) Despre o doz a unui agent, natural sau
artificial, care determin efecte normale, fiziologice.
FIZIOLOGIE, s. f. / physiologie, s. f. / physiology.
[Gr. physiologia, de la physis = natur\, logos = [tiin]\.] {tiin]a func]iilor
normale ale structurilor vii, a factorilor care determin aceste func]ii [i a mecanismelor lor de `ntre]inere, `ncepând cu ce-lula [i
agregatele celulare (]esuturi, organe) [i sfâr[ind cu organismul uman, entitatea biologic\ cu cea mai mare complexitate [i cea mai
evoluat\. F. reprezint un edificiu cognitiv `n care se integreaz armonios toate datele din [tiin]ele fundamentale asupra proceselor
[i structurilor caracteristice vie]ii. Totodat\, f. reprezint baza de evolu]ie a cunoa[terii patologiei.
FIZIONOMIE, s. f. / physionomie, s. f. / physio-gnomy.
[Lat. physiognomia, alterare din gr. physiognomonia, de la physis =
natur\,
gnomon = care cunoa[te [i gnonai = a cunoa[te.] Ansamblul tr\s urilor fe]ei unui subiect, care determin expresia sa
particular\. V. [i facies.
|

362. 362
FIZIOPATIC, adj. / physiopathique, adj. / physio-pathic. [Gr. physis = natur\; pathos = boal\.] Despre manifestile patologice
posttraumatice (impoten] func]ional\, contractur\, tulburi vasomotorii [i trofice) a cor intensitate nu apare propor]ional cu
cauza lor aparent\. Se admite c fenomenele organice sunt reale, dar se asociaz cu *pitiatismul.
FIZIOPATOLOGIE, s. f. / physiopathologie, s. f. / physiopathology.
[Gr. physis = natur\; pathos = boal\; logos = [tiin]\.] {tiin]\
ce are ca obiect studiul mecanismelor de producere a bolilor [i al modificii func]iilor organismului sub ac]iunea unor factori sau
agen]i patogeni.
FIZIOTERAPIE, s. f. / physiothérapie, s. f. / phy-siotherapy.
[Gr. physis = natur\; therapeia = tratament, de la therapeuein = a
`ngriji
.] Utilizarea în scop terapeutic a agen]ilor fizici naturali (aerul, apa, c\ldura, electricitatea, lumina), ca [i a unor metode
diverse de exerci]iu fizic [i de masaj. Ea cuprinde, de asemenea, utilizarea [i punerea în valoare a climatului, altitudinii, b\ilor de
mare etc. Specialistul este numit fizioterapeut.
FIZIPARITATE, s. f. / fissiparité, s. f. / binary fission.
[Lat. fissum = fisur\, despic ur\; parere = a na[te.] Sin.: sciziparitate (v.).
FLACIDITATE, s. f. / flaccidité, s. f. / flaccidity.
[Lat. flaccidus = flasc, moale.] Mole[eal\, sli-ciune determinat de sc\derea sau
absen]a total a *tonusului muscular.
FLAGEL, s. m. / flagelle, s. m. / flagellum.
[Lat. flagellum = bici.] 1) Filament protoplasmatic mobil care d posibilitatea
microorganismelor sau celulelor (spermatozoizii) în structura cora intr s se deplaseze. 2) Termen utilizat pentru a desemna
gravitatea [i r\spândirea mare a unor boli. Ex.: cancerul este un f. al secolului nostru, ca [i bolile cardiovasculare.
FLAGELARE. Var. pentru flagela]ie (v.).
FLAGELA}IE, s. f. / flagellation, s. f. / flagella-tion.
[Lat. flagellatio, -onis = biciure, de la fla-gellare = a bate cu biciul [i
flagellum = bici.] 1) Procedur de masaj prin loviri scurte cu palete sau nuiele. 2) Perversiune sexual în care finalizarea actului
este legat de o prealabil biciuire. Var.: flagelare.
FLAGELLATA / Flagellata / Flagellata.
[Lat. flagellum = bici.] Clas de *protozoare prev\zute cu unul sau mai mul]i *flageli, care
servesc ca organe de locomo]ie. O serie de flagelate sunt pa-razi]i patogeni la om, `ndeosebi: *
Leishmania, *Trypanosoma,
*
Trichomonas.
FLANC, s. n. / flanc, s. m. / flank. NA: regio lateralis.
[Fr. flanc, din limba francilor stabili]i `n Galia hlanka = [old; germ. veche
flancha.] V. abdomen.
FLAPPING TREMOR / flapping tremor / flapping tremor.
[Engl. flapping = care fâlfâie, de la to flap = a fâlfâi; lat. tremor, -oris
= tremur ur\, de la
tremere = a tremura.] Sin.: semn Adams-Foley (v.).
FLASC, adj. / flasque, adj. / flaccid.
[Fr. flasque, din lat. flaccus = bleg, moale.] Moale, care se caracterizeaz prin hipotonie
muscular\. Ex.: paralizie f.
FLATULEN}|, s. f. / flatulence, s. f. / flatulence.
[Lat. flatus = vânt, suflare.] Sin.: meteorism (v.).
FLAVONOID, s. n. / flavonoïde, s. m. / flavonoid.
[Lat. flavus = galben; gr. eidos = form\.] Pig-ment *carotenoid.
FLEBALGIE, s. f. / phlébalgie, s. f. / phlebalgia.
[Gr. phleps, phlebos = ven\; algos = durere.] Durere localizat pe traiectul
venelor varicoase.
FLEBECTAZIE, s. f. / phlébectasie, s. f. / phleb-ectasia.
[Gr. phleps, phlebos = ven\; ektasis = dilata]ie.] Dilata]ie difuz a
venelor. Sin.: venec-tazie.
FLEBECTOMIE, s. f. / phlébectomie, s. f. / phleb-ectomy.
[Gr. phleps, phlebos = ven\; ektome = excizie.] Rezec]ia unei vene
sau a unui segment venos. V. [i stripping.
FLEBIT|, s. f. / phlébite, s. f. / phlebitis.
[Gr. phleps, phlebos = ven\; -itã.] Inflama]ia unei vene. Poate afecta un teritoriu venos
oarecare, dar atinge cel mai adesea venele profunde ale gambelor, îndeosebi în caz de *varice, manifestân-du-se în acest caz
printr-o tumefac]ie ro[ie [i du-reroas a tegumentelor zonei afectate, uneori a-companiat de febr\. F. pot fi primitive sau pot
surveni ca o complica]ie (postpartum, postopera-tor, dup o boal infec]ioas\, consecutiv unei a-nomalii a coagulii). V.
flebotromboz [i trombo-flebit\.
FLEBOGRAFIE, s. f. / phlébographie, s. f. / phle-bography.
[Gr. phleps, phlebos = ven\; gra-phein = a scrie.] 1) Examen
radiografic al unei re]ele venoase, efectuat dup injectarea unei sub-stan]e de contrast iodate hidrosolubile, radioopa-ce, fie direct
în ven (
f. direct\), fie într-o arter corespondent (f. indirect\). 2) Metod de înregistrare grafic a pulsului venos jugular cu
ajutorul unui flebograf.
FLEBOGRAM|, s. f. / phlébogramme, s. m. / phlebogram.
[Gr. phleps, phlebos = ven\; gram-ma = `nscriere.] Rezultatul
flebografiei (v.).
FLEBOLIT, s. m. / phlébolithe, s. m. / phlebolith.
[Gr. phleps, phlebos = ven\; lithos = piatr\.] Concre]iune calcar format în
peretele unei vene, cel mai adesea prin calcificarea unui *cheag. Sin.: calcul venos.
FLEBOLOGIE, s. f. / phlébologie, s. f. / phlebo-logy.
[Gr. phleps, phlebos = ven\; logos = [ti-in]\.] Studiul venelor [i al bolilor
acestora.
FLEBOSCLEROZ|, s. f. / phlébosclérose, s. f. / phlebosclerosis.
[Gr. phleps, phlebos = ven\; sklerosis = indura]ie, `ntire, de
la
skleros = tare, dur.] Scleroz a peretelui venos. Se poate pre-zenta sub forma a trei tipuri anatomoclinice: 1) F. secundar\,
dup flebite. 2)
F. senil\, degenerativ\. 3) F. propriu-zis\ cu hipertrofie fibroas\, cu evolu]ie lent\, vasele apând ca ni[te
cordoane nedureroase.
FLEBOTOM, s. m. / phlébotome, s. m. / sand fly, Phlebotomus.
[Gr. phleps, phlebos = ven\; to-mos = t\iat, sec]ionat, de la
temnein = a t\ia.] Gen de insecte hematofage, din familia Psycho-dides, cu aspect de ]ân]ari mici, de culoare g\l-buie, cu specii
r\spândite pe tot globul. F. sunt vectori ai *bartonelozei [i ai *leishmaniozei. Sin.:
Phlebotomus.
FLEBOTOMIE, s. f. / phlébotomie, s. f. / phlebo-tomy.
[Gr. phleps, phlebos = ven\; tome = t\-iere, sec]iune, de la temnein = a
t\ia
.] Incizia peretelui unei vene. Sin.: venesec]ie.
FLEBOTONIC, adj. / phlébotonique, adj. / phle-botonic.
[Gr. phleps, phlebos = ven\; tonikos = `ntitor.] Care cre[te tonicitatea
pere]ilor veno[i.
FLEBOTROMBOZ|, s. f. / phlébothrombose, s. f. / phlebothrombosis.
[Gr. phleps, phlebos = ven\; thrombos = cheag; -ozã.]
Tip de *tromboz venoas caracterizat printr-un cheag aderent la un perete aproape normal. Clinic, f. se caracteri-zeaz prin
laten]a [i frecven]a *emboliilor. F. este consecin]a alterii coagulii [i a stazei sanguine, f inflama]ia peretelui venos,
deosebindu-se astfel de *tromboflebit\. V. [i flebit\.
FLEGMON, s. n. / phlegmon, s. m. / phlegmon.
[Gr. phlegmone = flegmon, de la phlegma, -atos = inflama]ie [i phlegein = a
arde
.] Infiltra]ie acut difuz a ]esutului celular subcutanat sau a ]esutu-lui conjunctiv de sus]inere al unui organ. Poate fi difuz sau
circumscris\, cu necroza secundar a ]esutului afectat. Tipuri: 1)
F. amigdalian sau a-migdalit flegmonoas\. 2) F. celulitic, sin.:
flegmon difuz (v.). 3)
F. circumscris, f. dezvoltat `ntr-o regiune delimitat\. 4) F. difuz, f. celulitic sau *celulit difuz cu simptome
septice. 5)
F. difuz al plan[eului bucal, sin.: angin Ludwig (v.). 6) F. emfizematos sau gazos, sin.: gangren gazoas (v.). 7) F. al
ligamentului larg
, supura]ie localizat `n grosimea ligamentului larg al uterului, provocat se supura]ii salpingiene, peritonite
peritubare `nchistate, chisturi paraovariene supurate. Sin.: f. pelvian. 8)
F. pelvian, sin.: flegmon al ligamentului larg (v.). 9) F.
perinefretic
, supura]ie a ]esutului celulo-gr\sos perirenal. 10) F. periuretral, f. ce se dezvolt `n amonte fa] de o strictur uretral
ca, urmare a leziunilor de uretrit cronic\. 11)
F. retrofaringian etc.
FLEGMON DIFUZ PERIANORECTAL / phlegmon diffus péri-anorectal / periproctitis. Inflama]ie a ]esutului celular perirectal. Sin.:
periproctit septic difuz\.
FLEXIBILITATE, s. f. / flexibilité, s. f. / flexibility.
[Lat. flexibilis = suplu, flexibil, de la flectere = a `ndoi.] 1) Calitatea de a fi
suplu, elastic. 2) Proprietatea de îndoire f deformare permanent\.

363. 363
FLEXIBILITATE CEROAS| / flexibilité cireuse / waxy flexibility. Sin.: catalepsie (v.).
FLEXIE, s. f. / flexion, s. f. / flexion (1), flexure (2).
[Lat. flexio, -onis = `ndoire, de la flectere = a `ndoi.] 1) Mi[care prin care un
membru, un segment de membru sau o parte din corp fac un unghi mai mult sau mai pu]in ascu]it cu segmentul vecin; pozi]ia
astfel dobândit\. Ant.: extensie. 2) Pozi]ie a capului fetal fa] de torace, în prezenta]ia cranian\.
FLEXOR, adj., s. m. / fléchisseur, adj., s. m. / flexor.
[Lat. flexus, participiul trecut al verbului flectere = a `ndoi.] (Un mu[chi) a
cui ac]iune, contrac]ia, provoac flexia. Ex.: mu[chiul f. al antebra]ului.
FLEXUR|, s. f. / flexure, s. f. / flexure. NA: flexura.
[Lat. flexura = `ndoire, curbur\.] ~ndoire, curbare. Ex.: f. duodenojejunal\ (NA:
flexura duo-denojejunalis) - curbur a intestinului la punctul de jonc]iune dintre duoden [i jejun; f. colic dreapt sau hepatic\ (NA:
flexura coli dextra) - zona `n-doit unde colonul ascendent devine colon trans-vers; f. colic stâng\ sau splenic\ (NA: flexura coli
sinistra
) - por]iunea curbat care face tranzi]ia `ntre colonul transvers [i cel descendent.
FLICTEN|, s. f. / phlyctène, s. f. / phlyctena.
[Gr. phlyktaina = pustul\, flicten\, de la phlyzein = a fierbe, a clocoti.] Sin.: bul
(v.).
FLIP-FLOP / flip-flop / flip-flop.
[Engl. to flip = a da un bobârnac, a pocni; to flop = a c\dea, a trân-ti.] Termen ce denume[te
mi[carea unor molecule de *fosfolipide de la nivelul bistratului fosfolipidic al biomembranei, dintr-un monostrat fosfo-lipidic în
cel\lalt monostrat. Uneori termenul este utilizat [i cu referire la modul de func]ionare a pro-teinelor de *difuziune facilitat\.
FLOCCULUS CEREBELLI / flocculus cerebelli / flocculus cerebelli. NA: flocculus, pl. flocculi.
[Lat. flocculus, dim. de la floccus =
smoc de lân\;
cerebellum = creier mic.] Lob proeminent al cerebelului, situat posterior [i inferior fa] de pedunculul cerebelos
mijlociu, de fiecare parte a fisurii mediane. Face parte din *paleocerebel.
FLOCON, s. n. / flocon, s. m. / flake, tuft.
[Lat. floccus = smoc de lân\.] 1) Particul vizibil\, rezultat din separarea fazei disperse a
unei solu]ii coloidale. 2) Rezultat al procesului de *floculare. 3)
F. vitriene sunt opacit\]i mobile în corpul vitros.
FLOCULARE, s. f. / floculation, s. f. / floccula-tion.
[Lat. flocculus, dim. de la floccus = smoc de lân\.] 1) Aglutinare spontan
progresiv a particulelor unei solu]ii coloidale, cu formarea de *flo-coane (conglomerate). Unele probe de laborator se bazeaz\ pe
f. serului. Ex.: f. cefalin-colestero-lului (*reac]ia Hanger) în diagnosticul leziunilor he-patice. 2) În imunologie, aglutinarea
complexelor antigen-anticorp dintr-un amestec.
FLOGISTIC, adj. / phlogistique, adj. / phlogistic.
[Gr. phlogistos = inflamabil, de la phlox, phlogos = flac [i phlegein = a
arde
.] Care se refer la *inflama]ie.
FLOGOGEN, adj. / phlogogène, adj. / phlogoge-nic, phlogogenous.
[Gr. phlogosis = inflama]ie, de la phlegein = a arde;
gennan = a produce.] Despre un factor (substan]\, sistem, reac]ie) care regleaz reac]iile vasculare, inflamatorii sau vasomotorii.
FLOGOKIN|, s. f. / phlogokine, s. f. / phlogokin.
[Gr. phlogosis = inflama]ie, de la phlegein = a arde; kinein = a mi[ca.]
Polipeptid cu rol important în faza ini]ial a *inflama]iei.
FLOR|, s. f. / flore, s. f. / flora.
[Flora = zei]a florilor [i a gr\dinilor, la romani.] 1) Totalitatea organismelor vegetale dintr-o anumit
regiune, din-tr-un anumit mediu caracteristic. 2) Ansamblul bacteriilor ce populeaz o zon localizat a organismului. V. flor\
microbian [i flor intestinal\.
FLOR| INTESTINAL| / flore intestinale / intestinal flora. Ansamblul bacteriilor saprofite care tr\iesc în intestin.
FLOR| MICROBIAN| / flore bactérienne / bac-terial flora. Ansamblul microorganismelor care tr\iesc în interiorul organismului [i a
cor pre-zen] poate fi fiziologic sau patologic\.
FLORID, adj. / floride, adj. / florid.
[Lat. floridus = `n floare, de la flos, -oris = floare.] Care prezint o culoare ro[ie intens\, vie.
Termenul se uti-lizeaz pentru descrierea leziunilor cutanate. Ex.: papilomatoz f.
FLUCTUA}IE GENETIC| / fluctuation génétique / random genetic drift.
[Lat. fluctuatio, -onis = agita]ie, instabilitate, de la
fluctus = agita]ie, tulburare; gr. genetikos = propriu unei genera]ii, de la genos = neam, urma[, genera]ie.] Varia]ie incon-stant\,
prin hazard, a frecven]ei unei gene în genera]ii succesive ale unei popula]ii. Sin.: deriv genetic\.
FLUCTUEN}|, s. f. / fluctuation, s. f. / fluctua-tion.
[Lat. fluctuare = a oscila, de la fluctus = val.] Mi[care ondulatorie perceput
prin palpare la deprimarea peretelui unei cavit\]i naturale sau neoformate cu con]inut lichidian. Apari]ia f. este semnul form\rii unei
colec]ii purulente `n cazul u-nui *abces.
FLUID, s. n. / fluide, s. m. / fluid.
[Lat. fluidus = care curge, de la fluere = a curge.] 1) Lichid sau gaz; orice lichid din organism. 2)
Compus alc uit din molecule care î[i schimb pozi]ia relativ\. Tipuri de f. în organism: a) f. amniotic; b) f. cerebrospinal; c) f.
extracelular etc.
FLUIDITATE MEMBRANAR| / fluidité membra-naire / membrane fluidity.
[Lat. fluidus = care curge, de la fluere = a curge;
membrana = mem-bran\.] Proprietate global a membranei celulare, care este consecin]a leg urilor slabe dintre moleculele
componente ale membranei (interac]iuni hidrofile-hidrofobe), ce permit mi[ci permanente ale moleculelor, în condi]iile în care se
p\streaz [i o ordonare a acestora (ordine în dou dimensiuni ce determin starea de *cristal lichid a membranei). Inversul f. se
nume[te microviscozitate a membranei, care este în mod normal de circa 10
-3
N.s/m
2
, adic de circa 100 de ori mai mare decât a
apei, care este 0,1 N.s/m
2
(0,1 N.s/m
2
= 1 poise). M\surarea f. se poate efectua cu ajutorul unor molecule fluorescente hidrofobe,
prin spec-trofluorometrie, [i este util\ deoarece de f. depind numeroase func]ii celulare. Acela[i parametru se modific într-o serie
de sti patologice. În general, o membran mai "rigid\" reprezint un factor limitant al unor procese de membran\.
FLUOR, s. m. / fluor, s. m. / fluorine.
[Lat. fluor, -oris = curgere, de la fluere = a curge; folosit pentru denumirea acestei substan]e
din sec. XIX
.] Oligoelement anorganic, elementul nr. 9 este un gaz galben cu miros iritant, toxic, coroziv. Este foarte r\spândit în
natur sub form de suri. Se afl în os sub forma unor suri complexe, unde stabili-zeaz matricea osoas neoformat [i inhib
resorb]ia sa, fiind utilizat în tratamentul osteoporozei; se g\se[te, de asemenea, în smal]ul dentar, unde, în cantit\]i fiziologice,
realizeaz protec]ia împotriva cariilor. Se poate administra
per os [i poate fi încorporat în pasta de din]i. V. tab. const. biochim.
FLUORESCAMIN|, s. f. / fluorescamine, s. f. / fluorescamine.
[V. etimologia termenului fluorescentã; gr. ammoniakon = sare
de amoniu, g\-sit în apropierea templului lui Jupiter
Ammon din Libia; -inã.] Reactiv din a cui combinare cu func]iile amine
primare rezult un compus fluorescent. De aceea, f. este utilizat frecvent în analiza cromatografic a aminoacizilor [i a peptidelor.
FLUORESCEIN|, s. f. / fluorescéine, s. f. / fluor-escein.
[V. etimologia termenului fluorescentã;
-
inã.] Substan] care prezint o *fluorescen] verde în solu]ii alcaline. F. este utilizat pentru detectarea leziunilor oculare. V. test
cu fluorescein\.
FLUORESCEIN-IZOTIOCIANAT, s. m. / fluores-céine-isothiocyanate, s. m. / fluorescein iso-thiocyanate. *Cromofor fluorescent care
se leag de proteine. Este utilizat legat de anticorpi pentru localizarea unor molecule intracelulare [i pentru urmirea transportului
intracelular, îndeosebi a substan]elor care sunt captate prin *endocitoz\.
FLUORESCENT, adj. / fluorescent, -e, adj. / fluorescent.
[V. etimologia termenului fluorescentã.] Care prezint *fluorescen]\,
bazat pe fenomenul de fluorescen]\.
Tub de iluminat f.: izvor de lumin bazat pe principiul desccii electrice într-un amestec de
gaze [i vapori de mercur aflate într-un tub de sticl\.
FLUORESCEN}|, s. f. / fluorescence, s. f. / flu-orescence.
[De la spat fluor, pe care s-a observat prima dat acest fenomen, din
lat.
fluor, -oris = curgere, fluor.] Proprietatea unor substan]e de a emite lumin când sunt iradiate (îndeosebi cu ultraviolete),
lungimea de und a radia]iei emise fiind superioar radia]iei excitante (fenomenul Stokes). Emisia de lumin înceteaz odat cu o-
prirea iradierii, iar f. este independent de con-di]iile externe, mecanismul producerii sale aflân-du-se în interiorul moleculei. Prin
aceasta, f. se deosebe[te de *fosforescen]\.
FLUORIMETRIE, s. f. / fluorimétrie, s. f. / fluoro-metry.
[V. etimologia termenului fluorescentã; gr. metron = m\sur\.] Procedeu
de m\surare a concentra]iilor foarte mici de substan]e, asem\-tor în principiu cu *radioimunodozarea, pe baza fenomenului de
*fluorescen]\. Var.: fluorometrie.

364. 364
FLUORIZARE, s. f. / fluoration, s. f. / fluorisa-tion. [Lat. fluor, -oris = curgere, fluor.] Ad\uga-rea de *fluor (sub form de fluoruri)
în apa de b\ut, în scopul prevenirii cariilor dentare.
FLUOROFOR, s. m. / fluorophore, s. m. / fluorophore.
[V. etimologia termenului fluorescentã; gr. phoros = care poart\, care
duce, de la
pherein = a purat, a transporta.] Substan] fluorescent utilizat ca *marker al proteinelor din structurile biologice.
Prin iradiere, de regul cu ultraviolete, proteinele marcate devin fluorescente [i, ca urmare, distribu]ia acestora, la nivelul unui ]esut
sau al unei celule, poate fi observat\ la microscopul cu fluorescen]\.
FLUOROGRAFIE, s. f. / fluorographie, s. f. / flu-orography.
[V. etimologia termenului fluorescentã; gr. graphein = a scrie.]
Metod care permite detectarea, dup *electroforez\, a macromoleculelor radiomarcate cu tritiu (
3
H). Gelul în care se efectueaz
electroforeza este impregnat cu un fluorofor care emite lumin vizibil (fotoni) când prime[te o radia]ie
β emis de
3
H. V. [i
angiofluorografie.
FLUOROMETRIE. Var. pentru fluorimetrie (v.).
FLUOROSCOPIE, s. f. / fluoroscopie, s. f. / fluo-roscopy.
[V. etimologia termenului fluorescentã; gr. skopia = examinare, de la
skopein = a vedea, a examina.] Utilizarea fenomenului de *fluorescen] pentru studiul unor ]esuturi, organe sau func]ii. Ex.:
examinarea tegumentelor, devenite fluorescente sub ac]iunea radia]iilor ultraviolete. Dup in-jectarea de *fluorescein într-o ven
sau o arter este posibil studiul re]elelor vasculare în lumin\ ultraviolet\. Alternativa cantitativ este denumit *fluorimetrie.
FLUOROZ|, s. f. / fluorose, s. f. / fluorosis.
[Lat. fluor, -oris = curgere; fluor; -ozã.] Intoxica]ia prin fluor [i deriva]ii s\i. F. dentar\,
consecin] a consumului prelungit de ap prea bogat în fluor. Se manifest prin pete albe [i brune la nivelul smal-]ului dentar;
acestea sunt reversibile.
F. osoas\, osteopatie prin intoxica]ie cronic cu suri de fluor, cu osteofitoz endostal [i subperiostic [i
cre[terea generalizat a radioopacit\]ii osoase.
FLUTTER, s. n. / flutter, s. m. / flutter.
[Engl. flutter = fluturare, agita]ie.] Tulburare de ritm cardiac care, asemenea *fibrila]iei,
poate afecta atât atriile, cât [i ventriculii, dar aritmia este mai pu]in rapid [i mai pu]in dezordonat\. F. este cel mai frecvent
auricular, cu 200-400 contrac]ii pe minut, ce se succed cu regularitate [i f pauz\. Pe electrocardiogram apar "din]ii de
fier\str\u”, care înlocuiesc unda P auricular\. Ritmul ventricular depinde de gradul [i de tipul blocului coexistent, în general fiind
rapid [i regulat, frecvent 150 pe minut, rar mai lent sau neregulat.
F. ventricular, caracterizat printr-o succesiune de peste 200 con-
trac]ii pe minut, cu complexe bioelectrice foarte deformate pe electrocardiogram\, este o stare preagonic\.
FLUX, s. n. / flux, s. m. / flow, flux.
[Lat. fluxus = curent, curgere, de la fluere = a curge.] În patologie: o scurgere normal\,
anormal sau de o abun-den] anormal a unui lichid sau a unui material organic fluid, de la nivelul unui organ sau a unei cavit\]i.
Ex.: 1)
F. bilios, determinat de o hiper-secre]ie biliar\. 2) F. hemoroidal, scurgere sanguin de la nivelul hemoroizilor. 3) F.
menstrual
, scurgere de sânge în perioada *menstrua]iei. 4) F. salivar, v. ptialism.
FLUX GENETIC / flux génétique / genetic flow. Ansamblul caracterelor ereditare ale unei popula]ii, transmisibile în totalitate sau
par]ial [i care pot evolua în func]ie de migra]ii sau de amestecurile popula]iilor.
FLUX LUMINOS / flux lumineux / light flow. Mi-me fotometric ce evalueaz capacitatea ochiului de a percepe un f. energetic.
Unitatea sa de m\sur în SI este *lumenul. *Retina are cea mai mare sensibilitate pentru radia]ia verde, din partea mijlocie a
spectrului vizibil, cu lungimea de und 555 nm.
FLUX PLASMATIC / flux plasmatique / plasma flow. Debitul plasmei sanguine care traverseaz un organ sau un teritoriu considerat.
Se exprim în general în ml/min. F. p. care particip\ efectiv la func]ia specific a unui organ se nume[te
f. p. eficace. Ex.: f. p. renal
eficace este cel care ajunge la nefroni, participând la formarea urinii [i reprezentând 90 % din f. p. total.
FLUX SANGUIN / flux sanguin / blood flow. Debitul sanguin care traverseaz un organ sau un anumit teritoriu considerat. Se
exprim în general în ml/min.
FLUXMETRU, s. n. / fluxmètre, s. m. / flowmeter.
[Lat. fluxus = curent, curgere, de la fluere = a curge; gr. metron = m\sur\.]
Aparat care permite eviden]ierea curgerii unui lichid `ntr-un conduct sau m\surarea vitezei de curgere a lichidului (*ve-locitate).
FOAME, s. f. / faim, s. f. / hunger.
[Lat. fames = foame.] 1) Dorin]a de a mânca, asociat uneori cu contrac]ii ritmice ale stomacului.
2) Stare a organismului lipsit total sau par]ial de hrana necesar\. 3)
F. de oxigen, stare fiziologic în timpul con-trac]iei musculare.
FOAME DUREROAS| / faim douloureuse / hun-ger pain. Cramp dureroas epigastric\, înso]it de o senza]ie de foame. Survine
când stomacul este gol [i este calmat prin ingestia de alimente. Se observ îndeosebi în *ulcerul duodenal.
FOARFECE, s. n. / ciseaux, s. m. / scissors.
[Lat. forfex, -icis = foarfece.] Instrument metalic cu dou lame, utilizat pentru t\iere.
F. chirurgical: f. folosit pentru t\ierea ]esuturilor sau a materialelor de sutur chirurgical\. F. coronar: `n stomatologie, f. drept sau
curb pentru croirea [i ajustarea coroanelor dentare [i inelelor de cupru.
FOBIE, s. f. / phobie, s. f. / phobia.
[Gr. phobos = fric\.] Fric paroxistic ira]ional\, obsedant\, de unele fiin]e, obiecte sau situa]ii.
Se utilizeaz [i sufixul
-fobie. Ex.: *agorafobie, *claustrofobie, *cancerofobie.
FOCAR, s. n. / foyer, s. m. / focus, pl. foci.
[Lat. focus = vatr\, c\min.] 1) Localizarea unui fenomen patologic într-o leziune. Ex.: f.
infec]ios
, f. natural de infec]ie (arie cu biocenoze suprasaturate cu agen]i patogeni ai bolilor infec]ioase ale omului [i animalelor), f.
de fractur\.
2) Punct de convergen] a radia]iilor electromagnetice, într-un sistem optic.
FOCOMELIE, s. f. / phocomélie, s. f. / phoco-melia.
[Gr. phoke = foc\; melos = extremitate, membru.] Tip proximal de *ectromelie
`n care mâinile sau picioarele sunt implantate direct pe trunchi. Malforma]ia este, de regul\, bilateral [i simetric [i a fost
observat\, de ex., dup administrarea de *talidomid\.
FOETUS, s. m. / foetus, s. m. / f(o)etus.
[Lat. f(o)etus = f ; A Paré (1560) a introdus ortografia "foetus" [i a dat cuvântului sensul
actual
.] Sin.: fetus (v.).
FOLA}I, s. m. pl. / folates, s. m. pl. / folates. V. acid folic.
FOLICUL, s. m. / follicule, s. m. / follicle. NA: folliculus.
[Lat. folliculus = s\cule], dim. de la follis = burduf, minge.] 1) Mic
forma]iune anatomic normal sau patologic\, în form de sac. 2) Forma]iune histologic elementar alc uit dintr-o aglomerare
de celule a[ezate concentric sau radiar.
FOLICUL DE GRAAF / follicule de Graaf / Gra-afian follicle. NA: folliculus ovaricus vesiculo-sa.
[Regnier De Graaf, anatomist [i
medic olandez, Leyde [i Delft, 1641-1673
.] Vezicul mic\, reliefat la suprafa]a ovarului, închizând un ovul matur, înconjurat de
dou înveli[uri sau teci. Reprezint finalul evolu]iei unui singur *ovocit ajuns la maturitate în cursul fiecui ciclu menstrual. În
stadiul de ovula]ie, f. de G. se rupe [i elibereaz ovulul, care ajunge la nivelul uneia din trompele uterine. Sin.: folicul ovarian.
FOLICUL LIMFATIC / follicule lymphatique / lym-phatic follicle. Aglomerare de limfocite [i limfo-blaste con]inute în regiunea cortical
a unui *ganglion limfatic.
FOLICUL OVARIAN / follicule ovarien / vesicular ovarian follicle. NA: folliculus ovaricus vesicu-losa. Sin.: folicul de Graaf (v.).
FOLICUL PILOS / follicule pileux / hair follicle. NA: folliculus pili. Ansamblu format din înveli[uri sau teci epiteliale care înconjur
r\d\cina unui fir de p în grosimea pielii. Adesea este anexat o *gland sebacee, f. fiind denumit pilosebaceu.
FOLICUL TUBERCULOS / follicule tuberculeux / tubercle. Leziune elementar care traduce reac-]ia tisular indus de bacilul
tuberculos, format din trei zone concentrice: o zon central\, format din *celule Langhans, `nconjurat de celule epite-lioide, iar
la periferie o coroan de *limfocite. F s fie specific tuberculozei, un f. t. la care `n centrul s\u se produce *necroz cazeoas
confirm practic diagnosticul histologic al bolii.
FOLICULIN|, s. f. / folliculine, s. f. / folliculin.
[Lat. folliculus = s\cule], dim. de la follis = burduf, minge; -inã.] *Estrogen natural,
secretat, îm-preun cu estradiolul, de celulele tecii interne a foliculilor ovarieni [i, în cantitate mic\, de testicul. În cursul sarcinii,
placenta este sursa esen]ial de f. Sin.: estron\, hormon folicular.
FOLICULIT|, s. f. / folliculite, s. f. / folliculitis.
[Lat. folliculus = s\cule], dim. de la follis = burduf, minge; -itã.] Inflama]ia
foliculilor pilo[i.

365. 365
FOLICULOM, s. n. / folliculome, s. m. / follicu-loma. [Lat. folliculus = s\cule], dim. de la follis = burduf, minge; -oma.] Tumor a
tecii foliculare apar]inând celulelor ovariene. F. provoac un sindrom de *hiperfoliculinism.
FOLICULOSTIMULIN|, s. f. / folliculostimuline, s. f. / folliculostimulin.
[Lat. folliculus = s\cule], dim. de la follis = burduf, minge;
lat.
stimulare = a `mboldi, a stimula, de la stimulus = b\] ascu]it cu care se `mboldesc vitele; -inã.] Sin.: gonadotro-fin A (v.).
FOLIE DU DOUTE / folie du doute / doubting insanity.
[Fr. folie = nebunie; doute = `ndoial\.] Nevroz obsesional a cei
caracteristic dominant este `ndoiala [i, ca urmare, tendin]a de a verifica [i reverifica fiecare fapt.
FON, s. m. / phone, s. m. / phon.
[Gr. phone = voce.] Unitate subiectiv de intensitate a senza]iei sonore percepute. Intensitatea
subiectiv `n f. este numeric egal cu nivelul de presiune acustic `n decibeli (peste 2
.
10
-5
Pa) captat biauricular de un observator
f disfunc]ii ale analizatorului auditiv, pentru o und sonor plan sinusoidal de referin] cu o frecven] de 1 000 Hz, care se
propag pe direc]ie orizontal\, din fa]a observatorului.
FONA}IE, s. f. / phonation, s. f. / phonation.
[Gr. phone = voce.] Ansamblul fenomenelor care produc emisia sunetelor [i vocea.
Var.: fona]iune.
FONA}IUNE. Var. pentru fona]ie (v.).
FONEM|, s. f. / phonème, s. m. / phoneme.
[Gr. phonema = sunetul vocii, de la phone = voce.] 1) Element sonor al limbajului. 2)
Denumire propus pentru desemnarea halucina]iilor auditive verbale.
FONENDOSCOP, s. n. / phonendoscope, s. m. / phonendoscope.
[Gr. phone = voce; endon = `n\untru; skopos = observator, de
la
skopein = a vedea, a examina.] Sin.: stetoscop (v.).
FONETIC|, s. f. / phonétique, s. f. / phonetics.
[Gr. phonetikos = referitor la voce, de la phone = voce.] Ramur\ a lingvisticii care
studiaz producerea, transmiterea, audi]ia [i evolu]ia sunetelor limbajului articulat.
FONIATRIE, s. f. / phoniatrie, s. f. / phoniatrics.
[Gr. phone = voce; iatreia = vindecare.] Disciplin medical care studiaz
fiziologia [i patologia fona]iei. Specialistul se nume[te foniatru.
FONOAUSCULTA}IE, s. f. / phonoauscultation, s. f. / phonoauscultation.
[Gr. phone = voce; lat. auscultare = a asculta cu
aten]ie
.] *Ausculta]ie `n care este plasat un diapazon `n vibra]ie la nivelul organului de examinat, iar vibra]iile transmise sunt
auscultate cu un stetoscop plasat `n zona de pro-iec]ie a organului respectiv.
FONOCARDIOGRAFIE, s. f. / phonocardiogra-phie, s. f. / phonocardiography.
[Gr. phone = voce; kardia = inim\; graphein = a
scrie
.] Metod de înregistrare grafic a zgomotelor inimii, cu aju-torul fonocardiografului care, prin intermediul unor traductori
secundari, transform zgomotele în varia]ii de intensitate a curentului electric. Electrozii pot fi externi sau se pot utiliza sonde cu
microfon endocavitar (prin cateterism,
f. endocavitar\). Traseul ob]inut se nume[te fonocardiogram\.
FONOCARDIOGRAM|, s. f. / phonocardio-gramme, s. m. / phonocardiogram.
[Gr. phone = voce; kardia = inim\; gramma =
`nscriere
.] ~n-registrarea grafic a zgomotelor inimii ob]inut prin fonocardiografie (v.).
FONOFOBIE, s. f. / phonophobie, s. f. / phono-phobia.
[Gr. phone = voce; phobos = fric\.] Tea-m nejustificat de a vorbi cu voce
tare.
FONTANEL|, s. f. / fontanelle, s. f. / fontanelle. NA: fonticulus, pl. fonticuli.
[Fr. veche fonta-nelle, dim. de la fontaine = fântân\,
din lat.
fons, fontis = izvor.] Spa]iu membranos, înc neosifi-cat, al craniului nou-n\scutului, punct de întâlnire al *suturilor bol]ii
craniene. Ex.:
f. anterioar sau bregmatic (cea mai mare), f. posterolateral\, f. posterioar\ sau lambdoid\.
FORAJ, s. n. / forage, s. m. / drilling.
[Lat. forare = a g\uri.] Act chirurgical efectuat cu ajutorul unui burghiu (instrument ascu]it
care serve[te la producerea g\urilor) pentru a p runde în interiorul unui ]esut sau a extrage un fragment de ]esut, în scopul
efectuii unei *biopsii, a unei explori, sau în scop terapeutic. Ex.: f. unui os, al unui organ. A nu se confunda cu trepana]ia (v.).
FORAMEN, s. n. / foramen, s. m. / foramen. NA: foramen, pl. foramina.
[Lat. foramen, -inis = deschiz ur\, gaur\, de la forare
= a g\uri
.] Termen utilizat în anatomie pentru desemnarea anu-mitor orificii. Ex.: f. ovale al auriculului drept (*orificiul Botallo). Sin.:
gaur\.
FORCEPS, s. n. / forceps, s. m. / midwifery forceps, obstetrical forceps.
[Lat. forceps, -cipis = cle[te.] Instrument alc uit din dou
ramuri articulate, u[or demontabile, cu bra]ele în form de linguri fenestrate, utilizat la extragerea f ului din uter.
FORCIPRESIUNE. Var. pentru forcipresur (v.).
FORCIPRESUR|, s. f. / forcipressure, s. f. / for-cipressure.
[Lat. forceps, -cipis = cle[te; pres-sio, -onis = presiune, de la
pressare = a presa.] Metod de *hemostaz provizorie constând `n strivirea unui vas sec]ionat (care sângereaz\cu ajutorul unei
pense hemostatice. Var.: forcipresi-une.
FORMA}IUNE RETICULAT| / formation réticu-lée / reticular formation.
[Lat. formatio, -onis = formare, de la formare = a da o
form [i
forma = form\; reticulatus = `n form de re]ea, de la rete, -is = re]ea.] Sistem de neuroni interconecta]i în re]ea,
întinzându-se de la m\duva spinii la talamus [i ale cui func]ii constau în integrarea informa]iei senzoriale de origine variat
într-o activitate global\, modulatoare (activatoare sau inhibitoare) a func]iilor senzoriale [i motrice. Sin.: sistem reticulat, substan]
reticulat\.
FORM|, s. f. / forme, s. f. / form.
[Lat. forma = form\.] 1) Stare a organismului la un moment dat. 2) Aspect exterior. 3) F. L,
mutant bacterian f perete rigid [i de aceea de aspect globulos, sferic. 4)
F. sportiv\: stare func]ional fizic\ [i psihic de maxim
capacitate de efort.
FORMICA}IE, s. f. / formication, s. f. / formica-tion.
[Lat. formica = furnic\.] Furnic ur\.
FORMOL, s. m. / formol, s. m. / formol.
[Lat. for-mica = furnic\; -ol.] Substan] bactericid pentru toate microorganismele, dar
prea iritant pentru a putea fi aplicat pe ]esuturi. F. reprezint\ un a-mestec de aldehid formic [i alcool metilic, cu miros intens.
Este utilizat, la temperatur normal [i în solu]ie apoas diluat\, ca antiseptic puternic, îndeosebi pentru dezinfec]ia incintelor [i a
instrumentelor. În solu]ie concentrat\, este utilizat ca fixator [i conservant în anatomie, histologie [i ana-tomie patologic\.
FORMUL|, s. f. / formule, s. f. / formula.
[Lat. formula = regul\, principiu, formul\, de la forma = form\.] 1) În matematic\,
expresie în care se leag între ele mai multe mimi. 2)
F. brut\, f. chimic în care se indic numai simbolurile elementelor. 3) F.
chimic\
exprim compozi]ia chimi-c calitativ [i cantitativ a unei substan]e. 4) F. de configura]ie, f. de structur\. 5) F. de
constitu]ie
exprim modul de leg ur al grupelor de atomi într-o molecul\. 6) F. leucocitar a sângelui (v.). 7) F. dentar\ (v.).
FORMUL| ARNETH / formule d'Arneth / Ar-neth's formula.
[Joseph Arneth, medic german, Münster, 1873-1958.] Clasificarea
polimorfonu-clearelor neutrofile sanguine `n func]ie de gradul de segmentare (numul de lobi) al nucleului. O deviere a f. la
dreapta apare când predomin nucleele hipersegmentate (caren] de vitamin B
12 [i acid folic), iar la stânga, `n cazul nucleelor
pu]in segmentate.
FORMUL| DENTAR| / formule dentaire / dental formula, dental notation. Reprezentare conven-]ional a stii danturii unui pacient
la un moment dat, exprimat cu ajutorul schemei unei danturi complete la nivelul ceia sunt men]ionate modificile proprii fiecui
caz. Din anul 1970, schema tradi]ional a fost modificat\, fiind introdus o nor-malizare interna]ional\, bazat pe sistemul denumit
"cu dou cifre", dup cum urmeaz (D [i S reprezint\ p]ile dreapt [i stâng ale arcadei inferioare):
Schema normalizat a danturii temporare complete:
D S
55. 54. 53. 52. 51 61. 62. 63. 64. 65
85. 84. 83. 82. 81 71. 72. 73. 74. 75
d s
Schema normalizat a danturii permanente complete:
D S
18. 17. 16. 15. 14. 13. 12. 11 21. 22. 23. 24. 25. 26. 27. 28
|| |

366. 366
48. 47. 46. 45. 44. 43. 42. 41 31. 32. 33. 34. 35. 36. 37. 38
d s
Acest sistem cu dou cifre, mergând în sensul acelor de ceas, a fost adoptat de OMS pentru a oferi stomatologilor posibilitatea
prelucr\rii la calculator a informa]iilor.
FORMUL| GORLIN / formule de Gorlin / Gorlin's formula.
[Richard Gorlin, fiziolog [i cardiolog american, n. 1926.] F. util `n
chirurgia cardiovascular pentru calculul suprafe]ei orificiului valvular mitral `n func]ie de debitul cardiac [i de presiunea capilar\
pulmonar\. Suprafa]a mitral normal la adult este de 4-6 cm
2
.
FORMUL| LEUCOCITAR| A SÂNGELUI / formule leuco cytaire du sang / leukocyte differen-tial count. Propor]ia relativ\, exprimat
în procente, a leucocitelor din sânge. F. l. variaz în func]ie de vârst\: la adult [i la nou-n\scut polinuclearele sunt majoritare, iar la
copil pân la vârsta de 8 ani propor]ia este invers\. F. l. normal cuprinde la adult: 45-70 % polinucleare neutrofile, 1-3 %
polinucleare eozinofile, 0-0,5 % polinucleare bazofile, 20-40 % limfocite [i 3-7 % monocite. V. tab. const. hematol.
FORMUL| PFLÜGER / formule de Pflüger / Pflüger’s formula.
[Edward Friedrich Wilhelm Pflüger , fiziolog german, Bonn,
1829-1910
.] ~n curent galvanic [i pentru o stimulare monopolar\, intensitatea curen]ilor liminari variaz dup cum urmeaz\: NF>PF
(`n care NF corespunde intensi-t\]ii `n cazul excitii galvanice la `nchiderea circuitului la polul negativ, iar PF corespunde inten-
sit\]ii la `nchiderea circuitului la polul pozitiv).
FORNIX, s. n. / fornix, s. m. / fornix. NA: fornix.
[Lat. fornix, -icis = bolt\, arc.] Termen anatomic cu semnifica]ia de corp sau
suprafa] arcuat\, precum [i de concavitate sau fund de sac. Ex.: 1)
F. cerebral (NA: fornix cerebri), structur triangu-lar de
substan] alb în creier, situat între *hi-pocamp [i *hipotalamus. 2)
F. conjunctival (NA: fornix conjunctivae) face trecerea între
conjunctiva palpebral [i cea bulbar a pleoapei inferioare (v. conjunctiv\
F. vaginal (NA: fornix vaginae), partea superioar a
vaginului, care înconjoar colul uterin, denumit [i bolta vaginului.
FOR}|, s. f. / force, s. f. / force.
[Lat. fortia = fapte de curaj, de la fortis = solid, rezistent, curajos.] Mime fizic vectorial
reprezentând cauza ce produce modificarea stii de mi[care a corpurilor sau deformarea lor. Poate avea diferite naturi:
gravita]ional\, electric\, magnetic\, nuclear\. Se m\soar `n newtoni (`n SI) [i `n unit\]ile tolerate, dine [i kilograme-for]\.
FOS|, s. f. / fosse, s. f. / fossa. NA: fossa.
[Lat. fossa = [an], groap\, de la fodere = a s\pa, a scobi.] Depresiune sau cavitate mai
mult sau mai pu]in profund\, cel mai adesea osoas\, mai rar la nivelul altor structuri anatomice. Ex.: 1)
F. cerebe-loas\ (NA: fossa
occipitalis cerebellaris
), una din cele dou depresiuni situate pe partea intern a osului occipital, în care se g\sesc emisferele
cerebelului. 2)
F. cerebral\ (NA: fossa occipitalis ce-rebralis), una din cele dou depresiuni situate pe partea inferioar a fe]ei
interne a osului occipital, în care se afl lobii occipitali ai creierului. 3
) F. cubital\ (NA: fossa cubitalis), arie triunghiular si-tuat
ventral fa] de cot. 4)
F. epigastric\ (NA: fossa epigastrica), denumire pentru depresiunea median situat sub extremitatea
inferioar a sternului. 5)
F. iliac intern\ (NA: fossa iliaca), depresiune larg pe suprafa]a intern a osului iliac. 6) F. pararectal\,
pung a peritoneului, situat de fiecare parte a rectului. 7)
F. paravezical\ (NA: fossa paravesicalis), reces peritoneal situat de
fiecare parte a vezicii urinare. 8)
F. pituitar\ (NA: fossa hypophysialis), sin.: [a turceasc (v.). 9) F. subauricular\, situat
dedesubtul urechii externe. 10)
F. suprasternal\, situat deasupra manubriului sternal. 11) F. veziculei biliare (NA: fossa vesicae
felleae
), depresiune pe fa]a inferioar a lobului drept al ficatului.
FOSET|, s. f. / fossette, s. f. / fossette. NA: fossula, pl. fossulae.
[Fr. fossette, din lat. fossa = [an], groap\, de la fodere = a
s\pa, a scobi
.] Adâncitur (depresiune) mic la suprafa]a unui os sau a unei alte forma]iuni anatomice. Ex.: 1) F. central a
molarilor
, depresiune rotund [i super-ficial\, situat spre mijlocul fe]ei ocluzale a molarilor. 2) F. central a premolarilor, în unghi
ascu]it pe fa]a ocluzal a premolarilor 2 inferiori. 3)
F. et-moidolacrimal\, în peretele intern al orbitei, în care este situat sacul
lacrimal. 4)
F. glosoepiglotic\, spa]iu cuprins între epiglot [i baza limbii; sin.: valecula.
FOSFAT, s. m. / phosphate, s. m. / phosphate.
[Gr. phos, photos = lumin\, fosfor.] Sare sau ester al acidului fosforic; fosfa]ii
joac un rol important în diverse procese metabolice.
FOSFATAZ|, s. f. / phosphatase, s. f. / phospha-tase.
[Gr. phos, photos = lumin\, fosfor; -azã.] 1) Enzim din grupul
*hidrolazelor, capabil s catalizeze hidroliza esterilor acidului fosforic. Ex.: glucozo-6-fosfataza catalizeaz hidroliza glucozo-6-
fosfatului în glucoz [i fosfat. F. este prezent în majoritatea ]esuturilor, unde intervine în absorb]ia [i metabolismul glucidelor,
nucleotidelor [i fosfatidelor, având un rol esen]ial în mineralizarea sche-letului. Se disting:
f. alcalin\, prezent îndeosebi la nivelul
din]ilor, oaselor, plasmei, rinichiului [i in-testinului [i
f. acid\, prezent în plasm\, rinichi, prostat [i lichid seminal. F. alcalin\,
denumit astfel deoarece ac]ioneaz în mediu alcalin (pH optim între 8,6 [i 9,1), este prezent în mod normal în sânge, fiind
eliminat par]ial prin bil\. Se prezint sub dou forme (izozime):
f. a. hepatic\ [i f. a. osoas\. Concentra]ia sa în sânge (variabil
dup metoda de dozare) este mai mare în perioada de cre[tere a organismului [i în unele boli osoase [i hepatice: *rahitism,
*osteomalacie, *hi-perparatiroidism, *boal Paget, *hiperostoz en-dostal\, *metastaze osoase, ictere prin reten]ie, cancer hepatic.
Dintre
f. acide prezint interes f. acid prostatic\ (pH optim între 5 [i 5,6); concentra]ia sa în sânge cre[te foarte mult în cancerul
de prostat\. 2) Enzim secretat de mucoasa intestinal\. Descompune *nucleotidele eliberate din po-linucleotide în acid fosforic [i
*nucleozide. V. tab. const. biochim.
FOSFATAZ| ACID| / phosphatase acide / acid phosphatase. V. fosfataz\.
FOSFATAZ| ALCALIN| / phosphatase alcaline / alkaline phosphatase. V. fosfataz\.
FOSFATAZ| ALCALIN| LEUCOCITAR| / phos-phatase alca line leucocytaire / leukocyte alka-line phosphatase. Enzim con]inut
`n granula]iile secundare ale celulelor *seriei granulocitare, `ncepând cu *mielocitele. Absen]a sau diminuarea f. a. b. este
caracteristic *leucemiei mieloide cronice [i unor hemopatii maligne atipice.
FOSFATAZEMIE, s. f. / phosphatasémie, s. f. / phosphatas(a)emia.
[Gr. phos, photos = lumin\, fosfor; -azã; gr. haima, -atos =
sânge
.] Con]inutul sângelui în fosfataze, acide sau alcaline. V. [i fos-fataz\.
FOSFATEMIE, s. f. / phosphatémie, s. f. / phos-phat(a)emia.
[Gr. phos, photos = lumin\, fosfor; haima, -atos = sânge.]
Cantitatea de fosfor anorganic din plasma sanguin\. F. este util în explorarea metabolismului fosfocalcic, fiind asociat
determinii calcemiei [i fosfatazemiei. Sin.: fos-foremie.
FOSFATIDILCOLIN|, s. f. / phosphatidylcholine, s. f. / phosphatidylcholine.
[Gr. phos, photos = lumin\, fosfor; hyle = materie;
khole = bil\; -inã.] *Fos-folipid constituit dintr-o molecul de *acid fosfatidic `n care una din func]iile acid ale grupii fosfat este
esterificat prin func]ia alcool a *coli-nei. F. se g\se[te `n majoritate `n stratul extern al *bistratului lipidic al membranelor. Este
prezent în toate ]esuturile animale [i vegetale, fiind `n mod particular abundent în g\lbenu[ul de ou [i ]esu-tul nervos. F. intr [i
în constitu]ia lipoproteinelor circulante. Sin.: lecitin\.
FOSFATIDILETANOLAMIN|, s. f. / phosphati-dyléthanolamine, s. f. / phosphatidylethanola-mine.
[Gr. phos, photos = lumin\,
fosfor;
hyle = materie; lat. aether, gr. aither = aer curat, bolt cereasc\, din gr. aithein = a arde; -ol; gr. ammo-niakon =
sare de amoniu, g\sit `n apropierea templului Ju-piter
Ammon din Libia; -inã.] *Fos-folipid constituit dintr-o molecul de *acid
fosfati-dic `n care una din func]iile acid ale grupului fosfat este esterificat prin func]ia alcool a *etanolami-nei. Ca [i
*fosfatidilserina, f. este localizat majoritar `n stratul intern al *bistratului fosfolipidic din membranele plasmatice ale celulelor
animale.
FOSFATIDILINOZITOL, s. m. / phosphatidylino-sitol, s. f. / phosphatidylinositol. *Fosfolipid constituit dintr-o molecul de *acid
fosfatidic `n care una din func]iile acid ale grupii fosfat este es-terificat cu o func]ie alcool a *inozitolului. La nivelul *bistratului
fosfolipidic al membranelor celulare, f. reprezint molecula de baz a cascadei *fosfoinozitidelor, cu rol major `n transmiterea
informa]iei hormonale. ~n membranele celulare, f. este fosforilat `n fosfatidilinozitol-4,5-bifosfat (PIP
2). Sub ac]iunea anumitor
hormoni, factori de cre[tere este activat\, prin intermediul unei *pro-teine G, *fosfolipaza C membranar\. Aceasta ac-]ioneaz
asupra PIP
2 [i `l scindeaz `n *diacil-glicerol (DAG) [i `n inozitol-1,4,5-trifosfat (IP
3). Aceste dou molecule exercit rolul de
|

367. 367
*mesageri secunzi. ~n aceast calitate, DAG va activa o proteinkinaz C (*AMP ciclic independent\
3 va provoca
eliberarea de calciu, care la rândul s\u joac rol de mesager secund.
FOSFATIDILSERIN|, s. f. / phosphatidylsérine, s. f. / phosphatidylserine. *Fosfolipid constituit dintr-o molecul de *acid fosfatidic `n
care una din func]iile acid ale grupii fosfat este esterificat prin func]ia alcool a *serinei. F. se g\se[te `n majoritate `n stratul
intern al *bistratului fosfolipidic din membranele plasmatice ale celulelor animale. Ea poate trece din stratul intern `n stratul extern
(fenomen denumit *flip-flop). ~n stratul extern, f. serve[te ca receptor pentru un semnal de *fago-citoz\.
FOSFATURIE, s. f. / phosphaturie, s. f. / phos-phaturia.
[Gr. phos, photos = lumin\, fosfor; ouron = urin\.] Prezen]a fosfa]ilor `n
urin\.
FOSFEN|, s. f. / phosphène, s. m. / phosphene.
[Gr. phos, photos = lumin\, fosfor; phainein = a apea.] Senza]ie luminoas\,
intens [i de foarte scurt durat\, care apare în salve într-o zon a câmpului vizual. Este determinat de excitarea celulelor
retiniene provocat printr-un alt stimul decât lumina (stimuli fizici, chimici, mecanici). Poate fi spontan (*migren oftalmic\
succesiv unui traumatism, simptom în hipertensiunea arterial sau determinat de o compresie a ochiului.
FOSFODIESTER, s. m. / phosphodiester, s. m. / phosphodiester.
[Gr. phos, photos = lumin\, fosfor; dis = de dou ori; germ.
Essigäther = eter acetic, din lat. aether, gr. aither = aer curat, bolt cereasc\.] Compus în care doi atomi de oxigen [i o
grupare fosfat formeaz leg uri covalente. Ex.: adenozinmonofosfat ciclic (*AMPc), guanozinmonofosfat ciclic (*GMPc) [i *acizii
nucleici.
FOSFODIESTERAZ|, s. f. / phosphodiésterase, s. f. / phosphodiesterase.
[Gr. phos, photos = lumin\, fosfor; dis = de dou ori;
germ.
Essigäther = eter acetic, din lat. aether, gr. aither = aer curat, bolt cereasc\; -azã.] Denumire generic pen-tru
fosfodiesterazele nucleotidelor ciclice, endo-nucleaze [i alte enzime care catalizeaz hidroliza func]iilor ester de la nivelul
*fosfodiesterilor.
FOSFOGLICERID, s. n. / phosphoglycéride, s. m. / phosphoglyceride.
[Gr. phos, photos = lumin\, fosfor; glykeros = `ndulcit,
de la
glykys = dulce.] Termen generic pentru o serie de componente majore ale membranei celulare `n care grupul fosfat al
acidului fosfatidic este esterificat cu etanolamin\, glicerol, inozitol, serin\, colin\, formând compusul fosfatidil corespunz\tor.
FOSFOINOZITID, s. n. / phospho-inositide, s. f. / phosphoinositide. *Fosfolipid care con]ine *ino-zitol. V. [i fosfatidilinozitol.
FOSFOINOZITOL-4,5-BIFOSFAT, s. m. / phosphoinositol-4,5-bisphosphate, s. f. / phosphoinositol-4,5-biphosphate. V.
fosfatidilinozitol [i fosfolipide.
FOSFOLIPAZ|, s. f. / phospholipase, s. f. / phospholipase.
[Gr. phos, photos = lumin\, fosfor; lipos = gr\sime; -azã.] Enzim
care produce hidroliza fosfolipidelor. Au fost identificate patru tipuri de fosfolipaze, notate prin literele A
1, A
2, C [i D, în func]ie de
leg ura hidrolizat în molecula de fosfolipid. F. A
2 [i C au roluri extrem de importante. Astfel, sub ac]iunea f. A
2 se elibereaz
*acidul arahidonic, precursor al *eicosanoidelor, iar consecutiv ac]iunii f. C, *mesagerii secunzi intracelulari *diacilglicerol [i
*inozitoltrifosfat. Sin.: lecitinaz\.
FOSFOLIPIDE, s. n. pl. / phospholipides, s. m. pl. / phospholipids.
[Gr. phos, photos = lumin\, fosfor; lipos = gr\sime.] Denumire
generic pentru tipurile de molecule lipidice derivate din *acidul fosfatidic. Toate f. con]in doi acizi gra[i lega]i prin-tr-un glicerol-
fosfat. F. intr în compozi]ia tuturor ]esuturilor [i organelor, fiind mai abundente la nivelul creierului [i al biomembranelor. Ele sunt
sintetizate în ficat [i `n intestinul sub]ire [i sunt im-plicate într-o serie de procese metabolice, dar cel mai important rol al f. decurge
din calitatea de component principal al biomembranelor. Toate f. prezint o parte apolar hidrofob (lan]urile hidrocarbonate ale
acizilor gra[i) [i o parte polar hidrofil\ (la nivelul grupii fosforil) distincte spa]ial, de unde caracterul amfifil al acestor molecule.
Ca urmare, în prezen]a apei, f. adopt spontan o structur în dublu strat, cu zonele apolare în interi-orul acestuia, unde apa nu are
acces direct, [i cu zonele polare în contact, de o parte [i de alta a dublului strat, cu mediul apos înconjur or. Aceas-t structur în
strat dublu, adoptat spontan de f., reprezint structura de baz\, matricea membranelor biologice. Principalele f. din biomembrane
sunt: *fosfatidilcolina (lecitina) - cea mai abunden-t\, *fosfatidiletanolamina (cefalina), *fosfatidilseri-na, *fosfatidilinozitolul. Un
derivat fosforilat al *fos-fatidilinozitolului, fosfoinozitol-4,5-bifosfat, este un component deosebit al biomembranelor, deoarece poate
da na[tere, prin hidroliz enzimatic\, la doi *mesageri secunzi: diacilglicerol (DAG) [i inozitol-1,4,5-trifosfat (IP
3).
FOSFOPIRUVAT-HIDRATAZ|, s. f. / phosphopyruvate-hydratase, s. f. / phosphopyruvate hydratase. Sin.: enolaz (v.).
FOSFOPROTEIN|, s. f. / phosphoprotéine, s. f. / phosphoprotein.
[Gr. phos, photos = lumin\, fosfor; protos = primul; -inã.]
*Heteroprotein a cei grupare prostetic este constituit din *acid fosforic. Ex.: *cazeina din lapte.
FOSFOR, s. m. / phosphore, s. m. / phosphorus.
[Gr. phos, photos = lumin\; pherein = a purta.] Elementul nr. 15, foarte
r\spândit în natur ca fos-fat de calciu; constituent important al vegetalelor [i animalelor, sub form de fosfa]i minerali [i com-
bina]ii organice mai mult sau mai pu]in complexe. În regnul animal, f. legat în compu[i organici com-plec[i este un constituent
important al ]esutului osos, al ]esutului nervos, al m\duvei osoase, al sângelui. El are un rol important în metabolismul glucidelor,
lipidelor [i al calciului. Metabolismul s\u este strâns legat de cel al calciului, fiind dependent de unii hormoni [i de aportul alimentar
în vitamin D. Este eliminat prin urin sub form de fosfa]i alcalini.
F. radioactiv (
32
P) este utilizat în tratamentul poliglobuliilor,
leucemiilor [i ca indicator radioactiv. V. tab. const. biochim.
FOSFOREMIE, s. f. / phosphorémie, s. f. / phos-phor(a)emia.
[Gr. phos, photos = lumin\; pherein = a purta; haima, -atos =
sânge
.] Sin.: fosfatemie (v.).
FOSFORESCEN}|, s. f. / phosphorescence, s. f. / phosphorescence.
[Gr. phos, photos = lumin\; pherein = a purta.] Emisie de
lumin prin dezex-citarea unui atom aflat într-o stare excitat\ meta-stabil\; f. nu se înso]e[te de producere de c\ldur\. Ea persist
un oarecare timp dup încetarea cauzei (ac]iunea c\ldurii, luminii sau a unei cauze mecanice, cum ar fi frecarea). F. depinde de
condi]iile externe ale moleculei. Ea nu poate fi declan[at decât de un proces prin care molecula prime[te energie din exterior. V.
[i fluorescen]\.
FOSFORILARE, s. f. / phosphorylation, s. f. / phosphorylation.
[Gr. phos, photos = lumin\; pherein = a purta; hyle = materie.]
Reac]ie de fixare a unui radical fosforil (-PO
3H
2). În cea mai mare parte din cazuri, molecula fosforilat este activat\. F. se
produce, în general, prin transfer enzimatic [i legare covalent a unei grupi fosfat provenind din ATP. Prin f. se asigur
reactivitatea enzimelor [i acumularea energiei chimice în le-g uri hidrolizabile. Procesele de f. reprezint sistemul fundamental de
transfer energetic în celule. În particular,
f. reversibil a proteinelor reprezint un mecanism general de reglare biologic\, implicat
în majoritatea proceselor de la nivel celular.
FOSFORILARE OXIDATIV| / phosphorylation oxydative / oxidative phosphorylation. Proces prin care reac]iile lan]ului respirator
celular sunt cuplate cu reac]ii de *fosforilare. Consecutiv f. o., energia ob]inut în urma oxidii substratului nutritiv (în cadrul
respira]iei celulare) este stocat în molecule de *ATP. În cazul mecanismelor de f. o. care au loc în mitocondrii se pot avansa trei
ipoteze importante: ipoteza cuplii chimice, ipoteza cuplii chemiosmotice, ipoteza conforma]ional\.
FOSFORILAZ|, s. f. / phosphorylase, s. f. / phosphorylase.
[Gr. phos, photos = lumin\; pherein = a purta; hyle = materie; -
azã.] Enzim care catalizeaz combinarea unei molecule organice cu o grupare fosfat. V. fosforilare [i fosforoli-z\.
FOSFORISM, s. n. / phosphorisme, s. m. / phos-phorism.
[Gr. phos, photos = lumin\; pherein = a purta; -ism.] Intoxica]ie cu
fosfor: 1)
F. acut, determinat de ingestia de fosfor, se manifest prin tulburi digestive (grea]\, vs uri, diaree cu tenesme),
urmate de insuficien] hepatic [i evo-lu]ie spre exitus, în func]ie de cantitatea absorbit\. 2)
F. cronic, boal profesional\,
manifestat îndeosebi prin leziuni gingivale [i dentare, uneori extinse pân la o necroz a maxilarelor, astenie, impoten]\.
FOSFOROLIZ|, s. f. / phosphorolyse, s. f. / pho-sphorolyse.
[Gr. phos, photos = lumin\; pherein = a purta; lysis = distrugere,
de la
lyein = a distruge.] Principala reac]ie din *catabolismul *glico-genului. Const în ruperea leg urilor dintre moleculele de
glucoz componente ale glicogenului prin ac]iunea enzimei *glicerol-fosforilaz\. Glucoza eliberat din glicogen prin f. va fi utilizat
pentru sinteza ATP, fie prin *fosforilare oxidativ\, fie prin glicoliz anaerob\.

368. 368
FOTALGIE, s. f. / photalgie, s. f. / photalgia. [Gr. phos, photos = lumin\; algos = durere.] Durere la nivelul ochilor provocat de
lumina foarte puternic\.
FOTISM, s. n. / photisme, s. m. / photism.
[Gr. phos, photos = lumin\; -ism.] Senza]ie vizual cu punct de plecare de la un alt
analizator decât cel optic sau evocat mental.
FOTOBIOLOGIE, s. f. / photobiologie, s. f. / pho-tobiology.
[Gr. phos, photos = lumin\; bios = via]\; logos = [tiin]\.] Studiul
interac]iunii radia]iilor electromagnetice neionizante (lumin vizibil\, radia]ii infraro[ii [i microunde) cu materia vie. V. [i
radiobiologie.
FOTOCATOD, s. m. / photocathode, s. f. / photo-electric cathode.
[Gr. phos, photos = lumin\; kathodos = drum `n jos, de la
kata = `n jos, hodos = cale, drum.] *Catod fotosensibil, emi] or de e-lectroni prin *efect fotoelectric. V. [i fotomultiplicator.
FOTOCOAGULARE, s. f. / photocoagulation, s. f. / light coagulation, photocoagulation.
[Gr. phos, photos = lumin\; lat.
coagulatio, -onis, de la coagulare = a `nchega, a coagula.] Metod de utilizare a energiei intense con]inut de un fascicul
luminos fin (laser, lamp cu xenon) pentru tratamentul unor leziuni `ndeosebi `n oftalmologie, sau la nivelul aparatului respirator [i
a tubului digestiv.
FOTOCOLORIMETRIE, s. f. / colorimétrie, s. f. / colorimetry.
[Gr. phos, photos = lumin\; lat. color, -oris = culoare; gr. metron
= m\sur\
.] Metod de analiz cantitativ\, indirect [i relativ\, a substan]elor colorate `n solu]ii, al cei principiu fizic se bazeaz pe
*legea Lambert-Beer. Dou fascicule luminoase de intensitate egal\, provenind de la o surs unic de lumin\, traverseaz cuve i-
dentice, una cu solu]ie de cercetat, alta cu solu]ie etalon. Observatorul va vedea dou plaje luminoase adiacente. Egalizându-se
intensitatea a-cestora prin rotirea unui tambur cu scal gradat\, se poate citi extinc]ia, corespunz oare concentra]iei solu]iei de
cercetat.
FOTODERMATOZ|, s. f. / photodermatose, s. f. / photodermatosis.
[Gr. phos, photos = lumin\; derma, -atos = piele; -ozã.]
*Dermatoz înso]it de o sensibilitate crescut [i anormal la lumin\.
FOTOFOBIE, s. f. / photophobie, s. f. / photo-phobia.
[Gr. phos, photos = lumin\; phobos = fric\.] Senza]ie ocular patologic\,
penibil\, dure-roas\, înso]it de hiperl\crimare [i blefarospasm, cauzat de lumina puternic\; poate fi în rela]ie cu o boal ocular\
(conjunctivit\, keratit\, iridociclit) sau cu o inflama]ie a meningelui.
FOTOGRAFIE KIRLIAN / photographie Kirlian / Kirlian’s photography. Tehnic fotografic bazat pe *efectul Kirlian, `n care
subiectul investigat `[i plaseaz mâinile sau picioarele `ntre pl\ci fotografice `nccate electric la tensiuni [i frecven]e `nalte.
Interferen]a dintre câmpul aplicat [i câmpul electromagnetic uman se imprim pe placa fotografic sensibil sub forma unei aure.
Se presupune c aura astfel fotografiat reflect starea de s ate a subiectului.
FOTOLUMINESCEN}|, s. f. / photolumines-cence, s. f. / photoluminescence.
[Gr. phos, photos = lumin\; lat. lumen, -inis =
lumin\
.] V. luminescen]\.
FOTOMETRIE, s. f. / photométrie, s. f. / photo-metry.
[Gr. phos, photos = lumin\; metron = m\-sur\.] 1) Studiul rela]iilor
existente `ntre mimile fizice caracteristice undei luminoase [i mimile sau calit\]ile fiziologice caracteristice ale senza]iei
luminoase. 2) În oftalmologie, m\surarea intensi-t\]ii luminoase cu un fotometru. Exist modele pentru dozaje chimice (pornind de
la m\surarea coeficientului de extinc]ie) [i altele adaptate pentru m\surarea *acuit\]ii vizuale.
FOTOMETRU, s. n. / photomètre, s. m. / photo-meter.
[Gr. phos, photos = lumin\; metron = m\-sur\.] Aparat utilizat pentru
m\sur ori în *fotome-trie.
FOTOMULTIPLICATOR, s. n. / photomultiplica-teur, s. m. / photomultiplier tube.
[Gr. phos, photos = lumin\; lat. multiplicator,
-oris
= `n-mul]itor, de la multiplicare = a mi, a spori [i multiplex, -icis = cu multe cute (multus = mult; plica = cut\,
îndoitur)
.] Dispozitiv utilizat pentru amplificarea curentului fotoelectric provenit de la *fotocatod. Este confec]ionat dintr-un tub
vidat de sticl\, în interiorul cuia se afl catodul (fotocatodul), anodul [i un num de electrozi suplimentari, denumi]i dinode,
alimenta]i de la o surs de tensiune prin intermediul unui divizor de tensiune. Fotoelectronii, extra[i din suprafa]a fotocatodului de
fotonii inciden]i, sunt focaliza]i [i accelera]i în câmpurile electrice dintre dinode [i smulg de pe suprafa]a acestora electroni
secundari, producân-du-se astfel amplifici repetate ale fluxului de fotoelectroni. Fiecare electron accelerat poate smul-ge câte 2-
3 electroni secundari, astfel încât curentul fotoelectric ini]ial poate cre[te de 10
6
ori [i mai mult. Acest fapt permite utilizarea f.
pentru înregistrarea fluxurilor de radia]ii de slab intensitate. V. contor [i camer de scintila]ie.
FOTON, s. m. / photon, s. m. / photon.
[Gr. phos, photos = lumin\.] Particul elementar a luminii [i, în general, a oricei radia]ii
electromagnetice, care posed energie [i impuls. F. reprezint o unitate energetic sau o cuant de energie.
FOTOPERIODISM, s. n. / photopériodisme, s. m. / photoperiodism.
[Gr. phos, photos = lumin\; lat. periodus, gr. periodos =
circuit, de la gr.
peri = în jurul, hodos = cale, drum; -ism.] *Bioritm dependent de perioadele de iluminare sau de alter-nan]a zi-
noapte.
FOTOPIC, adj. / photopique, adj. / photopic.
[Gr. phos, photos = lumin\; ops, opos = vedere, v\z.] Care prive[te sensibilitatea
retinian la o surs de lumin intens\. Ex.: vedere f. - când retina este iluminat intens, acuitatea vizual atinge un maximum, ca [i
percep]ia culorilor, îndeosebi pentru galben.
FOTOPSIE, s. f. / photopsie, s. f. / photopsia.
[Gr. phos, photos = lumin\; opsis = vedere, aspect.] Tulburare a vederii constând în
percep]ia de scurt durat a unor scântei, cercuri irizate, lumi-ni]e, observat în unele afec]iuni ale retinei sau ale coroidei, ori în
unele tumori cerebrale. V. [i fosfen\.
FOTOPTER, s. m. / photoptère, s. m. / photopter.
[Gr. phos, photos = lumin\; optos = vizibil, de la optesthai = a vedea.]
Unitate de m\sur utilizat `n studiul proceselor de *adaptare.
FOTORECEPTOR, s. m. / photorécepteur, s. m. / photoreceptor.
[Gr. phos, photos = lumin\; lat. receptus, de la recipere = a
primi
.] Termina]ie senzorial nervoas sau celul capabile s fie stimulate de lumin\. La om, f. sunt *conurile [i *bastona[ele
retiniene.
FOTOSENSIBIL, adj. / photosensible, adj. / pho-tosensitive.
[Gr. phos, photos = lumin\; lat. sen-sibilis = care poate percepe cu
sim]urile, de la
sen-tire = a sim]i.] Sensibil la radia]iile luminoase.
FOTOSENSIBILIZARE, s. f. / photosensibilisa-tion, s. f. / photosensitization.
[Gr. phos, photos = lumin\; lat. sensibilis = care
poate percepe cu sim]urile, de la
sentire = a sim]i.] 1) Cre[terea sensibilit\]ii organismului, îndeosebi a pielii, fa] de radia]iile
spectrului solar, ca o consecin] a substan]elor fotosensibilizante. 2) Fenomenul de sensibilizare fa] de lumina solar prezentat
de unele substan]e cu structur tetrapirolic (clorofila [i porfirinele).
FOTOSINTEZ|, s. f. / photosynthèse, s. f. / pho-tosynthesis.
[Gr. phos, photos = lumin\; syn-thesis = ac]iunea de a pune
laolalt\, compunere, de la
syn = împreun\, thesis = punere [i tithenai = a plasa, a pune.] Sinteza de materie organic pornind de
la materie mineral (CO
2, H
2O, NO
3
-) [i de la energie luminoas\, care se deru-leaz la vegetalele clorofiliene. F. cuprinde dou
serii de reac]ii: de conversie a energiei luminoase în ener-gie chimic (ATP [i transportori redu[i) [i reac]ii în care bioxidul de
carbon este fixat [i redus. Aceste reac]ii conduc la formarea de glucide în cloroplaste, pornind de la bioxid de carbon [i ap\, cu
eliberare de oxigen. Procesele se produc în prezen]a luminii, a cei energie este captat [i utilizat de c re clorofila con]inut în
cloroplaste.
FOTOTERAPIE, s. f. / photothérapie, s. f. / pho-totherapy.
[Gr. phos, photos = lumin\; thera-peia = tratament, de la
therapeuein = a `ngriji.] Metod de tratament care utilizeaz ac]iunea luminii albe sau a radia]iilor luminoase monocromatice.
Prin extensie, termenul se aplic [i la terapia cu radia]ii ultraviolete [i infraro[ii. V. [i actinoterapie.
FOTOTOMIE, s. f. / phototomie, s. f. / phototomy.
[Gr. phos, photos = lumin\; tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a t\ia.]
Utilizarea *lase-rului pentru sec]ionarea ]esuturilor.

369. 369
FOTOTROPISM, s. n. / phototropisme, s. m. / phototropism. [Gr. phos, photos = lumin\; trope = `ntoarcere, de la trepein = a
`ntoarce; -
ism.] 1) Modificarea culorii unei substan]e cristaline sub ac]iunea luminii, fenomen reversibil. 2) Tendin]a plantelor de
a-[i îndrepta frunzele c re razele lu-minoase.
FOVEA, s. f. / fovea, s. f. / fovea. NA: fovea.
[Lat. fovea = groap\.] Gaur mic sau depresiune în cupul\. Ex.: 1) F. central a
retinei
(NA: fovea centralis retinae), în centru *maculei lutea, corespunde axului vizual, având capacitatea celei mai distincte
vederi. 2)
F. sublingual\ (NA: fovea sub-lingualis), situat pe suprafa]a intern a corpului mandibulei, deasupra liniei miohioidiene,
ad\pos-tind glanda sublingual\. 3)
F. submandibular\ (NA: fovea submandibularis), situat pe suprafa]a intern a corpului
mandibulei, sub linia miohioidi-an\, ad\postind glanda submaxilar\. 4)
F. triunghiular a cartilajului aritenoid (NA: fovea trangu-
laris cartilaginis arytenoideae
), situat pe fa]a extern a acestuia.
FOVEOL|, s. f. / foveola, s. f. / foveola. NA: foveola.
[Lat. fovea = groap\; -olã.] Depresiune foarte mic\. Ex.: 1) F. gastrice (NA:
foveolae gastrice), cripte situate în mucoasa stomacului, în care se vars secre]iile glandelor gastrice. 2) F. granulare (NA:
foveolae granulares), în oasele craniului, produse de granula]iile Pacchioni. 3) F. palatine (NA: foveolae palatine), dou depresiuni
mici între palatul dur [i moale, în membrana mucoas\, în care se deschid uneori glandele palatine.
FRACTURA BOXERILOR / fracture des boxeurs / boxer's fracture. Sin.: fractur Bennett (v.).
FRACTUR|, s. f. / fracture, s. f. / fracture.
[Lat. fractura = spargere, fractur\, de la frangere = a frânge, a rupe.] Întreruperea
continuit\]ii unui os. Leziune osoas constând dintr-o solu]ie de continuitate complet sau incomplet\, cu sau f deplasarea
fragmentelor osoase. Se disting numeroase tipuri de f., dintre care men]ion\m: 1)
F. cominutiv\, cu numeroase fragmente, cel
pu]in unul fiind o *eschil\. 2)
F. deschis sau expus\, în care focarul de fractur comunic\ cu exteriorul, ca urmare a ac]iunii
agentului traumatizant (direct) sau din cauza unui fragment osos (indirect). 3)
F. direct\, prin lovire cu un corp dur, produs la locul
de aplicare a for]ei. 4)
F. instabil\, cu deplasi mari ale fragmentelor; îndeosebi în cazul fracturilor de coloan vertebral\, care se
înso]esc de luxa]ii, subluxa]ii sau de f. ale arcului vertebral. 5)
F. intraarticular\, al cei traiect p runde în articula]ia adiacent\. 6)
F. închis sau simpl\, în care focarul de fractur nu comunic cu exteriorul. 7) F. cu întrep rundere sau cu telescopare, exprimat
prin scurtarea osului [i întrep runderea fragmentului diafizar în cel epifizar, în cazul oaselor lungi. 8)
F. în lemn verde sau
subperiostal\, la copii [i tineri, când radiologic se observ o linie transparent ce întrerupe structura osoas\, dar periostul r\mâne
intact. 9)
F. de oboseal\ survine la un subiect normal în urma unei activit\]i fizice intense (salt, efort, mar[ for]at). Radiologic se e-
viden]iaz o f. complet sau incomplet la nivelul metatarsienelor. Sin.: boal Deutschländer, boal Pauzat. 10)
F. patologic\,
produs în urma unui traumatism minim la nivelul unui os bolnav (tumor\, displazie, osteoporoz\, infec]ie etc.). Unele f. au
denumiri particulare; ex.: *f. Pott, *f. Pouteau-Colles. V. [i `n continuare.
FRACTUR| BENNETT / fracture de Bennett / Bennett's fracture.
[Edward Halaran Bennett , chirurg irlandez, Dublin, 1837-
1907
.] F. articular a bazei primului metacarpian, cu subluxa]ia fragmentului diafizar `napoi [i `n sus. Sin.: fractura boxerilor.
FRACTUR| DIA-EPIFIZAR| / fracture diaépiphysaire / dia-epiphyseal fracture. F. localizat la unirea *diafizei cu *epifiza oaselor
lungi, `n interiorul *cartilajului de conjugare. Corespunde la copii [i adolescen]i cu *decalarea epifizar\.
FRACTUR| DIAFIZAR| / fracture diaphysaire / diaphyseal fracture. F. localizat la nivelul *diafizei oaselor lungi.
FRACTUR| DUPUYTREN / fracture de Dupuytren / Dupuytren's fracture.
[Guillaume Dupuytren , baron, chirurg [i
anatomopatolog francez, profesor la Paris, 1778-1835
.] 1) Sin.: fractur Pott (v.). 2) Sin.: fractur Galeazzi (v.).
FRACTUR| EPIFIZAR| / fracture épiphysaire / epiphyseal fracture. Varietate de f. care afecteaz extremit\]ile osoase, interesând
deseori suprafe]ele articulare.
FRACTUR| GALEAZZI / fracture de Galeazzi / Galeazz’s fracture.
[Riccardo Galeazzi, chriurg ortoped italian, profesor la
Milano, 1866-1952
.] F. radiusului deasupra pumnului asociat cu dislocarea cap ului terminal al cubitusului. Sin.: fractur
Dupuytren, 2.
FRACTUR| GÉRARD MARCHANT / fracture de Géra rd Marchant / Gérard Marchant fracture.
[Gérard Marchant, chirurg
francez la Hôpitaux de Paris, 1850-1903
.] Sin.: sindrom Gérard Marchant (v.).
FRACTUR| GUÉRIN / fracture de Guérin / Guérin's fracture.
[Alphonse François Marie Guérin, anatomist [i chirurg francez,
profesor la Paris, 1816-1895
.] Sin.: fractur Le Fort, 1 (v.).
FRACTUR| HUTCHINSON / fracture de Hu tchin-son / Hutchinson's fracture.
[Sir Jonathan Hut-chinson, chirurg englez,
Londra, 1828-1913
.] F. a apofizei stiloide radiale.
FRACTUR| KOCHER / fracture de Kocher / Kocher's fracture.
[Emil Theodor Kocher, chirurg elve]ian, Berna, 1841-1917;
premiul Nobel pentru medicin\/fiziologie `n 1909
.] F. a extremit\]ii inferioare a humerusului, cu un traseu care separ *epicondilul
de restul osului.
FRACTUR| LE FORT / fracture de Le Fort / Le Fort fracture.
[Léon Clément Le Fort, chirurg [i anatomist francez, 1829-1893.]
Exist trei tipuri de f. descrise: 1)
F. Le Fort I, f. orizontal a maxilarului superior, care intereseaz [i lama vertical a palatinului.
Sin.: fractur Guérin, sindrom Guérin. 2)
F. Le Fort II, f. a piramidelor nazale. 3) F. Le Fort III, sin.: disjunc]ie craniomaxilar (v. dis-
junc]ie, 3).
FRACTUR| MAISONNEUVE / fracture de Maisonneuve / Maisonneuve's fracture.
[Jacques Gilles Thomas Maisonneuve ,
chirurg francez, Paris, 1809-1897
.] Sin.: sindrom Maisonneuve (v.).
FRACTUR| MALGAIGNE / fracture de Malgaigne / Malgaigne's fracture.
[Joseph François Malgaigne, chirurg francez, 1806-
1865
.] Sin.: sindrom Malgaigne (v.).
FRACTUR| MONTEGGIA / fracture de Monteggia / Monteggia's fracture.
[Giovanni Battista Monteggia, chirurg italian, 1762-
1815
.] Sin.: sindrom Monteggia (v.).
FRACTUR| POTT / fracture de Pott / Pott’s fracture.
[Sir Percival Pott, chirurg englez, 1713-1788.] F. p]ii inferioare a
peroneului [i a maleolei acestuia, cu deplasarea extern a piciorului. Sin.: fractur Dupuytren,1.
FRACTUR| POUTEAU-COLLES / fracture P ou-teau-Colles / Pouteau-Colles fracture.
[Claude Pouteau, chirurg francez, Lyon,
1725-1775;
A-braham Colles, chirurg irlandez, Dublin, 1773-1843.] F. apofizei stiloide a radiusului, cu deplasarea dorsal a
fragmentului distal. V. semn Mai-sonneuve [i sindrom Goyrand.
FRACTUR| TILLAUX / fracture de Tillaux / Tillaux’ fracture.
[Paul Jules Tillaux, anatomist [i chirurg francez, profesor la Paris,
1834-1904
.] F. bimaleolar prin adduc]ia for]at a piciorului.
FRACTUR| VOILLEMIER / fracture de Voillemier / Voillemier’s fracture.
[Léon Clément Voillemier, chirurg francez la Hôpitaux
de Paris, 1809-1878
.] F. dubl a centurii pelvine, numit ”f. `n timbru po[tal”, al cei traseu anterior traverseaz ramurile pubiene,
iar cel posterior – *g\urile sacrale.
FRAC}IE DE EJEC}IE VENTRICULAR| / frac-tion d’éjection ventriculaire / ventricular ejec-tion fraction. Raportul dintre *volumul
de ejec]ie sistolic [i volumul *telediastolic, a cui valoare fiziologic este de 0,66 (pentru f. de e. a ventriculului stâng). Reprezint
un indice global al func-]iei ventriculare stângi, de mare interes prognostic. Este utilizat pentru evaluarea hemodinamicii cardiace.
FRAC}IONARE, s. f. / fractionnement, s. m. / fractionation.
[Lat. fractio, -onis = frângere, rupere, de la frangere = a frânge, a
rupe
.] 1) În radiobiologie, divizarea dozei în por]ii mai mici, administrate la diferite intervale de timp. 2) În chimie, separarea unei
substan]e în componen]i, prin distilare ori cristalizare. 3) În *cromatografie, separarea componen]ilor unui amestec.
FRAC}IUNE MOLAR| / fraction molaire / mole fraction. Coeficient rezultat din raportul dintre nu-mul de *moli de solvit [i numul
de moli con-]inu]i `n aceea[i solu]ie.
FRAGILITATE, s. f. / fragilité, s. f. / fragility.
[Lat. fragilitas, -atis = fragilitate, de la fragilis = care se rupe u[or [i frangere = a
frânge, a rupe
.] Însu[irea unui material, a unei structuri de a se rupe sub ac]iunea unei for]e, f\r deformare apreciabil\. Tipuri: 1)
||

370. 370
F. capilar\, consecin]a leziunii peretelui capilar. 2) F. esen]ial a oaselor, *boala Lobstein. 3) F. globulelor ro[ii sau rezisten]a
globular fa] de diferi]i agen]i fizici [i chimici.
FRAGMENT DE RESTRIC}IE / fragment de restriction / restriction fragment.
[Lat. fragmentum = bucat rupt\, de la frangere
= a frânge, a rupe;
restrictio, -onis = cump are, re]inere, de la restringere = a restrânge, a reduce [i stringere = a strânge.]
*Polinucleotid produs prin digestia ADN cu ajutorul unei enzime de restric]ie (*endonucleaz).
FRANCISELLA TULARENSIS / Francisella tula-rensis / Francisella tularensis.
[Edward Fran-cis, bacteriolog [i igienist american
(la serviciul de s ate public din Washington), 1872-1957;
Tulare, district din California unde a fost descris prima dat
boala
.] Specie de bacili (cocoizi), mici, imobili, prezen]i la numeroase animale [i patogeni pentru om. Transmi[i prin contact direct
sau prin insecte, provoac *tularemia, caracterizat prin ul-cera]ie la locul inoculii, adenopatie regional\, pneumonie sau febr
f semne de localizare.
FRANJE SINOVIALE / franges synoviales / syno-vial fold. NA: plica synovialis.
[Fr. frange, din lat. fimbria = franjure; lat.
medieval
synovia, probabil de la gr. syn = împreun\, lat. ovum = ou.] Proeminen]e ale fe]ei interne a *sinovialelor, formate din
]esut conjunctiv foarte vascularizat, iar uneori din ]esut adipos.
FREAM|T, s. n. / frémissement, s. m. / thrill, fremitus.
[Lat. fremitus = fream , de la fremere = a frem a.] Vibra]ie fin
perceput la palpare, omolog de cele mai multe ori *suflurilor intense, cu tonalitate joas\, sau *uruiturilor. Tipuri: 1)
F. carotidian,
în stenozele aortice. 2)
F. hidatic, în chistul hidatic. 3) F. pectoral, vibra]iile corzilor vocale transmise prin bronhii parenchimului
pulmonar [i peretelui toracic. 4)
F. pericardic, produs prin frecarea foi]elor pericardice rugoase, ca în *pericardita fibrinoas\.
FREAM|T CATAR / frémissement cataire / pur-ring trill, cat’s purr. F. vibratoriu perceput de mâ-na aplicat la nivelul ariei
precordiale, asemat de Laënnec cu vibra]iile unei pisici care toarce. Reprezint traducerea tactil a unui suflu vibrant, determinat
de îngustarea unui orificiu intracardiac (mitral, aortic, pulmonar) sau de existen]a unui o-rificiu anormal (comunicare
interventricular\
FREC|TUR|, s. f. / frottement, s. m. / rub.
[Lat. fricatura = frec ur\, de la fricare = a freca.] Succesiune neregulat de
zgomote aspre, cu tonalitate joas\, de intensitate [i durat variabile, care se percep în fazele uscate ale inflama]iilor seroaselor
prin frecarea depozitelor de fibrin în timpul mi[cilor organului respectiv. Palpatoriu, se percepe o senza]ie vibratorie: 1)
F.
pericardic\
, zgomot nesincron cu revolu]ia cardiac\. 2) F. pleural\, prin frecarea celor dou foi]e pleurale. 3) F. splenic\, cu
tonalitate foarte joas\, în perisplenite [i infarct.
FREC}IE, s. f. / friction, s. f. / friction.
[Lat. fric-tio, -onis = frecare, de la fricare = a freca.] Procedeu mecanic exterior prin care
se ac]ioneaz asupra tegumentelor dintr-o anumit regiune ana-tomic fie pentru activarea circula]iei subiacente, fie pentru
facilitarea p runderii unor medicamen-te în piele. Var.: fric]iune.
FRECVEN}|, s. f. / fréquence, s. f. / frequency.
[Lat. frequentia = num mare, abunden]\, de la frequens = `n num mare,
frecvent
.] 1) Parametru caracteristic unui fenomen periodic. Ex.: nu-mul de oscila]ii pe secund ale unei radia]ii care se propag
sinusoidal. Unitate de m\sur\: *Hertz. 2)
F. cazurilor noi, v. inciden]\. 3) F. global\, v. prevalen]\. 4) F. cardiac\, numul de cicluri
cardiace pe minut. 5)
F. respiratorie, numul de cicluri respiratorii pe minut.
FREN, s. n. / frein, s. m. / frenulum. NA: fre-nulum.
[Lat. frenum = frâu.] Sin.: frenulum (v.).
FRENIC, adj., s. m. / phrénique, adj., s. m. / phre-nic.
[Gr. phren, -os = diafragm.] 1) Sin.: diafrag-matic (v.). 2) Nervul f.: ramur
motorie profund a plexului cervical care coboar de-a lungul gâtului [i toracelui pân la diafragm, cuia îi furnizeaz inerva]ia sa
motorie. V. tab. anat. - nervi.
FRENICECTOMIE, s. f. / phrénicectomie, s. f. / phrenicectomy.
[Gr. phren, -os = diafragm; ek-tome = excizie.] Sec]iune sau
rezec]ie par]ial a *nervului frenic în scopul realizii paraliziei hemi-diafragmului corespondent, limitând astfel mi[c\-rile respiratorii
[i punând în repaus teritoriul pulmonar supraiacent. F. era în trecut recomandat ca metod terapeutic\, azi prezentând un interes
mai redus. Var.: frenicotomie.
FRENICOTOMIE. Var. pentru frenicectomie (v.).
FRENIT|, s. f. / phrénite, s. f. / phrenitis.
[Gr. phren, -os = diafragm; -itã.] Inflama]ie a diafrag-mului.
FRENOCARDIOSPASM, s. n. / phrénospasm, s. m. / phrenospasm.
[Gr. phren, -os = diafragm; kardia = sfincterul cardia; gr.
spasmos, lat. spas-mus = contrac]ie, de la gr. span = a trage.] Sin.: cardiospasm (v.).
FRENOLOGIE, s. f. / phrénologie, s. f. / phrenology.
[Gr. phren, -os = minte, spirit; logos = [tiin]\.] Teorie potrivit ceia
inspec]ia [i palparea craniului, urmat de delimitarea *protuberan]elor (denumite bose) permite cunoa[terea caracteristicilor
psihofiziologice ale unei persoane. În f. se porne[te de la premisa gre[it a influen]ei exercitate de diferitele arii func]ionale ale
*cortexului cerebral asupra conforma]iei craniului.
FRENOPLASTIE, s. f. / phrénoplastie, s. f. / phre-noplasty.
[Gr. phren, -os = diafragm; plastos = modelat, de la plassein = a
forma, a modela
.] In-terven]ie chirurgical reparatorie efectuat în scopul reconstituirii unei cupole diafragmatice care a suferit o
*eventra]ie.
FRENOSPASM, s. n. / phrénospasm, s. m. / phrenospasm.
[Gr. phren, -os = diafragm; gr. spasmos, lat. spasmus = contrac]ie,
de la gr.
span = a trage.] Sin.: cardiospasm (v.).
FRENOTOMIE, s. f. / phrénotomie, s. f. / phre-notomy.
[Gr. phren, -os = diafragm; tome = t\ie-re, sec]iune, de la temnein = a
t\ia
.] Incizie chirurgical a diafragmului, în scopul abordului toracoabdominal (toracofrenolaparotomie).
FRENULUM, s. n. / frenulum, s. m. / frenulum. NA: frenulum.
[Dim. lat. de la frenum = frâu.] Repliu tegumentar sau mucos care
împiedic sau limiteaz mi[cile unor organe. Ex.: 1)
F. labii in-feriori oris (NA), plic median pe fa]a vestibular a buzei
inferioare. 2)
F. labii superiori oris (NA), repliu median pe fa]a vestibular a buzei superi-oare. 3) F. lingual (NA: frenulum linguale),
repliu al membranei mucoase sub limb\. 4)
F. preputii, între suprafa]a intern a glandului [i prepu] etc. Sin.: fren.
FREUDISM, s. n. / freudisme, s. m. / freudism.
[Sigmund Freud, psihiatru austriac n. `n Germania, fondatorul psihanalizei, 1856-
1939; -
ism.] Concep]iile lui S. Freud. V. psihanaliz\.
FREZ|, s. f. / fraise, s. f. / miller.
[Fr. fraise, din lat. fresa, participiul trecut feminin al verbului frendere = a zdrobi, a m\cina.]
Instrument sferic sau ovoid, de mime variabil\, cu creste ascu]ite pe meridianele sale sau în spiral\, care este rotit, servind la
g\urirea, forarea, trepanarea, crateri-zarea osului sau a dintelui, ori regularizarea unei suprafe]e.
F. dentar\ se aplic prin piesa de
mâ-n la aparatul de tura]ie [i serve[te la t\ierea ]esuturilor dentare în vederea preg irii dintelui.
FRIC|, s. f. / peur, s. f. / fear.
[Gr. phrike = fric\.] Sin.: team (v.).
FRIC}IUNE. Var. pentru frec]ie (v.).
FRIGIDITATE, s. f. / frigidité, s. f. / frigidity.
[Lat. frigiditas, -atis = frigiditate, de la frigidus = rece.] Incapacitate de a ob]ine
*orgasmul, care afec-teaz îndeosebi femeia; este excep]ional la bbat.
FRIGOTERAPIE, s. f. / frigothérapie, s. f. / frigo-therapy.
[Lat. frigus, -oris = frig; gr. therapeia = tratament, de la
therapeuein = a `ngriji.] Tratamentul bolilor prin frig, inducând diverse efecte locale benefice: 1) suprimarea sensibilit\]ii unor
por]iuni ale corpului cu clorur de etil (-79
0
C), care produce o înghe]are acompaniat de anestezie local\; 2) vasoconstric]ie, uneori
prin reflexe medulare, opre[te un epistaxis; 3) efect antitermic; 4) efect sedativ; 5) tonic [i stimulent nervos.
FRISON, s. n. / frisson, s. m. / shiver, rigors.
[Lat. frictus, participiul trecut al verbului frigere = a frige, cu sensul figurat de "a
tremura”
.] Con-trac]ia involuntar a musculaturii, ducând la tremur uri [i senza]ie de frig timp de secunde, minute sau ore. Apare
la frig, emo]ii [i îndeosebi la începutul bolilor cu febr important\.
FROND|, s. f. / fronde, s. f. / splint.
[Fr. fronde, din lat. funda = pra[tie.] Termen folosit în stomatologie pentru aparate sau
dispozitive în form de pra[tie: 1)
F. mentonier\ sau c\p\stru, aparat de imobilizare în fracturile maxilare. 2) F. de turnare, aparat
dentar de turnare prin for] centrifug\.
|

371. 371
FRONTAL, adj., s. n. / frontal, -ale, -aux, adj., s. m. / frontal. [Lat. frons, frontis = frunte.] 1) Care se raporteaz la frunte sau la
fa]a anterioar a unei regiuni. 2) Os impar [i median, situat la partea anterioar a craniului, deasupra masivului facial. Formeaz
fruntea [i plafonul orbitelor. V. tab. anat. - oase.
FROTIU, s. n. / frottis, s. m. / smear.
[Fr. frottis, din lat. fricare = a freca.] Preparat microscopic ob]inut prin etalarea pe o lam
de sticl\, în strat sub]ire, a unui produs destinat examinii elemen-telor celulare pe care le con]ine.
F. vaginal reprezint examenul
celulelor exfoliate de la acest nivel (*testul Papanicolau), extrem de util în diagnosticul afec]iunilor maligne [i premaligne la femeie,
ca [i în diagnosticul unor tulburi endocrine. V. [i biopsie.
FRUCTOZ|, s. f. / fructose, s. m. / fructose.
[Lat. fructus = fruct; ozã - indic un glucid.] Ceto-hexoz nehidrolizabil care
formeaz împreun cu glucoza (de care chimic este foarte apropiat\, având aceea[i formul brut\un diholozid, zaharoza. F. este
abundent în fructe, unde exist a-desea împreun cu glucoza. Este descompus în ficat sub ac]iunea unor enzime, mai
importan fiind fructokinaza. Deficitul în aceste enzime deter-min o serie de enzimopatii: deficien]a de fructo-kinaz este la
originea *fructozuriei esen]iale; deficitul ereditar în fructozo-1-fosfat-aldolaz este responsabil de *intoleran]a ereditar la fructoz\,
iar deficitul în fructozo-1,6-bifosfataz\, descris recent, antreneaz la nou-n\scut hepatomegalie cu hipoglicemie. Sin.: levuloz\.
FRUCTOZURIE ESEN}IAL| / fructosurie essen-tiale / essential fructosuria.
[Lat. fructus = fruct; ozã - indic un glucid; gr.
ouron = urin\; lat. essentialis, de la essentia = natura unui lucru.] Enzimopatie determinat de deficitul de fruc-tokinaz
(prima enzim a c\ii de metabolizare a fructozei). Fructoza apare `n sânge [i urin\. Este o boal benign\, asimptomatic\, cu
transmitere autozomal recesiv\. V. [i fructoz\.
FRUNTE, s. f. / front, s. m. / forehead. NA: frons.
[Lat. frons, frontis = frunte.] Partea superioar a fe]ei, format din osul frontal,
cuprins între sprâncene, r\d\cina nasului [i pul capului. Este acoperit de piele fin [i glabr\, str ut de riduri transversale.
FRUSTRARE, s. f. / frustration, s. f. / frustration.
[Lat. frustratio, -onis = dezam\gire, e[ec, `n[el\-torie, de la frustrari = a
`n[ela
.] Concept larg r\spândit care desemneaz situa]ia unui subiect care nu ob]ine o satisfac]ie pe care o dore[te. F. poate fi
cauzat atât de lipsa unui obiect real (subiectul este frustrat), cât [i de o imposibilitate iluzorie, intrinsec a subiectului, care î[i
refuz o satisfac]ie (subiectul se frustreaz\, în acest caz). F. se poate exprima printr-un comportament agresiv sau poate fi
refulat\, conducând la diverse tulburi psihice.
FTALILSULFATIAZOL, s. n. / phtalylsulfathiazole, s. m. / phthalylsulfathiazole. Sulfamid bacteriostatic\, greu solubil\, pu]in
resorbit `n intestin. Se administreaz `n infec]ii intestinale, inclusiv *dizenteria bacilar\, preventiv pre- [i postoperator `n
interven]iile chirurgicale pe tubul digestiv. Este contraindicat `n insuficien]ele hepatice [i renale.
FTIRIAZ|, s. f. / phtiriase, s. f. / phthiriasis.
[Lat. phthiriasis = ftiriaz\, din gr. phtheir, -eiros = p\duche.] Infestare cu p\duchi
din specia
Phtirus pubis, care se dezvolt la nivelul pului pubian.
FTIZIE, s. f. / phtisie, s. f. / phthisis.
[Lat., gr. phthisis = distrugere, consump]ie, de la gr. phthi-nein = a se deteriora.] Nume
desuet al tuberculozei pulmonare.
FTIZIOLOGIE, s. f. / phtisiologie, s. f. / phthisiology.
[Lat., gr. phthisis = distrugere, consump]ie, de la gr. phthinein = a se
deteriora; gr.
logos = [tiin]\.] Studiul tuberculozei, `ndeosebi al tuberculozei pulmonare, cuprinzând cercetarea micro-biologic
specific\, epidemiologia, metodele de diagnostic, terapie [i profilaxie.
FUCOZ|, s. f. / fucose, s. f. / fucose.
[Lat. fucus, gr. phykos = lichen din care se extrage o culoare ro[ie (care `nlocuie[te purpura);
ozã - indic un glucid.] L-6-dezoxi-*galactoz\, constituent esen-]ial al frac]iunii glucidice a *glicoproteinelor. Se g\-se[te din
abunden] `n unii pere]i bacterieni [i la suprafa]a eritrocitelor, unde intr `n alc uirea an-tigenilor *grupelor sanguine. De
asemenea, este concentrat `n laptele uman.
α-L-FUCOZIDAZ|, s. f. / α-L-fucosidase, s. f. / α-L-fucosidase. [Lat. fucus, gr. phykos = lichen din care se extrage o culoare ro[ie
(care `nlocuie[te purpura);
ozid - indic un glucid; -azã.] *Hidrolaz care produce clivarea reziduurilor de L-*fucoz din frac]iunea
glucidic a unor *glicoproteine sau *oligozaharide. Deficien]a enzimei transmis autozomal recesiv determin *fucozidozele.
FUCOZIDOZ|, s. f. / fucosidose, s. f. / fucosido-sis.
[Lat. fucus, gr. phykos = lichen din care se extrage o culoare ro[ie (care
`nlocuie[te purpura);
ozid - indic un glucid; -ozã.] Boal ereditar ne-urovisceral\, consecin]a deficitului activit\]ii enzimatice a
*
α-L-fucozidazei, fiind o acumulare de *fucoz în toate ]esuturile. Clinic: degenerare cerebral progresiv\, emaciere, cardiomegalie
etc.
FUCSIN|, s. f. / fuchsine, s. f. / fuchsin.
[Etimologie incert\: 1) L. Fuchs, botanist bavarez, sec. XVI, care a dat numele s\u unei
plante cu flori ro[ii; 2) germ.
Fuchs = vulpe, deoarece chimistul Verguin (care a ob]inut substan]a) lucra `n serviciul industria[ului
lyonez Renard (= vulpe, `n fr.)
.] Colorant utilizat în bacteriologie [i histologie. Sin.: ro[u de anilin\.
FUGACE, adj. / fugace, adj. / fugaceous.
[Lat. fugax, -acis = care trece repede, de la fugere = a fugi.] Care nu dureaz mult timp.
Se spune îndeosebi despre manifestile clinice de scurt durat\. Ex.: amauroz f., eritem f.
FUG|, s. f. / fugue, s. f. / fugue.
[Lat. fuga = fug\.] Abandon al domiciliului, al locului de munc sau al activit\]ii, brusc, f vreun
scop evident. Unele f. sunt incon[tiente, `n epilepsie, confuzie mental\, sti isterice, demen]\. Altele se afl `n rela]ie cu un *delir.
La copil, f. poate fi consecin]a inadaptii [i apare ca o reac]ie de opozi]ie `ntr-o stare conflictual acut sau ca o manifestare e-
mo]ional\.
FUG| DE IDEI / fuite des idées / flight of ideas. Accelerare a reprezentilor mentale tradus prin asocierea unor idei superficiale,
elementare, care se `nl]uiesc f continuitate logic\, uneori sub forma unor jocuri de cuvinte. F. de i. reflect o exaltare
intelectual [i instinctiv-afectiv caracteristic accesului maniacal. V. manie [i tahipsihie.
FULGURANT, adj. / fulgurant, -e, adj. / fulgurant.
[Lat. fulgurans, de la fulgurare = a fulgera, a sc\pa.] Rapid ca un fulger.
Ex.: durere f.
FULGURA}IE, s. f. / fulguration, s. f. / fulgura-tion (1), lighting stroke (2).
[Lat. fulguratio, -onis = fulgerare, sc\pare, de la
fulgurare = a fulgera, a sc\pa.] 1) Distruc]ia unui ]esut cu a-jutorul curentului electric de `nalt frecven]\. 2) Denumire dat
ac]iunii fulgerului asupra corpului omului sau animalelor [i, prin extensie, ansamblului accidentelor provocate de electricitate. Se
denume[te prin f. [i modificarea pielii celor mor]i prin tr\snet, constând `n desene asem oare echivalentului luminos al
desccii electrice.
FUMIGA}IE, s. f. / fumigation, s. f. / fumigation.
[Lat. fumigatio, -onis, de la fumigare = a fumega.] Producerea, în spa]iu
închis, a fumului sau a vaporilor unor substan]e medicamentoase utiliza-te în tratament.
FUNC}IE, s. f. / fonction, s. f. / function.
[Lat. functio, -onis = `ndeplinire, achitare, de la fungi = a se achita, a duce pân la
cap
.] 1) Ansamblu de ac]iuni îndeplinite de o structur organic definit (celul\, ]esut, organ sau sistem), în vederea unui rezultat
determinat. 2) ~n chimie, caracteristica unui compus determinat de prezen]a unei grupi specifice func]ionale.
FUNC}IONAL, adj. / fonctionel, -elle, adj. / func-tional.
[Lat. functus, de la fungi = a se achita, a duce pân la cap .] 1) Care se
refer la o func]ie. 2) Care nu este determinat printr-o leziune organi-c\, ci este doar consecin]a unei perturbi a func-]iei
organului respectiv. Exist uneori tendin]a de atribuire a unei origini psihologice tulburilor f.
FUND, s. n. / fond, s. m. / fundus. NA: fundus.
[Lat. fundus = fund.] Baza sau por]iunea mai lat a unui organ. Ex.: f. stomacului, f.
uterin etc. Var.: fundus.
FUND DE OCHI / fond de l’oeil / optic fundus, fundus oculi. Partea din ochi care poate fi observat direct prin mediile transparente
cu un oftalmoscop (adic *papila optic\, *retina ce o încon-joar\, împreun cu vasele sale). Examenul f. de o. d informa]ii nu
numai asupra stii retinei, ci [i asupra stii vaselor în general (arterioscleroz\, hipertensiune arterial\ nii intra-
craniene. Abrev.: FO.
FUND DE SAC DOUGLAS / cul-de-sac de Doug-las / pouch of Douglas, rectouterine pouch. NA: excavatio rectouterina.
[James
Douglas
, anatomist [i chirurg n. `n Sco]ia, Londra, 1675-1742.] Punctul cel mai decliv al cavit\]ii peritoneale. La bbat, el este
|

372. 372
format prin reflexia peritoneului fe]ei anterioare a rectului pe fa]a posterioar a vezicii urinare. La femeie, el este format prin
replierea peritoneului fe]ei anterioare a rectului pe fa]a posterioar a vaginului. Sin.: fund de sac vezico-rectal la bbat; fund de
sac recto-uterin la femeie.
FUND DE SAC VEZICO-RECTAL / cul-de-sac vésico-rectal / pouch of Douglas. Sin.: fund de sac Douglas (v.).
FUND DE SAC RECTO-UTERIN / cul-de-sac recto-utérin / rectouterine pouch. Sin.: fund de sac Douglas (v.).
FUNDIC, adj. / fundique, adj. / fundic.
[Lat. fun-dus = fund.] Care apar]ine sau se raporteaz la baza unui organ cavitar
(îndeosebi stomac [i u-ter). Ex.: histeropexie f., rezec]ie f. de stomac.
FUNDOPLICATUR|, s. f. / fundoplicature, s. f. / fundoplication.
[Lat. fundus = fund; plicatura = `mp urire, de la plica = cut\,
`ndoitur\
.] Cur chirurgical a *herniei hiatale [i a sindromului de reflux gastroesofagian, prin invaginarea esofagului terminal `ntr-
o man[et de material gastric rezultat prin replierea pe linia median a pere]ilor fundului gastric.
FUNDUS. Var. pentru fund (v.).
FUNDUS ALBIPUNCTATUS / fundus albipuncta-tus / fundus albipunctatus. Sin.: boal Lauber (v.).
FUNGIC, adj. / fongique, adj. / fungal.
[Lat. fungus = ciuperc\.] Care se afl `n rela]ie cu ciupercile microscopice (fungii). Ex.:
intoxica]ie f.
FUNGICID, s. n. / fongicide, s. f. / fungicide.
[Lat. fungus = ciuperc\; caedere = a omor`.] Care distruge ciupercile. V. antimicotic.
FUNGIFORM, adj. / fongiforme, adj. / fungiform.
[Lat. fungus = ciuperc\; forma = form\.] ~n form de ciuperc\.
FUNGISTATIC, s. n. / fongicistatique, fongosta-tique, s. f. / fungistatic.
[Lat. fungus = ciuperc\; gr. statikos = care opre[te, de la
istanai = a plasa, a face s ]in\.] Care împiedic cre[terea [i multiplicarea ciupercilor microscopice. Sin.: micosta-tic.
FUNGOID, adj. / fongoïde, adj. / fungoid.
[Lat. fungus = ciuperc\; gr. eidos = form\.] Despre o leziune al cei aspect este
asem or cu cel al unei *micoze cutanate. V. [i fungozitate.
FUNGOZITATE, s. f. / fongosité, s. f. / fungosity.
[Lat. fungosus, de la fungus = ciuperc\.] Denumire pentru *vegeta]iile care pot
apare la suprafa]a unei pl\gi, a unei mucoase sau a unei cavit\]i na-turale [i care se prezint sub forma unei mase moi, friabile [i
foarte vascularizate. Originea f. es-te variat\, `ndeosebi inflamatorie sau tumoral\, iar denumirea provine de la aspectul
asem or unei ciuperci.
FUNGUS / Fungus / Fungus.
[Lat. fungus = ciu-perc\.] Clas de organisme vegetale inferioare, lipsite de clorofil\, din care fac
parte ciupercile parazite generatoare de *micoze. Pl.: fungi.
FUNICULALGIE, s. f. / funiculalgie, s. f. / funicul-algia.
[Lat. funiculus = sforicic\, cordi]\, dim. de la funis = funie; gr. algos =
durere
.] Durere localizat de-a lungul *cordonului spermatic.
FUNICULAR, adj. / funiculaire, adj. / funic, funicular.
[Lat. funiculus = sforicic\, cordi]\, dim. de la funis = funie.] Care se refer
la *cordonul ombilical, la *cordonul spermatic sau la *funiculus.
FUNICULIT|, s. f. / funiculite, s. f. / funiculitis.
[Lat. funiculus = sforicic\, cordi]\, dim. de la fu-nis = funie; -itã.] 1) Inflama]ia
unui *cordon sper-matic. Sin.: spermatit\. 2) Inflama]ia unei r\d\cini nervoase pe traiectul s\u intrarahidian.
FUNICULUS, s. n. / funiculus, s. m. / funiculus. NA: funiculus, pl. funiculi.
[Lat. funiculus = sforicic\, cordi]\, dim. de la funis =
funie
.] Cele trei diviziuni principale ale m\duvei spinii, care se numesc, prin raportare la substan]a cenu[ie a m\duvei, posterior,
lateral [i anterior.
FURCOCERCAR, s. m. / furcocercaire, s. f. / fur-cocercaria, fork tailed cercaria.
[Lat. furca = furc\; gr. kerkos = coad\.] *Cercar
cu coada bi-furcat\, reprezentând forma infestant a parazi]i-lor din genul *
Schistosoma, agen]i ai *schistoso-miazei. V. cercar [i
metacercar.
FURCULI}| DE REPLICARE / fourche de ré-plication / replication fork. Regiune unde cele dou catene ale ADN-ului parental se
separ sub forma unei f. bidentate, pentru a permite replicarea fieceia dintre ele.
FURFURACEU, adj. / furfuracé, -e, adj. / furfu-raceous.
[Lat. furfuraceus, de la furfur, -uris = tâ]e, m rea]\.] Care are
aspect de tâ]e. Ex.: descuama]ie f. a pielii.
FURIE, s. f. / fureur, s. f. / fury.
[Lat. furia = furie.] Stare de extrem iritare; mânie nest\pânit\: 1) F. epileptic\, form a agita]iei
psihomotorii din epilepsie. 2)
F. maniacal\, excita]ie psihomotorie. 3) F. uterin\, nimfomanie.
FURNIC|TUR|, s. f. / formication, s. f. / formi-cation.
[Lat. formica = furnic\.] Senza]ie particular de amor]eal\, comparabil cu
cea produs de trecerea furnicilor pe tegumente.
FUROSEMID, s. n. / furosémide, s. m. / furose-mide. (DCI) Diuretic tiazidic, C
12H
11ClN
2O
5S. E-fect scurt (3-6 ore) [i intens, prin
ac]iune la nivelul ansei Henle [i a tubului contort distal. De dat recent\, s-a constatat ac]iunea inhibitoare a f. în fenomenele de
cotransport prin *membrana celular\. V. [i cotransport, transport activ.
FURUNCUL, s. n. / furoncle, s. m. / furuncle.
[Lat. furunculus = nodul din care iese un l\star [i, prin analogie, furuncul.]
Inflama]ia unui folicul pilosebaceu dat de stafilococul auriu. Se prezint sub forma unui burbion g\lbui, înconjurat de un halou
ro[u [i situat pe o baz tumefiat\.
FURUNCUL ANTRACOID / furoncle anthracoïde / carbuncle, anthracoid furunculus. Sin.: carbuncul (v.).
FURUNCULOZ|, s. f. / furonculose, s. f. / furun-culosis.
[Lat. furunculus = nodul din care iese un l\star [i, prin analogie,
furuncul; -
ozã.] Stare caracterizat prin apari]ia simultan sau succesiv a mai multor *furuncule diseminate în diverse locuri pe
tegumente.
FUS, s. n. / fuseau, s. m. / spindle.
[Lat. fusus = fus.] Forma]iune anatomic alungit\, fusiform\. 1) F. neuromuscular reprezint
arboriza]ia nervoas terminal încapsulat\, alc uit din fibre nervoase, musculare modificate [i o teac conjunctiv\. Fiecare f.
cuprinde 2-10 fibre musculare într-o capsul de ]esut conjunctiv; ele au mai pu]ine stri-a]ii decât fibrele musculare. Sunt numite
fibre intrafusale, în opozi]ie cu fibrele extrafusale, care reprezint unit\]ile contractile ale mu[chiului. 2)
F. paravertebral reprezint
o opacitate radiologic în abcesul rece paravertebral. 3) Colec]ie de fibre observate la celula în diviziune, cu rol important în
dinamica cromozomilor în *mitoz [i *meioz\.
FUSOBACTERIUM / Fusobacterium / Fusobacte- rium.
[Lat. fusus = fus; gr. bakterion, dim. de la bakteria = baston.] Gen din
familia
Bacteroida-ceae, alc uit din bacili cu capete ascu]ite, dispu[i izolat sau în lan]uri scurte, Gram-negativi, anaerobi. Specia
reprezentativ este
F. nucleatum (F. fusiforme sau bacilul Vincent), care poate provoca angin\, infec]ii ale tractului respirator
superior, ale cavit\]ii pleurale sau, ocazional, ale tractului digestiv inferior. Patogenitatea lor este `ns limitat\, fiind dependent de
asocierea cu alte bacterii.
FUZIFORM, adj. / fusiforme, adj. / fusiform.
[Lat. fusus = fus; forma = form\.] Despre o forma]iune care are aspect de fus.
FUZIUNE, s. f. / fusion, s. f. / fusion.
[Lat. fusio, -onis = topire, `mpr\[tiere, de la fundere = a v- sa.] 1) Uniune, combinare. 2)
Trecerea unui corp din stare solid în stare lichid sub influen]a c\l-durii (punct de fuziune). 3)
F. celular\, procedeu folosit
îndeosebi pentru ob]inerea hibrizilor celulari. 4)
F. centromeric\: proces de transport al u-nor por]iuni întregi dintr-un cromozom pe
altul, în cadrul *transloca]iei. Explic anomaliile cromozomiale de structur [i *trisomiile. 5)
F. genic\, asocierea unor fragmente
genice care conduce la for-marea unei *gene himer\. 6)
F. nuclear\, reac]ie nuclear puternic exergonic\, care conduce la for-
marea unui nucleu greu din dou nuclee mai u-[oare. Dac f. este în rela]ie cu cre[terea temperaturii, se vorbe[te de
f.
termonuclear\
. 7) F. ocular\ reprezint perceperea în continuitate a unor imagini separate, cu condi]ia ca frecven]a imaginilor s
dep\[easc frecven]a critic de f. (FCF). FCF reprezint frecven]a la care stimulii pot fi prezenta]i ca stimuli separa]i [i înc
percepu]i ca atare. Ea depinde de capacitatea creierului de a reuni senza]iile vizuale, determinând o percep]ie vizual unic\.
FUZOSPIRILAR, adj. / fusospirochétale, adj. / fu-sospirochetal.
[Lat. fusus = fus; spirillum = `n-
col\cire, din gr.
speira = spiral\, `ncol\cire.] Care se refer\ la bacilii fuziformi (*Fusobacterium) [i spirala]i (*Spirillum, *spirochet).

373. 373



ANDREAS VESALIUS (numele nelatini-zat André Wesel) (1514-
1564), anatomist belgian, pãrintele anatomiei moderne. Studiazã
medicina la Montpellier ºi Paris, unde lucreazã cu profesorul Jacques
Du-bois. La 27 de ani devine profesor la Pa-dova. În 1543, la numai 29
de ani, Vesa-lius publicã, dupã un efort supraomenesc,
De corpori
humanis fabrica
, primul tratat modern de anatomie. Cartea, reeditatã în
facsimil în 1990, este o capodoperã. Ani în ºir, Vesalius a disecat
cadavre noaptea, ajutat de discipoli, desenele fiind opera lui van Calcar,
elevul lui Tizian. A fost urât de adepþii lui Celsus, despre care Vesalius
afirma cã a disecat maimuþe ºi nu corpuri umane. Urmãrit de
Inchiziþie,
care l-a condamnat la moarte deoarece duºmanii sãi l-au acuzat cã ar fi disecat un om viu, a
fost salvat de regele Filip al II-lea, pedeapsa fiind comutatã într-un pelerinaj expiator la
Ierusalim. Aici primeºte vestea reabilitãrii, senatul Veneþiei oferindu-i catedra de anatomie,
dar la întoarcere, în 1564, în urma unui naufragiu, Vesalius moare pe o insulã pustie.


GABA / GABA / GABA.
[Abrev. engl. pentru Gam-ma-AminoButyric Acid
= acid gamaaminobutiric, utilizat frecvent în locul termenului propriu-
zis.
] GABA sau Gaba este neuromediatorul inhibitor cel mai abundent din
sistemul nervos central, fiind prezent în 30 % dintre sinapsele centrale.
Produs de decarboxilare al *acidului glutamic, GABA este localizat în
substan]a cenu[ie cerebral\, iar în cantit\]i mici, în rinichi [i pancreas.
Ac]iunea sa la nivelul sinapselor inhibitorii se exercit prin inter-mediul
receptorilor specifici GABA
A [i GABA
B. Pri-mii provoac hiperpolarizare
celular prin deschiderea canalelor de clor asociate receptorilor [i sunt la
originea efectelor inhibitorii. Ceilal]i antre-neaz hiperpolarizarea
membranar\, care ar putea explica relaxarea mu[chilor scheletici. Cre[te-
rea polarizii membranei are drept consecin] o diminuare a frecven]ei
desccii neuronului, prin acest mecanism GABA participând la
neuromo-dularea proceselor din numeroase structuri cerebrale. Un deficit de GABA se constat în *coreea Huntington, în *boala
Parkinson sau în unele *epi-lepsii. O reducere a activit\]ii gabaergice ar fi implicat în patogenia *depresiei, ipotez sus]inut de
eficacitatea tratamentului acesteia cu medicamente stimulatoare ale sistemului GABA. Sin.: a-cid
γ-aminobutiric.
GABAERGIC, adj. / gaba-ergique, adj. / gaba-ergic.
[Abrev. engl. Gamma-AminoButyric Acid = acid gamaaminobutiric; gr. ergon =
lucru, ac]iune, de la
ergein = a lucra.] Despre un proces biologic în care intervine *GABA.
GALACTOCEREBROZID, s. n. / galactocérébro-side, s. m. / galactocerebroside.
[Gr. gala, -aktos = lapte, galactoz\; lat.
cerebrum = creier; ozid - indic un glucid.] Unul dintre *glicolipidele cele mai simple, al cui cap hidrofil este constituit doar
dintr-o molecul de *galactoz\. V. [i cerebrozide.
GALACTOCEREBROZIDAZ|, s. f. / galactocéré-brosidase, s. f. / galactocerebrosidase.
[Gr. gala, -aktos = lapte, galactoz\; lat.
cerebrum = creier; ozid - indic un glucid; -azã.] Enzim ce metabolizeaz *galactocerebrozidele. Deficitul de g. provoac
*boala Krabbe.
GADOLINIUM, s. n. / gadolinium, s. m. / gado-linium.
[Gadolin, chimist finlandez, sec. XIX, care a descoperit p\mânturile rare.]
Element chimic din clasa p\mânturilor rare, utilizat ca *mediu de contrast în ob]inerea imaginilor prin *rezonan] magnetic
nuclear\, datorit propriet\]ilor sale *paramagnetice.
GALACTOCEL, s. n. / galactocèle, s. f. / galac-tocele.
[Gr. gala, -aktos = lapte; kele = tumor\, hernie.] Forma]iune chistic
dezvoltat într-o ma-mel în lacta]ie. Con]ine lapte mai mult sau mai pu]in modificat [i puroi.
GALACTOFOR, adj., s. n. / galactophore, adj., s. m. / galactophor.
[Gr. gala, -aktos = lapte; pho-ros = care transport\, de la
pherein = a duce, a transporta.] V. [i canal galactofor.
GALACTOFORIT|, s. f. / galactophorite, s. f. / galactophoritis.
[Gr. gala, -aktos = lapte; pho-ros = care transport\, de la
pherein = a duce, a transporta; -itã.] Inflama]ia *canalelor galactofo-re, reprezentând adesea stadiul ini]ial al unei *mastite.
GALACTOGEN, adj. / galactogène, adj. / galacto-genous.
[Gr. gala, -aktos = lapte; gennan = a produce.] Care determin
secre]ia lactat\. Ex.: hormon g. V. [i prolactin\.
GALACTOGENEZ|, s. f. / galactogenèse, s. f. / galactopoiesis.
[Gr. gala, -aktos = lapte; gene-sis = producere, de la gennan =
a produce
.] Producerea secre]iei lactate, preg it în timpul sarcinii prin ac]iunea trofic a steroizilor sexuali placentari [i declan[at
dup na[tere prin secre]ia de *prolactin\. Sin.: galactopoiez\, lactogenez\.
GALACTOGOG, adj., s. n. / galactagogue, adj., s. m. / galactagogue.
[Gr. gala, -aktos = lapte; agogos = care conduce spre
eliminare
.] (Substan] medicamentoas sau alimentar) care stimuleaz [i cre[te secre]ia lactat\.
GALACTOGRAFIE, s. f. / galactografie, s. f. / ga-lactography.
[Gr. gala, -aktos = lapte; graphein = a scrie.] Examen radiologic al
glandei mamare dup injectarea în *canalele galactofore a unui *mediu de contrast. V. [i mamografie.
GALACTOKINAZ|, s. f. / galactokinase, s. f. / galactokinase.
[Gr. gala, -aktos = lapte; kinein = a mi[ca; -azã.] Catalizator al
procesului de fos-forilare a *galactozei, prima etap\ care asigur utilizarea galactozei în celula vie.
GALACTOLIPIDE, s. n. pl. / galactolipides, s. m. pl. / galactolipids.
[Gr. gala, -aktos = lapte; lipos = gr\sime.] Lipide care con]in
*galactoz\.
GALACTOPEXIE, s. f. / galactopexie, s. f. / ga-lactopexy.
[Gr. gala, -aktos = lapte; pexis = fixare.] Fixarea *galactozei în
]esuturi.
GALACTOPOIEZ|, s. f. / galactopoïèse, s. f. / galactopoiesis.
[Gr. gala, -aktos = lapte; poiesis = creare, formare, de la poiein =
a face
.] Sin.: ga-lactogenez (v.).
GALACTOREE, s. f. / galactorrhée, s. f. / galac-torrh(o)ea.
[Gr. gala, -aktos = lapte; rhoia = cur-gere, de la rhein = a curge.] 1)
Secre]ie excesiv de lapte la o femeie care al\pteaz\. 2) Scurgere spontan de lapte în afara perioadei de lacta]ie sau dup
în]care. V. sindrom Chiari-Frommel [i sindrom Forbes-Albright.
GALACTOZ|, s. f. / galactose, s. m. / galactose.
[Gr. gala, -aktos = lapte; -ozã - indic un glucid.] Hexoz cu aceea[i formul
brut ca [i *glucoza, fiind un stereoizomer al acesteia. Forma dextrogi-r\, D-g., se ob]ine prin hidroliza *lactozei (glucid din lapte).
În organism, g. este convertit în gluco-z\ asimilabil la nivelul ficatului. G. este foarte r\spândit în natur\, în form combinat
g\sindu-se în *lactoz\, *glicolipide, *glicoproteine. Imposibilitatea conversiei g. în glucoz determin *ga-lactozemia. Sin.:
cerebrogalactoz\, cerebroz\.
GALACTOZEMIE, s. f. / galactosémie, s. f. / ga-lactos(a)emia.
[Gr. gala, -aktos = lapte; haima, -atos = sânge.] 1) Termen
utilizat îndeosebi pentru a desemna o afec]iune ereditar rar\, transmis autozomal recesiv, care se manifest la nou-n\s-cut prin
ciroz cu hepatosplenomegalie, icter pre-lungit, denutri]ie rapid\, cataract bilateral\, deficit psihomotor. Evolu]ia poate fi favorabil
prin excluderea laptelui din alimenta]ie. Boala este de-terminat de o perturbare în metabolismul galactozei: absen]a unei enzime,
galactoz-1-fosfat-uri-dil-transferaza, ceea ce împiedic transformarea galactozei în glucoz [i acumularea de galactozo-1-fosfat,
1

374. 374
toxic pentru sistemul nervos, ficat [i cri-stalin. Sin.: diabet galactozic, galactozuria nou-n\scutului, intoleran] ereditar la
galactoz\. 2) În general, prezen]a galactozei în sânge.
GALACTOZID, s. n. / galactoside, s. m. / galacto-side.
[Gr. gala, -aktos = lapte; ozid - indic un glucid.] *Glicozid care con]ine
*galactoz\. ~n cazul g. gruparea –OH sau –H de la carbonul 1 al galactozei este `nlocuit cu un radical organic.
GALACTOZIDAZ|, s. f. / galactosidase, s. f. / ga-lactosidase.
[Gr. gala, -aktos = lapte; ozid - indic un glucid; -azã.] Denumire
generic pentru enzimele (*hidrolaze) ce intervin `n conversia *galactozidelor `n *galactoz\. Exist dou tipuri de g.: 1)
α-D-g.
catalizeaz hidroliza
α-D-galactozidelor `n D-galactoz\. 2) β-D-g. catalizeaz hidroliza lactozei în *galactoz [i *glucoz\, precum [i
a altor
β-D-galactozide. Este secretat la nivelul mucoasei intestinale, `ndeosebi `n jejun [i segmentul proximal al ileonului.
Concentra]ia este crescut în cancerele vezicale. Deficitul în
β-g. (sau lactaz) determin *alactazia. Sin.: *lactaz\.
GALEA / galea / galea. NA: galea.
[Lat. galea = casc\, coif.] Termen anatomic pentru structurile `n form de coif. Ex.: g.
aponeurotica
- por]iunea aponevrotic a mu[chiului occipitofrontal, sin.: aponevroz epicranian\.
GALECTIN|-1, s. f. / galectine-1, s. f. / galec-tin-1.
[Galactozid, din gr. gala, -aktos = lapte, ozid; lat nectere = a lega; -inã.]
Protein aflat sub forma unui dimer pe suprafe]ele celulare. G. fixeaz P-*galactozide [i este implicat `n *apoptoza limfocitelor T.
GALENIC, adj. / galénique, adj. / galenical.
[Cla-udius Galen - Galenos, medic grec din Roma antic\, 129-200.] Despre
preparatele farmaceutice de origine organic\, îndeosebi vegetal\, spre deosebire de remediile preparate din substan]e chimice
pure.
GALIU, s. n. / gallium, s. m. / gallium.
[Numele latinizat al lui François Lecoq de Boisbaudran: fr. coq, lat. gallus = coco[.]
Elementul nr. 31, cu sim-bolul Ga. Izotopul radioactiv
67
Ga este utilizat în investigarea prin *scintigrafie a localizii proceselor
inflamatorii [i a unor tumori.
GALOP, s. n. / galop (bruit de), s. m. / gallop rhythm.
[Fr. galop, din limba francilor stabili]i în Galia walah-laupan = a alerga
repede
.] Zgomot surd diastolic, supraad\ugat celor dou zgomote cardiace normale, care determin un ritm în trei timpi ce
aminte[te galopul unui cal. Este totdeauna patologic, în raport cu o afec]iune cardiac\. Sin.: zgomot de galop.
GALVANIZARE, s. f. / galvanisation, s. f. / galva-nization.
[Luigi Galvani, fizician [i fiziolog italian, 1737-1798 .] Utilizarea
curentului continuu de câteva zeci de miliamperi timp de mai multe minu-te (
g. continu\), datorit ac]iunii de diminuare a
excitabilit\]ii nervoase prin efect de anelectroto-nus (*electrotonus).
GALVANOCAUTER, s. n. / galvanocautère, s. m. / galvanocautery.
[Luigi Galvani, fizician [i fiziolog italian, 1737-1798; lat.
cauterium, gr. kauter = fier înro[it, de la gr. kaiein = a arde.] *Cauter al cui vârf, în general din platin\, este înc\lzit prin
trecerea unui curent de joas tensiune, dar de intensitate mare.
GALVANOFARADIZARE, s. f. / galvano-faradisa-tion, s. f. / galvanofaradization.
[Luigi Galvani, fizician [i fiziolog italian, 1737-
1798;
Michael Faraday, fizician englez, 1791-1867.] Aplicarea simultan a curentului continuu [i a curentului de induc]ie. V.
galvanizare [i faradizare.
GALVANOMETRU, s. n. / galvanomètre, s. m. / galvanometer.
[Luigi Galvani, fizician [i fiziolog italian, 1737-1798; gr. metron
= m\sur\
.] Aparat cu care se pune în eviden] sau se m\soar un curent continuu de intensitate foarte mic\.
GALVANONARCOZ|, s. f. / galvanonarcose, s. f. / galvanonarcosis.
[Luigi Galvani, fizician [i fiziolog italian, 1737-1798; gr.
narke = amor]eal\, toropeal\; -ozã.] Inhibi]ie cortical care poate evolua pân la *narcoz\, ob]inut prin trecerea u-nui curent
galvanic, constant descendent, de-a lungul m\duvei spinii.
GALVANOPALPA}IE, s. f. / galvano-palpation, s. f. / galvanopalpation.
[Luigi Galvani, fizician [i fiziolog italian, 1737-1798; lat.
palpatio, -onis = dezmierdare, de la palpare = a mângâia.] Testarea sensibilit\]ii [i a vasomotricit\]ii cutanate utilizând curent
galvanic.
GALVANOPUNCTUR|, s. f. / galvanopuncture, s. f. / galvanopuncture.
[Luigi Galvani, fizician [i fiziolog italian, 1737-1798; lat.
punctura = în-]ep ur\, de la pungere = a `n]epa.] Tehnic de terapie cu ajutorul curentului galvanic, efectuat prin intermediul
unor ace implantate în diverse ]e-suturi, prin care trece un curent continuu de intensitate mic\. Sin.: electropunctur\.
GALVANOTERAPIE, s. f. / galvanothérapie, s. f. / galvanotherapy.
[Luigi Galvani, fizician [i fiziolog italian, 1737-1798; gr.
therapeia = tratament, de la therapeuein = a `ngriji.] Utilizarea terapeutic a curen]ilor galvanici continui de mic tensiune -
circa 50 V - în unele afec]iuni locomotorii, nervoase etc.
GALVANOTONUS, s. n. / galvanotonus, s. m. / galvanotonus.
[Luigi Galvani, fizician [i fiziolog italian, 1737-1798; gr. tonos =
tensiune
.] Persis-ten]a contrac]iei musculare provocat de curentul continuu pe tot timpul trecerii acestuia [i încetarea contrac]iei la
sfâr[itul trecerii curentului.
GAMA / gamma / gamma.
[γ = a treia liter a alfabetului grec.] 1) A treia liter a alfabetului grec, fo-losit adesea [i ca simbol în
matematic\, fizic etc. 2) Radia]ie electromagnetic emis de diver[i izotopi radioactivi. 3) Unitate de m\sur a masei, egal cu o
milionime de gram, care în prezent nu mai este utilizat\, fiind înlocuit cu microgramul.
GAMA-ANGIOGRAFIE, s. f. / gamma-angiogra-phie, s. f. / radioisotope angiography.
[γ = a treia liter a alfabetului grec; gr.
angeion = vas; graphein = a scrie.] Sin.: angioscintigrafie (v.).
GAMA-CAMERA. Var. pentru gamma-camera (v.).
GAMACARDIOGRAFIE, s. f. / gammacardiogra-phie, s. f. / gammacardiography.
[γ = a treia liter a alfabetului grec; gr. kardia =
inim\;
graphein = a scrie.] V. scintigram miocardic\.
GAMADIAGNOSTIC, s. n. / gammadiagnostique, s. m. / gammadiagnosis.
[γ = a treia liter a alfabetului grec; gr. dia = prin;
gnostikos = care cu-noa[te, de la gnonai = a cunoa[te.] Diagnostic cu ajutorul izotopilor radioactivi emi] ori de radia]ii gama. V.
scintigrafie [i scintigram\.
GAMAENCEFALOGRAFIE, s. f. / gamma-encé-phalographie, s. f. / isotopic brain scintigra-phy.
[γ = a treia liter a alfabetului grec;
gr.
en-kephalos = creier, de la en = `n, kephale = cap; graphein = a scrie.] Metod de investiga]ie a per-meabilit\]ii *barierei
hematoencefalice (BHE) cu radioizotopi. Se pot ob]ine, cu *gamma-camera, imagini ale distribu]iei radioactivit\]ii [i, consecutiv,
date asupra discontinuit\]ii patologice a BHE.
GAMA-ENOLAZ|, s. f. / gamma-énolase, s. f. / gamma-enolase. Sin.: enolaz neurospecific (v.).
GAMAGLOBULIN|, s. f. / gammaglobuline, s. f. / gamma globulin.
[γ = a treia liter a alfabetului grec; lat. globulus, dim. de la
globus = glob; -inã.] Globulinele plasmatice cu cea mai slab mobilitate la electroforez\, deoarece au sarcina electri-c pozitiv
cea mai mare. Majoritatea g. sunt *i-munoglobuline, adic anticorpi serici. Var.:
γ-glo-bulin\. V. [i globuline.
GAMAGLUTAMIL-TRANSPEPTIDAZ|, s. f. / gamma-glutamyl-transpeptidase, s. f. / gam-maglutamyl-transpeptidase. Enzim
prezent în mai multe organe, îndeosebi în ficat, facilitând transferul transmembranar al aminoacizilor. Concentra]ia plasmatic
normal a g.-t. (denumit [i GGT sau gama-GT) este sub 37 UI/l. Ea cre[te îndeosebi în alcoolismul cronic [i în cursul a
numeroase boli hepatice, ca [i în diabet, mononu-cleoz infec]ioas\, infarct miocardic, pneumopatii etc.
GAMAGRAFIE, s. f. / gammagraphie, s. f. / gam-magraphy.
[γ = a treia liter a alfabetului grec; gr. graphein = a scrie.] Sin.:
scintigrafie (v.).
GAMAPATIE, s. f. / gammapathie, s. f. / gamma-pathy, gammopathy.
[γ = a treia liter a alfabetului grec; gr. pathos = boal\.] Sin.:
disgama-globulinemie (v.).
GAMAPATIE BICLONAL| / gammapathie biclo-nale / biclonal gammopathy. Sin.: disglobuline-mie biclonal (v.).
GAMAPATIE MONOCLONAL| / gammapathie monoclonale / monoclonal gammopathy. Sin.: disglobulinemie monoclonal (v.).
GAMAPATIE MONOCLONAL| BENIGN| / gam-mapathie monoclonale bénigne / benign mo-noclonal gammopathy. Afec]iune rar
ce apare uneori la vârstnici, alteori `n cadrul cirozei hepatice, a unor boli autoimune sau ale sistemului limfatic. De obicei f
expresie clinic\, se caracteri-zeaz prin prezen]a unei *imunoglobuline mono-clonale secretate de o singur familie (un singur

375. 375
*clon) de *plasmocite. Se `nso]e[te de cre[terea *vitezei de sedimentare a hematiilor (VSH) [i de o u[oar *plasmocitoz medular
- anomalii biologice care se men]in constante ani de zile. ~n unele cazuri poate evolua malign. Sin.: globulinemie monoclonal
benign\.
GAMAPATIE POLICLONAL| / gammapathi e po-lyclonale / polyclonal gammopathy. Sin.: dis-globulinemie policlonal (v.).
GAMATERAPIE, s. f. / gammathérapie, s. f. / gammatherapy.
[γ = a treia liter a alfabetului grec; gr. therapeia = tratament, de la
therape-uein = a `ngriji.] Terapie cu radia]ii gama emise de radioizotopi artificiali (cel mai des *cobalt 60).
GAMB|, s. f. / jambe, s. f. / shank, shin. NA: crus.
[Lat. gamba.] Por]iune a membrului inferior cuprins între *genunchi [i *glezn\.
GAMET, s. m. / gamète, s. m. / gamete.
[Gr. gamete = so]ie, gametes = so].] 1) Fiecare din cele dou celule care se unesc în
timpul fecunda]iei pentru a forma oul (ou sau zigot), primul stadiu de dezvoltare a unui individ. La mascul, g. este *spermatozoidul
[i la femel\, *ovulul. Sin.: celul sexual\. 2) În parazitologie, form sexual matur\, provenit din *gametocit, a parazitului malariei.
GAMETOCID, adj., s. m. / gaméticide, adj., s. m. / gametocide.
[Gr. gamete = so]ie, gametes = so]; lat. caedere = a omor`.]
(Agent) care distruge game]ii sau *gametocitele. Ex.: unele medicamen-te *antipaludice.
GAMETOCIT, s. n. / gamétocyte, s. m. / gameto-cyte.
[Gr. gamete = so]ie, gametes = so]; kytos = celul\.] Element sexuat din
ciclul evolutiv al *he-matozoarului palustru care, în stomacul *anofelu-lui, d na[tere *gametului.
GAMETOGENEZ|, s. f. / gamétogenèse, s. f. / gametogenesis.
[Gr. gamete = so]ie, gametes = so]; genesis = producere, de la
gennan = a produce.] Dezvoltarea *game]ilor, adic a celulelor sexuale masculine [i feminine. V. [i meioz\.
GAMMA-CAMERA, s. f. / gamma-caméra, s. f. / gamma camera.
[γ = a treia liter a alfabetului grec; engl. camera = aparat de
fotografiat, camer de luat vederi
.] Dispozitivul de baz în practica *scintigrafiei clinice, domeniul cel mai cuprinz or al *medicinii
nucleare. G.-c. este alc uit din cap de detec]ie (colimator, cristal de scintila]ie, foto-multiplicatori) a fotonilor gama sau X [i sistem
informatic de achizi]ie [i prelucrare (procesare) a datelor în vederea ob]inerii imaginilor. V. [i nefro-gram izotopic\, scintigrafie,
scintigram\, scintigram miocardic\. Var.: gama-camera.
GAMOFOBIE, s. f. / gamophobie, s. f. / gamo-phobia.
[Gr. gamos = c\s orie; phobos = fric\.] Team morbid de c\s orie.
GAMOPATIE, s. f. / gammopathie, s. f. / gammo-pathy.
[γ = a treia liter a alfabetului grec; gr. pathos = boal\.] Sin.:
disgamaglobulinemie (v.).
GANGLIECTOMIE, s. f. / gangliectomie, s. f. / ganglionectomy.
[Lat., gr. ganglion = mic tu-mefac]ie; gr. ektome = excizie.]
Interven]ie chirurgical prin care se realizeaz abla]ia unui ganglion. Termenul desemneaz îndeosebi abla]ia unui ganglion din
lan]ul simpatic lombar sau cervico-dorsal. Sin. nerecomandat: ganglionectomie.
GANGLIOCULTUR|, s. f. / ganglioculture, s. f. / ganglioculture.
[Lat., gr. ganglion = nod; lat. cultura = cultivare.] Cultivarea
con]inutului ganglionar pe medii de cultur adecvate, în vederea izolii [i identificii agen]ilor patogeni.
GANGLIOGLIOM, s. n. / gangliogliome, s. m. / ganglioglioma.
[Lat., gr. ganglion = mic tumefac]ie; gr. glia = clei; -oma.] Sin.:
ganglioneurom (v.).
GANGLIOM, s. n. / gangliom, s. m. / ganglioneu-roma.
[Lat., gr. ganglion = mic tumefac]ie; -oma.] Sin.: ganglioneurom (v.).
GANGLION, s. m. / ganglion, s. m. / 1) ganglion, pl. ganglia, ganglions; 2) lymph node. NA: 1) ganglion, pl. ganglia; 2) nodus
lymphaticus, pl. nodi lymphatici.
[Lat., gr. ganglion = mic tumefac]ie.] 1) Forma]iune anatomic de form sferic sau ovalar\,
alc uit dintr-o mas de celule. Este situat pe traiectul unui vas limfatic. 2) Pentru *g. limfatic se utilizeaz sin. nod, nodul mai
corect, deoarece este cf. NA. V. [i `n continuare.
GANGLION CELIAC / ganglion semilunaire / c(o)eliac ganglion. NA: ganglia celiaca. G.
nervos visceral prevertebral pereche, situat
la dreap-ta [i la stânga aortei privind trunchiul celiac. Filetele sale eferente contribuie la formarea *plexului celiac. Sin.: ganglion
semilunar.
GANGLION GASSER / ganglion de Gasser / tri-geminal gang lion, semilunar ganglion. NA: ganglion trigeminale.
[Johann
Laurentius Gas-ser
, anatomist austriac, Viena, 1723-1765.] G. senzitiv voluminos al trigemenului, în form de se-milun\, din
care se formeaz trei ramuri: nervul oftalmic, nervul maxilar superior [i nervul mandi-bular (sau maxilar inferior). Sin.: g. semilunar
al nervului trigemen, g. trigeminal.
GANGLION GENICULAT / ganglion géniculé / ganglion of facial nerve. NA: ganglion geniculi. G. nervos situat pe traiectul nervului
intermediar (perechea VIIIbis) V. tab. anat. nervi.
GANGLION LIMFATIC / ganglion lymphatique / lymph node, lymph gland. NA: nodus lymphaticus, pl. nodi lymphatici. Sin.: nodul
limfatic (v.). V. [i tab. anat. - limfatice.
GANGLION NERVOS / ganglion nerveux / ganglion. NA: ganglion, pl. ganglia. Aglomerare de celule nervoase situat în afara
nevraxului, care regrupeaz\, în cazul g. spinali ai r\d\cinilor posterioare ale nervilor rahidieni, corpii celulari ai protoneuronilor
senzitivi, iar în cazul g. simpatici, neuronii efectori viscerali sau vasculari.
GANGLION PARASIMPATIC / ganglion parasympathique / parasympatheticum ganglion, parasympathetic ganglion. NA: ganglion
parasympatheticum, ganglion parasympathicum. Denumire generic pentru forma]iunile anatomice alc uite din agregarea
corpurilor celulare ale neuronilor colinergici primari din *sistemul nervos parasimpatic localizat lâng sau `n interiorul peretelui
organului inervat. V. [i colinergic.
GANGLION SANTINEL| / ganglion sentinelle / sentinel node, signal node. 1) Primul ganglion limfatic invadat `n cazul diseminii
celulelor maligne `ndeosebi `n *cancerul de sân. Detectarea g. s este extrem de important `n tratamentul chirurgical, deoarece
permite suprimarea c\ii de metastazare. Ea se realizeaz prin injectarea de coloran]i sau izotopi radioactivi la nivelul limfaticelor
sânului. 2) Ganglion limfatic supraclavicular care reprezint adesea primul semn al unei tumori abdominale. V. semnul Virchow-
Troisier.
GANGLION SEMILUNAR / ganglion semilunaire / c(o)eliac ganglion. NA: ganglia celiaca. Sin.: ganglion celiac (v.).
GANGLION SEMILUNAR AL TRIGEMENULUI / ganglion semi-lunai re du nerf trijumeau / trige-minal ganglion. NA: ganglion
trigeminale. Sin.: ganglion Gasser (v.).
GANGLION SFENOPALATIN / ganglion sphéno-palatin / sphenopalatine ganglion. NA: ganglion pterygopalatinum. G. apar]inând
sistemului vegetativ cefalic, situat pe traiectul nervului vidian, în fundul fosei pterigomaxilare. G. inerveaz glan-da lacrimal [i
mucoasa nazo-buco-faringian\.
GANGLION SIMPATIC / ganglion sympathique / sympatheticum ganglion, sympathetic ganglion. Denumire generic pentru
forma]iunile anatomice alc uite prin agregarea corpurilor celulare ale neuronilor adrenergici primari din *sistemul nervos simpatic,
incluzând g. trunchiului simpatic, g. intermediari, g. prevertebrali [i o serie de celule ganglionare din plexurile autonome. V. [i
ganglioni simpatici laterovertebrali.
GANGLION STELAT / ganglion stellaire / inferior cervical ganglion. NA: ganglion cervicothora-cicum. G. nervos al lan]ului simpatic
lateroverte-bral, situat înaintea primei coaste, posterior [i superior arterei vertebrale, rezultând din fuziunea g. cervical inferior [i al
primului g. toracic. Din g. s. emerg fibre simpatice ale plexului cardiac.
GANGLION TRIGEMINAL / ganglion trigéminal / trigeminal ganglion. NA: ganglion trigeminale. Sin.: ganglion Gasser (v.).
GANGLION VIRCHOW / ganglion de Virchow / Virchow’s ganglion or node.
[Rudolph Ludwig Karl Virchow , anatomopatolog
german, profesor la Würtzburg, apoi la Berlin, 1821-1902
.] Sin.: semn Virchow-Troisier (v.).
GANGLIONECTOMIE, s. f. / ganglionectomie, s. f. / ganglionectomy.
[Lat., gr. ganglion = mic tumefac]ie; gr. ektome = excizie.]
Sin. nerecomandat pentru gangliectomie (v.).
GANGLIONEUROM, s. n. / ganglioneurome, s. m. / ganglioneuroma.
[Lat., gr. ganglion = mic tumefac]ie; gr. neuron = nerv; -
oma.] Tumor benign format prin proliferarea celulelor nervoase, cu aspect asem or unui ganglion simpatic. Este localizat

376. 376
frecvent la nivelul sistemului nervos simpatic sau al medulosuprarenalei [i, cu mult mai rar, la nivelul sistemului nervos central
(plan[eul ventriculului III). Sin.: gangliogliom, gangliom, nevrogliom.
GANGLIONI BAZALI / ganglions basals / basal ganglia. Denumire improprie pentru nucleii cenu-[ii centrali (v.).
GANGLIONI SIMPATICI LATEROVERTEBRALI / ganglions sympathiques latéro-vertébraux / ganglia of sympathetic trunk. NA:
ganglia trun-ci sympathici. G. situa]i de o parte [i de alta a coloanei vertebrale (
g. laterovertebrali), ce for-meaz lan]ul simpatic
laterovertebral, care, aco-lându-se la viscere, particip la formarea plexurilor simpatice viscerale (ex.: *plexul solar).
GANGLIOPLEGIC, adj., s. n. / ganglioplégique, adj., s. m. / ganglioplegic.
[Lat, gr. ganglion = mic tumefac]ie; plege = lovitur\.]
(Substan]\ transmisiei influxului nervos la nivelul ganglionilor simpatici [i/sau parasimpatici. Efectul este
util îndeosebi în tratamentul hipertensiunii arteriale. Sin.: sinaptolitic, sinapto-plegic.
GANGLIOZIDE, s. n. pl. / gangliosides, s. m. pl. / gangliosids. Cele mai complexe *sfingolipide care rezult din combinarea
*ceramidelor cu *oligozaharide [i con]in `n molecul una sau mai mul-te molecule de acid N-acetil neuraminic (NANA). Se noteaz\
cu litera G, plus un indice – M, D, T sau Q – care specific numul de molecule de NANA din structur\, una, dou\, trei, respectiv
patru molecule. Numerele adi]ionale, care apar ca indice, desemneaz secven]a de carbohidra]i ata[at\. Compozi]ia de baz a g.
din sistemul nervos const `n: ceramid\-glucoz\-NANA. G. sunt importante pentru patologie deoarece au fost identificate boli
numite *gangliozidoze `n care aceste lipide complexe se acumuleaz intracelular. Ex.: `n boala *Tay-Sachs se acumuleaz
gangliozide GM
2 (NANA-N-acetilgalactozamin\-galactoz\-glucoz\-ceramid). V. [i gangliozidoze.
GANGLIOZIDOZ|, s. f. / gangliosidose, s. f. / gangliosidosis. Boal enzimatic apar]inând gru-pului *lipoidozelor, caracterizat prin
supraînc-carea organismului cu *gangliozide. G. poate fi generalizat sau localizat\, îndeosebi la nivelul SNC, din cauza
abunden]ei gangliozidelor la nivelul membranelor neuronale. Exist numeoase tipuri de g., îndeosebi congenitale [i infantile,
clasificate în func]ie de tipul de gangliozid aflat în exces. V. [i boal Derry (
g. GM
1 tip 2), boal Nor-man-Landing (g. GM
1
generalizat\
), boal Sand-hoff (g. GM
2 tip 2), boal Tay-Sachs (g. GM
2 tip 1).
GANGREN|, s. f. / gangrène, s. f. / gangrene.
[Lat. gangraena, din gr. gangraina = putrefac-]ie.] Necroz a ]esuturilor,
secundar întreruperii locale a circula]iei sanguine, de origine divers\: embolie, ateroscleroz etc. Este uneori complicat de o
suprainfec]ie prin germeni anaerobi:
g. gazoas\. Var.: cangren\.
GANGREN| DERMIC| ACUT| / gangrène de r-mique aiguë / necrotizing fasciitis. Sin.: fasciit necrozant (v.).
GANGREN| GAZOAS| / gangrène gazeuse / gas gangrene. Sin.: flegmon emfizematos sau gazos. V. gangren\.
GANGREN| SIMETRIC| A EXTREMIT|}ILOR / gangrène sym étrique des extrémités / symmetric asphyxia. Sin.: boal Raynaud
(v.).
GANGREN| SPITALICEASC| / gangrène hospi-talière / hospital gangrene. Sin.: fasciit necro-zant (v.).
GARGARISM, s. n. / gargarisme, s. m. / gargle.
[Lat. gargarizare, din gr. gargarizein = a face gargar\; -ism.] Form
medicamentoas lichid (con]inând antibiotice, antiseptice, astringente sau emoliente) pentru uz extern. Este utilizat în baie
bucal\, pentru sp\larea [i dezinfectarea mucoasei bucofaringiene, spre deosebire de *colutoriu, care se aplic concentrat, strict
localizat, prin tam-ponare.
GARGOILISM, s. n. / gargoylisme, s. m. / gar-goylism.
[Fr. gargoylisme, din lat. gurgulio, -onis = gât, esofag; -ism.] Sin.:
boal Hurler (v.).
GAROU, s. n. / garrot, s. m. / garrot.
[Fr. garrot.] Leg ur elastic\, dispus circular pe un membru, în scopul opririi sau prevenirii
unei hemoragii, ca [i în vederea unei punc]ii venoase.
GASP / gasp / gasp.
[Norvegiana veche geispa = r\suflare `ntret\iat\.] Anglicism semnificând respira]ie brusc\, ampl [i
zgomotoas de la sfâr[itul *agoniei.
GASTRALGIE, s. f. / gastralgie, s. f. / gastralgia.
[Gr. gaster, gastros = stomac; algos = durere.] Durere de origine gastric\, pe
care pacientul o percepe la nivelul epigastrului, la palpare sau/[i spontan. Sin.: gastrodinie.
GASTRECTOMIE, s. f. / gastrectomie, s. f. / gas-trectomy.
[Gr. gaster, gastros = stomac; ektome = excizie.] Interven]ie
chirurgical constând în rezec]ia par]ial sau total a stomacului. Se disting: 1)
G. par]iale atipice, care constau în abla]ie gastric
limitat care nu întrerupe continuitatea organului. 2)
G. par]iale tipice, prin care se întrerupe total continuitatea organului. 3) G.
totale
, cu rezec]ia total a stomacului, inclusiv a cardiei [i a pilorului.
GASTRIC, adj. / gastrique, adj. / gastric.
[Gr. gaster, gastros = stomac.] Care se refer la stomac sau apar]ine stomacului. Ex.:
suc g., criz g. Sin.: stomacal.
GASTRICSIN|, s. f. / gastricsine, s. f. / gastric-sin. Enzim proteolitic din sucul gastric, înrudit cu *pepsina (dar cu M
r de circa trei
ori mai mic) [i care joac un rol preponderent la sugar.
GASTRIN|, s. f. / gastrine, s. f. / gastrin.
[Gr. gaster, gastros = stomac; -inã.] Hormon secretat la nivelul stomacului de celulele
G ale antrului piloric [i în duodenul proximal, când acestea sunt stimulate de prezen]a în stomac a anumitor alimente (carne,
alcool, substan]e alcaline), de dis-tensia antrului sau de excitarea nervului vag. G. este un peptid alc uit din 34 aminoacizi. Au
fost identificate dou tipuri de g.: I [i II, care difer doar prin prezen]a grupii ester-sulfat pe tirozina din pozi]ia 12 în cazul g. II.
Dup secre]ie, g. trece în circula]ie, stimulând îndeosebi secre]ia de acid clorhidric, moderat cea de *pepsin [i de *factor intrinsec,
ca [i motricitatea [i tonusul gastrointes-tinal, contrac]iile stomacului, intestinului [i ale veziculei biliare. V. tab. const. biol.
GASTRINOM, s. n. / gastrinome, s. m. / gastrino-ma.
[Gr. gaster, gastros = stomac; -inã; -oma.] Tumor secretant de
*gastrin\, cu localizare frecvent la nivelul pancreasului (în insulele Langerhans) sau a stomacului (în submucoasa antrului piloric).
GASTRIT|, s. f. / gastrite, s. f. / gastritis.
[Gr. gaster, gastros = stomac; -itã.] Termen generic pentru toate alterile acute sau
cronice ale mucoasei gastrice de origine inflamatorie, toxic sau alergic\. S-au descris multiple tipuri de g., a cor identitate clinic
este relativ\, certe fiind doar datele histologice (biopsii multiple): 1)
G. atrofic\, atrofie a mucoasei [i a glandelor. G. atrofic\
idiopatic\
: v. boal Fenwick. 2) G. cataral\, hipertrofie a mucoasei gastrice, cu secre]ie de mucus în exces. 3) G. eroziv\,
exfoliativ\, cu eroziuni ale epiteliului gastric. 4)
G. hipertrofic\ gigant sau boa-l Ménétrier (v.). 5) G. gigant flegmonoas\, cu
abcese în peretele stomacal. 6)
G. polipoas\, cu vegeta]ii polipoide la nivelul mucoasei gastrice. 7) G. toxic\, urmare a ac]iunii
unor agen]i toxici sau corozivi.
GASTROCAMER|, s. f. / gastrocaméra, s. f. / gastrocamera.
[Gr. gaster, gastros = stomac; engl. camera = camer de luat
vederi, aparat de fotografiat
.] Camer video de dimensiuni reduse, care poate trece prin esofag, pentru ob]inerea de imagini din
interiorul stomacului.
GASTROCOLIT|, s. f. / gastrocolite, s. f. / gas-trocolitis.
[Gr. gaster, gastros = stomac; kolon = intestin gros; -itã.] Inflama]ie a
stomacului [i a co-lonului.
GASTROCOLOPTOZ|, s. f. / gastrocoloptose, s. f. / gastrocoloptose.
[Gr. gaster, gastros = stomac; kolon = intestin gros;
ptosis = c\dere.] *Ptoz simultan a stomacului [i a colonului transvers.
GASTRODINIE, s. f. / gastrodynie, s. f. / gastro-dynia.
[Gr. gaster, gastros = stomac; odyne = durere.] Sin.: gastralgie (v.).
GASTRODUODENAL, adj. / gastro-duodénal, -ale, -aux, adj. / gastroduodenal.
[Gr. gaster, gastros = stomac; lat. duodeni = în
num de 12, abreviere de la
duodeni digitorum = de 12 degete (lungimea acestui segment intestinal) .] Care se refer la stomac
[i duoden, care afecteaz ambele organe. Ex.: ulcer g.
GASTRODUODENIT|, s. f. / gastroduodénite, s. f. / gastroduodenitis.
[Gr. gaster, gastros = stomac; lat. duodeni = în num de
12, abreviere de la
duodeni digitorum = de 12 degete (lungimea acestui segment intestinal); - itã.] Inflama]ie asociat a
stomacului [i a duodenului.
GASTRODUODENOSTOMIE, s. f. / gastroduodé-nostomie, s. f. / gastroduodenostomy.
[Gr. gas-ter, gastros = stomac; lat.
duodeni = în num de 12, abreviere de la duodeni digitorum = de 12 degete (lungimea acestui segment intestinal); gr. sto-

377. 377
ma, -atos = gur\.] Crearea operatorie a unei a-nastomoze largi între stomac [i duoden, printr-o incizie în potcoav la nivelul
antrului.
GASTROENTERIT|, s. f. / gastroentérite, s. f. / gastroenteritis.
[Gr. gaster, gastros = stomac; enteron = intestin; -inã.]
Inflama]ie acut sau cronic a mucoaselor gastric [i intestinal\, de origine viral sau bacterian\.
GASTROENTEROLOGIE, s. f. / gastroentérolo-gie, s. f. / gastroenterology.
[Gr. gaster, gastros = stomac; enteron = intestin;
logos = [tiin]\.] Ramur a medicinii destinat studiului fiziologiei [i patologiei stomacului [i intestinului, iar prin extensie al
întregului sistem digestiv.
GASTROENTEROPTOZ|, s. f. / gastro-entéro-ptose, s. f. / gastroenteroptosis.
[Gr. gaster, gastros = stomac; enteron =
intestin;
ptosis = c\-dere.] *Ptoz simultan a stomacului [i a intestinului. V. [i gastrocoloptoz\.
GASTROENTEROSTOMIE, s. f. / gastroentéro-stomie, s. f. / gastroenterostomia.
[Gr. gaster, gastros = stomac; enteron =
intestin;
stoma, -atos = gur\.] Interven]ie chirurgical care const în anastomoza zonei celei mai declive a stomacului cu prima
ans jejunal\.
GASTROFIBROSCOP, s. n. / gastrofibroscope, s. m. / gastric fiberscope.
[Gr. gaster, gastros = stomac; lat. fibra = fibr\; gr.
skopos = observator, de la skopein = a vedea, a examina.] *Fibroscop destinat *gastroscopiei. Sin.: fibrogastroscop.
GASTROFRENIC, adj. / gastro-phrénique, adj. / gastrophrenic.
[Gr. gaster, gastros = stomac; phren, -os = diafragm.] Care se
refer la stomac [i la diafragm.
GASTROJEJUNOSTOMIE, s. f. / gastrojéjuno-stomie, s. f. / gastrojejunostomy.
[Gr. gaster, gastros = stomac; lat. medical
jejunum intesti-num, din lat. ieiunus = fl\mând, nemâncat; gr. stoma, -atos = gur\.] Crearea operatorie a unei a-
nastomoze între stomac [i o ans jejunal\.
GASTROLIZ|, s. f. / gastrolyse, s. f. / gastro-lysis.
[Gr. gaster, gastros = stomac; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.]
Opera]ie constând în eliberarea stomacului de bride [i ade-ren]e cu organele învecinate sau de unele conexiuni vasculare. Uneori,
g. se practic pentru asigurarea mobilit\]ii stomacului, îndeosebi în vederea efectuii unei anastomoze.
GASTROPATIE, s. f. / gastropathie, s. f. / gastro-pathy.
[Gr. gaster, gastros = stomac; pathos = boal\.] Denumire general
vag\, pentru diferite boli ale stomacului.
GASTROPATIE EXSUDATIV| / gastropathie ex-sudative / Ménétrier's disease. Sin.: boal Mé-nétrier (v.).
GASTROPEXIE, s. f. / gastropexie, s. f. / gastro-pexy.
[Gr. gaster, gastros = stomac; pexis = fixare.] Interven]ie chirurgical
destinat readucerii stomacului în pozi]ie normal [i fixii acestuia. G. nu se mai practic în caz de ptoz gastric (*gastroptoz),
indica]iile actuale fiind *eventra]ia diafragmatic [i anumite *hernii hiatale.
GASTROPLASTIE, s. f. / gastroplastie, s. f. / gas-troplasty.
[Gr. gaster, gastros = stomac; plastos = modelat, de la plassein = a
forma, a modela
.] Denumire a diverselor plastii efectuate la nivelul stomacului: obliterarea unui ulcer perforat, cura chirurgical a
unei stenoze mediogastrice etc.
GASTROPLEGIE, s. f. / gastroplégie, s. f. / gas-troplegia.
[Gr. gaster, gastros = stomac; plege = lovitur\.] Paralizie a
stomacului, cu dilata]ie consecutiv\. Apare ca o complica]ie periculoas în unele interven]ii chirurgicale pe abdomen, îndeosebi în
*vagotomia troncular (*opera]ia Drag-stedt).
GASTROPLICATURARE, s. f. / gastroplication, s. f. / gastroplication.
[Gr. gaster, gastros = sto-mac; lat. plicatura = împ urire,
de la
plica = cut\, îndoitur\.] Reducerea chirurgical a volumului unui stomac dilatat, prin plicaturarea peretelui gastric.
GASTROPTOZ|, s. f. / gastroptose, s. f. / gas-troptosis.
[Gr. gaster, gastros = stomac; ptosis = c\dere.] Coborârea stomacului
din pozi]ia normal în abdomenul inferior, consecutiv laxit\]ii structurilor [i organelor care asigur fixitatea sa.
GASTRORAFIE, s. f. / gastrorraphie, s. f. / gas-trorrhaphy.
[Gr. gaster, gastros = stomac; rha-phe = sutur\.] Procedeu
chirurgical de sutur a stomacului.
GASTRORAGIE, s. f. / gastrorragie, s. f. / gas-trorrhagia.
[Gr. gaster, gastros = stomac; rheg-nynai = a ]â[ni, a izbucni.]
Hemoragie la nivelul fe]ei interne a stomacului. Se poate traduce atât prin *hematemez\, cât [i prin *melen\.
GASTROREE, s. f. / gastrorrhée, s. f. / gastror-rh(o)ea.
[Gr. gaster, gastros = stomac; rhoia = curgere, de la rhein = a curge.] 1)
Hipersecre]ie continu de suc gastric. 2) Vomisment sau regurgita]ie de lichid apos provenind dintr-o hipersecre-]ie gastric\.
GASTROSCHIZIS, s. n. / gastroschisis, s. m. / gastroschisis.
[Gr. gaster, gastros = stomac; skhisis = despic ur\, de la
skhizein = a desp]i.] Termen utilizat `ndeosebi în englez ca sin. cu *laparoschizis.
GASTROSCOP, s. n. / gastroscope, s. m. / gas-troscope.
[Gr. gaster, gastros = stomac; skopos = observator, de la skopein = a
vedea, a examina
.] *Endoscop destinat efectuii *gastroscopiei.
GASTROSCOPIE, s. f. / gastroscopie, s. f. / gastroscopy.
[Gr. gaster, gastros = stomac; sko-pia = examinare, de la skopein =
a vedea, a examina
.] Investiga]ie care const în examinarea vizual direct a mucoasei gastrice prin intermediul unui *gastroscop
introdus prin esofag. Acest examen, ini]ial executat cu ajutorul unui endoscop semirigid, este actualmente efectuat cu un *gastro-
fibroscop suplu, procedeul fiind denumit gastrofibroscopie.
GASTROSTOMIE, s. f. / gastrostomie, s. f. / gas-trostomy.
[Gr. gaster, gastros = stomac; stoma, -atos = gur\.] Deschiderea
chirurgical permanent a stomacului, care permite comunicarea a-cestuia cu peretele abdominal (fistul gastric\
unei sonde prin care se introduc alimente, atunci când calea esofaringian este întrerupt\, sau blocat\.
GASTROTOMIE, s. f. / gastrotomie, s. f. / gastro-tomy.
[Gr. gaster, gastros = stomac; tome = t\-iere, sec]iune, de la temnein =
a t\ia
.] Deschidere operatorie a stomacului.
GASTRULA}IE, s. f. / gastrulation, s. f. / gastru-lation.
[Lat. gastra = vas pântecos, de la gaster, -eris = burt\, pântec, din gr.
gaster, -astros = stomac.] Formarea *gastrulei din *blastul\, prin invaginare. Reprezint un proces dinamic, care const în
deplasi sau migri coordonate de celule (de *blastomere), denumite [i mi[ci morfogenetice. În urma acestor procese ia
na[tere gastrula, cu foi]ele embrionare sau germinative.
GASTRUL|, s. f. / gastrula, s. f. / gastrula.
[Lat. gastra = vas pântecos, de la gaster, -eris = burt\, pântec, din gr. gaster, -
astros
= stomac; -ulã.] Stadiu de dezvoltare embrionar care urmeaz dup *morul [i *blastul\. În acest stadiu se for-meaz
foi]ele embrionare, în num de trei: *ecto-derm, *mezoderm [i *endoderm.
GATISM, s. n. / gâtisme, s. m. / gatism.
[Fr. gâtisme, din lat. vastare = a pustii, a devasta.] 1) Incontinen] sfincterian (emisie
involuntar de urin [i de materii fecale) care apare în cadrul u-nei dec\deri fizice [i mentale (ariera]ie grav sau demen]\ 2)
Extensia termenului ca sin. cu diminuarea intelectului este abuziv\.
GATOS, adj., s. m. / gâteux, -euse, adj., s. m. / suffering from gatism.
[Fr. gâteux, din lat. vas-tare = a pustii, a devasta.]
(Bolnav) care prezint *gatism. Utilizarea ca substantiv a termenului nu este recomandat\.
GAUR|, s. f. / trou, s. m. / foramen. NA: foramen (1, 3).
[Lat. cavum = gaur\.] 1) Foramen (v.). 2) Întreruperea unei continuit\]i.
Ex.: *g. auscultato-rie. 3) Orificiu osos sau anatomic. Ex.: g. ischia-tice, situate între marginea lateral a sacrului [i marginea
posterioar a coxalului; g. mentonier\; *g. occipital etc. V. [i în continuare.
GAUR| AUSCULTATORIE / trou auscultatoire / auscultatory gap. Abolirea tranzitorie a zgomotelor lui Korotkov observat la
decompresiunea man[etei tensiometrului la unii bolnavi cu *steno-z aortic sau cu hipertensiune arterial\.
GAUR| DE CONJUGARE / trou de conjugaison / foramen intervertebrale. NA: foramen interver-tebrale. Orificiu format de crestele
opuse ale fie-cei lame apar]inând vertebrelor adiacente. Ofe-r trecere nervilor spinali, care ies din canalul ver-tebral împreun
cu vasele ce îi înso]esc.
GAUR| ISCHIOPUBIAN| / trou ischio-pubien / obturator foramen. NA: foramen obturatorum. Sin.: gaur obturatoare (v.).
GAUR| MARE ROTUND| / trou grand rond / foramen rotundum. NA: foramen rotundum. Orificiu al etajului mijlociu al bazei
craniului, situat în aripa mare a sfenoidului, prin care trece nervul maxilar superior, ramur a trigemenului.
|

378. 378
GAUR| MIC| ROTUND| / trou petit rond / foramen spinosus. NA: foramen spinosum. Orificiu din aripa mare a sfenoidului, lâng
unghiul s\u posterior, prin care trec artera meningian mijlocie, vena meningian mijlocie [i nervul spinos.
GAUR| OBTURATOARE / trou obturateur / obturator foramen. NA: foramen obturatorum. Deschidere oval\, mare, între oasele
ischion [i pubis, situat anterior, inferior [i medial fa] de cavitatea cotiloid\. Este în cea mai mare parte închis de membrana
obturatoare. Prin ea trec vasele [i nervii obturatori. Sin.: gaur ischiopubian\.
GAUR| OCCIPITAL| / trou occipital / occipital foramen. NA: foramen magnum. Larg orificiu o-valar ce traverseaz partea
inferioar\, median a occipitalului. G. o. pune în comunicare cutia crani-an cu canalul rahidian [i este traversat de partea
inferioar a bulbului rahidian, r\d\cinile medulare ale nervilor spinali, arterele vertebrale [i ar-terele spinale anterioare.
GAUR| OVAL| / trou ovale / foramen ovale. NA: foramen ovale. Orificiu al etajului mijlociu al bazei craniului, situat în aripa mare a
sfenoidului, posterior g\urii mari rotunde. La acest nivel trec nervul maxilar inferior (mandibular) [i artera meningean mic\.
GAUR| RUPT| ANTERIOAR| / trou déchiré antérieur / foramen lacerum. NA: foramen la-cerum. Orificiu neregulat al etajului
mediu al bazei craniului, situat între vârful stâncii temporalului, corpul sfenoidului, marginea posterioar a marii aripi sfenoidale [i
procesul baziliar al osului occipital. La acest nivel trec artera carotid intern [i nervii pietros superficial [i profund.
GAUR| RUPT| POSTERIOAR| / trou déchiré postérieur / jugular foramen. NA: foramen jugulare. Orificiu al etajului posterior al
bazei craniului, delimitat de crestele jugulare ale oaselor occipital [i temporal, împ]it în dou por]iuni: pos-terioar\, prin care trece
vena jugular intern\, [i anterioar\, mai strâmt\, prin care trec nervii glo-sofaringian, pneumogastric [i spinal, precum [i sinusul
pietros inferior.
GAUR| VERTEBRAL| / trou vertébral / vertebral foramen. NA: foramen vertebrale. Spa]iu delimitat de corpul [i arcul unei vertebre,
prin care trece m\duva spinii cu înveli[urile sale. Super-pozi]ia g\urilor vertebrale constituie *canalul rahidian.
GAUSS, s. m. / Gauss, s. m. / Gauss.
[Carl Friedrich Gauss, matematician, fizician [i astronom german, 1777-1855 .] Unitatea
de m\sur (G) a induc]iei electromagnetice în sistemul electromagnetic CGS. Un G. este egal cu un Maxwell pe centimetru p rat
sau 10
-4
Weber pe metru p rat. Unitatea corespondent din SI este Tesla (1 Gauss = 10
-4
Tesla). V. [i Tesla.
GAVAJ, s. n. / gavage, s. m. / gavage.
[Fr. ga-vage, cuvânt de origine normand gave, galez gaba = gâtlej.] Introducerea
alimentelor în stomac cu ajutorul unui tub sau a unei sonde.
GAZ, s. n. / gaz, s. m. / gas.
[Lat. chaos, gr. khaos = substan] subtil\.] Starea de agregare a unui corp în care moleculele
acestuia tind s ocupe întregul volum în care se afl\: 1)
G. asfixiant provine din arderea incomplet\ a materiilor organice; con]ine
0,3-0,8 % CO. 2)
G. ilariant: protoxid de azot. 3) G. inerte sau nobile, inactive chimic (ex.: heliul, neonul etc.). 4) G. de lupt\:
substan]e toxice sintetizate `n scop militar. 5)
G. sanguine: O
2 [i CO
2.
GAZD|, s. f. / hôte, s. m. / host.
[Magh. gazda = gazd\.] Orice organism viu (îndeosebi animal sau plant) în care diverse tipuri de
agen]i patogeni parazi]i î[i pot desf\[ura par]ial sau total ciclul de dezvoltare, de unde importan]a g. din punct de vedere
epidemiologic. În
g. intermediar\, un parazit parcurge doar etapa de larv asexuat\. În g. definitiv\, parazitul se multiplic\. V. [i
parazit, parazitism.
GAZOMETRIE, s. f. / gazométrie, s. f. / gaso-metry.
[Lat. chaos, gr. khaos = substan] subtil\; gr. metron = m\sur\.] Termen
utilizat pentru denumirea dozii gazelor din sânge: O
2 [i CO
2.
G|URI SACRALE ANTERIOARE {I POSTERIOARE / trou sacrés antér ieurs et postérieurs / anterior and posterior sacral foramina.
NA: foramina sacralia ventralia, foramina sacralia dorsalia. Orificii ovalare deschise, respectiv, pe fa]a anterioar [i posterioar a
sacrului, în num de patru, etajate de fiecare parte a corpilor vertebrali. Permit trecerea ramurilor anterioare [i, respectiv,
posterioare ale primilor patru nervi rahidieni sacra]i.
GÂNDIRE, s. f. / pensée, s. f. / thinking (ca proces), thought (ca sistem).
[Magh. gond = gând.] Cea mai important func]ie a
creierului, în cadrul ceia sunt structurate no]iunile într-un ansamblu func]ional-logic ca o manifestare a ra]ionalit\]ii. Reprezint
func]ia dinamic a inteligen]ei [i, `n esen]\, reprezint activitatea mental de: 1) contemplare teoretic `ndreptat spre un un obiect
cu inten]ia de a ajunge la o concluzie; 2) de liberare practic `ndreptat spre un obiect cu inten]ia de a ajunge la un act de decizie.
Opera]iile principale ale g. sunt: analiza, sinteza, compara]ia, generalizarea [i abstractizarea. Perturbile g. pot fi: formale (ritmul
asocia]iilor de idei, prea lent, prea rapid) [i de fond (obsesiile [i delirul).
GÂT, s. n. / cou, s. m. / neck. NA: collum.
[Sl. veche glutu = înghi]itur\.] Segment al corpului care une[te capul cu trunchiul. V. [i
cervical.
GÂTLEJ, s. n. / gorge, s. f. / throat. NA: fauces.
[Sl. veche glutu = înghi]itur\.]. Spa]iu anatomic `nconjurat de palatul moale,
arcurile palatine [i baza limbii. G. reprezint orificiul de comunicare dintre cavitatea bucal [i faringe.
GÂTUL PICIORULUI / tarse, s. m. / tarsus. NA: tarsus. Sin.: tars (v.).
GDP / GDP / GDP. Abreviere utilizat `n mod curent pentru guanozin difosfat (v.).
GEAM|N, adj., s. m. sau f. / jumeau, -elle, adj., s. m. ou f. / twin.
[Lat. gemellus sau geminus = geam.] (Despre fiin]e; adesea
substantivat) F care s-a dezvoltat în cavitatea uterin a mamei în acela[i timp cu un alt f .
G. monozigo]i sau uni-ovulari rezult
dintr-un singur ou [i deci au aceea[i zestre ereditar\, iar
g. dizigo]i (plurizigo]i) sau biovulari rezult din ou diferite [i au ereditate
diferit\, pot fi de sexe diferite. Cei monozigo]i sunt de acela[i sex, iar diferen]ele observate între ei, la vârsta adult\, reprezint
consecin]a condi]iilor diferite de via]\. V. [i gemelologie, monozigot.
GEAN|, s. f. / cil, s. m. / eyelash. NA: cilium.
[Lat. gena = obraz, pleoap\.] Fiecare din firele de p rigide [i curbe de pe marginea
liber a pleoapelor. Sin.: cil palpebral.
GEL, s. n. / gel, s. m. / gel.
[Lat. gelu = înghe].] Stare particular a unui sistem coloidal liofil, ob]i-nut prin precipitare [i
caracterizat prin elasticitate mare.
GELATIN|, s. f. / gélatine, s. f. / gelatin.
[Lat. gelatus = înghe]at, de la gelare = a înghe]a; -inã.] Substan] proteic coloidal
preparat prin fierbere (sau printr-o alt metod de înc\lzire la temperaturi înalte, de ex. la *autoclav) a unor structuri care con]in
din abunden] *colagen (vase, tendoane, piele). În medicin s-a propus utilizarea sa ca substituent de plasm\, iar în farmacie
poate fi agent solidifiant în prepararea unor *ovule sau *supozitoare. G. este ad\ugat `n unele alimente ca adjuvant.
GELOZ|, s. f. / gélose, s. f. / gelose.
[Lat. gelare = a înghe]a; ozã - indic un glucid.] Sin.: agar-a-gar (v.).
GELSOLIN|, s. f. / gelsoline, s. f. / gelsolin. Protein prezent la nivelul serului sanguin [i al *citoscheletului, unde regleaz
echilibrul gel-sol al *actinei, de unde denumirea sa. Sub o structur modificat\ genetic, face parte din depozitele *ami-loide ale
unei forme foarte rare de *amiloidoz familial primitiv\.
GEMANGIOM, s. n. / gemmangiome, s. m. / gemmangioma.
[Lat. gemma = mugur de vi] de vie; angeion = vas; -oma.] Tip de
*angiom care se diferen]iaz din mugurii vasculari de tip embrionar.
GEMELAR, adj. / gémellaire, adj. / gemellary.
[Lat. gemellus = geam.] Care se refer la *ge-meni.
GEMELIPAR|, adj. / gémellipare, adj. / gemelli-para.
[Lat. gemellus = geam; parere = a na[-te.] Mam de gemeni.
GEMELOLOGIE, s. f. / gémellologie, s. f. / gemel-lology.
[Lat. gemellus = geam; gr. logos = [tiin]\.] Studiul gemenilor, util în
cunoa[terea eredit\]ii.
GEMENI, adj., s. m. sau f., pl. / jumeaux, ju-melles, adj., s. m. ou f., pl. / twins.
[Lat. geminus = geam.] V. geam.
GEMINAT, adj. / géminé, -e, adj. / geminate.
[Lat. geminatus = dublu, repetat, de la geminus = geam.] Despre structuri sau
obiecte care sunt dispuse dou câte dou\.
GEN, s. n. / genre, s. m. / genus.
[Lat. genus, -eris = origine, neam, specie.] Unitate de clasificare în biologie, situat între *familie
[i *specie.
GEN|, s. f. / gène, s. m. / gene.
[Gr. genos = neam, urma[, genera]ie sau gennan = a produce.] Unitatea de baz a eredit\]ii,
alc uit din acid dezoxiribonucleic (ADN). G. reprezint o colec]ie liniar de secven]e dezoxiribonucleotidice trans-crise într-o
|

379. 379
singur molecul de ADN [i care rea-lizeaz\, împreun cu elementele de control adiacente ambelor capete, o unitate structural [i
func]ional\. Purt oare a unei informa]ii definite [i susceptibile s\ se exprime la nivelul unei celule, g. este localizat într-un punct
precis al unui cromozom, denumit locus. Diferitele g. ale unui organism viu permit realizarea, prin intermediul sintezei proteinelor,
a caracteristicilor ce vor constitui *fenotipul. În afara *muta]iilor, naturale sau provocate, informa]ia corespunz oare unei g. este
transmis cu fidelitate în cazul multiplicii celulare. Organizarea [i reparti]ia g. în molecula de ADN difer la *procariote fa] de
*eucariote. Astfel, la procariote g. sunt dispuse liniar în molecula de ADN [i sunt unice. Dimpotriv\, la eucariote g. au o structur în
mozaic: fiecare g. este alc uit din por]iuni de ADN codante, sau *exoni, [i din por]iuni non-codante, sau *introni. În momentul
ini]ierii sintezei, intronii [i extronii sunt transcri[i [i constituie o molecul de ARN premesager. În continuare, intronii vor fi elimina]i
(*excizie) [i, prin punerea cap la cap a diferi]ilor exoni (*episaj), va rezulta ARN mesager definitiv, care va fi tradus la nivelul
citoplasmei. Spre deosebire de procariote, numeroase g. ale celulelor eucariote sunt repetate (ex.: g. ce codific hemoglobina).
Diferitele g. ale celulelor *diploide din organism nu exprim toate aceea[i informa]ie genetic\, cu toate c ele con]in molecule de
ADN identice. Anumite g. se vor exprima într-un tip celular specific, în timp ce altele nu se vor exprima niciodat (
g. recesive) sau
doar când sunt reuni]i unul sau mai mul]i factori specifici. Rezult c expresia g. este supus reglii, observa]ie ce a permis
definirea a dou tipuri de g.: *
g. de structur\ [i *g. regulatoare. În prezent, conceptul "o g. - un caracter" a fost abandonat: în unele
cazuri, o g. poate interveni în determinismul mai multor caractere (*pleiotropie) sau, dimpotri-v\, un caracter poate fi produs prin
ac]iunea cumulativ a mai multor g. (*poligenie). V. alel\, oncogen\, polialelie.
GEN| CFTR / gène CFTR / CFTR gene.
[Acronim engl. de la Cystic Fibrosis Transmembrane Regulator = reglator membranar `n
fibroza chistic\.
] V. mucoviscidoz\.
GEN| DE CONTROL / gène régulateur / control gene. Sin.: gen regulatoare (v.).
GEN| HIMER| / gène chimère / chimeric gene. Gen format din fragmente de ADN de origine divers\.
GEN| DE HISTOCOMPATIBILITATE / gène d’histocompatibilité / histocompatibility gene. G. a cei prezen] la doi subiec]i diferi]i
condi]io-neaz succesul *grefei unui organ de la un individ la altul. V. antigen tisular [i histocompatibilitate.
GEN| Ir / gène de réponse immunitaire / Ir gene. Sin.: gen de r\spuns imunitar (v.).
GEN| LETAL| / gène léthal / lethal gene, lethal factor. V. letal.
GEN| MARKER / gène marqueur / marker gene. Gen a cei expresie permite depistarea celulelor care o con]in. G. m. este
utilizat `ndeosebi pentru identificarea unei anumite colonii bacteriene sau pl\ci bacteriofagice.
GEN| MODIFICATOARE / gène modifiant / mo-difying gene. G. care poate influen]a sau altera efectul altei g. Expresia unei g. m.
poate influen]a un *fenotip rezultat prin *muta]ia produs la nivelul altor gene nealele.
GEN| MUTANT| / gène mutant / mutant gene. G. ce a suferit o *muta]ie, consecutiv ceia are permanent func]ii diferite celor
anterioare alterii.
GEN| p53 / gène p53 / p53 gene. G. (*antioncogen\ lar [i în *apoptoz\. În peste 50 % din cancere s-
au constatat muta]ii ale g. p53. Unele tipuri de mutan]i pot fi promotori în cancer, iar alte tipuri au rol de suprimare a tumorilor. V. [i
protein p53.
GEN| PRECOCE / gène précoce / early gene. Gen viral transcris la `nceputul infec]iei celulare.
GEN| DE R|SPUNS IMUNITAR / gène de ré-ponse immunitaire / Ir gene. G. care controlea-z abilitatea *limfocitelor de a
r\spunde la antigeni specifici. Sin.: gen Ir.
GEN| REGULATOARE / gène régulateur / regu-lator gene, control gene. G. ce controleaz func]ionarea g. de structur prin
elaborarea, dup caz, a unui represor sau inductor, pentru a frâna sau, respectiv, declan[a transcrip]ia de ARN mesager. Sin.:
gen de control.
GEN| S|LBATIC| / gène sauvage / wild-type gene. *Alela cu cea mai mare frecven] `ntr-o popula]ie dat\.
GEN| DE STRUCTUR| / gène de structure / structural gene. G. care regleaz ordinea în care se combin diferi]ii aminoacizi pentru
constituirea proteinelor celulare structurale sau enzimatice.
GENE ALELE / gènes allèles / allelic genes. V. alel\.
GENE COMPLEMENTARE / gènes complé men-taires / complementary genes. G. non-alelice, independente, care nu se exprim
decât una în prezen]a alteia.
GENE DOMESTICE / gènes domestiques / housekeeping genes. Sin.: gene menajere (v.).
GENE EXTRANUCLEARE / gènes extranuc lé-aires / extranuclear genes. G. aflate în celul în afara nucleului, fiind incluse în acidul
dezoxiribonucleic prezent în *mitocondrii sau în cloroplaste (la plante). Unele g. e. sunt implicate în sinteza proteinelor.
GENE HOMEOTICE / gènes hom éotiques / ho-meotic genes. G. a cor existen] a fost pus în eviden] prin studiul muta]iilor care
au ca efect transformarea unei p]i a corpului în alta. De ex., muta]ia
antennapedia de la drosofil provoac for-marea unui picior
în locul unei antene. G. h. inter-vin în stadiile ini]iale ale dezvoltii, având ca e-fect diferen]ierea specific a diferitelor p]i ale or-
ganismului animal. Ele au fost identificate [i la vertebrate. Se apreciaz c muta]iile acestor g., care au efecte spectaculoase
asupra fenotipului, au jucat un rol considerabil în evolu]ia speciilor. O g. h. este o gen de dezvoltare. V. [i homeobox.
GENE ALE IMUNOGLOBULINELOR / gènes des immunoglobulines / immunoglobulin genes. Familie de g. care codific lan]urile
peptidice ale *imunoglobulinelor. Aceste g. cuprind multe sec-ven]e similare codante ale diferitelor p]i din moleculele
imunoglobulinelor. Se disting patru tipuri de g., denumite V, J, D [i C. În cursul dezvoltii *limfocitelor B se produc rearanji ale
ADN, care conduc la jonc]iunea unui exemplar din fiecare din aceste diferite g. "elementare" pentru formarea unei g. complete,
codant a unui lan] u[or sau a unui lan] greu. }inând seama de numul de g. din fiecare categorie, exist 300V x 4J x 2C
= 2 400
lan]uri u[oare posibile [i 1 000V x 20D x 4J x 5C
= 4 000 000 lan]uri grele posibile, adic 400 000 x 2 400 = 10
9
imunoglobuline
diferite. Acest num este [i mai mare dac se ia în considerare variabilitatea introdus prin jonc]iuni între diferite g. elementare [i
fenomenele de muta]ie. Receptorii limfocitelor T sunt produ[i dup un mecanism comparabil, ale cui detalii sunt mai pu]in
cunoscute.
GENE MENAJERE / gènes de ménage / house-keeping genes. G. care asigur func]iile indispensabile vie]ii tuturor tipurilor de
celule. G. m. sunt exprimate cantitativ în marea majoritate a tipurilor celulare deoarece ele codific proteine ubicuitare esen]iale
pentru procesele metabolice. Este cazul g. codante pentru sinteza enzimelor glicolizei, respira]iei celulare [i ale diverselor me-
tabolisme intermediare. Numul g. m. este de a-proximativ 10 000 per genom haploid, iar ritmul de transcrip]ie al acestora este
moderat, dar continuu.
GENE REPORTER / gènes reporter / reporter genes. G. lipsite de promotori, utilizate pentru a detecta capacitatea unei secven]e
ADN din amon-te de a func]iona ca promotor.
GENEALOGIE, s. f. / généalogie, s. f. / genea-logy.
[Lat. genealogia, din gr. genos = neam, urma[, genera]ie, logos = [tiin]\.]
Studiul originii unui grup [i al compozi]iei unei familii. Investiga]iile genealogice sunt deosebit de utile în descoperirea unor
caracteristici ereditare. În unele ]i s-au realizat colec]ii importante de informa]ii genealogice.
GENERALIST, s. m. / généraliste, s. m. / general practitioner.
[Lat. generalis = care se refer la o specie, general, universal, de la
genus, -eris = origine, neam, specie.] Sin.: omnipractician (v.).
GENERA}IE, s. f. / génération, s. f. / generation.
[Lat. generatio, -onis = na[tere, genera]ie, de la generare = a da na[tere, a
produce
.] Unul din cele mai evidente fenomene din lumea vie: "formarea semenilor din semeni". Fiin]a vie este "execu]ia unui
proiect, scopul (vie]ii) fiind prepararea unui program identic pentru g. urm oare" (F. Jacob). Defini]ii ale g.: 1) Fiecare din gradele
de filia]ie succesiv într-o aceea[i familie. 2) Spa]iul de timp care separ\, în medie, fiecare grad de filia]ie (circa 20 de ani). 3)
Ansamblul indivizilor având aproximativ aceea[i vârst în acela[i timp.

380. 380
GENETIC|, s. f. / génétique, s. f. / genetics. [Gr. genetikos = propriu unei genera]ii, de la genos = neam, urma[, genera]ie.] {tiin]a
*eredit\]ii. Domenii principale: 1)
G. biochimic\: studiul fenomenelor biochimice implicate în procesele de transmitere a informa]iei,
al cei suport sunt cromozomii. 2)
G. comportamentului: studiul importan]ei relative a genotipului în influen]area
comportamentului, comparativ cu importan]a factorilor de mediu. 3)
G. formal\ sau mendelian\: studiul caracterelor ereditare [i al
transmiterii acestora pornind de la statistica rezultatelor încruci[ilor, hibridilor. 4)
G. metabolic\: studiul sistemelor enzimatice
celulare [i al anomaliilor acestora prin metodele [i tehnicile geneticii. 5)
G. molecular\: studiul, la nivel molecular, al structurii [i
mecanismelor de ba-z ale expresiei func]ionale a materialului genetic. 6)
G. popula]iilor: studiul mecanismelor [i modali-t\]ilor de
varia]ie a frecven]elor alelice [i genotipi-ce în popula]ii. 7)
G. uman\ [i medical\: studiul genomului uman în condi]ii normale [i
patologice. G. medical st la baza dezvoltii *medicinii moleculare [i a *medicinii predictive.
GENETIC| INVERS| / génétique inverse / inverse genetics. Strategie care permite, pornind de la o func]ie sau o boal\, s se
izoleze o gen necunoscut sau s se detecteze proteina corespondent acesteia.
GENETOTROFIC, adj. / génétotrophique, adj. / genetotrophic.
[Gr. genetikos = propriu unei genera]ii, de la genos = neam, urma[,
genera]ie;
trophikos = care hre[te.] Referitor la rela]ia dintre genetic [i nutri]ie: influen]a nutri]iei asupra eredit\]ii [i variabilit\]ii
organismelor.
GENEZ|, s. f. / genèse, s. f. / genesis.
[Gr. genesis = producere, de la gennan = a produce.] 1) Proces de na[tere [i de formare a
unei fiin]e; na[tere, origine. 2) Mod de producere, iar prin extensie, etiologie (referitor la o boal). V. pato-genez [i patogenie.
GENIAN, adj. / génien, -ienne, adj. / genial, genian.
[Gr. geneion = bbie, menton.] Sin.: mentonier (v.).
GENIC, adj. / génique, adj. / genic.
[Gr. genos = neam, urma[, genera]ie, sau gennan = a produce.] Care se refer la o *gen\. Ex.:
*terapie g.
GENICULAT, adj. / geniculé, -e, adj. / geniculate.
[Lat. geniculatus = care face un cot, curbat, de la geniculum, dim. de la genu
= genunchi
.] Care es-te curbat asemenea unui genunchi. Ex.: *ganglion g.
GENICULUM / geniculum / geniculum. NA: geni-culum, pl. genicula. [Lat. geniculum = genunchi mic, dim. de la genu =
genunchi
.] Structur sau forma]iune anatomic cu aspect angular, asemenea unui genunchi, corespunzând unui conduct sau nerv.
Ex.:
g. canalis facialis, cotul pe care îl face canalul facial [i la nivelul cuia se afl g. nervi facialis, care con]ine *ganglionul
geniculat.
GENIN|, s. f. / génine, s. f. / genin. Parte a unui *heterozid care nu con]ine glucid. ~n general, este responsabil de activitatea
farmacologic a *he-terozidului. Sin.: aglicon.
GENION, s. n. / génion, s. m. / genion.
[Gr. geneion = bbie, menton.] Punct craniometric situat `n vârful spinei mentoniere. Dac
exist mai multe spine, punctul este localizat `ntre acestea, `n plan sagital.
GENIOPLASTIE, s. f. / génioplastie, s. f. / genio-plasty.
[Gr. geneion = bbie, menton; plastos = modelat, de la plassein = a
forma, a modela
.] Opera]ie prin care se corecteaz pierderile de sub-stan] de la nivelul *mentonului.
GENITAL, adj. / génital, -ale, -aux, adj. / genital.
[Lat. genitalis = referitor la na[tere, d or de via]\, de la gignere = a na[te, a
crea
.] Care se refer la reproducerea sexuat\. Ex.: organele g. (ale reproducerii).
GENODERMATOZ|, s. f. / génodermatose, s. f. / genodermatosis.
[Gr. genos = neam, urma[, genera]ie; derma, -atos = piele; -
ozã.] Boal cutanat ereditar\. Ex.: g. "în cocard\" sau *sindromul Degos. V. [i `n continuare.
GENODERMATOZ| SCLEROATROFIC| {I KE-RATODERMIC| A EXTREMIT|}ILOR / géno-dermatose scléro-atrophiante et
kératoder-mique des extrémités / genodermatosis with scleroatrophy and keratosis of the extremities. Boal ereditar\, cu caracter
dominant [i autozo-mal, caracterizat prin asocierea unei scleroatrofii cutanate difuze [i simetrice a mâinilor, cu o kera-todermie
discret palmar [i plantar\. Prognostic sever în caz de degenerescen] a leziunilor cutanate în epitelioame spinocelulare [i de
asociere cu cancere viscerale. Gena responsabil a bolii se afl pe cromozomul sistemului sanguin MNS (v. grup sanguin).
GENOFOBIE, s. f. / génophobie, s. f. / genopho-bia.
[Gr. genos = neam, urma[, genera]ie; phobos = fric\.] Fobie fa] de
activitatea sexual\.
GENOM, s. n. / génome, s. m. / genome.
[Gr. genos = neam, urma[, genera]ie sau gennan = a produce; soma, -atos = corp.]
Ansamblul genelor cuprins în cromozomi. Acest termen desemneaz\: 1) Totalitatea informa]iei genetice apar]inând unei celule sau
unui organism ADN-purt or al acestei informa]ii. 2) Lotul de n cromozomi (23 la om) pe care îl con]ine fiecare *gamet. 3) Lotul de
2n cromozomi al fiecei celule *diploide somatice. V. [i genotip, haploid.
GENONEURODERMATOZ|, s. f. / génoneuro- dermatose, s. f. / genoneurodermatosis.
[Gr. genos = neam, urma[, genera]ie;
neuron = nerv; derma, -atos = piele; -ozã.] Boal ereditar în care sunt asociate manifesti cutanate [i neurologice. V. [i
facomatoz\.
GENOPATIE, s. f. / génopathie, s. f., maladie hereditaire / genopathy, hereditary disease.
[Gr. genos = neam, urma[, genera]ie;
pathos = boal\.] Sin.: boal ereditar (v.).
GENOPLASTIE, s. f. / génoplastie, s. f. / geno-plasty.
[Gr. genys = obraz; plastos = modelat, de la plassein = a forma, a
modela
.] Opera]ie prin care se corecteaz pierderile de substan] sau deformile obrajilor.
GENOTERAPIE, s. f. / génothérapie, s. f. / gene therapy.
[Gr. genos = neam, urma[, genera]ie; therapeia = tratament, de la
therapeuein = a `ngriji.] Sin.: terapie genic (v.).
GENOTIP, s. n. / génotype, s. m. / genotype.
[Gr. genos = neam, urma[, genera]ie; typos = tip, model, marc\.] 1) În sens larg,
constitu]ia genetic a unui organism, ansamblul genelor con]inute în ce-lulele unui organism, care constituie patrimoniul s\u
ereditar. 2) În sens restrâns, constitu]ia genetic a unui organism pentru una sau câteva gene. Ex.: la om, gena care determin\
natura grupului sanguin în sistemul MN exist sub dou forme, fiecare dintre *alele purtând o informa]ie u[or diferit\: L
M
[i L
N
. Un
subiect (care posed toate genele sale în dou exemplare) va avea, pentru aceast gen\, trei g. posibile: L
M
/L
M
sau L
M
/L
N
sau
L
N
/L
N
. V. [i genom.
GENOTIPAJ, s. n. / génotypage, s. m. / geno-typing.
[Gr. genos = neam, urma[, genera]ie; ty-pos = tip, model, marc\.]
Determinarea *genoti-pului.
GENTAMICIN|, s. f. / gentamicine, s. f. / genta-micin. (DCI) Antibiotic elaborat de ciuperci din genul
Micromonospora, eficient în
infec]iile cu
Pseudomonas [i cu unii bacili Gram-negativi; sarea sulfat este utilizat în aplica]ii locale.
GENU / genu / genu. NA: genu, pl. genua.
[Lat. genu = genunchi.] Numele latin al articula]iei dintre femur [i tibie, adic al
genunchiului. De aici, o serie de termeni deriva]i: 1)
G. flexum, diformitate congenital sau câ[tigat a genunchiului, care se
men]ine flectat la un unghi oarecare. 2)
G. recur-vatum, exagerarea extensiei normale a genun-chiului [i, implicit, a gambei pe
coaps peste 180
0
, prin laxitatea capsulei [i ligamentelor genunchiului. 3) G. recurvatum congenital, malfor-ma]ie caracterizat
prin hiperextensia genunchiu-lui, în rela]ie cu o luxa]ie anterioar a tibiei, o re-trac]ie a mu[chiului cvadriceps al coapsei [i multi-ple
anomalii ale componentelor aponevrotice, capsulare [i ligamentare. 4)
G. valgum, diformitate a genunchiului constând `n devierea
gambei în afar fa] de axa femurului, astfel c acestea fac un unghi obtuz deschis în afar\. Când este bilateral\, bolnavul are
picioarele în X. 5)
G. varum, devierea axei gambei în\untru fa] de axa femurului, astfel c ele fac un unghi obtuz deschis în\-
untru. Când este bilateral\, bolnavul are membrele inferioare în "O".
GENU FLEXUM / genu flexum / genu flexum. V. genu.
GENU RECURVATUM / genu recurvatum / genu recurvatum. V. genu.
GENU RECURVATUM CONGENITAL / genu re-curva tum congénital / congenital genu recur-vatum. V. genu.
GENU VALGUM / genu valgum / genu valgum. V. genu.
GENU VARUM / genu varum / genu varum. V. genu.
|

381. 381
GENUNCHI, s. m. / genou, s. m. / knee. NA: genu. [Lat. geniculum, dim. de la genu = genunchi.] Parte a membrului inferior ce
corespunde articula]iei femurului cu tibia [i rotula. V. tab. anat. - articula]ii.
GENUNCHIER|, s. f. / genouillère, s. f. / knee cap.
[Lat. geniculum, dim. de la genu = genunchi.] *Ortez destinat conten]iei
genunchiului.
GEOD|, s. f. / géode, s. f. / geode.
[Gr. geodes = care seam cu p\mântul, de la ge = p\mânt, eidos = form\.] Cavitate sau
pierdere de sub-stan]\, congenital sau dobândit\, localizat la ni-velul unui organ sau ]esut (îndeosebi os sau pl\-mân). Termenul
a fost adoptat prin analogie cu cavit\]ile tapisate cu cristale din unele roci.
GEOFAGIE, s. f. / géophagie, s. f. / geophagia.
[Gr. ge = p\mânt; phagein = a mânca.] Ingerarea de p\mânt, practicat în unele
zone din Asia [i America de Sud, dar [i `n alte regiuni. În anumite deregli psihice, omul poate deveni geofag. V. [i pica.
GEOMEDICIN|, s. f. / géomédicine, s. f. / geo-medicine.
[Gr. ge = p\mânt; lat. medicina = me-dicin\.] Ramur a medicinii care
studiaz influ-en]a *climatului [i a condi]iilor de mediu asupra s \]ii.
GEOSFER|, s. f. / géosphère, s. f. / geosphere.
[Gr. ge = p\mânt; lat. sphaera, gr. sphaira = sfer\.] Partea mineral\, nevie, a
Terrei, care serve[te ca suport pentru ansamblul fiin]elor vii. G. cuprinde atmosfera, biosfera [i partea extern a litosferei. V. [i
noosfer\.
GERIATRIE, s. f. / gériatrie, s. f. / geriatrics.
[Gr. geron, -ontos = b rân; iatreia = vindecare.] Par-te a *gerontologiei care are ca
obiectiv tratamentul bolilor vârstnicului, fie c acestea îi sunt proprii, fie c anumite boli prezint forme particulare la vârste
înaintate.
GERMEN, s. m. / germe, s. m. / germ.
[Lat. germen, -inis = germen, s\mân]\.] 1) Sin.: microorganism (v.). 2) "S\mân]\" din care
na[te o via] nou\. 3) Ansamblu de celule germinale separate precoce de restul *embrionului care constituie soma. V. gamet [i
zigot.
GERMINAL, adj. / germinal, adj. / germinal.
[Lat. germen, -inis = germen, s\mân]\.] Care prive[te liniile celulare reproduc oare.
GERODERMIE, s. f. / gérodermie, s. f. / geroder-ma.
[Gr. geron, -ontos = b rân; derma, -atos = piele.] Aspect senil al pielii,
care devine uscat\, ridat\, pând prea larg pentru p]ile care le acoper\.
GERONTISM, s. n. / gérontisme, s. m. / senilism.
[Gr. geron, -ontos = b rân; -ism.] Sin.: senilism (v.).
GERONTOFILIE, s. f. / gérontophilie, s. f. / ge-rontophilia.
[Gr. geron, -ontos = b rân; philia = atrac]ie, de la philein = a iubi.]
Anomalie a instinctului sexual manifestat prin atrac]ie fa] de subiec]i `n vârst\.
GERONTOLOGIE, s. f. / gérontologie, s. f. / ge-rontology.
[Gr. geron, -ontos = b rân; logos = [tiin]\.] {tiin]a care are ca obiect
de studiu problemele inerente îmb rânirii: modificile morfologice, fiziologice, psihologice [i sociale. G. ocup un loc tot mai
important datorit cre[terii num\-rului de persoane vârstnice. La dezvoltarea g. au contribuit decisiv o serie de medici români: Gh.
Marinescu, C.I. Parhon, Ana Aslan [i al]ii.
GERONTOPSIHIATRIE, s. f. / gérontopsychi-atrie, s. f. / geropsychiatry.
[Gr. geron, -ontos = b rân; psykhe = suflet; iatreia =
vindecare
.] Psihiatria bolilor mentale la vârstnici.
GERONTOXON, s. m. / gérontoxon, s. m. / ge-rontoxon.
[Gr. geron, -ontos = b rân; toxon = arc.] Inel cenu[iu pericornean,
separat de marginea corneei printr-o mic arie liber\. De obicei bilateral, g. poate apare dup 50 de ani, ca rezultat al unor
procese de degenerescen]\. Sin.: arc senil.
GESTAGEN, adj. / gestagène, adj. / gestagenic.
[Lat. gestare = a purta o sarcin\; gr. gennan = a produce.] Care favorizeaz
evolu]ia *sarcinii.
GESTALT / gestalt / gestalt.
[Germ. Gestalt = configura]ie, form\, structur\.] Un `ntreg organizat, coerent, ale cui p]i nu sunt
juxtapuse sau asociate aleatoriu, ci determinate de legi inerente `ntregului. Pe baza acestui concept s-a dezvoltat *gestaltismul. V.
`n continuare.
GESTALTISM, s. n. / gestaltisme, s. m. / gestal-tism.
[Germ. Gestalt = configura]ie, form\, structur\; -ism.] Curent `n psihologie
fondat `n 1910, `n Germania, ca o reac]ie la modelul "atomist” al empirismului (sus]inut `ndeosebi `n Marea Britanie). ~n concep]ia
atomist\, modelele vizuale se nasc dintr-un mozaic de senza]ii care exist independent. G. a fost de la `nceput concentrat pe
principii generale. Cele mai semnificative contribu]ii ale sale sunt `n domeniul psihologiei percep]iei. De ex., pe baza unor
experimente clasice menite s arate c ochiul tinde, `n mod natural, s organizeze un [ir de linii sau puncte `n configura]ii
coerente, adep]ii g. afirm c vederea este un proces esen]ialmente fenomenologic, `n m\sura `n care este "v\zut” ceea ce `i
apare privitorului [i nu ceea ce exist `n realitate. De[i `ncercile de a formula legi care s determine felul cum vor fi percepu]i
stimulii sunt perimate, r\mâne ideea fundamental c procesele cognitive de nivel mai `nalt (amintirea, interpretarea) sunt
responsabile de natura experien]ei. Se afirm primatul configura]iei, al "formei” fa] de elementele componente. G. se aplic `n cea
mai plauzibil `ncercare de explicare a logicii diagnosticului medical (v. diagnostic). Totodat\, acest curent poate fi considerat pre-
cursor al abordii sistemice (*teoria general a sistemelor).
GESTA}IE, s. f. / gestation, s. f. / gestation.
[Lat. gestatio, -onis, de la gestare = a purta o sarcin\.] La animalele vivipare
(îndeosebi la mamifere), perioada cuprins între fecundarea ovulului [i na[-terea puiului. La om, g. este denumit graviditate sau
*sarcin\. La diferitele specii de mamifere perioada de g. variaz de la 13 zile la oposum la 640 zile la elefant.
GESTOZ|, s. f. / gestose, s. f. / gestosis.
[Lat. gestare = a purta o sarcin\; -ozã] Denumire generic pentru orice tulburare sau
boal în rela]ie cu sarcina. Uneori, termenul este utilizat cu sensul de *toxemie gravidic\.
GIARDIA / Giardia / Giardia.
[Alfred Giard, biolog francez, Paris, 1846-1908.] Sin.: Lamblia (v.).
GIARDIAZ|, s. f. / giardiase, s. f. / giardiasis.
[Alfred Giard, biolog francez, Paris, 1846-1908; -azã.] Sin.: lambliaz (v.).
GIBOZITATE, s. f. / gibbosité, s. f. / gibbosity.
[Lat. gibbus = cocoa[\.] Diformitate a coloanei vertebrale constând dintr-o *cifoz cu
arc scurt, care determin deformarea cavit\]ii toracice. Ex.: g. pottic (din *morbul lui Pott), care poate fi median\, angular\,
posterioar\.
GIGANTISM, s. n. / gigantisme, s. m. / gigantism.
[Gr. giga, -antos = foarte mare, imens; -ism.] Cre[tere statural exagerat în
raport cu media popula]iei de aceea[i vârst [i sex, în principiu cu cel pu]in dou *devia]ii standard fa] de medie. Clasic, se
disting: 1)
G. asociat cu *acromegalie, determinat de o tumor hipofizar secretoare de *somatotrofin la copil sau adolescent,
înainte de închiderea cartilajelor de cre[tere. 2)
G. cerebral, sin.: sindrom Sotos (v.). 3) G. constitu]ional, de o-rigine ereditar [i
familial\.
GIGANTOBLAST, s. n. / gigantoblaste, s. m. / gigantoblast.
[Gr. giga, -antos = foarte mare, imens; blastos = germen.] *Eritroblast
cu diametrul mai mare de 10
µm.
GIGANTOCIT, s. n. / gigantocyte, s. m. / gigan-tocyte.
[Gr. giga, -antos = foarte mare, imens; kytos = celul\.] 1) Celul gigant\.
2) Sin.: megalocit (v.).
GIMNASTIC|, s. f. / gymnastique, s. f. / gym-nastics.
[Lat. gymnasticus, gr. gymnastikos = care face exerci]ii fizice, de la gr.
gymnos = gol, dezbr\cat.] Efectuarea con[tient a anumitor mi[-ci musculare, care determin la copil dezvoltarea normal a
tuturor p]ilor corpului, iar la adult realizarea unui echilibru func]ional între activitatea fizic [i cea intelectual\, men]inându-se
suple]ea [i îmbun \]indu-se circula]ia sanguin\.
G. medical\ se realizeaz sub supravegherea unui medic specializat [i are ca
scop refacerea unor func]ii organice [i înl urarea unor deficien]e (respiratorii, deformi ale coloanei vertebrale etc.).
GIMNOFOBIE, s. f. / gymnophobie, s. f. / gymno-phobia.
[Gr. gymnos = gol, dezbr\cat; phobos = fric\.] Aversiune patologic la
vederea corpului uman dezbr\cat.
GINANDRIE, s. f. / gynandrie, gynanthropie, s. f. / gynandrism, gynandria.
[Gr. gyne, gynaikos = femeie; aner, andros =
bbat
.] *Pseudoherma-froditism par]ial la femeie, care prezint unele caractere sexuale masculine: îndeosebi hipertrofia cli-
torisului [i sutura labiilor mari, care simuleaz penisul [i scrotul. Se constat\, îns\, prezen]a ovarelor [i un cariotip feminin XX.

382. 382
GINANDROISM, s. n. / gynandoïsme, s. m. / gyn-androism. [Gr. gyne, gynaikos = femeie; aner, andros = bbat; eidos =
form\; -
ism.] *Pseudo-hermafroditism la bbat, în care caracterele sexuale secundare feminine coexist cu un sex go-nadic
masculin.
GINANDROMORFISM, s. n. / gynandromor-phisme, s. m. / gynandromorphism.
[Gr. gyne, gynaikos = femeie; aner, andros =
bbat;
mor-phe = form\; -ism.] Sin.: pseudohermafroditism (v.).
GINECOLOGIE, s. f. / gynécologie, s. f. / gyn(a)e-cology.
[Gr. gyne, gynaikos = femeie; logos = [tiin]\.] Studiul organismului
femeii [i al aparatului s\u genital considerat din punct de vedere morfologic, fiziologic [i patologic.
GINECOMASTIE, s. f. / gynécomastie, s. f. / gyn(a)ecomastia.
[Gr. gyne, gynaikos = femeie; mastos = sân, mamel\.] Hipertrofia
difuz a glandelor mamare la bbat. Aceast defini]ie exclude adipomastiile [i tumorile locale.
GINEFOBIE, s. f. / gynéphobie, s. f. / gyn(a)e-phobia.
[Gr. gyne, gynaikos = femeie; phobos = fric\.] Teama de care unii
nevropa]i sunt cuprin[i în prezen]a unei femei.
GINGIE, s. f. / gencive, s. f. / gum. NA: gingiva, pl. gingivae.
[Lat. gingiva = gingie.] Parte a mucoasei bucale, groas [i de culoare
roz, care acoper arcadele alveolare ale maxilarelor superior [i inferior, aderând intim la periostul maxilarelor [i înconjurând la
exterior coletele din]ilor.
GINGIVAL, adj. / gingival, adj. / gingival.
[Lat. gingiva = gingie.] Relativ la *gingie.
GINGIVECTOMIE, s. f. / gingivectomie, s. f. / gingivectomy.
[Lat. gingiva = gingie; gr. ektome = excizie.] Interven]ie chirurgical
prin care se rezec gingia inflamat peridentar. Sin.: ulectomie.
GINGIVIT|, s. f. / gingivite, s. f. / gingivitis.
[Lat. gingiva = gingie; -itã.] Inflama]ie a gingiei.
GINGIVIT| EXPULZIV| / gingivite expulsive / Fauchard-Bourdet disease. Sin.: boal Fau-chard-Bourdet (v.).
GINGIVOPLASTIE, s. f. / gingivoplastie, s. f. / gingivoplasty.
[Lat. gingiva = gingie; gr. plastos = modelat, de la plassein = a
forma, a modela
.] Interven]ie chirurgical asupra gingiei în vederea recuperii sale func]ionale [i, par]ial, morfologice.
GINGIVORAGIE, s. f. / gingivorragie, s. f. / gum bleeding.
[Lat. gingiva = gingie; gr. rhegnynai = a ]â[ni, a izbucni.] Hemoragie
la nivelul gingiei.
GINGIVOSTOMATIT|, s. f. / gingivostomatite, s. f. / gingivostomatitis.
[Lat. gingiva = gingie; gr. stoma, -atos = gur\; -itã.]
Inflama]ie a mucoasei gingivale [i a întregii mucoase bucale.
GINGKO BILOBA / Gingko biloba / Gingko bilo-ba. Arbore originar din Extremul Orient, din frunzele cuia se extrag principii
vasoprotectoare [i antiischemice.
GINGLIM, s. n. / ginglymus, s. m. / ginglymus, hinge joint. NA: ginglynus.
[Gr. ginglymos = balama.] Articula]ie `n form de
balama, `n care unul din oase are o trohlee articular\, iar cel\lalt o suprafa] scobit corespondent\.
GINOGENEZ|, s. f. / gynogenèse, s. f. / gynoge-nesis.
[Gr. gyne, gynaikos = femeie; genesis = producere, de la gennan = a
produce
.] Dezvoltarea unui embrion dintr-un ovul fecundat normal de un spermatozoid, ai cui cromozomi nu s-au al urat celor ai
celulei femele. În acest caz, spermatozoidul joac doar un rol de stimulare a dezvoltii o-ului, f aport de ereditate patern\.
Acest fenomen, în care dezvoltarea se produce doar sub influen]a cromozomilor materni, poate fi provocat experimental prin
utilizarea de sperm iradiat\.
GINOID, adj. / gynoïde, adj. / gyn(a)ecoid.
[Gr. gyne, gynaikos = femeie; eidos = form\.] Despre un individ de sex masculin care
prezint un mor-fotip feminin.
GINSENG, s. n. / ginseng, s. m. / ginseng.
[Chinez jin-tsan = via]a omului; plant\-om.] Denumire a r\d\cinii plantei Panax
schinseng
(arbust cu r\d\cini groase, originar din China) ceia, prin tradi]ie, i se atribuie propriet\]i tonice, stimulante [i
afrodisiace.
GIP / GIP / GIP.
[Acronim engl. pentru Gastric Inhibitory Peptide = peptid inhibitor gastric.] Polipeptid alc uit din 42 de aminoacizi,
elaborat sub forma unui precursor constituit din 153 de acizi a-mina]i. Gena codant a preproGIP se afl pe cro-mozomul 17. GIP
este secretat la om de celulele K din intestinul sub]ire [i posed patru propriet\]i fundamentale: inhibi]ia secre]iilor acid [i peptic\,
ca [i a motricit\]ii gastrice, stimularea secre]iei in-testinale, stimularea secre]iilor de insulin [i glu-cagon. Concentra]ia GIP este
crescut în ulcerul duodenal, în diverse forme de obezitate, în diabetul juvenil cetonic.
GIPS, s. n. / gypse, s. m. / gypsum.
[Lat. gyp-sum, gr. gypsos = ghips, ipsos.] Varietate de sulfat de calciu, SO
4Ca
.
2H
2O, care,
prin amestecare cu o cantitate suficient de ap\, formeaz o past ce se înte[te în câteva minute. Este utilizat pentru
imobilizarea unui membru, a unui segment de membru sau a unei articula]ii în caz de fracturi sau de leziuni osteoarticulare. Exist
dou tipuri principale de g.: 1)
G. tradi]ionale, sub forma unor rulouri de tifon înccate cu g. uscat, gata de utilizare dup înmuiere
în ap\, cu priz în câteva minute. 2)
G. compozite, cel mai des cu r\[ini, sunt mai u[oare [i au o bun rezisten] la ap\, dar fiind
mai pu]in maleabile decât g. tradi]ionale, asigur o imobilizare mai pu]in strict\.
GIRUS. Var. pentru gyrus (v.).
GLABELLA, s. f. / glabelle, s. f. / glabella. NA: glabella.
[Lat. glabellus, de la glaber, -bra, -brum = chel, ple[uv.] 1)
Proeminen] osoas a frontalului, care une[te crestele supraorbitale. 2) Punct craniometric situat în planul sagital al osului frontal,
între arcadele superciliare.
GLABRU, adj. / glabre, adj. / glabrate, glabrous.
[Lat. glaber, -bra, -brum = chel, ple[uv.] Care este lipsit de p, cu referire, de
obicei, la tegumente. Ex.: piele glabr\.
GLAND, s. n. / gland, s. m. / glans. NA: glans penis, glans clitoridis.
[Lat. glans, -ndis = ghin-d\.] 1) Extremitate liber [i rotunjit\,
constituind partea anterioar a *penisului. Este acoperit de o mucoas neted [i înconjurat de un repliu cutanat, prepu]ul. 2)
Extremitate liber\, rotunjit a *cli-torisului.
GLAND|, s. f. / glande, s. f. / gland. NA: glandula.
[Lat. glans, -ndis = ghind\.] Organ constituit dintr-o grupare de celule epiteliale
specializate a cor proprietate este secre]ia de molecule biologic active. Se disting:
g. exocrine, care eliberea-z secre]ia lor la
exterior (ex.: *g. lacrimal\, *g. sudoripare) sau în cavitatea unui organ (ex.: la nivelul tubului digestiv), [i
g. endocrine, care dever-
seaz secre]ia lor în sânge. O serie de g. (ficat, pancreas, g. sexuale) au dubl func]ie, exocrin [i endocrin\. V. [i `n continuare.
GLAND| APOCRIN| / glande apocrine / apo-crine gland. G. care expulzeaz odat cu produ-[ii s\i de secre]ie [i anumite celule
secretoare. Ex.: *g. mamar [i o serie de *g. sudoripare.
GLAND| BARTHOLIN / glande de Bartholin / Bartholin’s gland. NA: glandula vestibularis major.
[Gaspar Bartholin Jr.,
anatomist danez, Copenhaga, 1655-1738
.] Sin.: gland vulvovagina-l (v.).
GLAND| BULBOURETRAL| / glande bulbo-uré-trale / bulbo-urethral gland. NA: glandula bul-bourethralis. Fiecare din cele dou g.
situate simetric de o parte [i de alta a liniei mediane deasupra bulbului *corpului spongios, care deverseaz o secre]ie vâscoas [i
filant în bulbul uretrei, contribuind la fluiditatea spermei. Sin.: gland Cowper.
GLAND| CILIAR| / glande ciliaire / ciliary gland. NA: glandulae ciliares. Sin.: gland Zeiss (v.).
GLAND| COCCIGIAN| / glande coccygienne / glomus coccygeum. NA: glomus coccygeum. Mic organ *cromafin situat pe linia
median\, înaintea vârfului coccisului.
GLAND| COWPER / glande de Cowper / Cow-per's gland. NA: glandula bulbourethralis.
[William Cowper, chirurg [i anatomist
englez, Londra, 1666-1709
.] Sin.: gland bulbouretral (v.).
GLAND| ECRIN| / glande eccrine / eccrine gland. Cel mai simplu tip de g., al cei canal excretor este în contact direct cu pielea.
Ex.: anumite *g. sudoripare.
GLAND| FUNDIC| / glande fundique / fundus gland. NA: glandula gastrica propria. G. gastric tubular dreapt\, constituit din
celule principale, celule bordante [i rare celule argentafine. G. f. secret *pepsin [i acid clorhidric.
GLAND| HOLOCRIN| / glande holocrine / holocrine gland. V. holocrin.
| |

383. 383
GLAND| LACRIMAL| / glande lacrymale / lacrimal gland. NA: glandula lacrimalis. Forma]iune glandular anex a ochiului, care
secret lacrimile. Fiecui ochi îi corespund dou g. l., una principal\, orbitar [i o a doua accesorie, palpebral\. Ele sunt situate în
partea anterioar\, su-perioar [i extern a *orbitei, în loja lacrimal\. Se-cre]ia lacrimal ajunge la ochi prin numeroase canale
excretoare, fiind acumulat în lacul lacrimal, de unde trece în fosele nazale prin c\ile lacrimale: conducte lacrimale, sac lacrimal [i
canal lacrimonazal.
GLAND| MAMAR| / glande mammaire / mam-mary gland. NA: glandula mammaris. Forma]iune glandular situat în *mamele,
destinat secre]iei laptelui. V. [i prolactin\.
GLAND| MUCOAS| / glande muqueuse / mu-cous gland. G. exocrin care secret un lichid vâscos, bogat în *mucopolizaharide
(*mucus).
GLAND| PAROTID| / glande parotide / parotid gland. NA: glandula parotis. Sin.: parotid (v.).
GLAND| PILORIC| / glande pylorique / pyloric gland. NA: glandula pylorica. G. gastric tubular conturnat\, care secret mucus [i
*gastrin\.
GLAND| PINEAL| / glande pinéale / epiphysis. NA: corpus pineale. Sin.: epifiz (v.).
GLAND| PITUITAR| / glande pituitaire / pituita-ry gland. NA: glandula pituitaria. Sin.: hipofiz (v.).
GLAND| SEROAS| / glande sereuse / serous gland. *G. exocrin care secret un produs fluid, bogat în proteine, ce serve[te drept
substrat pentru enzime.
GLAND| SUBLINGUAL| / glande sublinguale / sublingual gland. NA: glandula sublingualis. G. salivar situat în plan[eul bucal,
sub mucoasa [an]ului alveolo-lingual [i drenat prin canalele Rivinus [i Walther.
GLAND| SUBMAXILAR| / glande sous-maxil-laire / submandibular gland. NA: glandula sub-mandibularis. G. salivar pereche
situat între corpul mandibulei, mu[chii subhioidieni [i baza limbii. Este drenat prin canalul Wharton, ce se deschide în
vecin atea frâului lingual.
GLAND| SUPRARENAL| / glande surrénale / suprarenal body. NA: glandula suprarenalis. Sin.: suprarenal (v.).
GLAND| TIROID| / glande thyroïde / thyroid gland. NA: glandula thyroidea. Sin.: tiroid (v.).
GLAND| VESTIBULAR| / glande vestibulaire / greater vestibular gland. NA: glandula vestibularis major. Sin.: gland vulvo-
vaginal (v.).
GLAND| VULVOVAGINAL| / glande vulvov agi-nale / greater vestibular gland. NA: glandula vestibularis major. Organ glandular
pereche, anex a aparatului genital feminin, situat de o par-te [i de alta a jum\t\]ii posterioare a orificiului vaginal, inclus în
mu[chiul constrictor al vulvei. G. v. se deschide în [an]ul nimfo-himeneal [i secret un lichid lubrefiant. Sin.: gland Bartholin,
gland vestibular\.
GLAND| ZEISS / glande de Zeiss / Zeiss' gland.
[Eduard Zeiss, chirurg german, Dresda, 1807-1868.] *G. sebacee anex a cililor
palpebrali (genelor). *Orjeletul este o stafilococie a foliculului cilului, localizat la nivelul g. Z.
GLANDE CARDIALE / glandes cardiales / cardiac glands. *G. exocrine simple sau ramificate, secretoare de mucus, situate în
corionul mucoasei gastrice, în apropierea cardiei [i în zona ultimilor milimetri ai mucoasei esofagiene.
GLANDE CERUMINOASE / glandes céru mi-neuses / ceruminous glands. NA: glandulae ceruminosae. Tip de *g. sudoripare
apocrine situate în peretele conductului auditiv extern, al c\-ror produs de secre]ie, amestecat cu cel al *g. sebacee, formeaz
*cerumenul.
GLANDE ENDOCRINE / glandes endocrines / endocrine glands. NA: glandulae endocrinae. V. hormon.
GLANDE EXOCRINE / glandes exocrines / exocrine glands. NA: glandulae exocrinae. V. gland\.
GLANDE MEIBOMIUS / glandes des Meibomius / meibomian glands. NA: glandulae tarsales.
[Heinrich Meibom (sau
Meibomius), anatomist olandez, profesor la Helmstädt, 1638-1700.] G. mici, în num de 25-30, situate în grosimea *tar-sului
palpebral, a cor secre]ie gras se ameste-c cu lacrimile, contribuind astfel la lubrefierea corneei.
GLANDE PARATIROIDE / glandes parathyroïdes / parathyroid glands. NA: glandulae parathy-roidea. Sin.: paratiroide (v.).
GLANDE SUPRARENALE / glandes surrénales / adrenal glands. NA: glandulae suprarenalis. Sin.: suprarenal (v.).
GLANDE SEBACEE / glandes sebacées / seba-ceous glands. NA: glandulae sebaceae. G. situate în derm, care se deschid, cel
mai des, în *foliculii pilo[i; de aceea numul lor este mai mare în regiunile acoperite cu p. Produsul lor asigur luciul [i
flexibilitatea pului [i a pielii. Exist câteva regiuni cu g. s. dar lipsite de foliculi pilo[i: pre-pu], labii mici, areole mamare, pleoape
(*g. Mei-bomius).
GLANDE SUDORIPARE / glandes s udoripares / sudoriferous glands. NA: glandulae sudorife-rae. Organe tegumentare cu rol
excretor [i termoreglator; se deschid la suprafa]a pielii. Produsul lor este sudoarea sau transpira]ia, cu compozi]ie asem oare
urinii. Se disting: 1)
G. s. ecrine, prezente la nivelul ansamblului tegumentelor, cu canale secretorii înguste [i deschise la suprafa]
printr-un por. 2)
G. s. apocrine, localizate în regiunile anogenitale, inghinale, axilare [i mamelonare, cu lumenul mai larg, deschise
în foliculii pilose-bacei [i cu dezvoltare tardiv la copil.
GLAUCOM, s. n. / glaucome, s. m. / glaucoma.
[Lat. glaucoma, gr. glaukoma = opacitate a cristalinului, din lat. glaucus, gr.
glaukos = albastru-verzui.] Boal ocular caracterizat prin cre[terea considerabil a presiunii intraoculare, globul ocular
devenind dur. Ca urmare, `n evolu]ia bolii apar complica]ii: atrofia nervului optic [i diminuarea mai mult sau mai pu]in marcat a
acuit\]ii vizuale, modifici tipice ale câmpului vizual. G. poate fi congenital (*g. infantil), de sine st or,
g. primitiv, sau o
consecin] a altor boli oculare,
g. secundar. Cel mai frecvent este g. primitiv, care poate fi acut sau cronic. G. acut de-buteaz cu
atacul de glaucom, mare urgen]\.
G. cronic poate fi: g. cronic congestiv [i g. cronic simplu. V. [i `n continuare.
GLAUCOM ABSOLUT / glaucome abs olu / absolute glaucoma. G. a cui evolu]ie a ajuns `n ultimul stadiu `n care apare *cecitate.
GLAUCOM CORTIZONIC / glaucome cort isonique / corticosteroïd glaucoma. Hipertonie ocular determinat de *corticoterapia
local sau general\.
GLAUCOM EXOGEN / glaucome ex ogène / glaucoma with extraocular venous obstruction. Form rar de g. determinat de
cre[terea presiunii venoase episclerale, determinat la rândul ei de cauze extra-oculare (hipertonie `n sistemul venos orbitar,
cavernos, jugular sau mediastinal).
GLAUCOM FAKOGEN / glaucome phakogène / phacolytic glaucoma. Hipertonie ocular ce complic o luxa]ie sau subluxa]ie de
cristalin sau o cataract intumescent\.
GLAUCOM INFANTIL / glaucome infantile / infantile glaucoma. Form de g. congenital care nu apare imediat de la na[tere, ci dup
vârsta de 2 ani.
GLAUCOM MALIGN / glaucome malin / malignant glaucoma. Form foarte grav de g., ce complic post-operator un g. primitiv.
GLAUCOM PIGMENTAR / glaucome pigm entaire / pigmentary glaucoma. G. al miopilor, caracterizat printr-o pigmentare anormal
la nivelul corneei.
GLAUCURIE, s. f. / glaucurie, s. f. / glaucosuria.
[Lat. glaucus, gr. glaukos = albastru-verzui; gr. ouron = urin\.] Colora]ie
albastr\-verzuie a urinii din diferite cauze. Ex.: ingestie sau injectare de albastru de metilen, *indicanurie.
GLENOID, adj. / glénoïde, glénoïdal, adj. / glenoid.
[Gr. glenoides, de la glene = fagure de miere, eidos = form\.] V. cavitate
glenoid\.
GLER|, s. f. / glaire, s. f. / mucus.
[Fr. glaire, din lat. clara ovi = albu[ de ou.] Lichid incolor sau albicios, mai consistent decât
*mucusul, cu aspect asem or albu[ului de ou, secretat de unele mucoase. V. [i gler cervical\.
GLER| CERVICAL| / glaire cervicale / cervical mucus. Lichid vâscos [i transparent secretat de celulele colului uterin. G. c. apare
periodic, în mo-mentul ovula]iei, sub influen]a *foliculinei [i dispare sub influen]a *progesteronului sau a unor *con-traceptive. Prin
caracterul s\u bazic, g. c. prote-jeaz spermatozoizii împotriva acidit\]ii vaginale [i este indispensabil ascensiunii acestora.

384. 384
Uneori, dimpotriv\, poate con]ine substan]e care îi al-tereaz compozi]ia (îndeosebi agen]i infec]io[i, hormoni progestativi),
constituind un obstacol la trecerea spermatozoizilor. În aceste cazuri, un tra-tament cu estrogeni poate ameliora calitatea g. c.,
vindecând astfel o sterilitate. Examinarea micro-scopic a g. c. poate fi util în determinarea perioadei de *ovula]ie.
GLEZN|, s. f. / cheville, s. f. / ankle. NA: articu-latio talocruralis.
[Sl. glezinu = glezn\.] Articula]ia tibiotarsian\. V. tab. anat. -
articula]ii.
GLICAN, s. m. / glycane, s. m. / glycan.
[Gr. glykys = dulce.] Termen englezesc sin. cu *polizaharid, utilizat, de asemenea, pentru
a desemna grupile glucidice de mas molecular variat care sunt legate de proteine (*proteoglicani), peptide (*peptidoglicani)
sau lipide (*lipidoglicani).
GLICEMIE, s. f. / glycémie, s. f. / glyc(a)emia.
[Gr. glykys = dulce; haima, -atos = sânge.] Denu-mire dat de Claude Bernard
prezen]ei normale a glucozei în sânge. À jeun, la subiec]ii s o[i, g. poate varia de la 0,7 la 1,1 g/l (de la 3,9 la 5,6 mmol/l). G.
este men]inut prin mecanisme neuro-hormonale (v. insulin\, glucagon). Valoarea g. de-pinde, pe lâng varia]iile fiziologice sau
patologice, de metoda de determinare. În prezent, determinarea [i urmirea varia]iilor g. se pot efectua cu *biosenzori pentru
glucoz\. V. [i hipoglicemie, hiperglicemie, diabet zaharat.
GLICERID, s. n. / glycéride, s. m. / glyceride.
[Gr. glykeros = îndulcit, de la glykys = dulce.] Lipid simplu rezultat prin
esterificarea cu acizi gra[i a u-neia (monoglicerid), a dou (diglicerid) sau a trei (triglicerid) func]ii alcool ale *glicerolului.
Concentra]ia plasmatic a *trigliceridelor (trigliceridemie) este crescut în unele *hiperlipidemii.
GLICERIN|, s. f. / glycérine, s. f. / glycerin.
[Gr. glykeros = îndulcit, de la glykys = dulce; -inã.] Sin.: glicerol (v.); desemneaz
îndeosebi produsul comercial.
GLICEROFOSFAT, s. m. / glycérophosphate, s. m. / glycerophosphate.
[Gr. glykeros = îndulcit, de la glykys = dulce; phos,
photos
= lumin\, fosfor.] Esterul monofosfat al *glicerolului, metabolit intermediar în sinteza gr\similor [i în cataboliza-rea
hidra]ilor de carbon. Sub form de suri de calciu [i sodiu este utilizat ca medicament.
GLICEROL, s. m. / glycérol, s. m. / glycerol.
[Gr. glykeros = îndulcit, de la glykys = dulce; -ol.] Lichid siropos, cu miros dulceag;
din punct de vedere chimic este un trialcool, cu formula CH
2OH-CHOH-CH
2OH, ob]inut prin hidroliza gr\similor neutre, ca
subprodus industrial în fabricarea s\-punurilor. În ]esuturile vii intr în compozi]ia *gliceridelor [i *glicerofosfa]ilor. G. are efect
crioprotec-tor în amestec (circa 25 %) cu apa [i, ca urmare, este utilizat în tehnicile care impun congelarea (îndeosebi în azot
lichid, la -194,5
°C) celulelor sau ]esuturilor. Miscibil cu apa, este utilizat ca lu-brefiant, emolient [i laxativ. Serve[te ca excipient
pentru unele produse cosmetice. Sin.: glicerin\.
GLICIN|, s. f. / glycine, s. f. / glycine.
[Gr. glykys = dulce; -inã.] Sin.: glicocol (v.).
GLICINOZ|, s. f. / glycinose, s. f. / hypergly-cin(a)emia.
[Gr. glykys = dulce; -inã; -ozã.] Sin.: hiperglicinemie (v.).
GLICINURIE EREDITAR| / glycinurie héréditaire / familial glycinuria.
[Gr. glykys = dulce; -inã; gr. ouron = urin\; lat.
hereditarius = referitor la mo[tenire, de la hereditas, -atis = mo[tenire.] A-fec]iune metabolic congenital caracterizat prin
alterarea reabsorb]iei tubulare a *glicocolului, cu *hiperglicinurie ce antreneaz uneori *litiaz biliar\.
GLICOCALIX, s. n. / glycocalyx, s. m. / glyco-calyx, cell coat.
[Gr. glykys = dulce; lat. calyx, -icis, gr. kalyx, -ykos = `nveli[,
coaj\
.] Entitate structural situat la exteriorul *membranei plasmatice [i alc uit din lan]urile oligo- [i poliglucidi-ce ale
glicoproteinelor [i glicolipidelor intrinseci ale plasmalemei, dar [i din glicoproteine extrinseci [i proteoglicani secreta]i de celule [i
apoi adsorbi]i la suprafa]a celulei. Grosimea g. este de 20-50 nm, iar delimitarea sa în raport cu *matricea extracelular este relativ
conven]ional\. Rolurile g., în curs de elucidare, sunt: protec]ia plasmalemei, determinarea înccii electrice a suprafe]ei celulare
(cu rol probabil, datorit sarcinii negative, de depozit de cationi, îndeosebi de Ca
2+
), modularea permeabilit\]ii celulare, implicare în
procesele de recunoa[tere celul\-celul [i celul\-matrice, exprimarea individualit\]ii celulare ("carte de iden-titate a celulei”). Sin.:
glicolem\.
GLICOCOL, s. m. / glycocolle, s. m. / glycocoll.
[Gr. glykys = dulce.] Simbol Gly sau G. Aminoacid *alifatic neesen]ial, constituent
al proteinelor, precursor al *porfirinelor [i al *surilor biliare. Es-te un component al *glutationului [i intervine ca *neurotransmi] or
în sinapsele inhibitoare din sis-temul nervos central. Sin.: glicin\, acid aminoa-cetic. V. tab. const. biochim.
GLICOFORMATOR, adj., s. n. / glycoformateur, -trice, adj., s. m. / glucogenic.
[Gr. glykys = dulce; lat. formator, -oris = creator,
de la
formare = a forma [i forma = form\.] Sin.: glucoformator (v.).
GLICOGEN, s. m. / glycogène, s. m. / glycogen.
[Gr. glykys = dulce; gennan = a produce.] Sub-stan] glucidic (poliozid sau
polizaharid) cu formula general (C
6H
10O
5)
n, în care n este numul de reziduuri de glucoz\, ce poate ajunge pân la 50 000 (M
r >
1
.
10
7
Da). G. constituie o form de depozit important a glucozei în organism, îndeosebi la nivelul ficatului [i în mu[chi. V. [i
glicoge-noz\.
GLICOGEN-SINTAZ|, s. f. / glycogène synthase / glycogen synthase.
[Gr. glykys = dulce; gennan = a produce; syn = `mpreun\;
tithenai = a plasa; -azã.] Enzim care catalizeaz sinteza *glicogenului, determinând formarea leg urilor α-1,4 glicozidice.
GLICOGENAZ|, s. f. / glycogénase, s. f. / glyco-genase.
[Gr. glykys = dulce; gennan = a produce; -azã.] Enzim din hepatocit,
capabil s trans-forme *glicogenul în *glucoz când este activat printr-un factor nervos sau hormonal.
GLICOGENEZ|, s. f. / glycogenèse, s. f. / glyco-genesis.
[Gr. glykys = dulce; genesis = producere, de la gennan = a produce.] 1)
Formarea *glico-genului din *glucoz sau din alte substan]e glucidice. Sin.: glicogenogenez\. 2) Termen vechi, desuet, pentru
denumirea producerii de glucoz\. V. glucogenez\.
GLICOGENOGENEZ|, s. f. / glycogénogenèse, s. f. / glycogenesis.
[Gr. glykys = dulce; gennan = a produce; genesis =
producere, de la
gennan = a produce.] Sin.: glicogenez (v.).
GLICOGENOLIZ|, s. f. / glycogénolyse, s. f. / glycogenolysis.
[Gr. glykys = dulce; gennan = a produce; lysis = distrugere, de la
lyein = a distruge.] Degradarea progresiv a *glicogenului în *glu-coz\. În condi]ii bazale este controlat de mecanisme
biochimice, iar în afara acestor condi]ii este sub control hormonal, exercitat îndeosebi prin *adrenalin [i *glucagon.
GLICOGENOZ|, s. f. / glycogénose, s. f. / glyco-genosis.
[Gr. glykys = dulce; gennan = a produce; -ozã.] Afec]iune determinat
de acumularea excesiv de *glicogen într-unul sau mai multe organe sau ]esuturi, prin deficitul congenital al uneia dintre enzimele
care intervin în metabolismul glicogenului. Mai este denumit [i boal de stocare a glicogenului. Dup clasificarea lui Cori, se
disting [ase glicogenoze de tip I-VI: 1)
G. tip I se mai nume[te [i *boala von Gierke (v. boal glico-genic\ G. tip II sau g.
cardiac\
(boala Pompe). Debut în primele zile-luni de via]\, cu tulbu-ri respiratorii [i cardiace (cardiomegalie important prin
supraînccarea inimii cu glicogen). A-cumularea de glicogen ar fi dat de absen]a congenital a unei maltaze acide lizozomale.
Se transmite autozomal recesiv. Sin.: cardiomegalie glicogenic\, policorie glicogenic a inimii, rabdo-miomatoz difuz a inimii.
Evolu]ie rapid letal\. 3)
G. tip III sau boala Forbes, prin deficit de ami-lo-1,6-glucozidaz\, caracterizat prin acumularea de glicogen
anormal, cu lan]uri numeroase [i scurte (asem or *dextrinei), în inim\, ficat [i mu[chi. Evolu]ie benign\. Sin.: boal Cori. 4)
G.
tip IV
sau boala Andersen, prin defect de enzim amilo-1,6-transglucozidaz [i perturbarea sintezei glicogenului, cu acumulare în
ficat, splin [i ganglioni limfatici a unui glicogen anormal de lung. Clinic se constat hepatomegalie, ciroz\, e-xitus rapid. 5)
G. tip V
sau boala McArdle-Schmid-Pearson, determinat de acumularea în mu[chi a glicogenului, a cui degradare este blocat în pri-ma
etap\, din cauza absen]ei fosforilazei musculare. Boala este ereditar [i se transmite autozo-mal recesiv. Se manifest prin
fatigabilitate anormal\, cu crampe musculare dureroase la efort [i, uneori, mioglobinurie. 6)
G. tip VI, cu localizare hepatic\,
determinat de un deficit par]ial în fosfo-rilaz\, având drept consecin] blocarea sintezei [i par]ial a degradii glicogenului. Clinic
se observ întârziere a cre[terii [i hepatosplenomegalie. Pro-gnostic favorabil. Sin.: boal Hers. Ulterior au mai fost ad\ugate: 7)
G. tip VII sau *boala Tarui, prin deficit de fosfofructokinaz muscular\. 8) G. tip VIII sau boala Hug (v.). 9) G. tip IX sau boala
Schimke, determinat de un deficit de fosforilaz hepatic\.
GLICOLEM|, s. f. / glycolemme, s. m. / glyco-lem, cell coat.
[Gr. glykys = dulce; lemma = înveli[.] Sin.: glicocalix (v.).

385. 385
GLICOLIPID, s. n. / glycolipide, s. m. / glycolipid. [Gr. glykys = dulce; lipos = gr\sime.] Lipid a cui molecul con]ine un glucid, de
obicei galactoz sau glucoz\. Exist numeroase tipuri de g., printre care: glicosfingolipidele ]esuturilor animale (*cere-brozide,
*gangliozide), glicogliceridele ]esuturilor vegetale [i ale bacteriilor, lipopolizaharidele bacteriene.
GLICOLIZ|, s. f. / glycolyse, s. f. / glycolysis.
[Gr. glykys = dulce; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] Procesul de
conversie a moleculei de glucoz\, ca urmare a unei serii de zece reac]ii catalizate enzimatic (calea Embden-Meyerhof). G. se
deruleaz în citoplasma tuturor celulelor, fie c acestea sunt aerobe sau anaerobe. În cazul
g. aerobe, un mol de glucoz va fi
scindat în doi moli de acid piruvic. Concomitent, se formeaz doi moli de ATP [i de NADH
+ H
+
. G. aerob cuprinde primele nou
reac]ii. În condi]ii anaerobe, se produce
g. anaerob\, în care, în ultima etap a g., are loc conversia acidului piruvic în acid lactic.
Ca urmare a acestei tranformi, *fosforilarea oxidativ nu poate avea loc. Acidul lactic poate fi îns reconvertit, în prezen]a
oxigenului, în acid piruvic la nivelul ficatului [i mu[chiului cardiac, pentru a servi apoi ca surs energetic\.
GLICONEOGENEZ|, s. f. / glyconéogènese, s. f. / glyconeogenesis.
[Gr. glykys = dulce; neos = nou; genesis = producere, de la
gennan = a produce.] Sin.: gluconeogenez (v.).
GLICOPENIE, s. f. / glycopénie, s. f. / glycope-nia.
[Gr. glykys = dulce; penia = s\cie.] Sin. nerecomandat, pentru hipoglicemie
(v.).
GLICOPEXIE, s. f. / glycopexie, s. f. / glycopexis.
[Gr. glykys = dulce; pexis = fixare.] Fixarea *glu-cozei `n ]esuturi.
GLICOPROTEIN|, s. f. / glycoprotéine, s. f. / glycoprotein.
[Gr. glykys = dulce; protos = primul; -inã.] *Heteroprotein rezultat
prin legarea covalent între o protein [i una sau mai multe grupi ozidice. Grupile ozidice con]in 10-15 reziduuri de *oze
(îndeosebi *galactoz [i *mano-z\ dispuse în lan]uri liniare sau ramificate. Cel mai frecvent, cantitatea de glucide nu dep\[e[te
25 %. G. denumite *mucopolizaharide se apropie, prin constitu]ie, de glucide, în timp ce *mucoprote-inele se aseam mai mult
cu proteinele (ex.: g. din plasma sanguin\ , receptori membranari sunt g. Var.:
glucoprotein\, glucoproteid\.
GLICOPROTEIN| IIB-IIIA / glycoprotéine IIB-IIIA / IIB-IIIA glycoprotein. Protein situat la supra-fa]a *trombocitelor, având func]ia
de receptor pentru *fibrinogen. Prin legarea fibrinogenului la g. IIB-IIIA se produc pun]i interplachetare care favo-rizeaz formarea
de agregate plachetare.
GLICOPROTEIN| P / glycoprotéine P / P glyco-protein. Protein sintetizat sub controlul genei MDR1, prezent `n mod normal `n
numeroase tipuri celulare. G. P faciliteaz transportul trans-membranar intracelular al diverselor toxine, iar `n cazul suprarenalei [i
al uterului gravid, transportul hormonilor steroizi. ~n celulele canceroase, concentra]ia g. P cre[te, fenomen corelat cu rezis-ten]a la
mai multe medicamente antineoplazice.
GLICORAHIE, s. f. / glycorrachie, s. f. / glycor-rhachia.
[Gr. glykys = dulce; rhakhis = coloan vertebral\.] Prezen]a fiziologic de
glucoz în lichidul cefalorahidian. Concentra]ia sa normal es-te de 0,60 g/l. G. variaz în mod normal în func]ie de *glicemie.
Hipoglicorahia este un semn obi[-nuit în meningitele purulente [i tuberculoase.
GLICOREGLARE, s. f. / glycorégulation, s. f. / glycoregulation.
[Gr. glykys = dulce; lat. regulare = a regla, de la regula = regul
[i
regere = a conduce.] Reglarea metabolismului glucidelor [i `ndeosebi men]inerea nivelului normal al *glicemiei. G. se realizeaz
prin mecanisme biochimice hormonale [i nervoase, organele [i structurile implicate fiind ficatul, pancreasul, mu[chii [i sistemul
nervos.
GLICOSFINGOLIPIDE, s. f. pl. / glycosphingoli-pides, s. m. pl. / glycosphingolipids.
[Gr. gly-kys = dulce; sphingein = a strânge, a
lega strâns;
lipos = gr\sime.] Sunt cele mai `ntâlnite *glicolipi-de `n ]esuturile animale. Con]in *ceramide [i un num variabil de
zaharuri. V. [i sfingolipide.
GLICOZAMINOGLICANI, s. m. pl. / glycosami-noglycanes, s. m. pl. / glycosaminoglycans.
[Gr. glykys = dulce; ozã - indic un
glucid;
am-moniakon = sare de amoniu, g\sit `n apropierea templului lui Jupiter Ammon din Libia; -inã; glykys = dulce.]
*Polizaharide prezente la suprafa]a celulei [i în *matricea extracelular\. Sunt alc ui]i din monomeri dizaharidici repetitivi: una din
unit\]i este un glucid aminat (galactozamin sau glucozamin\ alt posed o func]ie carboxilic sau sulfat. Principalii g. sunt:
condroitin-sulfatul, keratan-sulfatul, *heparina, heparan-sulfatul, dermatan-sulfatul [i hialuronatul. Lega]i de proteine, g. formeaz
proteoglicanii. Abrev.: GAG. Sin.: mucopolizaharide.
GLICOZID, s. n. / glycoside, s. m. / glycoside.
[Gr. glykys = dulce; ozid - indic un glucid.] Com-pus de origine vegetal care prin
hidroliz se scin-deaz într-o parte glucidic\, format din una sau mai multe monozaharide, [i o parte neglucidic\, aglicon. G. sunt
foarte r\spândi]i în natur\. Var.: glucozid.
GLICOZIDE CARDIOTONICE / glycosides car-diotoniques / cardiac glycosides. Var.: glucozi-de cardiotonice. V. cardiotonice.
GLICOZIDE DIGITALICE / glycosides digita-liques / digitalis glycosides. Grup de medicamente extrase din diverse specii ale plantei
Di-gitalis, alc uite din una sau mai multe oze [i o frac]iune aglican steroidic\. G. d. cresc for]a con-trac]iilor cardiace, sporesc [i
apoi diminueaz excitabilitatea miocardic\, încetinesc [i regularizea-z ritmul cardiac, diminueaz conductibilitatea no-dului
sinoatrial [i a fasciculului His. Aceste ac]iuni sunt utile în insuficien]a cardiac [i în anumite tulburi de ritm. Dozele terapeutice
sunt relativ apropiate de dozele toxice, în cazul cora survin tulburi digestive [i îndeosebi tulburi cardiace de tip anomalii de
conducere [i hiperexcitabilitate miocardic\. Prototipul g. d. este *digi-toxina. Var.: glucozide digitalice.
GLICOZILARE, s. f. / glycosylation, s. f. / glyco-sylation.
[Gr. glykys = dulce; ozã - indic un glucid; gr. hyle = materie.] Fixarea
non-enzimatic [i ireversibil a glucozei la azotul terminal al unei proteine. Ex.: hemoglobin glicozilat\.
GLICOZILTRANSFERAZ|, s. f. / glycosyltrans-férase, s. f. / glycosyltransferase.
[Gr. glykys = dulce; ozã - indic un glucid; gr.
hyle = materie; lat. transferre = a duce dintr-o parte `n alta, de la trans = peste, dincolo, ferre = a duce; -azã.] En-zim ce
catalizeaz *glicozilarea lipidelor sau pro-teinelor.
GLICOZURIE, s. f. / glycosurie, s. f. / glycosuria.
[Gr. glykys = dulce; ozã - indic un glucid; ouron = urin\.] Prezen] anormal
de glucoz în urin\, în rela]ie cu cre[terea concentra]iei glucozei în sânge (*hiperglicemie). Termenul de g. nu este u-tilizat decât
atunci când cantitatea de glucoz dep\[e[te 200 mg în 24 de ore, deoarece pân la aceast concentra]ie prezen]a glucozei,
împreun cu alte glucide este normal\.
GLICOZURIE RENAL| / glycosurie rénale / renal glycosuria. Sin.: diabet renal (v.).
GLICURONOCONJUGARE, s. f. / glycuronocon-jugaison, s. f. / glycuronic conjugation. Modalitate de *detoxifiere hepatic a
anumitor substan-]e endogene sau exogene prin legarea (conjugarea) cu acid glucuronic.
GLIE, s. f. / glie, s. f. / glia.
[Gr. glia = clei.] Sin.: nevroglie (v.).
GLIOBLASTOM, s. n. / glioblastome, s. m. / glio-blastoma.
[Gr. glia = clei; blastos = germen; -oma.] Termen general pentru
formele maligne de *astrocitom. Apare la vârsta mijlocie, în emisferele cerebrale; evolu]ie rapid\. Macroscopic: culoare cenu[ie,
consisten] moale, cu zone hemoragice [i de necroz transformate chistic. Microscopic: polimorfism celular, cu forme alungite [i
rotunde, iar, uneori, cu celule gigante multinucleate.
GLIOBLASTOM IZOMORF / glioblastome iso-morphe / isomorphous glioblastoma. Sin.: neu-rospongiom (v.).
GLIOCIT, s. n. / gliocyte, s. m. / gliocyte.
[Gr. glia = clei; kytos = celul\.] Celul glial\. V. nevroglie.
GLIOEPITELIOM, s. n. / glioépithéliome, s. m. / glioepithelioma.
[Gr. glia = clei; epi = pe; thele = mamelon, ridic ur\; -oma.]
Sin.: ependimom (v.).
GLIOFIBRIL|, s. f. / gliofibrille, s. f. / glial fibril-lary acidic protein.
[Gr. glia = clei; lat. [tiin]ific fibrilla, dim. de la fibra = fibr\.]
Sin.: protein fibrilar glial acid (v.).
GLIOFIBROMATOZ|, s. f. / gliofibromatose, s. f. / neurofibromatosis.
[Gr. glia = clei; lat. fibra = fibr\; -oma; -ozã.] Sin.:
neurofibromatoz (v.).

386. 386
GLIOM, s. n. / gliome, s. m. / glioma. [Gr. glia = clei; -oma.] Termen generic care desemneaz tu-morile primitive din SNC
dezvoltate la nivelul diferitelor elemente celulare ale *nevrogliei. Unele g., de grad redus, sunt benigne [i genereaz o simp-
tomatologie în rela]ie cu presiunea pe care o exercit în zonele în care se dezvolt\, dar pot degenera în g. cu grad înalt de
malignitate. Din a-ceast grup fac parte: *astrocitomul, *oligoden-drogliomul, *ependimomul, *papilomul coroidian,
*meduloblastomul. Alte g. sunt maligne de la începutul dezvoltii. Ex.: glioblastomul.
GLIOM PERIFERIC / gliome périphérique / peri-pheral glioma. Sin.: neurinom (v.).
GLIOMATOZ|, s. f. / gliomatose, s. f. / glioma-tosis.
[Gr. glia = clei; -oma; -ozã.] Proliferare cu aspect tumoral difuz a *nevrogliei,
cu neoformare de elemente de origine disontogenetic (ex.: *scleroza tuberoas\, *siringomielia [. a.).
GLIOSARCOM, s. n. / gliosarcome, s. m. / glio-sarcoma.
[Gr. glia = clei; sarx, sarkos = carne; -oma.] *Sarcom dezvoltat din
]esutul nervos. V. [i glioblastom.
GLIOZ|, s. f. / gliose, s. f. / gliosis.
[Gr. glia = clei; -ozã.] Proliferare patologic a *nevrogliei, procesul fiind relativ echivalent
*fibrozei.
GLIOZOM, s. m. / gliosome, s. m. / gliosome.
[Gr. glia = clei; soma, -atos = corp.] Fiecare din granula]iile mici vizibile la
microscop în corpul celular [i în prelungirile *astrocitelor. G. sunt alc ui]i din aglomeri de *mitocondrii.
GLIPICAN, s. m. / glypicane, s. m. / glypican. Molecul prezent la suprafa]a fibroblastelor `n cultur\. Este un glicozil-fosfatidil-
inozitol legat de un proteoglican heparansulfat. G. se leag cu fibronectina, colagenul I, antitrombina III, prin lan]uri GAG. Rolul s\u
const `n modularea ata[ii [i formei celulelor, asamblarea *matricei extracelulare [i `n modularea activit\]ii proteazelor matricei.
GLOB, s. n. / globe, s. m. / globus.
[Lat. globus = glob.] Forma]iune sferic\, globuloas\, normal sau patologic\. Tipuri: 1) G.
cornos
sau keratozic: insul de celule epiteliale keratinizate în masa tumoral a *epitelioamelor spinocelulare. 2) G. o-cular (v.). 3)
G. de siguran]\: retrac]ia dur a uterului dup expulzia f ului. 4) G. vezical (v.).
GLOB OCULAR / globe oculaire / bulb, eyeball. NA: bulbus oculi. Organ par reprezentând segmentul periferic (extern) al
analizatorului vizual, de form aproximativ sferic (cu axul anteroposterior de 25 mm [i diametrul transversal de 23 mm), situat în
*orbit\. G. o. este un organ cavitar alc uit dintr-un înveli[ rezistent care cuprinde o serie de medii transparente. Înveli[ul g. o. este
alc uit din trei tunici: 1)
Sclerotica, tunic conjunctiv extern [i rezistent\, a cei parte anterioar transparent este *corneea. 2)
*
Uveea, tunic medie cu vascu-lariza]ie bogat\. 3) Retina, receptorul vizual propriu-zis. Mediile transparente cuprinse în acest tri-
plu înveli[ sunt: *umoarea vitroas\, cu volumul cel mai mare, *cristalinul, lentila biconvex plasat în-tre umoarea vitroas [i
*umoarea apoas\, care umple partea anterioar a g. o. Acestea, împreun cu corneea, constituie dioptrul ocular. Anexele g. o.
sunt mu[chii extrinseci, pleoapele [i aparatul lacrimal.
GLOB VEZICAL / globe vésical / full bladder, bladder distension. Expresie desemnând o vezic urinar în stare de distensie (prin
reten]ie de urin\ pogastrice ca o mas rotund\, regulat [i median\, asem oare unui
glob. G. v. este mai frecvent la bbat, fiind cel mai adesea cauzat de un *adenom de prostat sau de o îngustare a uretrei [i, mai
rar, de o disfunc]ie neurologic a vezicii. La femeie, g. v. este cel mai frecvent provocat de o compresie pelvin (*fecalom) sau de
o imobilizare îndelungat la pat.
GLOBIN|, s. f. / globine, s. f. / globin.
[Lat. globus = glob; -inã.] Partea proteic a *hemoglobinei, care con]ine patru molecule de
globin pe molecul\.
GLOBOZID, s. n. / globoside, s. m. / globoside. *Sfingoglicolipid care con]ine zaharuri aminoaceti-late [i hexoze simple, prezent în
ser, splin\, ficat [i eritrocite. Se acumuleaz în ]esuturi în *boala Sandhoff.
GLOBUL, s. n. / globule, s. m. / globule.
[Lat. globulus = glob mic, dim. de la globus = glob.] Particul sau celul liber având o
form mai mult sau mai pu]in sferic\.
GLOBUL ALB / globule blanc / white blood cell. Sin.: leucocit (v.).
GLOBUL RO{U / globule rouge / red blood cell. Sin.: eritrocit (v.).
GLOBULAR, adj. / globulaire, adj. / globular.
[Lat. globulus = glob mic, dim. de la globus = glob.] 1) Care are form de glob;
sferic. 2) Care aar]ine globulelor ro[ii, referitor la acestea. Ex.: volum g.
GLOBULIN| DE LEGARE A HORMONULUI SEXUAL / globuli ne de liaison de la hormone se-xuelle / sex hormone binding
globulin. Sin.: protein de legare a hormonului sexual (v.).
GLOBULIN| DE LEGARE A TESTOSTERONUL UI / globuline de liaison de la testosterone / testosterone binding globulin. Sin.:
protein de legare a testosteronului (v.).
β-GLOBULIN|. Var. pentru betaglobulin (v.).
γ-GLOBULIN|. Var. pentru gamaglobulin (v.).
GLOBULINE, s. f. / globulines, s. f. / globulins.
[Lat. globulus = glob mic, dim. de la globus = glob; -inã.] Proteine globulare cu
greutatea molecular între 120 000 [i 250 000 Da, cu caracter slab acid, cu punctul izoelectric situat între pH-ul 5 [i 6, insolubile în
ap distilat [i alcool, coagulabile prin c\ldur\. Tipurile de proteine globulare din organism sunt diverse: *fibrinogen, g. serice, o-
voglobulin\, *tireoglobulin\, *miozin etc. G. din serul sanguin prezint la *electroforeza acestuia o mobilitate anodic mai mic
decât a albuminei serice. S-au izolat
α
1, α
2, β [i γ -globuline. Imuno-globinele fac parte din grupul *gamaglobulinelor. V. tab. const.
biochim.
α-GLOBULINE. Var. pentru alfaglobuline (v.).
GLOBULINEMIE, s. f. / globulinémie, s. f. / glo-bulin(a)emia.
[Lat. globulus = glob mic, dim. de la globus = glob; -inã; gr.
haima, -atos = sânge.] Prezen]a normal de *globuline în sânge. V. [i se-rumglobulin\.
GLOBULINEMIE MONOCLONAL| BENIGN| / globuliném ie monoclonale bénigne / benign monoclonal gammopathy. Sin.:
gamapatie mon-oclonal benign (v.).
GLOBULINURIE, s. f. / globulinurie, s. f. / globu-linuria.
[Lat. globulus = glob mic, dim. de la globus = glob; -inã; gr. ouron =
urin\
.] Varietate de proteinurie caracterizat prin prezen]a exclusiv a *globulinelor în urin\.
GLOBUS, s. n. / globus, s. m. / globus. NA: glo-bus, pl. globi.
[Lat. globus = glob.] 1) Structur sferic\. 2) G. histericus, bul
isteric\, ca senza]ie de "nod în gât", premerg oare crizelor isterice. 2)
G. pallidus, por]iunea medial a nucleului lenticular.
GLOMANGIOM, s. n. / glomangiome, s. m. / glo-mangioma.
[Lat. glomus, -eris = ghem; gr. an-geion = vas; -oma.] Tumor
glomic\. V. glomus.
GLOMECTOMIE, s. f. / glomectomie, s. f. / glom-ectomy.
[Lat. glomus, -eris = ghem; gr. ektome = excizie.] Rezec]ia *glomusului
carotidian.
GLOMERUL, s. m. / glomérule, s. m. / glomerulus. NA: glomerulus, pl. glomeruli.
[Lat. glomerulus, dim. de la glomus, -eris =
ghem
.] Forma]iune de forma unui ghem microscopic, alc uit din capilare sanguine sau fibre nervoase. Termenul este utilizat
frecvent pentru desemnarea
g. renal (v.). Alte ex.: g. arteriolar cohlear, ghemuri arteriolocapilare situate în interiorul *cohleei; g.
olfactiv
, alc uit din fibre nervoase, la nivelul bulbului olfactiv [i con]inând prima sinaps a c\ii olfactive.
GLOMERUL RENAL / glomérule rénal / renal glomerulus. Element ini]ial al nefronului, format dintr-un ghem de capilare coafat
printr-o por]iune aplatizat a tubului urinifer, capsula lui Bowmann. Posed doi poli: unul vascular, pe unde intr arteriola aferent
glomerular [i de unde iese arteriola eferent glomerular\, [i un pol urinar, unde porne[te tubul urinifer. Sin.: corpusculul (sau g.)
Malpighi, corpuscul renal.
GLOMERULIT|, s. f. / glomérulite, s. f. / glome-rulitis.
[Lat. glomerulus, dim. de la glomus, -eris = ghem; -itã.] Proces
inflamator glomerular, propriu glomerulonefritelor, caracterizat, în formele acute inflamatorii, prin tumefac]ie [i proliferare a
celulelor endoteliale, proliferare [i descuamare a celulelor epiteliale, degenerescen]\, necroz fibri-noid\, rupturi ale membranei
bazale. Forme variate, dup tipul leziunii: exsudativ\, proliferativ\, hemoragic\, necrotic\, membranoas\.

387. 387
GLOMERULIT| SEGMENTAR| NECROTIC| / glomérulite segmentaire nécrotique / Good-pasture's syndrome. Sin.: sindrom
Goodpasture (v.).
GLOMERULONEFRIT|, s. f. / glomérulonéphrite, s. f. / glomerulonephritis.
[Lat. glomerulus, dim. de la glomus, -eris = ghem;
gr.
nephros = rinichi; -itã.] *Nefropatie cu leziuni predominante la nivelul glomerulilor. Sensul termenului g. a evoluat
asem or celui de *nefrit\, no]iunea de proces inflamator sugerat de sufixul
-it\ nu mai este pe primul plan, g. devenind
aproape sin. cu *nefropatie glomerular\. ~n consecin]\, g. formeaz un grup relativ heterogen, având [i o serie de caracteristici
comune: 1) histopatologic domin alterile glomerulare; 2) manifestile clinice cele mai frecvente sunt proteinuria, hematuria,
uneori sindromul nefrotic, insuficien]a renal\, hipertensiunea. Cadrul g. a fost subdivizat `ntr-o serie de grupe, mai mult sau mai
pu]in autonome. V. `n continuare.
GLOMERULONEFRIT| ACUT| / gloméruloné- phrite aiguë / acute glomerulonephritis. Inflama]ie acut\, difuz a glomerulilor renali,
mai frecvent la sexul masculin (2/1) [i la copil. În majo-ritatea cazurilor, afectarea rinichiului este precedat de o infec]ie a c\ilor
respiratorii superioare cu streptococ beta-hemolitic din grupul A. Perioada de laten] de la infec]ie la apari]ia semnelor de nefrit
este, în medie, de 10-14 zile. Alte cauze ale g. a.: origine infec]ioas nestreptococic\, viral\, parazitar\, prin mecanism imunitar [i
toxic alergic. În 25 % din cazuri nu se identific nici un element etiologic. Caracteristici clinice: astenie, paloare, edeme (îndeosebi
ale fe]ei), semne de insuficien] cardiac congestiv\, asociate în 50 % din cazuri cu hipertensiune arterial\, hiperazote-mie u[oar\.
Urinile sunt rare, tulburi, con]inând proteine, hematii [i cilindri. Leziunile anatomopatologice esen]iale constau din proliferi
celulare endocapilare. Prezen]a, pe fa]a extern a membranei bazale glomerulare, a unor depozite bogate în *imunoglobuline [i în
*complement sus]ine ipoteza implicii *complexelor imune în patogenia g. a. La copil [i la adultul tân, g. a. evolueaz 2-4
s\pt\mâni, cu vindecare în majoritatea cazurilor. La adul]i, evolu]ia g. a. poate fi mai grav\, rareori mortal\, cel mai des cu
cronicizare.
GLOMERULONEFRIT| CRONIC| / glomérulo-néphrite chronique / chronic glomerulone-phritis. În concep]ia actual\, g. c. nu este
considerat o entitate unic\, ci o modalitate de manifestare a unui grup de afec]iuni eterogene etio-patogenic [i morfopatologic,
asem oare ca se-diu al leziunii [i ca evolu]ie. Astfel, este comun afectarea capilarelor glomerulare, exprimat ini]ial prin leziuni
inflamatorii, apoi cicatriciale. Evolu]ia g. c. este lent\, uneori pe o perioad de peste 20 de ani, neregulat\, dar progresiv\ spre o
*insufi-cien] renal cu prognostic rezervat. Aproape totdeauna este probabil interven]ia unui mecanism imunitar, frecvent prin
depunerea de *complexe imune circulante [i, mai rar, prin ac]iunea citotoxic a unor anticorpi antimembranari. Etiologia g. c. este
divers\: consecutiv unei *g. acute, afec]iuni glomerulare în cadrul unor boli metabolice, neoplazii, colagenoze, boli ereditare. În
multe cazuri, g. c. este primar sau idiopatic\. În esen]\, se disting trei forme clinice: 1)
G. c. latent\, descoperit ocazional prin
examenul de urin (proteinurie, hematurie, cilindrurie). 2)
G. c. hipertensiv\: hipertensiune arterial moderat sau sever\, de tip
sistolodiastolic, determinând "hipertensiunea palid\”. 3)
G. c. nefrotic\, sindromul nefrotic fiind impur: edem, hiper-tensiune
arterial\, hematurie, proteinurie [i insuficien] renal cronic\. Sin.: glomerulopatie cronic\.
GLOMERULONEFRIT| CU DEPOZITE MEZAN-GIALE DE IgA / glomérulonéphrite membrano-proliférative (forme mésangiale) /
mesangio-proliferative glomerulonephritis. Sin.: boal Berger (v.).
GLOMERULONEFRIT| FOCAL| / glomérulo-néphrite focale / focal glomerulonephritis. For-m de *g. cronic în care leziunile sunt
localizate în anumite sectoare ale ghemului capilar al glomerulului renal [i în anumi]i glomeruli. Se asociaz [i leziuni banale ale
tubilor [i ale spa]iilor intersti]iale renale. Forme clinice foarte variate, cele mai frecvente fiind cele cu hematurii izolate [i
recidivante. G. f. se întâlne[te relativ frecvent în ma-nifestile renale ale endocarditei infec]ioase sub-acute, ale colagenozelor din
purpura reumatoid [i în cazul *sindromului Goodpasture. Sin.: boal Löhlein.
GLOMERULONEFRIT| CU LEZIUNI MINIME / al-térations glomérulaires minimes / minimal change disease. Afec]iune benign
care reprezint cea mai frecvent cauz de *sindrom nefro-tic la copil. Se caracterizeaz prin pierderea difuz a proceselor
(pedicele) celulelor epiteliale glomerulare (podocite). Alterile nu sunt vizibile decât `n *microscopie electronic prin transmisie.
Sin.: boal renal cu leziuni minime. V. [i nefroz\, boal Epstein.
GLOMERULONEFRIT| LOBULAR| / glomérulo-néphr ite lobulaire / lobular glomerulonephritis. Form de g. proliferativ cronic în
care sunt a-fecta]i to]i glomerulii renali dintr-un lobul. Fiecare lo-bul afectat con]ine un nodul hialin, ale cui prelungiri se acoleaz
la pere]ii capilarelor [i inva-deaz treptat întregul lobul. Sin.: glomerulonefrit nodular sau lobulonodular\.
GLOMERULONEFRIT| LOBULONODULAR| / glomérulonéphr ite lobulo-nodulaire / lobular glomerulonephritis. Sin.:
glomerulonefrit lobu-lar (v.).
GLOMERULONEFRIT| MEMBRANOAS| / glo-mérulonéphr ite membraneuse / membranous glomerulonephritis. Glomerulonefrit
caracterizat prin `ngro[area difuz a membranei bazale capilare, observat prin microscopie optic\. La microscopie electronic\
prin transmisie, se observ c `ngro[area este determinat de depozite imunoglobulinice subendoteliale, electronodense, separate
prin pinteni ai membranei bazale. Reprezint cea mai frecvent cauz de *sindrom ne-frotic la adult. Frecvent idiopatic\, poate fi [i
secundar tumorilor maligne, infec]iilor sau lupusului eritematos sistemic.
GLOMERULONEFRIT| MEMBRANO -PROLIFE-RATIV| / glomérulonéphrite membranoprolifé-rative / membranoproliferative
glomerulone-phritis. Glomerulonefrit cronic caracterizat prin proliferarea celulelor mezangiale, separarea lobulilor glomerulari,
cre[terea grosimii pere]ilor capilari, a matricei mezangiale precum [i a *com-plementului seric. Afecteaz `ndeosebi copiii [i are o
evolu]ie lent progresiv cu episoade de hematurie, edeme [i hipertensiune arterial\.
Glomerulonefrit| mezangioprolifera-
TIV| / glomérulonéphrite proliférative mésangi-ale / mesangial proliferative glomerulonephri-tis. Proliferare mezangial difuz\, pe
seama matricei [i celulelor mezangiale `nso]it de proliferare endocapilar\. Uneori sunt detectate depozite me-zangiale de IgM [i
complement. Evolueaz clinic ca *sindrom nefrotic.
GLOMERULONEFRIT| NODULAR| / glomérulo-néphr ite nodulaire / lobular glomerulonephri-tis. Sin.: glomerulonefrit lobular (v.).
GLOMERULONEFRIT| POSTSTREPTOCOCIC| / glomérulonéphrite post-streptococcique / streptococcal glomerulonephritis. V.
glomeru-lonefrit acut\.
GLOMERULONEFRIT| RAPID PROGRESIV| / glomérulonéphrite rapi de progressive / rapidly progressive glomerulonephritis. G.
caracteriza-t prin instalarea *insuficien]ei renale într-o perioad extrem de scurt\, de câteva s\pt\mâni sau luni, ca urmare a
afectii a 50-80 % din glomerulii renali. Leziunile anatomopatologice caracteristice constau în prezen]a semilunelor celulare, care
o-cup numai un segment al capsulei Bowmann sau pot avea un caracter circumferen]ial, înconjurând complet glomerulul. În cele
mai multe cazuri, afectarea glomerular este mediat imunologic.
GLOMERULOPATIE, s. f. / glomérulopathie, s. f. / glomerulopathy.
[Lat. glomerulus, dim. de la glomus, -eris = ghem; gr.
pathos = boal\.] Termen general care desemneaz orice maladie renal (nefropatie) ce afecteaz efectiv glomerulii. G. poate fi
acut sau cronic\, difuz sau segmen-tar\, secundar sau primitiv\. Din punct de vedere etiologic, sunt cuprinse leziunile
glomerulare inflamatorii, cele determinate de amiloidoz\, ne-froza lipoidic [i cele din anumite boli generale: colagenoze, diabet
etc. Sin.: glomerulit\, glomerulonefrit\, nefropatie glomerular\.
GLOMERULOSCLEROZ|, s. f. / glomérulosclé-rose, s. f. / glomerulosclerosis.
[Lat. glomeru-lus, dim. de la glomus, -eris =
ghem; gr.
sklerosis = indura]ie, întire, de la skleros = tare, dur.] Scleroz a glomerulilor, care apare de obicei ca urmare a
evolu]iei unei *glomerulonefrite cronice. Se produc scleroza [i hialinizarea anselor vasculare ca [i simfiza acestora cu capsula.
Rezultat: afectarea pân la suprimare a func]iei glomerulare.
G. intercapilar\ constituie *sindromul Kimmelstiel-Wilson.
GLOMERULOZ|, s. f. / glomérulose, s. f. / glomerular nephrosis.
[Lat. glomerulus, dim. de la glomus, -eris = ghem; -ozã.]
Termen care tinde s devin desuet [i desemneaz o form de *nefroz în care predomin leziunile degenerative de la nivelul
glomerulilor renali.

388. 388
GLOMUS, s. n. / glomus, s. m. / glomus. NA: glomus, pl. glomera. [Lat. glomus, -eris = ghem.] Corpuscul rotunjit, alc uit din
vase [i cu o inerva]ie abundent\. V. `n continuare.
GLOMUS CAROTIDIAN / glomus carotidien / glomus caroticum. NA: glomus caroticum. Corpuscul mic, bogat vascularizat, situat la
nivelul bifurca]iei carotidei primitive. G. c. con]ine *che-moreceptori.
GLOMUS JUGULAR / glomus jugulaire / glomus jugulare. NA: glomus jugulare. Forma]iune mic vasculo-nervoas\, situat între
golful jugularei [i peretele osos al fosei jugulare. G. j. con]ine *che-moreceptori.
GLOMUS NEUROVASCULAR / glomus neuro-vasculaire / glomus body. Anastomoz arterio-venoas microscopic\, bogat în fibre
musculare netede [i fibre nervoase, situat îndeosebi în pie-lea degetelor mâinilor [i picioarelor.
GLOSALGIE, s. f. / glossalgie, s. f. / glossalgia.
[Gr. glossa = limb\; algos = durere.] Sin.: gloso-dinie (v.).
GLOSIT|, s. f. / glossite, s. f. / glossitis.
[Gr. glossa = limb\; -itã.] Denumire generic pentru toate leziunile inflamatorii ale limbii,
superficiale sau profunde, acute sau cronice, cu etiologie foar-te variat [i uneori necunoscut\. Tipuri de g.: 1)
G. cerebriform\,
*genodermatoz în care limba este br\zdat de [an]uri pronun]ate, asem\-toare cu suprafa]a creierului. 2)
G. depapilant\, ob-
servat în perioada secundar a sifilisului [i la fum ori; se prezint sub form de pl\ci bine circumscrise, ro[ii [i netede, situate pe
fa]a dorsal a limbii. Reprezint consecin]a descuamii epiteliale a papilelor linguale. 3)
G. disecant\, cu pierderi de substan]\,
erodi [i ulcera]ii, cu caracter extensiv [i f tendin] la cicatrizare. 4)
G. exfoliativ\ marginal\ sau *limba geografic\, caracterizat
prin pete circumscrise, circulare, u[or reliefate, care, prin confluen]\, seam cu reprezentarea unui relief geografic. 5)
G.
romboidal median\
, proces de hiperkeratoz situat înaintea V-ului lingual, de etiologie necunoscut\, rebel la tratament. 6) G.
sifilitic\
, v. g. depapilant\. 7) G. superficial hiperkeratozic\, alungire [i colorare în brun-negru a papilelor linguale, cauzat de
irita]ii prelungite prin tutun, alcool, condimente, infec]ii cronice, microbiene sau micotice.
GLOSIT| HUNTER / glossite de Hunter / Hun-ter's glossitis.
[William Hunter, medic englez, Londra, 1861-1957.] Semn pre]ios,
precoce, al *anemiei Biermer, reprezentat de atrofia limbii - limba este lucioas\, depapilat\, prin dispari]ia papilelor filiforme [i
fungiforme; mucoasa devine degranulat\, str\lucitoare, de un ro[u pal [i uneori prezint\ leziuni veziculare sau ulcerate, dureri [i
arsuri la contactul cu alimentele.
GLOSODINIE, s. f. / glossodynie, s. f. / glosso-dynia.
[Gr. glossa = limb\; odyne = durere.] Nevralgie particular a limbii,
caracterizat printr-un punct dureros fix [i întâlnit la nevropa]i.
GLOSOFARINGIAN, adj., s. m. / glossopha-ryngien, -ienne, adj., s. m. / glossopharyngeal.
[Gr. glossa = limb\; pharynx, -
yngos
= faringe.] 1) Care se refer la limb [i faringe. 2) Nervul g., a IX-a pereche a nervilor cranieni, care ofer fibre motorii
faringelui [i parotidei [i fibre senzitive treimii posterioare a limbii, palatului moale [i urechii medii. V. tab anat - nervi.
GLOSOFOBIE, s. f. / glossophobie, s. f. / glos-sophobia.
[Gr. glossa = limb\; phobos = fric\.] Frica de a pronun]a unele cuvinte,
generat adesea de imposibilitatea articulii unor sunete.
GLOSOLALIE, s. f. / glossolalie, s. f. / glosso-lalia.
[Gr. glossa = limb\; lalia = vorbire, de la lalein = a vorbi.] 1) Utilizarea unui
limbaj imaginar, cu un vocabular [i o sintax inventate. Se observ în *schizofrenie [i în *isterie. Sin.: glosomanie. 2) Capacitate
atribuit unor persoane din anumite grupuri religioase de "a vorbi `n limbi”, acestea rostind cuvinte necunoscute, cora ulterior li
se atribuie diferite semnifica]ii.
GLOSOMANIE, s. f. / glossomanie, s. f. / glosso-mania.
[Gr. glossa = limb\; mania = nebunie.] Sin.: glosolalie (v.).
GLOSOPLEGIE, s. f. / glossoplégie, s. f. / glos-soplegia.
[Gr. glossa = limb\; plege = lovitur\.] Hemiplegia limbii, prin lezarea
ramurii motorii a nervului hipoglos.
GLOSOPTOZ|, s. f. / glossoptose, s. f. / glosso-ptosis.
[Gr. glossa = limb\; ptosis = c\dere.] C\derea accidental a limbii în
faringe, prin absen]a coordonii musculare [i relaxare muscular\, de ex. în cazul anesteziei profunde, în stare de com etc. Poate
determina asfixie [i exitus.
GLOSSINA / Glossina / Glossina.
[Gr. glossa = limb\.] Gen de insecte din familia Muscidae; r\spândite în ]ile ecuatoriale. Specii
importante: 1)
G. palpalis sau musca ]e-]e, transmite *boala somnului. 2) G. morsitans transmite boala somnului rodezian\.
GLOT|, s. f. / glotte, s. f. / glottis. NA: glottis.
[Gr. glotta sau glottis = glot\, forma atic pentru glossa = limb\.] Parte a etajului
mijlociu al laringelui (cea mai strâmt\tuat la nivelul *corzilor vocale. Por]iunea anterioar\, interligamentar\, este delimitat de
marginea liber a corzilor vocale, iar por]iunea posterioar\, intercartilaginoas (rinula), este delimitat de cartilajele aritenoide.
GLUCAGON, s. m. / glucagon, s. m. / glucagon.
[Gr. glykys = dulce; gone, gonos = urma[, s\-mân] genital\.] Hormon
polipeptidic secretat de celulele
α
2 ale *insulelor Langerhans pancreatice. Are ac]iune hiperglicemiant\, antagonist cu a *insulinei,
stimulând totodat secre]ia acesteia. G. este captat de ficat, unde activeaz *glicogenoliza, fiind [i lipolitic. Secre]ia sa cre[te în
func]ie de sc\derea *glicemiei. G. este utilizat în accidentele hipoglicemice, pe cale intramuscular\, în doz de 1 mg, fiind prescris
în doze mai mari, în perfuzie, [i `n tratamentul *[ocului cardiogenic. V. tab. const. endocrinol.
GLUCAGONOM, s. n. / glucagonome, s. m. / glucagonoma.
[Gr. glykys = dulce; gone, gonos = urma[, s\mân] genital\; -oma.]
Tumor rar\, dezvoltat la nivelul celulelor
α
2 din *insulele Lan-gerhans, secretoare de *glucagon. Manifestile clinice sunt
grupate `n cadrul *sindromului de glu-cagonom. Metastazele hepatice sunt frecvente, iar evolu]ia este fatal\.
GLUCID, s. n. / glucide, s. m. / carbohydrate.
[Gr. glykys = dulce.] Denumire generic a hidra]ilor de carbon, con]inând carbon,
hidrogen [i oxigen [i având, de regul\, formula (CH
2O)
n. Al uri de func]ia *energogen pe care o îndeplinesc, g. au [i roluri
structurale (ex.: în ]esutul cartilaginos) sau func]ionale (ex.: ribozele acizilor nucleici). Se clasific în dou mari grupe: *oze [i
*ozide. Sin.: hidrat de carbon (desuet), hidrocarbonat (denumire improprie), zahar.
GLUCIDOGRAM|, s. f. / glucidogramme, s. m. / glucoproteinogram.
[Gr. glykys = dulce; gram-ma = înscriere.] Exprimarea
grafic a propor]iei diferitelor frac]iuni de glucoproteine (sau *glicopro-teine) con]inute într-un lichid din organism, separate prin
*electroforez [i relevate cu un colorant adecvat. Glicoproteinele serului sanguin formeaz un grup complex [i migreaz împreun
cu globulinele, îndeosebi cu cele
α [i β. Acest grup cuprinde în esen]\: orosomucoidul, α-macroglobulina, haptoglobina,
siderofilina, ceruloplasmina, imunoglobulinele etc. Majoritatea proteinelor serice con]in glucide.
GLUCOCORTICOIZI, adj., s. m. pl. / glucocorti-coïdes, adj., s. m. pl. / glucocorticoids.
[Gr. glykys = dulce; lat. cortex, -icis =
scoar]\; gr.
eidos = form\.] Denumire generic a hormonilor *corticosuprarenalei cu rol în protec]ia împotriva stresului, ca [i în
metabolismul glucidic [i protidic. 2) Despre orice *corticoid a cui ac]iune este a-propiat de cea a *cortizolului. G. au activitate
metabolic important [i ac]iune mineralocortico-id mai mult sau mai pu]in net\, în func]ie de compusul respectiv. Reprezint cele
mai puternice medicamente *antiinflamatoare cunoscute, a-ceast ac]iune fiind, pentru fiecare substan]\, paralel cu activitatea sa
metabolic\. G. sunt, de a-semenea, utilizate ca *antialergice, dar exercit [i efecte indezirabile dominate de reten]ia hidroso-dat\,
perturbi ale metabolismului glucidic, hiper-kaliurie, toxicitate digestiv [i efecte imunosupre-soare (ultimele având [i aplica]ii
terapeutice).
GLUCOFORMATOR, adj., s. n. / glucoformateur, -trice, adj., s. m. / glucogenic.
[Gr. glykys = dulce; lat. formator, -oris =
creator, de la
formare = a forma [i forma = form\.] (Substan]\ în glucoz pe cale enzimatic\. Sin.:
glicoformator.
GLUCOGENEZ|, s. f. / glucogenèse, s. f. / glu-cogenesis.
[Gr. glykys = dulce; genesis = producere, de la gennan = a produce.]
1) Formarea de glucoz `n organism din alte *oze. Sin. (rar): glu-cogenezie. 2) Formarea glucozei, `ndeosebi `n ficat, din
*glicogenul con]inut `n acest organ. Sin.: glicogenoliz\. V. [i glicogenez\.
GLUCOKINAZ|, s. f. / glucokinase, s. f. / gluco-kinase.
[Gr. glykys = dulce; kinein = a mi[ca; -azã.] Enzim care fosforileaz
glucoza în gluco-z\-6-fosfat. G. este specific glucozei [i se g\se[-te aproape exclusiv în ficat (în cantitate mic în rinichi) unde
este sintetizat sub ac]iunea insulinei. Exist\, de asemenea, o g. prezent în celulele beta pancreatice, care regleaz secre]ia de
|

389. 389
insulin ca r\spuns la cre[terea glicemiei, ca [i captarea glucozei în ficat în rela]ie cu ingestia de alimente. În diabetul MODY
(*sindrom MODY) au fost descrise muta]ii ale genei g. V. [i hexokinaz\.
GLUCOKININ|, s. f. / glucokinine, s. f. / gluco-kinin.
[Gr. glykys = dulce; kinein = a mi[ca; -inã.] Substan] ob]inut din ]esuturile
vegetale [i din drojdie. Injectat la animale, produce hiperglicemie, iar la animalele depancreatizate are efect asem or insulinei
(insulin-like).
GLUCOLIPID. Var. pentru glicolipid (v.).
GLUCONAT, s. n. / gluconate, s. m. / gluconate.
[Gr. glykys = dulce.] Sare a acidului D-gluconic cu diferite metale. Radicalul
caracteristic al gluco-na]ilor este C
6H
11O
7. O serie de g. (de calciu, de fier etc.) sunt folosi]i ca medicamente tonice, reconstituante
(în anemii, perturbi de nutri]ie) [i ca antialergice.
GLUCONEOGENEZ|, s. f. / gluconéogènese, s. f. / gluconeogenesis.
[Gr. glykys = dulce; neos = nou; genesis = producere, de
la
gennan = a produce.] Formare de glucoz pornind de la compu[i neglucidici, `n esen] aminoacizi sau deriva]i ai a-cestora [i
de la lipide. G. permite men]inerea nivelului celular de glucoz\, condi]ie esen]ial pentru majoritatea celulelor, `n particular pentru
celulele nervoase [i eritrocite. Procesul de g. se ac-centueaz când nivelul glucozei tinde s diminueze, prin caren] alimentar
sau prin epuizarea stocurilor de glicogen. Ficatul [i rinichiul sunt principalele sedii ale g., deoarece con]in `ntreg echipamentul
enzimatic necesar acestei c\i metabolice. Sin.: gliconeogenez\, neogliconenez\, neo-glucogenez\.
GLUCOPROTEID|. Var. pentru glicoproteid (v.).
GLUCOPROTEIN|. Var. pentru glicoprotein (v.).
GLUCOPROTEINOGRAM|, s. f. / glucoprotéino-gramme, s. m. / glucoproteinogram.
[Gr. glykys = dulce; protos = primul; -inã;
gramma = înscriere.] Sin.: glucidogram (v.).
GLUCOZAMIN|, s. f. / glucosamine, s. f. / glu-cosamine.
[Gr. glykys = dulce; ozã - indic un glucid; ammoniakon = sare de
amoniu, g\sit în apropierea templului lui Jupiter
Ammon din Libia; -inã.] V. hexozamin\.
GLUCOZAT, adj. / glucosé -e, adj. / glucosed.
[Gr. glykys = dulce; ozã - indic un glucid.] Despre o solu]ie care con]ine *glucoz\.
Ex.: solu]ie g. izotonic sau (nerecomandat) ser g.
GLUCOZ|, s. f. / glucose, s. f. / glucose.
[Gr. glykys = dulce; ozã - indic un glucid.] Monoza-harid cu [ase atomi de carbon în
molecul (hexo-z\ c\. G. reprezint o surs important de energie pentru organism [i singura surs de energie
a creierului. În majoritatea alimentelor, g. nu se afl în form liber (cu excep]ia strugurilor), ci sub form de *sucroz [i *amidon,
din care este eliberat prin digestie. G. este stocat în organism sub form de *glicogen. Concen-tra]ia g. în sânge este men]inut
constant (v. glicemie) datorit mai multor hormoni, îndeosebi *in-sulin [i *glucagon. V. [i glicoreglare.
GLUCOZ|-6-FOSFAT, s. m. / glucose-6-phos-phate, s. m. / glucose-6-phosphate.
[Gr. glykys = dulce; ozã - indic un glucid;
phos, photos = lumin\, fosfor.] Primul compus intermediar format în toate c\ile metabolice majore pentru utilizarea *glucozei.
G.-6-f. apare în cursul primei etape a *glicolizei, prin fosforilarea moleculei de glucoz de c re o *hexokinaz\. În citoplasm\,
glucoza este legat de o molecul de fosfat, g.-6-f. fiind substratul principal al *respira]iei celulare. G.-6-f. intervine în numeroase
c\i metabolice.
GLUCOZ|-6-FOSFATAZ|, s. f. / glucose-6-phosphatase, s. f. / glucose-6-phosphatase.
[Gr. glykys = dulce; ozã - indic un
glucid;
phos, photos = lumin\, fosfor; -azã.] Enzim prezent `n *ficat [i *rinichi (dar absent `n celula muscular\
`ndepteaz reziduul fosfat de pe molecula de *glucozo-6-fosfat, permi]ând glucozei astfel rezultate s difuzeze `n sânge. Enzima
catalizeaz faza final a *glicogenolizei hepatice.
GLUCOZID. Var. pentru glicozid (v.).
GLUCOZIDAZ|, s. f. / glucosidase, s. f. / gluco-sidase.
[Gr. glykys = dulce; ozid - indic un glucid; -azã.] Enzim din clasa
*hidrolazelor: maltaza în sucul intestinal, celobiaza în rinichi, ficat [i mucoasa intestinal\. V. [i maltaz\.
GLUCOZIDE CARDIOTONICE. Var. pentru glicozi-de cardiotonice (v.).
GLUCOZIDE DIGITALICE. Var. pentru glicozide digitalice (v.).
GLUCOZO-6-FOSFAT DEHIDR OGENAZ| / glu-cose-6-phosphate déshydrogénase / glucose-6-phosphate dehydrogenase.
[Gr.
glykys = dulce; ozã - indic un glucid; gr. phos, photos = lumin\, fosfor; lat. de = separat de; gr. hydor, hydatos = ap\;
gennan = a produce; -azã.] Prima de-hidrogenaz descoperit pentru NADP. G.-6-f. d. st la originea unei c\i "accesorii" pentru
glicoliz\, numit calea pentozelor. Deficitul ereditar `n g.-6-f. d. altereaz aceast cale, producând hemoliz intens\, secundar
ingestiei unor substan]e oxidante (sulfamide, antipaludice de sintez\ i frecvent la rasa neagr\, dar are o
evolu]ie mai sever la rasa alb\. Transmiterea acestei afec]iuni la urma[i este legat de cromozomul X. V. [i anemie hemolitic\
enzimopriv\.
GLUTAMAT, s. m. / glutamate, s. m. / glutamate. Sare a *acidului glutamic care intr în compozi]ia *transaminazelor.
GLUTAMAT-OXALOACETAT TRANSAMINAZ| / gl utamate-oxaloacétate transaminase / aspartate aminotransferase (ASAT). V.
transaminaz\.
GLUTAMAT-PIRUVAT TRANSAMINAZ| / glutamate-pyruvate transaminase / alanin aminotransferase (ALAT). V. transaminaz\.
GLUTAMINAZ|, s. f. / glutaminase, s. f. / gluta-minase. Enzim care catalizeaz hidroliza gluta-minei, eliberând amoniac. Prezent
în cele mai multe ]esuturi, g. este activat de metaboli]ii ma-croorganici (ATP).
GLUTAMIN|, s. f. / glutamine, s. f. / glutamine. H
2NOC.CH
2.CH
2CH(NH
2).COOH. Amida *acidului glutamic; rezult din ac]iunea
glutamin-sintetazei asupra acidului glutamic, în prezen]a unei surse de amoniac [i a ATP. În organism are rol de donator de
grupi aminice, luând parte la sinteza acidului guanilic, citidintrifosfatului, nicotinamid-di-nucleotidului, bazelor purinice etc. Este
utilizat [i în procesele de detoxifiere prin conjugare.
GLUTARALDEHID|, s. f. / glutaraldehyde, s. f. / glutaraldehyde. Complexul CHO.(CH
2)
3.CHO utilizat la fixarea ]esuturilor, în
microscopia optic [i electronic\, deoarece conserv detaliile structurale [i localizarea activit\]ii enzimatice.
GLUTATION, s. m. / glutathion, s. m. / gluta-thione.
[Gr. glykys = dulce; theion = sulf.] Tri-peptid cu sulf alc uit din *glicin\,
*cistin [i *acid glutamic. Oxidat, ac]ioneaz ca un acceptor de hi-drogen, iar redus, ca un donator.
GLUTEAL, adj. / glutéal, adj. / gluteal.
[Gr. gloutos, pl. gloutea = fes\.] Sin.: fesier (v.).
GLUTEN, s. n. / gluten, s. m. / gluten.
[Lat. gluten, -inis = lipici, clei.] Complex proteic prezent în f\inile de cereale, îndeosebi în
cea de grâu. Prin hidroliza peptic a g. rezult peptide bogate în *glutamin\. Intoleran]a la g. determin *boala ce-liac\.
GMP / GMP / GMP. Abrev. utilizat `n mod curent pentru guanozin-monofosfat (v.).
GMP ciclic / GMP cyclique / cyclic GMP. Abrev. utilizat `n mod curent pentru guanozin-3
'-5'-monofosfat ciclic (v.).
GNATION, s. n. / gnathion, s. m. / gnathion. NA: gnathion.
[Gr. gnathos = falc\, maxilar.] Reper craniometric corespunzând
punctului median cel mai de jos de pe marginea inferioar a mandibulei.
GNATOLOGIE, s. f. / gnathologie, s. f. / gnatho-logy.
[Gr. gnathos = falc\, maxilar; logos = [ti-in]\.] Ramura cea mai nou a
stomatologiei moderne, care se ocup cu studiul morfologiei, func-]iei [i disfunc]iei sistemului stomatognat (aparat masticator), în
scopul cunoa[terii, men]inerii [i in-staurii echilibrului biologic [i mecanic la nivelul acestui sistem.
GNATOPLASTIE, s. f. / gnathoplastie, s. f. / gna-thoplasty.
[Gr. gnathos = falc\, maxilar; plastos = modelat, de la plassein = a
forma, a modela
.] Chirurgia plastic a aparatului masticator.
GNATOSCHIZIS, s. n. / gnathoschisis, s. m. / gnathoschisis.
[Gr. gnathos = falc\, maxilar; skhisis = despic ur\, de la skhizein
= a desp-]i
.] Clivaj congenital al maxilarului, combinat de obicei cu despic ura buzei superioare - "buz de iepure" - [i a bol]ii
palatine. Sin.: schizogna]ie.
GNOTOBIOTIC, adj. / gnotobiotique, adj. / gno-tobiotic.
[Gr. gnotos = cunoscut, de la gnonai = a cunoa[te; bios = via]\.] Despre
un animal a cui flor microbian este identificat\, cunoscut\.
|

390. 390
GNOZIE, s. f. / gnosie, s. f. / gnosia. [Gr. gnosis = cunoa[tere, de la gnonai = a cunoa[te.] Capacitatea de recunoa[tere prin
sim]uri (tactil, vizual etc.) a formei unui obiect, de a-l reprezenta [i de a-i sesiza semnifica]ia.
GODEU, s. n. / godet, s. m. / pitting.
[Fr. godet, din olandez kodde = cilindru de lemn.] Amprent provocat prin presiunea
degetelor asupra pielii sau a mucoaselor infiltrate de *edem.
GOM|, s. f. / gomme, s. f. / gumma.
[Lat. gummi sau gommis, gr. kommi = gum\; cuvânt de origine oriental\.] Leziune
inflamatorie subacut a hipo-dermului, bine delimitat\, care evolueaz în patru stadii: cruditate (sau faza de constituire), ulcera]ie,
evacuare [i repara]ie (prin cicatrizare scleroas\ ini]ial exclusiv pentru desemnarea
g. sifilitice,
caracteristice perioadei ter]i-are a bolii. Ulterior, el a fost extins [i la alte leziuni, de natur diferit\, dar prezentând o analogie cu g.
sifilitice. Ex.: g. tuberculoas\, g. micotic\.
GOM| SIFILITIC| / gomme syphilitique / gum-ma, syphiloma. V. gom\.
GOMFOZ|, s. f. / gomphose, s. f. / gomphosis. NA: gomphosis.
[Gr. gomphos = piron.]. Form de articula]ie `n care unul dintre
cele dou elemente intr ca o pan `ntr-un orificiu, ele fiind u-nite printr-un ]esut conjunctiv (*sindesmoz\ ile dento-
alveolare.
GONAD|, s. f. / gonade, s. m. / gonad.
[Gr. gone, gonos = urma[, s\mân] genital\.] Gland genital care produce *game]i; la
animalele superioare [i la om, testiculul [i ovarul.
GONADOCRININ|, s. f. / gonadocrinine, s. f. / gonadocrinin.
[Gr. gone, gonos = urma[, s\mân-] genital\; krinein = a separa de;
-
inã.] Peptid produs de ovar, care stimuleaz [i moduleaz secre]ia *gonadostimulinelor. G. este o *cibernin\.
GONADOLIBERIN|, s. f. / gonadolibérine, s. f. / gonadotropin-releasing hormone (factor).
[Gr. gone, gonos = urma[, s\mân]
genital\; lat.
liberare = a elibera, de la liber = liber; -inã.] Poli-peptid cu formula (Pyro)Glu-His-Trp-Ser-Tyr-Gly-Leu-Arg-Pro-
Gly-NH
2 [i greutatea molecular de 1 300 Da. Este sintetizat [i secretat de neuroni din aria preoptic\, nucleul arcuat [i ]esutul
hipo-talamic cuprins între aceste dou regiuni. Prin intermediul tijei pituitare (conexiunea neurovascu-lar hipotalamo-hipofizar)
stimuleaz secre]ia antehipofizar a celor dou gonadostimuline (LH [i FSH). Abrev.: Gn-RH, Gn-RF sau GRH.
GONADOSTAT, s. n. / gonadostat, s. m. / gona-dostat.
[Gr. gone, gonos = urma[, s\mân] genital\; statikos = care opre[te, de
la
istanai = a plasa, a face s ]in\.] Denumire de ansamblu pentru componentele hipotalamice care regleaz func]iile sistemului
reproductiv, ale *gonadelor. G. cuprinde neuronii care secret *gonadoliberin (GnRH) [i factorii care afecteaz activitatea
acestora. Sin-teza [i eliberarea GnRH este controlat de câ]iva *neurotransmi] ori [i se afl sub control de tip feed-back negativ
prin steroizii gonadali. De asemenea, g. r\spunde la *inhibine, *activine [i al]i factori de reglare. Matura]ia pubertal implic sc\-
derea sensibilit\]ii hipotalamice la controlul feed-back negativ, ca [i sc\derea eliberii de *opioide [i de al]i inhibitori.
GONADOSTATIN|, s. f. / gonadostatine, s. f. / gonadostatin.
[Gr. gone, gonos = urma[, s\mân-] genital\; statikos = care
opre[te, de la
istanai = a plasa, a face s ]in\; -inã.] Peptid de origine ovarian\, cu M
r de peste 10 kDa, care inhib activitatea
*gonadotrofinelor. G. ar putea fi implicat `n mecanismele de retrocontrol al func]iilor axului hipotalamo-hipofizo-ovarian. V. [i
gonadocrinin\.
GONADOSTIMULIN|, s. f. / gonadostimuline, s. f. / gonadotropin.
[Gr. gone, gonos = urma[, s\mân] genital\; lat. stimulare =
a îmboldi, a stimula, de la
stimulus = b\] ascu]it cu care se îmboldesc vitele; -inã.] Sin.: gonadotrofin (v.).
GONADOTROFIN|, s. f. / gonadotrophine, s. f. / gonadotrophin.
[Gr. gone, gonos = urma[, s\-mân] genital\; trophe = hran\,
nutri]ie; -
inã.] Denumire dat mai multor hormoni care ac]ionea-z asupra glandelor sexuale, masculine [i feminine, stimulând
activitatea lor func]ional\. Se disting: a)
g. A [i B (v.); b) g. corionic\ (placentar\) (v.).; c) g. seric\ (v.). V. [i prolactin\. Sin.: gona-
dostimulin\, gonadotropin\.
GONADOTROFIN| A / gonadotrophine A / folli-cle stimulating hormone. Hormon secretat de lobul anterior al hipofizei. La femeie,
provoac maturarea *foliculului ovarian [i a *ovulului. La bbat, ea activeaz *spermatogeneza. Poate fi pus în eviden] în urin\,
unde constituie prolanul A. Abrev.: FSH. Sin.: foliculostimulin\, hormon foliculostimulant.
GONADOTROFIN| B / gonadotrophine B / lute-inizing hormone. Hormon secretat de lobul anterior al hipofizei. La femeie,
favorizeaz dezvoltarea *corpului galben. La bbat, are ac]iune asupra celulelor intersti]iale ale testiculului, stimulând produc]ia de
*testosteron. Poate fi pus în eviden] în urin\, unde constituie prolanul B. Abrev.: LH. Sin.: hormon luteinizant, luteostimulin\.
GONADOTROFIN| CORIONIC| (PLACENTAR|) / gonadotrophine c horionique (placentaire) / human chorionic gonadotropin.
Secretat de corion, apoi de c re placent\, în cursul sarcinii. Eliminat prin urin permite diagnosticul precoce al sarcinii. Ob]inut
de la femeia înscinat sau de la unele animale în gesta]ie (iap\ în terapeutic ca hormon gonadotrop, pe cale
intramuscular\, în calitate de stimulent al o-varului [i testiculului. Abrev.: HCG.
GONADOTROFIN| SERIC| / gonadotrophi ne sérique / seric gonadotropin. Preparat hormonal extras din serul de iap gravid\,
care con]ine g. A [i g. B. G. s. este standardizat în unit\]i [i administrat pe cale intramuscular\, ca stimulent al ovarului [i
testiculului.
GONADOTROP, adj. / gonadotrope, adj. / gona-dotropic.
[Gr. gone, gonos = urma[, s\mân] genital\; trope = întoarcere, de la
trepein = a `n-toarce.] Care are ac]iune asupra glandelor sexua-le. Ex.: hormon g. sau gonadotrofin (v.).
GONADOTROPIN|, s. f. / gonadotropine, s. f. / gonadotropin.
[Gr. gone, gonos = urma[, s\mân] genital\; trope = întoarcere, de
la
trepein = a `ntoarce; -inã.] Sin.: gonadotrofin (v.).
GONALGIE, s. f. / gonalgie, s. f. / gonalgia.
[Gr. gony, gonatos = genunchi; algos = durere.] Durere la nivelul genunchiului.
GONARTRIT|, s. f. / gonarthrite, s. f. / gonar-thritis.
[Gr. gony, gonatos = genunchi; arthron = articula]ie; -itã.] Inflama]ie
seroas sau purulent a articula]iei genunchiului.
GONARTROZ|, s. f. / gonarthrose, s. f. / gonar-throsis.
[Gr. gony, gonatos = genunchi; arthron = articula]ie; -ozã.] Artroza
genunchiului, tradus prin dureri, tumefac]ie [i limitare dureroas a fle-xiei.
GONIOM, s. n. / goniome, s. m. / gonioma.
[Gr. gone, gonos = urma[, s\mân] genital\; -oma.] Sin.: seminom (v.).
GONIOMETRU, s. n. / goniomètre, s. m. / gonio-meter.
[Gr. gonia = unghi; metron = m\sur\.] Instrument destinat m\surii
unghiurilor, îndeosebi ale fe]ei [i ale craniului, ca [i a amplitudinii mi[cilor de la nivelul unor articula]ii.
GONION, s. n. / gonion, s. m. / gonion. NA: go-nion.
[Gr. gonia = unghi.] Punct craniometric reprezentat de vârful unghiului
mandibulei.
GONIOSCOPIE, s. f. / gonioscopie, s. f. / gonio-scopy.
[Gr. gonia = unghi; skopia = examinare, de la skopein = a vedea, a
examina
.] Metod de examinare a unghiului camerular iridocorneean cu ajutorul unei lentile de contact speciale, observa]ia fiind
efectuat cu un *biomicroscop [i o lam-p cu fant\. G. este necesar în stabilirea tipului de *glaucom [i al stadiului evolutiv al
acestuia.
GONIOSINECHIE, s. f. / goniosynéchie, s. f. / goniosynechia.
[Gr. gonia = unghi; synekheia = continuitate, de la syn =
împreun\,
ekhein = a ]ine.] Aderen]a irisului [i corneei la nivelul unghiu-lui *camerei anterioare a ochiului, de obicei din cauza
unui proces inflamator de uveit plastic\, sub forma unor bride sau membrane ce pot obstrua c\ile de scurgere ale umorii apoase.
GONIOTOMIE, s. f. / goniotomie, s. f. / gonioto-my.
[Gr. gonia = unghi; tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a t\ia.]
Interven]ie chirurgical practicat în *glaucomul congenital, constând în sec]ionarea ]esutului patologic (frecvent de origine
embrionar) cu ajutorul unui ac special (gonio-tom).
GONOCIT, s. n. / gonocyte, s. m. / gonocyte.
[Gr. gone, gonos = urma[, s\mân] genital\; kytos = celul\.] Celul su[ a
*game]ilor.
GONOCOC, s. m. / gonocoque, s. m. / gono-coccus.
[Gr. gone, gonos = urma[, s\mân] genital\; kokkos = boab\.] Agentul
etiologic al *blenoragiei. Denumit [tiin]ific
Neisseria gonorrhoeae acesta este un diplococ Gram-negativ, imobil, prezent în puroiul
blenoragic, în interiorul leucocitelor polinucleare. V. [i
Neisseria.

391. 391
GONOCOCEMIE, s. f. / gonococcémie, s. f. / go-nococc(a)emia. [Gr. gone, gonos = urma[, s\-mân] genital\; kokkos = boab\;
haima, -atos = sânge.] 1) Prezen]a de *gonococi `n sânge. 2) *Septicemie cu gonococi.
GONOCOCIE, s. f. / gonococcie, s. f. / gonor-rh(o)ea.
[Gr. gone, gonos = urma[, s\mân] genital\; kokkos = boab\.] Boal
determinat de infec]ia organismului cu gonococi. Dup modul de contaminare se disting
g. veneriene (*blenoragie sau gonoree) [i
g. non-veneriene, extrem de rare (conjunctivita nou-n\scutului [i vulvovaginita feti-]elor).
GONOREE, s. f. / gonorrhée, s. f. / gonorrh(o)ea.
[Gr. gone, gonos = urma[, s\mân] genital\; rhoia = curgere, de la rhein = a
curge
.] Sin.: blenoragie (v.).
GONOSOM. Var. pentru gonozom (v.).
GONOZOM, s. m. / gonosome, s. m. / gonosome, sex chromosome.
[Gr. gone, gonos = urma[, s\mân] genital\; soma, -atos =
corp
.] Denumire dat celor doi cromozomi din perechea care are, printre alte func]ii, rol în determinarea sexului. La femeie,
perechea con]ine doi cromozomi X identici. La bbat, unul din cromozomii pereche este X, iar altul, de dimensiuni mici, este
denumit cromozomul Y. Var.: gonosom. Sin.: idiocromozom. V. [i autozom.
GRABATAR, adj. / grabataire, adj. / bedridden.
[Lat. grabatus, din gr. krabbatos = pat scund.] Despre un bolnav care este nu
capabil s mai p\seasc patul, din cauza stii sale.
GRAD, s. n. / degré, s. m. / degree.
[Lat. gradus = pas, treapt\, de la gradi = a p\[i, a merge.] 1) Unitate de m\sur a unor mimi
variabile, exprimat prin raportul dintre valoarea curent [i aceea a respectivei mimi. 2) Diviziune, interval pe o *scal de
m\surare a temperaturii. 3) Diviziune a unghiului drept, utilizat ca uni-tate de m\sur pentru unghiuri. 4) Treapt într-o serie de
situa]ii: a)
g. de asimetrie, indicator al simetriei unei reparti]ii statistice; b) g. de contagiozitate, indice de contagiozitate: numul de
cazuri secundare pe care le poate genera un prim caz de boal contagioas\; se exprim în procente din masa contac]ilor receptivi;
c)
g. de disocia]ie, raport între numul de molecule disociate [i numul de molecule dizolvate; d) g. de libertate, în statistica ma-
tematic\, numul variabilelor independente a cor varia]ie nu sufer nici o restric]ie.
GRADIENT, s. m. / gradient, s. m. / gradient.
[Lat. gradus = pas, treapt\, de la gradi = a p\[i, a merge.] Termen larg utilizat în
fizic\, biologie, medicin\; are semnifica]ia unei rela]ii dinamice a varia]iei unui parametru (presiune, concentra]ie, tensiune par]ial\
în dou teritorii al urate ale aceluia[i sistem: 1)
G. alveolocapilar, diferen]a dintre presiunea gazelor în alveola pulmonar [i
presiunea gazelor sângelui capilar; este mai mic de 1mmHg pentru O
2 [i nul pentru CO
2. 2) G. de concentra]ie indic viteza cu
care se modific concentra]ia unei substan]e într-un mediu apos sau diferen]a de concentra]ie între dou puncte a-le mediului. Se
define[te prin valoarea pantei celei mai abrupte sau viteza de schimbare a concentra]iei [i direc]ia pantei. 3)
G. de poten]ial,
diferen]a de poten]ial între dou puncte ale câmpului electric. 4)
G. pulmonar arteriocapilar, dife-ren]a de presiune medie
pulmonar (13-15 mmHg) fa] de presiunea pulmonar capilar (6-8 mmHg).
GRAFESTEZIE, s. f. / graphesthésie, s. f. / graph(a)esthesia.
[Gr. graphein = a scrie; ais-thesis = senza]ie, sensibilitate.]
Aptitudinea de a recunoa[te, f control vizual, litere sau figuri geometrice trasate pe tegumente (îndeosebi la nivelul palmei) de
un examinator cu ajutorul unui creion marker.
GRAFOLOGIE, s. f. / graphologie, s. f. / grapho-logy.
[Gr. graphein = a scrie; logos = [tiin]\.] Studiul particularit\]ilor caligrafice
[i psihografice ale scrisului, util pentru identificarea [i caracterizarea anumitor tr\s uri particulare al unui subiect.
GRAFOMANIE, s. f. / graphomanie, s. f. / gra-phomania.
[Gr. graphein = a scrie; mania = nebunie.] Nevoia irezistibil de a scrie
cuvinte f rela]ie logic\, prezent în unele forme de alienare mental\. Sin.: scribomanie.
GRAFOREE, s. f. / graphorrhée, s. f. / graphor-rh(o)ea.
[Gr. graphein = a scrie; rhoia = curgere, de la rhein = a curge.] Tendin]
patologic de a scrie: oriunde, oricum [i cu orice. Survine în unele boli psihice.
GRAFOSPASM, s. n. / graphospasme, s. m. / graphospasm.
[Gr. graphein = a scrie; lat. spasmus, gr. spasmos = contrac]ie, de
la gr.
span = a trage.] Sin.: crampa scriitorului (v.).
GRAM, s. n. / gramme, s. m. / gram.
[Lat. gramma = greutate mic\, din gr. gramma = liter\, caracter.] 1) Unitate de m\sur
pentru greutate (fundamental\ CGS (centimetru-gram-secund\
G.-centimetru: unitate de m\sur pentru lucrul
mecanic `n sistemul CGS. 3)
Ion-g. (v.). 4) Molecul\-g.: sin. desuet pentru mol (v.).
GRAM-NEGATIV / Gram-négatif / Gram negative. V. colora]ie Gram.
GRAM-POZITIV / Gram-positif / Gram positive. V. colora]ie Gram.
GRAMICIDIN|, s. f. / gramicidine, s. f. / grami-cidin. Antibiotic din familia *polipeptidelor, extras din
Bacillus brevis. G. exercit
ac]iune antibacterian în cazul a numero[i germeni Gram-pozitivi (streptococ, pneumococ, stafilococ, bacil difteric, germeni ai
gangrenei gazoase) [i al spirochetelor bucale. Ac]iunea g. se explic prin calitatea sa de *ionofor.
GRANDOMANIE, s. f. / grandomanie, s. f. / megalomania.
[Fr. grand = mare; gr. mania = nebunie.] Sin.: megalomanie (v.).
GRANULA}IE, s. f. / granulation, s. f. / granula-tion.
[Lat. granulum, dim. de la granum = gr\-unte.] 1) Mic corpuscul
intracitoplasmatic, caracteristic pentru anumite celule. 2) Incluziune cito-plasmatic alc uit din substan]e de rezerv a-morfe,
care apare în unele bacterii spre sfâr[itul perioadei de cre[tere. 3) Mic forma]iune localizat în ]esuturi [i reprezentând o
*hiperplazie sau o reac]ie inflamatorie a ]esutului.
GRANULA}II ARAHNOIDE / granulations arachnoïdiennes / granulations arachnoideales. Sin.: granula]ii Pacchioni (v.).
GRANULA}II PACCHIONI / granulations des Pacchioni / pacchionian granulations. NA: granulationes arachnoideae.
[Antonio
Pacchioni
, anatomist [i medic italian, profesor la Roma, 1665-1726.] Vilozit\]i arahnoide vizibile cu ochiul liber, care p rund `n
interiorul sinusului longitudinal superior [i produc mici depresiuni pe suprafa]a intern a craniului. Au rolul de a resorbi lichidul
cefalorahidian `n sistemul venos. Sin.: granula]ii arahnoide.
GRANUL|, s. f. / granule, s. m. / granule.
[Lat. granulum, dim. de la granum = gr\unte.] 1) Particul intracelular mic care, de
obicei, se coloreaz selectiv; reprezint o elaborare secretorie a celulei: a)
g. pigmentare, constituite din pigment; b) g. viteline,
elemente care compun vitelusul; c)
g. zimogene, g. presecretorii în celulele granulare. 2) Preparat farmaceutic, de form sferic
sau vermicular\, cu masa de circa 0,05 g. Are o concentra]ie mare de zah.
GRANULIE, s. f. / granulie, s. f. / granulitis.
[Lat. granulum, dim. de la granum = gr\unte.] Form de tuberculoz acut\,
generalizat pe cale hematogen\, caracterizat prin prezen]a în pl\mâni [i în toate organele de granula]ii cenu[ii miliare. Descris
`n trecut, nu este exclus s reapar `n prezent. Sin.: tuberculoz miliar\. V. tuberculoz\.
GRANULOBLASTOM, s. n. / granuloblastome, s. m. / neuroblastoma.
[Lat. granulum, dim. de la granum = gr\unte; gr.
blastos = germen; -oma.] Sin.: neurospongiom (v.).
GRANULOCIT, s. n. / granulocyte, s. m. / gra-nulocyte.
[Lat. granulum, dim. de la granum = gr\unte; gr. kytos = celul\.]
Globul alb (leucocit) din sânge a cui citoplasm con]ine granula]ii [i care posed un nucleu cu mai mul]i lobi ([i nu mai multe
nuclee, cum indic termenul polinuclear, incorect, dar înc utilizat). Dup afinitatea granula]iilor pentru diferitele tipuri de coloran]i,
se disting trei variet\]i:
g. eozinfil, g. bazofil, g. neutrofil.
GRANULOCITOPENIE, s. f. / granulocytopénie, s. f. / granulocytopenia.
[Lat. granulum, dim. de la granum = gr\unte; gr.
kytos = celul\; penia = s\cie.] Diminuarea granulocitelor din sânge. Când numul granulocitelor circulante este mai mic de
300/mm
3
se folose[te termenul de *agranulocitoz\. Sin.: granulopenie (v.).
GRANULOCITOZ|, s. f. / granulocytose, s. f. / granulocytosis.
[Lat. granulum, dim. de la gra-num = gr\unte; gr. kytos =
celul\; -
ozã.] Cre[-terea numului de *granulocite `n sânge sau ]esuturi. V. `n continuare.
GRANULOCITOZ| BAZOFILIC| / granulocytose basophilique / basophilic granulocytosis. Sin.: bazofilie (v.).
GRANULOCITOZ| EOZINOFILIC| / granulocy-tose éosinophilique / eosinophilic granulocy-tosis. Sin.: eozinofilie (v.).
GRANULOCITOZ| NEUTROFILIC| / granulocy-to se neutrophilique / neutrophilic granulocyto-sis. Sin.: neutrofilie, 2 (v.).

392. 392
GRANULOM, s. n. / granulome, s. m. / granu-loma. [Lat. granulum, dim. de la granum = gr\unte; -oma.] Termen relativ vag,
utilizat pentru reac]iile inflamatorii cronice care prezint un aspect patologic mai mult sau mai pu]in caracteristic, constând dintr-o
arie central de *macrofage `nconjurate de *limfocite activate. Centrul g. este format frecvent din celule gigante multinucleate re-
zultate din fuziunea macrofagelor, `nconjurate de macrofage mari, denumite uneori celule epitelioide. Centrul g. este `nconjurat de
*limfocite T frecvent *CD4 pozitive. Formarea g. reprezint o modalitate prin care organismul `n-cearc s izoleze germenii
patogeni care rezist la distrugere, de ex. prin *fagocitoz\. G. pot fi ne-specifice sau specifice, determinate de tubercu-loz\, lepr\,
sifilis, unele boli parazitare. V. `n continuare.
GRANULOM DE CORP STR|IN / granulome de corps étrangers / foreign-body granuloma. G. format ca reac]ie histiocitar
cutanat la un corp str\in intratisular (amidon, talc, ulei etc).
GRANULOM DENTAR / granulom e dentaire / dental granuloma. G. format la vârful unei r\d\-cini dentare, în urma necrozii *pulpei
dentare.
GRANULOM EOZINOFILIC AL OSULUI / granulom e éosinophilique des os / eosinophilic granuloma. Form de *xantomatoz\,
marcat prin prezen]a unei lacune, în general mic\, localizat cel mai des la nivelul unui os plat (craniu), `nso]it de tumefac]ia
p]ilor moi. Este consecin]a hiperplaziei localizate a tramei osoase, de tip histiocitar [i eozinofilic.
GRANULOM FUNGOID / granulom e fongoïde / granuloma fungoides. Sin.: micozis fungoid (v.).
GRANULOM INELAR / granulome annulaire / granuloma annulare. Dermatoz de cauz necunoscut\, manifestat prin noduli mici
indolori, acoperi]i de piele normal sau roz\ [i localiza]i la nivelul mâinilor, degetelor [i picioarelor, mai rar la coate. Nodulii au
tendin]a s se grupeze în inele, iar histologic se constat zone de colagen prene-crotic, uneori fibrinoid, situate în derm.
GRANULOM INGHINAL / granulome inguinal / granuloma inguinale. Boal veneric granuloma-toas\, determinat de un *diplobacil
încapsulat denumit
Calymmatobacterium granulomatis (sin. vechi: Donovania granulomatosis). Afecteaz îndeosebi popula]ia
neagr\, în ]ile calde, [i se ca-racterizeaz prin apari]ia unor noduli cu tendin] la ulcerare, localiza]i îndeosebi la nivelul organelor
genitale (gland, vulv). Sin. vechi: donovano-z\.
GRANULOM LIPOFAGIC / granulome lipopha-gique / steatonecrosis. Sin.: steatonecroz (v.).
GRANULOM MALIGN CENTROFACIAL / granu-lome ma lin centro-facial / lethal midline gra-nuloma. Boal de cauz necunoscut\,
debutând prin rinoree, urmat de necroz ulceroas a oaselor [i a cartilajelor nasului, a sinusurilor, boltei palatine [i orbitei.
Leziunile granulomatoase sunt banale. Evolu]ie rapid spre exitus prin hemoragii [i infec]ii.
GRANULOM PALAZZI / granulome de Palazzi / Palazzi's granuloma. Inflama]ie cronic dentar grefat pe o *pulp dentar f
antecedente patologice aparente, sub influen]a unor factori umorali, care activeaz mitoza celular pulpar\, demineralizând în
mare m\sur *dentina. Prin transparen]a *smal]ului se poate vedea pulpa de culoare roz.
GRANULOM PIOGENIC / granulom e pyogénique / pyogenic granuloma. G. ale cui granula]ii constau din mase de
microorganisme piogene.
GRANULOM AL PISCINELOR / granulome des piscines / swimming-pool granuloma. G. cutanat, de aspect *verucos, cu evolu]ie
cronic\, situat îndeosebi la nivelul genunchilor [i provocat de
Mycobacterium balnei, care p runde, de obicei, prin eroziunile
provocate de contactul cu pere]ii unei piscine. Vindecare spontan în câteva luni sau în câ]iva ani.
GRANULOM REUMATOID / granulome r humatis-mal / rheumatic granuloma. Sin.: nodul reumatic (v.).
GRANULOM SILICOTIC / granulome silicotique / silicotic granuloma. Reac]ie de corp str\in consecutiv p runderii de particule din
silice sau silicat sub piele. Survine dup o period de laten]\, uneori foarte lung\, [i se caracterizeaz printr-un infiltrat tuberculoid,
în care sunt vizibile, în *lumin polarizat\, microcristale birefringente (*birefrigen-]).
GRANULOM TELANGIECTAZIC / granulome té l-angiectasique / telangiectaticum granuloma. Boal caracterizat prin prezen]a de
ulcera]ii la ni-velul degetelor [i a pielii acoperite cu p, din pro-funzimea c\rora se dezvolt forma]iuni sub form de ciuperc\. G. t.
este o form de *botriomicoz\.
GRANULOM VENERIAN / granulome vénérien / venereal granuloma. V. granulom inghinal.
GRANULOMATOZ|, s. f. / granulomatose, s. f. / granulomatosis.
[Lat. granulum, dim. de la gra-num = gr\unte; -oma; -ozã.]
Orice afec]iune infla-matorie cronic ce se caracterizeaz prin forma-rea de *granuloame sau de mase de aspect tumoral.
G.
alergic\
: v. sindrom Churg-Strauss. G. infantil septic\: v. listerioz\. G. malign\: v. boal Hodgkin.
GRANULOMATOZ| WEGENER / granulomat ose de Wegener / Wegener’s syndrome.
[F. Wege-ner, patolog german
contemporan.
.] Form de *an-geit necrozant caracterizat prin afectarea c\i-lor aeriene superioare, a pl\mânilor [i frecvent a
rinichilor, sensibil la corticosteroizi [i/sau ciclo-fosfamid\.

GRANULOPENIE, s. f. / granulopénie, s. f. / gra-nulopenia.
[Lat. granulum, dim. de la granum = gr\unte; gr. (kytos = celul\
penia = s\cie.] Sin.: granulocitopenie (v.).
GRANULOPEXIC, adj. / granulopexique, adj. / granulopexic.
[Lat. granulum, dim. de la gra-num = gr\unte; gr. pexis = fixare.]
Despre un organ (ficat) sau despre celule (*sistem reticuloendotelial) care fixeaz particule solide circulante în sânge: pulberi
inerte, pigmen]i.
GRANULOPOIEZ|, s. f. / granulopoïèse, s. f. / granulopoiesis.
[Lat. granulum, dim. de la granum = gr\unte; gr. (kytos =
celul)
poiesis = creare, formare, de la poiein = a face.] Ansamblul fenomenelor de matura]ie intramedular normal a
*granulocitelor, care dureaz circa 10 zile [i conduce la producerea [i trecerea în sânge a 20-30x10
9
granulocite pe zi. Se descrie,
la nivelul m\duvei hematogene, un sector de multiplicare, cuprinzând *mieloblaste [i *promielocite, capabile de mitoze, [i un
sector de matura]ie, începând cu *mielocitul care nu se mai divizeaz\, pân la granulocit (polinuclear). Rezerva de granulocite
medulare este de 20 de ori mai mare decât numul de celule circulante.
GRANULOS, adj. / granuleux, -euse, adj. / granu-lous.
[Lat. granulum, dim. de la granum = gr\-unte.] Despre o suprafa] a
unei structuri (]esut) care prezint granula]ii sau este format din granula]ii. Ex.: ]esut g., tumor g.
GRANULOSIS RUBRA NASI / granulosis rubra nasi / granulosis rubra nasi.
[Lat. granulum, dim. de la granum = gr\unte; -
osis; ruber, -bra, -brum = ro[u; nasus = nas.] Afec]iune a nasului la copii, caracterizat prin *hiperhidroz persistent a pielii
care acoper partea cartilaginoas [i papule miliare ro[ii la nivelul orificiilor glandelor sudoripare.
GRANZIM|, s. f. / granzyme, s. f. / granzyme.
[Abrev. engl. pentru granule enzyme, din lat. gra-nulum, dim. de la granum =
gr\unte [i gr.
zyme = ferment, drojdie.] Serin-proteaz localizat `ndeosebi `n *limfocitele T citotoxice [i citolitice. G., care cuprind
enzime ca *perforina, intervin `n *citoliz\.
GRAVID|, adj., s. f. / gravide, adj., s. f. / gravid, pregnant.
[Lat. gravidus = gravid\, de la gravis = greu.] (Femeie) care poart
un embrion sau un f în cavitatea uterin\; (femeie) înscinat\.
GRAVIDIC, adj. / gravidique, adj. / gravidic.
[Lat. gravidus = gravid\, de la gravis = greu.] Care depinde de *sarcin\.
GRAVIDITATE, s. f. / gravidité, s. f. / pregnancy.
[Lat. graviditas, -atis = graviditate, de la gravis = greu.] Starea unei femei
*gravide (din momentul *concep]iei pân la na[tere) sau a unui uter gra-vid. Starea de sarcin\. V. [i sarcin\.
GRAVIMETRIE, s. f. / gravimétrie, s. f. / gravi-metry.
[Lat. gravis = greu; gr. metron = m\sur\.] Metod de determinare cantitativ
prin cântire.
GRAVIRECEPTOR, s. m. / gravirécepteur, s. m. / gravireceptor.
[Lat. gravis = greu; receptus, de la recipere = a primi.]
Receptori senzoriali situa]i la nivelul urechii, articula]iilor, tendoanelor, mu[chilor. Informeaz centrii nervo[i asupra pozi]iei cor-
pului, echilibrului, direc]iei for]elor gravita]ionale.
GRAY, s. m. / gray, s. m. / gray.
[L. H. Gray, biolog britanic, 1905-1965] Unitate derivat în SI, de m\sur a *dozei de radia]ii
ionizante absorbite. Un g. este egal cu un joule pe kilogram sau cu o sut de razi. În SI, aceast unitate a înlocuit radul. Simbol:
Gy. V. [i doz absorbit\.
|

393. 393
GR|SIME, s. f. / graisse, s. f. / grease, fat. [Lat. crassus, cu varianta grossus = gros, dens.] Denumire generic pentru lipidele
simple, din care fac parte steridele sau *sterolii [i seridele sau alcoolii alifatici. V. [i lipide.
GR|SIME BRUN| / graisse brune / brown fat. Sin.: ]esut adipos brun (v.).
GREA}|, s. f. / nausée, s. f. / nausea.
[Lat. gra-vis = greu.] Senza]ie iminent de vs ur\, perceput de obicei în gât sau în
epigastru. G. preced sau înso]e[te adesea vs urile. Ea este de obicei asociat cu diminuarea activit\]ii func]iona-le a
stomacului (îndeosebi hipotonie, hipoperistal-tism [i hiposecre]ie) [i cu motilitate alterat\ a intestinului sub]ire (îndeosebi hipertonie
[i *peristal-tism inversat al duodenului).
GREF|, s. f. / greffe, s. f. / graft.
[Lat. graphium, din gr. grapheion = peni] de scris, briceag de altoit, de la graphein = a
scrie
.] Opera]ie prin care se realizeaz transferul unui ]esut sau al unui organ în alt regiune a aceluia[i organism (*auto-gref\u
la un subiect diferit (*heterogref\ transplantat sau transplantul r\mâne viu. Este confuz utilizarea
termenului de transplant ca sinonim cu g., transplantul reprezentând [i ]esutul, organul care constituie obiectul grefei. Sin.: grefon,
dar mai pu]in corect.
GREF| HETEROLOG| / allogreffe, s. f. / heterologous graft. Sin.: heterogref (v.).
GREF| IZOGENIC| / isogreffe, s. f. / isograft. Sin.: izogref (v.).
GREF| IZOLOG| / isogreffe, s. f. / isograft. Sin.: izogref (v.).
GREF| SINGENIC| / isogreffe, s. f. / isograft. Sin.: izogref (v.).
GREFON, s. n. / greffon, s. m. / graft.
[Lat. graphium, din gr. grapheion = peni] de scris, briceag de altoit, de la graphein = a
scrie
.] Fragment de ]esut sau parte dintr-un organ transplantat în opera]ia de gref\. Sin.: transplant, dar [i gref (mai pu]in corect).
GREFON VASCULAR / greffon vasculaire / vascular graft. Material de înlocuire a unor por]iuni din vasele lezate, utilizat frecvent în
cazul arterelor, uneori pentru vene. În func]ie de natura materialului, g. poate fi: 1)
G. v. biologic, prelevat de la pacient (*autogref
arterial sau venoas\ subiect sau de la cadavru (*homogref\
G. v. artificial, inert, g.
protetic
sau plastic, sau din fibre sintetice (*teflon, *dacron).
GREUTATE, s. f. / poids, s. m. / weight.
[Lat. gravitas, -atis = greutate, de la gravis = greu.] 1) În fizic\, for]a cu care orice corp
este atras spre p\mânt. G. unui corp reprezint produsul dintre masa corpului [i accelera]ia gravita]ional (G
= m
.
g). 2) Ap\sare
exercitat de un corp asupra unei suprafe]e; însu[irea unui corp de a fi greu. V. [i mas\.
GREUTATE MOLECULAR| / poids moléculaire / molecular weight. Sin.: mas molecular (v.).
GRIF|, s. f. / griffe, s. f. / claw.
[Fr. griffe, din fr. veche grif = lab\.] Pozi]ie patologic a mâinii sau piciorului, amintind gheara
animalului mitologic grifon. În leziunile nervului cubital se produce *
g. cubital\.
GRIF| CUBITAL| / griffe cubitale / ulnar hand. Pozi]ie particular pe care o ia mâna în paralizia nervului cubital (dup traumatism
sau sec]ionare a nervului): ultimele dou degete (inelar [i mic) prezint\ hiperextensia primei falange [i flexia u-[oar a primelor
dou\, prin paralizia interoso[ilor. Aceasta, deoarece doar ultimele dou degete sunt inervate de nervul cubital. În caz de leziune
înalt a nervului, g. c. este mai pu]in marcat\. Sin.: mân cubital\.
GRIP|, s. f. / grippe, s. f. / influenza, grippe, flu.
[Fr. grippe, din limba francilor stabili]i în Galia gripan; germ. greifen = a
apuca
.] Boal infec]ioa-s\, epidemic [i contagioas\, determinat de un virus ARN din familia Orthomyxoviridae, denumit
Myxovirus influenzae sau Influenzavirus, care e-xist sub forma mai multor tipuri: A (cel mai frecvent), B [i C, cu numeroase
subtipuri [i variante. G. se caracterizeaz prin incuba]ie scurt (circa 3 zile), debut brusc cu febr\, *curbatur\, cefalee violent\,
astenie, apatie [i simptomatologie foarte variabil\. Forma toracic cu catar [i congestie bronhopulmonar este cea mai frecvent\.
Alte forme: 1)
F. atenuat\, frust\, cu semne minore. 2) F. gastrointestinal\, cu dureri abdominale [i feno-mene digestive variate. 3)
F. nervoas\, consecin] a *neurotropismul virusului, cu nevralgii variate. 4) F. toxic\, prin capilarit generalizat\, cu leziuni
degenerative anoxemice. G. evolueaz cel mai frecvent spre vindecare. Formele grave sunt generate de o virulen] particular a
virusului sau de asocierea cu microbi (îndeosebi cu
Haemophilus influenzae), responsabil de complica]iile bronho-pulmonare.
Boala ofer imunitate scurt (6 luni - 2 ani), strict specific unui anumit tip de virus. Sin.: influenza.
GRIP| DABNEY / grippe de Dabney / devil’s grip.
[William Cecil Dabney, medic american, profesor de medicin intern [i de
obstetric la Baltimore, 1849-1894
.] Sin.: boal din Bornholm (v.).
GRISEOFULVIN|, s. f. / griséofulvine, s. f. / gri-seofulvin. Antimicotic izolat din mediile de cultur de
Penicillum griseofulvum [i
Penicillum nigricans, eficient `n micozele superficiale.
GROSISMENT, s. n. / grossissement, s. m. / en-largement.
[Fr. grossissement, din lat. crassus, cu varianta grossus = gros,
dens
.] Mime utilizat pentru caracterizarea instrumentelor optice care dau imagini virtuale (ex.: microscopul optic). G. re-prezint
raportul dintre tangenta trigonometric a unghiului
α
2, sub care se vede imaginea prin instrumentul optic, [i tangenta
trigonometric a unghiului
α
1, sub care se vede obiectul direct, cu ochiul liber, din punctul de observa]ie.
GRUP, s. n. / groupe, s. m. / group.
[Fr. groupe, din ital. gruppo = nod, ansamblare; germ. krup-pa.] 1) Ansamblu de obiecte
care au elemente co-mune. 2) Un num de atomi care formeaz o por]iune transferabil a unei molecule.
GRUP HACEK / group HACEK / HACEK group.
[HACEK = ini]ialele denumirilor germenilor enumera]i mai jos .] Grup de
microorganisme compus din speciile:
Haemophilus aphrophilis, paraaphro-philis [i parainfluenzae, Actinobacillus actinomy-cetem
comitans
, Cardiobacterium hominis, Eike-nella corrodens [i Kingella kingae. Pot provoca endocardit (mai ales pe valve anormale
sau pro-tezate), pericardit\, infec]ii osoase, articulare, me-ningiene [i ale mucoaselor.
GRUP SANGUIN / groupe sanguin / blood group. Categorie în care se clasific diferi]i su-biec]i în func]ie de unele caractere
antigenice ale globulelor ro[ii. Sistemul clasic, descris de Land-steiner, este sistemul ABO, cuprinzând patru grupe sanguine: A
(prezen]a aglutinogenului A), B (prezen]a aglutinogenului B), AB (prezen]a celor dou aglutinogene, A [i B), 0 (absen]a aglutinoge-
nelor). În serul de om au fost g\site izoaglutinine naturale anti-A (
α) sau anti-B (β), astfel repartizate încât niciodat la acela[i
subiect nu se întâlne[te aglutinogenul cu aglutinina respectiv\. Formula complet a sistemului ABO este, deci: 0 (I)
α, β; A (II) β; B
(III)
α; AB (IV) 0. Ulterior s-a constatat c sistemul ABO este mai complex, descriindu-se grupele A
1-A
5, A
0, antigenele 0 sau H,
grupele M, N, MN [i P. V. [i factor Rhesus.
GRUPAJ SANGUIN / groupage sanguin / typing of blood. Determinarea *grupului sanguin.
GRUPARE PROSTETIC| / groupement prosthé-tique / prosthetic group. Parte dintr-o molecul de *heteroprotein care nu este
compus din a-minoacizi. Natura g. p. st la baza clasificii he-teroproteinelor.
GRUPE LEUCOCITARE / groupes leucocytaires / tissue types. Sin.: grupe tisulare (v.).
GRUPE PLACHETARE / groupes plaque ttaires / platelet antigens. Ansamblu de sisteme antigenice proprii plachetelor, care
posed\, între altele, ca toate celulele din organism, antigenii *sistemului HLA.
GRUPE TISULARE / groupes tissulaires / tissue types. Descrierea pe criterii serologice sau genetice, pe baza *sistemului HLA la
om a unor tipuri tisulare. Cunoa[terea acestora este indispensabil în practica grefelor. O incompatibilitate (histoincompatibilitate)
a g. t. poate explica anumite reac]ii posttransfuzionale sau unele accidente de izoimunizare. Sin.: grupe leucocitare. V. [i cross-
match.
GTP / GTP / GTP. Abrev. utilizat `n mod curent pentru guanozin trifosfat (v.).
GTP-AZ|, s. f. / GTP-ase, s. f. / GTP-ase. Abrev. utilizat `n mod curent pentru guanozin trifosfataz (v.).
GUANIDIN|, s. f. / guanidine, s. f. / guanidine. Baz puternic foarte toxic
[NH:C(NH
2)
2], produs prin descompunerea unor
produ[i proteici. Unii deriva]i toxici ai g. se pot acumula în sânge în caz de insuficien] renal (îndeosebi acidul gua-
nidinosuccinic). Sin.: imino-uree.
GUANIDINEMIE, s. f. / guanidinémie, s. f. / gua-nidin(a)emia. Concentra]ia de *guanidin din sânge.

394. 394
GUANILATCICLAZ|, s. f. / guanylatecyclase, s. f. / guanylate cyclase. Denumire pentru enzimele (G-ciclaze) ce catalizeaz reac]ia:
*guanozin trifosfat
→ GMP-ciclic (*guanozin-3’-5’-monofosfat ciclic). Se disting dou grupe de g.: forma solubil [i cea legat la
membrana celular\. Forma solubil este alc uit din heterodimeri alc ui]i din subunit\]ile izoforme
α (77,5 kDa) [i β (70,5 kDa),
ambele cu activitate catalitic\. G. este activat de *oxidul nitric, de radicalii liberi [i de o serie de cofactori ai hemului. Ca
2^
o
activeaz `n unele tipuri celulare [i o inhib `n altele. Forma legat la membrana celular\, de mai multe tipuri, reprezint
glicoproteine transmembranare, care nu sunt sensibile la oxidul nitric sau al]i factori reglatori, dar exprim o activitate
asem oare *tirozinkinazei. ~n acest sens, g. ar fi receptorul func]ional primar al *peptidului natriuretic atrial. Sin.: guanil ciclaz\,
guanilil ciclaz\.
GUANILCICLAZ|, s. f. / guanyle cyclase, s. f. / guanylcyclase. Sin.: guanilatciclaz (v.).
GUANILILCICLAZ|, s. f. / guanylyle cyclase, s. f. / guanylylcyclase. Sin.: guanilatciclaz (v.).
GUANIN-NUCLEOTID, s. n. / guanine-nucléotide, s. m. / guanin-nucleotide. 1)
Guanin-deoxiribonucleotid, acid deoxiguanilic sau
deoxiguanozin-fosfat, produs de hidroliz a ADN. Abrev.: dGMP. 2)
Guanin-ribonucleotid, acid guanilic sau guanozin-5'-fosfat,
component major a acizilor ribonucleici. Abrev.: GMP.
GUANIN|, s. f. / guanine, s. f. / guanine. Baz azotat (2-amin\-6-hidroxi-purin\grupul *pu-rinelor. G. face parte din compu[ii
cu rol biologic de prim plan: *nucleozide, *nucleotide [i *acizi nucleici. V. [i baze purinice.
GUANOZIN DIFOSFAT / guanosine diphosphate / guanosine diphosphate. Este produs prin hidroliza *GTP de c re *GTP-az\.
Intervine în ciclul activare/inactivare al *proteinelor G. Astfel, când GDP se leag la nivelul subunit\]ii
α a proteinei G, aceasta
r\mâne inactiv\, deoarece cele trei subunit\]i ale sale (
α, β, γ) r\mân asociate. Abrev.: GDP. V. [i GTP.
GUANOZIN-5’-MONOFOSFAT, s. m. / guanosine-5’-monophosphate, s. m. / 5’-guanosine mono-phosphate. *Nucleotid alc uit
dintr-o molecul de guanin\, riboz [i un fosfat. Este format, în a-fara sintezei propriu-zise, [i prin hidroliza *GMP ciclic catalizat
de *fosfodiesteraz\. Abrev.: GMP.
GUANOZIN-3’-5’-MONOFOSFAT CICLIC / guano-sine 3’-5 ’-monophosphate cyclique / cyclic guanosine 3’-5’-monophosphate.
*Mesager secund de importan] major pentru transduc]ia informa]iei, îndeosebi în cazul *receptorilor mem-branari pentru
*acetilcolin\, *peptid natriuretic atri-al, *monoxid de azot [i al]i factori endogeni, ca [i pentru o serie de factori exogeni, naturali sau
artificiali. Printre efectele în rela]ie cu GMP c. pot fi enumerate: relaxarea mu[chilor netezi, inhibarea agregii plachetare,
afectarea activit\]ilor macro-fagelor, medierea unor func]ii cerebrale, expresia func]iilor vizual [i olfactiv [i fertilizarea. Abrev.:
GMP ciclic.
GUANOZIN TRIFOSFAT / guanosine triphosphate / guanosine triphosphate. Nucleotid care intervine în numeroase reac]ii
metabolice celulare. Dou roluri ale GTP sunt capitale: 1) În eta-pele *expresiei genice, de sintez a proteinelor, îndeosebi prin
eliberarea de energie consecutiv defosforilii [i conversiei în *GDP. 2) În activarea *proteinelor G, prin legarea la subunitatea
α a
a-cestora, care asigur cuplarea dintre *receptor [i efector. Abrev.: GTP.
GUANOZIN TRIFOSFATAZ|, s. f. / guanosine triphosphatase / guanosine triphosphatase. Abrev.: GTP-az\. Enzim ce intervine în
defosforilarea *GTP în *GDP sau *GMP, cu eliberare de energie (ea poate controla [i reac]ia invers\
α a *proteinei
G posed o activitate GTP-azic\. De asemenea, GTP-aza se asociaz cu unele proteine ce au rol în dirijarea veziculelor de
transport in-tracelular.
GUANOZIN|, s. f. / guanosine, s. f. / guanosine. Nucleozid format din *guanin [i *riboz\. Deriva]ii s\i fosfora]i (ribonucleotide) fac
parte din precursorii ARN [i exercit func]ii importante în metabolismul energetic.
GUBERNACULUM / gubernaculum / guberna-culum.
[Lat. gubernaculum = cârm\.] Fâ[ie de ]esut conjunctiv care leag sau
une[te unele organe. Ex.: 1)
G. dentis leag foliculul dentar permanent de mucoasa gingival\. 2) G. testis, ligamentul scrotal al
testiculului, care se întinde de la testiculul fetal la punga scrotului ocupând locul viitorului *canal inghinal.
GUDRON, s. n. / goudron, s. m. / tar.
[Ar. (Egipt) qatran.] Subprodus al distilii uscate a combustibililor solizi. Este un lichid
foarte vâscos, brun, compus dintr-un amestec de hidrocarburi de mare interes industrial. Produce irita]ii puternice ale pielii [i
mucoaselor, iar expunerea cronic în mediu industrial se afl `n rela]ie cu producerea unor cancere ale pielii, c\ilor respiratorii [i
vezicii.
GUM|, s. f. / gomme, s. f. / gum.
[Lat. gummi sau gommis, gr. kommi = gum\; cuvânt de origine oriental\.] Substan] rezultat
din transformarea peretelui celulelor vegetale, ca urmare a unor con-di]ii patologice.
G. arabic\ este un produs de ex-suda]ie al
unor specii de
Accacia, în special Ac-cacia Senegal Wild. G. se utilizeaz ca agent emulsionant [i protector în unele forme
farmaceutice [i în compunerea unor materiale dentare.
GUR|, s. f. / bouche, s. f. / mouth. NA: os, pl. ora.
[Lat. gula = gâtlej, gât.] 1) Prima por]iune a tubului digestiv, delimitat lateral
prin fa]a intern a obrajilor. Plan[eul cavit\]ii bucale este ocupat de limb\, iar zona sa periferic este separat de restul gurii prin
gingii [i arcade dentare. G. se deschide anterior prin buze, iar posterior comuni-c cu faringele. Mucoasa care c\ptu[e[te cavitatea
bucal prezint o permeabilitate de interes în administrarea medicamentelor. 2) În limbaj curent, orificiul extern, în form de fant\,
al cavit\]ii bucale, cu cele dou\ buze (superioar [i inferioar).
GUR| DE LUP / palais fendu / palatoschisis. Sin.: palatoschizis (v.).
GUST, s. n. / goût, s. m. / taste.
[Lat. gustus = gust.] 1) Sim] prin care organismul prime[te (datorit *papilelor gustative) informa]ii
asupra caracteristicilor unor substan]e sau alimente. 2) Senza]ie produs de o substan] sau un aliment dup excitarea papilelor
gustative. 3) Proprietatea unor substan]e sau alimente de a provoca aceast senza]ie.
GUSTA}IE, s. f. / gustation, s. f. / gustation.
[Lat. gustatio, -onis = gustare, de la gustare = a gusta.] Exercitarea sim]ului
gustului.
GUSTOMETRIE, s. f. / gustométrie, s. f. / gusto-metry.
[Lat. gustus = gust; gr. metron = m\sur\.] Explorarea func]ional a
*gustului, clinic\, electro-encefalografic sau electric\.
GU{AT, adj, s. m. sau f. / goitreux, -euse, adj. / goitrous.
[Lat. geusiae = gâtlej.] Care este afec-tat de *gu[\. Acest termen se
refer `ndeosebi la subiec]ii cu gu[ endemic [i nu se recomand utilizarea sa ca substantiv.
GU{|, s. f. / goitre, s. m. / goiter.
[Lat. geusiae = gâtlej.] Hipertrofie difuz [i benign a corpului *tiroidei care proemin frecvent la
nivelul regiunii anterioare a gâtului (cervical anterioar\ morile nu intr `n acest cadru nosologic, dar se pot
dezvolta pe o g. preexistent\. G. se prezint sub numeroase forme anatomopatologice [i clinice. ~n continuare sunt men]ionate o
serie de forme de g., criteriile descrierii acestora nefiind unitare. Mai semnificative, `n planul ac]iunii medicale sunt datele care
ofer informa]ii asupra func]iei ]esutului tiroidian. Ex., o serie de tulburi ale biosintezei hormonilor tiroidieni (`n diferite etape ale
acesteia), de origine genetic\, pot fi responsabile de g. cu hipotiroidie imediat sau tardiv\.
GU{| ABERANT| / goitre aberrant / aberrant goiter. Hipertrofia unei tiroide ectopice sau supranumerare. }esutul tiroidian din care
este alc uit g. a. nu prezint nici o conexiune vascular sau parenchimatoas cu cel al tiroidei situate normal spre deosebire, de
ex., de *g. plonjant\.
GU{| ADENOMATOAS| / goitre adénomateuse / adenomatous goiter. G. determinat de hiperplazia celulelor foliculare sau prin
noduli multipli ce con]in coloid.
GU{| BASEDOWIFIAT| / goitre basedowifié / Basedow’s goiter. 1) Declan[area *bolii Basedow-Graves pe o g. preexistent\, de[i
g. nu determin o predispozi]ie la aceast\ maladie. 2) G. al cui coloid devine hiperfunc]ional dup administrarea de iod.
GU{| COLOID| / goitre colloïde / colloid goiter. G., de consisten] moale, consecutiv distensiei masive a foliculilor tiroidieni din
cauza con]inutului crescut de coloid.
GU{| CONGENITAL| / goitre congénital / congenital goiter. Hipertrofie a tiroidei prezent la na[tere din cauza absen]ei
congenitale a enzimelor necesare producerii *tiroxinei. Ca urmare, are loc o stimulare a tiroidei prin *tirotropin\.
|

395. 395
GU{| ENDEMIC| / goitre endémique / endemic goiter. G. existent la peste 10 % din popula]ia unei anumite zone geografice, `n
rela]ie cu o caren] de iod, de factori alimentari sau chiar din cauza unei predispozi]ii genetice.
GU{| LINGUAL| / goitre lingual / lingual goiter. Mas de ]esut tiroidian normal sau de tip fetal, dezvoltat pe fa]a dorsal a limbii.
G. l. reprezint\, de fapt, o relicv a *canalului tireoglos.
GU{| MULTINODULAR| / goitre multinodulaire / multinodular goiter. G. care con]ine `n masa sa noduli multipli, bine delimita]i. V. [i
gu[ mutinodular toxic\.
GU{| MULTINODULAR| TOXIC| / goitre multi-nodulaire toxique / toxic multinodular goiter. Una dintre cele mai frecvente forme
clinice de *ti-reotoxicoz\. Se prezint\ sub forma unei *gu[i cu zone hiperfunc]ionale autonomizate transformate nodular, alternând
cu zone de parenchim hipo- sau afunc]ionale. Masa tisular tiroidian este crescut\, cu noduli mari [i, uneori, cu fenomene de
compresiune [i calcifici.
GU{| PARENCHIMATOAS| / goitre parenchy mateux / parenchymatous goiter. G. marcat prin celule foliculare mari [i un num
crescut de foliculi tiroidieni.
GU{| PLONJANT| / goitre plongeant / plunging goiter. G. situat cu o parte a sa `n mediastinul superior. }esutul tiroidian
intratoracic este legat printr-un pedicul cu ]esutul tiroidian normal din regiunea cervical\, deosebindu-se astfel de *g. aberant\.
GU{| SIMPL| / goitre simple / simple goiter. Hiperplazie simpl a glandei tiroide.
GUTAPERC|, s. f. / gutta-percha, s. f. / gut-ta-percha.
[Cuvânt engl. adaptat din malaiezian getah = gum [i percha = arbore
care sintetizeaz guma
.] R\[in asem oare cauciucului, produ-s de copacii din speciile Palaquium [i Isonendra din Sumatra.
Este utilizat ca material izolant pen-tru comprese (umede), precum [i în stomatologie, ca material de obtura]ie provizorie sau de
baz\, izolatoare.
GUT|, s. f. / goutte, s. f. / gout.
[Lat. gutta = pic ur\, lacrim\; sin. în limba latin din Evul Mediu cu humor = umoare.]
Afec]iune determina-t de o tulburare a metabolismului *purinelor: *a-cidul uric, produs terminal de degradare a puri-nelor, se
acumuleaz în sânge (*hiperuricemie), apoi, sub form de cristale minuscule de ura]i (de sodiu, calciu, potasiu, amoniu), precipit
în articula]ii [i îndeosebi în ]esutul cartilaginos. În continuare, se constituie depozite de ura]i la nivelul membranei sinoviale,
capsulei fibroase periarticulare, ligamentelor, tendoanelor, periostului [i osului. Crescând în volum, aceste mase de ura]i formeaz
aglomeri nodulare (*tofus sau nodul gutos) de dimensiuni variabile. Articula]iile afectate se pot deforma progresiv, pân la o
pierdere de mobilitate. Cel mai frecvent este afectat articula]ia metatarsofalangian a halucelui. Boala se manifest prin crize de
artrit acut\. *Litiaza uric\, de[i secundar unei hiperuricemii, nu este cuprin
s\, de obicei, în cadrul g. Nosologic se disting trei mari tipuri de g.: 1)
G. primitiv idiopatic\, adesea ereditar [i familial\, afectând
aproape exclusiv sexul masculin; în absen]a unui deficit enzimatic identificat, în rela]ie cu hiperuricemia, g. p. i. este considerat
consecin]a unei hiperuricogeneze [i a unei tulburi a eliminii renale de acid uric. 2)
G. primitiv prin deficit de hipoxantin-guanin-
fosforibozil transferaz tisular\
, boal rar a sugarului, manifestat îndeosebi prin encefalopatie. 3) G. secundar\, care complic o
insuficien] renal\, anumite hemopatii, o *glicogenoz hepatic [i alte boli, prin hiperuricemie cauzat de sc\derea eliminii renale
a acidului uric [i cre[terea catabolismului *nucleoproteinelor celulare.
GUTIER|, s. f. / gouttière, s. f. / groove, sulcus, pl. sulci (lat.).
[Fr. gouttière, din lat. gutta = pic ur\, lacrim\.] 1) Atel în form
de jgheab, confec]ionat din fe[i gipsate, tabl sau atele Krammer, utilizat pentru imobilizarea unui membru fracturat. 2) În
anatomie, anco[\, crest ur la suprafa]a unui os, la nivelul ceia trece un nerv, un tendon sau un vas (ex.: g. bicipital\, g. calca-
nean\ egare a aparatului ortodontic. Poate fi: a)
fix\, constând dintr-o coroan pe un grup de
din]i, pe fe]ele lor orale, ocluzale [i vestibulare, f s p rund subgingival; b)
mobil\, constând dintr-o prelungire a pl\cii
aparatului pe fa]a ocluzal [i vestibular a din]ilor laterali.
GUTURAI, s. n. / rhume simple (ou rhume de cerveau) / common cold.
[Lat. guttur, -uris = gât, gâtlej.] Inflama]ie cataral acut
a mucoasei foselor nazale, determinat de un virus diferit de cel al gripei sau de al]i agen]i infec]io[i. Sin.: co-riz\.
GUTURALIZARE, s. f. / gutturalisation, s. f. / gut-turalisation.
[Lat. guttur, -uris = gât, gâtlej.] Defect de tehnic vocal care
corespunde unei rezonan]e crescute a sunetului `n faringe. Sin.: r\gu[eal\.
GYRUS / gyrus / gyrus. NA: gyrus.
[Lat. gyrus, gr. gyros = inel, cerc.] Var.: girus. Sin.: circumvolu]ie (v.).

|

396. 396

WILLIAM HARVEY (1578-1657), me-dic englez, descoperitorul circulaþiei sân-
gelui. La 20 de ani urmeazã, la Padova, o instruire medicalã cu cei mai de seamã
profesori ai timpului. Ulterior, profesor de anatomie ºi chirurgie la Londra,
Harvey expune, în anul 1616, în prelegerea inauguralã a cursului de Anatomie,
dupã numeroase observaþii ºi experimente, concepþia sa despre circulaþia
sângelui. Ani în ºir verificã minu-þios probele experimentale, pentru ca în 1628
sã publice una dintre cele mai importante lucrãri din istoria medicinii:
Exercitatio
anatomica de motu cordis et sanguinis in animabilus.
Acest text istoric al
medicinii conþine doar 72 de pagini, în care Harvey respinge mai întâi erorile
clasicilor, ceea ce în spiritul scolasticii medicale era un sacrilegiu, pentru ca apoi sã descrie cu o
claritate deplinã circulaþia sângelui în organism. Chiar dacã majoritatea corpului medical a adoptat
doctrina sa, o serie de nume mari ale epocii l-au respins. Înainte de moarte, Harvey ºi-a pierdut
vederea, dar s-a consolat cu faptul cã teoria sa era aproape universal adoptatã.



HABENULA, s. f. / habenula, s. f. / habenula. NA: habenula. [Lat. habenula,
dim. de la
habena = curea, frâu, ligament.] 1) Fiecare din cele dou cordoane
care au originea la nivelul polului anterior al *epifizei, denumite [i tija sau frâul
epifizei. H. leag epifiza de hipotalamus. Sin.: peduncul anterior al epifizei. 2)
Structur anatomic în form de panglic\.
HABITUS, s. n. / habitus, s. m. / habitus, habit.
[Lat. habitus = aspect exterior,
mod de a fi, de la
habere = a avea o însu[ire caracteristic\.] Aspectul general al corpului uman, considerat ca expresie exterioar
a stii de s ate sau de boal a unui subiect. Exist\, evident, un
h. fiziologic [i numeroase h. morbide.
HAEMOPHILUS / Haemophilus / Haemophilus.
[Gr. haima, -atos = sânge; philos = prieten, de la philein = a iubi.] Gen de
bacterii Gram-negative care se dezvolt pe mediu de cultur cu sânge proasp , incluzând:
H. aegypticus, cauza conjunctivitei
contagioase;
H. ducreyi, agent etiologic al ulcerului genital moale (*[ancru moale); H. duplex determin blefaroconjunctivit\; H.
influenzae
(bacilul Koch-Weeks sau Pfeiffer) face parte din flora normal a nazofaringelui, dar poate cauza *influenza epidemic\,
iar la copil meningit bacterian [i epiglotit acut poten]ial fatal\;
H. vagina-lis, asociat uneori în vaginite.
HALEN|, s. f. / haleine, s. f. / breath.
[Lat. ha-lare = a r\spândi un miros, a exala.] Denumire dat aerului care iese din pl\mâni în
timpul *expi-ra]iei. V. [i fetor, halitoz\.
HALITOZ|, s. f. / halitose, s. f. / halitosis.
[Lat. halitus = suflare, exhalare, duhoare, de la halare = a r\spândi un miros, a exala.]
Miros nepl\cut al *halenei, a cui origine este la nivelul cavit\]ii bucale. Sin.: fetor oris.
HALLUX RIGIDUS / hallux rigidus / hallux rigi-dus. Rigiditate a halucelui înso]it de dureri la mers, din cauza unei artroze primitive
metatarso-falangiene.
HALLUX VALGUS / hallux valgus / hallux valgus. Deformare caracterizat prin devierea lateral (în afar\
o subluxa]ie a articula]iei metatarsofalangiene, care este de obicei hipertrofiat\.
HALLUX VARUS / hallux varus / hallux varus, pigeon toe. Deviere median a halucelui, de origine congenital (frecvent) sau
câ[tigat (artroz deformant). Halucele este deplasat în\untru, formând cu al doilea deget al piciorului un unghi de 75-90
°.
HALOFIL, adj. / halophile, adj. / halophilic.
[Gr. hals, halos = sare; philos = prieten, de la philein = a iubi.] 1) Care prezint
afinitate pentru halogeni. 2) Care se dezvolt în mediu salin.
HALOGEN, s. m., adj. / halogène, s. m., adj. / ha-logen.
[Gr. hals, halos = sare; gennan = a produce.] Nume generic pentru
elementele grupei a VII-a din sistemul periodic: *fluor, *clor, *brom, *iod [i astatiniu. H. formeaz acizi prin combinarea cu hi-
drogenul [i suri prin combinare cu metalele. Surile sunt denumite în func]ie de h. con]inut: fluoruri, cloruri, bromuri, ioduri. O
serie dintre aceste suri, ca [i h., prezint importan] în fiziologie, patologie sau uneori ca medicamente.
HALOMEGALIE, s. f. / hallomégalie, s. f. / hallo-megalia, hypertrophy of the great toe.
[Lat. hallux, -icis = degetul mare de la
picior; gr.
me-gas, megalos = mare.] Hipertrofie congenital a degetului mare al piciorului (haluce).
HALOPERIDOL, s. m. / halopéridol, s. m. / halo-peridol. (DCI) *Neuroleptic administrat
per os sau parenteral, activ în psihozele
acute [i cronice, utilizat, de asemenea, [i ca *antiemetic.
HALOTAN, s. m. / halothane, s. m. / halothane. (DCI) Anestezic administrat prin inhala]ie (2-bromo-2-cloro-1,1,1-trifluoretan), foarte
maniabil, dar cu efect hepatotoxic. V. anestezice generale.
HALOU, s. n. / halo, s. m. / halo.
[Lat., gr. halos = disc.] 1) Nimb, cerc luminos. 2) Cerc luminos sau colorat care înconjoar pupila,
vizibil în *glaucom. 3) Marginea *
maculei lutea observat la examenul oftalmoscopic. 4) H. Fick apare în cazul lentilelor de contact.
5)
H. senil, se poate observa la vârstnici, în jurul papilei optice. 6) H. hipoecogen, pe o imagine ecografic etc.
HALUCE, s. n. / hallus, hallux, s. m. / hallux, halluces (pl.). NA: hallux.
[Lat. hallux, -icis = degetul mare de la picior.] Degetul
mare al piciorului.
HALUCINA}IE, s. f. / hallucination, s. f. / halluci-nation.
[Lat. hallucinatio, -onis = aiureal\, de la hallucinare = a aiura.]
Percep]ie f obiect, adi-c în absen]a oricei stimuli din exterior. Se deosebe[te de *iluzie, care reprezint percep]ia deformat
a unui obiect real. Sunt descrise dou mari tipuri de h.: 1)
H. psihotice, caracterizate prin absen]a caracterului senzorial. 2) H.
senzoriale
sau psihosenzoriale, mai frecvente, se clasific în func]ie de analizatori: h. auditive, vizuale, olfactive, tactile, gustative.
De obicei plurisenzoriale, h. sunt legate de o serie de fenomene [i idei care preocup\ bolnavul. H. apar în: alcoolism, epilepsie,
schizofrenie, tumori cerebrale, intoxica]ii, in-fec]ii grave etc.
HALUCINOGEN, adj., s. n. / hallucinogène, adj., s. m. / hallucinogen, hallucinogenic (1).
[Lat. hallucinare = a aiura; gr. gennan
= a produce
.] 1) Care provoac halucina]ii. 2) Denumire generic pentru o serie de substan]e chimice, naturale sau sintetice, care
determin alterarea percep]iilor (îndeosebi a celei vizuale), a stii de spirit [i a gândirii. De[i multe h. prezint similitudini de struc-
tur cu *neuromediatori fiziologici ca *seroto-nina [i *catecolaminele, mecanismul lor de ac]iu-ne este diferit. Ex. de h.: LSD
(dietilamida acidului lisergic) [i mescalina.
HALUCINOZ|, s. f. / hallucinose, s. f. / halluci-nosis.
[Lat. hallucinare = a aiura; -ozã.] Perturbare de percep]ie în care, spre
deosebire de *ha-lucina]ie, convingerea bolnavului este mai pu]in intens\. El are nevoie de verifici, iar probele contrarii ale celor
din jur sunt luate în considerare. Survine îndeosebi în alcoolismul cronic.
HAMARTOM, s. n. / hamartome, s. m. / hamar-toma.
[Gr. hamartia = defect corporal; -oma.] Malforma]ie pseudotumoral
caracterizat printr-o cantitate excesiv sau o dispunere anormal\ a celulelor, într-un ]esut sau într-un organ în care acestea exist
în mod normal. H. nu este *hetero-top, deosebindu-se astfel de *coristom.
HANDICAP, s. n. / handicap, s. m. / handicap.
[Engl. hand in cap = mân\ în c\ciul\, termen de joc de noroc, apoi curs de cai unde
[ansele sunt egalizate printr-o greutate mai mare purtat de cei mai buni; prin extensie, dezavantaj, inferioritate
.] Dezavantaj
social sau profesional, stare de inferioritate determinate de o infirmitate sau de o boal\. H. poate fi
senzorial (vizual, auditiv), fizic
(neurologic, muscular etc.) sau
mental (deficien] intelectual\, afec]iuni psihastenice). Cauzele generatoare de h. sunt foarte
variate: anomalii genetice, malforma]ii, boli cardiovasculare, respiratorii, reumatismale, infec]ioase etc. H. trebuie evaluat în func]ie
de vârst\, sex, factori culturali [i sociali. V. [i infirmitate, invaliditate.
1

397. 397
HANDICAPAT, adj., s. m. [i f. / handicapé, -e, adj., s. m. et f. / handicapped, disabled. [V. etimologia termenului handicap.]
(Persoan\ consecin]e asupra capa-cit\]ii de lucru, din cauza diminuii posibilit\]ilor de efort fizic
sau intelectual.
HAPLOID, adj. / haploïde, adj. / haploid.
[Gr. haploos = singur; eidos = form\.] Despre un nucleu sau o celul care posed un
singur set de cromozomi, adic o singur copie din fiecare dintre cromozomii proprii speciei (23 la om). Numul h. de cromozomi
se noteaz cu n. *Game]ii, forma]i prin *meioz\, sunt celule h., a cor fuziune prin *fecunda]ie reface numul normal (*diploid) de
cromozomi.
HAPLOIDIE, s. f. / haploïdie, s. f. / haploidy.
[Gr. haploos = singur; eidos = form\.] Starea unei ce-lule *haploide.
HAPLOIDIZARE, s. f. / haploïdisation, s. f. / ha-ploidisation.
[Gr. haploos = singur; eidos = for-m\.] Trecerea din starea de
*diploid în starea de *haploid prin pierderea progresiv a cromozomilor.
HAPLOTIP, s. n. / haplotype, s. m. / haplotype.
[Gr. haploos = singur; typos = tip, model, marc\.] 1) Jum ate din ansamblul
genelor, adic din lotul de cromozomi, indiferent dac provine de la ma-m sau de la tat\. Dou h. alc uiesc un *genotip. H. se
transmite ca o unitate, de la unul din pin]i. 2) Mai frecvent, termenul se aplic genelor purta-te de un singur cromozom al unei
perechi: fie ansamblul acestor gene, fie doar unui grup dintre a-cestea. În general, termenul este utilizat în imunologie pentru a
desemna una sau mai multe gene, comandând un antigen sanguin sau tisular, si-tuat (situate) pe un singur cromozom.
HAPTEN|, s. f. / haptène, s. m. / hapten(e).
[Gr. haptein = a prinde, a ata[a.] Molecul prea mic pentru a fi imunogenic\, adic
pentru a determina formarea de anticorpi, fiind denumit de aceea [i antigen incomplet sau par]ial. De[i h. nu pot induce un
r\spuns imun prin ele `nsele, pot reac]iona cu produ[ii acestui r\spuns (celule [i molecule). Pentru a deveni imunogenic [i pentru
a dobândi propriet\]ile unui antigen, h. este legat de o pro-tein care `i serve[te de suport sau este adsorbit la suprafa]a unor
particule `n suspensie. O dat format anticorpul specific, h. se poate cupla cu a-cesta dac nu este cuplat cu proteina purt oa-re.
Ex. de h.: antibiotice, analgezice, al]i compu[i cu M
r mic\.
HAPTOFOR, adj., s. m. / haptophore, adj., s. m. / haptophore, haptophorous.
[Gr. haptein = a prinde, a ata[a; phoros = care
poart\, de la
phe-rein = a purta, a transporta.] Termen datorat lui Ehrlich, utilizat pentru a desemna gruparea ce provoac unirea
unui *antigen cu un anume *anti-corp sau legarea la *receptorii celulari.
HAPTOGLOBIN|, s. f. / haptoglobine, s. f. / hap-toglobin.
[Gr. haptein = a prinde, a ata[a; lat. globus = glob; -inã.] Globulin din
ser care mi-greaz la electroforez cu alfa-2 globulinele. Reprezint transportorul specific al hemoglobinei. E-xist mai multe tipuri
de h. V. [i tab. const. hematol.
HART| EPIDEMIOLOGIC| / carte épidémiolo-gique / epidemiologic map. Reprezentarea evo-lu]iei unei *epidemii pe un teritoriu
limitat geografic sau la scar planetar\.
HART| GENETIC| / carte génétique / genetic map. Reprezentare grafic a pozi]iei genelor, u-nele fa] de altele, `n *genom.
HART| DE RESTRIC}IE / carte de restriction / restriction map. Reprezentare grafic a localiz\-rilor *situsurilor de restric]ie pe o
molecul de ADN.
HA{I{, s. n. / haschisch, s. m. / hashish.
[Ar. hachich = iarb\, cânep\.] 1) Substan] extras din cânepa indian ( Cannabis indica),
ca [i *mari-juana. Ingestia [i inspira]ia fumului de h. provoac "be]ia canabic\". Utilizarea repetat a h. este la o-riginea unei
toxicomanii înso]ite de tulburi men-tale. V. canabism. 2) Cânepa indian îns\[i.
HA{I{ISM, s. n. / haschischisme, s. m. / hashish-ism.
[Ar. hachich = iarb\, cânep\; -ism.] Sin.: canabism (v.).
HAUSTRA}IE, s. f. / haustration, s. f. / haustra-tion.
[Lat. haustrum = pung\.] Forma]iune anatomic dilatat\, `n form de pung\.
Ex.:
h. colice - vizibile radiologic, cuprinse `ntre dou incizuri [i dând colonului un aspect segmentat.
HEBEFRENIE, s. f. / hébéphrénie, s. f. / hebe-phrenia.
[Gr. hebe = pubertate, tinere]e; phren, -os = minte, spirit.] Form de
*schizofrenie caracterizat prin debut în adolescen] sau la adultul tân. Se caracterizeaz prin refuzul de a comunica, absen]a
delirului sau existen]a unor idei delirante vagi, halucina]ii discrete, o *discordan] evident\, caracterul imprevizibil [i brutal al
comportamentului. Deteriorarea psihic evolueaz foarte rapid.
HEBEFRENOCATATONIE, s. f. / hébéphrénoca-tatonie, s. f. / hebefrenia-catatonia.
[Gr. hebe = pubertate, tinere]e; phren, -os =
minte, spirit;
kata = în jos; tonos = tensiune.] Psihoz cronic grav în care se asociaz caracteristicile clinice ale *hebefreniei cu
cele ale *catatoniei.
HEBETUDINE, s. f. / hébétude, s. f. / hebetude.
[Lat. hebetudo, -inis = amor]ire, prostie, de la he-betare = a amor]i, a sli [i
hebes, -etis = slab, prost.] Stare morbid caracterizat prin suprimarea facult\]ilor intelectuale cu conservarea utiliz\-rii sim]urilor.
Reprezint primul grad de *stupoare.
HEBOIDOFRENIE, s. f. / héboïdophrénie, s. f. / heboidophrenia.
[Gr. hebe = pubertate, tinere]e; eidos = form\; phren, -os =
minte, spirit
.] Psiho-z cronic survenind la tineri, adesea adolescen]i, caracterizat printr-un comportament patologic care evoc
dezechilibrul din *psihopatie, asociat cu tulburi ale gândirii [i idei delirante asem\-toare celor din *schizofrenie.
HECTIC, adj. / hectique, adj. / hectic.
[Gr. hekti-kos = obi[nuit, de la ekhein = a avea.] Care persist\. Ex.: febr h.
HEDONISM, s. n. / hédonisme, s. m. / hedonism.
[Gr. hedone = pl\cere; -ism.] Înclinare excesiv c re pl\ceri [i tendin] de a
evita ce este deza-greabil.
HEDROCEL, s. n. / hédrocèle, s. f. / hedrocele.
[Gr. hedra = anus; kele = hernie, tumor\.] Hernia anselor intestinale, unde
acestea proemin la nivelul anusului.
HELCOID, adj. / helcoïde, adj. / helcoid.
[Gr. hel-kos = ulcer; eidos = form\.] Care se aseam cu un *ulcer.
HELCOLOGIE, s. f. / helcologie, s. f. / helcology.
[Gr. helkos = ulcer; logos = [tiin]\.] Studiul sistematic al *ulcera]iilor de diverse
cauze.
HELCOZIS, s. n. / helcosis, s. m. / helcosis.
[Gr. helkos = ulcer; -ozis.] Termen utilizat rar, ca sin. cu *ulcera]ie.
HELICOBACTER PYLORI / Helicobacter pylori / Helicobacter pylori.
[Lat. helix, -icis, gr. helix, -ikos = spiral\; bakterion, dim.
de la
bakteria = baston; lat. pylorus, gr. pyloros = portar, din gr. pyle = poart\, ouros = paznic.] Denumire nou a
microorganismului
Campylobacter pylori, care reflect cele dou aspecte morfologice ale bacteriei: elice in vivo [i adesea bastona[
in vitro. Aceast bacterie Gram-negativ constituie, dup o perioa-d de infec]ie [i de irita]ie a mucoasei gastroduo-denale, cauza
unei gastrite cronice superficiale, cu evolu]ie posibil c re ulcere gastrice [i duodenale, iar uneori c re adenocarcinoame sau lim-
foame gastrice. În 1994, OMS a clasificat H. p., bacterie cu ac]iune lent\, în grupa agen]ilor cancerigeni din clasa I (cei mai
periculo[i). Modul de transmitere al bacteriei nu este clar. Au fost izola-te numeroase su[e bacteriene, dintre care una prezint o
gen particular\,
cag A, care codific o protein specific\, fiind prezent în 50 % din gastritele cronice [i în totalitatea ulcerelor
duodenale; o alt su[ posed gena
vac A, ce codific o toxin generatoare de leziuni celulare, în re-la]ie cu ulcera]iile. O serie de
cerceti sugereaz implicarea H. p. în patologia cardiovascular\. În general, rolul patogen al H. p. nu este înc sufi-cient de clar.
HELIODERMIT|, s. f. / héliodermite, s. f. / helio-dermatitis, dermatitis solaris, sunburn.
[Gr. helios = soare; derma, -atos = piele; -
itã.] Denumire a tuturor afec]iunilor cutanate determinate de razele solare.
HELIOFOBIE s. f. / héliophobie, s. f. / heliopho-bia.
[Gr. helios = soare; phobos = fric\.] Team morbid de radia]iile solare.
HELIOPATIE s. f. / héliopathie, s. f. / heliopathy.
[Gr. helios = soare; pathos = boal\.] Termen general utilizat pentru a defini
afec]iunile cauzate de radia]iile solare.
HELIOTERAPIE, s. f. / héliothérapie, s. f. / helio-therapy.
[Gr. helios = soare; therapeia = tratament, de la therapeuein = a
îngriji
.] Utilizarea lu-minii solare în scopuri terapeutice sau profilactice.
HELIX, s. n. / hélix, s. m. / helix. NA: helix (2).
[Lat. helix, -icis, gr. helix, -ikos = spiral\, melc.] 1) Structur macroscopic sau
molecular aranjat în spiral\. Ex.: *structura secundar de tip
α-helix a proteinelor. 2) Marginea circumferin]ei care delimiteaz
pavilionul urechii.

398. 398
HELMINTHES / Helminthes / Helminthes. [Gr. helmins, -inthos = vierme.] Încreng ura viermilor parazi]i din subregnul Metazoa.
Cuprinde dou subîncreng uri importante în parazitologia uma-n\: *
Plathelminthes (viermi pla]i), cu clasele *Tre-matoda [i
*
Cestoda, [i *Nemathelminthes (viermi cilindrici), cu clasele Nematoda, Acanthocephala [i Gordiacea.
HELMINTIAZ|, s. f. / helminthiase, s. f. / helmin-thiasis.
[Gr. helmins, -inthos = vierme; -azã.] Boal parazitar determinat de
un vierme din în-creng ura *
Helminthes.
HELODERMIE, s. f. / hélodermie, s. f. / helosis.
[Gr. helos = unghie, excrescen] în form de corn; derma, -atos = piele.]
Nodozit\]i caloase, de re-gul indolore, dezvoltate pe fa]a dorsal a articula]iilor falangiene [i metacarpofalangiene.
HEM, s. n. / hème, s. m. / h(a)eme.
[Gr. haima, -atos = sânge.] Gruparea prostetic neproteic a hemoglobinei, constituit din
protoporfirin (*porfi-rin\) având fixat un atom de fier feros. Complexul fier-protoporfirin confer hematiilor culoarea ro-[ie.
Leg ura h. cu *globina se stabile[te prin intermediul grupilor carboxilice ale lan]urilor laterale propionice ale h. Molecula de
*hemoglobin con]ine patru subunit\]i de globin [i patru molecule de h.
HEMADSORB}IE, s. f. / hémadsorption, s. f. / h(a)emadsorption.
[Gr. haima, -atos = sânge; lat. ad = spre; sorbere = a bea, a
aspira
.] Aderen-]a globulelor ro[ii pe alte celule, de obicei determinat de prezen]a unui virus pe suprafa]a acestora din urm\.
HEMAFEREZ|, s. f. / hémaphérèse, s. f. / h(a)emapheresis.
[Gr. haima, -atos = sânge; a-phairesis = plecare, `ndeptare.]
Separarea [i prelevarea unei p]i (elemente figurate sau plas-m\, *plasmaferez\ , `n continuare restul fiind
reinjectat la pacient.
HEMAGLUTINARE, s. f. / hémagglutination, s. f. / h(a)emagglutination.
[Gr. haima, -atos = sânge; lat. agglutinare = a lipi, a
uni
.] *Aglutinarea globulelor ro[ii sub ac]iunea fie a unor aglutinine specifice (reac]ie antigen-anticorp), fie a unor *hemaglutinine
bacteriene sau virale (apar]inând îndeosebi grupului *
Myxovirus), fie a unor *lectine ca fitohemaglutinina. Datorit culorii
eritrocitelor, h. se observ u[or. Fenomenul de h. se utilizeaz pentru determinarea grupelor sanguine, ca [i pentru punerea în
eviden] a unor antigeni sau anticorpi. V. [i aglutinare.
HEMAGLUTININ|, s. f. / hémagglutinine, s. f. / h(a)emagglutinin.
[Gr. haima, -atos = sânge; lat. agglutinare = a lipi, a uni; -
inã.] 1) Anticorp care provoac *hemaglutinare. 2) Produs de origine bacterian sau constituent viral (îndeosebi în cazul grupului
*
Myxovirus) care genereaz aglutinarea hematiilor. 3) *Lectin dotat cu aceea[i proprietate.
HEMAGLUTINOGEN, s. m. / hémagglutinogène, s. m. / h(a)emagglutinogen.
[Gr. haima, -atos = sânge; lat. agglutinare = a
lipi, a uni; gr.
gennan = a produce.] V. grup sanguin.
HEMAJ, s. n. / hemmage, s. m. / hemming.
[Fr. hemmage, origine onomatopeic\.] Manevr de `n-deptare prin raclaj a secre]iilor
[i mucozit\]ilor depuse la nivelul faringelui sau al laringelui (pe *corzile vocale) `ndeosebi `n laringitele cronice ca-tarale [i
hipertrofice.
HEMANGIECTAZIE, s. f. / hémangiectasie, s. f. / h(a)emangiectasis.
[Gr. haima, -atos = sânge; angeion = vas; ektasis =
dilata]ie
.] Dilata]ie permanent a vaselor sanguine. Ex.: h. hipertrofic\ a unui membru, asociat cu varice, angioame sau a-
evrisme.
HEMANGIOBLASTOM, s. n. / hémangioblas-tome, s. m. / h(a)emangioblastoma.
[Gr. hai-ma, -atos = sânge; angeion = vas;
blastos = germen; -oma.] *Hemangiom capilar malign, cu localizare, cel mai frecvent, cerebral\. Sin.: angioblastom.
HEMANGIOBLASTOM MULTIPLU / hémangio-bl astome multiple / Lindau’s disease. Sin.: boal Lindau (v.).
HEMANGIOENDOTELIOM, s. n. / hémangioendo-t héliome, s. m. / h(a)emangioendothelioma.
[Gr. haima, -atos = sânge;
angeion = vas; endon = în\untru; thele = ridic ur\, mamelon; -oma.] Tumor vascular benign\. Uneori se asociaz cu
*trombocitopenie, ca o consecin] a sechestrii trombocitelor în forma]iunile tumorale.
HEMANGIOM, s. n. / hémangiome, s. m. / h(a)e-mangioma.
[Gr. haima, -atos = sânge; angeion = vas; -oma.] Tumor benign
constituit din vase neoformate [i dilatate. Sin.: nev vascular. Forme: 1)
H. congenital, defect de dezvoltare embrionar a vaselor
sanguine. 2)
H. mediastinal, angiom disgenetic. 3) H. pulmonar malign, sarcom pulmonar rar. 5) H. splinei, tumor\ vascular\ a
splinei. 6)
H. vertebral: angiom osos situat la nivelul corpului vertebral. 7) H. scleros, v. dermatofibrom.
HEMANGIOSARCOM, s. n. / hémangiosarcome, s. m. / h(a)emangiosarcoma.
[Gr. haima, -atos = sânge; angeion = vas; sarx,
sarkos
= carne; -oma.] Tumor malign format din proliferarea ]esuturilor endotelial [i fibroblastic.
HEMARTROZ|, s. f. / hémarthrose, s. f. / h(a)em-arthrosis.
[Gr. haima, -atos = sânge; arthron = articula]ie; -ozã.] Revsat de
sânge într-o articula]ie, cel mai adesea de origine traumatic\.
HEMATEMEZ|, s. f. / hématémèse, s. f. / h(a)e-matemesis.
[Gr. haima, -atos = sânge; emesis = vs ur\, de la emein = a
vomita
.] Vom cu sân-ge de origine digestiv\. H. traduce o hemoragie digestiv\ superioar\, sângele mai mult sau mai pu]in digerat
provenind din esofag, stomac sau duoden. Cauzele cele mai frecvente: ruptur de *varice esofagiene, *ulcer gastroduodenal [i
*gas-trite hemoragice.
HEMATHIDROZ|, s. f. / hémathidrose, s. f. / h(a)ematidrosis.
[Gr. haima, -atos = sânge; hi-dros = sudoare, transpira]ie; -ozã.]
Eliminarea u-nor mici cantit\]i de sânge prin porii glandelor sudoripare. H. poate apare în sti infec]ioase grave, purpure sau în
nevropatii.
HEMATIC, adj. / hématique, adj. / h(a)ematic.
[Gr. haima, -atos = sânge.] Care este de origine sanguin\.
HEMATIE, s. f. / hématie, s. f. / erythrocyte, red cell.
[Gr. haima, -atos = sânge.] Sin.: eritrocit (v.).
HEMATIMETRIE, s. f. / hématimétrie, s. f. / h(a)emacytometry.
[Gr. haima, -atos = sânge; metron = m\sur\.] Ansamblul
m\sur\torilor efectuate asupra hematiilor cu ajutorul *hemocitometrului.
HEMATIN|, s. f. / hématine, s. f. / h(a)ematin.
[Gr. haima, -atos = sânge; -inã.] *Hem al cui fier feros (bivalent) a fost
transformat în fier feric (trivalent) [i care devine astfel impropriu trans-portului de oxigen.
HEMATOCEL, s. n. / hématocèle, s. f. / h(a)ema-tocele.
[Gr. haima, -atos = sânge; kele = tumor\, hernie.] De[i sensul propriu
este tumor sanguin\, termenul este utilizat pentru a desemna hemoragii închistate (hematoame) la nivelul organelor genitale. Ex.:
1) La bbat - h. scrotal, h. funicular, h. intratesticular. 2) La femeie - h. peri- sau retroute-rin, în pelvis sau, îndeosebi, în fundul de
sac Douglas.
HEMATOCOLPOS, s. n. / hématocol pos, s. m. / h(a)ematocolpos.
[Gr. haima, -atos = sânge; kolpos = vagin.] Mas
pseudotumoral format prin reten]ia sângelui menstrual în vagin.
HEMATOCRIT, s. n. / hématocrite, s. m. / h(a)e-matocrit, packed cell volume.
[Gr. haima, -atos = sânge; krinein = a separa de.]
Volumul ocupat de elementele figurate din sânge (de fapt de globulele ro[ii) într-un volum dat de sânge. H. se m\soar prin
centrifugarea sângelui total într-un tub gradat. Se exprim în procente fa] de volumul total al probei de sânge [i este, în mod
normal, 40-54 % la bbat [i 36-47 % la femeie. Raportul dintre h. [i numul de hematii pe mm
3
reprezint *volumul globular.
Sc\derea h. impune c\utarea unei *anemii, iar cre[terea sa este caracteristic *poliglobuliilor.
HEMATODERMIE, s. f. / hématodermie, s. f. / h(a)ematodermia.
[Gr. haima, -atos = sânge; derma, -atos = piele.] Termen care
regrupeaz ansamblul leziunilor cutanate infiltrate, frecvent maligne, caracterizate histologic prin proliferare intracutanat de celule
provenind din liniile hema-topoietice. Sub aceast denumire sunt reunite lo-calizile cutanate din hemopatii limfoide de tip T
(*micosis fungoid, *sindrom Sézary), de tip B (*leucemie limfatic cronic\ ii acute he-moblastice, *histiocitoz X [i,
frecvent, *boal Ka-posi.
HEMATOFAG, adj., s. m. sau f. / hématophage, adj., s. m. ou f. / h(a)ematophage.
[Gr. haima, -atos = sânge; phagein = a
mânca
.] (Animal) care se hre[te cu sânge. Ex.: insect h.
HEMATOFOBIE, s. f. / hématophobie, s. f. / h(a)ematophobia.
[Gr. haima, -atos = sânge; phobos = fric\.] Teama patologic de
sânge.

399. 399
HEMATOGEN, adj. / hématogène, adj. / h(a)ema-togenous. [Gr. haima, -atos = sânge; gennan = a produce.] 1) Care depinde de
sânge. 2) Care este datorat circula]iei sanguine. Ex.: diseminarea h. a microbilor.
HEMATOIDIN|, s. f. / hématoïdine, s. f. / h(a)e-matoidin.
[Gr. haima, -atos = sânge; eidos = form\; -inã.] Substan] derivat din
*hemoglo-bin\, care se formeaz în focarele hemoragice vechi, sub form de cristale romboidale, micro-scopice, de culoare ro[ie.
HEMATOLOGIE, s. f. / hématologie, s. f. / h(a)e-matology.
[Gr. haima, -atos = sânge; logos = [tiin]\.] Ramur a medicinii având
ca obiect studiul sângelui, al organelor hematopoietice [i al pa-tologiei acestora. În prezent s-au conturat o serie de subdomenii
ale h., ca imunohematologia, fiziopatologia hemostazei [i h. oncologic\.
H. geografic\ permite studiul diferi]ilor parametri sanguini
în func]ie de ]ar [i de popula]iile din diferite zone geografice.
HEMATOM, s. n. / hématome, s. m. / h(a)emato-ma.
[Gr. haima, -atos = sânge; -oma.] Colec]ie de sânge, mai mult sau mai pu]in
închistat\, acumulat în ]esuturi sau într-o cavitate natural\. H. rezult din cauza ruperii unor vase, ca urmare a u-nui traumatism,
sau spontan, în anumite boli.
HEMATOM EXTRADURAL / hématome extradu-ral / epidural h(a)ematoma. *Epan[ament sanguin posttraumatic colectat între
*dura mater [i oasele craniului. Este situat cel mai frecvent în regiunea sfeno-temporo-parietal (zona decolabil a lui Gérard-
Marchant) [i reprezint consecin]a rupturii unei ramuri a *arterei meningee mijlocii, ca urmare a unei fracturi.
HEMATOM RETROPLACENTAR / hématome ré -troplacentaire / abruptio placentae. Sin.: apoplexie uteroplacentar (v.).
HEMATOM SUBDURAL / hématome sous- dural / subdural h(a)ematoma. *Epan[ament sanguin intracranian acut, subacut sau
cronic, cel mai frecvent de origine traumatic\, uneori bilateral, dezvoltat între dura mater [i foi]a extern a arahnoidei [i extins, de
obicei, pe totalitatea convexi-t\]ii unei emisfere.
HEMATOMETRIE, s. f. / hématomètre, s. m., hématométrie, s. f. / h(a)ematometra, h(a)ema-tometry.
[Gr. haima, -atos = sânge;
1)
metra = uter; 2) metron = m\sur\.] 1) Reten]ia de sânge menstrual în uter. 2) Examinare a sângelui pentru determinarea
numului, tipurilor [i propor]iei diferitelor elemente figurate [i a cantit\]ii de hemoglo-bin\.
HEMATOMIELIE, s. f. / hématomyélie, s. f. / h(a)ematomyelia.
[Gr. haima, -atos = sânge; myelos = m\duv\.] Hemoragie
intramedular cu caracter masiv sau sub form de microhemoragii punctiforme, produs în urma unui traumatism medular sau a
unei decompresiuni bru[te.
H. cen-tral\, v. boal Minor.
HEMATOPOIETIC, adj. / hématopoïétique, adj. / h(a)ematopoietic.
[Gr. haima, -atos = sânge; poietikos = care face, care creeaz\,
de la
poiein = a face.] Care prive[te *hematopoieza. Ex.: organe h.
HEMATOPOIETIN|, s. f. / hématopoïetine, s. f. / h(a)ematopoietin.
[Gr. haima, -atos = sânge; poietikos = care face, de la
poiein = a face; -inã.] Sin.: eritropoietin (v.).
HEMATOPOIEZ|, s. f. / hématopoïèse, s. f. / h(a)ematopoiesis.
[Gr. haima, -atos = sânge; po-iesis = creare, formare, de la
poiein = a face.] Totalitatea proceselor prin care se formeaz [i se dezvolt celulele sanguine. H. continu tot timpul vie]ii,
asigurând înlocuirea celulelor îmb rânite, care sunt îndeptate din circula]ie. La adultul s os, h. se produce în m\duva osoas\,
dar în unele boli poate apare o h. extramedular\.
HEMATOPORFIRIN|, s. f. / hématoporphyrine, s. f. / h(a)ematoporphyrin.
[Gr. haima, -atos = sânge; porphyra = purpur\; -
inã.] Substan] de culoare ro[u-închis, produs de descompunere a *hemului, rezultat al degradii hemoglobinei.
HEMATOSALPINX, s. n. / hémato-salpinx, s. m. / h(a)ematosalpinx.
[Gr. haima, -atos = sânge; lat. salpinx, -ingis, gr. salpinx,
-ingos
= trompet\, tromp\.] Acumulare de sânge într-o *tromp uterin\, în general consecutiv unei sarcini tubare.
HEMATOSCOP, s. n. / hématoscope, s. m. / h(a)ematoscope.
[Gr. haima, -atos = sânge; sko-pos = observator, de la skopein =
a vedea, a examina
.] Fotometru electronic, util în determinarea numului de elemente figurate din sânge.
HEMATOSPECTROSCOPIE, s. f. / hémato-spectr oscopie, s. f. / h(a)ematospectroscopy.
[Gr. haima, -atos = sânge; lat.
spectrum = apari]ie, ar are; gr. skopia = examinare, de la skopein = a vedea, a examina.] Aplicarea *spectroscopiei la studiul
sângelui.
HEMATOSPERMIE, s. f. / hématospermie, s. f. / h(a)ematospermia.
[Gr. haima, -atos = sânge; sperma, -atos = s\mân]\.]
Emisie de sperm a-mestecat cu sânge. Sin.: hemospermie.
HEMATOXILIN|, s. f. / hématoxyline, s. f. / h(a)e-matoxylin. Colorant bazofil utilizat în microsco-pia optic pentru eviden]ierea
selectiv a *croma-tinei.
HEMATOZ|, s. f. / hématose, s. f. / h(a)ematosis.
[Gr. haima, -atos = sânge; -ozã.] Ansamblul schimburilor gazoase
alveolocapilare, de la nivelul pl\mânilor, în urma cora sângele venos se încarc cu oxigen, devenind sânge arterial. H. permite
aportul de oxigen la nivelul celulelor [i eliminarea bioxidului de carbon produs de acestea.
HEMATOZOAR, s. n. / hématozoaire, s. m. / h(a)ematozoon.
[Gr. haima = sânge; zoon = animal.] Protozoar parazit care tr\ie[te
în stadiul adult în sângele vertebratelor.
HEMATURIE, s. f. / hématurie, s. f. / h(a)ematu-ria.
[Gr. haima, -atos = sânge; ouron = urin\.] Prezen]a sângelui sau a
hematiilor în urin\. Poate fi de origine: renal\, ureteral\, vezical sau uretral\. Este denumit
macroscopic\, în cazul când urina
are culoarea ro[ie sau brun\, [i
microscopic\, dac prezen]a hematiilor nu poate fi confirmat decât la microscop (peste 5 000
hematii/ml).
HEMERALOPIE, s. f. / héméralopie, s. f. / hemeralopia.
[Gr. hemera = zi; alaos = orb; ops, opos = vedere, v\z.] Termen care,
prin etimologia sa, poate produce confuzie. Etimologic, h. semnific incapacitatea de a vedea în plin zi, la lumin\. Termenul este
utilizat, îns\, gre[it, pentru denumirea reducerii considerabile a acuit\]ii vizuale când lumina diminu\. În realitate, pentru aceast
semnifica]ie termenul corect este *hesperanopie.
HEMIAGENEZIE, s. f. / hémiagénésie, s. f. / he-miagenesia.
[Gr. hemi = pe jum ate; a - priv.; genesis = producere, de la
gennan = a produce.] Lipsa dezvoltii unei jum \]i dintr-un organ.
HEMIAGEUZIE, s. f. / hémiagueusie, s. f. / hemi-ageusia.
[Gr. hemi = pe jum ate; a - priv.; geu-sis = gust.] *Ageuzie limitat la
jum atea dreapt sau la jum atea stâng a limbii.
HEMIAGNOZIE, s. f. / hémiagnosie, s. f. / hemi-agnosia.
[Gr. hemi = pe jum ate; a - priv.; gno-sis = cunoa[tere, de la gnonai =
a cunoa[te
.] *A-gnozie limitat la o jum ate de corp. H. dureroas\ const în imposibilitatea precizii [i localizii durerii, observat
la bolnavii cu *hemiplegie afla]i `n precom\.
HEMIANESTEZIE, s. f. / hémianesthésie, s. f. / hemian(a)esthesia.
[Gr. hemi = pe jum ate; an - priv.; aisthesis = senza]ie,
sensibilitate
.] Abolirea sensibilit\]ii unei jum \]i a corpului.
HEMIANOPSIE, s. f. / hémianopsie, s. f. / hemi-anopia, hemianopsia.
[Gr. hemi = pe jum ate; an - priv.; opsis = vedere, aspect.]
Diminuarea sau pierderea complet a vederii într-o jum ate a *câmpului vizual la nivelul unui ochi sau, mai frecvent, al ambilor
ochi. H. implic obligatoriu o alterare a c\ilor optice: *nervi optici, *chiasm optic sau c\i optice retrochiasmatice.
HEMIANOSMIE, s. f. / hémianosmie, s. f. / hemi-anosmia.
[Gr. hemi = pe jum ate; an - priv.; os-me = miros.] Pierderea
unilateral a sim]ului mirosului (odoratului).
HEMIASINERGIE, s. f. / hémiasynergie, s. f. / he-miasynergia.
[Gr. hemi = pe jum ate; a - priv.; syn = împreun\; ergon = lucru,
ac]iune, de la
er-gein = a lucra.] *Asinergie de o singur parte a corpului, observat în leziunile cerebelului sau ale fasciculelor
cerebeloase.
HEMIASOMATOGNOZIE, s. f. / hémiasomato-gnosie, s. f. / hemisomatoagnosia.
[Gr. hemi = pe jum ate; a - priv.; soma, -atos
= corp;
gnosis = cunoa[tere, de la gnonai = a cunoa[te.] Pierderea con[tien]ei, ignorarea unei jum \]i a corpului, în general a
p]ii stângi.

400. 400
HEMIATAXIE, s. f. / hémiataxie, s. f. / hemiataxia. [Gr. hemi = pe jum ate; a - priv.; taxis = ordonare, aranjare, de la tattein = a
ordona, a aranja
.] Tulburare a coordonii mi[cilor voluntare care se observ uneori de partea paralizat în *hemi-plegiile
incomplete.
HEMIATETOZ|, s. f. / hémiathétose, s. f. / he-miathetosis.
[Gr. hemi = pe jum ate; athetos = nefixat; -ozã.] *Atetoz care
afecteaz o jum ate a corpului.
HEMIATROFIE, s. f. / hémiatrophie, s. f. / hemi-atrophy.
[Gr. hemi = pe jum ate; a - priv; tro-phe = hran\, nutri]ie.] *Atrofie
limitat la o jum\-tate a corpului, a unei regiuni sau a unui organ. Ex.: *h. facial\.
HEMIATROFIE FACIAL| / hémiatrophie faciale progressive de Romberg / facial hemiatrophy. Sin.: sindrom Parry-Romberg (v.).
HEMIBALISM, s. n. / hémiballisme, s. m. / hemi-ballism.
[Gr. hemi = pe jum ate; ballismos = salt, situr\.] Sindrom
caracterizat prin mi[ci involuntare de amplitudine mare, dezordonate, bru[te ale membrelor, limitate la o jum ate de corp.
Cauze: leziuni subtalamice.
HEMIBLOC, s. n. / hémibloc, s. m. / hemiblock.
[Gr. hemi = pe jum ate; fr. bloc, din olandez bloc = trunchi de copac t\iat.] Tip
de *bloc de ra-mur determinat de tulburarea conducerii impulsului electric `ntr-una din cele dou diviziuni ale ramurii stângi a
fasciculului His.
HEMICOLECTOMIE, s. f. / hémicolectomie, s. f. / hemicolectomy.
[Gr. hemi = pe jum ate; kolon = intestin gros; ektome =
excizie
.] Rezec]ia chirurgical a colonului drept sau a colonului stâng. Mai precis: 1) H. dreapt\, extirparea cecului, colonului
ascendent [i a jum \]ii drepte a colonului transvers. 2)
H. stâng\, extirparea jum \]ii stângi a colonului transvers, a colonului
descendent [i a sigmoidului.
HEMICRANIE, s. f. / hémicrânie, s. f. / hemicrania.
[Gr. hemi = pe jum ate; gr. kranion, lat. cranium = craniu.] 1) Durere
cranian lateraliza-t\. 2) În sens restrictiv, sin. cu *migren\.
HEMIDISESTEZIE, s. f. / hémidysesthésie, s. f. / hemidys(a)esthesia.
[Gr. hemi = pe jum ate; dys = greu, dificil; aisthesis =
senza]ie, sensibilitate
.] Diminuarea sau exagerarea *sensibilit\]ii, limitat la o jum ate a corpului.
HEMIDISTROFIE, s. f. / hémidystrophie, s. f. / he-midystrophy.
[Gr. hemi = pe jum ate; dys = greu, dificil; trophe = hran\,
nutri]ie
.] Dezvoltare inegal a celor dou ju-m \]i ale corpului.
HEMIHIDROZ|, s. f. / hémihidrose, s. f. / hemihi-drosis.
[Gr. hemi = pe jum ate; hidros = trans-pira]ie, sudoare; -ozã.]
Hipersecre]ie sudoral limitat la o jum ate de corp.
HEMIHIPERTROFIE, s. f. / hémihypertrophie, s. f. / hemihypertrophy.
[Gr. hemi = pe jum ate; hyper = mai mult; trophe =
hran\, nutri]ie
.] Cre[terea de volum, de obicei a masei musculare, a unei jum \]i a corpului sau doar a unei jum \]i a fe]ei.
HEMIMELIE, s. f. / hémimélie, s. f. / hemimelia.
[Gr. hemi = pe jum ate; melos = membru, extremitate.] Malforma]ie caracterizat
prin absen]a extremit\]ii unui membru.
HEMIMIMIE, s. f. / hémi-mimie, s. f. / asymmetry of facial expression.
[Gr. hemi = pe jum ate; mimia = imitare, de la
mimeisthai
= a imita.] Asimetrie a expresiei mimice a fe]ei.
HEMIN|, s. f. / hémine, s. f. / h(a)emin.
[Gr. haima, -atos = sânge; -inã.] Clorhidrat de *hematin\, compus clorhidric al *hemului,
rezultat prin înc\lzirea *oxihemoglobinei cu acid acetic glacial [i o cantitate minim\ de clorur de sodiu. Cristalele de h., sau
cristalele Teichmann, reprezint în medicina legal un test de decelare a sângelui în petele suspecte.
HEMIOPSIE, s. f. / hémiopsie, s. f. / hemiopsia.
[Gr. hemi = pe jum ate; opsis = vedere, aspect.] Inversul *hemianopsiei, chiar
dac\, uneori, cele dou cuvinte sunt considerate sinonime. Ambii termeni denumesc conservarea vederii normale într-o singur
jum ate a câmpului vizual. Dar, în timp ce hemianopsia se refer la jum atea de câmp vizual afectat\, h. o desemneaz pe cea
neafectat\, func]ional\. De altfel, aceasta rezult [i din compararea etimologiilor celor doi termeni.
HEMIPAREUNIE, s. f. / hémipareunie, s. f. / he-mipareunia.
[Gr. hemi = pe jum ate; pareune = împerechere.] Imposibilitatea
copula]iei complete din cauza malforma]iilor organelor genitale feminine.
HEMIPAREZ|, s. f. / hémiparésie, s. f. / hemipa-resis.
[Gr. hemi = pe jum ate; paresis = slire, relaxare.] *Parez localizat la o
jum ate de corp.
HEMIPLEGIC, adj., s. m. [i f. / hémiplégique, adj., s. m. et f. / hemiplegic.
[Gr. hemi = pe ju-m ate; plege = lovitur\.] (Persoan)
afectat de *hemiplegie. Utilizarea ca substantiv a termenului trebui evitat\.
HEMIPLEGIE, s. f. / hémiplégie, s. f. / hemiplegia.
[Gr. hemi = pe jum ate; plege = lovitur\.] Pierderea mobilit\]ii voluntare a unei
jum \]i a corpului, determinat de leziuni centrale ale fasciculului piramidal. Semnele clinice se afl în rela]ie cu nivelul leziunii.
Cauzele, în ordinea frecven]ei, sunt: vasculare, tumorale, encefalitice sau traumatice.
HEMIPTERA / Hemiptera / Hemiptera.
[Gr. hemi = pe jum ate; pteron = arip\.] Ordin de insecte, incluzând plo[ni]a [i p\duchele,
prev\zute cu o gur adaptat pentru în]epat [i supt.
HEMISPASM, s. n. / hémispasme, s. m. / hemi-spasm.
[Gr. hemi = pe jum ate; spasmos = con-trac]ie.] Spasm unilateral: 1) H.
facial
, contractur spastic a unei jum \]i a fe]ei. 2) H. glosolabial, devia]ie spastic a limbii [i a buzelor.
HEMIZIGOT, adj., s. m. / hémizygote, adj., s. m. / hemizygous, adj., hemizygote, n.
[Gr. hemi = pe jum ate; zygotos = legat
împreun\, de la
zy-gor = eu unesc.] Starea unui subiect masculin când se consider doar genele purtate de cromozomul X.
Deoarece cromozomul este unic, su-biectul masculin nu poate fi denumit nici homozigot, nici heterozigot, fiindc aceste denumiri
implic existen]a unei perechi de cromozomi. Caracterele genetice con]inute în cromozomul unic se vor exprima întotdeauna, chiar
dac ele sunt recesive.
HEMOBILIE, s. f. / hémobilie, s. f. / h(a)emobilia, h(a)ematobilia.
[Gr. haima, -atos = sânge; lat. bilis = fiere.] Emisie de sânge în
*c\ile biliare. Cauze: traumatism, tumor hepatic sau de c\i biliare, colecistit acut\, infarct vezicular, ulcera]ie a mucoasei
veziculei prin migra]ia unui calcul.
HEMOCITOMETRU, s. n. / hématimètre, hémo-cytomètre, s. m. / h(a)emocytometer.
[Gr. hai-ma, -atos = sânge; kytos = celul\;
metron = m\-sur\.] Instrument utilizat pentru determinarea nu-mului de elemente figurate din sânge pe unitatea de volum. H.
clasic
este o lam de sticl care prezint o celul cu o gril de numare, la nivelul ceia se introduce sângele cu o dilu]ie dat\. H.
automate
permit evaluarea numului de hematii pe mm
3
, m\surarea *hematocritului [i a concentra]iei de hemoglobin\.
HEMOCITOPENIE, s. n. / hémocytopénie, s. f. / blood cytopenia.
[Gr. haima, -atos = sânge; ky-tos = celul\; penia = s\cie.]
Diminuarea par-]ial sau global a numului de celule (hematii, leucocite, plachete) circulante din sânge.
HEMOCONCENTRA}IE, s. f. / hémoconcentra -tion, s. f. / h(a)emoconcentration.
[Gr. haima, -atos = sânge; lat. cum = cu;
centrum = centru, din gr. kentron = vârf ascu]it.] Cre[terea volumului eritrocitar pe unitatea de volum de sânge, precum [i a
celui raportat la volumul sanguin total. Volumul sanguin total poate fi normal sau sc\zut, cu reducerea volumului plasmatic. Ant.:
hemodilu-]ie.
HEMOCONII, s. f. pl. / hémoconies, s. f. pl. / h(a)emoconia.
[Gr. haima, -atos = sânge; konis = praf.] Corpusculi mici, rotunzi sau
ovali, anima]i de o mi[care brownian [i observa]i în plachetele sanguine, la *ultramicroscop.
HEMOCRINIE, s. f. / hémocrinie, s. f. / h(a)emo-crinia.
[Gr. haima, -atos = sânge; krinein = a separa de.] Trecerea în sânge a
produ[ilor de secre]ie elabora]i de glandele endocrine.
HEMOCROMATOZ|, s. f. / hémochromatose, s. f. / h(a)emochromatosis.
[Gr. haima, -atos = sânge; khroma, -atos = culoare; -
ozã
.] Boal metabolic rezultat în urma supraînccii ]esuturi-lor (îndeosebi a viscerelor) cu fier. Se disting: 1) H. primitiv\
ereditar\, cu transmitere autozomal recesiv\, consecin] a perturbii metabolismului fierului, manifestat prin *ciroz hepatic\,
*diabet bronzat, *melanodermie [i alteri poliviscerale, îndeosebi endocrine [i cardiace. H. are prognostic rezervat, din cauza
modificilor osteoarticulare, a tulburilor cardiace [i a posibilei transformi maligne a cirozei. Sin.: diabet bronzat, boal Reck-

401. 401
linghausen-Appelbaum. 2) H. secundar\ poate fi legat de o supraînccare cu fier de origine endogen (alcoolism, ciroz
hepatic\, unele hemopatii) sau, îndeosebi, exogen (transfuzii repetate).
HEMOCROMOGEN, s. m. / hémochromogène, s. m. / h(a)emochromogen.
[Gr. haima, -atos = sânge; khroma, -atos = culoare;
gennan = a produce.] Termen general pentru denumirea compu-[ilor care rezult din combinarea *hemului cu diverse substan]e
ce con]in azot (ca albuminele, a-moniacul, piridina etc.).
HEMOCULTUR|, s. f. / hémoculture, s. f. / h(a)e-moculture.
[Gr. haima, -atos = sânge; lat. cultura = cultivare.] Tehnic de
îns\mân]are într-un mediu de cultur a unei cantit\]i mici de sânge venos, recoltat de la pacient în condi]ii sterile. H. se practic în
scopul detectii prezen]ei unor microorganisme patogene în sânge.
HEMOCUPREIN|, s. f. / hémocupréine, s. f. / h(a)emocuprein.
[Gr. haima, -atos = sânge; lat. cuprum = aram ro[ie, de la
numele insulei
Cy-prus; -inã.] Compu[i ai cuprului, în sângele normal. Se disting: unul labil, în care cuprul este legat de
albumin\; altul stabil, în care legarea se face cu *ceruloplasmina, o frac]iune globulinic de tip
α
2.
HEMODIALIZ|, s. f. / hémodialyse, s. f. / h(a)e-modialysis.
[Gr. haima, -atos = sânge; dialysis = separare, de la dia = prin,
lysis = distrugere [i ly-ein = a distruge.] Tehnic de extrac]ie a unor pro-du[i din sânge (uree sau electroli]i în exces, he-
moglobin liber etc.) prin difuziune la nivelul unei membrane artificiale (*dializ). *Epurarea extrare-nal se efectueaz cu aparate
de dializ func]io-nând prin *circula]ie extracorporeal [i denumite *hemodializoare. V. [i dializ peritoneal\, rinichi artificial,
hemofiltrare.
HEMODIALIZOR, s. n. / hémodialyseur, s. m. / h(a)emodialyzer.
[Gr. haima, -atos = sânge; dia = prin; lysis = distrugere, de la
lyein = a distruge.] Sin.: rinichi artificial (v.).
HEMODILU}IE, s. f. / hémodilution, s. f. / in-creased plasma volume, h(a)emodilution.
[Gr. haima, -atos = sânge; lat. dilutio, -
onis
, de la diluere = a dilua.] 1) Dilu]ia sângelui circulant, caracterizat prin diminuarea densit\]ii, viscozi-t\]ii, a concentra]iei
proteinelor [i a hematiilor. H. se produce, în general, prin aflux de lichid inter-sti]ial c re sânge, într-o serie de sti patologice sau,
uneori, normale. Ex.: în cadrul fenomenelor de compensare a diminuii volumului sanguin în hemoragiile importante, în unele
forme de edem, în cursul sarcinii. Ant.: hemoconcentra]ie. 2) Tehnic utilizat înaintea interven]iilor chirurgicale cu risc mare de
hemoragie. Const în recoltarea a 800-1 200 ml sânge de la pacientul care va fi supus interven]iei [i înlocuirea acestei cantit\]i de
sânge cu un lichid izoton mai pu]in dens. La sfâr-[itul interven]iei, sau dup aceasta, bolnavului i se va reinjecta sângele propriu.
Ant.: hemoconcen-tra]ie.
HEMODINAMIC|, adj., s. f. / hémodynamique, adj., s. f. / h(a)emodynamic, adj., h(a)emodyna-mics, n.
[Gr. haima, -atos = sânge;
dynamis = for]\.] 1) Care se raporteaz la mecanismele circula]iei sanguine (presiune, debit, vitez\, vasomo-tricitate etc.). 2)
Studiul mecanismelor [i legilor care regleaz curgerea [i debitul sângelui la nivelul vaselor.
HEMODINAMOMETRU, s. n. / hémodynamom è-tre, s. m. / h(a)emodynamometer.
[Gr. haima, -atos = sânge; dynamis = for]\;
metron = m\su-r\.] *Manometru adaptat m\surii presiunii sanguine intravasculare.
HEMODROMOMETRU, s. n. / hémodromom ètre, s. m. / h(a)emodromometer.
[Gr. haima, -atos = sânge; dromos = curs\, drum;
metron = m\sur\.] *Debitmetru bazat pe deplasarea variabil\, de c\-tre curentul sanguin, a unei supape ale cei mi[-ci sunt
înregistrate pneumatic. În prezent se uti-lizeaz traductori inductivi sau capacitivi.
HEMOFILIE, s. f. / hémophilie, s. f. / h(a)emo-philia.
[Gr. haima, -atos = sânge; philia = atrac-]ie, de la philein = a iubi.]
Afec]iune caracterizat prin disfunc]ii ale hemostazei, având drept conse-cin] tendin]a permanent la hemoragii (spontane sau
traumatice). Exist mai multe forme de h., a cor clasificare este relativ\, deoarece deficitul în factor antihemofilic A sau B,
considerat drept criteriu, se pare c nu este real, datele imunologice dovedind c acesta este prezent, dar inactivat. Actualmente
se definesc separat: 1)
H. A, care este o boal ereditar heterocromozomal determinat de o alel deficitar recesiv a genei
factorului VIII al coagulii, localizat pe cromozomul sexual X. Femeile heterozigote purt oare ale alelei sunt transmi] oare
s oase ale bolii, iar bolnavii sunt descenden]i de sex masculin c\-rora li s-a transmis aceast alel\. H. se caracteri-zeaz\ prin
tulburi mai mult sau mai pu]in grave ale coagulii, manifeste clinic îndeosebi prin sân-gerare îndelungat la nivelul pl\gilor,
tendin] la hemoragii, iar în cazurile grave prin formarea de hematoame subcutanate, musculare [i intraarticu-lare. 2)
H. B, sin.:
boal Christmas (v.). 3)
H. C, sin.: boal Rosenthal (v.). 4) H. vascular\, sin.: boal von Willebrand (v.).
HEMOFILTRARE, s. f. / hémofiltration, s. f. / h(a)emofiltration.
[Gr. haima, -atos = sânge; lat. medieval a alchimi[tilor filtrum,
cu origine în limba francilor stabili]i în Galia
filtir = fetru, pâs-l\.] Procedeu de epurare extrarenal care permite extragerea din
sânge a de[eurilor toxice prin ul-trafiltrare, sub presiune hidrostatic crescut\. Filtrarea se efectueaz printr-o membran cu
permeabilitate hidraulic ridicat\, într-un rinichi artificial de un tip particular. Deosebirea fa]\ de *he-modializ (în care se utilizeaz
rinichiul artificial clasic) const în faptul c prin h. se elimin [i substan]e toxice cu mas molecular mare. Metoda poate fi aplicat
[i în unele forme rebele de insuficien] cardiac congestiv\, ca [i în coma hepatic\. Este necesar reintroducerea, în paralel cu h.,
a unor cantit\]i mari de ap [i electroli]i care au fost sustrase.
HEMOGLOBIN|, s. f. / hémoglobine, s. f. / h(a)e-moglobin.
[Gr. haima, -atos = sânge; lat. globus = glob; -inã.] Protein cu
masa molecular 64 450, este pigmentul ro[u care transport oxigenul în eritrocite. Abrev.: Hb. H. este o molecul globular\,
constituit din patru subunit\]i. Fiecare subunitate con]ine o molecul de *hem legat la un polipeptid. Hemul este un derivat al
porfirinei care con]ine fier. Partea de globin a h. este constituit din ansambluri de polipeptide. Exist dou perechi de polipeptide
în fiecare molecul de h., dou subunit\]i con]inând un tip de polipeptid, iar celelalte dou un alt tip. În cazul
h. umane normale de
la adult (
h. A), cele dou tipuri de polipeptide sunt denumite lan]uri α, fiecare dintre ele con]inând 141 resturi de acizi amina]i, [i,
respectiv, lan]uri
β, fiecare dintre ele con]inând 146 resturi de acizi amina]i. Tipuri de h.: 1) H. A este Hb Aα
2β
2. În sângele normal,
2,5 % din h. este h. de tip A
2, în care lan]urile β, sunt înlocuite cu lan]uri δ. Acestea con]in tot 146 resturi de acizi amina]i, dar 10
sunt diferi]i de cei ai lan]ului
β. Formula h. A
2 este Hb A
2α
2δ
2. 2) H. A
1C: hemoglobin glicozilat (v.). 3) H. Bart, h. anormal
alc uit din patru lan]uri
γ (γ
4), cu afinitate crescut pentru oxigen. 4) H. C, h. anormal\, relativ comun\, `n care lizina `nlocuie[te
acidul glutamic `n pozi]ia a [asea a lan]urilor
β. ~n forma homozigot\, produce splenomegalie, anemie hemolitic moderat\, cre[te
numul *celulelor-]int `n sângele circulant [i `n special numul *reticulocitelor. ~n forma heterozigot\, anemia lipse[te, singura
manifestare fiind cre[terea numului celulelor-]int `n sângele periferic. 5)
H. Chesapeake, h. anormal `n care substitu]ia argininei
cu leucina `n lan]urile
α `i confer o afinitate crescut pentru oxigen. 6) H. D, h. anormal cu diferite forme moleculare. Migrarea
electroforetic pe acetat-celuloz este identic cu cea a *h. S, dar este diferit de migrarea electroforetic pe agar-gel. 7)
H. E, h.
anormal\, aput `n urma muta]iilor `n lan]urile
β, frecvent `n Asia de Sud-Est, `n special `n Thailanda. Forma homozigot
include: anemie moderat\, de obicei f splenomegalie, num crescut de *celule-]int `n sângele periferic, `n timp ce forma
heterozigot nu este asociat cu modifici clinice sau hematologice. 8)
H. F, h. fetal (v.). 9) Sângele fetusului uman con]ine h.
fetal\
(h. F), formula sa fiind Hb Fα
2γ
2,
în care lan]urile β sunt înlocuite cu lan]uri γ, cu 37 resturi de aminoacizi diferi]i din cele 146.
10)
H. glicozilat\ (v.). 11) H. Gower, h. anormal prezent `n dou forme (I [i II) `n via]a embrionar precoce, alc uit fie numai din
lan]uri
ε (ε
4), fie din dou lan]uri β [i dou ε (β
2ε
2). 12) H. Gun Hill, h. instabil ce rezult prin dele]ia unui segment din lan]urile β, cu
incapacitatea de a lega *hemul [i care determin anemie hemolitic medie. 13)
H. H, homotetramer al h. cu formula β
4, ce apare
numai atunci când sinteza lan]urilor
α este inactivat [i ineficient pentru transportul oxigenului; se manifest printr-un sindrom
asem or *talasemiei, cu anemie hemolitic cronic\, *hipocromie, *anizocitoz\, *poikiloctoz [i splenomegalie. 14)
H. I, h.
anormal aput prin substitu]ia unui aminoacid `n lan]urile
α, ce determin siclizarea hematiilor printr-un mecanism necunoscut.
15)
H. Lepore, h. anormal ce con]ine dou lan]uri α [i dou lan]uri rezultate din fuzionarea lan]urilor β cu segmente de tip δ.
Determin anemie, dar nu determin probleme probleme clinice deosebite. 16)
H. M, orice h. având substitu]ii de aminoacizi `n
lan]urile
α sau β, asociat `ntoteauna cu *methemoglobinemie. 17) H. muscular\: mioglobin (v.). 18) H. oxigenat\:
oxihemoglobin (v.). 19)
H. Rainier, h. `n care histidina `nlocuie[te tirozina `n pozi]ia 145 a lan]urilor β; are afinitate crescut pentru

402. 402
oxigen [i se asociaz cu *eritrocitoz\. 20) H. S, cea mai frecvent h. anormal\, `n care valina substituie acidul glutamic `n pozi]ia a
[asea a lan]urilor
β. Forma heterozigot determin un aspect "`n secer\” al hematiilor, iar cea homozigot\, anemie cu celule `n
secer\. 21)
H. Seattle, h. anormal `n care acidul glutamic substituie alanina `n pozi]ia 76 a lan]urilor β, cu afinitate sc\zut pentru
oxigen. 22)
H. Yakima, h. anormal `n care histidina substituie acidul aspartic `n pozi]ia 99 a lan]urilor β; are afinitate sc\zut
pentru oxigen [i se asociaz cu eritrocitoz\. V. [i tab. const. hematol.
HEMOGLOBIN| ANORMAL| / hémoglobine anormale / abnormal h(a)emoglobin. Denumire generic pentru orice tip de h. diferit
de h. A, A
2 sau F prin substituirea unui aminoacid cu un altul. Au fost descrise numeroase h. a., a cor reprezentare se
efectueaz conform unei nomenclaturi interna]ionale.
HEMOGLOBIN| GLICOZILAT| / hémoglobine glycosylée / glycosylated h(a)emoglobin. Modificare a *h. A caracterizat prin adi]ia
unui radical glicozil (hexoz ata[at la atomul de azot terminal al lan]urilor
β), survenind progresiv [i ireversibil pe m\sura
îmb rânirii eritrocitului. În *diabet, acest proces biochimic este accelerat. Ca urmare, m\surarea concentra]iei h. g. este utilizat
uneori pentru evaluarea echilibrii diabetului pe termen lung. Sin.: Hb A
1C.
HEMOGLOBIN| INSTABIL| / hémoglobine in-stable / instable h(a)emoglobin. Denumire pentru h. denaturat prematur
in vivo sau
in vitro. Se manifest la homozigo]i printr-o tulburare hemoliti-c cu incluziuni eritrocitare [i, uneori, prin hemoglobinurie.
HEMOGLOBINEMIE, s. f. / hémoglobinémie, s. f. / h(a)emoglobin(a)emia.
[Gr. haima, -atos = sânge; lat. globus = glob; -inã; gr.
haima, -atos = sânge.] Prezen]a de hemoglobin liber în plasma sanguin\, din cauza distrugerii eritrocitelor.
HEMOGLOBINOPATIE, s. f. / hémoglobinopa-thie, s. f. / h(a)emoglobinopathy.
[Gr. haima, -atos = sânge; lat. globus = glob; -
inã; gr. pathos = boal\.] Termen generic, ce desemneaz afec]i-uni ereditare, determinate de prezen]a unor hemoglobine
anormale la subiec]ii homo-, hetero- sau dublu heterozigo]i. Uneori se constat persis-ten]a hemoglobinei fetale (*talasemie),
alteori pre-zen]a unor hemoglobine patologice (*drepanocito-z [. a.). Sin.: hemoglobinoz\.
HEMOGLOBINOZ|, s. f. / hémoglobinose, s. f. / h(a)emoglobin disease.
[Gr. haima, -atos = sân-ge; lat. globus = glob; -inã; -
ozã
.] Sin.: hemo-globinopatie (v.).
HEMOGLOBINURIE, s. f. / hémoglobinurie, s. f. / h(a)emoglobinuria.
[Gr. haima, -atos = sânge; lat. globus = glob; -inã; gr.
ouron = urin\.] Pre-zen]a de hemoglobin liber în urin\.
HEMOGLOBINURIE PAROXISTIC| LA FRIG / hé-moglobinurie par oxystique a frigore / paro-xysmal cold h(a)emoglobinuria. Sin.:
boal Har-ley (v.).
HEMOGLOBINURIE PAROXISTIC| NOCTURN| / hémoglobinur ie paroxystique nocturne / pa-roxysmal nocturnal
h(a)emoglobinuria. Sin.: boal Marchiafava-Micheli (v.).
HEMOGRAM|, s. f. / hémogramme, s. m. / blood cells count, h(a)emogram.
[Gr. haima, -atos = sânge; gramma = înscriere.]
Examen citologic al sângelui circulant. V. [i tab. const. hematol.
HEMOLITIC, adj. / hémolytique, adj. / h(a)emo-lytic.
[Gr. haima, -atos = sânge; lytikos = care distruge, de la lyein = a distruge.]
Care se refer la *hemoliz sau provoac hemoliza.
HEMOLIZ|, s. f. / hémolyse, s. f. / h(a)emolysis.
[Gr. haima, -atos = sânge; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] Distruc]ia
hematiilor [i eliminarea hemoglobinei în sângele circulant (
h. intra-vascular\) sau în diferite organe ce con]in într-o propor]ie
însemnat ]esut reticulohistiocitar (
h. ex-travascular\). Exist o h. fiziologic\, consecin] a îmb rânirii globulelor ro[ii, care are loc,
în esen-]\, în celelalte celule ale sistemului reticuloendo-telial al splinei, în ficat [i la nivelul m\duvei oaselor. Hemoglobina
eliberat este degradat în *bili-rubin\, înainte de a trece în sânge. Acest fenomen se întâmpl [i în cele mai multe cazuri de
h.
patologice
, dar, în caz de h. masiv [i brutal\, hemoglobina se dizolv în sânge (*hemoglobine-mie) [i trece în urin
(*hemoglobinurie).
HEMOLIZIN|, s. f. / hémolysine, s. f. / h(a)emoly-sin.
[Gr. haima, -atos = sânge; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge; -
inã.] 1) Substan] toxic\, de origine bacterian (frecvent) sau animal\, care provoac *hemoliza. Ex.: h. streptococic\. 2) Anticorp
fixator al *complementului care permite ac]iunea hemolitic a acestuia.
HEMOMEDIASTIN, s. n. / hémomédiastin, s. m. / h(a)emomediastinum.
[Gr. haima, -atos = sânge; lat. medieval mediastinum,
din lat.
me-diastinus = care se ]ine la mijloc, de la medius = situat la mijloc, stare = a sta, a se ]ine.] *Epan[ament sanguin cu
sediul `n ]esutul celular al *mediastinului.
HEMOMELANIN|, s. f. / hémomélanine, s. f. / h(a)emomelanin.
[Gr. haima, -atos = sânge; me-las, melanos = negru; -inã.]
Denumit [i pigment malaric, se formeaz din hemoglobina eritrocitelor sub ac]iunea parazitului malariei.
HEMONECTIN|, s. f. / hémonectine, s. f. / h(a)e-monectin.
[Gr. haima, -atos = sânge; lat. nec-tere = a uni; -inã.] Glicoprotein
cu structur a-propiat de cea a *fibronectinelor [i a *vitronecti-nei, care reprezint\ un promotor al aderen]ei diverselor celule.
HEMOPATIE, s. f. / hémopathie, s. f. / h(a)emo-pathy.
[Gr. haima, -atos = sânge; pathos = boa-l\.] Orice boal a sângelui [i
organelor hematopo-ietice.
HEMOPERICARD, s. n. / hémopéricarde, s. m. / h(a)emopericardium.
[Gr. haima, -atos = sânge; peri = în jurul; kardia =
inim\
.] Revsat de sân-ge în cavitatea pericardic\.
HEMOPERITONEU, s. n. / hémopéritoine, s. m. / h(a)emoperitoneum.
[Gr. haima, -atos = sânge; lat. medical peritonaeum,
din gr.
peritonaion = care se întinde în jurul, de la peri = în jurul, tei-nein = a se întinde.] Revsat de sânge în cavitatea
peritoneal\.
HEMOPEXIN|, s. f. / hémopexine, s. f. / h(a)emo-pexin.
[Gr. haima, -atos = sânge; pexis = fixare; -inã.] Glicoprotein seric
apar]inând
β
1-globu-linelor, capabil s fixeze *hemul.
HEMOPNEUMOPERICARD, s. n. / hémopneumo-pér icarde, s. m. / h(a)emopneumopericardium.
[Gr. haima, -atos = sânge;
pneuma, -atos = aer; peri = în jurul; kardia = inim\.] Prezen]a concomitent de aer [i sânge la nivelul cavit\]ii pericardice.
HEMOPNEUMOTORAX, s. n. / hémopneumot ho-rax, s. m. / h(a)emopneumothorax.
[Gr. haima, -atos = sânge; pneuma, -atos
= aer; lat.
thorax, -acis, gr. thorax, -akos = torace.] *Epan[ament format simultan din aer [i sânge în cavitatea pleural\.
Sângele se colecteaz în zonele declive.
HEMOPROFILAXIE, s. f. / hémoprophylaxie, s. f. / h(a)emoprophylaxis.
[Gr. haima, -atos = sânge; pro = înainte; phylaxis =
protec]ie, de la
phy-lattein = a veghea, a supraveghea.] Metod de prevenire a unor boli infec]ioase [i transmisibile, prin
injectarea de sânge care con]ine anticorpi. În prezent, h. este abandonat\, îndeosebi din cauza riscului transmiterii hepatitei
serice.
HEMOPROTEIN|, s. f. / hémoprotéine, s. f. / h(a)emoprotein.
[Gr. haima, -atos = sânge; protos = primul; -inã.] Orice protein
care con]ine în structura sa gruparea prostetic *hem.
HEMOPTIZIE, s. f. / hémoptysie, s. f. / h(a)emo-ptysis.
[Gr. haima, -atos = sânge; ptysis = ac]iunea de a scuipa, de la ptyein = a
scuipa
.] Eliminare pe gur de sânge oxigenat, ro[u, cu mu-cozit\]i, provenind din c\ile aeriene subglotice, înso]it întotdeauna de
efort de tuse. Poate fi: 1)
Frac]ionat\, repetat\, ore, zile. 2) Fulger oare, prin anevrism al arterelor bron[ice. 3) Masiv\, a-bundent
ca volum.
HEMOPTOIC, adj. / hémoptoïque, adj. / h(a)emo-ptysic.
[Gr. haima, -atos = sânge; ptyein = a scuipa.] Despre o sput care
con]ine urme vizibile (dâre) de sânge.
HEMORAGIC, adj. / hémorragique, adj. / h(a)e-morrhagic.
[Gr. haima, -atos = sânge; rhegnynai = a ]â[ni, a izbucni.] Care se
afl `n rela]ie cu o *hemoragie.
HEMORAGIE, s. f. / hémorragie, s. f. / h(a)emor-rhage, bleeding.
[Lat. haemorrhagia, gr. hai-morrhagia, de la gr. haima, -
atos
= sânge, rheg-nynai = a ]â[ni, a izbucni.] Scurgerea de sânge în afara unui vas sanguin, la suprafa]a corpului ( h. extern\)
sau în interiorul unui organ sau ]esut (
h. intern\). Acest fenomen este întotdeauna patologic, cu excep]ia *menstrua]iei. Tipuri: 1)

403. 403
H. capila-r\, difuz\, de cauze variate. 2) H. cerebral\ sau *apoplectic\. 3) H. diapedetic\, prin dilatare excesiv a pere]ilor
vasculari, f solu]ii de continuitate. 4)
H. meningian\, în spa]iul subarahnoidian meningian. 5) H. parenchimatoas\, în interiorul u-
nui organ. 6)
H. pete[ial\, prin diapedez\. 7) H. post-partum, în urma dezlipirii placentei. 8) H. ventricular\, inunda]ie ventricular [.
a.
HEMORAGIE CEREBRAL| / hémorragie céré-brale / cerebral h(a)emorrhage. H. în parenchimul cerebral, prin accident vascular.
Cauze: leziuni parietale vasculare, ateroscleroz\, arterite, a-nevrisme sau angioame, septicemii, traumatisme craniene, intoxica]ii
sau hemoragii intramurale în tumorile cerebrale. Extravazarea sângelui este consecutiv uneori efrac]iei pere]ilor vasculari
(malforma]ii vasculare), dar cel mai des este rezultatul *diapedezei favorizate de leziuni ischemice perivasculare. V. [i accident
vascular cerebral.
HEMORAGIE DIGESTIV| SUPERIOAR| / hémor-ragie digestive supérieure / upper gastrointestinal bleeding. Sângerare cu punct
de plecare proximal fa] de *ligamentul Treitz. Se manifest `n, ordinea severit\]ii hemoragiei, prin: sânge proasp `n scaun,
*hematemez\, *melen [i *hemoragie ocult\. Frecvent, h. d. s. se opresc spontan. Principalele cauze sunt: leziuni ale mucoasei
digestive (esofagit\, gastrit\, ulcer gastro-duodenal, prin corpi str\ini), leziuni vasculare (varice esofagiene) [i tulburi de
coagulare. Abrev.: HDS.
HEMORAGIE MENINGEE / hémorragie méningée / subarachnoid h(a)emorrhage. Sângerare consecutiv unei rupturi vasculare `n
*spa]iul suba-rahnoidian.
HEMORAGIE OCULT| / hémorragie occulte / occult h(a)emorrhage, occult bleeding. H. pu]in abundent a mucoasei gastrice sau a
celei intestinale, care nu modific aspectul materiilor fecale [i nu poate fi decelat decât prin analiz chimic sau radioizotopic\.
HEMORAGIN|, s. f. / hémorragine, s. f. / h(a)e-morrhagin.
[Gr. haima, -atos = sânge; rhegny-nai = a ]â[ni, a izbucni; -inã.]
Substan] con]inu-t în veninul
Viperidae-lor, care provoac la locul de inoculare hemoragii [i liz tisular\, urmat de gangren
local\.
HEMORAGIPAR, adj. / hémorragipare, adj. / h(a)emorrhagiparous.
[Lat. haemorrhagia, gr. haimorrhagia, de la gr. haima, -
atos
= sânge, rhegnynai = a ]â[ni, a izbucni; lat. parere = a na[te.] Care determin *hemoragie.
HEMOREOLOGIE, s. f. / hémorhéologie, s. f. / h(a)emorrheology.
[Gr. haima, -atos = sânge; rheos = curent, de la rhein = a
curge;
logos = [ti-in]\.] Studiul [tiin]ific al deformii [i propriet\]ilor de curgere ale componentelor celulare [i plasmatice ale
sângelui la nivel macroscopic, microscopic [i submicroscopic (molecular), ca [i al proprie-t\]ilor reologice ale structurilor vasculare
cu care sângele vine în contact.
HEMOROID, s. m. / hémorroïde, s. f. / h(a)emor-rhoid, piles (pl.).
[Lat. haemorrhois, -idis, gr. haimorrhois, -idos, din gr.
haima, -atos = sânge, rhoia = curgere, de la rhein = a curge.] Dilata]ie varicoas a venelor mucoasei anusului [i rectului. H. se
împart, dup amplasarea lor, în
h. externi, situa]i în spa]iul subcutanat al canalului anal, [i h. interni, situa]i în spa]iul submucos al
canalului a-nal. Apari]ia h. este favorizat de ereditate, de constipa]ie, iar sarcina, prin hipertensiunea ve-noas local\, este, de
asemenea, un factor predispozant.
HEMOROIDECTOMIE, s. f. / hémorroïdectomie, s. f. / h(a)emorrhoidectomy.
[Lat. haemorrhois, -idis, gr. haimorrhois, -idos,
din gr.
haima, -atos = sânge, rhoia = curgere, de la rhein = a curge; ektome = excizie.] Abla]ia chirurgical a *hemoro-izilor.
HEMOSIALEMEZ|, s. f. / hémosialémèse, s. f. / h(a)emosialemesis.
[Gr. haima, -atos = sânge; sialon = saliv\; emesis =
vs ur\, de la
emein = a vomita.] Vomisment sanguin pu]in abundent, `n general de origine esofagian\, format dintr-o anumit
cantitate de saliv colorat\, cu aspect de "sirop de coac\ze".
HEMOSIDERIN|, s. f. / hémosidérine, s. f. / h(a)emosiderin.
[Gr. haima, -atos = sânge; si-deros = fier; -inã.] Pigment proteic
care con]ine hidroxid feric [i reprezint\ o form de stocare a fierului în organism. H. con]ine 25-30 % din fierul total [i se g\se[te în
mod normal în celulele *sis-temului reticuloendotelial. H. particip\, împreun cu *feritina, la fixarea tisular a fierului non-hemi-nic.
În patologie, h. este detectat în focarele he-moragice vechi [i în unele boli: cardiopatii cronice, infec]ii cronice [i îndeosebi `n
*hemocromato-z\.
HEMOSIDERINURIE, s. f. / hémosidérinurie, s. f. / h(a)emosiderinuria.
[Gr. haima, -atos = sânge; sideros = fier; -inã; ouron =
urin\
.] Prezen]a de *hemosiderin `n urin\.
HEMOSIDEROZ|, s. f. / hémosidérose, s. f. / h(a)emosiderosis.
[Gr. haima, -atos = sânge; si-deros = fier; -ozã.] Infiltra]ie
tisular cu *hemosi-derin\, localizat (hemoragie intratisular\, *pl\-mân cardiac) sau generalizat (idiopatic sau du-p
*transfuzie). V. [i hemosideroz pulmonar\, hemocromatoz\.
HEMOSIDEROZ| PULMONAR| / hémosidérose pulmonaire / pulmonary h(a)emosiderosis. Boal caracterizat prin existen]a unor
infiltrate de hemosiderin la nivelul pneumocitelor sau septurilor pulmonare [i hemoragii intra-alveolare, asociate sau nu cu
fibroscleroz cu extensie variabil\. Se disting: 1)
H. p. primitiv idiopatic\, v. boal Ceelen. 2) H. p. secundar\, de origine
transfuzional sau în rela]ie cu stenoza mitral\. V. [i sindrom Goodpasture.
HEMOSPERMIE, s. f. / hémospermie, s. f. / h(a)e-mospermia.
[Gr. haima, -atos = sânge; sperma, -atos = s\mân]\.] Sin.:
hematospermie (v.).
HEMOSTAT, s. n. / hémostate, s. m. / h(a)emo-stat.
[Gr. haima, -atos = sânge; statikos = care opre[te, de la istanai = a plasa,
a face s ]in\
.] 1) Pens chirurgical mic pentru constric]ia vaselor de sânge. 2) Agent antihemoragic.
HEMOSTATIC, adj., s. f. [i n. / hémostatique, adj., s. f. et m. / h(a)emostatic.
[Gr. haima, -atos = sânge; statikos = care opre[te,
de la
ista-nai = a plasa, a face s ]in\.] 1) Care se rapor-teaz la *hemostaz\. 2) Substan] capabil s o-preasc o hemoragie.
3)
Hemostatica este partea fiziologiei care trateaz echilibrul sângelui în inte-riorul vaselor.
HEMOSTAZ|, s. f. / hémostase, s. f. / h(a)emo-stasis.
[Gr. haima, -atos = sânge; stasis = oprire, de la istanai = a plasa, a face
s ]in\
.] 1) Ansamblul fenomenelor fiziologice care permit oprirea unei hemoragii, comportând: a) vasoconstric]ie; b) formarea
unei aglomeri plachetare; c) coagulare. 2) Oprirea unei hemoragii prin mijloace fizice sau chimice se nume[te
h. provocat\. V. [i
tab. const. hematol.
HEMOTERAPIE, s. f. / hémothérapie, s. f. / h(a)e-motherapy.
[Gr. haima, -atos = sânge; therapeia = tratament, de la
therapeuein = a îngriji.] Utilizarea sângelui [i a derivatelor din sânge în tratamentul bolilor.
HEMOTIP, s. n. / hémotype, s. m. / h(a)emotype.
[Gr. haima, -atos = sânge; typos = tip, model, marc\.] Ansamblul caracterelor
genetice ale sângelui unui individ, îndeosebi antigenii eritrocitari specifici.
HEMOTIPOLOGIE, s. f. / hémotypologie, s. f. / h(a)emotypology.
[Gr. haima, -atos = sânge; typos = tip, model, marc\; logos =
[tiin]\
.] 1) Definirea unui individ prin caracterele ereditare ale sângelui s\u. 2) Prin extensie, domeniul care are ca obiect studiul
acestor caractere.
HEMOTORAX, s. n. / hémothorax, s. m. / h(a)e-mothorax.
[Gr. haima, -atos = sânge; lat. thorax, -acis, gr. thorax, -akos =
torace
.] Revsat de sânge în cavitatea pleural\.
HEPAR / hepar / hepar. NA: hepar.
[Gr. hepar, -atos = ficat.] Sin.: ficat (v.).
HEPARAN SULFAT / héparane sulfate / heparan sulfate. *Glicozaminoglican component al *matri-cei extracelulare.
HEPARIN|, s. f. / héparine, s. f. / heparin.
[Gr. hepar, -atos = ficat; -inã.] (DCI) Substan] anticoagulant natural cu ac]iune
rapid\, care se g\-se[te în toate ]esuturile organismului, îndeosebi în ficat (de unde denumirea sa), în pl\mâni [i în mu[chi. H.
încetine[te formarea [i împiedic ac]i-unea tromboplastinei [i a trombinei, se opune a-pari]iei fibrinei, inhib factorul XIII [i factorul
X activat, ca [i adeziunea [i agregarea plachetelor. De asemenea, ea neutralizeaz inhibitorii fibrinolizi-nei. Aceast ac]iune de
inhibi]ie a *factorilor de coagulare este exercitat în mod indirect, îndeosebi prin intermediul *antitrombinei III. H. posed\, de
asemenea, [i alte propriet\]i: ac]iune clarifian-t asupra serului bogat în lipide, ac]iune antiinfla-matorie [i antiexsudativ\. Din punct
de vedere chi-mic, h. este un *mucopolizaharid sulfatat, fiind extras industrial din pl\mânul de bou [i mucoasa intestinelor de
|

404. 404
porc. H. standard sunt eterogene, cu M
r variind între 5 000 [i 30 000 Da. H. de mas molecular mic\ sunt antagoniste ale
factorului X [i au afinitate pentru antitrombina III. Ele mai exercit o ac]iune antitrombic puternic [i o ac]iune anticoagulant
slab\.
HEPARNAVIRUS / Heparnavirus / Heparnavirus.
[Abrev. Hepatit\, din gr. hepar, -atos = ficat; engl. RNA = ribonucleic acid
(acid ribonucleic); lat.
virus = infec]ie, otrav\.] Gen nou de *virus ARN `n care este clasificat, de dat recent\, virusul *hepatitei A.
HEPATALGIE, s. f. / hépatalgie, s. f. / hepatal-gia.
[Gr. hepar, -atos = ficat; algos = durere.] Durere la nivelul ficatului. H. de efort
reprezint o durere în regiunea hepatic survenind în timpul eortului la bolnavii cardiaci mitrali sau pulmonari.
HEPATECTOMIE, s. f. / hépatectomie, s. f. / he-patectomy.
[Gr. hepar, -atos = ficat; ektome = excizie.] Rezec]ia unei p]i din
ficat.
HEPATIC, adj. / hépatique, adj. / hepatic.
[Gr. hepar, -atos = ficat.] Referitor la ficat sau având leg ur cu ficatul. Ex.: arter h.,
abces h.
HEPATICOTOMIE, s. f. / hépaticotomie, s. f. / hepaticotomy.
[Gr. hepar, -atos = ficat; tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a
t\ia
.] Deschiderea chirurgical a *canalului hepatic. V. [i hepa-totomie.
HEPATIT|, s. f. / hépatite, s. f. / hepatitis.
[Gr. hepar, -atos = ficat; -itã.] Orice afec]iune infla-matorie a ficatului, frecvent viral\,
evoluând spre vindecare, cronicizare sau ciroz\.
HEPATIT| A / hépatite A / virus A hepatitis, hepatitis A. Boal provocat de virusul hepatitic A, virus ARN din genul
Heparnavirus,
care p\-trunde în organism pe cale digestiv\. Dup o pe-rioad de incuba]ie de 18-40 zile, h. A se manifest prin icter cu febr
moderat\, care se vindec în circa 15 zile. Boala apare sub form de cazuri sporadice, dar se pot produce [i epidemii, când sunt
posibile forme maligne (cu icter grav primar sau secundar unei forme u[oare [i atrofie galben a ficatului). Formele inaparente sunt
frecvente [i atestarea lor se efectueaz prin dozarea anticorpilor anti-h. A de tip IgG. Prevenirea bolii se efectueaz prin
administrare de gamaglobuline [i, de dat recent\, prin vaccinare. Sin.: hepatit epi-demic\.
HEPATIT| ALCOOLIC| / hépatite alcoolique / alcoholic hepatitis. Leziuni hepatice consecutive intoxica]iei alcoolice cronice, a cor
extensie conduce la *ciroz\. V. ficat alcoolic.
HEPATIT| AUTOIMUN| / hépatite auto-immune / autoimmune hepatitis. Termen utilizat în cazul unor h. cu etiologie necunoscut\,
asociate cu manifesti considerate de origine autoimun (articulare, cutanate, ganglionare, renale, endocrine, sanguine) [i cu
reac]ii serice care genereaz a-ceast origine (hipergamaglobulinemie, îndeosebi cre[terea IgG, *anticorpi antinucleari etc.).
Uneori, termenul de h. a. este considerat sin. cu cel de *h. cronic activ\.
HEPATIT| B / hépatite B / virus B hepatitis, hepatitis B. Boal provocat de virusul hepatitic B, virus ADN din familia
Hepadnavirides. Virusul prezint doi antigeni profunzi (HBc Ag [i HBe Ag) [i un antigen de suprafa] (HBs Ag). Se transmite la om
accidental prin injec]ie de ser sau sânge u-man infectate, ori prin utilizarea seringilor [i acelor infectate [i sterilizate incorect.
Virusul este trans-portat îndeosebi prin secre]iile salivare sau genitale. Boala apare uneori sub forma unor mici epidemii în
"colectivit\]ile cu risc înalt": toxicomani, homosexuali, dar [i la personalul de laborator sau din serviciile de dializ\. Foarte
r\spândit în Africa tropical [i în unele regiuni asiatice, h. B se traduce prin acelea[i simptome ca [i h. A, având în-s o incuba]ie
mai lung (60-150 zile) [i o frec-ven] mai mare a formelor anicterice sau inapa-rente. Diagnosticul de laborator al h. B se bazea-
z pe detec]ia antigenului HBs asociat cu anticorpul anti-HBc de tip IgM, acesta din urm atestând o infec]ie recent\. În 90 % din
cazuri, h. B se vindec în 6-8 s\pt\mâni, iar virusul dispare din organism. Dimpotriv\, în 10 % din cazuri virusul persist în
organism, cu urm oarele consecin]e: 30 % din purt orii de virus r\mân s o[i (hepatite prelungite), la 40 % din purt ori se
constat persisten]a în ser a antigenilor HBs [i a anticorpilor anti-h. B de tip IgG, dup 6-8 luni. Acestea reprezint manifesti de
h. cronic persistent\, mai frecvente în formele insidioase [i anicterice [i la subiec]ii imunodeprima]i. Aproape întotdeauna, a-
ceast stare r\mâne stabil [i nu evolueaz\. În fine, 30 % din purt orii de virus sufer de
h. cronic activ\, care poate s evolueze
foarte lent (în circa 30 de ani) spre ciroz\, sau se poate trans-forma, în 10 % din cazuri (în circa 10 ani), într-un hepatocarcinom.
Vaccinarea preventiv este necesar\, îndeosebi la subiec]ii cei mai expu[i. Sin.: hepatit seric\.
HEPATIT| C / hépatite C / virus C hepatitis, hepatitis C. Boal provocat de virusul hepatitic C, virus ARN înrudit cu familia
Flavivirus, descoperit în 1989. Marea majoritate a cazurilor de h. C constituie ceea ce se numea, anterior descoperirii virusului C,
hepatite non A sau non B. În cazul h. C, 90 % din cazuri sunt anicterice, iar 50 % se cronicizeaz\, 20 % dintre acestea evoluând
spre ciroz\. Diagnosticul se bazeaz pe apari]ia, tardiv\, a anticorpilor anti-virus h. C, depista]i prin metoda *ELISA.
HEPATIT| CIROGEN| / hépatite cirrhogène / cirrhogenous hepatitis. H. în care zonele de a-trofie hepatic sunt înlocuite progresiv
prin ]esut scleros cicatricial.
HEPATIT| COLESTATIC| / hépatite cholesta-tique / cholestatic hepatitis. H. de origine, probabil, viral (virus A), cu debut adesea
febril, cu dureri în hipocondrul drept [i vomismente, urmate de prurit intens, icter [i sc\dere important în greutate. În sânge, cresc
concentra]iile bilirubinei, lipidelor, fosfatazelor alcaline, transaminazei gluta-mic-piruvice, iar concentra]ia protrombinei scade. În
formele cronice, distruc]ia canalelor biliare in-trahepatice poate fi urmat de o fibroz peripor-tal sau, uneori, de ciroz\. Sin.: h.
colostatic\.
HEPATIT| COLOSTATIC| / hépatite cholosta-tique / cholestatic hepatitis. Sin.: hepatit coles-tatic (v.).
HEPATIT| CRONIC| / hépatite chronique / chronic hepatitis. H. care evolueaz de cel pu]in 6 luni. De[i criteriul cronologic este
considerat esen]ial la adult (la copil este mai greu de apreciat), h. c. este un veritabil sindrom, reprezentând un stadiu (sau stadii)
de evolu]ie spre *ciroza hepatic\. ~n defini]ia general trebuie cuprinse [i urm oarele criterii: 1) Etiologic (h. c. postviral\, toxic\,
metabolic\, imun\, dar cauza r\mâne necunoscut `n multe cazuri); 2) Morfologic (leziuni de tip persistent, agresiv, reziduale,
evolu]ie cirogen\, aspecte particulare metabolice); 3) Clinico-func]ional (h. colestatic\, cu hipersplenism, cu disproteinemie sau
forma colangitic\ (stadiu stabilizat, inactiv sau activ, cu evolu]ie spre ciroz [i fenomene de insuficien] hepatic).
Punc]ia-biopsie hepatic r\mâne criteriul obligatoriu atât pentru diagnostic, cât [i pentru evaluarea severit\]ii leziunilor, datele fiind
necesare [i `n stabilirea terapiei sau aprecierea eficien]ei acesteia. Cu men]iunea c\ pentru fiecare caz de h. c. se impune o
definire multidimensional\, personalizat\, conform clasificii interna]ionale se recunosc: 1) *
H. c. peristent\. 2) *H. c. activ\
(evolutiv\, agresiv\
moderat\ (tip A); b) forma sever\ (tip B). Intensitatea proceselor de inflama]ie-
necroz r\mâne reperul principal pentru evaluarea poten]ialului de progresie spre ciroz\, prin intermediul unui indice de activitate
histologic\. O serie de clasifici foarte recente ale h. c. aprofundeaz criteriul imunologic sau evalueaz mai exact severitatea [i
stadiul evolutiv. V. `n continuare.
HEPATIT| CRONIC| ACTIV| / hépatite chro-nique active / chronic active hepatitis. Se caracterizeaz printr-un infiltrat inflamator
limfoplasmocitar portal [i intralobular, agresiv, cu poten]ial distructiv, cu semne majore de suferin] hepatocelular [i cu tendin]
evident progresiv\. Pentru ambele forme de h. c. a. este caracteristic leziunea denumit `n engl.
piece meal necrosis, ale cei
elemente definitorii sunt: distruc]ia celulelor hepatice la interfa]a dintre parenchim [i ]esutul conjunctiv, asociat cu un infiltrat
limfocitar [i plasmocitar predominant; de asemenea, este tipic existen]a unui contact strâns `ntre limfocite [i hepatocite, ca
urmare a unui proces imunitar (antigenul viral de pe suprafa]a hepatocitului, `mpreun cu glicoproteine ale *complexului major de
histocompatibilitate transform celula hepatic `n ]int pentru *limfocitele T, ceea ce conduce `n final la liz celular\
h. c. a.
moderat\
(de tip A), activitatea inflamatorie este moderat\, iar procesul de piece meal necrosis nu se `nso]e[te de formarea de
septuri conjunctive.
H. c. a. sever\ (de tip B) se caracterizeaz prin: prezen]a piece meal necrosis, infiltrat inflamator abundent [i
formarea de septuri conjunctive. Evolu]ia h. c. a. este variabil\: perioade lungi asimptomatice sunt `ntrerupte de episoade de h. cu
icter, anorexie [i febr\, asociate cu manifesti extrahepatice (amenoree, ra[ cutanat, vasculite, tiroidit\, glomerulonefrit\, colit
ulcerativ [i *sindrom Sjögren). Boala poate evolua spre ciroz [i insuficien] hepatic\. Sin.: hepatit cronic agresiv\, hepatit
autoimun\.
| |

405. 405
HEPATIT| CRONIC| AGRESIV| / hépatite chro-nique agressive / chronic aggressive hepatitis. Sin.: hepatit cronic activ (v.).
HEPATIT| CRONIC| NEAGRESIV| / hépatite chronique non-agressive / chronic non-aggressive hepatitis. Sin.: hepatit cronic
persistent (v.).
HEPATIT| CRONIC| PERSISTENT| / hépatite chroni que persistente / chronic persistant he-patitis. Se caracterizeaz prin
infiltra]ie limfoplasmocitar `n spa]iile porte, moderat [i neagresiv\, cu participare parenchimatoas sporadic\, de intensitate
minor [i cu un tablou clinic frust, moderat `n unele cazuri sau f semne de suferin] hepatic `n altele. De regul nu exist o
tendin] evolutiv spre ciroz sau insuficien] hepatic\, dar boala persist ani de zile. Respectarea membranei limitante a lobulului
hepatic, absen]a microfocarelor de necroz\, a *pironinofiliei, a neoformii de colagen, ca [i caracterul limitat al focarelor
inflamatorii sunt caracteristici esen]iale ale h. c. p. Sin.: hepatit cronic neagresiv\. V. [i hepatit cronic activ\.
HEPATIT| D / hépatite D / delta agent hepatitis, hepatitis D. H. rezultat prin infec]ia simultan\ (coinfec]ie sau suprainfec]ie) cu
virusul B [i a-gentul delta sau virusul h. D. În plasm poate fi pus în eviden] antigenul h. D.
HEPATIT| E / hépatite E / hepatitis E. H. provocat de un
Calicivirus, virus ARN lipsit de anvelo-p\, cu transmitere fecal-oral\. H. E
nu se cronici-zeaz [i poate fi mortal la gravid\.
HEPATIT| EPIDEMIC| / hépatite épidémique / infectious hepatitis. Sin.: hepatit A (v.).
HEPATIT| F / hépatite F / hepatitis F. H. determinat de virusul hepatitic F, a cui existen] este discutat\.
HEPATIT| FULMINANT| / hépatite fulminante / fulminant hepatitis. H. cu debut brutal, ?n care pru[irea func]iilor hepatice [i
afectarea encefa-lului conduc la com\. H. f. este o form rar\ de h. viral (îndeosebi h. B), care poate apare la tineri [i corespunde
atrofiei galbene acute a ficatului, descris în secolul trecut.
HEPATIT| G / hépatite G / hepatitis G. Boal determinat de virusul hepatitic G, virus ARN din familia
Flaviviridae, transmis prin
sânge [i uneori pe cale venerian\. Formele acute sunt rare, iar virusul este aproape totdeauna asociat virusului B sau C, în h.
cronice. Se disting trei variante ale virusului: HGV A, HGV B [i HGV C.
HEPATIT| LUPOID| / hépatite lupoïde / lupoid hepatitis. Sin.: sindrom Kunkel (v.).
HEPATIT| MEDICAMENTOAS| / hépatite m édi-camenteuse / drug-induced hepatitis. Denumire aplicabil tuturor leziunilor
hepatice *citolitice, *co-lestatice sau citocolestatice secundare utilizii unor medicamente.
HEPATIT| NON A - NON B / hépatite non A - non B / non A - non B hepatitis. Termen desuet desemnând, pân în 1989, h. virale
cu agen]i patogeni neidentifica]i [i corespunzând actualmente *h. C (îndeosebi) [i *h. E.
HEPATIT| SERIC| / hépatite sérique / serum hepatitis. Sin.: hepatit B (v.).
HEPATIT| VIRAL| / hépatite virale / viral hepa-titis. Inflama]ie a ficatului provocat de un virus, ce se traduce clasic prin icter
infec]ios. Primele dou tipuri de h. individualizate au fost *h. A (h. e-pidemic\ ri), [i
*h. B (h. de inoculare). Celelalte h. v., în care erau detectate dou virusuri, au fost denumite provizoriu "h. non A - non B”. Aceast
clasificare a fost modificat dup descoperirea *h. C [i *h. E. În ceea ce prive[te h. D, ea este con-secin]a coinfec]iei sau
suprainfec]iei cu virus B [i agent delta (sau virus D). H. pot fi provocate [i de alte virusuri: *virus Epstein-Barr, *virus herpes sim-
plex [. a.
HEPATIZARE, s. f. / hépatisation, s. f. / hepati-zation.
[Fr. hépatisation, de la gr. hepar, -atos = ficat.] Transformare a unui
organ într-o mas de consisten]a [i culoarea ficatului; este cazul îndeosebi al pl\mânului, în pneumonia lobar\. În prima etap\,
urmare a exsudatului pulmonar sanguin, h. este ro[ie, apoi, prin distrugerea globulelor ro[ii [i persisten]a exsudatului
fibrinosupurativ, devine cenu[ie.
HEPATOBLASTOM, s. n. / hépatoblastome, s. m. / hepatoblastoma.
[Gr. hepar, -atos = ficat; blastos = germene; -oma.]
Tumor malign intra-hepatic alc uit predominant din ]esut embrionar; apare în copilie.
HEPATOCARCINOM, s. n. / hépatocarcinome, s. m. / hepatocarcinoma.
[Gr. hepar, -atos = ficat; karkinoma, de la karkinos
= rac, cancer
.] Form malign de *hepatom, uneori secundar unei ciroze hepatice consecutive unei *hepatite B.
HEPATOCEL, s. n. / hépatocèle, s. f. / hepato-cele.
[Gr. hepar, -atos = ficat; kele = hernie, tumor\.] Hernia ficatului.
HEPATOCIT, s. n. / hépatocyte, s. m. / hepato-cyte.
[Gr. hepar, -atos = ficat; kytos = celul\.] Celula parenchimului hepatic. Este
voluminoas\, de form poliedric (25-30
µm) [i asigur func]iile exocrin [i endocrin ale ficatului. H. prezint dou fe]e opuse în
raport cu capilarele sinusoide, iar fe]ele acolate între ele delimiteaz canaliculele biliare, conducte fine f perete propriu. Sin.: ce-
lul hepatic\.
HEPATOCUPREIN|, s. f. / hépatocupréine, s. f. / hepatocuprein.
[Gr. hepar, -atos = ficat; lat. cu-prum = aram ro[ie, de la
numele insulei
Cyprus; -inã.] Protein de origine hepatic cu rol în fixarea *cuprului la nivelul ]esuturilor [i cu activitate superoxid-
dismutazic\. V. [i superoxid dismuta-z\.
HEPATOGRAFIE, s. f. / hépatographie, s. f. / hepatography.
[Gr. hepar, -atos = ficat; graphein = a scrie.] 1) Efectuarea unei
radiografii, dup producerea unui contrast în jurul ficatului (*pneumoperitoneu). 2) ~nregistrarea traseelor pulsului hepatic.
HEPATOGRAM|, s. f. / hépatogramme, s. m. / hepatogram.
[Gr. hepar, -atos = ficat; gramma = înscriere.] 1) Trasarea pulsului
hepatic pe *sfig-mogram\. 2) Roentgenograma ficatului.
HEPATOLOGIE, s. f. / hépatologie, s. f. / hepa-tology.
[Gr. hepar, -atos = ficat; logos = [tiin]\.] Ramur a medicinii consacrat
studiului ficatului [i al bolilor acestuia.
HEPATOM, s. n. / hépatome, s. m. / hepatoma.
[Gr. hepar, -atos = ficat; -oma.] 1) Orice tumor a ficatului. 2) În sensul cel mai
frecvent, tumor malign primitiv hepatic\, ale cei celule sunt asem oare cu celulele parenchimului hepatic, pentru care
denumirea corect este
h. malign, de-oarece exist [i termenul h. benign, pentru tumorile necanceroase.
HEPATOMEGALIE, s. f. / hépatomégalie, s. f. / hepatomegaly.
[Gr. hepar, -atos = ficat; megas, megalos = mare.] Cre[terea de
volum a ficatului.
HEPATONECROZ|, s. f. / hépatonécrose, s. f. / hepatonecrosis.
[Gr. hepar, -atos = ficat; nekrosis = mortificare, de la nekros
= moarte
.] Distrugerea hepatocitelor `n cursul unor procese infec]ioase sau toxice hepatice.
HEPATOPATIE, s. f. / hépatopathie, s. f. / hepa-topathy.
[Gr. hepar, -atos = ficat; pathos = boa-l\.] Nume generic pentru toate
afec]iunile ficatului.
HEPATOPTOZ|, s. f. / hépatoptose, s. f. / hepa-toptosia, hepatoptosis.
[Gr. hepar, -atos = ficat; ptosis = c\dere.] Situa]ie
anatomic în care ficatul nu se mai afl situat între reperele anatomice obi[nuite ale peretelui toracic (al cincilea spa]iu intercostal
drept - rebord costal), ci este deplasat în jos [i devine astfel palpabil. Consecin]\: h. poa-te fi confundat la palpare cu o
*hepatomegalie.
HEPATORAFIE, s. f. / hépatorraphie, s. f. / hepa-torrhaphy.
[Gr. hepar, -atos = ficat; rhaphe = sutur\.] *Sutura celor dou buze
ale unei pl\gi hepatice.
HEPATOSPLENOMEGALIE, s. f. / hépatospléno-mégalie, s. f. / hepatosplenomegaly.
[Gr. hepar, -atos = ficat; splen, -os =
splin\;
megas, me-galos = mare.] Cre[terea de volum a ficatului [i a splinei.
HEPATOTOMIE, s. f. / hépatotomie, s. f. / hepa-totomy.
[Gr. hepar, -atos = ficat; tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a
t\ia
.] Incizie chirurgical a ficatului, de obicei, pentru drenajul unui abces. V. hepaticotomie.
HEPATOTOXICITATE, s. f. / hépatotoxicité, s. f. / hepatotoxicity.
[Gr. hepar, -atos = ficat; toxikon = otrav pentru vârful
s\ge]ilor, de la
toxon = s\geat\.] Ac]iunea distructiv a unor substan]e la nivelul *hepatocitelor.
HEREDOFAMILIAL. Var. pentru eredofamilial (v.).
HERMAFRODISM. Var. pentru hermafroditism (v.).
HERMAFRODIT, adj., s. m. / hermaphrodite, adj., s. m. / hermaphrodite.
[Gr. Hermaphroditos = fiul lui Hermes, zeul
comer]ului, [i al
Afroditei, zei]a iubirii.] 1) Care este afectat de *hermafroditism. 2) Subiect care prezint aceast anomalie.
|

406. 406
HERMAFRODITISM, s. n. / hermaphrodisme, s. m. / hermaphrodism. [Gr. Hermaphroditos = fiul lui Hermes, zeul comer]ului,
[i al
Afroditei, zei]a iubirii; -ism.] Stare intersexual rar\, defini-t prin prezen]a la un acela[i subiect a ]esuturilor testicular [i
ovarian. Gonadele pot fi diferen]iate într-un testicul [i într-un ovar sau pot coexista sub forma unuia sau a dou *ovotestis. Normal
[i frec-vent la unele nevertebrate, h. este anormal [i foarte rar la om. În cazul speciei umane, exist îndeosebi o form mai mult
sau mai pu]in incomplet denumit *pseudohermafroditism. Var.: hermafrodism.
HERNIAR, adj. / herniaire, adj. / hernial.
[Lat. hernia = v \mare, surpare, hernie.] Care este `n leg ur cu o hernie. Ex.: sac h.,
orificiu h.
HERNIE, s. f. / hernie, s. f. / hernia.
[Lat. hernia = v \mare, surpare, hernie.] Proeminen]a sau ie-[irea spontan\, temporar sau
pemanent\, a unui viscer sau a unei p]i dintr-un viscer în afara limitelor normale, prin pere]ii sli]i ca rezisten] ai cavit\]ii care îl
con]in sau printr-un orificiu natural, accidental sau patologic. H. se produce în general în zone anatomice previzibile [i uneori este
favorizat de o predispozi]ie congenital\ sau dobândit\. Exist foarte multe tipuri de h. V. în continuare unele h., mai
reprezentative.
HERNIE CRURAL| / hernie crurale / crural hernia. H. unui segment intestinal prin inelul crural, vizibil sub arcada crural\, care se
poate etala pe fa]a intern a coapsei.
HERNIE DIAFRAGMATIC| / hernie diaphragma-tique / diaphragmatic hernia. H. congenital sau dobândit\ (posttraumatic) a unui
viscer abdominal (în general, stomacul) prin diafragm.
*H. hiata-l\ este o varietate de h. d.
HERNIE DE DISC / hernie discale / nucleus pul-posus herniation. Glisarea c re canalul rahidian a *nucleului gelatinos al unui disc
intervertebral, dup ruptura inelului s\u fibros. Se produce astfel compresiunea r\d\cinilor nervoase situate la a-cest nivel. H. d.
sau
h. de disc poate fi intermiten-t sau permanent\.
HERNIE EPIGASTRIC| / hernie épigastrique / e-pigastric hernia. H. unui segment intestinal printre fibrele de încruci[are ale liniei
albe abdominale, deasupra ombilicului.
HERNIE HIATAL| / hernie hiatale / hiatal hernia, hiatus hernia. P runderea în cavitatea toracic a unei p]i din stomac prin orificiul
(hiatus) esofagian al diafragmului.
HERNIE INGHINAL| / hernie inguinale / inguinal hernia. H. viscerelor abdominale, în general a an-selor intestinale, prin *canalul
inghinal. Poate fi congenital sau dobândit\.
HERNIE INGHINO-PUBIAN| / hernie inguino-pu-bienne / bubonocele. Sin.: bubonocel (v.).
HERNIE JEAN LOUIS PETIT / hernie de Jean Louis Petit / Petit's hernia.
[Jean Louis Petit, chirurg francez, Paris, 1674-1750.]
Sin.: boal Petit (v.).
HERNIE A LINIEI ALBE / hernie de la ligne blanche / hernia through the linea alba. H. unui segment intestinal printre fibrele
încruci[ate ale *liniei albe. Dup sediul s\u, poate fi: epigastric\, juxtaombilical sau subombilical\.
HERNIE MUSCULAR| / hernie musculaire / muscular hernia. H. unei por]iuni de mu[chi la ni-velul unei rupturi accidentale sau la
nivelul apone-vrozei sale.
HERNIE OMBILICAL| / hernie ombilicale / um-bilical hernia. H. unei anse intestinale la nivelul ombilicului. La copil, ea este dat de
absen]a închiderii inelului fibros. La adult, apare prin sc\de-rea rezisten]ei cicatricei ombilicale. La nou-n\s-cut se nume[te
*omfalocel.
HERNIE SCROTAL| / hernie scrotale / scrotal hernia. H. inghinal oblic extern\, al cei sac coboar în scrot.
HERNIE STRANGULAT| / hernie ét ranglée / strangulated hernia. H. complicat printr-o con-stric]ie strâns [i permanent a
con]inutului s\u. Rezult o obstruc]ie în circula]ia sanguin a viscerelor herniate, care poate conduce rapid la necro-z\, de unde
gravitatea [i necesitatea interven]iei chirurgicale de urgen]\.
HERNIOTOMIE, s. f. / herniotomie, s. f. / hernio-tomy.
[Lat. hernia = v \mare, surpare, hernie; gr. tome = t\iere, sec]iune, de la
temnein = a t\-ia.] Interven]ia chirurgical reparatorie a unei hernii.
HEROIN|, s. f. / héroïne, s. f. / heroin.
[Lat., gr. heroine = semizei]\, eroin\, din lat., gr. heros, herois = erou (aluzie la efectele
stimulatoare ale drogului)
.] Diamorfin\, sau diacetilmorfin\, alcaloid cu formula C
21H
23O
5N. Este o pulbere alb cristalin\, solubil
în alcool [i benzen, mai pu]in în ap\, preparat prin acetilarea *morfinei. H. este mai activ farmacologic decât morfina (efecte a-
nalgezice [i hipnotice), mai euforizant\, dar [i mai toxic\, generând rapid [i starea de *acutuman]\. De aceea, nu este utilizat în
terapeutic\. H. provoac la toxicomani *dependen] fizic\, psihic [i social\. Supradoza accidental (
overdose) provoac
insuficien] respiratorie mortal dac nu este tratat cu un antidot specific, naloxon.
HEROINOMANIE, s. f. / héroïnomanie, s. f. / he-roinomania.
[V. etimologia termenului heroinã; gr. mania = nebunie.] Drogarea
cu *heroin\.
HERPANGIN|, s. f. / herpangine, s. f. / herpan-gina.
[Lat. herpes, -etis, gr. herpes, -etos = pecingine, ulcer malign, de la gr.
herpein = a se târî; lat. angina = sufocare, de la angere = a strânge, a sufoca, sau gr. ankein = a sugruma.] Boal infec-]ioas
febril determinat de *virusurile
Coxsac-kie, marcat prin leziuni veziculare [i ulcerate la nivelul faringelui [i palatului moale.
HERPES, s. n. / herpès, s. m. / herpes.
[Lat. herpes, -etis, gr. herpes, -etos = pecingine, ulcer malign, de la gr. herpein = a se
târî
.] Boal cutanat acut caracterizat printr-o erup]ie de vezicule mici, transparente, adesea grupate pe un fond ro[ietic [i
înconjurate de o areol ro[ie. H. este produs de un virus, *
Herpes simplex virus (HSV) sau Herpesvirus hominis (HVH), din familia
Her-pesviridae. H. are sediul îndeosebi pe fa]\, în jurul gurii [i nasului (buton de febr\la nivel genital. Poate recidiva în
aceea[i regiune. Tipuri: 1)
H. gestationis, la femeia gravid\. 2) H. simplex, vezicule grupate pe piele sau la nivelul organelor
genitale (
h. progenitalis), uneori înso]ite de febr\. 3) H. zoster, sin.: zona (v.). 4) H. zoster oftalmic, cu afectarea nervului oftalmic,
iridociclit\, keratit\, anestezie cornean\.
HERPES SIMPLEX VIRUS / Herpès simplex virus / Herpes simplex virus. Virus din familia *
Herpesviridae. Provoac primoinfec]ii
acute diseminate, urmate de infec]ii latente cu prezen]a constant a virusului, reactivat mai mult sau mai pu]in periodic (keratit
herpetic\, herpes labial recidivant). Se disting dou\ tipuri de H. s. v.: 1)
Tipul 1, care se transmite prin saliva infectat\, este
responsabil de gingivostomatite, keratoconjunctivite, eczem herpetiform\, menigoencefalite. 2)
Tipul 2, care se transmite în
principal pe cale genital\, este virusul herpesului genital. V. herpes,
Herpesviridae.
HERPES ZOSTER / zona zoster / herpes zoster. Sin.: zona (v.).
HERPESVIRIDAE / Herpesviridae / Herpesviri-dae.
[Lat. herpes, -etis, gr. herpes, -etos = pecingine, ulcer malign, de la gr.
herpein = a se târî; lat. virus = venin, otrav\.] Familie de virusuri ADN de talie mare (80-100 nm), a cor capsid are o simetrie
cubic\. Cuprinde: virusurile *
Herpes simplex de tip 1 (HSV1) [i de tip 2 (HSV2), virusul varicel\-zona (VZV), clasificate toate trei `n
subfa-milia
Alphaherpesvirinae, *citomegalovirusul u-man (CMV), clasificat printre Betaherpesvirinae, `mpreun cu recent
descoperi]ii herpesvirusul u-man 6 (HHV-6) [i 7 (HHV-7). La acestea se adau-g *virusul Epstein Barr (EBV), clasificat `n subfa-
milia
Gammaherpesvirinae. H. pot persista în stare latent\, în ganglionii nervo[i senzitivi `n cazul HSV, VZV [i HVH-6 responsabil
de exantemul su-bit, în glandele salivare - CMV, în limfocitele B - CMV [i EBV. Toate aceste tipuri de virusuri pot fi reactivate sub
influen]a unei emo]ii, infec]ii, a unei expuneri la soare, menstrua]iei etc. Bolile pe care le provoac sunt mai grave la nou-n\scu]i,
imuno-deprima]i, bolnavi cu transplante, leucemici, can-cero[i [i, oarecum paradoxal, în ]ile cu un nivel de trai ridicat. S-a
constatat asocierea unor H. cu anumite tumori maligne: EBS - *limfom Burkitt [i cancer nasofaringian; HSV - cancer de col uterin;
CMV - *sarcom Kaposi. Rolul H. în dezvoltarea a-cestor tumori nu a fost îns demonstrat.
HERPETIC, adj. / herpétique, adj. / herpetic.
[Lat. herpes, -etis, gr. herpes, -etos = pecingine, ulcer malign, de la gr. herpein =
a se târî
.] De natura *herpesului. Care este în rela]ie cu un herpes.
HERPETIFORM, adj. / herpétiforme, adj. / herpe-tiform.
[Lat. herpes, -etis, gr. herpes, -etos = pecingine, ulcer malign, de la gr.
herpein = a se târî; lat. forma = form\.] Asem or cu *herpesul. Ex.: impetigo h.

407. 407
HERTZ, s. m. / hertz, s. m. / hertz. [Heinrich Rudolf Hertz, fizician german, Bonn, 1857-1894.] Unitate de m\sur în SI pentru
frecven]a unui fenomen cu perioada de o secund\, adic de un ciclu pe secund\.
HESPERANOPIE, s. f. / hespéranopie, s. f. / hes-peranopia.
[Gr. hespera = sear\; an - priv.; ops, opos = vedere, v\z.] Cecitate
nocturn\. V. hemeralopie.
HETEROAGLUTINARE, s. f. / hétéroagglutina-tion, s. f. / heteroagglutination.
[Gr. heteros = altul; lat. agglutinare = a lipi, a
uni
.] *Aglutinarea particulelor antigenice prin *aglutinine derivate de la alte specii.
HETEROANTICORP, s. m. / hétéroanticorps, s. m. / heteroantibody.
[Gr. heteros = altul; anti = contra; lat. corpus, -oris =
corp
.] Anticorp combinat cu antigeni originari de la specii str\ine de cea care a produs anticorpii.
HETEROANTIGEN, s. m. / hétéroantigène, s. m. / heteroantigen.
[Gr. heteros = altul; anti = contra; gennan = a produce.]
Antigen care provine de la specii str\ine produc orului de anticorpi.
HETEROCARION, s. m. / hétérocaryon, s. m. / heterokaryon.
[Gr. heteros = altul; karyon = sâmbure, nucleu.] Nucleu diferit din
punct de vedere genetic, introdus în celul prin procedee experimentale
in vitro, de *fuziune sau de *hibridare celular\. V.
heterocarioz\.
HETEROCARIOZ|, s. f. / hétérocaryose, s. f. / heterokaryosis.
[Gr. heteros = altul; karyon = sâmbure, nucleu; -ozã.] Prezen]a
în aceea[i celul a dou sau mai multe nuclee diferite din punct de vedere genetic. H. poate fi ob]inut experimental,
in vitro, iar la
o serie de specii de ciuperci se în-tâlne[te în mod natural, ca rezultat al fuziunii citoplasmei unor celule provenite din linii diferite,
f ca [i nucleele acestor celule s fuzioneze. V. he-terocarion.
HETEROCROMATIN|, s. f. / hétérochromatine, s. f. / heterochromatin.
[Gr. heteros = altul; khroma, -atos = culoare; -inã.]
Denumire pentru regiunile *genomului care r\mân înalt condensate pe întregul parcurs al ciclului celular. H. este lipsit de
expresie genic [i se replic în partea final a fazei S. Denumirea de h. provine de la colorarea mai intens a acesteia fa] de
restul *cromatinei din nucleu.
HETEROCROMIE, s. f. / hétérochromie, s. f. / heterochromia.
[Gr. heteros = altul; khroma, -atos = culoare.] 1) Culoare diferit
a unor p]i care, în mod normal, trebuiau s aib aceea[i cu-loare. 2) Diferen] de culoare a celor dou *irisuri. Poate fi
congenital sau dobândit\.
HETEROCROMOSOM. Var. pentru heterocromo-zom (v.).
HETEROCROMOZOM, s. m. / hétérochrom o-some, s. m. / heterochromosome.
[Gr. heteros = altul; khroma, -atos = culoare;
soma, -atos = corp.] 1) Cromozom care r\mâne picnotic `n *interfaz\, sub forma unui corpuscul cromatinian, [i care, ca urmare,
se comport diferit în compara]ie cu ceilal]i cromozomi. 2) Cromozom apar]inând unei perechi responsabile de determinarea
sexului, XX pentru femeie [i XY pentru bbat. H. nu sunt decât par]ial *cromozomi omologi. Actualmente, sunt cunoscute 13 gene
apar]inând cromozomului Y, printre care: TDF =
Testis Determining Factor, SRY = Sex Determining Region Y (prezent `n bra]ul
scurt al cromozomului Y), gena hipertricozei auriculare. Partea specific a cromozomului X poart numeroase gene ale cor *alele
modificate sunt responsabile de bolile ereditare legate de sex. Sin.: heterozom.
HETEROCRONIE, s. f. / hétérochronie, s. f. / heterochronia.
[Gr. heteros = altul; khronos = timp.] Dezvoltarea unui ]esut într-o
perioad când acesta nu exist\ în mod normal în organism.
HETERODIMER, s. m. / hétérodimère, s. m. / heterodimer.
[Gr. heteros = altul; dis = de dou ori; meros = parte.] *Dimer
constituit din dou subunit\]i diferite ca structur\.
HETERODONT, adj. / hétérodonte, adj. / heterodont.
[Gr. heteros = altul; odous, odontos = dinte.] Despre animalele care au
mai multe tipuri de din]i. Majoritatea mamiferelor [i omul sunt h.
HETERODROM, adj. / hétérodrome, adj. / hetero-drome.
[Gr. heteros = altul; dromos = curs\, drum.] Care se propag anormal.
Termenul se utilizeaz\, de regul\, cu referire la excita]ia cardiac\.
HETERODUPLEX, s. n. / hétéroduplex, s. m. / heteroduplex.
[Gr. heteros = altul; lat. duplex, -icis = dublu.] ADN dublu catenar
format prin *hibridarea a dou secven]e de origine diferit care nu sunt perfect complementare, din cauza unei *muta]ii sau a unei
*recombini genetice inexacte. V. hibridare molecular\, homoduplex.
HETEROFIL, adj. / hétérophile, adj. / heterophi-lic (1), (2), heterophil (3).
[Gr. heteros = altul; philos = prieten, de la philein = a
iubi
.] 1) Care prezint afinitate [i pentru al]i antigeni sau anticorpi, în afara celor pentru care este specific. 2) Colorat cu alt tip de
culoare decât de obicei. 3) Leucocite granulocite diferite ca mime [i culoare în raport cu normalul.
HETEROFORIE, s. f. / hétérophorie, s. f. / hetero-phoria.
[Gr. heteros = altul; pherein = a purta, a transporta.] Deviere latent a
axelor vizuale (acestea nu se mai men]in paralele), care nu apare decât când se suprim fuziunea ocular (v. fuziune, 7). Ant.:
ortoforie. V. [i esoforie, exoforie, heteroforie.
HETEROGAMET, s. m. / hétérogamète, s. m. / heterogamete.
[Gr. heteros = altul; gamete = so]ie, gametes = so].] Celul
sexual care se va uni în timpul fecundii cu o alt celul\, morfologic diferit\. Sin.: anizogamet.
HETEROGREF|, s. f. / hétérogreffe, s. f. / hete-rograft.
[Gr. heteros = altul; lat. graphium, din gr. grapheion = peni] de scris,
briceag de altoit, de la
graphein = a scrie.] *Gref efectuat la un organism care apar]ine unei specii animale diferit de cea de la
care provine *grefonul. Sin.: gref heterolog\, heterotransplantare, xenogref\.
HETEROGREF| VALVULAR| / hétérogreffe val-vulaire / valvular heterograft. V. bioprotez\.
HETEROHEMAGLUTINARE, s. f. / hétérohémag-glutination, s. f. / heteroh(a)emagglutination.
[Gr. heteros = altul; haima, -atos
= sânge; lat. agglutinare = a lipi, a uni.] *Aglutinarea eritrocitelor de om prin *aglutinine provenite de la alte specii.
HETEROIMUNIZARE, s. f. / hétéro-immunisation, s. f. / heteroimmunization.
[Gr. heteros = altul; lat. immunis = scutit, apat,
de la
in = lipsit de, munus = obliga]ie.] *Imunizare provocat prin injectarea la un animal a unui *antigen provenind de la alt
specie. Sin.: xenoimunizare.
HETEROLATERAL, adj. / hétérolatéral, adj. / he-terolateral.
[Gr. heteros = altul; lat. lateralis = lateral, de la latus, -eris =
latur\
.] Care este situat de partea opus\, contralateral\, `n compara]ie cu termenul de referin]\. Ant.: homolateral.
HETEROLOG, adj. / hétérologue, adj. / hetero-logous.
[Gr. heteros = altul; logos = raport, re-la]ie.] 1) A cui structur difer de
cea a ansamblului cuia îi apar]ine. Ex.: ]esut h. 2) Care provine de la o specie diferit\. Ex.: gref h. 3) Care prezint forme foarte
diferite la aceea[i specie. Ex.: su[ h. a unui microorganism.
HETEROPICNOZ|, s. f. / hétéropycnose, s. f. / heteropyknosis.
[Gr. heteros = altul; pyknosis = comprimare, condensare, de la
pyknos = gros, îndesat.] 1) Varia]ii în densitatea unei structuri. 2) Condensare diferen]iat observat la cromozomi sau în diverse
regiuni ale aceluia[i cromozom.
HETEROPLASMIE, s. f. / hétéroplasmie, s. f. / heteroplasmia.
[Gr. heteros = altul; plasma = obiect modelat.] Coexisten]a
mitocondriilor norma-le [i cu muta]ii, în interiorul aceleia[i celule sau la nivelul aceluia[i ]esut.
HETEROPLAZIE, s. f. / hétéroplasie, s. f. / hete-roplasia.
[Gr. heteros = altul; plasis = modelare, de la plassein = a forma, a
modela
.] *Distrofie dis-ontogenetic manifestat prin prezen]a unui ]esut perfect diferen]iat în alt zon (organ, regiune topografic\
decât cea normal\. Ex.: mucoas gastric în intestinul sub]ire.
HETEROPROTEIN|, s. f. / hétéroprotéine, s. f. / conjugated protein.
[Gr. heteros = altul; protos = primul; -inã.] Nume de
ansamblu pentru com-pu[ii organici forma]i din proteine asociate cu gru-pi neprotidice. Acestea din urm\ pot fi individua-lizate
(grupi prostetice) sau pot fi formate din constituen]i eterogeni repartiza]i în molecula de protein\. Ex.: *fosfoprotein\,
*glicoprotein\, *cro-moprotein\, *nucleoprotein\.
HETEROSEXUAL, adj. / hétérosexuel, -elle, adj. / heterosexual.
[Gr. heteros = altul; lat. sexualis = referitor la sex, de la sexus
= sex
.] Cu tendin]e sexuale normale, care este atras de sexul opus.

408. 408
HETEROSMIE, s. f. / hétérosmie, s. f. / heteros-mia. [Gr. heteros = altul; osme = miros.] Tulburare a percep]iei mirosurilor în care
mirosul perce-put nu este cel a[teptat, dar nici nu este obligatoriu dezagreabil, spre deosebire de *cacosmie. V. [i disosmie.
HETEROSPECIFIC, adj. / hétérospécifique, adj. / heterospecific.
[Gr. heteros = altul; lat. specifi-cus = specific, de la species =
aspect, aparen]\
.] Care prezint tr\s uri sau caracteristici proprii u-nei alte specii.
HETEROTIPIC, adj. / hétérotypique, adj. / hetero-typic.
[Gr. heteros = altul; typikos = tipic, simbolic, de la typos = tip, model,
marc\
.] Despre o contrac]ie cardiac anormal din punct de vedere calitativ.
HETEROTOP, adj. / hétérotope, adj. / heteroto-pic.
[Gr. heteros = altul; topos = loc.] 1) Care î[i are originea într-un loc anormal.
2) În electrocardiografie, o excita]ie cu punct de pornire în afara nodului sinusal sau un ritm a c\rui comand nu mai este sinusal\.
Implicit, o contrac]ie cardiac a cei origine este ectopic\.
HETEROTOPIE, s. f. / hétérotopie, s. f. / hetero-topia.
[Gr. heteros = altul; topos = loc.] Prezen]a unor celule sau ]esuturi în alte
zone anatomice decât cele în care se afl în mod normal.
HETEROTRANSPLANTARE, s. f. / hétérotrans-plantation, s. f. / heterotransplantation.
[Gr. heteros = altul; lat. trans = peste,
dincolo;
plantare = a planta.] Sin.: heterogref (v.).
HETEROTROF, adj. / hétérotrophe, adj. / hetero-trophic.
[Gr. heteros = altul; trophe = hran\, nu-tri]ie.] Organism incapabil s\-[i
sintetizeze componentele celulare proprii pornind de la substan]e minerale, fiindu-i necesari compu[i organici ca surs de carbon
sau azot.
HETEROTROPIE, s. f. / hétérotropie, s. f. / heterotropy.
[Gr. heteros = altul; trope = `ntoarcere, de la trepein = a `ntoarce.] Sin.:
strabism (v.).
HETEROXEN, adj. / hétéroxène, adj. / hetero-xenous.
[Gr. heteros = altul; xenos = str\in.] Caracteristica unui parazit care
posed cel pu]in o gazd intermediar\.
HETEROZIDE, s. n. pl. / hétérosides, s. m. pl. / heterosides.
[Gr. heteros = altul; ozid - indic un glucid.] Una din cele dou grupe
de *ozide. Prin hidroliza h. rezult unul sau mai multe tipuri de *oze [i o substan] neglucidic (sterol, fenol etc.). H. sunt îndeosebi
de origine vegetal\, unele prezentând propriet\]i farmacologice. Ex.: digitalina. V. glicozid.
HETEROZIGOT, adj., s. m. / hétérozygote, adj., s. m. / heterozygote.
[Gr. heteros = altul; zy-gotos = legat împreun\, de la
zygor = eu unesc.] (O celul diploid sau un individ) care posed do-u gene *alele diferite pe un *locus determinat de la nivelul a
doi cromozomi omologi (ex.: o gen normal [i o gen patologic\ fest caracterul codificat de alela dominant\.
Descenden]a organismelor h. este neuniform\. Ant.: homozigot.
HETEROZOM, s. m. / hétérosome, s. m. / hetero-some.
[Gr. heteros = altul; soma, -atos = corp.] Sin.: heterocromozom (v.).
HEXACLORCICLOHEXAN, s. m. / hexachlorcy- clohexane, s. m. / hexachlorcyclohexane. Insecticid de contact organoclorurat
(C
6H
6Cl
6), care se prezint sub form de pulbere cristalin solubil în solven]i organici. H. exercit o ac]iune convulsivant\. Abrev.:
HCH.
HEXACLOROFEN, s. m. / hexachlorophène, s. m. / hexachlorophene. (DCI) Antiseptic local [i detergent, aplicabil pe piele,
C
13H
6Cl
6O
2.
HEXADACTILIE, s. f. / hexadactylie, s. f. / hexa-dactyly.
[Gr. hex = [ase; daktylos = deget.] Mal-forma]ie congenital cu
transmitere autozomal do-minant\, caracterizat prin prezen]a unui al [ase-lea deget, mai mult sau mai pu]in bine format la nivelul
mâinilor sau/[i picioarelor.
HEXAGON ARTERIAL WILLIS / hexagone artériel de Willis / Willis’ circle or artery. NA: cir-culus arteriosus cerebri.
[Thomas
Willis
, anatomist [i medic englez, Londra, 1621-1675 .] Sistem rezultat prin anastomoza marilor axe arteriale de la baza creierului
(carotide interne anterior, trunchi bazilar posterior) constituit din cele dou artere cerebrale anterioare reunite prin comunicanta
anterioar [i de cele dou artere cerebrale posterioare, reunite cu arterele carotide interne prin cele dou artere comunicante
posterioare. V. [i tab. anat. - artere.
HEXOKINAZ|, s. f. / hexokinase, s. f. / hexoki-nase.
[Gr. hex = [ase; kinein = a mi[ca; -azã.] Enzim care catalizeaz conversia
glucozei în glucoz\-6-fosfat. Aceasta este prima etap a *gli-colizei.
HEXOZAMIN|, s. f. / hexosamine, s. f. / hexosamine.
[Gr. hex = [ase; ozã - indic un glucid; gr. ammoniakon = sare de amoniu,
g\sit `n apropierea templului lui Jupiter
Ammon din Libia; -inã.] Oz azotat la care o grupare amino `nlocuie[te o grupare
hidroxil.
HEXOZ|, s. f. / hexose, s. m. / hexose.
[Gr. hex = [ase; ozã - indic un glucid.] Glucid simplu, mo-nozaharid cu formula C
6H
12O
6,
nehidrolizabil, posedând [ase atomi de carbon. Ex.: fructoza, galactoza, glucoza.
HIALADERIN|, s. f. / hyaladhérine, s. f. / hyaladherin.
[Lat. hyalus, gr. hyalos = sticl\; lat. adhaerere = a fi ata[at (ad = spre;
haerere = a fi prins); -inã.] Protein care prezint domenii specifice de legare pentru *acidul hialuronic, ce includ un grup
caracteristic, `nccat pozitiv, de reziduuri aminoacidice.
HIALIN, adj. / hyalin, -e, adj. / hyaline.
[Lat. hyalinus, gr. hyalinos = f\cut din sticl\, din lat. hyalus, gr. hyalos = sticl\.] Care
are transparen]a sticlei. Ex.: cartilaj h., degenerescen] h.
HIALINIZARE, s. f. / hyalinisation, s. f. / hyalini-zation.
[Lat. hyalinus, gr. hyalinos = f\cut din sticl\, din lat. hyalus, gr.
hyalos = sticl\.] *Distrofie proteic ireversibil a fibrelor conjunctive [i uneori a celulelor, caracterizat prin omogenizare. Ex.: h.
oaselor.
HIALINOZ|, s. f. / hyalinose, s. f. / hyalinosis.
[Lat. hyalinus, gr. hyalinos = f\cut din sticl\, din lat. hyalus, gr. hyalos =
sticl\; -
ozã.] *Dege-nerescen] hialin a oaselor sau a sinusurilor lim-foganglionare. Consecin]\: sc\derea rezisten]ei vaselor.
HIALINOZ| CUTANAT| {I MUCOAS| / lipoïdo-protéinose de la peau et des muqueuses / cutis et mucosae hyalinosis. Sin.: boal
Urbach-Wiethe (v.).
HIALOID, adj., s. n. / hyaloïde, adj., s. m. / hya-loid.
[Lat. hyalus, gr. hyalos = sticl\; gr. eidos = form\.] 1) Care are aspect
asem or sticlei. 2) Membran transparent care învele[te *corpul vitros.
HIALOPLASM|, s. f. / hyaloplasme, s. m. / hya-loplasm.
[Lat. hyalus, gr. hyalos = sticl\; plasma = obiect modelat.] Por]iunea
amorf [i omogen a *citoplasmei în care se afl organitele [i incluziunile celulare.
HIALURONIDAZ|, s. f. / hyaluronidase, s. f. / hyaluronidase. Enzim care catalizeaz depolimerizarea [i hidroliza *acidului
hialuronic, poliza-harid abundent în ]esutul conjunctiv [i în lichidele biologice. Prin ac]iunea sa, de sc\dere a visco-zit\]ii mediilor
bogate în acid hialuronic, h. intervine în numeroase procese fiziologice din organism, fiind prezent în anumite organe, îndeosebi
`n testicul, splin\, corp ciliar [i iris. H. faciliteaz migrarea celular\, iar eliberat de *spermatozoid este un factor esen]ial în
*fertilitate. De asemenea, reprezint unul din factorii activi din *venin, iar secretat de unele bacterii favorizeaz propagarea în
organism a unor germeni patogeni. H. este utilizat în terapeutic pentru facilitarea difuziunii medicamentelor la nivelul pielii [i al
]esutului conjunctiv [i pentru cre[terea puterii fecundante a spermei.
HIATAL, adj. / hiatal, -ale, -aux, adj. / hiatal.
[Lat. hiatus = deschidere, de la hiare = a se c\sca, a se cr\pa.] Care este `n rela]ie cu
un *hiatus. Ex.: her-nie h.
HIATUS, s. n. / hiatus, s. m. / hiatus. NA: hiatus.
[Lat. hiatus = deschidere, de la hiare = a se c\sca, a se cr\pa.] Deschidere sau
fant îngust\. 1) Denumire pentru o serie de orificii anatomice, `ngus-te [i alungite. Ex.: a)
h. esofagian, orificiu al dia-fragmului
prin care esofagul trece din cavitatea toracic în abdomen; b)
h. maxilar, orificiu care permite comunicarea între cavitatea nazal [i
sinusul maxilar. 2) Uneori, termenul este folosit [i cu alte sensuri. Ex.:
h. leucemic, aspect particular al formulei leucocitare, în
*leucemia acut\, caracterizat prin absen]a formelor intermediare între mielo-blaste [i granulocite neutrofile mature.

409. 409
HIBERNARE, s. f. / hibernation, s. f. / hibernation. [Lat. hibernare = a ierna, a hiberna.] Perioad din via]a unor mamifere (liliac,
arici, po-pând\u, marmot\, urs) în care, prin mecanisme interne de inhibi]ie, declan[ate de obicei de frigul din mediu, scade
intensitatea proceselor metabolice din organismul hibernant; temperatura corpului poate coborî la
+5
0
C. V. [i ]esut adipos brun.
HIBERNARE ARTIFICIAL| / hibernation artifi-cielle / artificial hibernation. Stare asem oa-re *hibernii, provocat artificial la om,
de obicei prin substan]e *ganglioplegice [i, eventual, refrigerare total ob]inut prin aplicarea de pungi cu ghea] pe trunchi [i
membre. Se poate ajunge la temperaturi de
+28
0
C, puls 1-2 b \i/minut, o respira]ie pe minut. Scop: efectuarea unor interven]ii
chirurgicale pe inim sau pe creier, în care va fi tolerat mai bine lipsa de oxigen, sau tratamentul arsurilor grave [i al unor
intoxica]ii.
HIBERNOM, s. n. / hibernome, s. m. / hibernoma.
[Lat. hibernare = a ierna, a hiberna; -oma.] Tumor subcutanat benign\,
localizat îndeosebi în axil [i în regiunea scapular\, format din *]esut adipos brun, diferit de ]esutul adipos normal [i analog celui
din mediastinul superior al unor animale hibernante.
H. malign reprezint o varietate de *sarcom ale cui celule con]in gr\sime
asem oare celei a animalelor hibernante.
HIBERNOTERAPIE, s. f. / hibernothérapie, s. f. / artificial hibernation.
[Lat. hibernare = a ierna, a hiberna; gr. therapeia =
tratament, de la
the-rapeuein = a îngriji.] Utilizarea terapeutic a *hi-bernii artificiale.
HIBRID, adj., s. m. / hybride, adj., s. m. / hybrid.
[Lat. hybrida = metis, cu sânge amestecat, din gr. hybris = violen]\, viol, de la
hyper = mai mult, peste.] Individ care provine din reproducerea sexuat a doi indivizi apar]inând la dou specii diferite. H. sunt în
principiu sterili. În genetic\, termenul se utilizeaz pentru denumirea indivizilor *heterozigo]i rezulta]i din încruci[area a doi pin]i
de ras pur\. În general, h. este un descendent provenit din împerecherea unor indivizi ce se deosebesc între ei prin cel pu]in o
pereche de caractere.
HIBRID ADN-ARN / hybride ADN-ARN / DNA-RNA hybrid. Molecul dublu catenar format prin asocierea unui lan] de ADN [i a
unui lan] de ARN complementare.
HIBRIDARE, s. f. / hybridation, s. f. / hybridiza-tion.
[Lat. hybrida = metis, cu sânge amestecat, din gr. hybris = violen]\, viol, de
la
hyper = mai mult, peste.] Producerea de hibrizi. Un organism *hibrid rezult din combinarea a dou organisme genetic diferite.
Experien]a de încruci[are în care se ia în considerare doar o pereche de caractere aleomorfe se nume[te
monohibridare. În
dihibri-dare se consider dou perechi de caractere. Var.: hibridizare.
HIBRIDARE CELULAR| / hybridation cellulaire / cell hybridization. Fuziune experimental a dou celule provenind de la dou specii
animale diferite. H. c. conduce la formarea unei celule cu un nucleu (*heterocarion) ce con]ine materialul gene-tic al fiecei specii
de origine.
HIBRIDARE
IN SITU / hybridation in situ / in situ hybridization. H. unei sonde de ADN sau ARN, marcat specific, cu ADN sau ARN
celular, la nivelul unei sec]iuni histologice sau al unor celule fixate. În acest mod pot fi detectate secven]e specifice de ADN sau de
ARN pe preparatele histologice sau citogenetice. Într-un ]esut eterogen se poate pune în eviden] o anumit acumulare de ARN
sau unele secven]e virale, iar în investiga]iile citogenetice sunt localizate gene date la nivelul unei benzi sau sub-benzi
cromozomiale.
HIBRIDARE MOLECULAR| / hybridation molé -culaire / molecular hybridization. Procedeu de ob]inere a unei molecule hibride.
Acest termen se aplic de obicei moleculelor de acizi nucleici (ADN sau ARN) care deriv din asocierea a dou lan]uri
monocatenare, provenind de la aceea[i specie sau de la specii diferite. H. m. are loc numai când lan]urile de ADN, sau
fragmentele de ADN [i ARN, con]in baze complementare. H. m. reprezint o tehnic de baz în ingineria genetic\, permi]ând
utilizarea de *sonde genetice pentru recunoa[terea secven]elor specifice de ADN sau ARN.
HIBRIDIZARE. Var. pentru hibridare (v.).
HIBRIDOM, s. n. / hybridome, s. m. / hybridoma.
[Lat. hybrida = metis, cu sânge amestecat, din gr. hybris = violen]\, viol, de la
hyper = mai mult, peste; -oma.] Ansamblu viu, creat în laborator prin fuziunea unor celule genetic diferite, ale cor cromozomi
se amestec\. Nucleele hibride formate posed caracterele genetice ale celor dou specii de celule. Ex.: fuziunea limfocitelor de
[oarece produc oare de anticorpi (dar în cantitate redus\ dezvoltare nelimitat\
[oarece a permis ob]inerea se-cre]iei masive [i durabile de c re acest h. (sau imunom) a unor anticorpi limfoplasmocitari. Ace[ti
anticorpi sunt *monoclonali.
HIDANTOINE, s. f. pl. / hydantoïnes, s. f. pl. / hy-dantoins. Grup de medicamente, ureide ciclice a-le acidului glicolic, cu propriet\]i
anticonvulsivante [i efecte antiepileptice. Ex.: fenitoina. H. sunt administrate `n special `n crizele de grand mal epileptic. V. [i
anticonvulsivant.
HIDATIC, adj. / hydatique, adj. / hydatic.
[Gr. hydatis, -idos = pung umplut cu ap în apropierea ficatului, de la hydor,
hydatos
= ap\.] Care este `n rela]ie cu *hidatidele. Ex.: *chist h.
HIDATID|, s. f. / hydatide, s. f. / hydatid.
[Gr. hydatis, -idos = pung umplut cu ap în apropierea ficatului, de la hydor,
hydatos
= ap\.] 1) Stadiul larvar al viermelui Taenia echinococcus, de forma unei vezicule mai mult sau mai pu]in voluminoase,
sferic\, umplut cu lichid incolor care în-chide *scolexul (capul) viermelui. 2) Mic corp neted fixat la extremitatea anterioar a
testiculului sau epididimului; reprezint un vestigiu embrionar.
HIDATIDOZ|, s. f. / hydatidose, s. f. / hydatido-sis.
[Gr. hydatis, -idos = pung umplut cu ap în apropierea ficatului, de la
hydor, hydatos = ap\; -ozã.] Sin.: echinococoz (v.).
HIDATIFORM, adj. / hydatiforme, adj. / hydatidi-form.
[Gr. hydatis, -idos = pung umplut cu ap în apropierea ficatului, de la
hydor, hydatos = ap\; lat. forma = form\.] Care se aseam cu hidatidele. Ex.: *mol h.
HIDRADENOM, s. n. / hydradénome, s. m. / hydradenoma.
[Gr. hydor, hydatos = ap\; aden, -os = gland\; -oma.] Tumor
benign mic\, având ca punct de plecare un canal sudoripar. Localizarea cea mai frecvent este la nivelul pleoapelor.
HIDRALAZIN|, s. f. / hydralazine, s. f. / hydrala-zine. (DCI) Antihipertensiv, C
8H
8N
4, utilizat sub form de sare hidrocloric\.
HIDRAMNIOS, s. n. / hydramnios, s. m. / hydramnios.
[Gr. hydor, hydatos = ap\; amnion = membran a f ului.] Prezen]a unei
cantit\]i excesive (peste doi litri) de lichid amniotic în cavitatea care înconjoar fetusul.
HIDRARGIRISM, s. n. / hydrargyrisme, s. m. / mercurialism.
[Gr. hydrargyros = mercur, argint viu, de la hydor, hydatos =
ap\,
argyros = argint; -ism.] Intoxica]ie cronic determinat de tratamentul `ndelungat cu suri de mercur sau prin expunerea
profesional la mercur sau deriva]i ai acestuia. V. [i hidrargiroz\.
HIDRARGIROZ|, s. f. / hydrargyrie, s. f. / hydrar-gyria.
[Gr. hydrargyros = mercur, argint viu, de la hydor, hydatos = ap\,
argyros = argint; -ozã.] Erup]ie cutanat sau colora]ie anormal a tegumentelor, care pot apare dup administrarea per os sau
prin aplicarea extern a mercurului sau a compu[ilor mercuriali.
HIDRARTROZ|, s. f. / hydrarthrose, s. f. / hydrarthrosis.
[Gr. hydor, hydatos = ap\; arthron = articula]ie; -ozã.] Acumularea
de lichid în *sinovie [i tumefac]ia articular consecutive unei inflama]ii, f dureri mari. Apare în: entorse, alte traumatisme locale,
reumatism, sifilis etc. Genunchiul reprezint singura articula]ie la nivelul ceia h. este abundent [i perceptibil la examenul clinic.
HIDRATARE, s. f. / hydratation, s. f. / hydration.
[Gr. hydor, hydatos = ap\.] 1) Con]inutul în ap al organismului. 2) Introducerea
de ap în organism. 3) Combinarea unei molecule de ap cu o alt\ substan]\. 4) Fixarea unui radical hidroxil la o substan]
chimic\.
HIDREMIE, s. f. / hydrémie, s. f. / hydr(a)emia.
[Gr. hydor, hydatos = ap\; haima, -atos = sânge.] Volumul total de ap con]inut
în sângele circulant din organism. Uneori termenul este utilizat cu sen-sul de *hiperhidremie.
H. globular\ reprezint volumul de
ap con]inut în hematii.
H. plasmatic\ const în volumul de ap con]inut de plasm\.
HIDROAERIC, adj. / hydro-aérique, adj. / hydro-aerial.
[Gr. hydor, hydatos = ap\; lat. aer, -is, gr. aer, -os = aer.] Care con]ine
un gaz [i un lichid. Ex.: *epan[ament h.

410. 410
HIDROCALICE, s. n. / hydrocalice, s. m. / hydro-calycosis. [Gr. hydor, hydatos = ap\; lat. calyx, -ycis, gr. kalyx, -ykos =
cup\, `nveli[ul florii
.] Sin.: chist pielogenic (v.).
HIDROCARBONAT, s. m. / hydrocarboné, s. m. / hydrocarbonate.
[Gr. hydor, hydatos = ap\; lat. carbo, -onis = cbune.] Sin.:
glucid (v.).
HIDROCARBUR|, s. f. / hydrocarbure, s. m. / hy-drocarbon.
[Gr. hydor, hydatos = ap\; lat. car-bo, -onis = cbune.] Compus
organic care con]i-ne doar carbon [i hidrogen. H. sunt de numeroase tipuri [i se ob]in îndeosebi din petrol [i cbune. Metanul,
benzenul [i acetilena sunt h. Motorina reprezint un amestec de h.
HIDROCEFALIE, s. f. / hydrocéphalie, s. f. / hy-drocephalus.
[Gr. hydor, hydatos = ap\; kepha-le = cap.] Cre[terea anormal a
cantit\]ii de *li-chid cefalorahidian la nivelul *ventriculelor cerebrale (
h. intern\) sau/[i în spa]iile subarahnoidiene pericerebrale ( h.
extern\
), congenital sau dobândit\, care provoac uneori (la copil) cre[terea de volum a craniului. De fapt, termenul desemneaz
actualmente h. interne, adic dilata]iile ventriculare cu exces de lichid, care sunt fie primitive, fie secundare unor obstacole care se
opun circula]iei libere [i resorb]iei lichidului cefalorahidian. Dac obstacolul are sediul în sistemul ventricular (malforma]ii, stenoze
congenitale sau dobândite ale *apeductului, tumori, sechele dup hemoragii sau meningite), h. este denumit
ocluziv\, iar dac el
se afl situat în spa]iile subarahnoidiene pericerebrale (îndeosebi simfiza acestora dup meningit sau hemoragie meningian), h.
este
comunicant\. H. se manifest prin semne de *hipertensiune intracranian [i de compresiune ale structurilor cerebrale, leziuni
(variabile) ale nervilor cranieni [i alteri mentale. În
h. cu presiune normal\, secundar unei meningite sau unei hemoragii
meningiene, simptomele regreseaz prin crearea unei devia]ii prin valv a lichidului cefalorahidian.
HIDROCEL, s. n. / hydrocèle, s. f. / hydrocele.
[Gr. hydor, hydatos = ap\; kele = tumor\, hernie.] Acumulare de lichid seros între
cele dou foi]e ale tunicii vaginale a testiculelor sau în înveli[urile cordonului spermatic. Var.: hidrocel vaginal.
HIDROCLOROTIAZID|, s. f. / hydrochlorothia-zide, s. m. / hydrochlorothiazide. (DCI) Diuretic din grupa sulfamidelor,
C
7H
8ClN
3O
4S
2, cu ac]iune intens [i prelungit\; favorizeaz eliminarea clorului [i sodiului, mai pu]in a potasiului. Hipotensiv
moderat.
HIDROCOLECIST, s. n. / hydrocholécyste, s. m. / hydrocholecystis.
[Gr. hydor, hydatos = ap\; khole = bil\; kystis = sac,
vezic\
.] Distensia veziculei biliare prin acumulare de lichid apos.
HIDROCOLOID, s. m. / hydrocolloïde, s. m. / hydrocolloid.
[Gr. hydor, hydatos = ap\; kolla = clei; eidos = form\.] Sistem
coloidal având ca mediu de dispersie apa.
HIDROCORTIZON, s. m. / hydrocortisone, s. m. / hydrocortisone.
[Gr. hydor, hydatos = ap\; lat. cortex, -icis = scoar]\.] (DCI)
Sin.: cortizol (v.).
HIDROCU}IE, s. f. / hydrocution, s. f. / immer-sion syncope.
[Neologism creat dup electrocu]ie (electrocutare) din gr. hydor,
hydatos =
ap\; engl. to execute = a executa.] *Sincop care survine brutal în decursul imersiei în ap rece [i care poate
determina înecul.
HIDROELECTROLITIC, adj. / hydro-électrolyti-que, adj. / hydroelectrolytic.
[Gr. hydor, hyda-tos = ap\; elektron = chihlimbar,
corp care se elec-trizeaz prin frecare;
lytikos = care distruge, de la lyein = a distruge.] Care se refer la ap [i elec-troli]i, la
echilibrul lor `n organism.
HIDROFIL, adj. / hydrophile, adj. / hydrophilic.
[Gr. hydor, hydatos = ap\; philos = prieten, de la philein = a iubi.] 1) Care are
afinitate pentru ap\, absoarbe sau re]ine apa. 2) Despre particulele coloidale în solu]ie, când acestea re]in puternic un num mare
de molecule de ap\, formând un strat de *solvatare. Ant.: hidrofob.
HIDROFILIE, s. f. / hydrophilie, s. f. / hydrophilia.
[Gr. hydor, hydatos = ap\; philia = atrac]ie, de la philein = a iubi.] Stare de
afinitate pentru ap a anumitor substan]e. V. hidrofil, lipofil, amfipatic, amfifil.
HIDROFOB, adj. / hydrophobe, adj. / hydropho-bic.
[Gr. hydor, hydatos = ap\; phobos = fric\.] Despre particulele coloidale în
solu]ie apoas care nu au nici o capacitate de re]inere a moleculelor de ap\. Ant.: hidrofil.
HIDROFOBIE, s. f. / hydrophobie, s. f. / hydro-phobia.
[Gr. hydor, hydatos = ap\; phobos = fri-c\.] Team morbid de ap\.
Semn tipic în *rabie, mai rar în debutul tetanosului sau în nevroza ob-sesivo-fobic\.
HIDROFTALMIE, s. f. / hydrophtalmie, s. f. / hydrophthalmia.
[Gr. hydor, hydatos = ap\; ophthalmos = ochi.] Distensia
înveli[urilor *globului ocular din cauza cre[terii în volum a diferitelor medii ale ochiului. H. este proprie copilului [i, uneori,
congenital\. V. glaucom [i buftalmie.
HIDROGEN, s. n. / hydrogène, s. m. / hydrogen.
[Gr. hydor, hydatos = ap\; gennan = a produce.] Elementul chimic nr. 1, cu
simbolul H. Exist sub forma a trei izotopi, h. simplu sau protium (masa 1), *deuteriu (masa 2) [i *tritiu (masa 3). H. este un gaz,
are mare putere reductoare [i reprezint un element constitutiv important al fiin]elor vii, sub form de ap [i substan]e organice.
HIDROLAZ|, s. f. / hydrolase, s. f. / hydrolase.
[Gr. hydor, hydatos = ap\; lyein = a distruge; -azã.] Una din cele [ase grupe de
enzime care activeaz reac]iile de clivaj hidrolitic al diver[ilor compu[i. V. [i hidroliz\.
HIDROLIZAT, s. n. / hydrolysate, s. m. / hydro-lysate.
[Gr. hydor, hydatos = ap\; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.]
Orice compus sau amestec de substan]e ob]inute în urma *hidrolizei.
HIDROLIZ|, s. f. / hydrolyse, s. f. / hydrolysis.
[Gr. hydor, hydatos = ap\; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] 1)
Descompunerea unui corp prin fixare de molecule de ap\, având drept consecin] formarea de noi molecule. Ex.: h. proteinelor în
aminoacizi. 2) Prin extensie, disocierea electroli]ilor introdu[i în ap\.
HIDROLOGIE MEDICAL| / hydrologie médicale / medical hydrology.
[Gr. hydor, hydatos = ap\; logos = [tiin]\; lat. medicus
= medic
.] Studiul diferitelor tipuri de ape naturale sau artificiale [i al propriet\]lor lor terapeutice.
HIDROMASAJ, s. n. / hydromassage, s. m. / hydromassage.
[Gr. hydor, hydatos = ap\; gr. massein = a fr\mânta [i ar. massa
= a atinge, a palpa
.] Masaj cu ajutorul unor jeturi de ap\, su-biectul aflându-se într-o cad de baie sau într-o piscin\.
HIDROMEIOZ|, s. f. / hidroméiose (1), hydromé-iose (2), s. f. / hidromeiosis (1), hydromeiosis (2).
[Gr. 1) hidros = sudoare; 2)
hydor, hydatos =
ap\; 1), 2) meiosis = mic[orare, de la meion = mai mic.] 1) Diminuarea secre]iei de sudoare `n climat umed,
dup o perioad de suda]ie intens\. Mecanismul procesului este necunoscut. 2) Umflarea discret a epidermului dup expunerea
la ap\, având drept consecin] blocarea canalelor sudoripare. Acest fenomen diminueaz pierderea de fluide când corpul este
imersat `n ap cald\.
HIDROMENINGOCEL, s. n. / hydroméningocèle, s. f. / hydromeningocele.
[Gr. hydor, hydatos = ap\; meninx, -ingos =
membran foarte fin\;
kele = hernie, tumor\.] Sin.: meningocel (v.).
HIDROMORFON, s. n. / hydromorphone, s. f. / hydromorphone.
[Gr. hydor, hydatos = ap\; Morpheos = zeul somnului
(datorit ac]iunii soporifice a morfinei)
.] (DCI) Derivat semisintetic de *opiu administrat pe cale bucal\, rectal sau subcutanat\. H.
prezint propriet\]i similare cu ale *morfinei, dar este mai activ.
HIDRONEFROZ|, s. f. / hydronéphrose, s. f. / hydronephrosis.
[Gr. hydor, hydatos = ap\; ne-phros = rinichi; -ozã.] Acumulare
de urin aseptic la nivelul bazinetului [i al calicelor renale, ca urmare a unui obstacol permanent sau pasager (cudur a
ureterului, calcul ureteral, compresiuni tumorale [. a.) sau din cauza sc\derii tonicit\]ii [i motricit\]ii bazinetului. Acumularea este
urmat de dilatarea bazinetului, calicelor [i, în caz de h. masiv [i prelungit\, de atrofia parenchimului renal. Sin.: uronefroz\.
HIDRONEFROZ| CONGENITAL| INTERM ITEN-T| / hydronéphrose congénitale intermittente / Bazy’s disease. Sin.: boal Bazy
(v.).
HIDROPERICARD, s. n. / hydropéricarde, s. m. / hydropericardium.
[Gr. hydor, hydatos = ap\; peri = `n jurul; kardia = inim\.]
*Epan[ament de *serozitate `n interiorul cavit\]ii pericardice, f reac]ie inflamatorie.
HIDROPEXIE, s. f. / hydropexie, s. f. / hydro-pexis.
[Gr. hydor, hydatos = ap\; pexis = fixare.] Fixarea apei `n diferite ]esuturi din
organism.

411. 411
HIDROPIZIE, s. f. / hydropisie, s. f. / hydrops. [Gr. hydor, hydatos = ap\; opsis = aspect.] Sin.: hidrops (v.).
HIDROPNEUMOTORAX, s. n. / hydropneum o-thorax, s. m. / hydropneumothorax.
[Gr. hydor, hydatos = ap\; pneuma, -atos =
aer; lat.
thorax, -acis, gr. thorax, -akos = torace.] Acumulare de li-chid [i de gaz în cavitatea pleural\.
HIDROPS, s. n. / hydrops, s. m. / hydrops.
[Gr. hydrops = hidropizie, de la hydor, hydatos = ap\, opsis = aspect.] Termen
utilizat pentru denumirea acumulii de lichid, prin diverse mecanisme, la nivelul unor cavit\]i, al unor compartimente din or-ganism
sau `n ]esutul conjunctiv. ~n func]ie de caracterul [i localizarea h., termenul poate fi sin. cu *ascit\, *anasarc\, *edem etc. Ex.: 1)
H.
articular
: sin. hidrartroz (v.). 2) H. fetal, sin.: anasarc feto-placentar (v.). 3) H. labirintic, sin.: hidropizie labirintic\; transsudat
seros care invadeaz labirintul anterior sau posterior, în urma unei tulburi circu-latorii la nivelul arterei auditive interne. 4)
H.
vezicular
: dilatarea *veziculei biliare, ce con]ine bil alb\, de regul consecutiv obturii *canalului cistic cu un calcul unic.
HIDROPS FETAL / hydrops congénital / fetal hy-drops, hydrops fetalis. Sin.: anasarc fetopla-centar (v.).
HIDROREE, s. f. / hydrorrhée, s. f. / hydror-rh(o)ea.
[Gr. hydor, hydatos = ap\; rhoia = curgere, de la rhein = a curge.] Scurgere
abundent de lichid clar, seros, printr-un conduct natural, de obicei ca urmare a inflama]iei mucoasei organului respectiv.
HIDROSADENIT|, s. f. / hidrosadénite, s. f. / hi-dradenitis, hidrosadenitis.
[Gr. hidros = sudoare; aden, -os = gland\; -itã.]
Infec]ie stafilococic\, adesea purulent\, a glandelor sudoripare, localizat cel mai frecvent în axil\. V. [i boal Verneuil.
HIDROSALPINX, s. n. / hydrosalpinx, s. m. / hy-drosalpinx.
[Gr. hydor, hydatos = ap\; lat. sal-pinx, -ingis, gr. salpinx, -
ingos
= trompet\, trom-p\.] Colec]ie seroas închistat la nivelul *trompei lui Fallopio, localizat îndeosebi în por]iunea in-
fundibular a acesteia. Poate fi o cauz de *sterili-tate tubar\.
HIDROSODAT, adj. / hydro-sodé, -e, adj. / hydro-sodic.
[Gr. hydor, hydatos = ap\; engl. soda, din lat. medieval soda = sod\,
de la ar.
suwwad = planta a cei cenu[ servea la fabricarea sodei.] În rela]ie cu apa [i sodiul. Ex.: regim h.
HIDROTERAPIE, s. f. / hydrothérapie, s. f. / hy-drotherapy.
[Gr. hydor, hydatos = ap\; thera-peia = tratament, de la
therapeuein = a îngriji.] Utilizarea apei în scopuri terapeutice, sub diverse forme: du[uri, b\i, vapori.
HIDROTORAX, s. n. / hydrothorax, s. m. / hydro-thorax.
[Gr. hydor, hydatos = ap\; lat. thorax, -acis, gr. thorax, -akos =
torace
.] Acumularea de lichid seros (transsudat) în cavitatea pleural\.
HIDROXIAPATIT|, s. f. / hydroxyapatite, s. f. / hydroxyapatite.
[Gr. hydor, hydatos = ap\, hidrogen; oxys = acru, oxigen;
apatao = eu `n[el.] Fosfat de calciu cu formula Ca
5(PO
4)
3(OH) apar-]inând familiei *apatitelor. H. este un component al oaselor [i
al din]ilor. V. [i um Milwaukee.
HIDROXICORTICOID, s. m. / hydroxycorticoïde, s. m. / hydroxycorticosteroid.
[Gr. hydor, hydatos = ap\, hidrogen; oxys = acru,
oxigen; lat.
cortex, -icis = scoar]\; gr. (stereos = solid, `n relief) eidos = form\.] Sin.: hidroxicorticosteroid (v.).
HIDROXICORTICOSTEROID, s. m. / hydroxycorticostéroïde, s. m. / hydroxycorticosteroid.
[Gr. hydor, hydatos = ap\, hidrogen;
oxys = acru, oxigen; lat. cortex, -icis = scoar]\; gr. stereos = solid, `n relief; eidos = form\.] *Corticosteroid purt or al unui
grup hidroxil la nivelul unui atom de carbon, care este men]ionat `n denumirea c. respectiv. Ex.: *17-hidroxicorticosteroizi. Sin.:
hidroxicorticoid.
17-HIDROXICORTICOSTEROIZI, s. m. pl. / 17-hydroxycorticostéroïdes, s. m. pl. / 17-hydroxycorticosteroids. Denumire pentru
ansamblul cataboli]ilor steroizi hormonali cu 21 de atomi de carbon, purt ori ai unei func]ii hidroxil la nivelul carbonului 17. Ace[ti
cataboli]i provin din *cortizol, *cortizon [i din deriva]ii lor hidrogena]i. Ei sunt izola]i din urin prin diferite metode, mai ales prin
*reac]ia Porter-Silber.
HIDROXID, s. m. / hydroxyde, s. m. / hydroxide.
[Gr. hydor, hydatos = ap\; oxys = acru, oxigen.] Compus chimic format dintr-un
element sau radical chimic [i din una sau mai multe grupi oxi-drilice. Rezult din combinarea unui oxid metalic cu apa [i are
propriet\]i bazice. Mai importan]i:
h. de aluminiu, compus antiacid; h. de calciu, neutralizant sau astringent.
HIDROXILAZ|, s. f. / hydroxylase, s. f. / hydroxylase.
[Gr. hydor, hydatos = ap\, hidrogen; oxys = acru, oxigen; hyle = materie;
-
azã.] Enzim care catalizeaz fixarea unei grupi hidroxil pe un substrat. Sunt posibile dou c\i: 1) Direct\, pe compu[ii
aromatici, când enzima activeaz oxigenul molecular [i catalizeaz oxidarea ciclului. 2) Indirect\, cu formarea unei grupi hidroxil
prin adi]ia de ap la o dubl leg ur (catabolismul *acizilor gra[i). Denumirile diferitelor h. cuprind numul atomului de carbon la
nivelul cuia se produce hidroxilarea. Ex.: *17
α-hidroxilaz\, *19-hidroxilaz\, *21-hidroxilaz\.
17
α-HIDROXILAZ|, s. f. / 17α-hydroxylase, s. f. / 17α-hydroxylase. Enzim identificat `n toate glandele endocrine care secret
steroizi [i asigur 17
α-hidroxilarea *progesteronului sau *pregnenolonului. V. [i hidroxilaz\.
19-HIDROXILAZ|, s. f. / 19-hydroxylase, s. f. / 19-hydroxylase. Enzim localizat `n glandele endocrine care sintetizeaz estrogeni.
Asigur prima etap de conversie androgeni-estrogeni.
21-HIDROXILAZ|, s. f. / 21-hydroxylase, s. f. / 21-hydroxylase. Enzim localizat `n cortexul suprarenalei, catalizând 21-
hidroxilarea progesteronului [i 17
α-hidroxiprogesteronului. Dac deficitul de enzim afecteaz ambii compu[i, va rezulta
diminuarea produc]iei de *aldosteron [i *cortizol, cu *hiperplazie suprarenalian\, *insuficien] suprarenalian [i pierdere de sare.
Când deficitul enzimatic afecteaz doar 17
α-hidroxiprogesteronul, rezult doar sc\derea producerii de cortizol, cu hiperplazie [i
insuficien] suprarenalian\, dar f\ pierdere de sare (*boala Wilkins).
HIDROXI-3-METIL-GLUTARIL-COENZIMA A RE-DUCTAZ| / hydroxy-3-méthyl-glutaryl-coen-zyme A réductase / hydroxy-3-
methyl-glutaryl-coenzyme A reductase. Enzim care particip în stadiul precoce al sintezei colesterolului, transfor-mând HMG-CoA
(sau
β-hidroxi-β-metilglutaril co-enzima A) în acid mevalonic. Inhibitorii s\i, denu-mi]i *statine, sunt utiliza]i în terapie datorit
efectului *hipocolesterolemiant. Abrev.: HMG-CoA re-ductaz\.
HIDROXIPROLIN|, s. f. / hydroxyproline, s. f. / hydroxyproline. *Prolin care a suferit o reac]ie de hidroxilare la nivelul atomilor de
carbon 2 sau 3. H. se g\se[te `n diferitele tipuri de *colagen [i `n proteina major din pere]ii celulelor vegetale.
HIDROXIPROLINURIE, s. f. / hydroxyprolinurie, s. f. / hydroxyprolinuria. Prezen]a `n urin a *hi-droxiprolinei, cel mai abundent
aminoacid al *co-lagenului.
HIDROXISTEROID, s. m. / hydroxystéroïde, s. m. / hydroxysteroid.
[Gr. hydor, hydatos = ap\; oxys = acru, oxigen; stereos =
solid, `n relief;
ei-dos = form\.] *Steroid care con]ine `n molecul o grupare hidroxil, a cei pozi]ie este specificat `n denumirea
compusului. Ex.: 17-h., hidroxilat la nivelul carbonului 17, denumit frecvent [i 17-hidroxicorticosteroid.
17
β-HIDROXISTEROID DEHIDROGENAZ| / 17 β-hydroxystéroïde déshydrogénase / 17β-hydroxysteroid dehydrogenase. Enzim
prezent `n toate glandele endocrine care secret *steroizi [i care catalizeaz conversiile `n cursul biosintezei acestora. Deficitul
enzimei poate bloca diferitele c\i de sintez\.
5-HIDROXITRIPTAMIN|, s. f. / 5-hydroxytryptamine, s. f. / 5-hydroxytryptamine. Sin.: serotonin (v.).
HIEROLISTEZIS, s. n. / hiérolisthésis, s. m. / hierolisthesis.
[Gr. hieros = sacru; olisthanein = a aluneca.] Sin.: sacrolistezis (v.).
HIGROMA, s. f. / hygroma, s. m. / hygroma.
[Gr. hygros = umed; -oma.] Sin.: bursit (v.).
HIGROSCOPIC, adj. / hygroscopique, adj. / hy-groscopic.
[Gr. hygros = umed; skopein = a vedea.] Despre o substan] cu
calitatea de a absorbi umiditatea din aer.
HIL, s. n. / hile, s. m. / hilus. NA: hilus.
[Lat. hilum = hil, mic punct negru la cap ul unui bob.] Regiune de la suprafa]a unui organ
pe unde p\-trund sau ies vasele sanguine, limfatice [i nervii. Ex.: h. ficatului, al pl\mânului, al splinei, al rini-chiului.
HIMEN, s. n. / hymen, s. m. / hymen. NA: hymen.
[Gr. hymen, -aios = membran\.] Membran sub]i-re, format printr-un repliu al
mucoasei vaginale, care separ par]ial vaginul de vulv\. H. se rupe la primul contact sexual, cicatrizând în lambouri denumite
lobuli himenali. Dup prima na[tere, resturile h. se modific [i iau numele de *caruncule mirtiforme.
HIMER|, s. f. / chimère, s. f. / chimera.
[Lat. Chimaera, din gr. Khimaira = monstru mitologic.] 1) Individ care posed\, în
mozaic, caracteristici proprii pentru dou genotipuri diferite. H. rezult\, cel mai des, consecutiv muta]iilor somatice [i sunt mai
frecvente la plante. Se ob]in [i experimental prin inser]ia de gene str\ine. 2) Individ care posed celule cu caractere genetice

412. 412
diferite de ale sale, pe care le tolereaz deoarece au p runs în organism `nainte ca limfocitele s dobândeasc propriet\]i de
tolerare a *selfului, adic `nainte de producerea anticorpilor. V. [i toleran] imunologic\.
HIOID, adj., s. n. / hyoïde, adj., s. m. / hyoid.
[υ = a 21-a liter a alfabetului grec; eidos = form\.] 1) Care are forma literei grece[ti υ
(hi); 2) Os h.: v. tab. anat. - oase.
HIOSCIAMIN|, s. f. / hyoscyamine, s. f. / hyo-scyamine.
[Lat. hyosciamus = m\selari]\, din gr. hys = porc, kyamos = bob; -
inã.] Alcaloid antico-linergic, C
17H
23NO
3, ob]inut de obicei din planta Hyoscyamus [i din alte plante solanacee.
HIPERACANTOZ|, s. f. / hyperacanthose, s. f. / acanthosis.
[Gr. hyper = mai mult; akantha = spin; -ozã.] Sin.: acantoz (v.).
HIPERACIDITATE, s. f. / hyperacidité, s. f. / hyperacidity.
[Gr. hyper = mai mult; lat. acidi-tas, -atis = acreal\, de la acidus =
acru
.] Cre[te-rea acidit\]ii unui lichid biologic din organism. De obicei, termenul se refer la cre[terea concentra]iei de acid
clorhidric în sucul gastric. V. hiperclorhidrie.
HIPERAFECTIVITATE, s. f. / hyperafféctivité, s. f. / hyperaffectivity.
[Gr. hyper = mai mult; lat. affectus = stare de spirit,
afec]iune, boal\, de la
afficere = a afecta, a sli.] Accentuarea uneia dintre stile afective ce caracterizeaz *afectivita-tea, sau
ansamblul acestora. H. poate avea uneori o semnifica]ie patologic\, de ex. în *nevroze.
HIPERALDOSTERONISM, s. n. / hyperaldostéro-nisme, s. m. / hyperaldosteronism. Cre[terea secre]iei de *aldosteron produs de
cortexul supra-renal, care antreneaz eliminarea excesiv a potasiului, reten]ie de sodiu, alcaloz metabolic [i ansamblul de
tulburi care rezult din acestea. H. poate fi
primar (sau primitiv) [i secundar. În h. primar, aldosteronul este secretat în exces de
un adenom corticosuprarenal. Se traduce clinic prin *sindromul Conn.
H. secundar, de diferite grade, este foarte frecvent. În acest
caz, hipersecre]ia de aldosteron este provocat de cre[terea concentra]iei de *renin [i *angiotensin\. H. secundar se observ în
anumite hipertensiuni arteriale (HTA): *HTA malign cu leziuni arteriolare renale difuze [i HTA prin ischemie renal\, în acest caz h.
fiind foarte pronun]at. H. secundar complic\, de asemenea, sindroamele edematoase de origine cardiac\, nefrotice [i din cadrul
cirozei. O alt cauz a h. secundar poate fi [i deple]ia hidrosodat excesiv din abuzul de diuretice.
H. primar sensibil la
dexametazon\
, sin. sindrom Sutherland (v.).
HIPERALGEZIE, s. f. / hyperalgésie, s. f. / hyper-algesia.
[Gr. hyper = mai mult; algos = durere, sau algesis = sim]ul durerii.]
Sensibilitate excesiv la durere.
HIPERAMONIEMIE, s. f. / hyperammoniémie, s. f. / hyperammon(a)emia.
[Gr. hyper = mai mult; ammoniakon = sare de
amoniu, g\sit în apropierea templului lui Jupiter
Ammon din Libia; hai-ma, -atos = sânge.] Cre[terea concentra]iei *amo-
niacului din sângele arterial (peste 20
µg/100 ml sau 10 µmol/l), observat frecvent în caz de in-suficien] hepatocelular (*com
hepatic\ tale. H. provoac tulburi nervoase grave. V. amoniac [i
amoniemie.
HIPERAZOTEMIE, s. f. / hyperazotémie, s. f. / hyperazot(a)emia.
[Gr. hyper = mai mult; a - priv.; zoe = via]\; haima, -atos =
sânge
.] Cre[terea azotului neproteic din sânge, îndeosebi a *ureei sanguine. V. [i uremie.
HIPERAZOTURIE, s. f. / hyperazoturie, s. f. / hyperazoturia.
[Gr. hyper = mai mult; a - priv.; zoe = via]\; ouron = urin\.]
Cre[terea cantit\]ii de *uree eliminat prin urin\.
HIPERBARIC, adj. / hyperbare, adj. / hyperbaric.
[Gr. hyper = mai mult; baros = greutate.] Care este caracterizat printr-o
presiune crescut\. Pentru gaze, o presiune mai mare decât cea atmosferic\.
HIPERBARISM, s. n. / hyperbarisme, s. m. / hy-perbarism.
[Gr. hyper = mai mult; baros = greutate; -ism.] Expunere la presiuni
mai mari decât cea atmosferic\, superioare presiunilor de la nivelul ]esuturilor, fluidelor [i cavit\]ilor din organism.
HIPERBILIRUBINEMIE, s. f. / hyperbilirubinémie, s. f. / hyperbilirubin(a)emia.
[Gr. hyper = mai mult; lat. bilis = fiere; ruber, -
bra, -brum
= ro[u; -inã; gr. haima, -atos = sânge.] Exces de *bili-rubin în sânge. V. bilirubinemie.
HIPERCALCEMIE, s. f. / hypercalcémie, s. f. / hypercalc(a)emia.
[Gr. hyper = mai mult; lat. calx, calcis = var, calciu; gr.
haima, -atos = sânge.] Cre[terea concentra]iei de calciu din sânge peste 5,2 mEq/l sau 2,6 mmol/l. H. se constat în bolile ce
provoac *osteoliz (în afara *bolii Paget) [i în absorb]ia crescut de calciu, îndeosebi în hipervitaminoza D. H. se manifest\ printr-
un sindrom clinic: anorexie, paloare, slire, astenie, vomismente [i, uneori, *diabet insipid.
H. idiopatic\ este asociat cu
întârziere în dezvoltarea mental [i anomalii cardiace.
HIPERCALCEMIE FAMILIAL| HIPOCALCIURIC| / hypercalcémie hypocalciurique familiale, hy-percalcémie familiale bénigne /
familial benign hypercalc(a)emia. Maladie congenital rar\, cu transmitere autozomal dominant\, care simuleaz clinic [i histologic
o *hiperparatiroidie, dar `n care nivelul de *parathormon este normal. Afec]iunea ar putea fi explicat printr-o hipersensibilitate peri-
feric la parathormon, cauzat de un defect de receptor. Sin.: sindrom Marx.
HIPERCALCIURIE, s. f. / hypercalciurie, s. f. / hypercalciuria.
[Gr. hyper = mai mult; lat. calx, calcis = var, calciu; gr. ouron =
urin\
.] Eliminare excesiv de calciu prin urin\.
HIPERCALCIURIE IDIOPATIC| / hypercalciurie idiopathique / essential hypercalciuria, idiopa-thic hypercalciuria. Sindrom atribuit
unei pertur-bi enzimatice care afecteaz reabsorb]ia calciu-lui la nivelul tubilor renali. Caracteristici: hipercal-ciurie masiv\, cu
hiperfosfaturie [i hipofosfatemie. Calcemia este normal\. Manifestile clinice cele mai frecvente: decalcifiere osoas\, litiaz renal
(adesea relev sindromul), nefrocalcinoz\, spasmofilie, cataract\. Sin.: diabet calcic.
HIPERCAPNIE, s. f. / hypercapnie, s. f. / hyper-capnia.
[Gr. hyper = mai mult; kapnos = fum, vapor.] Exces de bioxid de carbon
în sânge.
HIPERCETONEMIE, s. f. / hyperkétonémie, s. f. / hyperketon(a)emia.
[Gr. hyper = mai mult; lat. acetum = o]et; -onã; gr.
haima, -atos = sânge.] Cre[tere anormal a concentra]iei de *corpi ceto-nici în sânge.
HIPERCHILOMICRONEMIE, s. f. / hyperchylomicronémie, s. f. / hyperchylomicron(a)emia.
[Gr. hyper = mai mult; khylos = suc;
mikros = mic; haima, -atos = sânge.] Prezen]a `n sânge a unei cantit\]i crescute de *chilomicroni. V. [i hiperlipidemie.
HIPERCLORHIDRIE, s. f. / hyperchlorhydrie, s. f. / hyperchlorhydria.
[Gr. hyper = mai mult; khlo-ros = verde, clor; hydor,
hydatos =
ap\.] Cre[te-rea acidit\]ii totale a sucului gastric, cu o mare propor]ie de acid clorhidric liber. Se asociaz\, de obicei,
ulcerului duodenal. Valori deosebit de crescute ale secre]iei acide se constat în *sin-dromul Zollinger-Ellison.
HIPERCOAGULABILITATE, s. f. / hypercoagula-bilité, s. f. / hypercoagulability.
[Gr. hyper = mai mult; lat. coagulare = a
închega, a coagula
.] Cre[terea propriet\]ii sângelui de a se coagula. Se deosebesc: h. cronometric\ (cre[terea vitezei de
coagulare) [i
h. structural\ (cre[terea rezisten-]ei cheagului).
HIPERCOLESTEROLEMIE, s. f. / hypercholesté-rolémie, s. f. / hypercholesterol(a)emia.
[Gr. hyper = mai mult; khole = bil\;
stereos = solid, `n relief; -ol; haima, -atos = sânge.] Alterare metabolic primitiv sau secundar\, caracterizat prin cre[terea
cantit\]ii de colesterol din sânge (peste 2,5 g/l de plasm sau 7,7 mmol/l). Se constat frecvent în *hiperlipidemii. H. este constant
prezent în: *mixedem, *icter obstructiv, *nefroz lipoidic\. Cre[terea cantit\]ii de colesterol este primitiv [i masiv în
h. esen]ial\
sau
familial\, maladie genetic a cei gravitate este determinat de frecven]a complica]iilor cardiovasculare. V. receptor pentru
LDL.
HIPERCORTICISM, s. n. / hypercorticisme, s. m. / hypercorticism.
[Gr. hyper = mai mult; lat. cortex, -icis = scoar]\; -ism.]
Secre]ia excesiv de hormoni corticosuprarenali [i ansamblul de tulburi care rezult\, sau acelea[i tulburi provocate prin
administrarea terapeutic prelungit a acestor hormoni. Se disting trei tipuri de h., în func]ie de hormonii corticosuprarenali
secreta]i în exces: 1)
H. metabolic sau glucocorticoid, v. boal [i sindrom Cushing. 2) H. androgenic, v. sindrom adrenogenital. 3)
H. mineralotrop, v. hiperaldosteronism.
HIPERCRINIE, s. f. / hypercrinie, s. f. / hypercri-nia.
[Gr. hyper = mai mult; krinein = a separa de.] Cre[terea unei secre]ii
endocrine [i ansamblul de tulburi pe care aceasta îl antreneaz\.

413. 413
HIPERCROM, adj. / hyperchrome, adj. / hyper-chromatic, hyperchromic. [Gr. hyper = mai mult; khroma, -atos = culoare.] 1)
Care este intens colorat. 2) Care se caracterizeaz prin *hi-percromie.
HIPERCROMIE, s. f. / hyperchromie, s. f. / hyper-chromia.
[Gr. hyper = mai mult; khroma, -atos = culoare.] 1) *Pigmenta]ie
accentuat\, excesiv\. 2) Cre[tere anormal a con]inutului de hemoglobin din eritrocite.
HIPEREMIE, s. f. / hyperémie, s. f. / hyper(a)e-mia.
[Gr. hyper = mai mult; haima, -atos = sânge.] Congestie local ob]inut prin
mijloace fizice (aplica]ii calde, aer cald, *sinapism etc.) sau chimice (aplicare de *histamin).
H. pasiv\ reprezint congestia local
dup legarea cu un *garou a unui membru. Se apreciaz c term enul h. ar trebui evitat. O form mai corect ar putea fi
hiperhemie.
HIPEREMOTIVITATE, s. f. / hyperémotivité, s. f. / hyperemotivity.
[Gr. hyper = mai mult; lat. emo-tus, de la emovere = a scoate,
a r\sturna
.] Stare a anumitor subiec]i de a reac]iona în mod exagerat [i inadecvat la diferite evenimente. H. predispune la *obsesii,
*anxietate [i *hipocondrie.
HIPERERGIE, s. f. / hyperergie, s. f. / hyperergy.
[Gr. hyper = mai mult; ergon = lucru, ac]iune, de le ergein = a lucra.] Form de
*alergie caracterizat prin reac]ia exagerat a organismului la con-tactul cu o anumit substan]\.
HIPERESTEZIE, s. f. / hyperesthésie, s. f. / hy-per(a)esthesia.
[Gr. hyper = mai mult; aisthesis = senza]ie, sensibilitate.]
Sensibilitate exagerat a pielii sau a organelor de sim]. Ex.: h. tactil\, h. a-custic etc.
HIPERESTROGENISM, s. n. / hyperoestrogénie, s. f. / hyper(o)estrogenism.
[Gr. hyper = mai mult; lat. oestrus, gr. oistros =
dorin]\; gr.
gen-nan = a produce; -ism.] Excesul de estrogeni în organismul feminin, de natur endogen (secre]ie crescut\,
degradare insuficient\, sensibilizare crescut\ a receptorilor) sau exogen [i tulburile determinate de acest exces. Clinic, la
subiectul impuber se dezvolt o *pubertate precoce, iar la subiectul puber apar tulburi menstruale (accentuarea menstrua]iei
sau, rar, suprimarea acesteia), accentuarea manifestilor premenstruale. Dup menopauz\, h. este la originea unor metroragii.
Sin.: hiperfoliculinism.
HIPEREXTENSIE, s. f. / hyperextension, s. f. / hyperextension.
[Gr. hyper = mai mult; lat. extensio, -onis = întindere, de la
extendere = a întinde (ex = în afar\; tendere = a întinde).] *Ex-tensie for]at voluntar\, uneori patologic\.
HIPERFAGIE, s. f. / hyperphagie, s. f. / hyper-fagia.
[Gr. hyper = mai mult; phagein = a mânca.] Sin.: bulimie (v.).
HIPERFIBRINEMIE, s. f. / hyperfibrinémie, s. f. / hyperfibrinogen(a)emia.
[Gr. hyper = mai mult; lat. fibra = fibr\; -inã; (gr.
gennan = a produce); gr. haima, -atos = sânge.] Cre[terea concentra]iei de *fibrinogen din sânge peste 14,7 µmol/l, de obicei în
cursul sindroamelor inflamatorii.
HIPERFOLICULINISM, s. n. / hyperfolliculinisme, s. m. / hyperfolliculinism.
[Gr. hyper = mai mult; lat. folliculus = s\cule], dim.
de la
follis = burduf, minge; -inã; -ism.] Sin.: hiperestrogenism (v.).
HIPERFOSFATEMIE, s. f. / hyperphosphatémie, s. f. / hyperphosphat(a)emia.
[Gr. hyper = mai mult; phos, photos = lumin\,
fosfor;
haima, -atos = sânge.] Cre[terea concentra]iei fosfa]ilor din sânge peste 0,04 g/l (sau peste 1,3 mmol/l). Cauze:
fiziologice (ingestie, efort) sau patologice (nefrite, tetanie, rahitism).
HIPERFOSFATURIE, s. f. / hyperphosphaturie, s. f. / hyperphosphaturia.
[Gr. hyper = mai mult; phos, photos = lumin\, fosfor;
ouron = urin\.] Cre[terea eliminii urinare a fosfa]ilor, ca urmare a reducerii reabsorb]iei lor tubulare (prin incapacitate a
sistemului de transport sau blocare a mecanismului tubular de transport al fosfa]ilor).
HIPERFUNC}IE, s. f. / hyperfonction, s. f. / hyperfunction.
[Gr. hyper = mai mult; lat. functio, -onis = îndeplinire, executare, de
la
fungi = a se achita, a îndeplini.] Activitate exagerat a unui organ, a unei glande.
HIPERGAMAGLOBULINEMIE, s. f. / hypergam-maglobulinémie, s. f. / hypergammaglobuli-n(a)emia.
[Gr. hyper = mai mult; γ = a
treia liter a alfabetului grec; lat.
globulus, dim. de la globus = glob; -inã; gr. haima, -atos = sânge.] Cre[terea concentra]iei
de *gamaglobuline plasmatice peste 21 g/l. Prin *electroforez se disting dou tipuri de h.: 1)
H. cu band omogen\, monoclonal\,
în *ma-croglobulinemie sau gamamielom. 2)
H. cu band difuz\, policlonal\, de ex. în inflama]ii [i în boli ale ]esutului conjunctiv. ~n
func]ie de tipul (tipurile) globulinelor implicate, se disting: h. monoclonal sau *disglobulinemia monoclonal\, h. biclonal sau
*disglobulinemia biclonal\, h. policlonal sau *disglobulinemia policlonal\.
HIPERGENEZ|, s. f. / hypergenèse, s. f. / hy-pergenesis.
[Gr. hyper = mai mult; genesis = producere, de la gennan = a
produce
.] Multiplicarea exagerat a elementelor celulare ale unui organ, ]esut sau neoplasm. V. [i hiperplazie.
HIPERGENITALISM, s. n. / hypergénitalisme, s. m. / hypergenitalism.
[Gr. hyper = mai mult; lat. genitalia = organele genitale, de
la
gignere = a na[te, a crea; -ism.] Sin.: hipergonadism (v.).
HIPERGLICEMIANT, adj. / hyperglycémiant, -e, adj. / hyperglyc(a)emic.
[Gr. hyper = mai mult; glykys = dulce; haima, -atos =
sânge
.] (Substan] sau factor) care cre[te concentra]ia sanguin de glucoz\. V., de ex., glucagon.
HIPERGLICEMIE, s. f. / hyperglycémie, s. f. / hyperglyc(a)emia.
[Gr. hyper = mai mult; glykys = dulce; haima, -atos = sânge.]
Cre[terea cantit\]ii de glucoz din sânge. Este considerat patologic peste 1,2 g/l (dar depinde [i de metoda de dozare a
glucozei). Se disting: 1)
H. fiziologic\, tranzitorie [i propor]ional cu cantitatea de glucide ingerate ( h. alimentar\). 2) H. patologic\,
patognomonic în *diabetul zaharat. Se mai observ [i într-o serie de boli hepatice glicogenopexice, în unele afec]iuni tiroidiene,
hipofizare [i ale suprarenalelor.
HIPERGLICINEMIE, s. f. / hyperglycinémie, s. f. / hyperglycin(a)emia.
[Gr. hyper = mai mult; gly-kys = dulce; -inã; haima, -
atos
= sânge.] Perturbare metabolic ereditar exprimat prin acumularea excesiv de *glicin în sânge [i eliminarea acesteia în
urin\. Clinic, apar tulburi digestive [i nervoase. Sin.: acidemie metil-malonic\.
HIPERGLICINURIE, s. f. / hyperglycinurie, s. f. / hyperglycinuria.
[Gr. hyper = mai mult; glykys = dulce; -inã; ouron = urin\.]
Eliminare crescut de *glicin `n urin care survine `n situa]ii de *hi-perglicinemie.
HIPERGLOBULIE, s. f. / hyperglobulie, s. f. / hy-perglobulia.
[Gr. hyper = mai mult; lat. globulus = glob mic, dim. de la globus =
glob
.] Sin.: poliglobulie (v.).
HIPERGLOBULINEMIE, s. f. / hyperglobulinémie, s. f. / hyperglobulin(a)emia.
[Gr. hyper = mai mult; lat. globulus = glob mic,
dim. de la
globus = glob; -inã; gr. haima, -atos = sânge.] Cre[terea cantit\]ii de *globuline con]inute `n serul sanguin. H. poate
interesa toate tipurile de globuline serice (h. policlonal sau *disglobulinemie policlonal\ unele tipuri de globuline (ex.: h.
mono-clonal sau *disglobulinemie monoclonal\, h. bi-clonal sau *disglobulinemie biclonal).
HIPERGONADISM, s. n. / hypergonadisme, s. m. / hypergonadism.
[Gr. hyper = mai mult; gone, gonos = urma[, s\mân]
genital\; -
ism.] Starea unui subiect determinat de hiperfunc]ia endocrin a gonadelor. Se traduce clinic prin *hiper-ovarie sau
*hiperorhidie. Sin.: hipergenitalism.
HIPERHIDRATARE, s. f. / hyperhydratation, s. f. / hyperhydration.
[Gr. hyper = mai mult; hydor, hydatos = ap\.] Stare de
supraînccare hidric\. H. se poate produce în ansamblul sectoarelor hidrice din organism (*sindrom de h. global\ tr-
unul din aceste sectoare: celular (*sin-drom de h. celular) sau extracelular (*sindrom de h. extracelular).
HIPERHIDROZ|, s. f. / hyperhidrose, s. f. / hy-perhidrosis.
[Gr. hyper = mai mult; hidros = sudoare; -ozã.] Transpira]ie
abundent\, localizat (axile, mâini, picioare) sau generalizat\.
HIPERIMUNIZARE, s. f. / hyperimmunisation, s. f. / hyperimmunization.
[Gr. hyper = mai mult; lat. immunis = scutit, apat, de
la
in = lipsit de, munus = obliga]ie.] Cre[terea progresiv a concentra]iei anticorpilor din organism, ca urmare a introducerii
repetate a aceluia[i antigen. Ex.: dac la un subiect care a primit un grefon incompatibil se implanteaz un al doilea grefon, acesta
va fi respins mai rapid, din cauza r\spunsului secundar.
HIPERINSULINEMIE, s. f. / hyperinsulinémie, s. f. / hyperinsulin(a)emia.
[Gr. hyper = mai mult; lat. insula = insul\; -inã; gr.
haima, -atos = sânge.] Exces de *insulin în sânge, care se poate traduce clinic, la concentra]ii foarte mari ale insulinei, prin
*sindrom hipoglicemic.

414. 414
HIPERINSULINISM, s. n. / hyperinsulinisme, s. m. / hyperinsulinism. [Gr. hyper = mai mult; lat. insula = insul\; -inã; -ism.] 1)
Secre]ie excesiv de insulin la nivelul celulelor beta din *insulele Langerhans ale pancreasului. 2) Ansamblul de simptome
(*sindrom hipoglicemic) generat de concentra]ia crescut de insulin în sânge (*hi-perinsulinemie).
H. organic este denumit
*
sindrom Harris.
HIPERKALIEMIE, s. f. / hyperkaliémie, s. f. / hy-perkali(a)emia.
[Gr. hyper = mai mult; ar. kali = potas\; gr. haima, -atos =
sânge
.] Cre[terea potasiului plasmatic peste 5,5 mmol/l, care poate genera tulburi de ritm cardiac. Origini diverse: *insuficien]
renal\, *insuficien] suprarenal acu-t\, sti de *deshidratare grave, *anoxemie accen-tuat\.
HIPERKALIURIE, s. f. / hyperkaliurie, s. f. / hy-perkaliuria.
[Gr. hyper = mai mult; ar. kali = po-tas\; gr. ouron = urin\.]
Cre[terea eliminii urinare de potasiu.
HIPERKERATOZ|, s. f. / hyperkératose, s. f. / hyperkeratosis.
[Gr. hyper = mai mult; keras, keratos = corn; -ozã.] Îngro[area
considerabil a stratului cornos al *epidermei, care se observ în numeroase boli de piele. Sin.: boal X.
HIPERKINEZIE, s. f. / hyperkinésie, hyperciné-sie, s. f. / hyperkinesia.
[Gr. hyper = mai mult; kinesis = mi[care, de la kinein = a
mi[ca
.] 1) Mi[-care involuntar de natur non-epileptic\. În prezent, termenul se utilizeaz pentru mi[cile invo-luntare de origine
incert sau atipice. 2) Cre[terea patologic\ a frecven]ei sau/[i a intensit\]ii con-trac]iilor uterine în timpul *travaliului.
HIPERLACTA}IE, s. f. / hyperlactation, s. f. / hy-perlactation.
[Gr. hyper = mai mult; lat. lactatio, -onis = al\ptare, de la lac,
lactis
= lapte.] *Lacta]ie în cantitate mai mare sau pe o perioad mai îndelungat\.
HIPERLIPEMIE, s. f. / hyperlipémie, s. f. / hy-perlip(a)emia.
[Gr. hyper = mai mult; lipos = gr\sime; haima, -atos = sânge.]
Varietate de *hi-perlipidemie în care lipidele sanguine sunt foarte crescute (60 pân\ la 100 g/l de plasm\
*trigliceridelor (20-40 g/l), cu cre[-terea masiv a *chilomicronilor (forma de trans-port a trigliceridelor [i colesterolului exogen din
intestin `n sânge). Din cauza concentra]iei lipidice, serul este lactescent. Colesterolul sanguin este moderat crescut. Aceste
tulburi constituie hiper-lipidemia de tip I, conform clasificii lui Frederick-son (v. hiperlipidemie), [i se observ în: diabet,
pancreatite, glicogenoze [i alcoolism. V. [i hiperlipidemie (tip I [i IV), hipertrigliceridemie. O form particular este
h. esen]ial\ sau
idiopatic\ (v).
HIPERLIPEMIE ESEN}IAL| / hyperlipémie es-sentielle / essential hyperlip(a)emia. Afec]iune ereditar rar\, cu transmitere recesiv
autozomal\, caracterizat prin hepatosplenomegalie moderat\, *xantoame eruptive, crize dureroase abdominale [i retinit
lipemic\. Sin.: boal Bürger-Grütz.
HIPERLIPIDEMIE, s. f. / hyperlipidémie, s. f. / hyperlipid(a)emia.
[Gr. hyper = mai mult; lipos = gr\sime; haima, -atos = sânge.]
Cre[terea canti-t\]ii de colesterol [i/sau trigliceride peste valoarea normal de 2 g/l. În func]ie de tipul de *lipopro-teine care
domin\, se deosebesc cinci categorii (dup Frederickson): 1)
Tip I - cre[terea considerabil a chilomicronilor [i trigliceridelor (v.
hiperli-pemie). 2)
Tip II - predomin β-lipoproteinele [i colesterolul; se disting dou variante: tipul IIa, cu hipercolesterolemie pur
(cresc doar LDL), [i
tipul IIb, cu hipercolesterolemie mixt (cresc LDL [i VLDL). 3) Tip III - mixt, cu cre[terea concomitent a β-
lipoproteinelor (deci hipercolesterolemie) [i a pre-
β-lipoproteinelor (deci trigliceridele endogene); clinic, apar xantoame tendinoase
[i eruptive [i exist tendin] la ateroscleroz\. 4)
Tip IV, cu ser lactescent [i bogat în pre-β-lipoproteine [i trigliceride endogene;
clinic, se aseam cu *hi-perlipemia esen]ial\, dar apare în mixedem, ne-froz\, diabet zaharat, alcoolism (cresc VLDL). Sin.:
hiperlipomicronemie. 5)
Tip V - rar, prin asociere la subiectul tân a tipurilor I [i IV (cresc VLDL [i chilomicronii). Sin.:
hiperlipoproteinemie. ~n practic\, cea mai util este clasificarea propus de
Asocia]ia European de Ateroscleroz\ care `mparte h.
`n: 1)
Hipercolesterolemii: a) de grani] (TG sub 2 g/l, iar colesterolul 2-2,5 g/l); b) moderate (colesterol 2,5-3 g/l); c) severe
(colesterol peste 3 g/l); 2)
Hipertrigliceridemii: a) moderate (colesterol sub 2 g/l, iar TG 2-4 g/l); b) severe (TG peste 4 g/l; 3)
Hiperlipidemii mixte: a) moderate (colesterol 2-3 g/l, TG 2-4 g/l; b) severe (colesterol peste 3 g/l [i TG peste 4 g/l).
HIPERLIPOPROTEINEMIE, s. f. / hyperlipopro-téinémie, s. f. / hyperlipoprotein(a)emia.
[Gr. hyper = mai mult; lipos = gr\sime;
protos = primul; -inã; haima, -atos = sânge.] Existen]a în sânge a unor concentra]ii anormal crescute de *li-poproteine.
Datorit faptului c lipoproteinele sunt forma de transport a lipidelor plasmatice, termenii h. [i hiperlipidemie sunt considera]i
sinonimi.
HIPERLIZINEMIE, s. f. / hyperlysinémie, s. f. / hy-perlysin(a)emia. 1) Cre[terea concentra]iei sanguine de *lizin\. 2) Boal
metabolic ereditar cu transmitere autozomal recesiv\, determinat de un deficit de lizin-cetoglutarat-reductaz [i caracterizat
printr-un exces de lizin `n sânge [i urin\. Se poate asocia cu `ntârziere `n dezvoltarea psi-homotorie [i staturo-ponderal\.
HIPERLIZINEMIE PERIODIC| / hyperlysinémie périodique / Columbo’s sydrome. Sin.: sindrom Columbo (v.).
HIPERLORDOZ|, s. f. / hyperlordose, s. f. / hy-perlordosis.
[Gr. hyper = mai mult; lordos = aplecat, curbat înainte; -ozã.]
Accentuarea *lor-dozei fiziologice, cu localizare în regiunea lombar [i uneori cervical\.
HIPERLUTEINISM, s. n. / hyperlutéinisme, s. m. / hyperluteinism.
[Gr. hyper = mai mult; lat. lu-teus = galben, de la lutum = lut,
argil\; -
inã; -ism.] Secre]ia excesiv de *progesteron. Denumirea provine de la lutein\, termen desuet pentru progesteron.
HIPERMAGNEZEMIE, s. f. / hypermagnésémie, s. f. / hypermagnes(a)emia.
[Gr. hyper = mai mult; lat. medieval magnesia, din
lat., gr.
mag-nes = piatr magnetic\, adus din regiunea Magnezia din Asia Mic\; gr. haima, -atos = sânge.] Cre[terea
concentra]iei *magneziului în sânge. Se observ îndeosebi în *insuficien]a suprarenal\.
HIPERMASTIE, s. f. / hypermastie, s. f. / hyper-mastia.
[Gr. hyper = mai mult; mastos = sân, ma-mel\.] 1) Prezen]a uneia sau
mai multor mamele supranumerare. 2) Hipertrofia glandei mamare.
HIPERMENOREE, s. f. / hyperménorrhée, s. f. / hypermenorrh(o)ea.
[Gr. hyper = mai mult; men, menos = lun\; rhoia =
curgere, de la
rhein = a curge.] *Menstrua]ie de o abunden] anormal\.
HIPERMETRIE, s. f. / hypermétrie, s. f. / hyper-metria.
[Gr. hyper = mai mult; metron = m\su-r\.] Tulburare de coordonare a
mi[cilor, care au o dimensionare exagerat\. Se deosebe[te de *a-taxie prin faptul c\ direc]ia general a mi[cii este p\strat\.
Este un semn de leziune cerebe-loas\.
HIPERMETROPIE, s. f. / hypermétropie, s. f. / hypermetropia.
[Gr. hyper = mai mult; metron = m\sur\; ops, opos = vedere,
v\z
.] Perturbare a vederii de aproape, consecutiv anomaliei de re-frac]ie a ochiului, în care punctul de convergen] a razelor
luminoase se afl înd ul retinei. Se corecteaz cu lentile convexe, convergente. V. [i presbiopie, anopie.
HIPERMNEZIE, s. f. / hypermnésie, s. f. / hyper-mnesia.
[Gr. hyper = mai mult; mneme = memorie, de la mnasthai = a-[i
aminti
.] Perturbare a memoriei, caracterizat prin redarea cu precizie excesiv a evenimentelor trecute.
HIPERNATREMIE, s. f. / hypernatrémie, s. f. / hypernatr(a)emia.
[Gr. hyper = mai mult; spaniol natron, ar. natroun =
carbonatul de sodiu natural; gr.
haima, -atos = sânge.] Cre[terea sodiu-lui sanguin peste valorile normale (peste 145 mEq/l sau
145 mmol/l). Cauze: hipercorticism, deshidratare, insuficien] renal acut sau croni-c\, insuficien] cardiac\.
HIPERNATRIURIE, s. f. / hypernatriurèse, hyper-natr(i)urie, s. f. / hypernatriuria.
[Gr. hyper = mai mult; spaniol natron, ar.
natroun = carbonatul de sodiu natural; gr. ouron = urin\.] Cre[-terea con]inutului de sodiu din urin\.
HIPERNEFROM, s. n. / hypernéphrome, s. m. / hypernephroma.
[Gr. hyper = mai mult; nephros = rinichi; -oma.] Sin.:
nefrocarcinom (v.).
HIPEROREXIE, s. f. / hyperorexie, s. f. / bulimia.
[Gr. hyper = mai mult; orexis = apetit.] Sin.: bulimie (v.).
HIPERORHIDIE, s. f. / hyperorchidie, s. f. / hy-perorchidism.
[Gr. hyper = mai mult; orkhis, -idos = testicul.] Hiperfunc]ie
endocrin a testicu-lelor. La adult, h. genereaz o exagerare a comportamentului sexual (tip hiperdiastenic), iar la co-pil determin
*macrogenitosomie precoce (ade-nom al glandei intersti]iale a testiculului).
HIPEROSMOLALITATE, s. f. / hyperosmolalité, s. f. / hyperosmolality.
[Gr. hyper = mai mult; osmos = impuls, împingere.]
Cre[terea *osmolali-t\]ii. V. [i hipertonie.

415. 415
HIPEROSMOLARITATE, s. f. / hyperosmolarité, s. f. / hyperosmolarity. [Gr. hyper = mai mult; osmos = impuls, împingere.]
Cre[terea *osmolari-t\]ii. V. [i hipertonie.
HIPEROSTOZ|, s. f. / hyperostose, s. f. / hyper-ostosis.
[Gr. hyper = mai mult; osteon = os; -ozã.] Îngro[are anormal\,
circumscris sau difu-z\, a unuia sau a mai multor oase, antrenând de-formi osoase. H. constituie procesul patologic dominant
într-o serie de boli sau sindroame: 1)
H. cortical generalizat\ sau endostal\, sin.: boal Van Buchem (v.). 2) H. cortical infantil\,
sin.: boal Caffey (v.). 3)
H. diafizar\, sin.: boal Engelmann (v.). 4) H. frontal intern\, sin.: boal Morgagni-Stewart-Morel (v.). 5)
H. generalizat cu pahidermie, sin.: sindrom Uehlinger (v.). 6) H. vertebral anchilozant\ (v.).
HIPEROSTOZ| VERTEBRAL| ANCHILOZANT| / hyperostose ankylosante vertébrale / Forestier-Rotès-Quérol syndrome.
Afec]iune ce se ca-racterizeaz prin osifici intervertebrale dorsale inferioare [i osteofitoz lombar exuberant\, denumit "în
flac de lumânare". Se asociaz relativ frecvent cu un diabet. Apare mai frecvent la bba]i, dup decada a [asea de via]\. Sin.:
spondiloreostoz\, sindrom Forestier-Rotès-Quérol.
HIPEROVARIE, s. f. / hyperovarie, s. f. / hyper-ovaria.
[Gr. hyper = mai mult; lat. medical ova-rium = ovar, de la ovum = ou.]
Hiperfunc]ie endocrin a ovarului, exprimat adesea prin sindrom de *hiperestrogenism sau *hiperluteinism.
HIPEROXEMIE, s. f. / hyperoxémie, s. f. / hyper-ox(a)emia.
[Gr. hyper = mai mult; oxys = acru, oxigen; haima, -atos = sânge.]
Cre[terea con]inu-tului de oxigen din sângele arterial, accidental sau terapeutic\.
HIPERPARATIROIDISM, s. n. / hyperparathyro-ïdisme, s. m. / hyperparathyroidism.
[Gr. hyper = mai mult; para = lâng\;
thyreos = pav\z\, scut; eidos = form\; -ism.] Stare patologic deter-minat de secre]ia excesiv de *parathormon, tradus
clinic prin tulburi ale metabolismului calciului [i fosforului (*osteoz paratiroidian sau *nefrocalcinoz\
H. primar,
determinat de un adenom, mai rar de un carcinom sau de o hiperplazie hipertrofic a glandelor paratiroide. Aspectul s\u tipic este
de *osteit fibrochistic sau osteoz paratiroidian\, dar poate provoca [i *osteoporoz difuz sau *litiaz renal izolat\. 2)
H.
secundar
poate s apar în *rahitism, *osteo-malacie, în caren]e minerale, în unele leziuni renale sau în unele cancere (*mielom
multiplu).
HIPERPATIE, s. f. / hyperpathie, s. f. / hyper-pathia.
[Gr. hyper = mai mult; pathos = afec]i-une, boal\.] Recep]ie exagerat a
durerii în sindromul talamic (*sindrom Déjerine-Roussy). Poate fi declan[at chiar de excitan]i *subliminali sau de stimuli afectivi.
HIPERPIGMENTA}IE, s. f. / hyperpigmentation, s. f. / hyperpigmentation.
[Gr. hyper = mai mult; lat. pigmentum = vopsea.]
Acumularea `n exces a unui pigment `n anumite ]esuturi.
H. cutanat\ - v. melanodermie.
HIPERPIREXIE, s. f. / hyperpyrexie, s. f. / hyper-pyrexia.
[Gr. hyper = mai mult; pyrexis = acces de febr\, de la pyressein = a
avea febr\
.] *Febr extrem de crescut\.
HIPERPITUITARISM, s. n. / hyperpituitarisme, s. m. / hyperpituitarism.
[Gr. hyper = mai mult; lat. pituita = secre]ie cu mucozit\]i
(deoarece anticii credeau c secre]iile nazale provin din aceast gland\, prin lama ciuruit a etmoidului); -
ism.] Stare patologic
indus de hiperfunc]ia hipofizei (sau gland pituitar\Cauze: adenomul bazofil, care determin compresiuni ale glandei, sau
adenomul eozinofil (denumit [i adenom somatotrop), care provoac *acromegalie.
HIPERPLACHETOZ|, s. f. / hyperplaquettose, s. f. / thrombocytosis.
[Gr. hyper = mai mult; fr. plaquette, din olandez plaken
= a cârpi, a petici;
-ozã.] Sin.: trombocitoz (v.).
HIPERPLAZIE, s. f. / hyperplasie, s. f. / hyper-plasia.
[Gr. hyper = mai mult; plasis = modelare, de la plassein = a forma, a
modela
.] Dezvoltare exagerat a unui ]esut sau organ datorit înmul]irii elementelor celulare normale. Partea afectat devine mai
mare, dar ]esutul sau organul î[i p\strea-z forma normal\. H. poate fi
fiziologic sau compensatorie (ex.: refacerea unui ]esut
dup înde-ptarea unui fragment) sau
patologic\, de obicei de natur hormonal\, de suprastimulare (ex.: prin cre[terea
estrogenilor rezult h. endometrului, cu sângerare menstrual anormal). V. [i hipertrofie.
HIPERPNEE, s. f. / hyperpnée, s. f. / hyper-pn(o)ea.
[Gr. hyper = mai mult; pnoia = respira-]ie, de la pnein = a respira.]
Respira]ie anormal de rapid [i profund\, având drept consecin] *hi-perventila]ia.
HIPERPOLARIZARE, s. f. / hyperpolarisation, s. f. / hyperpolarization.
[Gr. hyper = mai mult; lat. polus = pol.] Cre[terea sarcinii
electrice la nivelul membranei celulare, cu mirea *poten]ialului de repaus.
HIPERPROLACTINEMIE, s. f. / hyperprolactiné-mie, s. f. / hyperprolactin(a)emia.
[Gr. hyper = mai mult; lat., gr. pro = înainte, în
fa]a; lat.
lac, lactis = lapte; -inã; gr. haima, -atos = sânge.] Cre[terea concentra]iei *prolactinei în sânge, fiziologic în cursul
sarcinii [i al al\ptii. În patologie se disting: 1)
H. primar\, datorat unei tumori (*a-denom) sau hiperfunc]iei antehipofizei. 2) H.
secundar\
poate apare în: hipertiroidie, insuficien] renal\, anorexie mental\, hipertensiune arterial [i dup administrarea unor
medicamente (neuroleptice, alfametildopa, cimetidin).
HIPERPROLINEMIE, s. f. / hyperprolinémie, s. f. / hyperprolin(a)emia. Prezen]a excesiv în sânge a aminoacidului *prolin\. Boal
ereditar\, provocat de absen]a unor enzime ce degradeaz pro-lina. Clinic, apar întârzierea dezvoltii mentale [i tulburi
neurologice.
HIPERPROTEINEMIE, s. f. / hyperprotéinémie, s. f. / hyperprotein(a)emia.
[Gr. hyper = mai mult; protos = primul; -inã; haima,
-atos
= sânge.] Cre[terea nivelului proteinelor din serul sanguin peste 78 g/l. Apare prin cre[terea masei de proteine (îndeosebi
*globuline) sau datorit *hemo-concentra]iei. Poate avea cauze diverse: deshidratare, boli infec]ioase, mielom etc.
HIPERSECRE}IE, s. f. / hypersécrétion, s. f. / hypersecretion.
[Gr. hyper = mai mult; lat. se-cretio, -onis = separare, de la
secernere = a înde-pta, a separa.] Cre[terea anormal a secre]iei u-nei *glande.
HIPERSENSIBILITATE, s. f. / hypersensibilité, s. f. / hypersensitivity.
[Gr. hyper = mai mult; lat. sensibilitas, -atis =
sensibilitate, de la
sentire = a sim]i.] 1) Stare de reactivitate crescut a organis-mului, în general indus specific de diferi]i agen]i.
2) În sens restrâns, termenul este utilizat cu referire la manifestile patologice consecutive reac]iei antigen-anticorp, de tip alergic
sau anafilactic. H. reprezint un r\spuns imun anormal de intens fa-] de un stimul antigenic normal, în cursul cuia pot apare
leziuni tisulare. Ini]ial, clasificarea sti-lor de h. a fost stabilit pe baza timpului scurs de la contactul cu antigenul la apari]ia
reac]iilor organismului, distingându-se: a)
H. imediat\, fenomen de alergie umoral\, care apare rapid (secunde pâ-n la ore) [i se
manifest prin fenomene generale (accidente anafilactice) sau locale (crize de astm, urticarie etc.). *Boala serului [i *fenomenul
Arthus sunt cazuri particulare ale alergiei umorale. b)
H. întârziat\ sau cu mediere celular\, care survine la 24-36 ore dup
contactul cu antigenul [i nu este legat de prezen]a unor anticorpi serici, ci de ac]i-unea limfocitelor T [i a macrofagelor, dotate cu
*citotoxicitate [i secretoare de *limfokine. Acest tip de h. survine la subiec]i nesensibiliza]i, f\ anticorpi preexisten]i. Ex.: reac]iile
la *tuberculin [i la în]ep urile de insecte, sensibilizarea la contactul cu unele substan]e chimice etc. O clasificare mai apropiat
de complexitatea fenomenelor de h. a fost elaborat de Gell [i Coombs, care au distins patru tipuri de h., adesea asociate: a)
Tip I,
h. a-nafilactic\ (imediat\), cu anticorpi circulan]i (IgE, reagine), care cuprinde anafilaxia cu manifesti generale ([oc anafilactic) [i
localizate (astm, co-riz spasmodic\, urticarie, edem Quincke etc.), ca [i *atopia. b)
Tip II, h. citotoxic\ (dependent de anticorpi),
cu distruc]ie prin anticorp [i complement a celulelor ce con]in antigen; ex.: anemia hemolitic autoimun\. c)
Tip III, h. semitardiv\
(
dependent de complexele imune), unde intervine, de asemenea, complementul [i care cuprinde bolile complexelor imune
(fenomenul Arthus, boa-la serului, pneumopatiile imunologice). d)
Tip IV, h. cu mediere celular (întârziat\, consecutiv a-tacului
direct al antigenului de c re limfocitele T sensibilizate, ac]ionând prin citotoxicitate sau eliberare de limfokine (alergia
tuberculoas\, rejetul grefei). Dup cum se poate observa, primele trei tipuri de h. sunt mediate de anticorpi, iar tipul IV este mediat
celular (de c re limfocitele T [i ma-crofage). Reac]iile de h. sunt declan[ate de anti-geni varia]i, care difer de la un individ la altul.
De obicei, h. nu se manifest la primul contact cu antigenul (deoarece este necesar un interval de timp pentru inducerea
anticorpilor sau a celulelor T specifice), ci apare la contactele ulterioare cu ace-la[i antigen.
HIPERSEXUALITATE, s. f. / hypersexualité, s. f. / hipersexuality.
[Gr. hyper = mai mult; lat. se-xualis = referitor la sex, de la
sexus = sex.] Exagerarea dorin]ei sexuale.

416. 416
HIPERSIALIE, s. f. / hypersialie, s. f. / hypersiali-dosis. [Gr. hyper = mai mult; sialon = saliv\.] Sin.: ptialism (v.).
HIPERSIDEREMIE, s. f. / hypersidérémie, s. f. / hypersider(a)emia.
[Gr. hyper = mai mult; side-ros = fier; haima, -atos =
sânge
.] Cre[terea concentra]iei fierului în serul sanguin.
HIPERSOMNIE, s. f. / hypersomnie, s. f. / hyper-somnia.
[Gr. hyper = mai mult; lat. somnus = somn.] Tendin]a la somn excesiv,
patologic.
HIPERSPASTIC, adj. / hyperspastique, hyper-spasmodique, adj. / hyperspastic.
[Gr. hyper = mai mult; lat. spasticus, gr.
spastikos
= care trage `n\untru, de la gr. span = a trage.] Care se `nso]e[te de contracturi intense.
HIPERSPLENISM, s. n. / hypersplénisme, s. m. / hypersplenism.
[Gr. hyper = mai mult; splen, -os = splin\; -ism.] Sindrom
caracterizat prin: 1) Diminuare puternic\, disociat sau global\, a nu-mului hematiilor, leucocitelor [i plachetelor din sângele
circulant. 2) Activitate normal sau crescut a m\duvei osoase hematogene. 3) Ameliorarea sau vindecarea sa prin splenectomie.
H. este consecin]a activit\]ii excesive a splinei, adesea hi-pertrofiat\, care distruge globulele ro[ii pe care le con]ine, formeaz
anticorpi nocivi pentru elemen-tele figurate din sângele circulant sau perturb matura]ia [i eliberarea celulelor sanguine de la
nivelul m\duvei. H. poate fi
secundar (*tuberculoz\, *malarie, *ciroz hepatic\, *leucemie, *boal Bes-nier-Boeck-Schaumann,
*boal Hodgkin, *boal Bryll-Symmers, tulburi ale circula]iei portale) sau
primitiv-primar (*icter hemolitic congenital, *purpu-r
trombocitopenic idiopatic\, *neutropenie splenic\, *pancitopenie).
HIPERSTENIE, s. f. / hypersthénie, s. f. / hyper-sthenia.
[Gr. hyper = mai mult, în exces; sthenos = for]\.] Existen]a unor for]e
sau tensiuni anormale într-o anumit zon\ sau în întreg organismul. Ex.: h. gastric\, exagerarea motilit\]ii stomacului.
HIPERSTENURIE, s. f. / hypersthénurie, s. f. / hypersthenuria.
[Gr. hyper = mai mult; sthenos = for]\, concentra]ie; ouron =
urin\
.] Emisie de urin anormal concentrat\, de regul ca o conse-cin] a *deshidratii sau a sc\derii excesive a vo-lumului
transpira]iei.
HIPERTELORISM, s. n. / hypertélorisme, s. m. / hypertelorism.
[Gr. hyper = mai mult; telouros = îndeptat; -ism.] Deptare
exagerat a dou organe.
H. ocular este o malforma]ie craniofacial caracterizat prin deptarea exagerat a ochilor.
HIPERTENSIUNE, s. f. / hypertension, s. f. / hy-pertension.
[Gr. hyper = mai mult; lat. tensio, -onis = întindere, de la tendere =
a întinde
.] Cre[-terea tensiunii, cu sensul de h. vascular\ sau h. arterial\, adic cre[terea presiunii la nivelul re]elei arteriale.
Termenul h. a. desemneaz în practic cre[terea tensiunii în arterele marii circula]ii (
h. sistemic\), presiunea maxim dep\[ind 170
mmHg [i putând atinge 250-300 mmHg, iar presiunea minim dep\[ind 100 mmHg. De fapt, presiunea arterial normal variaz în
func]ie de vâr-st [i, uneori, în func]ie de originea etnic\. De aici, unele varia]ii în stabilirea valorilor tensionale care atest h. a.
Clasificarea OMS 1999 `mparte h. a. `n trei grade, func]ie de valorile tensiunii arteriale sistolice (TAS), tensiunii arteriale diastolice
(TAD) [i patru categorii de factori de risc cardiovascular: 1)
Gradul I, tensiune u[oar\: TAS 140-159 mmHg sau TAD 90-99 mmHg
cu patru grupe de risc:
u[or (nici un factor de risc), mediu (unu, doi factori de risc), crescut (trei sau mai mul]i factori de risc) [i
foarte crescut (boal cardiovascular sau renal\Gradul II, tensiune moderat\, TAS 160-179 mmHg sau TAD 100-109 mmHg
cu trei grupe de risc:
mediu (nici un factor de risc sau unu, doi factori de risc), crescut (trei sau mai mul]i factori de risc), foarte
crescut
(boal cardiovascular sau renal\Gradul III, hipertensiune sever\: TAS peste 180 mmHg sau TAD peste 110 mmHg
`n care indiferent de prezen]a factorilor de risc se consider h. a. cu risc foarte crescut. H. a. provoac frecvent cefalee, tulburi
senzoriale u[oare, crampe ale extremit\]ilor [i poate fi la originea unor complica]ii grave, îndeosebi accidente nervoase de origine
vascular\, insuficien] ventricular stâng\, insuficien] renal\. Cauzele h. a. r\mân, în majoritatea cazurilor, obscure, de[i, ca
urmare a numeroase cerceti, se contureaz o serie de teorii patogenice. În consecin]\, r\mâne operant clasificarea
sindroamelor hipertensive în: 1)
H. a. esen]ial\. 2) H. a. secundar\ (simptomatic\). 1) H. a. esen]ial\, de cauze incomplet e-
lucidate, reprezint peste 80 % din cazuri [i cuprinde: a)
h. a. benign\ (circa 70 % din cazuri), diagnosticul fiind stabilit dup
eliminarea unor cauze renale, suprarenale, cardiovasculare etc.; b) *
h. a. malign\ (8-10 % din cazuri), cu tensiune mult ridicat [i
leziuni de fund de ochi accentuate în raport cu h. a. benign\. Evolu]ia [i prognosticul h. a. esen]iale se urmesc îndeosebi pe
baza examenului fundului de ochi. 2)
H. a. secundar\ are o cauz cunoscut\, bine definit [i reprezint o mic parte a cazurilor de
h. a. Cauze: a) de origine renal\: afec]iuni renale medicale [i chirurgicale; b) de origine endocrin\: feocromocitom, cor-
ticosuprarenalom, boal Cushing, hipertireoze, menopauz\; c) de origine cardiovascular\: atero-scleroz\, coarcta]ia aortei,
periarterit nodoas\, trombangeit obliterant\, insuficien] cardiac dreapt primitiv\, aortite, anevrisme aortice; d) de origine
nervoas\: leziuni nervoase centrale diverse, tabes, leziuni ale zonei reflexogene sinocaro-tidiene; e) de origine variat\: diabet,
gut\, obezitate.
HIPERTENSIUNE ARTERIAL| ESEN}IAL| / hy-pertension ar térielle essentielle / essential hy-pertension. V. hipertensiune.
HIPERTENSIUNE ARTERIAL| DE GRANI}| / hy pertension limite / borderline hypertension. H. a. `n care valorile crescute
alterneaz cu cele normale. Nosologic reprezint un subgrup al hipertensiunii arteriale u[oare cu tensiune arterial (TA) sistolic
140-160 mmHg [i/sau TA diastolic 90-95 mmHg. Subiec]ii cu h. a. g. prezint un risc mai mare de `mboln\vire prin maladii
cardiovasculare.
HIPERTENSIUNE ARTERIAL| MALIGN| / hyper-tension artérielle maligne / malignant arterial hypertension. Form de h. a. a
adultului tân, de obicei fatal\. Apare cel mai frecvent în cursul unei insuficien]e renale (60 % din cazuri), al unei h. banale sau,
mai rar, în h. renovascular\. Sunt caracteristice leziunile de arteriolit fibrinoid\, ne-crozant [i stenozant\, îndeosebi la nivel renal,
fapt ce conduce la hipersecre]ie de *renin\, *angiotensin [i *aldosteron. Presiunea arterial este foarte crescut (250/150 mmHg)
[i manifestile encefalice domin tabloul clinic: cefalee, retino-patie hipertensiv cu edem papilar [i hemoragii. Decesul se
produce prin accidente cerebrale, car-diace [i, îndeosebi, prin insuficien] renal\.
HIPERTENSIUNE ARTERIAL| PULMONAR| / hypertensi on artérielle pulmonaire / pulmonary hypertension. Cre[tere a presiunii în
re]ea-ua arterial pulmonar peste 35 mmHg (normal, 25 mmHg, minimum 15 mmHg, în medie 20 mmHg). Cauze: 1) Cardiopatii
congenitale cu *[unt stânga-dreapta cu debit mare. 2) Rezisten]a excesiv la curgerea sângelui, în dou alternative: a)
h. a. p.
precapilar\
, cu presiune capilar normal\, dar cu cre[terea presiunii la nivelul arteriolelor pulmonare (în bronhopneumopatii
cronice, embolii pulmonare masive sau repetate, unele stenoze mitrale, unele cardiopatii congenitale cu [unt stânga-dreapta, h. a.
p. primitiv\
h. a. p. postcapilar\, cu cre[terea presiunii în aval fa] de arteriolele pulmonare, la nivelul inimii stângi (leziuni
mitrale, insuficien] ventricular stâng\
H. a. p. primitiv\, afec]iune rar\, de cauz necunoscut\, caracterizat prin îngro[are
considerabil a pere]ilor arterelor pulmonare [i prin evolu]ie fatal\. H. a. p., indiferent de cauz\, provoac dilata]ia trunchiului [i
ramurilor mari ale arterei pulmonare [i hipertrofie ventricular dreapt\, manifestat prin dispnee de efort crescând [i evolu]ie c re
in-suficien] ventricular dreapt\.
HIPERTENSIUNE ARTERIAL| SECUNDAR| / hypertension artérielle secondaire / secondary hypertension. V. hipertensiune.
HIPERTENSIUNE INTRACRANIAN| / hyperten-sion intracrânienne / intracranial hypertension. Sindrom caracterizat prin *cefalee
frontal sau occipital\, vomismente, tulburi oculare (*diplopie prin paralizia perechii a VI-a de *nervi cranieni, edem papilar prin
staz\, care uneori poate conduce la *cecitate prin atrofie optic\. H. i. este provocat de hipertensiunea în vasele cerebrale, *ede-
mul cerebral sau acumularea de lichid cefalorahidian, care pot apare în urm oarele circumstan]e patologice: leziuni expansive
intracraniene (tumo-r\, hematom, abces), accidente vasculare (edem cerebral paroxistic într-un puseu de hipertensiune arterial\,
hemoragie cerebral sau meningian\, ramolisment cerebral), infec]ii (meningite, encefalite) sau hidrocefalie.
HIPERTENSIUNE GRAVIDIC| / hypertension gravidique / gestational hypertension. Sin.: toxemie gravidic (v.).
HIPERTENSIUNE PORTAL| / hypertens ion por-tale / portal hypertension. Sindrom manifestat prin ascit\, circula]ie colateral\,
splenomegalie, hemoragii digestive, tulburi digestive [i nervoase (*encefalopatie portocav\
Dinamice, h. p. prin aflux
portal crescut, consecin] a u-nor modific\ri locale [i a rela]iilor anatomofunc]io-nale arteriolocapilare de la nivelul splinei. 2)

417. 417
Mecanice, mult mai importante decât primele, pro-voac blocajul circula]iei portale prin obstacol de origine hepatic (ciroz\
extrahepatic (stenoza congenital a venei porte la copil, tromboza venei porte). Sin.: sindrom de hipertensiune portal\.
HIPERTENSIV, adj., s. m. sau f. / hypertensif, -ive, adj., s. m. ou f. / hypertensive.
[Gr. hyper = mai mult; lat. tensus, de la
tendere
= a `ntinde, a `ncorda.] (Bolnav) care sufer de *hipertensiune sau factor care provoac hipertensiunea arterial\.
HIPERTERMIE, s. f. / hyperthermie, s. f. / hyper-thermia.
[Gr. hyper = mai mult; therme = c\l-dur\.] Sin.: febr (v.).
HIPERTERMIE MALIGN| DE EFORT / hyperther-mie ma ligne d'effort / exertion malignant hy-perthermia. Sindrom care apare
brutal, dup un efort intens [i prelungit în climat cald [i umed. Pe lâng cre[terea temperaturii centrale la 40
0
C, se produc tulburi
neuropsihice severe, tahicardie cu sincop cardiovascular\, uneori suda]ie abun-dent\, semne biochimice de liz muscular\,
tulburi de coagulare, afectare hepatic [i renal\.
HIPERTERMIE MALIGN| PERANESTEZIC| / hyperthermie maligne per-anesthésique / malignant hyperthermia of anesthesia.
Sindrom rar, ce apare în cursul anesteziilor generale, îndeosebi când se asociaz tiopental-succinilcolin [i halotan. Se manifest
cu febr intens\, 42
0
C [i peste, înso]it totdeauna de hiperpnee, cianoz\, hipertensiune arterial\, tahicardie [i adesea de rigiditate
muscular\.
HIPERTIMIE, s. f. / hyperthymie, s. f. / hyper-thymia.
[Gr. hyper = mai mult; thymos = minte, spirit.] Exaltare a vie]ii afective,
înso]it de obicei de o anumit euforie. Uneori, prin h. se în]elege accentuarea vie]ii afective în ambele direc]ii: euforie (*manie)
sau triste]e (*melancolie).
HIPERTIROIDIE, s. f. / hyperthyroïdie, s. f. / hyperthyroidism.
[Gr. hyper = mai mult; thyreos = pav\z\, scut; eidos = form\.]
Sin.: hipertiroidism (v.).
HIPERTIROIDISM, s. n. / hyperthyroïdisme, s. m. / hyperthyroidism, hyperthyreosis.
[Gr. hyper = mai mult; thyreos = pav\z\,
scut;
eidos = for-m\; -ism.] Ansamblu de manifesti plurisistemi-ce determinat de hipersecre]ia prelungit de hormoni tiroidieni,
ceea ce implic o hiperfunc]ie a parenchimului tiroidian [i o serie de manifesti de *tireotoxicoz\. H. este constant în *boala
Basedow-Graves. Alte forme de h.: *adenomul tiroidian hiperfunc]ional (adenomul toxic sau boala Plummer);
tirotoxicoza factitia
(prin administrare exogen de hormoni tiroidieni în exces); secundar unui adenom hipofizar secretant de TSH (
h. hipofizar\); prin
secre]ie extratiroidian de hormoni tiroidieni (*
struma ovarii, *mola hidatiform\ carcinom tiroidian asociat cu
hipersecre-]ie hormonal\; pasager, în rela]ie cu unele forme de tiroidit (*tiroidit subacut De Quervain, *tiroi-dit Hashimoto).
Tulburile din h. se constituie în-tr-un sindrom caracterizat prin simptome metabolice (*catabolism accentuat, cre[terea
metabolismului bazal, insuficien] energetic tisular\ egetative [i psi-hice. H. cu exoftalmie
este *boala Basedow-Graves. Termenii hipertiroidie [i h. nu sunt total sinonimi. În englez se utilizeaz îndeosebi termenul h., iar
al]i autori, îndeosebi francofoni, prefer termenul de hipertiroidie. Uneori, h. este întrebuin]at cu sensul "
thyroid-like". Sin.:
hipertiroidie, *tireotoxicoz (sin. par]ial, deoarece exist tireotoxicoze f h.).
HIPERTIROXINEMIE, s. f. / hyperthyroxinémie / hyperthyroxin(a)emia. Exces de *tiroxin în sânge.
HIPERTON, adj. / hypertonique, adj. / hyper-tonic.
[Gr. hyper = mai mult; tonos = tensiune.] 1) Care se raporteaz la hipertonie
(v.). 2) O solu]ie a cei presiune osmotic\ este superioar celei a plasmei. 3) Caracteristica unei solu]ii cu o concentra]ie suficient
de crescut în solvi]i pentru a provoca ie[irea apei din celule, prin *osmoz\. Var.: hipertonic.
HIPERTONIC. Var. pentru hiperton (v.).
HIPERTONICITATE, s. f. / hypertonie, s. f. / hy-pertonicity.
[Gr. hyper = mai mult; tonikos = întitor, de la tonos = tensiune.]
Sin.: hipertonie, 1 (v.).
HIPERTONIE, s. f. / hypertonie, s. f. / hypertoni-city (1), hypertonia (2, 3).
[Gr. hyper = mai mult; tonos = tensiune.] 1) Starea unui
lichid sau a unei solu]ii având o *presiune osmotic mai mare decât cea a unui alt lichid cu care este pus în contact.
H. plasmatic\
reprezint cre[terea presiunii osmotice a plasmei, ca urmare a cre[terii concentra]iei în electroli]i sau a deshidratii. V. sindrom de
hipertonie osmotic a plasmei. Sin.: hipertonicitate. 2) Spasm permanent arteriocapilar, care poate provoca hipertensiunea
arterial\. 3) Cre[terea *tonusului muscular sau a *tonicit\]ii unui organ. Sin.: hipertonicitate.
HIPERTRICOZ|, s. f. / hypertrichose, s. f. / hypertrichosis.
[Gr. hyper = mai mult; thrix, tri-khos = p; -ozã.] Dezvoltare
anormal a pului, a sistemului pilos. Poate fi congenital sau dobân-dit\, localizat sau generalizat\.
HIPERTRIGLICERIDEMIE, s. f. / hypertriglycéri-démie, s. f. / hypertriglycerid(a)emia.
[Gr. hy-per = mai mult; lat. tres, tria, gr.
treis
= trei; gr. glykeros = `ndulcit, de la glykys = dulce; haima, -atos = sânge.] Cre[terea concentra]iei *trigliceri-delor din
sânge. Pentru
h. familial\, v. hiperlipo-proteinemie.
HIPERTROFIE, s. f. / hypertrophie, s. f. / hyper-trophy.
[Gr. hyper = mai mult; trophe = hran\, nutri]ie.] Cre[terea dimensiunilor,
a volumului u-nui ]esut sau a unui organ prin mirea celulelor [i doar secundar prin multiplicare celular\. Se da-toreaz cre[terii
rezisten]ei `n fa]a unei cavit\]i (suprasolicitare de rezisten]\cre[terii volumului de umplere prin refluare sau [unt
(suprasolicitare de volum). Ex.: h. muscular consecutiv efortului fizic. A se compara cu *hiperplazia. V. [i atrofie.
HIPERTROFIE ATRIAL| / hypertrophie atriale / atrial hypertrophy. Cre[terea masei musculare atriale prin suprasolicitare de volum
sau de rezis-ten] a atriilor. Este obiectivat electrocardiografic prin modifici ale undei P. ~n
h. a. stâng\, unda P are aspect bifid,
cu baza u[or lgit\, denumit [i "P mitral", `ntâlnit `ndeosebi `n *stenoza mitral\. ~n
h. a. dreapt\, unda P are amplitudine crescut
(peste 2,5 mV), este ascu]it\, dar cu baz norma-l\; mai este numit "P pulmonar", datorit inciden-]ei sale crescute `n *cordul
pulmonar cronic.
HIPERTROFIE VENTRICULAR| / hypertrophie ventriculaire / ventricular hypertrophy. Cre[te-rea masei ventriculare consecutiv h.
mu[chiului cardiac, manifestat electrocardiografic prin devierea axului electric de partea hipertrofiat\, lgire u[oar a complexului
QRS [i modifici ale undei T. Tipuri: 1)
H. de adaptare apare când ventriculul drept este obligat s se adapteze la regimul de
presiune din marea circula]ie (ex.: în *tetrada Fal-lot). 2)
H. de baraj, când cre[te rezisten]a la evacuarea ventriculilor (în
*hipertensiunea arterial sau pulmonar\, în *stenoza aortic sau pulmona-r\
H. de suprasarcin sau de reflux, când un
ventricul preia un aport de sânge suplimentar (*in-suficien] valvular\, *[unt stânga-dreapta).
HIPERTROMBOCITEMIE, s. f. / hyperthrombo-cytémie, s. f. / thrombocytosis.
[Gr. hyper = mai mult; thrombos = cheag; kytos
= celul\;
hai-ma, -atos = sânge.] Cre[terea excesiv a numu-lui de trombocite în circula]ia periferic\, uneori peste un milion pe
mm
3
. Se constat în sti infec-]ioase, sti posthemoragice, leucoz mieloid cronic\, boal Vaquez, h. esen]ial etc. Cre[te-rea
numului de trombocite duce nu la tromboz\, ci la hemoragii.
HIPERTROPIE, s. f. / hypertropie, s. f. / hyper-tropia.
[Gr. hyper = mai mult; trope = `ntoarcere, de la trepein = a `ntoarce; ops,
opos
= v\z, vedere.] Devia]ie permanent a *axei vizuale a unui ochi `n sus, denumit [i *strabism vertical sau divergen]
vertical\. Sin. (rar): anopie.
HIPERURICEMIE, s. f. / hyperuricémie, s. f. / hy-peruric(a)emia.
[Gr. hyper = mai mult; ouron = urin\, acid uric; haima, -atos
= sânge.] Cre[terea cantit\]ii de *urat de sodiu, sare a acidului uric, în circula]ia sanguin\. Se admite existen]a unei h. la
concentra]ii de peste 416
µmol/l. Uneori sunt denumite ca h. [i fenomenele patologice rezultate în urma acestei cre[teri (*gut\,
*litiaz\
h. congenitale s-a descris *sindromul Lesch-Nyhan.
HIPERVENTILA}IE, s. f. / hyperventilation, s. f. / hyperventilation.
[Gr. hyper = mai mult; lat. ventilatio, -onis = expunere la
vânt, de la
ventilare = a agita în aer.] Cre[terea *ventila]iei pulmonare (în general cu accentuarea schimburilor gazoase
respiratorii), legat de mirea frecven]ei sau profunzimii inspirului.
HIPERVITAMINOZ|, s. f. / hypervitaminose, s. f. / hypervitaminosis.
[Gr. hyper = mai mult; lat. vita = via]\; gr. ammoniakon
= sare de amoniu, g\sit în apropierea templului lui Jupiter
Ammon din Libia; -inã; -ozã.] Denumire generic pentru tulburi
diverse provocate prin administrarea u-nor cantit\]i excesive de vitamine, în general sub form de medicamente.

418. 418
HIPERVOLEMIE, s. f. / hypervol(h)émie, s. f. / hypervol(a)emia. [Gr. hyper = mai mult; lat. volumen, -inis = sul de hârtie, de la
volvere = a r\suci, a învârti; gr. haima, -atos = sânge.] Cre[-terea volumului sanguin total circulant. V. volemie.
HIPNAGOG, adj. / hypnagogique, adj. / hypna-gogic.
[Gr. hypnos = somn; agogos = care conduce spre.] Care se produce în
momentul adormirii, în faza ini]ial a somnului. Ex.: halucina]ii h., anxietate h.
HIPNOLOGIE, s. f. / hypnologie, s. f. / hypno-logy.
[Gr. hypnos = somn; logos = [tiin]\.] Stu-diul somnului [i al perturbilor
acestuia.
HIPNOPOMPIC, adj. / hypnopompique, adj. / hypnopompic.
[Gr. hypnos = somn; pompe = procesiune.] Care se produce în
momentul trezirii din somn.
HIPNOTERAPIE, s. f. / hypnothérapie, s. f. / hyp-notherapy.
[Gr. hypnos = somn; therapeia = tratament, de la therapeuein = a
`ngriji
.] Terapia prin *hipnoz\.
HIPNOTIC, adj., s. n. / hypnotique, adj., s. m. / hypnotic.
[Gr. hypnotikos = care produce somn, de la hypnos = somn.] Sin.:
somnifer (v.).
HIPNOTISM, s. n. / hypnotisme, s. m. / hypno-tism.
[Gr. hypnos = somn; -ism.] Ansamblu de tehnici care permit provocarea, prin
mecanisme de *sugestie, a unei sti apropiate de somn, în cursul ceia subiectul percepe [i execut ordinele care îi sunt date.
Se pot conserva timp îndelungat, datorit rigidit\]ii musculare particulare, pozi]ii care sunt imposibile în starea de veghe.
HIPNOTOXIN|, s. f. / hypnotoxine, s. f. / hypno-toxin.
[Gr. hypnos = somn; toxikon = otrav pentru vârful s\ge]ilor, de la toxon
= s\geat\;
-inã.] 1) Toxin ipotetic ce se acumuleaz în orele de mers, de efort [i care inhib activitatea cortical provocând
somn. 2) Substan] toxic extras din tentaculele unor animale marine; afecteaz SNC.
HIPNOZ|, s. f. / hypnose, s. f. / hypnosis.
[Gr. hypnos = somn; -ozã.] Stare de somn incomplet provocat artificial prin procedee
de induc]ie (*hi-pnotism), în timpul ceia diverse fenomene (psihice sau fizice) pot apare spontan sau ca r\spuns la stimuli verbali
sau la al]i stimuli.
HIPOACIDITATE, s. f. / hypoacidité, s. f. / hypo-acidity.
[Gr. hypo = mai pu]in; lat. aciditas, -atis = acreal\, de la acidus =
acru
.] Diminuare anormal a acidit\]ii sucului gastric. V. tab. const. biochim.
HIPOACUZIE, s. f. / hypoacousie, s. f. / hypoacu-sia, hypoacusis.
[Gr. hypo = mai pu]in; akousis = auz, de la akouein = a
auzi
.] Tulburare de auz caracterizat prin diminuarea mai mult sau mai pu]in accentuat a acuit\]ii auditive. V. [i cofoz\, surditate.
HIPOALGEZIE, s. f. / hypo-algésie, s. f. / hypo-algesia.
[Gr. hypo = mai pu]in; algos = durere, sau algesis = sim]ul durerii.]
Deficit incomplet al sensibilit\]ii dureroase. V. [i analgezie.
HIPOANDROGENIE, s. f. / hypo-androgénie, s. f. / hypoandrogenism.
[Gr. hypo = mai pu]in; a-ner, andros = bbat; gennan
= a produce
.] Diminuarea secre]iei hormonilor androgeni, în urm\-toarele alternative: 1) H. primar, în rela]ie direct cu un deficit
suprarenalian sau testicular. 2)
H. se-cundar, prin deficit de stimulare hipofizar\.
HIPOBARISM, s. n. / hypobarisme, s. m. / hypo-barism.
[Gr. hypo = mai pu]in; baros = greutate; -ism.] Condi]ie rezultat atunci
când presiunea atmosferic a gazului este mai mic decât presiunea din ]esuturi a acestuia.
HIPOBAROPATIE, s. f. / hypobaropathie, s. f. / hypobaropathy.
[Gr. hypo = mai pu]in; baros = greutate; pathos = boal\.]
Tulburi produse în expedi]iile desf\[urate la altitudine mare. Reprezint consecin]a reducerii presiunii aerului atmosferic [i,
`ndeosebi, a reducerii presiunii oxigenului.
HIPOCALCEMIE, s. f. / hypocalcémie, s. f. / hy-pocalc(a)emia.
[Gr. hypo = mai pu]in; lat. calx, calcis = var, calciu; haima, -
atos
= sânge.] Diminuarea concentra]iei calciului din sânge (sub 0,105 g/l sau sub 2,6 mmol/l). Se observ în *hipoparatiroidie,
*tetanie, în unele forme de *rahi-tism, *nefrite, *scorbut.
HIPOCALCIURIE, s. f. / hypocalciurie, s. f. / hy-pocalciuria.
[Gr. hypo = mai pu]in; lat. calx, cal-cis = var, calciu; gr. ouron =
urin\
.] Reducerea eliminii calciului prin urin (sub 0,150 g/24 h sau sub 3,75 mmol/24 h).
HIPOCAMP, s. n. / hippocampe, s. f. / hippo-campus. NA: hippocampus.
[Lat. hippocam-pus, de la gr. hippokampos = cal de
mare
.] Ex-crescen] curb de substan] cenu[ie, situat în plan[eul ventriculului cerebral lateral. Corespunde celei de-a V-a
circumvolu]ii temporale [i se afl în rela]ie strâns cu ariile olfactive ale creierului. Sin.: cornul lui Ammon.
HIPOCAPNIE, s. f. / hypocapnie, s. f. / hypo-capnia.
[Gr. hypo = mai pu]in; kapnos = fum, vapor.] Diminuarea nivelului CO
2 din
sângele arterial, consecutiv *hiperventila]iei.
HIPOCLOREMIE, s. f. / hypochlorémie, s. f. / hypochlor(a)emia.
[Gr. hypo = mai pu]in; khlo-ros = verde, clor; haima, -atos =
sânge
.] Diminuarea nivelului clorurilor în sânge (sub 3,50 g/l sau sub 99 mmol/l), observat îndeosebi în vomismente abundente [i
diaree, precum [i în *coma diabetic\.
HIPOCLORHIDRIE, s. f. / hypochlorhydrie, s. f. / hypochlorhydria.
[Gr. hypo = mai pu]in; khloros = verde, clor; hydor, hydatos
=
ap\.] Sc\derea a-cidului clorhidric în sucul gastric. Se observ în u-nele forme de gastrit\, cancer de stomac, iar une-ori în
absen]a oricei boli.
HIPOCOLESTEROLEMIANT, adj., s. n. / hypo-cholestérolémiant, -e, adj., s. m. / hypocholes-ter(a)emic, hypocholesterol(a)emic.
[Gr. hypo = mai pu]in; khole = bil\; stereos = solid, `n relief; -ol; haima, -atos = sânge.] 1) Care scade concentra]ia
*colesterolului sanguin (sau se afl în re-la]ie cu aceast diminuare). 2) Denumire generic pentru medicamentele care au aceast
proprieta-te, îndeosebi *fibra]ii, *colestiramina (*rezin *che-latoare de *acizi biliari) [i *statinele, inhibitoare de *hidroxi-3-metil-
glutaril-coenzim A reductaz\. Sin. par]ial: hipolipemiant.
HIPOCOLESTEROLEMIE, s. f. / hypocholesté-rolémie, s. f. / hypocholesterol(a)emia.
[Gr. hy-po = mai pu]in; khole = bil\;
stereos = solid, `n relief; -ol; haima, -atos = sânge.] Diminuarea can-tit\]ii de *colesterol în sânge (sub 1,50 g/l sau sub 3,10
mmol/l). Se observ în afec]iunile hepatice grave [i în unele maladii infec]ioase cronice.
HIPOCOLIE, s. f. / hypocholie, s. f. / hypocholia.
[Gr. hypo = mai pu]in; khole = bil\.] Diminuarea secre]iei biliare.
HIPOCONDRIE. Var. pentru ipohondrie (v.).
HIPOCONDRU, s. n. / hypocondre, s. m. / hypo-condrium. NA: hypocondrium.
[Gr. hypo = sub; khondros = cartilaj.] Regiune
abdominal antero-lateral\, simetric\, situat lateral fa] de epigastru, sub cartilajele costale.
H. drept corespunde lobului drept al
ficatului [i veziculei biliare.
H. stâng corespunde splinei, lobului stâng hepatic, corpului stomacului [i unghiului colic stâng. V. [i
abdomen.
HIPOCORTICISM, s. n. / hypocorticisme, s. m. / hypocorticism.
[Gr. hypo = mai pu]in; lat. cortex, -icis = scoar]\; -ism.] Sin.:
insuficien] supra-renal (v.).
HIPOCRATISM, s. n. / hippocratisme, s. m. / hip-pocratism.
[Hipocrate din Cos, pintele medicinii, student [i profesor (nu
fondator) al [colii din Cos, 460-375 î. H.; -
ism.] Concep]ia lui Hipocrate din Cos, pintele medicinii, a cui doctrin a însemnat
începutul medicinii [tiin]ifice, deoarece el a încercat explicarea bolilor (nu exist\ "boli sacre”) pornind de la observa]ia ra]ional\,
constitu]ie-temperament [i de la influen]ele mediului ambiant. Elementele esen]iale ale h. au valoare peren\.
HIPOCRATISM DIGITAL / hippocratisme digital / digital hippocratism, clubbing. Sin.: degete hipocratice (v.).
HIPOCROMIE, s. f. / hypochromie, s. f. / hypo-chromia.
[Gr. hypo = mai pu]in; khroma, -atos = culoare.] 1) Diminuarea
colora]iei normale a unui ]esut sau a unui organ. 2) Diminuarea pigmenta-]iei cutanate. 3) Diminuarea cantit\]ii de hemo-globin
din eritrocite.
HIPODERM, s. n. / hypoderme, s. m. / hypo-dermis. NA: tela subcutanea.
[Gr. hypo = sub; derma, -atos = piele.] Strat de ]esut
celular, de grosime variabil\, situat imediat sub derm. Var.: hipoderm\. Sin.: ]esut subcutanat.
HIPODERM|. Var. pentru hipoderm (v.).
HIPODERMIC, adj. / hypodermique, adj. / hypo-dermic.
[Gr. hypo = sub; derma, -atos = piele.] Care se refer\ la ]esutul celular
subcutanat. Ex.: injec]ie h. Sin.: subcutanat.

419. 419
HIPODERMIT|, s. f. / hypodermite, s. f. / panni-culitis. [Gr. hypo = sub; derma, -atos = piele; -itã.] Termen generic pentru
leziunile inflamatorii subcutanate, localizate la nivelul *hipodermului, acute sau cronice, indiferent de cauz\.
HIPOESTEZIE, s. f. / hypoesthésie, s. f. / hypo-(a)esthesia.
[Gr. hypo = mai pu]in; aisthesis = senza]ie, sensibilitate.] Diminuare
a sensibilit\]ii, global sau disociat\. Ex.: *disocia]ie siringomielic\.
HIPOESTROGENIE, s. f. / hypo-oestrogénie, s. f. / hypoestrogen(a)emia, hypoestrogenism.
[Gr. hypo = mai pu]in; lat. oestrus,
gr.
oistros = dorin]\; gr. gennan = a produce.] Diminuarea concentra]iei plasmatice a *estrogenilor [i/sau a efec-telor trofice [i
metabolice ale acestora asupra ]e-suturilor ]int\.
HIPOFIBRINOGENEMIE, s. f. / hypofibrinogéné-mie, s. f. / hypofibrinogen(a)emia.
[Gr. hypo = mai pu]in; lat. fibra = fibr\; -inã;
gr.
gennan = a produce; haima, -atos = sânge.] Diminuarea concentra]iei *fibrinogenului din sânge, care, dac es-te accentuat\,
provoac întârzierea coagulii [i hemoragii. Se deosebesc: 1)
H. congenital\, foar-te rar\, cu transmitere autozomal dominant
sau recesiv\. 2)
H. dobândit\, care poate surveni în *insuficien]a hepatic\, în *sindromul de coagulare intravascular diseminat\,
în *fibrinoliza primitiv sau în pierderile de proteine.
HIPOFIZ|, s. f. / hypophyse, s. f. / hypophysis. NA: hypophysis, glandula pituitaria.
[Gr. hypo = sub; physis = cre[tere, de la
phyein = a cre[te.] Mic gland endocrin (greutate medie 0,6 g), situat în *[aua turceasc\, la baza creierului. Este constituit
din doi lobi diferi]i din punct de vedere embriologic, morfologic [i func]ional: 1) Lobul pos-terior, cerebral sau nervos (
posthipofiz\
sau
neu-rohipofiz\), este legat de hipotalamus prin tija pituitar [i secret *vasopresina [i *oxitocina, sintetizate în hipotalamus. 2)
Lobul anterior sau glandular (
antehipofiza sau adenohipofiza), în form de semilun\, care con]ine lobul posterior în concavitatea
sa, exercit o func]ie endocrin reglatoare asupra celei mai mari p]i a glandelor cu secre]ie intern\, prin intermediul *stimulinelor.
Sin.: gland pituitar\.
HIPOFIZECTOMIE, s. f. / hypophysectomie, s. f. / hypophysectomy.
[Gr. hypo = sub; physis = cre[tere, de la phyein = a cre[te;
ektome = excizie.] Exerez total sau par]ial a *hipofizei, fie pe cale chirurgical (abordare subfrontal sau trans-rinoseptal), fie
prin implantarea, prin *stereota-xie, a unei surse radioactive.
HIPOFIZIOLIZ|, s. f. / hypophysiolyse, s. f. / functional hypophysectomy.
[Gr. hypo = sub; physis = cre[tere, de la phyein = a
cre[te;
lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] Distruc]ie chirurgical sau radioizotopic a lobului anterior al hipofizei,
practicat în unele cazuri de neoplasme endocrine cu metastaze [i în unele retinite diabetice.
HIPOFOSFATEMIE, s. f. / hypophosphatémie, s. f. / hypophosphat(a)emia.
[Gr. hypo = mai pu-]in; phos, photos = lumin\,
fosfor;
haima, -atos = sânge.] Sc\derea cantit\]ii de fosfa]i din plasma sanguin\, adic a *fosfatemiei. Se manifest prin
hemoliz\, astenie fizic [i convulsii. Poate apare `n *hiperparatiroidism, *rahitism, *osteomalacie, a-fec]iuni tubulare renale,
*sindrom Fanconi. Sunt cunoscute: 1)
H. familial\: rahitism hipofosfatemic familial. 2) H. legat de cromozomul X: form de
rahitism familial cu trasmitere gonozomal dominant\.
HIPOFOSFATURIE, s. f. / hypophosphaturie, s. f. / hypophosphaturia.
[Gr. hypo = mai pu]in; phos, photos = lumin\, fosfor;
ouron = urin\.] Reducerea eliminii urinare a fosfa]ilor, prin cre[-terea reabsorb]iei lor tubulare sau prin reducerea cantit\]ii de
fosfa]i anorganici filtra]i.
HIPOGAMAGLOBULINEMIE, s. f. / hypogamma-gl obulinémie, s. f. / hypogammaglobulin(a)e-mia.
[Gr. hypo = mai pu]in; γ = a
treia liter a alfabetului grec; lat.
globulus, dim. de la globus = glob; -inã; gr. haima, -atos = sânge.] Deficien] imunologic
marcat\, prin nivel sc\zut al *gama-globulinelor din ser, cu susceptibilitate la boli in-fec]ioase. Poate fi congenital sau secundar\.
HIPOGASTRU, s. n. / hypogastre, s. m. / hypo-gastrium. NA: regio pubica.
[Gr. hypo = sub; gaster, gastros = stomac.] Regiune
a abdomenului. V. abdomen.
HIPOGENITALISM, s. n. / hypogénitalisme, s. m. / hypogenitalism.
[Gr. hypo = mai pu]in; lat. ge-nitalia = organele genitale, de
la
gignere = a na[-te, a crea; -ism.] Sin.: hipogonadism (v.).
HIPOGEUZIE, s. f. / hypogeusie, s. f. / hypo-geusia.
[Gr. hypo = mai pu]in; geusis = gust, de la geuein = a gusta.] Diminuarea
senza]iilor gustative.
HIPOGLICEMIE, s. f. / hypoglycémie, s. f. / hypo-glyc(a)emia.
[Gr. hypo = mai pu]in; glykys = dulce; haima, -atos = sânge.]
Sc\derea cantit\]ii de glucoz din sânge sub limita normal de 0,80 g/l. Se poate produce prin supradozaj de insulin sau de
sulfamide hipoglicemiante (în tratamentul diabetului), prin hipersecre]ie de insulin (îndeosebi *insulinom), ca [i în insuficien]a
suprarenal\, antehipofizar sau hepatic\. Se manifest prin anxietate, dezorientare, tahicardie, transpira]ii pro-fuze, senza]ie de
foame imperioas\, tremur uri (tulburi denumite [i sindrom hipoglicemic). U-neori, îndeosebi în *insulinoame, sindromul hipo-
glicemic evolueaz c re *com hipoglicemic\.
HIPOGONADISM, s. n. / hypogonadisme, s. m. / hypogonadism.
[Gr. hypo = mai pu]in; gone, go-nos = urma[, s\mân] genital\;
-
ism.] Ansamblu de manifesti determinate de insuficien]a secre-torie a glandelor genitale (ovare sau testicule). Sin.:
hipogenitalism.
HIPOHIDROZ|, s. f. / hypohidrose, s. f. / hypo-hidrosis, hypoidrosis.
[Gr. hypo = mai pu]in; hidros = sudoare; -ozã.] Diminuare
anormal a transpira]iei.
HIPOINSULINISM, s. n. / hypo-insulinisme, s. m. / hypoinsulinism, hypoinsulin(a)emia.
[Gr. hy-po = mai pu]in; lat. insula =
insul\;
-inã; -ism.] 1) Diminuarea concentra]iei plasmatice a *insuli-nei, constatat prin dozare radioimunologic [i comparat cu
martori normali. 2) Prin extensie, termenul desemneaz stile de caren] în in suli-n\, fie absolut\, ca în diabetul
insulinodependent, fie relativ\, ca în diabetul non-insulinodependent.
HIPOKALIEMIE, s. f. / hypokaliémie, s. f. / hypo-kali(a)emia.
[Gr. hypo = mai pu]in; ar. kali = potas\; gr. haima, -atos = sânge.]
Diminuare a nivelului potasiului din sânge sub limitele normale (sub 3,5 mEq/l sau 3,5 mmol/l). Cauze: insuficien-] de aport
alimentar sau pierdere de potasiu prin vomismente [i diaree. V. [i sindrom Conn.
HIPOKALIEMIE CRONIC| FAMILIAL| CU HI-PERKALIURIE / hypoka liémie chronique familiale avec hyperkaliurie / Batter’s
syndrome. Sin.: sindrom Batter (v.).
HIPOKINEZIE, s. f. / hypokinésie, s. f. / hypo-kinesia.
[Gr. hypo = mai pu]in; kinesis = mi[care, de la kinein = a mi[ca.]
Diminuare a capacit\]ii de mi[care.
H. uterin\ se caracterizeaz prin con-trac]ii uterine ale cor ritm, intensitate sau durat sunt
mai sc\zute decât normal, fa] de stadiul *travaliului.
HIPOLIPEMIANT, adj., s. n. / hypolipidémiant, -e, adj., s. m. / hypolipid(a)emic.
[Gr. hypo = mai pu]in; lipos = gr\sime; haima, -
atos
= sânge.] 1) Despre o substan] (medicament) capabil s mic[oreze o *hiperlipidemie. 2) Denumire generic pentru
medicamentele care exercit aceast ac]iune. Sin.: hipocolesterolemiant, hipolipidemi-ant, normolipemiant.
HIPOLIPEMIE, s. f. / hypolipémie, s. f. / hypo-lip(a)emia.
[Gr. hypo = mai pu]in; lipos = gr\si-me; haima, -atos = sânge.]
Sc\derea *lipemiei.
HIPOLIPIDEMIANT, adj., s. n. / hypolipidémiant, -e, adj., s. m. / hypolipid(a)emic.
[Gr. hypo = mai pu]in; lipos = gr\sime; haima,
-atos
= sânge.] Sin.: hipolipemiant (v.).
HIPOMAGNEZIEMIE, s. f. / hypomagnesémie, s. f. / hypomagnes(a)emia.
[Gr. hypo = mai pu]in; lat. medieval magnesia, din
lat., gr.
magnes = piatr magnetic\, adus din regiunea Magnezia din Asia Mic\; gr. haima, -atos = sânge.] Sc\de-rea
concentra]iei magneziului din sânge (sub 1,5 mEq/l sau 0,75 mmol/l), manifestat prin hiperiri-tabilitate neuromuscular\. Cauze:
malabsorb]ie, deshidratare, alcoolism sau afec]iuni renale.
HIPOMANIE, s. f. / hypomanie, s. f. / hypomania.
[Gr. hypo = mai pu]in; mania = nebunie.] 1) Stare de excita]ie pasager sau
continu care aminte[te, sub o form atenuat\, excita]ia maniacal\. 2) Form minor de *manie.
HIPOMENOREE, s. f. / hypoménorrhée, s. f. / hy-pomenorrh(o)ea.
[Gr. hypo = mai pu]in; men, menos = lun\; rhoia = curgere,
de la
rhein = a curge.] *Menstrua]ie mult redus ca abunden]\.

420. 420
HIPOMIMIE, s. f. / hypomimie, s. f. / hypomimia. [Gr. hypo = mai pu]in; mimia = imitare, de la mi-meisthai = a imita.]
Tulburarea *mimicii emotive prin diminuarea [i încetinirea mi[cilor care determin expresia fe]ei.
HIPOMNEZIE, s. f. / hypomnésie, s. f. / hypo-mnesia.
[Gr. hypo = mai pu]in; mneme = memorie, de la mnasthai = a-[i aminti.]
Diminuarea, slirea *memoriei.
HIPONATREMIE, s. f. / hyponatrémie, s. f. / hy-ponatr(a)emia.
[Gr. hypo = mai pu]in; spaniol natron, ar. natroun = carbonatul
de sodiu natural; gr.
haima, -atos = sânge.] Diminuarea nivelului de sodiu din sânge sub limitele normale (sub 135 mEq/l sau
135 mmol/l). Se înso]e[te totdeauna de pierdere de ap\.
HIPONATRIURIE, s. f. / hyponatr(i)urie, hypona-triurèse, s. f. / hiponatriuria.
[Gr. hypo = mai pu]in; spaniol natron, ar. natroun
= carbonatul de sodiu natural; gr.
ouron = urin\.] Diminuarea concentra]iei de sodiu din urin\.
HIPOOSMOLARITATE, s. f. / hypo-osmolarité, s. f. / hyposmolarity.
[Gr. hypo = mai pu]in; osmos = impuls, împingere.]
Diminuarea *presiunii osmotice, cu referire de regul la plasm\. V. hipotonie.
HIPOPARATIROIDIE, s. f. / hypoparathyroïdie, s. f. / hypoparathyroidism.
[Gr. hypo = mai pu]in; para = lâng\; thyreos =
pav\z\, scut;
eidos = form\.] Insuficien]a secre]iei paratiroidelor, de origine iatrogen (îndeosebi chirurgical [i uneori
consecutiv iradierii terapeutice) sau idiopatic\. Pe lâng tulburile specifice diminuii concentra]iei de *parathormon, uneori h.
este asociat cu anomalii ale *imunit\]ii celulare. Sin. desuet: tetanie paratireopriv\. Var.: hipoparatiroidism.
HIPOPARATIROIDISM. Var. pentru hipoparatiroi-die (v.).
HIPOPION, s. n. / hypopyon, s. m. / hypopyon.
[Gr. hypo = sub; pyon = puroi.] Colec]ie mic de puroi situat în partea inferioar a
*camerei anterioare a ochiului, al cei nivel î[i modific înclinarea, urmând mi[cile capului.
HIPOPITUITARISM, s. n. / hypopituitarisme, s. m. / hypopituitarism.
[Gr. hypo = mai pu]in; lat. pituita = secre]ie cu mucozit\]i
(deoarece anticii credeau c secre]iile nazale proveneau din aceast gland\, prin lama ciuruit a etmoidului); -
ism.] Insuficien]a
func]ionii *hipofizei. Reprezint ansamblul de tulburi determinate de func]ionarea deficitar a lobului anterior al hipofizei.
Const în tulburi genitale (impoten] [i, respectiv, amenoree cu atrofie genital [i mamar\ ului,
sc\derea metabolismului bazal cu anorexie, hipotensiune, hipoglicemie, a-stenie cu apatie [i, uneori, tulburi psihice. Toate
aceste manifesti pot fi considerate ca o expresie a deficien]ei întregului sistem endocrin, privat de stimulii antehipofizari. În
prezent, se consider c h. pur se manifest în *sindromul Sheehan.
HIPOPLAZIE, s. f. / hypoplasie, s. f. / hypoplasia.
[Gr. hypo = mai pu]in; plasis = modelare, de la plassein = a forma, a modela.]
1) Diminuarea procesului de formare a ]esuturilor. 2) Dezvoltare insuficient a unui ]esut sau a unui organ.
HIPOPLAZIE MAXILAR| / hypoplasie maxillaire / maxillary hypoplasia. *Dismorfie congenital determinat de dezvoltarea
defectuoas a mugurilor maxilari, antrenând atrofie malar [i a ramurilor ascendente ale mandibulei, malforma]ii ale orbitelor,
pleoapelor [i urechii externe. Manifestile h. m. sunt foarte diverse, determinând un mare num de boli individualizate sau
sindroame. V., de ex., sindrom Franceschetti [i sindrom Treacher Collins.
HIPOPLAZIE RENAL| / hypoplasie rénale / renal hypoplasia. Reducere congenital a greut\]ii, dimensiunii [i volumului unuia sau a
ambilor rinichi. H. r. este consecutiv unei embriopatii, f alteri genetice, [i trebuie deosebit de *aplazia [i *agenezia renal\.
Se disting mai multe tipuri de h. r.: 1)
H. r. bilateral\, cu diminuarea numului de nefroni. 2) H. r. cu *displazie. 3) H. r. multichis-
tic\
, asociat cu *rinichi polichistic. 4) H. r. seg-mentar\, în care zone de parenchim renal normal alterneaz cu zone hipoplazice;
reprezint frecvent o cauz de hipertensiune arterial la copil. 5)
H. r. simpl\, în care volumul celor doi rinichi este redus, dar f
alteri structurale.
HIPOPLAZIE VENTRICULAR| STÂNG| / hypo-plasie ventriculaire gauche / left ventricular hypoplasia. Cardiopatie congenital
cianogen complex\. Const\, în majoritatea cazurilor, `n hipoplazia extrem a ventriculului stâng, redus la o fant\, atrezia orificiului
aortic cu hipoplazia aortei ascendente [i atrezia mitralei.
HIPOPROTEINEMIE, s. f. / hypoprotéinémie, s. f. / hypoprotein(a)emia.
[Gr. hypo = mai pu]in; protos = primul; -inã; haima, -
atos
= sânge.] Diminuarea concentra]iei proteinelor din sânge. Cauze principale: aport insuficient, malabsorb]ie digestiv\,
alterarea produc]iei hepatice, pierdere pe cale digestiv sau renal\. O h. aparent se poate observa `n caz de *hemodilu]ie. Sin.:
hipoprotidemie. V. [i disglobulinemie.
HIPOPROTIDEMIE, s. f. / hypoprotidémie, s. f. / hypoprotein(a)emia.
[Gr. hypo = mai pu]in; protos = primul; haima, -atos =
sânge
.] Sin.: hipopro-teinemie (v.).
HIPOREFLEXIE, s. f. / hyporéflexie, s. f. / hypo-reflexia.
[Gr. hypo = mai pu]in; lat. reflexus, de la reflectere = a r\sfrânge, a
`ntoarce `napoi (
retro = `napoi; flectere = a `ndoi).] Slirea, diminuarea reflexelor. Termenul subreflexie ar fi mai adecvat, dar
nu se utilizeaz\.
HIPOSENSIBILITATE, s. f. / hypoergie, s. f. / hy-posensitivity, hypoergia.
[Gr. hypo = mai pu]in; lat. sensibilitas, -atis =
sensibilitate, de la
sentire = a sim]i.] Sensibilitate mai sc\zut decât cea normal\, `n care r\spunsul la un stimul poate fi `ntârziat
sau diminuat ca intensitate.
HIPOSIALIE, s. f. / hypo-sialie, s. f. / hypoptya-lism.
[Gr. hypo = mai pu]in; sialon = saliv\.] In-suficien]a secre]iei salivare.
HIPOSIDEREMIE, s. f. / hypo-sidérémie, s. f. / si-deropenia.
[Gr. hypo = mai pu]in; sideros = fier; haima, -atos = sânge.] Sin.:
sideropenie (v.).
HIPOSMIE, s. f. / hypo-osmie, hyposmie, s. f. / hyposmia.
[Gr. hypo = mai pu]in; osme = miros.] Diminuarea *olfac]iei.
HIPOSPADIAS, s. n. / hypospadias, s. m. / hy-pospadias.
[Gr. hypo = sub; spadon = ruptur\, sau hypospaein = a trage; termen
creat de Ga-lien
.] Malforma]ie congenital\: deschiderea uretrei, a *meatului urinar pe fa]a ventral a penisului. V. epispadias.
HIPOSTATIC, adj. / hypostatique, adj. / hypo-static.
[Gr. hypo = mai pu]in, sub; statikos = care opre[te, de la istanai = a plasa, a
face s ]in\
.] Care se caracterizeaz prin *hipostaz\, care a-par]ine acesteia.
HIPOSTAZ|, s. f. / hypostase, s. f. / hypostasis.
[Gr. hypo = mai pu]in, sub; stasis = oprire, de la istanai = a plasa, a face s
]in\
.] 1) Acumulare pasiv de sânge, dup moarte, în por]iunile cele mai declive ale viscerelor. 2) Diminuarea fluxului sanguin sau
a circula]iei, având drept consecin] o *congestie local\.
HIPOSTENURIE, s. f. / hyposthénurie, s. f. / hyposthenuria.
[Gr. hypo = mai pu]in; sthenos = for]\, concentra]ie; ouron =
urin\
.] Secre]ia de urin cu densitate mic\, îndeosebi în *nefrita cronic\. Termenul este considerat desuet.
HIPOSULFIT, s. m. / hyposulfite, s. m. / hypo-sulfite.
[Gr. hypo = mai pu]in, sub; lat. sulfur, -uris = sulf, pucioas\.] Sare a
acidului tiosulfuric, H
2S
2O
3, acid care nu exist în stare liber\. H. de sodiu, sau tiosulfatul de sodiu, Na
2S
2O
3.5H
2O, es-te utilizat ca
antiseptic pulmonar, intestinal, agent desensibilizant, antiseptic extern, purgativ.
HIPOTALAMUS, s. n. / hypothalamus, s. m. / hypothalamus. NA: hypothalamus.
[Gr. hypo = sub; thalamos = camer interioar\.]
Regiune a diencefalului care formeaz plan[eul ventriculului al treilea cerebral. Reprezint centrul principal al vie]ii vegetative [i
este legat de hipofiz prin tija vegetativ\. Este format din trei p]i: 1)
Anterioar\, situat superior chiasmei optice; include nucleii
supraoptic, paraventricular, hipotalamic anterior. 2)
Median\, cu nucleii hipotalamic lateral, tuberal, dorsomedial, ventromedial [i
hipotalamic posterior. 3)
Caudal\, cu nucleii medial, lateral, mamilari intercala]i, premamilari [i supramamilari. Sin.: cre-ier
vegetativ.
HIPOTENAR, adj. / hypothénar, -aire, adj. / hypo-thenar.
[Gr. hypo = sub; thenar = palm\, scobi-tur\.] Care se refer la eminen]a
hipotenar (v. eminen]\, 1).
HIPOTENSIUNE, s. f. / hypotension, s. f. / hypo-tension.
[Gr. hypo = mai pu]in; lat. tensio, -onis = întindere, de la tendere = a
întinde
.] Tensiune inferioar celei normale. În limbaj clinic curent, de obicei, h. arterial\: sc\derea presiunii arteriale maxime sub
100 mmHg (sau cu circa 40 mmHg, în raport cu presiunea arterial considerat normal).

421. 421
HIPOTENSIUNE INTRACRANIAN | / hypotension intracrânienne / intracranial hypotension. Diminuarea anormal a presiunii
intracraniene, consecutiv unei deshidrati severe sau unei pierderi de lichid cefalorahidian.
HIPOTENSIUNE ORTOSTATIC| / hypotensi on orthostatique / postural hypotension. Diminuare important a presiunii arteriale în
pozi]ia vertical a corpului. Se poate asocia cu *vertij [i *lipo-timie. V. [i sindrom Shy-Drager.
HIPOTERMIE, s. f. / hypothermie, s. f. / hypo-thermia.
[Gr. hypo = mai pu]in; therme = c\l-dur\.] Sc\derea temperaturii corpului
sub 36
0
C. V. hibernare.
HIPOTIMIE, s. f. / hypothymie, s. f. / hypothymia.
[Gr. hypo = mai pu]in; thymos = minte, spirit.] Diminuare anormal a tonusului
afectiv, tradus prin apatie [i indiferen]\.
HIPOTIROIDIE, s. f. / hypothyroïdie, s. f. / hypo-thyroidism.
[Gr. hypo = mai pu]in; thyreos = pav\z\, scut; eidos = form\.] Sin.:
hipotiroidism (v.).
HIPOTIROIDISM, s. n. / hypothyroïdisme, s. m. / hypothyroidism.
[Gr. hypo = mai pu]in; thyreos = pav\z\, scut; eidos = form\;
-
ism.] Sindrom complex, secundar insuficien]ei hormonilor tiroidieni la nivel de receptor. Poate fi: 1) H. tireopriv (h. primar), care
poate apare posttiroidectomie, dup terapie cu iod radioactiv sau idiopatic. 2)
H. secundar unui adenom hipofizar, unei afec]iuni
infil-trative hipotalamohipofizare, unui *sindrom Shee-han sau posthipofizectomie. 3)
H. cu gu[\, asociat unei *tiroidite Hashimoto,
unei caren]e de iod sau secundar tratamentului cu antitiroidiene de sinte-z sau cu alte medicamente. Simptomele [i semnele
depind de gradul de h. În
h. cronic benign, denumit [i sindromul Hertoghe, se constat adi-poz\, dezvoltare insuficient a
sistemului pilos, extremit\]i reci [i astenie. Unele dintre aceste tulburi se întâlnesc [i în alte insuficien]e glandulare, îndeosebi în
*hipopituitarism. Forma cea mai accentuat de h. este *mixedemul. Sin.: hipotiroidie.
HIPOTON, adj. / hypotonique, adj. / hypotonic.
[Gr. hypo = mai pu]in; tonos = tensiune.] 1) Care se raporteaz la *hipotonie. 2) O
solu]ie a cei presiune osmotic este mai mic decât a plasmei. 3) Caracteristica unei solu]ii cu o concentra]ie suficient de sc\zut
în solvi]i pentru a provoca intrarea apei în celul\, prin *osmoz\. Var.: hipotonic.
HIPOTONIC. Var. pentru hipoton (v.).
HIPOTONICITATE, s. f. / hypotonie, s. f. / hypo-tonicity.
[Gr. hypo = mai pu]in; tonikos = `ntitor, de la tonos = tensiune.] Sin.:
hipotonie, 1 (v.).
HIPOTONIE, s. f. / hypotonie, s. f. / hypotonia.
[Gr. hypo = mai pu]in; tonos = tensiune.] 1) Stare a unei solu]ii care are
*presiunea osmotic mai mic decât cea a mediului de referin]\.
H. plasmatic\ reprezint diminuarea presiunii osmotice a plasmei
sanguine, din cauza sc\derii concentra-]iei electroli]ilor din sânge. 2) *Hipotensiune. 3) Sc\derea excitabilit\]ii nervoase sau a
*tonicit\]ii musculare.
H. muscular\ este constant în *tabes [i în *hemiplegia organic\.
HIPOTRICOZ|, s. f. / hypotrichose, s. f. / hypo-trichosis.
[Gr. hypo = mai pu]in; thrix, trikhos = p; -ozã.] Dezvoltare redus a
sistemului pilos (p axilar [i pubian, în particular).
HIPOTROFIE, s. f. / hypotrophie, s. f. / hypo-trophy.
[Gr. hypo = mai pu]in; trophe = hran\, nutri]ie.] Dezvoltare subnormal a
unui ]esut, a unui organ sau a organismului, consecin] a unui metabolism sc\zut local sau în ansamblul s\u, în general de cauz
nutri]ional\, circulatorie sau neurohormonal\. Tipuri importante: 1)
H. sugarului, caracterizat prin întârziere în dezvoltarea
ponderal [i a taliei (care este mai pu]in accentuat decât deficitul în greutate). V. dismatur. 2)
H. osoas\ const în sc\derea
volumului ([i numai secundar a numului) elementelor componente ale osului-organ [i mic[orarea în dimensiuni a o-sului.
HIPOVENTILA}IE, s. f. / hypoventilation, s. f. / hypoventilation.
[Gr. hypo = mai pu]in; lat. ventilatio, -onis = expunere la vânt,
de la
ventilare = a agita în aer.] Diminuarea *ventila]iei alveolare, urmat de re]inerea CO
2 în sânge (*hipercapnie, *acidoz
respiratorie).
HIPOVENTILA}IE ALVEOLAR| PRIMITIV| DE ORIGINE CENTRAL| / hypoventilation alvéo-laire primitive d'origine centrale /
Ondine's curse. Sin.: sindrom Ondine (v.).
HIPOVITAMINOZ|, s. f. / hypovitaminose, s. f. / hypovitaminosis.
[Gr. hypo = mai pu]in; lat. vita = via]\; gr. ammoniakon =
sare de amoniu, g\-sit în apropierea templului lui Jupiter
Ammon din Libia; -inã; -ozã.] Ansamblul de tulburi provocate de
aportul insuficient al uneia sau mai mul-tor vitamine.
HIPOVOLEMIE, s. f. / hypovol(h)émie, s. f. / hy-povol(a)emia.
[Gr. hypo = mai pu]in; lat. vo-lumen = sul de hârtie, de la volvere
= a r\suci, a învârti; gr.
haima, -atos = sânge.] Diminuarea *volumului sanguin total circulant.
HIPOXANTIN|, s. f. / hypoxanthine, s. f. / hypo-xanthine.
[Gr. hypo = mai pu]in; xanthos = galben; -inã.] *Baz purinic a cei
formul corespunde cu cea a *adeninei, gruparea NH
2 fiind `n-locuit cu o grupare OH.
HIPOXEMIE, s. f. / hypoxémie, s. f. / hypox(a)e-mia.
[Gr. hypo = mai pu]in; oxys = acru, oxigen; haima, -atos = sânge.] 1)
Sc\derea presiunii par-]iale [i a satura]iei în oxigen a sângelui arterial. 2) Oxigenare insuficient a unui organ. Poate fi: a)
h.
anemic\
, prin cantitate redus de hemoglobin\; b) h. circulatorie, urmare a tulburii circula]iei periferice (*staz\ h. hipoxic\,
cea mai frecvent\, ca urmare a diminuii înccii cu oxigen a sângelui la nivelul pl\mânilor; d)
h. histotoxic\, prin blocarea
sistemelor enzimatice celulare.
HIPOXIE, s. f. / hypoxie, s. f. / hypoxia.
[Gr. hypo = mai pu]in; oxys = acru, oxigen.] Stricto sensu: diminuarea aportului de oxigen
la nivelul ]esutu-rilor, ca o consecin] a *hipoxemiei. ~n practic\, termenul h. este utilizat frecvent cu sensul de hi-poxemie. ~n
func]ie de mecanism, se disting mai multe forme de h.: 1)
h. anemic\, prin sc\derea concentra]iei de hemoglobin func]ional sau
a reducerii numului de eritrocite; 2)
h. de difuziune, prin sc\dera tensiunii oxigenului alveolar; 3) h. hipoxic\, prin alterarea
mecanismului de oxigenare `n pl\mâni; 4)
h. ischemic\, determinat de ob-struc]ie sau vasoconstric]ie arterial [i arteriolar\; 5) h.
prin modificarea afinit\]ii hemoglobinei
, care reduce capacitatea hemoglobinnei de a elibera oxigenul.
HIPSARITMIE, s. f. / hypsarythmie, s. f. / hypsar-rhythmia.
[Gr. hypsos = în\l]ime, vârf; a - priv.; lat. rhythmus, gr. rhythmos
= ritm
.] Anomalie electroencefalografic\, asociat de obicei la copil cu spasme, caracterizat prin descci de unde rapide [i
ample. Uneori este considerat o form de *epilepsie infantil\.
HIPURIE, s. f. / hippurie, s. f. / hippuria.
[Gr. hippos = cal; ouron = urin\.] Excre]ia urinar a *acidului uric. Eliminarea sub 0,2
g/24 ore semnific alteri ale parenchimului hepatic. Se poate efectua proba cu benzoat de sodiu: dup administrarea
intravenoas a benzoatului se urme[te eliminarea de *acid hipuric.
HIRSUTISM, s. n. / hirsutisme, s. m. / hirsutism.
[Lat. hirsutus = pos; -ism.] Dezvoltare exagerat a sistemului pilos. La bbat
se produce exagerarea pilozit\]ii normale, iar la femeie distribu]ia pului este anormal\, de tip masculin. Este legat de tulburile
func]ionale corticosuprarenale. V. [i virilism.
HIRUDINAZ|, s. f. / hirudinase, s. f. / hirudina-sis.
[Lat. hirudo, -inis = lipitoare; -inã; -azã.] Boal parazitar determinat de
lipitori. P run-derea masiv a acestora în organism prin orificiile naturale, observat în zonele tropicale, poate fi de o gravitate
extrem\.
HIRUDIN|, s. f. / hirudine, s. f. / hirudin.
[Lat. hirudo, -inis = lipitoare; -inã.] *Polipeptid prezent în glandele salivare ale lipitorii,
dotat cu o ac]iune antitrombotic specific\. H. este un inhibitor puternic [i selectiv al factorului II de coagulare (*pro-trombin).
Deoarece h. a fost ob]inut prin inginerie genetic\, se încearc utilizarea sa ca antitrom-botic.
HIRUDINIZA}IE, s. f. / hirudinisation, s. f. / hiru-dinization.
[Lat. hirudo, -inis = lipitoare.] Aplicarea în scop terapeutic de lipitori în
vecin atea unei vene afectate de flebit\. Procedeul este relativ perimat.
HIRUDO / Hirudo / Hirudo.
[Lat. hirudo, -inis = lipitoare.] Gen de lipitori din clasa Hirudinea. Spe-cii mai importante: H.
medicinalis
[i H. troctina sunt folosite în medicin pentru extragerea de sânge. Pot determina accidente prin ac]iunea *hirudinei,
anticoagulant secretat în timpul suptului.
HISIAN, adj. / hissien, -enne, adj. / hisian.
[Wil-helm His Jr., anatomist german, profesor la Leip-zig, Basel, Göttingen [i Berlin,
1863-1934
.] Care este `n rela]ie cu fasciculul His.

422. 422
HISTAMIN|, s. f. / histamine, s. f. / histamine. [Gr. histos = ]es ur\, ]esut; ammoniakon = sare de amoniu, g\sit în apropierea
templului lui Jupi-ter
Ammon din Libia; -inã.] Substan] aminat prezent din abunden] în aproape toate ]esuturi-le, în
particular în pl\mân [i ficat. Se formeaz prin decarboxilarea enzimatic a *histidinei. Efecte: 1) Dilatarea capilarelor, cu cre[terea
permeabilit\]ii [i hipotensiune. 2) Constric]ia mu[chilor netezi bron[ici din pl\mâni. 3) Cre[terea secre]iei gastrice. 4) Accelerarea
frecven]ei cardiace. 5) Mediator intermediar în fenomenele alergice: toxi-infec]ii, [oc anafilactic, astm, urticarie etc. H. este utilizat
în provocarea secre]iei gastrice (în timpul tubajului gastric), ca agent desensibilizant în bolile alergice, în tratamentul mialgiilor, în
tratamentul *vertijului Méni
ère etc. V. [i receptori histaminici, antihistaminic.
HISTERECTOMIE, s. f. / hystérectomie, s. f. / hysterectomy.
[Gr. hystera = uter; ektome = excizie.] Abla]ia uterului pe cale
abdominal sau vaginal prin multiple variante [i tehnici. Poate fi: 1)
Subtotal\ - extirparea corpului uterin cu conservarea colului [i,
eventual, a anexelor. 2)
Total\ - extirparea în totalitate a uterului [i a anexelor, f ganglionii limfatici [i ]esutul parauterin.
HISTEREZIS, s. n. / hystérésis, s. f. / hysteresis.
[Gr. hysteresis = decalaj, întârziere, de la hys-terein = a întârzia.] Fenomen
fizic de observa]ie curent\, întâlnit îndeosebi în comportamentul e-lastic [i magnetic al corpurilor, constând într-o întârziere a
efectului dup încetarea ac]iunii cauzei care l-a generat. Ex.: magnetizarea remanent\, persisten]a unei deformi sau alungiri
chiar când tensiunea care le-a provocat înceteaz\. Var.: is-terezis.
HISTEROCEL, s. n. / hystérocèle, s. f. / hystero-cele.
[Gr. hystera = uter; kele = hernie, tumor\.] Sin.: histeroptoz (v.).
HISTEROCISTOPEXIE, s. f. / hystérocystopexie, s. f. / hysterocystopexy.
[Gr. hystera = uter; kystis = sac, vezic\; pexis =
fixare
.] Fixarea chirurgical a uterului [i a vezicii la peretele abdominal, în unele cazuri de *prolaps.
HISTEROCOLPECTOMIE, s. f. / hystérocolpecto-mie, s. f. / colpohysterectomy.
[Gr. hystera = uter; kolpos = adâncitur\, vagin;
ektome = excizie.] Sin.: colpohisterectomie (v.).
HISTEROGRAFIE, s. f. / hystérographie, s. f. / hysterography.
[Gr. hystera = uter; graphein = a scrie.] Radiografie a uterului
injectat `n prealabil, prin canalul cervical, cu o substan] opac la radia]iile X. V. [i histerosalpingografie.
HISTEROMETRIE, s. f. / hystérométrie, s. f. / hysterometry.
[Gr. hystera = uter; metron = m\sur\.] Cateterismul uterului cu
ajutorul unei tije gradate (histerometru) care permite aprecierea formei, dimensiunilor [i sensibilit\]ii cavit\]ii uterine.
HISTEROPEXIE, s. f. / hystéropexie, s. f. / hys-teropexy.
[Gr. hystera = uter; pexis = fixare.] 1) H. abdominal\: fixarea uterului la
peretele abdominal pentru prevenirea *retroflexiei sau a *prola-psului. Sin.: ventrofixa]ie. 2)
H. vaginal\: fixarea la colul uterin a
peretelui posterior al vaginului, pentru remedierea *retroversiunilor [i a *retroflexiuni-lor.
HISTEROPLASTIE, s. f. / hystéroplastie, s. f. / uteroplasty.
[Gr. hystera = uter; plastos = modelat, de la plassein = a forma, a
modela
.] Chirurgia plastic a uterului.
HISTEROPTOZ|, s. f. / hystéroptose, s. f. / hys-teroptosis.
[Gr. hystera = uter; ptosis = c\dere.] *Hernie uterin\, element
inconstant al *prolapsului genital. Se asociaz frecvent cu un *cistocel, *colpocel sau *rectocel. Sin. (pu]in utilizat): histerocel.
HISTEROSALPINGOGRAFIE, s. f. / hystérosal-pingographie, s. f. / hysterosalpingography.
[Gr. hystera = uter; lat. salpinx, -
ingis
, gr. sal-pinx, -ingos = trompet\, tromp\; gr. graphein = a scrie.] Examen radiologic al uterului [i al trompelor uterine
dup injectarea unei substan]e opace la razele X. Sin.: histerotubografie.
HISTEROSCOPIE, s. f. / hystéroscopie, s. f. / hysteroscopy.
[Gr. hystera = uter; skopia = exa-minare, de la skopein = a vedea, a
examina
.] *Endoscopie aplicat la examenul *cavit\]ii uterine.
HISTEROTOMIE, s. f. / hystérotomie, s. f. / hys-terotomy.
[Gr. hystera = uter; tome = t\iere, sec-]iune, de la temnein = a t\ia.]
Incizie a uterului.
H. abdominal\ se nume[te *cezarian\.
HISTEROTUBOGRAFIE, s. f. / hystéro-tubogra-phie, s. f. / hysterotubography.
[Gr. hystera = uter; lat. tuba = trompet\; gr.
graphein = a scrie.] Sin.: histerosalpingografie (v.).
HISTIDIN|, s. f. / histidine, s. f. / histidine. Aminoacid precursor în sinteza nucleelor purinice, C
6H
9O
2N
3. Sub ac]iunea histidazei,
rezult *amo-niac [i acid urocanic, care la om este transformat în acid formic [i *acid glutamic. Decarboxilarea h. are ca rezultat
formarea *histaminei. V. [i tab. const. biochim.
HISTIDINURIE, s. f. / histidinurie, s. f. / histi-dinuria. Excre]ia unor mari cantit\]i de histidin în urin\. Poate fi: 1) Ereditar\, cu
deficien] genetic a histidazei. 2) De sarcin\, când cre[te dup s\p-t\mâna a 5-a pân în luna a V-a, se men]ine crescut pân\ la
na[tere, apoi dispare.
HISTIOCIT, s. n. / histiocyte, s. m. / histiocyte.
[Gr. histion = ]es ur\, ]esut; kytos = celul\.] Ce-lul component a ]esutului
conjunctiv lax, cu func]ii macrofagocitare. Actualmente termenul de h. se refer la *macrofagele care provin din *mo-nocitele ce au
trecut din sânge în ]esuturi.
HISTIOCITOM, s. n. / histiocytome, s. m. / histio-cytoma.
[Gr. histion = ]es ur\, ]esut; kytos = celul\; -oma.] Tumor benign a
]esutului conjunctiv fibros, alc uit din *fibroblaste [i *histio-cite, de unde denumirea frecvent de histiocito-fibrom. Uneori se
produce o diferen]iere xantoma-toas (xantohistiocitom) sau vascular (angiohis-tiocitom).
H. fibros, v. dermatofibrom.
HISTIOCITOXANTOM, s. n. / histiocytoxan-thome, s. m. / histiocytoxanthoma.
[Gr. histion = ]es ur\, ]esut; kytos = celul\;
xanthos = galben; -oma.] Tumor mezodermic reprezentând o form de tranzi]ie între *histiocitom [i *xantom. Este alc uit din
*histiocite spumoase, cu tendin-] la colorare bazofil\.
HISTIOCITOZ|, s. f. / histiocytose, s. f. / histio-cytosis.
[Gr. histion = ]es ur\, ]esut; kytos = celul\; -ozã.] Proliferare histiocitar
cu infiltrat eozinofil în diverse ]esuturi. Se observ în numeroase boli, îndeosebi în afec]iuni maligne ale sistemului
reticuloendotelial, hiperplazii inflamatorii, boli prin supraînccare lipidic\.
HISTIOCITOZ| LIPIDIC| ESEN}IAL| / histiocytose lipoïdique essentielle / sphingomyelin lipidosis. Sin.: boal Niemann-Pick (v.).
HISTIOCITOZ| DIFUZ| ACUT| / histiocytose diffuse aiguë / nonlipid histiocytosis. Sin.: boal Letterer-Siwe (v.).
HISTIOCITOZ| MALIGN| / histiocytose maligne / malignant histiocytosis. Tip de *limfom malign individualizat recent, caracterizat
prin adenopatii inflamatorii dureroase, hepatosplenomegalie [i lo-calizi cutanate. Este caracteristic proliferarea *histiocitelor
anormale, cu intens activitate ma-crofagic\, localizate în sinusurile [i în spa]iile medulare ale ganglionilor.
HISTIOCITOZ| X / histiocytose X / histiocytosis X. Denumire generic pentru un grup de *reticulo-ze caracterizat prin proliferarea,
localizat sau diseminat\, a *histiocitelor care nu prezint caracteristici de malignitate. Sunt afectate îndeosebi organele bogate în
]esut reticuloendotelial. Sub a-ceast denumire, în care simbolul X semnific necunoa[terea cauzelor, sunt regrupate în practic
diverse tablouri clinice: *granulomul eozinofilic al osului, *boala Hand-Schüller-Christian [i *boala Letterer-Siwe. Date de
microscopie electronic (prezen]a corpusculilor x) par s confirme unicita-tea acestor boli.
HISTOCHIMIE, s. f. / histochimie, s. f. / histo-chemistry.
[Gr. histos = ]es ur\, ]esut; khemeia = alchimie.] Ansamblu de tehnici
prin care sunt puse în eviden]\, identificate, localizate [i uneori evaluate cantitativ o serie de molecule (substan]e chimice) de la
nivelul celulelor [i ]esuturilor, pe sec]iuni histologice.
HISTOCOMPATIBILITATE, s. f. / histocompatibi-lité, s. f. / histocompatibility.
[Gr. histos = ]es\-tur\, ]esut; fr. compatibilité, din
lat.
compati = a suferi împreun cu.] Ansamblu de condi]ii care asigur succesul unei *grefe, dependent de patrimoniile genetice
ale donorului [i ale primitorului. Grefa reu[e[te dac genele de h. sunt identice sau pu]in diferite. Dac diferen]ele sunt importante,
grefonul va suferi fenomenul de *rejet. O serie de antigeni de h., produ[i ai genelor de h., condi]ioneaz o incompatibilitate major\:
antigenii sistemului eritrocitar ABO [i anumi]i antigeni leu-coplachetari (sistemul HLA). Grupajul hematiilor [i leucocitelor permite
selec]ionarea donorilor. Al]i antigeni de h., responsabili de o incompatibilitate minor\, pot fi neutraliza]i prin metode *imuno-su-
presive. În afara grefei, h. ar putea juca un rol în aparea organismului împotriva unor celule ce prezint muta]ii, inclusiv
cancerogenetice, care posed antigeni diferi]i de cei ai organismului. Sin.: compatibilitate tisular\. V. complex major de
histocompatibilitate, sistem HLA.
|

423. 423
HISTOGENEZ|, s. f. / histogenèse, s. f. / histo-genesis. [Gr. histos = ]es ur\, ]esut; genesis = producere, de la gennan = a
produce
.] Dezvoltarea [i formarea diferitelor *]esuturi.
HISTOGRAM|, s. f. / histogramme, s. m. / histo-gram. [Gr. histos = catarg, stâlp; gramma = înscriere.] Reprezentarea grafic\, în
coloane, a structurii unei popula]ii statistice.
HISTOINCOMPATIBILITATE, s. f. / histo-incom-patibilité, s. f. / histoincompatibility.
[Gr. histos = ]es ur\, ]esut; lat. in = lipsit de;
fr.
compatibi-lité, din lat. compati = a suferi împreun cu.] Re-la]ia între genotipul donorului [i cel al primitorului în cazul
respingerii grefei.
HISTOLIZ|, s. f. / histolyse, s. f. / histolysis.
[Gr. histos = ]es ur\, ]esut; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] Procesul de
distruc]ie a unor ]esuturi, observat în unele sti patologice.
HISTOLOGIE, s. f. / histologie, s. f. / histology.
[Gr. histos = ]esut; logos = [tiin]\.] {tiin] biologic având drept obiect studiul
microscopic [i submicroscopic al morfologiei celulelor, ]esuturilor [i organelor, precum [i al compozi]iei chimice [i al propriet\]ilor
func]ionale ale acestor structuri.
HISTOMONAS / Histomonas / Histomonas.
[Gr. histos = ]es ur\, ]esut; monas = unitate.] Gen de protozoare parazite la nivelul
cecului, ficatului [i în alte ]esuturi.
HISTON|, s. f. / histone, s. f. / histone.
[Gr. histos = ]es ur\, ]esut.] Protein bazic simpl hidrosolubil\, coagulabil sub ac]iunea
c\ldurii [i precipitabil cu amoniac, f s fie denaturat\. H. sunt prezente în nucleele celulare, la nivelul *nucleozomilor, asociate
cu dubla elice a ADN. Se g\sesc `n cantit\]i mari `n timus.
HISTOPLASMOZ|, s. f. / histoplasmose, s. f. / histoplasmosis.
[Gr. histos = ]es ur\, ]esut; plasma = obiect modelat; -ozã.]
Boal provocat de ciuperci microscopice levuriforme (
Histoplasma capsulatum), parazi]i intracelulari, care invadeaz mai ales
celulele sistemului reticuloendotelial. Sin.: boal Darling.
HISTRIONISM, s. n. / histrionisme, s. m. / histri-onism.
[Lat. histrio, -onis = actor, comediant; -ism.] Comportament teatral [i
excesiv, observat îndeosebi în *isterie.
HIV / VIH / HIV.
[Acronim engl. pentru Human Immunodeficiency Virus = virusul imunodeficien]ei umane.] Abreviere propus de
Comitetul Interna]ional pentru Nomenclatur\, în 1986 pentru denumirea virusului SIDA. HIV este un
Lentivirus apar]inând familiei
retrovirusurilor (*
Retroviridae), cu diametrul de 110-120 nm, a cui nucleocapsid con]ine dou molecule de ARN [i o *transcrip-
taz invers\. Posed trei gene de structur\: gag (din engl.
group antigen), codant a proteinei p24 sau p25; pol (polymerase),
codant a enzimelor de *replicare, inclusiv transcriptaza invers\; env (
envelope), codând proteinele [i glicoproteinele anvelopei
virale (sau peplos). HIV posed\, de asemenea, dou gene suplimentare. Ansamblul acestor gene este încadrat la cele dou extre-
mit\]i ale sale de o secven] lung\, denumit LTR (din engl.
long terminal repeat). HIV infecteaz limfocitele CD4 [i, de asemenea,
macrofagele. Dup descrierea primului tip de virus SIDA, denumit HIV-1, a fost descris HIV-2, observat în Africa occidental\, mai
rar [i antigenic diferit. Izolarea [i descrierea tipurilor de HIV nu s-a încheiat, acestea prezentând cea mai complex [i dinamic
structur genetic dintre toate retrovirusurile umane. V. [i sindrom de imunodeficien] dobândit\.
HMG-CoA REDUCTAZ| / HMG-CoA reductase / HMG-CoA reductase. Abrev. utilizat `n mod curent pentru hidroxi-3-metil-glutaril-
coenzima A re-ductaz (v.).
HOLANDRIC, adj. / holandrique, adj. / holandric.
[Gr. holos = întreg; aner, andros = bbat.] Referitor la un caracter ereditar
care afecteaz to]i b\-ie]ii dintr-o familie (de la tat la fiu) [i cru] toate fetele. Transmiterea h. a unui caracter este legat de
prezen]a unei gene pe cromozomul Y. Ant.: *hologinic.
HOLER|, s. f. / choléra, s. m. / cholera.
[Etimologie discutat\: 1) gr. khole = bil\; rhein = a curge; 2) gr. kholera = jgheab, [an],
aluzie la scurgerea neîncetat a evacuilor - dup Littré; 3) ebraic
choli-ra = boal grea - dup Desnos.] Infec]ie intestinal
grav\, foarte contagioas\, cauzat de un vibrion (
Vibrio cholerae), caracterizat prin diaree intens\, vomismente, semne generale
de des-hidratare [i colaps. Perioada de incuba]ie este de câteva ore pân la 5 zile. Transmiterea se face prin ap\, alimente
contaminate, contact cu bolnavi sau purt ori de germeni, ori mu[te. H. este prima boal identificat ca o consecin] a afectii
*pro-teinelor G. Toxina holeric inhib (blocheaz\
s în starea activ\, ceea ce determin stimularea permanent a
*adenilat-ciclazei, cu formare de canti\]i mari de *AMP ciclic. Aceast concentra]ie crescut de AMPc stimuleaz\, la rândul s\u,
numero[i ioni [i în mod particular eflu-xul de Na
+
din celule, care este înso]it de un eflux de ap\. În câteva ore se pot pierde câ]iva
litri de ap\, rezultând astfel o deshidratare masiv\, caracteristic h.
HOLER| ENDOCRIN| / choléra endocrine / pan-creatic cholera. Sin.: sindrom Verner (v.).
HOLERIFORM, adj. / cholériforme, adj. / chole-riform.
[V. etimologia de la termenul holerã; lat. forma = form\.] Despre o diaree
asem oare cu cea din *holer\.
HOLOCRIN, adj. / holocrine, adj. / holocrine.
[Gr. holos = întreg; krinein = a separa de.] Despre modul de secre]ie glandular în
care celula secretoare este eliminat împreun cu produsul s\u de secre]ie. V. [i apocrin, merocrin.
HOLOENZIM|, s. f. / holo-enzyme, s. f. / holoen-zyme.
[Gr. holos = întreg; en = în; zyme = ferment, drojdie.] Complex molecular
care este alc\-tuit dintr-o molecul enzimatic (*apoenzim) [i *cofactorul sau *coenzima acesteia.
HOLOGINIC, adj. / hologynique, adj. / hologynic.
[Gr. holos = întreg; gyne, gynaikos = femeie.] Mo[tenit exclusiv prin
descendentul femel\, trans-mis, deci, prin gene localizate pe *cromozomii X.
HOLOGRAFIE, s. f. / holographie, s. f. / holo-graphy.
[Gr. holos = întreg; graphein = a scrie.] Procedeu de ob]inere a imaginilor
în relief (holograme) cu ajutorul unor fascicule de lumin monocromatic [i coerent (ex.: laser). Pentru reprezentarea unui obiect
`n relief, trebuie cunoscute intensitatea [i faza undei provenind din fiecare dintre punctele obiectului.
HOLOGRAM|, s. f. / hologramme, s. m. / holo-gram.
[Gr. holos = întreg; gramma = `nscriere.] Imagine tridimensional ob]inut
prin *holografie.
HOLOPROTEIN|, s. f. / holoprotéine, s. f. / simple protein.
[Gr. holos = întreg; protos = primul; -inã.] Protein\. Denumirea
global a proteinelor din care, prin hidroliz\, se ob]in exclusiv aminoacizi. Clase de h.: protamine, histone, albumine, globuline,
scleroproteine.
HOLOSISTOLIC, adj. / holosystolique, adj. / ho-losystolic.
[Gr. holos = întreg; systole = contrac-]ie.] Un suflu cardiac care
dureaz toat sistola.
HOLOZIDE, s. n. pl. / holosides, s. m. pl. / holo-sides.
[Gr. holos = întreg; ozid - indic un glucid.] Una din cele dou grupe de
*ozide. Prin hidroliza h. rezult unul sau mai multe tipuri de *o-ze. În func]ie de numul de tipuri de oze con]i-nut, se disting di-, tri-,
poliozide.
HOLTER / Holter / Holter.
[Norman Jefferis Holter, biofizician american, 1914-1983.] V. sistem Holter.
HOMATROPIN|, s. f. / homatropine, s. f. / homa-tropin.
[Gr. homoios = asem or; lat. atropa = beladon\, din gr. Atropos =
una dintre cele trei Parce (zei]e ale destinului: Clotho, Lachesis [i Atropos);
-inã.] Anticolinergic, derivat sintetic al *atropinei,
midriatic [i cicloplegic de scurt durat (DCI: metilbromur de h.). Instila]ia cu solu]ie de h. 1 % induce paralizia acomoda]iei [i
dilatarea pupilei (`n scop diagnostic).
HOMEOBOX / homeobox, homéo-box / homeo-box.
[Gr. homoios = asem or; engl. box = cutie.] Secven] `nalt conservat de
180 nucleotide care codific un *homeodomeniu proteic de 61 de aminoacizi ce se leag la o secven]\-]int de ADN din alte gene,
reglându-le astfel expresia. Descoperit ini]ial la genele *homeotice, de unde denumirea de h., secven]a de acest tip a fost ulterior
identificat în numeroase gene ale dezvoltii [i în anumi]i factori de *transcrip]ie.
HOMEODOMENIU, s. n. / homéo-domaine, s. m. / homeodomain.
[Gr. homoios = asem or; lat. dominium = proprietate, de
la
dominus = st\-pân.] Domeniu de 61 de aminoacizi codificat de un *homeobox. H. confer anumitor proteine ale dezvoltii
capacitatea de a se lega specific de anumite secven]e ale ADN. V. [i homeobox, ho-meotic.

424. 424
HOMEODOT, s. n. / homéodote, s. m. / hom(o)e-odote. [Gr. homoios = asem or; (pathos = boal\dotos = dat.] V. antidot,
2.
HOMEOGREF|, s. f. / homéogreffe, s. f. / homeograft.
[Gr. homoios = asem or; lat. graphium, din gr. grapheion = peni] de
scris, briceag de altoit, de la
graphein = a scrie.] Sin.: homogref (v.).
HOMEOPATIE, s. f. / homéopathie, s. f. / homeo-pathy.
[Gr. homoios = asem or; pathos = boa-l\.] Direc]ie terapeutic bazat
pe principiul
similia similibus curantur, ini]iat de Samuel Hahnemann (medic german, format îndeosebi la Viena, 1755-1843). În h.
bolile sunt tratate prin administrarea unor doze foarte mici de substan]e capabile s provoace, la omul s os, unele manifesti
ase-m oare simptomelor prezentate de bolnav. A-plicarea corect a metodei implic o compara]ie a ansamblului simptomelor
afec]iunii [i a reac]iilor individuale ale bolnavului cu *patogenezia medicamentului utilizat. Medicamentele homeopatice sunt
fabricate prin dilu]ii succesive exprimate în DH (decimal sau zecimal hahnemian\, adic 1:10) [i în CH (centezimal hahnemian
sau 1:100). Se utilizeaz o gam larg de dilu]ii, cele de 30 CH fiind practicate în mod curent. Or, la di-lu]ii de 23 DH sau 12 CH
este pu]in probabil ca un medicament homeopatic s con]in chiar o singu-r molecul de medicament. În aceste condi]ii, a-dep]ii
h. sus]in îndeosebi ipoteza medicamentului "informa]ional", conform ceia "în anumite cir-cumstan]e, apa [i anumi]i solven]i pot
înregistra informa]ia substan]elor cu care au venit în contact [i pot, în continuare, s transmit aceast informa]ie la sisteme
biologice presensibilizate". De[i h. este controversat în plan [tiin]ific, utilizarea medicamentelor h. cre[te constant.
HOMEOPLASTIE, s. f. / homéoplastie, s. f. / ho-meoplasia.
[Gr. homoios = asem or; plastos = modelat, de la plassein = a
forma, a modela
.] Formarea unui ]esut nou asem or celui existent `n mod normal `ntr-o zon determinat\.
HOMEOSTAZIE, s. f. / homéostasie, s. f. / ho-meostasis.
[Gr. homoios = asem or; stasis = oprire, de la istanai = a plasa, a
face s ]in\
.] Capacitatea organismelor vii de a-[i men]ine prin *autoreglare o serie de caracteristici fiziologice stabile, îndeosebi la
nivelul *mediului intern. Prin aceast autoreglare, organismul î[i p\streaz constant nivelul unor parametri chimici, fizici [i mor-
fologici [i poate s restabileasc un echilibru perturbat, fie prin revenirea la starea ini]ial\, fie prin revenire la o stare echivalent
(W. Cannon). La organismele superioare, ansamblul func]iilor homeostazice este sub control encefalic. Prin
h. imunologic\ se
în]elege echilibrul între factorii i-munologici, îndeosebi între factorii îndrepta]i împotriva a ceea ce este str\in, non-propriu (non-self)
[i a ceea ce este propriu (self). Ex.: în bolile prin *autoanticorpi se perturb acest echilibru.
HOMEOTIC, adj / homéotique, adj. / homeotic.
[Gr. homoios = asem or.] Despre o muta]ie care determin transformarea unei
p]i din corp în alta [i, prin extensie, genele în care sunt localizate muta]iile de acest tip. Muta]iile h. au fost puse în eviden]
pentru prima oar la drosofil\. Ex.: muta]ia h. la
Antennapedia transform o pereche de antene ale insectei într-o pereche de
picioare. Aceast descoperire a condus ulterior la identificarea secven]elor de tip *homeobox la numeroase specii de animale,
inclusiv la om, [i de plante.
HOMEOTERM, adj. / homéotherme, adj. / ho-m(e)othermal.
[Gr. homoios = asem or; ther-mos = cald, de la therme =
c\ldur\
.] Despre un a-nimal a cui temperatur intern este men]inut constant printr-un mecanism de reglare complex. Omul,
mamiferele [i p\sile sunt h. V. poikilo-term.
HOMING / homing / homing.
[Engl. homing = `ntoarcere acas\.] Anglicism, sin. cu nostocitoz (v.).
HOMOCISTEIN|, s. f. / homocystéine, s. f. / homocysteine. Acid aminat provenit din deme-tilarea *metioninei. H. este în mod
normal reme-tilat în metionin de metionin-sintetaz (coenzi-m vitamina B
12) sau de moleculele donoare de grupi tiol.
Hiperhomocisteinemia reprezint un factor important de risc vascular. V. [i metionin\.
HOMOCISTIN|, s. f. / homocystine, s. f. / homocystine. *Dimer format prin unirea a dou molecule de *homocistein printr-o punte
disulfuric\. H. este o surs de sulf `n organism. V. [i homocistinurie.
HOMOCISTINURIE, s. f. / homocystinurie, s. f. / homocystinuria. Boal ereditar cu transmitere autozomal recesiv\, care se
manifest la nou-n\scut, determinat de deficitul în cistationin-
β-sintetaz\, enzim ce catalizeaz sinteza *cistatio-ninei, pornind de
la *serin [i *homocistein\. H. se caracterizeaz prin asocierea întârzierii mentale cu alteri ale ]esutului conjunctiv [i osos,
similare cu cele din *sindromul Marfan, luxa]ia cristalinului [i tromboze vasculare frecvente. În plasm [i în urin sunt crescute
concentra]iile *metioninei [i *homocistinei. Se disting dou forme ale bolii: 1) Una piridoxin-dependent\, în care tulburile pot fi
corectate prin administrarea de *vitamin B
6 în doze mari. 2) Alta piridoxin-rezistent\, al cei tratament necesit un regim lipsit de
metionin [i bogat în cistin\.
HOMODUPLEX, s. n. / homoduplex, s. m. / ho-moduplex.
[Gr. homos = acela[i; lat. duplex, -icis = dublu.] ADN dublu catenar în
care toate bazele azotate sunt perfect complementare. V. heteroduplex.
HOMOGREF|, s. f. / homogreffe, s. f. / homo-graft.
[Gr. homos = acela[i; lat. graphium, din gr. grapheion = peni] de scris,
briceag de altoit, de la gr.
graphein = a scrie.] Gref practicat cu un grefon prelevat de la un subiect de aceea[i specie, dar cu
formul genetic diferit\. Sin.: alogref\, homeogref\. V. izogref [i bioprotez\.
HOMOLATERAL, adj. / homolatéral, -ale, -aux, adj. / homolateral.
[Gr. homos = acela[i; lat. la-teralis = lateral, de la latus, -
eris
= latur\.] Care este situat de aceea[i parte. Sin.: ipsilateral.
HOMOMORF, adj. / homomorphe, adj. / homo-morphic.
[Gr. homos = acela[i; morphe = form\.] Despre dou sau mai multe
structuri cu acelea[i dimensiuni [i forme.
HOMOPLASTIE, s. f. / homoplastie, s. f. / homo-plasty.
[Gr. homos = acela[i; plastos = modelat, de la plassein = a forma, a
modela
.] Sin.: homo-gref (v.).
HOMOSEXUAL, adj., s. m. sau f. / homosexuel, -elle, adj., s. m. ou f. / homosexual.
[Gr. homos = acela[i; lat. sexualis = referitor
la sex, de la
sexus = sex.] 1) Care se refer la acela[i sex. 2) Persoan care practic *homosexualitatea. De[i organele sale
sexuale au conforma]ie normal\, h. prezint inversiunea instinctului sexual, care îl de-termin s caute satisfac]ia cu un subiect de
a-cela[i sex. H. masculini pot fi *pedera[ti, *sodomi]i [i *inverti]i.
HOMOSEXUALITATE, s. f. / homosexualité, s. f. / homosexuality.
[Gr. homos = acela[i; lat. sexua-lis = referitor la sex, de la
sexus = sex.] Deviere a instinctului sexual caracterizat prin afinitate sexual pentru persoanele de acela[i sex. Aprofundarea
studiului h. va aduce, neîndoielnic, clarifi-ci. Sin.: inversiune sexual\. V. [i uranism.
HOMOZIGOT, adj., s. m. / homozygote, adj., s. m. / homozygous, homozygote.
[Gr. homos = acela[i; zygotos = legat împreun\,
de la
zygor = eu unesc.] Referitor la un subiect care posed pentru aceea[i gen *alele identice pe un *locus determinat al celor
doi cromozomi omologi ai unei perechi. Ant.: heterozigot.
HORDEOLUM, s. n. / hordeolum, s. m. / hordeolum.
[Lat. hordeolus = bob de orz, urcior la ochi.] Inflama]ie localizat\, purulent\,
`n "bob de orz”, de etiologie stafilococic a glandelor sebacee palpebrale (Meibomius sau Zeiss). Se disting: 1)
H. extern:
inflama]ie a *glandelor Zeiss. 2)
H. intern: inflama]ie acut purulent a *glandelor Meibomius. Sin.: orgele, urcior.
HORMON, s. m. / hormone, s. f. / hormone.
[Gr. hormon = excitat, de la hormaein = a îndemna, a excita.] Substan] (molecul\
secretat de o glan-d endocrin sau de celule din alte organe sau ]e-suturi (sistem nervos, tract digestiv, rinichi, inim etc.) [i
transportat la distan]\, prin circula]ia sanguin\, la un alt organ sau ]esut (organ sau ]esut ]int\ nhib o
serie de func]ii sau procese de dezvoltare. H. este un pur-t or chimic de informa]ie, care moduleaz o serie de procese celulare
preexistente prin intermediul *receptorilor specifici, care sunt situa]i fie la nivelul suprafe]ei celulare, *receptori membranari (în ma-
joritatea cazurilor), fie la nivelul nucleului, *recep-tori nucleari (îndeosebi pentru h. steroizi [i tiroidieni). În afar de ac]iunea la
distan] (alternativa cea mai frecvent), o serie de h. pot ac]iona local: 1) Ac]iune autocrin\, la nivelul ]esutului (celulelor) în care h.
a fost sintetizat. 2) Ac]iune paracrin\, la nivelul unui ]esut vecin. 3) Ac]iune juxtacrin\, prin care un h. fixat pe membrana unei
celule ac]io-neaz prin receptorul specific al unei celule juxtapuse. *Sinteza [i *secre]ia h. pot fi reglate de sti-muli diferi]i. În unele
cazuri, celulele endocrine sunt ele însele celule ]int pentru al]i h. Ex.: celulele tiroidei sunt ]inte pentru TSH. Exist tendin]a de
extindere a no]iunii de h., justificat în cazul h. locali, tisulari sau factori autacoizi proprii (cum sunt *histamina, *serotonina,

425. 425
*kininele plasmatice, *prostaglandinele, *sistemul renin\-angiotensin\
neurohormoni devine improprie. Limitând con]inutul no]iunii de h. la cele opt glande endocrine (hipofiz\, tiroid\, paratiroide,
pancreas endocrin, corticosuprarenale, medulosuprarenale, gonade, epifiz\ o serie de celule din alte organe sau ]esuturi,
în func]ie de natura molecular\, h. se clasific în: 1)
H. polipeptidici. 2) H. aminoacizi [i deriva]i. 3) H. steroizi. Principalii h., în
func]ie de tipurile men]ionate [i de organul sau ]esutul care reprezint sursa principal\, sunt ur-m orii: 1)
H. polipeptidici: a)
Hipotalamus - tiroli-berin (TRH), gonadoliberin (GnRH), corticolibe-rin (CRH), somatoliberin (GH-RH), somatostati-n\,
ocitocin\, vasopresin (ADH). b) Hipofiz - h. somatotrop (GH, STH), h. tireotrop (TSH), prolac-tin (PRL), h. corticotrop (ACTH),
h. foliculostimu-lant (FSH), h. luteinizant (LH),
β-endorfine. c) Pancreas, ficat, tub digestiv - somatomedine (IGF-I), insulin\,
glucagon, gastrin\, secretin\, co-lecistokinin (CCK), peptid vasointestinal (VIP), angiotensin\. d) Gonade - inhibin\, relaxin\,
factor antimüllerian (MIF). e) Paratiroide - parathor-mon (PTH). f) Tiroid (celule parafoliculare) - cal-citonin\. g) Inim - factor
natriuretic (ANF). h) Rinichi - eritropoietin\. i) Plasm\, ficat, rinichi - an-giotensin\. j) Placent - gonadotrofin corionic (HCG). 2)
H. aminoacizi [i deriva]i: a) Medulosu-prarenal - adrenalin\. b) Epifiz - melatonin\. c) Tiroid (celule foliculare) - triiodotironin
(T
3), te-traiodotironin (T
4). 3) H. steroizi: a) Rinichi (piele, ficat) - 1,25-hidroxicolecalciferol (1,25(OH)D
3). b) Corticosuprarenal -
aldosteron, cortizol. c) Ovar - estradiol, progesteron. d) Testicul - testosteron. V. [i tab. const. endocrinol.
HORMON ADRENOCORTICOTROP / hormone adréno- corticotrope / adrenocorticotropic hor-mone. Sin.: corticotrofin (v.).
HORMON ANTEHIPOFIZAR / hormone antéhy -pophysaire / antehypophyseal hormone. Fiecare dintre h. secreta]i de *lobul anterior
al hipofizei. Rolul lor este de a declan[a sau stimula secre]ia celorlalte glande endocrine (v. corticotrofin\, go-nadotrofin\,
melanostimulin\, somatotrofin\, tireo-trofin\ este sti-muline este sub dependen]a unui factor
specific secretat de hipotalamus [i denumit
releasing factor.
HORMON ANTIDIURETIC / hormone antidiuré-tique / antidiuretic hormone. Sin.: vasopresin (v.).
HORMON ANTIMÜLLERIAN / hormone ant imül-lérienne / antimullerian hormone.
[Johannes Peter Müller, fiziolog [i anatomist
german, profesor la Bonn, apoi la Berlin, 1801-1858
.] H. secretat de celulele Sertoli ale testiculului fetal, având rolul de a produce
regresia canalului Müller.
HORMON CORTICOSUPRARENAL / hormone cortico- surrénale / adrenocortical, cortical hor-mone. Orice h. secretat de cortexul
suprarenal. Se disting circa 30 de hormoni, to]i steroizi, repartiza]i în trei grupe: 1)
Mineralocorticoizi: aldosteron,
deoxicorticosteron. 2)
Glucocorticoizi: cortizol, corticosteron. 3) Androgeni: dehidroepiandrosteron, androstendion.
HORMON CORTICOTROP / hormone cort icotrope / corticotropic hormone. Sin.: corticotrofin (v.).
HORMON DE CRE{TERE / hormone de crois-sance / growth hormone. Sin.: somatotropin (v.).
HORMON FOLICULAR / hormone folliculaire / follicular hormone. Sin.: foliculin (v.).
HORMON FOLICULOSTIMULANT / hormone fol-liculostimulante / folliculostimulating hor-mone. Sin.: gonadotrofin A (v.).
HORMON GALACTOGEN / hormone galac to-gène / luteotropic hormone. Sin.: prolactin (v.).
HORMON GASTRIC / hormone gastrique / gastric hormone. Sin.: gastrin (v.).
HORMON GONADOTROP / hormone gonado-trope / gonadotropic hormone. Sin.: gonadotro-fin (v.).
HORMON HIPOFIZAR / hormone hypophysaire / hypophyseal hormone. Fiecare dintre h. secreta]i de hipofiz\: 1)
H. antehipofizari
(v.). 2)
H. posthipofizari. V. hipofiz\.
HORMON LUTEAL / hormone lutéale / progesterone. Sin.: progesteron (v.).
HORMON LUTEINIZANT / hormone lutéinisante / luteinizing hormone. Sin.: gonadotrofin B (v.).
HORMON LUTEOTROP / hormone lutéotrope / luteotropic hormone. Abrev.: LTH (din engl.
luteotropic hormone). Sin.: prolactin
(v.).
HORMON MELANOSTIMULANT / hormone méla-nos timulante / melanocyte stimulating hor-mone. Abrev.: MSH. Sin.:
melanostimulin (v.).
HORMON MELANOTROP / hormone mélano- trope / melanocyte stimulating hormone. Sin.: melanostimulin (v.).
HORMON PARATIROIDIAN / hormone parathy-roïdienne / parathyroid hormone. Sin.: parathor-mon (v.).
HORMON SOMATOTROP / hormone so matotrope / somatotropic hormone. Sin.: somatotropin (v.).
HORMON TIREOTROP / hormone thyr éotrope / thyreotropic hormone. Sin.: tirotrofin (v.). V. [i tab. const. endocrinol..
HORMONAL, adj. / hormonal, -ale, -aux, adj. / hormonal.
[Gr. hormon = excitat, de la hor-maein = a îndemna, a excita.] Care se
refer la hormoni.
HORMONI ANDROGENI / hormones androgènes / androgenic hormones. H. steroizi masculini, care favorizeaz dezvoltarea
organelor genitale externe, formarea spermei [i apari]ia caracterelor sexuale la bbat. Se disting: 1)
H. a. testiculari, îndeosebi
testosteronul. 2)
H. a. de origine suprarenal\ (produ[i la ambele sexe; la femeie sunt precursorii h. estrogeni).
HORMONI PANCREATICI / hormones panc réa-tiques / pancreatic hormones. H. produ[i de celulele insulelor Langerhans. V.
glucagon [i in-sulin\.
HORMONI PLACENTARI / hormones placen-taires / placental hormone. H. secreta]i de pla-cent (progesteron [i estrogeni), a cor
concentra]ie cre[te progresiv începând cu luna a treia de sarcin\, [i o gonadotrofin (corionic sau placen-tar\ n
urin din primele zile ale sarcinii [i permite diagnosticul precoce (are proprie-t\]i asem oare gonadotrofinei B hipofizare).
HORMONI TIMICI / hormones thymiques / thy-mic hormones. Sin.: timozine (v.).
HORMONI TIROIDIENI / hormones thyroïdiennes / thyroid hormones. Denumire generic pentru h. elabora]i la nivelul *tiroidei, a
cor eliberare `n sângele circulant se efectueaz prin proteoliza unei molecule iodate, *tiroglobulina, sub controlul *tirotrofinei
(TSH). Principalii h. t. sunt: *tiroxina (T
4) [i *triiodotironina (T
3). Ac]iunile principale ale h. t., exercitate prin intermediul *receptorilor
nucleari, sunt sporirea *metabolismului bazal [i accelerarea procesului de cre[tere.
HORMONOID, adj. / hormonoïde, adj. / hormone-like.
[Gr. hormon = excitat, de la hormaein = a îndemna, a excita; eidos =
form\
.] Despre o sub-stan] nehormonal care actioneaz asem or cu un hormon.
HORMONOTERAPIE, s. f. / hormonothérapie, s. f. / hormonotherapy.
[Gr. hormon = excitat, de la hormaein = a îndemna, a
excita;
therapeia = tratament, de la therapeuein = a îngriji.] Utilizarea hormonilor naturali sau sintetici în scopuri terapeutice.
HOSPITALISM, s. n. / hospitalisme, s. m. / hospi-talism.
[Lat. hospitalis domus = cas pentru pri-mirea musafirilor, de la
hospes, -itis = oaspete; -ism.] 1) Regresie mental constatat la unii bolnavi spitaliza]i perioade îndelungate. 2) Ansamblul
tulburilor de comportament [i fizice determinate de caren]a afectiv prin absen]a mamei, survenite la copii spitaliza]i timp
îndelungat în primele 18 luni de via]\.
HRAN|, s. f. / nourriture, s. f. / food.
[Sl. hrana = hran\.] Denumire generic pentru substan]ele care con]in factori nutritivi
(proteine, glucide sau/[i lipide), necesari organismului viu pentru nevoile energetice [i în procesele de cre[tere. Organismele
*heterotrofe trebuie s ingere hrana, pe când cele *autotrofe î[i sintetizeaz factorii nutri-
tivi necesari. V. [i aliment, alimenta]ie, diet\, dietetic\, nutriment, nutri]ie.
HTLV / HTLV / HTLV.
[Acronim engl. pentru Hu-man T-Leukemia Virus = virusul leucemiei umane cu celule T.] Acronim utilizat `n
mod curent pentru virusuri limfotrope pentru celulele T umane (v.).
HUMERUS, s. n. / humérus, s. m. / humerus.
[Lat. humerus = um.] V. tab. anat. - oase.
HUNTINGTIN|, s. f. / huntingtine, s. f. / hunting-tin.
[George Summer Huntington , medic american, New York, 1850-1916.]
Protein a cei anomalie este implicat `n determinismul bolii Huntington. H. este codificat de gena IT15, a cei *muta]ie
dinamic determin boala Huntington. Alc uit din 3 144 aminoacizi [i având M
r 348 kDa, h. prezint o secven] repetitiv de
*glutamin alungit anormal. V. [i boal Huntington.

426. 426
HURLERIAN, adj. / hurlérien, -enne, adj. / hur-loid. [Gertrud Hurler, pediatru german, Mün-chen, sec. XX.] Care se refer la
*boala Hurler.
HYMENOLEPIS / Hymenolepis / Hymenolepis.
[Gr. hymen = membran\; lepis = coaj\, solz.] Gen de viermi cestozi, din familia
Hymenolepi-dae, cu *scolex nearmat sau armat cu o serie de cârlige, cu segmente totdeauna mai mult late decât lungi; infesteaz
numeroase specii de ma-mifere [i p\si.
HYPERKERATOSIS LENTICULARIS PERSTANS / hyperkeratosis lenticularis perstans / hyperkeratosis lenticularis perstans. Sin.:
boal Flegel (v.).
HYPERKERATOSIS PENETRANS / hyperkerato-s is penetrans / hyperkeratosis penetrans. Sin.: boal Kyrle (v.).

427. 427


THOMAS SYDENHAM (1624-1689) medic englez, format la Oxford ºi
Montpellier. A fost un adept declarat al doctrinei hipocratice ºi din acest
motiv este supranumit Hipocrate al Angliei. Susþinea, îndeosebi, doctrina
umoralã ºi practica terapia hipocraticã. A publicat în 1676
Observationes
medicae
în care a dezvoltat concepþia sa, conform cãreia, în practica
medicalã, observaþia atentã a bolnavilor este mai importantã decât
experimentul. Este primul care a descris o serie de boli ca: scarlatina,
guta, rujeola, dizenteria, isteria, coreea (coreea Sydenham sau coreea
minor, descrisã magistral în 1686). De numele sãu se leagã prima
utilizare a chininei pentru tratamentul malariei, diagnosticul diferenþial dintre diabetul zaharat
("
urini dulci”) ºi cel insipid, tot el deosebind artrita reumatoidã de artrita gutoasã. A scris,
asemenea lui Hipocrate, o serie de aforisme. Avea o puternicã aversiune pentru preocupãrile
extramedicale, considerând cã locul medicului este numai la patul bolnavului: "
Medicul nu
trebuie sã îºi ascundã ignoranþa prin recursul la teorii ºi la pedanterie.
"


IATROCHIMIE, s. f. / iatrochimie, s. f. / iatroche-mistry. [Gr. iatros =
medic;
khemeia = alchimie.] {coal de medicin (secolul al XVII-lea) care
a în-cercat explicarea fenomenelor de via] [i a bolilor prin diverse
procese chimice denumite fermenta]ii, alcalinitate, distili, efervescen]e,
volatilizi.
IATROFIZIC|, s. f. / iatrophysique, s. f. / iatro-physics.
[Gr. iatros =
medic;
physikos = natural, de la physis = natur\.] 1) Doctrin medical\,
cu apogeul în secolul al XVIII-lea, care explic procesele vitale prin
intermediul unor fenomene fizice, uneori organismul uman fiind comparat
cu o ma[in\. 2) Aplica]iile fizicii în diagnosticul [i tratamentul bolilor (rar).
IATROGEN, adj. / iatrogène, iatrogénique adj. / iatrogenic.
[Gr. iatros =
medic;
gennan = a produce.] Rezultat din activitatea medicului. Se
numesc astfel tulburile apute la un bolnav ca urmare a tratamentului
medical sau chirurgical: iatropenii sau iatrogenii. Var.: iatrogenic.
IATROGENIC. Var. mai adecvat pentru iatrogen (v.).
ICOSANOIDE. Var. pentru eicosanoide (v.).
ICRON, s. m. / icron, s. m. / icron.
[Engl.] Termen propus de Blumberg, de la in]ialele Institute for Cancer Research, pentru
denumirea ansamblului format dintr-un virus [i constituen]ii împrumuta]i de la subiectul care îl g\zduie[te. Lucrile lui Blumberg se
refer la virusul hepatitei B, a cui anvelop\, considerat ca *antigen Australia, con-]ine anumi]i antigeni de la subiectul la care
acesta s-a dezvoltat. Blumberg a descris trei situa]ii: 1) Când un virus-i. p runde la un alt subiect care nu are antigeni asem ori
celor pe care virusul i-a captat, rezult o hepatit acut grav\. 2) Dac su-biectul are aceia[i antigeni, nu se produce o reac-]ie
imunologic\, infec]ia fiind inaparent\. 3) În fine, dac exist o înrudire antigenic\ par]ial între i. [i gazd\, celulele
imunocompetente invadeaz ficatul [i se dezvolt o hepatit cronic activ\.
ICTER, s. n. / ictère, s. m. / icterus, jaundice.
[Gr. ikteros = g\lbenare, icter.] Colora]ie galben a pielii, a mucoaselor sau a
sclerelor, determinat de impregnarea acestora cu *bilirubin\. I. apare când concentra]ia bilirubinei în sânge dep\[e[te 30 mg (51
µmol) la litru. La concentra]ii de 15-30 mg (25-51 µmol) la litru se produce, de obicei, subicter. Mecanismele de producere pot
implica, în func]ie de etiologie, o cauz mecanic (obstacol în calea drenii bilei, în c\ile biliare), o afec]iune inflama-torie sau
destructiv a celulelor hepatice, hemoli-z etc. Prin extensie, termenul este utilizat [i pentru a desemna colora]ia galben a
tegumentelor legat de acumularea altor substan]e decât pig-men]ii biliari.
ICTER FAMILIAL CONGENITAL CRIGLER-NAJ-JAR / ictère fam ilial congénital de Crigler-Naj-jar / Crigler-Najjar syndrome.
[John
Fielding Crigler
, pediatru american, n. 1919; Victor A. Najjar, pediatru american, n. 1914.] Sin.: sindrom Crigler-Najjar (v.).
ICTER FIZIOLOGIC AL NOU-N|SCUTULUI / ic-tère physiologique du nouveau-né / jaundice of the newborn, icterus neonatorum. I.
tranzitoriu observat la na[tere la to]i *prematurii [i la circa jum ate dintre nou-n\scu]ii la termen. Se produce din cauza absen]ei
temporare a unei enzime indispensabile în transformarea bilirubinei indirec-te în bilirubin direct\, hepatocitele neavând, în-c\, la
na[tere, capacit\]ile func]ionale normale. Sin.: icter neonatal, icter simplu al nou-n\scutului,.
ICTER HEMOLITIC / ictère hémolytique / h(a)e-molytic jaundice, h(a)emolytic disease. Termen generic pentru i. congenitale (v.
boala Minkowski-Chauffard) sau dobândite (v. sindromul Hayem-Widal), aflate în rela]ie cu distrugerea crescut de globule ro[ii.
Se caracterizeaz prin teste de he-moliz pozitive (inclusiv cre[terea numului de reticulocite), urin colorat în castaniu-acaju
(urobilinogen crescut) [i scaune intens colorate (cre[-terea stercobilinogenului).
ICTER INFEC}IOS AL NOU-N|SCUTULUI / ictère infectieux du nouveau-né / jaundice of the newborn. I. epidemic grav al nou-
n\scutului, provocat de streptococ sau colibacil. Se manifest prin colora]ie brun a tegumentelor, cianoz cu tendin] la colaps,
diarei bilioase, hemoglobinurie [i splenomegalie, frecvent febr\. Sin.: boal Char-rin-von Winckel, boal von Winckel.
ICTER NUCLEAR / ictère nucléaire / kernicterus. Denumire utilizat `n mod curent cu referire la leziunile SNC din formele grave de
*eritroblastoz fetal\, din cauza color\rii `n galben a *nucleilor cenu[ii centrali [i a unor zone din cortex. Prin ex-tensie, termenul de
i. n. cuprinde [i semnele clinice asociate, `ndeosebi hipertonie muscular sau, `n caz de supravie]uire, *ariera]ie mental\, *coreo-
atetoz [i surditate.
ICTER OBSTRUCTIV / ictère par obstruction, ic-tère rétentionnel / obstructive jaundice. I. determinat de *colestaz secundar unui
obstacol localizat la nivelul c\ilor biliare extra- sau intrahe-patice. Natura obstacolului este extrem de diver-s\: 1) Obstacole
extrahepatice - biliare (litiaz co-ledocian\, atrezie a coledocului, neoplasm cole-docian), duodeno-ampulare (ampulom vaterian),
pancreatice (cancer de cap de pancreas, pan-creatit cronic\ la nivelul hilului hepatic). 2) Obstacole
intrahepatice - ciroz biliar primitiv sau secundar\, carcinom biliar intrahepatic, colestaz idiopatic recurent\. O serie de
rezultate de laborator sunt caracteristice, îndeosebi: *stercobilinogen absent sau diminuat în scaun, *bilirubin [i suri biliare
prezente în urin\, bilirubina direct crescut în sânge, ab-sen]a bilei la tubajul duodenal. Diagnosticul etiologic este mai elaborat [i
depinde de datele clinice, de laborator, imagistice.
ICTERIC, adj., s. m. sau f. / ictérique, adj., s. m. ou f. / icteric.
[Gr. ikteros = g\lbenare, icter.] 1) Care se afl `n rela]ie cu un *icter,
care depinde de icter. 2) Bolnav afectat de icter.
ICTERUS INDEX / icterus index / icterus index. Cifr care indic propor]ia de pigmen]i biliari în serul sanguin. Se ob]ine comparând
tenta serului cu cea a unei solu]ii etalon de bicromat de potasiu. Normal este între 4-6, icterul apând deasupra cifrei 15. Sin.:
indice icteric.
ICTUS, s. n. / ictus, s. m. / ictus, stroke.
[Lat. ictus = lovitur\, [oc.] Termen utilizat îndeosebi în neuropatologie pentru denumirea
stilor morbide care apar brusc, subit. Ex.: 1)
I. apoplectic, debut brusc al accidentelor vasculare cerebrale, cu pier-derea
con[tien]ei [i com\. 2)
I. laringian, denumit [i tuse sincopal sau *vertij laringian.
13

428. 428
IDEE, s. f. / idée, s. f. / idea. [Gr. idea = aparen]\, form\, idee, de la idein = a vedea.] Reprezentare abstract elaborat prin
gândire. În medicin\: 1)
i. dominant\ sau obsesiv\, cu un rol preponderent în orientarea activit\]ii subiectului care a adoptat-o; 2) i.
prevalent\
, judecat eronat\; 3) i. fix\, persistent\; d) i. de grandoare, v. megalomanie.
IDENTIFICARE, s. f. / identification, s. f. / identi-fication.
[Lat. idem = acela[i; ficare, derivat de la facere = a face.] 1) Proces
psihologic incon[tient prin care un subiect î[i modeleaz conduita spre a sema altei persoane, luate ca model. 2) Proces de
recunoa[tere a unui fenomen, a unui individ pe baza unor caracteristici cunoscute ca fiind proprii acestuia. Ex.: recunoa[terea unui
anumit tip de germen (`n microbiologie).
IDENTITATE, s. f. / identité, s. f. / identity.
[Lat. identitas, -atis = identitate.] Caracteristicile unei persoane prin care ea este
recunoscut de al]ii [i de sine îns\[i în raport cu al]ii.
IDIOCROMOSOM. Var. pentru idiocromozom (v.).
IDIOCROMOZOM, s. m. / idiochromosome, s. m. / idiochromosome.
[Gr. idios = propriu; khro-ma, -atos = culoare; soma,
-atos
= corp.] Var. idiocromosom. Sin.: gonozom (v.).
IDIOFAGEDENISM, s. n. / idiophagédénisme, s. m. / pyoderma gangrenosum.
[Gr. idios = propriu; lat. medical phagedaena =
ulcer, din gr.
phagedaina = foame devorant\, ulcer (fig.), de la phagein = a mânca; -ism.] Dermatoz cronic pri-mitiv
exprimat prin pustule care se ulcereaz [i se extind `n cercuri concentrice, rebele [i recidivante. Se asociaz cu focare infec]ioase
profunde (ex.: colit ulceroas cronic\ tant o *hipogamaglobulinemie. Sin.: fagede-nism geometric,
pyoderma gangrenosum.
IDIOGLOSIE, s. f. / idioglossie, s. f. / idioglossia.
[Gr. idios = propriu; glossa = limb\.] Alterare a limbajului caracterizat prin
substituirea cu sunete f sens a termenilor din vocabularul uzual.
IDIOGRAM|, s. f. / idiogramme, s. m. / idiogram.
[Gr. idios = propriu; gramma = înscriere.] Diagra-m prin care se reprezint
*ADN component al u-nui singur *cromozom sau al *cariotipului.
IDIOPATIC, adj. / idiopathique, adj. / idiopathic.
[Gr. idios = propriu; pathos = boal\.] O boal sau un fenomen normal ale cor
cauze nu sunt cunoscute. Uneori termenul se refer la o boal care apare spontan sau este independent de orice alt stare
morbid\. V. esen]ial [i primitiv.
IDIOSINCRAZIE, s. f. / idiosyncrasie, s. f. / idio-syncrasy.
[Gr. idios = propriu; syn = împreun\; krasis = amestec, constitu]ie a
unui corp, temperament
.] Termen medical vechi care, ca [i *discra-zie, a fost inspirat de teoria umorilor fundamentale pentru a
desemna constitu]ia particular a unui subiect. În prezent, de[i este considerat desuet, termenul se mai utilizeaz cu referire la
susceptibilitatea anormal\, particular a unui subiect la a-numite proteine, alimente, medicamente, substan-]e diverse care la
majoritatea indivizilor nu pro-voac nici o reac]ie nociv\. I. reprezint doar o in-toleran] [i nu trebuie confundat cu *alergia. Prin
i.
psihic\
se în]elege o repulsie nemotivat fa] de obiecte sau persoane din mediul ambiant.
IDIOT, s. m. / idiot, s. m. / idiot.
[Lat. idiota, -tes, din gr. idiotes = particular; folosit apoi cu sensul de persoan comun\,
ignorant\
.] Individ atins de idio]ie (v.).
IDIOTIP, s. n. / idiotype, s. m. / idiotype.
[Gr. idios = propriu; typos = tip, model, marc\.] Suma *idiotopilor unei molecule de
anticorp, deci ai unei *imunoglobuline.
IDIOTIPIE, s. f. / idiotypie, s. f. / idiotypy.
[Gr. idios = propriu; typos = tip, model, marc\.] Variabilitatea în specificitatea [i în
structura unei *imu-noglobuline ca urmare a contactului acesteia cu un antigen. I. conduce la diferen]a dintre imuno-globulinele
apar]inând aceleia[i clase la subiec]i din aceea[i specie.
IDIOTOP, s. m. / idiotope, s. m. / idiotope.
[Gr. idios = propriu; topos = loc.] *Determinant antige-nic situat `n *regiunea variabil a
moleculei de *anticorp. Unii i. sunt localiza]i `n interiorul *para-topului, iar al]ii `n afara *situsului de legare cu antigenul. V. [i idiotip.
IDIO}IE, s. f. / idiotie, s. f. / idiocy.
[Lat. idiota, -tes, din gr. idiotes = particular; folosit apoi cu sensul de persoan comun\,
ignorant\
.] Starea cea mai grav de *ariera]ie mental\, caracterizat prin diminuarea considerabil sau absen]a complet a
inteligen]ei, diminuarea afectivit\]ii, alterarea func-]iilor senzoriale [i motorii. Dezvoltarea mental a idiotului nu dep\[e[te pe cea a
unui copil de 3-4 ani, acesta fiind incapabil s accead la vorbire. Se disting dou forme de i.: 1) întârzierea mental profund\, cu
QI sub 20, în care comportamentul este un pur reflex impulsiv, iar bolnavul poate înv\]a doar mersul, mastica]ia [i unele gesturi
simple; 2) întârzierea mental sever\, cu QI 20-34, în care handicapatul este capabil de autoalimentare [i control sfincterian. În i.
este necesar o supraveghere [i o asisten] permanente. I. este, de regul\, consecin]a unei opriri în dezvoltarea encefalului, fie în
perioada vie]ii intrauterine, fie dup na[tere, din cauze ereditare, accidente perinatale sau encefalite postnatale.
IDIO}IE AMAUROTIC| FAMILIAL| / idiotie ama-urotique familiale / amaurotic familial idiocy. Termen generic pentru un grup de
afec]iuni neurologice `n care se asociaz\ o patologie retinian cu deficit mental de diferite grade. V. boal Kufs, boal Spielmeyer-
Vogt, boal Tay-Sachs.
IDIO}IE XERODERMIC| / idiotie xérodermique / xerodermic idiocy. Sin.: sindrom De Sanctis-Cacchione (v.).
IDIOVENTRICULAR, adj. / idioventriculaire, adj. / idioventricular.
[Gr. idios = propriu; lat. ventriculus = stomac mic, ventricul,
dim. de la
venter, -tris = pântece.] Care este particular ventriculului. Ex.: ritm i. (v.).
IDIOZOM, s. m. / idiosome, s. m. / idiosome.
[Gr. idios = propriu; soma, -atos = corp.] ~n *spermatid\, complexul alc uit din
*centrioli [i *aparatul Golgi, care se separ pentru a se localiza de o parte [i de alta a nucleului, stabilind astfel polaritatea viitorului
spermatozoid.
IGIEN|, s. f. / hygiène, s. f. / hygiene.
[Gr. hygi-einon = s ate, de la hygies = s os.] {tiin]a conservii, respectii [i
ameliorii regulilor [i metodelor de prezervare a s \]ii. Domenii: i. comunal\, i. industrial\, i. mental\, i. oral\, i. [co-lar etc.
IGNIPUNCTUR|, s. f. / ignipuncture, s. f. / igni-puncture.
[Lat. ignis = foc; punctura = în]ep\-tur\.] Cauterizarea unor puncte
prin aplicarea ter-mo- sau electrocauterului, în vederea distrugerii unui ]esut.
IHTIISM, s. n. / ichtyosisme, s. m. / ichthyotoxism.
[Gr. ikhthys, -yos = pe[te; -ism.] Intoxica]ie prin consumul pe[telui alterat sau
al unor specii de pe[ti care sunt toxici.
IHTIOL, s. m. / ichthyol, s. m. / ichthamol, ichthy-ol.
[Gr. ikhthys, -yos = pe[te; -ol.] Ihtiosulfat de a-moniu, lichid vâscos, brun
`nchis, cu miros p\-trunz or, ob]inut prin distilarea gudroanelor din u-nele [isturi bituminoase. I. este miscibil cu apa [i glicerina,
fiind utilizat ca antiseptic [i keratoplastic `n numeroase afec]iuni cutanate.
IHTIOZ|, s. f. / ichtyose, s. f. / ichthyosis.
[Gr. ikhthys, -yos = pe[te; -ozã.] *Distrofie cutanat care const în prezen]a la nivelul
pielii a unor scuame fine cu marginile libere, asem oare solzilor de pe[te. I. poate fi generalizat\, dar nu apare la nivelul fe]ei,
palmelor [i zonelor plantare ale picioarelor. Majoritatea tipurilor de i. sunt ereditare. Se disting: 1)
I. congenital\ sau fetal\, form
grav\, incompatibil cu via]a, în care tegumentele f ului au aspectul unei armuri cornoase. 2)
I. lamelar a nou-n\scutului, cu
descuamare liniar\. 3)
I. vulgaris, care include dou tipuri distincte genetic: în primul, cu transmitere autozomal dominant\, i. este
absent la na[tere [i apare între vârstele de 1 [i 4 ani; al doilea tip este transmis de mam printr-o gen recesiv [i se manifest în
prima copilie. 4)
Xerodermia (v.).
ILEIT|, s. f. / iléite, s. f. / ileitis.
[Lat. medical ileum = ileon, din gr. eilein = a înrula, a r\suci; -itã.] Inflama]ie a ileonului, ultima
parte a intestinului sub]ire.
ILEIT| REGIONAL| / iléite régionale / regional ileitis. Proces inflamator cronic al ileonului terminal, care poate avea o form
stenozant\, ulcero-fistulizant\; uneori simuleaz o apendicit sau o enterit cronic tumoral\. Tulburile digestive se asociaz cu
pusee febrile, slire, anemie hipo-crom\. Sin.: boal Crohn.
ILEOCISTOSTOMIE, s. f. / iléo-cystostomie, s. f. / ileocystostomy.
[Lat. medical ileum = ileon, din gr. eilein = a înrula, a r\suci;
gr.
kystis = sac, vezic\; stoma, -atos = gur\.] Utilizarea unui segment din ileon pentru realizarea unei comunici a vezicii
urinare cu peretele abdominal.

429. 429
ILEOCOLIC, adj. / iléocolique, adj. / ileocolic. [Lat. medical ileum = ileon, din gr. eilein = a înrula, a r\suci; gr. kolon = intestin
gros
.] Care se refer sau care apar]ine ileonului [i colonului. Ex.: unghi i.
ILEOCOLIT|, s. f. / iléocolite, s. f. / ileocolitis.
[Lat. medical ileum = ileon, din gr. eilein = a în-rula, a r\suci; gr. kolon = intestin
gros; -
itã.] Inflama]ie asociat a ileonului [i colonului.
ILEON, s. n. / iléon, s. m. / ileum. NA: ileum.
[Lat. medical ileum = ileon, din gr. eilein = a în-rula, a r\suci.] Partea terminal a
intestinului sub-]ire. I. continu jejunul [i se îmbin cu cecul la nivelul valvulei ileocolice (sau ileocecale).
ILEOPATIE, s. f. / iléopathie, s. f. / ileopathy.
[Lat. medical ileum = ileon, din gr. eilein = a înrula, a r\suci; gr. pathos = boal\.]
Termen general pentru bolile ileonului.
ILEORECTOSTOMIE, s. f. / iléorectostomie, s. f. / ileorectostomy, ileoproctostomy.
[Lat. medical ileum = ileon, din gr. eilein = a
înrula, a r\suci;
rectum, de la rectus = rectiliniu, drept; gr. stoma, -atos = gur\.] Anastomoz chirurgical\ a intestinului sub]ire
cu rectul, în scopul restabilirii continuit\]ii tubului digestiv dup o *colectomie total\.
ILEOSTOMIE, s. f. / iléostomie, s. f. / ileostomy.
[Lat. medical ileum = ileon, din gr. eilein = a în-rula, a r\suci; gr. stoma, -atos
= gur\
.] Crearea, prin interven]ie chirurgical\, a unui *anus artificial la nivelul ultimei p]i a intestinului sub]ire.
ILEUS, s. n. / iléus, s. m. / ileus, intestinal ob-struction.
[Gr. eileos, de la eilein = a înrula, a r\suci.] Sin.: ocluzie intestinal (v.).
ILIAC, adj. / iliaque, adj. / iliac.
[Lat. iliacus = iliac, de la ilia, ilium = flanc, [old.] Care se afl situat `n apropierea p]ii
superioare a oaselor bazinului (de ex.: arter i.) sau care prive[te aceast parte (ex.: os i.).
ILION, s. n. / ilion, s. m. / ilium.
[Lat. ilia, ilium = flanc, [old.] V. tab. anat. - oase.
ILIOPSOIT|, s. f. / iliopsoïte, s. f. / iliopsoitis.
[Lat. ilia, ilium = flanc, [old; gr. psoa, psoas = mu[chiul spatelui; -
itã.] Inflama]ie a mu[chiului psoas iliac.
ILIUM, s. n. / ilium, s. m. / ilium.
[Lat. ilia, ilium = flanc, [old.] Partea superioar a osului coxal, constituind un os separat la
f .
ILUMINARE, s. f. / illumination, s. f. / illumina-tion.
[Lat. illuminare = a ilumina, de la lumen, -inis = lumin\.] Densitatea fluxului
luminos care cade pe o anumit suprafa]\. Unitate de m\sur\: lux (lx).
ILUZIE, s. f. / illusion, s. f. / illusion, delusion.
[Lat. illusio, -onis = ironie, n\lucire, de la illude-re = a-[i bate joc [i ludere = a se
juca
.] Percep]ie fals cu obiect real. Mai r\spândite: 1) I. de afect, prin tensiune afectiv puternic\. 2) I. optic\, prin interpretare
incorect a unui stimul luminos.
IMAGINA}IE, s. f. / imagination, s. f. / imagina-tion.
[Lat. imaginatio, -onis = închipuire, de la imaginari = a-[i `nchipui [i
imago, -inis = chip, reprezentare, imagine.] Facultatea de reprezentare a imaginilor sau de evocare a imaginilor unor o-biecte
deja percepute. Proces psihic caracteristic omului: 1)
I. reproductiv\, cu rol în în]elegerea [i recunoa[terea unor mecanisme
complexe de func]ionare. 2)
I. creatoare care permite realizarea unor opere originale, proiecte, inven]ii, compozi]ii.
IMAGINE, s. f. / image, s. f. / image.
[Lat. imago, -inis = chip, reprezentare, imagine.] 1) Reflectare de tip senzorial, îndeosebi
vizual sau auditiv\, a unui obiect în mintea omeneasc sub forma unor *senza]ii, *percep]ii sau *reprezenti. 2) Reprodu-cerea
vizual a unui obiect printr-o oglind sau printr-un instrument optic. 3) Aspect din organism ob]inut prin intermediul unei tehnici de
*imagistic medical\.
IMAGINE MENTAL| / image mentale / mental image. Reprezentare a unui obiect în absen]a a-cestuia, pe baza *memoriei [i a
*imagina]iei.
IMAGISTIC| MEDICAL| / imagerie médicale / medical imaging.
[Lat. imago, -inis = chip, reprezentare, imagine; medicus =
medic
.] Ansamblu de metode [i tehnici fizice, în continu dezvoltare, de ob]inere a unor imagini din organism utilizabile în
diagnosticul medical. Domenii principale: roent-genodiagnostic, *ecografie, *rezonan] magnetic nuclear\, *medicin nuclear\. De
asemenea, ima-ginile ob]inute prin numeroasele tehnici de micro-scopie optic [i electronic sunt utile în diagnosticul la nivel
tisular, celular sau subcelular.
IMAGISTIC| MENTAL| / imagerie mentale / mental imaging.
[Lat. imago, -inis = chip, reprezentare, imagine; mens, -ntis =
minte, inteligen-]\
.] Imagine func]ional a diferitelor arii cerebrale ob]inut prin *tomografie cu emisie de pozitroni sau prin
*rezonan] magnetic nuclear\. Deo-camdat metodele folosite pozitiveaz ariile cerebrale activate `ndeosebi `n cazul percep]iei
vizuale. S-a demonstrat c\, `n afara ariilor vizuale a-sociative, i.m. vizual se afl\ `n rela]ie cu alte ac-tivit\]i cognitive, cu limbajul
sau memoria.
IMATUR, adj., s. m. / immature, adj., s. m. / immature.
[Lat. immaturus = necopt, de la in = lipsit de, maturus = copt, matur.]
Termen înlocuit, conform recomandilor OMS, cu acela de prematur (v.).
IMATURITATE, s. f. / immaturité, s. f. / immatu-rity.
[Lat. immaturitas, -atis = imaturitate, de la in = lipsit de, maturitas,
-atis
= coacere, maturitate [i maturus = copt, matur.] Faptul de a fi *i-matur.
IMATURITATE AFECTIV| / immaturité affective / emotional immaturity. Întârziere în dezvoltarea afectiv care, f s perturbe
capacitatea intelectual\, se traduce printr-o fixare exagerat a imaginii pin]ilor sau a altor persoane apropiate din copilie, fapt
care genereaz o nevoie de protec]ie [i o autonomie individual redus\.
IMBECILITATE, s. f. / imbécilité, s. f. / imbecility.
[Lat. imbecillitas, -atis = sliciune, de la imbe-cillus = slab, f putere.]
Termen care define[te, în psihiatrie, o categorie de întârziere mintal în care Q. I. este cuprins între 25 [i 49. Se p\streaz\ doar
instinctul de apare. I. se poate asocia, în func]ie de etiologie, cu un sindrom malformativ [i tulburi neurologice.
I. moral\:
afectare psihic în care este alterat sim]ul moral; a mai fost numit [i amoralie. V. [i retardare mintal\.
IMBIBI}IE, s. f. / imbibition, s. f. / imbibition.
[Lat. imbibere = a absorbi.] 1) P runderea unui lichid în ]esuturi, în spa]iile
intercelulare. 2) *Absorb]ia unui lichid de c re un corp solid, f modifici chimice.
IMERSIUNE, s. f. / immersion, s. f. / immersion.
[Lat. immersio, -onis = scufundare, de la immer-gere = a scufunda (in = `n;
mergere = a afunda, a scufunda).] Introducere, par]ial sau total\, a u-nui corp într-un lichid. V. [i microscop (2).
IMIDAZOL, s. n. / imidazole, s. m. / imidazole. Substan] cu nucleu heterociclic diazotat, C
3N
4N
2; reprezint structura de baz a
numero[i metaboli]i intermediari, denumi]i imidazoli.
IMINEN}|, s. f. / imminence, s. f. / imminence.
[Lat. imminentia = venire apropiat\, de la immi-nere = a amenin]a.] Stare în
care un proces, un fenomen este gata s se produc\. Ex.: i. de avort, i. de infarct, i. de na[tere, i. de ruptur a unei sarcini
extrauterine etc.
IMOBILIZARE, s. f. / immobilisation, s. f. / immo-bilization.
[Lat. immobilis = nemi[cat, imobil, de la in = lipsit de, mobilis = care
se mi[c [i
movere = a se mi[ca.] Procedeu prin care o parte a corpului, în mod normal mobil\, este men]inut fix\, imobil în
scopul favorizii vindecii. I. se practic\ în infec]ii, unele boli, traumatisme (osoase, articulare [i musculare) [i poate fi temporar
sau permanent\. V. artrodez\.
IMOBILIZIN|, s. f. / immobilisine, s. f. / immo-bilizin.
[Lat. immobilis = nemi[cat, imobil, de la in = lipsit de, mobilis = care se
mi[c [i
movere = a se mi[ca; -inã.] Anticorp specific ce imobilizeaz Treponema pallidum, agentul etiologic al sifilisului. Prezen]a
sa în sângele bolnavilor de sifilis permite diagnosticul serologic al bolii prin *testul de imobilizare a treponemelor sau testul Nelson.
IMORTALIZARE, s. f. / immortalisation, s. f. / immortalization.
[Lat. immortalis = nemuritor, de la in = lipsit de, mors, -rtis =
moarte
.] Achizi]ia de c re celulele eucariote a capacit\]ii de a se multiplica la nesfâr[it in vitro. Caracteristic fundamental a
celulelor canceroase.
IMPALUDAT, adj. / impaludé, -e, adj. / malarious.
[Lat. in = în; palus, -udis = mla[tin\.] Care este afectat de *malarie. V. [i
malarioterapie.
IMPAS PARAZITAR / impasse parasitaire / ab-normal host. Locu]iune prin care se desemneaz faptul c un parazit se afl `ntr-un
organism care nu `i ofer un mediu favorabil pentru evolu]ie [i matura]ie. Organismul parazitat nu face parte din ciclul normal al

430. 430
parazitului, care, din cauz c nu se poate dezvolta, nu ajunge la starea adult\. Ex. tipic la om: *larva migrans cutanat\, *larva mi-
grans visceral\.
IMPEDAN}|, s. f. / impédance, s. f. / impedance.
[Engl. impedance = rezisten]\, din lat. impedire = a împiedica.] Mime
caracteristic unui circuit electric dipolar de curent alternativ, egal cu raportul dintre tensiunea aplicat la borne [i intensitatea
efectiv a curentului care trece prin circuit, când în acesta nu se induc tensiuni electromotoare. Se m\soar în ohmi. La ]esuturile
vii nu apare reactan]a inductiv\, i. fiind alc uit numai din su-ma rezisten]ei ohmice [i a capacitan]ei (reactan]a sau rezisten]a
capacitiv). Impedan]metria constituie o metod de explorare cu perspective, afla-t înc la începuturi.
IMPERFORA}IE, s. f. / imperforation, s. f. / im-perforation.
[Lat. in = lipsit de; perforare = a str\punge, a g\uri.] Malforma]ie
congenital constând în absen]a deschiderii unui conduct sau a unui orificiu natural.
IMPETIGO, s. n. / impétigo, s. m. / impetigo.
[Lat. impetigo, -inis = eczem\, de la impetere = a ataca.] Infec]ie cutanat foarte
frecvent la copii, caracterizat prin formarea de *pustule prin ru-perea cora se elibereaz un lichid generator de cruste g\lbui,
care acoper ulcera]ii de culoare ro[ie. I. se localizeaz îndeosebi la nivelul fe]ei [i a mâinilor. Boala este contagioas\, fiind
determinat de *streptococi sau *stafilococi.
IMPETIGO HERPETIFORM / impétigo herpéti-forme / impetigo herpetiformis. Afec]iune cutanat rar\, în care se asociaz o erup]ie
eritemato-pustuloas circular [i hipocalcemie. Evolu]ia es-te fatal în câteva zile. Sin.: boal Hebra-Kaposi, pitiriazis rubra pilare.
IMPLANT, s. n. / implant, s. m. / implant.
[Lat. in = în; plantare = a îns\mân]a.] Denumire generic pentru o serie de substan]e,
materiale sau o-biecte care sunt introduse în organisme în diferite scopuri: protezare, terapeutic, diagnostic [i experimental. I. sunt
foarte variate ca natur [i struc-tur\: 1) Fragment de ]esut destinat *implantii. 2) Comprimate sau capsule medicamentoase
introduse într-o regiune optim pentru ac]iunea medicamentului [i pentru men]inerea unei concentra]ii terapeutice o perioad de
timp prestabilit\. Prime-le
i. medicamentoase consacrate în practica medical au fost cele hormonale. În prezent, gama i. m. s-a
extins. 3) O serie de surse radioactive, îndeosebi ace con]inând radiu, sunt utilizate în *radioterapia local a unor cancere. 4)
*Stimulatoare cardiace (pacemaker) [i electrozi stimulatori.
IMPLANTARE, s. f. / implantation, s. f. / implantation.
[Lat. in = în; plantare = a îns\mân]a.] 1) Introducerea în organism a unui
*implant. I. se realizeaz\, de regul\, prin procedee chirurgicale simple sau complexe, în func]ie de tipul de implant. 2) Procedeu
chirurgical prin care se re-stabile[te continuitatea unui canal sau conduct obturate din cauze patologice. Ex.: i. trompei la nivelul
cornului uterin, dup îndeptarea chirurgical a zonei obstruate. 3) Uneori, termenul este utilizat ca sin. cu *ovoimplanta]ie.
IMPLANTOLOGIE, s. f. / implantologie, s. f. / im-plantology.
[Lat. in = în; plantare = a îns\mân-]a; gr. logos = [tiin]\.] {tiin]a
studiului [i practicii *implantelor.
IMPONDERABILITATE, s. f. / impondérabilité, s. f. / imponderability.
[Lat. in = lipsit de; ponderare = a cânti, de la pondus,
ponderis
= greutate.] Stare a organismului provocat de absen]a for]ei gravita]iei.
IMPOTEN}|, s. f. / impotence, s. f. / impotence.
[Lat. impotentia = neputin]\, sliciune, de la in = lipsit de, potentia = putere,
for] [i
posse = a putea.] Lips de vigoare; neputin]\. Tipuri: 1) I. func]ional\: imposibilitatea mobilizii unui membru sau a unor
grupuri musculare. 2)
I. sexual\, imposibilitatea realizii actului sexual de c re bbat.
IMPREGNARE, s. f. / imprégnation, s. f. / impreg-nation.
[Lat. impraegnare = a fecunda, de la in = `n, praegnans, -ntis =
gravid (
prae = înainte; nasci = a se na[te).] P runderea unor particule mici ale unui corp solid în masa altui corp compact. Ex.:
i. metalic a unor componente celulare [i tisulare.
IMPRESIUNE, s. f. / impression, s. f. / impres-sion.
[Lat. impressio, -onis = întipire, imprimare, de la imprimere = a ap\sa
pe
.] Zon de pe suprafa]a unui organ pe care este imprimat forma unui alt organ, cu care primul se afl în contact. Cele mai
evidente:
i. digitale de pe tabla intern a cutiei craniene, în raport cu circumvolu]iunile cerebrale.
IMPRESIUNE BAZILAR| / impression basilaire / basilar impression. Anomalie osoas constând în invaginarea rahisului cervical
superior în baza craniului, la nivelul fosei cerebrale posterioare. I. b. reprezint de obicei o malforma]ie, rareori fiind dobândit (ex.:
în *boala Paget).
IMPRESIUNI DIGITALE / impressions digitales / impression for (cerebral) gyri. V. impresiune.
IMPRINTING / imprinting / imprinting.
[Engl. imprinting, de la to imprint = a întipi.] Termen [tiin]ific utilizat îndeosebi în
etologie (v.) pentru a denumi fenomenul prin care unele comportamente sunt extrem de u[or de înv\]at într-o anumit perioad a
copiliei sau a vie]ii.
IMPUBER, adj. / impubère, adj. / impuberal.
[Lat. in = lipsit de; pubes, -eris = adolescent.] Care nu a atins vârsta *pubert\]ii.
IMPULS, s. n. / impulsion, s. f. / impulse.
[Lat. impulsus = punere în mi[care, împingere, de la im-pellere [i pellere = a `mpinge.]
1) Mime fizic vectorial egal cu produsul dintre masa m [i viteza v a unui corp. 2) For] care are tendin]a de a deplasa brusc o
anumit structur\. 3) Varia]ie brusc\, intens [i de durat scurt a unei mimi variabile. Ex.: i. electric. 4) Modificile bioelectrice
de la nivelul biomembranelor care se transmit la nivelul anumitor ]esuturi, îndeosebi `n fibre nervoase [i musculare. 5) Termen
utilizat uneori, gre-[it, ca sin. cu *impulsie.
IMPULSIE, s. f. / impulsion, s. f. / impulsion.
[Lat. impulsio, -onis = pornire natural\, imbold firesc, de la impellere [i pellere =
a împinge
.] În psihologie, tendin]a de a ac]iona ira]ional, greu de controlat de c re voin]\. I. corespunde în general unei necesit\]i
imperioase (foame, dorin] sexua-l\, agresivitate) [i se traduce prin acte necontrola-te, periculoase. Prin educa]ie, un subiect
normal î[i st\pâne[te i. În unele boli psihice, bolnavii, cu toate c sunt con[tien]i de actele lor, sunt antrena]i într-un mod irezistibil
s s\vâr[easc unele ac]iuni `mpotriva voin]ei lor. I. este înso]it de o senza]ie de *angoas particular\, care dispare dup ce
bolnavul s-a desccat, prin ac]iune.
IMPULSIV, adj. / impulsif, -ive, adj. / impulsive.
[Lat. impulsus, de la impellere [i pellere = a împinge.] Care este înclinat s
ac]ioneze sub influ-en]a primului impuls.
IMPULSIVITATE, s. f. / impulsivité, s. f. / im-pulsiveness.
[Lat. impulsus = punere în mi[care, împingere, de la impellere [i
pellere = a împinge.] Însu[irea de a fi *impulsiv.
IMPURITATE, s. f. / impureté, s. f. / impurity.
[Lat. in = lipsit de; puritas, -atis = cur\]enie, puritate, de la purus = curat,
neamestecat
.] Substan-] str\in care, ad\ugat aerului sau apei, produce alterarea compozi]iei normale, adic impurifi-carea
acestora.
IMUN, adj. / immun, -e, adj. / immune.
[Lat. immunis = scutit, apat, de la in = lipsit de, mu-nus = obliga]ie.] Care prezint
*imunitate, adic este protejat sau rezistent la o boal sau la o in-fec]ie cu microorganisme patogene datorit pre-zen]ei
*anticorpilor sau a imunit\]ii mediate celular. V. imunitate.
IMUNITAR, adj. / immunitaire, adj. / pertaining to immunity.
[Lat. immunis = scutit, apat, de la in = lipsit de, munus =
obliga]ie
.] Care se refer la *imunitate. Ex.: sistem i.
IMUNITATE, s. f. / immunité, s. f. / immunity.
[Lat. immunitas, -atis = scutire de sarcini publice, de la in = lipsit de, munus =
obliga]ie
.] 1) Termen care ini]ial a desemnat dobândirea de c re organism a unor propriet\]i de apare noi [i specifice ca urmare
a unei infec]ii. 2) Prin extensie, `n prezent este cuprins sub aceast denumire ansamblul factorilor umorali [i celulari care
protejeaz organismul `mpotriva unei agresiuni infec]ioase sau toxice (cu excep]ia fenomenelor de *toleran-]\
mari tipuri de i.: a)
i. nespecifi-c\ (v.).; b) i. dobândit\ (v.). 3) Prin extensie, unii autori grupeaz în acest termen orice modificare,
benefic sau negativ (accident cauzat de conflic-tul antigen-anticorp, de ex.: reac]ia de *rejet de gref\
determinat de prezen]a anticorpilor. V. `n continuare alte tipuri de imuni-t\]i.
IMUNITATE ACTIV| / immunité active / active immunity. *I. dobândit datorat formii anticorpilor la nivelul celulelor limfoide,
rezultat consecutiv r\spunsului la stimulare antigenic\. I. a. poate fi indus de contactul natural cu un antigen sau poate fi
produs de introducerea delibrat a antigenului `n organism (*vaccinare).

431. 431
IMUNITATE ANTIBACTERIAN| / immunité anti-bactérienne / antibacterial immunity. I. `mpotri-va ac]iunii bacteriilor, care determin
capacitatea de a rezista infec]iilor bacteriene.
IMUNITATE ANTIVIRAL| / immunité antivirale / antiviral immunity. I. `mpotriva virusurilor, `n general mai dificil de dobândit decât *i.
antibacterian\.
IMUNITATE ARTIFICIAL| / immunité artificielle / artificial immunity. *I. dobândit\, activ sau pasiv\, produs prin expunerea
deliberat la un antigen, ca `n *vaccinare.
IMUNITATE DOBÂNDIT| / immunité acquise / acquired immunity. Tip de i. `n care antigenii str\ini sunt recunoscu]i specific [i sunt
elimina]i selectiv. Caracteristicile principale ale i. d. sunt: 1)
specificitatea, recunoa[terea antigenului de c re anticorp fiind `nalt
specifice, de[i uneori exist [i reactivitate `ncruci[at\, datorit asemilor fizice dintre unii antigeni; 2)
diversitatea, sistemul imun
fiind capabil s recunoasc [i s ini]ieze reac]ii unice fa] de un num foarte mare de an-tigeni, circa 10
9
; aceast diversitate este
rezultatul existen]ei unui num identic de receptori diferi]i pentru antigeni; 3)
memoria imunologic\ reprezin-t capacitatea
sistemului imun de a "`nregistra" antigenii cu care a venit `n contact, astfel `ncât la contactele ulterioare cu acela[i antigen
r\spunsul imun este mai rapid [i mai eficient; 4) discriminarea
*self-ului de non-self: de[i este capabil s re-cunoasc circa 10
9

structuri str\ine, sistemul imun nu reac]ioneaz (este tolerant) fa] de antigenii proprii (self); ruperea toleran]ei la self poate deter-
mina *boli autoimune. Exist dou tipuri de i. d.: 1)
i. umoral\, mediat de anticorpi, care protejeaz fa] de antigenii extracelulari
circulan]i (bacterii, toxine microbiene); anticorpii sunt produ[i de *plasmocitele derivate din *limfocitele B; 2)
i. mediat celular,
realizat de celulele antigen-specifice denumite *limfocite T. Termenul de i. d. este sin. par]ial cu imunitate specific (v.).
IMUNITATE INTRAUTERIN| / immunité intrauté-rinne / intrauterine immunity. I. pasiv dobândit de fetus ca urmare a trecerii
anticorpilor materni (IgG) de la mama imun\, prin placent\, `n circula]ia fetal\.
IMUNITATE ~NCRUCI{AT| / immunité croisée / cross immunity. I. produs prin inocularea unui agent (ex.: bacterie sau virus) diferit
ca form\, dar `n rela]ie strâns cu agentul cauzal al unei boli.
IMUNITATE ~NN|SCUT| / immunité innée / in-nate immunity. I. bazat pe constitu]ia genetic a individului.
IMUNITATE MEDIAT| CELULAR / immunité cel-lulaire / cell-mediated immunity, cellular immu-nity. V. imunitate dobândit\.
IMUNITATE NESPECIFIC| / immunité non-spé-cifique / nonspecific immunity. Tip de i. care constituie prima linie de apare [i
include mecanisme de protec]ie externe [i interne, care nu implic recunoa[terea antigenilor de c re limfocite. Mecanismele de
protec]ie extern sunt barierele naturale (piele, mucoase, fluide din organism), care `mpiedic p runderea agen]ilor patogeni `n ]e-
suturi. Dac patogenii dep\[esc barierele externe [i invadeaz ]esuturile, intervin mecanismele interne de protec]ie ale i. n., cele
mai importante fiind: 1) factorii fiziologici, `ndeosebi temperatura corpului [i presiunea oxigenului; 2) fagocitoza (v.); 3) inflama]ia
(v.). Microorganismele pot activa, ele `nsele, mecanisme ale i. n. precum sistemul *complement, care mediaz liza celular\.
Celulele infectate viral elibereaz *interferoni, care prote-jeaz celulele `nvecinate de infectarea cu virus.
IMUNITATE PASIV| / immunité passive / passive immunity. *I. dobândit prin administrarea unui *ser imunizant (care con]ine
anticorpi) sau a limfocitelor unui donor imunizat fa] de antigenul respectiv.
IMUNITATE SPECIFIC| / immunité spécifique / specific immunity. *I. dobândit contra unei a-numite boli (ex.: pentru scarlatin\
sau `mpotriva unui anumit antigen.
IMUNITATE UMORAL| / immunité humorale / humoral immunity. V. imunitate dobândit\.
IMUNIZARE, s. f. / immunisation, s. f. / immuni-zation.
[Lat. immunis = scutit, apat, de la in = lipsit de, munus = obliga]ie.] 1)
Procedeu prin care se asigur imunitatea organismului, fie prin vaccinare (*
i. activ\), fie prin injectare de ser specific (*i. pasiv\). 2)
În sens mai general, producerea de anticorpi în organism consecutiv apari]iei unui antigen. Anticorpii produ[i asigur protec]ia
împotriva unei boli sau, dimpotriv\, pot interac]io-na cu antigenii provocând o stare patologic\. Se disting: *heteroimunizare,
*izoimunizare [i *auto-imunizare. V. [i alergie.
IMUNIZARE INTRACELULAR| / immunisation intracellulaire / intracellular immunization. Concept terapeutic (Baltimore, 1988)
conform cuia ar fi util introducerea în celule a unor gene care codific proteine capabile s\ interfereze cu reproducerea unui
virus infectant al celulei. Virusul cel mai ]intit este *HIV. În principiu, prin acest tip de *terapie genic se urme[te integrarea în ge-
nomul celulei ]int a unei gene virale mutante, denumit negativ\.
IMUNIZAT, adj. / immunisé, -e, adj. / immunized, rendered immune.
[Lat. immunis = scutit, ap\-rat, de la in = lipsit de, munus
= obliga]ie
.] Care a devenit *imun.
IMUNIZANT, adj. / immunisant, -e, adj. / immu-nifacient, immunizing.
[Lat. immunis = scutit, apat, de la in = lipsit de, munus
= obliga]ie
.] Care imunizeaz\, care confer *imunitate.
IMUNOADEREN}|, s. f. / immuno-adhérence, s. f. / immune adherence.
[Lat. immunis = scutit, apat, de la in = lipsit de,
munus = obliga]ie; ad-haerere = a fi ata[at (ad = spre; haerere = a fi prins).] Fenomen de cuplare *ligand-*receptor care se
produce la suprafa]a leucocitelor (limfocite B, polinucleare, monocite, macrofage), a hematiilor [i a plachetelor. Ligandul,
reprezentat de complexele antigen-anticorp-complement, se cupleaz prin intermediul receptorilor pentru frac]iunea C3 [i C4 a
complementului. I. favorizeaz fagocitoza, prin punerea în contact a complexelor imune cu membrana celular\. Sin.: aderen]
imun\.
IMUNOADSORB}IE, s. f. / immuno-adsorption, s. f. / immunoadsorption.
[Lat. immunis = scutit, apat, de la in = lipsit de,
munus = obliga]ie; ad = spre; sorbere = a bea, a aspira.] Adsorb]ia a-numitor anticorpi umorali la suprafa]a antigenilor
coresponden]i con]inu]i într-un ser martor. Dac\ anticorpii sunt solubili, ei se pot fixa [i la suprafa]a unui suport pe care antigenii au
fost deja fixa]i. Aceast metod este utilizat pentru ob]inerea de seruri strict specifice, deoarece permite eliminarea anticorpilor cu
structur asem oare.
IMUNOAUTORADIOGRAFIE, s. f. / immuno-auto-radiographie, s. f. / radioimmunolabelling.
[Lat. immunis = scutit, apat, de la
in = lipsit de, munus = obliga]ie; gr. autos = sine însu[i; lat. radius = raz\; gr. graphein = a scrie.] Metod a-nalog ca
principiu *imunofluorescen]ei, cu deosebirea c se utilizeaz un izotop radioactiv care marcheaz un anticorp specific. Anticorpul
radio-marcat, fixându-se pe antigenul corespondent, va permite reperarea acestuia cu ajutorul unei emulsii fotografice
(*autohistoradiografie).
IMUNOBLAST, s. n. / immunoblaste, s. m. / im-munoblast.
[Lat. immunis = scutit, apat, de la in = lipsit de, munus =
obliga]ie; gr.
blastos = germen.] Termen utilizat uneori pentru aspectul pe care îl iau imfocitele în anumite condi]ii de stimulare, de
ex. prin celule alogene,
in vitro, în cultur mixt de limfocite, sau in vivo, într-o *alogref\.
IMUNOBLASTOSARCOM, s. n. / immunoblasto-sarcome, s. m. / immunoblastic lymphoma.
[Lat. immunis = scutit, apat, de la
in = lipsit de, munus = obliga]ie; gr. blastos = germen; sarx, sarkos = carne; -oma.] Varietate de *limfosarcom constituit din
*imunoblaste. Are o evolu]ie rapid mortal [i este adesea precedat de o alt afec]i-une sanguin sau imunitar\, în particular de o
*leucemie limfoid\. Sin.: limfom imunoblastic.
IMMUNOBLOTTING / immunobl otting / immuno-blotting.
[Engl. immunobloting, din lat. immu-nis = scutit, apat, de la in =
lipsit de,
munus = obliga]ie [i engl. blot = pat\.] V. Northern blot, Southern blot [i Western blot.
IMUNOCHIMIE, s. f. / immunochimie, s. f. / im-munochemistry.
[Lat. immunis = scutit, apat, de la in = lipsit de, munus =
obliga]ie; gr.
khe-meia = alchimie.] 1) Studiul compozi]iei chimice a antigenilor [i anticorpilor. 2) Studiul reac]iilor imu-nitare, al
reac]iilor antigen-anticorp.
IMUNOCHIMIOTERAPIE, s. f. / immunochimio-thérapie, s. f. / immunochemotherapy.
[Lat. immunis = scutit, apat, de la in =
lipsit de,
mu-nus = obliga]ie; gr. khemeia = alchimie; therapeia = tratament, de la therapeuein = a `ngriji.] Tratament în
care se utilizeaz anticorpi asocia]i cu medicamente chimice.

432. 432
IMUNOCIT, s. n. / immunocyte, s. m. / immunocyte. [Lat. immunis = scutit, apat, de la in = lipsit de, munus = obliga]ie; gr.
kytos = celul\.] *Limfocit. Unii autori rezerv aceast denumire exclusiv *limfocitelor T. Sin.: celul imunocompe-tent\.
IMUNOCITOADEREN}|, s. f. / immunocyto-adhérence, s. f. / immunocytoadherence.
[Lat. immunis = scutit, apat, de la in =
lipsit de,
mu-nus = obliga]ie; gr. kytos = celul\; lat. adhaerere = a fi ata[at (ad = spre; haerere = a fi prins).] A-deren]a unui
anumit antigen la suprafa]a unui i-munocit, pentru care acesta este specific sensibil. *Testul rozetelor se bazeaz pe i.
IMUNOCITOCHIMIE, s. f. / immunocytochimie, s. f. / immunocytochemistry.
[Lat. immunis = scutit, apat, de la in = lipsit de,
munus = obliga]ie; gr. kytos = celul\; khemeia = alchimie.] Denumirea general a procedeelor de detec]ie a elemen-telor unui
*complex imun (imunoglobulin\, complement, antigen) la nivelul celulelor sau al ]esutu-rilor, prin metode de imunofluorescen] sau
imu-noenzimatice *ELISA.
IMUNOCOMPETEN}|, s. f. / immunocompé- tence, s. f. / immunocompetence.
[Lat. immu-nis = scutit, apat, de la in = lipsit
de,
munus = obliga]ie; competentia = potrivire, de la compe-tere = a se întâlni în acela[i punct, a coincide, a se potrivi (cum
= cu;
petere = a se `ndrepta spre).] Capacitatea de a dezvolta un *r\spuns imun la a-pari]ia unui antigen.
IMUNOCONGLUTININ|, s. f. / immunoconglutinine, s. f. / immunoconglutinin.
[Lat. immunis = scutit, apat, de la in = lipsit de,
munus = obliga]ie; conglutinare = a lipi la un loc (cum = cu; agglutinare = a lipi); -inã.] Anticorp care apare în unele sti
patologice sau dup o stimulare antigenic [i este specific pentru o anumit frac]i-une activat a *complementului, dar nu [i pentru
aceea[i frac]iune nativ\, neactivat\. Ca urmare, i. se produce numai când o frac]iune a complemen-tului a generat complexe
imune sau a interac]io-nat cu antigeni bacterieni. V. [i complement.
IMUNODEFICIEN}|, s. f. / immunodéficience, s. f. / immunodeficiency.
[Lat. immunis = scutit, apat, de la in = lipsit de,
munus = obliga]ie; deficientia = slire, sleire, de la deficere = a lipsi, a sli.] Deficien] în r\spunsul imun, determinat de
hiporeactivitatea sau de sc\derea numului de celule limfoide.
IMUNODEPRESIE, s. f. / immunodépression, s. f. / immunosuppresion.
[Lat. immunis = scutit, a-pat, de la in = lipsit de,
munus = obliga]ie; de-pressio, -onis = l\sare în jos, coborâre, de la de-primere = a l\sa `n jos, a afunda.] Sin.: imunosupresie
(v.).
IMUNODEPRESOR, adj., s. n. / immunodépres-seur, adj., s. m. / immunodepressor.
[Lat. im-munis = scutit, apat, de la in =
lipsit de,
munus = obliga]ie; depressus = adâncit, de la deprimere = a l\sa `n jos, a afunda.] Sin.: imunosupresor (v.).
IMUNODIFUZIE, s. f. / immunodiffusion, s. f. / immunodiffusion.
[Lat. immunis = scutit, ap\-rat, de la in = lipsit de, munus =
obliga]ie;
diffu-sio, -onis = revsare, de la diffundere = a r\s-pândi, a revsa.] Metod de punere în eviden] [i de dozare a
antigenilor în serul sanguin. Serul sanguin este pus în contact cu un mediu solid (geloz\ ac
serul con]ine antigenul corespondent anticorpului, se formeaz un precipitat care difuzeaz în ge-loz\. Cea mai utilizat este
tehnica de
i. radial Mancini: pe o plac de geloz impregnat cu ser imun specific se decupeaz o serie de mici godeuri în care se
depun, pe de o parte, serurile de studiat [i, pe de alt parte, dilu]iile serurilor standardizate con]inând concentra]ii cunoscute de
proteine. Dup un timp, se formeaz câte un inel de precipitare în jurul fiecui godeu, a cui su-prafa] este popor]ional cu
cantitatea de antigen studiat. Var.: imunodifuziune.
IMUNODIFUZIE RADIAL| / immunodiffusion radiale / radial immunodiffusion. V. imunodifuzie.
IMUNODIFUZIUNE. Var. pentru imunodifuzie (v.).
IMUNOELECTRODIFUZIUNE, s. f. / immuno-électrodiffusion, s. f. / immuno-electrodiffu-sion.
[Lat. immunis = scutit, apat, de
la
in = lipsit de, munus = obliga]ie; gr. elektron = chih-limbar, corp care se electrizeaz prin frecare; lat. diffusio, -onis =
revsare, de la
diffundere = a r\spândi, a revsa.] Sin: electrosinerez (v.).
IMUNOELECTROFOREZ|, s. f. / immuno-électrophorèse, s. f. / immunoelectrophoresis.
[Lat. immunis = scutit, apat, de la in
= lipsit de,
munus = obliga]ie; gr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizeaz prin frecare; phoresis = transportare, de la
pherein = a purta, a transporta.] Metod de analiz a componen]ilor antigenici ai unui lichid biologic, combinând separarea lor
prin electroforez cu *imunodifuzia. Proteinele sunt separate mai întâi prin electroforez în gel de agar [i apoi reac]ioneaz cu
antiserul, plasat în-tr-un [an] paralel cu direc]ia de migrare, astfel încât se formeaz linii de precipitare.
IMUNOENZIMOLOGIE, s. f. / immuno-enzymo-logie, s. f. / immunoenzymology.
[Lat. immunis = scutit, apat, de la in = lipsit
de,
munus = obliga]ie; gr. en = în; zyme = ferment, drojdie; logos = [tiin]\.] Ramur a enzimologiei în care cercetarea sau
dozarea antigenilor [i anticorpilor sunt efectuate cu ajutorul enzimelor. V. [i ELISA.
IMUNOFAGOCITOZ|, s. f. / immunophagocy-tose, s. f. / immunophagocytosis.
[Lat. immu-nis = scutit, apat, de la in = lipsit
de,
munus = obliga]ie; gr. phagein = a mânca; kytos = celul\; -ozã.] *Fagocitoz rapid a antigenilor sensibiliza]i prin anticorpi
specifici, în prezen]a primelor patru frac]iuni ale *complementului, îndeosebi C3.
IMUNOFARMACOLOGIE, s. f. / immunopharma -cologie, s. f. / immunopharmacology.
[Lat. im-munis = scutit, apat, de la in =
lipsit de,
munus = obliga]ie; gr. pharmakon = remediu; logos = [tiin]\.] Studiul substan]elor capabile s influen-]eze
mijloacele de apare ale organismului împotriva agresiunilor exterioare.
IMUNOFLUORESCEN}|, s. f. / immunofluores-cence, s. f. / immunofluorescence.
[Lat. immu-nis = scutit, apat, de la in =
lipsit de,
munus = obliga]ie; spat fluor, pe care s-a observat prima dat fenomenul de fluorescen]\, din lat. fluor, -oris =
curgere, fluor
.] Tehnic de vizualizare prin microscopie în ultraviolet a antigenilor sau anticor-pilor localiza]i în celule sau ]esuturi
cu ajutorul anticorpilor fluorescen]i. Sin.: metoda anticorpilor fluorescen]i.
IMUNOFLUORIMETRIE, s. f. / immunofluorimétrie, s. f. / immunofluorometry.
[Lat. immunis = scutit, apat, de la in = lipsit de,
munus = obliga]ie; spat fluor, pe care s-a observat prima dat fenomenul de fluorescen]\, din lat. fluor, -oris = curgere, fluor;
gr.
metron = m\sur\.] Tehnic de *fluorimetrie prin care se determin\ concentra]ia unor substan]e pe baza principiului
*radioimunodozii, utilizând `ns *anticorpi cu *markeri fluorescen]i.
IMUNOGEN, adj. / immunogène, adj. / immuno-genic.
[Lat. immunis = scutit, apat, de la in = lipsit de, munus = obliga]ie; gr.
gennan = a produce.] Care este apt s determine un *r\spuns i-munitar.
IMUNOGENETIC|, s. f. / immunogénétique, s. f. / immunogenetics.
[Lat. immunis = scutit, ap\-rat, de la in = lipsit de, munus
= obliga]ie; gr.
ge-netikos = propriu unei genera]ii, de la genos = neam, urma[, genera]ie.] Studiul factorilor genetici care
controleaz *r\spunsul imun individual [i al transmiterii acestor factori din genera]ie în genera]ie.
IMUNOGENICITATE, s. f. / immunogénicité, s. f. / immunogenicity.
[Lat. immunis = scutit, apat, de la in = lipsit de, munus =
obliga]ie; gr.
gennan = a produce.] Capacitatea unui *antigen sau a u-nei frac]iuni a acestuia de a provoca o reac]ie imunitar\.
IMUNOGLOBULIN|, s. f. / immunoglobuline, s. f. / immunoglobulin.
[Lat. immunis = scutit, ap\-at, de la in = lipsit de, munus =
obliga]ie;
glo-bulus, dim. de la globus = glob; -inã.] Termen ge-neric ce desemneaz o serie de globuline care a-par]in practic,
toate, grupului gamaglobulinelor. I. (Ig) sunt anticorpi cu structur biochimic\ analog\. Se g\sesc în serul sanguin [i în alte lichide
biologice. Molecula de Ig are dou func]ii distincte:
recunoa[terea specific\ a agentului patogen care a declan[at *r\spunsul
imunitar [i
func]ia biologic\, adic recrutarea altor celule [i molecule pentru distrugerea patogenului dup\ legarea anticorpului de
acesta. Cele dou func]ii sunt separate structural `n cadrul moleculei de Ig. Rela]ia dintre structura [i func]ia Ig este rezultatul e-
volu]iei moleculare, prin duplicarea [i diversificarea unui domeniu din structura moleculei. Au fost identificate cinci clase de Ig: IgG,
IgA, IgM, IgD [i IgE. Fiecare molecul de Ig este alc uit din patru lan]uri polipeptidice: o pereche de
lan]uri u[oare L (din engl.:
light = u[or) [i o pereche de lan]uri grele H (din engl.: heavy = greu) unite prin pun]i disulfidice (cele dou lan]uri grele sunt legate
`ntre ele [i fiecare lan] greu este legat de câte un lan] u[or). Lan]urile u[oare, independent de clasa de Ig, au o greutate molecular\
de circa 25 000 Da. Se disting, `n func]ie de structur\, dou tipuri fundamentale de lan]uri u[oare, kappa (k) [i lambda (
λ), care nu
coexist niciodat `n aceea[i molecul de Ig. Lan]urile grele, cu greutatea molecular de circa 60 000 Da, sunt diferite `n func]ie de
tipul de Ig: lan]
γ pentru IgG, α pentru IgA, µ pentru Ig M, δ pentru IgD, ε pentru IgE. Lan]urile grele sunt purt oarele

433. 433
*determinan]ilor antigenici, fiecare con]inând un fragment Fc pe care se leag *complementul [i un fragment Fd. Aceste lan]uri au
o parte variabil (N-terminal\ te asociat situsului anticorpului, [i o parte constant (C-terminal), independent de situsul
anticorpului. IgG, cele mai abundente, prezint patru subclase la om: IgG
1, IgG
2, IgG
3 [i IgG
4. Clasele de Ig difer `ntre ele prin
durata de via]\, distribu]ia `n organism, capacitatea de a fixa complementul, capacitatea de a interac]iona cu *receptorii Fc,
abilitatea de a traversa placenta. ~n contact cu diferi]i antigeni, `n organism se poate produce o cvasi-infinitate de Ig (anticorpi).
Pentru mecanism, v. gene ale imunoglobulinelor. I. sunt sintetizate de limfocitele B [i îndeosebi de plasmocite. *
I. monoclonale
(denumite în trecut paraproteine) sunt secretate de o singur clas de *plasmocite, ceea ce explic [i perfecta omogenitate
molecular care le caracterizeaz\. IgG au o constant de sedimentare de 6,5 s, iar IgM o constant cuprins între 14 [i 20 s.
Abrev.: Ig.
IMUNOGLOBULIN| MONOCLONAL| / immuno-globuli ne monoclonale / monoclonal immuno-globulin. I. secretat de un singur
*clon de *plas-mocite. Ca urmare, i. m. prezint o omogenitate molecular perfect\. Ele pot apar]ine tuturor claselor de i., dar
îndeosebi IgM [i IgG. Se întâlnesc mai ales în afec]iunile maligne. V. disglobulinemie monoclonal\.
IMUNOGLOBULINOPATIE, s. f. / immunoglobuli-nopathie, s. f. / immunoglobulinopathy.
[Lat. immunis = scutit, apat, de la in =
lipsit de,
mu-nus = obliga]ie; globulus, dim. de la globus = glob; -inã; gr. pathos = boal\.] Boal consecutiv\, de obicei,
caren]ei de imunoglobuline. V. disga-maglobulinemie, disglobulinemie.
IMUNOHEMATOLOGIE, s. f. / immunohématolo-gie, s. f. / immunoh(a)ematology.
[Lat. immu-nis = scutit, apat, de la in =
lipsit de,
munus = obliga]ie; gr. haima, -atos = sânge; logos = [ti-in]\.] Studiul reac]iilor antigen-anticorp în raport cu bolile de
sânge.
IMUNOHEMOLIZ|, s. f. / immunohémolyse, s. f. / immunoh(a)emolysis.
[Lat. immunis = scutit, apat, de la in = lipsit de,
munus = obliga]ie; gr. haima, -atos = sânge; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] Liza hematiilor sub ac]iunea
anticorpilor antieritrocitari corespunz ori [i a *complementului.
IMUNOLOGIE, s. f. / immunologie, s. f. / immunology.
[Lat. immunis = scutit, apat, de la in = lipsit de, munus = obliga]ie; gr.
logos = [tiin]\.] {tiin]a care are ca obiect studiul mecanismelor celulare [i moleculare prin care se reali-zeaz recunoa[terea
diferitelor structuri (molecule, celule), cu acceptarea celor proprii organismului [i eliminarea celor str\ine acestuia.
IMUNOM, s. n. / immunome, s. m. / hybridoma.
[Lat. immunis = scutit, apat, de la in = lipsit de, munus = obliga]ie; -oma.]
Sin.: hibridom (v.).
IMUNOMODULATOR, adj., s. n. / immunomo-dulateur, -trice, adj., s. m. / immune response modulator.
[Lat. immunis = scutit,
apat, de la
in = lipsit de, munus = obliga]ie; modulator, -oris = cel care moduleaz\, de la modulari = a ritma, a modula [i
modulus, dim. de la modus = m\sur\, caden]\.] Care regleaz reac]iile imunitare, prin inhibarea sau stimularea acestora:
*interferon, *in-terleukine. Gama i. este în cre[tere. De ex., sunt studiate substan]e i. de origine vegetal\.
IMUNOPARAZITOLOGIE, s. f. / immunoparasi-tologie, s. f. / immunoparasitology.
[Lat. immu-nis = scutit, apat, de la in =
lipsit de,
munus = obliga]ie; lat. parasitus, gr. parasitos = musafir nechemat la mas\, de la gr. para = lâng\, sitos =
mâncare;
logos = [tiin]\.] Studiul propriet\]ilor an-tigenice ale diferi]ilor parazi]i [i al anticorpilor care apar în organismele infestate
de ace[tia.
IMUNOPATOLOGIE, s. f. / immunopathologie, s. f. / immunopathology.
[Lat. immunis = scutit, apat, de la in = lipsit de,
munus = obliga]ie; gr. pathos = boal\; logos = [tiin]\.] Studiul reac]iilor imune asociate cu diverse boli, fie c aceste re-ac]ii
sunt benefice, f efecte, sau sunt nocive.
IMUNOPRECIPITARE, s. f. / immunoprécipita-tion, s. f. / immunoprecipitation.
[Lat. immunis = scutit, apat, de la in = lipsit de,
munus = obli-ga]ie; praecipitatio, -onis = c\dere, pru[ire, de la praecipitare = a arunca jos.] Precipitarea anti-genelor
solubile prin legare încruci[at cu anticorpi specifici, rezultând complexe insolubile.
IMUNOPROFILAXIE, s. f. / immuno-prévention, s. f. / immunoprophylaxis.
[Lat. immunis = scutit, apat, de la in = lipsit de,
munus = obliga]ie; gr. prophylassein = a garanta, de la pro = înainte, în fa]a, phylaxis = protec]ie.] *Imunoterapie aplicat
preventiv, înaintea agresii organismului de c re antigen. Se realizeaz prin: *vaccinare, *seroterapie preventiv [i stimulare
imun general\.
IMUNOPROLIFERATIV, adj. / immunoprolifératif, -ive, adj. / immunoproliferative.
[Lat. immunis = scutit, apat, de la in = lipsit
de,
munus = obliga]ie; proles = descenden]i, urma[i; ferre = a duce, a purta.] Caracterizat prin proliferarea celulelor limfoide,
produc oare de imunoglobuline.
IMUNOSCINTIGRAFIE, s. f. / immunoscintigra-phie, s. f. / immunoscintigraphy.
[Lat. immunis = scutit, apat, de la in = lipsit
de,
munus = obliga]ie; scintilla = scânteie; gr. graphein = a scrie.] Alternativ a scintigrafiei (v.) în care imaginea se ob]ine cu
ajutorul *anticorpilor monoclonali radiomarca]i, capabili s se lege în mod specific pe anumite situsuri ale celulelor neoplazice. Se
poate ob]ine o imagine, denumit imunoscintigram\, util în diagnosticul cancerului sau în detec]ia precoce a recidivelor. Anticorpii
monoclonali radiomarca]i pot fi utiliza]i [i în terapie.
IMUNOSCINTIGRAM|, s. f. / immunoscinti-gramme, s. m. / immunoscintigram.
[Lat. im-munis = scutit, apat, de la in = lipsit
de,
munus = obliga]ie; scintilla = scânteie; gr. gramma = înscriere.] *Scintigram ob]inut prin *imunoscinti-grafie.
IMUNOSELEC}IE, s. f. / immunosélection, s. f. / immunoselection.
[Lat. immunis = scutit, ap\-rat, de la in = lipsit de, munus =
obliga]ie;
selectio, -onis = alegere, de la seligere = a alege.] Supravie]uire (natural sau artificial\
datorit rezisten]ei lor antigenice.
IMUNOSER, s. n. / immunosérum, s. m. / im-mune serum, antiserum.
[Lat. immunis = scutit, apat, de la in = lipsit de, munus
= obliga]ie;
serum = zer.] Ser sanguin de origine uman sau animal care con]ine un anticorp specific pentru un anumit antigen.
IMUNOSTIMULANT, adj., s. n. / immunostimu-lant, -e, adj., s. m. / immunostimulant.
[Lat. im-munis = scutit, apat, de la in =
lipsit de,
munus = obliga]ie; stimulare = a îmboldi, a stimula, de la stimulus = b\] ascu]it cu care se îmboldesc vitele.]
(Substan]) care stimuleaz *r\spunsul imunitar chiar dac este administrat la mai mult timp du-p contactul cu antigenul.
IMUNOSTIMULARE, s. f. / immunostimulation, s. f. / immunostimulation.
[V. etimol. termenului imunostimulant.] Declan[area
sau accentuarea reac]iilor organismului fa]\ de diferite antigene. I. este utilizat în terapeutic pentru întirea apii
organismului. Poate fi
specific\, împotriva unui antigen determinat (prin utilizarea unui vaccin sau a unui ser imun), sau nespecific\
(utilizarea BCG în diferite forme de cancer).
IMUNOSUPRESIE, s. f. / immunosuppression, s. f. / immunosuppression.
[Lat. immunis = scutit, apat, de la in = lipsit de,
munus = obliga]ie; suppressus, de la supprimere = a afunda (sub = sub; premere = a ap\sa).] Prevenirea sau diminuarea
r\spunsului imun prin procedee precum iradiere, administrare de antimetaboli]i, ser antilimfo-citar sau anticorpi specifici. Sin.:
imunodepresie.
IMUNOSUPRESOR, adj., s. n. / immuno-sup-presseur, adj., s. m. / immunosuppressant.
[Lat. immunis = scutit, apat, de la in
= lipsit de,
munus = obliga]ie; suppressus, de la suppri-mere = a afunda (sub = sub; premere = a ap\-sa).] 1) Substan]
care scade sau suprim r\s-punsul imunitar. Produsele din aceast grup sunt utilizate în tratamentul unor boli în care activitatea i-
munitar se presupune a fi în exces sau inadecvat (ex.: *conectivitele), sau în prevenirea reac]iei de *rejet de gref\. Sin.:
imunodepresor. 2) Efectul unei substan]e i.
IMUNOTERAPIE, s. f. / immunothérapie, s. f. / immunotherapy.
[Lat. immunis = scutit, apat, de la in = lipsit de, munus =
obliga]ie; gr.
thera-peia = tratament, de la therapeuein = a `ngriji.] Metod de tratament în vederea modificii mijloacelor de
apare naturale ale organismului. Se disting dou tipuri de i.: 1)
I. pasiv\, prin injectare de ser sau imunoglobuline care ofer
anticorpi specifici. 2)
I. activ\, prin vaccinoterapie ce de-clan[eaz produc]ia de anticorpi.

434. 434
IMUNOTOXIN|, s. f. / immunotoxine, s. f. / im-munotoxin. [Lat. immunis = scutit, apat, de la in = lipsit de, munus = obliga]ie;
gr.
toxikon = otrav pentru vârful s\ge]ilor, de la toxon = s\-geat\; -inã.] Combina]ie alc uit dintr-un anticorp [i un fragment
activ al unei toxine polipeptidice. A-ceasta din urm va distruge numai celulele purt oare de antigen corespondent anticorpului
ata-[at. Se încearc utilizarea i. în tratamentul unor afec]iuni maligne (leucemii, cancere) sau în scop de imunoselec]ie, îndeosebi
a limfocitelor T, în cursul grefei de organe.
IMUNOTRANSFUZIE, s. f. / immunotransfusion, s. f. / immunotransfusion.
[Lat. immunis = scutit, apat, de la in = lipsit de,
munus = obliga]ie; trans = peste, dincolo; fusio, -onis = topire, îm-pr\[tiere, de la fundere = a vsa.] Transfuzie de ser
sanguin ce provine de la un donor imun la boala de care sufer bolnavul cuia i se efectu-eaz transfuzia.
IN LOCO / in loco / in loco.
[Lat. in = în; locus = loc.] Locu]iune latin care semific local.
IN LOCO DOLENTI / in loco dolenti / in loco dolenti.
[Lat. in = în; locus = loc; dolens, -ntis = dureros.] Locu]iune latin care se
aplic în general în cazul unei injec]ii medicamentoase practicat într-o zon dureroas\.
IN SITU / in situ / in situ.
[Lat. in = în; situs = a[ezare, pozi]ie.] Referitor la un fenomen observat acolo unde se produce. Ex.:
cancer
in situ, în care transformile maligne sunt localizate strict la nivelul ]esuturilor care reprezint [i sediul tumorii primare. ~n
acest stadiu, nu exist nici o extensie sau o diseminare, local sau la distan]\.
IN TOTO / in toto / in toto.
[Lat. in = în; totus = tot, în întregime.] Locu]iune latin utilizat în medicin cu semnifica]ia de: în
totalitate, complet.
IN UTERO / in utero / in utero.
[Lat. in = în; uterus = uter.] Locu]iune lat. prin care sunt desemnate fenomenele ce survin `n uterul
gravid.
IN VITRO / in vitro / in vitro.
[Lat. in = în; vitrum = sticl\.] Referitor la unele fenomene observate în laborator, de obicei în
eprubet\, pornind de la prelevi umorale din organismul viu. Fenomenul observat reproduce un fenomen care poate avea loc în
organism. Ant.:
in vivo.
IN VIVO / in vivo / in vivo.
[Lat. in = în; vivus = viu, în via]\.] Termen latin utilizat cu referire la fenomene observate în organismul
viu, în întregime. Ex.: explori de *medicin nuclear
in vivo.
INACTIVARE, s. f. / inactivation, s. f. / inactivation. [Lat. in = lipsit de; activus, de la agere = a ac]iona.] Supresia artificial a
activit\]ii patogene a unei substan]e organice sau a unui microorganism.
INADAPTARE, s. f. / maladaptation, s. f. / malad-justement.
[Lat. in = lipsit de; adaptare = a potrivi.] Starea unui subiect
*inadaptat.
INADAPTAT, adj., s. m. / maladapté, -e, adj., s. m. / maladjusted.
[Lat. in = lipsit de; adaptare = a potrivi.] Subiect (sau
caracteristica unui su-biect) care nu g\se[te în mediul ambiant condi]iile necesare integrii sale, fie ca urmare a unui deficit
propriu (somatic, senzorial, mental, afectiv), fie ca urmare a unei deficien]e a mediului, fie în cazul în care atât subiectul, cât [i
mediul prezint de-ficien]e.
INANI}IE, s. f. / inanition, s. f. / inanition.
[Lat. inanitas, -atis = spa]iu gol, de la inaniare = a goli.] Stare în care se afl
organismul privat de hran\ o perioad îndelungat\.
INAPETEN}|, s. f. / inappétence, s. f. / inappe-tence.
[Lat. in = lipsit de; appetitio, -onis = dorin]\, de la appetere = a dori, a
pl\cea
.] Diminuarea apetitului. V. anorexie.
INBRED, adj. / inbred, adj. / inbred.
[Engl. inbred = `nn\scut, rezultat din `ncruci[i selective.] Anglicism care desemneaz
popula]ii (grupuri, linii genetice) descendente dup mai multe genera]ii dintr-un grup extrem de redus de genitori [i a-vând, ca
urmare, o rat mare de *consangvinitate. V. [i antigeni singenici.
INCAPACITATE, s. f. / incapacité, s. f. / disabili-ty.
[Lat. in = lipsit de; capacitas, -atis = putere de cuprindere, de la capax, -acis
= care poate con-]ine [i capere = a ]ine, a con]ine.] Alterarea capa-cit\]ii de a sus]ine activit\]ile vie]ii cotidiene. I. este consecin]a
unei deficien]e. V. [i handicap.

INCAPACITATE DE MUNC| / incapacité de travail / work disability. Incapacitatea exercitii unei activit\]i profesionale ca urmare a
unei boli sau a unui accident. Ea poate fi:
temporar\ - par]ial sau total -, ori permanent\, adic definitiv\ - par]ial sau total\. În
cadrul expertizei medicale se estimeaz\, de obicei în procente, gradul de i. de m., dup care se pot stabili gradul de invaliditate,
grupa de pensionare [i cuantumul pensiei pentru i. de m. V. [i invaliditate.
INCEST, s. n. / inceste, s. m. / incest.
[Lat. in-cestum = pângire, incest, de la in = lipsit de, castus = cast.] Leg ur sexual cu
rude foarte apropiate (pin]i, fra]i); reprezint o perturbare a instinctului sexual [i este sanc]ionat de lege.
INCIDENTALOM, s. n. / incidentalome, s. m. / in-cidentaloma.
[Engl. incidentaloma, din lat. incidere = a se întâmpla, a surveni,
a întâlni, -
oma.] Neologism preluat din engl. care denu-me[te depistarea nea[teptat a unei anomalii la nivelul unui viscer, în
cazul unui examen radiologic recomandat pentru explorarea altui viscer.
INCIDEN}|, s. f. / incidence, s. f. / incidence.
[Lat. incidere = a se întâmpla, a surveni, a întâlni.] 1) În optic\, unghiul sub care o
raz de lu-min întâlne[te o suprafa]\. 2) Numul de cazuri noi de boal într-o perioad de timp determinat\, în cadrul unei
anumite popula]ii. V. prevalen]\. 2) În *imagistic\, unghiul sau planul în care se ob]ine o anumit imagine.
INCINERARE, s. f. / incinération, s. f. / incineration.
[Lat. incinerare = a arde pân la cenu[\, de la cinis, cineris = cenu[\.]
Distrugerea cadavrelor prin combustie [i reducerea lor la cenu[\.
INCIPIENT, adj. / incipient, -e, adj. / incipient.
[Lat. incipiere = a `ncepe.] Care debuteaz\, care se afl la început.
INCISIV, s. m. / incisive, s. f. / incisor tooth. NA: dens incisivus.
[Lat. incisus, de la incidere = a t\ia.] Fiecare dintre din]ii (patru
inferiori [i patru superiori) care ocup partea anterioar [i median a arcadei dentare.
INCIZIE, s. f. / incision, s. f. / incision.
[Lat. incisio, -onis = t\ietur\, de la incidere = a t\ia.] 1) Sec]ionarea chirurgical
metodic a ]esuturilor moi, îndeosebi piele sau mu[chi, efectuat de obicei cu *bisturiul. 2) Rezultatul acestei sec]ioni.
INCIZUR|, s. f. / incisure, s. f. / incisura. NA: incisura, pl. incisurae.
[Lat. incisura = t\ietur\, cr\p ur\, de la incidere = a t\ia.]
Termen anatomic cu semnifica]ia de crest ur\, cr\p ur\, de-presiune. Ex.: i. cardiotuberozitar\, i. ischiopubi-an\.
INCLINATIO PELVIS / inclinatio pelvis / inclina-tio pelvis.
[Lat. inclinatio, -onis = aplecare, încli-nare, de la inclinare = a
`nclina;
pelvis = bazin.] Pozi]ia înclinat ventral a *pelvisului fa] de scheletul axial.
INCLUZIUNE, s. f. / inclusion, s. f. / inclusion.
[Lat. inclusio, -onis = întemni]are, de la includere = a închide, a vârî în închisoare
(
in = `n; claudere = a `nchide).] În general, prezen]a uneia sau mai multor particule în interiorul unei structuri anatomice, de
obicei la nivel microscopic. V. `n continuare.
INCLUZIUNEA MOLARULUI DE MINTE / inclu-sion de la dente de sagesse / impaction of the wisdom tooth. Imposibilitatea erup]iei
molarului de minte din cauz c acesta este `nconjurat de ]esut osos maxilar.
INCLUZIUNI CITOPLASMATICE / inclusions cy-toplasmiques / deutoplasm. Ansamblu de forma]iuni tranzitorii intracitoplasmatice
elaborate de celul care nu apar]in materiei vii, spre deosebire de organitele celulare. Se disting trei categorii: pigmen]i, produ[i de
rezerv [i granule de secre-]ie.
INCLUZIUNI INTRAERITROCITARE / inclusions intraérythrocytaires / intracorpuscular struc-ture. Denumire pentru diverse particule
care pot fi observate în hematii prin microscopie optic sau electronic\. Este cazul unor fragmente nucleare (inele Cabbot,
*corpusculi Howell-Jolly), ribozomi precipita]i, granule feruginoase (siderozomi, *cor-pusculi Pappenheimer) sau hemoglobin
denaturat (*corpusculi Heinz). Se poate observa c o serie de particule î[i au originea în celulele premerg oare eritrocitului
matur.
INCOAGULABILITATE, s. f. / incoagulabilité, s. f. / incoagulability.
[Lat. in = lipsit de; coagulatio, -onis, de la coagulare = a
închega, a coagula
.] Absen]a coagulii sângelui, care se ob]ine in vitro prin ad\ugare de substan]e anticoagulante, iar in vivo prin
administrare de medicamente de tipul *heparinei.

435. 435
INCOEREN}|, s. f. / incohérence, s. f. / incoherence. [Lat. in = lipsit de; cohaerentia = coeziune, leg ur strâns\, de la
cohaerere = a fi strâns legat (cum = cu; haerere = a fi prins).] Lips de continuitate în idei, în limbaj sau în ac]iuni.
INCOMPATIBILITATE, s. f. / incompatibilité, s. f. / incompatibility.
[Lat. in = lipsit de; compati = a suferi împreun cu (cum = cu;
pati = a suferi).] Intoleran]a organismului fa] de un material str\in. Termenul se refer de obicei la i. sanguin\ (v.) sau la i. fa] de
un *transplant. I. se manifest între doi subiec]i dac unul este purt\tor al unui antigen, iar cel\lalt - al anticorpului corespondent.
INCOMPATIBILITATE FETOMATERN| / incom-patibilité foeto-ma ternelle / f(o)etomaternal blood group incompatibility. Stare
patologic rezultat din prezen]a la nivelul hematiilor f ului a unor antigeni inexisten]i la mam\. Unele dintre a-ceste globule ro[ii
trec în sângele mamei, unde se vor produce anticorpi circulan]i, capabili apoi s traverseze placenta [i s distrug hematiile f ului
care con]in antigenii respectivi. Ace[ti antigeni a-par]in aproape totdeauna sistemul Rhesus (*fac-tor Rhesus). Din conflictul dintre
hematiile purt\-toare de factor Rh (Rh^) [i anticorpii serici anti-Rh materni rezult *boala hemolitic a nou-n\scutului [i, uneori,
moartea f ului
in utero (izoimunizare). Prevenirea i. f. este posibil prin injectarea la mam de gamaglobuline anti-Rh, care vor
distruge hematiile fetale ajunse în sângele matern. Pentru evaluarea riscului de i. fm. se dozeaz anticorpii anti-Rh materni. I. f.
datorate antige-nilor eritrocitari din sistemul ABO (grupe sanguine) sunt destul de frecvente, dar incomparabil mai pu]in grave. Ele
pot antrena, totu[i, un icter neonatal. I. f. care privesc antigenii leucocitari sunt rare [i pot provoca o neutropenie u[oar sau
moderat a nou-n\scutului.
INCOMPATIBILITATE SANGUIN| / incompat i-bilité sanguine / blood incompatibility. Stare în care tranfuzia de sânge de la un
subiect la un alt subiect este imposibil\ din cauza riscului unor accidente. De ex., un subiect apar]inând grupei san-guine A nu
poate primi sânge de la donatori din grupele B sau AB, care con]in globule ro[ii purt oare de aglutinogen B, deoarece aceste
globule ro[ii vor fi aglutinate [i apoi hemolizate de aglutininele anti-B ale primitorului. V. grupe sanguine.
INCOMPETENT, adj., s. m. sau f. / incompétent, -e, adj., s. m. ou f. / incompetent.
[Lat. in = lipsit de; competere = a se întâlni în
acela[i punct, a coinicide (
cum = cu; petere = a se `ndrepta spre).] 1) Care este incapabil `n plan func]ional. 2) Persoan
incapabil s îndeplineasc anumite obliga]ii.
INCOMPETEN}| CERVICAL| / incompétence du col utérin / cervical incompetence.
[Lat. in = lipsit de; competentia =
potrivire, de la
com-petere = a se întâlni în acela[i punct, a coinicide, a se potrivi ( cum = cu; petere = a se `ndrepta spre);
cervix, -icis = gât.] Starea de insuficien] a colului uterin, care poate determina avortul spontan. Sin.: incontinen] de col uterin.
INCON{TIENT, adj., s. n. / inconscient, -e, adj., s. m. / unconscious.
[Lat. in = lipsit de; cons-ciens, de la conscire = a [ti bine [i
scire = a [ti.] I) (adj.) 1) Despre o persoan care [i-a pierdut con[tien]a ca urmare a unei sti patologice. 2) Care se produce
independent de con[tiin]\. Ex.: mi[care i. B) (s. n.) 1) Ansamblu de procese psihice care ac]ioneaz asupra conduitei umane, dar
care scap con[tiin]ei. II) No]iunea de i. se afl în centrul teoriei psihanalitice elaborat de Freud. I. este partea psihismului latent
în care intr dorin]ele [i procesele psihologice dinamice care, re-fulate în afara câmpului con[tiin]ei, nu au acces la instan]a
con[tient-precon[tient. De[i refulate, for-]ele incon[tiente se manifest totu[i în unele acte ale vie]ii cotidiene (lapsusuri, uitare), în
vise [i în simptomele nevrotice. Cunoa[terea fenomenelor incon[tiente este necesar pentru în]elegerea [i tratamentul nevrozelor.
C. G. Jung a elaborat con-ceptul de
i. colectiv: i. identic la to]i indivizii [i rezultat din stratificarea experien]elor milenare ale
umanit\]ii.
INCON{TIEN}|, s. f. / inconscience, s. f. / un-consciousness.
[Lat. in = lipsit de; conscientia = cunoa[tere, de la conscire = a
[ti bine [i
scire = a [ti.] 1) Stare de privare a con[tien]ei, din diferite cauze patologice. 2) Stare a unei persoane f dis-
cern\mânt, lipsit de judecat sau ignorant\.
INCONTINENTIA PIGMENTI / incontinentia pig-menti / incontinentia pigmenti. Sin.: dermatit exsudativ discoid [i lichenoid
cronic (v.).
INCONTINEN}|, s. f. / incontinence, s. f. / in-continence.
[Lat. incontinentia = incontinen]\, de la in = lipsit de, continere = a
]ine laolalt\, a men]ine
.] Incapacitatea de a controla voluntar e-misiunile de urin sau/[i de materii fecale.
INCONTINEN}| DE COL UTERIN / incontinence du col utérin / cervical incompetence. Sin.: incompeten] cervical (v.).
INCOORDONARE, s. f. / incoordination, s. f. / in-coordination.
[Lat. in = lipsit de; cum = cu; or-dinare = a pune `n ordine, de la
ordo, -inis = [ir, rând.] Dificultatea sau imposibilitatea coordonii mi[cilor diferitelor grupe musculare. Ex.: *dis-metrie,
*hipermetrie.
INCREMENT, s. n. / incrément, s. m. / increment.
[Lat. incrementum = cre[tere, mire.] Cre[tere, sporire, alungire. Ant.:
decrement.
INCRUSTARE. Var. pentru încrustare (v.).
INCRUSTA}IE, s. f. / incrustation, s. f., entartra-ge, s. m. / incrustation.
[Lat. incrustatio, -onis = îmbr\care a pere]ilor cu lemn
sau marmur\, de la
incrustare = a acoperi cu un strat (in = `n; crusta = crust\, coaj).] 1) Formarea de cruste. 2) Depozitare de
suri (de calciu) în ]esuturi. 3) Element protetic inserat într-o cavitate preparat în ]esutul dur al dintelui.
INCUBARE, s. f. / incubation, s. f. / incubation.
[Lat. incubare = a sta culcat pe, a cloci.] Men-]inerea, un anumit timp, a unei culturi
bacteriene, a unui amestec de produse la o temperatur a-decvat [i constant\, într-un *autoclav sau *termostat. A nu se
confunda cu incuba]ie (v.).
INCUBATOR, s. n. / incubateur, s. m. / incubator.
[Lat. incubator, -oris = cel care se culc\, de la in-cubare = a sta culcat pe, a
cloci
.] Aparat pentru men]inerea optim a condi]iilor (de temperatur\, umiditate etc.) necesare cre[terii [i dezvoltii, utilizat fie
pentru copiii prematuri, fie pentru culturi.
INCUBA}IE, s. f. / incubation, s. f. / incubation.
[Lat. incubatio, -onis = clocitul ou\lor, de la in-cubare = a sta culcat pe, a
cloci
.] Timp care se scurge de la p runderea agen]ilor patogeni în organism [i pân la apari]ia simptomelor bolii. A nu se confunda
cu incubare (v.).
INCURABIL, adj., s. m. / incurable, adj., s. m. / incurable.
[Lat. in = lipsit de; curabilis = care se poate vindeca, de la curare = a
se `ngriji
.] 1) Despre o boal care nu poate fi vindecat\. 2) Un bolnav care nu poate fi vindecat (termen nerecomandat).
INCURBARE, s. f. / incurvation, s. f. / incur-vation.
[Lat. in = în; curvare = a îndoi, de la curvus = `ndoit.] Îndoire a unui os lung,
de obicei al membrului inferior, peste limitele fiziologice, ca urmare a unui proces patologic care îi diminueaz rezisten]a.
INDEMN, adj. / indemne, adj. / undamaged.
[Lat. indemnis = teaf, neatins, de la in = lipsit de, damnum = daun\, pierdere.] 1)
Care nu prezint nici un proces patologic, care nu este infectat sau bolnav. 2) Care se afl `n perfect stare.
INDEX, s. n. / index, s. m. / index. Al doilea deget al mâinii, numit astfel deoarece este utilizat pentru a ar a, a indica. Constituit din
trei falange, are o oarecare independen] func]ional\, cu rol primordial în prehensie, deoarece se opune eficient policelui,
realizând o pens\. Sin. nerecomandat: indice.
INDEX MEDICUS / Index Medicus / Index Me-dicus. Publica]ie editat de
National Library of Medicine - SUA, în care sunt indexate
peste 6 000 de reviste medicale. În I. M. sunt publicate titlurile articolelor [i rezumatele acestora, în func-]ie de subiecte [i autori,
ca [i adresele autorilor. V. [i MEDLINE.
INDICAN, s. m. / indican, s. m. / indican.
[Lat. in-dicum = indigo.] *Glicozid extras din frunzele arbustului de indigo. Prin oxidarea
sa rezult un colorant albastru. I. este produs [i în organismul uman. V. indicanurie.
INDICANURIE, s. f. / indicanurie, s. f. / indican-uria.
[Lat. indicum = indigo; gr. ouron = urin\.] Prezen]a indicanului în urin\.
Indicanul urinar, sau indoxilsulfatul de potasiu, provine din indol (format în intestin din albuminoide) [i nu apare în urin decât în
caz de insuficien] hepatic sau de fermenta]ii intestinale intense. I. poate fi un semn de obstruc]ie intestinal\.
INDICATOR, s. m. / indicateur, s. m. / indicator.
[Lat. indicare = a ar a.] 1) Valoare numeric ob]inut prin calcul sau utilizat ca
atare, sau orice alt dat care ofer informa]ii cantitative sau calitative asupra compozi]iei, structurii, schimbii în timp ale unui
fenomen, ca [i asupra rela]iei a-cestuia cu alte fenomene. 2) Substan] chimic care î[i poate varia o proprietate macroscopic\,

436. 436
frecvent culoarea (i. de culoare), în rela]ie cu starea fizic a unui sistem care o con]ine ( i. de pH) sau de constitu]ia sa chimic (i.
de reac]ie
).
INDICATOR NUTRI}IONAL / indicateur nutrition-nel / nutrition indicator. Denumire pentru orice dat care, exprimat cantitativ,
poate oferi informa]ii asupra modificilor condi]iilor de nutri]ie ale unei popula]ii umane. I. n. utiliza]i în mod curent sunt: talia,
greutatea, pliul cutanat [i nivelul consumului alimentar pentru o serie de alimente de baz\.
INDICATORI DE CALCIU / indicateurs du calci-um / calcium indicators. Substan]e fluorescente care fixeaz calciu. Dup fixarea
cationului, lungimea de und a radia]iei emise prin *fluorescen]a i. de c. se modific\, din analiza acesteia fiind ob-]inute date
calitative [i cantitative asupra calciului celular. Cei mai cunoscu]i i. de c. sunt fura-2 [i quin-2, utiliza]i pentru m\surarea calciului
ionizat intracelular.
INDICA}IE, s. f. / indication, s. f. / indication.
[Lat. indicatio, -onis = indicare (a pre]ului), de la indicare = a ar a.] 1) Semn sau
circumstan] care pot fi utile în precizarea cauzei sau tratamentului unei boli. 2) Oportunitatea unei interven]ii chirurgicale.
INDICE, s. m. / indice, s. m. / index.
[Lat. index, -icis = indiciu, semn.] 1) Num care exprim raportul între dou mimi. 2) Sin.
nerecomandat: index (v.).
INDICE APGAR / indice d’Apgar / Apgar score.
[Virginia Apgar, anestezist american, 1909-1974.] Sin.: scor Apgar (v.).
INDICE CARDIAC / index cardiaque / cardiac index. *Debit cardiac (`n l/min.) raportat la metru p rat de suprafa] corporal\. ~n mod
normal, i.c. este cuprins, `n medie, `ntre 3,1 [i 3,8 l/min/m
2
.
INDICE CARDIOTORACIC / index cardiothora-cique / cardiothoracic ratio. Raportul diametrelor transversale maxime ale umbrei
cardiace [i ale peretelui toracic m\surate pe un cli[eu radiografic de fa] (în plan frontal). Normal, i. c. nu dep\[e[te 1/2. Sin.:
raport cardiotoracic.
INDICE DE COAGULABILITATE / indice de coa-gulabilité / coagulability index. Cifr care exprim rezultatul testului de toleran] la
heparin
in vitro (coagulabilitate sanguin\ îm-p]ind timpul de coagulare al martorului prin cel al pacientului. Când
cei doi timpi sunt egali, i. de c. este 1 (normal). I. de c. este supraunitar în hi-percoagulabilitate [i subunitar în hipocoagulabili-tate.
INDICE COLORIMETRIC / index colorimétrique / color index. Se exprim prin concentra]ia de hemoglobin (procente fa] de
normal) raportat la numul de eritrocite (procente fa] de normal). Reprezint\, deci, cantitatea de hemoglobin pe eritrocit.
Valoare normal\: 0,9-1,0.
INDICE DE CONCENTRA}IE / index de concen-tration / concentration ratio. Raportul dintre concentra]ia urinar [i cea plasmatic a
unei sub-stan]e.
INDICE DE GRAVITATE / indice de gravité / se-verity index. Cifr care permite estimarea seve-rit\]ii stii unui bolnav spitalizat într-
un serviciu de reanimare, oricare ar fi cauza internii. Pentru calcularea i. de g. se iau în considerare 34 de parametri clinici [i de
laborator, repartiza]i în opt sectoare: neurologic, cardiovascular, respirator, gastrointestinal, renal, metabolic, hematologic [i
infec]ios. Fiecare rezultat este notat de la 0 la 4, în func]ie de anvergura abaterii de la normal. A-cest i. permite evaluarea riscului
de mortalitate în func]ie de tulburile acute observate la bolnav. Sin.: indice Knaus.
INDICE ICTERIC / icterus index / icterus index. Sin.: icterus index (v.).
INDICE KNAUS / indice de Knaus / Knaus’ index. Sin.: indice de gravitate (v.).
INDICE LEWIS / indice de Lewis / Lewis’ index.
[Sir Thomas Lewis, cardiolog englez, 1881-1945.] ~n electrocardiografie, i. ob]inut
conform rela]iei: (R
1+S
3)-(R
3+S
1), `n care amplitudinea undelor R [i S este dat `n milimetri. O valoare mai mare de 18 mm indic o
hipertrofie ventricular stâng\, `n timp ce o valoare mai mic de –15 sugereaz o hipertrofie ventricular dreapt\.
INDICE DE MAS| CORPORAL| / index de masse corporale / body mass index. Sin.: indice Quételet (v.).
INDICE MITOTIC / index mitotique / mitotic index. Numul de celule în *mitoz într-un ]esut, la o mie de celule observate.
INDICE DE MORBIDITATE / index de morbidité / morbidity ratio. Procentajul de bolnavi, pentru o anumit boal\, în raport cu
popula]ia total a unei regiuni sau a unui grup particular: copii, adul]i, bolnavi spitaliza]i.
INDICE DE MORTALITATE / index de mortalité / death rate. Procentajul de decese în cazul unei anumite boli, raportat la numul
total de decese sau la popula]ia unei regiuni.
INDICE PARODONTAL / indice parodontal / pe-riodontal index. Coeficient cu valori de la 0 la 8, care traduce starea *parodon]iului
fiecui dinte. Se calculeaz o medie, care rezult din divizarea sumei ob]inute prin notarea fiecui dinte la nu-mul de din]i
examina]i.
INDICE PICNOTIC / index pycnotique / pyknotic index. Se utilizeaz îndeosebi în citologia vaginal exfoliativ [i reprezint
procentajul de celule cu nucleu picnotic (*picnoz). I. p. permite, cu a-proxima]ie, aprecierea func]iei estrogenice ovariene.
INDICE PIGNET / index de Pignet / Pignet’s formula.
[Maurice Charles Joseph Pignet , medic militar francez, n. 1871.]
Greutatea (în kg) plus perimetrul toracic (în cm) m\surate în cursul expirului, sum care se scade din valoarea în\l-]imii (în cm).
Valoarea optim este 10 [i atest robuste]e. Sin.: indice de robuste]e.
INDICE QUÉTELET / index de Quételet / Quéte-let’s index.
[Lambert Adolphe Jacques Qu éte-let , naturalist [i matematician
belgian, Gand, profesor la Bruxelles, 1796-1874
.] I. ob]inut prin raportul dintre masa corporal (M), exprimat în kilograme, [i
p ratul taliei (T), exprimat în metri: M/T
2
. I. Q. ar reflecta fidel compozi]ia corporal a unui subiect. Valoarea sa normal este
cuprins între 20 [i 25 la femeie [i 20-24 la bbat. Sin.: indice de mas corporal\.
INDICE DE ROBUSTE}E / indice de robusticité / Pignet’s formula. Sin.: indice Pignet (v.).
INDICE SISTOLIC / index systolique / stroke index. Volumul de sânge expulzat de fiecare ventricul cardiac, la fiecare contrac]ie, pe
metru p rat de suprafa] corporal\. I. s. are valoarea medie normal de 30 pân la 50 ml.
INDICE SOKOLOW-LYON / indice de Sokolow-Lyon / Sokolow-Lyon index.
[Sokolow; James Alexander Lyon, medic american,
Washington, 1882-1955
.] ~n electrocardiografie, i. ob]inut conform rela]iei: RV
5+SV
1. Se calculeaz `n milimetri, pe deriva]iile
precordiale. O valoare mai mare de 35 mm indic o hipertrofie ventricular stâng\.
INDICE TERAPEUTIC / index thérapeutique / therapy index. Sin.: coeficient terapeutic (v.).
INDICE TUBERCULINIC / index tuberculinique / tuberculin index, tb index. Procentul de subiec]i cu reac]ii pozitive la tuberculin\, în
cadrul unei vârste date.
INDIGESTIE, s. f. / dyspepsie, s. f., mauvais digestion / indigestion.
[Lat. indigestio, -onis = indigestie, de la in = lipsit de,
digestio, -onis = descriere, diviziune a unei idei pe puncte, de la di-gerere = a duce `n p]i diferite, a descompune (dis =
separat de;
gerere = a duce, a purta).] Digestie incomplet sau imperfect\, înso]it de obicei de unul sau mai multe din
urm oarele simpto-me: grea]\, vom\, senza]ie de jen sau presiune în epigastru, regurgita]ie acid\, acumulare de gaze în tubul
digestiv.
INDIGO, s. n. / indigo, s. m. / indigo.
[Portughez indico, din lat. indicum = indigo.] Substan] al-bastr din diferite leguminoase
sau din alte plante; se ob]ine [i sintetic. Uneori se elimin prin transpira]ie [i urin\.
INDIVIDUALITATE, s. f. / individualité, s. f. / in-dividuality.
[Lat. individuitas, -atis = indivizibilitate, de la individuus =
indivizibil (
in = lipsit de; dividere = a `mp]i).] 1) Caracteristic esen]ial a vie]ii, care este reprezentat prin indivizi biologici. 2)
Originalitate [i particularit\]i proprii unei persoane, inclusiv `n plan morfo-fiziologic. 3) Subiect care se distinge de ceilal]i prin
personalitatea sa.
INDIVIDUALIZARE, s. f. / individualisation, s. f. / individualization.
[Lat. individuus = indivizibil, de la in = lipsit de, dividere = a
`mp]i
.] Principiu exprimat în medicin prin aforismul " nu exist boli, ci bolnavi”, care pune în eviden] diferen]ele individuale.
Tendin]ele de tehnicizare a medicinii [i depersonalizare a rela]iei medic-pacient contribuie la neglijarea individualizii.

437. 437
INDOL, s. m. / indole, s. m. / indole. Produs rezultat din putrefac]ia *triptofanului (realizat de c re enzimele bacteriene). O parte din
aceast substan] chimic este reabsorbit\ la nivelul mucoasei intestinale, urmând un ciclu enterohepatic [i transformându-se în
indoxil.
INDOLENT, adj. / indolent, -e, adj. / indolent.
[Lat. indolens, -entis = insensibil la durere, de la in = lipsit de, dolens, -entis =
dureros
.] Sin.: indolor (v.).
INDOLOR, adj. / indolore, adj. / indolent.
[Lat. indolorius = nedureros, de la in = lipsit de, dolor, -oris = durere.] Care este
nedureros. Uneori se u-tilizeaz [i termenul indolent (nerecomandat).
INDOMETACIN|, s. f. / indométacine, s. f. / indo-methacin. (DCI) Medicament antiinflamator, antipiretic [i analgezic.
INDUCTOR, s. m. / inducteur, s. m. / inductor.
[Lat. inductor, -oris = cel care introduce, de la inducere = a duce în, a introduce
(
in = `n; ducere = a duce).] 1) Substan] care are proprietatea de a declan[a sau/[i facilita un proces biologic, o reac-]ie chimic\.
Ex.: unii produ[i chimici care declan-[eaz anestezia general\. Proprietatea unei astfel de substan]e. 2) În embriologie: zon a
embrionului ale cei celule vor comanda dezvoltarea [i diferen]ierea diferitelor ]esuturi [i organe. 3) În genetic\: substan]\
elaborat de genele reglatoare, capabil s inhibe ac]iunea represorilor, permi]ând astfel sinteza ARN mesager [i a proteinelor.
INDUC}IE, s. f. / induction, s. f. / induction.
[Lat. inductio, -onis = introducere, de la inducere = a duce în, a introduce (in = `n;
ducere = a duce).] 1) Stadiu al anesteziei generale în timpul cuia începe adormirea: se ob]ine prin diverse mijloace (barbiturice,
eter etc.). 2) Fenomen ontogenetic constând în diferen]ierea tisular provocat sub influen]a unei zone vecine din embrion, cu
însu[iri de "organizator”. 3) Administrarea chimioterapiei de atac `n cancer `n scopul inducerii unei *remisi-uni.
INDUC}IE ENZIMATIC| / induction enzymatique / enzyme induction. Accelerarea activit\]ii anumitor enzime tisulare, îndeosebi
hepatice, consecutiv administrii unor substan]e inductoare, de natur medicamentoas\.
INDURA}IE, s. f. / induration, s. f. / induration.
[Lat. induratio, -onis = întire, de la indurare = a înti (in = `n; durus =
tare, dur)
.] Întirea unui ]esut sau organ în urma unei inflama]ii, prin formarea de ]esut conjunctiv fibros.
INEL KAYSER-FLEISCHER / anneau de Kayser-Fleischer / Kayser-Fleischer ring.
[Lat. anellus = inelu[; Bernhard Kayser,
oftalmolog german, Stuttgart, 1869-1954;
Bruno Fleischer, oftalmolog german, profesor la Erlangen, 1874-1965.] Cerc de
culoare alb-galben-verzuie la limita limbului sclerocorneean, mai evident la examinarea cu lampa cu fant\, format prin depunerea
unor mari cantit\]i de cupru în membrana bazal pos-terioar Descemet a corneei, caracteristic în *degenerescen]a
hepatolenticular\.
INEL SCHATZKI / anneau de Schatzki / Schatz-ki’s ring.
[Lat. anellus = inelu[; Richard Schatz-ki, radiolog american, n. 1901.]
Stenoz circular regulat a esofagului inferior deasupra unei *her-nii hiatale. I. corespunde unui diafragm acoperit de mucoas
esofagian pe fa]a sa superioar [i de mucoas gastric pe cea inferioar\. Cu etio-patogenie necunoscut\, i. S. poate determina
dis-fagie.
INEL SCHWALBE / anneau de Schw albe / Schwalbe’s ring.
[Lat. anellus = inelu[; Gustav Albert Schwalbe, anatomist [i
fiziolog german, profesor de histologie la Leipzig, apoi profesor de anatomie (succesiv) la Jena, Königsberg [i Stras-bourg, 1844-
1916
.] Forma]iune inelar la periferia *corneei, care marcheaz terminarea *membranei Descemet. Reper important `n
*gonioscopie.
INELE CABOT / anneaux de Cabot / Cabot’s ring bodies.
[Lat. anellus = inelu[; Richard Clarke Cabot, medic american,
Boston, 1868-1939
.] Se observ `n *diseritropoieze [i `n unele anemii hemolitice. V. incluziuni intraeritrocitare.
INERTAN}|, s. f. / inertance, s. f. / inertance.
[Lat. iners, -ertis = incapabil, lene[, inactiv, de la in = lipsit de, ars, artis =
pricepere
.] Mime analog *impedan]ei de autoinduc]ie, intrând în expresia impedan]ei pe care un sistem vascular o prezint la
trecerea sângelui.
INER}IE, s. f. / inertie, s. f. / inertia.
[Lat. inertia = lâncezeal\, trând\vie, iner]ie, de la iners, -ertis = incapabil, lene[, inactiv (in
= lipsit de;
ars, artis = pricepere).] 1) Rezisten]a fa] de o for] care tinde s imprime o mi[care. 2) I. mental\: bradi-psihie (v.). 3)
I. uterin\: atonie uterin\, absen]a contrac]iilor fibrelor musculare uterine. 4) Moliciune, torpoare, incapacitate de ac]iune.
INERVA}IE, s. f. / innervation, s. f. / innervation.
[Lat. in = în; nervus = ligament, tendon, nerv.] Distribu]ia nervilor într-un organ
sau într-o regiune din organism.
INFANTICID, s. n. / infanticide, s. m. / infanticide.
[Lat. infans, -ntis = copil; caedere = a omor`.] Uciderea unui f n\scut la
termen sau aproape de termen, care s-a n\scut viu [i a respirat (*docimazie), indiferent dac a fost sau nu viabil.
INFANTIL, adj. / infantile, adj. / infantile.
[Lat. infantilis, de la infans, -ntis = copil.] Care se refer sau care corespunde
perioadei copiliei, ori prezint asemi cu aceasta. Ex.: comportament i., stomatologie i.
INFANTILISM, s. n. / infantilisme, s. m. / infantilism.
[Lat. infantilis, de la infans, -ntis = copil; -ism.] Stare a unui adult care
prezint o serie de caracteristici fizice [i psihologice proprii copiliei: talie mic (*nanism), dezvoltare insuficient a organelor
sexuale, absen]a caracterelor sexuale se-cundare [i, frecvent, ariera]ie mental\. I. este a-sociat adesea unor boli sau sindroame
endocrine. În func]ie de etiopatogenie, se descriu o serie de tipuri de i.: i. distiroidian, i. genital, i. hipofizar, *i. intestinal, i.
mixedematos, i. renal, *i. tardiv de tip Gandy, i. tiroidian.
INFANTILISM CELIAC / infantilisme coeliaque / c(o)eliac infantilism. Sin.: boal celiac (v.).
INFANTILISM INTESTINAL / infantilisme intestinal / intestinal infantilism. Sin.: boal celiac (v.).
INFANTILISM TARDIV DE TIP GANDY / infanti-lisme tardif type Gandy / Gandy’s disease.
[Charles Gandy, chirurg francez,
1872-1943
.] Sin.: boal Gandy (v.).
INFANTILONANISM, s. n. / infantilonanisme, s. m. / infantile dwarfism.
[Lat. infantilis, de la infans, -ntis = copil; gr. nanos,
lat.
nanus = pitic; -ism.] Termen propus pentru asocierea *nanismu-lui, în general armonios, cu *infantilismul genital.
INFARCT, s. n. / infarctus, s. m. / infarct.
[Lat. infartus, de la infarcire = a umple, a îndesa (pentru c\, la nivelul infarctului,
]esuturile par infiltrate [i umflate)
.] Focar circumscris de necroz ischemic\, cu sau f infiltra]ie sanguin\, determinat de
obliterarea unei artere la nivelul unui viscer. Procesul de formare a unui i. se nume[te *infarctizare. V. în continuare infarct
intestinal, infarct miocardic, infarct pulmonar.
INFARCT INTESTINAL / infarctus de l’intestin / intestinal infarction. Hemoragie produs în grosimea tunicilor intestinale din cauza
obliterii unei artere sau a unei vene mezenterice. Rezult un i. hemoragic înso]it de un sindrom de *ocluzie intestinal [i de
irita]ie peritoneal cu prognostic grav.
INFARCT MIOCARDIC / infarctus du myocarde / myocardial infarction, myocardial infarct. Alterare macroscopic a unui perete
cardiac, de origine ischemic (indiferent de mecanism), constând din necroz miocardic [i, ulterior, din scleroz [i afectând o
suprafa] parietal egal cu cel pu]in 2 cm
2
. Leziunea anatomopatologic reprezint\, în marea majoritate a cazurilor, un accident
major al aterosclerozei coronariene. Se manifest\, de obicei, clinic printr-o criz de *angin pectoral extrem de intens [i rebel la
tratament, uneori poate apare f nici o simptomatologie anterioar\, sau cu semne clinice discrete.
INFARCT PLACENTAR / infarctus placentaire / placentar infarction. Leziune degenerativ a *placentei, consecutiv unor alteri
vasculare. Se prezint sub forma unor leziuni multiple rotunjite, ini]ial de culoare ro[ie, iar ulterior albe, prin invazia *fibrinei.
INFARCT PULMONAR / infarctus pulmonaire / pulmonary infarction. *I. rezultat prin obliterarea unei ramuri a arterei pulmonare cu
un cheag sanguin. Se produce o leziune parenchimatoas cu infiltra]ie [i cu *transsudat, f fenomene septice.
INFARCTECTOMIE, s. f. / infarctectomie, s. f. / infarctectomy.
[V. etimologia termenului infarct; gr. ektome = excizie.] Rezec]ia
unui *infarct.
INFARCTIZARE, s. f. / infarcissement, s. m. / infarction.
[V. etimologia termenului infarct.] Formarea [i extensia unui *infarct la
nivelul unui organ, ca urmare a unei obstruc]ii arteriale, de re-gul printr-un *trombus sau *embolus.

438. 438
INFEC}IE, s. f. / infection, s. f. / infection. [Lat. infectus, de la inficere = a strica, a otr\vi.] P\-trunderea în organism a unui
agent patogen (virus, bacterie, ciuperc\, parazit) capabil s se mul-tiplice [i s induc leziuni anatomopatologice. În caz contrar,
organismul este doar *purt or de germeni. I. se poate înso]i de manifesti clinice variabile, în func]ie de germen [i de forma de
boal (
i. patent\). Alteori lipse[te orice manifestare, i. fiind denumit\, în aceast alternativ\, ocult\ sau inaparent\. V. [i infec]ie
latent\, infestare.
INFEC}IE FOCAL| / infection focale / focal in-fection. Focar circumscris de i. microbian\, de la nivelul cuia germenii trec periodic
în circula]ie, determinând diverse menifesti la distan]\. Loca-lizile cele mai frecvente ale i. f. sunt: amigdalele, sinusurile
nazale, ]esutul periodontoidian, prostat etc. Prin teoria i. de focar s-a încercat explicarea unor procese patologice. Sin.: infec]ie de
focar.
INFEC}IE DE FOCAR / infection focale / focal infection. Sin.: infec]ie focal (v.).
INFEC}IE LATENT| / infection latente / latent infection. 1) Stare patologic care regrupeaz semnele [i simptomele cauzate de
invadarea unui organism de c re un agent microbian (bacterie, virus, ciuperc\, parazit). De obicei, termenul este folosit în cazul în
care agentul microbian este patogen, iar i. determin o boal infec]ioas\. 2) Invadarea (propriu-zis\ un a-
gent microbian, patogen sau nu.
INFEC}IE NOSOCOMIAL| / infection nosocomi-ale / nosocomial infection. I. care apare dup 72 de ore de la internarea unui
pacient în spital (absent în momentul internii). Personalul spitalicesc poate fi, de asemenea, afectat de i. n.
INFEC}IE OPORTUNIST| / infection opportu-niste / opportunistic infection. I. determinat de un germen care de obicei este pu]in
agresiv, dar care devine virulent [i capabil s produc grave complica]ii când se dezvolt la un bolnav în stare de deficien]
imunitar\. Ex. relevant: infec]iile o-portuniste din cadrul SIDA.
INFEC}IE POSTPARTUM / infection postpartum / postpartum infection. Cauz frecvent de mor-talitate matern\, în special prin
endometrite complicate de abcese pelviene, peritonite sau tromboflebite pelviene. Agen]ii etiologici cel mai des întâlni]i sunt
streptococii de grup B [i asocierile aero-anaerobe,
E. coli [i Staphilococcus aureus.
INFEC}IE PUERPERAL| / infection puerpérale / puerperal infection. I. invaziv în organismul ma-tern aflat în perioada de *lehuzie,
determinat de un germen patogen [i având ca punct de plecare zona placentar\. I. p. se manifest sub forme locale, regionale
sau generale.
INFEC}IE RECURENT| HIPERIMUNOGLOBULI-NIC| E / infecti on recurrente hyperimmuno-globulinique E / hyperimmunoglobulin
E-re-current infection. Sin.: sindrom Job-Buckley (v.).
INFEC}IE VINCENT / infection de Vincent / Vin-cent's infection, acute necrotizing ulcerative gingivitis.
[Jean Hyacinthe
Vincent
, bacteriolog [i epidemiolog francez, profesor la Paris, 1862-1950.] Gingivit necrozant ulcerativ
acut de etiologie fuzospirilar\, asociat cu ulcera]ia papilelor [i marginilor, al uri de adenopatie [i *halitoz\. Sin.: angin Vincent.
INFEC}II ALE PROTEZELOR ARTICULARE / in-fections des prothèses articulaires / infections of articular prostheses. I. p. a. este
dobândit cel mai adesea intraoperator sau imediat postope-rator, iar debutul clinic poate fi acut (în infec]iile cu
Staphylococcus
aureus
, streptococi piogeni, bacili enterici) sau insidios (stafilococi coagulazo-nega-tivi, difteroizi). În lichidul sinovial se observ
*pleiocitoz cu predominan]a polimorfonuclearelor neutrofile.
INFEC}II VULVOVAGINALE / infections vulvo-vaginales / vulvovaginal infections. I. de natur divers ale vulvei [i vaginului. Cele
mai frecvente trei i. v. sunt vaginita bacterian\, *candidoza [i *tricomoniaza. I. v. constituie factori de risc pentru transmiterea
sexual a HIV, na[terea prematur [i infec]ia cu anaerobi a tractului genital superior.
INFEC}IOS, adj. / infectieux, -euse, adj. / infec-tious, infective.
[Lat. infectus, de la inficere = a strica, a otr\vi.] 1) Care produce
o infec]ie sau o poate transmite. Ex.: agent i. 2) Care este conse-cin]a unei infec]ii. Ex.: boal i.
INFEC}IOZITATE, s. f. / infectiosité, s. f. / infecti-osity.
[Lat. infectus, de la inficere = a strica, a otr\vi.] Capacitatea unui germen
de a p runde într-un organism, de a se men]ine [i de a se transmite la un alt organism.
INFERTILITATE, s. f. / infertilité, s. f. / infertility.
[Lat. in = lipsit de; fertilitas, -atis = rodnicie, fertilitate, de la fertilis = roditor.]
Imposibilitatea fe-meii de a concepe un f viabil. Nu este sin. cu sterilitate (v.).
INFESTARE, s. f. / infestation, s. f. / infestation.
[Lat. infestare = a strica, a devasta, de la infes-tus = du[mos.] Termen care,
pân recent, desemna p runderea unui parazit în organismul gazdei, prin analogie cu termenul de *infec]ie, care se referea la
virusuri [i bacterii. În prezent, termenul i. este folosit numai pentru artropodele ectoparazite, cel de infec]ie fiind utilizat atât pentru
virusuri [i bacterii, cât [i pentru parazi]i. Var.: infesta]ie.
INFESTA}IE. Var. pentru infestare (v.).
INFIBULA}IE, s. f. / infibulation, s. f. / infibula-tion.
[Lat. infibulare = a prinde cu o agraf\, de la in = în, fibula = cing oare,
centur\
.] Opera]ie practicat în unele ]i, de unele etnii, cu scopul de a suprima coitul. Vizeaz în primul rând femeia, i. constând
`n acest caz `n aplicarea unui inel metalic ce traverseaz labiile mari [i mici. La bbat inelul se aplic la nivelul prepu]ului.
INFILTRAT, s. n. / infiltrat, s. m. / infiltrate.
[Fr. infiltrat, din lat. medieval filtrum, cu origine în limba francilor stabili]i în Galia
filtir = fetru, pâs-l\.] 1) Termen utilizat în radiologie pentru desemnarea unei opacit\]i pulmonare al cei diametru nu dep\[e[te
câ]iva centimetri. I. poate fi neomo-gen, f o delimitare net\, sau dens, omogen [i bine delimitat. 2) În anatomia patologic\,
termenul desemneaz invadarea unui ]esut sau a unui organ de c re celule de tipuri diverse, îndeosebi de natur inflamatorie sau
tumoral\, ca [i de c re lichide organice.
INFILTRAT ASSMANN / infiltrat rond d’Assmann / Assmann’s infiltrate.
[Herbert Assmann, medic german, profesor de policlinic
medical la Leipzig, apoi la Königsberg, 1882-1950
.] Opacitate pulmonar rotund\, vizibil radiologic, de dimensiuni variate,
localizat frecvent la nivelul lobilor pulmonari superiori. Corespunde unei alveolite exsudative tuberculoase, cu tendin] la
cazeificare [i delimitare.
INFILTRA}IE, s. f. / infiltration, s. f. / infiltration.
[Fr. infiltration, din lat. medieval filtrum, cu origine în limba francilor stabili]i
în Galia
filtir = fetru, pâsl\.] 1) Introducerea prin punc]ie, la nive-lul unui ]esut, a unui medicament în cantitate mai mare, în
vederea unei resorb]ii îndelungate. 2) Orice modificare patologic a unui ]esut caracterizat prin prezen]a unor produ[i sau celule
care normal nu se afl în ]esutul respectiv.
INFIRM, s. m. / infirme, s. m. / invalid.
[Lat. in-firmus = slab, f for]\.] Persoan afectat de o infirmitate.
INFIRMIER, s. m. sau f. / infirmier, s. m., infirmière, s. f. / nurse.
[Fr. infirmier, din lat. infirmus = slab, f for]\.] Termen cu
semnifica]ie diferit\, `n func]ie de sistemul sanitar. ~n ]ara noastr\, i. reprezint persoana care acord `ngrijiri elementare la patul
bolnavului (ex.: igiena, hrirea [i `nso]irea bolnavului). ~n Fran]a, termenul este echivalentul asistentului medical (din sistemul
nostru sanitar), iar `n Anglia se folose[te termenul
nurse. V. [i nurs\, nursing.
INFIRMERIE, s. f. / infirmerie, s. f. / infirmary.
[Fr. infirmerie, din lat. infirmus = slab, f for]\.] Înc\pere dotat cu paturi, în
care sunt re]inu]i bolnavii cu afec]iuni u[oare.
INFIRMITATE, s. f. / infirmité, s. f. / physical dys-ability, infirmity.
[Lat. infirmitas, -atis = sli-ciune, de la infirmus = slab, f
for]\
.] Alterare permanent [i grav a unei func]ii din organism, de origine congenital\ sau dobândit (consecutiv unei boli sau
unui traumatism).
I. multiple reprezint alterarea mai multor func]ii consecutiv aceleia[i boli sau aceluia[i accident. I. succesive
reprezint i. care pot apare dup boli sau accidente diferite. V. [i invaliditate, handicap.
INFLAMATOR, adj. / inflammatoire, adj. / inflam-matory.
[Lat. inflammare = a da foc, de la in = `n, flamma = flac\.] Care
determin *inflama]ia sau este asociat cu aceasta.
INFLAMA}IE, s. f. / inflammation, s. f. / inflam-mation.
[Lat. inflammatio, -onis = aprindere, inflama]ie, de la inflammare = a
da foc (
in = `n; flamma = flac\.] Ansamblul reac]iilor locale ale organismului ca urmare a unei agresiuni de origine divers\:
bacterian\, viral\, antigenic\, chimic\, fizic\. I. este înso]it adesea de manifesti generale [i poate fi acut\, subacut [i cronic\. I.

439. 439
constituie un complex de simptome, [i nu o boal\. Se traduce, de regul\, prin patru simptome, descrise de Celsus: rubor, tumor,
calor [i dolor. Aceste simptome sunt acompaniate de durere [i alterarea func]iilor regiunii afectate. I. se manifest ini-]ial prin
fenomene vasomotorii (hiperemie local\, edem), apoi celulare (diapedez leucocitar\, mobilizarea celulelor locale [i metamorfoza
lor) [i tisulare (proliferarea fibroblastelor, cicatrizare - în cazul inflama]iei proliferative sau productive). Re-ac]ia inflamatorie implic
fenomene imunologice, mediatori chimici (*histamin\, *kinine, *prostaglan-dine, *leucotriene). În i. cre[te VSH-ul, concentra]ia
fibrinogenului, proteina C reactiv [i diverse glicoproteine. Proces de apare a organismului, i. poate evolua astfel încât s\
necesite administrarea de medicamente antiinflamatorii steroidiene sau non-steroidiene. Au fost descrise, clasic, mul-tiple tipuri de
i., în care se reg\sesc în propor]ii variabile caracteristicile generale, cu o serie de particularit\]i îndeosebi în privin]a fenomenelor
tisulare. Pentru denumirea i. se utilizeaz sufixul
-it\: apendicit\, flebit sau denumiri specifice (pneumonie).
INFLEXIUNE, s. f. / inflexion, s. f. / inflection, inflexion.
[Lat. inflexio, -onis = îndoire, aplecare, de la inflectare = a `ndoi
`n\untru (
in = `n; flec-tere = a `ndoi).] 1) Schimbare brusc a accentului în vorbire sau a tonului vocii. 2) Îndoire, curbare a unui
organ. Ex.:
i. osoas\, fractur incomplet\, cu îndoirea osului.
INFLUENZA, s. f. / influenza, s. f. / influenza.
[Ital. influenza, cu origine incert\: lat. influere = a curge, sau "influen]a” nefast a
a[trilor, care erau considera]i în Evul Mediu drept cauz a bolii
.] Sin.: grip (v.).
INFLUX NERVOS / influx nerveux / nervous influx.
[Lat. influxus, de la influere = a curge `n, a se vsa `n (in = `n; fluere = a
curge);
nervus = nerv.] Propagarea excita]iei la nivelul fibrei nervoase, constând dintr-o und de *depolarizare care se transmite
de-a lungul membranei axonale. Energia necesar deplasii acestei unde nu se datoreaz stimulului, ci este furnizat pe m\sur\
ce mesajul avanseaz\. În consecin]\, natura mesajului nervos nu este afectat de intensitatea stimulului, dar aceasta din urm
codific frecven]a excita]iilor în fibra nervoas\. I. n. se manifest prin succesiunea *poten]ialelor de ac]iune, care constituie
suportul s\u fizic. V. [i conduc]ie saltatorie.
INFORMA}IE, s. f. / information, s. f. / information.
[Lat. informatio, -onis = plan, reprezentare, instruire, de la informare = a
da o form\, a reprezenta [i
forma = form\.] 1) Termen de larg circula]ie dup apari]ia ciberneticii ca form particular [i specific
de leg ur între sisteme [i procese materiale. 2) ~n informatic\, i. reprezint un element de cunoa[tere care poate fi codificat
pentru a fi conservat (p\strat, stocat), tratat (prelucrat, procesat) sau comunicat. Cantitatea de i. reprezint m\surarea cantitativ a
incertitudinii unui mesaj `n func]ie de gradul de probabilitate al fiecui semnal component al mesajului respectiv. 3) ~n sensul cel
mai specific al teoriei comunica]iei (C. Shannon): mime care m\soar incertitudinea determinat prin emisia unui mesaj [i
calculabil conform ecua]iei lui Shannon. Obs.: I. nu este nici materie (dar este stocat pe un sistem material) [i nici energie (dar
este necesar energie pentru conservarea, prelucrarea sau transmiterea sa). Ea m\soar gradul de determinare a unui sistem V.
[i redundan]\.
INFORMA}IE
GENETIC| / information génétique / genetic information. Cantitatea de determinare pe care o poart un mesaj
genetic.
INFRACLINIC, adj. / infraclinique, adj. / subcli-nical.
[Lat. infra = sub; gr. klinikos = referitor la pat, de la kline = pat.] Care nu
provoac o manifestare clinic [i nu poate fi relevat prin examene de laborator.
INFRALIMINAL, adj. / infraliminaire, adj. / subliminal.
[Lat. infra = sub; liminaris, de la limen, -minis = prag.] Inferior pragului
de percep]ie sau de reac]ie (îndeosebi cu referire la un stimul).
INFRALIMINAR. Var. pentru infraliminal (v.).

INFRARO{U, adj. / infrarouge, adj. / infrared. [Lat. infra = sub; roseus = ro[u, trandafiriu.] Radia]ii electromagnetice cu lungimea
de und imediat superioar ro[ului. Determin efect caloric, aplicabil în medicin\.
INFRASUNET, s. n. / infrason, s. m. / infrasound.
[Lat. infra = sub; sonitus = sunet.] Vibra]ie acustic cu frecven] mai mic de
16 Hz, inaudibil de c re urechea uman\. V. [i ultrasunet.
INFUNDIBUL, s. n. / infundibulum, s. m. / infun-dibulum. NA: infundibulum, pl. infundibula.
[Lat. infundibulum = pâlnie.] Orice
parte a unui organ în form de pâlnie. Ex.: pavilionul trompei uterine.
INFUNDIBULECTOMIE, s. f. / infundibulectomie, s. f. / infundibulectomy.
[Lat. infundibulum = pâlnie; gr. ektome = excizie.]
Excizie, sub circula]ie extracorporeal\, a hipertrofiei musculare a infundibulului din ventriculul drept, în cursul curei chirurgicale a
cardiopatiilor congenitale cu obstacol subvalvular al c\ii pulmonare (ex.: în *tetralo-gia Fallot).
INFUNDIBULOTOMIE, s. f. / infundibulotomie, s. f. / infundibulotomy.
[Lat. infundibulum = pâlnie; gr. tome = t\iere, sec]iune, de
la
temnein = a t\ia.] Sec]ionarea infundibulului arterei pulmonare sau a valvulelor pulmonare, executat izolat sau combinat.
Permite accesul `n ventriculul drept. Es-te utilizat `n special pentru realizarea *infundibu-lectomiilor [i pentru realizarea
comunic\rilor in-terventriculare.
INFUZIE, s. f. / infusion, s. f. / infusion.
[Lat. in-fusio, -onis, de la infundere = a vsa în (in = în; fundere = a vsa).] Solu]ie
apoas ob]inut din produse vegetale men]inute un timp în contact în ap fierbinte, aproape de fierbere.
INFUZORI, s. m. pl. / infusoires, s. m. pl. / infusoria.
[Deoarece apar în infuzii (lat. infusio, -onis), dup expunerea la aer.]
Protozoare care au corpul acoperit de cili vibratili, cu ajutorul cora se deplaseaz\. I. prezint dou nuclee: un macro-nucleu
vegetativ [i un micronucleu reproductiv. Cea mai mare parte a i. tr\iesc în aer liber, unii, îns\, sunt parazi]i ai mamiferelor [i
omului. Ex.:
Balantidium coli.
INGESTA, s. f. pl. / ingesta, s. m. pl. / ingesta.
[Lat. ingestum, de la ingerere = a duce în (in = în; gerere = a purta).] Denumire
general\, în lat., a tuturor alimentelor solide sau lichide ingerate.
INGESTIE, s. f. / ingestion, s. f. / ingestion.
[Lat. ingestio, -onis = ingerare, de la ingerere = a duce în (in = în; gerere = a
purta)
.] Introducerea în gu-r [i înghi]irea unui aliment, a unei b\uturi, medicament, iar, uneori (de obicei accidental), a unui produs
necomestibil sau toxic.
INGHINAL, adj. / inguinal, -ale, -aux, adj. / ingui-nal.
[Lat. inguen, -inis = stinghia piciorului.] Care apar]ine regiunii inghinale
(stinghiei), care este localizat în aceast regiune. Ex.: hernie i., ganglioni i.
INGINERIE GENETIC| / ingénierie génétique, génie génétique / genetic engineering.
[Lat. ingenium = spirit, inteligen]\; gr.
genetikos = propriu unei genera]ii, de la genos = neam, urma[, genera]ie.] Domeniu al geneticii, dedicat efectuii unor
experien]e de introducere (transfer) de gene de la o specie dat într-un organism apar]inând aceleia[i specii sau altei specii, de
regul foarte îndeptat filogenetic. Prin aceasta se reorganizeaz materialul genetic al unui organism dat. Izolarea sau sinteza
genelor a dus la ob]inerea artificial a unor substan]e naturale importante: *insulin\, *somatostatin\, *interferon etc. Perspectivele
i. g. sunt extrem de largi, îndeosebi în vederea corectii sau înlocuirii genelor mutante. V. [i biotehnologie.
INGINERIE MEDICAL| / ingénierie médicale / medical engineering.
[Lat. ingenium = spirit, inteligen]\; medicus = medic.]
{tiin]a care are ca scop realizarea de aparate complexe utilizate `n medicin `n scopuri diagnostice sau terapeutice.
INHALANT, s. n. / inhalant, s. m. / inhalant. [Lat. inhalare = a sufla asupra, de la in = în, halare = a sufla.] Substan] (solu]ie)
utilizat în inhala]ie (v.).
INHALA}IE, s. f. / inhalation, s. f. / inhalation.
[Lat. inhalatus = suflare, de la inhalare = a sufla asupra (in = în; halare = a
sufla)
.] 1) Act terapeutic care const în absorb]ia prin c\ile respiratorii, în timpul inspirului, a unui fluid aflat în stare ga-zoas\ sau
dup transformarea în stare de vapori. 2) P runderea (accidental\ a unei substan]e solide sau lichide în c\ile respiratorii
superioare.
INHIBINE, s. f. pl. / inhibines, s. f. pl. / inhibins.
[Lat. inhibere = a împiedica; -inã.] Substan]e (hormoni, factori) asem oare
*liberinelor, exercitând, îns\, un efect inhibitor asupra unor secre]ii hormonale. Ex.: *somatostatina, factorul de inhibare a
prolactinei. V. [i inhibiting hormone.

440. 440
INHIBINE GONADICE / inhibines gonadiques / gonadic inhibins. Hormoni polipeptidici heterodi-meri, constitui]i prin combinarea a
dou lan]uri, pornind de la trei subunit\]i (
α, β
A [i β
B). Se disting dou forme majore: i. A (un lan] α de 18 kDa, un lan] β
A de 14 kDa,
cu genele pe cromozomul 2) [i
i. B (un lan] α, un lan] β
B, fiecare de 14 kDa, cu gene pe cromozomul 2). La ambele i., lan]urile sunt
legate prin dou pun]i disulfidice. La femeie, i. sunt elaborate la nivelul foliculilor cavitari tineri [i exercit o ac]iune de frânare a
sintezei de *go-nadoliberine [i, prin aceasta, asupra hormonilor gonadotropi antehipofizari. Când granuloasa ovarian produce
progesteron, sinteza de i. de reduce. La bbat, i. sunt produse de celulele Sertoli, sinteza lor fiind activat de testosteron [i
inhibat de progesteron. I. testiculare exercit\, de asemenea, o ac]iune de frânare a axului gonadotrop hi-potalamohipofizar,
având [i un rol local, de diminuare a activit\]ii mitotice a spermatogoniilor.
INHIBITING HORMONE / inhibiting hormone / inhibiting hormone. Anglicism care define[te un hormon (secretat de o structur
anatomic) care inhib eliberarea unor hormoni dintr-o alt struc-tur\. Ant.: *
releasing hormone. V. [i inhibine.
INHIBITOR, adj., s. m. / inhibiteur, -trice, adj., s. m. / inhibitor.
[Lat. inhibere = a împiedica.] (Element fizic sau chimic) care are
capacitatea de a produce *inhibi]ie.
INHIBITOR AL ANHIDRAZEI CARBONIC E / inhi-biteur de l’anhydrase carbonique / carbonic anhydrase inhibitor. *Diuretic derivat
din sulfamide. Ac]ioneaz prin inhibarea reabsorb]iei de sodiu [i clor la nivelul ramurii ascendente a ansei lui Henle.
INHIBITOR AL ENZIMEI DE CONVERSIE A AN-GIOTENSINEI / inhibiteur de l’enzyme de con-version de l’angiotensine /
angiotensin con-verting enzyme inhibitor. Denumire pentru un grup de substan]e care inhib *enzima de conversie a angiotensinei
I în angiotensin II. Aceste molecule exercit un puternic efect antihiperten-siv, reprezentant tipic fiind *captoprilul, iar mai recent -
enalaprilul.
INHIBITOR AL ENZIMEI DE CONVERSIE A ENDOTELINEI / inhi biteur de l’enzyme de con-version de endothélinei / endothelin
converting enzyme inhibitor. Denumire pentru un grup de substan]e vasodilatatoare care inhib enzima de conversie a
big-
endotelinei 1 `n endotelin\-1 (ET-1), utilizate `n tratamentul hipertensiunii arteriale, vasospasmului coronarian [i cerebral. Se a-
preciaz c acestea ar putea deveni medicamente la fel de utile `n tratamentul afec]iunilor aparatului cardiovascular ca [i *i. e. de
c. a angiotensinei. V. [i endoteline.
INHIBITOR DE METALOPROTEAZE / inhibiteur des métalloprotéases / metalloproteases inhibitor. Protein implicat în men]inerea
structurii *matricei extracelulare, a cei gen se afl pe cromozomul 22. O anomalie a genei i. de m. este la originea distrofiei
Sorsby, boal cu transmitere autozomal dominant\, afectând subiec]i de 30-40 ani.
INHIBITOR AL MONOAMINOXIDAZEI / inhibiteur de la monoamine oxydase / monoamine oxidase inhibitor. Denumire general
pentru un grup de medicamente antidepresive care cresc concentra]ia de *catecolamine encefalice (nora-drenalin\, 5-
hidroxitriptamin) prin inhibarea dez-aminii oxidative a acestora.
INHIBITOR AL POMPEI GASTRICE DE PROTONI / inhibi teur de la pompe à protons / enzyme inhibitor of H
+
-K
+
-ATPase.
Antiulceros major ce ac]ioneaz prin blocarea *pompei de protoni (H
+
-K
+
-ATPaz\
pomp extrage protoni (H
+
) din celula parietal în scopul men]inerii acidit\]ii gastrice, in-troducând în schimb în celul ionii de K
+
,
pentru men]inerea pH-ului fiziologic al acesteia. Reprezentant tipic: *omeprazolul.
INHIBITORI DE CALCIU / inhibiteurs calciques / calcium antagonists. Sin.: blocante de canale calcice (v.).
INHIBI}IE, s. f. / inhibition, s. f. / inhibition.
[Lat. inhibitio, -onis, de la inhibere = a împiedica.] 1) Fenomen care const în
încetinirea sau oprirea unei reac]ii chimice sub efectul unei substan]e numit *inhibitor. 2) Diminuarea sau suspendarea func]iei
unui organ ca urmare a unor impulsuri transmise pe cale nervoas vegetativ\. I. poate interveni ca mecanism de autoreglare, în
mod normal, caz în care impulsurile provin din organism, sau poate fi determinat de administrarea unor substan]e care mimeaz
efectul inhibitor fiziologic. 3) Diminuarea ratei de cre[tere sau de multiplicare în cazul unui microorganism.
INHIBI}IE ALOGEN| / inhibition allogénique / allogenic inhibition. Fenomen prin care contactul dintre limfocite [i ]esuturi provenind
de la indivizi diferi]i ar declan[a leziuni citotoxice, chiar dac limfocitele nu au fost sensibilizate în prealabil. Realitatea i. a. r\mâne
discutabil\, deoarece unele substan]e pot determina o *citotoxicitate nespecific a limfocitelor.
INHIBI}IE DE CONTACT / inhibition de contact / contact inhibition. 1) Inhibi]ia proliferii celulare dup formarea unui monostrat, în
cazul celulelor în cultur\. I. de c. se explic prin faptul c\, în cazul unei densit\]i mari a popula]iei celulare, concentra]ia *factorilor
de cre[tere devine prea mic pentru a induce diviziunea celular\. 2) Fenomen de oprire a oricei mi[ci celulare atunci când o
celul cu deplasare liber întâlne[te o alt celul\. Frecvent, dup contactul membranar, celula aflat în deplasare se retrage rapid.
INIENCEFALIE, s. f. / iniencéphalie, s. f. / inien-cephaly.
[Gr. inion = spatele capului, occiput; en-kephalos = creier, de la en = `n,
kephale = cap.] Form major a *notocordodisrafiei cu localizare occipitocervical\, constând `n asocierea: *rahi-schizis,
*encefalomielodisrafie [i malfunc]ii ale e-sofagului sau ale stomacului.
INIM|, s. f. / coeur, s. m. / heart. NA: cor.
[Lat. anima = via]\, suflet.] Organ muscular cavitar situat `n *mediastinul anterior, care
asigur prin contrac]iile sale ritmice *circula]ia sanguin\. Mu[chiul cardiac, *miocardul, este tapisat la interior de endocard, iar la
exterior de pericardul seros. I. prezint patru cavit\]i: dou atrii [i dou ventricule. Atriul [i ventriculul drept formeaz
i. dreapt\, iar
atriul [i ventriculul stâng,
i. stâng\; acestea sunt separate prin septum cordis. Atriul [i ventriculul stâng comunic prin orificiul
auriculoventricular stâng, prev\zut cu valvula mitral\; atriul [i ventriculul drept comunic prin orificiul atrioventricular drept, prev\zut
cu valvula tricupsid\. ~n afara miocardului contractil, cordul con]ine un ]esut specializat `n generarea [i transmiterea impulsurilor
contractile, denumit ]esut nodal sau sistem cardionector. Celulele care alc uiesc acest ]esut muscular tân, denumit de unii autori
[i ]esut embrionar, sunt grupate `n mai multe forma]iuni [i anume: 1) nodul Keith [i Flack, situat în auriculul drept [i care
declan[eaz contrac]iile; 2) nodul Aschoff-Tawara, situat la partea superioar a septului interventricular, care comand
transmiterea excita]iei spre ventriculi; 3) fasciculul Hiss, divizat în dou ramuri în pere]ii ventriculari, care se distribuie mai departe
în miocard (re]eaua Purkinje). Dubla structur morfologic a miocardului corespunde unei duble activit\]i func]ionale. I. poate fi
considerat ca fiind constituit dintr-un sistem electric, care genereaz ritmic impulsuri contractile [i dintr-un sistem mecanic, care
reac]ioneaz la aceste impulsuri prin contrac]ii ritmice. Pentru ca inima s `[i poat efectua func]ia de pomp\, este necesar s
existe o corela]ie perfect `ntre activitatea electric [i cea mecanic\. Sin.: cord.
INION, s. n. / inion, s. m. / inion. NA: inion.
[Gr. inion = spatele capului, occiput.] Protuberan]a occipital extern\.
INJEC}IE, s. f. / piqûre, s. f. / injection.
[Lat. in-iectio, -onis = introducere, injectare, de la iniec-tare = a arunca în (in = în;
iactare = a arunca).] 1) Introducerea unui ac ce prezint\ un canal într-o zon a organismului (intramuscular, subcutanat, in-
travenos, intradermic, mai rar arterial) pentru a extrage un lichid normal sau patologic (punc]ie, priz de sânge) sau (mai frecvent)
pentru a injecta un medicament aflat dizolvat sau `n suspensie `ntr-un lichid steril. 2) Substan]a injectat sub form de solu]ie sau
de suspensie medicamentoas\.
INLAY / inlay / inlay.
[Engl. inlay = incrusta]ie.] Obtura]ie dentar preg it în laborator dup amprenta cavit\]ii. Se poate
confec]iona din metal, por]elan sau acrilat.
INOCLUZIE, s. f. / inocclusion, s. f. / inocclusion.
[Lat. in = lipsit de; lat. medieval occlusio, -onis, de la occludere = a închide
[i
claudere = a `nchi-de.] Lipsa de contact ocluzal al arcadelor dentare.
INOCLUZIE STATIC| / inocclusion statique / rest position. Pozi]ia mandibulei când mu[chii masticatori sunt în repaus, iar subiectul
men]ine capul drept. S-a constatat c aceast pozi]ie este constant pentru acela[i subiect în tot timpul vie]ii [i c\, în repaus, exist
un spa]iu liber între arcadele dentare.
INOCUITATE, s. f. / innocuité, s. f. / innocuity, harmlessness.
[Lat. innocuus = care nu este d\-un or, inofensiv, de la in = lipsit
de,
nocere = a face r\u.] Proprietatea de a nu fi d\un or, cu referire îndeosebi la medicamente.
INOCULABIL, adj. / inoculable, adj. / inoculable.
[Lat. inoculare = a altoi, a implanta (in = în; oculus = ochi); sensul actual este
preluat din engl.
to inoculate.] Care poate fi introdus sau transmis prin inoculare.
|

441. 441
INOCULARE, s. f. / inoculation, s. f. / inocula-tion. [Lat. inoculatio, -onis = altoire în ochi, de la inoculare = a altoi, a implanta
(
in = în; oculus = ochi); sensul actual este preluat din engl. to inoculate.] Introducerea unui agent infectant într-un mediu viu
(organism, embrion, culturi celulare) sau într-un mediu inert, acelular (caz în care se folose[te mai frecvent termenul de
îns\mân]are).
INOCULUM, s. m. / inoculum, s. m. / inoculum.
[Lat. inoculare = a altoi, a implanta (in = în; o-culus = ochi); sensul actual este
preluat din engl.
to inoculate.] Termen utilizat în microbiologie pentru desemnarea cantit\]ii de germeni introdu-s într-un mediu
de cultur sau inoculat la un animal de laborator.
INOTROP, adj. / inotrope, adj. / inotropic.
[Gr. is, inos = fibr\; trope = întoarcere, de la trepein = a `ntoarce.] Despre tot ceea ce
se refer la *con-tractilitatea muscular\. Ex.: efectul i. pozitiv sau negativ reprezint cre[terea, respectiv sc\derea contractilit\]ii
musculare.
INOTROPE CARDIACE / inotropes cardiaques / cardiac inotropic drugs. Medicamente cu ac]iu-ne *inotrop pozitiv\, utilizate în
tratamentul insu-ficien]ei cardiace [i al unor tulburi de ritm. I. c. principale sunt: digitalicele, agoni[tii beta-adrener-gici,
dopaminergici [i anumi]i inhibitori ai fosfodi-esterazelor.
INOTROPISM, s. n. / inotropisme, s. m. / inotro-pism.
[Gr. is, inos = fibr\; trope = întoarcere, de la trepein = a `ntoarce; -ism.]
Proprietatea miocardului de a se contracta, consecutiv unui stimul [i pe baza eliberii energiei biochimice din complexele
macroergice de tip fosfat, prin glicoliz anaerob\.
INOZIN|, s. f. / inosine, s. f. / inosine. Nucleotid format prin dezaminarea adenozinei.
INOZITOL, s. m. / inositol, s. m. / inositol. Polialcool, (CHOH)
6, derivat al ciclohexanului, care particip la sinteza lipidelor [i în
special a fosfogliceri-delor.
INOZITOL-TRIFOSFAT, s. m. / inositol triphos-phate / inositol triphosphate. Mesager secund deosebit de important rezultat dup
activarea *fosfolipazei C membranare de c re complexul hormon-receptor. Ac]ionând asupra *fosfatidilino-zitol-4,5-difosfatului
(PIP
2), fosfolipaza C determi-n formarea a doi mesageri secunzi: inozitol-1,4,5-trifosfat (IP
3) [i *diacilglicerol (DAG). I.-t. de-
termin mobilizarea *calciului din depozite, fixân-du-se pe receptorii specifici din structura canalelor de calciu ale membranelor
*reticulului endoplas-matic [i sarcoplasmatic, pe care le deschide. La aceast cre[tere a concentra]iei de calciu contribuie [i
ac]iunea activatoare a i.-t. asupra influxului cationului la nivelul *canalelor calcice ale *plasmalemei. Aceast ultim ac]iune se
produce [i prin intermediul unui metabolit fosforilat al i.-t., inozitoltetrafosfatul (IP
4). Abrev.: IP
3.
INSALIVA}IE, s. f. / insalivation, s. f. / insaliva-tion.
[Lat. in = `n; salivare, de la saliva = sali-v\.] Primul timp al digestiei bucale,
constând în impregnarea alimentelor cu saliv\.
INSCRIP}IE, s. f. / inscription, s. f. / inscription.
[Lat. inscriptio, -onis = înscriere, de la inscribere = a scrie pe (in = `n;
scribere = a scrie).] Parte a re]etei care cuprinde denumirea medicamentelor recomandate [i cantit\]ile necesare.
INSECT|, s. f. / insecte, s. m. / insect.
[Lat. insecta, -orum = insecte, de la insecare = a face o t\ietur în (in = în; secare = a
t\ia); datorit strangula]iilor de pe corpul lor
.] Artropod din clasa Insecta; i. vectoare transmite o boal contagioas de la un
bolnav sau purt or la omul s os.
INSECTICID, adj., s. n. / insecticide, adj., s. m. / insecticide.
[Lat. insecta, -orum = insecte, de la insecare = a face o t\ietur în
(
in = în; secare = a t\ia); caedere = a omorî.] (Substan] chimic toxic\ losit pentru distrugerea insectelor. Tipuri
de i.: de contact, de ingestie, remanent, de respira]ie, de [oc.
INSECTIFUG, adj., s. n. / insectifuge, adj., s. m. / insectifuge.
[Lat. insecta, -orum = insecte, de la insecare = a face o t\ietur în
(
in = în; secare = a t\ia); fugere = a alerga, a fugi.] (Substan]\ e sau pe îmbr\c\minte, înde-pteaz
temporar insectele, f s le distrug\.
INSEMINARE, s. f. / insémination, s. f. / insemi-nation.
[Lat. inseminare = a îns\mân]a, a fecunda, de la in = în, seminare = a
îns\mân]a [i
semen, -inis = s\mân]\.] Introducerea de sperm în interiorul vaginului. V. inseminare artificial [i in-seminare
intrauterin\. Var.: insemina]ie. Sin.: în-s\mân]are.
INSEMINARE ARTIFICIAL| / insémination artifi-cielle / artificial insemination. Metod de tratament a infertilit\]ii masculine constând
în introducerea instrumental a spermei în vaginul unei femei apte pentru concep]ie. Sperma (proasp sau conservat prin
congelare în azot lichid) este depus în ziua probabil a ovula]iei [i poate proveni de la so] (în caz de impoten] a acestuia) sau de
la un donor anonim (în caz de sterilitate a so]ului).
INSEMINARE INTRAUTERIN| / insémination in-trautérine / intrauterine insemination. Procedeu de *concep]ie asistat în cazurile
de infertilitate masculin cauzat de incapacitatea spermatozoizilor de a penetra prin mucusul cervical sau prin bariera ce
înconjoar ovulul. Spermatozoizii pot fi trata]i chimic
in vitro pentru ameliorarea motilit\]ii acestora, fiind apoi injecta]i direct în uter
pe cale vaginal\.
INSEMINA}IE. Var. pentru inseminare (v.).
INSENSIBILIZARE, s. f. / insensibilisation, s. f. / temporary desensitization.
[Lat. in = lipsit de; sensibilis = care se poate percepe
cu sim]urile, de la
sentire = a sim]i.] Abolirea sensibilit\]ii locale sau generale.
INSERT / insert / insert.
[Engl. insert = inser]ie.] Termen englezesc consacrat, desemnând fragmentul de ADN exogen cuprins
într-un vector recombinat.
INSER}IE, s. f. / insertion, s. f. / insertion.
[Lat. insertio, -onis = inser]ie, altoire, de la inserere = a b\ga, a introduce (in = în;
serere = a sema, a s\di).] 1) Termen utilizat în tehnica de *recombinare ADN, cu sensul de introducere de ADN exogen într-un
vector de clonare. 2) Zon de ata[are a unei structuri anatomice pe o alt structur anatomic (ex.: ligament pe os).
INSIPID, adj. / insipide, adj. / insipid.
[Lat. insipi-dus = fad, f savoare, de la in = lipsit de, sapi-dus = gustos.] F gust.
INSOLA}IE, s. f. / insolation, s. f., coup de cha-leur / insolation.
[Lat. insolatio, -onis = expunere la soare, de la in = în, sol, solis
= soare
.] Stare patologic rezultat în urma expunerii de lung durat la ac]iunea razelor solare sau în perioade în care intensitatea
acesteia este foarte mare. Se poate manifesta prin hiperpirexie [i leziuni cutanate de arsur\, irita]ie meningian\, uneori com\.
Forma de
i. numit cu asfixie se manifest prin sc\derea temperaturii organismului [i puls filiform.
INSOMNIE, s. f. / insomnie, s. f. / insomnia.
[Lat. insomnia = lips de somn, de la in = lipsit de, somnus = somn.] Absen]a
*somnului în perioadele normale de somn. I. poate avea cauze multiple [i este foarte rar total\, de obicei afectând un subiect pe o
anumit perioad determinat a nop]ii: 1)
I. ini]ial\, predormi]ional\ sau de induc]ie, când subiectul nu poate adormi decât dup o
perioad lung de timp. 2)
I. de men]inere sau dormi]ional\, cu trezirea subiectului `n plin noapte [i revenirea dificil la starea de
somn sau cu treziri repetate. 3)
I. terminal\ sau post-dormi]ional\, manifestat prin trezire precoce cu imposibilitatea adormirii. ~n
multe cazuri, i. poate disimula elementele unei *depresii sau este consecin]a nerespectii unor reguli simple de igien a somnului.
INSOMNIE FAMILIAL| FATAL| / insomnie fa miliale fatale / fatal familial insomnia. Boal familial descris recent, care ar fi
determinat de un *prion [i se caracterizeaz prin *insomnie rebel la orice tratament, *disautonomie [i tulburi motorii.
Anatomopatologic s-au constatat leziuni localizate `n nucleii talamici anteroventral [i mediodorsal. V. [i encefalopatii spongiforme
subacute transmisibile.
INSORB}IE, s. f. / insorption, s. f. / insorption.
[Lat. in = `n; sorbitio, -onis = sorbire, de la sor-bere = a suge, a bea.] Ansamblul
schimburilor care se produc între lumenul intestinal [i enterocit, în sensul lumen
→ enterocit. I. poate fi activ\ (împotriva unui
gradient [i cu consum de energie) sau
pasiv\ (pe baza unor gradien]i de concentra]ie e-xisten]i între mediul endoluminal [i `n cel
celular).
INSPEC}IE, s. f. / inspection, s. f. / inspection.
[Lat. inspectio, -onis = privire, examinare, de la inspectare = a se uita la, a
examina (
in = `n; spectare = a privi).] Prima etap a examenului fizic. Const în observarea pacientului [i c\utarea eventualelor
|

442. 442
anomalii ale aspectului corpului s\u (culoare, form\ I. reprezint\, `mpreun cu *palparea, *percu]ia
[i *ausculta]ia, una din cele patru etape ale examinii clinice a pacientului.
INSPIR, s. n. / inspiration, s. f. / breath, inspira-tion.
[Lat. inspirare = a inspira, de la in = în, spirare = a sufla.] Timp al
respira]iei în care aerul p runde în pl\mâni prin dilatarea, mirea de vo-lum a cu[tii toracice. Sin.: inspira]ie. Ant.: expir, expira]ie.
INSPIRATOR, adj., s. n. / inspirateur, -trice, adj., s. m. / inspiratory.
[Lat. inspirare = a inspira, de la in = în, spirare = a sufla.]
1) Care particip la inspira]ie. Ex.: mu[chi i., care favorizeaz expansiunea cu[tii toracice [i p runderea aerului în pl\mâni. 2)
Aparat pentru efectuarea respira]iei artificiale sau a respira]iei într-un spa]iu redus (cheson cu aer comprimat).
INSPIRA}IE, s. f. / inspiration, s. f. / inspiration.
[Lat. inspiratio, -onis = suflu, respira]ie, de la inspirare = a inspira (in = în;
spirare = a sufla).] Sin.: inspir (v.).
INSTABILITATE, s. f. / instabilité, s. f. / instabili-ty.
[Lat. instabilitas, -atis = nestatornicie, de la in = lipsit de, stabilitas, -atis
= stabilitate, statornicie [i
stare = a sta în picioare.] 1) În psihiatrie, incapacitatea unui subiect de a se concentra asupra aceleia[i
ac]iuni o perioad mai lung de timp. 2) Imposibilitatea unui *biosistem de a se men]ine `n *stare sta]ionar (echilibru dinamic).
INSTABILITATE PSIHOMOTORIE / instabilité psychomotrice / restlessness. *I. asociat cu o stare de agita]ie psihomotorie.
INSTALA}IE, s. f. / installation, s. f. / equipment.
[Lat. medieval installare = a a[eza un demnitar în strana unei biserici, de la in
= în,
stallum = stal, stran\.] Ansamblu de dispozitive, obiecte care formeaz un tot, utilizat pentru efectuarea unei opera]iuni.
Ex.: i. de aprovizionare cu ap\, i. tehni-cosanitare.
INSTILA}IE, s. f. / instillation, s. f. / instillation.
[Lat. instillatio, -onis = picurare, de la instillare = a picura [i stilla = pic ur\.]
Termen care de-semneaz\, în general, ac]iunea de a introduce un lichid sub form de pic uri, într-o cavitate. Ex.: i. nazal\.
INSTINCT, s. n. / instinct, s. m. / instinct.
[Lat. instinctus = impuls, imbold, de la instiguere = a `mpinge.] Comportament
spontan, înn\scut [i variabil, comun tuturor indivizilor dintr-o specie [i care pare adaptat unui scop de care subiectul nu es-te
con[tient. La om, comportamentele preformate sunt excep]ionale (ex.: suptul), aproape toate con-duitele umane fiind înv\]ate.
I.
de conservare
reprezint un ansamblu de mobiluri care îl împing pe un individ s\-[i conserve via]a. La om, acest i. r\mâne
dependent de condi]iile sociale. V. [i etologie, etologie uman\.
INSTRUC}IE, s. f. / instruction, s. f. / instruction.
[Lat. instructio, -onis = construire, ordonare, de la instruere = a construi, a
aranja (
in = `n; stru-ere = a construi, a ridica).] Ultima parte a re]etei, care cuprinde recomandi cu privire la administrarea
medicamentelor prescrise. Începe cu prescurtarea DS (lat.:
detur et signetur).
INSTRUMENT, s. n. / instrument, s. m. / instrument.
[Lat. instrumentum = unealt\, instrument, de la instruere = a construi, a
echipa (
in = `n; struere = a construi, a ridica).] Dispozitiv, instala]ie sau aparat care serve[te la efectuarea unei anumite
opera]iuni. Ex.: i. de m\sur\.
INSUFICIEN}|, s. f. / insuffisance, s. f. / insuffi-ciency, incompetence (exclusiv cu referire la valvule), failure (cu referire la
deficien]ele organice grave).
[Lat. insufficientia, de la in = lipsit de, sufficiens, -ntis = de ajuns [i sufficere = a fi de ajuns.]
Stare patologic a unei structuri a-natomice (organ, gland etc.), de natur func]io-nal sau organic\, care se caracterizeaz prin
im-posibilitatea (par]ial sau total\, acut sau cronic\ fiziologice. Ex.: *i. ventricular dreapt\ (IVD), *i.
ventricular stâng (IVS), *i. cardiac\, *i. hepatic\, *i. respiratorie, *i. renal etc.
INSUFICIEN}| AORTIC| / insuffisance aortique / aortic incompetence. Cardiopatie valvular caracterizat prin refluxul (patologic)
al sângelui din aort în ventriculul stâng în timpul diastolei. Este determinat de un deficit de etan[eitate a aparatului valvular
sigmoid, de etiologie foarte variat\. În evolu]ia de lung durat se poate complica cu hipertrofie, apoi cu dilata]ie [i *insuficien]
ventricular stâng\.
INSUFICIEN}| CARDIAC| CONGESTIV| / in-suffisance cardiaque congestive / congestive heart failure. Incapacitatea inimii de a
r\spunde la necesit\]ile hemodinamice ale organismului. I. c. c. afecteaz cordul stâng, cordul drept sau ambele (i. c. stâng\,
dreapt\, global\ eni permanent\, ea nu se manifest de obicei decât atunci când nevoile organismului cresc (ex.:
`n efortul fizic). Poate fi
compensat\, dac debitul cardiac este men]inut prin mecanisme naturale de adaptare [i prin mijloace
terapeutice, sau
decompensat\, când, prin evolu]ie, aceste mecanisme [i mijloace nu mai sunt eficiente. Cauzele [i mecanismele
i. c. c. sunt multiple [i complexe: 1)
I. c. c. stâng\ este o complica]ie a stenozei mitrale [i a bolilor care antreneaz insuficien]a
ventricular stâng (hipertensiune arterial\, boli coronariene [i ale orificiului aortic, insuficien] mitral\, cardiomiopatii). 2)
I. c. c.
dreapt\
poate fi determinat de: bronhopneumopatii, embolii pulmonare, unele cardiopatii congenitale [i cardiopatii stângi
decompensate, în acest caz rezultând
i. c. c. global\ sau total\. Expresia clinic se afl `n rela]ie cu cre[terea presiunii `n amonte
fa] de cavit\]ile cordului afectate, determinând semne de i. c. c.: `n amonte de inima stâng (*edem pulmonar), `n amonte de
inima dreapt (*hepatomegalie, *edem al membrelor inferioare), ca [i i. de debit `n aval. V. [i insuficien] cardiac hipodiastolic\,
insuficien] ventricular dreapt\, insuficien] ventricular stâng\.
INSUFICIEN}| CARDIAC| HIPODIASTOLIC| / insuffisance cardiaque diastolique / diastolic ventricular failure. Form de i. c.
datorat umplerii diastolice insuficiente a cordului `n condi]iile unui retur venos normal sau crescut. Poate fi consecin]a scurtii
diastolei, ca `n cazul tulburilor paroxistice de ritm, a sc\derii capacit\]ii de umplere ventricular de cauz miocardic (hipertrofie,
fibroz\ t constrictiv\, tamponad pericardic) sau extracardiac (pneumotorax cu supap\ cien]
cardiac congestiv\.
INSUFICIEN}| CORONARIAN| / insuffisance coronarienne / coronary insufficiency. Tulburare func]ional sau organic a inimii
determinat de irigarea insuficient a miocardului, cel mai des în raport cu *ateroscleroza arterelor coronare, u-neori cu spasmul
acestor artere. Se manifest clinic prin *angin pectoral\.
INSUFICIEN}| CORTICOSUPRARENAL| / in-suffisance corticosurrénale / adrenocortical in-sufficiency. V. insuficien]
suprarenal\.
INSUFICIEN}| HEPATIC| / insuffisance hépa-tique / hepatic failure. Deficien]a func]ional\, de diferite grade, a hepatocitelor,
tradus prin semne clinice [i de laborator. Se produce îndeosebi în *hepatita cronic\, `n *ciroz [i `n *cancerul hepatic. V. [i
hepatit cronic\.
INSUFICIEN}| MITRAL| / insuffisance mitrale / mitral incompetence. Cardiopatie valvular de e-tiologie variat\, frecvent
secundar unei *endocardite bacteriene. Se caracterizeaz prin reflux sanguin din ventriculul stâng în atriul stâng, în perioada
sistolei ventriculare, ca urmare a unui defect de etan[eitate a valvei mitrale. I. m. determin hiperpresiune atrial stâng [i
hipertrofie ventricular stâng\.
INSUFICIEN}| PULMONAR| / insuffisance pul-monaire / pulmonary regurgitation (1), respira-tory failure (2). 1) Incontinen]a
sistemului valvular pulmonar, care antreneaz refluxul diastolic al sângelui din artera pulmonar în ventriculul drept. I. p. este, de
regul\, congenital sau consecin]a unei *valvulotomii pulmonare. 2) Insuficien] respiratorie (v.).
INSUFICIEN}| RENAL| ACUT| / insuffisance rénale aiguë / acute renal failure. Sindrom definit prin sc\derea debitului de *filtrare
glomerular\, la care se adaug tulburi hidroelectrolitice grave [i tulburi endocrine. Cauze: 1) Obstacol la nivelul c\ilor excretorii
(
i. r. a. post-renal\). 2) Alterare hemodinamic ce provoac ischemie renal ( i. r. a. prerenal\ prin colaps cardiovascular). 3) Afec-
tare organic a parenchimului renal (anurie toxic sau succesiv unei glomerulonefrite acute). Metodele de epurare extrarenal
(rinichi artificial) au ameliorat prognosticul i. r. a.
INSUFICIEN}| RENAL| CRONIC| / insuffisanc e rénale chronique / chronic renal failure. Faza final de evolu]ie a majorit\]ii
nefropatiilor, caracterizat prin sc\derea progresiv\, avansat [i ireversibil a filtrii glomerulare [i/sau a func]iei tubulare, cu
diminuarea sau pierderea func]iilor ex-cretorie, homeostatic [i endocrin ale rinichilor. Cauza principal a i. r. c. este reprezentat
de ne-fropatiile glomerulare cronice (peste 50 %), urma-t de nefropatiile intersti]iale (circa 20 %), nefro-angioscleroza din

443. 443
hipertensiunea arterial\, nefro-patia diabetic [i boal polichistic renal\. I. r. c. se nume[te terminal când supravie]uirea nu mai
este posibil decât prin recursul la *dializ periodic sau la *transplant renal.
INSUFICIEN}| RESPIRATORIE / insuffisance respiratoire / respiratory failure. Imposibilitatea aparatului respirator de a men]ine
presiunile par]i-ale ale O
2 [i CO
2 [i satura]ia în oxigen din sângele arterial la valori normale. Cauze: 1) Ventila]ie pulmonar
insuficient\, în
i. r. ventilatorie, care poate fi restrictiv\ (prin diminuarea volumului pulmonar dup *abla]ia unui pl\mân sau din
cauza unei *simfize pleurale) sau
obstructiv\ (obstruc]io-narea fluxului gazos în inspir [i îndeosebi în expir, în bon[ita cronic
obstructiv\, astm, emfizem). În
i. r. mixt\ coexist cele dou mecanisme. 2) I. r. poate rezulta, de asemenea, prin alterarea
membranei alveolare sau a peretelui capilar, care a-fecteaz schimburile gazoase între aerul alveolar [i sângele din capilare.
INSUFICIEN}| SUPRARENAL| / insuffisance surrénale / hypoadrenalism, adrenal insuffi-ciency. Diminuarea sau oprirea secre]iei
hormonilor corticosuprarenali [i simptomatologia secundar acesteia. Este aproape totdeauna consecin-]a unei leziuni primitive a
cortexului suprarenal (i. corticosuprarenal\ a accidente acute (v. sindrom Waterhouse-Friderichsen) sau, mai
frecvent, cronice (ex. tipic este boala Addi-son, v.). Sin.: hipocorticism.
INSUFICIEN}| TRICUSPIDIAN| / insuffisance tricuspidienne / tricuspid regurgitation. Inconti-nen]a aparatului valvular tricuspidian,
care determin regurgitarea sângelui, în timpul sistolei, din ventriculul drept în atriul drept. Poate fi congenital sau dobândit\,
secundar\, de ex., unei endocardite bacteriene. Evolueaz cu insuficien] ven-tricular dreapt\.
INSUFICIEN}| VALVULAR| / insuffisance val-vulaire / valvular regurgitation. Închidere defec-tuoas a valvulelor unui orificiu
cardiac, având drept consecin] refluxul unei p]i din sânge în cavitatea de unde acesta este expulzat. V. i. aortic\, i. mitral\, i.
pulmonar [i i. tricuspidian\. 2) Defect de acolare a valvulelor venoase.
INSUFICIEN}| VELOPALATIN| / insuffisance vélopalatine / velopharingeal insufficiency. Scurtare anormal a *v\lului palatin,
frecvent con-secutiv unei *stafilorafii, care antreneaz *rinola-lie.
INSUFICIEN}| VENTILATORIE / insuffisance ventilatoire / ventilatory failure, ventilatory in-sufficiency. Anomalie a ventila]iei
pulmonare care determin modific\ri ale volumelor utilizabile, f s influen]eze compozi]ia în gaze a sângelui. V. [i insuficien]
respiratorie.
INSUFICIEN}| VENTRICULAR| DREAPT| / insuffisance cardiaque droite / right ventricular failure. Poate reprezenta
repercusiunea la nivelul ventriculului drept a unei i. v. stângi sau a stenozei mitrale. Decompensarea cordului drept ca urmare a
unei afec]iuni pulmonare care evolueaz cu hipertensiune arterial pulmonar se nume[te *cord pulmonar. ~n ambele situa]ii se
produce hipertensiune venoas sistemic [i hipervolemie atât prin policitemie, cât [i prin cre[terea volumului plasmatic. Din punct
de vedere clinic se observ prezen]a edemelor la nivelul membrelor inferioare, hepatomegalie de staz\, turgescen]a jugularelor.
Abrev.: IVD.
INSUFICIEN}| VENTRICULAR| STÂNG| / in-suffi sance cardiaque gauche / left ventricular failure. I. cardiac caracterizat prin
sc\derea de-bitului cardiac [i cre[terea presiunii capilare pulmonare. Se manifest clinic prin astenie [i dispnee de efort. Atunci
când presiunea `n capilarele pulmonare dep\[e[te presiunea oncotic a plasmei, se produce un grad de edem intersti]ial care are
drept consecin] sc\derea complian]ei pulmonare [i cre[terea cantit\]ii de O
2 consumate `n cursul travaliului respirator. I. v. s. este
o consecin] a valvulopatiilor aortice, cardiopatiei ischemice [i defectului septal ventricular. Abrev.: IVS.
INSUFICIEN}| VERTEBROBAZILAR| / insuffi-sance vertébro-basilaire / vertebrobasilar in-sufficiency. Deficit circulator în teritoriul
arterelor vertebrale ale trunchiului bazilar. Reprezint a-proape întotdeauna consecin]a unor leziuni ate-romatoase stenozante [i
trombozante.
INSUFLA}IE, s. f. / insufflation, s. f. / insuffla-tion.
[Lat. insufflare = a sufla în, de la in = în; sufflare = a sufla.] Procedeu
explorator sau terapeutic care const în introducerea într-o cavitate natural fie a unei substan]ei lichide sau solide pulverizate, fie
a unui gaz.
INSULA, s. f. / insula, s. f. / insula. NA: insula.
[Lat. insula = insul\.] Por]iune a creierului care acoper *corpul striat, la creierul
adult fiind situat în partea profund a *scizurii laterale. Sin.: insula lui Reil.
INSULA LUI REIL / insula de Reil / island of Reil.
[Johann Christian Reil, anatomist [i medic german, profesor de medicin la
Halle, apoi la Berlin, 1759-1813
.] Sin.: insula (v.).
INSULAR, adj. / insulaire, adj. / insular.
[Lat. insularis = al insulei, de la insula = insul\.] Care se refer la *insula (ex.: epilepsie
i.) sau la *insu-lele Langerhans (ex.: adenom i. al pancreasului).
INSUL|, s. f. / îlot, s. f. / island.
[Lat. insula = insul\.] Aglomerare de celule sau parte izolat din-tr-un ]esut: 1) Insule Langerhans
(v.). 2)
Insula lui Reil, sin.: insula (v.).
INSULE LANGERHANS / îlots de Langerhans / islands of Langerhans, islets of pancreas.
[Paul Langerhans, anatomist [i
anatomopatolog german, profesor la Freiburg, 1847-1888
.] Structuri multicelulare ne`ncapsulate, cu diametrul de 0,1–0,5 mm,
bogat vascularizate [i inervate, cu secre]ie endocrin\, diseminate `n nodulii pancreatici. Celulele componente ale i. L. au fost
desemnate cu litere grece[ti:
α (secretoare de *glucagon), β (*insulin\ himice, `n prezent se disting 4
tipuri de celule: secretoare de insulin\, de glucagon, de polipeptid pancreatic [i de *somatostatin\. Realitatea existen]ei celor 4
tipuri de celulare este confirmat de patologie, deoarece au fost descrise tumori dezvoltate din fiecare din tipurile men]ionate:
insulinom, glucagonom, polipeptidinom, somatostatinom.
INSULIN|, s. f. / insuline, s. f. / insulin.
[Lat. insula = insul\; -inã.] Hormon polipeptidic secretat de pancreasul endocrin (*insule
Langerhans) sub form de prepro-insulin\. I. este alc uit din 51 de aminoacizi (AA) dispu[i în dou lan]uri (A, cu 21 resturi de
AA, [i B, cu 30) reunite prin dou pun]i disulfurice. Precursorul i., prepro-insulina, este o molecul monocatenar cuprinzând 98
AA. Prin eliminarea *peptidului semnal (16 AA), precursorul se transform `n pro-insulin\, alc uit la rândul s\u din trei p]i
(`ncepând cu extremitatea N-terminal\ denumit B, un peptid de 31 AA denumit peptid de conexiune (sau
*peptid C) [i un lan] de 21 AA denumit A. Prin clivaj enzimatic, peptidul C este deta[at din molecula de pro-insulin\, iar lan]urile A
[i B legate prin dou pun]i disulfurice formeaz molecula de i. De men]ionat c lan]ul A al i. con]ine o punte disulfuric proprie, ce
delimiteaz 3 AA a cor natur variaz `n func]ie de specia animal de la care provine hormonul. *Secven]a func]ional a i. este
reprezentat de ultimii 7 AA din lan]ul B. Gena care codific prepro-insulina se afl pe cromozomul 11 (11p15.1-p15.5), con]inând
trei exoni [i doi introni. Exonul 2 codific peptidul semnal, lan]ul B [i o parte din peptidul C, iar exonul 3 codific restul peptidului C
[i lan]ul A. Principala ac]iune a i. este hipoglicemiant\, determinat prin cre[terea utilizii tisulare a glucozei. Alte ac]iuni:
antilipolitic [i de favorizare a sintezei acizilor gra[i. I. este utilizat `n tratamentul *diabetului insulinodependent, fie sub form de i.
`nalt purificat de origine animal\, fie ob]inut prin procedee biotehnologice (ex,: pe culturi de *
Saccharomyces cerevisiae trans-
formate prin inser]ia unui plasmid care codific i. uman\
®
, Mixtard
®
. Antagonistul i. este
*glucagonul. I. se administreaz fie ca atare, subcutanat (ac]iunea se exprim dup o or\, este maxim la 3 ore [i dureaz 6 ore),
fie intravenos, `n *coma diabetic\. Sub denumirea de i. retard sau i. lent este denumit i. la care s-au ad\ugat diverse substan]e,
pentru prelungirea ac]iunii sale. De[i i. a fost descoperit de Paulescu, el nu a devenit laureat Nobel, Banting [i Best primind
aceast consacrare.
INSULIN| LENT| / insuline retard / lente insulin. V. insulin\, insulin-zinc-protamin\.
INSULINODEPENDEN}|, s. f. / insulinodépen-dance, s. f. / insulin-dependence.
[Lat. insula = insul\; -inã; dependere = a sta
atârnat, de la
de = separat de, pendere = a atârna.] Stare în care se afl un bolnav de *diabet insulinodependent, a cui
echilibrare glucidic nu se poate asigura decât prin injectarea de *insulin\.
INSULINOID, adj. / insulinoïde, adj. / insulin-like.
[Lat. insula = insul\; gr. eidos = form\.] Despre o substan] cu ac]iune
asem oare celei a *in-sulinei, sau cu o structur chimic apropiat de cea a insulinei.

444. 444
INSULINOM, s. n. / insulinome, s. m. / insulinoma. [Lat. insula = insul\; -inã; -oma.] Tumor a celulelor beta din *insulele
Langerhans; de obicei benign\, este una din cauzele majore ale hipoglicemiei.
INSULINOPRIV, adj. / insulinoprive, adj. / insuli-nopenic.
[Lat. insula = insul\; -inã; privus = lipsit de, de la privere = a lipsi (pe
cineva) de ceva.
] Care este determinat de lipsa *insulinei.
INSULINOREZISTEN}|, s. f. / insulinorésis-tance, s. f. / insulin resistance.
[Lat. insula = insul\; -inã; resistentia = împotrivire,
de la
resis-tere = a rezista, a se împotrivi [i sistere = a se o-pri.] Cre[terea necesarului de *insulin în diabet prin apari]ia
anticorpilor antiinsulin\, care blo-cheaz o parte din insulina util\, ca [i o sc\dere a afinit\]ii *receptorilor pentru insulin\. Alt
cauz\: hiperfunc]ia glandelor hiperglicemiante. I. adevat trebuie deosebit de cea din numeroase sti patologice `n care se
observ o rezisten] la insulina endogen\: obezitate, *sindrom Cushing, *acromegalie, insuficien] renal\, sarcin\, aport de
estrogeni etc.
INSULINOTERAPIE, s. f. / insulinothérapie, s. f. / insulin therapy.
[Lat. insula = insul\; -inã; gr. therapeia = tratament, de la
therapeuein = a `ngriji.] Tratament cu *insulin\.
INSULIN-ZINC-PROTAMIN| / insuline-zinc-pro-tamine / protamine zinc insulin. Suspensie tamponat steril de *insulin\, clorur de
zinc [i *protamin\. I.-z.-p. este o insulin lent\, a cei ac]iune începe la a [aptea or de la administrare, este maxim între 12 [i 18
ore [i dureaz 30 ore.
INTEGRARE, s. f. / intégration, s. f. / integration.
[Lat. integrare = a întregi, a completa.] Unificarea func]ional sau
morfofunc]ional a unor componente într-un sistem. Organismul reprezint un sistem complex integrat.
INTEGRINE, s. f. pl. / intégrines, s. f. pl. / in-tegrins.
[Lat. integrare = a întregi, a completa, -inã.] Glicoproteine transmembranare
de adeziune, în num de circa 20, alc uite din subunit\]i
α de 120-180 kDa asociate non-covalent cu subuni-t\]i β de 90-110
kDa. Subunitatea
β este conservat la toat familia i., în timp ce subunitatea α a-re structur variabil\. Toate i. sunt receptori,
prezentând situsuri de legare la nivelul suprafe]ei ce-lulare îndeosebi pentru moleculele *matricei extracelulare. Uneori se leag [i
cu proteinele *cito-scheletului. Ambele subunit\]i traverseaz membrana plasmatic [i particip la legare. La nivelul majorit\]ii
celulelor se exprim mai multe tipuri de i., unele fiind situate în citoplasm\, de unde sunt translocate în membran ca r\spuns la
ac]iunea unor activatori. O serie de i. sunt prezente numai în unul sau câteva tipuri celulare, în timp ce altele sunt universale.
Principalii liganzi ai i. sunt: *fibro-nectina (exist cel pu]in opt tipuri de i. care se pot cupla cu fibronectina), hemonectina, colagenul
de tip I, elastina, proteoglicanii, acidul hialuronic, fibrinogenul, fibrina, trombospondina, osteopontina, factorul von Willebrand,
fragmentul de complement C3b, lamininele, o serie de antigeni, compo-nen]i ai bacteriilor [i fagilor. Liganzii de la nivelul
citoscheletului includ: actina, talina, vinculina, ten-sina [i tropomiozina. Cea mai mare parte a ligan-zilor con]in secven]a de
aminoacizi Arg-Gly-Asp (RGD), recunoscut de i. Prin medierea interac]iu-nilor celul\-celul\, celul\-matrice, suprafa] celular\-
interiorul celulei, i. men]in coeziunea tisular\, forma celular\, intervin în diferen]ierea celular\, migrarea, activarea unor celule [i
transduc]ia semnalelor. O serie de efecte se afl în rela]ie cu activarea *proteinkinazei C [i activarea canalelor ionice. Rolurile i. se
extind în morfogenez\, hemo-staz\, agregare plachetar\, cicatrizarea pl\gilor, interac]iuni gazd\-parazit, fagocitoza
microorganismelor [i a debriurilor, inflama]ie, func]iile sistemului imunitar, metastazare.
INTEGRON, s. m. / intégron, s. m. / integron.
[Lat. integrare = a întregi, a completa.] Concept propus de Fr. Jacob pentru a
exprima "logica or-ganizii” în lumea vie. Arhitectura în etaje a organismului se bazeaz pe structuri intermediare termodinamic
stabile. I. este un sistem de sisteme. Organismul reprezint un i. de ordin superior.
INTELECT DE LIMIT| / niveau limite / subave-rage intelligence.
[Lat. intellectus = cunoa[tere, `n]elegere, de la intellegere = a
în]elege (
inter = `ntre; legere = a alege, a aduna); limes, -itis = linie de hotar.] Zon incert dintre *debilitatea mental u[oar [i
normalitatea psihic\. V. [i ariera]ie mental\.
INTELIGEN}|, s. f. / intelligence, s. f. / intelli-gence.
[Lat. intellegentia = cunoa[tere, inteli-gen]\, de la intellegere = a în]elege
(
inter = `ntre; legere = a alege, a aduna).] Însu[ire informa]io-nal a sistemelor vii [i evoluate, depinzând de mecanisme
nervoase ample [i complexe. I. serve[te adaptii comportamentale, supl [i original\, în situa]ii inedite, bazându-se pe memorie,
pe capacitatea de anticipare, pe elaborarea unor modele interioare. Este sus]inut prin înv\]are, dar se exprim prin anumite
scheme operatorii mintale care apar succesiv, într-o ordine determinat (J. Piaget). I. este determinat ereditar, dar depinde (în
mare m\sur\) [i de mediul familial [i social.
INTENSITATE, s. f. / intensité, s. f. / intensity.
[Lat. intensus = intens, de la intendere = a `n-tinde, a `ncorda.] Termen general
care caracteri-zeaz amplitudinea unui fenomen.
I. curentului e-lectric - mime fizic numeric egal cu acea cantitate de
electricitate ce traverseaz o suprafa] în unitatea de timp. Unitatea sa de m\sur în sistemul interna]ional este amperul (A).
INTEN}IE, s. f. / intention, s. f. / intention.
[Lat. intentio, -onis = inten]ie, de la intendere = a ]in-ti.] 1) Un anumit obiectiv. 2)
Ac]iunea de a `ntinde buzele unei pl\gi pentru a le apropia (de obicei) `n vederea suturii acesteia.
INTERAC}IUNI MEDICAMENTOASE / interac-ti ons médicamenteuses / drug interactions.
[Lat. inter = între; actio, -onis =
ac]iune, de la
agere = a ac]iona; medicamentum = leac, medicament.] Rezultate farmacologicice, dezirabile sau indezirabil, al
interac]iunii dintre medicamente, dintre acestea [i diferite molecule endogene, cu diferite componente ale dietei sau cu o serie de
substan]e utilizate `n scop diagnostic. I. m. pot apare `n cazul administrii simultane sau consecutive (la interval de timp foarte
scurt) a medicamentelor. ~n scopul depistii rezultatelor indezirabile, `n diferite ]i au fost puse la punct sisteme de informare
reciproc (*farmacovigilen]\edicilor [i produc orilor de medicamente. I. m. se pot manifesta prin *sinergie, *poten]are sau
*antagonism.
INTERAC}IUNI MOLECULARE / interactions moléculaires / molecular interactions.
[Lat. inter = între; actio, -onis = ac]iune, de
la
agere = a ac]iona; dim. lat. moles = mas inform\.] Ac]iunile reciproce dintre molecule, sau dintre molecule [i ioni, datorate
unor leg uri ionice, dipol-dipol sau Van der Waals etc.
INTERARTICULAR, adj. / interarticulaire, adj. / interarticular.
[Lat. inter = între; articularius = al articula]iilor.] Situat între dou
sau mai multe p]i osoase care se articuleaz\. Ex.: fibrocartilaj i.
INTERCOSTAL, adj. / intercostal, -ale, -aux, adj. / intercostal.
[Lat. inter = între; costa = coast\.] Care este situat `ntre coaste.
INTERCRICOTIROTOMIE, s. f. / intercricothyro-tomie, s. f. / intercricothyrotomy.
[Lat. inter = între; gr. krikos = inel; thyreos =
pav\z\, scut, tiroid\;
tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a t\ia.] Laringotomie inferioar\: incizia laringelui prin membrana
cricotiroidian\.
INTERCURENT, adj. / intercurrent, -e, adj. / inter-current.
[Lat. intercurrere = a fi la mijloc, a se afla între, de la inter = între,
currere = a alerga.] Despre o complica]ie sau o boal care survin în cadrul unei alte boli.
INTERDIGITA}IE, s. f. / interdigitation, s. f. / in-terdigitation.
[Lat. inter = între; digitus = deget.] Dispunerea în contururi sinuoase
a membranelor plasmatice ale unor celule învecinate. I. asigur un grad de coeziune celular\.
INTERDISCIPLINARITATE, s. f. / interdisciplina-rité, s. f. / interdisciplinarity.
[Lat. inter = `ntre; disciplina = `nv\] ur\, educa]ie,
de la
discipu-lus = elev, discipol.] Transferul metodelor dintr-o disciplin `ntr-alta. Se pot distinge trei grade de i.: 1) un grad
aplicativ
, de ex. metode ale fizicii nucleare aplicate `n medicin stau la baza *medicinii nucleare [i a *radioterapiei; 2) un grad
epistemologic
, de ex. transferul metodelor logicii formale `n teoria *diagnosticului clinic; 3) un grad generator de noi discipline, de
ex. transferul metodelor matematicii sau informaticii `n diverse discipline.
INTERFAZ|, s. f. / interphase, s. f. / interphase.
[Lat. inter = între; gr. phasis = aparen]\, r\s\-ritul unei stele, de la phainein =
a apare
.] Faza vie]ii celulare în care nucleul este în repaus. Cromozomii nu se disting.
INTERFEREN}|, s. f. / interférence, s. f. / inter-ference.
[Engl. to interfere = a se interpune, din lat. inter = între, ferre = a
duce
.] 1) În electrocardiografie, influen]a unei excita]ii asupra alteia, în cazul a dou\ excita]ii care apar la nivelul inimii în focare
foarte apropiate [i într-un interval de timp foarte scurt. Cea de-a doua excita]ie r\mâne f\ efect deoarece c\ile de conducere se

445. 445
afl\, înc\, în perioad refractar absolut\, ca urmare a primei excita]ii. 2) Inhibarea multiplicii unui virus, în organism sau în
cultur\, din cauza existen]ei unei infec]ii prealabile, cu un alt virus. 3) În fizic\, fenomenul de suprapunere în acela[i punct din spa-
]iu a dou sau mai multe unde luminoase, sonore etc.
INTERFERON, s. m. / interféron, s. m. / interferon.
[Lat. inter = între; ferre = a duce.] Glicopro-tein de mas molecular\ mic
produs de celule infectate de virus într-o perioad de timp foarte scurt\. I. inhib multiplicarea viral prin blocarea sintezei acidului
nucleic viral, fiind caracteristic speciei animale infectate, dar nu [i virusului infectant. Producerea i. poate fi declan[at\, în afar de
virusuri, [i de diferite microorganisme sau endotoxine microbiene. Au fost identificate mai multe tipuri de i.: 1)
I. α (IFN α ), produs
de leucocite (pe limfocite `n cultur au fost identificate 12 specii); 2)
I. β (IFN β) , produs de fibroblaste ([i probabil de toate tipurile
de celule) cu dou specii, notate cu 1 [i 2, produse pe fibroblastele `n cultur\; 3)
I. γ (IFN γ) , a cui sintez nu este indus direct de
virusuri, ci prin stimularea limfocitelor de un an-tigen sau mitogen. Pe lâng ac]iunea antiviral\, i. modific reac]iile imunologice ale
organismului [i împiedic dezvoltarea unor celule normale sau tumorale, `ndeosebi `n cazul IFN
γ. Activitatea i. s-ar produce prin
intermediul unui sistem complex de enzime care inhib `ndeosebi sinteza anumitor elemente constitutive ale virusurilor [i ale
diverselor proteine celulare. Nomenclatura `n acest do-meniu nu este `nc fixat\. IFN
α ob]inut prin inginerie genetic este utilizat
în tratamentul hepatitelor cronice virale B [i C, în unele forme de cancer [i în scleroza multipl\. Abrev.: IFN.
INTERFERON ALFA RECOMBINANT / interféron al pha recombinant / recombinant interferon al-pha. *Citokin ob]inut prin
inginerie genetic\, având tripl ac]iune: antiviral\, antiproliferativ [i imunomodulatoare. Este introdus în terapeutica *hepatitelor
cronice active B [i C, ca [i a unor *leucemii. Abrev.: IFN
α.
INTERFERON BETA-1b / interféron béta-1b / interferon beta-1b. Analog de *i. beta uman, cu propriet\]i antivirale [i
imunoreglatoare. Abrev.: IFN
β-1b.
INTERFERON GAMA-1b RECOMBINANT / inter-féron gamma -1b recombinant / recombinant interferon gamma-1b. Tip de *i. care
cre[te *cito-toxicitatea *macrofagelor, de unde propunerea de utilizare terapeutic în unele infec]ii grave. Abrev.: IFN
γ-1b.
INTERLEUKINE, s. f. pl. / interleukines, s. f. pl. / interleukins.
[Lat. inter = între; gr. leukos = alb (kytos = celul\inã.]
Denumire pentru un grup multifunc]ional de *citokine care sunt produse de diferite celule fagocitare (`ndeobi *macrofage) [i de
limfocite. Ac]iunea IL se exercit `n cadrul sistemului limfopoietic. Ini]ial s-a presupus c IL ac]ioneaz asupra *leucocitelor, de
unde denumirea. Termnenul de IL care indic o ac]iune `ntre dou leucocite, a persistentat `n denumirea abreviat\, de IL1 la Il11.
~n prezent se apreciaz c termenul de citokine, mai global, este mai adecvat, cu atât mai mult cu cât unele IL au purtat anterior
ale denumiri, provenind de la activit\]ile care au permis descoperirea lor. Foarte probabil, `n viitor vor surveni restructuri `n
aceast nomenclatur ramificat\. Tipuri de i.: •
IL-1, denumit ini]ial factor de activare a limfocitelor (LAF, de la lymphocyte
activating factor
), este produs de macrofage [i ac]ioneaz asupra limfocitelor T. • IL-2 este elaborat de limfocitele T auxiliare [i
stimuleaz proliferarea limfocitelor T citolitice, a cor multiplicare va amplifica r\spunsul imunitar al organismului. I. 2 a fost
denumit ini]ial factor de cre[tere a limfocitelor T sau TCGF (de la
T-cell growth factor). • IL-3, produs de limfocitele T activate de
un antigen sau un mitogen, stimuleaz cre[terea [i diferen]ierea celulelor stem hematopoietice, ca [i a celulelor hematopoietice
mature (granulocite, macrofage, mastocite). •
IL-4, produs tot de limfocitele T activate, dezvolt abilitatea limfocitelor B de
prezentare a antigenilor, regleaz producerea de IgG [i IgE de c re celulele B, ac]ioneaz ca factor de cre[tere pentru celulele T
[i de maturare pentru mastocite. •
IL-5, produs `n acelea[i condi]ii ca [i IL-3, ac]ioneaz ca factor de diferen]iere a celulelor B [i a
eozinofilelor [i cre[te produc]ia de IgA a celulelor B. •
IL-6, produs prin activarea celulelor T, fibroblastelor [i macrofagelor de
c re antigeni sau mitogeni, serve[te ca factor de diferen]iere pentru celulele B [i timocite; stimuleaz produc]ia de Ig a celulelor B
[i ini]iaz ciclul celular la celulele hematopoietice primare,
in vitro. • IL-7, produs de celulele stromei epiteliale [i mezangiale,
serve[te ca factor de diferen]iere a celulelor B `n stadiile ini]iale de dezvoltare [i sus]ine cre[terea timocitelor [i limfocitelor T. •
IL-
8
, produs de monocite [i de celulele endoteliale, ac]ioneaz ca factor chemotactic [i activator al neutrofilelor, având, probabil, un
rol `n extravazarea neutrofilelor `n inflama]ie. •
IL-9, produs de celulele T [i macrofage, ac]ioneaz asupra unor popula]ii de celule
T,
in vitro. • IL-10, inhib producerea de citokine de c re celulele T activate, cre[te viabilitatea celulelor B [i induce expresia
genelor *complexului major de histocompatibilitate clasa II. •
IL-11, citokin clonat dintr-o linie celular stromal de la primate,
care ar putea avea rol `n proliferarea megacariocitelor [i `n diferen]ierea celulelor B. Abrev.: IL.
INTERLINIE ARTICULAR| / interligne articulaire / joint space. Imagine clar\, liniar sau u[or cur-b\, observat pe o radiografie,
care separ supra-fe]ele articulare [i corespunde cartilajelor articulare [i meniscurilor.
INTERMEDIAR, adj. / intermédiaire, adj. / intermediate.
[Lat. intermedius = interpus, inter-calat, de la inter = între, medius =
situat la mijloc
.] 1) Substan] format în diferite etape ale u-nui ciclu metabolic. 2) Factor, substan] de leg\-tur între dou
extreme.
INTERMEDIN|, s. f. / intermédine, s. f. / inter-medin.
[Lat. intermedius = interpus, intercalat, de la inter = între, medius =
situat la mijloc; -
inã.] Hormon secretat de lobul intermediar al hipofizei, cu ac]iune stimulatoare asupra melano-forelor [i
xantoforelor.
INTERMENSTRUAL, adj. / intermenstruel, -elle, adj. / intermenstrual.
[Lat. inter = între; mens-trualis = referitor la menstrua]ie,
de la
menstruus = în fiecare lun [i mensis = lun\.] Care este situat în intervalul de timp dintre mentrua]ii, îndeosebi la mijlocul
ciclului menstrual, adic între zilele a 10-a [i a 16-a pentru un ciclu de 28 de zile. Tulburile func]ionale din aceast perioad
(dureri, hemoragii) constituie
sindromul i.
INTERMITEN}|, s. f. / intermittence, s. f. / in-termission.
[Lat. intermittere = a pune la mijloc, a `ntrerupe, de la inter = între,
mittere = a trimite.] Neregularitate a unui fenomen care în mod normal este ritmic. Termenul este utilizat îndeosebi cu referire la
neregularitatea ritmului cardiac determinat de absen]a, uneori periodic\, a contrac]iei ventriculare perceput la ausculta]ie sau/[i
la palparea pulsului periferic.
I. adevat\ corespunde unei pauze ventriculare determinat de un *bloc atrioventricular sau, mai rar,
de un bloc sinoatrial.
I. fals\ corespunde unei contrac]ii ventriculare care este prea slab pentru a fi perceptibil prin puls arterial
periferic (ex.: `n caz de *extrasistole).
INTERN, adj., s. m. / interne, adj., s. m. / intern.
[Lat. internus = interior, l\untric.] 1) Aflat în interiorul organismului. 2) Dintre
dou structuri a-natomice, cea mai apropiat de planul sagital median al corpului. Sin.: medial. Ant.: extern. 3)
I. de spital: func]ie
spitaliceasc în sistemul medical francez.
INTERNALIZARE, s. f. / internalisation, s. f. / internalization.
[Fr. internalisation, din lat. internus = interior, l\untric.]
Denumire utilizat frecvent cu referire la procesul de p\trundere `n celul\, prin *endocitoz\, a unor complexe *ligand-*receptor sau
a unor *antigeni. Ex.: i. insulinei. V. [i
capping.
INTERNARE, s. f. / hospitalisation, s. f. / hos-pitalization.
[Fr. interner, din lat. internus = interior, l\untric.] Plasarea [i
r\mânerea unui bolnav în spital. V. spitalizare.
INTEROCEPTIV, adj. / intéroceptif, -ive, adj. / interoceptive.
[Lat. interior = care este în\untru; receptus, de la recipere = a
primi
.] Referitor la receptorii [i c\ile corespunz oare care asigur sensibilitatea la varia]iile produse în interiorul corpului
(sensibilitate profund).
INTEROCEPTOR, s. m. / intérocepteur, s. m. / interoceptor.
[Lat. interior = care este în\untru; receptus, de la recipere = a
primi
.] Tip de struc-tur\ receptoare localizat la nivelul mu[chilor, oaselor, articula]iilor (proprioceptori) [i la nivelul viscerelor
(visceroceptori). I. sunt reprezenta]i de ter-mina]ii nervoase senzitive care primesc excita]ii provenite din interiorul organismului,
cum ar fi pre-siunea sanguin (baroreceptori), senza]ii dureroa-se, concentra]ia unor gaze din sânge etc.
INTEROSOS, adj. / interosseux, -euse, adj. / in-terosseous.
[Lat. inter = între; os, ossis = os.] Care se refer la spa]iul sau
elementele de leg\-tur (ligamente) dintre dou oase.

446. 446
INTERPOLARE, s. f. / interpolation, s. f. / inter-polation. [Lat. interpolare = a reface, a insera, de la inter = între, polare = a
[lefui, a netezi
.] 1) Implantare chirurgical într-un ]esut. 2) Determinarea valorilor intermediare dintr-o serie, pornind de la valorile
observate. 3) Determinarea, prin me-toda grafic\, a unei valori Y
i, corespunz oare u-nei abscise intermediare X
i [i situat între
valorile Y
1-Y
2, corespunz oare unor abscise date X
1 [i X
2.
INTERPRETARE, s. f. / interprétation, s. f. / in-terpretation.
[Lat. interpretatio, -onis = inter-pretare, de la interpretari = a
explica, a traduce [i
interpres, -etis = cel care explic un text, traduc or.] 1) Exprimare `n termeni clari a unui fenomen greu
comprehensibil sau obscur. ~n acest caz, i., de[i corect\, poate reprezenta doar o *ipotez\. 2) Ac]iunea de a aprecia, de a evalua o
serie de date clinice sau/[i de laborator, rezultatele unor investiga]ii. I. eronat poate fi `n rela]ie cu un delir. V. delir de interpretare.
INTERSEC}IE, s. f. / intersection, s. f. / inter-section.
[Lat. intersectio, -onis = metop (`n arhitectur\intersecare = a
t\ia la mijloc (
inter = `ntre; secare = a t\ia).] Structur format la nivelul încruci[ii a dou forma]iuni anatomice.
INTERSEXUALITATE, s. f. / intersexualité, s. f. / intersexuality.
[Lat. inter = între; sexualis = referitor la sex, de la sexus = sex.]
Termen prin care se desemneaz o serie de modifici extrem de variate, de la malforma]iile sexuale la modifici ale caracterelor
secundare sau ale comportamen-tului sexual. Se apreciaz c i. este consecin]a unor defecte în dezvoltarea embrionar\: ini]ial,
individul apar]ine unui sex genetic, dar pe parcursul dezvoltii *sexualizarea vireaz spre sexul opus. V. hermafroditism [i
pseudohermafroditism.
INTERSEXUAT, adj. / intersexué, -e, adj. / inter-sexual.
[Lat. inter = între; sexus = sex.] Despre un subiect care prezint
caracteristici apar]inând ambelor sexe, adic o stare de *intersexualitate.
INTERSTI}IAL, adj. / interstitiel, -elle, adj. / inter-stitial.
[Lat. interstitium = interval, de la inter-stare = a sta la mijloc (inter =
`ntre;
stare = a sta `n picioare).] Care se refer la ]esutul de sus]inere (]esut conjunctiv [i vase sanguine) ce înconjoar structurile
anatomice din organism. Ex.: nefrit i.
INTERSTI}IU, s. n. / interstice, s. m. / interstice, interstitium.
[Lat. interstitium = interval, de la interstare = a sta la mijloc
(
inter = `ntre; stare = a sta `n picioare).] }esutul conjunctivo-muscular de sus]inere a unui organ parenchimatos.
INTERTRIGO, s. n. / intertrigo, s. m. / intertrigo.
[Lat. intertrigo, -inis = jupuitur\, ros ur\, de la inter = între, terere = a
roade
.] Afec]iune dermic localizat îndeosebi la nivelul pliurilor (a zonelor predispuse la frecare mecanic\
obezi [i la sugari. Este favorizat de transpira]ie, în contextul ceia leziunea dermic se su-prainfecteaz microbian.
INTERVAL, s. n. / intervalle, délai, s. m. / interval, time interval.
[Lat. intervallum = interval, de la inter = între, vallus = par,
]u[
.] 1) Durat de timp între momentul în care se produce un fenomen [i momentul în care acesta se manifest clinic. Ex.: i. liber
în sângerile intracraniene. 2) Durat de timp între dou fenomene biologice distincte sau între dou fenomene de acela[i tip
dintr-o succesiune de evenimente. Ex.: *i. Q-T. 3)
I. de încredere din statistica matematic acoper\, cu o probabilitate dat\,
valoarea unui parametru statistic.
INTERVAL P-Q / intervalle P-Q / P-Q interval. Pe *electrocardiogram\, i. P-Q se m\soar de la `n-ceputul undei P pân la `nceputul
complexului QRS. Reprezint timpul necesar conducerii impulsului electric de la *nodul sinoatrial la *nodul a-trioventricular plus
timpul atrioventricular plus tim-pul de conducere `n nodul atrioventricular, fasciculul His [i ramurile acestuia.
INTERVAL Q-T / intervalle Q-T / Q-T interval. Pe electrocardiogram\, i. care include undele Q, R, S, T [i segmentul ST.
Corespunde activit\]ii bioelectrice ventriculare.
INTERVAL TERAPEUTIC / intervalle thérapeu-tique / therapeutic interval. I. de timp care separ dou administri consecutive ale
aceluia[i medicament. Se calculeaz dup criterii farmaco-cinetice.
INTESTIN, s. n. / intestin, s. m. / intestine, gut, bowel. NA: intestinum.
[Lat. intestinum = intestin, de la intestinus = interior.]
Parte a tubului digestiv care se întinde de la pilor la anus. Se subîmparte în
i. sub]ire, constituit din duoden, jejun [i ileon, [i i. gros,
alc uit din cec, colon ascendent, colon transvers, colon descendent, colon sigmoid [i rect.
INTIMA, s. f. / intima, s. f. / intima. NA: tunica intima.
[Lat. intima, -orum = cea mai din\untru, superlativul de la interior = care
este `n\untru
.] Tunica intern a peretelui arterial [i venos, format din endoteliu [i ]esut conjunctiv mai mult sau mai pu]in
abundent (endarter\, endoven). I. este separat de tunica medie prin limitanta elastic intern\.
INTOLERAN}|, s. f. / intolérance, s. f. / intole-rance.
[Lat. intolerantia = neputin] de a suporta, de la in = lipsit de, tolerantia
= suportare, îndurare [i
tolerare = a suporta.] Termen care de-semneaz\, în biologie, orice reac]ie advers la ac]iunea unui
agent exterior, în general, tolerat de organismul uman (de majoritatea indivizilor unei popula]ii). Reac]iile declan[ate pot fi
generalizate sau localizate la nivelul anumit ]esut sau organ. I. poate fi mo[tenit (*idiosincrazie) sau dobândit (*sensibilizare).
Ant.: toleran]\.
INTOLERAN}| EREDITAR| LA FRUCTOZ| / in-tolérance héréditaire au fructose / hereditary fructose intolerance. Enzimopatie
cauzat de deficitul fructozo-1-fosfat-aldolazei hepatice, a do-ua enzim a c\ii de metabolizare a glucozei. Se manifest la sugar [i
copilului mic prin vs uri [i crize hipoglicemice, iar pe termen lung prin retard staturo-ponderal, hepatomegalie, proteinurie [i fruc-
tozurie, iar uneori ca[exie [i moarte. Toat a-ceast simptomatologie dispare odat cu suprimarea din alimenta]ie a fructozei.
Transmiterea este cel mai frecvent autozomal recesiv\. V. [i fructoz\.
INTOLERAN}| EREDITAR| LA GALACTOZ| / intolér ance héréditaire au galactose / galac-tos(a)emia. Sin.: galactozemie (v.).
INTOLERAN}| LA GLUCOZ| / intolérance au glucose / impaired glucose tolerance. Hiperglicemie moderat sub 1,40 g/l
à jéun [i
sub 2 g/l `n perioada postprandial (denumit `n trecut stare paradiabetic sau prediabetic\ bet
non-insulinodependent.
INTOLERAN}| LA GLUTEN / intolérance au gluten / gluten intolerance, c(o)eliac disease. Sin.: boal celiac (v.).
INTOLERAN}| LA LACTOZ| / intolérance au lactose / lactose intolerance. V. lactoz\.
INTOXICA}IE, s. f. / intoxication, s. f. / intoxica-tion.
[Lat. in = în; gr. toxikon = otrav pentru vârful s\ge]ilor, de la toxon =
s\geat\
.] Ansamblul unor sti patologice accidentale cauzate de expunerea organismului, acut sau cronic\, la sub-stan]e toxice
provenite din exterior (
i. exogen\; ex.: *i. digitalic\, i. nicotinic\, v. tabagism; i. cu plumb, v. saturnism; i. cu alcool, v. alcoolism) sau
din interior (
i. endogen\ - termen pu]in utilizat în prezent).
INTOXICA}IE DIGITALIC| / intoxication digita-lique / digitalis poisoning. I. care poate apare, acut sau cronic, dup administrarea
de compu[i digitalici, `ndeosebi la pacien]ii cu o patologie cardiac\. I. d. se caracterizeaz prin manifesti cardiace (tulburi de
ritm, tulburi de conducere, alte anomalii ale electrocardiogramei etc.) [i manifesti generale: digestive (anorexie, eructa]ii,
epigastralgii, gre]uri, vs uri), vezicale (tulburi de mic]iune), uterine (contrac]ii uterine), nervoase (cefalee, vertij, delir, tulburi
vizuale). Sin.: digita-lism.
INTRA PARTUM / intra partum / intra partum.
[Lat. intra = în\untru; partus = na[tere, de la parere = a na[te.] Locu]iune latin
care semnific\: `n timpul na[terii.
INTRA VITAM / intra vitam / intra vitam.
[Lat. intra = în\untru; vita = via]\.] Locu]iune latin care semnific\: `n timpul vie]ii.
INTRAARTICULAR, adj. / intraarticulaire, adj. / intra-articular.
[Lat. intra = în\untru; articula-rius = al articula]iilor.] Care se
afl sau se efec-tueaz în interiorul unei articula]ii. Ex.: revsat i.
INTRADERMIC, adj. / intradermique, adj. / intra-dermal.
[Lat. intra = în\untru; gr. derma, -atos = piele.] Care se afl\, se
produce `n grosimea *dermului. Ex.: injec]ie i.
INTRADERMOREAC}IE, s. f. / intradermoréac-tion, s. f. / intradermoreaction.
[Lat. intra = în\untru; gr. derma, -atos = piele; fr.
réaction, din lat. actio, -onis = ac]iune, de la agere = a ac-]iona.] Sin.: cutireac]ie (v.).
INTRAMEDULAR, adj. / intramédullaire, adj. / intramedullary.
[Lat. intra = în\untru; medulla = m\duv\.] Care se afl\ în
*m\duva spinii. Ex.: vase i.

447. 447
INTRAMURAL, adj. / intramural, -ale, -aux, adj. / intramural. [Lat. intra = în\untru; muralis = de ziduri, de la murus = zid.]
Care este situat în grosimea unui perete (arterial, bron[ic, cardiac etc.), fiind separat de suprafa] printr-un strat de ]esut s os.
INTRAMUSCULAR, adj. / intramusculaire, adj. / intramuscular.
[Lat. intra = în\untru; musculus = mu[chi.] Care se afl sau se
efectueaz în mu[chi. Ex.: aponevroz i. Abrev.: i. m. (pentru desemnarea unei injec]ii i.).
INTRARAHIDIAN, adj. / intrarachidien, -enne, adj. / intrar(rh)achidian.
[Lat. intra = în\untru; gr. rakhis = coloan vertebral\.]
Care se afl sau se produce `n interiorul *canalului rahidian.
INTRATECAL, adj. / intrathécal, -ale, -aux, adj. / intra-thecal.
[Lat. intra = în\untru; lat. theca, gr. theke = cutie, teac\.] Care se
afl\, care este introdus în interiorul unui înveli[. Termenul se utili-zeaz îndeosebi cu referire la injectarea unei sub-stan]e în spa]iul
*subdural: injec]ie i.
INTRAVASCULAR, adj. / intravasculaire, adj. / intravascular.
[Lat. intra = în\untru; vasculum = vas mic, dim. de la vas, vasis =
vas
.] Care este `n interiorul unui vas sangvin.
INTRAVENOS, adj. / intraveineux, -euse, adj. / intravenous.
[Lat. intra = în\untru; vena = ve-n\.] Care se afl sau se efectueaz
în interiorul unei vene. Abrev.: i. v. (pentru injec]ie i.).
INTRAVENTRICULAR, adj. / intraventriculaire, adj. / intraventricular.
[Lat. intra = în\untru; ventriculus = stomac mic, ventricul,
dim. de la
venter, -tris = pântece.] Care se afl sau se produce în interiorul unui ventricul cardiac sau cerebral. Ex.: punc]ie i.,
bloc (cardiac) i.
INTRON, s. m. / intron, s. m. / intron. V. exon.
INTROSPEC}IE, s. f. / introspection, s. f. / intro-spection.
[Lat. introspectum, de la introspicere = a privi în\untru (intra =
în\untru;
spicere = a privi).] Metod de observa]ie a stilor de con-[tiin] ale unui subiect practicat de el însu[i. Informa]iile
aduse de i., sub forma chestionarelor de autoevaluare, sunt de neînlocuit în psihologia clinic\.
INTROVERSIUNE, s. f. / introversion, s. f. / in-troversion.
[Lat. introversus = în\untru, de la intra = în\untru, versus, de la
vertere = a întoarce.] Tendin] de izolare, de repliere în sine însu[i, cu interes exclusiv asupra propriei vie]i interioare.
INTROVERTIT, adj. / introverti, -e, adj. / introvert.
[Lat. introversus = în\untru, de la intra = în\-untru, versus, de la vertere =
a întoarce
.] Subiect care are tendin] la *introversiune. Ant.: extrovertit.
INTRUZIE, s. f. / intrusion, s. f. / intrusion.
[Lat. ecleziastic intrusus, participiul trecut al verbului intrudere = a introduce cu
for]a
.] P runderea unei forma]iuni anatomice `ntr-o alt forma]iune a-diacent\, fie lent [i progresiv, fie rapid, sub ac]iu-nea unei
for]e traumatice. Ex.: i. dentar - `mpin-gerea unui dinte `n grosimea osului maxilar.
INTUBA}IE, s. f. / intubation, s. f. / intubation.
[Lat. in = în; tubus = tub sau tuba = trompet\.] 1) Procedeu de introducere
intratraheal\, pe cale oral\, a unei sonde care are rolul de a asigura permeabilitatea c\ilor respiratorii superioare, de obicei pentru
respira]ia artificial\. I. este primul timp al *anesteziei generale. 2) În general, introducerea unui tub într-un conduct natural.
INTUI}IE DELIRANT| / intuition délirante / delu-sional intuition.
[Lat. intuitio, -onis = privire, de la intueri = a privi; delirare =
a ie[i din brazd\, a ie[i din linia dreapt (
de = separat de; lira = brazd\.] Tulburare frecvent în psihozele delirante acute,
constând în sus]inerea, f elaborare ra]ional\, a unei idei sau a unui fapt în contradic]ie evident cu realitatea.
INTUMESCEN}|, s. f. / intumescence, s. f. / in-tumescence.
[Lat. intumescens, de la intumes-cere = a se umfla (in = în;
tumescere = a se umfla).] Mire de volum (umflare, tumefiere) a unei forma]iuni anatomice, a unui organ sau a unei por]iuni de
organ, ori a întregului corp, de obicei consecin] a unei distrofii hidroprotidice.
I. clar\ este o distrofie hidroprotidic cu hidratare în
exces a citoplasmei, celula având aspect clar, pe când în
i. tulbure, în urma unui proces asem\-tor, celula con]ine granule mici.
INULIN|, s. f. / inuline, s. f. / inulin. Polimer al lactozei, preparat din r\d\cini de cicoare [i tuberculi de dalie. Este utilizat pentru
studiul func]iei glomerulare a rinichiului: clearance la i. (v. clear-ance).
INUNDA}IE, s. f. / inondation, s. f. / inundation.
[Lat. inundatio, -onis = inunda]ie, de la inundare = a inunda [i unda = und\.]
În sens medical, p rundere a unui lichid într-un tub sau organ. Importante: 1)
I. peritoneal\, denumire dat revsa-telor sanguine
intraperitoneale. 2)
I. ventricular\, (v.).
INUNDA}IE VENTRICULAR| / inondation ventri-culaire / Broadbent’s apoplexy. Hemoragie localizat în cavit\]ile ventriculare
cerebrale, îndeosebi din cauza unui hematom intracerebral sau a rupturii unui vas juxtaventricular malformat sau alterat de un
proces patologic.
INVAGINA}IE, s. f. / invagination, s. f. / intussus-ception, invagination.
[Lat. in = în; vagina = teac\.] P runderea unei por]iuni
dintr-un tub flexibil în tubul însu[i. I. se produce la nivelul tubului digestiv: 1)
I. apendicular\, p runderea în form de deget de
mu[ întoars pe dos a apendicelui în cavitatea cecal\. 2)
I. cecocolic\, p runde-rea fundului cecului [i apendicelui mai întâi în
cavitatea cecului [i apoi în colon. 3)
I. colocolic\, p\-trunderea prin telescopare a unui segment de colon în segmentul subiacent.
4)
I. ileocolic\, p\-trunderea ileonului terminal în cavitatea cecului. 5) I. intestinal\ sau hernia intestinului în intestin, p runderea
unui segment de intestin în segmen-tul subiacent.
INVALID, adj., s. m. sau f. / invalide, adj., s. m. ou f. / invalid.
[Lat. invalidus = f putere, slab, bolnav, de la in = lipsit de,
validus = tare, viguros [i valere = a avea for]\, a fi tare.] Persoan care prezint un grad de *invaliditate [i, deci, o incapacitate
de munc\, temporar sau definitiv\. V. [i invaliditate.
INVALIDITATE, s. f. / invalidité, s. f. / disability.
[Lat. invalidus = f putere, slab, bolnav, de la in = lipsit de, validus = tare,
viguros [i
valere = a avea for]\, a fi tare.] Pierderea par]ial sau total a capacit\]ii de munc `n urma unei boli sau a unui
accident. Gradul de i. se stabile[te dup o expertiz efectuat de speciali[ti. La noi `n ]ar sunt stabilite trei grade de i.: I –
pierderea total a capacit\]ii de munc\, persoana invalid necesitând [i o `ngrijire de c\tre o alt persoan (`nso]i-toare); II –
pierderea capacit\]ii de munc\, cu men]inerea posibilit\]ii de `ngrijire a propriei persoane; III – pierderea par]ial a capacit\]ii de
munc\
, persoana invalid men]inându-[i capacitatea exercitii profesiei cu un program redus de lucru, sau, eventual, a unei alte
profesii, cu solicitare mai mic [i cu un program normal. Clasificarea i. `n trei grade se reg\se[te `n multe ]i, dar difer frecvent
definirea acestor grade. De ex., `n Fran]a gradul I reprezint gradul III de la noi din ]ar\. ~n fine, o serie de precizi [i delimiti ale
i. sunt `n rela]ie cu sistemele de asiguri sociale [i de s ate. V. [i handicap, incapacitate de munc\, infirmitate.
INVAZIE, s. f. / invasion, s. f. / invasion.
[Lat. invasio, -onis = atac, de la invadere = a se repezi la, a se n\pusti.] 1) Perioada
care urmeaz fazei de *incuba]ie a unei boli infec]ioase [i corespunde primelor mainfesti clinice. Este urmat de perioada de
stare [i constituie faza de contagiozitate maxim a bolii. 2) Extinderea cancerului (într-un prim timp prin traversarea membranei
bazale de c re celulele maligne) la nivelul structurilor învecinate normale. Este una din caracteristicile *malignit\]ii. V. [i
metastazare, metastaz\.
INVAZIN|, s. f. / invasine, s. f. / invasin.
[Lat. invasio, -onis = atac, de la invadere = a se repezi la, a se n\pusti; -inã.]
Denumire generic pentru proteinele care faciliteaz p runderea bacteriilor `n celulele mamiferelor.
INVAZIV, adj. / invasif, -ive, adj. / invasive.
[Lat. invasus, de la invadere = a invada.] Despre un proces care se extinde rapid în
organism, îndeosebi în cazul unei boli infec]ioase sau canceroase. În cancer se descrie [i un stadiu preinvaziv. V. [i invazie.
INVERSIUNE, s. f. / inversion, s. f. / inversion.
[Lat. inversio, -onis = inversiune, de la invertere = a r\suci, a r\sturna (in = în;
vertere = a întoarce).] 1) Pozi]ia unui organ inversat în raport cu po-zi]ia normal\. Ex.: un organ aflat de obicei la stân-ga este în
dreapta [i invers. 2) Mai rar, îndoirea unui organ cavitar pe el însu[i (ex.: i. uterin).
INVERSIUNE SEXUAL| / inversion du sens gé-nital / sexual inversion. Sin.: homosexualitate (v.).
INVERSIUNEA AORTEI / inversion de l’aorte / aortic inversion. Sin.: dextropozi]ie a aortei (v.).
INVERTAZ|, s. f. / invertase, s. f. / invertase.
[Lat. invertere = a r\suci, a r\sturna (in = în; vertere = a întoarce); -azã.] Enzim
ce catalizea-z hidroliza *zaharozei [i transferul concomitent al grupii fructozice pe un anumit *acceptor. Sin.: zaharaz\.

448. 448
INVERTIT, s. m. / inverti, s. m. / invert. [Lat. in-vertere = a r\suci, a r\sturna, de la in = în, vertere = a întoarce.] Sin.:
homosexual (v.).
INVESTIGA}IE, s. f. / investigation, s. f. / investi-gation.
[Lat. investigatio, -onis = cercetare, de la investigare = a c\uta urmele
(
in = în; vestigium = urm\.] Cercetare sistematic în vederea descoperirii cauzei unei boli sau a determinan]ilor epi-demiologici
ai acesteia. I. pot fi, `n esen]\, clinice [i paraclinice.
INVOLU}IE, s. f. / involution, s. f. / involution.
[Lat. involutio, -onis = înf\[urare, r\sucire, de la involutare = a înf\[ura (in = în;
volutare = a rostogoli, a r\suci).] Termen prin care se desem-neaz\, în fiziologie sau în patologie, orice regresiune a unui organ,
a unei func]ii, a unei boli, a unui ansamblu de organe sau a organismului în întregime. Tipuri particulare de i.: 1)
I. senil\ - regresiu-
ne general a organismului în cadrul procesului de îmb rânire. 2)
I. tumoral\, regresiune a unei tumori dup chimioterapie sau/[i
radioterapie. 3)
I. uterin\ - revenirea progresiv a uterului, dup na[tere, la dimensiunile normale.
IOD, s. n. / iode, s. m. / iodine.
[Gr. ioeides = violet.] Elementul nr. 53, halogen foarte r\spândit, abundent în apa de mare, unde se
concentreaz în alge. Este indispensabil organismului în sinteza hormonilor tiroidieni. Organismul uman adult con-]ine circa 30 mg
i., concentrat în cea mai mare parte în tiroid\. Caren]a în i. alimentar reprezint cauza *gu[ei endemice [i a *mixedemului.
Utilizarea i. [i deriva]ilor în terapeutic este foarte variat\. Sub form de
tinctur de i., este un puternic antiseptic. I. radioactiv este
utilizat în medicina nu-clear\. V. [i iod 123, iod 125, iod 131.
IOD 123 / iode 123 / 123 radioiodine. Radioizotop (
123
I) cu timpul fizic de înjum \]ire de 13,3 ore, emi] or de radia]ii γ de 159 keV.
Este izotopul radioactiv ideal pentru efectuarea *scintigrafiei tiroidiene.
IOD 125 / iode 125 / 125 radioiodine. Radioizotop (
125
I) cu timpul fizic de înjum \]ire de 60 zile, emi] or de radia]ii γ de 35 keV.
Este folosit exclusiv pentru marcarea unor molecule foarte diverse utile în practic (ex.: în *radioimunodozare) sau în cercetare.
IOD 131 / iode 131 / 131 radioiodine. Radioizotop (
131
I) cu timpul fizic de înjum \]ire de 8,07 zile, emi] or de radia]ii β
-
[i γ (cu
energia de 365 keV). Este izotopul radioactiv ideal în *radioizotopote-rapia unor boli tiroidiene (unele forme de cancer, boal\
Basedow, hipertiroidism), fiind utilizat [i în *scintigrafia tiroidian în lipsa *i. 123.
IODEMIE, s. f. / iodémie, s. f. / iod(a)emia.
[Gr. ioeides = violet, iod; haima, -atos = sânge.] Concentra]ia plasmatic a *iodului. I.
total normal este de 50-90
µg/l plasm\. Iodul se afl în plasm sub dou forme: mineral sau anorganic (10 mg/l) [i organic, legat
de anumite proteine serice (iod proteic, PBI -
protein bound iodine; 40-80 µg/l). A-cesta din urm este format dintr-o frac]iune non-
hormonal (iodotirozine, iod medicamentos, proteine iodate anormale) [i o frac]iune hormonal (care poate fi extras cu butanol,
numit [i BEI, de la
butanol extractible iodine). Iodul hormonal este cuprins aproape exclusiv în *tiroxina (T
4) legat de proteine.
Concentra]iile iodului proteic [i hormonal sunt sc\zute în hipotiroidie [i crescute în hipertiroidie.
IODID|, s. f. / iodide, s. f. / iododerma.
[Gr. ioeides = violet, iod; -idã.] Forma]iune buloas sau vegetant localizat la nivelul
mucoasei bucale sau al pliurilor, determinat de absorb]ia masiv [i prelungit de iod sau de ioduri.
IODISM, s. n. / iodisme, s. m. / iodism.
[Gr. ioeides = violet, iod; -ism.] Intoxica]ie cu iod sau ioduri, cu simptomatologie clinic
divers\: coriz\, ptialism, cefalee frontal\, emaciere, slire, erup]ii cutanate.
IODOCAPTARE, s. f. / iodocaptation, s. f. / iodo-captation.
[Gr. ioeides = violet, iod; lat. captare = a prinde.] Captarea iodului de
c re *tiroid\. V. [i radioiodocaptare.
IODOFILIE, s. f. / iodophilie, s. f. / iodophilia.
[Gr. ioeides = violet, iod; philia = atrac]ie, de la philein = a iubi.] Reac]ie
observat în leucocite în unele sti patologice (toxemii [i anemii severe), concretizat\ prin colora]ia brun a acestora, ca urmare a
fixii iodului sau iodurilor.
IODOFORM, s. n. / iodoforme, s. m. / iodoform.
[Gr. ioeides = violet, iod; lat. formica = furnic (gr. hyle = materie).] CHI
3,
antiseptic local tot mai pu]in utilizat.
IODOPSIN|, s. f. / iodopsine, s. f. / iodopsin.
[Gr. ioeides = violet, iod; opsis = vedere, aspect; -inã.] Pigment al *conurilor
retiniene format din asocierea retinenului (*rodopsin) [i o protein diferit de *opsinele din *purpura retinian\.
IODOTERAPIE, s. f. / iodothérapie, s. f. / iodo-therapy.
[Gr. ioeides = violet, iod; therapeia = tratament, de la therapeuein = a
`ngriji
.] Tratament cu iod sau ioduri. V. [i iod.
IODOTIRONIN|, s. f. / iodothyronine, s. f. / iodo-thyronine. Derivat iodat din tironin\. V. hormoni tiroidieni.
IODOTIROZIN|, s. f. / iodotyrosine, s. f. / iodotyrosine.
[Gr. ioeides = violet, iod; tyros = brânz\; -inã.] Nume sub care sunt
cuprin[i deriva]ii ioda]i ai tirozinei:
3-iodotirozina sau mono-iodotirozina (MIT) [i 3,5-diiodotirozina (DIT). Condensarea acestor
compu[i d na[tere celor doi hormoni tiroidieni: *triiodotironina (T
3) [i tetraiodotironina sau *tiroxina (T
4).
IODUR|, s. f. / iodure, s. m. / iodide.
[Gr. ioeides = violet, iod.] Suri ale acidului iodhidric, cel mai frecvent folosite fiind i. de
potasiu sau i. de sodiu.
IODURIE, s. f. / iodurie, s. m. / ioduria.
[Gr. ioeides = violet, iod; ouron = urin\.] Cantitatea de iod eliminat în urin\, aproape
exclusiv sub form de ioduri. I. variaz în func]ie de aportul alimentar [i de regiunea geografic considerat\. Cre[terea sa semnific
o supraînccare cu iod, frecvent de origine iatrogen\. V. de ex. lipiodol.
IOHIMBIN|. Var. pentru yohimbin (v.).
ION, s. m. / ion, s. m. / ion.
[Gr. ion = migrator, c\l or, de la ienai = a merge.] Atom sau molecul ini]ial neutr [i ulterior înccat
electric prin pierderea sau achizi]ia unuia sau mai multor *elec-troni. Pierderea de electroni d na[tere unui
i. pozitiv (cation), atras
de catod; achizi]ia de electroni d na[tere unui
i. negativ (anion), care este atras de anod.
ION-GRAM, s. m. / ion-gramme, s. m. / gram-ion.
[Gr. ion = migrator, c\l or, de la ienai = a merge; lat. gramma = greutate
mic\, din gr.
gramma = liter\, caracter.] Masa unui num de ioni egal cu *numul lui Avogadro, de asemenea egal numeric cu
suma maselor atomice ale atomilor care compun ionii respectivi.
IONIZANT, adj. / ionisant, -e, adj. / ionizing.
[Gr. ion = migrator, c\l or, de la ienai = a merge.] Care produce ioni. Ex.: radia]ii i.
IONIZARE, s. f. / ionisation, s. f. / ionization.
[Gr. ion = migrator, c\l or, de la ienai = a merge.] 1) Formarea de ioni, spontan
(disocierea electroli]i-lor unei solu]ii) sau indus (prin ac]iunea radia]iilor ionizante asupra materiei).
IONOFOREZ|, s. f. / ionophorèse, s. f. / ionto-phoresis.
[Gr. ion = migrator, c\l or, de la ienai = a merge; phoresis =
transportare, de la
pherein = a purta, a transporta.] Metod de introducere în organism, prin piele, a unor medicamente ionizate
sau a altor substan]e prin utilizarea curentului continuu, care provine de la doi electrozi aplica]i pe tegumente. Particulele pot migra
`n câmp elec-tric, `n func]ie de sarcin\, fie c re anod (dac sunt `nccate negativ), fie `n direc]ia catodului. Sin.: iontoforez\.
IONOFORI, s. m. pl. / ionophores, s. m. pl. / io-nophores.
[Gr. ion = migrator, c\l or, de la ienai = a merge; phoros = care poart\,
de la
phe-rein = a purta, a transporta.] 1) Polipeptide sintetizate de unele microorganisme (ob]inute [i prin sintez chimic\
cresc considerabil permeabilitatea membranei celulare pentru ioni. Cre[te-rea permeabilit\]ii este selectiv\, specific pentru un
anumit tip de ion. Reprezint cel mai convin-g or argument al existen]ei difuziunii simple mediate de peptide, adic a *canalelor
ionice. Structural, i. sunt peptide ciclice (ex.: valinomicina) sau liniare (ex.: gramicidina). Se disting dou tipuri de i.: transportori
ionici mobili (c\u[i) [i i. care formeaz canale. Ambele tipuri ac]ioneaz prin protejarea ionului transportat, astfel încât acesta s
poat penetra în mediul intern hidrofob al dublului strat lipidic. I., nefiind cupla]i la o surs de energie, favorizeaz fluxuri nete de
ioni doar în sensul gradientului electrochimic. O serie de i. sunt utiliza]i ca antibiotice. Ex.: nistatina [i amfo-tericina B au ac]iune
antifungic\, ca urmare a fix\-rii `n pere]ii fungilor care con]in steroli. Al]i i. sunt utili `n cercetare. Ex.: i. A23187 provoac `nc-
carea celulelor cu cationi bivalen]i (CA
2+
, Mg
2+
), cu men]inerea poten]ialului de membran (prin trecerea 2H
+
extracelular). 2)
Materiale chimice care au afinitate mare pentru ioni. I. sunt utiliza]i în electrozii selectivi de ioni (ISE), care pot fi inclu[i în
membrane artificiale.
IONOGRAM|, s. f. / ionogramme, s. m. / electro-lytogram.
[Gr. ion = migrator, c\l or, de la ienai = a merge; gramma =
înscriere
.] Reprezentarea, de obicei sub forma a dou coloane verticale, a concentra]iilor diver[ilor *cationi [i *anioni dintr-un lichid

449. 449
biologic (frecvent din plasm\, i. sanguin\ sau plasmatic\). Concentra]iile sunt exprimate în miliechivalen]i (mEq/L) sau în milimoli
(mmol/l).
IONOTERAPIE, s. f. / ionothérapie, s. f. / iono-therapy.
[Gr. ion = migrator, c\l or, de la ienai = a merge; therapeia = tratament,
de la
thera-peuein = a `ngriji.] Metod de *electroterapie bazat pe fenomenul de *iontoforez\. Tratamentul cu radia]ii
ultraviolete.
IONTOFOREZ|, s. f. / iontophorèse, s. f. / ionto-phoresis.
[Gr. ion = migrator, c\l or, de la ienai = a merge; phoresis =
transportare, de la
pherein = a purta, a transporta .] Sin.: ionoforez (v.).
IOTACISM, s. n. / iotacism, s. m. / iotacism.
[Gr. iota = litera i; -ism.] Dificultatea de a pronun]a literele g [i j, care sunt înlocuite cu
i.
IPECA, s. f. / ipéca, s. m. / ipecac.
[Cuvânt de origine portughez\, din Brazilia.] Extrasul liofilizat din rizom [i r\d\cini de Cephaelis
ipecacuanha
, utilizat ca emetic [i expectorant.
IPOHONDRIE, s. f. / hypocondrie, s. f. / hypo-chondria.
[Gr. hypokhondria, deoarece anticii credeau c aceast stare mental se
datora unei perturbi `n regiunea hipocondrului; de la
hypo = sub; khondros = cartilaj.] Preocupare obsedant a unui individ
pentru s atea sa (alt\dat legat de tulburi ale organelor con]inute `n abdomen, `n *hipocondrul drept sau stâng, de unde
etimologia). Var.: hipocondrie.
IPOTEZ|, s. f. / hypothèse, s. f. / hypothesis.
[Gr. hypothesis = care este pus dedesubt, de la hypo = sub, thesis = punere [i
tithenai = a plasa, a pune.] O presupunere, o tez provizorie formulat pe baza datelor experimentale existente la un moment dat
sau pe baza intui]iei, [i care urmeaz s fie verificat\.
IPSILATERAL, adj. / ipsilatéral, -ale, -aux, adj. / homolateral.
[Lat. ipse, ipsa, ipsum = (eu, tu, el...) `nsumi, `ns\[i, `nsu[i...;
lateralis, de la latus, -eris = latur\.] Sin.: homolateral (v.).
IPSOS, s. n. / plâtre, s. m. / plaster.
[Lat. gyp-sum, gr. gypsos = gips, ipsos.] Material preparat din gips, prin arderea acestuia în
cuptoare speciale pentru a i se extrage o molecul [i jum ate de ap\. Are numeroase aplica]ii în stomatologie.
IRADIERE, s. f. / irradiation, s. f. / irradiation.
[Lat. irradiare = a lumina cu razele, a iradia, de la radius = raz\.] 1) Expunerea
unui organism sau a unui material la radia]ii. La om, poate fi pro-fesional (lucru în mediu cu radia]ii), terapeutic (îndeosebi în
cazul radioterapiei oncologice) [i accidental\. În toate aceste cazuri se disting:
i. extern\ (prin radia]ii care provin de la o surs situ-
at în exteriorul organismului) [i
i. intern\ (când sursa de radia]ii se afl în organism). Unit\]ile de m\sur pentru i. sunt: *Gray [i
*Sievert. 2) Propagarea unei senza]ii dureroase de la nivelul unui punct fix - sediul durerii - în regiuni din organism mai mult sau
mai pu]in îndeptate. Ex.: i. durerii cardiace la nivelul bra]ului stâng în *angina pectoral\.
IREDUCTIBIL, adj. / irréductible, adj. / irreduci-ble.
[Lat. irredux, -icis = f întoarcere, de la in = lipsit de, reductus, de la
reducere = a aduce înapoi (retro = `napoi; ducere = a duce).] Care nu poate fi repus în pozi]ia sa normal\. Ex.: fractur i.,
hernie i.
IRESPONSABILITATE, s. f. / irresponsabilité, s. f. / irresponsibility.
[Lat. in = lipsit de; respon-sus, de la respondere = a
r\spunde
.] Lipsa de r\spundere asupra actelor s\vâr[ite, prin absen]a discern\mântului [i controlului la bolnavii psihici. I. se
stabile[te numai prin expertiz medico-legal\.
IREVERSIBILITATE, s. f. / irréversibilité, s. f. / irreversibility.
[Lat. in = lipsit de; reversus, de la revertere = a întoarce înapoi, a
reveni (
retro = înapoi; vertere = a întoarce).] 1) Proprietatea unui fenomen natural de a se produce într-un singur sens. Ex.:
procesele de `mb rânire. 2) Caracteristica unei reac]ii chimice de a nu se putea efectua `n sens invers. 3) Caracteristica unor
procese termodinamice.
IRIDECTOMIE, s. f. / iridectomie, s. f. / iridecto-my.
[Gr. iris, -idos = curcubeu; ektome = excizie.] Rezec]ia chirurgical a unui
fragment din *iris. Se disting: 1)
I. optic\, practicat într-un sector variabil al irisului pentru deschiderea unei c\i de trecere a razelor
luminoase, când un obstacol central determin o *ambliopie. 2)
I. periferic\, care permite comunicarea camerelor anterioar [i
posteri-oar a ochiului. 3)
I. sectorial\ sau segmentar\, când se efectueaz rezec]ia unui sector mai mult sau mai pu]in extins din
iris. 4)
I. sfincterian\, când fragmentul din iris este rezecat din zona sfincterian\.
IRIDENCLEZIS, s. n. / iridencleisis, s. m. / iriden-cleisis.
[Gr. iris, -idos = curcubeu; enklein = a închide, a con]ine.] Opera]ie
antiglaucomatoas prin care se creeaz o fistul care permite drenarea *umorii apoase din camera anterioar în spa-]iul episcleral.
I. reprezint o sclerotomie limbic\ liniar\. Sin.: opera]ie Holth.
IRIDIU 192 / iridium 192 / radioiridium.
[Gr. iris, -idos = curcubeu.] Radioizotop (
192
Ir) cu timpul fizic de înjum \]ire de 74,02 zile,
emi] or de radia]ii
β
-
[i γ (cu energie medie de 0,3 MeV). Este foarte utilizat în *curieterapie sub form de aliaj cu platina (platin
iridat) [i condi]ionat în fire acoperite de platin pur\.
IRIDOCICLIT|, s. f. / iridocyclite, s. f. / iridocyc-litis.
[Gr. iris, -idos = curcubeu; kyklos = cerc; -itã.] Inflama]ia *irisului [i a
*corpului ciliar.
IRIDOCICLIT| RECIDIVANT| / uvéite récidi-vante à hypopion / iridocyclitis septica. Sin.: boal Behçet (v.).
IRIDOCONSTRICTOR, adj. / iridoconstricteur, adj. / iridoconstrictor.
[Gr. iris, -idos = curcubeu; lat. constrictor, de la
constringere = a strânge.] Element muscular sau agent chimic care produce constric]ia pupilei.
IRIDOCOROIDIT|, s. f. / irido-choroïdite, s. f. / iridochoroiditis.
[Gr. iris, -idos = curcubeu; kho-rion = membran\, înveli[ al
f ului;
eidos = for-m\; -itã.] Inflama]ia *irisului [i a *coroidei.
IRIDODIALIZ|, s. f. / iridodialyse, s. f. / iridodia-lysis.
[Gr. iris, -idos = curcubeu; dialysis = separare, de la dia = prin, lysis =
distrugere [i
lyein = a distruge.] Separarea sau ruperea traumatic ori chirurgical a *irisului de inser]ia sa.
IRIDOKERATIT|, s. f. / irido-kératite, s. f. / irido-keratitis.
[Gr. iris, -idos = curcubeu; keras, -atos = corn, cornee; -itã.] Inflama]ia
*irisului [i a *corneei.
IRIDOLOGIE, s. f. / iridologie, s. f. / iridology.
[Gr. iris, -idos = curcubeu; logos = [tiin]\.] Tehnic de diagnostic [i profilaxie
bazat pe examinarea minu]ioas al irisului `n vederea determinii constitu]iei individuale [i a predispozi]iilor morbide. Cunoscut
de caldeeni, dar sistematizat de abia `n sec. al XIX-lea de homeopatul maghiar Ignatz von Peczeley, i. este fundamentat de
coresponden]a observat `ntre diferite organe sau func]ii [i anumite arii iriene. Sunt interpretate culoarea, textura [i relieful irian,
morfologii distincte putând sugera o predispozi]ie sau o maladie. Ex.: semnele `n relief corespund tendin]elor inflamatorii,
crevasele denot insuficien]e sau caren]e, iar depigmentile locale sugereaz o func]ionalitate mai pu]in performant\. V. [i me-
dicin alternativ\.
IRIDODONESIS, s. n. / iridodonèse, s. f. / irido-donesis.
[Gr. iris, -idos = curcubeu; donesis = vibra]ie, tremur ur\, de la donein
= a tremura, a vibra
.] Tremur ur a *irisului vizibil în timpul mi[cilor mici ale globului ocular. I. este consecin]a lipsei de suport a
*cristalinului. Se observ în sub-luxa]ia [i luxa]ia cristalinului, ca [i în *afakie.
IRIDOPLEGIE, s. f. / iridoplégie, s. f. / iridople-gia.
[Gr. iris, -idos = curcubeu; plege = lovitur\.] Paralizie a sfincterului pupilar, de
natur traumatic\, medicamentoas sau patologic (în diverse boli neurologice). Se caracterizeaz prin *midria-z\, uneori
pasager\, [i imobilitatea pupilei la lumi-n\. Sin.: pupil fix\.
IRIDOSCHIZIS, s. n. / iridoschisis, s. m. / irido-schisis.
[Gr. iris, -idos = curcubeu; skhisis = despic ur\, de la skhizein = a
desp]i
.] Atrofia stro-mei irisului.
IRIDOSCLERECTOMIE, s. f. / iridosclérectomie, s. f. / iridosclerectomy.
[Gr. iris, -idos = curcubeu; skleros = dur, tare; ektome
= excizie
.] Inter-ven]ie hipotonizant antiglaucomatoas\, consecutiv ceia umoarea apoas dreneaz din camera anterioar `n
spa]iul episcleral.

450. 450
IRIDOTOMIE, s. f. / iridotomie, s. f. / iridotomy. [Gr. iris, -idos = curcubeu; tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a t\ia.]
Sec]ionarea irisului: fie pentru lgirea orificiului pupilar, fie pentru favorizarea drenajului *umorii apoase din *camera pos-terioar
în *camera anterioar\.
IRIGATOR, s. n. / irrigateur, s. m. / irrigator.
[Lat. irrigare = a iriga, de la rigare = a uda.] Dispozitiv (aparat) folosit pentru
sp\l ur vaginal sau rec-tal\.
IRIS, s. n. / iris, s. m. / iris. NA: iris.
[Gr. iris, -idos = curcubeu.] Membran a ochiului care formeaz un diafragm circular, separând
camerele anterioa-r [i posterioar ale ochiului. În centrul i. se afl un orificiu, denumit pupil\. I. determin\, prin pigmentarea sa,
culoarea ochilor. Mu[chiul constrictor [i dilatator al i. provoac\, respectiv, contrac]ia [i dilatarea pupilei.
IRITABILITATE, s. f. / irritabilité, s. f. / irritability.
[Lat. irritabilitas, -atis = iritabilitate, de la irri-tare = a provoca, a irita.] 1)
Concept utilizat pentru caracterizarea reactivit\]ii specifice a elementelor anatomice diferen]iate, a[a-numita energie specific a
sim]urilor. 2) Tulburare psihic exprimat prin imposibilitatea men]inerii calmului [i a unui comportament adecvat.
IRITA}IE, s. f. / irritation, s. f. / irritation.
[Lat. irritare = a provoca, a irita.] Proces tisular distro-fic, ireversibil, de origine
neurovegetativ [i vascular\.
IRIT|, s. f. / iritis, s. f. / iritis.
[Gr. iris, -idos = curcubeu; -itã.] Inflama]ia irisului, asociat de obicei cu *iridociclita [i, în consecin]\,
cuprins în cadrul acesteia.
ISCHEMIE, s. f. / ischémie, s. f. / isch(a)emia.
[Gr. iskhaimos = care opre[te sângele, de la is-khein = a suprima, a re]ine, haima,
-atos
= sânge.] Diminuarea circula]iei sanguine într-un teritoriu localizat din organism, determinat de o vaso-constric]ie
func]ional sau de o obstruc]ie a vaselor sanguine. Consecin]ele i. depind de importan]a fiziologic a teritoriului vascular afectat. V.
[i sindrom de ischemie-leziune.
ISCHEMIE MIOCARDIC| SILEN}IOAS| / i sché-mie myocardique silencieuse / silent myocar-dial isch(a)emia. Negativare
tranzitorie a undei T a electrocardiogramei, survenind `n absen]a oric\-rei crize de *
angor pectoris. Se observ `n *insufi-cien]ei
coronariene.
ISCHIALGIE, s. f. / ischialgie, s. f. / ischialgia.
[Gr. iskhion = [old; algos = durere.] Durere la nivelul ischionului.
ISCHIATIC, adj. / ischiatique, adj. / ischiatic.
[Gr. iskhion = [old.] Care se refer la ischion. Ex.: hernie i.
ISCHION, s. n. / ischion, s. m. / ischium.
[Gr. iskhion = [old.] V. tab. anat. - oase.
ISCHIOPUBIOTOMIE, s. f. / ischiopubiotomie, s. f. / ischiopubiotomy.
[Gr. iskhion = [old; lat. pubes, -is = peri `n barb\, osul
pubis; gr.
tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a t\ia.] Sec]io-narea ramurii ascendente a ischionului [i a celei orizontale a
pubisului, precum [i a arcadei crurale [i a membranei obturatorii, dac acestea se opun îndeptii oaselor.
ISOCROMOSOM. Var. pentru izocromozom (v.).
ISTERIE, s. f. / hystérie, s. f. / hysteria.
[Gr. hys-tera = uter.] Nevroz considerat în trecut de origine sexual\, de unde [i
etimologia. Se carac-terizeaz prin existen]a a dou categorii de semne: unele permanente (paralizii, tulburi senzitive [i
senzoriale, unele constituind clasicele semne a-le i. - anestezie, îngustarea câmpului vizual), altele tranzitorii (crize epileptiforme,
accidente teta-niforme). Fenomenele isterice pot fi reproduse prin sugestie sau autosugestie [i nu prezint nici un fel de
sistematizare. Abrev.: Hy.
ISTM, s. n. / isthme, s. m. / isthmus. NA: isth-mus.
[Lat. isthmus, gr. isthmos = pasaj îngust, istm.] Segment îngustat al unui
organ (i. uterin, i. al corpului tiroid).
ISTORIE NATURAL| / histoire naturelle / natural history. Evolu]ie spontan\. ~n medicin termenul se utilizeaz cu privire la evolu]ia
unei boli.
ITERATIV, adj. / itératif, -ive, adj. / iterative.
[Lat. iterativus, de la iterare = a repeta, a relua, a reîncepe.] Care este repetat de
mai multe ori. Ex.: reflex i., stimulare i. [i chiar interven]ie chirurgical i. Sin.: repetitiv.
IVORIU, s. n. / ivoire, s. m. / ivory.
[Fr. ivoire, din lat. eboreus = de filde[, de la ebur, -oris = filde[.] Sin.: dentin (v.).
IVS / IVS / IVS.
[Engl.] Abreviere de la InterVening Sequence, termen sin. cu *intron.
IXODIDAE / Ixodidae / Ixodidae.
[Gr. ixodes = lipicios.] *Acarieni (c\pu[e) cu picioarele articulate pe tegumente, cu pseudopens
bucal\, vectori, prin `n]ep uri la om, ai unor boli infec]ioase (*ric-kettsioze, *arboviroze [i *febre recurente regionale).
IZEICONIE, s. f. / iséiconie, s. f. / iseikonia.
[Gr. isos = egal; eikon, -onos = imagine.] Dimensiuni egale ale imaginilor percepute
de cei doi ochi. I. este o condi]ie fiziologic pentru vederea binocular\. Sin.: izoiconie. Ant.: *anizeiconie.
IZOAGLUTINARE, s. f. / isoagglutination, s. f. / isoagglutination.
[Gr. isos = egal; lat. aggluti-nare = a lipi, a uni.] Sin.:
izohemaglutinare (v.).
IZOAGLUTININ|, s. f. / isoagglutinine, s. f. / iso-agglutinin.
[Gr. isos = egal; lat. agglutinare = a lipi, a uni; -inã.] Anticorp seric
responsabil de *izoaglutinarea eritrocitelor. Se disting:
i. naturale sau regulate (anti-A sau anti-B) [i i. imune sau neregulate,
secundare transfuziilor sau sarcinilor (ex.: anti-Rh).
IZOAGLUTINOGEN, s. m. / isoagglutinogène, s. m. / isoagglutinogen.
[Gr. isos = egal; lat. agglu-tinare = a lipi, a uni; gr.
gennan = a produce.] Antigen de grup sanguin implicat în *izoaglutina-rea hematiilor. Sin.: aloantigen eritrocitar.
IZOALERGIE, s. f. / iso-allergie, s. f. / isoallergy.
[Gr. isos = egal; allos = alt; ergon = lucru, ac]iu-ne, de la ergein = a lucra.]
Stare de *alergie provocat la nivelul unui organism prin introducerea unui antigen provenit de la un subiect din aceea[i specie.
IZOANTICORP, s. m. / isoanticorps, s. m. / iso-antibody.
[Gr. isos = egal; anti = contra; lat. corpus, -oris = corp.] Anticorp care
reac]ioneaz specific cu un antigen dintr-un organism de aceea[i specie cu cel care l-a produs. Sin.: aloanti-corp.
IZOANTIGEN, s. m. / isoantigène, s. m. / isoanti-gen.
[Gr. isos = egal; anti = contra; gennan = a produce.] Antigen prezent numai
la anumi]i indivizi ai unei specii [i, deci, capabil s determine formarea de izoanticorpi la indivizii aceleia[i specii care nu posed
antigenul respectiv.
IZOBARE, adj., s. f. pl. / isobares, adj., s. f. pl. / isobars.
[Gr. isos = egal; baros = greutate.] 1) Linii care unesc punctele de
presiune egal într-o diagram\. 2) Elemente cu aceea[i mas atomic (A), dar cu numere atomice (Z) diferite.
IZOBOLOGRAM|, s. f. / isobologramme, s. m. / isobologram.
[Gr. isos = egal; bole = ac]iunea de a arunca, raz de soare, de la
ballein = a arunca.] Reprezentare grafic a interac]iunii dintre dou antibiotice în func]ie de concentra]iile minime inhibitoare sau
bactericide ale acestora. Exist trei cazuri: sinergie, antagonism sau absen]a interac-]iunii.
IZOCITOZ|, s. f. / isocytose, s. f. / isocytosis.
[Gr. isos = egal; kytos = celul\; -ozã.] Egalitatea dimensiunilor globulelor ro[ii,
aproape totdeauna normal (normocitoz). În unele anemii, dimensiunile pot fi u[or diminuate.
IZOCORIE, s. f. / isocorie, s. f. / isocoria.
[Gr. isos = egal; kore = pupil\.] Egalitatea diametrelor celor dou pupile. Ant.:
*anizocorie.
IZOCORTEX, s. n. / isocortex, s. m. / isocortex.
[Gr. isos = egal; lat. cortex, -icis = scoar]\.] Zona cortexului cerebral cea mai
recent filogenetic; cuprinde tot cortexul, cu excep]ia por]iunilor olfactive, hipocampice [i a ariilor piriforme.
IZOCROM, adj. / isochrome, adj. / isochrome.
[Gr. isos = egal; khroma, -atos = culoare.] Care prezint aceea[i culoare, care
este uniform colorat. Sin.: ortocrom.
IZOCROMOZOM, s. m. / isochromosome, s. m. / isochromosome.
[Gr. isos = egal; khroma, -atos = culoare; soma, -atos =
corp
.] Cromozom anormal format prin fracturarea transvers a centro-merului, urmat de duplicarea bra]elor lungi sau a celor
scurte. Var.: isocromosom.
IZOCRON, adj. / isochrone, adj. / isochronous.
[Gr. isos = egal; khronos = timp.] 1) Care se produce în perioade de timp egale.
Ex.: b \i sau contrac]ii i. 2) Calificativ pentru structurile excitabile ale cor *cronaxii sunt egale.
IZODACTILISM, s. n. / isodactylie, s. f. / isodac-tylism.
[Gr. isos = egal; daktylos = deget; -ism.] Existen]a unor degete cu aceea[i
lungime la mâini sau la picioare.

451. 451
IZODIASTOLIC, adj. / isodiastolique, adj. / pro-todiastolic. [Gr. isos = egal; diastole = dilatare, de la diastellein = a lgi.] Un
fenomen care se produce exact la începutul diastolei ventriculare, înainte de deschiderea valvulelor atrioventricula-re. V.
protodiastolic.
IZODINAMIA ALIMENTELOR / isodynamie des aliments / food isodynamics.
[Gr. isos = egal; dynamis = for]\; lat. alimentum
= aliment, de la
alere = a hri.] Egalitatea valorii energetice a di-verselor categorii de alimente (protide, lipide, glucide) în
organism, care, în consecin]\, ar putea fi interschimbabile în ra]ia alimentar\, f conse-cin]e negative. I. a. trebuie îns corectat
prin no-]iunea de *ac]iune dinamic specific a alimentelor. În plus, nu se ia în considerare decât valoarea caloric a alimentelor [i
se ignor valoarea acestora ca surs de materiale necesare în edificarea [i între]inerea ]esuturilor. Din acest punct de vedere,
protidele, lipidele [i glucidele nu pot fi înlocuite unele prin altele f\ afectarea uneori grav\, a echilibrului nutritiv `ndeosebi `n
perioada de cre[tere a organismului.
IZODONT, adj. / isodonte, adj. / isodontic.
[Gr. isos = egal; odous, odontos = dinte.] Care are to]i din]ii de acela[i tip. Stare
normal la reptile, i. reprezint o malforma]ie la om.
IZODOZ|, s. f. / isodose, s. f. / isodose.
[Gr. isos = egal; dosis = ac]iunea de a da.] Suprafe]ele care rezult din unirea tuturor
punctelor la nivelul co-ra are loc absorb]ia unor doze egale de energie radiant\.
IZOELECTRIC, adj. / isoélectrique, adj. / isoelec-tric.
[Gr. isos = egal; elektron = chihlimbar, corp care se electrizeaz prin frecare.]
Care este identic în ceea ce prive[te poten]ialul electric. Care se men]ine la acela[i poten]ial electric.
IZOELECTROFOCALIZARE, s. f. / isoélectrofo-calisation, s. f. / isoelectric focusing.
[Gr. isos = egal; elektron = chihlimbar, corp
care se electri-zeaz prin frecare; lat.
focus = c\min, utilizat cu sensul de focar `ncepând din sec. XIX .] Sin.: e-lectrofocalizare (v.).
IZOENZIM|, s. f. / isoenzyme, s. f. / isoenzyme.
[Gr. isos = egal; en = în; zyme = ferment, drojdie.] Denumire generic pentru
variet\]ile moleculare ale unui sistem enzimatic, care au aproape aceea[i activitate asupra unui substrat, dar care se disting între
ele prin propriet\]ile fizicochimice, ]inând uneori de diferen]e minime în structura [i aranjamentul polipeptidic [i localizarea lor
tisular\. Ex.: creatinkinaza posed i. cu localizare muscular\, cardiac [i cerebral\. Sin.: izozim\.
IZOGENIC, adj. / isogénique, adj. / isogeneic, isogenic.
[Gr. isos = egal; gennan = a produce.] Caracteristica unor indivizi (homo-
sau heterozi-go]i) care au acela[i patrimoniu genetic. Ex.: gemenii monozigo]i. Sin.: izolog, singenic.
IZOGNAT, adj. / isognate, adj. / isognate.
[Gr. isos = egal; gnathos = falc\, maxilar.] Care are creste alveolare superioare [i
inferioare egale, cu aceea[i deschidere de arc. În ocluzie, din]ii care vin cap la cap.
IZOGREF|, s. f. / isogreffe, s. f. / isograft.
[Gr. isos = egal; lat. graphium, din gr. grapheion = peni] de scris, briceag de altoit,
de la
graphein = a scrie.] *Gref care se realizeaz cu un grefon prelevat de la un individ *izogenic cu primitorul (de la gemeni
monozigo]i sau, în experien]ele de laborator, de la un animal de ras pur\n.: gre-f izogenic\, izolog sau singenic\. V. [i
homo-gref\.
IZOGRUP, adj. / isogroupe, adj. / isogroup.
[Gr. isos = egal; fr. groupe, din ital. gruppo = nod, asamblare; germ. kruppa.]
Termen utilizat cu referire la doi sau mai mul]i indivizi care au acela[i grup sanguin. Ex.: transfuzie i.
IZOHEMAGLUTINARE, s. f. / isohémagglutina-tion, s. f. / isoh(a)emagglutination.
[Gr. isos = egal; haima, -atos = sânge; lat.
agglutinare = a lipi, a uni.] Aglutinarea eritrocitelor care apare atunci când sângele a doi indivizi din aceea[i specie (dar cu grup
sanguin diferit) este pus `n contact, cauzat de izohemaglutinine (izoantigeni care aglutineaz hematiile). Sin.: izoaglutinare.
IZOHEMOLIZ|, s. f. / isohémolyse, s. f. / iso-h(a)emolysis.
[Gr. isos = egal; haima, -atos = sânge; lysis = distrugere, de la lyein
= a distruge
.] Hemoliz produs prin *izohemolizine.
IZOHEMOLIZIN|, s. f. / isohémolysine, s. f. / isoh(a)emolysin.
[Gr. isos = egal; haima, -atos = sânge; lysis = distrugere, de la
lyein = a distruge; -inã.] *Izoaglutinin care provoac *hemoliz\. Ex.: i. anti-A con]inut în sângele unor subiec]i cu *grupa
sanguin O, denumi]i "donatori universali periculo[i”.
IZOICONIE, s. f. / iso-iconie, s. f. / isoiconia.
[Gr. isos = egal; eikon, -onos = imagine.] Sin.: izeico-nie (v.).
IZOIMUNIZARE, s. f. / iso-immunisation, s. f. / isoimmunization.
[Gr. isos = egal; lat. immunis = scutit, apat, de la in = lipsit
de,
munus = obliga]ie.] Fenomenul de apari]ie a anticorpilor (*izoanticorpi) într-un organism ca urmare a contactului cu un
antigen provenit dintr-un alt organism din aceea[i specie (*izoantigen). Ex.: `n accidente în cazul *transfuziei sanguine.
IZOLARE, s. f. / isolement, s. m. / isolation.
[Ital. isolato = separat ca o insul (isola), din lat. insula = insul\.] 1) Ac]iunea de a
desp]i, de a separa. 2) Ac]iune epidemiologic prin care omul bolnav sau purt orul de germeni este separat de alte persoane în
perioada cât este contagios.
IZOLEUCIN|, s. f. / isoleucine, s. f. / isoleucine. Aminoacid rezultat din hidroliza *fibrinei [i a altor proteine. Este esen]ial pentru
cre[terea optim a copilului [i în echilibrul azotului la adult. Concentra]ia sa (ca [i a *izomerului s\u optic: alo-izoleucina) cre[te
considerabil `n *boala urinii cu miros de sirop de ar]ar.
IZOLOG, adj. / isologue, adj. / isologous.
[Gr. isos = egal; logos = raport, rela]ie.] Sin.: izogenic (v.).
IZOMERAZ|, s. f. / isomérase, s. f. / isomerase.
[Gr. isos = egal; meros = parte; -azã.] Clas major de enzime care catalizeaz
procesele de izo-merizare.
IZOMERI, s. m. pl. / isomères, s. m. pl. / isomers.
[Gr. isos = egal; meros = parte.] Substan]e cu a-ceea[i compozi]ie chimic
(formul brut), dar cu aranjarea atomilor diferit\ [i, deci, cu însu[iri fizi-cochimice deosebite.
IZOMERIE, s. f. / isomérie, s. f. / isomerism.
[Gr. isos = egal; meros = parte.] Stare ce caracterizea-z doi sau mai mul]i compu[i
chimici care, posedând aceea[i formul molecular (deci identici din punct de vedere al compozi]iei cantitative [i al masei
moleculare), se disting prin anumite pro-priet\]i fizice sau chimice datorit varia]iilor în dispunerea atomilor în interiorul moleculei.
Tipuri: 1)
I. cis-trans, în care izomerii difer prin dispozi]ia spa]ial a dou leg uri duble fa] de una simpl (configura]ie
molecular\). 2)
I. de compensa]ie, când o molecul cu mai mul]i atomi asimetrici posed un plan de simetrie. 3) I. dinamic\ sau
des-motropie, echilibru între dou forme ale aceleia[i molecule organice. 4)
I. de func]ie, când izomerii au func]ii diferite. 5) I.
geometric\
, în raport cu o dubl leg ur sau un ciclu. 6) I. de nucleu, prin substituen]i plasa]i în locuri diferite pe un nucleu al unui
compus ciclic. 7)
I. nuclear\, dat de nuclee atomice diferite cu acela[i num de mas\. 8) I. optic\, dat de pozi]ia radicalilor pe un
atom asimetric. 9)
I. de pozi]ie, dat de doi compu[i ce con]in aceea[i grupare func]ional\, dar plasat în pozi]ii diferite. 10) I.
spa]ial\
sau stereoizomerie, când exist doi izomeri, dintre care unul este imaginea în oglind a celuilalt.
IZOMERIZARE, s. f. / isomérisation, s. f. / iso-merism.
[Gr. isos = egal; meros = parte.] Formarea de *izomeri.
IZOMETRIC, adj. / isométrique, adj. / isometric.
[Gr. isos = egal; metron = m\sur\.] Care men]ine acelea[i dimensiuni. Ex.:
contrac]ie i. a unui mu[chi.
IZOMETROPIE, s. f. / isométropie, s. f. / isome-tropia.
[Gr. isos = egal; metron = m\sur\; ops, opos = vedere, v\z.] Egalitate în
refrac]ie la ambii ochi.
IZOMORFISM, s. n. / isomorphisme, s. m. / iso-morphism.
[Gr. isos = egal; morphe = form\; -ism.] 1) Identitate de form\. 2)
Proprietatea unor substan]e cu compozi]ie chimic diferit\, dar cu structur înrudit\, de a cristaliza în acelea[i forme structurale.
IZONIAZID|, s. f. / isoniazide, s. f. / isoniazid. C
6H
7N
3O. *Antituberculos major ob]inut prin sinte-z (sub form de cristale albe sau
transparente). Se administreaz
per os, parenteral sau local [i are ac]iune bactericid cu spectru limitat doar la specia
Mycobacterium tuberculosis. Antidotul pentru intoxica]ia cu i. este piridoxina (*vitamina B
6). Sin.: izonicotinilhidrazin\. Abrev.: HIN,
INH.
IZONICOTINILHIDRAZIN| / isonicotinylhydrazine / isonicotinoylhydrazine. Sin.: izoniazid (v.).
IZOPATIE, s. f. / isopathie, s. f. / isopathy.
[Gr. isos = egal; pathos = boal\.] Tratamentul bolilor cu ajutorul produ[ilor rezulta]i din
boal sau cu material provenit din organul afectat.

452. 452
IZOPREN, s. m. / isoprène, s. m. / isopren. Hidrocarbur nesaturat (C
5H
8), volatil\, lichid\, monomer de baz în producerea
cauciucului sintetic. I. reprezint\, de asemenea, un compus ancestral al *izoprenoidelor. Intr în compozi]ia terpenelor [i a
carotenoizilor.
IZOPRENOID, adj. / isoprénoïde, adj. / isopre-noid. Care are o structur asem oare cu a izoprenului. Este cazul unei mari familii
de molecule lipidice având un schelet carbonat bazat pe unit\]i multiple de *izopren cu cinci atomi de carbon. Ex.: *acidul retinoic
[i *colesterolul.
IZOPTER, s. n. / isoptère, s. m. / isopter.
[Gr. isos = egal; optos = vizibil, de la optesthai = a vedea.] Termen utilizat în
*perimetrie pentru a desemna linia ce reune[te puncte ale *câmpului vizual co-respunz oare aceleia[i sensibilit\]i retiniene. I.
normal are o form aproape circular\.
IZOSEXUAL, adj. / isosexuel, -elle, adj. / isosexual.
[Gr. isos = egal; lat. sexualis = referitor la sex, de la sexus = sex.] Cu evolu]ie
sexual nor-mal\, conform *sexului genetic [i gonadic al su-biectului.
IZOSPORIDIOZ|, s. f. / isosporidiose, s. f. / iso-sporiasis.
[Gr. isos = egal; lat. spora = s\mân]\, de la sperein = a `ns\mân]a; -
ozã.] Boal determinat de infec]ia cu sporozoare din genul Iso-spora (I. belli – la om), manifestat prin diaree sever la
persoanele cu imunosupresie (*SIDA).
IZOSTENURIE, s. f. / isosthénurie, s. f. / iso-sthenuria.
[Gr. isos = egal; sthenos = for]\, concentra]ie; ouron = urin\.] Eliminarea
unei urini finale cu o presiune osmotic constant\, aproximativ egal cu a plasmei dezalbuminate (aprox. 330 mOsm/l).
IZOSTERIE, s. f. / isostérie, s. f. / isosteria.
[Gr. isos = egal; stereos = solid, `n relief.] Proprietatea unor substan]e de a avea
acelea[i structuri spa]i-ale, f s aib compozi]ii chimice identice. A[a se explic în terapeutic antagonismul de tip com-petitiv.
IZOTERM, adj. / isotherme, adj. / isothermal.
[Gr. isos = egal; thermos = cald, de la therme = c\ldur\.] 1) Caracteristica unui
fenomen termodinamic care se petrece f modificarea temperaturii. 2) În general, care prezint aceea[i temperatur\. Sin.:
izotermic.
IZOTERMIC, adj. / isothermique, adj. / isother-mic.
[Gr. isos = egal; thermos = cald, de la ther-me = c\ldur\.] Sin.: izoterm (v.).
IZOTERMOGNOZIE, s. f. / isothermognosie, s. f. / isothermognosis.
[Gr. isos = egal; thermos = cald, de la therme = c\ldur\;
gnosis = cunoa[tere, de la gnonai = a cunoa[te.] Sensibilitate patologi-c în care durerea [i frigul sunt percepute ca sen-za]ie de
c\ldur\.
IZOTIP, s. n. / isotype, s. m. / isotype.
[Gr. isos = egal; typos = tip, model, marc\.] Imunoglobuline care prezint acelea[i caractere
specifice la to]i indivizii unei specii. V. [i izotipie, alotip, idiotip.
IZOTIPIE, s. f. / isotypie, s. f. / isotypia.
[Gr. isos = egal; typos = tip, model, marc\.] Identitatea caracteristicilor specifice ale
imunoglobulinelor la to]i indivizii unei aceleia[i specii. V. [i alotip, idiotip izotip.
IZOTON, adj. / isotone, adj. / isotone.
[Gr. isos = egal; tonos = tensiune.] 1) Termen utilizat cu referire la *presiunea osmotic a
dou fluide, dintre care unul este, de obicei, plasma sanguin\; care are aceea[i presiune osmotic cu a plasmei. Sin.: izoosmotic.
2) Denumirea unui fenomen (contrac]ie muscular) în timpul ceia tensiunea r\mâne constant\. Ex.: contrac]ie ventricular i.
IZOTONIE, s. f. / isotonie, s. f. / isotonia.
[Gr. isos = egal; tonos = tensiune.] Proprietatea unui lichid sau a unei solu]ii de a avea o
presiune osmotic egal cu cea a unei alte solu]ii, luat ca referin] (în medicin\, presiunea osmotic a plasmei).
IZOTOP. V. izotopi.
IZOTOP RADIOACTIV / isotope radioactif / radioactive isotope, labeled isotope. Denumire generic pentru diver[i atomi cu nuclee
instabile care, prin dezintegrare, emit radia]ii ionizante de tip
α, β [i γ. Dup modul de ob]inere, i. r. pot fi naturali [i artificiali.
Datorit e-misiei de radia]ii, ei pot fi detecta]i [i de aceea sunt utiliza]i ca trasori în cercetarea aproape a tuturor proceselor funda-
mentale din medicin\. Multe dintre descoperirile contemporane sunt legate de metodele cu trasori. În practica medical\,
radioizotopii sunt utiliza]i în cadrul *medicinii nucleare, atât în scop diagnostic, cât [i în scop terapeutic. V. [i radioactivitate, radio-
farmaceutic.
IZOTOPI, s. m. pl. / isotopes, s. m. pl. / isotopes.
[Gr. isos = egal; topos = loc.] Atomi ai aceluia[i
element, deci cu acela[i num atomic (Z) [i pro-priet\]i chimice identice, dar cu numere de mas (A) diferite [i, în consecin]\, cu
propriet\]i fizice uneori foarte diferite. Varia]ia numului de mas se ob]ine prin varia]ia numului de neutroni. Unii izotopi sunt
stabili, al]ii radioactivi. V. izotop radioactiv.
IZOTOPIC, adj. / isotopique, adj. / isotopic.
[Gr. isos = egal; topikos = de loc, de la topos = loc.] Referitor la *izotopi radioactivi
sau stabili. Ex.:
compozi]ie i., procentajul diver[ilor izotopi dintr-un amestec; concentra]ie i., concentra]ia unui anumit izotop într-un
amestec dat.
IZOTROP, adj. / isotrope, adj. / isotropic.
[Gr. isos = egal; trope = întoarcere, de la trepein = a `ntoarce.] Proprietate a unui corp
de a se comporta identic, din punct de vedere optic, în toate direc]iile. Fenomenul se explic prin lipsa organizii sistematice a
traiectoriei electronului de leg ur\. Este cazul gazelor, lichidelor [i al corpurilor amorfe. V. [i anizotrop.
IZOVOLUMETRIC, adj. / isovolumétrique, adj. / isovolumetric.
[Gr. isos = egal; lat. volumen, -inis = sul de hârtie, de la volvere
= a r\suci, a `n-vârti; gr.
metron = m\sur\.] Caracteristic a intervalului care separ închiderea valvulelor sigmoide de
deschiderea valvelor atrioventriculare.
IZOZIM|, s. f. / isozyme, s. f. / isozyme.
[Gr. isos = egal; (en = `n); zyme = ferment, drojdie.] Sin.: izoenzim (v.).
|

453. 453


RENÉ THÉOPHILE HYACINTHE LAENNEC (1781-1826), cel mai
mare clinician de la începutul secolului al XIX-lea, perioadã în care, în
Franþa, se naºte medicina modernã. Revoluþia francezã ºi apoi cea
industrialã au generat o modificare profundã a învãþãmântului medical,
cãruia statul i-a acordat un statut moral ºi material. S-a renunþat la
vechile cãrþi medicale dogmatice ºi s-a stimulat competiþia realã, prin
introducerea concursurilor. Ca urmare, la Paris apare o pleiadã de
clinicieni apreciaþi drept "
cei mai strãluciþi profesori de medicinã pe care
i-a vãzut vreodatã omenirea
" (Lang). Laennec, prin geniul sãu ºi
capacitatea de muncã (deºi a fost, el însuºi, bolnav), a dezvoltat metoda observaþiei obiective,
sistematice: "
fãrã diagnostic nu existã tratament raþional". În 1816 a inventat stetoscopul, iar
în 1819 a publicat
Traité de l'auscultation mé-diate, ediþia definitivã apãrând în 1823.
Promotor al observaþiei sistematice a bolnavului, formulatã cu precizie ºi confruntatã cu
datele de anatomie patologicã, Laennec a contribuit la crearea bazelor semeiologiei clinice
moderne.


ACKSONIAN, adj. / jacksonien, -enne, adj. / jacksonian. [John
Hughlings Jackson
, neurolog englez, Londra, 1835-1911.] Care se
refer la manifestile epileptice descrise de Jackson. Ex.: convulsii j.,
*epilepsie j.
JAMAIS VU / jamais vu / jamais vu.
[Fr. jamais = niciodat\; vu = v\zut,
de la
voir = a vedea.] Tulburare a percep]iei, constând în
nerecunoa[terea unor oameni [i locuri familiare. Poate apare în accesul
epileptic.
JAMBIER|, s. f. / jambière, s. f. / elastic stoc-king.
[Lat. gamba = partea
din spate a genunchiului, din gr.
kampe = curbur\, articula]ie.] Pies din
material textil sau plastic care înconjoar gam-ba pentru a o acoperi [i a o
proteja.
JARGONAFAZIE, s. f. / jargonaphasie, s. f. / jar-gonaphasia.
[Fr. jargon, origine onomatopeic\; gr. a - priv.; phasis = vorbire.]
Alterare a limbajului, care devine incomprehensibil din cauza utiliz\-rii unor foneme sau cuvinte emise unele dup altele, f\ nici o
semnifica]ie. Se observ frecvent în *afazia Wernicke [i, mai rar, în *schizofrenie.
JAVELIZARE, s. f. / javellisation, s. f. / javelli-zation.
[Javel, localitate francez\, devenit cartier al Parisului, unde se fabrica aceast
ap\
.] Utilizarea apei de Javel (solu]ie 5-10 % de hipoclorit de potasiu) pentru dezinfec]ie. V. [i clorinare.
JEJUN, s. n. / jéjunum, s. m. / jejunum. NA: jejunum.
[Lat. medical jejunum intestinum, din lat. ieiunus = fl\mând,
nemâncat
.] A doua parte a intestinului sub]ire. Începe la nivelul unghiului duodenojejunal [i se continu\, f demarca]ie net\, cu
*ileonul.
JEJUNIT|, s. f. / jéjunite, s. f. / jejunitis.
[Lat. medical jejunum intestinum, din lat. ieiunus = fl\mând, nemâncat; -itã.]
Inflama]ie a jejunului.
JEJUNOPLASTIE, s. f. / jéjunoplastie, s. f. / jeju-noplasty.
[Lat. medical jejunum intestinum, din lat. ieiunus = fl\mând,
nemâncat; gr.
plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela.] Opera]ie destinat modific\rii formei [i func]ionii
jejunului.
JEJUNOSTOMIE, s. f. / jéjunostomie, s. f. / jeju-nostomy.
[Lat. medical jejunum intestinum, din lat. ieiunus = fl\mând,
nemâncat; gr.
stoma, -atos = gur\.] Deschiderea operatorie a unei anse jejunale la peretele abdominal. Devine astfel posibil
inser]ia unui cateter în jejun, în scopul introducerii unor lichide cu nutrimente sau cu alte sub-stan]e. J. se practic îndeosebi când
*gastrosto-mia este imposibil\.
JET LAG / jet lag / jet lag. Sin.: decalaj orar (v.).
JONC}IONAL, adj. / jonctionel, -elle, adj. / junc-tional.
[Lat. iunctus, de la iungere = a lega, a uni.] Care se refer la zona
*jonc]iunii atrioventriculare.
JONC}IUNE, s. f. / jonction, s. f. / junction.
[Lat. iunctio, -onis = leg ur\, de la iungere = a lega, a uni.] Leg ur între dou
structuri identice sau diferite. Ex.:
j. dermo-epidermic\, prin fibre de colagen [i ciment intercelular amorf, * j. intercelulare, *j.
neuromuscular\
. V. `n continuare.
JONC}IUNE ADERENT| / jonction adhérente / adh(a)erens junction. V. desmozom, hemides-mozom [i jonc]iuni celulare.
JONC}IUNE ATRIOVENTRICULAR| / jonction atrio- ventriculaire / atrioventricular junction. Ansamblul nodului atrioventricular
Aschoff-Tawara [i al trunchiului fasciculului His.
JONC}IUNI CELULARE / jonctions cellulaires / cellular junctions. Structuri specializate [i stabile care permit sau împiedic
schimburile intercelulare [i mediaz contactele celul\-celul [i celul\-matrice extracelular\. Ele pot fi clasificate în trei categorii: 1)
J. aderente, care men]in mecanic ce-lulele unele lâng altele (v. desmozomi [i hemi-desmozomi). 2) * J. impermeabile sau strânse,
care leag celulele între ele [i nu permit trecerea moleculelor de la o celul la alta. 3) *
J. comunicante, care permit trecerea
moleculelor (cu M
r pâ-n la circa 900 Da) de la o celul la alta.
JONC}IUNE CELUL|-MATRICE / jonction cel-lule-matrice / cell-matrix junction. J. care asigur contactul dintre celule [i *matricea
extracelu-lar prin conectarea *actinei de la nivelul citosche-letului cu *fibronectina. Legarea actinei se efectu-eaz prin intermediul
receptorului pentru fibronec-tin [i este mediat de o serie de proteine de ata-[are, ca
α-actinina, *vinculina [i *talina.
JONC}IUNE COMUNICANT| / jonc tion commu-nicante / gap junction. J. între dou celule format din mai multe canale care permit
trecerea moleculelor cu M
r de pân la 900 Da. Fiecare canal (cu diametrul de circa 7 nm) este delimitat de [ase structuri
hexagonale denumite conexoni. Un conexon este alc uit dintr-un singur tip de protei-n transmembranar\, denumit conexin (M
r
280-320 kDa), al cei lan] polipeptidic (280 aminoacizi) strate de patru ori plasmalema. Cele patru domenii prezint o structur
secundar de tip
α-helix, al treilea domeniu fiind *amfipatic. Conexonii din membranele celulelor învecinate sunt de ordinul sutelor
în j. c. [i se afl dispu[i cap la cap, for-mând un canal de comunicare continuu între cito-plasmele celor dou celule. J. c. prezint
dou conforma]ii distincte: închis [i deschis\. Permea-bilitatea j. c. este dependent de pH, Ca
2+
liber din citosol, valoarea
poten]ialului de membran [i de o serie de semnale chimice extracelulare. Ele au un rol determinant în func]ionarea normal a
celu-lelor asociate în ]esuturi. *Sinapsele chimice sunt, de asemenea, j. c. Sin.: jonc]iune de tip gap.
JONC}IUNE ETAN{| / jonction étanche / tight junction. Sin.: jonc]iune impermeabil (v.).
JONC}IUNE IMPERMEABIL| / joncti on imper-méable / tight junction. J. intercelular specializat prin care dou membrane
plasmatice sunt situate doar la 1-2 nm. Acest tip de j. este prezent îndeosebi la nivelul suprafe]ei apicale a celulelor din epiteliile
simple, împiedicând trecerea molecu-lelor între aceste celule, ca [i difuziunea lateral a proteinelor membranare între domeniile
apical [i bazolateral ale membranei plasmatice. Sin.: jonc]iune etan[\, jonc]iune strâns\,
zonula occludens.
JONC}IUNE NEUROMUSCULAR| / jonction neur omusculaire / neuromuscular junction. J. realizat prin contactul a trei tipuri de
celule: celu-le nervoase, celule Schwann [i fibre musculare. Fibra muscular este în contact cu un *neuron motor care transmite
impulsurile nervoase de la sistemul nervos central, prin intermediul unui *neuromediator, asem or modului în care sunt
transmise impulsurile între neuroni la nivelul *si-napselor. Neuromediatorul este eliberat din vezicule la extremitatea

454. 454
motoneuronului într-o fant\, de unde difuzeaz în *placa motorie a fibrei musculare, provocând *depolarizarea membranei. Când
valoarea depolarizii atinge un nivel critic, în fibra muscular se genereaz un *poten]ial de ac]iune.
JONC}IUNE STRÂNS| / jonction serée / tight junction. Sin.: jonc]iune impermeabil (v.).
JONC}IUNE DE TIP GAP / jonction de type gap / gap junction. Sin.: jonc]iune comunicant (v.).
JOULE, s. m. / Joule, s. m. / Joule.
[James Pres-cott Joule, fizician englez, 1818-1889 .] Unitate de m\sur a energiei [i a
lucrului mecanic (înlocuind ergul) sau a cantit\]ii de c\ldur (înlocuind caloria) în *SI. Un j. este egal cu lucrul mecanic efectuat de
for]a de un newton când punctul ei de apli-ca]ie se deplaseaz cu un metru în direc]ia [i sen-sul for]ei. 1 joule
= 10
7
ergi = 0,239
calorii.
JUGAL, adj. / jugal, -ale, -aux, adj. / jugal.
[Lat. iugalis = referitor la jug, de la iugum = jug.] 1) Care une[te, care efectueaz o
conexiune (anatomic). 2) Care se refer la obraz.
JUGULA, vb. / juguler, vb. / jugulate.
[Lat. iu-gulare = a înjunghia, de la iugulum = gât.] 1) A opri o infec]ie la începuturile sale.
2) A opri extinderea unei epidemii.
JUGULAR, adj. / jugulaire, adj. / jugular.
[Lat. iugulum = gât.] 1) Care se refer la gât. 2) Venele j., intern [i extern\. V. tab. anat.
- vene.
JUGULOGRAM|, s. f. / jugulogramme, s. m. / ju-gular vein tracing.
[Lat. iugulum = gât; gr. gramma = înscriere.] Curb ob]inut
prin înregistrarea pulsului jugular.
JUGUM / jugum / jugum. NA: juga.
[Lat. iugum = jug.] Forma]iune de aspectul unei creste sau al unei depresiuni care une[te
dou structuri vecine. Tipuri: 1)
Juga alveolaria mandibulae, reliefurile alveolelor dentare pe fa]a anterioar a mandibulei. 2) Juga
alveolaria maxillae
, acelea[i structuri la nivelul maxilarului superior. 3) Juga sphenoidale, por]iune a osului sfenoid care une[te
cele dou aripi mici.
JULEP, s. n. / julep, s. m. / julep.
[Ar. djulab, din persan gul-ab = ap de trandafiri.] Solu]ie oficinal de 20 % de gum arabic
în ap aromatiza-t\. Se utilizeaz în calitate de corectiv al *po]iunilor [i protector al mucoaselor.
JUNGHI, s. n. / élancement, s. m., lancination, s. f. / shooting pain, twinge.
[Lat. iugulare = a înjunghia.] Durere intens cu
caracter intermitent [i cu localizare îndeosebi toracic\. Apare în afec]iunile pleuropulmonare [i cardiace.
JUNGHI VAQUEZ / élancement de Vaquez / Va-quez's twinge.
[Louis Henri Vaquez, medic francez, profesor de clinic
terapeutic la Paris, 1860-1936
.] Durere interscapulo-vertebral stâng la pacien]ii cu stenoz mitral\, prin compresiunea dat de
atriul stâng mult mit [i destins.
JUR|MÂNTUL LUI HIPOCRATE / le se rment d’Hippocrat / Hippocratic Oath.
[Lat. iuramen-tum = jur\mânt; Hipocrate din
Cos
, pintele medicinii, student [i profesor (nu fondator) al [colii din Cos, 460-375 î.H .] J. conceput de Hipocrate, pe care medicii
din majoritatea ]ilor lumii îl depun la absolvirea facult\]ii, angajându-se astfel s respecte regulile eticii profesionale.
JUVENIL, adj. / juvénile, adj. / juvenile.
[Lat. iuvenilis = tineresc, de la iuvenis = tân.] Care apar]ine tinere]ii [i copiliei, care
se afl în rela]ie cu aceste perioade ale vie]ii.
JUXTAARTICULAR, adj. / juxta-articulaire, adj. / juxta-articular.
[Lat. juxta = lâng\; articularius = referitor la articula]ie.] Care
este situat lâng sau în regiunea unei articula]ii.
JUXTAGLOMERULAR, adj. / juxtaglomérulaire, adj. / juxtaglomerular.
[Lat. juxta = lâng\; glo-merulus, dim. de la glomus =
ghem
.] Care se afl în vecin atea glomerulului renal. V. aparat juxta-glomerular.
JUXTALIMINAR, adj. / juxtaliminaire, adj. / juxta-liminar.
[Lat. juxta = lâng\; limen, -inis = prag, limit\.] Despre un excitant care
este foarte aproa-pe de pragul de percep]ie sau de reac]ie. V. infra-liminar, supraliminar.
JUXTAPILORIC, adj. / juxtapylorique, adj. / jux-tapyloric.
[Lat. juxta = lâng\; lat. pylorus, gr. pyloros = portar, din gr. pyle =
poart\,
ouros = paznic.] Care este situat în proximitatea imediat a *pilorului.

455. 455

FRANÇOIS MAGENDIE (1783-1855), medic ºi fiziolog francez. În
plinã perioadã de consacrare a medicinii anatomoclinice, Magendie a
susþinut cã progresul în medicinã nu poate veni decât din domeniul
fiziologiei experimentale. Medic la spitalul
l'Hôtel Dieu din Paris, a
stârnit prin ideile sale revoluþionare opoziþia unor personalitãþi. Ca
urmare, nu a fost acceptat ca profesor la
Facultatea de Medicinã, dar
nedreptatea a fost mult atenuatã, prin numirea sa ca profesor la
prestigiosul
Collège de France. Magendie s-a interesat de formarea
imaginii retiniene, peristaltismul esofagului, consecinþele absenþei
anumitor sub-stanþe din alimentaþie, intuind astfel noþiunea de carenþã. Cercetãrile sale asupra
sistemului nervos sunt foarte cunoscute. Contestând exagerãrile adepþilor empirismului,
Magendie a determinat o evoluþie decisivã a metodelor experimentale în fiziologie ºi
medicinã, punând la baza acestora fizica ºi chimia. Între 1821 ºi 1831 a editat
Journal de
physiologie expérimen-tale
, primul dedicat exclusiv fiziologiei. Elevul sãu, Claude Bernard,
va consacra definitiv medicina experimentalã.


KAIROMON, s. m. / kairomone, s. f. / kairo-mone. Substan] chimic
sintetizat [i eliberat de organisme apar]inând unei anumite specii, ce
ac]ioneaz ca semnal olfactiv pentru organisme care apar]in unei alte
specii.
KALA AZAR / kala azar / kala azar.
[Hindus kala azar = febr neagr\.]
Sin.: boal kala azar (v.).
KALICREIN|, s. f. / kallicréine, s. f. / kallikrein.
[Gr. kallikreas =
pancreas;
-inã.] Enzim proteolitic (serin-proteaz\
*kininogenul (cu formarea *kininelor) [i activeaz *plasminogenul. A fost
identificat `n plasm\, limf\, urin\, saliv [i alte secre]ii exocrine (ex.: pancreatic\Exist dou tipuri de k.: 1)
K. plasmatic\
(format din *prekalicrein\ eaz *kininogenul cu greutate molecular mare, producând *bradikinina. De asemenea,
activeaz factorii coagulii XII [i VII [i plasminogenul. Se g\se[te `n plasma sanguin\. 2)
K. tisular cliveaz kininogenul cu mas
molecular mic\, generând *kalidina. Se g\se[te `n limf\, urin\, saliv\, secre]ie pancreatic\. V. [i kinine.
KALIDIN|, s. f. / kallidine, s. f. / kallidin. Deca-peptid din grupul *kininelor, produs prin ac]iunea *kalicreinelor tisulare asupra
*kininogenului cu greutate molecular mic\. Are propriet\]i vasodilatatoare, cre[te permeabilitatea capilar [i secre]ia unor glande
(glandele salivare). Sin.: lizil-bradikinin\.
KALIEMIE, s. f. / kaliémie, s. f. / kali(a)emia.
[Ar. kali = potas\; gr. haima, -atos = sânge.] Prezen]a sau concentra]ia potasiului în
sânge, de fapt în plasm\; valoare medie 4,3 mEq sau 168 mg/l.
KALIU, s. n. / kalium, s. m. / kalium.
[Ar. kali = potas\.] Sin. desuet pentru potasiu (v.).
KALIURETIC, adj. / kaliurétique, adj. / kaliuretic.
[Ar. kali = potas\; gr. ouretikos = referitor la u-rin\, de la ourein = a urina.]
Care provoac eliminarea potasiului în urin\.
KALIUREZ|, s. f. / kaliurèse, s. f. / kaliuria.
[Ar. kali = potas\; gr. ouresis = urinare, de la ourein = a urina.] Eliminarea crescut
a potasiului prin urin\, îndeosebi în hipersecre]ia glandelor corticosuprarenale.
KALIURIE, s. f. / kaliurie, s. f. / kaliuresis.
[Ar. kali = potas\; gr. ouron = urin\.] Prezen]a de po-tasiu în urin\: normal 1,2-3,5 sau
30-90 mEq/24 ore. Raportul zi/noapte este de 0,25-0,50.
KANAMICIN|, s. f. / kanamycine, s. f. / kana-mycin. (DCI) Antibiotic izolat din culturile de
Streptomyces kanamyceticus. Ac]iune
asem\-toare cu a *streptomicinei. Are efect toxic renal [i asupra nervului acustic, iar în prezent este înlocuit frecvent cu
*gentamicina.
KAOLIN, s. n. / kaolin, s. m. / kaolin.
[Chinez kao-ling = colin\; de la locul de unde se extr\gea kaolinul.] Silicat de aluminiu nativ
hidratat, utilizat ca absorbant al secre]iilor, pansament gastric sau substan] auxiliar în unele preparate medicamentoase.
KAONI, s. m. pl. / kaoni, s. m. pl. / kaoni. Sin.: mezoni K (v. mezon).
KATAL, s. m. / katal, s. m. / katal.
[Gr. katalyein = a distruge, a dizolva, de la kata = în jos, lyein = a distruge, a dizolva.]
Activitatea catalitic a unei enzime se exprim în k. (Kat) sau, de preferin]\, în submultiplii s\i. K. reprezint cantitatea de en-zim
care catalizeaz transformarea unui mol de substrat pe secund\. Se înlocuie[te astfel vechea Unitate Interna]ional\.
KEFIR, s. n. / kéfir, s. m. / kefir, kefyr.
[Cuvânt caucazian.] B\utur lactat acidulat\, produs prin fermentarea laptelui consecutiv
ad\ugii u-nei levuri con]inute în "gr\un]ele de kefir". Aliment, k. i se atribuie uneori virtu]i terapeutice nu întru totul probate
experimental. Se sus]ine, de asemenea, rolul acestui aliment în longevitatea lo-cuitorilor din unele zone montane. Var.: chefir.
KELOID, s. n. / chéloïde, s. f. / keloid.
[Gr. kelis = pat\, defect, sau khele = cle[tele racului; eidos = form\.] Sin.: cheloid (v.).
KELOIDOZ|, s. f. / chéloïdose, s. f. / keloidosis.
[Gr. kelis = pat\, defect, sau khele = cle[tele racului; eidos = form\; -ozã.]
Dispozi]ie înn\scut a ]esutului conjunctiv subcutanat [i a altor organe de a reac]iona printr-o proliferare exuberant\.
KELOTOMIE, s. f. / kélotomie, s. f. / kelotomy, herniotomy.
[Gr. kele = hernie, tumor\; tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a
t\ia
.] Sec]iune a bridelor într-o hernie strangulat\.
KELVIN, s. m. / Kelvin, s. m. / Kelvin.
[Sir Wil-liam Thomson, fizician englez, 1824-1907, devenit Lord Kelvin în 1892.]
Unitate fundamental în Sistemul Interna]ional pentru temperatura termodinamic\. Kelvinul, cu simbolul K, este definit ca 1/273,16
din temperatura termodinamic a punctului triplu al apei. Intervalul de un kelvin este egal cu un grad *Celsius, dar punctul de
pornire al sc\-rii Kelvin este zero absolut: 0 K. Punctul de fuziune a apei pure (de topire a ghe]ii) la presiune atmosferic normal
este de 273,16 K (corespunzând la 0
0
C) [i punctul de ebuli]ie (fierbere) a apei pure la presiune atmosferic normal este de
373,16 K (100
0
C).

456. 456
KENOFOBIE, s. f. / kénophobie, s. f. / kenopho-bia. [Gr. kenos = gol, vid; phobos = fric\.] Fric exagerat de spa]ii goale,
libere.KERATALGIE, s. f. / kératalgie, s. f. / keratalgia.
[Gr. keras, keratos = corn, cornee; algos = durere.] Durere corneean de
natur traumatic sau infec]ioas\.
KERATECTAZIE, s. f. / kératectasie, s. f. / kerat-ectasia.
[Gr. keras, keratos = corn, cornee; ekta-sis = dilata]ie.] *Stafilom
corneean cu proeminen-]a ]esutului corneei din cauza unei sub]ieri patologice a acestuia, de natur distrofic sau cicatri-ceal\. K.
localizat (central sau marginal\ tins la întreaga cornee, survine frecvent în urma unei *keratite inflamatorii grave,
îndeosebi da-c aceasta se complic cu hipertonie ocular\.
KERATECTOMIE, s. f. / kératectomie, s. f. / ke-ratectomy.
[Gr. keras, keratos = corn, cornee; ektome = excizie.] Excizia
chirurgical a unei por-]iuni din cornee.
KERATIN|, s. f. / kératine, s. f. / keratin.
[Gr. keras, keratos = corn; -inã.] Protein fi-broas\, alc uit din 18 aminoacizi; este
bogat în sulf, se formeaz în stratul cornos al pielii, în p [i unghii.
KERATINIZARE, s. f. / kératinisation, s. f. / ke-ratinization.
[Gr. keras, keratos = corn; -inã.] 1) Proces prin care celulele
straturilor bazale ale epidermei (keratinocite) se transform în celule corneene superficiale anucleate [i foarte bogate în keratin\.
2) Modificare patologic a unei mucoase care se infiltreaz cu keratin\. V. leucoplazie.
KERATINOCIT, s. n. / kératinocyte, s. m. / kera-tinocyte.
[Gr. keras, keratos = corn; -inã; kytos = celul\.] Celul epidermic\;
sintetizeaz ke-ratina, urmând mai multe stadii în diferitele straturi ale pielii.
KERATIT|, s. f. / kératite, s. f. / keratitis.
[Gr. keras, keratos = corn, cornee; -itã.] Denumire ge-neric a tuturor inflama]iilor
*corneei. K. se manifest prin ro[ea]a conjunctivei, durere vie, l\cri-mare, clipit, fotofobie. Instila]ia de colir cu fluores-cein arat o
alterare a epiteliului corneean. K. poate fi de origine microbian\, viral\, micotic\, medicamentoas sau alergic\, de unde existen]a
a numeroase tipuri de k. V. [i test cu fluorescein\.
KERATOACANTOM, s. n. / kérato-acanthome, s. m. / keratoacanthoma.
[Gr. keras, keratos = corn; akantha = spin; -oma.]
Tumor cutanat benign\, sub forma unui mic nodul proeminent care se ulcereaz\, se turte[te [i dispare spontan. Confuzii cu
epiteliomul spinocelular.
KERATOCEL, s. n. / kératocèle, s. f. / kerato-cele.
[Gr. keras, keratos = corn, cornee; kele = hernie, tumor\.] Hernia *membranei
Descemet printr-o ulcera]ie cornean invadant în profunzime.
KERATOCON, s. n. / kératocône, s. m. / kerato-conus.
[Gr. keras, keratos = corn, cornee; lat. conus, gr. konos = con.]
Deforma]ie conic a polului anterior al ochiului, deci a corneei.
KERATOCONJUNCTIVIT|, s. f. / kératoconjonc-tivite, s. f. / keratoconjunctivitis.
[Gr. keras, ke-ratos = corn, cornee; lat.
coniunctivus = care lea-g\; -itã.] Inflama]ia asociat a corneei [i conjunctivei.
KERATOCONJUNCTIVIT| EPIDEMIC| / kérato-conjonctivite épidémique / epidemic kerato-conjunctivitis. Sin.: boal Sanders (v.).
KERATODERMA / kératoderma / keratoderma.
[Gr. keras, -atos = corn; derma, -atos = piele.] Sin.: keratodermie (v.).
KERATODERMIE, s. f. / kératodermie, s. f. / kera-todermia.
[Gr. keras, -atos = corn; derma, -atos = piele.] Denumire generic
pentru hiperplazii ale stratului cornos, cuprinzând anumite teritorii. Cele mai frecvente k. sunt palmar [i plantar\. K. pot fi
congenitale [i familiale (ex.: *boal Méléda, boal Thost-Unna) sau pot fi dobândite, `n cadrul simptomatologiei unor afec]iuni
diverse (*sifilis, *psoriazis, *eczeme, *lichen etc.) sau idiopatice (*porokeratoz palmoplantar Mantoux). Sin.: keratoderma,
keratodermit\.
KERATODERMIE SIMETRIC| A EXTREMIT|}I-LOR / kératodermie sym étrique des extrémités / keratosis palmaris et plantaris.
Sin.: boal Thost-Unna (v.).
KERATODERMIT|, s. f. / kératodermite, s. f. / keratodermatitis.
[Gr. keras, keratos = corn; derma, -atos = piele; -itã.] Sin.:
keratodermie (v.).
KERATOFACOPROTEZ|, s. f. / kératophacopro-thèse, s. f. / keratophacoprosthesis.
[Gr. keras, keratos = corn, cornee; phakos
= linte, lentil\;
prosthesis = ad\ugare, de la pro = `nainte, thesis = punere [i tithenai = a plasa, a pune (confundat cu
prothesis = propozi]ie).] Dispozitiv optic ce este implantat în caz de cornee complet opac\, în care keratoplastia perforant nu
este posibli\. K. este compus dintr-un suport [i un dispozitiv optic prin care p runde lumina.
KERATOGEN, adj. / kératogène, adj. / keratoge-nous.
[Gr. keras, keratos = corn; gennan = a produce.] Produc or de *keratin\.
KERATOGLOB, s. n. / kératoglobe, s. m. / ke-ratoglobus.
[Gr. keras, keratos = corn, cornee; lat. globus = glob.] Dezvoltare
anormal [i excesiv a segmentului anterior al ochiului, îndeosebi a corneei (*megalocornee), în absen]a oricei cre[teri a
presiunii intraoculare. K. este întotdea-una bilateral, adesea familial, non-evolutiv, afectând aproape exclusiv bba]ii [i compatibil
cu o func]ie vizual normal\.
KERATOLEUCOM, s. n. / kératoleucome, s. m. / keratoleukoma.
[Gr. keras, keratos = corn, cornee; leukos = alb; -oma.]
Leucom cornean.
KERATOLITIC, adj. / kératolytique, adj. / kerato-lytic.
[Gr. keras, keratos = corn; lytikos = care distruge, de la lyein = a
distruge
.] Agent terapeutic ce exfoliaz stratul cornos al epidermei.
KERATOLIZ|, s. f. / kératolyse, s. f. / keratoly-sis.
[Gr. keras, keratos = corn; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.]
Separarea [i îndeptarea normal sau patologic a stratului cornos epidermic.
KERATOM, s. n. / kératome, s. m. / keratoma.
[Gr. keras, keratos = corn; -oma.] Denumire generic pentru leziuni keratinizante,
frecvent circumscrise, localizate pe piele.
K. difuz neviform palmar [i plantar ar reprezenta localizarea palmo-plantar a unui *nev
keratozic papulos generalizat.
KERATOM MALIGN DIFUZ CONGENITAL / kéra-tome malin diffus congénital / ichthyosis f(o)e-talis. Apare de la na[tere [i se
caracterizeaz prin hiperkeratoz generalizat\, care formeaz o carapace complet\; împiedicarea mi[cilor antre-neaz rapid
moartea prin inani]ie, asfixie sau in-fec]ii. Sin.: ihtioz fetal\.
KERATOM SENIL / kératome sénile / keratoma senilis. Sin.: keratoz senil (v.).
KERATOMALACIE, s. f. / kératomalacie, s. f. / keratomalacia.
[Gr. keras, keratos = corn, cornee; malakia = înmuiere, de la
malakus = moale.] *Keratit profund\, mergând pân la ulcerare [i perforare, ce apare la nou-n\scutul atrepsic, datorit
avitaminozei A.
KERATOMEGALIE, s. f. / kératomégalie, s. f. / megalocornea.
[Gr. keras, keratos = corn, cornee; megas, megalos = mare.]
Sin.: megalocornee (v.).
KERATOMETRIE, s. f. / kératométrie, s. m. / ke-ratometry.
[Gr. keras, keratos = corn, cornee; metron = m\sur\.] Sin.:
oftalmometrie (v.).
KERATOMETRU, s. n. / kératomètre, s. m. / kera-tometer.
[Gr. keras, keratos = corn, cornee; me-tron = m\sur\.] Instrument
pentru m\surarea cur-burii corneei.
KERATOMICOZ|, s. f. / kératomycose, s. f. / ke-ratomycosis.
[Gr. keras, keratos = corn; mykes, myketos = ciuperc\; -ozã.]
*Dermatomicoz limitat la straturile superficiale ale epidermului cornos sau cuticula pului.
KERATOPATIE, s. f. / kératopathie, s. f. / kerato-pathy.
[Gr. keras, keratos = corn, cornee; pathos = boal\.] 1) Denumire
generic pentru orice boal a *corneei. 2) Afec]iune neinflamatorie a corneei.
KERATOPLASTIE, s. f. / kératoplastie, s. f. / ke-ratoplasty.
[Gr. keras, keratos = corn, cornee; plastos = modelat, de la plassein
= a forma, a modela
.] Gref de cornee: înlocuirea p]ii opace cu un fragment corneean transparent.
KERATOPROTEZ|, s. f. / kératoprothèse, s. f. / keratoprosthesis.
[Gr. keras, keratos = corn, cornee; prosthesis = ad\ugare, de
la
pro = `nainte, thesis = punere [i tithenai = a plasa, a pune (confundat cu prothesis = propozi]ie).] Grefa unui implant inert
transparent la nivelul corneei, practica-t `n caz de leucom corneean extins, `n cazul când grefa de cornee nu are [anse de reu[it\.

457. 457
KERATOSCOP, s. n. / disque kératoscopique / keratoscope. [Gr. keras, keratos = corn, cornee; skopos = observator, de la
skopein = a vedea, a examina.] Instrument marcat cu linii [i careuri care permite observarea luminii reflectate pe suprafa]a
anterioar a corneei [i a eventualelor neregularit\]i `n caz de *astigmatism. Sin.: disc Placido.
KERATOSCOPIE, s. f. / kératoscopie, s. f. / kera-toscopy.
[Gr. keras, keratos = corn, cornee; sko-pia = examinare, de la
skopein = a vedea, a examina.] Examinarea corneei cu *keratoscopul, în primul rând pentru aprecierea curburii regulate.
KERATOTOMIE, s.f. / kératotomie, s. f. / kerato-tomy.
[Gr. keras, keratos = corn, cornee; tome = t\iere, sec]iune, de la temnein
= a t\ia
.] Procedeu chirurgical care const în incizia corneei.
KERATOZ|, s. f. / kératose, s. f. / keratosis.
[Gr. keras, keratos = corn; -ozã.] Îngro[are patologic a stratului cornos al
epidermei. V. `n continuare.
KERATOZ| ACTINIC| / kératose actinique / actinic keratosis. Sin.: keratoz senil (v.).
KERATOZ| DISEMINAT| CIRCUMSCRIS| / ké-ratose di sséminée circonscrite / dyskeratosis congenita. Distrofie congenital [i
familial (cu transmitere dominant\ e cornoase foliculare confluente, asociate cu kera-todermie
palmoplantar\, pahionichie, leucokera-toz bucal\, keratinizi corneene [i tulburi psihice. Sin.: boal Jadassohn-Lewandowsky,
pahio-nichie congenital\.
KERATOZ| FOLICULAR| INVERSAT| / kératose folliculaire inversée / inverted follicular keratosis. Sin.: boal Helwig (v.).
KERATOZ| SEBOREIC| / kératose séborrhe-ique / seborrh(o)eic keratosis. Sin.: veruc seboreic (v.).
KERATOZ| SENIL| / kératose sénile / keratosis senilis. Leziune cutanat a zonelor descoperite la vârstnici, complicând atrofia
senil a pielii. Const în pete uscate de culoare brun\, uneori rugoase, care se acoper treptat cu forma]iuni cornoase mai mult
sau mai pu]in reliefate, denumite
kera-toame senile. Sub acestea, pielea este neregulat [i sângerând\, iar leziunile pot degenera
în epiteliom cutanat. Sin.: keratom senil, keratoz actinic\.
KERION, s. n. / kérion, s. m. / kerion.
[Gr. kerion = fagure.] Form de dermatomicoz inflamatorie provocat de tricofitoni. Are
aspect de plac rotund sau ovalar\, proeminent\, ro[ie, zemuind\.
KEROZ|, s. f. / kérose, s. f. / kerose.
[Gr. keros = cear\; -ozã.] Dilatare a porilor pilosebacei, foarte frecvent în stile seboreice.
KETAMIN|, s. f. / ketamine, s. f. / ketamine. (DCI) Anestezic general cu ac]iune rapid\.
KILOBAZ|, s. f. / kilobase, s. m. / kilobase.
[Gr. khilioi = o mie; basis = baz\.] Unitate de m\sur pentru mimea acizilor nucleici,
genelor sau cro-mozomilor. O k. reprezint 1 000 perechi de baze pentru ADN [i 1 000 de baze pentru ARN. K. este echivalent
cu 330 kilodaltoni (kDa). Simbol: kb.
KILO-ELECTRONVOLT, s. m. / kilo-électronvolt, s. m. / kiloelectronvolt.
[Gr. khilioi = o mie; e-lektron = chihlimbar, corp care se
electrizeaz prin frecare;
Alessandro Volta, conte, fizician italian, profesor la Pavia, 1745-1827.] Unitate de energie egal cu o
mie electronvolt (10
3
eV). Se utilizeaz `ndeosebi pentru caracterizarea energiei radia]iilor emise de radioizotopi. Simbol: keV. V. [i
electron-volt.
KILO-PERECHE DE BAZE / kilo-paire de bases / kilobase pair. Unitate de m\sur a dimensiunii acizilor nucleici dublu-catenari: 1
000 perechi de baze reprezint 1 kbp, care este echivalent cu 660 kilodaltoni (kDa). Simbol: kbp.
KILOVOLT, s. m. / kilovolt, s. m. / kilovolt.
[Gr. khilioi = o mie; Alessandro Volta, conte, fizician italian, profesor la Pavia, 1745-
1827
.] Unitate pentru diferen]a de poten]ial, egal cu 1 000 Vol]i. Simbol: kV.
KIMOGRAF, s. n. / kymographe, s. m. / kymo-graph.
[Gr. kyma, -atos = val, und\; graphein = a scrie.] 1) Aparat pentru
înregistrarea varia]iilor unor parametri fiziologici (ex.: presiune sanguin\, respira]ie etc.). 2) Dispozitiv pentru eviden]ierea mi[cilor
unui organ, ata[at la un aparat de diagnostic cu raze X.
KIMOGRAFIE, s. f. / kymographie, s. f. / kymo-graphy.
[Gr. kyma, -atos = val, und\; graphein = a scrie.] 1) Înregistrarea grafic
a varia]iilor unor parametri biologici. 2) Metod de examen radiologic care pune în eviden]\, cu o gril special\, caracterele mi[cii
unui organ.
KIMOGRAM|, s. f. / kymogramme, s. m. / kymo-gram.
[Gr. kyma, -atos = val, und\; gramma = înscriere.] Reprezentarea
grafic a mi[cilor unui organ, dar [i a organismului întreg, utilizând kimo-graful.
KINAZ|, s. f. / kinase, s. f. / kinase.
[Gr. kinein = a mi[ca; -azã.] 1) Enzim catalizatoare a formii unei alte enzime, pornind de la
precursorul s\u. Ex.: enterokinaza permite transformarea tripsino-genului în tripsin\. 2) Enzim transportoare a radicalului fosfat
de la nivelul nucleozidtrifosfa]ilor, cel mai des pornind de la acidul adenozintrifos-foric.
KINEPLASTIE, s. f. / cinéplastie, s. f. / kine-plasty.
[Gr. kinein = a mi[ca; plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela.]
Utilizarea bontului de amputa]ie pentru mobilizarea protezei.
KINESTEZIE, s. f. / kinesthésie, s. f. / kin(a)es-thesia.
[Gr. kinein = a mi[ca; aisthesis = sen-za]ie, sensibilitate.] Posibilitatea de a
sim]i, f a vedea, mi[cile imprimate pasiv diferitelor p]i ale corpului. Se produce prin intermediul sensibi-lit\]ii profunde.
KINETOTERAPIE, s. f. / kinétothérapie, s. f. / ki-netotherapy.
[Gr. kinetos = mobil, de la kinein = a mi[ca; therapeia =
tratament, de la
therape-uein = a `ngriji.] Sin.: kineziterapie (v.).
KINEZIE, s. f. / kinésie, s. f. / kinesia.
[Gr. kinesis = mi[care, de la kinein = a mi[ca.] Termen general pentru mi[care. În k.
paradoxal\
, bolnavii imobiliza]i pot efectua în împrejuri paradoxale (emo-]ionale) unele ac]iuni (fug\, dans, vorbire).
KINEZIMETRU, s. n. / kinésiomètre, s. m. / kine-siometer.
[Gr. kinesis = mi[care, de la kinein = a mi[ca; metron = m\sur\.]
Instrument pentru m\-surarea unei mi[ci.
KINEZIN|, s. f. / kinésine, s. f. / kinesin.
[Gr. kinesis = mi[care, de la kinein = a mi[ca, -inã.] Protein citoplasmatic responsabil
de mi[carea veziculelor [i particulelor c\tre *microtubuli. Abundent `n neuroni, k. promoveaz transportul rapid al *veziculelor
sinaptice c re termina]ia axonilor. Are rol, de asemenea, `n medierea elonga]iei cromozomilor `n mitoz ca [i a elonga]iei
lizozomilor `n macrofage [i `n alte tipuri celulare.
KINEZIOLOGIE, s. f. / kinésiologie, s. f. / kine-siology.
[Gr. kinesis = mi[care, de la kinein = a mi[ca; logos = [tiin]\.] Studiul
bazelor structurale [i fiziologice ale mi[cilor corpului uman. Sin.: ci-neziologie.
KINEZITERAPIE, s. f. / kinésithérapie, s. f. / kine-sitherapy.
[Gr. kinesis = mi[care, de la kinein = a mi[ca; therapeia =
tratament, de la
therapeuein = a `ngriji.] Metod de tratament bazat pe mobilizarea activ sau pasiv a unor p]i ale corpului.
Prin extensie termenul define[te o întreag\ disci-plin\, practicat de kineziterapeu]i, incluzând gim-nastic medical\, masaje,
mobilizare pasiv\. Sin.: kinetoterapie.
KINGELLA / Kingella / Kingella.
[Elizabeth O. King, bacteriolog american contemporan.] Gen de bacili Gram negativi poten]ial
patogeni din familia *
Neisseriaceae care populeaz în mod obi[nuit nazofaringele uman. Specia K. kingae poate cauza
endocardit\, artrit sau osteomielit\, iar
K. indologenes – infec]ii oculare.
KININE, s. f. pl. / kinines, s. f. pl. / kinins.
[Gr. ki-nein = a mi[ca; -inã.] Polipeptide formate din precursori inactivi; exist în plasm
[i în diverse ]esu-turi, dar numai în anumite condi]ii: leziuni tisulare, modifici de pH [i temperatur ale sângelui. Au efecte
hemodinamice, modific permeabilitatea capilar\ [i stimuleaz musculatura neted\. În organism exist trei tipuri de k. Dou dintre
ele se formeaz în plasm\: *
bradikinina (nonapeptid) [i lizil-bradikinina sau kalidina (decapeptid). A treia, metionil-lizil-bradikinina,
a fost pus în eviden] în urina uman\. K. se formeaz pornind de la o serie de globuline circulante, denumite *kininogene, prin
ac]iunea enzimelor proteolitice denumite *kalicreine.
KININOGEN, s. n. / kininogène, s. m. / kininogen.
[Gr. kinein = a mi[ca; -inã; gr. gennan = a produce.] Una din cele dou α
2-
globuline plasmatice care reprezint precursori ai *kininelor. K. cu greutate molecular mare (100 000-250 000) este scindat de
*kalicreina plasmatic\, producând *bradikinina. K. cu greutate molecular mic\ (50 000-75 000) este scindat de kalicreina tisular\,
formând lizil-bradikinina sau *kalidina.

458. 458
KINOCIL, s. m. / kinocil, s. m. / kinocillium. [Gr. kinein = a mi[ca; lat. cilium = cil, gean\.] Cil mobil, cu ultrastructur denumit 9+2
(9 dublete tubulare periferice cu doi tubuli centrali) `n raport cu un*corpuscul bazal. K se deosebe[te de *stereo-cil, care este
imobil, reprezentând o *microvilozi-tate lung\.
KINOSCOP, s. n. / kinoscope, s. m. / kinoscope.
[Gr. kinein = a mi[ca; skopos = observator, de la skopein = a vedea, a examina.]
Dispozitiv care reproduce mecanic mi[cile mandibulei, pe baza înregistrilor interocluzale.
KINURENIN|, s. f. / kinurénine, s. f. / kinurenin. C
10H
7O
3N, metabolit intermediar `n sinteza inelului nicotinic [i a triptofanului. K. se
elimin `n urin `n cantitate de 9-17
µmoli `n 24 ore. Cantitatea eliminat cre[te cu vârsta, `n graviditate, unele sti febrile,
neoplazii, hemoblastoze, tuberculoz\, en-docrinopatii, boli renale [i hepatice.
KIT, s. n. / kit, s. m. / kit.
[Engl. kit = echipament.] Anglicism adoptat pentru denumirea unui ansamblu de materiale [i de produse
necesare efectuii unei determini, investiga]ii sau manevre terapeutice. K. este con]inut într-un recipient adecvat naturii
materialelor care îl compun. Ex.: k. pentru efectuarea unei anumite determini biochimice, k. pentru *radioimunodozare.
KLEBSIELLA / Klebsiella / Klebsiella.
[Edwin T. A. Klebs, anatomopatolog [i bacteriolog german, profesor de anatomie patologic
la Berna, apoi (succesiv) la Würtzburg, Praga, Zürich [i Chicago, 1834-1913
.] Gen de bacterii Gram-negative, imobile, apar]inând
familiei *
Enterobacteriaceae. Sunt localizate la nivelul tractusurilor repirator, intestinal [i urogenital, la animale [i la om. Reprezint
o cauz frecvent a infec]iilor nosocomiale pulmonare, biliare [i urinare, precum [i a infec]iilor pl\-
gilor. Specii patogene: 1)
K. oxytoca, asociat cu infec]iile urinare umane. 2) K. pneumoniae (bacilul Friedländer), asociat cu
pneumonie (pneumonie lobar cu tendin]a spre abces pulmonar [i empi-em) [i alte infec]ii respiratorii. 3)
K. rhinosclero-matis
cauzeaz *rinoscleromul. 4)
K. ozenae, aso-ciat cu *ozena.
KNOCK-OUT / knock-out / knock-out.
[Engl. knock-out = scoatere din lupt\.] Lovitur decisiv în box, aplicat cu for] asupra
bbiei sau a regiunilor bogat inervate simpatic. Scoaterea din lupt se produce prin como]ie cerebral sau lipotimie.
KOILONICHIE, s. f. / koïlonychie, s. f. / koilony-chia.
[Gr. koilos = scobitur\, depresiune; onyx, onykhos = unghie.] Deforma]ie a
unghiilor în boli de sânge, endocrine [i nervoase; const în inversarea curburilor unghiilor, care au aspect de lopa-t\.
KRAUROSIS PENIS / kraurosis penis / kraurosis penis.
[Gr. krauros = uscat; -osis; lat. penis = penis.] Leziune de involu]ie
senil constând `n scleroza progresiv a inelului prepu]ial, asociat cu atrofie a mucoasei glandului, retrac]ie a meatu-lui urinar,
telangiectazii [i prurit local. Aceste procese determin o *fimoz progresiv\, permanent [i ireductibil\. Sin.: boal Stühmer.
KRAUROSIS VULVAE / kraurosis vulvae / krau-rosis vulvae.
[Gr. krauros = uscat; -osis; lat. vulva = vulv\.] Scleroatrofie
vulvar primitiv\, a-trezic [i stenozant\, produs cel mai frecvent `n post-menopauz\. Uneori poate suferi o degene-rescen]
malign secundar\.
KUPFFEROM, s. n. / kupfférome, s. m. / Kupf-fer's cell sarcoma.
[Karl Wilhelm von Kupffer, anatomist german, profesor
(succesiv) la Kiel, Kö-nigsberg [i München, 1829-1902; -
oma.] Tumor malign primitiv\, reticuloangiosarcom al ficatului, care se
dezvolt la nivelul celulelor Kupffer.
KURU, s. n. / kuru, s. m. / kuru.
[În limba fore din Noua Guinee: a tremura de frig sau de team\.] Boal viral (Noua Guinee) cu
semne asem\-toare *parkinsonismului postencefalitic.
KWASHIORKOR, s. n. / kwashiorkor, s. m. / kwashiorkor.
[În dialectul african ashanti, din Ghana: kwashi = b\iat; orkor = ro[u;
sau "boala copilului (în]cat) când fratele s\u mai mic trebuie s se nasc\"
.] Sindrom de deficien] proteic\: întârziere în cre[tere,
depigmentarea pielii, c\derea pului sau modificarea culorii acestuia `n ro[u, hipoalbuminemie, edeme, modifici hepatice.
K.
marasmic
apare când alimenta]ia este foarte deficitar în calorii [i proteine. Sin.: boala copiilor ro[ii, pelagr infantil\.

459. 459

CLAUDE BERNARD (1813-1878), fi-ziolog, întemeietorul medicinii
experimen-tale. Dupã o studenþie mediocrã în medicinã, îºi descoperã, în
laboratorul celebrului François Magendie, vocaþia: experimentul
fiziologic. Depãºind empirismul ma-estrului sãu, Claude Bernard se va
dovedi un cercetãtor genial, punând bazele fizio-logiei ºi medicinii
experimentale. Descoperirile sale cuprind aproape toate domeniile
fundamentale ale fiziologiei. A formulat conceptul de "
secreþie internã".
Dupã 1858, Claude Bernard lucreazã la o carte care sã cuprindã
principiile medicinii experimentale. Bolnav, reuºeºte sã încheie doar
Introduction à l'étude de la médecine expérimentale (1865), care cuprinde metodologia
experimentãrii ºi regulile experimentului ºtiinþific, o capodoperã neafectatã de trecerea
timpului. Alte cãrþi:
Leçons, în 17 volume, Physiologie gé-nérale (1872), Principes de
médecine expérimentale
(publicatã postum, în 1947). Concepþia lui Claude Bernard a
exercitat o influenþã determinantã, care a depãºit cadrul fiziologiei ºi chiar al medicinii.


LABFERMENT, s. m. / labferment, s. m. / lab-ferment. [Germ. Lab =
cheag; lat.
fermentum = dospire, fermentare, de la fervere = a fierbe.]
En-zim secretat de mucoasa gastr ic a mamiferelor tinere, care
activeaz coagularea laptelui. Ac]iunea l. se produce asupra unei proteine
solubile din lapte (cazeinogen) pe care o converte[te aproape instantaneu
`n *cazein\.
LABIAL, adj. / labial, -ale, -aux, adj. / labial.
[Lat. labium, -ii = buz\.] 1)
Despre o structur anatomic care apar]ine buzelor; care se refer la
buze. Ex.: mu[chi l. 2) Despre sunete care se arti-culeaz cu participarea
buzelor. Ex.: vocalele
o [i u.
LABIALISM, s. n. / labialisme, s. m. / labialism.
[Lat. labium, -ii = buz\;
-
ism.] Defect de vorbire exprimat prin pronun]area defectuoas a
sunetelor *labiale.
LABII, s. f. pl. / lèvres, s. f. pl. / labia, pl. of labium. NA: labium.
[Lat. labium, -ii = buz\.] Fiecare din cele dou\ perechi de repliuri
cutaneo-mucoase de la nivelul *vulvei. V. labii mari [i labii mici.
LABII MARI / grandes lèvres / labia majora. NA: labia majora. Repliuri cutanate pare, care deli-miteaz lateral vestibulul vulvei,
formeaz anterior *muntele lui Venus [i sunt reunite posterior în comisura posterioar\. La femeile tinere suprafe]ele mediale ale l.
m. se afl în contact, iar la femeile vârstnice se poate produce o *protruzie a labiilor mici între l. m.
LABII MICI / petites lèvres / labia minora. NA: labia minora. Repliuri mucoase pare, situate de o parte [i de alta a *vestibulului vulvei,
în\untrul *la-biilor mari. L. m. se unesc anterior, formând pre-pu]ul *clitorisului, iar posterior de acesta un repliu transversal, frâul
clitorisului.
LABIL, adj. / labile, adj. / labile.
[Lat. labilis = care alunec\, de la labi = a aluneca, a c\dea.] Instabil, care se modific sau se
elimin u[or.
LABILITATE, s. f. / labilité, s. f. / lability.
[Lat. la-bilis = care alunec\, de la labi = a aluneca, a c\-dea.] 1) Însu[irea de a fi *labil. 2)
Mobilitate func-]ional excesiv\. 3)
L. emo]ional\, trecerea rapid de la o stare emo]ional la alta, uneori opus ca sens. Se
observ în sti nevrotice, psihopatii, arterioscleroz cerebral\, dar poate fi [i o caracteristic temperamental\.
LABIODENTAR, adj. / labiodental, -ale, -aux, adj. / labiodental.
[Lat. labium, -ii = buz\; dens, -ntis = dinte.] Apar]inând buzelor
[i din]ilor.
LABIOLECTUR|, s. f. / labiolecture, s. f. / lip-reading.
[Lat. labium, -ii = buz\; lectio, -onis = lectur\, citire, de la legere = a
citi
.] Proces de descifrare a limbajului vorbit, utilizat de subiec]ii surzi [i îndeosebi surdomu]i, bazat pe analiza mi[cii buzelor
interlocutorului.
LABIONAZAL, adj. / labionasal, -ale, -aux, adj. / labionasal.
[Lat. labium, -ii = buz\; nasus = nas.] Apar]inând buzelor [i nasului.
LABIRINT, s. n. / labyrinthe, s. m. / labyrinth.
[Lat. labyrinthus, gr. labyrinthos = labirint.] An-samblu complex de cavit\]i [i
conducte care comunic între ele.
L. urechii interne cuprinde l. o-sos (NA: labyrinthus osseus) [i l. membranos (NA: labyrinthus
membranaceus
). L. osos este si-tuat în stânca osului temporal [i este alc uit din trei p]i: *vestibulul, *canalele semicirculare [i
melcul (sau *cohleea). În l. osos este situat
l. membranos, sistem de cavit\]i umplute cu endolimf\, alc uit din: conductele
semicirculare (organ al echilibrului), vestibulul (cuprinzând utricula [i sacula) [i conductul cohlear (organ al audi]iei).
LABIRINTECTOMIE, s. f. / labyrinthectomie, s. f. / labyrinthectomy.
[Lat. labyrinthus, gr. laby-rinthos = labirint; gr. ektome =
excizie
.] *Evidare chirurgical total sau par]ial a *labirintului, urmat de abolirea definitiv a func]iilor labirintice.
LABIRINTIC, adj. / labyrinthique, adj. / laby-rinthal.
[Lat. labyrinthicus = întortocheat, de la lat. labyrinthus, gr. labyrinthos
= labirint
.] Ter-men utilizat îndeosebi pentru a desemna o afec-]iune care este localizat la nivelul *labirintului u-rechii interne (ex.:
*otit l.) sau al cui mecanism fiziopatologic este în rela]ie cu acesta (ex.: *nistagmus l., *vertij l.).
LABIRINTIT|, s. f. / labyrinthite, s. f. / labyrinthi-tis.
[Lat. labyrinthus, gr. labyrinthos = labirint; -itã.] Inflama]ia *labirintului
urechii. Este `nso]it de vertij, vom\ [i surditate. Sin.: otit intern\.
LABIRINTOTOMIE, s. f. / labyrinthotomie, s. f. / labyrinthotomia.
[Lat. labyrinthus, gr. laby-rinthos = labirint; gr. tome =
t\iere, sec]iune, de la
temnein = a t\ia.] Incizia *labirintului.
LABIRINTOZ|, s. f. / labyrinthose, s. f. / laby-rinthose.
[Lat. labyrinthus, gr. labyrinthos = la-birint; -ozã.] Degenerescen]a
elementelor neuro-senzoriale vestibulare sau cohleare consecutiv ac]iunii toxice a unor medicamente (îndeosebi antibiotice).
LABORATOR, s. n. / laboratoire, s. m. / labora-tory.
[Lat. laborare = a munci.] Local sau înc\-pere prev\zute cu dispozitive,
aparatur [i materiale pentru efectuarea unor analize sau pentru cercetare [tiin]ific\.
LABORATOR CALD / laboratoire chaud / hot laboratory. V. cald.
LABRUM / labrum / labrum. NA: labrum, pl. labra.
[Lat. labrum = buz\.] Structur anatomic `n form de buz\. Ex.: l. acetabulare,
inel fibro-cartilaginos de la periferia fosei acetabulare a *coxalului, care-i accentueaz astfel profunzimea.
LAC, s. n. / lac, s. m. / lake. NA: lacus (1).
[Lat. lacus = lac.] 1) Colec]ie circumscris de lichid în-tr-o depresiune sau cavitate
închis\. Ex.: a)
l. cerebelos inferior (NA: cisterna cerebellomedularis), sin.: cisterna cerebelomedular (v.); b) l. lacrimal (NA: lacus
lacrimalis
), spa]iu triunghiular la nivelul unghiului medial al ochiului. 2) Produs industrial volatil utilizat pentru izolare: l. dentar, util
în izolarea obtura]iilor dentare pân la priza definitiv\.
LACERA}IE, s. f. / lacération, s. f. / laceration.
[Lat. laceratio, -onis = sfârtecare, de la lacerare = a sfâ[ia, a rupe în buc\]i.] 1)
Plag cu marginile anfractuoase, rezultat prin lezarea violent a tegumentelor [i a ]esutului celular subcutanat subia-cent. 2)
Interven]ie chirurgical prin care se înde-pteaz ]esuturile afectate în procesul de *dila-cerare.
LACODACRIOCISTOSTOMIE, s. f. / lacodacryo-cystostomie, s. f. / dacryocystostomy.
[Gr. lak-kos = rezervor; dakryon =
lacrim\;
kystis = sac, vezic\; stoma, -atos = gur\.] Interven]ie chirurgical destinat remedierii obstruc]iei *canaliculelor
lacrimale prin îmbinarea fundului de sac conjuncti-val infero-intern cu *sacul lacrimal.
LACORINOSTOMIE, s. f. / lacorhinostomie, s. f. / lacorhinostomy.
[Gr. lakkos = rezervor; rhis, -inos = nas; stoma, -atos =
gur\
.] Interven]ie chirurgical prin care se creeaz un canal anastomotic între fundul de sac conjunctival inferonazal [i mucoasa
nazal\.
1

460. 460
LACRIMAL, adj. / lacrymal, -ale, -aux, adj. / lacrimal. [Lat. lacrima = lacrim\. .] 1) Raportat la lacrimi [i la secre]ia acestora.
Ex.: gland l. 2)
Os l.: v. tab. anat. - oase.
LACRIM|, s. f. / larme, s. f. / tear.
[Lat. lacrima = lacrim\.] Secre]ia *glandei lacrimale, cu rol în men]inerea umidit\]ii corneei. V.
gland lacrimal\.
LACRIMOGEN, adj. / lacrymogène, adj. / lacri-matory.
[Lat. lacrima = lacrim\; gr. gennan = a produce.] Sin. recomandabil:
dacriogen (v.).
LACTACIDEMIE, s. f. / lactacidémie, s. f. / lacta-cid(a)emia.
[Lat. lac, lactis = lapte; acidus = acru; gr. haima, -atos = sânge.]
Prezen]a [i concentra]ia *acidului lactic în sânge. Concentra]ia sa normal este de 0,6-1,8 mmol/l [i cre[te în efortul muscular
intens, în cursul *acidozelor lactice, în coma diabetic sau hepatic\.
LACTALBUMIN|, s. f. / lactalbumine, s. f. / lact-albumin.
[Lat. lac, lactis = lapte; albumen, -inis = albu[ de ou, de la albus =
alb;
-inã.] Albumina din lapte.
β-LACTAM. Var. pentru betalactam (v.).
β-LACTAMAZ|. Var. pentru betalactamaz (v.).
β-LACTAMINE. Var. pentru betalactamine (v.).
LACTAT, adj., s. m. / lacté, -e, adj. (1), lactate, s. m. (2) / lacteal (1), lactate (2).
[Lat. lac, lactis = lapte.] 1) Care con]ine lapte, se
bazeaz pe lapte. Ex.: regim l. 2) Sare a *acidului lactic.
LACTATDEHIDROGENAZ|, s. f. / lactatedéshy-drogénase, s. f. / lactate dehydrogenase.
[Lat. lac, lactis = lapte; de = separat
de; gr.
hydor, hydatos = ap\; gennan = a produce; -azã.] Enzim care transform acidul lactic în acid piruvic în prezen]a
*NADH. A permis descoperirea *izoenzi-melor. Abrev.: LDH.
LACTA}IE, s. f. / lactation, s. f. / lactation.
[Lat. lactatio, -onis = al\ptare, de la lac, lactis = lapte.] 1) Proces de formare [i de
secre]ie a laptelui din celulele glandei mamare [i de excre]ie a a-cestuia prin canalele galactofore. 2) Termen utilizat pentru
denumirea perioadei în care o femeie al\pteaz\.
LACTAZ|, s. f. / lactase, s. f. / lactase.
[Lat. lac, lactis = lapte; -azã.] Sin.: β-D galactozidaz (v. galactozidaz).
LACTESCENT, adj. / lactescent, -e, adj. / lactes-cent.
[Lat. lactescens, de la lactescere = a preface în lapte [i lac, lactis =
lapte
.] Care are aspectul laptelui. Ex.: revsat l.
LACTOBACILLUS / Lactobacillus / Lactobacil-lus.
[Lat. lac, lactis = lapte; bacillus = basto-na[.] Gen de Lactobacillaceae,
considerat uneori în rela]ie cu etiologia *cariei dentare, dar care, de obicei, nu este patogen. Produce prin fermenta]ie *acid lactic.
LACTODENSIMETRU, s. n. / lactodensimètre, s. m. / lactodensimeter, lactometer.
[Lat. lac, lactis = lapte; densitas, -atis =
consisten]\, densitate, de la
densus = dens, compact.] V. densimetru.
LACTOFLAVIN|, s. f. / lactoflavine, s. f. / lacto-flavin.
[Lat. lac, lactis = lapte; flavus = galben; -inã.] Sin.: vitamin B
2 (v.).
LACTOGEN, adj. / lactogène, adj. / lactogen.
[Lat. lac, lactis = lapte; gr. gennan = a produce.] Orice factor, substan] care
stimuleaz lacta]ia. Placenta secret un hormon l.
LACTOGENEZ|, s. f. / lactogenèse, s. f. / lacto-genesis.
[Lat. lac, lactis = lapte; gr. gennesis = producere, de la gennan = a
produce
.] Sin.: ga-lactogenez (v.).
LACTOGLOBULIN|, s. f. / lactoglobuline, s. f. / lactoglobulin.
[Lat. lac, lactis = lapte; gr. glo-bulus = glob mic, dim. de la
globus = glob; -inã.] *Globulin existent `n lapte. Laptele uman con]ine aproximativ 5,3 g globuline/litru.
LACTOSER, s. n. / lactosérum, s. m. / lactose-rum.
[Lat. lac, lactis = lapte; serum = zer.] Partea lichid care r\mâne din lapte
dup `ndep-tarea cheagului rezultat din ac]iunea fermen]ilor (este lipsit de cazein\. L. con]ine *lactalbumine [i *lactoglobuline,
*lactoz [i suri minerale.
LACTOPROTEIN|, s. f. / lactoprotéine, s. f. / lac-toprotein.
[Lat. lac, lactis = lapte; gr. protos = primul; -inã.] Termen care
cuprinde ansamblul proteinelor din lapte: imunoglobuline, lactoglobu-line, lactalbumin [i lactosiderofilin\. În laptele de femeie, l.
are concentra]ie mai mare decât cea a *cazeinei.
LACTOVEGETARIAN, adj., s. m. sau s. f. / lacto-végétarien, -enne, adj., s. m. ou s. f. / lactovegetarian.
[Lat. lac, lactis = lapte;
vegetare = a înviora, a însufle]i, de la vegetus = viguros.] 1) Se refer de obicei la caracterul unei alimenta]ii bazate pe lapte,
derivate din lapte [i legume. 2) Persoan care respect un regim l.
LACTOZ|, s. f. / lactose, s. m. / lactose.
[Lat. lac, lactis = lapte; ozã - indic un glucid.] C
12H
22O
11⋅H
2O. Dizaharid care se
g\se[te în lapte [i este format dintr-o molecul de *glucoz [i una de *galactoz\. Este o substan] organic incolor\, cu gust dulce.
Se utilizeaz ca excipient pentru medicamente. Imposibilitatea organismului de a degrada l. determin
intoleran]a la l., care apare
în cazul absen]ei sau a insuficien]ei de secre]ie a *lactazei [i poate fi congenital\ sau dobândit (afec]iuni intestinale, parazitoze,
rezec]ie chirurgical a unui segment de intestin). Se manifest mai frecvent la nou-n\scut, prin diarei acide, lac-tozurie [i deficit
ponderal.
LACTOZURIE, s. f. / lactosurie, s. f. / lactosuria.
[Lat. lac, lactis = lapte; ozã - indic un glucid; gr. ouron = urin\.] Eliminarea de
*lactoz în urin\. Cre[te la femeia gravid aproape de termen; la sugar, între 0-6 luni, este în medie de 370 mg/l urin\, scade între
6 luni [i 12 ani la 90 mg/l, iar la adult la 70 mg/l. Cre[te în intoleran]a la lactoz\.
LACUN|, s. f. / lacune, s. f. / lacuna.
[Lat. lacuna = groap\, gol.] Zon bine circumscris\, de dimensiuni mici, normal (anatomic)
sau patologic\. Termenul este utilizat îndeosebi în imagisti-c\: 1) Pe *
radiografie, diminuarea densit\]ii imaginii, care prezint o
zon clar\, mai mult sau mai pu]in bine delimitat\; l. poate apare pe un cli[eu radiografic simplu sub forma unei amputa]ii a con-
turului unui conduct opacifiat (calcul, tumor a tubului digestiv) sau pe o angiografie (cheag sau plac de aterom). 2) Pe
*
scintigram\, l. reprezint o zon de fixare redus a compusului radioactiv, la nivelul unui organ sau ]esut care în mod normal
fixeaz *radiofarmaceuticul respectiv. 3) În neuropatologie,
l. cerebral\ reprezint un focar de dis-truc]ie a parenchimului cerebral,
care determin o leziune cavitar limitat\, cu diametrul sub 0,5 cm. L. c. sunt, de regul\, complica]ii ale hipertensiunii arteriale,
uneori f manifesti clinice vizibile, sau, frecvent, manifestate printr-un *sindrom pseudobulbar. 4) ~n biofizic\, l. se refer la
absen]a unui atom sau a unui ion din structura reticular a unui cristal.
LACUN| CORTICAL| METAFIZAR| / lacune cortic ale métaphysaire / fibrous cortical defect. L. osoas observat radiologic la
periferia metafizei unui os lung al membrelor, la adolescent.
LACUN| CUNEIFORM| / lacune cunéifo rme / wedge areas in erosion. Form tipic de *miloli-z\, localizat cel mai frecvent la
nivelul coletului vestibular al caninului superior.
LACUN| OSTEOCITAR| / lacune ostéocytaire / bone lacune, osseus lacune. Cavitate de mici dimensiuni s\pat `n ]esutul osos, `n
care se afl un *osteocit. Sin.: osteoplast.
LAGOFTALMIE, s. f. / lagophtalmie, s. f. / lag-ophthalmos.
[Gr. lagos = iepure; ophthalmos = ochi.] Scurtare anormal a
pleoapelor - îndeosebi a celei superioare - care împiedic acoperirea complet a globului ocular.
LALOPATIE, s. f. / lalopathie, s. f. / lalopathy.
[Gr. lalein = a vorbi; pathos = boal\.] Denumire general a tuturor tulburilor de
utilizare a cuvintelor vorbite sau scrise, constând fie în alterarea pronun]iei cuvintelor, fie în tulburarea utilizilor a-cestora ca
simbol.
LAMARCKISM, s. n. / lamarckisme, s. m. / la-marckism.
[Jean-Baptiste de Lamarck, cavaler, naturalist francez, 1744-1829.]
Teorie elaborat de Lamarck ([i publicat `n
Philosophie zoolo-gique, 1809) care a explicat *evolu]ia fiin]elor vii prin influen]a
varia]iilor de mediu asupra comportamentului, apoi asupra morfologiei organismelor. De[i a[a-zisa mo[tenire a caracterelor
dobândite nu a fost demonstrat categoric, l. r\mâne un moment `n istoria evolu]ionismului. V. evolu]ie, darwinism, neodarwinism.
|

461. 461
LAM|, s. f. / lame, s. f. / lamina (anat.), slide (micr.). NA: lamina, pl. laminae (2). [Lat. lamina = lam\, foaie sub]ire.] 1) Fragment
din sticl sub]ire pe care se aplic preparatul microscopic. 2) Forma]iune anatomic sau embrionar din care se vor dezvolta
elemente comune.
LAM| BAZAL| / lame basale / basement lamina. NA: lamina basalis. Structur glicoprotidic mi-crofibrilar\ situat la baza epiteliilor
[i a numeroase tipuri de celule, cum sunt celulele musculare sau adipocitele. L. b. este alc uit din glicopro-teine (îndeosebi
*laminin\ lagen. Distribu]ia l. b. reflect func]ii multiple de sus]inere [i schimb, iar asocierea cu
*plasmalema se exprim în patologie. Sin.: membran bazal\.
LAM| VERTEBRAL| / lame vertébrale / vertebral lamina. NA: lamina arcus vertebrae. Termen anatomic care define[te fiecare
dintre cele dou segmente laterale posterioare ale arcului vertebral, care se întind de la pediculi la apofiza spinoas [i delimiteaz
posterior orificiul vertebral.
LAMBDA s. m. / lambda s. m. / lambda.
[λ = a 12-a liter a alfabetului grec.] 1) Denumire utilizat în anatomia topografic pentru
desemnarea punctului de intersec]ie a suturii sagitale cu sutura lambdoid\, corespunzând, la nou-n\scut, *fonta-nelei posterioare.
2) Liter din alfabetul grec utilizat drept simbol al unor mimi fizice, îndeosebi pentru lungimea de und [i pentru constanta de
dezintegrare radioactiv\.
LAMBLIA / Lamblia / Lamblia.
[Vilem Dusan Lambl, medic ceh, 1824-1895.] Gen de protozoar flagelat, parazit în tractul intestinal
al omului [i al animalelor; provoac diarei intermitente [i *malab-sorb]ie, iar uneori colecistit\. Specia parazit la om:
Giardia
lamblia
(G. intestinalis). Sin.: Giardia.
LAMBLIAZ|, s. f. / lambliase, s. f. / lambliasis.
[Vilem Dusan Lambl, medic ceh, 1824-1895; -azã.] Infec]ie cu protozoare din
genul *
Lamblia. Sin.: giardiaz\.
LAMBOU, s. n. / lambeau, s. m. / flap (chir.).
[Fr. lambeau, din limba francilor stabili]i în Galia labba = bucat de stof\.]
Fragment de piele, mu[chi [i uneori de epiploon, de form variabil\, care nu este legat de ]esutul de origine decât prin-tr-un
pedicul nutritiv. Este utilizat în chirurgia plastic pentru a acoperi anumite pierderi de sub-stan]\, când o plag nu se cicatrizeaz
spontan. Se descriu numeroase tipuri de l.
LAMBOU DE ALUNECARE / lambeau de glissement / advancement flap. Varietate de l. de form dreptunghiular care, dup o
disec]ie subcutanat `ntins\, este adus `n zona pierderii de substan] folosindu-se elasticitatea `ntregii structuri, de la pedicul pân
la marginea liber\.
LAMBOU BIOLOGIC / lambeau biologique / biological flap. Varietate de l. cutaneo-adipos caracterizat prin sec]ionarea `ntregii
suprafe]e cutanate, cu p\strarea `n profunzime a pediculului vascular.
LAMBOU LA DISTAN}| / lambeau à distance / distant flap, jump flap. L. amplasat la distan] de locul de prelevare, a cui vitalitate
este men]inut prin p\strarea pediculului vascular propriu, care este sec]ionat doar atunci când, dup aproximativ trei s\pt\mâni,
leg urile formate cu suprafa]a receptoare sunt suficiente pentru a-i permite o existen] autonom\.
LAMBOU LOCAL / lambeau local / local flap, blood carrying flap. Varietate de l. prelevat din imediata vecin ate a pierderii de
substan] ce trebuie acoperit [i care `[i p\streaz definitiv pediculul nutritiv.
LAMBOU ~N Z / lambeau en Z / Z flap. Varietate de l. utilizat frecvent pentru corectarea unei cicatrici retractile. Incizia se practic `n
Z, rezultând dou l. `n form de triunghi echilateral care se pot decola [i permuta.
LAMEL|, s. f. / lamelle, s. f. / lamella.
[Lat. lamella = lam mic\, dim. de la lamina = lam\, foaie sub]ire.] Lam mic\: 1) Plac de
sticl foarte sub]ire utilizat pentru men]inerea preparatului mi-croscopic pe *lam\. 2) Forma]iune anatomic\: a)
l. concentric\
alc uie[te sistemul haversian în o-sul compact; b)
l. circumferen]ial\, p ur sub]ire osoas situat sub periost etc.
LAMINA, s. f. / lamina, s. f. / lamina. NA: lamina, pl. laminae.
[Lat. lamina = lam\, foaie sub]ire.] Strat sub]ire care face parte din
structura unei forma]iuni anatomice complexe: 1)
L. alara, peretele lateral al tubului neural. 2) L. cartilajelor tiroidiene, cele dou
lame din care este format cartilajul tiroid. 3)
L. cribrosa: platoul cribriform al osului etmoid. 4) L. densa: membrana bazal
glomerular\. În general, este sin. cu: lam\, p ur\.
LAMINE, s. f. pl. / lamines, s. f. pl. / lamins.
[Lat. lamina = lam\, foaie sub]ire.] *Filamente intermediare de tip IV, constituind o
re]ea cu o grosime de 10-20 nm, denumit lamina nuclear [i situat între cromatin [i membrana nuclear intern\. Se disting l. A,
B [i C, alc uite fiecare din sute de aminoacizi. L. A [i C (cu M
r 70 [i respectiv 60 kDa) prezint\ secven]e C-terminale omologe cu
cele ale *keratinelor. În timpul perioadei G2 a *ciclului celular, l. se modific profund, iar l. B, cu M
r 67 kDa, joac rol de "centru
organizator" al l. A [i C care, dup defosforilare, formeaz lamina nuclear\.
LAMINECTOMIE, s. f. / laminectomie, s. f. / la-minectomy.
[Lat. lamina = lam\, foaie sub]ire; gr. ektome = excizie.] Excizia
arcului posterior al unei vertebre, deci a procesului spinos [i a celor dou lame adiacente. Este un timp operator în interven]iile pe
m\duva spinii.
LAMININ|, s. f. / laminine, s. f. / laminin.
[Lat. lamina = lam\, foaie sub]ire; -inã.] Termen generic pentru un complex glicoproteic
constituent al *lamei bazale, cu M
r 850 kDa, alc uit din trei lan-]uri polipeptidice denumite laminina A (400 kDa [i peste 3 000
aminoacizi), laminina B
1 (230 kDa) [i laminina B
2 (200 kDa), fiecare dintre aceste dou lan]uri având circa 1 500 aminoacizi. Cele
trei lan-]uri formeaz un trimer în form de cruce, la nivelul cuia fiecare lan] prezint domenii globulare func]ionale. Prin
domeniile func]ionale, l. se leag de receptorii specifici de pe suprafa]a celulelor, dar [i de componente ale *matricei extracelulare
ca *heparan sulfatul [i *colagenul tip IV. Receptorul pentru l., cu M
r 67 kDa, apar]ine familiei *inte-grinelor. Genele codante pentru
l. se afl pe cromozomul 18 pentru lan]ul A, iar pentru lan]urile B
1 [i B
2 pe cromozomul 1. L. au ca proprietate major legarea
componentelor matricei extracelulare între ele, dar [i cu membrana celular (împreun cu alte glicoproteine ca *fibronectina,
*trombo-spondina, *tenascina etc.). De asemenea, l. ar fi implicat [i în procesele de *angiogenez\, producând alinierea celulelor
endoteliale în tuburi capilare, precum [i în producerea *metastazelor.
LAMINOTOMIE, s. f. / laminotomie, s. f. / lamino-tomy.
[Lat. lamina = lam\, foaie sub]ire; gr. tome = t\iere, sec]iune, de la
temnein = a t\ia.] Rezec]ia uneia sau mai multor *lame vertebrale.
LAMP|, s. f. / lampe, s. f. / lamp.
[Lat. lampas, -adis = tor]\, candelabru.] Aparat, dispozitiv care furnizeaz lumin [i c\ldur\.
Ex.: 1)
L. cu alcool, pentru înc\lzirea unor materiale. 2) L. cu arc, format din doi electrozi supu[i unei diferen]e de poten]ial, între
care se produce un "arc" electric, generator de lumin intens\. 3)
L. de cuar], cu va-pori de mercur. 4) L. cu fant\, asociat la
biomi-croscop. 5)
L. scialitic\, pentru s\lile de opera]ie, care, prin a[ezarea oglinzilor [i datorit proiec]iei luminii, nu las umbre la
nivelul câmpului operator.
LANCINA}IE, s. f. / lancination, s. f. / shooting (of pain).
[Lat. lancinare = a sfârteca, a sfâ[ia.] Durere rapid\, asem oare
în]ep urii unei lance.
LANOLIN|, s. f. / lanoline, s. f. / lanolin.
[Lat. lana = lân\; oleum = ulei; -inã.] Produs ob]inut prin purificarea gr\similor din seul
de oaie: ames-tec pe jum ate cu ap [i ad\ugare de substan]e parfumate. Unguent ideal al pielii; `n l. se pot ad\uga [i unele
medicamente cu ac]iune local\.
LANTANIDE, s. n. pl. / lanthanides, s. m. / lan-thanides.
[Gr. lanthanein = a fi ascuns.] Elementele chimice cu Z între 58 [i 71
(p\mânturi rare), urmând dup lantan.
LAN}, s. n. / chaîne, s. f. / chain.
[Bulgar lanec = lan].] 1) Termen general care desemneaz o succesiune de elemente,
macroscopice sau microscopice, constituind împreun o entitate anatomic [i/sau func]ional\, ca parte a unei alte structuri. Ex.: l.
ganglionar limfatic, *l. simpatic, *l. u[or sau greu (în structura *imunoglobulinelor). 2) Succesiune de fenomene sau procese în
rela]ie unele cu altele, care constituie împreun un ansamblu func]ional. Ex.: *l. respirator. 3) Serie de atomi de carbon din unele
molecule organice. 4) Ansamblu de aminoacizi lega]i unul de cel\lalt prin *leg uri peptidice, denumit
l. peptidic sau polipeptidic.
LAN} GREU / chaîne lourde / heavy chain, H chain. Sin.: lan] H. V. imunoglobulin\.
|

462. 462
LAN} H / chaîne H / H chain. [Abrev. engl. de la Heavy = greu.] Sin.: lan] greu. V. imunoglobulin\.
LAN} L / chaîne L / L chain.
[Abrev. engl. de la Light = u[or.] Sin.: lan] u[or. V. imunoglobulin\.
LAN} RESPIRATOR / chaîne respiratoire / res-piratory chain. Ansamblu de proteine [i de trans-portori de electroni alc uit din cinci
complexe, care asigur respira]ia mitocondriilor [i producerea de energie. Cele cinci complexe sunt urm oarele: I: NADH -
ubichinon reductaz\; II: succinat - ubichinon\ reductaz\; III: ubichinon - citocrom c reductaz\; IV: citocrom oxidaz\; V: ATP
sintetaz\. Patologia mitocondrial (*mitocondropatiile) repre-zint consecin]a perturbii unuia sau mai multora dintre aceste
complexe.
LAN} SIMPATIC / chaîne sympathique / sym-pathetic trunk. NA: truncus sympathicus. Ansamblu de *ganglioni nervo[i, situa]i la
dreapta [i la stânga fe]ei anterioare a corpilor vertebrali [i lega]i unii cu al]ii printr-un cordon nervos intermediar. L. s. reprezin
por]iunea periferic a *siste-mului nervos simpatic.
LAN} TROFIC / chaîne trophique / trophic chain. Unitate func]ional de transformare a substan]ei [i de transfer de energie, alc uit
dintr-un [ir de specii, pornind de la o baz trofic [i sfâr[ind cu un r\pitor de vârf sau un ultrahiperparazit.
L. t. de predatori este
alc uit dintr-un [ir de animale care prad specia precedent\.
L. t. de parazi]i const într-un [ir de organisme care paraziteaz
organismul precedent.
LAN} U{OR / chaîne légère / light chain, L chaine. Sin.: lan] L. V. imunoglobulin\.
LAN}ET|, s. f. / lancette, s. f. / lancet.
[Lat. lancea = lance.] Bisturiu cu lam fin\, triunghiular\, cu dou t\i[uri; serve[te la
scarificarea tegumen-telor.
LANUGO, s. m. / lanugo, s. m. / lanugo.
[Lat. lanugo, -inis = puf.] Pul fin care acoper corpul fetusului, cu excep]ia palmelor [i
plantelor.
LAPAROSCOP, s. n. / laparoscope, s. m. / lapa-roscope.
[Gr. lapara = flanc, abdomen; skopos = observator, de la skopein = a
vedea, a examina
.] *Endoscop adaptat pentru a permite examinarea cavit\]ii abdominale.
LAPAROSCOPIE, s. f. / laparoscopie, coeliosco-pie s. f. / laparoscopy.
[Gr. lapara = flanc, abdomen; skopia = examinare, de la
skopein = a vedea, a examina.] Sin.: celioscopie (v.).
LAPAROSCHIZIS, s. n. / laparoschisis, s. n. / la-paroschisis.
[Gr. lapara = flanc, abdomen; skhi-sis = despic ur\, de la skhizein
= a desp]i
.] *Agenezie a peretelui abdominal localizat latero-ombilical, care creeaz un orificiu la nivelul cuia se produce o
eventra]ie fetal de viscere. Localizarea distinct fa]\ de orificiul ombilical [i absen]a înveli[ului amniotic permit distingerea acestei
malforma]ii de *omfalocel.
LAPAROTOMIE, s. f. / laparotomie, coeliotomie s. f. / laparotomy.
[Gr. lapara = flanc, abdomen; tome = t\iere, sec]iune, de la
temnein = a t\ia.] Termen care desemneaz inciziile abdominale efectuate în scopul abordului chirurgical al organelor
intraabdominale. Etimologic, acest termen ar trebui s desemneze numai inciziile de la nive-lul flancurilor, deci laterale, ale
abdomenului. Pen-tru toate inciziile abdominale, indiferent de localizare, termenul corect etimologic este *celiotomie. În practic
sunt utiliza]i ambii termeni. L. (ca prim timp în numeroase interven]ii chirurgicale abdominale) pot fi clasificate în: verticale, oblice [i
transversale, fiecare de diferite tipuri, în func]ie de localizare.
LAPSUS, s. n. / lapsus, s. m. / lapse of the tongue, lapse of the pen.
[Lat. lapsus = alunecare, pru[ire, de la labi = a aluneca, a
c\dea
.] Eroare comis în vorbire (l. linguae) sau în scris (l. cabemi) care const în înlocuirea cuvântului a[-teptat cu altul. Cauze:
oboseal\, excita]ie sau tulburare a aten]iei. Conform psihanalizei, starea fiziologic poate favoriza lapsusurile prin diminuarea
controlului de sine, dar nu le creeaz\. De a-ceea, în psihanaliz se consider c l. sunt con-secin]a opozi]iei a dou inten]ii diferite,
dintre care una este precon[tient sau incon[tient\. L. poate fi un *act ratat, care s dezv\luie o dorin] incon-[tient refulat\.

LAPTE, s. m. sing. / lait, s. m. sing. / milk. [Lat. lac, lactis = lapte.] Produs de secre]ie a glandelor mamare. Con]ine principiile
nutritive în condi]ii optime de sterilitate [i digestibilitate: proteine, glucide, lipide, suri minerale, anticorpi. Secre]ia de l. imediat
dup na[tere se nume[te *colostru. Dup\ 3-4 zile apare secre]ia propriu-zis\.
LARGACTIL, s. m. / largactyle, s. m. / largactyl. Sin.: clorpromazin (v.).
LARINGE, s. n. / larynx, s. m. / larynx. NA: la-rynx, pl. larynges.
[Gr. larynx, -yngos = laringe.] Forma]iune anatomic tubular
situat în regiunea cervical\, antero-median. Este interpus între trahee [i faringe, cu care se continu\. Cuprinde *corzile vocale, o
musculatur proprie [i un schelet alc uit din patru perechi de cartilaje laterale [i trei cartilaje mediane impare (epiglotic, tiroid [i cri-
coid). Este organul central al fona]iei, asigurat de corzile vocale. V. [i ventricul Morgagni.
LARINGECTOMIE, s. f. / laryngectomie, s. f. / la-ryngectomy.
[Gr. larynx, -yngos = laringe; ek-tome = excizie.] Opera]ie
constând din extirparea total\ sau par]ial a laringelui.
LARINGISM, s. n. / laryngisme, s. m. / laryngis-mus.
[Gr. larynx, -yngos = laringe; -ism.] ~ngus-tare spasmodic sau `nchidere a
orificiului *glotei.
LARINGIT|, s. f. / laryngite, s. f. / laryngitis, croup.
[Gr. larynx, -yngos = laringe; -itã.] Inflama]ie acut sau cronic a laringelui.
Forme: 1)
L. atrofic\, form a l. catarale cronice. 2) L. cataral cronic\, marcat prin atrofia glandelor [i membranei mucoasei. 3) L.
subglotic\
, acut sau stridu-loas\, apare la copii [i se caracterizeaz prin accese de sufocare, chinte de tuse.
LARINGOCEL, s. n. / laryngocèle, s. f. / laryn-gocele.
[Gr. larynx, -yngos = laringe; kele = tumor\, hernie.] Tumor\ chistic
aerian care se dezvolt la nivelul *ventriculului Morgagni, pe baza unei predispozi]ii congenitale. Se poate extinde în vestibulul
laringelui sau în exterior, în regiunea antero-lateral a gâtului.
LARINGOFISUR|, s. f. / laryngofissure, s. f. / la-ryngofissure.
[Gr. larynx, -yngos = laringe; lat. fissura = fant\, cr\p ur\, de la
fissus
= despicat [i findere = a despica.] Tehnic chirurgical care const în practicarea unei incizii verticale a laringelui, situat
median [i anterior, la nivelul *cartilajului tiroid. L. permite exereza unor leziuni limitate ale *corzilor vocale. V. [i tirotomie.
LARINGOMALACIE, s. f. / laryngomalacie, s. f. / laryngomalacia.
[Gr. larynx, -yngos = laringe; malakia = `nmuiere, de la
malakos
= moale.] Fla-ciditate a p]ii superioare a laringelui, care pro-voac *stridorul nou-n\scu]ilor.
LARINGOPLEGIE, s. f. / laryngoplégie, s. f. / laryngoplegia.
[Gr. larynx, -yngos = laringe; ple-ge = lovitur\.] Paralizia mu[chilor
laringelui.
LARINGOSCOP, s. n. / laryngoscope, s. m. / la-ryngoscope.
[Gr. larynx, -yngos = laringe; sko-pos = observator, de la skopein
= a vedea, a examina
.] Instrument optic pentru examinarea laringelui. În principiu, este alc uit dintr-o mic oglin-d prev\zut cu
un sistem de iluminare. Transmisia luminii la ochiul observatorului se face prin fibre de sticl\.
LARINGOSCOPIE, s. f. / laryngoscopie, s. f. / la-ryngoscopy.
[Gr. larynx, -yngos = laringe; sko-pia = examinare, de la skopein
= a vedea, a examina
.] Examen vizual al laringelui cu ajutorul *la-ringoscopului.
LARINGOSPASM, s. n. / laryngospasme, s. m. / laryngospasm.
[Gr. larynx, -yngos = laringe; spasmus = contrac]ie.] 1)
Contrac]ie brusc a mu[chilor laringieni, care antreneaz un blocaj al c\ii glotice prin acolarea *corzilor vocale. L. poate surveni
uneori la debutul unei anestezii generale. 2) Acces de sufocare debutând cu o inspira]ie zgomotoas\, urmat de mi[ci inspiratorii
tot mai scurte [i o faz de apnee cu cianoz\. Survine la sugar, în unele boli acute. Sin.: spasm glotic e-sen]ial al sugarilor.
LARINGOSTROBOSCOP, s. n. / larynos trobo-scope, s. m. / larynostroboscope.
[Gr. larynx, -yngos = laringe; strobos =
învârtire, rotire;
sko-pos = observator, de la skopein = a vedea, a examina.] Aparat utilizat pentru studiul mobilit\]ii *corzilor
vocale.
LARINGOTOMIE, s. f. / laryngotomie, s. f. / laryn-gotomy.
[Gr. larynx, -yngos = laringe; tome = t\-iere, sec]iune, de la temnein
= a t\ia
.] Deschiderea chirurgical a laringelui, limitat la un segment sau pe toat în\l]imea acestuia.
LARINGOTRAHEOBRON{IT|, s. f. / laringotra-chéobronchite, s. f. / laryngotracheobronchi-tis.
[Gr. larynx, -yngos = laringe;
arteria tra-kheia = arter rugoas\, trahee, de la trakhys = rugos; lat. medieval bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia
= bronhie; -
itã.] Inflama]ie concomitent a laringelui, traheei [i bronhiilor. Forma acut\, frecvent la copii, are evolu]ie grav\.

463. 463
LARVA MIGRANS CUTANAT| / larva migr ans cutanée / cutaneous larva migrans. Leziuni cu-tanate *serpiginoase, mobile [i
pruriginoase, a-vând aspectul unei dâre ro[ietice, cu localizare pe tegumente infiltrate [i eritematoase. Reprezint consecin]a
deplasii sub piele a unei larve de insect (*miaz adevat) sau a unei larve de *nematod (pseudomiaz) a cor gazd specific
este un animal [i care se afl în impas la om.
LARVA MIGRANS VISCERAL| / larva migrans viscérale / visceral larva migrans. Sindrom determinat de diferite larve de parazi]i ai
animalelor, care nu au condi]ii optime de via] la om. Semnul cel mai constant este o *eozinofilie sanguin de lung durat [i
adesea foarte crescut\.
LARVAT, adj. / larvé, -e, adj. / larvate.
[Lat. larva = masc\, ar are.] Cu referire la o boal cu tablou clinic [i/sau paraclinic atipic,
cu modifici patologice discrete. Exist tendin]a (uneori nefondat\ s fie asimilat formei benigne [i a-tenuate a
acesteia.
LARV|, s. f. / larve, s. f. / larva.
[Lat. larva = masc\, ar are.] Stadiu de dezvoltare a unei insecte. În medicin prezint interes l.
care induc un tablou patogen în organismul uman. Ex.: l. de filaria, ale teniilor etc.
LASER, s. n. / laser, s. m. / laser.
[Acronim engl. pentru Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation = amplificarea
luminii prin emisie stimulat a radia]iei
.] Instala]ie pentru generarea [i amplificarea radia]iilor electromagne-tice din domeniul
vizibil, bazat pe fenomenul de emisie stimulat a radia]iei. Rezult un fascicul luminos monocromatic paralel, coerent [i foarte
intens, cu lungime de und situat în regiunile ultraviolet, vizibil sau infraro[u ale spectrului. Ex.:
l. cu rubin emite în infraro[u
(lungime de und circa 1 000 nm),
l. cu argon în albastru-verde (500 nm), l. cu CO
2 în infraro[u (10 600 nm), iar l. cu heliu-neon în
ro[u (circa 690 nm). L. exercit asupra ]esuturilor vii efecte termice, fotochimice [i mecanice. Aplica]iile medicale principale ale l.
sunt: 1) În oftalmologie, `ndeosebi în tratamentul *decolii de retin [i al altor leziuni retiniene. 2) În chirurgie, datorit posibilit\]ii
efectuii unor incizii precise [i localizate, o hemostaz perfect la nivelul vaselor mici, o cicatrizare bun [i o asepsie perfect\.
Utilizarea l. `n medicin este `n continu\ extensie. Un domeniu de mare interes, `ndeosebi `n cercetare, este microscopia optic de
baleiaj folosind l.
LATENT, adj. / latent, -e, adj. / latent.
[Lat. la-tens, -ntis = ascuns, de la latere = a se ascunde.] 1) Despre o boal ale cei
simptome nu sunt aparente sau se manifest imprecis. 2) Despre un germen patogen a cui prezen] în organism nu se
manifest\.
LATEN}|, s. f. / latence, s. f. / delay.
[Lat. latens, -ntis = ascuns, de la latere = a se ascunde.] 1) Stare de inactivitate aparent\. 2)
Interval de timp între aplicarea unui stimul [i prima manifestare de r\spuns a organului excitabil.
LATERAL, adj. / latéral, -ale, -aux, adj. / lateral.
[Lat. lateralis = lateral, de la latus, -eris = latur\.] Deptat de axul de simetrie
al corpului. Sin.: extern. V. [i medial.
LATERO-LATERAL, adj. / latéro-latéral, -ale, -aux, adj. / latero-lateral.
[Lat. latus, -eris = la-tur\; lateralis = lateral.] Termen
utilizat cu referire la o *anastomoz ob]inut prin sutura orificiilor practicate pe laturile a dou conducte juxtapuse. Ex.: sutura l.-l. a
dou segmente de intestin.
LATERODUC}IE, s. f. / latéroduction, s. f. / late-roduction.
[Lat. latus, -eris = latur\; ductio, -onis = ducere, de la ducere = a
duce, a purta
.] Mi[care de la *medial spre *lateral. Ex.: deplasarea lateral a globilor oculari.
LATEROFLEXIE, s. f. / latéroflexion, s. f. / latero-flexion.
[Lat. latus, -eris = latur\; flexio, -onis = îndoire, de la flectere = a
îndoi
.] Arcuirea sau curbarea lateral a unui organ. L. uterului este de-vierea în care corpul acestui organ basculeaz spre una din
p]i, în timp ce colul uterin conserv pozi]ia sa normal\.
LATEROGNA}IE, s. f. / latérognathie, s. f. / la-terognathia.
[Lat. latus, -eris = latur\; gr. gna-thos = falc\, maxilar.] Deformare a
maxilarului observat atunci când mijlocul unei arcade dentare nu coincide cu planul de simetrie al fe]ei.
LATEROPOZI}IE, s. f. / latéroposition, s. f. / late-roposition.
[Lat. latus, -eris = latur\; positio, -onis = punere, pozi]ie, de la
ponere = a pune.] În general, pozi]ia lateral (fa] de planul median al organismului) a unei structuri anatomice: 1) Termenul este
utilizat îndeosebi cu referire la o po-zi]ie anormal\, rezultat prin deplasare lateral\. Ex.: l. uterului (deplasarea în totalitate a
uterului la dreapta sau la stânga, spre deosebire de *lateroversia uterin\ omatologie, devia]ie a unuia sau a mai multor
din]i spre dreapta sau spre stânga.
LATEROPULSIE, s. f. / latéropulsion, s. f. / late-ropulsion.
[Lat. latus, -eris = latur\; pulsio, -onis = împingere, respingere, de la
pellere = a împinge.] Termen care define[te manifestarea clinic a unor boli ce implic tulburi de echilibru [i care const în
tendin]a de deplasare lateral lent\, involuntar a organismului pacientului aflat în ortostatism. L. se observ atât în repaus, cât [i
la mers [i este determinat de afectarea c\ilor vestibulare. V. [i antepulsie, retropulsie, semn Romberg.
LATEROVERSIE, s. f. / latéroversion, s. f. / la-teroversion.
[Lat. latus, -eris = latur\; versus, de la vertere = a întoarce.] 1)
Înclinare lateral par]ial a unui organ. Ex.: l. uterului, în care fundul organului este înclinat la dreapta sau la stânga, în timp ce
colul, prin basculare, este înclinat latero-superior de partea opus\. 2) În stomatologie, sin.: lateropozi]ie, 2 (v.).
LATEX, s. n. / latex, s. m. / latex.
[Lat. latex, -icis = lichid.] Suc dens [i vâscos, de culoare albi-cioas\, produs de numeroase
plante [i con]inut în vasele lactifere, de unde este ob]inut prin incizie la nivelul tijei sau a trunchiului plantei. L. reprezin-t pentru
plant un mijloc de protec]ie contra leziunilor. Numeroase tipuri de l., îndeosebi cauciucul [i *gutaperca, reprezint obiectul unor
aplica]ii industriale, inclusiv în medicin\. V. [i test de aglutinare cu latex.
LATIRISM, s. n. / lathyrisme, s. m. / lathyrism.
[Gr. lathyros = bob-de-]arin\, plant leguminoa-s\ a cei varietate mirositoare este
mazea furajer\; -
ism.] Boal provocat de consumul îndelungat al unei specii de maze furajer\, Lathyrus sativus.
Simptomatologie: *paraplegie spasmodic foarte accentuat\. L. experimental la [obolan serve[te pentru studiul îmb rânirii
colagenului, îndeosebi la nivel arterial.
LATRIN|, s. f. / latrines, s. f. pl. / latrine.
[Lat. latrina = latrin\, de la lavatrina = camer de baie [i lavare = a sp\la.] Sistem de
îndeptare a de-jec]iilor umane în localit\]ile lipsite de canalizare.
LAUDANUM SYDENHAM / laudanum de Sydenham / laudanum. Tinctur de *opiu utilizat pe cale extern sau intern ca analgezic
[i antispasmodic.
LAVAJ, s. n. / lavement, s. m. / enema, lavement.
[Lat. lavare = a sp\la.] Sin.: sp\l ur (v.).
LAVAJ BARITAT / lavement baryté / barium la-vage. Introducerea de bariu în colon, în scopul opacifierii radiologice.
LAVAJ BRONHO-ALVEOLAR / lavage broncho-al véolaire / broncho-alveolar lavage. Introducerea `n bron[ii [i `n alveolele
pulmonare, sub control fibroscopic, a unei solu]ii de clorur de sodiu, urmat de aspira]ia lichidului, care este colectat pentru
examen citobacteriologic [i biochimic.
LAXATIV, adj., s. n. / laxatif, -ive, adj., s. m. / laxative.
[Lat. laxare = a relaxa, a lgi, de la laxus = destins, larg.] 1) Care produce
purga]ie. 2) Preparatul care are aceast ac]iune.
LAXITATE, s. f. / laxité, s. f. / laxity.
[Lat. laxitas, -atis = destindere, relaxare, de la laxus = destins, larg.] Defect de tensiune sau
de rezisten] al fibrelor musculare, conjunctive sau elastice.
L. articular\ reprezint o mobilitate articular anormal ca amplitudine
sau sens din cauza unor leziuni ligamentare, a unei paralizii sau din cauze congenitale.
L|CRIMARE, s. f. / larmoiement, s. m. / lacri-mation.
[Lat. lacrima = lacrim\.] Aflux crescut de lacrimi la nivelul conjunctivei. L. se
poate produce prin hipersecre]ie, când se înso]e[te de *rinoree, sau prin stagnare ori eliminare redus\, din cauza unei obstruc]ii a
c\ilor lacrimale, când lacrimile debordeaz din *lacul lacrimal [i curg pe obraji, rezultând *epifora.
L|UZ|. Var. pentru lehuz (v.).
L|UZIE. Var. pentru lehuzie (v.).
LECITINAZ|, s. f. / lécithinase, s. f. / lecithinase.
[Gr. lekithos = g\lbenu[ de ou; -inã; -azã.] Sin.: fosfolipaz (v.).
LECITIN|, s. f. / lécithine, s. f. / lecithin.
[Gr. lekithos = g\lbenu[ de ou; -inã.] Sin.: fosfatidil-colin (v.).
|

464. 464
LECTINE, s. f. / lectines, s. f. / lectins. [Lat. le-gere = a culege; -inã.] Proteine de origine vegetal\, extrase în principal din
leguminoase. Ele au *situsuri stereospecifice care permit s se lege specific la unele zaharuri. Cea mai mare parte dintre lectine
au mai multe situsuri de fixare. Puse în prezen]a unei suspensii celulare, ele formeaz pun]i între celulele vecine [i provoac\
aglutinarea lor. Aceast proprietate a fost demonstrat mai întâi cu globulele ro[ii, de aceea lectinele se mai numesc
fitohemaglutinine.
LEG|TUR|, s. f. / liaison, s. f. / bond.
[Lat. ligatura = leg ur\.] Termen utilizat cu sensul de *le-g\tur chimic\. V. în continuare.
LEG|TUR| CHIMIC| / liaison chimique / che-mical bond. Termen pentru desemnarea global a interac]iunilor dintre atomi care
conduc la formarea de agregate stabile, cu dimensiuni finite [i structur definit (*molecule) sau la formarea de cristale ionice
metalice. Termenul se extinde [i la interac]iunile dintre molecule, mai pu]in stabile de-cât cele atomice, dar suficiente pentru a
forma a-socieri cu structur definit\. Aceste interac]iuni, care privesc în principal electronii înveli[ului exterior al atomilor, produc
modifici sensibile în dis-tribu]ia electronilor proprii atomilor izola]i. Bazele teoriei electronice a l. c. au fost formulate ini]ial prin
modelul lui G. N. Lewis: l. c. nu intereseaz decât electronii periferici ai atomilor, orice atom a-vând tendin]a s formeze în jurul lui
un strat complet de electroni, rezultat din punerea în comun a electronilor din stratul propriu extern cu cei din straturile externe ale
unuia sau ale mai multor a-tomi. Deoarece natura l. c. nu poate fi explicat f s se ]in cont de mecanica cuantic\, L. C. Pauling
a elaborat metoda de aproxima]ie a leg\-turii de valen]\, iar R. S. Millikan - metoda de a-proxima]ie a orbitalilor moleculari. Prin
aceasta din urm se descrie distribu]ia electronilor moleculei aplicând tehnici elaborate pentru distribu]ia electronilor în atomi
izola]i.
LEG|TUR| COMPETITIV| / liaison compétitive / competitive binding. Se vorbe[te de l. c. când dou (sau mai multe) molecule au
acela[i *situs de fixare. În acest caz, legarea se produce în func]ie de *afinitate, molecula cu afinitatea cea mai mare ocupând
situsurile.
LEG|TUR| FOSFODIESTER / liaison phospho-diester / phosphodiester bond. L. care une[te dou *nucleotide succesive în acizii
nucleici. Rezult din eliminarea unei molecule de ap între o func]ie acid a unei grupi fosfat din primul nucleotid [i o func]ie
alcool a pentozei din cel de-al doilea nucleotid, învecinat.
LEG|TUR| DE HIDROGEN / liaison hydrogène / hydrogen bond. L. între un atom foarte electronegativ (O, S, F, N) al unei
molecule [i un atom de hidrogen electropozitiv apar]inând unei alte molecule (
l. de h. intermolecular\) sau unei alte grupi
chimice ale aceleia[i molecule (
l. de h. intramolecular\). Aceast leg ur posed o energie maxim când atomii componen]i sunt
liniari. L. de h. sunt de slab energie (în medie 6 kJ/mol). Rolul biologic al l. de h. este capital, deoarece acestea men]in structura
spa]ial a celor mai importante biomolecule: *acizi nucleici (cele dou lan]uri ale dublei elice de ADN sunt men]inute împreun\ prin
l. de h.), *proteine (men]inerea structurilor secundare de tip
α-helix [i de tip β-pliat), *poliozide. De asemenea, în lichidele în care
se manifest acest tip de leg ur apar fenomene de asociere molecular\. Este îndeosebi cazul moleculelor de ap\, care se pot
asocia între ele sau cu alte molecule. Aceast asociere se reflect\ în rolurile biologice ale apei.
LEG|TUR| INVERS| / feed-back / feed-back. Sin.: conexiune invers (v.).
LEG|TUR| PEPTIDIC| / liaison peptidique / peptidic bond. L. amidic (CO-NH) rezultat din eliminarea unei molecule de ap între
func]ia acid a unui acid
α-aminat [i func]ia amin a altui acid aminat. L. p. leag acizii α-amina]i în proteine în cadrul *structurii
primare.
LEG|TURI ÎNCRUCI{ATE / liaisons croisées / cross-linking. *L. covalente sintetice sau naturale între lan]urile laterale de
aminoacizi ale lan]urilor proteice, direct sau prin intermediul unei substan]e.
LEGE, s. f. / loi, s. f. / law.
[Lat. lex, legis = lege.] Expresia raporturilor constante între fenomenele lumii fizice, care permite a
prevedea c\, în anumite circumstan]e date, un anumit fenomen se va produce în mod necesar. Ex.: 1)
L. balansii, sin.: legea
lucrului constant (v.). 2)
L. combina]iilor chimice: v. legile combina]iilor chimice. 3) L. conservii energiei: principiul I al
termodinamicii, conform cuia la trecerea unui sistem termodinamic dintr-o stare `n alta, varia]ia energiei interne este egal\ cu
suma dintre lucrurile mecanice echivalente tuturor ac]iunilor externe (mecanice, termice, electrice, magnetice etc.) care au
concurat la schimbarea stii. 4)
L. dezintegrii radioactive: l. statistic ce permite calculul numului N de nuclee radioactive
r\mase nedezintegrate la momentul t:
N
(t) = N
0 e
-λt
, `n care λ este constanta radioactiv (sau de dezintegrare), care depinde de
natura radioizotopului implicat `n procesul de *dezintegrare. 5)
L. lucrului constant: când o supraap\sare se efectueaz constant
asupra unui cartilaj în cre[tere, acesta d na[tere unui os consistent [i de volum mic[orat, iar în partea cu presiune normal\, unui
os spongios mit de volum. Sin.: legea balansii. 6)
L. p ratului distan]ei: `n radiobiologie, intensitatea fasciculului iradiant scade
cu p ratul distan]ei. 7)
Legile combina]iilor chimice, l. de baz ale chimiei: a) l. conservii masei, conform ceia suma maselor
corpurilor intrate `n reac]ie este egal cu suma maselor corpurilor rezultate din reac]ie; b)
l. propor]iilor multiple, dup care
elementele chimice se combin totdeauna `n anumite propor]ii constante de mas\; c)
l. propor]iilor definite, conform ceia
diferitele cantit\]i dintr-un element, ce formeaz mai multe combina]ii chimice cu o cantitate mereu aceea[i din alt element, se afl
`ntre ele `ntr-un raport de numere `ntregi [i mici. 8)
L. segregii sunt în num de trei: uniformitatea hibrizilor în prima genera]ie,
segregarea caracterelor în genera]ia a doua, l. independen]ei caracterelor. Sin.: legile Mendel. V. `n continuare legi mai importante
cu aplica]ii în medicin\.
LEGEA AVOGADRO / loi d’Avogadro / Avoga-dro’s law.
[Amadeo Avogadro , fizician italian, Torino, 1776-1856..] Volume
egale de gaze, în a-celea[i condi]ii fizice, con]in acela[i num de mo-lecule.
LEGEA BEHRING / loi de Behring / Behring’s law.
[Emil Adolph von Behring, bacteriolog german, Marbourg, 1854-1917.] Serul
imun de la o persoan imunizat transferat la o persoan ne-imunizat determin o imunizare temporar a a-cesteia din urm\.
LEGEA BELL / loi de Bell / Bell’s law.
[Sir Charles Bell, chirurg [i fiziolog sco]ian, Londra, 1774-1842.] Sin.: legea Bell-Magendie
(v.).
LEGEA BELL-MAGENDIE / loi de Bell-Magendie / Bell-Magendie law.
[Sir Charles Bell, chirurg [i fiziolog sco]ian, Londra, 1774-
1842;
François Magendie, fiziolog francez, 1783-1855.] R\d\ci-nile anterioare ale nervilor spinali sunt motorii, iar cele
posterioare senzitive.
LEGEA BERGONIÉ-TRIBONDEAU / loi de Ber go-nié-Tribondeau / Bergonié-Tribondeau law.
[Jean Alban Bergonié, medic
francez, 1857-1925;
L. Tribondeau, radiolog [i fizician francez, 1872-1918 .] Radiosensibilitate celular\ este cu atât mai
crescut cu cât poten]ialul de multiplicare al aces-tora este mai mare [i cu cât diferen]ierea celular este mai mic\.
LEGEA BIOT / loi de Biot / Biot law.
[Jean Baptiste Biot, matematician [i fizician francez, Paris, 1774-1862 .] M\surarea
unghiului de rota]ie al planului luminii liniar polarizate permite determinarea concentra]iei unei substan]e optic active. Unghiul de
rota]ie este direct propor]ional cu puterea rotatorie specific
[α]
t
D
la o temperatur dat pentru lungimea de und galben a
sodiului, cu lungimea stratului de solu]ie (l) [i cu concentra]ia acesteia (c). Aplica]ie: determinarea concentra]iei glucozei din urin\.
LEGEA COURVOISIER / loi de Courvoisier / Courvoisier's law.
[Ludwig Georg Courvoisier , chirurg elve]ian, profesor de
chirurgie la Basel, 1843-1918
.] Sin.: semn Courvoisier (v.).
LEGEA EINTHOVEN / loi d’Einthoven / Eintho-ven’s law.
[Willem Einthoven, fiziolog olandez, profesor la Leyde, 1860-1927,
premiul Nobel pentru medicin\/fiziologie `n 1924
.] Pe electrocardiograma normal\, poten]ialul electric `n deriva]ia D
II este egal cu
suma algebric a poten]ialelor electrice `n deriva]iile D
I [i D
III.
LEGEA GRAHAM / loi de Graham / Graham’s law.
[Thomas Graham , chimist englez, 1805-1969.] Rata difuziunii gazului prin
membranele poroase variaz invers propor]ional cu r\d\cina p rat a densit\]ii sale.
LEGEA HELLIN / loi de Hellin / Hellin’s law.
[Dyonizy Hellin, patolog polonez, 1867-1935.] Din circa 89 de na[teri una este cu
gemeni, din 89 x 89 (7 921) una cu trei nou-n\scu]i, iar din 89 x 89 x 89 (704 969) na[teri, una este cu quadrupli.
||

465. 465
LEGEA LAMBERT / loi de Lambert / Lambert's cosine law. [Johann Henrich Lambert , fizician [i matematician n. la Mulhouse,
profesor la Augs-burg [i Berlin, 1728-1777
.] L. ce permite determinarea cantit\]ii de radia]ii utilizate în *radioterapie: doza
superficial primit de o suprafa] determinat este direct propor]ional cu intensitatea curentului care trece în tubul radiogen [i
durata a-plicii [i invers propor]ional cu p ratul distan]ei focale a tubului la aceast suprafa]\.
LEGEA LAMBERT-BEER / loi de Lambert-Beer / Lambert-Beer law.
[Johann Henrich Lambert , fizician [i matematician n. la
Mulhouse, profesor la Augsburg [i Berlin, 1728-1777;
August Beer, fizician german, Bonn, 1825-1863.] L. fundamental a
colorimetriei. Se refer la absorb]ia luminii de c re o substan] colorat traversat de un fascicul luminos. Se traduce prin formula:
I
= I
0e
-klc
, unde I [i I
0 reprezint intensitatea luminii înainte [i, respectiv, dup trecerea prin mediul absorbant, K este coeficientul de
absorb]ie molecular\, c - concentra]ia substan]ei în molecule gram pe litru, l - grosimea traversat în centimetri. Raportul I/I
0 se
nume[te transmisie optic\; produsul kc, desemnat de obicei prin
µ, se nume[te coeficient de absorb]ie; produsul kl poart numele
de pseudo-coeficient de extinc]ie.
LEGEA LAPLACE / loi de Laplace / Laplace’s law.
[Pierre Simon Laplace, conte, apoi marchiz, fizician [i matematician francez,
Paris, 1749-1827
.] Presiunea produs de ventriculi depinde numai de tensiunea determinat de contrac]ia mu[chiului ventricular,
dar [i de mimea [i forma inimii.
LEGEA LOUIS / loi de Louis / Louis’s law.
[Pierre Charles Alexandre Louis, medic francez, Paris, 1787-1872.] Tuberculoza
pulmonar debu-teaz `n general la nivelul pl\mânului stâng.
LEGEA OGINO-KNAUS / loi de Ogino-Knaus / Ogino’s theory, Ogino-Knaus law.
[Kinsaku Ogino, ginecolog japonez, 1882-1975;
Hermann Knaus, obstetrician austriac, profesor la Graz, 1892-1970.] Lege fiziologic cu referire la momentul ovula]iei `n cursul
ciclului ovulator. Conform l. O.-K., la femeile cu ciclu menstrual foarte bine reglat, fecunda]ia nu este posibil decât `ntre zilele a
12-a [i a 19-a ale acestui ciclu. L. poate servi la determinarea datei ovula]iei, dar este utilizat mult mai frecvent `n scop
contraceptiv. ~n realitate, l. O.-K. con]ine suficient incertitudine [i determin e[ecuri, din cauza va-riabilit\]ii condi]iilor de ovula]ie [i
de fecunda]ie. V. crioscopie.
LEGEA RAOULT / loi de Raoult / Raoult’s law.
[François Marie Raoult, chimist [i fizician francez, profesor la Grenoble, 1830-
1899
.] Sc\derea punctului de congelare al unei solu]ii cu acela[i tip de electrolit este propor]ional cu concentra]ia molecular a
solu]iei.
LEGEA STARLING / loi de Starling / Starling’s law.
[Ernest Henry Starling, fiziolog englez, n. la Bombay, profesor la Londra,
1866-1927
.] Lucrul miocardic se adapteaz necesit\]ilor unui moment printr-un ansamblu de fenomene legate unele cu altele -
cre[terea reziduului postsistolic, dilata]ia ventriculului, alungirea fibrelor.
LEGEA TOT SAU NIMIC / loi tout ou rien / all-or-none law. Exprim modul de reac]ie al materiei vii: o dat ce pragul de excita]ie
este atins, fie din-tr-o dat\, fie prin suma]ie, r\spunsul celular este imediat maximal.
LEGEA VIRCHOW / loi de Virchow / Virchow’s law.
[Rudolph Ludwig Karl Virchow , anatomopatolog german, profesor la
Würtzburg, apoi la Berlin, 1821-1902
.] Elementele celulare ale unei tumori deriv din celulele normale, preexistente `n ]esut.
LEGEA WEBER-FECHNER / loi de Webe r-Fech-ner / Weber-Fechner law.
[Ernst Heinrich Weber, anatomist [i fiziolog german,
profesor la Leipzig, 1795-1878;
Gustav Theodor Fechner, medic [i fizician german, Leipzig, 1801-1887 .] Senza]ia cre[te
propor]ional cu logaritmul excita]iei; o alt formulare: când excita]ia cre[te în progresie geometric\, senza]ia cre[te în progresie a-
ritmetic\. Este prima
l. psihofizic\ [i constituie un model matematic pentru rela]iile logaritmice dintre intrare [i ie[ire, dintre doz [i
efect, în fiziologie, farmacologie etc.
LEGILE DEPLAS|RII FAJANS-SODY / lo i Fa-jans-Sody / Fajans-Sody law. Un element radio-activ se deplaseaz în sistemul
periodic dou c\-su]e la stânga când emite o particul
α [i o c\su] la dreapta când emite o particul β-.
LEGILE MENDEL / loi de Mendel / Mendel’s law.
[Gregor Johann Mendel, c\lug [i botanist austriac, Brünn, 1822-1884.] Sin.:
legile segregii (v. lege-8).
LEGIONELLA / Legionella / Legionella.
[Denumirea provine de la descrierea pentru prima oar\, în 1976, a *bolii legionarilor, la un
congres organizat la Philadelphia de
American Legion.] Gen de bacili mobili pleiomorfi Gram-negativi, din familia Le-
gionellaceae
, care necesit cistein [i fier pentru cre[tere [i provoac la om boli asem oare pneumoniei. Infec]ia se produce
dup inhalarea unui inoculat aerosolizat din mediu (ap\ din rezervoare metalice [i schimb oare de c\ldur\
L.
pneumophila
produce *boala legionarilor (o pneumonie fulminant) [i *febra de Pontiac.
LEGUM|, s. f. / légume, s. m. / legume.
[Lat. legumen, -minis = legum\, de la legere = a culege.] Vegetal comestibil\, de obicei
cultivat de om. L. reprezint principala surs de vitamine [i, într-o anumit m\sur\, de minerale.
LEHUZ|, s. f. / accouchée, s. f. / woman in childbed.
[Neogr. lehusa = l\uz\.] Femeia timp de 6 s\pt\mâni dup na[tere. Var.:
l\uz\.
LEHUZIE, s. f. / puerpéralité, s. f., état puerpéral / puerperium, childbed.
[Neogr. lehusa = l\uz\.] Starea femeii timp de 6
s\pt\mâni dup na[tere. Se disting: 1)
L. fiziologic\: normal\. 2) L. imediat\: 24 de ore dup na[tere. 3) L. patologic\: apa-ri]ia
unor procese patologice [i îndeosebi infec]ia puerperal\. 4)
L. secundar\: primele 12 zile dup na[tere. 5) L. tardiv\: s\pt\mânile
3-6 dup na[-tere. Var.: l\uzie.
LEIOMIOBLASTOM, s. n. / léiomyoblastome / leiomyoblastoma.
[Gr. leios = neted; mys, myos = mu[chi; blastos = germen;
-
oma.] Varietate de *leiomiom format din celule cu caracter embrionar [i, în consecin]\, cu un prognostic rezervat.
LEIOMIOM, s. n. / léiomyome, s. m. / leiomyoma.
[Gr. leios = neted; mys, myos = mu[chi; -oma.] Forma]iune tumoral benign
constituit din celule musculare netede mature. Sin.: dermatomiom. V. [i leiomioblastom.
LEIOMIOSARCOM, s. n. / léiomyosarcome, s. m. / leiomyosarcoma.
[Gr. leios = neted; mys, myos = mu[chi; sarx, sarkos =
carne; -
oma.] Tumor\ malign care se dezvolt la nivelul mu[chilor netezi. Este o form de *miosarcom.
LEISHMANIA / Leishmania / Leishmania.
[Sir William Boog Leishman , chirurg al armatei engleze [i bacteriolog, 1865-1926,
care a descoperit, în 1903, parazitul bolii kala-azar.] Agentul etiologic al *leishmaniozelor. Reprezint\ un gen de pro-tozoare din
familia
Trypanosomidae, clasa Flagel-lata. L. poate fi parazit al celulelor endoteliale sau al leucocitelor.
LEISHMANIOZ|, s. f. / leishmaniose, s. f. / leish-maniasis.
[Sir William Boog Leishman , chirurg al armatei engleze [i
bacteriolog, 1865-1926; -
ozã.] Boal provocat de protozoarul Leishma-nia, caracterizat prin inflama]ii [i infec]ii tegumentare,
hepatice, splenice, intestinale [i o anemie foarte grav\. Forme: 1)
L. cutaneomucoas\, caracterizat printr-o ulcera]ie extensiv\,
profund [i evolu]ie torpid\, propagare la distan] [i afectarea mucoaselor fe]ei, uneori extrem de mutilante; 2)
L. tegumentar
difuz\
, manifestat printr-o papul pruriginoas ro[ie, localizat `n zonele descoperite ale corpului (`ndeosebi la nivelul fe]ei), care
veziculeaz\, ulcereaz [i se infiltreaz `n profunzime; evolueaz lent ("buton de un an”), acoperit de scuame uscate sau umede,
iar dup vindecare r\mâne o cicatrice definitiv\; 3)
L. visceral\, v. boal kala-azar.
LEMNISCUS, s. n. / lemnisque, s. m. / lemnis-cus. NA: lemniscus, pl. lemnisci.
[Lat. lemniscus, gr. lemniskos = panglic\,
bandelet\
.] Fascicul nervos senzorial secundar al SNC, care începe în m\duv sau trunchiul cerebral [i se termin în talamus. L.
principale:
l. medial sau panglica medial a lui Reil [i l. lateral, panglica lateral Reil.
LENTICULAR, adj. / lenticulaire, adj. / lenticular.
[Lat. lenticula, dim. de la lens, -ntis = linte, len-til\.] 1) În form de lentil\. Ex.:
nucleu l. 2) Referitor la *cristalin.
LENTIGINOZ|, s. f. / lentiginose, s. f. / lentigino-sis.
[Lat. lentigo, -inis = pistrui; -ozã.] Denumire general pentru apari]ia pe
tegumente [i, uneori, pe mucoase a unui num de leziuni de *lentigo. Forme: 1)
L. comun profuz\, pe întreg corpul, dar
îndeosebi pe fa] [i membre; 2)
L. centrofacial\, de obicei ereditar\, cu caracter autozomal dominant, manifestat prin leziuni de
tip *lentigo localizate `n zona medie a fe]ei, cu debut `n copilie, tulburi neuropsihice [i anomalii de tip *disrafie situate la nivelul
|| |

466. 466
capului, toracelui, regiunii lombosacrate sau al sânilor; 3) L. periorificial cu polipoz visceral\ (v.); 4) L. profuz sau generalizat\,
manifest atât la copil cât [i la adult, cu topografie regional difuz\; prezint [i o form keratozic\. V. [i sindrom LEOPARD.
LENTIGINOZ| PERIORIFICIAL| CU POLIPOZ| VISCERAL| / lentiginose périorificielle avec polypose viscérale / periorificial
lentiginosis. Sin.: sindrom Peutz-Jeghers (v.).
LENTIGO, s. n. / lentigo, s. m. / lentigo.
[Lat. lentigo, -inis = pistrui.] Leziune tegumentar benign\, de dimensiuni mici, cel mai
frecvent ma-cular\, rar maculo-papular\. Elementele de l., care reprezint mici *nevi pigmentari, sunt mai mult sau mai pu]in
numeroase, cu localizare de predi-lec]ie în regiunea facial\, cervical [i la nivelul membrelor superioare. Apar mai frecvent vara
de-cât iarna, debutând în a doua copilie. Sin. pop.: pistrui.
LENTIGO SENIL / lentigo sénile / senile lentigo. Pete pigmentate variabil, `n general de culoare cafenie, care apar la vârstnici la
nivelul fe]ei posterioare a mâinilor (`ndeosebi) [i al fe]ei. Structura petelor este identic cu *lentigo.
LENTIGO MALIGN / lentigo malin / lentigo maligna. Leziuni asem oare celor din *lentigo, cu tendin] la extindere, cuprinzând [i
*melanocite a-tipice. L. m. poate apare la nivelul fe]ei, la vârstnici, evolueaz lent, cu transformare malign frecvent\, dar extrem
de rar metastazant\.
LENTIL|, s. f. / lentille, s. f. / lens.
[Lat. lens, -ntis = linte.] 1) Mediu transparent care refract lumina. În limbajul fizicii: sistem
optic centrat, for-mat din doi dioptri sferici sau cilindrici, care deli-miteaz un mediu transparent, refringent. Dup modul de
comportare fa] de un fascicul paralel, exist
l. convergente (cu marginea mai sub]ire de-cât partea central\divergente (invers).
Con-vergen]a unei l. se m\soar în *dioptrii. 2)
L. elec-tronic\ este un dispozitiv care creeaz un câmp magnetic (l. magnetic\),
prin intermediul cuia ac]ioneaz asupra unui fascicul de electroni, mo-dificându-i traiectoria în scopul focalizii sale, în vederea
formii de imagini. V. [i microscop electronic.
LENTIL| CILINDRIC| / verre cylindrique / astig-mate lens. Sistem optic format din doi dioptri (unul plan [i altul cilindric) utilizat în
corectarea *astigmatismului.
LENTIL| DE CONTACT / verre de contact / contact lens. Protez optic aplicat la suprafa]a cor-neei. L. de c. sunt fabricate din
materiale plastice rigide sau suple. Pot fi: 1)
Sclerale, cu o zon cor-neean central\, cu rol optic. 2) Corneene, de for-ma unui
menisc mic cu diametrul de 7-10 mm, a cui fa] posterioar se aplic pe cornee. Indica]iile l. de c. sunt *ametropiile, *afakia
(îndeosebi unilateral) [i *keratoconul. S-a descris riscul crescut de infec]ii locale (*keratite) la purt orii de l. de c.
LENTIL| CORECTOARE / verre correcteur / glasses, optical lens. L. optic\, de obicei din sti-cl\, de diferite tipuri, utilizat pentru
corectarea unor defecte de vedere.
LENTIL| CU FOCAR PROGRESIV / verre à foyer progressif / multifocal lens. L. cu varia]ie progresiv a distan]ei focale, de sus în
jos, cu distorsiuni laterale ale imaginilor care, datorit perfec-]ionilor recente, au fost atenuate.
LEONTIAZIS, s. n. / léontiasis, s. m. / leontiasis.
[Gr. leon, -ontos = leu.] Denumire generic a u-nor leziuni faciale hipertrofiante,
îndeosebi tegumentare, determinând un aspect leonin. Este determinat de lepr sau de sifilis.
LEPR|, s. f. / lèpre, s. f. / leprosy.
[Lat., gr. lepra, de la gr. lepros = care se descuameaz\, solzos, râios.] Boal infec]ioas
determinat de bacilul Hansen (
Mycobacterium leprae), care p runde în organism pe cale tegumentar\, propagându-se apoi prin
intermediul nervilor periferici. L. este mai frecvent în ]ile tropicale. Are caracter familial [i incuba]ie lung (în medie 3-5 ani).
Debuteaz prin leziuni ale pielii (macule [i papule depigmentate sau hiperpigmentate). Se disting dou forme: 1)
L. lepromatoas\,
în care leziunile tegumentare sunt cele mai importante, difuze, simetrice, extensive, având ca substrat anatomopatologic o reac]ie
granulomatoas difuz cu celule gigante [i nume-ro[i bacili intracelulari; evolu]ia este sever [i contagiozitatea foarte mare. 2)
L.
tuberculoid\
, în care atingerea nervoas este mai important decât leziunile tegumentare, cauzând atrofii musculare, tulburi de
sensibilitate cu anestezie sau hiperestezie, uneori ulcera]ii la nivelul degetelor cu pierderea falangelor (
l. mutilant\); este o form
pu]in contagioas\, cu evolu]ie în general benign\. Boala este curabil prin chimioterapie cu sulfone ([i, de asemeni, sulfamide [i
rifampicin) de lung durat (ani). Sin.: boal Hansen. V. [i borderline (2).
LEPRE{AUNISM, s. n. / lepréchaunisme, s. f. / leprechaunism.
[De la leprechauer, numele unui gnom (mic geniu diform, spirit
care tr\ie[te `n interiorul p\mântului, p\zind bog\]iile lui ascunse, `n tradi]ia kabalistic) din folclorul irlandez
.] Tip de *nanism
esen]ial `n care se asociaz un dis-morfism caracteristic ("facies de gnom” cu aspect de b rân, nas l\]it [i narine anteversate,
hiperte-lorism, proeminen] a arcadelor orbitare, implantare joas a urechilor, macroglosie), ca[exie extrem\, `ntârziere `n
dezvoltarea psihomotorie, hirsutism, uneori ginecomastie [i hipertrofie a organelor genitale externe, hipoglicemie [i calcific\ri
viscerale. Bolnavii sunt susceptibili la infec]ii. Natura genetic a bolii este probabil dar neeluci-dat\. Sin.: sindrom Donohue.
LEPRID|, s. f. / lépride, s. f. / leprid.
[Lat., gr. lepra, de la lepros = care se descuameaz\, solzos, râios; -idã.] Manifestare cutanat
a *leprei.
LEPROM, s. n. / léprome, s. m. / leproma.
[Lat., gr. lepra, de la lepros = care se descuameaz\, sol-zos, râios; -oma.] Leziunea
elementar tipic din lepr\: tubercul infiltrat, de consisten] dur\, ro[u-brun-cenu[iu, ce evolueaz spre ramolire [i ulcera]ie.
LEPTIN|, s. f. / leptine, s. f. / leptine. Hormon responsabil de senza]ia de sa]ietate, cu rol [i `n reglarea func]iei gonadice. Sinteza l.
este comandat de o gen a cei expresie este inhibat de un factor de transcrip]ie PPAR gamma (
peroxy-some proliferative
activated receptor gamma
).
LEPTODACTIL, adj. / leptodactyle, adj. / lepto-dactylous.
[Gr. leptos = sub]ire, fin; daktylos = deget.] Cu degete sub]iri la mâini
sau/[i la picioare.
LEPTODONT, adj. / leptodonte, adj. / leptodon-tous.
[Gr. leptos = sub]ire, fin; odous, odontos = dinte.] Despre un subiect cu
din]i anormal de sub-]iri.
LEPTOMENINGE, s. n. / leptoméninge, s. f. / lep-tomeninx, pl. leptomeninges.
[Gr. leptos = sub-]ire, fin; meninx, -ingos =
membran foarte fin\
.] Ansamblul meningelor moi: *arahnoida [i *pia ma-ter.
LEPTOSPIRA / Leptospira / Leptospira.
[Gr. lep-tos = sub]ire, fin; speira = spiral\.] Gen de bacterii din familia *Spirochaetaceae,
de form elicoidal cu spire foarte strânse. Printre cele mai importante L. patogene pentru om (producând *leptospirozele) se
num
L. icterohemorrhagiae, L. grippotyphosa, al cei rezervor este [oarecele de câmp; L. canicola, transmis de câine; L. po-
mona
, agentul pseudotifomeningitei, L. bataviae, hebdomadis [i autumnalis, agen]i etiologici ai febrei de [apte zile (boal întâlnit
în Malaezia [i Japonia);
L. australis, responsabil de o leptospiroz carac-terizat\ printr-un sindrom infec]ios [i meningian cu
evolu]ie benign\.
LEPTOSPIROZA CRESC|TORILOR DE PORCI / pseudotyphoméningite des porchers / lepto-spiral meningitis. Sin.: boal
Bouchet-Gsell (v.).
LEPTOSPIROZ|, s. f. / leptospirose, s. f. / lepto-spirosis.
[Gr. leptos = sub]ire, fin; speira = spiral\; -ozã.] Boal infec]ioas
provocat de bacteriile din genul *
Leptospira. ~ntre principalele l. umane se num *l. icterohemoragic [i *febra de [apte zile.
LEPTOSPIROZ| ICTEROHEMORAGIC| / lepto-spirose ictéro-hémorragique / leptospirosis ic-terohemorrhagica. *L. determinat
de specia *
Leptospira icterohaemorrhagiae transmis de [obolan, caracterizat printr-o prim faz febril\, cu hemoculturi pozitive,
la sfâr[itul ceia apare icterul, apoi, dup o perioad de apirexie, un al doilea episod febril, cu sau f fenomene hepatice. Forma
complet a l. i. cuprinde [i semne meningiene, renale [i hemoragice (ultimele fiind frecvente `n ]ile calde). Sin.: boal Fiedler,
boal Larrey-Weil, boal Lancereaux-Mathieu, boal Weil.
LEPTOZOM, adj. / leptosome, adj. / leptosome.
[Gr. leptos = sub]ire, fin; soma, -atos = corp.] Care este caracterizat printr-un
corp alungit [i sub]i-re.
LESBIANISM, s. n. / lesbianisme, s. m. / lesbianism.
[Gr. Lesbios = din Lesbos, insul greceas-c\, în care poeta Sapho a înfiin]at o
comunitate de femei care practicau homosexualitatea; -
ism.] *Ho-mosexualitate feminin\. Sin.: safism, tribadism.
LE{IN, s. n. / lipothymie, s. f. / lipothymia. Sin.: lipotimie (v.).
|

467. 467
LETAL, adj. / létal, léthal, -ale, -aux, adj. / lethal. [Lat. letum = moarte.] 1) Care determin moartea. Ex.: boal l. Sin.: mortal, fatal.
2) Despre o boal\, o tulburare genetic incompatibil cu dezvoltarea embrionar normal [i care antreneaz moartea embrionului
sau a f ului.
LETALITATE, s. f. / létalité, s. f. / lethality.
[Lat. letum = moarte.] 1) Raportul mortalitate/morbidi-tate în cazul unei boli, al unei
epidemii. 2) Caracter al unei gene sau al unui ansamblu de gene con]inute în mesajul ereditar care determin moartea
embrionului, f ului sau a nou-n\scutului la na[tere.
LETARGIE, s. f. / léthargie, s. f. / lethargy.
[Lat., gr. lethargia = somnolen]\, de la gr. lethe = uitare, argia = lene.] Somn profund
[i continuu, de lung durat (ore, zile, luni). Pacientul este incon-[tient, imobil [i poate r\spunde la stimuli exteriori puternici, dar
f întreruperea somnului. L. poate apare în leziuni ale centrilor nervo[i superiori, de etiologie divers\, frecvent infec]ioas\. L. se
deosebe[te de *com prin absen]a tulburilor neurovegetative grave [i prin posibilitatea ca subiectul s fie trezit, pentru perioade
de timp scurte. El poate vorbi uneori, dar nu `n]elege sensul cuvintelor, le uit [i adoarme imediat. La unii subiec]i, l. poate fi
provocat prin *hipnoz sau prin administrarea de hipnotice [i anestezice. Alteori, l. este asociat *isteriei. Sin.: moarte aparent\.
LEUCAFEREZ|, s. f. / leucaphérèse, s. f. / leuka-pheresis.
[Gr. leukos = alb; aphairesis = plecare, îndeptare.] Recoltarea
leucocitelor de la un donator prin trecerea unei cantit\]i de sânge de la acesta la nivelul unui aparat special. Utilitate: m\-surarea
duratei de via] a leucocitelor [i ob]inerea de leucocite izolate pentru scopuri de cercetare sau terapeutice. Sin. incorect:
leucoferez\.
LEUCEMIC, adj., s. m. sau f. / leucémique, adj., s. m. ou f. / leuk(a)emic.
[Gr. leukos = alb; haima, -atos = sânge.] 1) Care se
caracterizeaz prin cre[terea numului de globule albe. 2) Bolnav de *leucemie.
LEUCEMIE, s. f. / leucémie, s. f. / leuk(a)emia.
[Gr. leukos = alb; haima, -atos = sânge.] Termen generic pentru un grup de boli
caracterizate prin prezen]a în exces în m\duva osoas [i, uneori, în sânge a leucocitelor sau a precursorilor acestora. L. sunt
neoplasme derivate din celulele hemato-poietice, care prolifereaz ini]ial în m\duva osoa-s înainte de a disemina în sângele
periferic, spli-n\, ganglioni limfatici [i, în final, în alte ]esuturi. Prin aceasta se deosebesc de *limfoame, care a-par ini]ial la nivelul
*ganglionilor limfatici, dar pot de asemenea s disemineze (în faza "leucemic\") în sânge [i în m\duv\. Clasificarea l. a fost
conceput dup dou mari criterii: celula de origine (limfoid sau mieloid\ i clinice (acut sau cronic). De
dat recent s-au conturat premisele identificii l. pe baza caracteristicilor biologice, moleculare [i antigenice ale celulelor.
Cauzele l. nu sunt cunoscute în majoritatea cazurilor, cu toate c atât factorii genetici, cât [i cei de mediu (expunere profesional\,
terapeutic sau accidental la radia]ii, expunere la unele substan]e chimice ca benzenul [i alte hidrocarburi aromatice) au
importan] [i se afl în rela]ie cu inciden]a crescut a bolii la unele grupe de popula]ie. De[i *retrovirusurile ARN produc un num
de leucemii la animale, la om etiologia viral este cert doar pentru leucemia acut limfoblastic cu celule T a adultului, care este
produs de virusul uman al leucemiei cu celule T tipul I (HTLV-I).
LEUCEMIE ACUT| / leucémie aiguë / acute leu-k(a)emia. L. a. se caracterizeaz prin proliferarea clonal a celulelor
hematopoietice imature (sau blaste), proliferare care determin o insuficien] medular profund\. L. apare în urma transformii
maligne a unui singur precursor hematopoietic, urmat de replicare celular [i expansiunea *clonului transformat. Cea mai
important caracteristic a celulelor neoplazice din l. a. este un deficit al matura]iei. În func]ie de acest deficit se disting: 1)
L.
mieloblastic acut\
, când deficitul matura]iei se produce înainte de stadiul de mieloblast sau promielocit. 2) L. limfoblastic acut\,
în care deficitul se produce înainte de stadiul de limfoblast. Celulele leucemice proliferante se acumuleaz în m\duva osoas\,
inhibând hematopoieza normal [i, în final, înlocuind elementele normale. Sc\de-rea consecutiv a precursorilor normali duce la a-
nemie, infec]ii [i complica]ii hemoragice caracteristice l. a. Diagnosticul l. a. necesit demonstrarea prezen]ei celulelor leucemice
în m\duva o-soas\, sângele periferic sau ]esuturile extramedu-lare. Diagnosticul tipului de l. este bazat în prezent pe combinarea
unor criterii morfologice, imunologice [i citochimice, ca [i pe identificarea ano-maliilor cromozomiale asociate, când acestea sunt
prezente. Este deosebit de important dife-ren]ierea l. m. a. de l. l. a., deoarece aceste dou tipuri de l. au un prognostic diferit [i
r\spund diferit la diver[i agen]i terapeutici.
LEUCEMIE ALEUCEMIC| / leucémie aléuce-mique / aleukemic leuk(a)emia. *L. `n care leucocitele tumorale lipsesc din sângele
periferic.
LEUCEMIE CU CELULE P|ROASE / leucémie à tr icholeucocytes / hairy cell leuk(a)emia. For-m rar de l. cronic caracterizat
prin *panci-topenie în sângele periferic, splenomegalie volu-minoas [i infiltrare medular\, splenic [i sanguin cu celule poase.
Celulele poase (denumite [i *tricoleucocite) au un diametru de 15-20
µm, cu nucleu rotunjit [i excentric [i citoplasm spumoa-s\.
La nivelul citoplasmei se observ o serie de proiec]ii, vizibile pe frotiu, dar mai bine apreciate la microscopul cu contrast de faz\.
Natura acestor celule nu este clar\, ele având unele caracteristici de tip limfocitar, altele de tip monocitar. Celulele poase
reac]ioneaz cu anticorpi anti-celule B [i deseori cu CD25, receptorul pentru interleukina-2.
LEUCEMIE LIMFOID| CRONIC| / leucémie lym-phoïde chronique / chronic lymphocytic leu-k(a)emia. Sindrom limfoproliferativ
cronic, afectând subiec]i în vârst de peste 50 de ani (mai frecvent bba]i). Se caracterizeaz prin proliferarea limfocitelor mici cu
aspect matur, în marea lor majoritate asem oare cu limfocitele B. Acestea se acumuleaz în num mare în m\duva osoas\, în
ganglionii limfatici, în sânge [i în splin\. Celulele din l. l. c. prezint frecvent *trisomie 12, singur sau combinat cu alte anomalii
cromozomiale. Diagnosticul bolii este de obicei stabilit când exist minimum 5x10
9
limfocite aparent mature la litru de sânge [i o
infiltra]ie a m\duvei de 30 % cu fenotipul de celule B purt oare de antigen CD5. În peste 25 % din cazuri (Harrison) boala este
descoperit întâmpl or. Pacien]ii pot prezenta anemie, mirea ganglionilor limfatici sau infec]ii intercurente. Splenomegalia este
rareori simptomatic\, iar hepatomegalia - moderat\, prezent doar la circa 50 % din pacien]i. Evolu]ia clinic este variabil\, iar
prognosticul se afl în direct rela]ie cu stadiul bolii. În clasificarea interna]ional actual se disting trei stadii (A, B, C), în func]ie de
tabloul hematologic [i afectarea diferitelor grupe ganglionare.
LEUCEMIE MEGACARIOCITAR| / leucémie me-gac aryocytaire / megakaryocytic leuk(a)emia. Form rar de boal
*mieloproliferativ caracterizat prin multiplicare anormal a *megacariocitelor [i uneori prin prezen]a unui num mare de astfel de
celule `n sângele periferic (5-6% din nu-mul total al leucocitelor).
LEUCEMIE MIELOCITAR| CRONIC| / leucémie myél oïde chronique / chronic myeloid leu-k(a)emia. Afec]iune *clonal a *celulelor
stem caracterizat prin cre[terea marcat a mielopoiezei [i prezen]a *cromozomului Philadelphia. L. m. c. este o afec]iune
dobândit\, care prezint o faz cronic de durat variabil\, uneori [i o faz intermediar\, de accelerare, urmate de o transformare
blastic\. Majoritatea pacien]ilor sunt diagnostica]i în faza cronic\, când sunt caracteristice hiperleucocitoza (uneori peste 200 000
leucocite/mm
3
) [i splenomegalia (prezent la peste 90% dintre pacien]i). Faza intermediar se caracterizeaz prin organomegalie
progresiv\, anemie, trombocitoz sau trombocitopenie, mielofibroz [i febr\. Criza blastic\ se asociaz cu semne [i simptome de
*leucemie acut\, deseori cu afectare extramedular\.
LEUCIN|, s. f. / leucine, s. f. / leucine.
[Gr. leu-kos = alb; -inã.] Acid alfa-aminoizocaproic; intr în compozi]ia unui mare num de
protide din organism. Transformat în acid mevalonic, ia parte la sinteza *carotenoizilor. V. [i tab. const. biochim.
LEUCINOZ|, s. f. / leucinose, s. f. / leucinosis.
[Gr. leukos = alb; -inã; -ozã.] Sin.: boala urinii cu miros de sirop de ar]ar (v.).
LEUCOARAIOZ|, s. f. / leucoaraïose, s. f. / leu-koaraiosis.
[Gr. leukos = alb; araios = pu]in dens, rarefiat; -ozã.] Rarefac]ie a
substan]ei albe cerebrale pus în eviden] pe imagini prin *tomografie computerizat cu raze X sau RMN. L. este prezent în
*sindromul Binswanger, uneori în *boala Alzheimer, în boli cerebrovasculare, dar [i la subiec]i aparent s o[i, asimptomatici.
LEUCOBLAST, s. n. / leucoblaste, s. m. / leuko-blast.
[Gr. leukos = alb; blastos = germen.] Termen desuet, utilizat impropriu ca
sin. pentru *pro-mielocit.

468. 468
LEUCOBLASTEMIE, s. f. / leucoblastémie, s. f. / leukoblast(a)emia. [Gr. leukos = alb; blastos = germen; haima, -atos = sânge.]
Denumire desuet pentru prezen]a patologic a *promielocitelor (*leucoblaste) în sângele circulant (indicând exis-ten]a unei
leucemii), în afara cazului excep]ional al nou-n\scutului.
LEUCOBLASTOZ|, s. f. / leucoblastose, s. f. / leukoblastosis.
[Gr. leukos = alb; blastos = germen; -ozã.] Denumire desuet
pentru bolile caracterizate prin cre[terea numului de *promie-locite (*leucoblaste) în organele hematopoietice [i în sângele
circulant.
LEUCOCIT, s. n. / leucocyte, s. m. / leukocyte.
[Gr. leukos = alb; kytos = celul\.] Element figurat al sângelui circulant, celul
nucleat\, de dimensiuni variabile dup tip [i de form în general rotunjit\. Se disting trei categorii de l.: 1) Polinucleare sau
*granulocite (neutrofile, bazofile [i eozinofile). 2) *Limfocite. 3) *Monocite. Împreun cu eritrocitele [i trombocitele, l. constituie
ansamblul elementelor figurate din sângele circulant. Concentra]ia normal a l. din sânge este de 5 000 - 10 000 / mm
3
. Cre[terea
numului de l. (*leuco-citoz\) indic o infec]ie acut sau un alt proces patologic (ex.: unele *leucemii), iar sc\derea - o imu-
nodeficien] sau o infec]ie care a generat o deple]ie de l. V. [i tab. const. hematol.
LEUCOCIT P|ROS / tricholeucocyte, s. m. / hairy cell. Sin.: tricoleucocit (v.).
LEUCOCITOLIZ|, s. f. / leucocytolyse, s. f. / leukocytolysis.
[Gr. leukos = alb; kytos = celu-l\; lysis = distrugere, de la lyein = a
distruge
.] Dispari]ia sau distrugerea *leucocitelor din sânge, fie fiziologic\, fie patologic\.
LEUCOCITOPOIEZ|, s. f. / leucocytopoïèse, s. f. / leukocytopoiesis.
[Gr. leukos = alb; kytos = celul\; poiesis = creare, formare,
de la
poiein = a face.] Sin.: leucopoiez (v.).
LEUCOCITOTAXIE, s. f. / leucotaxie, s. f. / leuko-taxis.
[Gr. leukos = alb; kytos = celul\; taxis = aranjare, ordonare, de la tattein
= a ordona, a aranja
.] Deplasarea *leucocitelor, îndeosebi a granulocitelor neutrofile, în zonele cu procese inflamatorii din
organism.
LEUCOCITOZ|, s. f. / leucocytose, s. f. / leuko-cytosis.
[Gr. leukos = alb; kytos = celul\; -ozã.] 1) Cre[terea temporar a
numului de leucocite, peste limita de 10 000/mm
3
, `n sânge sau `ntr-o serozitate. Poate fi fiziologic\ (dup prânz, în sarcin etc.)
sau
patologic\ (îndeosebi `n infec]ii). 2) În sens general, numul de leucocite din sânge. Se vorbe[te, în acest caz, de l. normal\,
de[i termenul de leucocitemie ar fi mai corect. V. [i tab. const. hematol.
LEUCOCITURIE, s. f. / leucocyturie, s. f. / leuko-cyturia.
[Gr. leukos = alb; kytos = celul\; ouron = urin\.] Prezen]a de leucocite
în urin\. Dac este abundent\, caracterizeaz *piuria. Prezen]a, la examenul sedimentului urinar, a maximum 1-2 leucocite pe
câmpul microscopic este considerat normal\.
LEUCODERMIE, s. f. / leucodermie, s. f. / leuko-derma.
[Gr. leukos = alb; derma, -atos = piele.] Varietate de *acromie
caracterizat exclusiv prin decolorarea pielii. Se observ în afec]iuni diverse: sclerodermie, lepr\, sifilis, vitiligo, albinism etc.
LEUCODISTROFIE, s. f. / leucodystrophie, s. f. / leukodystrophy.
[Gr. leukos = alb; dys = greu, dificil; trophe = hran\, nutri]ie.]
Denumire generic pentru afec]iunile caracterizate printr-un proces de *demielinizare a sistemului nervos central [i periferic, în
aparen] primitive [i neinflamatorii. Deoarece lipidele de degradare mielinic sunt diferite de cele detectate în cazul distrugerii
*mielinei normale, în l. se produce, probabil o dismielinizare [i nu o demielinizare. Toate l. sunt *neurolipidoze. În clasificarea
conven]ional a l. se iau în considerare vârsta [i rapiditatea evolu]iei. În prezent se contureaz o clasificare biochimic\. În cazul
l.
infantile
, evolu]ia este progresiv\, cu demie-linizi [i scleroze. Alte tipuri: 1) L. metacromatic\ (v.); 2) L. cu celule globoide (v.); 3)
L. sudanofil\ (v.).
LEUCODISTROFIE CU CELULE GLOBOIDE / leucodystrophie à cellules globoïdes / globoid cell leukodystrophy. Sin.: boal
Krabbe (v.).
LEUCODISTROFIE METACROMATIC| / leuco-dystrophie métachromatique / metachromatic leukodystrophy. Sin.: boal Scholtz-
Greenfield (v.).
LEUCODISTROFIE SUDANOFIL| / leucodystro- phie sudanophile / sudanophilc leukodystro-phy. Tip de * l., caracterizat prin
prezen]a, `n zonele demielinizate, de lipide care devin evidente prin colora]ie Sudan. V. [i boal Pelizaeus-Merzbacher.
LEUCOENCEFALIT|, s. f. / leuco-encéphalite, s. f. / leukoencephalitis.
[Gr. leukos = alb; enke-phalos = creier, de la en = `n,
kephale = cap; -itã.] Orice afec]iune cerebral caracterizat ana-tomic prin leziuni inflamatorii predominante la nivelul substan]ei
albe a emisferelor cerebrale. For-me: 1)
L. demielinizant concentric (sau encefa-lit concentric Baló, v. encefalit\
de zone circulare de demielinizare cu zone integre. 2)
L. hemoragic acut primar\ (boal Hurst), cu leziuni necrotice ale vaselor
mici, hemoragii [i de-mielinizi perivasculare. 3)
L. sclerozant suba-cut\ (Van Bogaert), de origine nedeterminat\, cu evolu]ie
subacut\.
LEU-ENKEFALIN|, s. f. / leu-enképhaline, s. f. / leu-enkephalin.
[Gr. leukos = alb (-inã); enke-phalos = creier, de la en = `n,
kephale = cap; -inã.] Sin.: enkefalin (v.).
LEUCOFEREZ|, s. f. / leucophérèse, s. f. / leu-kopheresis.
[Gr. leukos = alb; phoresis = trans-portare, de la pherein = a purta,
a transporta
.] Sin. incorect pentru leucaferez (v.).
LEUCOGRAM|, s. f. / leucogramme, s. m. / leu-kogram.
[Gr. leukos = alb; gramma = înscriere.] Sin.: formul leucocitar (v.).
LEUCOLIZIN|, s. f. / leucolysine, s. f. / leuko-lysin.
[Gr. leukos = alb; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge; -inã.]
*Aglutinin con]inut normal în serul sanguin, capabil s distrug globulele albe în prezen]a *complementului.
LEUCOM, s. n. / leucome, s. m. / leukoma.
[Gr. leukos = alb; -oma.] Leziune corneean care rezult prin cicatrizarea unei pl\gi
sau arsuri. Este alb\, opac [i afecteaz toat grosimea corneei.
L. aderent este asociat cu o *sinechie [i survine de obicei dup o
plag penetrant\. V. albugo [i nefelion.
LEUCOMELANODERMIE, s. f. / leucomélanoder-mie, s. f. / melanoleukoderma.
[Gr. leukos = alb; melas, melanos = negru;
derma, -atos = pie-le.] Termen pentru afec]iunile cutanate în care zo-nele hiperpigmentate alterneaz cu cele hipopig-mentate.
În faza secundar înaintat a *sifilisului apar sifilidele pigmentare leucomelanodermice.
LEUCOMELANODERMIE SIFILITIC| / leucomé-lanodermie syphilitique / syphilitic melanoleu-koderma. Sin.: colierul lui Venus (v.).
LEUCOMIELIT|, s. f. / leucomyélite, s. f. / leuko-myelitis.
[Gr. leukos = alb; myelos = m\duv\; -itã.] Inflama]ie a substan]ei albe
a m\duvei spi-nii.
LEUCONEVRAXIT|, s. f. / leuconévraxite, s. f. / leukomyelopathy.
[Gr. leukos = alb; neuron = nerv; lat. axis, gr. axon = ax\;
-itã
.] Denumire generic pentru boli ale SNC cu leziuni localizate `n substan]a alb a *nevraxului. Obs.: termenul `n engl. se refer\
doar la m\duva spinii.
LEUCONICHIE, s. f. / leuconychie, s. f. / leukony-chia.
[Gr. leukos = alb; onyx, onykhos = unghie.] Pete albe pe unghii. Pop.:
noi]e.
LEUCONOSTOC / Leuconostoc / Leuconostoc.
[Gr. leukos = alb; nostoc = varietate de alg albastr\.] Gen de bacterii
nepatogene din familia
Streptococcacees. Acestea au proprietatea de a polimeriza *zaharoza, generând polimeri de mas molecu-
lar mare, ca *dextranul.
LEUCOPENIE, s. f. / leucopénie, s. f. / leuko-penia.
[Gr. leukos = alb; penia = s\cie.] Diminuarea numului de leucocite
circulante sub 4 000/mm
3
, de obicei înso]it de *neutropenie.
LEUCOPLACHIE. Var. pentru leucoplakie (v.).
LEUCOPLAKIE, s. f. / leucoplasie, s. f. / leuko-plakia.
[Gr. leukos = alb; plax = plac\.] Var.: leu-coplachie. Sin.: leucoplazie (v.).
LEUCOPLAST, s. n. / leucoplaste, s. m. / leucoplast. Band de pânz cauciucat\, acoperit cu un adeziv neiritant pentru
tegumente, care serve[te pentru fixarea unui pansament sau acoperirea unei pl\gi.
LEUCOPLAZIE, s. f. / leucoplasie, s. f. / leuko-plakia.
[Gr. leukos = alb; plasis = modelare, de la plassein = a forma, a modela.]
*Keratinizare anor-mal ortoplazic sau parakeratozic a unei mucoase malpighiene (bucal\, lingual\, genital\, vezical\

469. 469
prezint sub forma unei pl\ci albicioase pergamentoase de consisten] dur\. În evolu]ie, l. prezint risc de transformare malign\.
Sin.: leucoplakie.
LEUCOPOIEZ|, s. f. / leucopoïèse, s. f. / leuko-poïesis.
[Gr. leukos = alb; poiesis = creare, formare, de la poiein = a face.]
Formarea diferitelor tipuri de globule albe. Sin.: leucocitopoiez\.
LEUCORAGIE, s. f. / leucorhagie, s. f. / leucor-rhagia.
[Gr. leukos = alb; rhegnynai = a ]â[ni, a izbucni.] *Leucoree abundent\.
LEUCOREE, s. f. / leucorrhée, s. f. / leukor-rh(o)ea.
[Gr. leukos = alb; rhoia = curgere, de la rhein = a curge.] Prezen]a unei
serozit\]i lichide sau semilichide, de culoare albicioas sau galben-verzuie, uneori sanguinolent care se exterio-rizeaz din vagin
la nivel vulvar. Poate fi determinat de o hipersecre]ie a glandelor vulvovaginale, dar cel mai frecvent este patologic\, apând în
infec]ii microbiene, parazitare sau micotice (colora]ia [i aspectul variind în func]ie de agentul etiologic al infec]iei) sau dup irita]ii
vaginale localizate.
LEUCOSARCOM, s. n. / leucosarcome, s. m. / leukosarcoma.
[Gr. leukos = alb; sarx, sarkos = carne; -oma.] Tumor malign
circumscris\, cu punct de plecare într-un ]esut sau într-un organ leucopoietic: ganglion, splin\, amigdale.
LEUCOSARCOMATOZ|, s. f. / leucosarcoma-tose, s. f. / leukosarcomatosis.
[Gr. leukos = alb; sarx, sarkos = carne; -oma, -
ozã
.] Afec]iune malign caracterizat prin tumori ganglionare (`n-deosebi mediastinale), cu invazie medular\, urmate de semne
sanguine de *leucemie acut cu limfoblaste [i de *metastaze multiple.
LEUCOSTAZ|, s. f. / leucostase, s. f. / leuko-stasis.
[Gr. leukos = alb; stasis = oprire, de la istanai = a plasa, a face s ]in\.]
Aglomerarea de globule albe în capilare, unde se pot forma trom-busuri albe care opresc circula]ia local\. Cauze: hiperleucocitoza
generalizat (ex.: în *leucemii a-cute mieloblastice) sau localizat (în cazul se-chestrii unei p]i a sângelui într-un teritoriu vas-
cular particular).
LEUCOTAXIC, adj. / leucotaxique, adj. / leuko-tactic.
[Gr. leukos = alb; taxis = aranjare, ordonare, de la tattein = a ordona, a
aranja
.] Referitor la migrarea globulelor albe. Ex. factor l.
LEUCOTAXIN|, s. f. / leukotaxine, s. f. / leuko-taxin.
[Gr. leukos = alb; taxis = aranjare, ordonare, de la tattein = a ordona, a
aranja; -
inã.] Substan] chimic prezent în exsudatele inflamatorii, care atrage leucocitele [i cre[te permeabilitatea capilar\.
LEUCOTOMIE, s. f. / leucotomie, s. f. / leuko-tomy.
[Gr. leukos = alb; tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a t\ia.] V.
lobotomie.
LEUCOTRIEN|, s. f. / léucotriène, s. f. / leuko-triene.
[Gr. leukos = alb (kytos = celul\trienã = sufixit utilizat în chimie pentru
a indica trei duble leg uri
.] Molecul eliberat din macrofage [i polinucleare neutrofile sub influen]a unei enzime, lipooxigenaza. L.
au rol important în *hipersensibilitatea imediat\. Sunt bronhoconstrictoare [i cresc permeabilitatea vascular\.
LEUCOZ|, s. f. / leucose, s. f. / leukosis.
[Gr. leukos = alb; -ozã.] Denumire care a fost propu-s\, dar care nu mai este utilizat în
prezent, ca sin. pentru *leucemie.
LEVARTERENOL, s. m. / lévartérénol, s. m. / le-varterenol. (DCI) Izomer levogir al *noradrenalinei.
LEVOCARDIE, s. f. / lévocardie, s. f. / levocardia.
[Lat. laevus = stâng; gr. kardia = inim\.] Deplasare anormal a cordului în
interiorul hemitoracelui stâng. Exist\: 1)
L. dobândite (sau sinistroversiuni), în care cordul este împins lateral de o tumor localizat
în dreapta, de un epan[ament pleural important sau ca urmare a unei retrac]ii prin aderen]e pleurale, scleroz sau atelectazie pul-
monar stâng\. 2)
L. congenitale, anomalii în care inima este situat în hemitoracele stâng, normal, la un subiect care prezint
situs inversus pentru toate celelalte organe. Aceast situa]ie es-te omolog\ *dextrocardiei la un subiect normal. Exist forme cu
inversarea cavit\]ilor cardiace sau f (levorota]ie). L. este întotdeauna înso]it de malforma]ii cardiace care determin clinic un
aspect de "boal albastr\".
LEVODOPA / lévodopa / levodopa. (DCI) Medicamentul care constituie baza terapiei *bolii Par-kinson. L. este precursorul
*dopaminei [i are ca efect ridicarea nivelului dopaminei în *corpul striat, readucând astfel echilibrul neurotransmi] orilor dopamin
[i *acetilcolin\. Ca urmare, diminueaz akinezia [i rigiditatea caracteristice bolii Parkinson. Instabilitatea postural nu este, îns\,
influen]at de l. Absen]a r\spunsului la l. în doze mai mari de 1 000 mg/zi poate semnifica existen]a unei alte maladii decât cea a
bolii Parkinson.
LEVOGIR, adj. / lévogyre, adj. / levogyric.
[Lat. laevus = stâng; gyrare = a întoarce în cerc, de la gr. gyros, lat. gyrus = cerc.]
Care determin o rotire spre stânga. Ex.: 1) Care deviaz spre stânga planul de polarizare al luminii polarizate rectiliniu. V.
polarizare (4). O serie de molecule asimetrice (levuloza) sunt l. Ant.: dextrogir. 2) Fibrele oculomotorului comun, care determin
rota]ia ochilor la stânga.
LEVULOZ|, s. f. / lévulose, s. f. / levulose.
[Lat. laevus = stâng; ozã - indic un glucid.] Sin.: fruc-toz (v.).
LEVUR|, s. f. / levure, s. f. / yeast.
[Lat. levare = a ridica.] Ciuperc unicelular\, care se reproduce prin înmugurire. Unele l. sunt
patologice pentru om, îndeosebi *
Candida albicans [i Cryptococcus neoformans. O serie de l. sunt utilizate în terapeutic\, iar
altele în industria alimentar\.
LEZIONAL, adj. / lésionnel, -elle, adj. / lesional.
[Lat. laesio, -onis = rire, v \mare, de la lae-dere = a ri.] Care se refer la o
*leziune sau se afl `n rela]ie cu o leziune.
LEZIUNE, s. f. / lésion, s. f. / injury, lesion.
[Lat. laesio, -onis = rire, v \mare, de la laedere = a ri.] Orice alterare
anatomic a unei structuri organice; trebuie distins de boal\, care este cauza sau consecin]a. Se utilizeaz [i termenul de
l.
biochimic\
, enzimatic\, "vizualizat\” prin tehnici histochimice. Actualmente, prin descrierea l. celulare, se contureaz o *patologie
celular\. Tipuri de l.: 1)
L. degenerativ\, alterare distrofic ireversibil\; 2) L. elementar cutanat\ poate fi primitiv (pata, papula,
pustula, vezicula, bula [i tuberculul) sau secundar (scuama, crusta, ulcera]ia, ragada, atrofia, cicatricea); 3)
L. func]ional\, f
substrat patologic, relevat histochimic, histoenzimologic; 4)
L. trofic\, consecutiv modificilor metabolice; 5) Leziuni
tuberculoase minime
, l. t. cu evolu]ie abortiv\, sub 1 cm
2
pe radiografia standard. V. [i sindrom de ischemie-leziune.
LEZIUNE DE FRONTIER| / lésion frontière / bor-derline lesion. 1) Termen utilizat `n cazul unui as-pect histologic ale cui
caracteristici citologice [i arhitecturale nu sunt suficiente pentru stabilirea malignit\]ii, dar oblig la sus]inerea unui prognostic
rezervat. 2) Termenul este utilizat uneori [i pentru o serie de entit\]i anatomoclinice cu progresie dificil de formulat. Ex.: tumor
viloas a rectului. V. [i borderline.
LEZIUNI JANEWAY / taches de Janeway / Jane-way's spots.
[Edward Gamaliel Janeway , medic american, New York,
1841-1911
.] Pete[ii de 1-4 mm, nedureroase, consecutive *emboliilor septice, cu localizare la nivelul fe]ei, palmelor [i plantelor,
mai frecvente în endocardita bacterian subacut\. Sin.: semn Janeway.
LIAZ|, s. f. / lyase, s. f. / lyase. Denumire generic pentru enzimele care adaug (sau elibereaz\
leg ur\, la un alt substrat. V. [i enolaz\.
LIBERINE, s. f. pl. / libérines, s. f. pl. / liberines, releasing hormones, releasig factors.
[Lat. liberare = a elibera, de la liber = liber;
-in
ã.] Substan] (produs `ndeosebi `n *hipotalamus) care stimuleaz sinteza [i/sau eliberarea unor hormoni (de obicei hipofizari).
Termenul se poate referi atât la unii hormoni, cât [i la unii factori. V. releasing factor [i releasing hormone. V. de asemenea [i
corticoliberin\, gonadoliberin\, somatocrinin\, tireoliberin\.
LIBIDO, s. n. / libido, s. f. / libido.
[Lat. libido, -inis = dorin] violent\, pasiune.] Dup Freud, l. desemneaz energia care
stimuleaz impulsul sexual (instinctul de a c\uta pl\cerea), aspectul psihic al acestui impuls. Începând cu Jung, sensul termenului
devine mai larg: energie vehiculatoare a instinctelor vie]ii. Nefiind ata[at exclusiv sexua-lit\]ii, aceast energie se poate concentra
spre obiecte sau pesoane (
l. obiectual), spre propriul corp (l. narcisic) sau poate stimula activit\]i intelectuale ( l. sublimat).
LIBRIUM, s. n. / librium, s. n. / librium. Denumirea comercial pentru preparatele de clordiazepo-xid, *tranchilizant minor.
LICANTROPIE, s. f. / lycanthropie, s. f. / lycan-thropy.
[Gr. lykos = lup; anthropos = om.] Monomanie în care bolnavul se crede
schimbat în lup. V. zooantropie.

470. 470
LICHEN, s. m. / lichen, s. m. / lichen. [Lat. lichen, -enis = lichen, boal a pielii, din gr. lei-khen = a linge (pentru c atât planta,
cât [i le-ziunile din boal par s "ling\" suprafe]ele pe care se formeaz\
.] 1) Nume generic utilizat pentru un grup de dermatoze a
cor caracteristic comun este o erup]ie papuloas\, cu elemente mai mult sau mai pu]in numeroase, pruriginoase [i cu ten-din]
la confluen]\. În prezent, denumirea tinde s fie rezervat
l. plan [i diferitelor tipuri ale acestuia. Elementul eruptiv tipic are form
poligonal\, dimensiuni mici, culoare roz-g\lbui sau violacee, suprafa] neted\, str\lucitoare, ferm\. Localizile de predilec]ie
includ: fa]a anterioar a articula]iei pumnului, antebra]ele, gambele. În evolu]ie, tegumentele se îngroa[ [i cap un aspect striat,
prin accentuarea pliurilor cutanate naturale. Exist mai multe forme, în func]ie de etiologie, evolu]ie, localizare:
l. atrofic [i scleros
(v.);
l. ruber moniliformis (eritematos moniliform, denumirea veche a lichenului plan) sau pemfigus (pemfigoid); l. simplex chronicus
(v.). 2) Plant compus din dou organisme: o ciuperc (asigur ap [i s\ruri minerale) [i o alg (furnizeaz hidra]i de carbon).
Rezult astfel o plant autotrof\, adaptat la condi]ii extreme de via]\, pe tot globul.
LICHEN ATROFIC {I SCLEROS / lichen atro-phique et scléreux / lichen atrophicus et scle-rosus. Sin.: boal Hallopeau (v.).
LICHEN PLAN / lichen plan / lichen planus. V. lichen.
LICHEN SIMPLEX CHRONICUS / lichen simplex chronique / lichen simplex. Sin.: boal Vidal (v.).
LICHENIFICARE, s. f. / lichénification, s. f. / li-chenification.
[Lat. lichen, -enis = lichen, boal a pielii, din gr. leikhen = a linge;
lat.
ficare, derivat de la facere = a face.] Leziune cutanat\, primitiv sau secundar\, pruriginoas\, caracterizat prin îngro[area
unui teritoriu, a cui suprafa] cap cute adânci.
LICHID, adj., s. n. / liquide, adj., s. m. / liquid.
[Lat. liquidus = lichid, curg or.] Corp aflat într-o stare de agregare intermediar
între starea solid [i cea gazoas\. Dac este incompresibil [i are viscozitate nul\, se nume[te
perfect (sau ideal). L. reale sunt
vâscoase [i compresibile. Tipuri de l. importante în biologie: 1)
L. amniotic (v.). 2) L. cefalorahidian (v.). 3) L. hidatic, incolor [i
limpede, comparat cu "apa de stânc\”. 4)
L. pleural, transsudat sau exsudat produs prin tulburi circulatorii, inflamatorii sau
neoplazice, acumulat în cavitatea pleural\. Poate fi chiliform, chilos, hemoragic, purulent, serofibrinos. 5)
L. sinovial: l. articular,
galben, vâscos, transparent, cu pH
= 7,4 [i densitate relativ 1,008-1,010.
LICHID AMNIOTIC / liquide amniotique / amniotic liquor. L. în care se afl fetusul în cursul sarcinii. Este clar, transparent, albicios
spre sfâr[itul sarcinii, cu miros fad, iar volumul s\u în sarcina la termen variaz între 500 [i 1 200 ml. Prin recoltarea l. a. (v.
amniocentez\ a doua de sarcin\, studiul caracteristicilor fizico-chimice, spectrofotometrice [i citogenetice
ale acestuia permite determinarea maturit\]ii fetale, a gradului de suferin] fetal în caz de imunizare fetomatern [i diagnosticarea
unei eventuale *abera]ii cromozomiale.
LICHID CEFALORAHIDIAN / liquide céphalorra-chidien / cerebrospinal fluid. NA: liquor cere-brospinalis. L. clar [i transparent care
umple sistemul ventricular cerebral, canalul ependimar, spa]iile subarahnoidiene cerebrale [i medulare. În esen]\, l. c. are rol de
protec]ie împotriva [ocurilor mecanice [i de mijlocire a schimburilor metabolice la nivelul ]esutului nervos central. Cantitatea sa
variaz între 100 [i 150 ml, presiunea normal este de 70-200 cm coloan ap\. Secretat de *plexurile coroide, el se reînnoie[te
continuu, fiind resorbit de vasele meningiene [i de *granula]iile Pacchioni. Are *punct crioscopic identic cu al plasmei,
∆ = -0,56
0
C,
îns difer prin compozi]ia chimic global\: glicorahia
= 0,6 g/l. Abrev.: LCR.
LIDOCAIN|, s. f. / lidocaïne, s. f. / lidocaine. (DCI) Anestezic local, C
14H
22N
2O, utilizat ca sare hidrocloric\. Este folosit [i ca
antiaritmic ventricular. Sin.: xilin\.
LIEN, s. m. / lien, s. m. / lien. NA: lien.
[Lat. lien, -enis = splin\.] Sin.: splin (v.).
LIENAL, adj. / liénal, -ale, -aux, adj. / lienal.
[Lat. lien, -enis = splin\.] Sin.: splenic (v.).
LIENOCEL, s. m. / liénocèle, s. m. / lienocele.
[Lat. lien, -enis = splin\; gr. kele = hernie, tumor\.] Hernia splinei.
LIFTING FACIAL / lifting facial / face lifting.
[Engl. lifting = ridicare; lat. facies = fa]\.] In-terven]ie de chirurgie estetic
cervicofacial\, des-tinat suprimii ridurilor [i laxit\]ii pielii de la nivelul fe]ei [i a gâtului.
LIGAMENT, s. n. / ligament, s. m. / ligament. NA: ligamentum.
[Lat. ligamentum = leg ur\, de la ligare = a lega.] Bandelet
fibroas sau fibrocon-junctiv cu rol de fixare a componentelor unei articula]ii sau de sus]inere [i men]inere a unuia sau a mai
multor organe. În consecin]\, se disting *
l. articulare [i *l. suspensoare.
LIGAMENT ALVEOLODENTAR / ligament alvéo-lo-dentaire / periodontium. NA: periodontium. Sin.: periodont (v.).
LIGAMENT ARTERIAL / ligament artériel / ligamentum arteriosum. NA: ligamentum arteriosum. L. fibros rezultat din obliterarea la
na[tere a *canalului arterial, care se `ntinde de la bifurcarea *arterei pulmonare la fa]a inferioar a *crosei aortice.
LIGAMENT ARTICULAR / ligament articulaire / articular ligament. NA: ligamentum articulatio-rum. L. care men]ine în contact dou
suprafe]e articulare, fie în interiorul unei articula]ii (
l. intero-sos), fie în exteriorul acesteia. În al doilea caz, l. poate fi o simpl
îngro[are a capsulei articulare sau un vestigiu fibros al unui mu[chi disput ori atrofiat.
LIGAMENT CONOID / ligament conoïde / conoid part of coracoclavicular ligament. V. tab. anat. - articula]ii.
LIGAMENT CRUCIFORM / ligament cruciforme / cruciate ligament of atlas. NA: ligamentum cruciformis atlantis. L. `n form de
cruce constituit din l. transvers al atlasului [i dou prelungire verticale – bureletele longitudinale superioar [i inferioar\ V. [i tab.
anat. - articula]ii.
LIGAMENT DANTELAT / ligament dantelé / denticulate ligament. NA: ligamentum denticulatum. Lam fibroas orientat vertical [i
transversal, fixat pe toat lungimea *m\duvei osoase (`ntre fa]a sa lateral [i suprafa]a intern a durei mater).
LIGAMENT FALCIFORM HEPATIC / ligament fal-ciforme du foie / falciform ligament. NA: li-gamentum falciforme hepatis. Repliu
peritoneal care leag fa]a superioar a ficatului la diafragm [i la peretele abdominal anterior.
LIGAMENT FRENICOCOLIC / ligament phrénicocolique / phrenicocolic ligament. NA: ligamentum phrenicocolicum. Repliu
peritoneal ce fixeaz fiecare din unghiurile colonului la peretele abdominal.
LIGAMENT FRENICOGASTRIC / ligament phrénicogastrique / gastrophrenic ligament. NA: ligamentum gastrophrenicum. Numit [i l.
suspensor al stomacului, acest repliu peritoneal une[te fa]a posterioar a marii tuberozit\]i cu diafragmul.
LIGAMENT FRENICOSPLENIC / ligament phrénicospleni que / lienorenal ligament. NA: ligamentum phrenicolienale. Repliu
peritoneal ce une[te polul superior al hilului splinei de diafragm.
LIGAMENT INELAR ANTERIOR AL CARPUL UI / ligament annulaire antérieur du carpe / extensor retinaculum of hand. NA:
retinaculum extensorum. Bandeleta fibroas de la scafoid [i trapez, pân la osul pisiform [i osul cu cârlig. ~mpreun cu gutiera
carpian formeaz *canalul carpian.
LIGAMENT INTERINELAR AL TRAHEEI / ligament interannulai re / annullar ligament of trachea. NA: ligamentum anularia,
trachealia. Lam fibroelastic ce une[te `ntre ele dou inele cartilaginoase ale traheei.
LIGAMENT LARG UTERIN / ligament large de l'utérus / ligamentum latum uteri. NA: ligamen-tum latum uteri. Repliu peritoneal
transversal u-nind uterul, de fiecare parte, la pere]ii laterali ai excava]iei pelvine.
LIGAMENT PALPEBRAL / ligament palpébral / palpebral ligament. NA: ligamentum palpebrale. L. ce reune[te [i prelunge[te cele
dou *tarse palpebrale fixându-le la scheletul osos.
LIGAMENT ROTULIAN / ligament rotulien / pa-tellar tendon. NA: ligamentum patellae. Sin.: tendon rotulian (v.).
LIGAMENT ROTUND UTERIN / ligament rond de l'utérus / ligamentum teres uteri. NA: ligamen-tum teres uteri. Fiecare din cele
dou cordoane aplatizate care se inser simetric pe p]ile antero-laterale ale uterului, dirijându-se c re orificiile interne ale
canalelor inghinale, în care se anga-jeaz [i se termin la baza labiilor mari. Constituie mijloace de fixitate anterioar a uterului.
LIGAMENT SUSPENSOR / ligament suspenseur / suspensory ligament. NA: ligamentum sus-pensorium. Bandelet fibroas care
leag fa]a superioar a unui organ la peretele cavit\]ii care îl înconjoar sau la un os. Ex.: l. s. ale ficatului, stomacului, ovarului,
cristalinului etc.

471. 471
LIGAMENT SUSPENSOR AL AMNIOSULUI / ligam ent suspenseur de l’amnios / connecting stalk. *Pedicul de fixa]ie care la
mamifere face leg ura `ntre *embrion [i *trofoblast.
LIGAMENT TRAPEZOID / ligament trapézoïde / trapezoid part of coracoclavicular ligament. NA: ligamentum trapezoideum. V. tab.
anat. - articula]ii.
LIGAMENT TREITZ / ligament de Treitz / Treitz’ ligament.
[Wenzel Treitz, anatomopatolog originar din Boemia, profesor la Praga
[i Cracovia, 1819-1872
.] Sin.: mu[chi suspensor. V. tab. anat. - mu[chi.
LIGAMENT UTERO-OVARIAN / ligament utéro-ovarien / ligament of ovary. NA: ligamentum ovarii proprium. L. care se `ntinde de la
cornul uterin la polul inferior al ovarului, fiind str ut de ramura ovarian a arterei uterine.
LIGAMENTOPEXIE, s. f. / ligamentopexie, s. f. / ligamentopexis.
[Lat. ligamentum = leg ur\, de la ligare = a lega; gr. pexis =
fixare
.] 1) Refacerea aparatului ligamentar al unei articula]ii. 2) Scurtarea [i fixarea *ligamentelor rotunde ale uterului pentru a
corija *retroflexia sau *retroversia.
LIGAMENTOPLASTIE, s. f. / ligamentoplastie, s. f. / ligamentoplastia.
[Lat. ligamentum = leg\-tur\, de la ligare = a lega; gr.
plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela.] Refacerea ligamentelor rupte sau `ntinse ireversibil ale unei articula]ii,
îndeosebi la nivelul articula]iei genunchiului.
LIGAND, s. m. / ligand, s. m. / ligand.
[Lat. ligare = a lega.] 1) Molecul organic\, radical sau ion ce posed electronii necesari
pentru formarea unei leg uri coordinative cu ionii metalici sau cu alte molecule. Astfel, ionii, radicalul sau molecula pot reac]iona
sub form de complex cu o alt mole-cul\. Ex.: fixarea O
2 la hemoglobin\. 2) În contextul membranei celulare sau al altor structuri
ce posed *receptori, molecul sau particul care se leag cu o mare specificitate la un receptor. L. includ hormoni,
neurotransmi] ori, medicamente, metaboli]i etc., care, dup legare, con-duc la un r\spuns biologic sau la alte efecte (ex.:
adeziune).
LIGATUR|, s. f. / ligature, s. f. / ligature.
[Lat. ligatura = leg ur\, de la ligare = a lega.] 1) Act chirurgical prin care, cu un fir (de
catgut, m ase, nailon, in etc.), se face *hemostaza definitiv la nivelul unui vas sanguin, a unui conduct, cordon sau *pedicul. 2)
Procedeu de oprire a tranzitului printr-un organ tubular.
LIGAZ|, s. f. / ligase, s. f. / ligase.
[Lat. ligare = a lega; -azã.] Sin.: sintetaz (v.).
LIGNIFICARE, s. f. / lignification, s. f. / lignifica-tion.
[Lat. lignum = lemn; ficare, derivat de la facere = a face.] Transformare
cadaveric în me-diu acid; prin dizolvarea proteinelor se produce o conservare.
LIGNIN|, s. f. / lignine, s. f. / lignin.
[Lat. lignum = lemn; -inã.] *Polizaharid care, împreun cu *celuloza, formeaz peretele
celular al plantelor [i lemnul. L. are o rezisten] mecanic mare.
LIGNOS, adj. / ligneux, -euse, adj. / wooden.
[Lat. lignosus = lemnos, de la lignum = lemn.] Care prezint duritatea lemnului.
LIMB, s. n. / limbe, s. m. / limb. NA: limbus, pl. limbi.
[Lat. limbus = tiv, band cusut pe marginea vestmintelor.] Structur
anatomic limitând un organ, cu o form în general rotunjit\, în inel. Ex.: *l. sclero-corneean.
LIMB SCLEROCORNEEAN / limbe sclérocorné-en / limbus sclerocorneae. NA: limbus cor-neae. Circumferin]a corneei la jonc]iunea
sa cu sclerotica.
LIMBAJ, s. n. / langage, s. m. / language.
[Lat. lingua = limb\.] Facultate uman de a comunica, cu ajutorul semnelor vocale
(cuvânt), eventual susceptibile s fie transcrise grafic (scriere). L. este multiform [i heteroclit; deopotriv fizic, fiziologic, [i psihic, el
apar]ine domeniului social. Cifra medie util a vocabularului circulant al unei limbi este de circa 25 000 cuvinte. L. este
interior [i
exterior [i poate fi perturbat îndeosebi în bolile psihice [i neurologice (v. afazie, mutism, logoree etc.).
LIMB|, s. f. / langue, s. f. / tongue. NA: lingua.
[Lat. lingua = limb\.] Forma]iune anatomic muscular de form ovalar\, situat în
cavitatea bucal\, acoperit pe fa]a superioar de o mucoa-s groas care con]ine *papilele gustative, iar pe fa]a inferioar de o
mucoas sub]ire care prezint un repliu median, frâul l. L. reprezint segmentul periferic al analizatorului gustativ (este organul
gustului). De asemenea, are rol în mastica]ie, de-gluti]ie [i fona]ie. Mobilitatea l. este rezultatul ac-]iunii celor 17 mu[chi care intr
în structura sa, inerva]i de perechile de nervi cranieni IX, X [i XII. L. poate prezenta modifici semnificative în unele boli. V. `n
continuare.
LIMB| CEREBRIFORM| / langue cérébriforme / fissured tongue. Sin.: limb plicaturat (v.).
LIMB| GEOGRAFIC| / langue géographique / geographic tongue. Alterare genotipic\, asociat frecvent cu *limba plicaturat [i
caracterizat prin existen]a de arii depapilate la nivelul fe]ei dorsale a limbii. Ariile afectate sunt *circinate, netede, cu tent roz\,
delimitate de un lizereu albicios u[or proeminent [i în evolu]ie continu\, cu un aspect general comparabil cu cel al unei h]i
geografice.
LIMB| NEAGR| / langue noire / black tongue. *Keratoz a limbii, de colora]ie neagr\, determinat de o hipertrofie a tecii cornoase
a *papilelor linguale.
LIMB| PLICATURAT| / langue plicaturée / fis-sured tongue. Alterare de obicei genotipic\, asociat frecvent cu *limba geografic [i
caracterizat printr-o îngro[are a limbii, care este moale, etalat\, cu fa]a dorsal parcurs de numeroase pliuri transversale
neregulate [i a cei mucoas prezint o hipertrofie papilar\. V. [i sindrom Mel-kersson-Rosenthal. Sin.: limb scrotal\, limb\
cerebriform\.
LIMB| SABURAL| / langue saburrale / saburral tongue. Aspect al suprafe]ei limbii caracterizat prin prezen]a de depozite alb-g\lbui
la nivelul mucoasei ce acoper fa]a sa superioar\. Poate fi în rela]ie cu unele tulburi digestive sau cu o afec]i-une general\. Pop.:
limb înccat\.
LIMB| SCROTAL| / langue scrotale / scrotal tongue. Sin.: limb plicaturat (v.).
LIMBIC, adj. / limbique, adj. / limbic.
[Lat. limbus = tiv, band cusut pe marginea vestmintelor.] Care apar]ine sau se afl în rela]ie
cu *sistemul lim-bic.
LIMBRIC, s. m. / lombric, s. m. / lumbricus.
[Lat. lumbricus = vierme, limbric.] Sin.: ascarid (v.).
LIMFADENECTOMIE, s. f. / lymphadénectomie, s. f. / lymphadenectomy.
[Lat. lympha = ap limpede; gr. aden, -os = gland\;
ektome = excizie.] Excizie chirurgical a unui *ganglion limfatic sau a unui grup de ganglioni.
LIMFADENIE, s. f. / lymphadénie, s. f. / lympha-denia.
[Lat. lympha = ap limpede; gr. aden, -os = gland\.] Hiperplazie care
afecteaz *ganglionii limfatici.
LIMFADENIT|, s. f. / lymphadénite, s. f. / lymph-adenitis.
[Lat. lympha = ap limpede; gr. aden, -os = gland\; -itã.] Inflama]ie
ganglionar\: 1)
a-cut\, cu formele cataral\, necrotic sau supura-tiv\; 2) cronic\, cu aspect hiperplazic sau scleros.
LIMFADENOPATIE, s. f. / lymphadénopathie, s. f. / lymphadenopathy.
[Lat. lympha = ap limpede; gr. aden, -os = gland\;
pathos = boal\.] Proces patologic care afecteaz *ganglionii limfatici.
LIMFADENOPATIE ANGIOIMUNOBL ASTIC| / lymphadénopathie angio-imm unoblastique / angio-immunoblastic
lymphadenopathy. Boal grav\, afectând `ndeosebi adul]ii vârstnici, caracterizat clinic prin alterarea stii generale, sc\dere
ponderal\, febr\, adenopatii multiple [i hepatomegalie. Se asociaz frecvent anomalii imune: anemie hemolitic\, *gamopatie
monoclonal\, proliferare a *limfocitelor B [i deficien] a *limfocitelor T. Boala este definit prin triada: modificilor ana-
tomopatologice de la nivelul ganglionilor (proliferarea *imunoblastelor, plasmocite [i capilare `nconjurate de un material acidofil,
*colora]ie PAS pozitiv\ ut sau subacut\. Decesul survine fie consecutiv infec]iilor, fie prin dezvoltarea ulterioar
a unui *limfom.
LIMFADENOZ|, s. f. / lymphadénose, s. f. / lymphadenosis.
[Lat. lympha = ap limpede; gr. aden, -os = gland\; -ozã.] Termen
imprecis [i desuet pentru desemnarea proliferii excesive a ]esutului hematopoietic, în particular la nivelul ganglionilor limfatici,
care se mesc în volum.

472. 472
LIMFAGOG, adj., s. n. / lymphagogue, adj., s. m. / lymphagogue. [Lat. lympha = ap limpede; gr. agogos = care conduce spre
eliminare
.] (Substan]\, factor) care stimuleaz producerea *limfei.
LIMFANGIECTAZIE, s. f. / lymphangiectasie, s. f. / lymphangiectasis.
[Lat. lympha = ap limpede; gr. angeion = vas; ektasis =
dilatare
.] Dilata]ia vaselor limfatice.
LIMFANGIECTAZIE INTESTINAL| PRIM ITIV| / lymphangiectasie intestinale / intestinal lymphangiectasis. Sin.: enteropatie
exudativ (v.).
LIMFANGIOENDOTELIOM, s. n. / lymphangio-endothéliome, s. m. / lymphangioendotheli-oma.
[Lat. lympha = ap limpede; gr.
angeion = vas; endon = în\untru; thele = ridic ur\, mamelon; -oma.] Proliferare tumoral a endoteliilor vaselor limfatice,
uneori cu atipii celulare [i evolu-]ie malign\.
LIMFANGIOM, s. n. / lymphangiome, s. m. / lymphangioma.
[Lat. lympha = ap limpede; gr. angeion = vas; -oma.] *Displazie
congenital caracterizat printr-o proliferare a vaselor limfatice, care este asociat frecvent cu o proliferare a vaselor sanguine
(hemolimfangiom). Cu localizi diverse, l. afecteaz îndeosebi limba. L. pot fi
superficiale sau profunde.
LIMFANGIOPLASTIE, s. f. / lymphangioplastie, s. f. / lymphangioplasty.
[Lat. lympha = ap limpede; gr. angeion = vas; plastos
= modelat, de la
plassein = a forma, a modela.] Chirurgia resta-uratorie a c\ilor limfatice.
LIMFANGIOSARCOM, s. n. / lymphangiosar-come, s. m. / lymphangiosarcoma.
[Lat. lym-pha = ap limpede; gr. angeion = vas;
sarx, sar-kos = carne; -oma.] Neoplasm malign dezvoltat din endoteliul vaselor limfatice.
LIMFANGIT|, s. f. / lymphangite, s. f. / lymph-angitis.
[Lat. lympha = ap limpede; gr. angeion = vas; -itã.] Orice inflama]ie a
vaselor limfatice.
L. acute sunt de regul complica]ii ale pl\gilor infectate, furunculozelor, excoria]iilor sau bursitelor. Etiologia l.
este microbian\: streptococ, stafilococ, pneumococ. Cel mai adesea sunt cuprin[i [i ganglionii tributari regiunii afectate.
LIMFATIC, adj. / lymphatique, adj. / lymphatic.
[Lat. lymphaticus, de la lympha = ap limpede.] 1) Care se refer\ la limf\ sau la
secre]ia sa. Ex.: *ganglion l., vas l. Vasele l. provin dintr-o re]ea de capilare l. dispuse în toate zonele organismului, care
conflueaz pentru a forma trunchiuri, uneori întrerupte prin ganglioni. Trunchiul colector cel mai voluminos este *canalul toracic
care drenea-z aproape toate l. subdiafragmatice. 2)
Temperament l., v. limfatism.
LIMFATISM, s. n. / lymphatisme, s. m. / lympha-tism.
[Lat. lymphaticus, de la lympha = ap limpede; -ism.] Condi]ie morbid
determinat de producerea [i cre[terea excesiv a ]esuturilor lim-foide. Se caracterizeaz prin cre[terea de volum a organelor
limfoide, prin paliditatea tegumentelor care par infiltrate de limf [i o mole[eal general\. Uneori termenul este considerat sin. cu
temperament limfatic.
LIMF|, s. f. / lymphe, s. f. / lymph. NA: lympha.
[Lat. lympha = ap limpede.] Lichid clar, transparent, galben pal, alcalin, care
circul în vasele limfatice sau care ocup\ spa]iile intercelulare. L. con]ine în mod normal limfocite [i cuprinde acelea[i substan]e ca
[i serul sanguin, dar în cantitate mai mic\.
LIMFEDEM, s. n. / lymphoedème, s. m. / lymph-(o)edema.
[Lat. lympha = ap limpede; gr. oide-ma, -atos = umfl ur\, de la
oidein = a cre[te în volum.] Perturbare cronic dat de acumularea de lichid intersti]ial (*edem), secundar obstruc]iei vaselor
limfatice sau ganglionilor.
LIMFOBLAST, s. n. / lymphoblaste, s. m. / lym-phoblast.
[Lat. lympha = ap limpede; gr. blas-tos = germen.] 1) Celul normal
cu aspect imatur, mult timp considerat ca precursor al *limfocitului. În realitate, celulele cu aspect limfoblastic sunt limfocite
activate. V. imunoblast. 2) În patologie, celul din *leucemia acut limfoblastic [i *limfoblastosarcom.
LIMFOBLASTOM, s. n. / lymphoblastome, s. m. / lymphoblastoma.
[Lat. lympha = ap limpede; gr. blastos = germen; -oma.]
Form de *limfom malign caracterizat prin proliferarea *limfoblastelor `n ganglionii limfatici sau `n splin\. V. [i limfo-blastosarcom,
boal Brill-Symmers.
LIMFOBLASTOMATOZ|, s. f. / lymphoblasto-matose, s. f. / lymphoblastosis.
[Lat. lympha = ap limpede; gr. blastos = germen; -
oma, -ozã
.] Sin.: limfoblastoz (v.).
LIMFOBLASTOSARCOM, s. n. / lymphoblasto-sarcome, s. m. / lymphoblastosarcoma.
[Lat. lympha = ap limpede; gr. blastos =
germen;
sarx, sarkos = carne; -oma.] Form de limfosar-com care se manifest prin hipertrofia organelor limfoide, asociat cu
prezen]a de tumori cu localizare gastric\, intestinal\, testicular etc. Elemen-tul celular care prolifereaz este limfoblastul trans-
format malign. Afec]iunea evolueaz în perioade alternante de acutizare [i remisiune [i este apropiat de unele forme de
*leucemie acut\.
LIMFOBLASTOZ|, s. f. / lymphoblastose, s. f. / lymphoblastosis.
[Lat. lympha = ap limpede; gr. blastos = germen; -oma; -
ozã
.] Prezen]a *lim-foblastelor `n sângele periferic. Sin.: limfoblastomatoz\. Uneori termenul este utilizat ca sin. cu *leucemia
acut limfocitar\.
LIMFOCEL, s. n. / lymphocèle, s. f. / lymphocele.
[Lat. lympha = ap limpede; gr. kele = tumor\, hernie.] Acumulare circumscris
de *limf într-un ]esut sau într-un vas limfatic dilatat.
LIMFOCIT, s. n. / lymphocyte, s. m. / lympho-cyte.
[Lat. lympha = ap limpede; gr. kytos = celul\.] Categorie de *leucocite cu
nucleu mare [i citoplasm foarte redus\, prezente în sânge, în m\duv [i în ]esuturile limfoide. La adult, limitele fiziologice ale
numului de l. sanguine variaz între 1 000 [i 4 000/mm
3
. L. reprezint elementele centrale ale r\spunsului imun specific. Se
disting dou mari tipuri: 1) *
L. B, cu durat de via] în ge-neral scurt (4-5 zile), care, în prezen]a antigeni-lor ce le stimuleaz\,
produc anticorpi circulan]i, fiind agen]ii *imunit\]ii umorale specifice. L. B reprezint 5-15 % din l. din sânge (300-600/mm
3
) [i
constituie majoritatea celulelor din foliculii limfatici, ganglioni [i splin\, zona B. 2) *
L. T, majoritare, cu durata de via] mai lung (5-
6 luni), care sunt responsabile de *imunitatea mediat celular, 2/3 fiind T4 (CD4
+) [i 1/3 fiind T8 (CD8+). Sunt localizate la nivelul
organelor limfoide secundare în zone speciale: zona paracortical a ganglionilor, man[onul limfoid din jurul arterelor centrale
splenice. Termenul generic de l. circumscrie de fapt o multitudine de celule distincte, imposibil de di-feren]iat morfologic în
microscopia electronic cu baleiaj sau prin transmisie. Pe baza caracteristicilor morfologice este posibil identificarea a dou tipuri
de l. normale: 1)
L. mici, cu diametrul de 7-9 µm, cu un nucleu care ocup toat celula [i o cito-plasm pu]in abundent\, f
granula]ii. Aceast grup neomogen\, care reprezint peste 85 % din numul total de l., cuprinde cea mai mare parte din *l. T, *l.
B, *celulele dendritice [i rarele *celule stem hematopoietice. 2)
L. mari, cu un diametru mai mare, de la 9 la 12 µm, au o citoplasm
mai abundent\, con]inând câteva granule azurofile. Ele reprezint 5-15 % din totalul de l. Sub aceas-t morfologie se reg\sesc cel
pu]in dou tipuri de celule: *celulele NK [i *l. T citotoxice. O clasificare analitic\, aprofundat a l. s-a realizat pe baza stu-diului
func]iilor acestora [i pe baza identificii *markerilor celulari. V. tab. const. hematol. V. [i în continuare.
LIMFOCIT ACTIVAT / lymphocyte activé / activa-ted lymphocyte. L. care a avut contact cu un antigen solubil sau un *self modificat
prezentat de o *celul prezentatoare de antigen [i care se multi-plic [i se diferen]iaz ca urmare a acestui contact. V. limfocit B
activat [i limfocit T activat.
LIMFOCIT AUTOREACTIV / lymphocyte autoré-actif / autoreactive lymphocyte. L. capabil s se lege cu un antigen *self (l. B) sau
cu un antigen din *complexul major de histocompatibilitate asociat cu peptidele self. V. [i boal autoimun\.
LIMFOCIT B / lymphocyte B / B lymphocyte.
[B de la bursa lui Fabricius, unde acest limfocit se diferen]iaz la p\si .] L. mic,
specializat în producerea de *imunoglobuline care se diferen]iaz ini]ial în ficatul fetal, apoi în m\duva osoas\. L. B trece prin mai
multe stadii de diferen]iere (*l. pro-B, *l. pre-B, *l. B imatur, *l. B matur) în cursul c\-rora se produce rearanjarea *genelor pentru
imu-noglobuline. L. B reprezint 5-15 % din l. din sân-ge (300-600/mm
3
) [i constituie majoritatea celulelor din foliculii limfatici,
ganglioni [i splin (pulpa alb\). Sin.: celul bursodependent\.
LIMFOCIT B ACTIVAT / lymphocyte B activé / activated B cell. L. B matur care a fixat un antigen pe imunoglobulinele membranare
(*receptori B). Ca urmare a acestui contact, l. B se multiplic [i d na[tere unui *clon. Acesta produce din ce în ce mai multe IgG
(anticorpi solubili) [i mai pu]in IgD [i IgM (anticorpi membranari). Ca urmare, se produce o *comutare de clase, l. B devenind un

473. 473
*plasmocit secretor de IgG, având acela[i situs de fixare al determinantului antigenic ca [i l. B din care a rezultat. Anumite l. B
mature devin *l. cu memorie, care supravie]uiesc mai multe luni, sau chiar mai mul]i ani, dup contactul cu antigenul. V. [i limfocit
cu memorie.
LIMFOCIT B IMATUR / lymphocyte B immature / immature B cell. A treia etap de maturare a u-nui *l. B, care se caracterizeaz
prin rearanjarea genelor *lan]urilor u[oare ale imunoglobulinelor. Aceste gene sunt, dup rearanjare, transcrise [i lan]urile u[oare
se asociaz cu *lan]urile grele. Ansamblul, constituind *receptorul B, este apoi inclus în membrana plasmatic\. Totu[i, aceste l. în-
c nu prolifereaz ca r\spuns la fixarea de antigen complementar receptorilor antigenici ai imu-noglobulinelor membranare. Ele
sunt imature [i se afl\, înc\, în m\duva osoas\. V. gene ale i-munoglobulinelor, limfocit B matur, limfocit pre-B, limfocit pro-B,
maturarea limfocitelor.
LIMFOCIT B MATUR / lymphocyte B mature / mature B cell. A patra etap de maturare a l. B. L. B elaborate în m\duv ajung în
]esuturile limfoide periferice [i în sânge. L. B mature produc dou tipuri de imunoglobuline membranare: IgD [i IgM, care nu difer
decât prin regiunea constant a *lan]urilor grele, aceste imunoglobuline constituind *receptorii B. Un l. B dat nu exprim decât un
singur tip de anticorpi membranari. L. B, dup ce au fost activate ca r\spuns la limfokina eliberat de *l. T ajut or, se multiplic [i
se diferen]iaz în *plasmocite (sau *l. B memorie), secretând un tip de anticorpi ale cor situsuri de fixare a *determinan]ilor
antigenici sunt identici cu ale receptorilor membranari ai l. B selec]ionat. L. B se comport astfel ca *celule prezentatoare de anti-
geni. Ele capteaz antigenii care s-au fixat pe anticorpii lor membranari, îi internalizeaz\, îi transform [i îi asociaz antigenilor
*complexului major de histocompatibilitate de clasa II. L. B prezint direct acest ansamblu *l. T4, care sunt astfel activate, secret
interleukine [i se transform în *l. T ajut oare. V. limfocit B, limfocit B imatur, limfocit pre-B, limfocit pro-B, maturarea limfocitelor.
LIMFOCIT CU MEMORIE / lymphocyte mémoire / memory cell. *L. B sau *l. T4 cu durat lung de via] care se multiplic pu]in
dup ce au fost activate [i care nu au încheiat diferen]ierea. L. m. se aseam cu l. B care nu au întâlnit niciodat antigenul lor.
Chiar dac ele conserv aceia[i receptori, l. B m. amelioreaz eficacitatea anticorpilor pe care îi secret\. În plus, l. B m. reactivate
produc anticorpi în 7 zile, în timp ce *l. B activate le sunt necesare 12 zile. L. m. se afl la baza *r\spunsului imunitar secundar. V.
[i memorie i-munologic\.
LIMFOCIT NK / lymphocyte NK / NK cell.
[NK din engl. natural killer.] Sin.: celul NK (v.).
LIMFOCIT PRE-B / lymphocyte pré-B / pre-B lymphocyte. A doua etap de diferen]iere a *l. B. L. pre-B se caracterizeaz prin
apari]ia în cito-plasm a *lan]urilor grele de imunoglobuline, ca urmare a recombinii genelor pentru lan]urile gre-le. El nu prezint
înc imunoglobuline membra-nare, deoarece genele pentru *lan]urile u[oare nu sunt rearanjate. Din aceat cauz\, l. pre-B nu sunt
capabile s recunoasc un antigen. Ele nu se afl decât în ficatul fetal [i în m\duva osoas\. Etapa urm oare de diferen]iere
conduce la *l. B i-matur. V. gene ale imunoglobulinelor, limfocit B, maturarea limfocitelor.
LIMFOCIT PRO-B / lymphocyte pro-B / pro-B lymphocyte. Prima etap de diferen]iere a *l. B, pornind de la celulele su[e limfoide.
Formarea l. pro-B se deruleaz în splin [i în ficat la fetus [i în m\duva osoas la adult. L. pro-B se divizeaz ca r\spuns la fixarea
de *interleukin\-7 eliberat de celulale stromale. Genele imunoglobulinelor nu sunt înc rearanjate. Etapa urm oare de diferen-
]iere conduce la *l. pre-B. V. [i maturarea limfocitelor.
LIMFOCIT T / lymphocyte T / T cell, T lympho-cyte.
[ T, deoarece aceste limfocite se diferen]iaz `n timus.] Categoria principal de l.
(70 % din numul total de l.), care provin din m\duva osoas [i se diferen]iaz în *timus (de unde denumirea de celule T), iar dup
maturare se afl în *organele limfoide secundare [i în sânge. Ele ac]ioneaz ca agen]i ai *imunit\]ii mediate celular [i ajut *l. B în
producerea de anticorpi. L. T se divid în dou\ categorii: *l. T4, care se transform în *l. T ajut oare dup activare, [i *l. T8, care
devin *l. citotoxice. L. T trec prin stadii de diferen]iere care sunt mai pu]in cunoscute decât cele ale l. B. Exist\, de asemenea L. T
denumite K (
Killer) [i NK (Natural Killer) care au o activitate citotoxic\, dar modalit\]ile de ac]iune difer de cele ale l. T citotoxice.
Sin.: celul T. V. [i limfocit T imatur, limfocit T ma-tur, timocit.
LIMFOCIT T4 / lymphocyte T4 / T4 lymphocyte. L. T prezent în organele limfoide periferice. L. T4 sunt caracterizate prin faptul c
posed markerul membranar *CD4, denumit [i T4. Ele posed pe suprafa] receptori specifici (*receptori T) unici pentru un l. T4
dat, cu selful modificat prezentat de *celulele prezentatoare de antigeni (CPA). Contactul cu CPA prezentând un peptid antigenic
asociat cu antigeni ai CMH de clasa II produce activarea sa. L. T4 se multiplic [i d na[tere u-nui clon de l. T exprimând la
suprafa]a lor acela[i receptor T. L. T4 devin *l. T ajut oare care interac]ioneaz prin contact direct [i prin producere de interleukine
(IL-2, IL-4) cu alte celule ale sistemului imun sau devin *l. T4 cu memorie.
LIMFOCIT T8 / lymphocyte T8 / T8 lymphocyte. *Limfocit T matur caracterizat prin markerul mem-branar *CD8. Activarea lor
conduce la multiplicare (sub efectul interleukinei-2 secretat de l. T ajut oare) [i la diferen]ierea lor în *l. T citotoxice.
LIMFOCIT T ACTIVAT / lymphocyte T activé / ac-tivated T lymphocyte. L. T matur care a stabilit un contact celul\-celul cu o *celul
prezentatoare de antigen. În func]ie de *markerul de diferen-]iere CD4 sau CD8 pe care îl va prezenta l., el se multiplic [i se
diferen]iaz în *
l. T ajut or sau în *l. T citotoxic. Activarea l. se poate produce [i prin stimularea cu *citokine, iar datorit faptului c
l. însu[i produce *interleukin\-2 este posibil [i o autoactivare. V. activare a limfocitelor B [i T.
LIMFOCIT T AJUT|TOR / lymphocyte T auxili-aire / T helper lymphocyte. L. T ajut or (Th) re-prezint cheia r\spunsului imun,
deoarece ac]io-neaz ca un adevat "manager", orientând imunitatea c re r\spunsul celular sau c re r\spun-sul umoral. L. Th
provine din *l. T4 activate de *celule prezentatoare de antigeni [i formeaz un clon ale cui celule prezint la suprafa] acela[i
*receptor T membranar cu *self modificat. Aceste l. reprezint ]intele preferate ale HIV, deoarece receptorul CD4 posed o form
complementar a unei proteine de suprafa] a virusului. Sin.: limfocit T helper.
LIMFOCIT T CITOLITIC / lymphocyte T cytoly-tique / T cytolytic lymphocyte. Sin.: limfocit T citotoxic (v.).
LIMFOCIT T CITOTOXIC / lymphocyte T cytoto-xique / T cytotoxic lymphocyte. L. efector al r\spunsului imunitar cu mediere
celular\. L. T c. provin din diferen]ierea *l. T8 care au fost activa-te prin contact cu *celulele prezentatoare de anti-geni (self
modificat), dar [i prin *interleukina-1 secretat de *macrofage infectate [i *interleukina-2 secretat de l. T auxiliare. L. T c. se
fixeaz pe receptorii membranari specifici (*receptori T) la celulele cu *self modificat (*celule infectate, canceroase sau mutante).
Acest contact provoac la nivelul l. T c. exocitoza de granule de citoliz con-]inând *perforine. Unele l. T c. elibereaz molecule ce
declan[eaz *apoptoza celulei care ur-meaz s\ fie distrus\. Sin.: limfocit T citolitic. V. citotoxicitate, limfocitotoxicitate, granzim\.
LIMFOCIT T HELPER / lymphocyte T helper / T helper lymphocyte. Sin.: limfocit T ajut or (v.).
LIMFOCIT T IMATUR / lymphocyte T immature / immature T cell. Popula]ie de l. T cu o mare diversitate de *receptori T. Sunt
localizate în cortexul *timusului, de unde denumirea de *timocite. Receptorii T ai l. T imature sunt forma]i din dou lan]uri
α [i β
care prezint numeroase omologii cu lan]urile de imunoglobuline. În plus, fa] de re-ceptorii T, l. T i. posed coreceptorii CD4 [i
CD8, pe m\sura diferen]ierii neexprimând decât unul dintre ace[tia, ceea ce conduce la dou subpo-pula]ii: *l. T4 [i *l. T8. De la
acest stadiu de dife-ren]iere, l. T i. înceteaz s se multiplice. Dac l. T i. nu recunosc nici un antigen al *complexului major de
histocompatibilitate, ele sunt inutile [i mor în trei zile, iar dac se leag la un *autoanti-gen asociat antigenilor acestui complex sunt
peri-culoase, deoarece pot ataca *selful [i, de aceea, sunt distruse. Când nu recunosc decât antigenii complexului major de
histocompatibilitate, l. T i. sunt selec]ionate (conservate) [i se pot diferen-]ia. În cazul exprimii CD4 la nivelul membranei, se
leag cu antigeni ai complexului major de his-tocompatibilitate clasa II [i devin *l. T ajut oare, iar dac exprim CD8, devin *l. T
citotoxice. V. limfocit T matur, maturarea limfocitelor.
LIMFOCIT T MATUR / lymphocyte T mature / mature T lymphocyte. L. T a cui diferen]iere la ni-velul *timusului s-a încheiat. L. T
m. posed receptori specifici (*receptori T) pentru un tip de *self modificat. Diferitele modalit\]i de ac]iune [i markerii membranari
specifici permit definirea a dou grupe principale de l. T m.: *l. T4 [i *l. T8. V. maturarea limfocitelor [i timocit matur.
LIMFOCIT T SUPRESOR / lymphocyte T sup-presseur / T suppressor lymphocyte. L. T care moduleaz r\spunsul imunitar, fiind o
celul CD8
+ ca [i *l. T citotoxic. În absen]a unor caracteristici membranare bine stabilite, unii autori pun la îndoial existen]a sa.

474. 474
Totu[i, se pare c diferitele categorii de limfocite ar putea avea, la un moment dat, func]ii inhibitorii asupra altor celule din sistemul
imun.
LIMFOCIT VIRGIN / lymphocyte vierge / virgin lymphocyte. *L. B sau *l. T care nu au întâlnit *determinantul antigenic (l. B) sau
*selful modificat specific *receptorului B sau, respectiv, *receptorului T.
LIMFOCITEMIE, s. f. / lymphocytémie, s. f. / lym-phocyt(a)emia.
[Lat. lympha = ap limpede; gr. kytos = celul\; haima, -atos =
sânge
.] Cre[terea masiv a numului de *limfocite din sânge.
LIMFOCITOM, s. n. / lymphocytome, s. m. / lym-phocytoma.
[Lat. lympha = ap limpede; gr. kytos = celul\; -oma.] Proliferare
limfocitar benign localizat la nivelul dermului. Se disting for-me circumscrise, unice, [i forme diseminate (reticulocitoz
limfocitar benign Degos).
LIMFOCITOPENIE, s. f. / lymphocytopénie, s. f. / lymphocytopenia.
[Lat. lympha = ap limpede; gr. kytos = celul\; penia =
s\cie
.] Sc\derea pro-centului de *limfocite în formula leucocitar\. Poate fi de etiologie: endocrin (boal Cushing, mixedem),
toxic (uremie, boal de iradiere, citostati-ce), prin hipoplazia ]esutului limfatic (reticulosar-com, boal Hodgkin, metastaze),
infec]ioas (tu-berculoz miliar\ acut, autoanticorpi limfocitari, leucemie limfatic cronic etc.). Sin.:
limfopenie.
LIMFOCITOPOIEZ|, s. f. / lymphocytopoïese, s. f. / lymphocytopoiesis.
[Lat. lympha = ap lim-pede; gr. kytos = celul\; poiesis
= creare, formare, de la
poiein = a face.] Ansamblul proceselor fiziologice care determin formarea *limfocitelor la nivelul m\duvei
[i ]esuturilor limfoide.
LIMFOCITOSARCOM, s. n. / lymphosarcome, s. m. / lymphosarcoma.
[Lat. lympha = ap lim-pede; gr. kytos = celul\; sarx,
sarkos
= carne; -oma.] Tip de *limfosarcom `n care toate celulele tumorale au aspectul de limfocit mic (v. limfocit).
LIMFOCITOTOXIC, adj. / lymphocytotoxique, adj. / lymphocytotoxic.
[Lat. lympha = ap limpede; gr. kytos = celul\; toxikon =
otrav pentru vârful s\ge]ilor, de la
toxon = s\geat\.] Care distruge *limfocitele.
LIMFOCITOTOXICITATE, s. f. / lymphocytotoxi-cité, s. f. / lymphocytotoxicity.
[Lat. lympha = ap limpede; gr. kytos = celul\;
toxikon = otrav pentru vârful s\ge]ilor, de la toxon = s\geat\.] Efect de *citotoxicitate exercitat direct de *limfocite asupra unei
celule ]int\, independent de *complement. O reac]ie de l. poate fi ob]inut cu limfocite sensibilizate specific în prezen]a unor celule
]int corespondente specific. De ex.: în imunitatea de gref sau în imunitatea antitumoral\. Mai rar, l. se ob]ine prin punerea în
contact a limfocitelor normale [i a celulelor acoperite de anticorpi.
LIMFOCITOZ|, s. f. / lymphocytose, s. f. / lym-phocytosis.
[Lat. lympha = ap limpede; gr. kytos = celul\; -ozã.] Cre[terea
numului de *limfocite din sânge.
LIMFOGRAFIE, s. f. / lymphographie, s. f. / lym-phography.
[Lat. lympha = ap limpede; gr. graphein = a scrie.] Metod radio-
chirurgical prin care se ob]ine opacifierea sistemului limfogangli-onar
in vivo, dup injectarea unui produs de contrast, de regul
*lipiodol, direct în vasele limfatice. În acest scop se repereaz un colector limfatic periferic, de obicei pedios (cu ajutorul unui
colorant limfotrop), dup care vasul limfatic este de-nudat [i cateterizat, iar apoi se injecteaz sub-stan]a de contrast. Pot fi
observate, dup opacifiere, vasele limfatice ale gambei, coapsei, limfaticele [i ganglionii retroperitoneali (*nodulii aortici, *nodulii
iliaci [i *nodulii lombari), ca [i *canalul toracic.
LIMFOGRANULOM, s. n. / lymphogranulome, s. m. / lymphogranuloma.
[Lat. lympha = ap limpede; granulum, dim. de la
granum = gr\unte; -oma.] Denumire dat leziunilor histologice din *boala Hodgkin, pentru sublinierea caracterului mixt,
inflamator [i tumoral.
LIMFOGRANULOMATOZ|, s. f. / lymphogranu-lomatose, s. f. / lymphogranulomatosis.
[Lat. lympha = ap limpede; granulum,
dim. de la
gra-num = gr\unte; -oma; -ozã.] Proliferare tumoral a ]esuturilor limfoide, îndeosebi a ganglionilor lim-fatici. Tipuri:
1)
L. benign\ este denumit *boala Besnier-Boeck-Schaumann. 2) L. malign\ este denumit *boala Hodgkin. 3) L. venerian\ (v.).
LIMFOGRANULOMATOZ| INGHINAL| SUBA-CUT| / lymphogranul omatose inguinale sub-aiguë / lymphogranulomatosis
inguinalis. Sin.: boal Nicolas-Favre (v.).
LIMFOGRANULOMATOZ| VENERIAN| / lym-phogranulomat ose vénérienne / venereal lym-phogranulomatosis. Sin.: boal
Nicolas-Favre (v.).
LIMFOID, adj. / lymphoïde, adj. / lymphoid.
[Lat. lympha = ap limpede; gr. eidos = form\.] Care este asem or sau apar]ine
limfei ori ]esutului sistemului limfatic.
LIMFOKIN|, s. f. / lymphokine, s. f. / lympho-kine.
[Lat. lympha = ap limpede; gr. kinein = a mi[ca.] Factor solubil eliberat de
*limfocite în timpul unui nou contact cu antigenul la care au fost sensibilizate [i care declan[eaz reac]ia de *imunitate mediat
celular. Exist dou categorii de l.: 1)
L. nespecifice unui antigen (factor de permeabilitate, factor inhibitor al migrii leucocitelor,
factor mitogen, limfotoxin\, factor de transformare limfocitar\, factor inhibitor al sintezei de ADN etc.). 2)
L. specifice unui singur
antigen (factor secretat de celule T auxiliare, factor secretat de celulele supresoare, factor de transfer). *Interleukinele 2 [i 3,
*interferonul
γ sunt l. V. [i citokine.
LIMFOM, s. n. / lymphome, s. m. / lymphoma.
[Lat. lympha = ap limpede; -oma.] Termen generic pentru modificile maligne
care, spre deosebire de *leucemii, sunt situate predominant în ]esuturile limfoide. Cele dou variante majore de l. sunt *boala
Hodgkin [i *l. non-hodgkinian (cuprinzând vechile denumiri de limfosarcom [i reticulo-sarcom). De[i ambele tumori infiltreaz
organele reticuloendoteliale, ele sunt distincte biologic [i clinic, în ceea ce prive[te tipul celular, sediul bolii, prezen]a simptomelor
sistemice, transla]iile cromozomiale [i curabilitatea. Spre deosebire de leucemii, l. apar ini]ial la nivelul ganglionilor limfatici, dar pot
de asemenea s disemineze (în faza "leucemic\") în sânge [i în m\duva hematogen\.
LIMFOM BURKITT / lymphome de Burkitt / Bur-kitt’s lymphoma.
[Dennis Burkitt, medic sco]ian contemporan, specialist `n boli
tropicale
.] Sin.: tumor Burkitt (v.).
LIMFOM GIGANTOFOLICULAR / lymphome gi- gantofolliculaire / Brill-Symmers disease. Sin.: boal Brill-Symmers (v.).
LIMFOM HODGKIN / lymphome de Hodgkin / Hodgkin’s lymphoma.
[Thomas Hodgkin, medic englez, Londra, 1798-1866.] Sin.:
boal Hodgkin (v.).
LIMFOM IMUNOBLASTIC / lymphome imm uno-blastique / immunoblastic lymphoma. Sin.: imunoblastosarcom (v.).
LIMFOM MALIGN NON-HODGKINIAN / lym-phome ma lin non-hodgkinien / non-Hodgkin malignant lymphoma. Denumire generic
pentru termenii utiliza]i, pân recent, de *limfosarcom [i *reticulosarcom. Noua denumire pune accent pe unicitatea histogenezei
celor dou tipuri de tumori. Arhitectura acestor tumori, observat pe o biopsie ganglionar\, poate fi nodular sau difuz\.
Histopatologic, se disting forme nediferen]iate, pu-]in diferen]iate [i diferen]iate, ca [i l. histiocitare [i l. imunoblastice. Imunologic,
se disting l. cu celule T [i cu celule B, având diferite grade de diferen-]iere. Clasificile l. se afl în remaniere constant\.
LIMFOM MEDITEREANEAN / lymphome méditer-ranéen / Mediterranean abdominal lymphoma. Tip de l. caracterizat prin anomalii
ale imunoglo-bulinelor (*boala lan]urilor grele). L. m. const din-tr-o tumor cu localizare abdominal\, precedat de o faz
îndelungat de tulburi digestive, cu diaree [i malnutri]ie.
LIMFOMATOZ|, s. f. / lymphomatose, s. f. / lym-phomatosis.
[Lat. lympha = ap limpede; -oma; -ozã.] Nume generic, imprecis
[i desuet, pentru toate afec]iunile caracterizate prin hiperplazia sis-temului limfatic.
LIMFOPATIE, s. f. / lymphopathie, s. f. / lympho-pathy.
[Lat. lympha = ap limpede; gr. pathos = boal\.] Termen vag, inutil,
desemnând orice afec]iune a sistemului limfatic.
LIMFOPENIE, s. f. / lymphopénie, s. f. / lympho-penia.
[Lat. lympha = ap limpede; gr. penia = s\cie.] Sin.: limfocitopenie (v.).
LIMFOPOIEZ|, s. f. / lymphopoïèse, s. f. / lym-phopoiesis.
[Lat. lympha = ap limpede; gr. poiesis = creare, formare, de la
poiein
= a face.] Sin.: limfocitopoiez (v.).

475. 475
LIMFOPROLIFERATIV, adj. / lymphoprolifératif, -ive, adj. / lymphoproliferative. [Lat. lympha = ap limpede; proles = descenden]i,
urma[i;
ferre = a duce.] Despre un proces patologic care se `n-so]e[te cu multiplicarea anormal\, `n organele limfoide, a
*limfocitelor, *plasmocitelor [i *limfo-blastelor.
LIMFORAGIE, s. f. / lymphorragie, s. f. / lym-phorrhagia.
[Lat. lympha = ap limpede; gr. rhegnynai = a ]â[ni, a izbucni.]
Scurgere persistent a *limfei la exterior, prin pierderea continuit\]ii unui vas limfatic sau a unui ganglion limfatic, de regul
posttraumatic\. Sin.: limforee.
LIMFORETICULOZ| BENIGN| DE INOCUL ARE / lymphoréticulose bénigne d'inoculation / cat scratch disease.
[Lat. lympha =
ap limpede;
reticulum, dim. de la rete, -is = re]ea; -ozã; be-nignus = binevoitor; inoculare = a altoi, a implanta.]
*Limfadenit infec]ioas acut benign\, provocat de un virus [i transmis prin zgârieturi de pisic\. Clinic: [ancru de inoculare,
adenopatie regional cu tendin] la supura]ie, febr\, semne generale, erup]ii cutanate. Sin.: boala ghearelor de pisic\, boal
Debré-Mollaret, boal Petzetakis.
LIMFOREE, s. f. / lymphorrhée, s. f. / lymphor-rh(o)ea.
[Lat. lympha = ap limpede; gr. rhoia = curgere, de la rhein = a curge.]
Sin.: limforagie (v.).
LIMFOSARCOM, s. n. / lymphosarcome, s. m. / lymphosarcoma. [Lat. lympha = ap limpede; gr. sarx, sarkos = carne; -oma.]
Denumire veche, în prezent dep\[it\, pentru *limfoamele non-hodg-kiniene. V. pentru terminologia actual\: *limfom [i *limfom
malign non-hodgkinian.
LIMFOTOXIN|, s. f. / lymphotoxine, s. f. / lym-photoxin.
[Lat. lympha = ap limpede; gr. to-xikon = otrav pentru vârful
s\ge]ilor, de la
to-xon = s\geat\; -inã.] Glicoprotein de 24 kDa, omolog în propor]ie de 30 % cu *factorul de ne-croz tumoral\,
cu care intr în competi]ie pe a-ceia[i receptori membranari. L. este o *citokin sintetizat exclusiv de *celulele T. Nu este
circulant [i exercit o ac]iune local\. Activeaz neu-trofilele [i intervine în inflama]ia acut\. De asemenea, activeaz celulele
endoteliale, crescând adeziunea leucocitelor, produc]ia lor de citokine [i facilitând extravazarea acestora.
LIMINAL. Var. pentru liminar (v.).
LIMINAR, adj. / liminaire, adj. / liminal.
[Lat. limen, -minis = prag, limit\.] Care este la limita pragului de percep]ie (ex.: stimul l.)
sau de eficacitate (ex.: doz l.). Var.: liminal.
LIMINOMETRU, s. n. / liminomètre, s. m. / limi-nometer.
[Lat. limen, -minis = prag, limit\; gr. metron = m\sur\.] Instrument
care m\soar intensitatea limit a unui stimul care, aplicat pe un tendon, poate provoca un reflex.
LIMIT|, s. f. / limite, s. f. / limit.
[Lat. limes, -itis = linie de hotar.] Sin.: prag (v.).
LINEA FUSCA / linea fusca / linea fusca.
[Lat. linea = linie; fuscus = negru, brun.] Linie brun arciform\, întins de la o tâmpl la
alta, situat la limita frontal a pului capului [i descris în leziunile inflamatorii sau neoplazice ale encefalului.
LINGOARE, s. f. / fièvre typhoïde / typhoid fever.
[Lat. languor, -oris = sliciune, boal\.] Var. pop.: lungoare. Sin. pop. pentru:
febr tifoid (v.).
LINGUAL, adj. / lingual, -ale, -aux, adj. / lingual.
[Lat. lingua = limb\.] Cu referire la *limb\.
LINGULA, s. f. / lingula, s. f. / lingula. NA: lingula.
[Lat. lingula, dim. de la lingua = limb\.] Structur anatomic sub form de
limb mic\. 1) Partea inferioar a lobului superior al pl\mânului stâng. 2) Lobul anterior al *vermisului cerebelului.
LINGULECTOMIE, s. f. / lingulectomie, s. f. / lingulectomy.
[Lat. lingula, dim. de la lingua = limb\; gr. ektome = excizie.] Abla]ie
chirurgical a *lingulei, por]iunea lobului superior al pl\mânului stâng.
LINIA NENUMIT| / ligne innominée / linea inno-minata. NA: linea terminalis pelvis. L. terminal a pelvisului, situat la marginea
inferioar a oaselor pelvine. Se `ntinde de la articula]ia sacroiliac la spina iliac antero-superioar\, marcând planul ce separ
pelvisul fals de pelvisul adevat.
LINIE, s. f. / ligne, s. f. / line.
[Lat. linea = linie.] 1) Linii de acre]iune sau de cre[tere osoas\. 2) L. alb\, rafeu de încruci[are a
fibrelor tendinoase compunând tecile celor doi mu[chi mari drep]i; se întinde pe linia median a abdomenului, de la a-pendicele
xifoid la simfiza pubian\. 3)
L. de animale cu anumite calit\]i, utilizat în cercetare, îndeosebi în imunologie. 4) L. celular\:
popula]ie ce-lular cultivat
in vitro. 5) L. de orientare ocluzal\ une[te dou puncte extreme de pe o hemiarcad dentar\.
LINIE ALB| / ligne blanche / linea alba. NA: linea alba. V. linie.
LINIE CELULAR| / ligne cellulaire / cell line. Ce-lule derivate dintr-o prim cultur\, în momentul primului *repicaj. Dac celula ini]ial
care a fost selec]ionat [i clonat este tumoral\, l. c. va fi ne-muritoare [i va putea fi cultivat un timp nelimitat. În cazul celulelor
netumorale, l. c. va putea fi conservat un anumit num de genera]ii, în func]ie de vârsta organismului din care provine. L. c. cu
muta]ii specifice sunt utilizate pentru investigarea func]iilor genelor.
LINIE LIMFOCITAR| / série lymphocytaire / lym-phocytic series. Sin.: serie limfocitar (v.).
LINIE MIELOCITAR| / série granulocytaire / myeloid series. Sin.: serie mielocitar (v.).
LINII KERLEY / lignes de Kerley / Kerley’s lines.
[Peter James Kerley, radiolog englez, n. 1900.] Opacit\]i pulmonare liniare
observate radiologic la nivelul lobilor pulmonari inferiori `n cadrul unui proces patologic intersti]ial. Sunt determinate de dilata]ia
vaselor limfatice interlobulare.
LINII REIL-BEAU / lignes de Reil-Beau / Reil-Beau lines.
[Johann Christian Reil, anatomist [i medic german, profesor de
medicin la Halle, Berlin, 1759-1813;
Joseph Honoré Simon Beau , medic francez, 1806-1865.] Depresiuni transversale care
apar ca urmare a unor perturbi func]ionale ale matricei ungveale. Pe m\sur ce se produce alunecarea dinapoi-înainte a limbului
ungveal, respectiv cre[terea unghiei, [an]urile înainteaz progresiv pân la marginea liber a unghiei [i dis-par. Se întâlnesc
concomitent la mai multe unghii, la bolnavi cu boli infec]ioase (febre eruptive, tifos exantematic, lues, febr tifoid\, piodermite), în
in-toxica]ii profesionale (plumb, arseniu, aur), în eczeme, radiodermite, deger uri, hipercalcemie. U-neori, fisurile transversale pot
interesa toat gro-simea unghiei (*onicoschizie).
LINIMENT, s. n. / liniment, s. m. / liniment.
[Lat. linimentum = unsoare, de la linire = a unge.] Pre-parat medicamentos lichid
(emulsie uleioas) des-tinat s fie aplicat pe piele.
LINIT|, s. f. / linite, s. f. / linitis.
[Gr. linon = a]\, ]esut sau coard de in (aluzie la culoarea albicioas [i la consisten]a dur a
leziunii); -
itã.] Inflama]ia ]esutului celular al stomacului. L. plastic\ sub forma benign\ ia aspectul de gastrit indurant\, iar în
forma
malign\, de *cancer schiros, care infiltreaz [i sclerozeaz o parte din peretele stomacal.
LINIT| PLASTIC| / linite plastique / linitis plastica. Sin.: epiteliom schiros al stomacului. V. lini-t\.
LINKAGE / linkage / linkage.
[Engl. linkage, de la to link = a lega, a uni.] Anglicism care desem-neaz o asociere de gene ce
manifest tendin]a s r\mân reunite în descenden] în loc s prezinte o segregare independent conform legii a treia a lui
Mendel. Datorit fenomenului de l. une-le gene sau secven]e de ADN situate `n loci specifici sunt transmise `mpreun `n
succesiunea genera]iilor, ca o consecin] a proximit\]ilor fizice pe cromozomul purt or. ~n român\, termenul poate fi tradus prin
`nl]uirea genelor. Uneori, `ndeosebi `n vorbire, se utilizeaz\: lincaj, sau, referitor la gene, lincate (linkate). Aceste "solu]ii” sunt
discutabile.
LIOFILIE, s. f. / lyophilie, s. f. / lyophil.
[Gr. lyein = a distruge; philia = atrac]ie, de la philein = a iubi.] Proprietatea particulelor
coloidale ale unui solvit de a tinde s fixeze puternic [i în cantitate mare moleculele mediului de dispersie, adic ale solventului. În
jurul particulelor se formeaz un înveli[ de solvatare. Dac solventul este apa, se utilizeaz termenii *hidrofil [i *hidrofilie.
LIOFILIZARE, s. f. / lyophilisation, s. f. / lyophi-lization, freeze drying.
[Gr. lyein = a distruge; philein = a iubi.] Procedeu de
conservare a produselor biologice fragile (fragmente de ]esuturi sau organe, hormoni, vaccinuri, enzime, plasm\, ser,
gamaglobuline, antibiotice, alte medicamente etc.). În vederea l., produsul biologic este mai întâi congelat (de obicei în azot lichid,
la -194,5
0
C), apoi este introdus într-o incint la nivelul ceia, prin sc\derea presiunii, se produce deshidratarea probei. Produsul

476. 476
liofilizat nu sufer nici o alterare [i poate fi men]inut ca atare timp îndelungat. Utilizarea sa este posibil dup reconstituire prin ad\-
ugare de ap distilat sau a unei solu]ii fiziologice. Sin. criodesicare [i criodeshidratare trebuiesc evitate.
LIOTIRONIN|, s. f. / liothyronine, s. f. / liothyro-nine. (DCI) Izomerul levorotator al *triiodotironinei; este utilizat ca sare de sodiu în
tratamentul *hipotiroidismului.
LIPAZ|, s. f. / lipase, s. f. / lipase.
[Gr. lipos = gr\sime; -azã.] Enzim care activeaz hidroliza unui lipid. L. pancreatic\ este
con]inut în sucul pancreatic [i activeaz degradarea *gliceridelor în *acizi gra[i [i *glicerol. V. [i tab. const. biochim.
LIPAZEMIE, s. f. / lipasémie, s. f. / lipas(a)emia.
[Gr. lipos = gr\sime; -azã; haima, -atos = sânge.] Concentra]ia *lipazei din serul
sanguin. Valoarea normal 227 UI/l; cre[te în afec]iunile pancreasului, îndeosebi în *pancreatita acut\.
LIPECTOMIE, s. f. / lipectomie, s. f. / lipectomy.
[Gr. lipos = gr\sime; ektome = excizie.] Abla]ia, îndeptarea ]esutului gr\sos
(adipos) din zonele în care acesta s-a depus excesiv (ex.: de la nivelul peretelui abdominal).
LIPEDEM, s. n. / lipoedème, s. m. / lip(o)edema.
[Gr. lipos = gr\sime; oidema, -atos = umfl ur\, de la oidein = a cre[te în
volum
.] Denumire utilizat uneori pentru o tulburare ereditar manifest printr-o tumefiere simetric a membrelor inferioare
consecutiv depozitii de gr\simi. Afecteaz `ndeosebi sexul feminin. Termenul este incorect, deoarece edemul rezult din
acumulare de lichide [i nu din cauza unui depozit lipidic.
LIPEMIE, s. f. / lipémie, s. f. / lip(a)emia.
[Gr. li-pos = gr\sime; haima, -atos = sânge.] Prezen]a [i concentra]ia *trigliceridelor în
sânge. L. normal este sub 1,50 g/l. Sunt necesare dou observa]ii: 1) Uneori, termenul l. este considerat sin. cu *lipi-demie. 2)
Alteori, ambii termeni sunt utiliza]i pentru a desemna o concentra]ie crescut de lipide în sânge.
LIPIDE, s. n. / lipides, s. m. / lipids.
[Gr. lipos = gr\sime.] Denumire generic a esterilor de acizi gra[i de mas molecular mare,
constituen]i ai ]esuturilor vii. L. sunt insolubile în ap [i solubile în solven]i ca alcoolul [i cloroformul. Reprezint un component
important al dietei, atât datorit valorii energetice mari, cât [i prin asocierea cu *vitaminele liposolubile [i cu *acizii gra[i esen]iali.
Se disting urm oarele tipuri principale de l.: *gr\simi (l. simple), *steroizi, *fosfolipide [i *glicolipide. V. [i lipidemie.
LIPIDEMIE, s. f. / lipidémie, s. f. / lipid(a)emia.
[Gr. lipos = gr\sime; haima, -atos = sânge.] Con-]inutul sângelui în *lipide totale.
Normal: 5-8 g/l. Lipidele totale cuprind colesterolul [i esterii s\i, tri-gliceridele, fosfolipidele [i acizii gra[i liberi. Lipidele din sânge
(cu excep]ia acizilor gra[i) sunt a-sociate cu proteinele sub form de *lipoproteine. L. cre[te în timpul digestiei [i în unele boli
(diabet, mixedem) [i scade în unele afec]iuni hepatice, îndeosebi în ciroze.
LIPIDOZ|, s. f. / lipidose, s. f. / lipoidosis.
[Gr. lipos = gr\sime; -ozã.] Sin.: lipoidoz (v.).
LIPIDURIE, s. f. / lipidurie, s. f. / lipiduria.
[Gr. lipos = gr\sime; ouron = urin\.] Eliminarea urinar de lipide, exprimat prin
aspectul opalescent al urinii sau prin observarea de pic uri de gr\sime la microscop. Sin.: lipurie.
LIPIODOL, s. m. / lipiodol, s. m. / lipiodol.
[Gr. lipos = gr\sime; ioeides = violet; -ol.] Denumire comercial (firma Guebert -
Fran]a) pentru o sub-stan] de contrast, opac la radia]iile X, reprezentând un preparat uleios iodat ce are la baz deriva]i de acizi
gra[i extra[i din uleiuri naturale (flori de mac de gr\din\ te mare, determinat de compozi]ia uleioas [i de
concentra]ia foarte mare de iod (480 mg/ml). În prezent, aplica]iile l. s-au restrâns doar la *limfogra-fie. O utilizare recent\:
chemoembolizarea tumorilor hepatice maligne, în emulsie cu citostatice. Un preparat similar este ethiodolul (firma Winthrop -
SUA).
LIPOARTRIT|, s. f. / lipoarthrite, s. f. / lipoarthri-tis.
[Gr. lipos = gr\sime; arthron = articula]ie; -itã.] Tulburare a metabolismului
lipidic din perioada *menopauzei: dureri ale articula]iilor genunchilor, cu depunere de gr\simi.
LIPO-ASPIRA}IE, s. f. / lipo-aspiration, s. f. / liposuccion.
[Gr. lipos = gr\sime; lat. aspiratio, -onis = aspira]ie a aerului, de la
aspirare = a inspira, a sufla (ad = c re, lâng\, aproape; spirare = a r\sufla).] Sin.: liposucciune (v.).
LIPOATROFIC, adj. / lipoatrophique, adj. / lipoa-trophic.
[Gr. lipos = gr\sime; a - priv.; trophikos = care hre[te, de la trephein
= a hri.] Care se `nso]e[te de atrofia ]esutului adipos.
LIPOATROFIE, s. f. / lipoatrophie, s. f. / lipoatro-phy.
[Gr. lipos = gr\sime; a - priv.; trophe = hra-n\, nutri]ie.] Regresie localizat
sau generalizat a ]esutului adipos din organism. V. [i diabet lipo-atrofic.
LIPOBLAST, s. n. / lipoblaste, s. n. / lipoblast.
[Gr. lipos = gr\sime; blastos = germen.] Celul formativ\, cu citoplasma plin de
mici pic uri de gr\sime, care vor conflua. Se produce fie din ce-lule grase, fie din celule ale ]esutului conjunctiv.
LIPOCROM, s. m. / lipochrome, s. m. / lipo-chrome.
[Gr. lipos = gr\sime; khroma, -atos = culoare.] Grup de pigmen]i
hidrocarbona]i solubili în gr\simi: caroten, xantofil, lutein\, cromofor, care coloreaz natural untul, g\lbenu[ul de ou etc.
LIPODISTROFIE, s. f. / lipodystrophie, s. f. / lipo-dystrophy.
[Gr. lipos = gr\sime; dys = greu, dificil; trophe = hran\, nutri]ie.] 1)
Perturbare a me-tabolismului gr\similor. 2)
L. intestinal\, (v.). 3) L. progresiv\, (v.).
LIPODISTROFIE INTESTINAL| / lipodystrophie intestinale / intestinal lipodystrophy. Sin.: boal Whipple (v.).
LIPODISTROFIE PROGRESIV| / lipodystrophie progressive / progressive lipodystrophy. Afec-]iune rar\, care apare `ndeosebi la
sexul feminin `nainte de pubertate [i `n perioada adolescen]ei, caracterizat prin atrofie progresiv [i sistematizat a ]esutului
adipos subcutanat din jum atea superioar a organismului, `n timp ce ]esutul din jum atea subombilical nu este redus [i poate
chiar s fie hipertrofiat. Biologic exist\ hipertrigli-ceridemie. Aceast boal se pote asocia cu alte manifesti patologice: diabet,
distiroidii, afec]iuni dermatologice, miopatii, boli renale (frecvente [i pot fi `n rela]ie cu un prognostic letal prematur). Etiologia,
discutat\, implic afec]iuni neuroendocrine sau *displazie mezodermic\. Sin.: boal Barraquer-Simons, boal Holländer-Simons.
LIPOFIBROM, s. n. / lipofibrome, s. m. / lipofi-broma.
[Gr. lipos = gr\sime; lat. fibra = fibr\; -oma.] Tumor mixt benign
compus din ]esut adipos [i din ]esut fibros.
LIPOFIL, adj. / liphophile, adj. / liphophilic.
[Gr. lipos = gr\sime; philos = prieten, de la philein = a iubi.] Despre o substan] care
prezint afinitate pentru gr\simi.
LIPOFILIE, s. f. / lipophilie, s. f. / lipophilia.
[Gr. lipos = gr\sime; philia = atrac]ie, de la philein = a iubi; -oma.] Afinitate pentru
gr\simi.
LIPOFUSCIN|, s. f. / lipofuscine, s. f. / lipofuscin.
[Gr. lipos = gr\sime; lat. fuscus = negru, brun; -inã.] Pigment denumit [i de
uzur\, de culoare neagr\. Se acumuleaz `n ficat dup necroza hepatocitelor sau `n cursul *sindromului Dubin-Johnson. V. [i
cromolipoide.
LIPOFUSCINOZ|, s. f. / lipofuscinose, s. f. / lipo-fuscinosis.
[Gr. lipos = gr\sime; lat. fuscus = negru, brun; -inã; -ozã.] Termen
generic care desemneaz acumularea `n diferite celule sau ]esuturi a *cromolipoidelor. Ex.: acumularea `n ficat, consecutiv
necrozei hepatocitelor, sau `n neuroni, `n cursul bolii *Spielmeyer-Vogt.
LIPOFUSCINOZ| NEURONAL| JUVENIL| / maladi e de Batten / neuronal ceroid lipofuscinosis. Sin.: boal Batten (v.).
LIPOGENEZ|, s. f. / lipogenèse, s. f. / lipogene-sis.
[Gr. lipos = gr\sime; genesis = producere, de la gennan = a produce.]
Formarea de lipide prin conversia metabolic a glucidelor [i lipidelor. Sin.: adipogenez\.
LIPOGRANULOM, s. n. / lipogranulome, s. m. / lipogranuloma.
[Gr. lipos = gr\sime; lat. granu-lum, dim. de la granum =
gr\unte; -
oma.] Nodul de material lipoid asociat cu inflama]ia granulo-matoas aseptic\.
LIPOGRANULOMATOZ|, s. f. / lipogranuloma-tose, s. f. / lipogranulomatosis.
[Gr. lipos = gr\-sime; lat. granulum, dim. de la
granum = gr\-unte; -oma; -ozã.] Perturbare a metabolismului lipidic caracterizat anatomopatologic prin proliferarea, necroza [i
transformarea fibroas a celulelor adipoase, `nso]ite de reac]ii inflamatorii ale ]esutului conjunctiv `nvecinat [i de formarea unor
*lipogranuloame.
LIPOGRANULOMATOZ| DISEMINAT| / lipogranulomat ose disséminée / disseminated lipogranulomatosis. Sin.: sindrom Farber-
Uzman (v.).
LIPOID, adj., s. n. / lipoïde, adj., s. m. / lipoid.
[Gr. lipos = gr\sime; eidos = form\.] 1) Termen folosit pentru a sugera aspectul
asem or cu ]esutul adipos al unor forma]iuni tumorale. 2) (Substan]) care prezint\ o structur chimic înrudit cu a *lipidelor.

477. 477
LIPOIDOZ|, s. f. / lipoïdose, s. f. / lipoidosis. [Gr. lipos = gr\sime; eidos = form\; -ozã.] Denumire generic a unui grup de
afec]iuni determinate de tulburi enzimatice congenitale ale metabolismului lipidic care conduc la o acumulare anormal
(*tezaurismoz) de lipide sau de substan]e înrudite (*lipoide), localizat cel mai frecvent în *sistemul reticuloendotelial. Exist mai
multe boli, cu tablou clinic variat, care pot fi cuprinse în grupul l. Majoritatea sunt denumite cu nume proprii: *boala Tay-Sachs, *b.
Gaucher, *b. Fabry, *b. Krabbe, *b. Niemann-Pick, *b. Refsum, *b. Wolman, *b. Hand-Schüller-Christian, *b. Letterer-Siwe, *b.
Farber. Sin.: dislipoidoz\, dislipidoz\, lipidoz\.
LIPOLIZ|, s. f. / lipolyse, s. f. / lipolysis.
[Gr. li-pos = gr\sime; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] Hidroliza lipidelor în
*acizi gra[i liberi [i alcool (*glicerol în cazul *trigliceridelor). Se produce în cursul digestiei intestinale, sub influen]a bilei [i a sucului
pancreatic.
LIPOM, s. n. / lipome, s. m. / lipoma.
[Gr. lipos = gr\sime; -oma.] Forma]iune tumoral benign\, bine delimitat [i de consisten]
moale, cu localizare frecvent subcutanat\. Rezult din proliferarea ]esutului adipos normal.
L. arborescent al sinovialei
genunchiului
, v. boala Hoffa-Kasterot.
LIPOMATOS, adj. / lipomateux, adj. / lipomato-us.
[Gr. lipos = gr\sime; -oma.] Care prezint caracteristicile unui *lipom sau se
aseam cu un lipom.
LIPOMATOZ|, s. f. / lipomatose, s. f. / lipomato-sis.
[Gr. lipos = gr\sime; -oma; -ozã.] Stare patologic în care este caractersitic
prezen]a de lipoame multiple, mai mult sau mai pu]in numeroase. Termenul este utilizat uneori [i pentru pre-zen]a de ]esut adipos
localizat regional (pentru care este îns mai corect termenul de *adipoz\ sting diverse forme: 1)
L. cardiac\ (cu localizare
subepicardic). 2)
L. dureroas\, v. boal Der-cum. 3) L. dureroas pararotulian\, v. boal Hoffa. 4) L. nodular multipl a centurii [i
a membrelor
(Roch), afec]iune ereditar [i familial caracterizat prin prezen]a de noduli gr\so[i de mimea unei nuci, localiza]i
pe membre [i trunchi. 5)
L. segmentar a trunchiului. 6) L. simetric circumscris\. 7) L. simetric cu predo-minan] cervical\.
LIPOMIXOSARCOM, s. n. / lipomyxosarcome, s. m. / lipomyxosarcoma.
[Gr. lipos = gr\sime; myxa = mucus; sarx, sarkos =
carne; -
oma.] Tumor malign rezultat din asocierea *liposarcom -*mixosarcom.
LIPOOXIGENAZ|, s. f. / lipooxygénase, s. f. / lipooxygenase.
[Gr. lipos = gr\sime; oxys = acru; gennan = a produce; -azã.] V.
leucotrien\.
LIPOPOLIZAHARID, s. n. / lipopolysaccharide, s. m. / lipopolysaccharid.
[Gr. lipos = gr\sime; po-lys = mul]i; lat. saccharum,
gr.
sakkharon = za-h.] Compus natural rezultat din unirea unui po-lizaharid cu un lipid. Component al membranei externe a
bacteriilor Gram-negative, l. este un antigen puternic, reprezentând *endotoxina familiei *
Enterobacteriaceae.
LIPOPROTEIN|, s. f. / lipoprotéine, s. f. / lipo-protein.
[Gr. lipos = gr\sime; protos = primul; -inã.] Denumire generic pentru
proteine ale c\-ror molecule sunt asociate prin leg uri fizice sau chimice cu lipidele. Reprezint forma normal de transport a
lipidelor în circula]ia sanguin\. Plasma sanguin con]ine mai multe forme de l., caracterizate prin calitatea proteinei [i compozi]ia
lor. ~n func]ie de mobilitatea electroforetic\, se disting: 1)
LDL (low density lipoproteins) sau betalipopro-teinele reprezint forma
major de transport a esterilor de colesterol (migrare electroforetic
β). 2) VLDL (very low density lipoproteins) sau alfa 2-lipo-
proteinele
transport lipide endogene, `n special trigliceride, spre ]esuturi (banda pre- β). 3) IDL (intermediate density lipoproteins),
care transport atât trigliceride, cât [i esteri de colesterol (banda β larg\Chilomicronii sunt forma major de transport a
trigliceridelor [i colesterolului exogen din intestin `n sânge (originea la migrarea electroforetic\
HDL (high density lipoproteins)
sau
alfa 1-lipoproteinele transport colesterolul de la ]esuturi (inclusiv artere) spre ficat (banda α). V. [i tab. const. biochim.
α -LIPOPROTEIN|. Var. pentru alfalipoprotein (v. lipoprotein).
β -LIPOPROTEIN|. Var. pentru betalipoprotein (v. lipoprotein).
LIPOPROTEINOZ|, s. f. / lipoprotéinose, s. f. / lipoproteinosis.
[Gr. lipos = gr\sime; protos = primul; -inã; -ozã.] Sin.: boal
Urbach-Wiethe (v.).
LIPOSARCOM, s. n. / liposarcome, s. m. / lipo-sarcoma.
[Gr. lipos = gr\sime; sarx, sarkos = carne; -oma.] *Sarcom al ]esutului
adipos, dezvoltat rareori la rareori la nivelul unui *lipom [i situat de regul `n profunzime. Extrem de invazive, l. sunt asociate
frecvent cu alte proliferi mezen-chimatoase. Ex.: *lipomixosarcom.
LIPOSUCCIUNE, s. f. / liposuccion, s. f. / lipo-succion.
[Gr. lipos = gr\sime; lat. suctus, de la sugere = a suge.] Aspira]ia gr\simii
subcutanate cu ajutorul unor canule, realizat `n cursul unei interven]ii chirurgicale `n scop plastic sau elastic. Sin.: lipo-aspira]ie.
LIPOTIMIE, s. f. / lipothymie, s. f. / lipothymia.
[Gr. leipein = a l\sa, a abandona; thymos = spirit, minte.] Pierdere brusc\, de
scurt durat a con[tien]ei, înso]it de transpira]ie, grea]\, respira]ie superficial\, relaxare muscular par]ial sau complet\,
tulburi vizuale. Pop.: le[in.
LIPOTROP, adj. / lipotrope, adj. / lipotropic.
[Gr. lipos = gr\sime; trope = întoarcere, de la trepein = a `ntoarce.] 1) Despre o
substan] chimic cu fixare selectiv pe ]esutul adipos. 2) Care favori-zeaz mobilizarea [i degradarea gr\similor din ficat (*
factor
l
.), având efect protector hepatic.
ß-LIPOTROPIN|. Var. pentru betalipotropin (v.).
LIPOXINE, s. f. pl. / lipoxines, s. f. pl. / lipoxins.
[Gr. lipos = gr\sime; oxys = acru, oxigen; -inã.] Deriva]i ai *leucotrienelor. Posed
o leg ur du-bl în plus fa] de acestea [i trei grupi hidroxil. L. A [i B stimuleaz contrac]ia mu[chilor bron-[ici.
LIPOZOM, s. m. / liposome, s. m. / liposoma.
[Gr. lipos = gr\sime; soma, -atos = corp.] Microsfer (cu diametrul de 20-30 nm)
alc uit dintr-un strat dublu concentric de fosfolipide [i ob]inut prin dispersia fosfolipidelor în ap\. Membrana lipozo-mal\ este
asem oare cu *dublul strat fosfo-lipidic al membranei celulare. Exist l. monolamelari [i multilamelari, iar dimensiunile acestora
difer `n func]ie de tehnicile de preparare [i natura molecular a l. Studii numeroase au drept scop utilizarea l. ca transportori
(vectori) de oxigen, enzime, medicamente sau de gene în terapia genetic\. Ex.: l. con]inând metrotrexat pot fi injecta]i în sângele
pacientului în vederea încorporii în celule tumorale maligne.
LIPURIE, s. f. / lipurie, s. f. / lipuria.
[Gr. lipos = gr\sime; ouron = urin\.] Sin.: lipidurie (v.).
LISENCEFAL, s. n. / lissencéphale, s. m. / liss-encephalon.
[Gr. lissos = neted; enkephalos = creier, de la en = `n, kephale =
cap
.] *Encefal cu scoar]a cerebral neted\, f [an]uri [i circum-volu]ii.
LISERGID, s. n. / lysergide, s. m. / lysergide. *Psihodisleptic halucinogen de sintez a cui utilizare terapeutic a fost abandonat\.
Este consumat de unii toxicomani. Denumit de regul prin abrev. LSD.
LISTERIA / Listeria / Listeria.
[Sir Joseph Lister, baron, chirurg sco]ian, Glasgow, Edinburgh, Londra, 1827-1912.] Bacili Gram-
pozitivi din familia
Corynebacteriaceae, larg r\spândi]i în natur\. Transmis prin hran\, specia L. monocytogenes determin
*listerioza uman\, iar uneori meningit\, septicemie sau, la gravide, moartea fetusului.
LISTERIOZ|, s. f. / listériose, s. f. / listeriosis.
[Sir Joseph Lister, baron, chirurg sco]ian, Glas-gow, Edinburgh, Londra,
1827-1912; -
ozã.] Boal produs de *Listeria monocytogenes. Se exprim prin noduli miliari la nivelul viscerelor, cu simpto-me în
func]ie de organul afectat.
LITECTOMIE, s. f. / lithectomie, s. f. / lithectomy.
[Gr. lithos = piatr\; ectome = excizie.] Abla]ia unui *calcul.
LITEMIE, s. f. / lithémie, s. f. / lithemia.
[Gr. lithos = piatr\; haima, -atos = sânge.] 1) Concentra]ia li-tiului în plasma sanguin\. 2)
În engl., exces de a-cid uric (denumit [i
lithic acid) în sânge.
LITIAZ|, s. f. / lithiase, s. f. / lithiasis.
[Gr. lithos = piatr\; -azã.] Nume generic pentru afec]iunile ce implic formarea de
concre]iuni solide (calculi) prin aglomerarea de substan]e organice sau minerale în interiorul canalelor glandulare, conductelor
naturale sau cavit\]ilor organice. În func]ie de localizarea calculior se descriu: *colelitiaza, *l. renal\, *l. vezical\, *l. vezicular\. Sin.:
calculoz\.
LITIAZ| BILIAR| / lithiase biliaire / biliary lithia-sis. Sin.: colelitiaz (v.).
LITIAZ| BRON{IC| / lithiase bronchique / bronchial lithiasis. Sin.: bronholitiaz (v.).

478. 478
LITIAZ| RENAL| / lithiase rénale / kidney stones, urolithiasis. Boal cu etiopatogenie complex\, plurifactorial (factori genetici,
fizici, alimentari, biochimici-metabolici, infec]io[i) care const `n formarea de calculi `n bazinet, calice sau bazinet [i calice (calculi
coraliformi). Calculii pot fi forma]i din oxala]i, fosfa]i, acid uric, ura]i sau secundari unor erori metabolice. ~n marea lor majoritate,
calculii sunt radioopaci, sau dac sunt radiotransparen]i apar ca imagini lacunare la *urografie. Simptomul clinic caracteristic
pentru l. r. este colica nefretic la care se adaug *hematurie (dup colic\ tive [i cardiovasculare variabile,
*polakiurie, iar `n obstruc]iile ureterale febr [i anurie. Complica]iile l. r. pot fi obstructive (hidronefroz\, anurie obstructiv\
infec]ioase (pielonefrit acut\, pielonefroz\, [i, `n discu]ie, degenerative. Sin.: nefrolitiaz\.
LITIAZ| VEZICAL| / lithiase vésicale / bladder stones. *Litiaz cu localizare în vezica urinar\, de obicei în rela]ie cu staza urinar [i
infec]iile urinare repetitive. Compozi]ia calculilor poate fi similar cu cea a calculilor renali. Simptomatologia clinic include:
*polakiurie cu mic]iuni dureroase [i hematurie.
LITIAZ| VEZICULAR| / lithiase vésiculaire / ve-sicular lithiasis. Sin.: colecistolitiaz (v.).
LITIC, adj. / lytique, adj. / lytic.
[Gr. lytikos = care distruge, de la lyein = a distruge.] Care produce liza, care se refer la liz\. Ex.:
virus l.
LITIU, s. n. / lithium, s. m. / lithium.
[Gr. lithos = piatr\.] Elementul nr. 3 cu greutate atomic 6,939 [i densitate 0,53 g/cm
3
. Apar]ine
metalelor alcaline [i este cel mai u[or element solid la temperatura obi[nuit\. Este r\spândit `n natur\, dar `n cantit\]i mici, iar
asociat cu sodiul [i potasiul este prezent `n numero[i silica]i [i fosfa]i. Ionii de Li confer propriet\]i diuretice apelor minerale. Cel
mai mare interes `n medicin `l reprezint utilizarea Li (sub form de carbonat, citrat sau gluconat de litiu) `n tratamentul tulburilor
bipolare maniaco-depresive. Mai rar, cationul poate fi utilizat `n hematologie, pentru cre[terea numului leucocitelor. Efectele sunt
uneori excep]ionale `ndeosebi `n perioadele depresive. Mecanismul de ac]iune nu este cunoscut, fiind sus]inut ipoteza interferii
unor sisteme de *mesageri secunzi. Bateriile cu l. alimenteaz *stimulatoarele cardiace.
LITOLITIC, adj., s. n. / litholytique, litotriptique, adj., s. m. / lithotriptic.
[Gr. lithos = piatr\; lytikos = care distruge, de la lyein = a
distruge
.] (Substan]\
LITOTRIPSIE, s. f. / lithotripsie, lithotriptie, s. f. / lithotripsy.
[Gr. lithos = piatr\; tripsis = sfâ-mare.] Denumire generic pentru
procedeele de distruc]ie a calculilor reno-ureterali sau vezicali, care dup dezintegrare `n particule, mai mult sau mai pu]in fine,
sunt elimina]i odat cu urina, pe cale natural Se disting: 1)
L. extracorporeal\ utilizând aparate care genereaz unde de [oc, fie e-
mi] oare supersonice (care elibereaz energia `ntr-un spa]iu limitat producând unde de [oc acustice [i plasm\, v. plasm (2), fie
emi] oare cu amplitudine finit (care produc unde acustice pulsatile prin deplasarea unei suprafe]e activate cu descci
electrice). Unda de [oc sau de presiune este focalizat pe calcul. Propagarea undelor de [oc între generator [i calcul se
efectueaz la nivelul unui sector anatomic denumit zon de tir (localizat la suprafa]a organismului). Denumirea metodei în englez\:
Extracorporeal Shock Wave Lithotripsy - ESWL. 2) L. intracorporeal\: prin unde de [oc generate electrohidraulic, l. ultrasonic\, l.
laser (`ndeosebi cu laser pulsatil; metod ideal\, dar extrem de costisitoare), l. balistic (prin [ocuri pneumatice transmise direct `n
calcul). Var.: litotrip]ie. Sin.: litotri]ie.
LITOTRIP}IE. Var. pentru litotripsie (v.).
LITOTRITOR, s. n. / lithotriteur, s. m. / lithotrite.
[Gr. lithos = piatr\; tritor = concasor.] Instrument destinat zdrobirii calculilor
vezicali pe cale endo-ureteral\, fie mecanic, fie printr-un procedeu ultra-sonic.
LITOTRI}IE, s. f. / lithotritie, s. f. / lithotrity.
[Gr. lithos = piatr\; lat. tritus, de la terere = a sfâma.] Sin.: litotripsie (v.).
LIVEDO, s. n. / livedo, s. m. / livedo.
[Lat. livedo = pat marmorat\, de la lividus = vine]iu, palid.] Stare a pielii caracterizat prin
cianoz cu dispunere reticular\, predominant de regul la nivelul membrelor inferioare. L. poate fi consecin]a unei tulburi
constitu]ionale a circula]iei capilare (
l. pasiv) sau a unei boli inflamatorii vasculare, îndeosebi *periarterit nodoas (l. activ). L.
pasiv se [terge la ridicarea membrului inferior, spre deose-bire de l. activ.
LIVEDOID, adj. / livedoïde, adj. / livedoid.
[Lat. livedo = pat marmorat\, de la lividus = vine]iu, palid; gr. eidos = form\.] Care
se aseam cu *livedo-ul.
LIVID, adj. / livide, adj. / livid.
[Lat. lividus = vine]iu, palid.] Care este palid sau u[or gri-alb\s-trui, ca tent de culoare.
LIVIDITATE, s. f. / lividité, s. f. / lividity.
[Lat. lividus = vine]iu, palid.] 1) Caracterul unei su-prafe]e cutanate mai palide decât
normal. 2)
L. cadaveric\, pete cadaverice formate la 3-6 ore du-p moarte, în p]ile declive ale cadavrului, prin hipostaz\.
LIZAT, s. n. / lysat, s. m. / lysate.
[Gr. lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] Produs al diso-lu]iei celulelor tisulare sau a
microorganismelor.
LIZ|, s. f. / lyse, s. f. / lysis.
[Gr. lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] 1) Disolu]ia celulelor sau a microorganismelor prin
ac]iunea unor agen]i chimici, fizici sau biologici. 2) Sufix utilizat în compunerea termenilor ce desemneaz degradarea substan]elor
organice. Ex.: glicoliz\.
LIZEREU BURTON (GINGIVAL) / liséré de Bur-ton / Burton's halo.
[Fr. veche lis, forma la genul masculin (rar\lice = fir de
urzeal\;
Henry Burton, medic englez Londra, 1799-1849; (lat. gingiva = gingie).] Dung gri-alb\struie la nivelul marginii libere
a gingiilor, întâlnit în intoxica]ii profesionale cronice cu plumb (*saturnism) - gingivit saturnin\.
LIZEREU GINGIVAL / liséré gingival / gingival line. Pigmentarea marginii festonului gingival, ap\-rând de obicei în intoxica]iile
cronice ca o dung de 1-2 mm care coloreaz coletul din]ilor. Culoarea difer în func]ie de metalul care a produs intoxica]ia:
cenu[ie-albastr
= plumb, albastr\-neagr = mercur, albastr = bismut, verde = cupru etc.
LIZIL-BRADIKININ|, s. f. / lysyl-bradikinine, s. f. / lysyl-bradikinin. Sin.: kalidin (v.).
LIZIN|, s. f. / lysine, s. f. / lysine (1), lysin (2).
[ 2) Gr. lysis = distrugere, de la lyein = a distruge; -inã.] 1) Aminoacid esen]ial,
constituent, sub forma levogir\, al proteinelor. L. are propriet\]i bazice, este glicogenic [i cetogen\. Simbol
Lys sau K. 2) Nume
generic pentru o serie de substan]e (anticorpi) care au proprietatea de *liz celular specific\, prin intermediul *complementului.
Se deosebesc: bacteriolizine, hemolizine, citolizine etc. V. [i tab. const. biochim.
LIZOGEN, adj. / lysogène, adj. / lysogenic.
[Gr. lysis = distrugere, de la lyein = a distruge; gen-nan = a produce.] 1) Produc or
de lizin sau cauzator de liz\. 2) Care ]ine de *lizogenicitate.
LIZOGENICITATE, s. f. / lysogenicité, s. f. / lyso-genicity.
[Gr. lysis = distrugere, de la lyein = a distruge; gennan = a produce.] 1)
Proprietatea de a produce *lizine, ori de a provoca *liz\. 2) Poten-]ialul unei bacterii de a produce bacteriofagi. 3) Asocierea
specific între genomul bacteriofagului [i genomul bacterian.
LIZOGENIE, s. f. / lysogénie, s. f. / lysogenicity.
[Gr. lysis = distrugere, de la lyein = a distruge; gennan = a produce.]
Posibilitatea unui fag (*bacteriofag) de a se men]ine sub o form integrat (profag) în cromozomul bacterian f s antreneze
fenomen litic. O eventual activare a profagului se traduce prin liza bacteriei gazd\.
LIZOTIPIE, s. f. / lysotypie, s. f. / phage typing.
[Gr. lysis = distrugere, de la lyein = a distruge; typos = tip, model, marc\.]
Procedeu de identificare a bacteriilor în func]ie de sensibilitatea lor la diferi]i *bacteriofagi. L. este foarte utilizat în studiile
epidemiologice, îndeosebi pentru salmonele, colibacili, stafilococi [i bacili piocianici.
LIZOZIM, s. m. / lysozyme, s. f. / lysozyme.
[Gr. lysis = distrugere, de la lyein = a distruge; zyme = ferment, drojdie.] Enzim
cristalin prezent în saliv\, lacrimi, albu[ de ou [i în alte câteva fluide animale; este agent antibacterian.
LIZOZOMI, s. m. pl. / lysosomes, s. m. pl. / lyso-somes.
[Gr. lysis = distrugere, de la lyein = a distruge; soma, -atos = corp.]
Organite celulare cu morfologie [i dimensiuni variabile (0,05-0,5
µm), delimitate de o membran lipoproteic\, care con-]in circa 40
de enzime hidrolitice (hidrolaze acide: fosfataze, nucleaze, proteaze, polizaharidaze, lipaze). L. reprezint organitul celular de
digestie a unor macromolecule, a unor p]i din celul\, precum [i a unor microorganisme fagocitate. Enzime-le lizozomale
ac]ioneaz la un pH optim acid (circa 5), care este men]inut de o pomp membra-nar de protoni (H
+
) ce folose[te energia
rezultat din hidroliza ATP. Dependen]a ac]iunii enzimelor de un pH acid protejeaz componentele citoso-lului, deoarece în cazul

479. 479
lezii membranei lizozo-male enzimele eliberate sunt în mare parte inactivate de pH-ul citosolic, care este 7,2. Sinteza
hidrolazelor acide lizozomale are loc în *reticulul endoplasmatic, toate proteinele destinate l. con-]inând ca marker manoza-6-
fosfatul (M6P). A-ceast grupare prezint la nivelul *reticulului Golgi trans un receptor specific, pe baza cuia hidrolazele sunt
sortate [i direc]ionate spre l. Traficul diferitelor materiale ce urmeaz s fie digerate în l. se produce prin cel pu]in trei c\i: 1)
Endocitoz\, prin transfer de la endozomi la lizozomi. 2) Auto-fagocitoz\, prin care sunt transportate în l. debriuri celulare; în acest
proces se formeaz autofagozo-mii. 3)
Fagocitoz\, proces ce are loc numai în celule specializate (ex.: macrofage, neutrofile),
unde se formeaz fagozomii care se transform în fa-golizozomi. Pe lâng func]iile specifice, l. au probabil rol în mitoz [i în
fecunda]ie, ca [i implica]ii multiple în patologie (patologie lizozomal\, patologie articular [i muscular\, afec]iuni imunologice,
cancerogenez etc.).
LOB, s. m. / lobe, s. m. / lobe. NA: lobus, pl. lobi.
[Gr. lobos = lob.] Por]iune dintr-un viscer, net individualizat fie prin *scizuri mai
mult sau mai pu-]in profunde, fie printr-o vasculariza]ie [i fiziologie proprii. Ex.: l. pulmonar, l. hepatic.
LOB CEREBELOS / lobe cérébelleux / cerebel-lar lobe. NA: lobus cerebeli. Denumire dat diferitelor p]i ale cerebelului delimitate
prin [an]uri transversale V. cerebel.
LOB FRONTAL / lobe frontal / frontal lobe. NA: lobus frontalis. Cel mai voluminos l. al creierului uman, `ntinzându-se pe toate cele
trei fe]e ale emisferului cerebral. Fa]a extern (lateral\ tal prin *scizura lui Rolando, `ntre cele dou
[an]uri delimitându-se girusul precentral, al cui cortex, `mpreun cu cel de pe versantul anterior al *scizurii centrale, constituie a-
ria motorie central (aria 4). ~naintea acestui girus se g\sesc dou [an]uri orizontale care delimiteaz trei girusuri frontale (superior,
mijlociu [i inferior). Girusul frontal inferior este `mp]it `n
pars orbitalis, pars triangularis [i pars opercularis, ultimele dou
corespunzând centrului efector al limbajului descris de Broca. Por]iunea vecin cu polul frontal constituie l. prefrontal, cu
importante func]ii asociative comportamentale [i psihice.
LOB OCCIPITAL / lobe occipital / occipital lobe. NA: lobus occipitalis. Polul posterior al emisferului cerebral, separat de lobul
parietal [i temporal prin scizura perpendicular extern (scizura parieto-occipital lateral\
(numerotate de 1 la 6), din care ultimele dou\, separate prin *scizura calcarin\, sunt situate pe fa]a intern a emisferului cerebral.
~ntre scizura calcarin [i scizura parieto-occipital medial (perpendicular intern) se afl lobul cuneus.
LOB OLFACTIV / lobe olfactif / olfactory lobe. Parte a *rinencefalului format din bulbul olfactiv, tractul olfactiv [i trigonul olfactiv
(mic relief la bifurcarea tractului olfactiv, `ntre stria olfactiv lateral [i cea medial), implicat `n *olfac]ie.
LOB ORBITAR / lobe orbitaire / orbital lobe. NA: gyri orbitalis. Fa]a inferioar a *l. frontal, situat deasupra plafonului orbitei.
Prezint un num variabil de scizuri superficiale, dintre care scizura orbitar intern este constant\, ea con]inând bulbul [i tractul
olfactiv.
LOB PARIETAL / lobe pariétal / parietal lobe. NA: lobus parietalis. Regiune a emisferului cerebral situat `napoia l. frontal [i
deasupra l. temporal, `ntre *scizurile lui Rolando [i Sylvius. Pe fa]a extern se delimiteaz girusul post-central (unde se
proiecteaz aria somestezic I), `mpreun cu dou girusuri parietale (superior [i inferior). Ambele girusuri au un cortex extrem de
diferen]iat, cu mare capacitate asociativ\ [i integratoare. Pe emisferul dominant, ele fac parte din aria receptoare a limbajului, `n
timp ce pe emisferul nedominant intervin `n percep]ia spa]ial\, `n recunoa[terea vizual [i a unor elemente muzicale.
LOB TEMPORAL / lobe temporal / temporal lobe. NA: lobus temporalis. Parte a emisferului cerebral situat dedesubtul l. frontal [i
parietal. Pe fa]a extern se delimiteaz trei circumvolu]iuni orizontale (T
1, T
2, T
3), iar pe fa]a inferioar alte dou (T
4, T
5). Pe fa]a
intern se g\se[te a cincea circumvolu]iune, ce corespunde hipocampului care face parte din *rinencefal. L. t. corespunde ariei
gustative, ariei auditive [i vestibulare.
LOBECTOMIE, s. f. / lobectomie, s. f. / lobecto-my.
[Gr. lobos = lob; ektome = excizie.] Exereza chirurgical\, par]ial sau total\, a
unui *lob de la nivelul unui organ (pl\mân, ficat, tiroid).
LOBELIN|, s. f. / lobeline, s. f. / lobeline.
[Lobel, botanist flamand, 1538-1616; -inã.] Principalul alcaloid din Lobelia inflata,
C
22H
27NO
2, utilizat în preparatele antifumat; are ac]iune stimulant asupra centrului respirator bulbar.
LOBOTOMIE, s. f. / lobotomie, s. f. / lobotomy.
[Gr. lobos = lob; tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a t\ia.] Interven]ie
psihochirurgical destinat distrugerii fasciculelor de substan] al-b aferente la lobul frontal, îndeosebi fasciculul talamofrontal. L.
este eficient în suprimarea durerilor rebele la tratament medicamentos, ca [i în unele tulburi grave de comportament. Distruc]ia
poate fi chirurgical\, chimic\, termic sau radioizotopic\. Practica l. pune serioase probleme de bioetic\. Termenul de *leucotomie
este mai a-decvat, deoarece prin l. nu se sec]ioneaz [i nici nu se extirp un întreg lob cerebral.
LOBUL, s. m. / lobule, s. m. / lobule. NA: lo-bulus.
[Lat. medical lobulus = lob mic, de la gr. lobos = lob.] Lob mic. În general:
subdiviziune mi-c\, macroscopic sau microscopic\, a unui organ parenchimatos.
L. glomerular este alc uit din câ-teva anse
capilare, iar un glomerul con]ine 3-4 lobuli. Un
l. renal este alc\tuit dintr-o piramid Fer-rein [i corticala înconjur oare.
LOBUL CENTRAL / lobule central / lobulus centralis cerebelis. NA: lobulus centralis. Sin.: vermis (v.).
LOBUL PARACENTRAL / lobule paracentral / paracentral lobe. Circumvolu]iune situat pe fa]a intern a *emisferului cerebral, de o
parte [i de alta a por]iunii terminale a *scizurii lui Rolando.
LOCALICISM, s. n. / localicisme, s. n. / locali-cism.
[Lat. localis = local, de la locus = loc; -ism.] Concep]ie conform ceia un
proces local este studiat f observarea repercusiunilor asupra organismului.
LOCALIZARE, s. f. / localisation, s. f. / localiza-tion.
[Lat. localis = local, de la locus = loc.] 1) Determinarea sediului unui proces
morbid sau al unei leziuni. 2) Limitarea unui proces patologic la o zon restrâns\.
LOCOMOTOR, adj. / locomoteur, -trice, adj. / locomotor.
[Lat. locus = loc; motor, -oris = cel care pune în mi[care, de la movere
= a mi[ca
.] Care ]i-ne de locomo]ie; care apar]ine aparatului locomotor sau `l afecteaz\.
LOCOMO}IE, s. f. / locomotion, s. f. / locomo-tion.
[Lat. locus = loc; motio, -onis = mi[care, de la movere = a mi[ca.] Mi[carea
sau capacit\]ile de deplasare ale unei persoane dintr-un loc `ntr-altul.
LOCUS, s. n., pl. loci / locus, s. m. / locus.
[Lat. locus = loc.] 1) Termen care desemneaz locul de situare a unei gene pe un
cromozom, corespunzând unui punct bine definit. 2) Denumire utilizat pentru unele structuri ale sistemului nervos central, bine
individualizate (îndeosebi func]ional). Ex.: *
l. niger.
LOCUS NIGER / locus niger / substantia nigra. NA: substantia nigra. Lame de substan] cenu-[ie pare [i simetrice situate `n
*pedunculii cerebrali `ntre baza acestora [i calot\. Intervin `n reglarea mi[cilor automatice.
LOGAGNOZIE, s. f. / logagnosie, s. f. / logagno-sia.
[Gr. logos = cuvânt; a - priv.; gnosis = cu-noa[tere, de la gnonai = a
cunoa[te
.] Tip de *afa-zie în care nu este recunoscut sensul unui cuvânt rostit sau scris.
LOGARITM, s. m. / logarithme, s. m. / logarithm.
[Lat. [tiin]ific logarithmus, cuvânt creat de sco]ianul Neper, în 1614, din gr.
logos = raport, rela]ie; arithmos = num.] L. unui num reprezint exponentul necesar pentru a ob]ine acest num, denumit
baz\. Ex.: 2 este logaritmul lui 100, în sistemul cu baz 10 (deoarece 10
2
= 100).
LOGOCLONIE, s. f. / logoclonie, s. f. / logoclo-nia.
[Gr. logos = cuvânt; klonos = tumult, dezor-ine.] Repetarea spasmodic a
silabelor finale ale cuvintelor.
LOGOFOBIE, s. f. / logophobie, s. f. / logopho-bia.
[Gr. logos = cuvânt; phobos = fric\.] Teama exagerat de a pronun]a cuvinte
dificil de articulat.
LOGOMANIE, s. f. / logomanie, s. f. / logomania.
[Gr. logos = cuvânt; mania = nebunie.] Sin.: logoree (v.).
LOGONEVROZ|, s. f. / logonévrose, s. f. / logo-neurosis.
[Gr. logos = cuvânt; neuron = nerv; -ozã.] Perturbare complex a
exprimii articulate a cuvintelor, manifestat îndeosebi prin modifici de tonus ale musculaturii locomotorii, fona]iei [i respira]iei.
Sin. pop.: bâlbâial\, gâng\veal\.

480. 480
LOGOPEDIE, s. f. / logopédie, s. f. / logop(a)e-dia, logopedics. [Gr. logos = discurs, cuvânt; paideia = educarea copiilor,
instruire
.] {tiin]a studiului [i tratamentului defectelor vorbirii.
LOGOREE, s. f. / logorrhée, s. f. / logorrh(o)ea.
[Gr. logos = discurs, cuvânt; rhoia = curgere, de la rhein = a curge.] Vorbire
rapid [i incoerent\, întâlnit în episoadele maniacale ale tulburilor bipolare [i `n unele forme de schizofrenie. Sin.: logomanie,
verbomanie.
LOHII, s. f. pl. / lochies, s. f. pl. / lochia.
[Gr. lokheia sau lokhos = na[tere.] Termen folosit pentru a denumi secre]ia de origine
uterin care apare post-partum [i este exteriorizat vulvar timp de circa 2 s\pt\mâni). Macroscopic, aspectul l. este ini]ial
sanguinolent, ulterior serosanguinolent [i în final seros.
LOJ|, s. f. / loge, s. f. / lodge.
[Fr. loge, din limba francilor stabili]i în Galia laubja, germ. Laube = bolt de verdea]\.]
Compartiment cloazonat care con]ine unul sau mai multe organe sau forma]iuni anatomice. Ex.: l. lombar\, l. tibial anterioar\.
LOMBAL, adj. / lombal, -ire, adj. / lumbal.
[Lat. lumbus = [ale.] Care este situat, localizat `n zona *lombelor.
LOMBALGIE, s. f. / lombalgie, s. f. / lumbago.
[Lat. lumbus = [ale; gr. algos = durere.] Orice durere a regiunii lombare de origine
vertebral\, mus-cular (v. lumbago), urogenital sau ginecologic\.
LOMBALIZARE. Var. pentru lombarizare (v.).
LOMBAR, adj. / lombaire, adj. / lumbar.
[Lat. lumbus = [ale.] Care se refer la regiunea lombar\. Ex.: vertebre l., punc]ie l.
LOMBARIZARE, s. f. / lombarisation, s. f. / lum-barisation.
[Lat. lumbus = [ale.] Anomalie a primei vertebre sacrate care este
individualizat\, devenind mai mult sau mai pu]in asem oare cu a V-a vertebr lombar\. Var.: lombalizare.
LOMBARTRIE, s. f. / lombarthrie, s. f. / lumbar spondylosis.
[Lat. lumbus = [ale; gr. arthron = articula]ie.] Form de reumatism
cronic degenerativ localizat la coloana lombar\.
LOMBARTROZ|, s. f. / lombarthrose, s. f. / lum-bar osteoarthritis.
[Lat. lumbus = [ale; gr. ar-thron = articula]ie; -ozã.]
Reumatism cronic degenerativ localizat la nivelul coloanei lombare. De-termin o curbare a trunchiului [i dureri mai mult sau mai
pu]in vii, lombare [i sciatice.
LOMBE, s. f. pl. / lombes, s. f. pl. / loin. NA: lum-bus.
[Lat. lumbus = [ale.] Regiune posterioar a trunchiului, corespunzând
vertebrelor lombare, între ultimele coaste [i crestele iliace.
LOMBODISCARTROZ|, s. f. / lombodiscar-throse, s. f. / lumbar disk lesions.
[Lat. lum-bus = [ale; lat. discus, gr. diskos = disc;
gr.
ar-thron = articula]ie; -ozã.] *Discartroz a rahisului lombar.
LOMBOSACRAT, adj. / lombosacré, -e, s. f. / sa-crolumbar.
[Lat. lumbus = [ale; sacrum = osul sacru.] Sin.: sacrolombar (v.).
LOMBOSCIATIC|, s. f. / lombosciatique, s. f. / lumbago-sciatica.
[Lat. lumbus = [ale; sciati-cus, din gr. iskhiadikos = care
sufer de sciatic\, de la gr.
iskhias, -ados = afec]iune a [oldului.] Asociere a *lumbago-ului cu *sciatica.
LOMBOSTAT, s. n. / lombostat, s. m. / lombo-stat.
[Lat. lumbus = [ale; gr. statikos = care o-pre[te, de la istanai = a plasa, a
face s ]in\
.] Corset ortopedic pentru imobilizarea coloanei lombare.
LOMBOTOMIE, s. f. / lombotomie, s. f. / lumbar laminectomy, lombotomy.
[Lat. lumbus = [ale; gr. tome = t\iere, sec]iune, de la
temnein = a t\-ia.] Procedeu chirurgical care const în incizia lombar\, în scopul abordului organelor situate în loja lombar
(rinichi, suprarenale).
LONGEVITATE, s. f. / longévité, s. f. / longevity.
[Lat. longaevitas, -atis = via] lung\, de la lon-gus = lung, aevum = vârst\.]
Durat mare a vie]ii. Conven]ional, l. este marcat la om de împlinirea vârstei de 80 de ani. L. maxim la om ar fi de circa 150 de
ani.
LONGILIN, adj. / longiligne, adj. / longilineal.
[Lat. longus = lung; linea = linie.] Un individ cu corpul alungit [i sub]ire [i cu
membrele lungi, de asemenea sub]iri.
LORDOZ|, s. f. / lordose, s. f. / lordosis.
[Gr. lordos = aplecat, curbat înainte; -ozã.] Aspect fiziologic al coloanei vertebrale, care
const în pre-zen]a unei convexit\]i anterioare în regiunile cervical [i lombar\. *
Hiperlordoza reprezint deformarea fiziologic sau
patologic a rahisului prin accentuarea aspectului fiziologic, cei doi termeni fiind gre[it utiliza]i ca sinonimi.
LO}IUNE, s. f. / lotion, s. f. / lotion.
[Lat. lotio, -onis = sp\l ur\, de la lautus (lotus), participiul trecut al verbului lavere = a
sp\la
.] Solu]ie apoas\, care con]ine substan]e aromate [i o cantitate mic de alcool, destinat pentru îngrijirea pielii sau a pului.
LSD / LSD / LSD.
[Abrev. engl. LySergic acid Diethylamide = dietilamida acidului lisergic.] V. lisergid.
LUBRIFICARE, s. f. / lubrification, s. f. / lubrifi-cation.
[Lat. lubricus = care alunec u[or; fica-re, derivat de la facere = a face.]
Ungerea pielii cu gr\simi, vaselin\, pentru favorizarea masajului sau a p runderii unor medicamente.
LUCIFERAZ|, s. f. / luciférase, s. f. / luciferase.
[Lat. lux, lucis = lumin\; ferre = a conduce, a transporta; -azã.] Enzim
catalizatoare a reac]iei *luciferinei la animalele capabile de *bioluminescen]\.
LUCIFERIN|, s. f. / luciférine, s. f. / luciferin.
[Lat. lux, lucis = lumin\; ferre = a conduce, a transporta; -inã.] Substan] organic
produc\-toare a *bioluminescen]ei sub ac]iunea luciferazei [i în prezen]a ATP-ului [i a oxigenului molecular.
LUCIT|, s. f. / lucite, s. f. / lucite.
[Lat. lux, lucis = lumin\; -itã.] Termen propus pentru afec]iunile cutanate date de lumina solar
prin mecanism fototraumatic, fotodinamic sau fotoanafilactic.
LUCRU, s. n. / travail, s. m. / work.
[Lat. lucu-brare = a lucra noaptea.] 1) Obiect material. 2) L. mecanic: produsul dintre for]a
care ac]ioneaz [i m\rimea deplasii. 3)
L. mecanic ventilator: produsul dintre varia]ia de presiune [i volum în cursul unui ciclu
ventilator. Obs.: `n fr.
travail `nseamn [i *travaliu.
LUES, s. n. / syphilis, s. f. / syphilis.
[Lat. lues, luis = boal molipsitoare, flagel.] Sin.: sifilis (v.).
LUET|, s. f. / luette, s. f. / uvula, pl. uvulae. NA: uvula.
[Fr. luette, din lat. pop. uvitta, dim. de la uva = ciorchine de strugure.]
Forma]iune anatomic\, expansiune a *v\lului palatin, situat antero-median, pe peretele superior al orofaringelui. L. este mobil [i
delimitat lateral de pilierii anteriori [i posteriori palatini. Sin.: omu[or (pop.), uvula.
LUMBAGO, s. n. / lumbago, s. m. / lumbago.
[Lat. lumbago = sliciune a [alelor, de la lumbus = [ale.] 1) Termen utilizat uneori
cu sensul de dureri lombare. 2) Accident dureros paroxistic cu debut brusc, caracterizat printr-o durere lombar foarte vie [i o
senza]ie de blocaj al rahisului lombar ap\rute dup efort. L. nu este o boal\, dar reprezint manifestarea cea mai frecvent a unei
*discopatii lombosacrate. Unii autori consider l. ca o *entors a articula]iilor intervertebrale având drept consecin] deplasarea
*nucleului pulpos al discului vertebral.
LUMEN, s. n. / lumière, s. f. / lumen.
[Lat. lumen, -inis = lumin\; deschiz ur prin care trece lumina.] 1) Spa]iul liber central al
unui canal anatomic sau al unui organ tubular. 2) Unitate de m\sur a fluxului luminos egal cu fluxul emis `ntr-un unghi solid de 1
steradian de o surs luminoas a cei intensitate este egal cu 1 candel\. Simbol: lm.
LUMIN|, s. f. / lumière, s. f. / light.
[Lat. lumen, -inis = lumin\.] Und electromagnetic în domeniul vizibil, care poate fi perceput
de ochiul uman. Limitele spectrului vizibil nu sunt bine definite, fiind în rela]ie cu sensibilitatea ochiului. Centrul spectrului vizibil
(sensibilitate maxim\ itele fiind considerate 390 [i 790 nm. Lumina este emis de cor-
puri incandescente (cu sau f flac) sau prin *luminescen]\. Se propag cu viteza (c) de 3x10
8
m/s.
LUMINESCEN}|, s. f. / luminescence, s. f. / lu-minescence.
[Lat. lumen, -inis = lumin\.] Emisie de lumin la temperatur joas\,
f incan-descen]\. Termenul generic de l. cuprinde mai multe fenomene: 1)
Electroluminescen]a, emisie de lumin în tuburi cu
gaze rarefiate. 2) *
Fluores-cen]a [i *fosforescen]a. 3) *Bioluminescen]a. 4) Chimioluminescen]a, emisie de lumin în cursul unei
reac]ii chimice. 5)
Triboluminescen]a, emisie consecutiv unei ac]iuni mecanice.
LUMINOFOR, s. m. / luminophore, s. m. / lumi-nophore.
[Lat. lumen, -inis = lumin\; gr. phoros = care duce, de la pherein = a
duce, a transporta
.] Grupare chimic ce confer proprietatea de *luminescen] substan]elor organice.
LUNATISM, s. n. / lunatisme, s. m. / lunatism.
[Lat. lunaticus = supus influen]ei lunii, de la luna = lun\; -ism.] Sin.:
somnambulism (v.).

481. 481
LUNGOARE. Var. pop. pentru lingoare (v.).
LUNUL|, s. f. / lunule, s. f. / lunula. NA: lunula, pl. lunulae.
[Lat. lunula = mic semilun\.] Suprafa]a de form semilunar\.
Termenul se utilizeaz cu referin]e la unghie: l. unghiei reprezint aria semilunar\, de culoare alb\, situat lâng r\d\cina ei.
LUP|, s. f. / loupe, s. f. / loupe.
[Fr. loupe, din limba francilor stabili]i în Galia luppa = mas inform de lichid coagulat.] Lentil
convergent m\-ritoare.
L. binocular\ permite observarea obiectelor cu ambii ochi.
LUPIC, adj. / lupique, adj. / lupous.
[Lat. lupus = lup, ulcer.] Care se aseam cu *lupusul sau apar]ine lupusului.
LUPOID, adj. / lupoïde, adj. / lupoid.
[Lat. lupus = lup, ulcer; aluzie la ac]iunea de a roade, de a distruge a acestei boli; gr. eidos =
form\
.] Care se aseam cu *lupusul.
LUPOM, s. n. / lupome, s. m. / lupoma.
[Lat. lupus = lup, ulcer; -oma.] Leziune tegumentar elementar caracteristic *lupusului
tuberculos. Macroscopic se prezint sub forma unui tubercul de dimensiuni mici (pân la mimea unui bob de maze), de form
rotunjit\, cu con]inut translucid de aspect g\lbui-gelatinos. V. [i lupus.
LUPUS, s. n. / lupus, s. m. / lupus.
[Lat. lupus = lup, ulcer; aluzie la ac]iunea de a roade, de a distruge a acestei boli .] Vechi termen
medical, acordat pân în secolul trecut tuturor ulcera]iilor cu evolu]ie lent\, progresiv\. Actualmente, utilizarea termenului f un
adjectiv înseamn
l. tuberculos (denumit [i l. vulgar sau boala Mortimer). Este o tuberculoz cutanat având ca leziune tipic *lu-
pomul, care conflueaz în placarde [i se poate ulcera, dând cicatrici atrofice. Cel mai des, sediul este la fa]\, îndeosebi la nas, [i
uneori pe mucoasele nazal\, bucal\, faringian\. Termenul deriv din cuvântul lup, sugerând o evolu]ie eroziv a bolii. Sin.: lupus
tuberculos. V. [i `n continuare.
LUPUS ERITEMATOS / / lupus érythémateux discoïde / discoid lupus erythematosus. Sin.: boal Biett. V. [i lupus eritematos
diseminat.
LUPUS ERITEMATOS CRONIC / lupus érythém a-teux chronique / lupus erythematosus. Derma-toz caracterizat printr-un placard
eritematos, cu margini nete, infiltra]ie discret\, suprafa] acope-rit cu scuame [i atrofie central\. Localizile de elec]ie sunt: nas,
obraji, urechi, ceaf\, mâini, mu-coas bucal\. Sin.: boal Cazenave (2).
LUPUS ERITEMATOS DISEMINAT / lupus éry-thémateux disséminé / systemic lupus erythematosus. *Boal autoimun cu evolu]ie
cronic [i episoade acute sau subacute, consecin] a inflama]iei ]esutului conjunctiv. Afec]iunea se caracterizeaz printr-o erup]ie
alc uit din placarde eritematoase violacee, cu scuame fine, localizate la nivelul fe]ei [i mâinilor, artralgii, febr\, astenie, sc\dere
în greutate. Localizi viscerale multiple, îndeosebi renale, cardiace, nervoase, pleuropulmonare. În forma medie a bolii, cunoscut
ca
l. e. discoid (boala Biett), este afectat numai pielea. Boala poate fi diagnosticat prin prezen]a în serul sanguin a unor anticorpi
anormali: antinucleari, anti-ADN, antileucocitari, antiplachetari [i antitisulari (autoanticorpi). Prognosticul bolii, fatal în câ]iva ani, a
fost ameliorat de corticoizi [i imunosupresoare. În unele cazuri, l. e. d. este provocat de medicamente (hidralazin\, izoniazid\,
procainamid\ ea administrii acestora. Sin.: boal Besnier-Kaposi-Libman-Sachs sau boal Kaposi (4),
boal lupic\, lupus eritematos sistemic.
LUPUS ERITEMATOS SIMETRIC / lupus érythémateux symétrique / vespertilio. Sin.: vespertilio (v.).
LUPUS ERITEMATOS SISTEMIC / lupus érythémat eux systémique / systemic lupus erythematosus. Sin.: lupus eritematos
diseminat (v.).
LUPUS ERITEMATOS SUBACUT / lupus érythé-mat eux subaigu / discoid lupus erythemato-sus. Sin.: boal Biett (v.).
LUPUS TUBERCULOS / lupus tuberculeux / lupus vulgaris. V. lupus.
LUSITROP, adj. / lusitrope, adj. / lusitropic.
[Lat. lusus = relaxare, de la ludere = a se juca; gr. trope = `ntoarcere, de la trepein =
a se întoarce
.] Care amelioreaz relaxarea [i *complian]a miocardului.
LUTEIN|, s. f. / lutéine, s. f. / lutein.
[Lat. luteus = galben, de la lutum = lut, argil\; -inã.] Sin.: desuet pentru progesteron (v.).
LUTEINIZARE, s. f. / lutéinisation, s. f. / luteini-zation.
[Lat. luteus = galben, de la lutum = lut, argil\; -inã.] Transformarea în
*corp galben a foliculului ovarian dup ovula]ie.
LUTEINOM, s. n. / lutéinome, s. m. / luteoma.
[Lat. luteus = galben, de la lutum = lut, argil\; -inã; -oma.] Varietate de *tecom
care prezint o activitate func]ional progesteronic\.
LUTEOLIZ|, s. f. / lutéolyse, s. f. / luteolysis.
[Lat. luteus = galben, de la lutum = lut, argil\; gr. lysis = distrugere, de la lyein =
a distruge
.] Degenerarea *corpului galben. V. luteolizin\.
LUTEOLIZIN|, s. f. / lutéolysine, s. f. / luteolysin.
[Lat. luteus = galben, de la lutum = lut, argil\; gr. lysis = distrugere, de la
lyein = a distruge; -inã.] Substan] care provoac degenerarea *corpului galben.
LUTEOM, s. n. / lutéome, s. m. / luteoma.
[Lat. luteus = galben, de la lutum = lut, argil\; -oma.] 1) Tumor benign a *corpului
galben al ovarului. 2) Hiperplazie nodular a celulelor luteinice ova- riene în ultimul trimestru al sarcinii.
LUTEOSTIMULIN|, s. f. / lutéostimuline, s. f. / luteostimulin.
[Lat. luteus = galben, de la lutum = lut, argil\; stimulare = a
îmboldi, a stimula, de la
stimulus = b\] ascu]it cu care se îmboldesc vitele; -inã.] Termen desuet pentru *gonadotrofin\.
LUX, s. m. / lux, s. m. / lux.
[Lat. lux = lumin\.] Unitate de m\sur pentru iluminare, 1 l. reprezint iluminarea unei suprafe]e de 1
m
2
, care prime[te un flux de 1 lumen (v.) repartizat uniform.
LUXA}IE, s. f. / luxation, s. f. / dislocation, luxa-tion.
[Lat. luxare = a scrânti, a luxa.] 1) Deplasare permanent\, anormal a dou
suprafe]e articulare, care î[i pierd astfel raporturile anatomice normale una fa] de cealalt\. Se disting: a)
l. com-plet\, când
suprafe]ele articulare au pierdut orice contact între ele; b)
l. incomplet\ sau subluxa]ie, dac acestea r\mân în contact cu o parte
din su-prafa]a lor. Sin.: disloca]ie, pop. scrântitur\. 2) Prin extensie, termenul poate fi utilizat pentru a defini deplasarea unor
organe. Ex.: l. cristalinului.
LUXMETRU, s. n. / luxmètre, s. m. / luxmeter.
[Lat. lux, lucis = lumin\; gr. metron = m\sur\.] Aparat pentru m\surarea
iluminii. V. lux.
LYSIS
/ lysis / lysis. [Gr. lysis = distrugere, dizolvare de la lyein = a distruge, a dizolva.] Denumire pentru *defervescen]ele lente [i
progresive, produse `n câteva zile
.

482. 482

RUDOLF LUDWIG KARL VIRCHOW (1821-1902), medic german,
fondator genial al patologiei celulare. La numai 24 ani publicã lucrarea
Weisses Blut, descriind pentru prima datã leucemia. Concepþiile sale,
potrivit cãrora boala este urmarea unor modificãri lente, implicând un
dezechilibru al structurii ºi activitãþii normale a celulelor, se regãsesc în
cartea sa
Die Cellulare Pathologie, publicatã în 1858. A descris procesul
de creºtere celularã ºi unele procese degenerative (adipoasã, amiloidã). A
introdus un concept nou privind tromboembolismul. Spaþiul perivascular
de la nivelul vaselor cerebrale, iniþial semnalat de Virchow (1851), descris
mai complet de Robin, îi pãstreazã numele (spaþiul Virchow-Robin). Este fondatorul revistei
Archiv für Pathologische Anatomie und Physiologie, în 1847. Virchow rãmâne un cercetãtor
a cãrui operã nu s-a perimat cu trecerea timpului, în prezent conceptul de patologie celularã
reprezentând cea mai puternicã direcþie de evoluþie a medicinii. Se dovedeºte cã, denumindu-l
Papa Virchow, colaboratorii sãi au avut intuiþie.


MACERARE, s. f. / macération, s. f. / maceration. [Lat. maceratio,
-onis
= topire, macerare, de la macerare = a înmuia.] 1) Proces aseptic
de ne-croz cu lichefiere a unei pl\gi cu pansament prea ermetic sau
neschimbat la timp. 2) În anatomie, p\strarea unui fragment de ]esut într-
un lichid adecvat, pentru a face elementele mai disociabile. 3) În farmacie,
l\sarea unui corp solid în-tr-un lichid, la frig, pentru separarea elementelor
solubile. 4) Descompunerea ]esuturilor fetusului mort în uter. Var.:
macera]ie.
MACERAT, adj., s. n. / macéré, -e, adj., s. m. / product of maceration.
[Lat. macerare = a înmuia.] 1) Care a fost supus *macerii; 2)
Rezultatul macerii, cu referire la produse farmaceutice.
MACERA}IE. Var. pentru macerare (v.).
MACHET|, s. f. / maquette, s. f. / model.
[Ital. macchietta = pat mic\, dim. de la macchia = pat\, din lat. macula = pat\.]
Form de cear cu dimensiunile [i conturul unei piese protetice, util pentru realizarea tiparului acestei piese.
MACROAMILAZ|, s. f. / macro-amylase, s. f. / macroamylase.
[Gr. makros = mare; lat. amy-lum, gr. amylon = f\in\, amidon;
-
azã.] Tip de *amilaz plasmatic cu M
r de 200 kDa care circul legat cu molecule de mas molecular mare (ex.: IgG, IgA,
polizaharide, glicoproteine). Con-centra]ia plasmatic a m. cre[te de 6-8 ori la su-biec]ii vârstnici, cre[tere asociat frecvent cu
dureri abdominale. Aceea[i modificare a concentra]iei m. se constat în alcoolism, pancreatit\, cancer, diabet zaharat, colelitiaz\,
boli autoimune.
MACROBIE, s. f. / macrobie, s. f. / macrobiosis.
[Gr. makros = mare; bios = via]\.] Sin.: longevitate (v.).
MACROBIOTIC|, s. f. / macrobiotique, s. f. / ma-crobiotics.
[Gr. makros = mare; bios = via]\.] Arta prelungirii vie]ii [i a
preîntâmpinii b râne]ii.
MACROBLAST, s. n. / macroblaste, s. m. / ma-croblast.
[Gr. makros = mare; blastos = germen.] Element medular intermediar al
seriei eritrocitare, situat între celula cap de serie (*eritroblast) [i *normoblastul de talie mic\.
MACROBRAHIE, s. f. / macrobrachie, s. f. / ma-crobrachia.
[Gr. makros = mare; lat. brachium, gr. brakhion, -onos = bra].]
Dimensiuni excesive ale membrelor superioare.
MACROCEFALIE, s. f. / macrocéphalie, s. f. / macrocephalia.
[Gr. makros = mare; kephale = cap.] Anomalie congenital
caracterizat prin a-lungirea craniului [i dezvoltarea exagerat a capului în raport cu restul corpului. M. nu are întotdeauna o
semnifica]ie patologic\; poate fi observat\, de ex., în *acromegalie, *hidrocefalie, *osteit deformant\, *mixedem, *lepr\.
MACROCHEILIE, s. f. / macrochéilie, s. f. / ma-crocheilia.
[Gr. makros = mare; kheilos = buz\.] Dimensiuni anormal de mari ale
buzelor, de origine congenital\.
MACROCHEILIT|, s. f. / macrochéilite, s. f. / ma-crocheilitis.
[Gr. makros = mare; kheilos = buz\; -itã.] Îngro[are patologic a
uneia sau a ambelor buze, de natur inflamatorie (dermit streptococic) sau prin proliferare granulomatoas\.
MACROCHEIRIE, s. f. / macrochéirie, s. f. / ma-crocheiria.
[Gr. makros = mare; kheir, -iros = mân\.] Dimensiuni anormal de
mari ale mâinilor.
MACROCIT, s. n. / macrocyte, s. m. / macrocyte.
[Gr. makros = mare; kytos = celul\.] Sin.: megalocit (v.).
MACROCITOZ|, s. f. / macrocytose, s. f. / ma-crocytosis.
[Gr. makros = mare; kytos = celul\; -ozã.] Prezen]a de macrocite în
sânge. Antrenea-z o deviere la dreapta a *curbei Price-Jones. A-pare în mod normal la nou-n\scut.
MACROCORTIN|, s. f. / macrocortine, s. f. / ma-crocortin.
[Gr. makros = mare; lat. cortex, -icis = scoar]\; -inã.] Substan]
natural care ar inter-veni în controlul reac]iilor inflamatorii, ca inhibitor al *fosfolipazei A
2. M. ar fi agentul natural antiinflamator, iar
sinteza sa pare supus controlului genetic. O perturbare a sintezei ar declan[a reac]ia inflamatorie.
MACRODACTILIE, s. f. / macrodactylie, s. f. / macrodactyly.
[Gr. makros = mare; daktylos = deget.] Dezvoltarea excesiv a
unuia sau a mai multor degete de la mâini sau de la picioare.
MACRODON}IE, s. f. / macrodontie, s. f. / ma-crodontia.
[Gr. makros = mare; odous, odontos = dinte.] Dezvoltarea excesiv a
din]ilor.
M. relativ\: din]i prea volumino[i în raport cu dezvoltarea facial a subiectului.
MACROESTEZIE, s. f. / macroesthésie / macro-(a)esthesia.
[Gr. makros = mare; aisthesis = sen-za]ie, sensibilitate.] Alterare
patologic a repre-zentii psihice a sim]ului tactil, din cauza ceia obiectele sunt percepute mai mari decât sunt în realitate.
MACROEVOLU}IE, s. f. / macroévolution, s. f. / macroevolution.
[Gr. makros = mare; lat. evolu-tio, -onis = derularea sulului
unui volum, de la
evolvere = a rostogoli [i volvere = a rula.] Geneza marilor structuri morfologice, a tipurilor de organizare a
plantelor [i animalelor.
MACROFAG, s. n. / macrophage, s. m. / macro-phage, macrophagus.
[Gr. makros = mare; pha-gein = a mânca.] Celul care
provine din transformarea unui monocit la nivelul ]esuturilor. M. intervin `ndeosebi `n calitate de celule fagocitare nespecifice
(*fagocitoz). Ele au o durat de via] relativ lung\, de câteva luni. O serie de m. r\mân `n permanen] `n ]esuturile conjunctive
(din pl\mâni, ficat), dar ele sunt numeroase `n *ganglionii limfatici [i `n *splin\, adic\, unde `ntâlnesc agen]i patogeni. M. exprim la
suprafa] ambele clase de antigeni, I [i II ale *complexului major de histocompatibilitate (CMH). Ele fagociteaz antigenii [i `i
prezint\, dup decuparea `n peptide mici (*determinan]i antigenici), asocia]i cu antigenii CMH clasa II, *limfocitelor T4 [i, asocia]i
cu antigenii CMH clasa I, *limfocitelor T8. ~n acest caz m. sunt *celule prezentatoare de antigeni. M. intervin ca efectoare `n
r\spunsul imunitar prin fagocitarea *complexelor imune [i a resturilor celulare provenind de la un r\spuns imunitar specific sau
nespecific. V. [i activare a macrofagelor.
MACROGENITOSOMIA PRECOX / macrogénito-som ie précoce / macrogenitosomia precox. Sin.: sindrom de hipertrofie epifizar
(v.).
MACROGENITOSOMIE, s. f. / macro-génitoso-mie, s. f. / macrogenitosomia.
[Gr. makros = mare; lat. genitus, participiul trecut
de la
gignere = a na[te, a crea; gr. soma, -atos = corp.] Dezvoltarea exagerat a corpului [i în special a organelor genitale.
1

483. 483
MACROGIRIE, s. f. / macrogyrie, s. f. / macrogy-ria. [Gr. makros = mare; lat. gyrus, gr. gyros = inel, cerc.] Mire important a
circumvolu]iilor cerebrale.
MACROGLIE, s. f. / macroglie, s. f. / macroglia.
[Gr. makros = mare; glia = clei.] Parte a *nevro-gliei de origine ectodermic\.
Cuprinde *astrocitele [i oligodendrocitele (v. [i oligodendroglie).
MACROGLOBULIN|, s. f. / macroglobuline, s. f. / macroglobulin.
[Gr. makros = mare; lat. glo-bulus, dim. de la globus = glob;
-
inã.] Denumire generic pentru globulinele serice de mas molecular mare, de peste 400 kDa [i o constant de sedimentare de
19 s la ultracentrifugare. M., a c\-ror concentra]ie este de 2,4 g/l la adult [i 4,7 g/l la nou n\scut sunt alc uite în mod normal din
dou frac]iuni:
α
2-macroglobulina (α
2M), *antiproteaz\, [i β
2-macroglobulina (imunoglobulina M sau γM). În timp ce α
2M este foarte
crescut în sindromul nefrotic pur al copilului, cre[terea IgM este carac-teristic *macroglobulinemiei.
MACROGLOBULINEMIE, s. f. / macroglobuliné-mie, s. f. / macroglobulin(a)emia.
[Gr. makros = mare; lat. globulus, dim. de la
globus = glob; -inã; gr. haima, -atos = sânge.] Prezen]a macroglobuli-nelor în sânge. Exist dou tipuri principale: α
2-
macroglobulinele [i
β
2-macroglobulinele sau imu-noglobinele M. M., ca boal\, poate fi: primar\, v. macroglobulinemie
Waldenström, [i
secundar\ u-nor boli generale.
MACROGLOBULINEMIE WALDENSTRÖM / ma-croglobulinémie de Waldenström / Walden-ström's macroglobulin(a)emia.
[Jan
Gösta Wal-denström
, medic suedez, n. 1906.] Prezen]a β
2-macroglobulinelor în plasm\, `nso]it de proliferarea ]esuturilor
limfoide, tradus prin hepatosple-nomegalie, adenopatii multiple [i hemoragii. Sin.: boal Waldenström. Simptomele neurologice
ale bolii sunt grupate `n cadrul sindromului Bing-Neel (v.)
MACROGLOSIE, s. f. / macroglossie, s. f. / ma-croglossia.
[Gr. makros = mare; glossa = limb\.] Mirea de volum a limbii prin
hipertrofie muscular\, tulburi metabolice sau forma]iuni tumorale.
MACROGNA}IE, s. f. / macrognathie, s. f. / ma-crognathia.
[Gr. makros = mare; gnathos = fal-c\, maxilar.] Cre[tere exagerat a
maxilarelor, îndeosebi a mandibulei, cel mai frecvent de cauz endocrin (ex.: *acromegalie).
MACROLIDE, s. n. pl. / macrolides, s. m. pl. / macrolides. Grup de *antibiotice constituite din-
tr-un ciclu lactonic (macrolid) unit prin leg uri glucozidice cu glucide dietilaminate. Din grupul m. fac parte: amfotericina B,
eritromicina, nistatina, oleandomicina, rifampicina, spiramicina etc.
MACROMASTIE, s. f. / macromastie, s. f. / ma-cromastia.
[Gr. makros = mare; mastos = sân, mamel\.] Dezvoltare excesiv a
mamelelor, a sânilor.
MACROMELIE, s. f. / macromélie, s. f. / macro-melia.
[Gr. makros = mare; melos = extremitate, membru.] Dezvoltare excesiv a
uneia sau a mai multor extremit\]i.
MACROMOLECULE, s. f. pl. / macromolécules, s. f. pl. / macromolecules.
[Gr. makros = mare; dim. lat. moles = mas inform\.]
Molecule cu ma-s molecular foarte mare, care con]in de la mii de atomi pân la sute de mii de atomi asocia]i prin leg uri
covalente. Dimensiunile mari ale m. favo-rizeaz interac]iunile inter- [i intramoleculare [i le confer acestora propriet\]i fizice
particulare: ele sunt relativ insolubile, dificil de purificat [i de studiat. Exist dou mari clase de m.: m. de origine biologic sau
*biopolimeri [i *polimeri de sintez\. Domeniul nu este delimitat precis: masa minim\ a unei m. poate fi de câteva mii de *daltoni, iar
limita superioar de peste un milion de daltoni, unele proteine virale având zeci de milioane de daltoni.
MACROMUTA}IE, s. f. / macromutation, s. f. / macromutation.
[Gr. makros = mare; lat. muta-tio, -onis = schimbare, de la
mutare = a schimba.] Muta]ie de amploare care influen]eaz întreg cro-mozomul [i nu numai un *locus.
MACRO-ORHIDIE, s. f. / macro-orchidie, s. f. / macro-orchidism.
[Gr. makros = mare; orkhis, -idos = testicul.] Aspect anormal
de voluminos al unuia sau al ambilor testiculi.
MACROPODIE, s. f. / macropodie, s. f. / macro-podia.
[Gr. makros = mare; pous, podos = picior.] Hipertrofie congenital a
piciorului.
MACROPROSOPIE, s. f. / macroprosopie, s. f. / macroprosopia.
[Gr. makros = mare; prosopon = fa]\.] Malforma]ie
caracterizat prin dezvoltarea exagerat a fe]ei.
MACROPSIE, s. f. / macropsie, s. f. / macropsia.
[Gr. makros = mare; opsis = vedere, aspect.] Ano-malie a percep]iei vizuale
constând în impresia de mire a obiectelor. Sin.: megalopsie.
MACROSCOPIC, adj. / macroscopique, adj. / ma-croscopic.
[Gr. makros = mare; skopein = a vedea, a examina.] Care este vizibil
cu ochiul liber.
MACROSFIGMIE, s. f. / macrosphygmie, s. f. / macrosphygmia.
[Gr. makros = mare; sphygmos = puls.] Puls cu amplitudine
exagerat\.
MACROSOMIE, s. f. / macrosomie, s. f. / macro-somia.
[Gr. makros = mare; soma, -atos = corp.] Dimensiuni excesive ale
întregului organism.
MACROSTOMIE, s. f. / macrostomie, s. f. / ma-crosomia.
[Gr. makros = mare; stoma, -atos = gur\.] Mire exagerat a orificiului
bucal printr-o *dehiscen] a comisurilor bucale.
MACROTIE, s. f. / macrotie, s. f. / macrotia.
[Gr. makros = mare; ous, otos = ureche.] Hipertrofie a pavilionului urechii sau a uneia
din p]ile acestuia, cu sau f anomalii ale diferitelor reliefuri locale.
MACROTROMBOCIT, s. n. / macrothrombocyte, s. m. / giant platelet.
[Gr. makros = mare; thrombos = cheag; kytos = celul\.]
Plachet de dimensiuni mari.
MACULA, s. f. / macula, s. f. / macula. NA: macula lutea.
[Lat. macula = pat\.] Sin.: macula lutea (v.).
MACULA ADHERENS / macula adherens / macula adherens. Sin.: desmozom (v.).
MACULA DENSA / macula densa / macula densa. NA: macula densa. V. aparat juxtaglomeru-lar.
MACULA LUTEA / macula lutea / macula retinae. NA: macula retinae. Suprafa] a retinei, `n form de elips cu axul mare orizontal,
având 2 mm/1,5 mm. Centrul m. l. sau
fovea centralis nu con]ine vase [i este constituit doar din conuri retiniene; la acest nivel,
impresiile vizuale au maximum de precizie [i de claritate. Numele de m. l. sau pata galben vine de la colora]ia galben\, dat de
prezen]a unui pigment.
MACULAR, adj. / maculaire, adj. / macular.
[Lat. macula = pat\.] Care apar]ine *maculei lutea, care este în form de *macul\.
Ex.: retinit m., e-rup]ie m.
MACUL|, s. f. / macule, s. f. / macula. NA: macula, pl. maculae.
[Lat. macula = pat\.] 1) În anatomie, pat\, arie deosebit
structural de restul suprafe]ei din care face parte. 2) În dermatologie, leziune elementar caracterizat printr-o modificare de
culoare a pielii, bine delimitat\, care poate fi consecin]a unui eritem sau a unei anomalii de pigmenta]ie a pielii.
MACULOPAPULOS, adj. / maculo-papuleux, -euse, adj. / maculopapular.
[Lat. macula = pa-t\; papula = bub\.] Care se
caracterizeaz prin prezen]a de *macule [i *papule. Ex.: erup]ie m.
MADUROMICOZ|, s. f. / maduromycose, s. f. / maduromycosis.
[Madur = district `n India, unde a fost descris prima dat boala
`n 1842; gr.
mykes, myketos = ciuperc\; -ozã.] Varietate de *micetom cu localizare tipic\ la nivelul piciorului (picior de Madura),
mai rar `n regiunea cefei. Se caracterizeaz prin hipertrofia considerabil\ a piciorului, care este infiltrat cu filamente miceliene
voluminoase, prezint ulcera]ii cu *fungozit\]i [i traiecte fistuloase cu secre]ie purulent\. Puroiul con]ine granule (ro[ii, negre sau
galbene) alc ui-te din filamente miceliene. Agen]ii etiologici sunt ciuperci microscopice din specia
Madurella myce-tomi sau
actinomicete. Sin. istoric: boal Ballin-gall. V. [i micetom.
MAGISTRAL, adj. / magistral, -ale, -aux, adj. / magistral.
[Lat. magistralis = de maestru, de la magister = maestru.] Medicament
preparat `n farmacie, conform prescrip]iei unui medic, spre deosebire de un medicament *oficinal. Ant.: oficinal.
MAGM|, s. f. / magma, s. m. / magma.
[Lat., gr. magma = drojdie, reziduu sau gr. mattein = a fr\mânta.] Substan] primordial
gelatinoas a mezodermului extraembrionar.

484. 484
MAGNETISM, s. n. / magnétisme, s. m. / magnetism. [Lat., gr. magnes = piatr magnetic\; -ism.] 1) ~n fizic\, proprietate a
corpurilor de a interac]iona la scar macroscopic prin intermediul câmpului magnetic creat de un magnet sau de curen]i electrici.
Purt orii elementari ai magnetismului sunt o serie de *particule elementare. M. macroscopic se prezint sub mai multe forme,
paramagnetismul (*paramagnetic) prezentând un interes particular pentru aplica]iile `n biomedicin\. V. [i paramagnetism,
rezonan] paramagnetic electronic\, rezonan] magnetic nuclear\. 2) În secolul al XVIII-lea, termenul a fost utilizat pentru stile
de sugestie, autosugestie, somnambulism, hipnoz\. V. [i mesmerism.
MAGNETOCARDIOGRAFIE, s. f. / magnétocar-diographie, s. f. / magnetocardiography.
[Lat., gr. magnes = piatr magnetic\; gr.
kardia = ini-m\; graphein = a scrie.] Studiul [i `nregistrarea varia]iilor de câmp magnetic de la nivelul inimii, care sunt
consecin]a activit\]ii bioelectrice.
MAGNEZIEMIE, s. f. / magnésémie, magnésié-mie, s. f. / magnes(a)emia.
[Lat. medieval mag-nesia, din lat., gr. magnes =
piatr magnetic\, adus din regiunea Magnezia din Asia Mic\; gr.
haima, -atos = sânge.] Prezen]a [i concentra]ia *magneziului
în sânge. V. tab. const. biochim.
MAGNEZIU, s. n. / magnésium, s. m. / magnesi-um.
[Lat. medieval magnesia, din lat., gr. mag-nes = piatr magnetic\, adus
din regiunea Magnezia din Asia Mic\
.] Elementul chimic nr. 12, simbol Mg, mas\ atomic 24,312, greutate specific 1,738. M.
este un metal foarte r\spândit în natur\, iar organismul uman con]ine circa 25 g, îndeosebi în ]esutul osos, dar [i în alte ]esuturi, în
plasm [i în lichidul extracelular. Concentra]ia m. în serul sanguin este de 1,5-2,5 mEq/l. Deficien]a în m. este rar\, deoarece
metalul se afl în cantitate suficient în alimente. M. intr în compozi]ia enzimelor necesare pentru sinteza ATP [i pentru eliberarea
energiei din ATP. Este, de asemenea, component al enzimelor implicate în contrac]ia muscular [i în sinteza proteinelor.
Deficien]a de m. se traduce prin *tetanie similar celei generate de *hipocalcemie. Excesul, generat de administrarea intravenoas
sau de diminuarea excre]iei renale, se manifest prin bradicardie, hipotensiune, perturbare a transmisiei nervoase periferice [i
tulburi ale con[tien]ei prin deprimarea sistemului nervos central. Numero[i compu[i de m. sunt utiliza]i în terapeutic\: carbonatul
de m. (MgCO
3⋅ 3H
2O) ca neutralizant al acidit\]ii gastrice, clorura de m. (MgCl
2⋅ 6H
2O) în perturbile electrolitice [i în solu]iile
pentru dializ\, gluconatul de m. se ad-ministreaz intravenos în caz de deficit al cationului, hidroxidul de m. (Mg(OH)
2) ca laxativ [i
antiacid, sulfatul de m. (MgSO
4⋅7H
2O) ca anticonvul-sivant [i în hipertensiunea arterial de sarcin etc.
MAGNEZURIE, s. f. / magnésiurie, s. f. / urine magnesium.
[Lat. medieval magnesia, din lat., gr. magnes = piatr magnetic\,
adus din regiunea Magnezia din Asia Mic\; gr.
ouron = urin\.] Excre]ia urinar a *magneziului.
MAIDISM, s. n. / pellagre, s. f. / pellagra.
[Zea mays = porumb; -ism.] Sin.: pelagr (v.).
MAL, s. n. / mal, s. m. / mal.
[Lat. malum = r\u, boal\.] Stare de boal\: 1) M. comi]ial, epilepsie (v.). 2) M. perforant, ulcera]ie
cronic\, nedureroa-s\, progresiv\, apând ca o tulburare trofic du-p o leziune nervoas\. 3)
M. perforant bucal, tulburi trofice în
cursul *tabesului, caracterizate prin c\derea spontan a din]ilor, resorb]ia rebordului alveolar, perforarea boltei palatine. 4)
M. per-
forant plantar
, ulcera]ie trofic localizat de regul la nivelul unei zone plantare de sprijin (îndeosebi la nivelul articula]iei
metatarso-falangiene a halucelui), care poate apare `n diabet, tabes, lepr\. Sin.: ulcer plantar.
MAL PERFORANT / mal perforant / mal perforant. V. mal.
MAL PERFORANT PLANTAR / mal perforant du pied, mal perforant plantaire / malum perforans pedis, perforating ulcer of the foot.
Sin.: ulcer plantar. V. mal.
MALABSORB}IE, s. f. / malabsorption, s. f. / malabsorption.
[Lat. malus = r\u; absorbitio, -onis, de la absorbere = a `nghi]i
(
ab = de la; sorbere = a suge, a bea).] Alterarea resorb]iei sau absorb]iei intestinale a gr\similor, proteinelor, glucidelor,
vitaminelor (îndeosebi a vitaminei B
12). V. [i sindrom de malabsorb]ie.
MALACIE, s. f. / malacie, s. f. / malacia.
[Gr. ma-lakia = înmuiere, de la malakus = moale.] Diminuarea patologic\ a consisten]ei
unui ]esut sau a unui organ, care devine moale, p\stos. Cauzele cele mai frecvente ale m. sunt *ischemia, în cazul ]esuturilor moi
(v. ramolisment), *deminerali-zarea [i *decalcificarea, în cazul oaselor (v. osteomalacie).
MALACOPLAKIE, s. f. / malacoplakie, s. f. / ma-lacoplakia.
[Gr. malakos = moale; plax = plac\.] Existen]a de pl\ci moi de culoare
galben-brun\, u[or reliefate, incluse `n membranele mucoase ale organelor cavitare. Var.: malakoplakie.
MALACOPLAKIE VEZICAL| / malacoplakie vésicale / malacoplakia vesicae. Boal rar\, de natur necunoscut\, analog
*leucoplaziei, observat la nivelul mucoasei vezicale, care prezint pl\ci galben-brune, moi, reliefate, rotunjite sau ovale, uneori
ulcerate. Pl\ci asem oare pot fi localizate, foarte rar, în tubul digestiv, pl\mâni, rinichi [i la nivelul organelor genitale.
MALADIE, s. f. / maladie, s. f. / illness, sickness, disease.
[Fr. maladie, din lat. male habitus = care se afl `ntr-o stare rea.]
Afec]iune (v.), boal (v.).
MALADIV, adj. / maladif, -ive, adj. / sickly.
[Fr. maladif, -ive, din lat. male habitus = care se afl `ntr-o stare rea.] 1) Despre un
subiect cu un aspect boln\vicios sau cu o constitu]ie fragil\ ce îl expune la boal\. 2) Despre o stare care poate fi expresia, semnul
unei boli. Ex.: *paloare m. 3) Despre o manifestare exagerat\, nest\pânit\, a-normal\. Ex.: fric m., sensibilitate m. V. [i morbid.
MALAKOPLAKIE. Var. pentru malacoplakie (v.).
MALAR, adj. / malaire, adj. / malar.
[Lat. mala = maxilar superior.] Care se refer la obraz. V. [i jugal.
MALARIC, adj. / malarien, -enne, adj. / malarial.
[It. mala aria = aer r\u.] Care are leg ur cu *malaria. Sin.: paludic.
MALARIE, s. f. / malaria, s. f. / malaria.
[It. mala aria = aer r\u.] Cea mai r\spândit boal infec]i-oas transmisibil [i una dintre
cele mai grave, m. este endemic în regiunile calde intertropicale, îndeosebi în Asia [i Africa, reprezentând una din primele cauze
de mortalitate. Boala este provocat de parazi]i din genul *
Plasmodium, având ca rezervor de infec]ie omul infestat, de la care
agen-]ii infectan]i sunt transmi[i la omul s os prin în-]ep ura femelei ]ân]arului anofel. În perioada a-cut\, boala se manifest
prin accese tipice, carac-terizate prin frisoane violente, febr intens\, peste 40
0
C [i transpira]ii profuze. Accesele se produc la
intervale regulate de timp, în func]ie de specia de
Plasmodium. Bolnavii prezint anemie datorit dezvoltii parazitului în eritrocite
[i hemolizei con-secutive, splenomegalie, uneori hepatomegalie cu icter [i leziuni renale. În absen]a tratamentului sau la subiec]ii
reinfesta]i apare paludismul visceral, caracterizat prin anemie sever\, splenomegalie pronun]at (cu risc de rupere a splinei),
alterarea stii generale, cu febr neregulat [i *ca[exie. În prezent au aput forme de
Plasmodium rezisten-te la tratamentul cu
chinin\, medicament utilizat [i în profilaxie. De asemenea, agentul vector (]ân]a-rul anofel) a devenit uneori rezistent la insecticide-
le clasice. În consecin]\, se încearc sinteza unor noi medicamente antipaludice [i realizarea unui vaccin, testat de dat recent\.
*Chimioprofilaxia, bine controlat\, poate fi eficient\. Sin.: paludism.
MALARIE HEMOLITIC| / malaria hémolytique / h(a)emolytic malaria. Sin.: febr hemoglobinuric (v.).
MALARIOTERAPIE, s. f. / malariathérapie, s. f. / therapeutic malaria.
[It. mala aria = aer r\u; gr. therapeia = tratament, de la
therapeuein = a `ngriji.] Inocularea agentului patogen al malariei în scopul tratii sifilisului sistemului nervos central (*paraliziei
generale progresive). Febra care se produce în malarie distruge agentul patogen al sifilisului (
Treponema pallidum). În continuare,
pacientul este tratat cu medicamente antimalarice. M. este o metod de *piretoterapie la care s-a re-nun]at în prezent. Sin.:
paludoterapie.
MALEOL|, s. f. / malléole, s. f. / malleolus. NA: malleolus, pl. malleoli.
[Lat. malleolus, dim. de la malleus = ciocan.] Termen
anatomic utilizat pentru a denumi o apofiz sau o tuberozitate extern sau intern a unui os (de obicei os lung), care are o form
caracteristic\, asem oare unui cap de ciocan. Termenul este utilizat îndeosebi pentru: 1)
M. extern (peronier), situat la
extremitatea inferioar a peroneului. 2)
M. intern (tibial\, la extremitatea inferioar a tibiei. Ambele m. se articuleaz cu as-
tragalul.
MALEIN|, s. f. / malléine, s. f. / mallein.
[Gr. ma-lis, lat. malleus = morv\; -inã.] Substan] extra-s din cultura bacilului
Malleomyces mallei, agen-tul etiologic al *morvei. M. este utilizat pentru e-fectuarea unei reac]ii de sensibilizare specific\, per-
mi]ând astfel diagnosticul morvei [i pentru de-tectarea infec]iilor oculte.

485. 485
MALFORMA}IE, s. f. / malformation, s. f. / mal-formation. [Lat. malus = r\u; formatio, -onis = formare, de la formare = a da o
form [i
forma = form\.] Anomalie morfologic a unui organ, a unei p]i a corpului sau a ansamblului corpului uman care rezult
dintr-o tulburare a dezvoltii embrionare. O m. este deci întotdeauna congenital\, iar expresia "m. congenital\", de[i utilizat
frecvent, este un pleonasm. Gravitatea m. este extrem de variabil\, iar cauzele care le provoac (cunoscute doar în 50-70 % din
cazuri: anomalii cromozomiale, ereditare sau legate de sarcin\ îndeosebi între fecunda]ie [i a 40-a zi de sarcin\, adic
în perioada formii majorit\]ii organelor. Spre deosebire de m., *deforma]iile sunt dobândite.
MALIGN, adj. / malin, -igne, adj. / malign.
[Lat. malignus = r\u, primejdios, periculos.] 1) Caracteristic a unei boli determinat de
un proces de cancerogenez\, cu formarea unei tumori primare ce metastazeaz ulterior. 2) Termen folosit impro-priu pentru bolile
cu evolu]ie cronic deosebit de grav [i cu prognostic foarte rezervat.
MALIGNITATE, s. f. / malignité, s. f. / malignan-cy.
[Lat. malignus = r\u, primejdios, periculos.] 1) Termen utilizat pentru
desemnarea evolu]iei deosebit de grave a unei boli, în care apar simptome neobi[nuite (anormale) pentru boala respectiv\, care
se accentueaz rapid [i determin moartea. Termenii m. [i gravitate nu sunt sinonimi, primul fiind utilizat în cazul apari]iei unor
simptome neo-bi[nuite sau cu form anormal\, iar al doilea în cazul unor simptome caracteristice bolii, dar de in-tensitate mare. 2)
Ansamblu de criterii pentru caracterizarea anatomopatologic a cancerului. Se disting trei ordine de criterii: a) macroscopic, can-
cerele sunt, de regul\, r\u delimitate, neîncapsu-late, infiltrante [i invadante în ]esuturile învecinate; b) histologic, celulele tumorale
se aseam doar par]ial cu celulele normale omologe, fiind *nediferen]iate, adic în regresiune fa] de acestea, atât în plan
structural (*atipice) cât [i func]io-nal, existând, de asemenea, modifici arhitecturale (*anaplazie); c) evolutiv, cancerele invadând
spontan ]esuturile învecinate, recidivând frecvent dup *abla]ie, producând *metastaze (uneori foar-te tardive) [i având un
prognostic adesea letal. Aceste criterii prezint [i excep]ii. În prezent se contureaz o serie de criterii de m. la nivel mo-lecular. V.
[i benignitate.
MALNUTRI}IE, s. f. / malnutrition, s. f. / malnutri-tion.
[Lat. malus = r\u; lat. medieval nutritio, -onis = hran\, de la nutrire =
a hri
.] Termen general care desemneaz orice anomalie de nu-tri]ie, prin exces, deficit sau dezechilibru de aport sau de
asimilare (*malabsorb]ie).
MALOCLUZIE, s. f. / malocclusion, s. f. / maloc-clusion.
[Lat. malus = r\u; lat. medieval occlu-sio, -onis, de la occludere = a
`nchide [i
claudere = a `nchide.] Modificarea raporturilor normale dintre din]ii maxilari [i mandibulari, având drept con-secin]
sc\derea eficien]ei *mastica]iei.
MALONILUREE, s. f. / malonylurée, s. f. / barbituric acid. Sin.: acid barbituric (v.).
MALPIGHIAN, adj. / malpighien, -enne, adj. / malpighian.
[Marcello Malpighi, medic [i anatomist italian, profesor la Bologna [i
Messina, 1628-1694
.] Cu referire la o structur anatomic descoperit sau descris de Malpighi. Ex.: strat m. al pielii, epiteliom m.
(al stratului m. al pielii), glomerul m., piramide m. (sau piramide Malpighi).
MALPOZI}IE, s. f. / malposition, s. f. / malposi-tion.
[Lat. malus = r\u; positio, -onis = punere, de la ponere = a pune.]
Anomalie de situare a u-nei structuri anatomice. Ex.: m. dentar\.
MALPRAXIS, s. n. / malpraxis, s. m. / malprac-tice.
[Lat. malus = r\u; gr. praxis = ac]iune, practic\, de la prattein = a ac]iona.]
Tratament incorect sau neglijent al unui pacient, care `i cauzeaz acestuia prejudicii de orice fel, `n rela]ie cu gradul de afectare a
capacit\]ii fizice [i psihice. M. poate fi consecin]a unor lacune `n preg irea profesional\, a lipsei de experien] practic sau a abi-
lit\]ii efectuii unor procedee diagnostice [i `ndeosebi terapeutice. ~n majoritatea ]ilor medicii sunt asigura]i pentru cazurile de
m., dar asigurarea se refer doar la acoperirea material a eventualelor daune cauzate pacientului [i nu la responsabilitatea
profesional\.
MALSEGREGARE, s. f. / malségrégation, s. f. / malsegregation.
[Lat. malus = r\u; segregatio, -onis = separare, de la
segregare = a separa.] Ano-malie a separii *cromatidelor fiice în cursul *anafazei, care conduce la o reparti]ie inegal a
cromozomilor în celulele fiice.
MALTAZ|, s. f. / maltase, s. f. / maltase.
[Engl. malt, din germ. Malz = mal]; -azã.] Enzim din saliv\, suc pancreatic sau
intestinal, care catali-zeaz transformarea *maltozei în *glucoz în cursul digestiei. Sin.:
α-glucozidaz\.
MALTOBIOZ|, s. f. / maltobiose, s. f. / maltobiose.
[Engl. malt, din germ. Malz = mal]; lat. bis = de dou ori; ozã - indic un
glucid
.] Sin.: maltoz (v.).
MALTOZ|, s. f. / maltose, s. m. / maltose.
[Engl. malt, din germ. Malz = mal]; ozã - indic un glucid.] Dizaharid alb-cristalin, cu
denumirea complet\: 4
∋-o-[α-D-glucopiranoz\-]D-glucopira-noz\. M. este transformat\, în procesul digestiv, în glucoz\, sub
ac]iunea *maltazei. Sin.: maltobioz\.
MALTUSIANISM, s. n. / malthusianisme, s. m. / malthusianism.
[Thomas Robert Malthus , economist britanic, 1766-1834;
-
ism.] Teorie conform ceia popula]ia cre[te în progresie geometric\, în timp ce mijloacele de subzisten] cresc în progresie
aritmetic\. În consecin]\, `n zonele cu *nataliate mare se recomand restric]ia voluntar a na[terilor. V. [i planificare familial\.
MAMAR, adj. / mammaire, adj. / mammary.
[Lat. mamma, gr. mamme = sânul mamei, mamel\.] Referitor la sân, `n rela]ie cu
sânul. Ex.: gland m., cancer m.
MAMECTOMIE, s. f. / mammectomie, s. f. / mam-mectomy.
[Lat. mamma, gr. mamme = sânul mamei, mamel\; gr. ektome =
excizie
.] Sin. incorect etimologic pentru mastectomie (v.).
MAMEL|, s. f. / mamelle, s. f. / breast. NA: glandula mammaria.
[Lat. mamilla, de la gr. mam-me = sânul mamei, mamel\.]
Organ pereche, globulos, situat în regiunea toracic antero-superioa-r\, exterior cutiei toracice. Include glanda mamar [i ]esut
adipos. În mod normal se dezvolt la sexul feminin la *pubertate, în rela]ie cu stadiile pu-bertare (P
2-P
5). Dezvoltarea este
stimulat de es-trogenii ciclurilor sexuale lunare, care induc atât cre[terea stromei [i a sistemului de ducte, cât [i depunerea de
gr\sime. }esutul glandular devine îns complet dezvoltat numai în timpul sarcinii (ca urmare a secre]iei foarte mari de estrogeni de
la nivelul placentei). Sin.: sân (doar la specia uma-n).
MAMELON, s. n. / mamelon, s. m. / nipple. NA: papilla mammae.
[Fr. mamelon, din lat. mamil-la, de la gr. mamme = sânul
mamei, mamel\
.] 1) Forma]iune anatomic situat anterocentral la nivelul *glandei mamare, cu form cilindro-conic\, proeminând
anterior, înconjurat de o zon pigmentat circular (areola). La nivelul m. se deschid *canalele galactofore. 2) Orice forma]iune
care se aseam cu aspectul macroscopic descris mai sus.
MAMILAR, adj. / mamillaire, adj. / mammillary.
[Lat. mamilla, de la gr. mamme = sânul mamei, mamel\.] 1) Care are form
cilindro-conic ase-m oare *mamelonului. Ex.: tuberculi m. 2) Care se refer\, care este în rela]ie sau se define[te fa] de
mamelon. Ex.: linie m. (sau medioclavicu-lar).
MAMILOPLASTIE, s. f. / mamilloplastie, s. f. / mamilloplasty.
[Lat. mamilla, de la gr. mamme = sânul mamei, mamel\; gr.
plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela. ] Interven]ie chirurgical constând în îndeptarea unuia sau a dou
*lambouri de piele pentru remedierea mamelonului ombilicat sau invaginat.
MAMOGRAFIE, s. f. / mammographie, s. f. / mammography.
[Lat. mamma, gr. mamme = sâ-nul mamei, mamel\; gr. graphein
= a scrie
.] Radiografia glandei mamare, f nici o prepara]ie pre-alabil\, f opacifiere cu un produs de contrast. Reprezint cel
mai bun procedeu de *screening noninvaziv al cancerului mamar (6 % fals pozitive [i 11 % fals negative). În ]ile occidentale, la
femeile de peste 45-50 ani se recomand efectuarea a cel pu]in unei mamografii anual, ]inând seama de riscul ridicat de cancer
mamar dup aceste vârste. V. [i mastografie.
MAMOPLASTIE, s. f. / mammoplastie, s. f. / mammoplasty.
[Lat. mamma, gr. mamme = sânul mamei, mamel\; gr. plastos =
modelat, de la
plassein = a forma, a modela.] Denumire pentru toate tipurile de interven]ii chirurgicale corectoare sau reparatorii
ale sânului.

486. 486
MANDIBULAR, adj. / mandibulaire, adj. / man-dibular. [Lat. mandibula = maxilar inferior, de la mandere = a mesteca.] Referitor
la *mandibul\, care se afl `n rela]ie cu mandibula. Ex.: nerv m.
MANDIBUL|, s. f. / mandibule, s. f. / mandible.
[Lat. mandibula = maxilar inferior, de la man-dere = a mesteca.] V. tab. anat. -
oase.
MANDIBULOMETRU, s. n. / mandibulomètre, s. m. / mandibulometer.
[Lat. mandibula = maxilar inferior, de la mandere = a
mesteca; gr.
me-tron = m\sur\.] Instrument util în antropologie [i stomatologie pentru determinarea dimensiunilor [i unghiurilor
mandibulei.
MANDRIN, s. n. / mandrin, s. m. / mandrin.
[Fr. mandrin, din provensal mandrin = dalt mic pentru gravat.] Tij metalic
amovibil introdus în lumenul unui ac pentru a-i men]ine permeabilitatea, sau într-o sond pentru a-i asigura o anumit rigiditate
[i, implicit, posibilitatea de manevrare cu precizie mai mare. M. se scoate, de obicei, în momentul punc]iei.
MANDUCA}IE, s. f. / manducation, s. f. / man-ducation.
[Lat. manducatio, -onis = ac]iunea de a mânca, de la manducare = a
mânca
.] Ansamblul func]iilor orale care preced digestia: prehensia ali-mentelor, mastica]ia, gustarea, saliva]ia [i degluti-]ia.
MANECHIN, s. n. / mannequin, s. m. / manikin.
[Olandeza Evului Mediu mannekijn, dim. de la man = om.] Model pentru
ilustrarea anatomiei, pentru exersarea de procedee chirurgicale, obstetricale, de reanimare etc.
MANEVR|, s. f. / manouevre, s. f. / maneuver.
[Fr. manoeuvre, din lat. manus = mân\, opera = lucru.] 1) Metod sau etap a
cei efectuare presupune un grad de îndemânare, în unele inter-ven]ii chirurgicale sau obstetricale. Ex.: manevrele de modificare
a pozi]iei f ului în *prezenta]iile pel-vine. 2) Procedeu constând în obligarea bolnavului s ia o atitudine particular sau s
efectueze anumite mi[ci, fie pentru punerea în eviden] a unui semn clinic, fie în scopuri terapeutice. Ex.:
m. vagale (prin
compresiunea sinusului carotidian sau a globilor oculari) sunt exercitate în scop dia-gnostic [i terapeutic.
MANEVR| ADSON / manoeuvre d'Adson / Ad-son's test.
[Alfred Washington Adson , neurochirurg american,
Rochester/Minnesota, 1887-1951
.] Sin.: test Adson (v.).
MANEVR| GUYON / manoeuvre de Guyon / Guyon's sign.
[Jean Casimir Félix Guyon, chirurg [i urolog francez, profesor de
patologie chirurgical la Paris, 1831-1920
.] Manevr de palpare renal bimanual\, prin balotare `n inspir, o mân fiind a[ezat la
nivelul lojei renale (posterior) [i cealalt la nivelul hipocondrului corespondent (anterior). M. G. permite punerea `n eviden] a
prezen]ei unei forma]iuni renale patologice sau ptoza renal\. Sin.: semn Guyon.
MANEVR| HEIMLICH / manoeuvre de Heimlich / Heimlich maneuver.
[Harry J. Heimlich, medic american specializat `n
chirurgie toracic\, n. 1920
.] Metod de eliminare a corpilor str\ini sufocan]i din c\ile aeriene superioare. Pacientul are bra]ele
plasate pe linia centurii [i torsul aplecat în fa]\, iar operatorul, plasat în spatele s\u, aplic cu ambele mâini (una strâns\ pumn) un
impuls brusc [i puternic îndreptat în sus, într-un punct situat între ombilic [i cu[ca toracic\.
MANEVR| MAURICEAU-SMELLIE / manoeuvre de Maur iceau-Smellie / Mauriceau-Smellie ma-neuver.
[François Mauriceau,
obstetrician francez, Paris, 1637-1709;
William Smellie, obstetrician englez, Londra, 1697-1763.] Procedeu de de-gajare a
corpului f ului în *na[terea cu *prezenta-]ie pelvin\, dup ce membrele inferioare, abdomenul, trunchiul [i membrele superioare s-
au exteriorizat. Const în plasarea f ului pe antebra]ul operatorului [i flexia puternic a capului f ului prin introducerea a dou
degete în gura acestuia.
MANEVR| M
CMURRAY / manoeuvre de McMur-ray / McMurray test. [Thomas Porter McMur-ray , chirurg englez, Liverpool, n.
1889
.] Bolnavul fiind `n decubit dorsal, se imprim mi[ci de rota]ie axial combinate cu mi[ci de lateralitate asupra gambei
flectate pe coaps\, `n timp ce gamba este `ntins progresiv. ~n cazul rupturii de menisc se percepe un declic. Sin.: semn McMur-
ray, semnul declicului. V. semnul Appley [i semnul sertarului.
MANEVR| MÜLLER / manoeuvre de Müller / Müller’s maneuver.
[Johannes Peter Müller, fiziolog [i anatomist german, profesor
la Bonn, apoi la Berlin, 1801-1858
.] Sin.: prob Buerger-Müller (v.).
MANEVR| MURPHY / manoeuvre de Murphy / Murphy's maneuver.
[John Benjamin Murphy, chirurg american, Chicago, 1857-
1916
.] Bolnavul a[ezat `n decubit dorsal. Examinatorul plaseaz mâna dreapt cu extremitatea degetelor `n regiunea subhepatic\,
la nivelul cartilajului coastei a IX-a. Pacientul este solicitat s inspire profund. Dac vezicula biliar este `n suferin]\, durerea cre[te
deoarece colecistul este prins `ntre degetele care palpeaz [i presiunea diafragmului transmis ficatului. Totodat\, inspirul este
blocat Prin m. M. se poate distinge durerea vezicular de durerea duodenal\. ~n inspir, durerea duode-nal nu cre[te `n intensitate,
putând chiar diminua. Sin.: procedeu Murphy, semn Murphy.
MANEVR| TILLAUX / manoeuvre de Tillaux / Tillaux maneuver.
[Paul Jules Tillaux, anatomist [i chirurg francez, profesor la
Paris, 1834-1904
.] M. utilizat pentru depistarea aderen]ei tumorilor de sân la mu[chiul mare pectoral. Mobilitatea tumorii pe
planurile profunde diminueaz la contrac]ia marelui pectoral, când se exercit o opozi]ie la mi[carea de adduc-]ie a bra]ului
pacientei.
MANEVR| TRENDELENBURG / manoeuvre de Trendelenburg / Trendelenburg's maneuver.
[Friedrich Trendelenburg,
chirurg german, 1844-1924.] Sin.: prob Trendelenburg (v.).
MANEVR| VALSALVA / manoeuvre de Vals alva / Valsalva's maneuver.
[Antonio Maria Valsal-va, anatomist italian, profesor
la Köln, 1666-1723
.] Expira]ie for]at cu nasul [i gura `nchis\, `n scopul insuflii aerului `n trompele lui Eustachio [i `n urechea
medie. Poate fi aplicat de persoanele care coboar de la altitudini mari. V. [i prob Valsalva, test Valsalva.
MANGAN, s. n. / manganèse, s. m. / manga-nese.
[Origine obscur\; posibil alterare de la magneziu (gr. magnes = piatr
magnetic\, adus din regiunea Magnezia din Asia Mic\
.] Elementul chimic nr. 25, simbol Mn, mas atomic 54,938, greutate
specific 7,21. Metal prezent în unele plante [i în ]esuturile organismelor superioare, Mn este un oligoelement esen]ial, necesar în
metabolismul osos normal [i în unele reac]ii enzimatice. Corpul uman con]ine circa 30 mg, iar deficien]a în Mn nu a fost
demonstrat\. Excesul cronic determin *manganismul. O serie de suri ale metalului sunt utilizate ca medicamente.
MANGANISM, s. n. / manganisme, s. m. / manganism.
[Origine obscur\; posibil alterare de la magneziu (gr. magnes = piatr
magnetic\, adus din regiunea Magnezia din Asia Mic\
ism.] Denumire care reune[te simptomele determinate de intoxica]ia
cronic cu mangan, produs de obicei prin inhalarea pulberii metalului: agresivitate urmat de astenie [i apatie, tremor, hipertonie
muscular cu tulburi de echilibru, de mers [i de vorbire. Aceast simptomatologie se poate asocia cu pneumopatii acute severe.
M. este o boal profesional care poate apare la lucr orii din industria sticlei, industria chimic (fabricarea mangana]ilor [i a
permangana]ilor, a coloran]ilor), industria metalurgic\.
MANIAC, adj., s. m. [i f. / maniaque, adj., s. m. / maniac.
[Gr. mania = nebunie, furie.] (Persoan\
extensie, (om) care este obsedat de o idee fix sau care manifest o idee exagerat despre ceva, având adesea deprinderi
ciudate.
MANIACAL, adj. / maniaque, adj. / maniacal.
[Gr. mania = nebunie, furie.] Care se refer la manie; care este propriu pentru
*manie [i pentru *maniaci. Ex.: criz m., comportament m.
MANIE, s. f. / manie, s. f. / mania.
[Gr. mania = nebunie, furie.] Psihoz acut caracterizat prin accese de agita]ie psihomotorie.
Conform ICD-10, se deosebesc: 1)
M. f simptome psihotice se caracterizeaz prin cre[terea dispozi]iei, de la jovialitate
nep\s oare la o stare de excita]ie aproa-pe necontrolabil\, hiperactivitate, logoree, nevoie sc\zut de somn, absen]a inhibi]iilor
sociale normale, grandomanie [i optimism excesiv. Primul atac apare de obicei între 15-30 de ani, dar poate apea la orice
vârst\. Diagnosticul pozitiv se stabile[te dac episodul dureaz cel pu]in o s\pt\-mân [i afecteaz munca [i activit\]ile sociale. 2)
M. cu simptome psihotice prezint un tablou clinic mai accentuat decât m. f simptome psihotice. Ideile de autoapreciere
excesiv [i grandoare se pot dezvolta în deliruri, iar iritabilitatea [i suspiciunea pot genera deliruri de persecu]ie. În cazurile severe
se dezvolt deliruri multiple, pot apare ha-lucina]ii, vorbirea devine incomprehensibil [i este necesar diferen]ierea de
*schizofrenie sau stabilirea diagnosticului de psihoz schizo-afectiv\.
| |

487. 487
MANIERISM, s. n. / maniérisme, s. m. / manner-ism. [Fr. maniérisme, de la main = mân\, din lat. manus = mân\.] Aspect
artificial, fals [i excesiv dat de un subiect mijloacelor sale de expresie: mimic\, gesturi, atitudini, no]iuni, vorbire. M. reprezint un
simptom al *schizofreniei, dar poate apare, de asemenea, în *inversiunile sexuale [i, uneori, în *debilitatea mintal\.
MANIPULARE, s. f. / manipulation, s. f. / mani-pulation.
[Lat. manipulus = pumn, de la manus = mân\.] Ac]iunea de a efectua
anumite manevre manuale: 1) Pentru remedierea unor deplasi o-soase, de ex. vertebrale. 2) Pentru realizarea u-nor preparate
chimice sau a unor experimente de fizic\.
MANIPULARE ARTICULAR| / manipulation ar ti-culaire / articular manipulation. Mi[care for]at aplicat direct sau indirect unei
articula]ii sau unui ansamblu de articula]ii, care deplaseaz brusc componentele articulare, dincolo de limitele fiziologice obi[nuite,
dar f dep\[irea limitei impuse de mi[cile anatomice.
MANIPULARE GENETIC| / manipulation géné-tique / gene manipulation. Transferul unui segment de cromozom (ADN), cu genele
sale, din nucleul unei celule apar]inând unui organism în nucleul unei celule din alt organism. M. g. permite transferul la
organismul primitor a unor caractere noi.
MANITOL, s. m. / mannitol, s. m. / mannitol.
[Fr. manne = r\[in de frasin - exsuda]ie dulce a frasinului; -ol.] Alcool derivat din
*manoz\, folosit în m\surarea filtrii glomerulare, deoarece este practic neresorbit de tubulii renali. M. este utilizat [i în
terapeutic\: pentru declan[area diurezei osmotice, pentru prevenirea edemului cerebral [i pentru sc\derea presiunii oculare.
MANOMETRIE, s. f. / manométrie, s. f. / mano-metry.
[Gr. manos = pu]in dens; metron = m\su-r\.] M\surarea presiunii din
interiorul unui vas sanguin sau a unei cavit\]i. Ex.: m\surarea presiunii arteriale, a presiunii intracardiace, a presiunii LCR, a
presiunii intravezicale etc.
MANOMETRU, s. n. / manomètre, s. m. / mano-meter.
[Gr. manos = pu]in dens; metron = m\su-r\.] Instrument pentru
m\surarea presiunii unui lichid sau a unui gaz. Frecvent, m. const dintr-un tub în form de U, con]inând mercur, ap sau un alt
lichid. Tubul este deschis la un cap [i expus presiunii fluidului la cel\lalt cap . Presiunea poa-te fi citit direct pe o scal gradat\.
MANOZ|, s. f. / mannose, s. m. / mannose.
[Fr. manne = r\[in de frasin - exsuda]ie dulce a frasinului; ozã - indic un glucid.]
Oz cu [ase atomi de carbon. G. este una din principalele hexoze naturale [i intr în compozi]ia glicoproteinelor.
MANOZ|-6-FOSFAT, s. f. / mannose 6-phosphate, s. f. / mannose 6-phosphate. V. lizozomi.
α-MANOZIDAZ|, s. f. / α-mannosidase, s. f. / α-mannosidase. [Fr. manne = r\[in de frasin - exsuda]ie dulce a frasinului; ozid -
indic un glucid; -
azã.] Enzim (*hidrolaz\ lizeaz hidroliza reziduurilor de *manoz de la nivelul oligozaharidelor N-
legate de glicoproteine. Deficien]a formei lizozomale a enzimei, autozomal recesiv\, determin *manozidoza.
MANOZIDOZ|, s. f. / mannosidose, s. f. / man-nosidosis.
[Fr. manne = r\[in de frasin - exsuda]ie dulce a frasinului; ozid - indic
un glucid; -
ozã.] Boal din grupul *mucolipidozelor care este consecin]a reducerii considerabile a activit\]ii * α-manozidazei. Se
manifest prin retardare psi-homotorie cu hepatosplenomegalie [i un sindrom dismorfic foarte asem or cu cel din *boala Hur-
ler.
MANSONIA / Mansonia / Mansonia.
[Sir Patrick Manson, medic englez, profesor de medicin tropical la Londra, 1844-1922 .]
Gen de ]ân]ari care transmit anumite tipuri de *filarioz\, ca [i unele viroze.
MANUBRIUM STERNAL / manubrium sternal / manubrium of sternum. NA: manubrium sterni.
[Lat. manubrium = mâner, toart\;
gr.
sternon = stern.] Partea superioar a sternului, care se arti-culeaz cu cele dou clavicule [i cu primele dou cartilaje costale.
V. [i tab. anat. - oase.
MAP / MAP / MAP.
[Acronim engl. pentru Mi-crotubule-Associated Proteins = proteine asociate microtubulilor.] Abreviere a
denumirii familiei de proteine care promoveaz asamblarea [i polimerizarea *tubulinelor ce alc uiesc *microtubulii de la nivelul
*citoscheletului. MAP con]ine mai multe tipuri de proteine, clasificate în func]ie de masa molecular [i de distribu]ia celular\. O
serie de MAP ar putea fi modificate în diferite boli ale SNC, îndeosebi în *boala Alzheimer.
MAPPING / mapping / mapping.
[Engl. mapping = cartografiere, de la map = hart\.] Anglicism utilizat ca sin. cu cartografie (v.).
MARASM, s. n. / marasme, s. m. / marasmus.
[Gr. marasmos = consump]ie, de la marainein = a se vesteji.] Sc\dere ponderal
accentuat a întregului organism, consecutiv unei boli îndelungate sau a unei denutri]ii. La copil, m. poate apare în *malabsorb]ie,
alimenta]ie deficitar\, tulburi metabolice, diaree cronic\, boli grave cardiace, pulmonare, renale, boli parazitare (îndeosebi în
climatul tropical).
M. senil este un proces de atrofie care afecteaz majoritatea ]esuturilor în îmb\-trânire.
MARCAJ, s. n. / marquage, s. m. / labelling.
[Fr. marquage, din scand. merki = marc\.] Procedeu prin intermediul cuia o
substan] (molecul\, par-ticul\ l sunt *marcate. Primul tip de m. a fost cel cu radioizotopi, ulterior posibilit\]ile
s-au diversificat `ndeosebi prin apari]ia marcajului fluorescent. V. [i marcat, marker.
MARCAJ GENETIC / étiquetage génétique / gene tagging. Inser]ia unui *marker genetic `n interiorul sau `n apropierea unei gene.
MARCAT, adj. / marqué, -e, adj. / labeled.
[Fr. marqué, din scand. merki = marc\.] Despre o molecul\, o particul sau o celul
care au devenit identificabile prin legarea unui radioizotop, a unei substan]e fluorescente, enzime, a unui anticorp, radical liber etc.
Compusul m. poate fi identificat sau dozat
in vivo sau in vitro. Ex.: hormon m., eritrocite m.
MARC|, s. f. / marque, s. f. / mark.
[Fr. marque, din scand. merki = marc\.] 1) Semn distinctiv. 2) M. electric\: *electrodermit\. 3)
M. depus\: produs cu un mod de preparare [i con]inut proprii.
MARCHER. Var. pentru marker (v.).
MAREA CIRCULA}IE / grande circulation, circu-lation systémique / systemic circulation, general circulation. Sin.: circula]ie
sistemic\. V. circula]ie.
MAREA TUBEROZITATE A HUMERUSULUI / grosse tubérosité de l’ humérus / greater tuberosity of humerus. NA: tuberculum
majus humeri. Sin.: trohiter (v.).
MAREA UND| MONOFAZIC| / onde de Pardee / Pardee’s wave. Sin.: und Pardee (v.).
MARELE EPIPLOON / grande épiploon / greater omentum. NA: omentum majus. V. epiploon (3).
MARGINAL, adj. / marginal, -ale, -aux, adj. / mar-ginal.
[Lat. margo, -inis = margine.] Cu referire la periferia unei forma]iuni
anatomice sau a unei regiuni topografice. În particular, în psihopatologie, care prezint manifesti la limita stii de con-[tien] sau
la limita comportamentului normal. V. [i borderline.
MARGINA}IE, s. f. / margination, s. f. / margina-tion.
[Lat. marginare = a mgini, a tivi, de la margo, -inis = margine.]
Acolarea leucocitelor pe fa]a intern a pere]ilor vasculari, în cazul unei încetiniri a circula]iei sanguine. M. preced [i favo-rizeaz
*diapedeza leucocitelor.
MARGINE, s. f. / marge, s. f. / margin, border. NA: margo, pl. margines.
[Lat. margo, -inis = margine.] Limit a unei zone
anatomice. Ex.: 1)
M. ciliar\ a pleoapelor (NA: margo palpebrae), prev\zut cu cili. 2) M. incizal\ liber (NA: margo incisalis),
t\ioas a unui dinte frontal. 3)
M. tibial (intern) a piciorului (NA: margo medialis pedis), m. piciorului de la degetul mare pân la
c\lcâi.
MARIJUANA, s. f. / marijuana, s. f. / marijuana.
[Cuvânt hispano-american de origine incert\: 1) limba indienilor mexicani
maraguango = substan-] toxic\; 2) limba mexican popular maria-jua-na, aluzie la propriet\]ile afrodiziace ale drogului .]
Denumirea mexican a drogului preparat din frunze [i flori uscate de
Cannabis indica (cânep indian\
]igarete. Extractul al-coolic purificat este denumit *ha[i[. M. produce un efect halucinogen prin interac]iunea substan]ei
δ-9-
tetrahidrocanabinol (THC) cu receptorii specifici din creier. Receptorii THC sunt mai abunden]i în *hipocamp, unde este
consolidat memoria, ce-ea ce explic afectarea memoriei dup consumul drogului. De[i are efect *analgezic, acesta nu poate fi
util deoarece este inseparabil de efectul halucinogen. Deriva]i sintetici de m. sunt utiliza]i ca *antivomitivi în faza terminal a
cancerului. THC [i metaboli]ii acestuia sunt detectabili în uri-n la o or dup consumul m. (fumat), prin dozare *radioimunologic
sau *spectrometrie de mas\.
|

488. 488
MARISC|, s. f. / marisque, s. f. / marisca. [Lat. marisca = smochin mic [i, prin analogie, tumor mic la nivelul anusului .]
Tumor mic indolor inserat la marginea anusului, având un `nveli[ cutanat. M. provine dintr-un *hemoroid trombotic resorbit,
care a suferit o transformare fibroas\.
MARKER, s. m. / marqueur, s. m. / marker, tracer.
[Engl. marker, fr. marqueur, din scand. merki = marc\.] Termen al cui
sens s-a extins considerabil în ultimul timp. Primul sens consacrat al cuvântului m. a fost cel de indicator care permite depistarea
unei substan]e pe care este fixat. În ultimii ani s-au consacrat
m. biologici, substan]e a cor dozare permite investigarea unor
procese patologice. Numul de m. propu[i în prezent este extrem de mare, dar unii dintre ace[tia, îndeosebi *m. tumorali, nu au o
specificitate suficient [i, în consecin]\, utilitatea lor în practica medical este limitat\. Tipuri de m.: 1)
M. radioizotopici sau ra-
diotrasori, care pot fi utiliza]i ca atare sau pentru marcarea unor molecule. Sin.: trasor. 2)
M. fluo-rescen]i, molecule sau radicali cu
care pot fi marcate o serie de biomolecule (ex.: anticorpi) sau care se fixeaz specific la nivel celular. 3)
M. de spin (v.). 4) M.
genetici
, tr\s uri genotipice sau fenotipice (ex.: o variant enzimatic\
serie de m. g. permit selec]ionarea unor *clonuri celulare. 5)
M. de membran\ sau de suprafa]\ (v.). 6) M. ai metabolismului osos,
reprezenta]i, în e-sen]\, de fosfatazele alcaline serice, osteocalcina seric [i hidroxiprolina urinar\. În principiu, pentru fiecare
secven] metabolic principal se pot identifica m. specifici. 7)
M. ai hepatitei (v.). 8) M. tumorali (v.). Var.: marcher.
MARKER CELULAR CD / marquer cellulaire CD / CD cellular marker. V. CD4 [i CD8.
MARKER LIMFOCITAR / marquer lymphocytaire / lymphocyte marker. Caracteristic a unei sub-popula]ii limfocitare, de regul un
*marker de membran\, care permite determinarea apartenen-]ei unui limfocit la subpopula]ia respectiv\.
MARKER DE RISC / marquer de risque / risk-marker. Caracteristic a unui subiect, frecvent ereditar\, uneori dobândit\, care indic
o probabilitate mare de a fi afectat de o anumit boal\.
MARKERI AI HEPATITEI VIRALE / marqueurs de l’hépatite virale / infectious hepatitis markers. Antigeni [i anticorpi a cor
prezen] în serul sanguin probeaz existen]a, în prezent sau în trecut, a unei hepatite virale. În cazul hepatitei A sunt detecta]i
anticorpii anti-HA. Pentru hepatita B, identificarea anticorpilor sau antigenilor a devenit obligatorie în centrele de recoltare a
sângelui. În cazul hepatitei B prezint interes: antigenul HBs (AgHBs), prezent înainte sau în cursul fazei clinice a hepatitei acute;
anticorpii anti-HBc, care apar concomitent, dar persist mai mult timp decât AgHBs; anticorpii anti-HBs, care persist mult timp.
Pentru hepatita C sunt detecta]i anticorpii anti-HC.
MARKERI DE MEMBRAN| / marqueurs de mem-brane / membrane markers. Molecule situate la suprafa]a unor celule diverse (în
particular elemente figurate din sânge) prin a cor identificare, cu ajutorul *anticorpilor monoclonali, este posibil o analiz
detaliat a stadiului de diferen]iere celular\. Ex.: *tipajul leucocitelor normale sau patologice [i evaluarea unor subpopula]ii
limfocitare.
MARKERI DE SPIN / marqueurs de spin / spin labels. Molecule care con]in grupi *paramag-netice, de cele mai multe ori un
*radical liber stabil ce poate fi încorporat în anumite regiuni specifice ale macromoleculelor sau ale sistemelor macromoleculare
(ex.: *membran plasmatic\ in încorporarea m. de s. devine posibil studiul prin spectroscopie de *rezonan]
paramagnetic electronic\, fiind ob]inute date asupra dinamicii moleculelor din structurile biologice. Ex.: precizarea structurii [i
localizarea centrilor activi ai enzimelor, dinamica moleculelor lipidice de la nivelul biomembranelor.
MARKERI TUMORALI / marqueurs tumoraux / tumour markers. Molecule anormale sau molecule normale aflate într-o concentra]ie
anormal crescut în serul sanguin, a cor prezen] poate reprezenta o prob asupra existen]ei [i evolu]iei unor tumori maligne.
Gradul de specificitate a di-ver[ilor m. t. este variabil. De aceea, cel pu]in pâ-n în prezent, utilitatea lor a fost probat îndeosebi în
urmirea evolu]iei [i mai pu]in în depistarea unor tumori maligne. Tipuri de m. mai utiliza]i: 1) Proteine embrionare: *antigenul
carcinoembrionar (ACE sau CEA) în cancerele de colon [i rect; *alfafetoproteina (AFP) în cancerele hepatic [i testicular. 2)
Proteine placentare: *gonadotrofin corionic uman (HCG) în cancerele de placent [i testicular. 3) Antigeni extrem de diver[i:
*antigenul specific prostatic (PSA) în cancerul de prostat\; antigenul polipeptidic tisular (TPA); *antigenul CA. 4) Enzime:
*fosfataza acid prostatic (PAP) în cancerul de prostat\; *enolaza neurospecific (NSE) în neuroblastom [i în cancerul pulmonar
cu celule mici. 5) Hormoni: *calcitonina [i *tireoglobu-lina în cancerul tiroidian diferen]iat.
Not\: pentru abrevieri au fost utilizate
siglele denumirilor moleculelor în limba englez\.
MARMORIZARE, s. f. / marmorisation, s. f. / mar-moration.
[Lat. marmor, -onis = marmur\.] Cre[terea considerabil a densit\]ii
unui os, o parte mai mult sau mai pu]in `ntins a acestuia devenind compact ca marmura.
MARSUPIALIZARE, s. f. / marsupialisation, s. f. / marsupialization.
[Lat. marsupium, gr. marsi-pion = pung\, burs\.]
Deschiderea la piele, prin-tr-un orificiu creat operator, a unei colec]ii purulen-te sau a unui chist hidatic (îndeosebi hepatic).
MARTOR, s. m. / témoin, s. m. / control.
[Lat. martyr = martir.] Orice element (semn clinic, fenomen, proces) care poate constitui
un termen de compara]ie pentru relevarea caracterelor altui ele-ment. În raport cu domeniile de aplicare: m. biologic,
epidemiologic, serologic, chimic.
MAR}IAL, adj. / martial, -ale, -aux, adj. / martial.
[Lat. Martialis, de la Mars, Martis = zeul r\z-boiului.] Care se refer la fier
sau care con]ine fier. Ex.: tratament m.
MASA COMUN| SACROLOMBAR| / masse commune sacro-lombaire / erector muscle of spine. Sin.: mu[chi erector spinal (v. tab.
anat. - mu[chi).
MASAJ, s. n. / massage, s. m. / massage.
[Gr. massein = a fr\mânta [i ar. massa = a atinge, a palpa.] Procedeu de stimulare [i
destindere a mu[chilor, de activare a circula]iei sângelui sau a viscerelor, în scop terapeutic sau profilactic. Au fost descrise
diferite tipuri de m., de la procedee empirice la manevre elaborate în func]ie de manevrele efectuate (efleuraj, fric]iune, fr\mântare,
batere sau tapotaj, vibra]ie), de structurile abordate (m. circulator, muscular, al ]esutului conjunctiv, m. trofic) sau în func]ie de scop
(combaterea durerilor sau spasmelor, a celulitei, ob]inerea unei relaxi, favorizarea resorb]iei revsatelor, men]i-nerea formei
fizice etc.).
MASAJ CARDIAC / massage cardiaque / cardiac massage. Metod de resuscitare cardiac utilizat în *stopul cardiorespirator.
Poate fi
: m. c. ex-tern (sau m. indirect), prin peretele toracic, [i m. c. intern (m. direct). M. c. extern se efectueaz dup a[ezarea
pacientului în pozi]ie orizontal\, pe un suport dur, prin compresiune ritmic în 1/3 inferi-oar a sternului, la copii la mijlocul
sternului. Frec-ven]a m. c. este de 80/min la adul]i, 90/min la copii, 120/min la sugari. M. c. este una din etapele regulii ABC (de la
Airways - eliberarea c\ilor aeriene, Breath - respira]ie artificial\, Circulation - ma-saj cardiac), la care se adaug DEFG (Drugs -
terapie medicamentoas\,
ECG, Fluids - lichide, Ga-ging - evaluare global a metodei terapeutice).
MAS|, s. f. / masse, s. f. / mass (1), table (2).
[Lat. massa = mas\.] 1) Mime fizic fundamen-tal ce caracterizeaz cantitatea de
materie con]i-nut de un corp, independent de presiune, tempe-ratur [i de starea fizic a corpului respectiv. În fizica clasic\, m.,
ca mime scalar\, este aditiv\, adic m. unui ansamblu de corpuri este egal cu suma maselor corpurilor componente. M. se m\-
soar în SI în kilograme (kg). V. [i greutate. 2) Platform pe care se a[eaz obiecte, se lucreaz\: a)
m. de instrumente; b) m. de
opera]ie
chirurgical\, cu posibilit\]i de ridicare [i coborâre în diferite planuri; c) m. ginecologic\ pentru examenul ginecologic; d) m.
ortopedic\
asigur fixarea pacientului într-o anume pozi]ie.
MAS| ATOMIC| / masse atomique / atomic mass. Masa unui atom m\surat în unit\]i de ma-s atomic (u). Actualmente,
m\surarea se efec-tueaz în scala unificat\, în care 1 u reprezint 1/12 din masa izotopului carbon 12 (
C
12
6
).
MAS| MOLECULAR| / masse moléculaire / mo-lecular mass. Suma maselor atomice relative ale tuturor atomilor care intr în
compozi]ia moleculei unui corp compus. Se determin prin metode crio-scopice, pentru lichide sau solide, ori din legea lui
Avogadro pentru gaze.
MAS| SANGUIN| / masse sanguine / blood vo-lume. Expresie incorect\, dar utilizat frecvent în român [i în francez ca sin.
pentru *volum sanguin.
|

489. 489
MASC|, s. f. / masque, s. m. / mask. [Ital. mas-chera, de la r\d\cina mask- = negru; origine obscur\.] 1) Dispozitiv care se poate
adapta etan[ pe figur pentru administrarea substan]elor gazoase (oxigen, medicamente). 2) Aspect al fe]ei: a)
m. echimotic\,
pete ro[ii punctiforme pe fa]\, în traumatismele cu compresiune toraco-abdomina-l\; b)
m. oboselii dup efort intens; c) m. de
graviditate
(v.); d) m. tetanic\, râs sardonic.
MASC| DE GRAVIDITATE / masque de gros-sesse / mask of pregnancy. Pete pigmentare cu contur neregulat care apar în timpul
sarcinii la nivelul fe]ei. Sin.: cloasm\, masc de sarcin\.
MASC| DE SARCIN| / masque de grossesse / mask of pregnancy. Sin.: masc de graviditate (v.).
MASCUL, s. m. / mâle, s. m. / male.
[Lat. masculus = bbat.] ~n biologie, care apar]ine sexului fecundant, purt or de celule
reproduc oare mai numeroase, mai mici [i mai mobile decât ale femelei. 2) Care este de sex masculin. Obs.: utilizarea termenului
cu referire la un bbat are o nuan] peiorativ\.
MASCULIN, adj. / masculin, -e, adj. / masculine.
[Lat. masculinus = masculin, de la masculus = bbat.] Care apar]ine sexului
masculin, sau posed caracteristicile normale ale unui *mascul.
MASCULINIZARE, s. f. / masculinisation, s. f. / masculinization.
[Lat. masculinus = masculin, de la masculus = bbat.] Apari]ia
caracterelor sexuale secundare masculine, care este normal la sexul masculin [i patologic la sexul feminin. Sin.: virilizare. V. [i
virilism.
MASCULINOVOBLASTOM, s. n. / masculinovo- blastome, s. m. / masculinovoblastoma.
[Lat. masculinus = masculin, de la
masculus = bbat; ovum = ou; gr. blastos = germen; -oma.] Neoplasm ovarian care simuleaz o structur supra-renal [i a
cui histogenez este discutat\. Se presupune c m. se dezvolt din fragmente ectopice de suprarenal sau este o varietate de
*lu-teom.
MASETER, s. m. / masséter, s. m. / masseter.
[Gr. masseter, -eros = mu[chi masticator, de la mastazein = a mânca.] V. tab.
anat. - mu[chi.
MASIV, adj., s. n. / massif, -ive, adj., s. m. / massive, adj., massif, n.
[Lat. massa = mas\.] Denumire comun pentru: 1) M. carpian
(NA:
carpus): carp. 2) M. facial osos: craniul facial. 3) M. tarsian (NA: tarsus): tars.
MASOCHISM, s. n. / masochisme, s. m. / masochism.
[Leopold von Sacher-Masoch , scriitor austriac, 1836-1895; -ism.]
Perversiune sexual în care subiectul nu accede la satisfac]ie decât sub efectul unei suferin]e proprii de ordin fizic (lovire, rire,
flagelare) sau moral (insult\, umilire). *Flagelarea este procedeul cel mai frecvent. Prin extensie, m. calific toate conduitele în
care sufe-rin]a este mai mult sau mai pu]in c\utat\. Sin.: al-golagnie pasiv\.
MASTECTOMIE, s. f. / mastectomie, s. f. / mast-ectomy.
[Gr. mastos = sân, mamel\; ektome = excizie.] Abla]ia chirurgical a
glandei mamare. Sin. incorect etimologic: mamectomie.
MASTICA}IE, s. f. / mastication, s. f. / mastica-tion.
[Lat. masticare = a mesteca.] Proces fiziologic mecanic [i fizico-chimic de
sfâmare a alimentelor solide în cavitatea bucal\, amestecarea acestora [i formarea bolului alimentar. M. se efec-tueaz cu
ajutorul din]ilor, incisivii [i caninii ac]io-nând prin t\iere [i dilacerare, iar molarii prin zdrobire [i m\cinare. Centrul de control al m. se
afl în trunchiul cerebral, dar procesul are la baz reflexul masticator. M. este primul timp al digestiei, pe care o favorizeaz
îndeosebi prin cre[terea su-prafe]ei de contact cu enzimele digestive. Pierderea par]ial a func]iei masticatorii se apreciaz prin
calculul *coeficientului masticatoriu.
MASTIT|, s. f. / mastite, s. f. / mastitis.
[Gr. mas-tos = sân, mamel\; -itã.] Denumire generic care grupeaz toate afec]iunile
inflamatorii ale *mame-lei.
M. carcinomatoas\ este o form pseudoinfla-matorie a cancerului mamar, observat la femeia tân în
timpul sarcinii sau a perioadei de al\p-tare. Se manifest prin inflama]ia acut a glandei mamare în întregime, cu evolu]ie spontan
spre exitus în câteva s\pt\mâni sau luni.
M. total\: flegmon difuz care invadeaz mamela în totalitate. Sin.: panmastit\.
MASTOCIT, s. n. / mastocyte, s. m. / mast cell.
[Germ. Mast = aliment; gr. kytos = celul\.] Tip de *histiocit care exist în mod
normal în ]esutul conjunctiv din ganglionii limfatici, splin [i m\duva osoas\. M. are form rotunjit sau poligonal\, cu diametrul de
circa 25-30
µm, nucleu mare [i neregulat [i granula]ii metacromatice cu dimensiuni variabile. Granula]iile au rol de sintez a unor
me-diatori chimici (ex.: histamin\, heparin\, acid hialuronic). M. deriv din celule nediferen]iate ale ]esutului reticuloendotelial. Unii
autori consider celulele descrise anterior
m. tisulare [i denumesc m. sanguine polinuclearele bazofile.
MASTOCITOM, s. n. / mastocytome, s. m. / mas-tocytoma.
[Germ. Mast = aliment; gr. kytos = ce-lul\; -oma.] Aglomerare de
*mastocite sub forma unui infiltrat celular cutanat, comun la câine [i rar la om. M. este o leziune tipic în *urticaria pigmentar\.
MASTOCITOPEXIE, s. f. / mastocytopexie, s. f. / mastocalciphylaxis.
[Germ. Mast = aliment; gr. kytos = celul\; pexis = fixare.]
Proprietatea *mas-tocitelor de a fixa calciul, ca [i alte substan]e (plumb, fier etc.).
MASTOCITOZ|, s. f. / mastocytose, s. f. / masto-cytosis.
[Germ. Mast = aliment; gr. kytos = celu-l\; -ozã.] Termen generic
pentru grupul de boli caracterizate prin infiltrarea *mastocitelor `n ]esuturi sau, uneori, la nivelul unor organe. M. cuprind: *m. difuz
[i sistemic\, *mastocitomul, *urticaria pigmentar [i unele *telangiectazii.
MASTOCITOZ| DIFUZ| / mastocytose diffuse / diffuse mastocytosis. Afec]iune caracterizat prin `ngro[area pielii, lichenificare,
*eritrodermie generalizat [i prurit intens, urmare a infiltrii tegumentelor cu *mastocite. ~n copilie m. d . este asociat\ frecvent
cu *m. sistemic\.
MASTOCITOZ| SISTEMIC| / mastocytos e systémique / systemic mastocytosis. Boal caracterizat prin existen]a de infiltrate
alc uite din *mastocite, situate `n ]esuturile non-cutanate, uneori asociate cu leziuni cutanate. Infiltratele afecteaz de obicei
ficatul, splina, oasele, ganglionii limfatici [i tractusul gastrointestinal. V. [i mastocitoz difuz\.
MASTODINIE, s. f. / mastodynie, s. f. / masto-dynia.
[Gr. mastos = sân, mamel\; odyne = durere.] Senza]ie de tensiune dureroas
la nivelul glandelor mamare, spontan [i la palpare. M. este un simptom în multe afec]iuni: dezechilibru hormonal estrogeni-
progesteron, afec]iune local a glandei mamare, dar poate apare [i în rela]ie cu menstrele.
MASTOID|, s. f. / mastoïde, s. f. / mastoid. NA: processus mastoideus.
[Gr. mastos = sân, mamel\; eidos = form\.] Partea
postero-inferioar a osului temporal, situat posterior conductului auditiv extern. Are form de piramid\, cu baza situat cranial [i
vârful caudal. Partea sa inferioar se prelunge[te cu apofiza mastoid\, la nivelul ceia se afl celulele mastoidiene umplute cu
aer. Un conduct osos,
aditus ad antrum, face s comunice între ele celulele mastoidiene cu casa timpanului, favorizând
p runderea în mastoid a unei infec]ii otice. V. [i mastoidit\. V. [i tab. anat. - oase.
MASTOIDECTOMIE, s. f. / mastoïdectomie, s. f. / mastoidectomy.
[Gr. mastos = sân, mamel\; ei-dos = form\; ektome = excizie.]
Interven]ie chirurgical care const în trepana]ia [i *evidarea *mastoidei prin exereza sau deschiderea grupelor de celule
mastoidiene.
MASTOIDIT|, s. f. / mastoïdite, s. f. / mastoiditis.
[Gr. mastos = sân, mamel\; eidos = form\; -itã.] Inflama]ia mucoasei apofizei
mastoide, în general complica]ie a otitei medii supurate acute sau cronice. Trebuie considerat un abces [i, deci, trebuie deschis
[i drenat prin trepana]ie.
MASTOGRAFIE, s. f. / mastographie, s. f. / mas-tography.
[Gr. mastos = sân, mamel\; graphein = a scrie.] Termen considerat
uneori, în mod gre-[it, sin. cu *mamografie. ~n realitate, m. cuprinde, pe lâng mamografia propriu-zis\, *pneumoma-stografia [i
*galactografia.
MASTOLOGIE, s. f. / mastologie, s. f. / mastolo-gy.
[Gr. mastos = sân, mamel\; logos = [tiin]\.] Studiul sânului normal [i
patologic. Sin. (incorect): senologie.
MASTOPATIE, s. f. / mastopathie, s. f. / masto-pathy.
[Gr. mastos = sân, mamel\; pathos = boa-l\.] Orice afec]iune a glandei
mamare.
MASTOPEXIE, s. f. / mastopexie, s. f. / masto-pexy.
[Gr. mastos = sân, mamel\; pexis = fixare.] Procedeu de fixare chirurgical a
sânilor ptoza]i, utilizând ca mijloc de suport aponevroza mu[chi-lor mari pectorali.

490. 490
MASTOPLASTIE, s. f. / mastoplastie, s. f. / mam-moplasty. [Gr. mastos = sân, mamel\; plastos = modelat, de la plassein = a
forma, a modela
.] Sin.: mamoplastie (v.).
MASTOPTOZ|, s. f. / mastoptose, s. f. / masto-ptosis.
[Gr. mastos = sân, mamel\; ptosis = c\-dere.] *Ptoz a glandelor mamare
care apare fie în rela]ie cu o sc\dere ponderal accentuat\, fie în cazul sânilor cu volum foarte mare, când se poate asocia cu o
eczem de tip *intertrigo.
MASTOZ|, s. f. / mastose, s. f. / mastosis.
[Gr. mastos = sân, mamel\; -ozã.] Denumire generic pentru diverse afec]iuni benigne
neinflamatorii ale sânului care sunt *chisturile sânului, *boala chistic a mamelei.
MASTURBARE. Var. pentru masturba]ie (v.).
MASTURBA}IE, s. f. / masturbation, s. f. / mas-turbation.
[Lat. masturbari = a practica masturbarea, de la manus = mân\,
stuprare = a viola, a pângi.] Provocarea orgasmului prin autoexcita-rea, de obicei manual\, a organelor genitale externe. Var.:
masturbare. V. [i onanie.
MATERIAL, adj., s. n. / matériel, -elle, adj., s. m. / material.
[Lat. materialis = material, de la materia = materie.] 1) Care se
refer la materie, la substan]\; obiectiv. 2) Materii prime sau semifabricate din care se realizeaz\: amprente dentare, proteze (în
ortopedie, chirurgie, stomatologie etc.). V. [i biomaterial.
MATERIAL IMUNOREACTIV / matériel immuno-réactif / cross-reacting material. O enzim non-func]ional care poate reac]iona cu
un anticorp dirijat împotriva unei enzime normale.
MATERII FECALE / fèces, s. f. pl. / f(a)eces, excrement.
[Lat. materia = materie; faex, faecis = reziduuri, resturi.] De[euri
rezultate în urma digestiei. M. f. tranziteaz intestinul gros [i se acu-muleaz în rect, pentru a fi eliminate periodic, prin *defeca]ie
(normal 80-200 g/24 ore). Includ bacterii, celule intestinale exfoliate, secre]ii [i reziduuri alimentare. Sin.: excremente.
MATERN, adj. / maternel, -elle, adj. / maternal.
[Lat. maternus = matern, de la mater, -tris = ma-m\.] Propriu mamei, care
evoc mama.
MATERNITATE, s. f. / maternité, s. f. / mother-hood (1), maternity (2).
[Lat. maternus = matern, de la mater, -tris = mam\.] 1)
Starea, calitatea de a fi mam\. 2) Spitalul, clinica în care nasc femeile.
MATISARE, s. f. / épissage, s. m. / splicing. Proces prin care *intronii transcri[i în moleculele de ARN eterogen sunt exciza]i [i
elimina]i, în timp ce *exonii sunt reuni]i, rezultând moleculele de ARN matur. Sin.: episaj.
MATITATE, s. f. / matité, s. f. / dullness.
[Fr. ma-tité, din lat. mattus, de la maditus, participiul trecut al verbului madere = a
fi umed
.] Rezultat al examenului clinic obiectiv [i anume al *percu-]iei, care const într-un sunet caracteristic (tonalitate crescut\,
intensitate mare, lipsit de rezonan-]\ fiziologic, la nivelul organelor pline (m. cardiac\, m. hepatic\, m. spleni-
c), iar în patologie, la nivelul unor organe care în mod normal sunt sonore (ex.: m. în pneumonii, m. în pleurezii).
MATRICE, s. f. / matrice, s. f. / template (1), ma-trix (2-5).
[Lat. matrix, -icis = animal de reproduc]ie, uter.] 1) Lan] preexistent de
ADN pe tiparul cuia se va sintetiza, printr-un proces enzima-tic complex, ADN sau ARN. 2) În matematic\, dis-punerea unor
numere în coloane [i linii. 3) }esut embrionar care schi]eaz modelul viitorului ]esut matur. 4) Substan]a intercelular a unui ]esut
(]e-sut cartilaginos). 5)
M. citoplasmatic fundamental\, partea nediferen]iat a mitocondriei etc.
MATRICE EXTRACELULAR| / matrice extracel-lulaire / extracellular matrix. Re]ea complex de macromolecule extracelulare, prin
intermediul c\-reia majoritatea celulelor din organism sunt dispuse în ]esuturi. M. e. const\, în esen]\, dintr-o re-]ea de proteine
fibroase dispuse într-un gel hidratat de polizaharide. Componentele majore ale m. sunt: *fibronectina, *vitronectina, *colagenul,
*proteoglicanii, *laminina [i *trombospondina. Roluri ale m. e.: stabilizator al structurii fizice tisulare ("clei" biologic universal),
reglare a comportamentului celulelor cu care se afl în contact, prin influen]area dezvoltii, migrii [i proliferii celulare.
MATRICE UNGVEAL| / matrice unguéale / ma-trix of nail. Zon generatoare a unghiei, constituit din derm, unde se implanteaz
r\d\cina unghiei.
MATURARE. Var. pentru matura]ie (v.).
MATURAREA LIMFOCITELOR / maturation des lymphocytes / lymphocyte maturation. Trans-formarea progresiv a *limfocitelor
care nu pose-d înc receptori specifici, în celule imunocompe-tente, având la origine un *clon. Astfel, pornind de la celulele su[e
ale m\duvei osoase, *limfocitele pro-B se transform în *limfocite pre-B, *limfocite B imature, *limfocite B mature [i, în final, în
*plas-mocite. Pornind de la celule su[e din m\duva osoas care au migrat în *timus, se diferen]iaz *timocitele imature, *timocitele
mature, *timocitele precursoare, *limfocitele T4, *limfocitele T8 [i, în final, *limfocitele T citotoxice [i *limfocitele T aju-t oare.
MATURA}IE, s. f. / maturation, s. f. / maturation.
[Lat. maturare = a coace, de la maturus = copt, matur.] Procesul atingerii unei
dezvolti depline. Termenul se utilizeaz îndeosebi cu referire la dezvoltarea *ovulului, care ajunge apt pentru fecunda]ie. Var.:
maturare.
MATURITATE, s. f. / maturité, s. f. / maturity.
[Lat. maturitas, -atis = coacere, maturare, de la maturare = a coace [i maturus
= copt, matur
.] 1) Stare care corespunde apogeului evolutiv al unei structuri. Ex.: eritrocit matur, ajuns la m. 2) Termenul este
folosit în limbajul curent ca sinonim pentru vârsta adult (cu referire, deopotriv\, la vârsta fizic [i la cea psihologic).
MAXILA, s. f. / maxillaire supérieur / maxilla.
[Lat. maxilla = maxilar.] V. tab. anat. - oase.
MAXILAR, adj., s. n. / maxillaire, adj., s. m., mâ-choire, s. f. / maxillary, adj., jaw, n. NA: maxil-la, pl. maxillae.
[Lat. maxillaris, de
la
maxilla = maxilar.] 1) Referitor la maxilare. 2) Fiecare din cele dou oase m.: m. inferior (denumit [i mandi-bul) [i m. superior.
V. tab. anat. - oase.
MAXILAR INFERIOR / maxillaire inférieur / man-dible. Sin.: mandibul\. V. tab. anat. - oase.
MAXILAR SUPERIOR / maxillaire supérieur / ma-xilla, upper jaw. V. tab. anat. - oase [i sinusurile fe]ei.
MAXILIT|, s. f. / maxillite, s. f. / maxillitis.
[Lat. maxilla = maxilar; -itã.] Osteit a maxilarelor.
MAXILOFACIAL, adj. / maxillo-facial, -ale, -aux, adj. / maxillofacial.
[Lat. maxilla = maxilar; facies = fa]\.] Care apar]ine
maxilarelor [i fe]ei.
MAXILOMANDIBULAR, adj. / maxillo-mandibu-laire, adj. / maxillomandibular.
[Lat. maxilla = maxilar; mandibula = maxilar
inferior, de la
man-dere = a mesteca.] Care apar]ine maxilarelor inferior (mandibul) [i superior.
MAXILOTOMIE, s. f. / maxillotomie, s. f. / maxil-lotomy.
[Lat. maxilla = maxilar; gr. tome = t\ie-re, sec]iune, de la temnein = a
t\ia
.] Sec]iune chirurgical a maxilarului superior, pentru aducerea în pozi]ia inten]ionat de operator.
MAXIMUM, s. n. / maximum, s. m. / maximum.
[Lat. maximus, superlativ de la magnus = mare.] 1) Cel mai mare efect posibil;
cea mai mare cantitate. 2) Valoarea cea mai mare pe care o ia o func]ie. V. [i minimum.
M|DUVA OSOAS| / moelle osseuse / bone mar-row. NA: medulla ossium. }esut *hematopoietic (
m. ro[ie) sau bogat în celule
adipoase (
m. galben\) prezent în oasele lungi (median) [i în oa-sele late. Aspectul macroscopic (culoare) [i com-pozi]ia variaz cu
vârsta:
m. ro[ie este bogat în celule conjunctive tinere [i este prezent la fetus [i la copil, la adult persistând doar în corpul
vertebrelor, stern, coaste, ilion, oasele bazei craniului;
m. galben este prezent în oasele lungi, la vârst adult\.
M|DUVA SPIN|RII / moelle épinière / spinal cord. NA: medulla spinalis. Parte a sistemului nervos central, situat `n canalul
rahidian care la adult m\soar 42-45 centimetri. Se `ntinde de la nivelul bulbului rahidian (marginea superioar a atlasului), pân la
nivelul celei de-a doua vertebre lombare, unde se termin prin
filum terminale. De o parte [i de a alta a m. s. se g\sesc r\d\cinile
anterioare motorii [i cele posterioare senzitivie ale nervilor rahidieni. Structura intern este format din substan] cenu[ie [i
substan] alb\. Substan]a cenu[ie este dispus central, `n jurul canalului ependimar, având forma literei H. Substan]a alb este
dispus sub form de cordoane. Fa]a anterioar prezint pe linia median
[an]ul median anterior care separ cele dou cordoane
medulare anterolaterale
. Fa]a posterioar prezint [an]ul simetric median posterior separând cele dou cordoane posterioare.
Cordoanele anterolaterale sunt constituite din fascicule de substan] alb situat `ntre
[an]ul median anterior [i cornul posterior
corespunz or. Cordoanele posterioare cuprind fascicule de substan] alb situat `ntre [an]ul median posterior [i cornul posterior
|

491. 491
corespunz or. Substan]a cenu[ie prezint\: un corn anterior (dreptunghiular, pereche [i simetric, `nconjurat de cordonul
anterolateral), care este sediul unor centri somatomotori [i un
corn posterior, care separ cordoanele posterioare de cele
anterolaterale, fiind sediul unor centri visceromotori.
M|DUV|, s. f. / moelle, s. f. / marrow. NA: me-dulla, pl. medullae.
[Lat. medulla = m\duv\.] }esut care reprezint partea central
a unui organ. Termenul se refer îndeosebi la: *m. spinii, *m. osoas\.
M|NU{|, s. f. / gant, s. m. / glove.
[Lat. manus = mân\; -uşã.] Obiect din bumbac, latex sau cauciuc utilizat pentru protec]ia
mâinilor persoanei care execut anumite opera]ii sau examene pe un bolnav, ca [i împotriva contaminii microbiene sau ra-
dioactive. ~n acest ultim caz m. au o compozi]ie particular\, de ex., con]in plumb dac sunt utilizate `n lucrul cu substan]e
radioactive.
M|RG|RIT|REL, s. n. / muguet, s. m. / thrush.
[Neogr. margaritari = perl\, mgitar; -el.] Sin.: muguet (v.).
M|RIME, s. f. / grandeur, s. f. / size.
[Lat. mas, maris = bb esc, curajos; -ime.] Orice proprietate m\surabil a unui obiect,
material, organ, organism. M. se evalueaz prin *m\surare.
M|SEA, s. f. / molaire, s. f. / molar. NA: dens molaris.
[Lat. maxilla = maxilar.] Sin.: molar (v.).
M|SURARE, s. f. / mesurage, s. m. / measure-ment.
[Lat. mensura = m\sur\, de la mensurare = a m\sura.] Ac]iunea de a
m\sura. M. se efec-tueaz comparând mimea de m\surat cu o m\-rime de referin]\, numit unitate de m\sur\. Rezultatul m.
este un num care exprim de câte ori este cuprins unitatea de m\sur în mimea dat\. În medicin se m\soar diferitele
regiuni [i zone ale organismului [i, în mod deosebit, cu ajutorul unui compas, toracele (toracometrie) [i pelvisul (pelvimetrie).
M|T|NII COSTALE / chupelet costal / rachitic rosary.
[Sl. metanija = m anie; lat. costa = coast\.] Serie de nodozit\]i
proeminente observate la unirea coastelor cu cartilajele costale, la copiii bolnavi de *rahitism. M. c. se dispun în dou [iruri
*moniliforme, în afara sternului, simetrice.
MÂN|, s. f. / main, s. m. / hand. NA: manus.
[Lat. manus = mân\.] Partea distal a membrului superior, organ prehensil [i al
sim]ului tactil. Cuprinde o fa] anterioar\, palma, la nivelul ceia se afl *eminen]ele tenar [i hipotenar\, [i o fa] posterioar\,
dosul mâinii. Scheletul s\u este alc\-tuit din oase carpiene (8), metacarpiene (5) [i falange (14). Aspectul m. are valoare
semiologic într-o serie de sti patologice: 1)
M. acromegali-c\, groas\, larg\, "în lop\]ic\", cu degete groase [i boante. 2) M.
balant\
, ale cei mi[ci active sunt imposibile din cauza laxit\]ii ligamentare, lipsei carpului, paraliziei totale a mu[chilor sau sec-
]iunii tuturor tendoanelor. 3)
M. cubital\, devierea în\untru a axului m., în paralizia de nerv cubital. 4) M. "în ghear\", v. mân "în
grif\". 5)
M. "în gât de leb\d\": la ridicarea antebra]ului, m. cade în jos, realizând un aspect de "gât de leb\d\", în leziunile nervului
radial. 6)
M. "în grif\", "în ghear\", în paraliziile mu[chilor interoso[i [i lombricali; ca urmare, se produce hiperextensia primelor
falange, cu flexiunea ultimelor dou\. 7)
M. hipotalami-c\, cu flexiunea tuturor degetelor, exceptând unul singur - index sau medius,
în leziuni ale carefu-rului hipotalamic. 8)
M. indicatoare, în paralizia nervului median, când primele falange ale police-lui [i indexului
nu se pot flecta; r\mânând întinse, dau aspectul indicii unei direc]ii. 9)
M. "înghe]a-t\", fix\, atribuit ini]ial isteriei, const în
contractura degetelor, strânse în extensie unele contra altora, cu anchiloz\, atrofie muscular [i tulburi vasomotorii [i trofice;
poate fi observat dup traumatisme minime ale m. sau ale articula]iei pumnului, urmate de reflexe simpatice. 10)
M. "în lor-niet\":
în unele forme de reumatism cu osteoliz\, degetele sunt foarte mobile [i pot fi alungite sau scurtate pasiv, falangele par a intra
unele în altele ca elementele unei lorniete (binoclu de teatru). 11)
M. "de maimu]\", simian\, diformitate din cauza paraliziei tuturor
nervilor; m. este în flexie, cu degetele u[or îndoite, policele pierzând abduc]ia [i opozi]ia, cu eminen]ele tenar [i hipotenar [terse.
12)
M. de mamo[ sau m. lui Trousseau, sin. semn Trousseau (v.). 13) M. plat\, total atrofiat [i inert\, observat în paraliziile
asociate de nerv median [i radial. 14)
M. "de predicator", în a-trofia mu[chilor flexori ai degetelor [i ai mâinii, ceea ce duce la
dominarea ac]iunii tonice a mu[-chilor extensori [i deci la hiperextensia m.; apare în paraliziile nervilor median [i cubital, cu
integritatea nervului radial. 15)
M. radial\, devierea a-xului m. în afar\. 16) M. "de schelet", aspect e-maciat al m. în paralizia
nervului cubital, cu atrofii ale adductorului policelui [i mu[chilor interoso[i. 17)
M. scobit\ apare când se cere bolnavului s
depteze degetele, în coree sau atetoz (
m. sco-bit tonic\) sau în leziuni piramidale (m. scobit paretic\). 18) M. simian\, v.
mân "de maimu]\". 19)
M. strâmb congenital\, diformitate congenital a m. 20) M. strâmb radial\, devierea m. în afar\, din
cauza unor diformit\]i ale radiusului sau în absen]a acestuia. 21)
M. suculent\ Marinescu, în siringomielie, `n unele cazuri de
*miopatie [i `n *hemiplegiile cronice, `ndeosebi la nivelul fe]ei dorsale a m. [i la nivelul primelor falange, coexistând adesea cu
atrofia mu[chilor din cauza unor tulburi trofice; apare un edem dur al ]esutu-lui subcutanat [i piele lucioas\. 22)
M. talamic\, cu
flexia u[oar a primelor falange [i hiperexten-sia ultimelor dou\, [i r\sfirarea degetelor într-o pozi]ie de denivelare unele fa] de
celelalte, în sindromul talamic. 23)
M. în trident, în acondroplazie, când degetele sunt scurte [i umflate la baza lor, ceea ce
provoac deptarea extremit\]ilor unele în raport cu altele.
MÂN| CUBITAL| / main cubitale / benediction hand, ulnar hand. V. mân (3).
MÂN| ~N LORNIET| / main en lorgnette / opera-glass hand. V. mân (10).
MÂN| DE MAIMU}| / main de singe / monkey hand. V. mân (11).
MÂN| DE PREDICATOR / main de prédicateur / preacher’s hand. V. mân (14).
MÂN| SUCULENT| MARINESCU / main succulente de Marinesco / Marinesco’s succulent hand.
[Gheorghe Marinescu,
neurolog român, profesor la Bucure[ti, 1863-1938
.] V. mân (21).
MÂN| ~N TRIDENT / main en trident / trident hand. V. mân (23).
MDR / MDR / MDR.
[Acronim engl. pentru Multi-Drug Resistance = rezisten] multipl la medicamente.] Gen care codific o
glicoprotein membranar ce joac un rol de pomp refulant fa] de substan]ele str\ine (medicamente). Amplificarea acestei
gene în cursul chimioterapiei anticanceroase determin rezisten]a celulelor la medicamentele utilizate.
MEAT, s. n. / méat, s. m. / meatus. NA: meatus.
[Lat. meatus = trecere, cale.] 1) În sens general, orificiul unui conduct. Este utilizat
îndeosebi cu referire la orificiul intravezical al uretrei (
m. uretral). 2) Cu sensul de deschidere, zon de trecere, denume[te, la
nivelul foselor nazale, spa]iul cuprins între cornet [i peretele extern al acestuia.
MEATOSCOPIE, s. f. / méatoscopie, s. f. / meato-scopy.
[Lat. meatus = trecere, cale; gr. skopia = examinare, de la skopein = a
vedea, a examina
.] Examinarea instrumental a unui *meat. Ex.: m. ureteral\, m. uretral\.
MEATOSOMIE, s. f. / méatosomie, s. f. / meato-somy.
[Lat. meatus = trecere, cale; gr. soma, -atos = corp.] Cura operatorie a
stenozei de *meat uretral.
MEATOTOMIE, s. f. / méatotomie, s. f. / meato-tomy.
[Lat. meatus = trecere, cale; gr. tome = t\-iere, sec]iune, de la temnein = a
t\ia
.] Interven]ie chirurgical care const în incizia peretelui unui *meat, în scopul lgirii sale (în cazul obstruii sau al retrac]iei
acestuia). Ex.: m. uretral\.
MECANIC|, s. f. / mécanique, s. f. / mechanics.
[Lat. mechanicus = mecanic, din gr. mekhani-kos, mekhanike, de la
mekhane = ma[in\.] {ti-in]a mi[cii corpurilor materiale. M. corpului u-man are aplica]ii în prevenirea [i corectarea defi-cien]elor
legate de postur\. V. [i biomecanic\.
MECANISM, s. n. / mécanisme, s. m. / mecha-nism.
[Gr. mekhane = ma[in\; -ism.] 1) Structura unei ma[ini, a unui aparat. 2)
Elementele componente ale unui sistem func]ional, ale unui proces [i modul lor de ac]iune. Tipuri: a)
m. autoimun, formarea de
autoanticorpi pentru antigene proprii; b)
m. na[terii, ansamblul mi[cilor imprimate f\-tului în cursul trecerii prin regiunea
pelvigenital\; c)
m. mentale, de organizare a opera]iilor mentale, de frânare a dorin]elor; d) m. de reglare sistemic\ regleaz
circula]ia sanguin local\.
MECANOGRAM|, s. f. / mécanogramme, s. m. / mechanogram.
[Gr. mekhane = ma[in\; gram-ma = `nscriere.] Denumire
generic pentru înregistrarea mi[cilor sau a fenomenelor vibratorii de la nivelul unui organ sau al unei regiuni din organism. Ex.:
*apexocardiogram\, *flebogram\, *fonocardiogram\, *sfigmogram\.
||

492. 492
MECANORECEPTOR, s. m. / mécanor écepteur, s. m. / mechanoreceptor. [Gr. mekhane = ma[i-n\; lat. receptus, de la
recipere = a primi.] Grup de celule care r\spunde la stimuli mecanici, ca presiunea [i deformarea ]esutului, prin generarea unui
impuls într-un nerv senzorial. Receptorii tactili, proprioceptorii [i receptorii auditivi [i ai echilibrului fac parte din aceast clas\.
MECANOTERAPIE, s. f. / mécanothérapie, s. f. / mechanotherapy.
[Gr. mekhane = ma[in\; the-rapeia = tratament, de la
therapeuein = a `ngri-ji.] Ansamblu de metode de recuperare a motili-t\]ii articulare [i de tonifiere muscular\, în cadrul cora se
utilizeaz o aparatur adecvat fiecui segment sau chiar mi[ci.
MECONIU, s. n. / méconium, s. m. / meconium.
[Lat. meconium, gr. mekonion = suc de mac; excrementele nou-n\scu]ilor.]
Denumirea primelor materii intestinale pe care nou-n\scutul le expul-zeaz în primele zile dup na[tere [i care au un aspect
caracteristic: culoare brun-verzui, consis-ten] moale-p\stoas (macroscopic sunt asem\-n oare sucului de mac). Sunt alc uite
din gr\-simi, mucus [i bil\.
MEDIA, s. f. / media, s. f. / tunica media. NA: tunica media.
[Lat. medius = situat la mijloc.] *Tu-nica medie a peretelui arterelor
sau venelor, situat între intim [i tunica extern\. Este alc uit din straturi de ]esut elastic [i muscular în propor]ii variabile.
MEDIACALCINOZ|, s. f. / médiacalcinose, s. f. / mediacalcinosis.
[Lat. medius = situat la mijloc; calx, calcis = var, calciu; -
ozã.] Sin.: mediacalcoz (v.).
MEDIACALCOZ|, s. f. / médiacalcose, s. f. / Mönckerberg’s arteriosclerosis.
[Lat. medius = situat la mijloc; calx, calcis = var,
calciu; -
ozã.] Form de scleroz arterial caracterizat prin degenerescen]a [i calcificarea fibrelor musculare ale tunicii medii
arteriale. Este frecvent asociat cu un *aterom [i poate apare îndeosebi la diabetici. Sin.: mediacalcinoz\.
MEDIAL, adj. / médial, -ale, -aux, adj. / medial. NA: medialis.
[Lat. medius = situat la mijloc.] Mai aproape de axul de simetrie al
corpului uman . Ex.: menisc m. sau menisc intern. V. intern.
MEDIAN, adj. / médian, -e, adj. / median.
[Lat. medianus = de la mijloc, de la medius = la mijloc.] Care este situat la mijloc. Ex.:
*nerv m., lob m. tiroidian.
MEDIANECROZ|, s. f. / médianécrose, s. f. / me-dial necrosis.
[Lat. medius = situat la mijloc; gr. nekrosis = mortificare, de la
nekros = moarte.] Necroza *mediei arterelor elastice. Necroza mediei aortei determin *disec]ia aortic\. Var.: me-dionecroz\.
MEDIANECROZ| CHISTIC| IDIOPATIC| / mé-dianécrose kystique idiopathique / cystic medial necrosis, medionecrosis aortae
idiopathi-ca cystica. Proces patologic de acumulare în trei-mea extern a *mediei arterelor elastice, cu deosebire în aort\, a unei
substan]e cromatofile, ace-lular\, în focare minuscule. Rezult o dislocare a structurilor elastice [i musculare, care determin
constituirea de pseudochisturi lacunare diseminate, ce pot fi la originea unei *disec]ii arteriale sau a unui *anevrism disecant.
MEDIASTIN, s. n. / médiastin, s. m. / mediasti-num. NA: mediastinum.
[Lat. medieval medias-tinum, din lat. mediastinus =
care se ]ine la mijloc, de la
medius = situat la mijloc, stare = a sta, a se ]ine.] Regiune topografic la nivelul cavit\]ii toracice,
situat median, între cei doi pl\mâni, delimitat posterior de coloana vertebral\, anterior de stern [i care include în principal: inima,
marile vase, traheea, esofagul, canalul toracic, numeroase limfatice, ganglioni simpatici [i nervi.
MEDIASTINIT|, s. f. / médiastinite, s. f. / medias-tinitis.
[V. etimologia termenului mediastin; -itã.] Inflama]ie a diferitelor ]esuturi
ale *mediastinului, cel mai frecvent de natur infec]ioas\.
MEDIASTINOGRAFIE, s. f. / médiastinographie, s. f. / mediastinography.
[V. etimologia termenului mediastin; gr. graphein = a
scrie
.] Explorare radiologic a mediastinului în scopul vizualizii organelor intramediastinale. Se poate efectua radiografic,
radioscopic sau tomografic, dup insuflarea cu aer a spa]iului mediastinal, de obicei transtraheal.
MEDIASTINOPERICARDIT|, s. f. / médiastinopé-ricardite, s. f. / mediastinopericarditis.
[V. etimologia termenului mediastin; gr.
peri = în jurul; kardia = inim\; -itã.] Pericardit cu adeziuni extinse de la pericard la mediastin.
MEDIASTINOSCOPIE, s. f. / médiastinoscopie, s. f. / mediastinoscopy.
[V. etimologia termenului mediastin; gr. skopia =
examinare, de la
skopein = a vedea, a examina.] Examinarea endoscopic\ a mediastinului.
MEDIASTINOTOMIE, s. f. / médiastinotomie, s. f. / mediastinotomy.
[V. etimologia termenului mediastin; gr. tome = t\iere,
sec]iune, de la
temnein = a t\ia.] Nume generic pentru interven]iile chirurgicale care au drept scop abordul organelor intra-
mediastinale prin deschiderea *mediastinului.
M. anterioar\ se realizeaz prin rezec]ia mai mult sau mai pu]in întins a sternului [i
a cartilagiilor costale.
M. posterioar\ se realizeaz prin rezec]ie costal\.
MEDIAT, adj. / médiat, -e, adj. / mediate.
[Lat. mediare = a fi la mijloc, de la medius = la mijloc.] Fenomen, proces, metod care
se produce indirect, printr-un intermediar. Ex.: ausculta]ia m. cu stetoscopul.
MEDIATOR, s. m. / médiateur, s. m. / mediator.
[Lat. mediator, -oris = mediator, intermediar, de la mediare = a fi la mijloc [i
medius = la mijloc.] Denumire generic pentru o substan] (sau o mo-lecul\ rect sau indirect, în desf\-[urarea
unui proces fiziologic sau (mai rar) patologic. Cele mai cunoscute molecule de acest tip sunt *neuromediatorii. Ex. de m. ce
intervin în pro-cese patologice: *histamina [i *eicosanoidele în *inflama]ie.
MEDIC, s. m. / médecin, s. m. / physician.
[Lat. medicus = medic.] Persoan care, pe baza studiilor medicale atestate de o
diplom\, practic *me-dicina. Diploma de m. trebuie s fie recunoscut în ]ara unde m. exercit dreptul de liber practic\. Practica
în diferite domenii specializate ale medicinii este posibil dup ce m. sus]ine concursuri [i efectueaz stagii, încheiate cu examene.
Practica medicinii într-o alt ]ar decât aceea în care medicul a efectuat studiile impune, de regul\, recu-noa[terea diplomei de m.
MEDICAMENT, s. n. / médicament, s. m. / drug, medicament.
[Lat. medicamentum = leac, medicament.] Substan] sau amestec
de substan]e care prezint propriet\]i curative sau preventive în cazul unor boli umane sau animale, ca [i orice produs care poate
fi administrat la om sau la animal în vederea stabilirii unui diagnostic medical sau a restaurii, corectii [i modificii func]iilor or-
ganice ale acestora. Introducerea pe pia] a m. se supune unor directive complexe, variabile de la ]ar la ]ar\. V. [i drog.
MEDICAMENT SUB FORM| LIBER| / médica-ment sous forme libre / unbound drug. Se nume[te form liber frac]iunea de m.
nelegat de proteinele serice. În primul rând ([i uneori exclusiv) doar forma liber trece în ]esuturi prin difuziune [i este eliminat\.
MEDICAMENTE GENERICE / médica ments gé-nériques / generic drugs. Specialit\]i farmaceutice similare [i recunoscute ca
echivalente ale m. princeps, de baz\, care nu mai sunt protejate printr-un brevet.
MEDICA}IE, s. f. / médication, s. f. / medication.
[Lat. medicatio, -onis = medica]ie.] Utilizarea sis-tematic a unuia sau a mai
multor agen]i terapeutici cu indica]ie bine determinat\, în scopul ame-liorii sau dispari]iei unui simptom, unei disfunc]ii, unei
anomalii organice sau biologice, sau al vindecii unei boli.
MEDICINA BREVETELOR / médecine des bre-vets / patent medicine. Domeniu al m. care cuprinde legi [i reguli de protec]ie a
brevetelor medi-cale (medicamente, tehnici) ca [i metodologiile a-plica]iilor acestora în m.
MEDICINA CATASTROFELOR / médecine des catastrophes / disaster medicine. Aplica]ie a *m. de urgen]\, pus în serviciul
comunit\]ii în ca-zul unor catastrofe naturale sau provocate de ac]i-uni ale oamenilor. Primul obiectiv al m. c. este sal-varea vie]ii
persoanelor expuse [i acordarea de asisten] medical calificat [i prompt subiec-]ilor afecta]i. Eficien]a m. c. depinde de
mijloacele existente [i de organizarea perfect a ac]iunilor în caz de catastrofe.
MEDICINA MEDIULUI / médecine d’environne-ment / environmental medicine. Ramur a m. care are ca obiect studiul efectelor
factorilor de mediu (îndeosebi factorii poluan]i, temperatura, radia]iile, precipita]iile, gradul de aglomerare uma-n\ s \]ii
umane. Frecvent, sunt inclu[i [i factorii din mediul profesional.
MEDICINA MUNCII / médecine du travail / occu-pational medicine. Studiul bolilor în rela]ie cu exerci]iul profesional (*boli
profesionale) [i al metodelor de prevenire a acestor boli. Sin.: medicin ocupa]ional\.
MEDICINAL, adj. / médicinal, -ale, -aux, adj. / medicinal.
[Lat. medicina = medicin\.] Care are propriet\]i curative, întrebuin]at ca
medicament. Din care se prepar medicamente. Ex.: plant m., ceai m., alcool m.
MEDICIN|, s. f. / médecine, -ale, -aux, s. f. / me-dicine.
[Lat. medicina = medicin\.] {tiin]a [i arta *diagnosticului [i *tratamentului
*bolilor. M. formeaz un ansamblu foarte complex, în interiorul cuia putem distinge: [tiin]ele fundamentale (anatomie, fiziologie,

493. 493
genetic\, histologie, imunologie, microbiologie etc.) [i [tiin]ele aplicate (patologie, cu numeroase domenii, terapeutic etc.). Cu-
noa[terea medical beneficiaz de aportul unor discipline [tiin]ifice variate: matematic\, fizic\, chimie, biologie molecular\,
genetic\, imunologie, biochimie, biofizic\, electronic\, informatic\, psihologie etc.
MEDICIN| AEROSPA}IAL| / médecine aérospa-tiale / aerospace medicine. Ramur a m. care are ca obiectiv selec]ia pilo]ilor [i a
personalului ajut or cu aptitudini pentru zbor [i misiuni spa]ia-le. Include studiul patologiei [i fiziologiei umane în condi]ii de zbor în
atmosfera terestr [i în spa]iul cosmic. De asemenea, cuprinde studiile pe animale efectuate în acelea[i condi]ii.
MEDICIN| ALTERNATIV| / médecine alternative / alternative medicine. Termen general care include sistemele sau metodele de
diagnostic [i tra-tament empirice, care nu fac parte din m. "ortodo-x\", oficial\. Relativ popular\, m. a. cuprinde practici de origini
extrem de diverse, de la doctrine elaborate, la ocultism, supersti]ie sau empirism în stare pur\. Principalele componente ale m. a.
sunt: *acupunctura, *chiropraxia, eventualele aplica]ii ale *efectului Kirlian (*fotografie Kirlian), *fito-terapia, *homeopatia,
*iridologia, *medicina ayur-vedic\, *naturopatia, *nutriterapia, *posturologia, *radionica, *reflexologia, *tehnica metamorfic\, *ver-
tebroterapia [. a. M. a. ofer un teren larg de dispute [i nu trebuie confundat simplist cu [ar-latania medical\, decât dac este
sus]inut de ignoran]i condu[i doar de arghirofilie.
MEDICIN| ANTROPOLOGIC| / médecine an-thropologique / anthropologic medicine. M. a. consider m. uman nu ca pe o ramur
aplicativ a biologiei, ci ca pe o *antropologie aplicat\. Multe din marile probleme ale ocrotirii s \]ii sunt de fapt aspecte de m.
a.: igiena muncii [i ergonomia, urbanizarea, industrializarea [i poluarea, explozia informa]ional\, comportamentul demografic.
MEDICIN| AYURVEDIC| / médecine ây urvé-dique / ayurvedic medicine. Sistem medical coerent bazat pe filozofia vedic `n care
terapia se adreseaz tuturor nivelelor fiin]ei (fizic, mental, e-mo]ional [i spiritual) [i vizeaz integrarea omului `n armonia cosmic\.
Principiul fundamental al ma-nifest\rii este, `n concep]ie ayurvedic\,
prana, i-dentificabil cu "suflul vital” sau cu energia universal\,
orice maladie fiind consecin]a unei tulburi `n circuitul
pranei. M. A. a fost formalizat `n Charaka Samhita, text vedic conceput ca
tratat de medicin intern\, `n care se afirma cu 2 000 de ani `nainte de descoperirea microscopului faptul c organismul este
compus din celule [i sunt citate aproximativ 20 de organisme patogene `mpreun cu diferite descrieri ale proceselor patogenice.
La fel ca [i medicina tradi]ional chinez [i alte sisteme terapeutice holistice, m. A. `[i centreaz diagnosticul pe bolnav [i nu pe
maladie, prin determinarea cu acurate]e a tipului constitu]ional. Acesta rezult din interac]iunea `n propor]ii variate a trei umori
fundamentale (
vata, pitta [i kapha), reflectate `n plan structural, fiziologic [i psihocomportamental. Tratamentul ayurvedic este
constituit din dou etape:
Shodana, care include tehnicile de purificare, [i Samana - administrarea de plante medicinale [i/sau
oligoelemente `n vederea ameliorii acelei
dosha al cui dezechilibru a generat manifestarea morbid\. V. [i medicin alternativ\.
MEDICIN| BAZAT| PE DOVEZI / médecine fon-dée sur des faits / evidence-based medicine. Tendin] recent în m., ini]iat
îndeosebi în SUA, în scopul sus]inerii bazelor obiective ale deciziei medicale prin dezvoltarea cercetii clinice [i integrarea
rezultatelor acestei cerceti în practica co-tidian a medicului, generalist sau specialist. V. [i epidemiologie clinic\.
MEDICIN| CIBERNETIC| / médecine cyberné-tique / cybernetic medicine. Ramur a m. care cuprinde atât aplica]iile medicale ale
*ciberneticii, cât [i folosirea modelelor cibernetice teoretice în interpretile de fiziologie, fiziopatologie, terapeutic etc. V. [i
medicin informa]ional\.
MEDICIN| CLINIC| / médecine clinique / clinical medicine. Arta [i [tiin]a medical însu[ite [i prac-ticate la patul bolnavului.
Cuno[tin]ele medicale dobândite pe aceast cale. M. c. reprezint toto-dat calea principal prin care se atest [i se pun în
practic aplica]iile rezultatelor ob]inute în cercetarea biomedical\.
MEDICIN| COMUNITAR| / médecine co mmuni-taire / community medicine. Serviciile medicale asigurate întregii popula]ii a unei
comunit\]i, cu accentuarea aspectelor de *medicin preventiv\.
MEDICIN| CORTICOVISCERAL| / médecine cortico-viscérale / cortico-visceral medicine. Curent sus]inut `n mod exagerat `n
trecut, ca o expresie a influen]ei sovietice, care `n esen]a sa poate fi considerat sin. cu *medicina psihosomatic\.
MEDICIN| DENTAR| / médecine dentaire / den-tal medicine. Ramur\ a m. care are ca obiective profilaxia [i tratamentul bolilor
dentare, ca [i ale altor ]esuturi oromaxilofaciale. Sin.: medicin stomatologic\.
MEDICIN| EXOTIC| / médecine exotique / tropical medicine. Sin.: medicin tropical (v.).
MEDICIN| EXPERIMENTAL| / médecine expér i-mentale / experimental medicine. Parte a m. consacrat lgirii câmpului
cuno[tin]elor prin ex-perien]e pe animale de laborator.
MEDICIN| DE FAMILIE / médecine de famille / family medicine. Arie a m. având ca obiectiv asigurarea asisten]ei medicale a
întregii familii de c\-tre acela[i medic. Medicul de familie, în condi]iile multiplelor specializi medicale, este singurul care are o
imagine de ansamblu, necesar [i coerent\, asupra stii de s ate a popula]iei asistate.
MEDICIN| FIZIC| / médecine physique / phy-sical medicine. Tratamentul bolilor cu agen]i fizici sau cu aparatur ce produce agen]i
fizici cu pro-priet\]i terapeutice.
MEDICIN| DE GRUP / médec ine de groupe / group medicine. M. exercitat de un anumit nu-m de practicieni, în general
speciali[ti în domenii diferite, asocia]i între ei.
MEDICIN| HOLISTIC| / médecine holistique / holistic medicine. Concep]ie în m. care are la baz holismul, adic teza ireductibilit\]ii
întregului la suma p]ilor sale. Conform m. h., pacientul tre-buie în]eles [i tratat considerând ansamblul factorilor fizici (suferin]a
proprie), emo]ionali, sociali, spirituali [i economici.
MEDICIN| INFORMA}IONAL| / médecine infor-mationale / informational medicine. Progresele [i dezvoltile m. rezultate din teoria
informa]iei [i informatic\. Cuprinde: 1) Teoria [i practica matematic a diagnosticului medical. 2) Diagnosticul cibernetic (cu
ordinatorul). 3) Dosarul medical [i, în general, eviden]a medico-sanitar\. 4) Documentarea conform principiilor informaticii. 5)
Reconsiderarea unor capitole de patologie din punct de vedere informa]ional. Ex.: sindromul de agresiune informa]ional (A.
Restian). 6) Teoria [i practica medical în rela]ie cu bazele moleculare ale comunicii intercelulare.
MEDICIN| INTERN| / médecine in terne / inter-nal medicine. M. organelor interne, din care
s-au diferen]iat specialit\]i bine conturate: gastroenterologia, cardiologia, nefrologia, hematologia etc. M. i. este nu numai matricea
m. moderne, ci o [coal de cultur\
general medical pentru fiecare specialist (I. Ha]ieganu).
MEDICIN| LEGAL| / médecine légale / forensic medicine. Studiul rela]iilor m. cu dreptul, ca [i rezolvarea unor probleme medicale
aflate sub inci-den]a acestei rela]ii.
MEDICIN| MOLECULAR| / médecine moléculaire / molecular medicine. Cea mai important [i productiv direc]ie de evolu]ie a
medicinii contemporane, constând `n cunoa[terea cauzelor moleculare ale bolilor [i a conturii tot mai clare a unor metode de
diagnostic, terapie [i profilaxie la nivel molecular.
MEDICIN| NUCLEAR| / médecine nucléaire / nuclear medicine. Ansamblul tehnicilor bazate pe fizica nucleului atomic, utilizate în
m. în scop de explorare diagnostic\ [i tratament. Cuprinde: 1) Explorile cu radioizotopi
in vivo: scintigrafia, radiocirculografia,
radioiodocaptarea. 2) Explori-le cu radioizotopi
in vitro: metodele radioimunolo-gice. 3) Metodele de dilu]ie. 4) Terapia cu
radioizotopi. 5) Metodele de spectrometrie de rezonan-]\, de mas\, de absorb]ie atomic\.
MEDICIN| OCUPA}IONAL| / médecine o ccupa-tionelle / occupational medicine. Denumire sin. pentru *m. muncii, preferat în
terminologia englez\. Se afl în strâns rela]ie cu *m. mediului.
MEDICIN| OPERATORIE / médecine opératoire / operative surgery. Studiul experimental al tehnicilor chirurgicale pe cadavru [i pe
animale.
MEDICIN| PERINATAL| / médecine périnatale / perinatal medicine. Sin.: perinatologie (v.).
MEDICIN| POPULAR| / médecine populaire / folk medicine. Totalitatea remediilor populare empirice utilizate în tratamentul bolilor.
S-a dovedit c o serie de remedii au fost generate de observa]ii care au o valoare [tiin]ific\.

494. 494
MEDICIN| PRECLINIC| / médecine préclinique / preclinical medicine. Termen utilizat pentru desemnarea primului ciclu de studii
medicale care cuprinde disciplinele fundamentale. Uneori, denumirea este utilizat [i pentru desemnarea *m. preventive.
MEDICIN| PREDICTIV| / médecine prédictive / predictive medicine. Predic]ia riscurilor de îm-boln\vire prin studiul caracteristicilor
genetice.
MEDICIN| PREVENTIV| / médecine préventive / preventive medicine. Studiul mijloacelor care se opun apari]iei bolilor, îndeosebi
prin intermediul igienei [i profilaxiei.
MEDICIN| PSIHOSOMATIC| / médecine psy- chosomatique / psychosomatic medicine. Stu-diul tulburilor organice sau
func]ionale determinate, în totalitate sau în parte, de factorii psihici de ordin emotivo-afectiv. Ea oblig la o perspectiv deopotriv
reflexologic\, bio-filosofic\ [i de psihologie dinamic\.
MEDICIN| SOCIAL| / médecine sociale / social medicine. Aplicarea cuno[tin]elor medicale în a-naliza unor probleme sociale, ca [i
în practica legilor sociale. V. [i sociogenez\, sociologie medical\.
MEDICIN| SOCIALIZAT| / médecine sociali-sante / socialized medicine. M. aflat în totalitate sub controlul [i direc]ia guvernului
unei ]i. Costurile impuse de asisten]a medical sunt acoperite de aloca]ii de la buget, de obicei pe baza unui program na]ional de
asiguri.
MEDICIN| SPORTIV| / médecine du sport / sports medicine. Domeniu al m. cuprinzând toa-te aspectele de fiziologie, patologie [i
psihologie ale sporturilor recreative sau de performan] (a-matorism sau profesionism). Un obiectiv important const în prevenirea
traumatismelor sau a uzurii fizice [i psihice din sporturile de performan]\.
MEDICIN| TROPICAL| / médecine tropicale / tropical medicine. M. aplicat la bolile caracteristice zonelor tropicale [i subtropicale.
Sin.: medicin exotic\.
MEDICIN| UMANITAR| / médecine humanitaire / humanitarian medicine. Componenta medical a ajutorului umanitar destinat
salvii victimelor de r\zboi sau ale altor flagele, independent de tutela politic\, sau de frontierele geografice [i culturale, benevol [i
voluntar.
MEDICIN| DE URGEN}| / médeci ne d’urgence / emergency medicine. Ramur a m. specializat în diagnosticul [i tratamentul
urgen]elor medicale [i chirurgicale, prin interven]ia personalului medical calificat [i cu ajutorul unor mijloace tehnice [i de dotare
specifice.
MEDICIN| VETERINAR| / médecine vé térinaire / veterinary medicine. Studiul bolilor animalelor, diagnosticul [i tratamentul
acestora.
MEDIE, s. f. / moyenne, s. f. / mean.
[Lat. me-diare = a fi la mijloc, de la medius = situat la mijloc.] În statistica matematic\,
valoarea tipic central a unei reparti]ii: 1)
M. aritmetic simpl\, util când variantele caracteristicii studiate se întâlnesc o singur
dat\. 2)
M. aritmetic ponderat\ se utilizeaz când valorile au ponderi diferite. 3) Celelalte m. sunt tot simple sau ponderate: m. p\-
tratic\
, m. cubic\, m. de ordin superior.
MEDIOCARPIAN, adj. / médiocarpien, -ienne, adj. / mediocarpal.
[Lat. medius = situat la mijloc; gr. karpos = pumn.] Situat
median la nivelul *carpului, între cele dou rânduri ale oaselor carpului. Ex.: articula]ia m.
MEDIODORSAL, adj. / médiodorsal, -ale, -aux, adj. / mediodorsal.
[Lat. medius = situat la mijloc; dorsualis = de (pe) spate, de la
dorsum = spate.] Cu referire la pozi]ia într-o structur anatomic\, situat median la nivelul regiunii dorsale. Ex.: nucleul m. al
talamusului.
MEDIONECROZ|.
Var. pentru medianecroz (v.).
MEDIOTARSIAN, adj. / médiotarsien, -ienne, adj. / mediotarsian.
[Lat. medius = situat la mijloc; gr. tarsos = talp\.] Situat
median la nivelul *tarsului. Ex.: articula]ia m.
MEDIU BUCAL / milieu bucal / oral environment.
[Lat. medius = situat la mijloc; bucca = gur\.] Denumire de ansamblu pentru
saliv\, produ[ii de descuamare ai mucoasei bucale, flora microbian saprofit [i enzimele din cavitatea bucal\.
MEDIU DE CONTRAST / milieu de contraste / contrast medium.
[Lat. medius = situat la mijloc; contra = `mpotriv\; stare = a
sta, a se ]ine
.] Orice substan] capabil s fac vizibile, în radiologie, diverse structuri ale corpului, producând un contrast artificial.
Acest contrast poate fi: 1)
O-pacifiant, radioopac (ex.: solu]ie de sulfat de bariu). 2) Clarifiant, transparent (gaz). 3) Mixt (dublu
contrast). M. de c. specifice sunt utilizate în *ima-gistica prin RMN [i ecocardiografie. Sin.: opacifi-ant, produs de contrast.
MEDIU DE CULTUR| / milieu de culture / culture medium.
[Lat. medius = situat la mijloc; cultura = cultivare.] Complex de
substan]e nutritive, artificial sau natural (ex.: sânge), solid sau lichid, sterilizat, dispus în tuburi din sticl\, flacoane sau cutii [i
servind la îns\mân]area microorganismelor, în scopul multiplicii acestora.
MEDIU INTERN / milieu intérieur / internal en-vironment.
[Lat. medius = situat la mijloc; inter-nus = interior, l\untric.] Concept
introdus de Claude Bernard pentru caracterizarea ansamblului de lichide fiziologice din organism (sânge, lim-f\, lichid intersti]ial).
Principalele caracteristici fizice [i chimice ale m. i. sunt reglate, variind doar în limite strânse. Aceast constan] a m. i. (*ho-meo-
stazie) este asigurat îndeosebi de hormoni [i sistemul nervos [i se opune variabilit\]ii caracteristicilor mediului extern.
MEDIUS, s. n. / médius, s. m. / medius. NA: di-gitus medius.
[Lat. medius, de la medius digi-tus = degetul din mijloc.] Al treilea
deget al mâinii.
MEDLARS / MEDLARS / MEDLARS. Baz de date computerizat realizat de
National Library of Medicine – SUA. MEDLARS
(
Medical Literature Analysis and Retrieval System) include dou sub-sisteme, ELHILL [i TOXNET, cuprinzând peste 40 de baze
de date
online cu circa 14 milioane de referin]e bibliografice. Bazele de date con]in titluri de articole [i rezumate din reviste ce
apar]in ur-m oarelor domenii: medicin clinic\, [tiin]e pre-clinice, stomatologie, *nursing, medicin veterina-r\. V. MEDLINE.
MEDLINE / MEDLINE / MEDLINE. Reprezint sistemul *MEDLARS
online [i asigur accesul la baza de date realizat `ncepând din
1966 de Biblioteca Na]ional de Medicin din Statele Unite, care cuprinde referin]ele publicate `n:
Index Me-dicus, Index to Dental
Literature
[i International Nursing Index (aproximativ 3 700 de periodice). Abona]ii la sistemul MEDLINE pot accesa datele dorite
online (pe Internet) sau le pot primi periodic, stocate pe un CD-ROM.
MEDULAR, adj. / médullaire, adj. / medullar.
[Lat. medullaris = care p runde pân `n m\duva oaselor, de la medulla = m\duv\.]
Care apar]ine m\duvei spinii sau m\duvei osoase; care se refer la *m\duva spinii sau la *m\duva osoas ori are
caracteristicile acestora; care alc uie[te m\duva. Ex.: canal m., centru motor m., sindrom de compresiune m.
MEDULIT|, s. f. / médullite, s. f. / medullitis.
[Lat. medulla = m\duv\; -itã.] Termen vag, de-oarece poate desemna deopotriv
inflama]ia m\-duvei spinii, a medulosuprarenalei [i chiar a m\duvei osoase. V. mielit [i osteomielit\.
MEDULIZARE, s. f. / médullisation, s. f. / me-dullization.
[Lat. medulla = m\duv\.] Inundarea ]esutului compact al osului de c re
m\duva osoa-s\, în cursul *osteoporozei sau al *osteitelor. M. reprezint consecin]a rarefierii ]esutului osos.
MEDULLA, s. f. / medulla, s. f. / medulla. NA: medulla, pl. medullae.
[Lat. medulla = m\duv\.] V. m\duv\, m\duva osoas\,
m\duva spinii [i medulosuprarenal\.
MEDULLA OBLONGATA / medulla oblongata / medulla oblongata. NA: medulla oblongata. Sin.: bulb rahidian (v.).
MEDULOBLAST, s. n. / médulloblaste, s. m. / medulloblast.
[Lat. medulla = m\duv\; gr. blas-tos = germen.] Celul primitiv a
tubului neural. Este nediferen]iat [i se poate dezvolta spre *neuroblast [i *spongioblast.
MEDULOBLASTOM, s. n. / médulloblastome, s. m. / medulloblastoma.
[Lat. medulla = m\duv\; gr. blastos = germen; -oma.]
Tumor a cerebelului compus din *meduloblaste. Afecteaz îndeosebi adolescen]ii.
MEDULOCULTUR|, s. f. / médulloculture, s. f. / medullocultura.
[Lat. medulla = m\duv\; cultura = cultivare.] Îns\mân]area
unui mediu de cul-tur cu *m\duv osoas ob]inut prin punc]ie sternal\. M. se practic în scopul c\utii unor germeni microbieni.
MEDULOEPITELIOM, s. n. / médullo-épithéli-ome, s. m. / medulloepithelioma.
[Lat. medulla = m\duv\; gr. epi = pe; thele =
mamelon, ridic ur\; -
oma.] Sin.: neuroepiteliom (v.).

495. 495
MEDULOGRAM|, s. f. / médullogramme, s. m. / medullogram. [Lat. medulla = m\duv\; gr. gramma = înscriere.] Sin.:
mielogram (v.).
MEDULOSCLEROZ|, s. f. / médullosclérose, s. f. / myelosclerosis.
[Lat. medulla = m\duv\; gr. sklerosis = indura]ie, `ntire,
de la
skleros = tare, dur.] Termen nerecomandat, sin. cu mieloscle-roz (v.).
MEDULOSUPRARENAL|, s. f. / médullosurré-nale, s. f. / adrenal medulla. NA: medulla glan-dulae suprarenalis.
[Lat. medulla =
m\duv\;
supra = deasupra; ren, -is = rinichi.] Parte a glan-dei *suprarenale situat în mijlocul *corticosupra-renalei, de care se
deosebe[te atât embriologic, cât [i histologic [i secretor. Are o greutate de circa 1 g (10 % din totalul suprarenalelor). M. este for-
mat din celule (feocromocite) care con]in granule cromafine, cu rol în secre]ia [i stocarea *catecolaminelor [i a altor mediatori
non-catecolami-nici. Sinteza hormonilor medulosuprarenalieni porne[te de la *tirozin [i ajunge la *noradrenalin [i *adrenalin\,
prin intermediul dihidroxifenilalaninei (*DOPA) [i a *dopaminei. M. secret hormoni catecolaminici (epinefrin\, norepinefrin\, do-
pamin) [i hormoni peptidici opioizi (enkefaline [i adrenorfine) cu rol neuromediator local prin efect autocrin.
MEDULOSUPRARENALOM, s. n. / médullosurré-nalome, s. m. / pheochromocytoma.
[Lat. me-dulla = m\duv\; supra =
deasupra;
ren, -is = rinichi; -oma.] Sin.: feocromocitom (v.).
MEGABAZ|, s. f. / mégabase, s. f. / megabase.
[Gr. megas, megalos = mare; lat., gr. basis = ba-z\.] Secven] de ADN
constituit dintr-un milion de baze azotate.
MEGACALICE, s. n. / mégacalice, s. f. / hydroca-lycosis.
[Gr. megas, megalos = mare; lat. calyx, -ycis, gr. kalyx, -ykos =
cup\, `nveli[ul florii
.] Malforma]ie unilateral caracterizat prin cre[te-rea numului [i a volumului *calicelor, hipoplazia medularei
renale, f modificarea corticalei [i în afara oricui factor obstructiv. Sin.: megacalico-z\.
MEGACARIOBLAST, s. n. / mégacaryoblaste, s. m. / megakaryoblast.
[Gr. megas, megalos = mare; karyon = sâmbure, nucleu;
blastos = germen.] Prima celul\-precursor identificabil a seriei trombocitare existent în m\duva ro[ie [i care prin maturare d
na[tere promegacariocitului.
MEGACARIOCIT, s. n. / mégacaryocyte, s. m. / megakaryocyte.
[Gr. megas, megalos = mare; karyon = sâmbure, nucleu; kytos
= celul\
.] Celul din m\duva osoas\, intermediar între megaca-rioblast [i trombocit.
MEGACARIOCITOZ|, s. f. / mégacaryocytose, s. f. / megakaryocytosis.
[Gr. megas, megalos = mare; karyon = sâmbure,
nucleu;
kytos = celul\; -ozã.] Prezen]a în exces a *megacariocitelor în m\duva osoas\, în sângele circulant [i la nivel tisular
(mieloz megacariocitar\ ariocitelor poate avea un caracter atipic, constituind
m. malign\, cu
evolu]ie mai mult sau mai pu]in rapid letal (leucemie megacarioci-tar sau trombocitemie esen]ial).
MEGACEFAL, adj. / mégacéphale, adj. / megace-phalic.
[Gr. megas, megalos = mare; kephale = cap.] Individ cu o cutie
cranian ce dep\[e[te capacitatea de 1 450 ml.
MEGACOLON, s. n. / mégacôlon, s. m. / megacolon.
[Gr. megas, megalos = mare; kolon = intestin gros.] Anomalie a intestinului
gros care con-st în dilatarea segmentar a acestuia, cu sub]ie-rea peretelui [i hipertrofierea musculoasei, determinând
constipa]ie, distensie abdominal [i staz a materiilor fecale în intestin.
M. congenital se observ din prima copilie [i este cauzat
de ab-sen]a celulelor nervoase în ganglionii Meissner [i Auerbach, din regiunea rectosigmoidian\.
M. dobândit apare în perioada
adult [i poate fi secundar unei stenoze, unei afec]iuni nervoase sau u-nei intoxica]ii. V. [i boal Hirschsprung.
MEGADOLICOCOLON, s. n. / mégadolichocôlon, s. m. / megadolichocolon.
[Gr. megas, megalos = mare; dolikhos = lung;
kolon = intestin gros.] Anomalie de dimensiuni a intestinului gros, de o-bicei congenital\. Se asociaz modificile specifice
*megacolonului cu o lungime excesiv a intestinului.
MEGADOZ|, s. f. / mégadose, s. f. / megadose.
[Gr. megas, megalos = mare; dosis = ac]iunea de a da.] Doz neobi[nuit de
mare a unui medicament, administrat la recomandarea [i sub supravegherea unui medic. M. este relativ frecvent în cazul
vitaminoterapiei.
MEGAESOFAG, s. n. / méga(o)esophage, s. m. / megaloesophagus.
[Gr. megas, megalos = mare; lat. oesophagus, gr.
oisophagos = gâtlej, de la oisen = a ca, phagema = mâncare.] Dilata]ie e-norm a esofagului, fie congenital\, fie secundar
unui spasm prelungit al cardiei.
MEGALERITEM EPIDEMIC / mégalérythème épi-démi que / erythema infectiosum, fifth disease.
[Gr. megas, megalos = mare;
erythema, -atos = ro[ea]\; epidemos = care circul `n toat ]ara, de la epi = pe, demos = popor.] Sin.: boala a cincea (v.).
MEGALOBLAST, s. n. / mégaloblaste, s. m. / megaloblast.
[Gr. megas, megalos = mare; blastos = germen.] Celul de
dimensiuni mari, nucleat\, existent patologic în *m\duva ro[ie. M. este precursor al unei serii eritrocitare anormale în anemiile,
denumite, din acest motiv, *anemii megaloblastice. M. reprezint un *eritroblast patologic prin dimensiunile sale [i prin
asincronismul de matura]ie observat `n anemiile prin caren] de vitamin B
12 sau fola]i, ca [i `n anumite anemii refractare. ~n toate
cazurile, prezen]a m. este o traducere morfologic a stii de *diseritropoiez\.
MEGALOCIT, s. n. / mégalocyte, s. m. / megalo-cyte.
[Gr. megas, megalos = mare; kytos = ce-lul\.] Eritrocit cu dimensiuni
anormal de mari (12-25
µm diametru, volum globular peste 110 µm
3
), care provine din *megaloblast. M. exist în sângele periferic
în mod patologic în *anemiile mega-loblastice. Sin.: gigantocit, macrocit.
MEGALOCORNEE, s. f. / mégalocornée, s. f. / megalocornea, macrocornea.
[Gr. megas, me-galos = mare; lat. medieval
tunica cornea, din lat. corneus = de corn [i corn, -us = corn.] Afec]iu-ne ereditar caracterizat prin cre[terea dimensiunilor
corneene bilateral, f modifici ale transparen]ei [i cu p\strarea integrit\]ii func]iei vizuale. Sin.: keratomegalie.
MEGALOFTALMIE, s. f. / mégalophtalmie, s. f. / megalophthalmus, megalophthalmos.
[Gr. me-gas, megalos = mare;
ophthalmos = ochi.] Anomalie congenital a ochiului constând într-o mi-re a diametrelor acestuia, îndeosebi la nivelul cor-
neei.
MEGALOMANIE, s. f. / mégalomanie, s. f. / megalomania.
[Gr. megas, megalos = mare; mania = nebunie.] Supraestimarea
excesiv\, pân la *delir, a capacit\]ii mentale [i/sau fizice proprii. Sin.: grandomanie.
MEGALOMELIE, s. f. / mégalomelie, s. f. / mega-lomelia.
[Gr. megas, megalos = mare; melos = extremitate, membru.] Mime,
dimensiuni anormal de mari ale membrelor.
MEGALOPSIE, s. f. / mégalopsie, s. f. / megalo-psia.
[Gr. megas, megalos = mare; opsis = vedere, aspect.] Sin.: macropsie (v.).
MEGAMITOCONDRIE, s. f. / mégamitochondrie, s. f. / megamitochondria.
[Gr. megas, megalos = mare; mitos = a]\, fir;
khondrion = granul\.] Mitocondrie de dimensiuni foarte mari, observat la nivelul ficatului îndeosebi în alcoolism (ciroz al-
coolic), mai rar în *malnutri]ie. M. poate fi prezent [i în mu[chii scheletici în unele *miopatii, ca [i în celulele tumorale.
MEGASPLANHNIE, s. f. / mégasplanchnie, s. f. / megalosplanchny.
[Gr. megas, megalos = mare; splankhnon = viscer.]
Cre[terea în volum a tuturor viscerelor sau a unui grup de viscere.
MEGATRAHEE, s. f. / mégatrachée, s. f. / mega-trachea.
[Gr. megas, megalos = mare; arteria trakheia = arter rugoas\, de la
trakhys = rugos.] Malforma]ie congenital foarte rar\, caracterizat printr-un diametru mare al traheei (pân la de trei ori mai
mare), bron[iile având, de asemenea, frecvent, un diametru anormal. M. se manifest la adultul tân prin *bronhoree [i este pus
în evi-den] radiologic.
MEGAURETER, s. n. / méga-uretère, s. m. / me-galoureter.
[Gr. megas, megalos = mare; oureter = ureter.] Dilata]ie congenital
a *ureterului, în general asociat cu cea a *bazinetului.
MEGAVEZIC|, s. f. / mégavessie, s. f. / mega-cystis, megabladder.
[Gr. megas, megalos = mare; lat. vesica = vezic\.]
Cre[terea capacit\]ii vezicii, idiopatic\, de origine congenital sau consecutiv unui obstacol cervico-uretral. Uneori se asociaz cu
*reflux vezicoureteral.
MEIOZ|, s. f. / méiose, s. f. / meiosis.
[Gr. me-iosis = mic[orare, de la meion = mai mic.] Totalitatea fenomenelor complexe ale
procesului prin care celulele sexuale ale organismelor superioare î[i reduc la jum ate numul de cromozomi (din *diploide ele

496. 496
devin *haploide) [i care conduc la formarea *game]ilor. M. const din dou diviziuni succesive: prima se nume[te reduc]ional sau
heterotipic\, deoarece se deosebe[te de *mitoza obi[nuit\. În aceast diviziune, din celule diploide, care au dou garnituri de
cromozomi (2n), una de provenien] matern\, cealalt patern\, iau na[-tere dou\ nuclee haploide (n). A doua diviziune, de
matura]ie se nume[te homotipic sau ecua]io-nal [i este asem oare mitozei obi[nuite. În aceast\ diviziune are loc separarea
*cromatidelor în fiecare din cele dou nuclee haploide care dau na[tere game]ilor. Concomitent, au loc procese importante din
punct de vedere genetic, îndeosebi schimbul de gene între cromozomi omologi (*crossing-over).
MELALGIE, s. f. / mélalgie, s. f. / melalgia.
[Gr. melos = extremitate, membru; algos = durere.] Dureri ale membrelor, îndeosebi
inferioare. Se denumesc astfel îndeosebi *nevralgiile de la acest nivel.
MELANCOLIE, s. f. / mélancolie, s. f. / melan-cholia.
[Gr. melankholia = umoare neagr\, de la melas, melanos = negru, khole
= bil\
.] Termen foarte vechi care `n prezent este `nlocuit cu cel de *depresie major\.
MELANHIDROZ|, s. f. / mélan(h)idrose, s. f. / melanhidrosis.
[Gr. melas, melanos = negru; hi-dros = transpira]ie, sudoare;
-
ozã.] Varietate de *cromhidroz caracterizat prin culoarea neagr a *sudorii.
MELANIC, adj. / mélanique, adj. / melanotic.
[Gr. melas, melanos = negru.] Despre ]esuturile infiltrate cu *melanin sau pigmen]i
negri.
MELANIN|, s. f. / mélanine, s. f. / melanin.
[Gr. melas, melanos = negru; -inã.] Substan] rezultat din metabolismul *tirozinei,
m. este un pigment fiziologic (variind de la negru la brun ro[cat) al unor structuri anatomice din organism (coroid\, piele, p\r etc.).
Patologic, se produce `n exces în unele tumori, denumite melanice (*nevi, *melanoame) sau se elimin în urin\. Sinteza m. în *me-
lanocitele din epiderm este influen]at de cantitatea de *radia]ii ultraviolete primite la nivelul tegumentelor. V. [i dopa-reac]ie.
MELANISM, s. n. / mélanisme, s. m. / melanism.
[Gr. melas, melanos = negru; -ism.] Pigmenta]ie brun accentuat a unor
]esuturi din organism de-terminat de produc]ia excesiv de *melanin\. M. poate afecta pielea (îndeosebi dup expunerea la
radia]iile solare, în sarcin [i în *boala Addison), pul, ochiul, unele mucoase. V. [i dopa-reac]ie.
MELANOBLAST, s. n. / mélanoblaste, s. m. / me-lanoblast.
[Gr. melas, melanos = negru; blastos = germen.] Celul clar a
stratului bazal epidermic, precursoare a *melanocitului.
MELANOBLASTOM, s. n. / mélanoblastome, s. m. / melanoblastoma.
[Gr. melas, melanos = negru; blastos = germen; -oma.]
De[i exist [i tendin]a de a rezerva termenul tumorilor maligne care se formeaz prin proliferarea *melanoblastelor, m. este
considerat actualmente ca sin. cu melanom malign (v.).
MELANOBLASTOZ| NEUROCUTANAT| / méla-noblastose neuro-cutanée / neurocutaneous melanosis.
[Gr. melas, melanos =
negru;
blastos = germen; -ozã; neuron = nerv; lat. cutis = piele.] Afec]iune caracterizat prin prezen]a de *nevi pig-mentari
multipli [i cu suprafa]a mare. Poate fi în-so]it de o infiltrare a unor centri nervo[i [i a meningelor cu *melanocite. M. n. este adesea
latent clinic.
MELANOCIT, s. n. / mélanocyte, s. m. / melano-cyte.
[Gr. melas, melanos = negru; kytos = ce-lul\.] Celul stelat\, cu origine în
creasta neural\, produc oare de *melanin\. M. se afl situate în epiderm, dermul regiunii sacrate, retin\, coroid [i meninge.
MELANODERMIE, s. f. / mélanodermie, s. f. / me-lanoderma.
[Gr. melas, melanos = negru; derma, -atos = piele.] Colora]ie
închis a pielii deter-minat de o infiltra]ie cu pigment a stratului profund al epidermului. Cel mai frecvent este con-secin]a unei
abunden]e patologice a pigmentului cutanat normal, *melanina. Poate apare, de asemenea, în tuberculoz sau în intoxica]iile cu
suri de aur [i argint. V. melanism.
MELANODON}IE, s. f. / mélanodontie, s. f. / me-lanodontia.
[Gr. melas, melanos = negru; odous, odontos = dinte.] Distrofie a
denti]iei temporare la incisivii superiori pe fa]a lor vestibular\: pete murdare pe smal]; dentina apare brun în locurile cu smal]ul
distrus.
MELANOEPITELIOM, s. n. / mélano-épithéliome, s. m. / melano-epithelioma.
[Gr. melas, melanos = negru; epi = pe; thele =
mamelon, ridic ur\; -
oma.] *Epiteliom bazocelular cu celule bogate în *melanin\.
MELANOFAG, s. n. / mélanophage, s. m. / mela-nophage.
[Gr. melas, melanos = negru; phagein = a mânca.] *Macrofag care a
fagocitat [i a încorporat în citoplasma sa granule de *melanin\.
MELANOFIBROM, s. n. / mélanofibrome, s. m. / blue n(a)evus.
[Gr. melas, melanos = negru; lat. fibra = fibr\; -oma.] Sin.: nev
albastru celular (v. nev albastru al lui Max Tièche).
MELANOFOR, adj., s. n. / mélanophore, adj., s. m. / melanophore.
[Gr. melas, melanos = negru; phoros = care poart\, de la
pherein = a purta, a transporta.] Celul conjunctiv care transport pigmentul melanic; nu produce *melanin\, *dopa-reac]ia fiind
negativ\.
MELANOGEN, s. m. / mélanogène, s. m. / mela-nogen.
[Gr. melas, melanos = negru; gennan = a produce.] Denumire generic
a unui grup de deriva]i ai *melaninei excreta]i prin urin în cazul bolnavilor de *melanom malign avansat.
MELANOGENEZ|, s. f. / mélanogenèse, s. f. / melanogenesis.
[Gr. melas, melanos = negru; genesis = producere, de la
gennan = a produce.] Formarea de *melanin în ]esuturi pornind de la *tirozin\. M. cre[te sub ac]iunea *melanostimuli-nei,
*adrenalinei [i, local, a *radia]iilor ultraviolete. Producerea de pigment melanic este absent în *albinism [i crescut în *boala
Addison [i în tumorile melanice.
MELANOGLOSIE, s. f. / mélanoglossie, s. f. / melanoglossia.
[Gr. melas, melanos = negru; glossa = limb\.] Colora]ie neagr a
p]ii dorsale a limbii în unele *micoze.
MELANOM, s. n. / mélanome, s. m. / melanoma.
[Gr. melas, melanos = negru; -oma.] Denumire generic pentru tumorile
dezvoltate din *melano-cite, de regul cu diferite grade de malignitate. M. survine la nivelul pielii (expunerea excesiv la radia]iile
solare fiind un factor determinant), dar [i la nivelul ochiului [i membranelor mucoase. Frecvent, m. se extinde [i în alte regiuni din
organism, îndeosebi la nivelul ficatului [i nodulilor limfatici. În aceste cazuri, melanina sau precursorii s\i pot fi excreta]i în urin (v.
melanurie, melanogen). Pro-gnosticul se afl în rela]ie invers cu grosimea tu-morii. Se apreciaz c la o grosime sub 0,75 mm se
asigur supravie]uirea dup\ excizia chirurgical\.
MELANOM ACROMIC / mélanome ac hromique / amelanotic melanoma. M. nepigmentat. V. [i melanom.
MELANOM MALIGN / mélanome malin / malignant melanoma, n(a)evocarcinoma. Tumor malign a sistemului pigmentar, care se
dezvolt fie primitiv, pe pielea normal\, fie prin degenerescen]a unui nev preexistent, de regul jonc]ional. Actualmente se disting
dou tipuri de m. m. : 1)
M. superficial extensiv, cu aspect de pat policrom\, cu contur [i suprafa] neregulate, corespunzând fazei
de dezvoltare orizontal a m. m. 2)
M. nodular, cu prognostic grav, constând dintr-o tumor\ melanic în relief, cu o proliferare
histologic bine circumscris\, care invadeaz mai întâi dermul. Sin.: melanoblastom, nevocarcinom, nevocancer.
MELANOONICHIE, s. f. / mélanonychie, s. f. / melanonychia.
[Gr. melas, melanos = negru; o-nyx, -ykhos = unghie.]
Pigmenta]ie în negru a unghiilor, rareori total\, adesea par]ial\.
MELANOSARCOM, s. n. / mélanosarcome, s. m. / melanosarcoma.
[Gr. melas, melanos = negru; sarx, sarkos = carne; -oma.]
Tumor cu *maligni-tate mare, cu punct de plecare la nivelul pielii sau a globului ocular (coroid sau retin\
caracteristicile *sarcomului, de care se deo-sebe[te prin prezen]a abundent a *melaninei, re-partizat uniform sau neregulat. Sin.:
sarcom me-lanic.
MELANOSIS, s. n. / melanosis, s. m. / melano-sis.
[Gr. melas, melanos = negru; -osis.] Sindrom în care mucoasa colonului
prezint o colora]ie spre negru, prin depunerea masiv de *melanin în strom\.
MELANOSTIMULIN|, s. f. / mélanostimuline, s. f. / melanocyte stimulating hormone.
[Gr. me-las, melanos = negru; lat.
stimulare = a `mboldi, a stimula, de la stimulus = b\] ascu]it cu care se `mboldesc vitele; -inã.] Hormon format din 22 ami-
noacizi, secretat de celulele melanocorticotrope ale *antehipofizei. M. exercit o ac]iune de stimulare a *melanogenezei [i o slab
ac]iune lipolitic\. Abrev.: MSH. Sin.: hormon melanostimulant sau melanotrop, melanotropin\.

497. 497
MELANOTROPIN|, s. f. / mélanotropine, s. f. / melanocyte stimulating hormone. [Gr. melas, melanos = negru; trope =
`ntoarcere, de la
tre-pein = a întoarce; -inã.] Sin.: melanostimulin (v.).
MELANOZ|, s. f. / mélanose, s. f. / melanosis.
[Gr. melas, melanos = negru; -ozã.] Acumularea anormal în derm a *melaninei
sau a oricui alt pigment de culoare neagr\, endogen sau exogen.
MELANOZ| CIRCUMSCRIS| PRECANCEROA-S| DUBREUIHL / mé lanose circonscrite pré-cancéreuse de Dubreuihl /
circumscribed pre-cancerous melanosis of Dubreuihl, melanosis circumscripta precancerosa.
[William Auguste Dubreuihl,
dermatolog francez, Bordeaux, 1857-1935
.] Sin.: boal Dubreuihl (v.).
MELANOZOM, s. m. / mélanosome, s. m. / mela-nosome.
[Gr. melas, melanos = negru; soma, -atos = corp.] Granula]ie ovoid
de 0,7
µm lungime [i 0,3 µm l\]ime, con]inând *melanin\. Este sintetizat de *melanocit [i reprezint o materializare a diferitelor
etape ale *melanogenezei.
MELANURIE, s. f. / mélanurie, s. f. / melanuria.
[Gr. melas, melanos = negru; ouron = urin\.] Prezen]a *melaninei sau a
precursorilor s\i în uri-n\, îndeosebi în caz de *melanom. Uneori, m. es-te consecin]a unor boli metabolice ca *porfiria. V. [i
melanozom.
MELASMA, s. f. / mélasme, s. m. / melasma.
[Gr. melas, melanos = negru; elasma = plac\.] Pete negre observate la vârstnici,
îndeosebi la nivelul gambelor, date de o colora]ie anormal\ a epidermei [i urmate de o descuamare furfuracee.
MELATONIN|, s. f. / mélatonine, s. f. / melato-nin.
[Gr. melas, melanos = negru; tonos = tensiune; -inã.] Hormon secretat de
glanda pineal (*epifiz\-2) la întuneric (noaptea) [i în cantitate extrem de redus la lumin (ziua). Receptorii pentru m. se afl
situa]i în nucleul de deasupra chiasmei optice [i transmit creierului, consecutiv interac]iei cu ligandul specific, informa]ia asupra
ritmului de alternan] zi/noapte. M. este un derivat al *serotoninei, împreun cu care are rol în reglarea ciclului de somn. Ca
urmare, m. este util în terapia perturbii somnului [i a insomniei, îndeosebi la vârstnici [i lucr orii din ture de noapte. Se
presupune c m. exercit o ac]iune inhibitoare asupra diver[ilor factori ce declan[eaz secre]ia de hormoni hipofizari.
MELC, s. m. / limaçon osseux / cohlea. NA: cochlea. Sin.: cohlee (v.).
MELEN|, s. f. / melaena, s. m. / melena.
[Gr. me-laina, fem. de la melas, melanos = negru.] Simp-tom care const în evacuarea
pe cale anal de sânge digerat, provenit din hemoragii de la nivelul tubului digestiv, în segmentele superioare colonului. Acesta se
elimin amestecat sau nu cu ma-terii fecale [i cap \ un aspect caracteristic, negru, asem or gudronului.
MELIOIDOZ|, s. f. / mélioïdose, s. f. / melioido-sis.
[Gr. malis sau melis = morv\; eidos = for-m\; -ozã.] Boal cu prognostic
sever, asem\-toare *morvei, provocat de
Malleomyces pseudo-mallei, având ca izvor de infec]ie roz oarele [i ovinele. Sin.:
boal Stanton, boal Whitmore.
MELITIN|, s. f. / mélitin, s. f. / melitin.
[Lat. mel, mellis, gr. meli, melitos = miere; -inã.] 1) Poli-peptid alc uit din 26 reziduuri
de aminoacizi, component al veninului de albin\. Are efecte toxice [i hemolitice. 2) Filtrat al unei culturi microbiene de
Brucella sau
Micrococcus melitensis utilizat în injec]ii pentru diagnosticul *melitocociei.
MELITOCOCIE, s. f. / mélitococcie, s. f. / melito-coccosis.
[Lat. mel, mellis, gr. meli, melitos = miere; kokkos = boab\.] Sin.:
bruceloz (v.).
MELITURIE, s. f. / méliturie, s. f. / melituria.
[Lat. mel, mellis, gr. meli, melitos = miere; gr. ouron = urin\.] Prezen]a de
glucide, de regul *oze, în urin\. Ex.: glicozurie, galactozurie, fructozurie.
MELOMEL, s. m. / mélomèle, s. m. / melomelus.
[Gr. melos = extremitate, membru; melos = extre-mitate, membru.] Monstru
caracterizat prin pre-zen]a unuia sau mai multor membre accesorii, u-neori normale anatomic.
MELONOPLASTIE, s. f. / mélonoplastie, s. f. / melonoplasty.
[Gr. melon = obraz; plastos = mo-delat, de la plassein = a forma, a
modela
.] Chirurgia plastic a obrajilor. Sin. par]ial: *meloplastie.
MELOPLASTIE, s. f. / méloplastie, s. f. / melo-plasty.
[Gr. 1) melon = obraz, 2) melos = extremitate, membru; 1), 2) plastos =
modelat, de la
plassein = a forma, a modela.] 1) Chirurgia plastic a fe]ei. 2) Chirurgia reparatorie a extremit\]ilor, a membrelor.
MELOREOSTOZ|, s. f. / mélorhéostose, s. f. / melorheostosis.
[Gr. melos = extremitate, membru; rhoia = curgere, de la rhein =
a curge;
osteon = os; -ozã.] Maladie osoas caracterizat prin condensarea puternic [i neregulat a unei p]i din cortical\, cu
aspectul de cear topit ce curge de-a lungul unei lumâni aprinse.
MELOTERAPIE, s. f. / mélothérapie, s. f. / melo-therapy.
[Gr. melos = cântec; therapeia = tratament, de la therapeuein = a
`ngriji
.] Terapie cu muzic\.
MEMBRANA DECIDUA / caduque, s. f. / decidua, decidous membrane. NA: membrana decidua. Sin.: caduc (v.).
MEMBRAN|, s. f. / membrane, s. f. / membrane. NA: membrana (2).
[Lat. membrana = membra-n\.] 1) M. celular\, v. 2) O serie
de alte structuri sunt denumite m.:
m. seroas\, v. seroas\; m. sinovial\, v. sinovial\; m. timpanic\, v. timpan etc.
MEMBRAN| BAZAL| / membrane basale / basement membrane. Sin.: lam bazal (v.).
MEMBRAN| BAZILAR| / membrane basilaire / basilar membrane. NA: lamina basilaris coch-leae. Lam conjunctiv în form de
"melc", dispus între lama spiral [i ligamentul spiral. Reprezint suportul *organului Corti. V. [i ureche intern\.
MEMBRAN| BOWMANN / membrane de Bow-mann / Bowmann’s membrane. NA: lamina li-mitans anterior corneae.
[Sir
William Bow-mann
, anatomist, fiziolog [i oftalmolog englez, profesor la Londra, 1816-1892 .] M. uniform\, de 7-12 µm
grosime, situat sub epiteliul anterior al *corneei, care ader puternic la stroma corneean\.
MEMBRAN| CELULAR| / membrane cellulaire / plasma membrane. Complex molecular de na-tur lipidoprotidic\, delimitând
"frontierele" teritoriilor celulare. De o grosime medie de circa 7,5 nm, m. c. este alc uit dintr-un *bistrat fosfolipidic la nivelul
cuia se afl *proteinele membranare. ~n primele imagini ob]inute prin *microscopie electronic prin transmisie, m. c. apea ca o
structur tristratificat (trilaminar). Ulterior s-a demonstrat c aceast imagine nu corespunde realit\]ii moleculare, m. c. având `n
realitate o structur `n *mozaic fluid. Aceast "barier vie" func]ioneaz atât în plan structural, delimitând celula de mediul
înconjur or [i separând o serie de compartimente în interiorul celulei, cât [i în plan metabolic. Sistemul membranar intracelular
delimiteaz în spa]iu diferitele activit\]i ale celulei, atât fa] de mediul exterior, cât [i în interiorul celulei. Frontierele delimitate de
biomembrane sunt variabile, suple [i se modific în timp. M. c. se afl în contact (de regul\ suprafe]ei sale externe cu
*glicolema, iar pe fa]a intern cu diferite proteine, apar]inând îndeosebi *citoscheletului. Împreun cu cele dou structuri, m. c. ale
tuturor celulelor se aseam structural (organizare molecular în *mozaic fluid) [i func]ional, cu o serie de diferen]e specifice
diferitelor tipuri celulare. Cele mai importante func]ii membranare sunt reprezentate de procesele de *transport [i de transmitere a
informa]iei în cadrul comunic\rii celulare (*receptori de membran\, *receptori nucleari). Cunoa[terea structurii moleculare [i a
func]iilor m. c. a generat o imagine nou asupra proceselor de fiziologie celular\, cu r\sfrângeri certe [i în patologie, deoarece nu
exist boal f implicarea indirect sau direct a biomembranelor. Sin.: membran plasmatic\, plasmalem\.
MEMBRAN| DESCEMET / membrane de Desce-met / Desceme t's membrane. NA: lamina limi-tans posterior corneae.
[Jean
Descemet
, medic [i anatomist francez, Paris, 1732-1810 .] Strat transparent omogen, acelular, plasat la nivelul fe-]ei profunde a
*corneei. Este considerat o lam bazal `nalt diferen]iat\.
MEMBRAN| DIALIZANT| / membrane dialy-sante / dialysis membrane. M. permeabil pentru ioni [i pentru moleculele mici,
cristaloide. M. d. sunt utilizate în sistemele de *dializ (*rinichi artificial), ca [i în procese tehnologice diverse.
MEMBRAN| ONDULANT| / membrane ondu-lante / undulanting membrane. Expansiune cito-plasmatic sub]ire [i transparent\,
foarte mobil\, caracteristic *macrofagelor.
MEMBRAN| OTOLITIC| / membrane otolithique / otolithic membrane. NA: membrana statoco-niorum. Strat gelatinos, de circa 20
nm, care con-]ine *otoli]ii. Sin.: membran statoconial\.
MEMBRAN| PLASMATIC| / membrane plasma-tique / plasma membrane. Sin.: membran celular (v.).

498. 498
MEMBRAN| SEMIPERMEABIL| / membrane se -mipermeable / semipermeable membrane. M. care permite numai trecerea
solventului, sau numai a unor particule foarte mici, de dimensiuni comparabile cu porii membranari.
MEMBRAN| SEROAS| / membrane séreuse / membrana se rosa, serous membrane. NA: tunica serosa. Sin.: seroas (v.).
MEMBRAN| SINOVIAL| / synoviale, s. f. / syno-vial membrane. NA: membrana synovialis. Sin.: sinovial (v.).
MEMBRU, s. n. / membre, s. m. / limb. NA: mem-brum, pl. membra.
[Lat. membrum = membru.] 1) În anatomie, prelungire
articulat [i pereche a corpului: *
m. inferioare (NA: membrum inferius) [i *m. superioare (NA: membrum superius). 2) M. viril, sin.
penis (v.).
MEMBRU INFERIOR / membre inférieur / lower limb. NA: membrum inferius. Structur anatomic aflat `n partea inferioar a
trunchiului uman, servind pentru locomo]ie [i alc uit din patru segmente: [old, coaps\, gamb [i picior.
MEMBRU FANTOM| / membre fantôme / phan-tom limb. Denumire pentru senza]ia neobi[nuit\ de prezen] a segmentului absent,
pe care o au bolnavii ce au suferit amputa]ii la nivelul membre-lor. Aceast senza]ie se constat în mod constant dup amputa]ie [i
se poate înso]i de senza]ii pa-restezice [i dureri intense. Fenomenul este strict psihic [i amploarea sa nu depinde de starea ana-
tomic a extremit\]ii periferice sau de nervii sec-]iona]i.
MEMBRU SUPERIOR / membre supérieur / upper limb. NA: membrum superius. Structur anatomic aflat `n partea superioar a
trunchiului [i alc uit din patru segmente: um, bra], antebra] [i mân\.
MEMORIE, s. f. / mémoire, s. f. / memory.
[Lat. memoria = memorie.] Facultatea mental prin care senza]iile, impresiile [i ideile
sunt stocate [i reutilizate. În sens strict, termenul se aplic sistemului nervos, în primul rând psihicului (întipirea, p\strarea,
recunoa[terea [i reproducerea expe-rien]ei din trecut). M. este un fenomen care rezult din modifici biologice cerebrale, al c\ror
sediu pare a fi situat la nivelul cortexului cerebral (circumvolu]iunea limbic\ rmen
lung (ani). Bazele neurofiziologice [i moleculare ale memoriei sunt în curs de clarificare. V. [i amnezie, engram\.
MEMORIE IMUNOLOGIC| / mémoire i mmunolo-gique / immunological memory. Capacitatea *limfocitelor B [i T de a p\stra
informa]ia despre un anumit antigen dup primul contact cu acesta. La un contact ulterior cu acela[i antigen, limfocitele îl
recunosc, se multiplic rapid [i declan[eaz re-ac]ii imunitare specifice. Termenul este utilizat `n-deosebi pentru desemnarea
capacit\]ii sistemului imun de a r\spunde mai rapid [i mai eficient fa] de agen]i patogeni cu care a mai venit `n contact [i reflect
preexisten]a unei popula]ii de limfocite antigen-specifice multiplicat clonal. Persisten]a m. i. timp `ndelungat dup o infec]ie nu
poate fi cauzat `ntotdeauna de expunerea repetat la agentul patogen. Exist dou explica]ii alternative pentru persisten]a m. i.:
1) limfocitele induse de expunerea ini]ial la un agent patogen au o via] `ndelungat [i ar persista `ntr-o stare de repaus pân la
urm orul contact cu antigenul; 2) acelea[i limfocite ar fi restimulate repetitiv, chiar `n absen]a noilor `ntâlniri cu agentul infec]ios,
ca urmare a persisten]ei `n fiecare individ a unei mici cantit\]i de agent patogen, suficient pentru restimula-rea celulelor activate,
dar insuficient pentru a determina r\spândirea infec]iei la al]i indivizi din popula]ie.
MENADION|, s. f. / ménadione, s. f. / mena-dione. Compus sintetic din grupa vitaminelor K. Sin.: vitamin K
3 (v. vitamin K).
MENARH|, s. f. / ménarche, s. f. / menarche.
[Gr. men, menos = lun\; arkhe = început.] Prima *menstrua]ie (deci stabilirea
începutului func]iei menstruale).
MENHIDROZ|, s. f. / menhidrose, s. f. / menhi-drosis.
[Gr. men, menos = lun\; hidros = sudoare; -ozã.] Exces de secre]ie
sudoral în timpul menstrua]iei. Var.: menidroz\.
MENIDROZ|. Var. pentru menhidroz (v.).
MENINGE, s. n. / méninge, s. f. / meninx, pl. meninges. NA: meninges.
[Gr. meninx, -ingos = membran foarte fin\.] Ansamblul
celor trei membrane care acoper axul cerebrospinal în întregime. Ele sunt, de la exterior spre interior: *dura mater, *arahnoida [i
*pia mater.
MENINGIOM, s. n. / méningiome, s. m. / menin-gioma.
[Gr. meninx, -ingos = membran foarte fin\; -oma.] Denumire general a
tumorilor cerebrale sau medulare care deriv din elementele histologice ale *meningelor.
MENINGISM, s. n. / méningisme, s. m. / menin-gism.
[Gr. meninx, -ingos = membran foarte fin\; -ism.] Ansamblu de simptome
asem oa-re cu cele ale meningitei acute, f s existe `ns o inflama]ie a meningelor. Este atribuit ac]iunii toxinelor sau
reac]iilor de tip alergic. Ex.: m. provocat la copil de o infestare masiv cu viermi intestinali. Sin.: boal sau sindrom Dupré,
pseudome-ningit\.
MENINGIT|, s. f. / méningite, s. f. / meningitis.
[Gr. meninx, -ingos = membran foarte fin\; -itã.] Denumire generic pentru
inflama]iile, acute sau cronice, ale meningelor cerebrale sau medulare. Etiologia poate fi diferit (infec]ie viral\, microbian\,
parazitar\, toxic etc.), dar simptomatologia este asem oare (traducând irita]ia meningian\ lee,
redoare a cefei (*semnul Kernig), uneori vomismente (în jet, f efort), contractura mu[chilor paravertebrali, fotofobie, hiperestezie
cutanat\, atitudine în "coco[ de pu[c\", fenomene psihice. LCR prezint modifici de celularitate [i morfologice caracteristice,
adesea în func]ie de agentul etiologic. Du-p localizare, m. poate fi cerebral\, spinal sau cerebrospinal\.
MENINGIT| CEREBROSPINAL| EPIDEMIC| / méningite cérébr ospinale épidémique / epidemic cerebrospinal meningitis. Boal
infec]ioas epidemic determinat de *meningococ, care invadeaz *meningele cerebrale [i medulare. Se caracterizeaz clinic
îndeosebi prin debutul brusc, intensitatea febrei [i a fenomenelor de irita]ie me-ningian\. Evolu]ia rapid [i fatal\, manifestat une-
ori prin *sindrom Waterhouse-Friderichsen, poate fi oprit de un tratament adecvat cu antibiotice. Sin.: meningit meningococic\.
MENINGIT| LIMFOCITAR| BENIGN| / ménin- gite lymphocytaire bénigne, méningite lymphocytaire aiguë curable / aseptic
lymphocytic meningitis. Grup de afec]iuni de origine diferit\, având în comun semne de irita]ie meningian\, cu evolu]ie febril
benign\, adesea cu re[ute [i modifici ale LCR (limfocitoz accentuat\, albuminorahie u[oar [i absen]a germenilor la examenul
direct). Cuprinde: formele meningiene din *leptospiroze, meningitele virale (boala Armstrong, meningitele urlian\, zosterian\,
herpetic), neurobrucelozele (*bruceloz) cu form meningian\, o serie de meningite de cauz necunoscut\.
MENINGIT| MENINGOCOCIC| / méningite m éningococcique / meningococcal meningitis. Sin.: meningit cerebrospinal
epidemic (v.).
MENINGIT| PURULENT| / méningite purulente / bacterial meningitis. Supura]ie difuz cu piogeni a meningelor (*arahnoidit
difuz) cu LCR tulbure, con]inând un mare num de polinucleare alterate [i germeni microbieni.
MENINGIT| SEROAS| / méningite séreuse / se-rous meningitis. Inflama]ie subacut sau cronic a meningelor moi [i a spa]iilor
subarahnoidiene, cu cre[terea cantit\]ii de LCR Poate fi: a)
difuz\ (m. s. intern\, ventricular\, generalizat\ sau hidro-cefalic\),
manifest printr-un sindrom de hipertensiune intracranian\; b)
localizat\ (m. s. extern cir-cumscris\, m. chistic\, arahnoidit
seroas\
, chistic\ sau adeziv\), consecin] a cloazonii în diferite regiuni, cu simptomatologie în func]ie de localizare,
asem oare cu cea dezvoltat de tumori situate în acelea[i regiuni.
MENINGIT| SEROAS| EPIDEMIC| / chorioméningite lymphocytaire / lymphocytic choriomeningitis. Sin.: boal Armstrong (v.).
MENINGIT| VIRAL| / méningite virale / viral meningitis. M. determinat de diferite virusuri (*Coxsackie, virusul *coriomeningitei
limfocitare, virusul *parotiditei epidemice etc.) caracterizat prin cefalee, febr\, gre]uri, *pleiocitoz `n LCR (`ndeosebi limfocite),
dureri abdominale, durat scurt [i absen]a complica]iilor. V. [i meningit limfocitar benign\.
MENINGO-ANGIOMATOZ|, s. f. / méningo-an-giomatose, s. f. / meningiomatosis.
[Gr. me-ninx, -ingos = membran foarte fin\;
angeion = vas; -oma; -ozã.] Leziune asem oare unui *ha-martom observat în formele centrale ale *bolii Recklinghausen.
Se prezint sub forma unei în-gro[i a meningelor [i uneori este asociat cu *mengioame multiple.
MENINGOBLAST, s. n. / méningoblaste, s. m. / meningoblast.
[Gr. meninx, -ingos = membran foarte fin\; blastos = germen.]
Denumire a celulelor nevroglice transformate care constituie anumite tumori meningeale.
MENINGOCEL, s. n. / méningocèle, s. f. / me-ningocele.
[Gr. meninx, -ingos = membran foarte fin\; kele = hernie, tumor\.]
Ectopie (hernie) a meningelui sub forma unei forma]iuni sacciforme, care con]ine LCR. Posed un pedicul, de obicei impermeabil,

499. 499
care herniaz printr-o fisur congenital\. M. este localizat frecvent pe fa]a extern a cutiei craniene (fiind o form de *encefalocel)
sau într-un segment al canalului rahidian (în care caz constituie o varietate de *
spina bifida). Sin.: hidro-meningocel.
MENINGOCOC, s. m. / méninogocoque, s. m. / meninogococcus.
[Gr. meninx, -ingos = mem-bran foarte fin\; kokkos =
boab\
.] Specie de coci (unici sau diplococi) din genul * Neisseria, a-gent al *meningitei cerebrospinale epidemice. În cazul
meningitei se g\se[te în LCR, purulent, în stare liber sau fagocitat de granulocite. Poate persista la purt orii de germeni (în
particular în faringe) f\ s provoace boala. Sin.:
Neisseria meningitidis.
MENINGOCOCCEMIE, s. f. / méningoco ccémie, s. f. / meningococc(a)emia.
[Gr. meninx, -ingos = membran foarte fin\;
kokkos = boab\; haima, -atos = sânge.] Infec]ie generalizat de etiologie meningococic\, caracterizat prin *septicemie cu
meningococ, asociat sau nu cu *meningit cerebrospinal\. Tabloul clinic include febr\, semne tegumentare (erup]ie purpuric\i
articulare (artralgii). Sin. par]ial: meningococcie.
MENINGOCOCCIE, s. f. / méningococcie, s. f. / meningococcosis.
[Gr. meninx, -ingos = mem-bran foarte fin\; kokkos =
boab\
.] Infec]ie determinat de *meningococ, cel mai frecvent sub forma *meningitei cerebrospinale, uneori asociat cu
*meningococcemie.
MENINGOENCEFALIT|, s. f. / méningo-encé-phalite, s. f. / meningoencephalitis.
[Gr. me-ninx, -ingos = membran foarte fin\;
enkephalos = creier, de la en = `n, kephale = cap; -itã.] Boal acut cu etiologie frecvent viral dar determinat [i de alte
microorganisme (ricketsii, bacterii, fungi, protozoare, metazoare), în care procesul infec]ios este localizat concomitent atât la
nivelul encefalului, cât [i al meningelor.
MENINGOENCEFALOCEL, s. n. / méningo-enc é-phalocèle, s. f. / meningoencephalocele.
[Gr. meninx, -ingos = membran
foarte fin\;
enke-phalos = creier, de la en = `n, kephale = cap; kele = hernie, tumor\.] *Protruzie hernial a creierului [i a
meningelor printr-o bre[ a cutiei craniene.
MENINGOEPENDIMIT|, s. f. / méningo-épendy-mite, s. f. / meningitis with ependymitis.
[Gr. meninx, -ingos = membran foarte
fin\;
ependy-ma, -atos = `mbr\c\minte de deasupra, de la epi = pe, endyma, -atos = `mbr\c\minte; -itã.] Inflama-]ia
concomitent a *meningelor [i a *ependimului.
MENINGOMIELIT|, s. f. / méningomyélite, s. f. / meningomyelitis.
[Gr. meninx, -ingos = membra-n foarte fin\; myelos =
m\duv\;
-itã.] Inflama]ia concomitent a m\duvei spinii [i a membranelor de înveli[ ale acesteia, îndeosebi *pia mater.
MENINGORADICULIT|, s. f. / méningo-radicu-lite, s. f. / meningoradiculitis.
[Gr. meninx, -ingos = membran foarte fin\; lat.
radicula, dim. de la radix, -icis = r\d\cin\; -itã.] Inflama]ia meningelor rahidiene [i a r\d\cinilor nervoase ale nervilor rahidieni.
MENINGORADICULOMIELIT|, s. f. / méningo-ra-diculo-myélite, s. f. / meningomyeloradiculitis.
[Gr. meninx, -ingos = membran
foarte fin\; lat.
radicula, dim. de la radix, -icis = r\d\cin\; gr. myelos = m\duv\; -itã.] Inflama]ia simultan a m\duvei
spinii, r\d\cinilor nervilor rahidieni [i meningelor. M. survine uneori în cursul *brucelo-zei sau ca o complica]ie tardiv în
*meningita cerebrospinal epidemic\.
MENINGORAGIE, s. f. / méningorragie, s. f. / me-ningorrhagia.
[Gr. meninx, -ingos = membran foarte fin\; rhegnynai = a
]â[ni, a izbucni
.] Hemoragie meningian\.
MENINGOTELIOM, s. n. / méningothéliome, s. m. / meningothelioma.
[Gr. meninx, -ingos = membran foarte fin\; (epi = pe)
thele = mamelon, ridic ur\; -oma.] *Meningiom alc uit din celule meningoteliale.
MENINGOTIFUS, s. n. / méningotyphus, s. m. / meningotyphoid.
[Gr. meninx, -ingos = mem-bran foarte fin\; typhos =
torpoare, stupoare, de la
typhein = a incendia, a afuma.] 1) Form rar de debut în *febra tifoid\. 2) Complica]ie a febrei tifoide,
sub forma unei *meningite (purulent\, se-roas sau, mai rar, hemoragic).
MENINGOTROPISM, s. n. / méningotropisme, s. m. / meningotropism.
[Gr. meninx, -ingos = membran foarte fin\; trope =
`ntoarcere, de la
trepein = a `ntoarce; -ism.] Afinitatea pentru *meninge pe care o prezint o serie de substan]e chi-mice [i
anumite specii microbiene. P runderea a-cestora în creier, de regul\, nu este posibil\, datorit *barierei hematoencefalice.
MENISC, s. n. / ménisque, s. m. / meniscus, interarticular fibrocartilage. NA: meniscus articularis.
[Gr. meniskos = semilun\,
crai-nou
.] Forma]iune anatomic fibrocartilaginoas intraarticular\. Prezint o form de semilun\, triunghiular în sec]iune. Prin fa]a
extern ader la capsula articular\. Rolul s\u este de a facilita alunecarea suprafe]elor articulare, una fa] de cealalt\, în timpul
mobilizii articula]iei. Ex.: m. intern [i extern al genunchiului.
MENISCECTOMIE, s. f. / méniscectomie, s. f. / meniscectomy.
[Gr. meniskos = semilun\, crai-nou; ektome = excizie.] Extirparea
chirurgical\, par]ial sau total\, a unui *menisc articular.
MENISCOGRAFIE, s. f. / méniscographie, s. f. / meniscography.
[Gr. meniskos = semilun\, crai-nou; graphein = a scrie.]
Radiografie a *meniscurilor genunchiului dup injectarea, intraarticular, a unei substan]e de contrast, opac la raze X.
MENISCOPATIE, s. f. / méniscopathie, s. f. / me-niscopathy.
[Gr. meniskos = semilun\, crai-nou; pathos = boal\.] Termen
general, utilizat îndeosebi pentru bolile *meniscurilor laterale semilunare ale articula]iei *genunchiului.
MENISCOPEXIE, s. f. / méniscopexie, s. f. / me-niscopexy.
[Gr. meniskos = semilun\, crai-nou; pexis = fixare.] Sutura
fragmentelor unui *menisc articular dup un traumatism.
MENOCIT, s. n. / ménocyte, s. m. / menocyte.
[Gr. men, menos = lun\; kytos = celul\.] Celul de tip histiocitar observat în
mucoasa uterin [i în sângele menstrual. M. con]ine granula]ii meta-cromatice în interiorul cora se afl *heparin sau un
precursor al acesteia.
MENOMETRORAGIE, s. f. / ménométrorragie, s. f. / menometrorrhagia.
[Gr. men, menos = lun\; metra = uter; rhegnynai = a
]â[ni, a izbucni
.] Flux menstrual prelungit, dep\[ind ca durat 7 zi-le.
MENOPATIE, s. f. / ménopathie, s. f. / menopa-thy.
[Gr. men, menos = lun\; pathos = boal\.] Orice afec]iune legat de
tulburile menstruale.
MENOPAUZ|, s. f. / ménopause, s. f. / meno-pause.
[Gr. men, menos = lun\; lat. pausa, gr. pausis = încetare, oprire.] Sin.:
climacteriu (v.).
MENORAGIE, s. f. / ménorragie, s. f. / menor-rhagia.
[Gr. men, menos = lun\; rhegnynai = a ]â[ni, a izbucni.] Hemoragie în
continuarea men-strua]iei. V. [i metroragie.
MENOREE, s. f. / ménorrhée, s. f. / menor-rh(o)ea.
[Gr. men, menos = lun\; rhoia = curgere, de la rhein = a curge.] Flux
sanguin menstrual. V. [i hiper-, hipomenoree.
MENOTOXIN|, s. f. / ménotoxine, s. f. / menoto-xin.
[Gr. men, menos = lun\; toxikon = otrav pentru vârful s\ge]ilor, de la
toxon = s\geat\;
-
inã.] Toxin de natur incert\, care a fost observat în sânge în cursul perioadei menstruale.
MENOTROPIN|, s. f. / ménotropine, s. f. / me-notropin.
[Gr. men, menos = lun\; trope = `n-toarcere, de la trepein = a întoarce;
-
inã.] *Gona-dotrofin cu activitate dominant foliculostimulan-t\.
MENSTRE, s. f. pl. / menstrues, s. f. pl. / men-ses.
[Lat. menstrua, -orum = menstrua]ie, de la mensis = lun\.] Sin.:
menstrua]ie (v.).
MENSTRUAL, adj. / menstruel, -elle, adj. / menstrual.
[Lat. mestrualis = referitor la menstrua-]ie, de la menstruus = în fiecare
lun [i
mensis = lun\.] Care se afl `n rela]ie cu *menstrua]ia.
MENSTRUA}IE, s. f. / menstruation, s. f., règles, s. f. pl. / menses, menstruation.
[Lat. menstru-us = în fiecare lun\; menstrua,
-orum
= menstru-a]ie, de la mensis = lun\.] Etap fiziologic a ciclului endometrial (ciclului sexual feminin lunar), care urmeaz
fazelor proliferativ [i secretorie en-dometriale [i corespunde descuamii acestuia. M. este determinat de sc\derea brusc a
*progesteronului [i *estrogenilor la sfâr[itul ciclului ovarian lunar. Stimularea sc\zut a celulelor endo-metriale este urmat\ rapid de
involu]ia endome-trului însu[i pân la circa 65 % din grosimea sa anterioar [i vasospasm regional cu necrozarea straturilor

500. 500
superficiale endometriale. Descuamarea straturilor necrozate [i acumularea de sânge în cavitatea uterin ini]iaz contrac]ii uterine
care permit evacuarea con]inutului uterin. În timpul menstrua]iei normale se pierd circa 40 ml de sânge [i înc 35 ml lichid seros,
tot lichidul menstrual fiind incoagulabil datorit eliminii concomitente de *fibrinolizin\. Endometrul se reepitelizeaz în 4-7 zile de
la debutul menstrua]iei (când eliminarea de sânge înceteaz\en]a patologic a m. se nume[te *amenoree. Sin.: menstre,
reguli.
MENT|, s. f. / menthe, s. f. / mint.
[Lat. men-t(h)a, gr. minthe = ment\.] Sin.: Mentha piperita (v.).
MENTAL, adj. / mental, -ale, -aux, adj. / mental.
[Lat. mens, -ntis = minte, inteligen]\.] 1) Care apar]ine min]ii, ra]iunii, intelectului,
inteligen]ei. Care se afl în rela]ie cu facult\]ile psihice. Ex.: vârst m., debilitate m. 2) Care se face, se realizeaz în minte. Ex.:
calcul m. Var.: mintal.
MENTHA PIPERITA / Mentha piperita / Mentha piperita. Plant medicinal din familia
Labiatae, ale cei frunze con]in un ulei
esen]ial bogat în mentol, menton\, acizi alifatici etc. Are ac]iune r\-coritoare, antiseptic\, spasmolitic\, colagog\, antiemetic\,
antidiareic\. Sin.: izm (pop.), ment\.
MENTOL, s. m. / menthol, s. m. / menthol.
[Lat. ment(h)a, gr. minthe = ment\; -ol.] Component al uleiului de ment\; se ob]ine [i
sintetic. Util ca antiseptic [i antipruriginos.
MENTON, s. n. / menton, s. m. / chin. NA: men-tum.
[Lat. mentum = bbie, menton.] 1) Bbie, parte a fe]ei al cei relief este
determinat de pro-eminen]a anterioar\, median\, rotunjit a mandibulei. Sin.: genion. 2) Reper craniometric, reprezentând punctul
inferior al simfizei mandibulare pe radiografia lateral\.
MENTONIER, adj. / mentonnier, -ière, adj. / mental.
[Lat. mentum = bbie, menton.] Care apar-]ine *mentonului, care se afl în
rela]ie cu mento-nul. Ex.: unghi m., arter m.
MEPROBAMAT, s. n. / méprobamate, s. m. / me-probamate. (DCI) Tranchilizant minor utilizat pen-tru diminuarea anxiet\]ii [i a
tensiunii nervoase.
MERALGIE, s. f. / méralgie, s. f. / meralgia.
[Gr. meros = coaps\; algos = durere.] Durere la nivelul coapsei. V. [i meralgie
parestezic\.
MERALGIE PARESTEZIC| / méralgie paresthé-sique / meralgia paraesthetica. Boal caracterizat prin dureri [i tulburi diverse
ale sensibilit\]ii subiective [i obiective, `n zona inervat de nervul femuro-cutanat, la nivelul fe]ei externe a coapsei. Sin.: boal
Bernhard.
MERCAPTANI, s. m. pl. / mercaptans, s. m. pl. / mercaptans. Denumire generic pentru deriva]ii sulfura]i forma]i prin putrefac]ie
bacterian la nivelul colonului. M. determin mirosul specific al materiilor fecale.
MERCAPTOPURIN|, s. f. / mércaptopurine, s. f. / mercaptopurine. (DCI) Agent terapeutic inhibitor al sintezei de *purin\, ca analog
structural al hipoxantinei, ac]ionând rapid asupra celulelor în diviziune. Abrev.: 6-MP.
MERCUR, s. n. / mercure, s. m. / mercury.
[Lat. Mercurius = numele mesagerului lui Jupiter, în acela[i timp zeul comer]ului
(aluzie la mobilitatea metalului)
.] Elementul 80, Hg, cu greutatea atomic 200,59 [i densitatea 13,6 g/cm
3
. Este singurul metal
lichid la temperatura obi[nuit\. Poate determina intoxica]ii acute [i cronice (adesea profesionale). Surile anorganice [i o serie de
compu[i organo-mercuriali au propriet\]i dezinfectante, fungicide [i antiparazitare. M. este un component al diferitelor tipuri de
*amalgam de uz stomatologic. Al]i compu[i au ac]iune diuretic\. V. [i hidrargirism, hidrargiroz\. V. [i tab. const. biochim.
MERCUROCROM, s. n. / mercurochrome, s. m. / mercurochrome.
[Lat. Mercurius = numele mesagerului lui Jupiter, în acela[i
timp zeul comer-]ului (aluzie la mobilitatea metalului); gr.
khro-ma, -atos = culoare.] C
20H
8Br
2HgNa
2O
6, sare di-sodic a
dibromo-2,7-hidroximercuri-9-fluorescei-nei, M
r de 750,67. De culoare verde închis, solubil în ap (culoare ro[ie) [i în alcool.
Antiseptic local netoxic, neiritant; utilizat pentru dezinfec]ia pielii (solu]ie), uretrei [i vezicii urinare (instila]ii).
MERICISM, s. n. / mérycisme, s. m. / merycism.
[Gr. merykismos = rumegare.] Revenirea în gur a unor fragmente de alimente
deja înghi]ie în sto-mac [i remestecarea lor (ca la rumeg oare). Sin.: rumina]ie.
MERIDIAN, adj., s. n. / méridien, -enne, adj., s. m. / meridian.
[Lat. meridianus = de la amiaz\, de la medius = la mijloc, dies =
zi
.] 1) Linie trasat conven]ional pe un corp sferic sau sferoid, marcând intersec]ia unui plan care trece prin axul acestuia. 2)
Meridianele bulbului ocular: linii con-ven]ionale trasate prin sec]ionarea imaginar a globului ocular de c re planurile
perpendiculare pe ecuatorul bulbului.
MEROCEL, s. n. / mérocèle, s. f. / merocele.
[Gr. meros = coaps\; kele = hernie, tumor\.] Hernie crural\.
MEROCRIN, adj. / mérocrine, adj. / merocrine.
[Gr. meros = parte; krinein = a separa de.] Referitor la celule secretoare care
descarc doar produsul secretat, ele men]inându-[i integritatea. Ex.: celulele glandelor salivare sau ale pancreasului.
MERODIASTOLIC, adj. / mérodiastolique, adj. / merodiastolic.
[Gr. meros = parte; diastole = di-latare, de la diastellein = a
lgi
.] Despre un fenomen (zgomot, suflu etc.) care nu ocup\, în timp, decât o parte a *diastolei.
MEROGONIE, s. f. / mérogonie, s. f. / merogony.
[Gr. meros = parte; gone, gonos = urma[, s\mân-] genital\.] Dezvoltarea doar
a unei por]iuni din *ou.
MEROSISTOLIC, adj. / mérosystolique, adj. / me-rosystolic.
[Gr. meros = parte; systole = contrac-]ie.] Se spune despre un
fenomen (zgomot, suflu etc.) care ocup doar o parte a sistolei.
MEROSMIE, s. f. / mérosmie, s. f. / merosmia.
[Gr. meros = parte; osme = miros.] Pierderea sim-]ului olfactiv pentru anumite
mirosuri.
MEROTOMIE, s. f. / mérotomie, s. m. / meroto-my.
[Gr. meros = parte; tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a t\ia.] Opera]ie
constând în de-ta[area unui fragment de mime variabil dintr-un organism viu, în scopul urmirii fenomenelor de supravie]uire
pe care fragmentul respectiv le poate prezenta.
MEROZOIT, s. m. / mérozoïte, s. m. / merozoite.
[Gr. meros = parte; zoon = animal.] 1) Fragment separat dintr-un organism prin
*merotomie. 2) For-ma pre- [i extraeritrocitar din ciclul evolutiv al sporozoarelor (*
Plasmodium), care rezult prin diviziune
asexuat\.
MERS, s. n. / marche, démarche, s. f. / gait.
[Lat. mersum, de la mergere = a afunda.] Deprindere motorie prin care se
realizeaz locomo]ia cu ajutorul membrelor inferioare. În unele boli ale sistemului nervos sau ale aparatului locomotor, m. poate
prezenta o serie de caracteristici particulare, în general ca o consecin] a compensii func-]iei organelor afectate. I)
M. cu
caracteristici particulare în boli ale sistemului nervos:
1) M. ataxic sau m. tabetic, m. nesigur din cauza absen]ei coordonii
voluntare; necoordonarea se accentueaz dup închiderea ochilor. 2)
M. cerebelos sau ebrios, asem or omului beat, în
leziunile cerebeloase. 3)
M. cosit sau "în foarfec\", în paralizia spastic\, când sunt afectate bilateral tractusurile corticospinale. 4)
M. galinaceu, legat, tot în paraplegia spastic\. 5) M. de "paia]\", în coree, din cauza mi[cilor involuntare. 6) M. cu pa[i mici,
caracteristic paraliziei pseudobulbare. 7)
M. pendular, în paraplegia cu contractur\, când corpul oscileaz înapoi-înainte. 8) M.
spasmodic
sau spastic, în paraplegia spasmodic\: coapsele [i genunchii se apropie, iar picioarele, în echinism, alunec pe sol. 9)
M. "în stea", descris în sindroa-mele vestibulare, cu devia]ie spre labirintul lezat, îndeosebi la m. cu spatele. 10) M. stepat, v. ste-
paj. 11)
M. tabetic, v. m. ataxic. 12) M. talonat, cu contact mai întâi cu c\lcâiul, în ataxia senzorial\. II) M. cu caracteristici
particulare în boli ale aparatului locomotor:
1) M. alternant, `n cursul cuia subiectul avanseaz cu un picior `n acela[i timp cu
mi[carea bra]ului de partea opus\. 2)
M. antalgic, în afec]iuni dureroase ale oaselor, articula]iilor, mu[chilor, tegumentelor sau
unghiilor. 3)
M. "cu buiestru”, `n care membrele superior [i inferior de aceea[i parte avanseaz simultan. Acest tip de m. se poate
efectua [i cu toate cele 4 membre simultan. 4)
M. digitigrad, pe degete, în inegalitatea membrelor inferioare. 5) M. `n doi timpi, `n
cazul m. cu cârje: fie alternativ, când membrul superior [i piciorul opus avanseaz\, fie simultan, cu avansarea mâinii [i membrului
inferior afectate, apoi a membrului inferior s os. 6)
M. echin, descris în piciorul varus equin, cu sprijin pe degete [i cu flexia
genunchiului. 7)
M. gluteal, în distrofia muscular progresiv\, din cauza atrofiei mu[chilor fesieri. 8) M. isteric, cu simularea mono-,

501. 501
hemi- sau paraplegiei. 9) M. palmiped, "de ra]\", în distrofiile musculare [i în luxa]ia congenital de [old unilateral\. 10) M. `n patru
timpi
, cu ajutorul cârjelor, `n cursul cuia subiectul avanseaz succesiv mâna dreapt\, piciorul stâng, mâna stâng [i piciorul
drept. 11)
M. plantograd, pe toat planta. 12) M. [oldului dureros, legat, cu lordoz marcat [i cu baza de sus]inere lgit\. Obs.:
Clasificarea `n cele dou grupe de tipuri de m. este conven]ional\, un acela[i tip de m. poate apar]ine uneori ambelor grupe.
MESAGER, s. m. / messager, s. m. / messenger.
[Fr. messager, din lat. missus, participiul trecut al verbului mittere = a
trimite
.] O molecul sau un ansamblu de molecule care transmit un *me-saj.
MESAGER SECUND / messager second / se-cond messenger. Molecul intracelular eliberat ca urmare a legii unui hormon
peptidic (me-sager prim) sau a unui anumit *ligand, pe *receptorul s\u specific situat la nivelul *membranei celulare. M. s. mediaz
ac]iunea primului mesager, activând sau inhibând diverse sisteme enzimatice intracelulare. Lan]ul molecular al generii m. s. es-
te, de regul\, urm orul: complex ligand-receptor, *proteine G, *adenilatciclaz sau *fosfolipaz C, m. s. Exemple de m. s.:
*inozitoltrifosfat (IP
3), *AMP ciclic, *GMP ciclic, *diacilglicerol (DAG), *calciu.
MESAJ, s. n. / message, s. m. / message.
[Fr. message, din lat. missus, participiul trecut al verbului mittere = a trimite.]
Ansamblu de semnale organizate dup un cod [i pe care un emi] or îl transmite la un receptor. Ex.: m. genetic (v. cod genetic,
ADN, ARN), m. hormonale (v. mesager, hormon, receptor).
MESANGIAL. Var. pentru mezangial (v.).
MESANGIU. Var. pentru mezangiu (v.).
MESCALIN|, s. f. / mescaline, s. f. / mescaline. Alcaloid cu propriet\]i halucinogene extras din cactusul mexican
Lophophora
williamsii
.
MESMERISM, s. n. / mesmérisme, s. m. / mes-merism.
[Franz Friedrich Anton Mesmer , medic de origine german care a
practicat `n Fran]a [i Elve]ia,
1734-1815; -ism.] Doctrin [i practic medical la mod\ în secolele al XVIIII-lea - al XIX-lea,
elaborat de Fr. Mesmer pornind de la ipoteza existen]ei unei influen]i între organismele u-mane, reciproce printr-un fluid
magnetic. M. poate fi considerat ca un precursor al *psihoterapiei moderne, al nervismului [i al *medicinii psihosomatice.
ME{AJ, s. n. / méchage, s. m. / packing.
[Fr. méchage, de la mèche, din lat. myxa, de la myxus = cioc la o lamp cu fe[til\.]
Umplerea unei cavit\]i din organism cu *me[e. Cavitatea poate fi normal sau patologic\.
ME{|, s. f. / mèche, s. f. / wick, pack.
[Fr. mèche, din lat. myxa, de la myxus = cioc la o lamp cu fe[til\.] Band steril de tifon
(uneori din material resorbabil) utilizat cel mai frecvent în scop hemostatic, dar [i pentru a permite eliminarea secre]iilor dintr-o
plag sau dintr-o cavitate în care m. este introdus\.
META-ANALIZ|, s. f. / méta-analyse, s. f. / meta-analysis.
[Gr. meta = dup\; analysis = rezolvare, de la analyein = a rezolva
(
ana = din nou, iar\[i; lyein = a distruge).] Regruparea diferitelor studii statistice efectuate pe loturi mai mici în scopul cre[terii
numului de cazuri (bolnavi), devenind astfel posibil formularea unor concluzii mai generale.
METABIOZ|, s. f. / métabiose, s. f. / metabiosis.
[Gr. meta = dup\; bios = via]\; -ozã.] Dependen-]a unui organism de existen]a
altui organism: co-mensalism.
METABOLIC, adj. / métabolique, adj. / metabolic.
[Gr. metaballein = a se schimba.] Care implic\, presupune o transformare în
rela]ie cu un proces metabolic. Ex.: boal m., produs m.
METABOLISM, s. n. / métabolisme, s. m. / metabolism.
[Gr. metabole = schimbare, de la meta-ballein = a se schimba; -ism.]
Ansamblul de trans-formi biochimice [i energetice care au loc în organismele vii. Indiferent de nivelul considerat, ce-lular, tisular
sau organism întreg, m. cuprinde transformile survenite în diferitele faze ale ciclu-lui vital (cre[tere, echilibru [i involu]ie). În m. se
disting dou faze fundamental opuse, care se succed sau se suprapun continuu: o faz de sin-tez\, *anabolism, [i o alta de
degradare, *catabo-lism.
METABOLISM BAZAL / métabolisme basal / ba-sal metabolism. M. b. permite aprecierea consu-mului de oxigen în unitatea de timp
[i raportat la suprafa]a cutanat\. 1) M. redus la minimum, pentru asigurarea func]iilor vitale. Variaz în rela]ie cu numero[i factori
fiziologici (sex, sarcin\, menstru-a]ie, alimenta]ie etc.), cu climatul [i altitudinea, cu o serie de cauze patologice (tulbur\ri
endocrine, boli de sânge etc.) sau ca urmare a administrii unor medicamente. 2) Investiga]ie pentru evaluarea consumului
energetic al unui subiect în condi-]ii bazale. Deoarece m\surarea direct a consumului real nu este posibil\, acest examen este în
prezent mai rar utilizat, având o valoare diagnostic redus (în trecut, era folosit `ndeosebi în diagnosticul distiroidiilor). M. b. se
m\soar prin *calorimetrie, impune 14-18 ore de repaus fizic dup mas [i se exprim `n calorii pe or [i pe metru p rat de
suprafa] corporal\.
METABOLISM INTERMEDIAR / métabolisme in -termédiaire / intermediary metabolism. Denumire pentru ansamblul reac]iilor
enzimatice celulare care transform moleculele provenite din alimente `n molecule utilizabile la nivel celular.
METABOLIT, s. m. / métabolite, s. m. / meta-bolite.
[Gr. metabole = schimbare, de la meta-ballein = a se schimba.] Compus
rezultat într-o etap intermediar sau final a unui proces metabolic. În func]ie de fazele metabolismului, m. pot fi anaboli]i sau
cataboli]i. V. anabolism [i catabolism.
METACARP, s. n. / métacarpe, s. m. / metacar-pus. NA: metacarpus.
[Gr. meta = dup\; karpos = pumn.] Ansamblul celor cinci
*metacarpiene care constituie scheletul mâinii (f degete). V. metacarpiene în tab. anat. - oase.
METACARPIAN, adj. / métacarpien, -ienne, adj. / metacarpal.
[Gr. meta = dup\; karpos = pumn.] Care se refer la *metacarp.
Ex.: ligament m.
METACARPIENE, s. n. pl. / os du métacarp, mé-tacarpiens, s. m. pl. / metacarpal bones.
[Gr. meta = dup\; karpos = pumn.] V.
tab. anat. - oase.
METACERCAR, s. m. / métacercaire, s. f. / meta-cercaria.
[Gr. meta - indic transformarea; ker-kos = coad\.] Form închistat a
*
Trematodelor aflat în ]esuturile gazdei intermediare.
METACRILAT, s. m. / méthacrylate, s. m. / me-thacrylate.
[Gr. methy = b\utur fermentat (hyle = materie); lat. acer = acru; gr.
hyle = materie.] Ester sau sare a acidului metacrilic. M. sunt lichide inflamabile [i se polimerizeaz u[or. Se utilizeaz la ob]inerea
plexiglasului, iar
m. de metil este o r\[in sintetic folosit în stomatologie [i în ortopedie la confec]ionarea protezelor.
METACROMATIC, adj. / métachromatique, adj. / metachromatic.
[Gr. meta = indic transformarea; khroma, -atos = culoare.]
Despre un colorant definit chimic care, dup ce reac]ioneaz cu o structur histologic\, dobânde[te o tent de culoare diferit\ de
culoarea sa proprie. Ex.: albastrul de toluidin coloreaz `n ro[u granula]iile *mastocitelor. Ant.: ortocromatic.
METACROMATISM, s. n. / métachromatisme, s. m. / metachromatism.
[Gr. meta - indic tran-formarea; khroma, -atos =
culoare; -
ism.] 1) Modificarea culorii pielii [i a pului în unele boli sau la vârstnici. 2) Sin.: metacromazie (v.).
METACROMAZIE, s. f. / métachromasie, s. f. / metachromasia.
[Gr. meta - indic transformarea; khroma, -atos = culoare.]
Colorarea unui ]e-sut `n mod diferit fa] de solu]ia colorant\, probabil prin eliberarea unei baze colorante.
METADON|, s. f. / méthadone, s. f. / methadone. (DCI) Analgezic morfinomimetic, cu ac]iune îndelungat\, sintetizat în scopul
detoxificii organismului în perioada *sevrajului la toxicomanii de-penden]i de *heroin\. Rezultatele nu sunt certe, ci relativ
mediocre. Genereaz toleran]\, care se instaleaz lent, dar sindromul de abstinen] este mai pu]in grav decât la heroin\. M. este
utilizat ca analgezic în durerile severe [i pentru calmarea tusei cronice. Sin.: Sintalgon
®
.
METAFAZ|, s. f. / métaphase, s. f. / metaphase.
[Gr. meta - indic transformarea; phasis = apa-ren]\, r\situl unei stele, de la
phainein = a apare.] A doua faz a *mitozei, în cursul ceia cromozomii se depun în coroan la ecuatorul celulei pentru a forma
*placa ecuatorial\.
METAFIZ|, s. f. / métaphyse, s. f. / metaphysis. NA: metaphysis, pl. metaphyses.
[Gr. meta - indic transformarea; physis =
cre[tere, de la
phy-ein = a cre[te.] Por]iunea unui os lung care face leg ura între epifiz [i diafiz\. La copil, m. are la mijlocul s\u,
transversal, cartilajul de cre[tere.

502. 502
METAL, s. n. / métal, s. m. / metal. [Lat. metallum = metal.] Element caracterizat prin duritate, maleabilitate, ductilitate [i
conductibilitate electric [i termic\, ionizat pozitiv în solu]ie.
M. alcaline monovalente (litiu, sodiu, potasiu, rubidiu [i ce-siu) au un
rol deosebit în organism.
METALOENZIM|, s. f. / métallo-enzyme, s. f. / metalloenzyme.
[Lat. metallum = metal; gr. en = `n; zyme = ferment, drojdie.]
Enzim care con-]ine un ion metalic, legat de obicei covalent în lan]ul de aminoacizi sau la o grupare prostetic (ex.: hem). Ionii
metalici au o func]ie similar *coenzimelor. M. cuprind: dehidrogenaza (zinc), acid ascorbic-oxidaza (cupru), citocromoxidaza (fier),
glutamat-mutaza (cobalt), glutation-peroxidaza (seleniu), ureaza (nichel), xantin-oxidaza (molibden) [. a.
METALOID, s. n. / métalloïde, s. m. / metalloid.
[Lat. metallum = metal; gr. eidos = form\.] 1) Orice element având propriet\]i
metalice [i ne-metalice. 2) Orice element cu propriet\]i diferite de un metal tipic.
METALOPROTEINAZ|, s. f. / métalloprotéinase, s. f. / metalloproteinase.
[Lat. metallum = metal; gr. protos = primul; -inã;
-
azã.] *Proteinaz al cei *situs activ con]ine un metal, de ex. zinc. V. [i metaloenzim\.
METALOTERAPIE, s. f. / métallothérapie, s. f. / metallotherapy.
[Lat. metallum = metal; gr. the-rapeia = tratament, de la
therapeuein = a `ngri-ji.] 1) Utilizarea terapeutic a metalelor [i a suri-lor acestora. 2) Tratarea bolilor prin aplicarea de metale
la nivelul pielii, sub form de pl\ci, br\]i, inele etc. În aceast alternativ\, m. r\mâne o practic empiric\, ale cei rezultate sunt
greu de evaluat.
METALOTIONEIN|, s. f. / métallothionéine, s. f. / metallothionein.
[Lat. metallum = metal; gr. theion = sulf; (protos = primul); -
inã.] Protein citoplasmatic foarte bogat în *cistein\, existent în numeroase celule. M. este capabil s fixeze majoritatea
ionilor metalici, asigurând stocarea a-cestora.
METAMER, s. n. / métamère, s. m. / metamere.
[Gr. meta = dup\; meros = parte.] 1) Segment re-zultat din diviziunea primitiv a
embrionului, denu-mit *metamerie. 2) Fiecare dintre elementele constitutive ale corpului viermilor anelizi [i artropodelor,
asem oare ca structur [i a[ezate succesiv.
METAMERIE, s. f. / métamérie, s. f. / metame-rism.
[Gr. meta = dup\; meros = parte.] Diviziunea primitiv a *corzii dorsale a
embrionului [i a ]esuturilor înconjur oare în segmente sau *metamere. Fiecare segment prezint un ansamblu de propriet\]i
proprii, exprimate, de ex., în *m. cutanat\. La vertebrate se produce o nou fragmentare a corzii dorsale, consecutiv ceia rezult
*vertebrele.
METAMERIE CUTANAT| / métamérie cutanée / skin metamere. Diviziune a suprafe]ei cutanate în teritorii care corespund, fiecare,
unui segment medular primitiv sau neurotom. Aceast diviziune poate explica reparti]ia unor tulburi cutanate: a-nestezii, erup]ii
(din zona zoster) care se afl în rela]ie cu o leziune nervoas\, dar nu corespund distribu]iei unui anumit nerv periferic.
METAMFETAMIN|, s. f. / methamphétamine, s. f. / methamphetamine.
[Gr. methy = b\utur fer-mentat (hyle = materie);
amphi = de ambele p]i; lat. aether, gr. aither = aer curat, bolt ce-reasc\; gr. ammoniakon = sare de amoniu, g\sit în
apropierea templului lui Jupiter
Ammon din Libia; -inã.] Derivat metilat al *amfetaminei care exercit un efect mai puternic
decât aceasta în stimularea sistemului nervos, de unde tendin]a de utilizare exagerat\. Abuzul de m. a luat o extensie epidemic\.
Pe lâng dependen]a pe care o induce, abuzul determin efecte fetale: prematuritate [i sc\derea greut\]ii nou-n\scu]ilor.
METAMIELOCIT, s. n. / métamyélocyte, s. m. / metamyelocyte.
[Gr. meta = dup\; myelos = m\-duv\; kytos = celul\.] Celul a
m\duvei osoase, intermediar între *mielocit [i *granulocit.
METAMORFISM, s. n. / métamorphisme, s. m. / metamorphism.
[Gr. meta - indic transformarea; morphe = form\; -ism.]
Transformarea sub-stan]ei fundamentale a unui ]esut mezenchimatos într-o alt substan]\, de regul anormal\.
METAMORFOPSIE, s. f. / métamorphopsie, s. f. / metamorphopsia.
[Gr. meta - indic transformarea; morphe = form\; opsis =
vedere, aspect
.] Vedere deformat a obiectelor. Cauze: boli ale retinei, imperfec]iunea mediilor optice, leziuni tempo-ro-parieto-
occipitale ale creierului. Sin.: sindromul "
Alice `n }ara Minunilor".
METAMORFOZ|, s. f. / métamorphose, s. f. / metamorphosis.
[Gr. meta - indic transformarea; morphosis = formare.]
Ansamblu de transformi pe care le sufer o serie de animale, ca amfibienii [i numeroase nevertebrate, în cursul dezvoltii lor de
la ie[irea din ou pân la stadiul de adult. Ex.: m. broa[tei.
METANEFRIN|, s. f. / métanéphrine, s. f. / me-tanephrine.
[Gr. methy = b\utur fermentat (hyle = materie); (epi = pe)
nephros = rinichi; -inã.] Produs de degradare a *adrenalinei care este excretat în urin\, în mod normal, la adult, în concentra]ie
de 0,03-0,69 mmol/mol creatinin\. Secre]ia m. cre[te în *feocromocitom [i *neuro-blastom, ca [i în stres, sepsis, [oc, cancer meta-
stazat.
METANEFROS, s. n. / métanéphros, s. m. / me-tanephros.
[Gr. meta = dup\; nephros = rinichi.] Partea cea mai caudal a
rinichiului embrionar la amniote. Persist\ la adult, constituind rinichiul definitiv.
METANOL, s. m. / méthanol, s. m. / methanol.
[Gr. methy = b\utur fermentat\; -ol.] Sin.: alcool metilic (v.).
METAPLAZIE, s. f. / métaplasie, s. f. / metapla-sia.
[Gr. meta - indic transformarea; plasis = modelare, de la plassein = a forma,
a modela
.] Transformarea unui ]esut diferen]iat în alt ]esut diferen]iat normal calitativ, dar anormal prin localizarea sa. M. se
observ îndeosebi la nivelul ]esu-turilor epiteliale [i conjunctive. Ex.: m. osoas a unui cartilaj, m. epidermoid a unei mucoase
glandulare. Cauze ale m.: factori microbieni, dez-echilibre hormonale, avitaminoze etc.
METAPSIHOLOGIE, s. f. / métapsychologie, s. f. / metapsychology.
[Gr. meta = dup\; psykhe = suflet; logos = [tiin]\.] Termen
propus pentru psi-hologia teoretic a incon[tientului, pornind de la *psihanaliza lui Freud.
METARTERIOL|, s. f. / métartériole, s. f. / metar-teriole.
[Gr. meta = dup\; lat. arteriola = arter mic\, dim. de la arteria =
arter\
.] Vas de sânge intermediar, ca pozi]ie [i structur\, între o *arteriol [i un *capilar. Uneori, m. comunic direct cu o venul
printr-un canal preferen]ial.
METARUBRICIT, s. n. / métarubricyte, s. m. / metarubricyte.
[Gr. meta = dup\; lat. ruber, -bra, -brum = ro[u; gr. kytos =
celul\
.] *Normo-blast *ortocromatic. Reprezint\ ultimul stadiu de dezvoltare a eritrocitului, înainte de eliminarea nu-cleului. În mod
normal se g\se[te în m\duva o-soas\, dar poate apare în sângele periferic în ur-m oarele cazuri: *metastaze la nivelul m\duvei,
*mielofibroz\, anemii din boli cronice, anemii he-molitice.
METASTABIL, adj. / métastable, adj. / meta-stable.
[Gr. meta = dup\, indic o pozi]ie tranzitorie; lat. stabilis = imobil, de la
stare = a sta în picioare.] Care prezint o stabilitate provizorie, temporar\. Ex.: stare m. a unui nucleu atomic; stare m. a unui
atom
, a cui stare de excita]ie persist în absen]a unui aport exterior de energie; nivel m., nivel de energie corespunzând unei
sti m.
METASTATIC, adj. / métastatique, adj. / metastatic.
[Gr. meta = dup\, indic o pozi]ie tranzitorie; statikos = care opre[te, de la
istanai = a plasa, a face s ]in\.] Care apar]ine *metastazelor sau provine din metastaze. Ex.: focar m., proces m
METASTAZANT, adj. / métastasant, -e, adj. / me-tastasizing.
[Gr. meta = dup\, indic o pozi]ie tranzitorie; stasis = oprire, de la
istanai = a plasa, a face s ]in\.] Care determin\, genereaz *metastaze. Ex.: tumor malign m.
METASTAZARE, s. f. / métastatisation, s. f. / me-tastasization.
[Gr. meta = dup\, indic o pozi]ie tranzitorie; stasis = oprire, de la
istanai = a plasa, a face s ]in\.] Procesul de dezvoltare a *meta-stazelor. În cazul diseminii metastatice a celulelor maligne, se
definesc [apte etape ale procesului:
eliberarea celulelor neoplazice din tumora primar\, invazia acestora în stroma intersti]ial\, tra-
versarea
*membranei bazale [i a *endoteliului vascular (cu p runderea în vasul sanguin), transportul celulelor neoplazice
(sanguin sau limfatic),
oprirea celulelor în re]eaua microvascular a organului ]int (mediat de "captarea" mecanic - fenomen de
trapping - [i/sau aderarea la peretele vascular) [i extravazarea, cu traversarea endoteliului vascular, invazia membranei bazale
subiacente, urmat de
proliferarea celular\ local\.
METASTAZ|, s. f. / métastase, s. f. / metastasis.
[Gr. metastasis = deplasare, de la meta = dup\, indic o pozi]ie tranzitorie,
stasis = oprire [i istanai = a plasa, a face s ]in\.] 1) În general, termen care denume[te procesul de schimbare de sediu al unei

503. 503
boli, folosit pentru orice localizare secundar a unei boli benigne sau maligne, ap\-rut ca urmare a deplasii unui produs
patologic rezultat din leziunea primar\. Localizarea la dis-tan] reproduce de obicei, analog, leziunea primar\. Se pot, deci,
observa m. de natur microbian\, parazitar\, tumoral\. 2) În limbaj curent, termenul desemneaz localizarea la distan] a unei
tumori maligne primitive, diseminarea celular fiind pe cale vascular\, sanguin\, limfatic sau prin contiguitate. M. rezultate pot fi
locoregionale (ganglionare, primul ganglion invadat fiind numit *ganglion santinel\ m. viscerale). M. au, în func]ie
de tipul de neoplasm primar, un sediu preferen]ial, datorit eliberii unor factori locali la acest nivel, care pot "ghida" deplasarea
celular\ tumoral (*factori de cre[tere: PDGF,
βFGF, TNF, CSF-1; *interleukine: IL
2, IL
3 etc.). Structura lor histologic este fie
similar\ cu tumora primar\, fie mai mult sau mai pu]in dife-ren]iat (celule cu malignitate diferit\ ign)
secundar().
METATARS, s. n. / métatarse, s. m. / metatarsus. NA: metatarsus.
[Gr. meta = dup\; tarsos = talp\.] Scheletul anterior al *boltei
plantare format din cele cinci *metatarsiene, care se articuleaz posterior cu oasele *tarsului anterior [i anterior cu primele falange
ale degetelor piciorului. V. metatarsiene, în tab. anat. - oase.
METATARSALGIE, s. f. / métatarsalgie, s. f. / metatarsalgia.
[Gr. meta = dup\; tarsos = talp\; algos = durere.] Durere la nivelul
*metatarsului în rela]ie cu diverse cauze: malforma]ii ale *boltei plantare, *fibromatoz local cu înglobarea nervului
intermetatarsian, artropatie metatarsofalangi-an etc.
M. Morton, sin. boal Morton (v.).
METATARSIAN, adj. / métatarsien, -ienne, adj. / metatarsal.
[Gr. meta = dup\; tarsos = talp\.] Care se refer la metatars. Ex.:
arcada m.
METATARSIENE, s. n. pl. / os du métatars, mé-tatarsiens, s. m. pl. / metatarsal bones.
[Gr. meta = dup\; tarsos = talp\.] V. tab.
anat. - oase.
METATARSOFALANGIAN, adj. / métatarsopha-langien, -ienne, adj. / metatarsophalangeal.
[Gr. meta = dup\; tarsos = talp\; lat.
phalanx, -angis, gr. phalax, -angos = `n[iruire de solda]i.] Raportat la metatars [i falange. Ex.: articula]iile m.
METATIPIC, adj. / métatypique, adj. / metatypi-cal.
[Gr. meta - indic transformarea; typikos = tipic, simbolic, de la typos = tip,
model, marc\
.] Despre un neoplasm care reprezint o *metapla-zie a ]esutului din care s-a dezvoltat.
METENCEFAL, s. n. / métencéphale, s. m. / met-encephalon. NA: metencephalon.
[Gr. meta = dup\; enkephalos = creier, de la
en = `n, kephale = cap.] Partea anterioar a *rombencefalului, cuprinzând *cerebelul [i *puntea.
METENKEFALIN|, s. f. / met-enképhaline, s. f. / metenkephalin. Peptid alc uit din 5 aminoacizi, rezultat din clivajul *proenkefalinei
A, cu activitate de neurotransmi] or [i neuromodulator care afec-teaz comportamentul, fiind implicat, de asemenea, ca mediator
al olfac]iei [i al altor forme de percep]ie senzorial\. M. este colocalizat cu *catecolaminele în sistemul simpatic [i în medulosu-
prarenal [i prezint multiple ac]iuni la nivel digestiv. De asemenea, este mediatoare a motilit\]ii spermatozoizilor. Adi]ional,
particip la stimularea proliferii limfocitare. V. [i enkefaline.
METEORISM, s. n. / météorisme, s. m. / meteorism.
[Gr. meteorismos = umflare, de la mete-orizein = a ridica în aer [i
meteoros = ridicat în aer.] Distensie abdominal prin acumulare de aer în stomac sau în intestin, care determin o sen-za]ie de
tensiune abdominal\, denumit *balo-nare.
METEOROLABIL, adj. / météorolabile, adj. / me-teorolabile.
[Gr. meteoros = ridicat în aer; lat. labilis = care alunec\, de la labi =
a aluneca, a c\dea
.] Despre un subiect sensibil la varia]iile meteorologice.
METEOROPATOLOGIE, s. f. / météoropatho-logie, s. f. / meteoropathology.
[Gr. meteoros = ridicat în aer; pathos = boal\;
logos = [tiin]\.] Studiul raporturilor dintre meteorologie [i patologie, al stilor morbide declan[ate de factorii climatici naturali.
METEOROTROPISM, s. n. / météorotropisme, s. m. / meteorotropism.
[Gr. meteoros = ridicat în aer; trope = `ntoarcere, de la
trepein = a întoarce; -ism.] Modifici favorabile sau nefavorabile provocate de ac]iunea condi]iilor atmosferice asupra
organismelor.
METHEMALBUMIN|, s. f. / méthémalbumine, s. f. / meth(a)emalbumin.
[Gr. meta = dup\; hai-ma, -atos = sânge; lat.
albumen, -inis = albu[ de ou, de la albus = alb; -inã.] Combinarea grupii *hem cu albumina în loc de *globin\.
METHEMOGLOBIN|, s. f. / méthémoglobine, s. f. / meth(a)emoglobin.
[Gr. meta = dup\; haima, -atos = sânge; lat. globus =
glob; -
inã.] Produs de oxidare a hemoglobinei în care fierul, care a trecut din starea feroas (Fe
2+
) în stare feric\ (Fe
3+
), a pierdut
capacitatea de fixare a oxigenului. În mod normal, sub 1 % din hemoglobin se afl sub a-ceast form\, m. fiind transformat în
hemoglo-bin normal de c re methemoglobin-reductaz\. V. [i methemoglobinemie.
METHEMOGLOBINEMIE, s. f. / méthémoglobiné-mie, s. f. / meth(a)emoglobin(a)emia.
[Gr. meta = dup\; haima, -atos = sânge;
lat.
globus = glob; -inã; gr. haima, -atos = sânge.] Stare patologic determinat de prezen]a în hematii a unei cantit\]i crescute
de *methemoglobin\. Semnul clinic principal este cianoza intens a pielii [i a mucoaselor, produs din cauza incapacit\]ii
methemoglobinei de a transporta oxigenul. Cianoza poate fi înso]it de anxietate [i de dispnee moderat\. Se disting: 1)
M.
dobândit\
prin intoxica]ii, frecvent profesionale: coloran]i deriva]i ai anilinei (*anilism), clorat de potasiu, deriva]i nitra]i sau
cloronitra]i, ap contaminat cu *nitri]i. 2)
M. congenital ereditar\, sin.: boal Codounis (v.). V. [i tab. const. hematol.
METICILIN|, s. f. / méticilline, s. f. / meticillin. (DCI) *Penicilin semisintetic (dimetoxifenilpeni-cilin\
secretat de stafilococii insensibili la benzilpenicilin\. M. este distrus de acidul clorhidric gastric, de aceea calea de administrare
uzual este cea intramuscular\.
METILARE, s. f. / méthylation, s. f. / methylation.
[Gr. methy = b\utur fermentat\; hyle = materie.] Proces chimic de fixare a unei
grupi metil pe o molecul\. În organism, m. are rol în detoxifi-erea unor produ[i [i se produce prin intermediul *nucleotidului
*metioninei (S-adenozilmetionin).
METILCELULOZ|, s. f. / méthyl-cellulose, s. f. / methyl-cellulose.
[Gr. methy = b\utur fermentat\; hyle = materie; lat. cellula =
c\mu]\, dim. de la
cella = c\mar\; ozã — indic un glucid.] (DCI) Eter metilic al *celulozei utilizat pentru prepararea unor forme
farmaceutice [i ca laxativ.
METILCOBALAMIN|, s. f. / méthylcobalamine, s. f. / methylcobalamin.
[Gr. methy = b\utur fermentat\; hyle = materie; germ.
Kobalt, var. de la Kobolt = spiridu[ al minelor; gr. ammoniakon = sare de amoniu, g\sit `n apropierea templului lui Jupiter
Ammon din Libia; -inã.] Sin.: vitamin B
12 (v.).
METILINDOL, s. m. /
β-méthylindole, s. m. / methylindol. Sin.: scatol (v.).
METILMORFIN|, s. f. / méthylmorphine, s. f. / methylmorphine.
[Gr. methy = b\utur fermentat\; hyle = materie; Morpheos =
zeul somnului (datorit ac]iunii soporifice a drogului;
-
inã.] Sin.: codein (v.).
METILPREDNISOLON, s. m. / méthylpredniso-lone, s. f. / methylprednisolone. (DCI) *Gluco-corticoid de sintez de circa [ase ori
mai puternic decât *cortizonul, a cui ac]iune *mineralocorti-coid este foarte slab\.
METILTIOURACIL, s. m. / méthyl-tiouracile, s. m. / methyl-tiouracil. (DCI) *Antitiroidian de sintez care inhib sinteza [i secre]ia
hormonilor tiroidieni, administrat
per os.
METILTRANSFERAZ|, s. f. / méthyltransférase, s. f. / methyltransferase.
[Gr. methy = b\utur fermentat\; hyle = materie; lat.
transferre = a duce dintr-o parte în alta, de la trans = peste, dincolo, ferre = a duce; -azã.] Enzim care asigur transferul unei
grupi metil pe un *substrat, pornind de la un donor de radical metil (S-adenozil-metionin).
METIONIN|, s. f. / méthionine, s. f. / methionine. CH
3.S.(CH
2).CH.(NH
2).COOH, tioaminoacid esen-]ial monoaminocarboxilic, cu rol
în metabolismul intermediar; are efect *lipotrop, iar sub form activat particip la procesele de *metilare. V. [i tab. const. biochim.
METIS, adj., s. m sau f. / métis, -isse, adj., s. m. ou s. f. / metis, half-breed.
[Fr. métis, din lat. mixticius = amestecat ca ras\, de la
mixtus = amestecat.] (Organism) care a rezultat din încruci[area a doi indivizi de rase sau variet\]i diferite, dar apar]inând
aceleia[i specii.
|

504. 504
METODA ANTICORPILOR FLUORESCEN}I / mé-thode des anticorps fluorescents / immuno-fluorescence. Sin.: imunofluorescen]
(v.).
METOD|, s. f. / méthode, s. f. / method.
[Gr. methodos, de la meta = dup\, hodos = cale, drum.] 1) Mod ra]ional de cercetare a
unei probleme sau a unui complex de probleme. 2) Ansamblu de date bine definite [i de reguli stabilite, care permit atingerea unui
scop fixat în prealabil: opera]ie, diagnostic, tratament, reac]ie fizic sau chimic\. Lingvistic în medicin\, cuvintele m., prob\,
procedeu, tehnic sunt utilizate adesea ca sinonime.
METODOLOGIE, s. f. / méthodologie, s. f. / me-thodology.
[Gr. methodos, de la meta = dup\, hodos = cale; logos = [tiin]\.] 1)
Ansamblul metodelor [i tehnicilor dintr-un anumit domeniu. 2) Studiu sistematic, prin observa]ie, al practicii [tiin]ifice [i a metodelor
de cercetare utilizate.
METOPIC, adj. / métopique, adj. / metopic.
[Gr. metopon = frunte.] Care apar]ine p]ii anterioare, frontale a craniului sau
desemneaz un craniu cu o sutur mediofrontal\.
METOTREXAT, s. m. / méthotrexate, s. m. / me-thotrexate. (DCI) *Antifolic utilizat îndeosebi în leucemia limfoblastic la copil, în
corioepiteliom, ca [i în polichimioterapia diferitelor cancere. Are [i o ac]iune *imunodepresoare.
METOXI-IZOBUTIL-IZONITRIL, s. m. / méthoxy-isobutyl-isonitrile, s. m. / methoxy-isobutil-iso-nitrile. Molecul vectoare care, dup
marcarea cu izotopul radioactiv
99m
Techne]iu (
99m
Tc-Sestamibi), se fixeaz stabil la nivelul celulelor miocardice (în func]ie de
poten]ialul de repaus de la nivelul mitocondriilor), ceea ce permite studiul scintigrafic al perfuziei miocardice. Spre deosebire, îns\,
de
201
Taliu, se fixeaz stabil [i, de aceea, studiul re-distribu]iei este limitat. În ultima perioad\, utiliz\-rile MIBI ca *molecul\
vectoare în scintigrafie s-au extins. Abrev.: MIBI.
METRALGIE, s. f. / métralgie, s. f. / metralgia.
[Gr. metra = uter; algos = durere.] Durere uterin\.
METRIT|, s. f. / métrite, s. f. / metritis.
[Gr. metra = uter; -itã.] Inflama]ie a peretelui uterin, cel mai frecvent consecutiv unor
leziuni endometriale.
METROPATIE, s. f. / métropathie, s. f. / metro-pathy.
[Gr. metra = uter; pathos = boal\.] 1) Du-p Aschoff, leziunile neinflamatorii
cronice ale uterului. 2) Termen generic pentru orice afec]iune u-terin\.
METROPERITONIT|, s. f. / métropéritonite, s. f. / metroperitonitis.
[Gr. metra = uter; lat. medical peritonaeum, din gr.
peritonaion = care se întinde în jurul, de la peri = în jurul, teinein = a se întinde; -itã.] Inflama]ie uterin cu extindere
peritoneal\.
METRORAGIE, s. f. / métrorragie, s. f. / metror-rhagia.
[Gr. metra = uter; rhegnynai = a ]â[ni, a izbucni.] Hemoragie uterin
produs în afara perioadei de *menstrua]ie. V. [i menoragie.
METROREE, s. f. / métrorrhée, s. f. / metror-rh(o)ea.
[Gr. metra = uter; rhoia = curgere, de la rhein = a curge.] Scurgere apoas
(ex.: lichid amniotic), mucoas sau purulent\, provenind din uter.
MEZANGIAL, adj. / mésangial, -ale, -aux, adj. / mesangial.
[Gr. mesos = la mijloc; angeion = vas.] Referitor la *mezangiu. Var.:
mesangial.
MEZANGIU, s. n. / mésangium, s. m. / mesan-gium.
[Gr. mesos = la mijloc; angeion = vas.] }e-sut dispus sub forma unei
membrane sub]iri care serve[te ca suport capilarelor de la nivelul *glo-merulului renal. Var.: mesangiu.
MEZAORTIT|, s. f. / mésaortite, s. f. / mesaorti-tis.
[Gr. mesos = la mijloc; aorte = aort\, de la aeirein = a ridica `n aer [i aer, -
os
= aer; -itã.] Inflama]ie a tunicii medii aortice, cu punct de plecare în *vasa vasorum.
MEZARTERIT|, s. f. / mésartérite, s. f. / mesarte-ritis.
[Gr. mesos = la mijloc; lat., gr. arteria = arter\; -itã.] Inflama]ia tunicii
medii a arterelor.
MEZAXON, s. m. / mésaxone, s. m. / mesaxon.
[Gr. mesos = la mijloc; axon = ax\.] Lamel sub-]ire constituit prin invaginarea
membranei plasmatice a *celulei Schwann în jurul unui axon mielinic sau amielinic. V. [i mielin\.
MEZENCEFAL, s. n. / mésencéphale, s. m. / mesencephalon. NA: mesencephalon.
[Gr. me-sos = la mijloc; enkephalos = creier,
de la
en = `n, kephale = cap.] Por]iune a *encefalului care include pedunculii cerebrali, pedunculii cerebelo[i superiori [i tuberculii
cvadrigemeni [i este traversat de apeductul cerebral (Sylvius). M. este situat deasupra pun]ii. Sin. (vechi, desuet): creier mij-lociu.
MEZENCHIM, s. n. / mésenchyme, s. m. / mesen-chyma.
[Gr. mesos = la mijloc; enkhyma, -atos = infuzie, de la enkhein = a
vsa, a r\spândi
.] }e-sut conjunctiv embrionar nediferen]iat, format din *mezoderm, alc uit din celule stelate care mi-greaz în
diferite p]i ale organismului unde for-meaz cea mai mare parte a scheletului [i a ]e-sutului conjunctiv, elementele sângelui,
vasele sanguine [i limfatice, ca [i mu[chii viscerali (netezi).
MEZENCHIMAL, adj. / mésenchymale, adj. / me-senchymal.
[Gr. mesos = la mijloc; enkhyma, -atos = infuzie, de la enkhein =
a vsa, a r\s-pândi
.] Care apar]ine *mezenchimului.
MEZENCHIMOM s. n. / mésenchymo me, s. m. / mesenchymoma.
[Gr. mesos = la mijloc; enkhy-ma, -atos = infuzie, de la
enkhein = a vsa, a r\spândi; -oma.] Tumor mezenchimal compus din dou sau mai multe tipuri de elemente celulare
neasociate, excluzând ]esutul fibros. Poate fi malign sau benign.
MEZENTER, s. n. / mésentère, s. m. / mesentery. NA: mesenterium.
[Gr. mesos = la mijloc; ente-ron = intestin.] 1) Repliu al
peritoneului care lea-g un organ la peretele abdomenului sau îl ata-[eaz la un alt organ. Ex.: m. colonului (*mezo-colon), m.
trompei uterine (*mezosalpinx). La nivelul m. ajung filetele nervoase, vasele sanguine [i limfatice care inerveaz [i, respectiv, irig
viscerele corespondente. 2) Repliu peritoneal lung, care leag jejun-ileonul la peretele abdominal posterior. Fiecare din cele dou
fe]e reprezint o foi] peritoneal\. Între cele dou foi]e peritoneale se afl\, într-un strat de gr\sime, urm oarele elemente care vin
sau pleac la, sau de la intestinul sub]ire: artera mezenteric superioar cu ramurile sale, marea ven mezenteric [i ramurile sale,
canale [i ganglioni limfatici care dreneaz chiliferele, plexul nervos mezenteric. Sin.: mezou.
MEZENTERIT|, s. f. / mésentérite, s. f. / mesen-teritis.
[Gr. mesos = la mijloc; enteron = intestin; -itã.] Inflama]ia mezenterului.
Poate provoca în-gro[area, scleroza [i retrac]ia mezenterului, care determin uneori distorsiunea anselor intestinale.
MEZIAL, adj. / mésial, -ale, -aux, adj. / mesial.
[Gr. mesos = la mijloc.] Termen opus celui de *distal, utilizat în stomatologie pentru
acea parte a arcadei dentare sau a unui dinte situat spre planul mediosagital al fe]ei.
MEZIO-VESTIBULO-OCLUZAL, adj. / mésio-ves-tibulo-occlusal, -ale, -aux, adj. / mesio-vestibu-lo-occlusive.
[Gr. mesos = la
mijloc; lat.
vestibu-lum = intrare; occludere = a închide, de la cla-udere = a `nchide.] Raportat la fe]ele *mezial\, vestibular
(bucal) [i ocluzal ale unui molar sau premolar.
MEZOBILIFUSCIN|, s. f. / mésobilifuscine, s. f. / mesobilifuscin.
[Gr. mesos = la mijloc; lat. bilis = bil\; fuscus = negru, brun;
-
inã.] Compus dipi-rolic format în cursul degrad\rii *pigmen]ilor biliari [i excretat în urin [i materiile fecale în unele cazuri de
*icter.
MEZOBILIRUBINOGEN, s. m. / mésobilirubino-gène, s. m. / mesobilirubinogen.
[Gr. mesos = la mijloc; lat. bilis = bil\; ruber,
-bra, -brum
= ro[u; -inã; gr. gennan = a produce.] Produs de hidrogenare a *pigmen]ilor biliari (*bilirubin\
terminal sub ac]iunea florei bacteriene.
MEZOBLAST, s. n. / mésoblaste, s. m. / meso-blast.
[Gr. mesos = la mijloc; blastos = germen.] Sin.: mezoderm (v.).
MEZOCARDIE, s. f. / mésocardie, s. f. / meso-cardia.
[Gr. mesos = la mijloc; kardia = inim\.] Malpozi]ie cardiac pe linia
median\.
MEZOCEFAL, adj. / mésocéphale, adj. / meso-cephalon.
[Gr. mesos = la mijloc; kephale = cap.] Despre craniul care are o form
intermediar `ntre *brahicefal [i *dolicocefal. Var.: mezocefalic.
MEZOCEFALIC. Var. pentru mezocefal (v.).

505. 505
MEZOCOLON, s. n. / mésocôlon, s. m. / meso-colon. NA: mesocolon. [Gr. mesos = la mijloc; kolon = intestin gros.] *Mezou care
conecteaz colonul cu peretele abdominal posterior. Con]ine vase sanguine, filete nervoase, vase limfatice [i ganglioni limfatici [i
se împarte în: m. ascendent, m. descendent, m. transvers, m. sigmoid, în func-]ie de regiunile colonului.
MEZOCOLOPEXIE, s. f. / mésocolopexie, s. f. / mesocolopexy.
[Gr. mesos = la mijloc; kolon = intestin gros; pexis = fixare.]
Fixarea mezocolo-nului la peretele abdominal.
MEZODERM, s. n. / mésoderme, s. m. / meso-derm.
[Gr. mesos = la mijloc; derma, -atos = pie-le.] Foi] embrionar situat între
ectoderm [i endoderm. Din m. deriv\: ]esuturile de sus]inere, mu[chii, organele genitourinare, sistemul cardiovascular, sângele [i
epiteliul cavit\]ii pleuroperi-toneale. Sin.: mezoblast.
MEZODERMOZ|, s. f. / mésodermose, s. f. / me-sodermopathy.
[Gr. mesos = la mijloc; derma, -atos = piele; -ozã.] Boal în
care sunt afectate electiv ]esuturile ce provin din *mezoderm. Frecvent, m. sunt de natur viral\. Ex.: *boala Nico-las-Favre.
MEZODIASTOLIC, adj. / mésodiastolique, adj. / mesodiastolic.
[Gr. mesos = la mijloc; diastole = dilatare, de la diastellein = a
lgi
.] Care se produce sau se refer la mijlocul *diastolei. Ex.: suflu m.
MEZOGASTRU, s. n. / mésogastre, s. m. / meso-gaster, mesogastrium. NA: mesogastrium.
[Gr. mesos = la mijloc; gaster,
gastros
= stomac.] Regiune a abdomenului. V. [i abdomen.
MEZOGNATIE, s. f. / mésognathie, s. f. / meso-gnathy.
[Gr. mesos = la mijloc; gnathos = falc\, maxilar.] Dezvoltare a
*mandibulei în armonie cu dimensiunile fe]ei [i ale craniului.
MEZOMELIC, adj. / mésomélique, adj. / mesome-lic.
[Gr. mesos = la mijloc; melos = extremitate, membru.] Referitor la segmentul
mediu (mijlociu) al unui membru.
MEZOMER, s. n. / mésomère, s. m. / mesomere.
[Gr. mesos = la mijloc; meros = parte.] Zona mijlocie a *mezodermului.
MEZOMERIE, s. f. / mésomérie, s. f. / mesomery.
[Gr. mesos = la mijloc; meros = parte.] Proprietate a moleculelor ce pot
prezenta simultan mai multe tipuri de leg uri chimice care corespund la aceea[i formul chimic\. Ex.: *benzenul poate fi re-
prezentat prin 14 configura]ii diferite, care corespund aceleia[i formule.
MEZOMORF, adj. / mésomorphe, adj. / meso-morphic.
[Gr. mesos = la mijloc; morphe = for-m\.] 1) Cu corpul alc uit
predominant din ]esuturi care provin din *mezoderm. 2) Propor]ionare individual morfologic echilibrat\.
MEZON, s. m. / méson, s. m. / meson.
[Gr. mesos = la mijloc.] Particul elementar instabil\, cu masa cuprins `ntre cea a
electronului [i cea a protonului. Poate avea sarcin electric (egal `n valoare absolut cu a electronului) pozitiv\, negativ\ sau
poate fi neutru. Exist
m. µ (miuoni), m. π (pioni) [i m. k (kaoni), care pot fi identifica]i `n re-ac]iile nucleare declan[ate de particule
de mare energie sau `n razele cosmice.
MEZONEFROM, s. n. / mésonéphrome, s. m. / mesonephroma.
[Gr. mesos = la mijloc; nephros = rinichi; -oma.] Tumor
malign a tractului geni-tal feminin format din resturile *mezonefrosului.
MEZONEFROS, s. n. / mésonéphros, s. m. / me-sonephros.
[Gr. mesos = la mijloc; nephros = rinichi.] Organul excretor al
embrionului. Reprezint stadiul secund al dezvoltii rinichilor, la adult persistând doar ]esut rezidual din m.
MEZOPIC, adj. / mésopique, adj. / mesopic.
[Gr. mesos = la mijloc; ops, opos = vedere, v\z.] Termen care calific domeniul
sensibilit\]ii retiniene ce corespunde vederii crepusculare. V. [i fotopic, scotopic.
MEZOSALPINX, s. n. / mésosalpinx, s. m. / me-sosalpinx. NA: mesosalpinx.
[Gr. mesos = la mijloc; lat. salpinx, -ingis, gr.
salpinx, -ingos = trompet\, tromp\.] *Mezoul trompei uterine; se in-ser la partea superioar a *ligamentului larg.
MEZOSIGMOID, s. n. / méso-sigmoïde, s. m. / mesosigmoid.
[Gr. mesos = la mijloc; σ = a 19-a liter a alfabetului grec; eidos =
form\
.] Pliu peritoneal care leag curbura sigmoidal la peretele abdominal posterior.
MEZOSIGMOIDOPEXIE, s. f. / méso-sigmoïdope-xie, s. f. / mesosigmoidopexy.
[Gr. mesos = la mijloc; σ = a 19-a liter a
alfabetului grec;
eidos = form\; pexis = fixare.] Fixarea *mezosigmoidului în cazul *prolapsului rectal.
MEZOSISTOLIC, adj. / mésosystolique, adj. / mesosystolic.
[Gr. mesos = la mijloc; systole = contrac]ie.] Care se produce sau are
leg ur\ cu mijlocul *sistolei. Ex.: suflu m.
MEZOTELIOM, s. n. / mésothéliome, s. m. / me-sothelioma.
[Gr. mesos = la mijloc; (epi = pe) thele = mamelon, ridic ur\;
-
oma.] Tumor localizat sau difuz\, benign sau malign\, dezvoltat din *mezoteliul membranelor seroase (pleur\, pericard,
peritoneu). Se înso]e[te frecvent de un *e-pan[ament. În cazul dezvoltii la nivelul seroaselor articulare se nume[te *sinovialom.
MEZOTELIU, s. n. / mésothélium, s. m. / meso-thelium.
[Gr. mesos = la mijloc; (epi = pe) thele = mamelon, ridic ur\.] *Endoteliul
tunicilor seroase, situat pe fa]a intern a acestora, în monostrat.
MEZOTERAPIE, s. f. / mésothérapie, s. f. / meso-therapy.
[Gr. mesos = la mijloc; therapeia = tratament, de la therapeuein = a
`ngriji
.] Procedeu terapeutic constând dintr-o serie de microinjecti simultane, în derm [i hipoderm, a unor cantit\]i mici de
medicamente ca: procain\, antibiotice, va-sodilatatoare, vitamine, vaccinuri etc. Injec]iile se efectueaz de obicei cu ajutorul unui
instrument prev\zut cu un anumit num de ace fine [i scurte. Situat\, ca principiu, între *homeopatie [i *alo-patie, metoda este
recomandat în tratamentul local al *celulitei, al unor forme de *reumatism, boli infec]ioase sau alergice ale c\ilor respiratorii, *mi-
grene, unele tulburi cardiovasculare etc.
MEZOU, s. n. / méso, s. m. / mesentery. NA: mesentery.
[Gr. mesos = la mijloc.] Sin.: mezenter (v.).
MIALGIE, s. f. / myalgie, s. f. / myalgia.
[Gr. mys, myos = mu[chi; algos = durere.] Durere muscular\. Sin.: miodinie.
MIALGIE EPIDEMIC| / myalgie épidémique / epi-demic pleurodynia. Sin.: boal din Bornholm (v.).
MIASTENIE, s. f. / myasthénie, s. f. / myasthenia.
[Gr. mys, myos = mu[chi; astheneia = sliciune, de la a - priv., sthenos =
for]\
.] 1) Oboseal mus-cular\. Sin.: astenie muscular\. 2) M. grav\, sin.: myasthenia gravis (v.).
MIATONIE, s. f. / myatonie, s. f. / myatonia.
[Gr. mys, myos = mu[chi; a - priv.; tonos = tensiune.] Sin.: amiotonie (v.).
MIATROFIE, s. f. / myatrophie, s. f. / myatrophy.
[Gr. mys, myos = mu[chi; a - priv.; trophe = hra-n\, nutri]ie.] Sin.: amiotrofie
(v.).
MIAZ|, s. f. / myiase, s. f. / myiasis.
[Gr. myio = musc\; -azã.] 1) Boal parazitar provocat de infectarea organismului cu larve
de insecte, îndeosebi ale diferitelor specii de mu[te (*diptere) [i, în general, insecte care nu în]eap\. Larvele p rund îndeosebi în
piele (furuncule) sau la nivelul unor cavit\]i naturale (urechi -
otomiaza, nas - nazomiaza), unde pot provoca leziuni grave înso]ite
de dureri intense. Frecvent, leziunile provocate de larve se infecteaz cu bacterii. 2) Parazitism obligatoriu sau facultativ, specific
sau accidental, ani-mal sau uman prin larve de insecte diptere.
MIAZ| CUTANAT| / myiase cutanée / myiasis dermatosa. *Miaz cu localizare subcutanat a larvelor unor *diptere diverse.
MIBI / MIBI / MIBI. Abrev. utilizat `n mod curent pentru metoxi-izobutil-izonitril (v.).
MICA CIRCULA}IE / petite circulation, circula-tion pulmonaire / pulmonary circulation, lesser circulation. V. circula]ie.
MICA TUBEROZITATE A HUMERUSULUI / petit tubérosité de l’humerus / lesser tuberosity of the humerus. NA: tuberculum minus
humeri. Sin.: trohin (v.).
MICEL|, s. f. / micelle, s. f. / micelle, pl. micellae.
[Lat. mica = buc\]ic\, particul\.] Agregat molecular cu dimensiuni mici, format
din molecule identice care prezint o regiune polar (hidrofil\[i una cu radical alchil (hidrofob\ chid polar
(ap\ au tendin]a de asociere [i ordonare, orientându-se cu partea hidrofil sau hidrofob
spre exterior. O m. poate fi sferic\, cilindric sau planar\. Prezen]a unor m. în solu]ie este caracteristic *solu]iilor coloidale. Ionii
adsorbi]i, stratul de molecule de ap de hidratare [i con]inutul s\u ionic fac parte din m. [i se deplaseaz cu aceasta.
MICELIU, s. n. / mycélium, s. m. / mycelium.
[Gr. mykes, myketos = ciuperc\; helos = unghie.] Sis-tem de filamente sub]iri, mai
mult sau mai pu]in ramificate, provenind din spori [i constituind aparatul vegetativ al majorit\]ii ciupercilor.
MICETISM, s. n. / mycétisme, s. m. / mycetis-mus.
[Gr. mykes, myketos = ciuperc\; -ism.] Intoxica]ie cu ciuperci.

506. 506
MICETOM, s. n. / mycétome, s. m. / mycetoma. [Gr. mykes, myketos = ciuperc\; -oma.] Pseu-dotumor inflamatorie cu evolu]ie
cronic\, localizat subcutanat, `n profunzime, `ndeosebi la nivelul labei piciorului sau al membrelor inferioare. La nivelul m. se
formeaz fistule `n care este localizat agentul patogen sub form de filamente aglomerate `n granule a cor culoare, dimensiuni [i
consisten] variaz `n func]ie de specie. M. sunt determinate de dou categorii de agen]i patogeni: 1)
M. actinomicozic, cauzat de
o bacterie filamentoas din clasa *
Actinomycetes, ca [i de microorganismele din genurile *Nocardia [i *Streptomyces. 2) M. fungic,
al cui agent patogen este o ciuperc microscopic veritabil\. V. [i maduromicoz\.
MICOBACTERIE, s. f. / mycobactérie, s. f. / my-cobacterium.
[Gr. mykes, myketos = ciuperc\; bakterion, dim. de la bakteria
= baston
.] Bacterie ce apar]ine genului *Mycobacterium.
MICOBACTERIOZ|, s. f. / mycobactériose, s. f. / mycobacteriosis.
[Gr. mykes, myketos = ciu-perc\; bakterion, dim. de la
bakteria = baston; -ozã.] Termen generic pentru toate tipurile de in-fec]ii provocate la om de genul bacterian * Myco-bacterium,
apar]inând familiei *
Mycobacteriaceae. V. lepr [i tuberculoz\.
MICOLOGIE, s. f. / mycologie, s. f. / mycology.
[Gr. mykes, myketos = ciuperc\; logos = [tiin]\.] {tiin] ce are ca obiect studiul
ciupercilor microscopice (fungi): clasificare, cultivare, biologie.
MICOLOGIE MEDICAL| / mycologie médicale / medical mycology. {tiin] care se ocup atât cu studiul fungilor patogeni (care
produc boli), cât [i cu al bolilor produse de ace[tia.
MICOSTATIC, adj., s. n. / mycostatique, adj., s. m. / mycostatic.
[Gr. mykes, myketos = ciuperc\; statikos = care opre[te, de la
istanai = a plasa, a face s ]in\.] Sin.: fungistatic (v.).
MICOTIC, adj. / mycotique, adj. / mycotic.
[Gr. mykes, myketos = ciuperc\.] Care este cauzat sau afectat de ciuperci
microscopice, care se refer\ la *micoz\.
MICOTOXICOZ|, s. f. / mycotoxicose, s. f. / my-cotoxicosis.
[Gr. mykes, myketos = ciuperc\; to-xikon = otrav pentru vârful
s\ge]ilor, de la
to-xon = s\geat\; -ozã.] Intoxica]ie determinat de ciuperci microscopice care se dezvolt pe alimen-te.
MICOTOXIN|, s. f. / mycotoxine, s. f. / mycoto-xin.
[Gr. mykes, myketos = ciuperc\; toxikon = otrav pentru vârful s\ge]ilor, de
la
toxon = s\-geat\; -inã.] Toxin elaborat de unele ciuperci micro-scopice.
MICOZ|, s. f. / mycose, s. f. / mycosis.
[Gr. mykes, myketos = ciuperc\; -ozã.] Denumire pentru ansamblul manifestilor
provocate de prezen]a ciupercilor microscopice în organism.
MICOZIS FUNGOID / mycosis fongoïde / myco-sis fungoides. Granulomatoz din grupul hema-todermiilor, cu tumori cutanate de
mimi diferite, de consisten] moale, ro[ii-închise, brune; evolu-]ia continu cu stadiul ca[ectic, final. Sin.: granulom fungoid.
MICROABCES, s. n. / microabcès, s. m. / micro-abscess.
[Gr. mikros = mic; lat. abscessus, de la ab = îndeptat de, cedere =
a trece, a se duce
.] Termen nespecific pentru agregarea în focare mici a neutrofilelor, care poate apare în diferite sti patologice,
îndeosebi la nivelul pielii (ex.: *micozis fungoid, *psoriazis, *pemfigus bulos) sau, mai rar, în ]esuturile perivasculare din pl\mâni
(ex.: *boala Wegener).
MICROABCES MUNRO / microabcès de Munro / Munro’s microabscess.
[William J. Munro, der-matolog australian, sec. XIX.]
Colec]ie microscopic format din polimorfonucleare, situat la nivelul stratului cornos al pielii `n *psoriazis.
MICROAEROFIL, adj. / microaérophile, adj. / mi-croaerophilic.
[Gr. mikros = mic; lat. aer, -eris, gr. aer, -os = aer; gr. philos =
prieten, de la
philein = a iubi.] Despre bacteriile capabile s se multiplice doar în prezen]a oxigenului la o presiune mic\,
inferioar presiunii atmosferice.
MICROALBUMINURIE, s. f. / microalbuminurie, s. f. / microalbuminuria.
[Gr. mikros = mic; lat. albumen, -inis = albu[ de ou, de
la
albus = alb; -inã; gr. ouron = urin\.] Cre[tere discret dar pa-tologic a eliminii urinare de albumin\. Poate fi detectat
numai prin metode ultrasensibile imuno-chimice [i exprim debutul unei nefropatii. Concentra]ia albuminei în m. este de 30-300
mg/24 h.
MICROANALIZ|, s. f. / microanalyse, s. f. / mi-croanalysis.
[Gr. mikros = mic; analysis = rezolvare, de la analyein = a rezolva
(
ana = din nou, iar\[i; lyein = a distruge).] 1) Analiza unor canti-t\]i infime de materie. 2) Utilizarea opticii electronice [i analizei
spectrale a radia]iilor X în studiul distribu]iei unor elemente chimice la nivelul structurilor biologice. V. [i microsond\.
MICROANEVRISM, s. n. / microanévrisme, s. m. / microaneurysm.
[Gr. mikros = mic; aneurysma = lgire, dilata]ie, de la
aneurynein = a dilata.] *Anevrism de dimensiuni mici, microscopic.
MICROANGIOGRAFIE, s. f. / microangiographie, s. f. / microangiography.
[Gr. mikros = mic; an-geion = vas; graphein = a
scrie
.] Punerea în e-viden]\, in vivo [i pe piesele anatomopatologice, a vaselor mici, dup mirea de câteva sute de ori a filmelor
radiografice sau prin observarea la microscop a preparatelor.
MICROANGIOPATIE, s. f. / microangiopathie, s. f. / microangiopathy.
[Gr. mikros = mic; angeion = vas; pathos = boal\.] Orice
proces patologic de la nivelul vaselor capilare.
MICROANGIOPATIE TROMBOTIC| / microan- giopathie thrombotique / thrombotic thrombo-cytopenic purpura, Moschowitz’
disease. Ter-men ce desemneaz leziunea caracteristic din *purpura trombocitopenic trombotic\. V. [i boal Baehr-Schiffrin.
MICROANGIOPATIE TROMBOTIC| RENAL| / microangiopathie thrombotique rénale / h(a)e-molytic-uremic syndrome. Ansamblu
de leziuni renale analoge celor din *purpura trombocitopenic trombotic (tromboze fibrinoide arteriolare [i glomerulare, apari]ia de
spa]ii clare intermembrano-endoteliale la nivelul glomerulilor) predominând la nivel renal [i determinând, ca expresie clinic\, un
sindrom hemolitic [i uremic. V. [i sindrom hemolitic-uremic.
MICROANGIOSCOPIE, s. f. / microangioscopie, s. f. / microangioscopy.
[Gr. mikros = mic; an-geion = vas; skopia = examinare,
de la
skopein = a examina.] Sin.: capilaroscopie (v.).
MICROB, s. m. / microbe, s. m. / microbe.
[Gr. mikros = mic; bios = via]\.] Sin.: microorganism (v.).
MICROBIAN, adj. / microbien, -enne, adj. / mi-crobial.
[Gr. mikros = mic; bios = via]\.]. Care este `n rela]ie cu microbii; care este
cauzat de microbi.
MICROBIOLOGIE, s. f. / microbiologie, s. f. / mi-crobiology.
[Gr. mikros = mic; bios = via]\; logos = [tiin]\.] {tiin] destinat
studiului organismelor microscopice (virusuri, bacterii, alge, levuri [i protozoare) care tr\iesc ca saprofite sau parazite la nivelul
altor organisme, animale sau vegetale. Prima direc]ie conturat clar din m. a fost
m. medical\, ramur a medicinii consacrat
identificii [i studiului microorganismelor patogene, ca [i al mijloacelor de combatere a acestora. M. se afl în strâns rela]ie cu
biochimia, genetica, imunologia, biologia molecular [i epidemiologia.
MICROBLAST, s. n. / microblaste, s. m. / micro-blast.
[Gr. mikros = mic; blastos = germen.] 1) Celul sanguin imatur\. 2) Globul
ro[u anucleat, mic.
MICROBLEFARIE, s. f. / microblépharon, s. m. / microblepharia.
[Gr. mikros = mic; blepharon = pleoap\.] Pleoape foarte mici.
MICROCAPSUL|, s. f. / microcapsule, s. f. / mi-crocapsule.
[Gr. mikros = mic; lat. capsula = cu-tie mic\, dim. de la capsa =
cutie
.] Form farmaceutic solid\, din clasa vectorilor de medicamen-te din prima genera]ie, ob]inut prin microîncap-sulare, adic
prin acoperirea unor particule mi-nuscule, solide sau lichide, cu un strat sub]ire de gelatin sau cu un polimer. M. au diametre
variate (1-100
µm) [i o grosime a peretelui de 1-50 µm, con]inutul medicamentos reprezentând circa 60 % din greutatea total\.
Sunt utilizate ca atare sau pentru fabricarea altor forme farmaceutice (ex.: comprimate).
MICROCARCINOM, s. n. / microcarcinome, s. m. / microcarcinoma.
[Gr. mikros = mic; karkino-ma, de la karkinos = rac,
cancer
.] *Epiteliom de dimensiuni mici (cu diametrul de câ]iva milimetri) care prezint\ toate caracteristicile epiteliomului obi[nuit,
dar, deoarece are un caracter microinva-ziv (*microinvazie), impune indica]ii terapeutice diferite de cele utilizate `n cazul unui
epiteliom franc. V. [i micro-invazie.
MICROCARDIE, s. f. / microcardie, s. f. / micro-cardia.
[Gr. mikros = mic; kardia = inim\.] Dimensiuni mici ale inimii în raport cu
talia [i greutatea subiectului considerat.

507. 507
MICROCEFALIE, s. f. / microcéphalie, s. f. / mi-crocephaly. [Gr. mikros = mic; kephale = cap.] Craniu cu dimensiuni inferioare
datelor antropometrice corespunz oare vârstei, prin *sinostoza prematur a suturilor craniene.
MICROCHIRURGIE, s. f. / microchirurgie, s. f. / microsurgery.
[Gr. mikros = mic; kheirourgia = lucru efectuat manual, de la
kheir, -iros = mân\, ergon = lucru [i ergein = a lucra.] Chirurgie practicat utilizând microscopul operator, în interven-]iile
asupra unor structuri sau detalii ale unor organe a cor observa]ie direct este imposibil\. Ex.: o serie de interven]ii din
neurochirurgie [i oftalmologie, chirurgia urechii medii, microanasto-moze vasculare, reimplanti ale degetelor etc.
MICROCINEMATOGRAFIE, s. f. / microcinématographie, s. f. / microcinematography, cinematomicrography.
[Gr. mikros = mic;
kinema, -atos = mi[care, de la kinein = a mi[ca; graphein = a scrie.] Aplicarea metodelor cinematografice pentru studiul
microscopic al celulelor, permi]ând, prin succesiunea de imagini accelerate sau `ncetinite, analiza a numeroase fenomene care
altfel ar trece neobservate.
MICROCIRCULA}IE, s. f. / microcirculation, s. f. / microcirculation.
[Gr. mikros = mic; circulatio, -onis = orbit\, de la circulari
= a forma un cerc `n jurul s\u
[i circulus = cerc.] Fluxul sanguin în vasele de calibru foarte mic: *arteriole, *capilare [i *venule.
Capilarele reprezint teritoriul cel mai vast al m., iar *endoteliul capilar are rol important datorit permeabilit\]ii selective pentru ap
[i pentru o serie de molecule lipofile, ca [i prin producerea local a unor mediatori chimici vasoactivi.
MICROCIT, s. n. / microcyte, s. m. / microcyte.
[Gr. mikros = mic; kytos = celul\.] Globul ro[u cu diametrul sub 5 µm.
MICROCITAR, adj. / microcytaire, microcytique, adj. / microcytic.
[Gr. mikros = mic; kytos = celul\.] Care se refer la *microcite.
Var.: micro-citic.
MICROCITEMIE, s. f. / microcytémie, s. f. / mi-rocyth(a)emia.
[Gr. mikros = mic; kytos = celul\; haima, -atos = sânge.]
Prezen]a de *microcite în sânge, care se constat\ în unele anemii, îndeosebi în *anemia microcitar\.
MICROCITIC. Var. pentru microcitar (v.).
MICROCITOZ|, s. f. / microcytose, s. f. / micro-cytosis.
[Gr. mikros = mic; kytos = celul\; -ozã.] Diminuarea *volumului globular
mediu sub 80
µm
3
.
MICROCLIMAT, s. n. / microclimat, s. m. / microclimate.
[Gr. mikros = mic; lat. clima, -tis, din gr. klima, -atos = înclina]ia
soarelui, de unde latitudine, climat
.] Totalitatea condi]iilor de clim (temperatur\, umiditate, curen]i de aer) particulare unui spa]iu
mic (locuin]\, loc de munc).
MICROCOC, s. m. / microcoque, s. m. / micro-coccus.
[Gr. mikros = mic; kokkos = boab\.] Microorganism Gram-pozitiv din
genul bacterian
Mi-crococcus, familia *Micrococcaceae, de obicei ne-patogen, saprofit al tubului digestiv, al tegumentelor sau al
mucoaselor.
MICROCOCCACEAE / Micrococcaceae / Micro-coccaceae.
[Gr. mikros = mic; kokkos = boab\.] Bacterii din ordinul
Eubacteriales, de form sferoidal\, aerobe sau anaerobe. Sunt saprofite sau parazite, uneori patogene.
MICROCORIE, s. f. / microcorie, s. f. / microco-ria.
[Gr. mikros = mic; kore = pupil\.] Anomalie congenital\: pupile foarte mici,
sub 2 mm diametru. M. se observ îndeosebi în *sindromul Mar-fan.
MICROCORNEE, s. f. / microcornée, s. f. / mi-crocornea, anterior microphthalmus.
[Gr. mi-kros = mic; lat. medieval tunica
cornea
, din lat. corneus = de corn [i cornu, -us = corn.] Dimensiuni mici ale corneei (sub 10 mm), f alterarea transparen]ei.
M. se asociaz frecvent cu *mi-croftalmie, cu anomalii ale unghiului irido-corne-ean, *colobom uveal sau *cataract congenital\.
MICROCOSMOS, s. n. / microc osme, s. m. / microcosm.
[Gr. mikros = mic; kosmos = ordinea universului, univers.]
Reprezentare redus a Universului. Alte semnifica]ii: 1)
M. uman: omul, considerat ca o reprezentare redus a Universului; lumea
interioar a omului. 2)
M. celular: ansamblul structurilor [i func]iilor celulare, ca fundament al vie]ii.
MICRODACTILIE, s. f. / microdactylie, s. f. / mi-crodactylia, microdactyly.
[Gr. mikros = mic; daktylos = deget.] Prezen]a unor
degete anormal de mici la nivelul mâinilor sau picioarelor, ca urmare a opririi dezvoltii sau prin absen]a congenital a unei
falange.
MICRODREPANOCITOZ|, s. f. / microdrépano-cytose, s. f. / microdrepanocytic an(a)emia.
[Gr. mikros = mic; drepanon =
secer\;
kytos = celul\; -ozã.] Sin.: boal Silvestroni-Bianco (v.).
MICRODON}IE, s. f. / microdontie, s. f. / micro-dontia, microdontism.
[Gr. mikros = mic; odous, odontos = dinte.] Oprirea
dezvoltii unuia sau mai multor din]i, care prezint la adult dimensiunile din perioada copiliei.
MICROELECTROD, s. m. / micro-électrode, s. f. / microelectrode.
[Gr. mikros = mic; elektron = chihlimbar, corp care se
electrizeaz prin frecare;
hodos = cale, drum.] Electrod foarte fin, metalic sau din sticl\, util în electrofiziologie, în m\sura-rea
biopoten]ialelor celulare.
MICROELEMENT, s. n. / micro-élément, s. m. / microelement.
[Gr. mikros = mic; lat. elemen-tum = element.] Sin.: oligoelement
(v.).
MICROESTEZIE, s. f. / micro-esthésie, s. f. / mi-cro(a)esthesia.
[Gr. mikros = mic; aisthesis = senza]ie, sensibilitate.] Tulburare
de sensibilitate care const în recep]ia diminuat a volumului [i masei obiectelor.
MICROEVOLU}IE, s. f. / micro-évolution, s. f. / microevolution.
[Gr. mikros = mic; lat. evolutio, -onis = derularea sulului unui
volum, de la
evol-vere = a rostogoli [i volvere = a rula.] Component al procesului evolutiv ce se desf\[oar în ca-drul structurilor
infraspecifice, la nivelul popula]iilor unei specii. Const în procese evolutive elementare, cu schimbarea concentra]iei genelor în
popula]iile speciei respective.
MICROFAG, s. n. / microphage, s. m. / micro-phage.
[Gr. mikros = mic; phagein = a mânca.] Termen vechi, introdus de
Mecinikov, care mai poate fi utilizat cu dou semnifica]ii: 1) Granulocitul neutrofil migrat în ]esuturi; 2) Fagocit mic.
MICROFAKIE, s. f. / microphakie, s. f. / micro-phakia.
[Gr. mikros = mic; phakos = linte, lenti-l\.] *Cristalin de dimensiuni mai
mici decât cele normale.
MICROFILAMENTE, s. n. pl. / microfilaments, s. m. pl. / microfilaments.
[Gr. mikros = mic; lat. filamentum = ]es ur `n fir.]
Re]ea fibrilar a *citoscheletului alc uit prin asamblarea moleculelor de *actin\, care formeaz filamente de 6 nm în medie,
vizibile în microscopie electronic\. În multe celule, m. sunt grupate sub plasmalem\, formând o re]ea tridimensional (denumit\ [i
cor-tex) cu caracteristicile unui gel, cu rol în deformarea celulei. Proteina component a m., actina
β, este format din subunit\]i
globulare a câte 375 a-minoacizi, fiecare lan] legând covalent o molecul de ATP. Gena codificatoare pentru aceast form a
actinei este pe cromozomul 7. Subunit\]ile globulare izolate constituie actina G, iar regruparea lor reprezint actina F. M. sunt
legate în citoplas-m prin proteine de reticulare, îndeosebi prin fila-min [i prin proteina de legare a actinei (ABP -
actin binding
protein
). Aceast organizare poate fi disociat prin ac]iunea proteinelor de fragmentare, ca *gelsolina. Procesul men]ionat are rol
func-]ional. De ex., când o celul prime[te un semnal extracelular, gelsolina modific re]eaua de m. din cortex, ceea ce faciliteaz
deformarea celulei, uti-l îndeosebi în *fagocitoz\.
MICROFILARIE, s. f. / microfilarie, s. f. / micro-filaria.
[Gr. mikros = mic; lat. filum = fir.] Forma embrionar a *filariei.
MICROFTALMIE, s. f. / microphtalmie, s. f. / mi-crophthalmia, microphthalmus.
[Gr. mikros = mic; ophthalmos = ochi.] Anomalie
congenital constând în diminuarea moderat sau sever a dimensiunii *globului ocular. Poate afecta unul sau ambii ochi. M.
poate fi asociat cu opacifierea corneei [i a cristalinului, ca [i cu alte malforma]ii oculare.
MICROGASTRIE, s. f. / microgastrie, s. f. / mi-crogastria.
[Gr. mikros = mic; gaster, gastros = stomac.] Dezvoltare insuficient a
stomacului.
MICROGENIE, s. f. / microgénie, s. f. / micro-genia.
[Gr. mikros = mic; genys = obraz.] Hipo-plazie mandibular\, congenital sau
câ[tigat\; conduce la opistogenie ([tergerea reliefului men-tonier). Sin.: fa] "de pase".
MICROGIRIE, s. f. / microgyrie, s. f. / microgyria.
[Gr. mikros = mic; lat. gyrus, gr. gyros = cerc.] *Circumvolu]ii cerebrale foarte
mici.

508. 508
MICROGLIE, s. f. / microglie, s. f. / microglia. [Gr. mikros = mic; glia = clei.] Component a *nevrogliei, de origine mezodermic\,
alc uit din celule de origine conjunctiv [i non-glial\.
β
2-MICROGLOBULIN|, s. f. / β
2-microglobuline, s. f. / microglobulin. [β = a doua liter a alfabetului grec; gr. mikros = mic; lat.
globulus, dim. de la globus = glob; -inã.] Lan] α cu M
r de 12 kDa al antigenilor de clasa I din *sistemul HLA. Eliminarea sa este
crescut în unele leziuni renale.
MICROGNA}IE, s. f. / micrognathie, s. f. / micro-gnathia.
[Gr. mikros = mic; gnathos = falc\, maxilar.] Dezvoltarea incomplet a
*mandibulei, con-genital sau dobândit\.
MICROGRAF, s. n. / micrographe, s. m. / micro-graph.
[Gr. mikros = mic; graphein = a scrie.] 1) Instrument pentru înregistrarea
[i fotografierea mi[cilor diafragmului. 2) Dispozitiv de fotografiere la microscop.
MICROGRAFIE, s. f. / micrographie, s. f. / micro-graphy (1), micrographia (2).
[Gr. mikros = mic; gra-phein = a scrie.] 1)
Descrierea structurilor observate la microscop. Imaginea ob]inut pe hârtie fotografic prin microscopie. Ex.: m. electronic\. 2)
Scrisul cu caractere mici, descresc oare, observat îndeosebi în *boala Parkinson.
MICROINVAZIE, s. f. / micro-invasion, s. f. / micro-invasion.
[Gr. mikros = mic; lat. invasio, -onis = atac, de la invadere = a se
repezi la, a se n\pusti
.] Aspect histologic care probeaz\, în cazul unui carcinom dezvoltat * in situ la nivelul unui înveli[ epitelial sau
al unei glande, existen]a unei rupturi a *membranei bazale de c re celulele car-cinomatoase care, în zone extrem de limitate, p\-
trund în *corionul subiacent sau adiacent. M. se produce fie prin aglomeri de celule lipsite de membran bazal\, dar care r\mân
aparent legate cu leziunea primar\, fie sub form de celule izolate în corionul superficial. Semnifica]ia m. r\mâ-ne în discu]ie:
uneori este considerat expresia u-nui carcinom invaziv care impune un tratament ra-dical, alteori tratamentul este nuan]at în
func]ie de extensia m. V. [i microcarcinom.
MICROLITIAZ|, s. f. / microlithi ase, s. f. / micro-lithiasis.
[Gr. mikros = mic; lithos = piatr\;
-
azã.] Formarea de concre]iuni calcare minuscule într-un organ.
MICROLITIAZ| ALVEOLAR| PULMONAR| / mi -crolithiase alvéolaire pulmonaire / pulmonary alveolar microlithiasis. Boal rar\, cu
patogenie necunoscut\, frecvent familial\, caracterizat prin prezen]a în alveolele ambilor pl\mâni a unor cal-culi mici (de 100-200
µm) alc ui]i dintr-o muco-protein supraînccat cu calciu (calcosferit\
MICROMANIPULATOR, s. n. / micromanipula-teur, s. m. / micromanipulator.
[Gr. mikros = mic; lat. manipulus = pumn, de la
manus = mâ-n\.] Instrument pentru manevrarea [i disec]ia probelor de dimensiuni foarte mici, inclusiv a celulelor izolate, la
microscop.
MICROMANOMETRU, s. n. / micromanomètre, s. m. / micromanometer, phonocatheter.
[Gr. mi-kros = mic; manos = pu]in dens;
metron = m\su-r\.] Instrument de dimensiuni mici (lungime circa 10 mm, diametru circa 2,5 mm) plasat la cap ul unui *cateter
utilizat pentru explorarea cavit\]ilor cardiace [i vasculare. M. permite m\surarea foar-te precis a presiunilor din zonele investigate,
ca [i înregistrarea vibra]iilor produse de *zgomotele [i *suflurile de la nivelul inimii [i vaselor.
MICROMASTIE, s. f. / micromastie, s. f. / micro-mastia.
[Gr. mikros = mic; mastos = sân, mame-l\.] Dezvoltarea insuficient a
glandelor mamare.
MICROMELIE, s. f. / micromélie, s. f. / microme-lia.
[Gr. mikros = mic; melos = extremitate, membru.] Membre anormal de mici.
Sin.: brahimelie. V. [i nanism brahimelic.
MICROMETOD|, s. f. / microméthode, s. f. / mi-cromethod.
[Gr. mikros = mic; methodos, de la meta = dup\, hodos = cale,
drum
.] Metod de determinare în care se utilizeaz cantit\]i foarte mici dintr-o substan]\.
MICROMETRU, s. n. / micromètre, s. m. / micro-meter.
[Gr. mikros = mic; metron = m\sur\.] 1) Unitate de lungime egal cu o
milionime de metru. Simbol:
µm. Sin.: micron, nerecomandat de SI. 2) Instrument pentru m\surarea grosimilor, diametrelor. Este
construit pe baza principiului *vernie-rului. Sin.: palmer.
MICROMIELOBLAST, s. n. / micromyéloblaste, s. m. / micromyeloblast.
[Gr. mikros = mic; myelos = m\duv\; blastos =
germen
.] *Mieloblast atipic ce poate fi confundat cu *limfocitul normal. Are îns o structur nuclear mai fin [i un nucleol.
MICRONODULAR, adj. / micronodulaire, adj. / micronodular.
[Gr. mikros = mic; lat. nodulus = nod mic, dim. de la nodus = nod.]
Caracterizat prin prezen]a de noduli mici. Ex.: tuberculoz m., gu[ m.
MICROORGANISM, s. n. / micro-organisme, s. m. / microorganism.
[Gr. mikros = mic; lat. organum, gr. organon =
instrument, ma[in\, parte a corpului `ndeplinind o func]ie precis\
.] Denumire generic pentru organismele unicelulare cu
dimensiuni microscopice sau inframicroscopice. Acest termen include, de regul\, urm oarele grupe de organisme: protiste
procariote (bacterii, alge albastre), protiste eucariote (ciuperci unicelulare, alge unicelulare, licheni, protozoare), virusuri. Sin.:
microb, germen.
MICROPINOCITOZ|, s. f. / micropinocytose, s. f. / micropinocytosis.
[Gr. mikros = mic; pinein = a bea; kytos = celul\; -ozã.]
*Pinocitoz vizibil doar la microscopul electronic.
MICROPOLIADENIT|, s. f. / micropolyadénite, s. f. / micropolyadenitis.
[Gr. mikros = mic; polys = mul]i; aden, -os = gland\;
-
itã.] Sin.: micropoliadenopatie (v.).
MICROPOLIADENOPATIE, s. f. / micropolyadé-nopathie, s. f. / micropolyadenitis.
[Gr. mikros = mic; polys = mul]i; aden, -os =
gland\;
pathos = boal\.] Simptom care const în hipertrofiere dis-cret (sub 1 cm), dar difuz a ganglionilor limfatici periferici
(laterocervicali, axilari, inghinali, occipitali etc.). Apare în unele afec]iuni inflamatorii cronice. Adenopatia este indolor\, de
consisten] ferm\, cu mobilitate fa] de planurile subiacente.
MICROPSIE, s. f. / micropsie, s. f. / micropsia.
[Gr. mikros = mic; opsis = vedere, aspect.] Perceperea vizual a obiectelor mai mici
decât în realitate. Ant.: *macropsie.
MICRORADIOFOTOGRAFIE, s. f. / microradio-photographie, s. f. / microradiophotography.
[Gr. mikros = mic; lat. radius = raz\;
gr.
phos, photos = lumin\; graphein = a scrie.] Sin.: radio-fotografie (v.).
MICRORADIOGRAFIE, s. f. / microradiographie, s. f. / microradiography.
[Gr. mikros = mic; lat. radius = raz\; gr. graphein = a
scrie
.] Metod de examinare radiografic a unor fragmente tisulare sub]iri, recoltate de obicei prin *biopsie. Se utili-zeaz o emulsie
fotografic extrem de fin (cu o rezolu]ie de circa 100 de linii pe mm). Radiografia ob]inut poate fi examinat la microscop [i
permite îndeosebi decelarea tumorilor osoase într-un stadiu incipient. V. [i autohistoradiografie, autoradiografie.
MICRORAGIE, s. f. / microrragie, s. f. / micror-rhagia.
[Gr. mikros = mic; rhegnynai = a ]â[ni, a izbucni.] Hemoragie minim\,
foarte redus\.
MICRORHIDIE, s. f. / microrchidie, s. f. / micror-chidia.
[Gr. mikros = mic; orkhis, -idos = testicul.] Testicule de dimensiuni mici.
M. determin frecvent sterilitate.
MICRORINIE, s. f. / microrhinie, s. f. / microrhi-nia.
[Gr. mikros = mic; rhis, -inos = nas.] Nas a-normal de sub]ire, în rela]ie cu o
oprire în dezvoltarea maxilarului superior.
MICROSCOP, s. n. / microscope, s. m. / micro-scope.
[Gr. mikros = mic; skopos = observator, de la skopein = a vedea, a
examina
.] Instrument optic sau electronic utilizat pentru observarea obiectelor invizibile sau a unor detalii ale obiectelor vizibile.
Calitatea cea mai important a unui m. este *puterea de rezolu]ie. Un
m. optic este alc\-tuit, în esen]\, dintr-o parte optic (sistem
de m\-rire ocular-obiectiv [i sistem de iluminare) [i o par-te mecanic (de sus]inere [i manevrare a elemen-telor optice [i a lamei
ce con]ine preparatul microscopic). Tipuri de m. optice: 1)
M. optic obi[-nuit, me[te pân la 2 000 ori. 2) M. cu imersie, un m.
optic obi[nuit la care, între obiectiv [i lama cu preparatul de examinat, se adaug\ un mediu cu acela[i indice de refrac]ie cu al
sticlei (ulei de cedru). 3)
M. centrifugal, pentru determinarea vis-cozit\]ii protoplasmei celulare. 4) M. cu contrast de faz\ este
prev\zut cu o lam sfert de und (si-tuat între sistemele ocular [i obiectiv) care co-recteaz defazajul luminii produs prin
neomoge-nitatea optic a preparatului. 5)
M. cornean, pentru opera]ii în oftalmologie. 6) M. cu fluorescen]\, când iluminarea se

509. 509
face cu ultraviolete, care pro-voac fenomenul de fluorescen]\. 7) M. polarizant, examinarea se face în lumin polarizant\,
observându-se fenomenul de birefringen] al unor structuri anizotrope. 8)
Ultramicroscopul, în care iluminarea se produce lateral,
perpendicular pe axa optic a m. (se utilizeaz condensoare de tip cardioid sau paraboloid). Are loc *fenomenul Tyn-dall, prin care
o serie de particule devin vizibile ca urmare a difuziei luminii.
MICROSCOP ELECTRONIC / microscope élec-tronique / electron microscope. Între m. e. [i cel optic exist numai o analogie
aparent\. În cazul m. e. se utilizeaz lentile electronice sau magnetice (deosebite esen]ial de cele optice), reprezentând de fapt
câmpuri electrice sau magnetice în care se focalizeaz electroni. Fasciculul de electroni produs de un tun electronic este
omogenizat de o astfel de lentil [i apoi, în vid, trimis la un preparat microscopic aplicat pe o gril electrostatic\. ~n func]ie de
caracterele de densitate ale preparatului, se vor produce varia]ii ale reparti]iei electronilor din fascicul. Apoi, fasciculul trece din
nou la nivelul a dou lentile electronice, una cu rol de omogenizare [i alta denumit proiector, dup care ajunge la un ecran
fluorescent. Fluorescen]a diferitelor zone ale ecranului va depinde de reparti]ia electronilor, ori, aceasta a fost influen]at\ de
electronodensitatea variabil a diferitelor zone ale preparatului de examinat. Imaginea poate fi preluat pe o plac fotografic\. La
m. e. conven]ional examinarea se efectueaz prin trecerea electronilor prin preparat (transmisie). În cazul m. e. cu baleiaj (sau
scanning), electronii "m ur\” suprafa]a preparatului; electronii secundari provenind din atomii preparatului de examinat permit
ob]inerea de imagini ale suprafe]ei preparatului, care dau senza]ia de relief. Prin asocierea m. e. cu o *microsond s-au ob]inut
rezultate deosebite în studiul structurilor vii.
MICROSCOPIC, adj. / microscopique, adj. / microscopic.
[Gr. mikros = mic; skopein = a vedea, a examina.] 1) Cu dimensiuni de
ordinul *micrometrilor, vizibil numai la microscopul optic. 2) Care se refer la un tip de microscop.
MICROSCOPIE, s. f. / microscopie, s. f. / micro-scopy.
[Gr. mikros = mic; skopia = examinare, de la skopein = a vedea, a
examina
.] Examinarea u-nei structuri cu microscopul de regul dup o preparare prealabil\, variabil `n func]ie de tipul de
microscop utilizat.
MICROSFER|, s. f. / microsphère, s. f. / micro-sphere.
[Gr. mikros = mic; lat. sphaera, gr. sphaira = sfer\.] Particul
microscopic\, cu diametrul cuprins între 0,1 [i 200
µm, alc uit de obicei din *polimeri [i servind ca vector (vehicul) de
medicamente. Spre deosebire de o *microcapsul\, în interiorul unei m. nu exist o cavitate mic\, ci o re]ea microporoas în care
se afl sub-stan]a medicamentoas dispersat\ sau/[i dizolvat\. Con]inutul de substan] scade în timp. M. sunt utilizate atât în scop
diagnostic (ex.: *scintigrafia pulmonar de perfuzie cu m. radiomarcate), cât [i terapeutic, îndeosebi în oncologie. V. [i lipozom.
MICROSFEROCITOZ|, s. f. / microsphérocy-tose, s. f. / microspherocytosis.
[Gr. mikros = mic; lat. sphaera, gr. sphaira =
sfer\;
kytos = celul\; -ozã.] Prezen]a în sângele circulant a eritrocitelor sferice de talie mic\. Se observ în arsuri, `n unele
*hemoglobinopatii, *mielofibroz [i *anemie pernicioas\.
MICROSFEROFAKIE, s. f. / microsphérophakie, s. f. / microspherophakia.
[Gr. mikros = mic; lat. sphaera, gr. sphaira = sfer\;
gr.
phakos = linte, lentil\.] Anomalie a *cristalinului, care are form sferic [i este mic.
MICROSFIGMIE, s. f. / microsphygmie, s. f. / mi-crosphygmia.
[Gr. mikros = mic; sphygmos = puls.] Amplitudine redus a
*pulsului.
MICROSOM. Var. (etimologic mai corect\, dar nu [i fonetic) pentru microzom (v.).
MICROSOMIE, s. f. / microsomie, s. f. / microso-mia, microsomy.
[Gr. mikros = mic; soma, -atos = corp.] Stare caracterizat
printr-o statur corporal de dimensiuni reduse în mod global, p\-strându-se propor]ionalitatea diferitelor segmente. V. [i
micromelie, nanism.
MICROSOND|, s. f. / micro-sonde, s. f. / mi-croprobe.
[Gr. mikros = mic; fr. sonde, de la cuvântul anglo-saxon sund = mare.] M.
Castaing
const în focalizarea unui fascicul foarte fin de electroni (cu diametrul sub 1 µm) pe o zon foarte limitat a unui e[antion.
Se analizeaz apoi radia]iile X caracteristice emise de constituen]ii e[antionului. Consecutiv analizei spectrelor radia]iilor se pot
identifica diferite elemente [i se poate observa distribu]ia exact a acestora `n celul\, pe imaginea ob]inut cu ajutorul unui
*microscop electronic la care m. este asociat\.
MICROSPECTROFOTOMETRIE, s. f. / micro-spectr ophotométrie, s. f. / microspectrophoto-metry.
[Gr. mikros = mic; lat.
spectrum = apar-i]ie, ar are; gr. phos, photos = lumin\; metron = m\sur\.] Studiul cantitativ al elementelor chimice din
]esuturi prin analiza *spectrelor de emisie [i de absorb]ie.
MICROSPECTROSCOP, s. n. / microspectro-scope, s. m. / microspectroscope.
[Gr. mikros = mic; lat. spectrum = apari]ie,
ar are; gr.
sko-pos = observator, de la skopein = a vedea, a examina.] *Spectroscop combinat cu *microscop.
MICROSPORIE, s. f. / microsporie, s. f. / microsporia.
[Gr. mikros = mic; spora = s\mân]\, de la sperein = a `ns\mân]a.]
*Dermatomicoz rar la adult, dar relativ frecvent [i foarte contagi-oas la copil, interesând îndeosebi pielea poas a capului. La
acest nivel apar una sau câteva pl\ci rotunde, cu perii rup]i la câ]iva milimetri de r\d\cin [i înconjura]i de o teac cretoas format
din spori.
MICROSPORUM / Microsporum / Microsporum.
[Gr. mikros = mic; spora = s\mân]\, de la sperein = a `ns\mân]a.] Gen de fungi
care provoac boli variate ale pielii [i pului. Include
M. andonini, M. canis, M. fulvum [i M. gupseum.
MICROSTEZIE, s. f. / microsthésie, s. f. / defective sens of touch.
[Gr. mikros = mic; aisthesis = senza]ie, sensibilitate.]
Tulburare a sim]ului tactil manifestat prin alterarea senza]iilor de greutate [i volum. Obiectele ]inute în mân par mai u[oare [i mai
pu]in voluminoase decât sunt în realitate.
MICROSTOMIE, s. f. / microstomie, s. f. / micro-stomia.
[Gr. mikros = mic; stoma, -atos = gur\.] Deschidere bucal foarte mic\:
poate fi congenital sau sechel a unor procese patologice ori traumatice (arsuri).
MICROTOM, s. n. / microtome, s. m. / micro-tome.
[Gr. mikros = mic; tomos = t\iat, sec]io-nat, de la temnein = a t\ia.]
Instrument destinat ob]inerii unor sec]iuni fine ale preparatelor histologice care urmeaz s fie examinate la micro-scop.
Ultramicrotomul permite ob]inerea unor sec-]iuni extrem de fine (sub 10 nm), necesare în cazul examinii probelor la *microscopul
electronic prin transmisie.
MICROTRAUMATISM, s. n. / microtraumatisme, s. m. / microtrauma.
[Gr. mikros = mic; trauma, -atos = ran\; -ism.] 1)
Leziune microscopic\. 2) Traumatism de intensitate mic\; repetat, devine cauza unei boli.
MICROTUBUL, s. m. / microtubule, s. m. / micro-tubule.
[Gr. mikros = mic; lat. tubulus, dim. de la tubus = tub.] Structur
cilindric (cu diametrul de 20-30 nm) [i lung (de la câteva zecimi de
µm pân la câ]iva µm), alc uit din *tubulin\. Reprezint una
din cele trei clase principale de filamente ale *citoscheletului.
MICROUND|, s. f. / micro-onde, s. f. / micro-wave.
[Gr. mikros = mic; lat. unda = val, und\.] Und electromagnetic de înalt
frecven] (30 MHz-300 GHz), cu lungime de und situat între 1 mm [i 1 m. Efectele biologice ale m. constau în modifici
structurale sau func]ionale la nivelul ochilor, testiculelor, m\duvei osoase, sistemului cardiovascular [i SNC. Toate modificile
sunt consecin]a înc\lzirii generate de absorb]ia micro-undelor.
MICROVASCULARIZA}IE, s. f. / microvasculari-sation, s. f. / microvasculature.
[Gr. mikros = mic; lat. vasculum = vas mic, dim.
de la
vas, va-sis = vas.] Cu referire la vasele fine din organism: *arteriole, *capilare, *venule.
MICROVILOZITATE, s. f. / microvillosité, s. f. / microvilli.
[Gr. mikros = mic; lat. villosus = acoperit de p, pos, de la villus =
p, blan\
.] Expansiune citoplasmatic\ acoperit de *membrana plasmatic\. M., `n num [i de dimensiuni diferite, acoper diferite
celule, mind astfel suprafa]a de schimb a acestora. V. [i bordur `n perie, platou striat.
MICROVISCOZITATE, s. f. / microviscosité, s. f. / microviscosity.
[Gr. mikros = mic; lat. viscosus = lipicios, de la viscum = vâsc,
clei (preparat din vâsc)
.] Caracteristic a *mozaicului fluid membra-nar, reprezentând inversul fluidit\]ii membranei. V. [i fluiditate
membranar\.

510. 510
MICROZOM, s. m. / microsome, s. m. / micro-some. [Gr. mikros = mic; soma, -atos = corp.] Orice fragment vezicular al
reticulului endoplas-matic produs în timpul omogenizii celulelor. For-ma mai corect este de
microsom, fiind mai fidel
etimologiei. Prima form este `ns mai utilizat\, din motive de fonetic\.
MIC}IONAL, adj. / mictionnel, -elle, adj. / mictu-rate.
[Lat. mictum, de la mingere = a urina.] Care se refer\ la emisia urinii.
MIC}IUNE, s. f. / miction, s. f. / micturition.
[Lat. minctio, -onis = urinare, de la mingere = a urina.] Ac]iunea de a urina. M.
imperioas\
este imposibilitatea de a re]ine urina din momentul apari-]iei nevoii de a urina.
MICUL EPIPLOON / petit épiploon / lesser omentum. NA: omentum minus. V. epiploon (4).
MIDRIATIC, adj., s. n. / mydriatique, adj., s. m. / mydriatic.
[Gr. mydriasis, de la amydros = obscur.] 1) Care se raporteaz la
*midriaz\. 2) (Medicament) care dilat pupila. Este cazul medicamentelor utilizate în instila]ii oculare în caz de irit [i ulcer al
corneei sau, în prealabil, la examenul fundului de ochi (ex.: atropina).
MIDRIAZ|, s. f. / mydriase, s. f. / mydriasis, dilated pupil.
[Gr. mydriasis, de la amydros = obscur.] Dilata]ia *pupilei. Poate fi
fiziologic [i tranzitorie (acomodare la întuneric sau la distan-]\ x (cel mai des o paralizie a musculaturii irisului)
sau medicamentoas (*atro-pin\, *cocain etc.). Ant.: mioz\.
MIELENCEFAL, s. n. / myélencéphale, s. m. / myelencephalon. NA: myelencephalon.
[Gr. myelos = m\duv\; enkephalos =
creier, de la
en = `n, kephale = cap.] Sin.: bulb rahidian (v.).
MIELIN|, s. f. / myeline, s. f. / myelin.
[Gr. mye-los = m\duv\; -inã.] Structur lamelar rezultat din acolarea de membrane
lipidoprotidice în jurul axonilor mieliniza]i din sistemul nervos central [i periferic. În sistemul nervos central, m. rezult prin
înf\[urarea [i acolarea în jurul axonului a *mezaxonului unui *oligodendrocit. În sistemul nervos periferic, m. este produs de
*celulele Schwann. M. formeaz o teac întrerupt cu regularitate la nivelul *nodurilor Ranvier, care sunt situate între dou celule
Schwann vecine. Teaca de m. prezint [i incizurile Schmidt-Lantermann, de form oblic\, determinate de ab-sen]a fiziologic a
acolii diferitelor foi]e (membrane) constitutive ale tecii în aceste zone.
MIELINIZARE, s. f. / myélinisation, s. f. / myeli-nization.
[Gr. myelos = m\duv\; -inã.] Proces prin care fibrele nervoase se
învelesc cu *mielin în timpul dezvoltii nervilor.
MIELIT|, s. f. / myélite, s. f. / myelitis.
[Gr. mye-los = m\duv\; -itã.] Orice inflama]ie a m\duvei spinii sau a m\duvei osoase. În
primul caz, o form este
m. apoplectiform\, v. boal Hayem.
MIELOBLAST, s. n. / myéloblaste, s. m. / mye-loblast.
[Gr. myelos = m\duv\; blastos = germen.] Celul imatur\, `ntâlnit `n mod
obi[nuit `n m\duva osoas [i anormal `n sângele periferic. Este precursorul liniei granulocitare. Maturarea sa include stadiul de
*promielocit pân la cel de *granulocit adult. Are diametrul de circa 25
µm, citoplasma bazofil\, iar nucleul prezint cromatin fin
divizat\, u[or condensat la periferie [i câ]iva nucleoli. Prezen]a sa `n sângele circulant este patologic\, de ex. `n unele forme de
*leucemii.
MIELOCEL, s. n. / myélocèle, s. f. / myelocele.
[Gr. myelos = m\duv\; kele = hernie, tumor\.] *Spina bifida chistic\: prin lipsa de
sudur a canalului rahidian pe linia median\, întreg con]inutul canalului vertebral, inclusiv meningele, herniaz sub forma unei
tumorete. Se înso]e[te de tulburi nervoase diverse [i este rar compatibil cu via]a.
MIELOCIT, s. n. / myélocyte, s. f. / myelocyte.
[Gr. myelos = m\duv\; kytos = celul\.] Celul din seria leucocitelor granuloase,
intermediar între *promielocit [i *granulocitul adult. Are diametrul de circa 15
µm, include deja granula]ii neutro-, eo-zino- sau
bazofile, dar prezint un nucleu rotund, cu contur regulat. M. exist în mod normal doar în m\duva osoas [i ajung în sângele
periferic în unele forme de *leucemii.
MIELOCITEMIE, s. f. / myélocytémie, s. f. / mye-locyth(a)emia.
[Gr. myelos = m\duv\; kytos = celul\; haima, -atos = sânge.]
Prezen]a *mieloci-telor `n sânge.
MIELOCITOZ|, s. f. / myélocytose, s. f. / myelo-cytosis.
[Gr. myelos = m\duv\; kytos = celul\; -ozã.] Numul de *mielocite din
m\duva osoas (unde se g\sesc normal) sau din sânge (m. sanguin este patologic).
MIELODISPLAZIE, s. f. / myélodysplasie, s. f. / myelodysplasia.
[Gr. myelos = m\duv\; dys = greu, dificil; plasis = modelare, de
la
plassein = a forma, a modela.] Termen general pentru viciile de dezvoltare ale m\duvei spinii.
MIELOFIBROZ|, s. f. / myélofibrose, s. f. / mye-lofibrosis.
[Gr. myelos = m\duv\; lat. fibra = fi-br\; -ozã.] Îngro[are a tramei de
reticulin [i de colagen a m\duvei hematogene, observat în cursul a numeroase afec]iuni hematologice mielo-proliferative sau
limfoproliferative, ca [i în caz de metastaze medulare. Ca urmare, activitatea he-matopoietic se reduce [i pot apare focare ex-
tramedulare de hematopoiez\, îndeosebi în spli-n\. V. [i mieloscleroz\.
MIELOGEN, adj. / myélogène, adj. / myelogenic.
[Gr. myelos = m\duv\; gennan = a produce.] Care este de origine medular\.
MIELOGRAFIE, s. f. / myélographie, s. f. / myelo-graphy.
[Gr. myelos = m\duv\; graphein = a scrie.] Metod de investiga]ie
radiologic a canalului rahidian [i a con]inutului acestuia dup injec-tarea, prin punc]ie lombar sau suboccipital\, a unui produs de
contrast în spa]iile subarahnoidie-ne. Se disting: 1)
M. gazoas\, dup injectarea de aer steril, care permite studiul spa]iilor
subarahno-idiene [i al m\duvei, dar nu pot fi observate r\d\-cinile nervilor rahidieni. 2
) M. opac\, prin utilizarea unui produs de
contrast iodat liposolubil, permite în plus studiul r\d\cinilor; se asociaz frecvent cu *scanografia.
MIELOGRAM|, s. f. / myélogramme, s. m. / myelogram.
[Gr. myelos = m\duv\; gramma = înscriere.] Reparti]ia diferitelor tipuri
de celule (tinere [i adulte) prezente pe un frotiu de m\duv osoas\, exprimat în procente. Sin.: medulogra-m\.
MIELOLIPOM, s. n. / myélolipome, s. m. / myelo-lipoma.
[Gr. myelos = m\duv\; lipos = gr\sime; -oma.] Tumor suprarenal cu
un aspect histologic asem or m\duvei osoase bogate în celule gr\soase [i hematopoietice.
MIELOM, s. n. / myélome, s. m. / myeloma.
[Gr. myelos = m\duv\; -oma.] Termen generic pentru neoforma]ii, frecvent cu
caracter malign, care se dezvolt prin proliferarea diferitelor tipuri celulare componente ale *m\duvei osoase. Neoforma]iile sunt,
de obicei, multiple, iar prin cre[tere pot provoca distruc]ie osoas [i fracturi patologice. Concomitent cu anemie, în sânge apar
*gamaglobuline anormale (paraproteine monoclonale), de obicei IgG [i proteine Bence-Jones, ultimele fiind prezente [i în urin\.
Tipuri de m.: 1)
M. Bence-Jones, v. boala lan]urilor u[oare. 2) M. multiplu (v.). 3) M. pulmonar, metaplazie plasmocitar în
parenchimul pulmonar în cursul *bolii Kahler. 4)
M. osos, tumor osoas care se dezvolt din ]esutul m\duvei osoase. 5) M. solitar,
v. plasmocitom. 6)
M. solitar cu eozinofile, *granulom eozinofilic, infiltrat cutanat bogat în eozinofile.
MIELOM MULTIPLU / myélome multiple / multi-ple myeloma, myelomatosis, Kahler's disease. Boal caracterizat prin dezvoltarea
simultan\, în m\duva osoas\, a numeroase tumori maligne prin transformarea ]esutului hematopoietic. ~n general acestea sunt
*mieloame plasmocitare sau *plasmocitoame. Tumorile se localizeaz îndeosebi la nivelul rahisului [i oaselor plate, provocând
dureri osoase [i fracturi spontane. Radiologic se constat procese de osteoliz\, cu formarea de *geode, [i osteoporoz\, iar
hematologic - anemie, cre[terea VSH-ului [i prezen]a masiv a plasmocitelor maligne în m\duva osoas (element de importan]
major în diagnostic). Este frecvent insuficien]a renal\, iar semnele de afectare neurologic [i pulmonar sunt variabile. Sângele
con]ine o *imunoglobulin monoclonal apar]inând claselor IgG, IgA sau, mai rar, IgD, IgE. În sânge [i urin poate fi detectat\
*proteina Bence-Jones. Boala este mai frecvent la bba]i, dup vârsta de 50 de ani, [i evolueaz în câ]iva ani spre exitus. Sin.:
boal Bozzolo, boal Huppert, boal Kahler, boal Mac-Intyre, boal Rustitzky.
MIELOMALACIE, s. f. / myélomalacie, s. f. / mye-lomalacia.
[Gr. myelos = m\duv\; malakia = `n-muiere, de la malakus =
moale
.] *Ramolisment al m\duvei spinii, în general din cauza unei obli-teri vasculare.
MIELOMATOZ|, s. f. / myélomatose, s. f. / mye-lomatosis.
[Gr. myelos = m\duv\; -oma; -ozã.] Termen generic [i totodat
imprecis pentru afec-]iunile caracterizate printr-o hiperplazie a ]esutului hematopoietic de la nivelul m\duvei osoase.
MIELOMENINGOCEL, s. n. / myéloméningocèle, s. f. / myelomeningocele.
[Gr. myelos = m\du-v\; meninx, -ingos = membran
foarte fin\;
kele = hernie, tumor\.] Sin.: mielocel (v.).

511. 511
MIELOMER, s. n. / myélomère, s. m. / myelo-mere. [Gr. myelos = m\duv\; meros = parte.] 1) Segment din m\duva spinii. 2)
Teritoriu cutanat în form de band delimitat net, ai cui nervi sunt în rela]ie cu un *neurotom. V. [i metamerie cutanat\.
MIELOPATIE, s. f. / myélopathie, s. f. / myelop-athy.
[Gr. myelos = m\duv\; pathos = boal\.] Orice afec]iune a m\duvei spinii.
MIELOPEROXIDAZ|, s. f. / myéloperoxydase, s. f. / myeloperoxidase.
[Gr. myelos = m\duv\; lat. per = prefix intensiv (utilizat
`n chimie pentru a desemna combina]ia `n care un element are cea mai mare valoare a valen]ei sale); gr.
oxys = acru, oxigen; -azã.]
Enzim prezent în granula]iile celulelor liniilor granulocitar [i monocitar\. Absen]a m. din celulele limfoide a condus la utilizarea
sa pentru diferen]ierea *leucemiilor acute mieloblastice de *leucemiile acute limfoblastice. M. este, de asemenea, utilizat în
detectarea leucocituriei [i în numarea automatic (la *autoanalizor) a leucocitelor sanguine. Sin.: peroxidaz leucocitar\.
MIELOPLAX, s. n. / myéloplaxe, s. m. / myelo-plaxe.
[Gr. myelos = m\duv\; plax = plac\.] Sin.: osteoclast (v.).
MIELOPLAXOM, s. n. / myéloplaxome, s. m. / myeloplaxoma.
[Gr. myelos = m\duv\; plax = plac\; -oma.] Sin.: tumor cu
mieloplaxe (v.).
MIELOPOIEZ|, s. f. / myélopoïese, s. f. / myelo-poiesis.
[Gr. myelos = m\duv\; poiesis = creare, formare, de la poiein = a face.]
Formarea m\duvei osoase sau producerea celulelor sanguine din liniile *mieloide
. M. ectopic\ sau m. extramedular\ reprezint
formarea de ]esut mieloid în afara m\-duvei osoase.
MIELOPROLIFERATIV, adj. / myéloprolifératif,
-ive, adj. / myeloproliferative.
[Gr. myelos = m\duv\; lat. proles = descenden]i, urma[i; ferre = a purta.] Care se caracterizeaz
prin multiplicarea anormal\, în m\duva osoas\, a elementelor celulare din care se dezvolt eritrocitele, granulocitele, trombocitele
[i celulele reticuloendoteliale.
MIELORADICULIT|, s. f. / myéloradiculite, s. f. / myeloradiculitis.
[Gr. myelos = m\duv\; lat. radicula, dim. de la radix, -icis =
r\d\cin\;
-itã.] In-flama]ia m\duvei spinii [i a r\d\cinii nervilor rahidieni.
MIELOSARCOM, s. n. / myélosarcome, s. m. / myelosarcoma.
[Gr. myelos = m\duv\; sarx, sarkos = carne; -oma.] Dezvoltare
sarcomatoas a ]esutului mieloid sau a celulelor m\duvei osoase.
MIELOSCHIZIS, s. n. / myéloschisis, s. m. / mye-loschisis.
[Gr. myelos = m\duv\; skhisis = despic ur\, de la skhizein = a
desp]i
.] Denumire generic pentru defectele de închidere a tubului neural primitiv. V. [i rahischizis, spina bifida.
MIELOSCLEROZ|, s. f. / myélosclérose, s. f. / myelosclerosis.
[Gr. myelos = m\duv\; sklero-sis = întire, de la skleros = tare,
dur
.] 1) Scle-roz a m\duvei spinii sau *scleroz în pl\ci localizat la acest nivel. 2) Stadiu evolutiv al *mie-lofibrozei, constând în
scleroza m\duvei osoase, invadat de ]esut fibros [i privat de celule hema-topoietice. M. se asociaz uneori cu o condensare
osoas anormal\, rezultând *boala Albers-Schön-berg.
M. acut este o boal analog *leucemiei a-cute mieloblastice asociat cu
*mielofibroz\.
MIELOTOMIE, s. f. / myélotomie, s. f. / myeloto-my.
[Gr. myelos = m\duv\; tome = t\iere, sec]iu-ne, de la temnein = a t\ia.]
Sec]ionarea anumitor cordoane sau fascicule din m\duva spinii, în di-ferite scopuri terapeutice.
MIELOTOMIE COMISURAL| / myélotomie com-missurale / commissural myelotomy. Metod de sec]ionare a m\duvei spinii, prin
care se întrerup filetele sensibilit\]ii termice sau dureroase, ca tratament al durerilor insuportabile din unele neoplasme localizate
`n pelvis. Sin.: comisurotomie.
MIELOZ|, s. f. / myélose, s. f. / myelosis.
[Gr. myelos = m\duv\; -ozã.] 1) Afec]iune degenerati-v a m\duvei spinii. 2) Afectare
a m\duvei o-soase, primar sau secundar unei infec]ii, intoxica]ii (benzol, suri de aur, arsenic) sau ac]iunii radia]iilor ionizante.
MIELOZ| APLASTIC| / myélose aplastique / myelophthisis. M. în care sunt afectate func]iile hematopoietice ale m\duvei. Poate fi
total\, cu a-fectarea formii hematiilor, plachetelor [i granulocitelor (*panmieloftizie), sau par]ial (*anemie, *purpur\,
*agranulocitoz).
MIELOZ| ERITREMIC| / myélose érythrémique / acute erythraemia, Di Guglielmo syndrome. Form rar de *leucemie acut
caracterizat prin proliferarea precursorilor eritroblastici [i mielo-blastici medulari. V. [i eritroleucemie.
MIELOZ| FUNICULAR| / myélose funiculaire / funicular myelosis. Sin.: sindromul fibrelor lungi (v.).
MIERE (DE ALBINE), s. f. / miel, s. m. / honey.
[Lat. mel, mellis, gr. meli, melitos = miere.] Produs zaharat (70 % levuloz [i 25
% glucoz) cu arome provenind din nectarul florilor, cules [i pre-lucrat de albine. M. are valoare nutritiv [i reale efecte terapeutice.
MIFEPRISTON|, s. f. / mifépristone, s. f. / mi-fepristone. (DCI) Sin.: RU 486 (v.).
MIGREN|, s. f. / migraine, s. f. / migraine.
[Fr. veche migraigne, din gr. hemisus = jum ate, kranion = craniu.] *Cefalee
intens caracterizat prin dureri paroxistice localizate, cel mai frecvent, la o jum ate de cap, înso]ite de gre]uri, vomismente [i
tulburi oculare. Sin.: hemicranie. V. migren oftalmic [i migren oftalmoplegic\.
MIGREN| OFTALMIC| / migraine ophtalmique / ophthalmic migraine. M. caracterizat prin semne vizuale premonitorii, îndeosebi
*scotom scinti-lant, [i cefalee.
MIGREN| OFTALMOPLEGIC| / migr aine ophtal-moplégique / Moebius' disease, ophthalmople-gic migraine. Crize migrenoase
fronto-orbitare in-tense [i prelungite, urmate de apari]ia unei paralizii oculomotorii homolaterale, prin afectarea, de regul\, a
nervului oculomotor comun. Sin.: boal Moebius, sindrom Charcot, sindrom Charcot-Moe-bius.
MILIAR, adj. / miliaire, adj. / miliary.
[Lat. mi-liarius = referitor la mei, de la milium = bob de mei.] Care are dimensiunile unui
gr\unte de mei [i care este caracterizat prin leziuni de aceast\ dimensiune. Ex.: 1)
Anevrism m., al cui diametru variaz de la 0,2
la 1 mm, localizat pe arteriolele cerebrale [i a cui ruptur provoac hemoragie cerebral\. 2)
Imaginea m. reprezint un aspect
radiografic al pl\mânului, la nivelul c\ruia se observ nenumate opacit\]i mici, de mimea u-nui bob de mei. Imaginea este
caracteristic pentru
tuberculoza m. (sau *granulie) [i se mai poate observa în: unele infec]ii pulmonare virale sau microbiene,
cancer, *pneumoconioze, *boala Besnier-Boeck-Schaumann, mai rar în stenoza mitral\.
MILIARIE, s. f. / miliaire, s. f. / miliaria.
[Lat. miliarius = referitor la mei, de la milium = bob de mei.] 1) *Vezicule sau *papule de
dimensiuni mici care apar în num mare pe tegumentele nou-n\scutului, din cauza reten]iei secre]iei sudorale în stratul epidermic
sau dermic al pielii. 2) Erup]ie care survine dup transpira]ii abundente [i constituie, împreun cu *sudamina, grupul erup]iilor su-
dorale. Este format din vezicule foarte fine, de volumul unui bob de mei, înconjurate de o areol roz\, sub]ire. La debut, con]inutul
veziculei este limpede, apoi poate deveni tulbure (
m. alb\) sau purulent (m. galben\). Consecutiv pruritului, pot apare veziculo-
papule. Veziculele reprezint chis-turi sudoripare rezultate prin reten]ia sudorii.
MILICURIE, s. m. / millicurie, s. m. / millicurie.
[Lat. mille = o mie; Marie Sklodowska Curie, chimist [i fizician francez, n. `n
Polonia, 1867-1934;
Pierre Curie, chimist [i fizician francez, 1859-1906 .] A mia parte dintr-un *curie. Simbol: mCi.
MILIECHIVALENT, s. m. / milliéquivalent, s. m. / milliequivalent.
[Lat. mille = o mie; aequuus = egal; valens, -ntis = tare,
viguros, de la
valere = a avea for]\, a fi tare.] A mia parte dintr-un *echiva-lent, simbol mEq. Unitate utilizat în biologie pentru
reprezentarea concentra]iei ionice a unei so-lu]ii. Pentru exprimarea în m. a concentra]iei ionice, se împarte concentra]ia în
miligrame la litru la masa atomic a ionului, iar rezultatul se multiplic cu valen]a ionului respectiv. Exprimarea în m. permite studiul
echilibrului între ionii acizi [i bazici din lichidele organismului.
MILIMOL, s. m. / millimole, s. f. / millimole.
[Lat. mille = o mie; mol = prescurtarea de la moleculã-gram, din lat. moles = mas
inform\
.] Unitate chimic de mas molecular\ utilizat [i în biologie. A mia parte dintr-un *mol. Simbol: mmol. Pentru a exprima în
m. o concentra]ie a unei substan]e dat în miligrame, se împarte concentra]ia la masa molecular a substan]ei.
MILIOSMOL, s. m. / milliosmole, s. m. / millios-mole.
[Lat. mille = o mie; gr. osmos = impuls, împingere.] A mia parte dintr-un
*osmol, simbol mOsm. Unitate utilizat în biologie pentru exprimarea *presiunii osmotice a diferitelor substan]e dizolvate în
lichidele organismului, în func]ie de concentra]ia lor molecular sau ionic\. Pentru a calcula presiunea unei solu]ii în m., când se
cu-noa[te concentra]ia acesteia în miligrame, se împarte numul de miligrame pe litru la masa molecular a substan]ei (în cazul
moleculelor neioni-zabile) sau la masa atomic a ionului (în cazul substan]elor ionizate complet).

512. 512
MILIUM, s. n. / milium, s. m. / milium. [Lat. mi-lium = bob de mei.] Mici granula]ii de talia unei g\m\lii de bold, albe, formate din
mici chisturi in-traepidermice sau intradermice, localizate la fa] (îndeosebi pe pupile) sau pe organele genitale. Ele rezult\ dintr-o
dilata]ie a canalelor sudoripare sau a foliculilor pilo[i.
MILOLIZ|, s. f. / mylolyse, s. f. / tooth erosion.
[Gr. myle = piatr de moar\; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] Distruc]ie
lent [i progresiv a coletului vestibular al din]ilor, a marginii libere a incisivilor [i a fe]elor ocluzale ale molarilor. Cu patogenie
necunoscut\, m. se deosebe[te de *carie prin form (fiind tipic lacuna cuneiform), ca [i prin fundul neted [i dur al cavit\]ii.
MIM / MIM / MIM.
[Engl.] Abreviere a titlului lucrii Mendelian Inheritance of Man (Ereditatea mende-lian la om), catalog al bolilor
genetice monofacto-riale repertoriate [i numerotate de V. A. McKusick. Catalogul este adus la zi periodic de
The Johns Hopkins
University Press
, Baltimore, Londra.
α-MIMETIC. Var. pentru alfamimetic (v.).
β-MIMETIC. Var. pentru betamimetic (v.).
MIMETISM, s. n. / mimétisme, s. m. / mimesis.
[Gr. mimetikos = care imit\, de la mimeisthai = a imita; -ism.] 1) Adaptarea
unor animale la mediu, permanent sau temporar\, prin însu[iri de culoare sau de form\. 2) În psihologie, stadiul primitiv al
imita]iei. 3) În psihopatologie, imitarea unei boli.
MIMIC|, s. f. / mimique, s. f. / mimicry.
[Lat. mimicus, gr. mimikos = de comediant, teatral, de la gr. mimeisthai = a imita.]
Expresia întregului sistem muscular al fe]ei. Oglinde[te tr\irea afectiv a subiectului.
MINERALOCORTICOIZI, s. m. pl. / minéralocorti-coïdes, s. m. pl. / mineralocorticoids.
[Lat. medieval mineralis, de la minera =
min\;
cortex, -icis = scoar]\; gr. (stereos = solid, `n relief); eidos = form\.] Grup de hormoni *corticoizi secre-ta]i de zona
glomerular a *corticosuprarenalei. Ac]ioneaz asupra metabolismului electroli]ilor [i apei. Singurul hormon cunoscut din acest
grup este *aldosteronul. Deoxicorticosteronul, produs sintetic, are o ac]iune analog\, dar foarte slab\.
MINERV|, s. f. / minerve, s. f. / minerva, plaster jacket.
[Lat. Minerva = zei]a în]elepciunii; datorit asemii aparatului cu
armura zei]ei
.] Denumire folosit în ortopedie pentru aparatele destinate men]inerii capului în pozi]ie fiziologic (prin imobilizarea
coloanei cervicale), în caz de *torticolis muscular permanent sau, îndeosebi, în leziunile de la nivelul coloanei cervicale. Poate fi
confec]ionat din gips sau din material plastic.
MINIMUM, s. n. / minimum, s. m. / minimum.
[Lat. minimus = cel mai mic, superlativ de la parvus = mic.] Limita inferioar în
ceea ce pri-ve[te o anumit proprietate.
M. eficace: cea mai mic doz la care ac]iunea unei substan]e devine manifest\; m.
perceptibil
, intensitatea minim de percep]ie a unui excitant; m. separabil, distan]a minim necesar între dou puncte pentru a fi
v\-zute separat, la microscop. V. [i maximum.
MINTAL. Var. pentru mental (v.).
MIOARHITECTONIC|, s. f. / myoarchitecto-nique, s. f. / myoarchitectonic.
[Gr. mys, myos = mu[chi; lat. architectonicus, din
gr.
arkhitek-ton [i tekton = muncitor care lucreaz lemnul (tâmplar).] Structura [i dispunerea *fibrelor musculare.
MIOATROFIE, s. f. / myoatrophie, s. f. / myoa-trophy.
[Gr. mys, myos = mu[chi; a - priv.; tro-phe = hran\, nutri]ie.] Sc\derea
volumului unui mu[chi. Cauze: metabolice locale, procese distrofice, inflama]ii, procese neurotrofice.
MIOBLAST, s. n. / myoblaste, s. m. / myoblast.
[Gr. mys, myos = mu[chi; blastos = germen.] Ce-lul embrionar de origine
*mezenchimal care d na[tere unei *fibre musculare.
MIOBLASTOM, s. n. / myoblastome, s. m. / myo-blastoma.
[Gr. mys, myos = mu[chi; blastos = germen; -oma.] Sin.: rabdomiom
(v.).
MIOCARD, s. n. / myocarde, s. m. / myocardium. NA: myocardium.
[Gr. mys, myos = mu[chi; kar-dia = inim\.] Stratul mijlociu al
inimii, cuprins `ntre endocard, la interior [i epicard [i pericard, la exterior. Este alc uit din *mu[chiul cardiac [i constituie cea mai
mare parte a peretelui inimii. O parte din m. este diferen]iat în vederea generii [i transmisiei influxului nervos: ]esutul nodal sau
cardionector.
MIOCARDIE, s. f. / myocardie, s. f. / myocardia.
[Gr. mys, myos = mu[chi; kardia = inim\.] Sindrom de *insuficien] cardiac de
cauz nedeter-minat\, care survine `n absen]a oricui substrat morfopatologic decelabil. Cadrul nosologic al m. este imprecis [i
provizoriu.
MIOCARDIOPATIE. Var. pentru miocardopatie (v.).
MIOCARDIT|, s. f. / myocardite, s. f. / myocar-ditis.
[Gr. mys, myos = mu[chi; kardia = inim\; -itã.] Termen generic sub care
sunt regrupate *cardiopatii, în general acute, caracterizate prin formarea unui infiltrat inflamator, localizat sau difuz, la nivelul
fibrelor musculare, intersti]iului [i al elementelor vasculare intramurale (afectând variabil [i pericardul). Manifestile clinice sunt
nesistematizate [i inconstante, iar diagnosticul de certitudine este dificil, deoarece l-ar putea oferi doar biopsia miocardic\.
Etiologia este divers\: primeaz cea infec]ioas\, un alt grup fiind reprezentat de m. neinfec]ioase inflamatorii (*boli autoimune,
toxice, alergii medicamentoase etc.).
MIOCARDOPATIE, s. f. / myocardiopathie, s. f. / myocardiopathy.
[Gr. mys, myos = mu[chi; kar-dia = inim\; pathos = boal\.]
Var.: miocardiopatie. Sin.: cardiomiopatie (v.).
MIOCARDOPNEUMOPEXIE, s. f. / myocardio-pneumopexie, s. f. / myocardiopneumopexia.
[Gr. mys, myos = mu[chi; kardia =
inim\;
pneu-mon, -onos = pl\mân; pexis = fixare.] Opera]ie de revascularizare a inimii, în *insuficien]a coronaria-n cronic\,
prin crearea unor aderen]e cu pl\mâ-nul stâng. Se vor forma astfel neovase.
MIOCARDOSCLEROZ|, s. f. / myocardoscl é-rose, s. f. / myocardosclerosis.
[Gr. mys, myos = mu[chi; kardia = inim\;
sklerosis = întire, de la skleros = tare, dur.] Leziuni cardiace sclerodegenerative provocate de diferite forme de *insu-ficien]
coronarian cronic [i de sechele de *infarct. Uneori sunt cuprinse [i fibroza din *miocardite, ca [i unele dintre *miocardopatii.
MIOCARDOZ|, s. f. / myocardose, s. f. / myo-cardosis.
[Gr. mys, myos = mu[chi; kardia = inim\; -ozã.] Miocardopatie produs
în afec]iunile cu *disproteinemie intens\: ciroze, sindroame ne-frotice, sti caren]iale.
MIOCELULIT|, s. f. / myocéllulite, s. f. / myocel-lulitis.
[Gr. mys, myos = mu[chi; lat. cellula = c\-mu]\, dim. de la cella =
c\mar\;
-itã.] *Miozit înso]it de inflama]ia ]esutului conjunctiv înconjur or.
MIOCIT, s. n. / myocyte, s. m. / myocyte.
[Gr. mys, myos = mu[chi; kytos = celul\.] Celul sau *fibr\ muscular\.
MIOCLONIE, s. f. / myoclonie, s. f. / myoclonia.
[Gr. mys, myos = mu[chi; klonos = tumult, agita]ie.] Contrac]ie muscular\
clonic\, brusc\, ase-m oare secuselor provocate de [ocul electric, involuntar\, nesistematizat\, care se repet la in-tervale
variabile. M. intereseaz par]ial sau total un mu[chi sau un grup muscular. Este un simptom principal al unor afec]iuni nervoase
(*encefalopatii, *sindrom Lance-Adams etc.). M. traduc o desccare sincron a *motoneuronilor, consecin] a dereglii sistemelor
suprasegmentare ale controlului motricit\]ii.
MIODESOPSIE, s. f. / myodésopsie, s. f. / my(i)o-desopsia.
[Gr. myiodes = asem or unor mu[te (de la myio = musc\; eidos =
form);
opsis = vedere, aspect.] Percep]ia unor puncte negre sau str\lucitoare (*fosfene), fixe sau mobile, frecvent la bolnavii cu
spasme vasculare în cadrul *hiper-tensiunii arteriale, ca [i în cazul prezen]ei de corpi flotan]i la nivelul *umorii vitroase. Apari]ia
recent [i unilateral a m. poate fi consecin]a unei *dezlipiri de retin\. Sin.: "mu[te zbur oare”.
MIODINIE, s. f. / myodynie, s. f. / myodynia.
[Gr. mys, myos = mu[chi; odyne = durere.] Sin.: mialgie (v.).
MIOFIBRIL|, s. f. / myofibrille, s. f. / myofibril.
[Gr. mys, myos = mu[chi; lat. [tiin]ific fibrilla, dim. de fibra = fibr\.] Elementul
contractil al fibrei musculare, alc uit din *miofilamente. În celula muscular\ se g\sesc câteva mii de m., a[ezate în fascicule
dispuse paralel cu lungimea fibrei. În mu[chiul striat, m. sunt formate din unit\]i con-tractile sau *sarcomere. Un sarcomer are o
lungime de 2-3
µm [i prezint la periferie câte o ju-m ate de disc clar (banda I sau izotrop\
A sau anizotrop\ o zon mai pu]in dens (zona H), str ut la mijloc de banda
întunecat M, de care se prind filamentele de miozin\. Limitele unui sarcomer sunt reprezentate de linia Z, care separ cele dou

513. 513
jum \]i ale discului clar. Benzile I sunt mai pu]in dense deoarece con]in numai filamente sub]iri de actin\, in timp ce benzile A sunt
mai întunecate pentru c la nivelul lor se suprapun par]ial filamentele groase de miozin cu cele de actin\. Structurile cuprinse
între dou membrane Z constituie sarcomerul, unitatea morfofunc]ional a m. fiind alc uit dintr-o succesiune de sarcomere puse
cap la cap. Lungimea sarcomerului variaz în func]ie de întinderea sau scurtarea fibrei.
MIOFIBROM, s. n. / myofibrome, s. m. / myo-fibroma.
[Gr. mys, myos = mu[chi; lat. fibra = fibr\; -oma.] Sin.: fibromiom (v.).
MIOFILAMENT, s. n. / myofilament, s. m. / myo-filament.
[Gr. mys, myos = mu[chi; lat. filamen-tum = ]es ur în fir.] Element
constituent al *miofibrilelor, format din *actin [i *miozin\, a c\-ror glisare produce contrac]ia celulei musculare. M. (sau
protofibrilele) contractile sunt în num de 10-20 milioane într-o singur fibr (celul) muscular\. V. [i miofibril\.
MIOGEN, adj. / myogène, myogénique, adj. / myogenous, myogenetic, myogenic.
[Gr. mys, myos = mu[chi; gennan = a
produce
.] În fiziologie, despre tot ce este de origine muscular\. Ex.: teoria m. a *automatismului cardiac.
MIOGLOBIN|, s. f. / myoglobine, s. f. / myoglo-bin.
[Gr. mys, myos = mu[chi; lat. globus = glob; -inã.] *Cromoprotein
muscular care con]ine fier, comparabil ca structur cu una din cele patru unit\]i de tip ter]iar ale *hemoglobinei. M. este format
dintr-o molecul de *hem legat la un po-lipeptid ce con]ine 153 de aminoacizi. M. stochea-z în mod reversibil oxigenul, fa] de
care are o afinitate mai mare decât hemoglobina.
MIOGLOBINURIE, s. f. / myoglobinurie, s. f. / myoglobinuria.
[Gr. mys, myos = mu[chi; lat. globus = glob; -inã; gr. ouron =
urin\
.] Prezen]a *mioglobinei în urin\. Se produce: 1) Consecutiv eliberii masive de mioglobin în sânge, în traumatismele
musculare prin zdrobire, când poate antrena complica]ii renale (v. sindrom de strivire). 2)
M. epidemic\, sin.: boal Haff (v.). 3) M.
paroxistic idiopatic\
, denumit [i boal Meyer-Betz sau miopatie hemoglobinuric Gunther, în care se asociaz accese de mialgie
intens cu paralizii multiple, hemoglobinurie, proteinurie, cilindrurie [i uneori oligoanurie.
MIOGRAF, s. n. / myographe, s. m. / myograph.
[Gr. mys, myos = mu[chi; graphein = a scrie.] Aparat pentru înregistrarea
grafic a contrac]iei musculare.
MIOGRAFIE, s. f. / myographie, s. f. / myogra-phy.
[Gr. mys, myos = mu[chi; graphein = a scrie.] 1) Înregistrarea miogramei. 2)
Descrierea mu[chilor. 3) Radiografia ]esutului muscular dup injec]ia unei substan]e radioopace.
MIOID, adj. / myoïde, adj. / myoid.
[Gr. mys, myos = mu[chi; eidos = form\.] Care prezint un aspect microscopic asem or
mu[chiului.
MIOINOZITOL, s. m. / myo-inositol, s. m. / myo-inositol. V. inozitol.
MIOKIMIE, s. f. / myokymie, s. f. / myokymia.
[Gr. mys, myos = mu[chi; kyma = und\.] Mi[care ondulatorie lent\, de suprafa]\,
similar *miocloniei, îns localizat doar la un grup muscular, un mu[chi sau un segment muscular.
MIOKINAZ|, s. f. / myoki nase, s. f. / myokinase.
[Gr. mys, myos = mu[chi; kynein = a mi[ca;
-
azã.] Enzim muscular care catalizeaz reac]ia ATP+AMP ⇔ 2ADP [i permite astfel punerea `n rezerv de energie.
MIOLIZ|, s. f. / myolyse, s. f. / myolysis.
[Gr. mys, myos = mu[chi; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] Topirea sau
degenerarea ]e-sutului muscular.
MIOLOGIE, s. f. / myologie, s. f. / myology.
[Gr. mys, myos = mu[chi; logos = [tiin]\.] Parte a anatomiei care este dedicat
studiului mu[chilor.
MIOM, s. n. / myome, s. m. / myoma.
[Gr. mys, myos = mu[chi; -oma.] Termen generic pentru tu-morile dezvoltate din ]esutul
muscular neted (*
le-iomiom) sau din ]esutul muscular striat (*rabdo-miom).
MIOMALACIE, s. f. / myomalacie, s. f. / myoma-lacia.
[Gr. mys, myos = mu[chi; malakia = înmu-iere, de la malakus = moale.]
*Necroz secundar a musculaturii.
M. cordului reprezint topirea ]esu-tului necrotic din zona infarctului miocardic.
MIOMATOZ|, s. f. / myomatose, s. f. / myoma-tosis.
[Gr. mys, myos = mu[chi; -oma; -ozã.] Boal caracterizat prin formarea de
*mioame multiple.
MIOMECTOMIE, s. f. / myomectomie, s. f. / myo-mectomy.
[Gr. mys, myos = mu[chi; -oma; ek-tome = excizie.] Abla]ia
chirurgical a unui miom, în mod particular a unui *miom uterin, f *his-terectomie. Mioamele fiind multiple, se efectueaz mai
multe m. în cadrul aceleia[i interven]ii chirurgicale.
MIOMER, s. n. / myomère, s. m. / myomere.
[Gr. mys, myos = mu[chi; meros = parte.] Serie de segmente de origine
mezodermic care se dispun la embrion în lungul tubului medular [i de fiecare parte a acestuia. Fiecare segment corespunde u-
nui *metamer [i se afl la originea unui ansamblu de mu[chi stria]i care se vor forma între dou ver-tebre definitive. Sin.: segment
muscular [i, par]ial, miotom.
MIOMETRECTOMIE, s. f. / myométrectomie, s. f. / myometrectomy.
[Gr. mys, myos = mu[chi; me-tra = uter; ektome = excizie.]
Extirparea unui miom uterin [i a unei p]i din peretele uterin.
MIOMETRIAL, adj. / myométrial, -ale, -aux, adj. / myometrial.
[Gr. mys, myos = mu[chi; metra = uter.] Care este `n rela]ie cu
*miometrul.
MIOMETRU, s. n. / myomètre, s. m. / myome-trium. NA: tunica muscularis uteri, myome-trium.
[Gr. mys, myos = mu[chi; metra
= uter
.] Tunica muscular\ a *uterului.
MIONECROZ|, s. f. / myonécrose, s. f. / myone-crosis.
[Gr. mys, myos = mu[chi; nekrosis = mortificare, de la nekros =
moarte
] *Necroz muscu-lar\.
MIOPATIE, s. f. / myopathie, s. f. / myopathy.
[Gr. mys, myos = mu[chi; pathos = boal\.] Afec-]iune a sistemului muscular, care
poate fi primar (idiopatic\ (neuropatic\ refer la afectarea degenerativ a mu[chilor, cu
localizi diverse, în general familial [i ereditar\; unele forme sunt grave. For-me mai importante: 1)
M. primitiv progresiv\ sau
distrofia muscular progresiv\, cu atrofii musculare simetrice, îndeosebi la musculatura proximal a membrelor. 2)
M. tardiv
progresiv\
(Nevin) are tablou miopatic, dar se produce tardiv (la adul]i sau vârstnici), cu un aspect histologic care pune în discu]ie
apartenen]a sa la m. sau la miozit\. Obs.: recent, semnifica]ia termenului a fost extins de la cea clasic\, sin. cu *distrofie
muscular\, la toate afec]iunile musculare, indiferent de natur\, îndeosebi în terminologia engl. În consecin]\, sub denumirea de m.
sunt regrupate în prezent: *distrofiile musculare, alterile musculare secundare de natur endocrin (*hipercorticism, *hipertiroi-
die), iatrogene sau toxice (îndeosebi în alcoolism), metabolice (transmise genetic, cu anomalii biochimice care se opun derulii
normale a contrac]iei musculare, f ca natura erorii metabolice s fie cunoscut exact).
MIOPATIE ALCOOLIC| / myopathie alcoolique / alcoholic myopathy. *M. toxic prin consum cronic de alcool.
MIOPATIE ATROFIC| / myopathie atrophique avec myotonie / myotonia atrophyca, Steinert’s disease. Sin.: boal Steinert (v.).
MIOPATIE CARCINOMATOAS| / myopathie carc inomateuse / carcinomatous myopathy. Sin.: sindrom Eaton-Lambert (v.).
MIOPATIE CENTRONUCLEAR| / myopathie centronucléaire / centronuclear myopathy, myotubular myopathy. Sin.: miopatie
congenital centronuclear (v. miopatie congenital).
MIOPATIE A CENTURILOR / myopathie des ceintures / limb girdle dystrophy. Termen care regrupeaz formele juvenile de
*miopatie [i formele cu debut pelvifemural, ale cor criterii comune sunt transmiterea autozomal recesiv\, debutul `n a doua - a
treia decad de via] [i ab-sen]a pseudohipertrofiei musculare.
MIOPATIE CONGENITAL| / myopathi e congéni-tale / congenital myopathy. Termen care regru-peaz afec]iuni musculare
neonatale [i ale primei copilii, cu tablou clinic diferit:
m. c. centroaxial\, caracterizat prin maturare anormal a miofibrilelor (sin.:
sindrom Shy-Magee);
m. c. centronuclear\, caracterizat prin aspectul embrionar al fibrelor musculare; m. c. mitocondrial\,
caracterizat prin anomalii ale mitocondriilor din fibrele musculare (cre[terea numului sau a dimensiunilor acestora, v. [i
patologie mitocondrial);
m. c. nemalin\, caracterizat prin prezen]a anormal de filamente `n fibrele musculare striate [i, clinic,
diminuarea for]ei musculare.

514. 514
MIOPATIE DISTAL| / myopathie distale / distal type of muscular dystrophy. Tip rar de *distrofie muscular cu transmitere
autozomal dominant\, caracterizat prin debut tardiv la nivelul mu[chilor mici distali ai membrelor.
MIOPATIE FACIO-SCAPULO-HUMERAL| LA N-DOUZY-DÉJERINE / myopathie facio-scapulo-humérale de Landouzy-Déjerine /
facioscapu-lohumeral muscular dystrophy (Landouzy-Dé-jerine).
[Louis Théophile Joseph Landouzy , medic francez, profesor
de clinic medical la Paris, 1845-1917;
Jules Joseph Déjerine, neurolog francez, profesor la Paris, 1849-1917.] Tip de *distrofie
muscular f *miotonie, cu transmitere autozo-mal dominant\, cu debut la nivelul musculaturii fa-ciale, ulterior afectând mu[chii
centurii scapulare [i asociind, uneori, o cardiopatie. Evolu]ia este lent [i benign\. Sin.: boal Landouzy-Déjerine.
MIOPATIE MAGHREBIN| / myopathie maghrebine / maghreban mu scular dystrophy, SCARMD (severe childhood autosomal
recessive muscular dystrophy). Form sever de distrofie muscular ereditar\, cu transmitere autozomal recesiv\, ce afecteaz `n
mod egal ambele sexe. Asem oare din punct de vedere clinic cu *m. pseudohipertrofic Duchenne, are o alt etiologie: absen]a
adhalinei (
α-sarcoglican), protein transmembranar ce face parte, `mpreun cu *distrofina, dintr-un vast complex molecular
implicat `n func]ionarea normal a celulelor musculare striate. V. [i distrofin\. Absen]a adhalinei este consecin]a unei anomalii a
genelor ce-i codific sinteza, gene situate pe cromozomul 17 (17q12). ~n ultimii ani au mai fost individualizate [i alte forme de m.,
determinate, de ex., de absen]a girdhalinei (
β-sarcoglican), sau de absen]a γ-sarcoglicanului.
MIOPATIE METABOLIC| / myopathie métabolique / metabolic myopathy. Termenul grupeaz m. datorate unor tulburi de
metabolism prin defecte genetice sau disfunc]ii hormonale. V. [i miopatie.
MIOPATIE MIOTUBULAR| / myopathie c entronucléaire / myotubular myopathy. Sin.: miopatie congenital\ centronuclear (v.
miopatie congenital).
MIOPATIE MITOCONDRIAL| / myopathie mi to-chondriale / mitochondrial myopathy. Sin.: miopatie congenital mitocondrial (v.
miopatie congenital).
MIOPATIE NEMALIN| / myopathie némaline / nemaline myopathy. Sin.: miopatie congenital nemalin (v. miopatie congenital).
MIOPATIE OCULAR| / myopathie oculaire / progressive ophthamoplegia. Tip de distrofie muscular caracterizat printr-un deficit
motor progresiv al mu[chilor ridic ori ai pleopei superioare, ulterior [i al altor mu[chi oculomotori, cu excep]ia celor intrinseci. V. [i
boal Graefe.
MIOPATIE PSEUDOHIPERTROFIC| DUCHENNE / myopat hie pseudohypertrophique de Du-chenne / pseudohypertrophic
muscular dys-trophy (Duchenne).
[Guillaume Benjamin Ar-mand Duchenne , neurolog francez, Paris, 1806-1875.] Tip de
distrofie muscular progresiv generalizat ereditar\, cu transmitere gonozomal re-cesiv\, cu debut `n copilie la sexul masculin,
prin atrofia musculaturii membrelor inferioare, marcat\, de obicei, prin dezvoltarea exagerat a ]esutului adipos [i fibros. Evolu]ia
este grav\, cu retrac]ii tendinoase, afectare miocardic\, vascular [i osteoporoz\, cu deces `nainte de 15 ani. Sin.: boal
Duchenne, distrofie muscular pseu-dohipertrofic\. V. [i distrofin\.
MIOPATIE TIREOTOXIC| / myopathie thyréoto-xique / thyrotoxic myopathy. Diminuare accentuat a fibrelor musculare la r\d\cinile
membrelor, survenind uneori în *boala Basedow-Graves.
MIOPATIE VISCERAL| FAMILIAL| / myopathie viscé rale familiale / familial visceral myopathy. Boal rar\, a cei patogenie
implic degeneres-cen]a [i fibroza musculaturii netede a ]esutului digestiv, determinând apari]ia de *diverticuli [i pseudoobstruc]ie.
Dup modul de transmitere, extensia leziunilor [i manifestile asociate, se disting: 1)
tipul I, cu transmitere autozomal dominant\,
cu localizare esofagian [i intestinal\; 1)
tipul II, cu transmitere autozomal recesiv\, cu localizare la nivelul stomacului [i intestinului
sub]ire; 3)
tipul III, cu transmitere autozomal recesiv\, care a-fecteaz `ntreg intestinul. Se mai pot asocia: nevi pigmentari,
epiteliom bazocelular, neuropatii periferice [i oculomotorii.
MIOPIE, s. f. / myopie, s. f. / myopia, short sight.
[Gr. myein = a închide, a clipi; ops, opos = vedere, v\z.] *Ametropie în care
imaginea unui obiect de-ptat se formeaz înaintea retinei. Miopul nu vede clar decât obiectele apropiate. Forme: 1)
M. de
acomodare
, din cauza unui spasm al mu[chiului ciliar. 2) M. axial\, în care axul antero-posterior al ochiului este prea lung [i nu
mai corespunde cu focarul posterior al aparatului dioptric. 3)
M. crista-linian\, sau de indice, datorit afectii indicelui de refrac]ie
al *cristalinului. 4)
M. de curbur\, conse-cin] a curburii exagerate a *corneei. 5) M. profesional\, constitu]ional\, agravat prin
practicarea u-nei profesii care solicit efort de acomodare. 6)
M. de refrac]ie, prin cre[terea refringen]ei umorilor o-culare. M. este
în majoritatea cazurilor ereditar\, dar poate fi [i dobândit\. Se descriu
m. evolutive [i sta]ionare, care pot fi: mici, cu valori de 1-3
*dioptrii (D),
mijlocii, 3-6 D, mari, peste 6D [i *m. maligne.
MIOPIE FORTE / myopie forte / malignant myo-pia. Sin.: miopie malign (v.).
MIOPIE MALIGN| / myopie maligne / malignant myopia. Varietate de *m. axial\, cu valori de pes-te 10 dioptrii, considerat o
adevat boal a o-chiului, evolutiv prin alungirea diametrului antero-posterior al ochiului tot timpul vie]ii, cu leziuni degenerative
corioretiniene [i cu *stafilom posterior. Sin.: miopie forte.
MIOPIE SPA}IAL| / myopie spatiale / space myopia. Tulburare de *acomodare în cazul zborului la altitudine mare, când câmpul
vizual este lipsit de orice reper.
MIOPLASTIE, s. f. / myoplastie, s. f. / myoplasty.
[Gr. mys, myos = mu[chi; plastos = modelat, de la plassein = a forma, a
modela
.] 1) Procedeu operator utilizat în cura radical a *herniei crurale, care const în utilizarea unui lambou muscular din mu[chii
vecini unui orificiu care trebuie ref\cut. 2) Termen utilizat [i cu sensul de plastie, refacere chirurgical a unui mu[chi.
MIOPLEGIE FAMILIAL| / myoplégie familiale / Westphal’s disease.
[Gr. mys, myos = mu[chi; plege = lovitur\; lat. familiaris
= al casei, de familie, de la
familia = familie, cas\.] Sin.: boal Westphal (v.).
MIORAFIE, s. f. / myorraphie, s. f. / myorrhaphy.
[Gr. mys, myos = mu[chi; rhaphe = sutur\.] *Su-tur muscular\.
MIORELAXANT, adj., s. n. / myorelaxant, -e, adj., s. m. / muscle relaxant, neuromuscular blocking agent.
[Gr. mys, myos =
mu[chi; lat.
relaxare = a sli.] (Medicament) care provoac relaxarea mu[chilor scheletici [i diminu *tonusul muscular inhibând
contractura. ~n func]ie de locul de ac]iune exist
m. centrale care ac]ioneaz la nivelul SNC [i m. periferice numite [i curarizante
sau blocante neuromusculare. ~n a doua categorie se disting trei grupe `n func]ie de mecanismul de ac]iune: m. nedepolarizante
sau antidepolarizante, m. depolarizante acetilcolinomimetice [i m. cu mecanism de ac]iune mixt depolarizant/nedepolarizant.
MIOREZOLUTIV, adj., s. n. / myorésolutif, -ive, adj., s. m. / muscle relaxant.
[Gr. mys, myos = mu[chi; lat. resolutus, de la
resolvere = a dezlega, a explica.] Sin.: miorelaxant (v.).
MIOSARCOM, s. n. / myosarcome, s. m. / myo-sarcoma.
[Gr. mys, myos = mu[chi; sarx, sarkos = carne; -oma.] Termen
generic pentru neoplasmele dezvoltate din ]esutul muscular neted
(*leio-miosarcom) sau striat (*rabdomiosarcom).
MIOSCLEROZ|, s. f. / myosclérose, s. f. / myo-sclerosis.
[Gr. mys, myos = mu[chi; sklerosis = întire, de la skleros = tare,
dur
.] *Scleroza ]e-sutului muscular, de obicei consecutiv unui proces inflamator cronic.
MIOSPASM, s. n. / myospasme, s. m. / myo-spasm.
[Gr. mys, myos = mu[chi; spasmos = contrac]ie.] *Spasm muscular.
MIOSTENOMETRU, s. n. / myosthenomètre, s. m. / myosthenometer.
[Gr. mys, myos = mu[chi; sthenos = for]\, putere;
metron = m\sur\.] Instrument pentru m\surarea puterii de contrac]ie a diferitelor grupe musculare.
MIOTIC, adj., s. n. / myotique, miotique, adj., s. m. / miotic drug.
[Gr. meion = mai mic, sau myein = a închide, a clipi.] Despre
medicamentele care, pe cale local sau general\, determin contrac]ia pupilei (*mioz\enul desemneaz îndeosebi solu]iile
utilizate `n instila]ii la nivelul ochiului, adic *colirurile m.
MIOTOM, s. n. / myotome, s. m. / myotome.
[Gr. mys, myos = mu[chi; tomos = t\iat, sec]ionat, de la temnein = a t\ia.] 1)
Instrument pentru sec]io-nare [i disec]ie muscular\. 2) Parte a unei *somi-te care se diferen]iaz de mu[chii scheletici. 3) Grup
muscular inervat de un singur nerv spinal.
MIOTOMIE, s. f. / myotomie, s. f. / myotomy.
[Gr. mys, myos = mu[chi; tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a t\ia.] Sec]iune
sau disec]ie a unui mu[chi sau a ]esutului muscular.

515. 515
MIOTONIE, s. f. / myotonie, s. f. / myotonia. [Gr. mys, myos = mu[chi; tonos = tensiune.] Anomalie a contrac]iei musculare
voluntare caracterizat printr-o decontrac]ie anormal de lent\. M. este consecin]a unor contrac]ii musculare involuntare, indolore [i
lent regresive care urmeaz unor con-trac]ii voluntare normale (
m. spontan\) sau unor contrac]ii idiomusculare (m. provocat\). M.
reprezint un semn clinic în unele *distrofii musculare, îndeosebi în *boala Steinert, denumit [i m. atro-fic sau miopatie atrofic\
cu miotonie, [i în *boala Thomsen. Clinic, prezen]a m. poate fi pus `n eviden] dac i se cere pacientului s efectueze o mi[care
voluntar\, de ex. strângerea pumnului. Se va constata c pacientul nu poate executa o relaxare brusc a pumnului.
MIOTONIE ATROFIC| / myotonie atrophique / atrofic myotonia. Sin.: boal Steinert (v.).
MIOTONIE CONGENITAL| / myotonie congéni-tale / myotonia congenita. Sin.: boal Thomsen (v.).
MIOTUBUL, s. m. / myotubule, s. m. / myotubule.
[Gr. mys, myos = mu[chi; lat. tubulus, dim. de la tubus = tub.] *Fibr
muscular dezvoltat\, cu nucleu localizat mai frecvent central, decât periferic.
MIOZ|, s. f. / myosis, s. m. / miosis.
[Gr. meiosis = mic[orare, de la meion = mai mic, sau myein = a închide, a clipi.] Contrac]ie a
*pupilei, fiziologic [i tranzitorie (reac]ie la lumin\ lizie simpatic a mu[chiului dilatator al *irisului sau
contrac]ie a sfincterului irisului prin irita]ie parasimpatic). Ant.: midriaz\.
MIOZIN|, s. f. / myosine, s. f. / myosin.
[Gr. mys, myos = mu[chi; -inã.] *Globulin (cu greutate molecular 450 kDa) care este
unul din constituen]ii principali ai *miofibrilelor, formând discurile A.
MIOZIT|, s. f. / myosite, s. f. / myositis.
[Gr. mys, myos = mu[chi; -itã.] Inflama]ie a ]esutului muscular striat, relativ rar\, cel pu]in
în formele cu expresie major\. Cauze: infec]ioase, cele mai frecvente (stafilococi, streptococi, gonococi, germeni anaerobi), *boli
autoimune, *colagenoze, secundar unor cancere (bron[ic, mamar). Variet\]i principale: 1)
Dermatomiozita (v.). 2) M. osifiant\,
remaniere a ]esutului muscular striat asociat cu proliferare fibroblastic [i *metaplazii osoase, care pot simula un proces
neoplazic. 3)
M. proliferant\, hiperplazie pseudoneoplazic a înveli[ului conjunctiv al mu[chiului striat. 4) M. recidivant\, v. boal
Mac Letchie-Aikens. 5)
Polimiozita (v.).
MIRINGIT|, s. f. / myringite, s. f. / myringitis.
[Lat. myringa = membran\, timpan, din gr. me-ninx, -ingos = membran foarte
fin\;
-itã.] Inflama]ie a *timpanului.
MIRINGOPLASTIE, s. f. / myringoplastie, s. f. / myringoplasty.
[Lat. myringa = membran\, timpan, din gr. meninx, -ingos =
membran foarte fi-n\; gr.
plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela.] Refacerea chirurgical a membranei
timpanului, în cazul perfora]iei acesteia. V. [i timpanoplastie.
MIRINGOTOMIE, s. f. / myringotomie, s. f. / my-ringotomy.
[Lat. myringa = membran\, timpan, din gr. meninx, -ingos =
membran foarte fin\; gr.
tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a t\ia.] Procedeu chirurgical care const în incizia *timpanului.
MIROS, s. n. / odorat, s. m. / sense of smell, osphresis.
[Sl. mirosati = a mirosi.] Sin.: odorat (v.).
MISCIBIL, adj. / miscible, adj. / miscible.
[Lat. miscere = a amesteca.] Despre o substan] care se amestec u[or cu alte substan]e.
MISOFOBIE, s. f. / misophobie, s. f. / misopho-bia.
[Gr. misein = a ur`; phobos = fric\.] Fobia de murdie, de a se murdi prin
atingerea obiectelor.
MISOGINIE, s. f. / misogynie, s. f. / misogyny.
[Gr. misein = a ur`; gyne, gynaikos = femeie.] Repulsie morbid fa] de sexul
feminin [i de tot ce se refer la acesta.
MISONEISM, s. n. / misonéisme, s. m. / misoneism.
[Gr. misein = a ur`; neos = nou; -ism.] Opo-zi]ie [i aversiune fa] de ideile
noi, de noutate `n general. Conservatorism.
MI{CARE, s. f. / mouvement, s. m. / movement. Schimbarea pozi]iei unui corp, în raport cu un alt corp sau cu un sistem de
referin]\. Tipuri de m. normale cu referire la organism: 1)
M. activ\, efectuat voluntar de c re un subiect. 2) M. pasiv\, imprimat
de o for] exterioar organismului.
MI{C|RI COREOATETOZICE / mouvements chor éo-athétosiques / choreoathetoid move-ments. Mi[ci involuntare `n care se
asociaz caracteristicile mi[cilor din *coree cu cele din *a-tetoz\. M. s. apar `ndeosebi `n cursul unor leziuni ale *talamusului.
MITACISM, s. n. / mytacisme, s. m. / mytacism.
[Gr. mytakismos = mitacism.] Defect de pronun-]ie constând în substituirea
sunetelor m, b, p cu alte sunete.
MITHRIDATISM, s. n. / mithridatisme, s. m. / mi-thridatism.
[Mithridates, regele Butus-ului, 132-63 î.Hr., care ar fi dobândit
rezisten] în acest mod; -
ism.] Obi[nuin]\, imunitate la unele sub-stan]e toxice dobândit prin ingestia de doze progresiv
crescânde ale substan]ei respective.
MITIGARE, s. f. / mitigation, s. f. / mitigation.
[Lat. mitigare = a calma, a potoli.] Atenuarea semnelor unei boli infec]ioase în
primele zile prin administrare de gamaglobuline, ser de convalescent sau antibiotice.
MITILISM, s. n. / mytilisme, s. m. / mytilotoxism.
[Gr. mytilos = scoic\; -ism.] Intoxica]ie cu scoici care con]in *mitilotoxin\.
MITILITOXIN|, s. f. / mytilitoxine, s. f. / mytilo-toxin.
[Gr. mytilos = scoic\; toxikon = otrav pentru vârful s\ge]ilor, de la toxon =
s\geat\;
-
inã.] Var.: mitilotoxin\. Sin.: saxitoxin (v.).
MITILOTOXIN|. Var. pentru mitilitoxin (v.).
MITOCONDRIE, s. f. / mitochondrie, s. f. / mito-chondrion, pl. mitochondria.
[Gr. mitos = a]\, fir; khondrion = granul\.] Organit
citoplasmatic în form de bastona[, cu o lungime ce variaz de la 1 la 4
µm, prezent în citoplasma tuturor celulelor cu excep]ia
bacteriilor, algelor albastre [i a u-nor celule înalt specializate (ex.: hematiile mamiferelor). M. sunt compuse dintr-un dublu sistem
membranar. Membrana intern prezint o serie de creste care delimiteaz un spa]iu (camer intern\
semifluid\, proteine (enzime), lipide [i acizi nucleici. M. joac rolul de central energetic a celulei, îndeosebi datorit faptului c la
acest nivel se desf\[oar procesele de *fosforilare oxidativ\. M. sunt organite cu *genom propriu, în mare m\sur diferit de ge-
nomul celular. Fiecare din cele câteva sute de mitocondrii prezente în citoplasma celulelor somatice con]ine 2-10 molecule
circulare de ADN dublu catenar, alc uite din câte 16 569 perechi de nucleotide. Deoarece *muta]iile ADN mitocondrial conduc,
invariabil, la sc\derea produc]iei de energie, în ultimii ani s-a conturat vertiginos capitolul *patologiei mitocondriale.
MITOCONDRIAL, adj. / mitochondrial, adj. / mitochondrial.
[Gr. mitos = a]\, fir; khondrion = granul\.] Apar]inând de, sau `n
leg ur cu *mitocondria.
MITOCONDROPATII, s. f. pl. / mitochondropa-thies, pathologie mitochondriale / mitochon-drial pathology.
[Gr. mitos = a]\, fir;
khondrion = granul\; pathos = boal\.] Sin.: patologie mito-condrial (v.).
MITOGEN, adj. / mitogène, adj. / mitogen.
[Gr. mitos = a]\, fir, mitoz\; gennan = a produce.] Despre o substan]\, un agent care
promoveaz proliferarea anumitor celule [i induce *mitoza. Ex.: anumite *lectine sunt m., *concanavalina A provocând proliferarea
*limfocitelor.
MITOGENIC, adj. / mitogénique, adj. / mitogenic.
[Gr. mitos = a]\, fir, mitoz\; gennan = a produce.] Sin.: mitogen (v.).
MITOMANIE, s. f. / mythomanie, s. f. / mythoma-nia.
[Gr. mythos = mit, legend\; mania = nebunie.] Tendin] morbid spre
minciun [i fabula]ie.
MITOTIC, adj. / mitotique, adj. / mitotic.
[Gr. mitos = a]\, fir, mitoz\.] Care se refer la *mitoz\. Ex.: indice m. V. [i mitogen.
MITOZ|, s. f. / mitose, s. f. / mitosis.
[Gr. mitos = a]\, fir; -ozã.] Diviziune celular non-reduc]io-nist în urma ceia celula mam
diploid se duplic\, rezultând dou celule fiice identice în con-]inut cu aceasta, deci tot diploide (cu 2n cromozomi). M. asigur
înmul]irea celulelor, cre[terea [i diferen]ierea individual\, precum [i continuitatea genotipului. Termenul de m. desemneaz modul
de diviziune a celulelor somatice, în timp ce *me-ioza reprezint diviziunea celulelor reproduc oa-re (*game]i). Procesele diviziunii
mitotice pot fi grupate în cinci faze: *interfaz\, *profaz\, *meta-faz\, *anafaz [i *telofaz\.
MITOZOM, s. m. / mitosome, s. m. / mitosome.
[Gr. mitos = a]\, fir, mitoz\; soma, -atos = corp.] Corp citoplasmatic rezultat din
resturile *fusului mitozelor precedente.

516. 516
MITRAL, adj., s. m. / mitral, -ale, -aux, adj., s. m. / mitral. [Lat. mitra = mitr\.] 1) Care se refer la valvula mitral a inimii sau la
orificiul atrioventri-cular stâng, la nivelul cuia se situeaz aceast valvul\, sau la orice afec]iune care determin o lezare a acestei
valvule. Ex.: insuficien] m., suflu m. 2) În limbaj clinic, un subiect atins de o afec-]iune a valvulei mitrale.
MITRALIT|, s. f. / mitralite, s. f. / mitralitis.
[Lat. mitra = mitr\; -itã.] Inflama]ie a orificiului mitral al inimii [i a aparatului s\u
valvular, `n general de origine reumatismal\.
MITRALIZARE, s. f. / mitralisation, s. f. / mitrali-zation.
[Lat. mitra = mitr\.] Modificarea configura]iei radiologice a inimii în
*insuficien]a aortic\, în momentul ad\ugii unei *insuficien]e mitrale func]ionale, cu dilatare consecutiv a atriului drept [i a vaselor
pulmonare.
MIXEDEM, s. n. / myxoedème, s. m. / myx(o)ede-ma.
[Gr. myxa = mucus; oidema, -atos = umfl\-tur\, de la oidein = a cre[te `n
volum
.] Insuficien] tiroidian sever prin: 1) Deficit de producere a hormonilor tiroidieni. 2) Rezisten] tisular (a receptorilor) la
ac]iunea acestor hormoni. 3) Perturbarea conversiei T
4 în T
3. În primul caz poate fi vorba de: disgenezia sau agenezia tiroidian
(
m. tireopriv congenital); m. tireopriv dobândit (prin ti-roidectomie, tratament cu radioiod sau idiopatic); m. central (de cauz
hipofizar\, prin absen]a sau sc\derea secre]iei de TSH);
m. congenital cu gu-[ prin defect enzimatic (defect de transport al
iodului, defect de organificare, defect de cuplare a iodotiroxinelor sau defect al dehalogenii iodoti-roxinelor). Tabloul clinic al m.
este dependent de momentul apari]iei bolii. Astfel, m. congenital se manifest prin nanism dizarmonic, cu facies caracteristic (nas
trilobat, anomalii dentare, tegumente palid-cianotice, infiltrate) [i cretinism. M. ju-venil este tot dizarmonic, dar moderat, asociat cu
deficit intelectual, îns f cretinism. În m. adultu-lui simptomatologia include: cordul mixedematos (cardiomegalie, sc\derea
efectelor inotrope [i cro-notrope, uneori angin\ pectoral [i modifici e-lectrocardiografice); tegumente infiltrate (prin acu-mularea
de mucopolizaharide, de acid hialuronic [i de condroitinsulfat B în derm), hiperkeratoz\; constipa]ie prin hipomotilitate intestinal\;
bradipsihie, bradilalie, somnolen] etc.
MIXEDEM CIRCUMSCRIS / myxoedème circon-scrit / pretibial myx(o)edema. *Mucinoz cutanat circumscris care apare
îndeosebi în cursul unui tratament antitiroidian în *boala Basedow [i este localizat de obicei în treimea inferioar a gambelor, de
unde [i denumirea de m. pretibial. La acest nivel, mucinoza are forma unei pl\ci in-filtrante circumscrise, uneori cu zone nodulare
sau cu aspect de *elefantiazis.
MIXEDEM LOCALIZAT / myxoedème localisé / Milroy’s myx(o)edema. Sin.: boal Milroy (v.).
MIXEDEM PRETIBIAL / myxoedème prétibial / pretibial myx(o)edema. Sin.: mixedem circumscris (v.).
MIXOCONDROM, s. n. / myxochondron, -drome, s. m. / myxochondroma.
[Gr. myxa = mucus; khondros = cartilaj; -oma.]
*Condrom cu stroma asem oare ]esutului *mezenchimal primitiv.
MIXOM, s. n. / myxome, s. m. / myxoma.
[Gr. myxa = mucus; -oma.] Denumire generic pentru forma]iunile tumorale formate din
]esut mucos, ini]ial denumite tumori coloide sau gelatiniforme datorit aspectului lor (aspect macroscopic [i con-sisten]
gelatinoas\, prin proliferarea celulelor conjunctive nediferen]iate, de tip embrionar, incluse în substan]a fundamental bogat\ în
mucus). M. sunt de regul recidivante.
MIXOMATOZ|, s. f. / myxomatose, s. f. / myxo-matosis.
[Gr. myxa = mucus; -oma; -ozã.] 1) Dezvoltarea de *mixoame multiple.
2) Degenerare mixomatoas\.
MIXOREE, s. f. / myxorhée, s. f. / myxorrh(o)ea.
[Gr. myxa = mucus; rhoia = curgere, de la rhein = a curge.] Scurgere abundent
de *mucus.
MIXOSARCOM, s. n. / myxosarcome, s. m. / my-xosarcoma.
[Gr. myxa = mucus; sarx, sarkos = carne; -oma.] *Sarcom care
con]ine [i ]esut caracteristic *mixomului.
MIXOVIROZE, s. f. pl. / myxoviroses, s. f. pl. / myxovirus diseases.
[Gr. myxa = mucus; lat. virus = venin, otrav\; -ozã.]
Îmboln\viri provocate la om de grupul de virusuri *
Mixovirus: *gripa, *parainfluenza, *parotidita epidemic\, *rujeola, alte boli
respiratorii.
MIXTUR|, s. f. / mixture, s. f. / mixture.
[Lat. mixtura = amestec, de la miscere = a amesteca.] Preparat farmaceutic fluid, cu
consisten] variabil\, rezultat din amestecul a dou sau mai multe substan]e, în general sub form lichid\.
MIYAGAWANELLA / Miyagawanella / Miyagawa-nella.
[Yoneji Miyagawa, bacteriolog japonez, 1885-1959.] Sin.: Chlamydia (v.).
MIZANTROPIE, s. f. / misanthropie, s. f. / misan-thropia, misanthropy.
[Gr. misein = a ur`; an-thropos = om.] Repulsie morbid
fa] de oameni.
MMS / MMS / MMS.
[Abrev. engl.: Mini Mental State.] Scar standardizat\, utilizat frecvent pen-tru evaluarea deficitelor cognitive
îndeosebi în *demen]a [i în *confuzia mental\. MMS permite evaluarea în 10-15 minute a memoriei, aten]iei, limbajului, capacit\]ii
de calcul [i a praxiilor constructive ale unui pacient.
MNEMASTENIE, s. f. / mnémasthénie, s. f. / mnemasthenia.
[Gr. mneme = memorie, de la mnasthai = a-[i aminti; astheneia =
sliciune, de la
a - priv., sthenos = for]\, putere.] Sc\derea capacit\]ii de memorizare.
MNEM|, s. f. / mnème, s. f. / mnema.
[Gr. mneme = memorie, de la mnasthai = a-[i aminti.] Sin.: engram (v.).
MNEMONIC|, s. f. / mnémonique, s. f. / mne-monics.
[Gr. mnemonikos = referitor la memorie, de la mnasthai = a-[i aminti.]
Ameliorarea *memoriei prin metode sau tehnici speciale.
MNEZIC, adj. / mnésique, adj. / mnemic.
[Gr. mnasthai = a-[i aminti.] Relativ la *memorie.
MOARTE, s. f. / mort, s. f. / death.
[Lat. mors, -rtis = moarte.] Oprirea complet [i definitiv a func]iilor vitale ale unui organism
viu, cu dispari]ia coeren]ei func]ionale [i îndeosebi a activit\]ii elec-trice a creierului (traseu electroencefalografic plat) [i
distrugerea progresiv a unit\]ilor sale tisulare [i celulare. Dezvoltarea transplantului la om, îndeosebi al celui cardiac, a pus
complexe probleme de definire a mor]ii, datorit dificult\]ii de a stabili momentul prelevii *grefonului de la *do-nor. V. [i eutanasie.
MOARTE APARENT| / mort apparente / appa-rent death. Sin.: letargie (v.).
MOARTE CEREBRAL| / mort cérébrale / brain death. Stare de incon[tien] total caracterizat prin: 1) absen]a respira]iei spontane
care nu poate fi men]inut decât artificial, cu aparatur adecvat\; 2) abolirea tuturor *reflexelor, cu absen]a oricei reac]ii la
stimuli; 3) hipotonie muscular cu absen]a oricei activit\]i spontane; 4) *midriaz fix\; 5) *electroencefalogram cu traseu plat
(izoelectric\ de minute. Dac aceste tulburi apar `n absen]a hipotermiei sau a unor intoxica]ii cu substan]e ce
deprim activitatea SNC se poate constata m. c. ~n prezent se recomand `nlocuirea termenului de *com dep\[it cu m. c., `n
condi]iile men]ionate mai sus, impuse medico-legal [i `n cazul când o serie de organe recoltate de la cadavru sunt utilizate pentru
*transplantare.
MOARTE NATURAL| / mort naturelle / natural death. Deces consecutiv evolu]iei previzibile a unei boli.
MOARTE SUBIT| / mort subite / sudden death. Deces nea[teptat, survenit la un subiect care aparent se afla într-o stare bun de
s ate. În majoritatea cazurilor, m. s. are o cauz cardiac\: cardiopatie ischemic acut\, tulburi de ritm (îndeosebi fibrila]ie
ventricular\ Alte cauze: hemoragie cerebromeningean\, embolie pulmonar\, ruptur de anevrism,
disec]ie aortic\, hemoragie digestiv\, [oc anafilactic etc.
MOARTE SUBIT| A SUGARULUI / mort s ubite du nourisson / sudden infant death. Deces brutal al unui sugar, în plin s ate.
Survine în timpul somnului [i este o cauz important de mortalitate neonatal\. Autopsia este negativ\, iar cauzele m. s. nu sunt
cunoscute.
MOA{|, s. f. / sage-femme, s. f. / midwife, pl. midwives.
[Albanez moshe = vârst\.] Profesie cu tradi]ie în medicin\, cu statut clar
în unele ]i (la noi în ]ar\, în trecut). M. este calificat pentru îngrijirea femeilor în timpul sarcinii, na[terii (travaliului) [i dup
na[tere.
MOBILITATE, s. f. / mobilité, s. f. / mobility.
[Lat. mobilitas, -atis = mobilitate, de la mobilis = mobil [i movere = a mi[ca.] 1)
Proprietatea de a se mi[ca. 2) Mime care caracterizeaz mi[carea unei particule [i este egal cu viteza acelei particule sub

517. 517
ac]iunea unei for]e egale cu unitatea. Tipuri de m. cu semnifica]ie medical\: a) m. articular anormal\ dep\[e[te amplitudinea
normal sau permite mi[ci pe care articula]ia respectiv nu le are; apare în luxa]ii, diformit\]i congenitale sau leziuni ale
ligamentelor [i mu[chilor; b)
m. osoas anormal\, semn obiectiv de certitudine în fracturile complete, în care fragmentele sunt
mobile unul pe altul; c)
m. simfizelor, în sarcin\, m. crescut a oaselor bazinului unite prin simfize.
MOBILIZARE, s. f. / mobilisation, s. f. / mobili-zation.
[Lat. mobilis = mobil, de la movere = a mi[ca.] 1) Punerea în mi[care a
unuia sau mai multor membre sau articula]ii. Se disting: a)
m. ac-tiv\ (mi[ci voluntare) [i b) m. pasiv\ (mi[ci determinate de
kineziterapeut, adic de o per-soan specializat\ unei structuri de aderen]ele sale. 3)
Transformarea substan]elor de rezerv ale organismului în substan]e utilizabile. Ex.: m. glicogenului, care es-te transformat în
glucoz\.
MODEL, s. n. / modèle, s. m. / model.
[Fr. modèle, de la ital. modello, din lat. modulus = m\sur\.] Sistem teoretic sau material
cu ajutorul cuia pot fi studiate indirect propriet\]ile [i transformile altui sistem, mai complex, cu care primul sistem (sistemul
model) prezint analogii. ~n func]ie de scop, m. pot fi:
euristice (de cercetare, de ex. un m. experimental), practice (ex.: *rinichiul ar-
tificial) [i
didactice. ~n raport cu procedeele de elaborare se disting m. analoge structurale (`n care exist o analogie de structur a
m. cu sitemul modelat, ca `n cazul *bionicii) [i
m. analoge func]ionale (`n care m. reproduce doar caracteristici func]ionale ale
sistemului modelat, frecvent, `n medicin\, un mecanism de tip cibernetic - *feed-back, ca `n cazul dispozitivelor *pace-maker). ~n
medicin [i biologie sunt deosebit de utile m. biologice: animale de laborator (m. biologice naturale – animale care reproduc boli
ale omului [i m. biologice artificiale – animale supuse unor experimente), culturi de celule sau de ]esuturi. Alte m. sunt reprezenti
ale unor structuri moleculare. Ex.: m. *mozaicului fluid, dubla elice ADN.
MODELARE, s. f. / modelage, s. m. / modelling.
[Fr. modeler = a modela, de la ital. modello, din lat. modulus = m\sur\.]
Opera]iunea de realizare a unui model. Conven]ional cuprinde trei etape: 1) Simplificarea [i esen]ializarea structurii sau
fenomenului modelat. 2) Realizarea modelului prin a-ceea[i form de mi[care a materiei sau printr-o form diferit de original. 3)
Utilizarea modelului `n cercetare sau `n practic\.
MODUL, s. m. / module, s. m. / modulus.
[Lat. modulus, dim. de la modus = m\sur\, caden]\.] 1) Mime caracterizat statistic
printr-o frecven] mai mare într-o suit de valori înregistrate. 2) V. vector (2).
MODULATOR, adj. / modulateur, -trice, adj. / mo-dulator.
[Lat. modulator, -oris = cel care modu-leaz\, de la modulari = a
ritma, a modula [i
mo-dulus, dim. de la modus = m\sur\, caden]\.] Care determin varia]ia unui proces, a unui efect, care
produce o *modula]ie.
MODULATORI AI CANALELOR DE POT ASIU / modulateurs des canaux potassique / potassium channel modulators. V. canal de
potasiu.
MODULA}IE, s. f. / modulation, s. f. / modula-tion.
[Lat. modulatio, -onis = caden]\, modulare, de la modulari = a ritma, a
modula [i
modulus, dim. de la modus = m\sur\, caden]\.] Modificarea sau alterarea func]iei sau a caracteristicilor unui r\spuns
determinat de stimuli sau de modifici chimice [i fizice ale mediului.
MODULA}IE DE AMPLITUDINE / modulati on d'amplitude / amplitude modulation. Codajul u-nui stimul de c re un *receptor
senzorial, efectuat prin varia]ia de amplitudine a r\spunsului în func-]ie de intensitatea stimulii. Într-o celul receptoare, la nivelul
*situsului de transduc]ie, stimulul este codificat prin varia]ia frecven]ei de generare a poten]ialelor de membran\, care se modific
propor]ional cu intensitatea stimulului. V. [i modula]ie de frecven]\.
MODULA}IE DE FRECVEN}| / modulat ion de fréquence / frequency modulation. Codajul unui stimul sau mesaj nervos prin
frecven]a poten]ialului de ac]iune [i nu prin varia]ia amplitudinii a-cestuia. V. [i modula]ie de amplitudine.
MOFET|, s. f. / mofette, s. f. / mofette.
[Ital. moffetta = exhala]ie fetid\, de la muffa = mucegai.] Surs de gaze ivit la suprafa]a
solului sub forma unei emana]ii uscate, în special de bioxid de carbon. M. sunt utilizate `n tratamentul bolnavilor prin cur extern
carbogazoas\, dar care nu pot fi expu[i la b\i (`n ulcera]ii, gangrene) sau nu suport presiunea mecanic a apei din baie (in-
suficien] respiratorie sau cardiac\
MOGIFONIE, s. f. / mogiphonie, s. f. / mogipho-nia.
[Gr. mogis = cu dificultate; phone = voce.] Tulburare a *fona]iei la care sunt
expuse persoanele cu profesii care impun efort vocal. M. const\ în impoten]a vocal crescând\, înso]it de o sen-za]ie de
constric]ie la nivelul gâtului, care apare în cursul vorbirii. M. coincide cu relaxarea *corzilor vocale.
MOGIGRAFIE, s. f. / mogigraphie, s. f. / mogigra-phia.
[Gr. mogis = cu dificultate; graphein = a scrie.] Sin.: crampa scriitorului
(v.).
MOGILALIE, s. f. / mogilalie, s. f. / mogilalia.
[Gr. mogis = cu dificultate; lalia = vorbire, de la la-lein = a vorbi.] Imposibilitatea
de a articula unele silabe.
MOJAR, s. n. / mortier, s. m. / mortar.
[Magh. mozsár = piuli] pentru pisat.] Vas de sticl\, por]elan sau metal, cu fundul
emisferic, în care se amestec\, prin frecare, sau se zdrobesc diferite substan]e.
MOL, s. m. / mole, s. f. / mol.
[Mol = prescurtarea de la moleculã-gram, din lat. moles = mas inform\.] Unitate de m\sur în SI
a cantit\]ii de substan]\. M., cu simbolul mol, reprezint cantitatea de substan]\, exprimat în grame, numeric egal cu masa
molecular relativ a substan]ei date. Ex.: un m. de ap are 18 g, deoarece masa molecular relativ a apei este 18 u. Cea mai
important caracteristic a m. este c el con]ine, indiferent de natura substan]ei, acela[i num de molecule, denumit numul lui
Avogadro. Ca urmare, exprimând concentra]iile diferitelor molecule din organism în m. (sau frac]iuni de m.) se cunoa[te exact
numul de particule (molecule). Aceast exprimare, recomandat în SI, este a-vantajoas deoarece permite o apreciere
cantitativ a reac]iilor biochimice din organism. Sin. desuet: molecul\-gram.
MOLAL, s. m. / molal, s. m. / molal.
[Mol = prescurtarea de la moleculã-gram, din lat. moles = mas inform\.] Unitate de
*molalitate, reprezentând un *mol de substan] în 1 000 g de solvent.
MOLALITATE, s. f. / molalité, s. f. / molality.
[Mol = prescurtarea de la moleculã-gram, din lat. moles = mas inform\.]
Concentra]ia unei solu]ii în moli (molecule-gram) pe kilogram de ap (solvent).
MOLAR, adj., s. m. / molaire, adj., s. m. / molar. NA: dens molaris (1).
[1) Lat. molaris = m\sea; 2) Mol = prescurtarea de la
moleculã-gram, din lat. moles = mas inform 3) Lat. moles = mas inform\; sau lat. mola = piatr de moar\, avorton.] 1)
M\sea. V. dinte,
formul dentar\. 2) Care se raporteaz la un *mol. Ex.: solu]ie m., concentra]ie m. 3) Cu referire la *mola
hidatiform\.
MOLARITATE, s. f. / molarité, s. f. / molarity.
[Mol = prescurtarea de la moleculã-gram, din lat. moles = mas inform\.]
Concentra]ia unei solu]ii exprimat în *moli pe litru de solu]ie. În solu]iile foarte diluate, m. [i *molalitatea sunt echivalente. Sin.:
concentra]ie molar\.
MOL|, s. f. / môle, s. f. / mole.
[Lat. moles = mas inform\; sau lat. mola = piatr de moar\, avorton.] 1) M. hidatiform\ sau
vezicular\: boal a placentei, caracterizat prin degenerescen]a vilo-zit\]ilor coriale ale oului în numeroase vezicule grupate în
ciorchine. M. conduce spontan, spre luna a IV-a, la avort. Sin.: coriom benign. 2)
M. hi-datiform disecant\, în care elementele m.
p\-trund în peretele uterin, fiind necesar histerectomie pentru oprirea hemoragiei. Se poate adesea maligniza [i poate determina
metastaze. Sin.: corioadenom.
MOL| HIDATIFORM| / môle hydatiforme / hy-datidiform mole. V. mol\.
MOLET, s. n. / mollet, s. m. / calf. NA: sura.
[Fr. mollet, din lat. mollis = moale.] Denumire de ansamblu a masei musculare
situat la nivelul regiunii posterioare a gambei.
MOLECUL|, s. f. / molécule, s. f. / molecule.
[Dim. lat. moles = mas inform\.] Cea mai mic parte dintr-o substan] chimic
omogen care posed înc toate propriet\]ile acestei substan]e [i care poate exista în stare liber într-o faz dat (gaz, lichid,

518. 518
solid, solu]ie). M. se distinge de *atom, care este cea mai mic parte dintr-un element susceptibil s se combine cu un alt
element.
MOLECUL| ANTISENS / molécule antisens / an-tisense molecule. Sin.: oligonucleotid antisens (v.).
MOLECUL|-GRAM, s. f. / molécule-gramme, s. f. / gram-molecule.
[Dim. lat. moles = mas inform\; gramma = greutate mic\,
din gr.
gramma = liter\, caracter.] Sin. desuet pentru mol (v.).
MOLECUL| VECTOARE / molécule vectrice / carrier molecule, carriere substance. Denumire generic pentru moleculele care sunt
utilizate pentru transportul [i concentrarea unui izotop radioactiv la nivelul structurilor (organelor, ]esuturilor) investigate prin
*scintigrafie. ~n prealabil, m. v. este radiomarcat\. Ex.: pentru efectuarea unei *scintigrame osoase se utilizeaz *difosfona]i mar-
ca]i cu *
99m
Techne]iu care se fixeaz specific la nivelul ]esutului osos. Prin urmare, m. v. pentru a fi util trebuie s se fixeze
specific la nivelul structurii investigate.
MOLECULE DE ADEZIUNE CELULAR| / molé-cules d'adhésion cellulaire / cell adhesion mo-lecules. Denumire general pentru un
grup extrem de numeros de molecule (f\când parte din cinci *superfamilii) [i `mp]ite `n dou clase distincte: 1)
Ca
2^
-dependente,
din care fac parte *caderinele, *integrinele [i *selectinele. 2)
Ca
2^
-independente, desemnate frecvent prin acronimul CAM (din
engl.:
Cell Adhesion Molecules). V. CAM.
MOLECULE DE ADEZIUNE CELULAR| VASCULAR| 1 / molécules d'adhésion cellulaire vas-culaire 1 / vascular cell adhesion
molecules 1, VCAM-1. *M. de a. c. esen]iale pentru procesele care implic adeziunea leucocitelor la endoteliul vascular: migrarea
leucocitelor în pl\cile Peyer, mediat de aderarea integrinei
α4 la m. de a. c. v. 1; adeziunea leucocitelor la peretele vascular în
procesul de aterogenez\; procese vasculitice; in-terac]iunea celulelor T cu endoteliul în procesul de fibroz din sclerodermie
(proces mediat de IL1 [i TNF-
α, care induc exprimarea m. de a. c. v. 1 pe suprafa]a celulelor endoteliale). Celulele infec-tate cu
HIV [i macrofagele activate induc exprimarea m. de a. c. v. 1 pe endoteliul vascular cerebral. Abrev.: VCAM-1.
MOLECULE DE ADEZIUNE ENDOTELIU-LEUCO -CIT 1 / molécules d'adhésion endothélium-leu-cocyte 1 / endothelium-leukocyte
adhesion molecules 1, ELAM-1. Grup de molecule constituit din patru familii: selectine, integrine, superfamilia imunoglobuline [i
familia de proteine legate de cartilaj. M. de a. e.-l. 1 sunt implicate în procesele patologice din meningita bacterian\, adeziunea
polimorfonuclearelor neutrofile la endoteliu în bolile infec]ioase [i în sindroamele vasculi-tice. Abrev.: ELAM-1.
MOLGRAMOSTIM|, s. f. / molgramostime, s. f. / molgramostim. *Factor de cre[tere uman *re-combinant care stimuleaz
proliferarea [i diferen-]ierea precursorilor granulocitelor, monocitelor [i limfocitelor T.
MOLLUSCUM / molluscum / molluscum.
[Lat. molluscus = molicel, dim. de la mollis = moale.] Termen general pentru o serie de
tumori benigne, unele semând cu o molusc (ca form [i con-sisten]).
M. contagiosum, v.
MOLLUSCUM CONTAGIOSUM / molluscum contagiosum / molluscum contagiosum. Afec]iune cutanat contagioas [i inoculabil\,
de etiologie viral (un virus apar]inând familiei *
Poxvirus). Se caracterizeaz prin prezen]a unor papule alb-rozate, ombilicate
central, cu localizare facial (la nivelul pleoapelor), pe torace [i în regiunea anogenital\. Sin.: boal Bateman.
MONGOLISM, s. n. / mongolisme, s. m. / mongolism.
[Mongol = membru al grupului etnic nativ din Asia (datorit aspectului
fe]ei); -
ism.] Sin. (nerecomandat) pentru sindrom Down (v.).
MONGOLOID, s. m. / mongoloïde, s. m. / mongoloid.
[Mongol = membru al grupului etnic nativ din Asia (datorit aspectului
fe]ei); gr.
eidos = form\.] Subiect afectat de *mongolism.
MONILIAZ|, s. f. / moniliase, s. f. / moniliasis.
[Lat. monile, -is = colier; -azã.] Var.: monilioz\. Sin.: candidoz (v.).
MONILIOZ|. Var. pentru moniliaz (v.).
MONILIFORM, adj. / moniliforme, adj. / monili-form.
[Lat. monile, -is = colier; forma = form\.] Despre un canal, un cordon sau o
alt forma]iune anatomic care seam cu un [irag de m ii sau cu un colier, prin îngustile repetate pe care le prezint\.
MONITOR, s. n. / moniteur, s. m. / monitor.
[Lat. monitor, -oris = cel care aminte[te, mentor, de la monere = a avertiza.]
Dispozitiv electronic destinat supravegherii automatizate a pacien]ilor în unit\]ile de terapie intensiv sau de reanimare cardiac\.
M. înregistreaz (vizualizeaz\electrocardiograma, presiunile vasculare, ritmul respirator etc., declan[ând totodat o alarm
luminoas [i sonor când valorile parametrilor urmi]i se situeaz în afara intervalelor de varia]ie fixate de medic. V. [i
monitorizare.
MONITORIZARE, s. f. / monitorage, s. m., télésurveillance, s. f. / monitoring.
[Lat. monitor, -oris = cel care aminte[te, mentor, de
la
monere = a avertiza.] Ansamblu de tehnici utilizate în reanimare, terapie intensiv [i în obstetric (precum [i, în general, în
cazul pacien]ilor cu probleme cardiorespiratorii) constând în supravegherea, în mod continuu, a unor parametri fiziologici [i,
uneori, biochimici cu ajutorul dispozitivelor denumite *monitoare. M. în obstetric are ca scop supravegherea ritmului cardiac al
f ului, ca [i a intensit\]ii [i frecven]ei contrac]iilor uterine ale mamei. M. cea mai complex se efectueaz în reanimare, când este
posibil\, [i adesea necesar\, supravegherea a numero[i parametri, pentru majoritatea func]iilor organismului: frecven]a [i
regularitatea b \ilor cardiace, presiunea arterial [i venoas\, debitul cardiac, frecven]a respiratorie, oxigenarea, cantitatea de
bioxid de carbon expirat\, electroencefalograma, presiunea intracranian\, temperatura corporal\, ca [i concentra]ia în sânge a
unor substan]e, îndeosebi glucoza. În sistemele de m. complexe, o serie de parametri sunt vizualiza]i în timp real pe un ecran sau
sunt înregistra]i. În unele sisteme de m. se adapteaz automat [i terapia necesar corectii parametrilor altera]i.
MONOAMIN|, s. f. / monoamine, s. f. / monoa-mine.
[Gr. monos = singur; ammoniakon = sare de amoniu, g\sit în apropierea
templului lui Jupiter
Ammon din Libia; -inã.] Denumire generic pentru grupul de amine cuprinzând *seroto-nina [i
*catecolaminele (*dopamina, *adrenalina, *noradrenalina). În ansamblu, m. exercit la nivelul sistemului nervos central un rol
fiziologic de reglare a tonusului emo]ional [i integrare a fenomenelor vie]ii vegetative [i ale vie]ii de rela]ie.
MONOAMIN-OXIDAZ|, s. f. / monoamine oxy-dase / monoamine oxidase.
[Gr. monos = singur; ammoniakon = sare de amoniu,
g\sit în apropierea templului lui Jupiter
Ammon din Libia; -inã; oxys = acru, oxigen; -azã.] Denumire generic pentru orice
enzim care intervine în degradarea *monoaminelor. M.-o. sunt prezente în cea mai mare parte a ]esuturilor animale (îndeosebi în
ficat [i rinichi). Exist dou tipuri majore: m.-o. A (
MAO A), care catalizeaz selectiv *noradrenalina [i *serotonina, [i m.-o. B ( MAO
B
), care catalizeaz selectiv feniletilamina [i *triptamina. Ambele tipuri catalizeaz *dopaminele. Abrev.: MAO.
MONOARTRIT|, s. f. / mono-arthrite, s. f. / mo-noarthritis.
[Gr. monos = singur; arthron = articula]ie; -itã.] Artropatie care
afecteaz îndeosebi cotul sau genunchiul la mai mul]i ani dup o frac-tur\.
MONOBLAST, s. n. / monoblaste, s. m. / mono-blast.
[Gr. monos = singur; blastos = germen.] Celul a m\duvei osoase din care
deriv *monocitul.
MONOBLEPSIE, s. f. / monoblepsie, s. f. / monoblepsia.
[Gr. monos = singur; blepsis = vedere, v\z.] 1) Tulburare a vederii în
care capacitatea de percep]ie vizual a unui ochi este net superioar fa] de cea a celuilalt ochi. 2) Form de *daltonism în care
subiectul percepe doar o singur culoare.
MONOCATENAR, adj. / monocaténaire, adj. / single stranded.
[Gr. monos = singur; lat. cate-narius = legat `n lan], de la
catenare = a `nl]ui [i catena = lan].] Despre o *macromolecul care posed un singur lan]. Ex.: ADN m.
MONOCIT, s. n. / monocyte, s. m. / monocyte.
[Gr. monos = singur; kytos = celul\.] Cel mai mare tip de *leucocit, cu diametrul de
20-25
µm, cu citoplasma u[or bazofil\, con]inând granula]ii fine azurofile [i un nucleu reniform voluminos. M. reprezint pân la
maximum 8 % din numul leucocitelor. Precursor imediat al numeroaselor tipuri de *macrofage, m. posed\, ca [i acestea, o
capacitate fagocitar [i proprietatea de aderen] la suprafe]e umede. M. secret *citokine. V. [i tab. const. hematol.
MONOCITAR, adj. / monocytaire, adj. / mono-cytic.
[Gr. monos = singur; kytos = celul\.] Care se `nso]e[te de *monocitoz\. Ex.:
angin m.
MONOCITOID, adj. / monocytoïde, adj. / mono-cytoid.
[Gr. monos = singur; kytos = celul\; eidos = form\.] Care este
asem or *monocitului.

519. 519
MONOCITOZ|, s. f. / monocytose, s. f. / mono-cytosis. [Gr. monos = singur; kytos = celul\; -ozã.] 1) Numul de *monocite
circulante, normal circa 500/mm
3
. 2) Prin extensie, cre[terea num\-rului de monocite peste 12 % din leucocite (peste 1 500/mm
3
).
Se observ\, tranzitoriu, în bolile a-cute, îndeosebi în febra tifoid\, endocarditele in-fec]ioase, febrele eruptive, în unele afec]iuni
cronice (paludism, febr recurent etc.) [i în unele forme de leucemii. V. [i mononucleoz infec]ioas\.
MONOCITOZ| ACUT| / monocytose aiguë / infectious mononucleosis. Sin.: mononucleoz infec]ioas (v.).
MONOCLONAL, adj. / monoclonal, -ale, -aux, adj. / monoclonal.
[Gr. monos = singur; klon = ml\di]\, l\star.] Care provine dintr-
un singur *clon celular. Ex.: *anticorp m., *imunoglobulin m., *gamapatie m.
MONOCROMATIC, adj. / monochromatique, adj. / monochromatic.
[Gr. monos = singur; khroma, -atos = culoare.] Care este de
o singur culoare. Ex.: radia]ie m., lumin m.
MONOCULAR, adj. / monoculaire, adj. / monocu-lar, uniocular.
[Gr. monos = singur; lar. ocularis = de ochi, de la oculus = ochi.]
1) Care rezult din utilizarea unui singur ochi. Ex.: vedere m. 2) Despre un sistem optic prev\zut cu un singur ocular. Ex.:
microscop m.
MONODACTIL, adj., s. n. / monodactyle, adj., s. m. / monodactylous.
[Gr. monos = singur; dak-tylos = deget.] 1) Care prezint
un singur deget la nivelul piciorului. 2) Picior cu un singur deget, stare normal\ la unele animale. V. [i monodactilie.
MONODACTILIE, s. f. / monodactylisme, s. m. / monodactylia.
[Gr. monos = singur; daktylos = deget.] Anomalie caracterizat
prin prezen]a unui singur deget la mân\ sau la picior. Sin.: mono-dactil.
MONODACTILISM, s. n. / monodactylisme, s. m. / monodactylism.
[Gr. monos = singur; daktylos = deget; -ism.] Sin.:
monodactilie (v.).
MONOFAGIE, s. f. / monophagie, s. f. / mono-phagia.
[Gr. monos = singur; phagein = a mânca.] Mod de nutri]ie bazat pe un
singur fel de hra-n\.
MONOFAZIC, adj. / monophasique, adj. / mono-phasic.
[Gr. monos = singur; phasis = aparen]\, r\situl unei stele, de la
phainein = a apare.] Aspect al unei înregistri grafice caracterizat prin prezen]a unei singure faze (pozitiv sau negati-v).
MONOFAZIE, s. f. / monophasie, s. f. / monopha-sia.
[Gr. monos = singur; phasis = vorbire.] Tulburare a vorbirii în care bolnavul
repet mereu un singur sunet, un cuvânt sau o propozi]ie.
MONOFTALM, adj., s. m. / monophtalme, adj., s. m. / monophthalmus.
[Gr. monos = singur; oph-thalmos = ochi.] (Persoan\
care nu posed decât un singur ochi, sau la care doar un ochi este func]ional.
MONOFTALMIE, s. f. / monophtalmie, s. f. / mo-nophthalmia.
[Gr. monos = singur; ophthalmos = ochi.] Absen]a congenital a
unui ochi, spre deosebire de *anoftalmie, care înseamn absen]a congenital a ambilor ochi.
MONOGAMIE, s. f. / monogamie, s. f. / monoga-my.
[Gr. monos = singur; gamos = c\s orie.] 1) Forma de c\s orie cea mai
r\spândit\: bbatul are o singur so]ie, femeia are un singur so]. În majoritatea ]ilor lumii, m. este stipulat prin lege, bigamia
(contractarea a dou c\s orii paralele) fiind sanc]ionat prin lege. V. [i poligamie. 2) Stare a unei plante unisexuate.
MONOGEN, adj. / monogène, adj. / monogen.
[Gr. monos = singur; gennan = a produce.] 1) Element chimic monovalent care se
combin într-o singur propor]ie. 2) *Antiser produs prin utilizarea unui singur antigen.
MONOGENEZ|, s. f. / monogenèse, s. f. / mono-genesis.
[Gr. monos = singur; genesis = producere, de la gennan = a produce.]
1) Producerea unui singur descendent, de sex feminin sau masculin. 2) Denumire dat genera]iei directe în care indivizii se
reproduc în acela[i mod, sexuat sau asexuat, spre deosebire de *digenez\. 3) Teorie conform ceia toate organismele vii se
dezvolt din-tr-o singur celul\. 4) Uneori termenul este utilizat ca sin. pentru reproducere asexuat\.
MONOGENIC, adj. / monogénique, adj. / mono-genic.
[Gr. monos = singur; genos = neam, urma[, genera]ie sau gennan = a
produce
.] Care se refer la o singur *gen\; care depinde sau este influen-]at de o singur gen\.
MONOKIN|, s. f. / monokine, s. f. / monokine.
[Gr. monos = singur; (kytos = celul\kinein = a mi[ca; -inã.] Substan]
asem oare *limfokinei, secretat de *monocite [i de *macrofage.
MONOMANIE, s. f. / monomanie, s. f. / monomania.
[Gr. monos = singur; mania = nebunie.] A-fectare mental caracterizat prin
distorsiunea proceselor de gândire cu referire la un singur su-biect sau la o singur idee. Se manifest\, în general, sub forma unui
*delir par]ial exprimat printr-o pasiune exaltat [i expansiv (*erotomanie, *piro-manie) sau *fobii variate, *obsesii diferite, de
fiecare dat unice. Sin.: delir par]ial.
MONOMELIC, adj. / monomélique, adj. / mono-melic.
[Gr. monos = singur; melos = extremitate, membru.] Care se refer la un
singur membru.
MONOMELIE, s. f. / monomélie, s. f. / monome-lia.
[Gr. monos = singur; melos = extremitate, membru.] *Ectromelie total a unui
singur membru inferior.
MONOMER, adj., s. m. / monomère, adj., s. m. / monomer.
[Gr. monos = singur; meros = parte.] Veriga de baz a unui polimer.
Ex.: în cazul macromoleculelor proteice, m. sunt aminoacizii, iar în cazul acizilor nucleici, nucleotizii.
MONOMIOZIT|, s. f. / monomyosite, s. f. / mono-myositis.
[Gr. monos = singur; mys, myos = mu[chi; -itã.] Inflama]ia unui
mu[chi izolat. Termenul este utilizat îndeosebi pentru *miozita cu caracter recidivant a mu[chiului biceps brahial.
MONONEVRIT|, s. f. / mononévrite, s. f. / mono-neuritis.
[Gr. monos = singur; neuron = nerv; -itã.] Afectarea izolat a unui nerv
periferic, îndeosebi în caz de paralizie *troncular a unui membru.
MONONUCLEAR, adj., s. n. / mononucléaire, adj., s. m. / mononuclear.
[Gr. monos = singur; lat. nucleus = sâmbure, nucleu.] 1)
Care nu are decât un singur nucleu. 2) Celul sanguin care nu posed decât un singur nucleu nesegmentat (în opozi]ie cu
granulocitele denumite polinucleare, care, de fapt, au tot un singur nucleu, care este polilobular, v. polinuclear). *Monocitele [i
*limfocitele sunt m.
MONONUCLEOTID, s. n. / mononucléotide, s. m. / mononucleotide.
[Gr. monos = singur; lat. nucleus = sâmbure, nucleu.] V.
nucleotid.
MONONUCLEOZ|, s. f. / mononucléose, s. f. / mononucleosis.
[Gr. monos = singur; lat. nu-cleus = sâmbure, nucleu; -ozã.]
Cre[terea num\-rului de leucocite *mononucleare în sânge.
MONONUCLEOZ| INFEC}IOAS| / mononuclé-ose infectieuse / infectious mononucleosis, glandular fever. Boal infec]ioas acut\,
relativ pu]in contagioas\, determinat de *virusul Epstein-Barr, a cui poart de intrare este orofaringian sau sanguin\. Celulele
]int sunt *limfocitele B cu receptori de membran pentru acest virus. Boala infecteaz îndeosebi adul]ii tineri [i este definit prin
criterii clinice (febr\, angin\, adenopatii, splenomegalie), hematologice (leucocitoz cu mononucleoz intens [i limfocite atipice) [i
serologice (anticorpi heterofili [i/sau anticorpi specifici fa] de virusul Epstein-Barr, care pot fi eviden]ia]i prin *reac]ia Paul-Bunnel-
Hgu]iu). Sin.: angin monocitar\, boala logodnicilor, boala sutului prelungit, boal Pfeiffer, febr ganglionar\, monocitoz
acut\.
MONOPLEGIE, s. f. / monoplégie, s. f. / mono-plegia.
[Gr. monos = singur; plege = lovitur\.] Paralizie limitat la un singur
membru.
MONOPODIE, s. f. / monopodie, s. f. / monopo-dia.
[Gr. monos = singur; pous, podos = picior.] Tip de *simelie caracterizat prin
existen]a unui singur picior median.
MONORHIDIE, s. f. / monorchidie, s. f. / monor-chidism.
[Gr. monos = singur; orkhis, -idos = testicul.] Absen]a congenital a
unui testicul. V. [i anorhidie.
MONOSIMPTOMATIC, adj. / monosympt oma-tique, adj. / monosymptomatic.
[Gr. monos = singur; symptoma, -atos = ceea ce
survine `mpre-un\, de la
syn = `mpreun\, piptein = a veni.] Care se manifest printr-un singur *simptom.
MONOSINAPTIC, adj. / monosynaptique, adj. / monosynaptic.
[Gr. monos = singur; synapsis = punct de leg ur\, de la syn =
`mpreun\,
hapsis = unire [i haptein = a prinde, a ata[a.] Care se refer la o singur *sinaps\. Ex.: *reflex m.

520. 520
MONOSOMIE, s. f. / monosomie, s. f. / mono-somy. [Gr. monos = singur; soma, -atos = corp.] Boal determinat de absen]a
unui cromozom dintr-o pereche, to]i ceilal]i cromozomi fiind normali, dispu[i în perechi. Anomalia poate afecta perechea de
cromozomi sexuali sau gonozomi. Acesta este cazul *sindromului Turner. Alteori, es-te alterat o pereche de cromozomi somatici
sau autozomi.
MONOSOMIE PAR}IAL| / monosomie partielle / partial monosomy. Stare rezultat `n urma pierderii unui fragment de cromozom.
Ex.: `n *sindromul Lele-Penrose se produce dele]ia bra]ului lung al cromozomului 13.
MONOSPORIOZ|, s. f. / monosporiose, s. f. / monosporiosis.
[Gr. monos = singur; spora = s\-mân]\, de la sperein = a
`ns\mân]a; -
ozã.] Boal `n general cutaneo-mucoas\, determinat de ciuperci din genul Monosporium.
MONOTERAPIE, s. f. / monothérapie, s. f. / mo-notherapy.
[Gr. monos = singur; therapeia = tratament, de la therapeuein = a
`ngriji
.] Tratament bazat pe un singur medicament sau pe o singur tehnic\.
MONOTERMIE, s. f. / monothermie, s. f. / mono-thermia.
[Gr. monos = singur; therme = c\ldur\.] Anomalie de termoreglare
constând în men]inerea neschimbat a temperaturii în tot cursul zilei.
MONOVALENT, adj. / monovalent, -e, adj. / monovalent.
[Gr. monos = singur; lat. valens, -ntis = tare, viguros, de la valere = a
valora
.] 1) Care posed o singur *valen]\. 2) Un vaccin sau un ser preparat pornind de la o singur specie microbian [i care
asigur protec]ia doar împotriva infec]iilor cauzate de aceast specie.
MONOXID DE AZOT / monoxyde d'azot / nitric oxide.
[Gr. monos = singur; oxys = acru, oxigen; a - priv.; zoe = via]\.] Sin.: oxid
nitric (v.).
MONOXID DE CARBON / oxyde de charbon / carbon monoxide.
[Gr. monos = singur; oxys = a-cru, oxigen; lat. carbo, -onis =
cbune
.] Sin.: oxid de carbon (v.).
MONOZAHARIDE, s. n. pl. / monosaccharides, s. m. pl. / monosaccharides.
[Gr. monos = singur; lat. saccharum, gr.
sakkharon = zah.] Sin.: oze (v.).
MONOZIGOT, adj. / monozygote, adj. / monozy-gotic.
[Gr. monos = singur; zygotos = legat `m-preun\, de la zygor = eu unesc.]
Despre gemenii identici care provin din acela[i ovul fecundat, din-tr-un *ou unic, având *placenta comun\. Se disting: 1)
M.
dicorionic
sau diamniotic, care carac-terizeaz gemenii adeva]i, când oul ini]ial s-a di-vizat foarte precoce, în prima zi a
*fecunda]iei, [i, ca urmare, cele dou ou rezultate din scindarea oului ini]ial se implanteaz ca la *dizigo]i, rezultând dou\ placente
distincte, fiecare având un *corion [i un *amnios propriu. 2)
M. heteroalelic, caracteristic a gemenilor adeva]i care prezint
anomalii ale genelor din cromozomii proprii, fiind deosebi]i prin *alele diferite. 3)
M. heterocariot, caracteristic a gemenilor
adeva]i care, de[i proveni]i dintr-un singur ou, nu au cromozomii i-dentici. 4)
M. monocorionic [i diamniotic se refer la gemenii
adeva]i care au în comun o placent [i un corion, dar fiecare are amniosul propriu, cei doi saci amniotici fiind separa]i printr-un
*cloazon. 5)
M. monocorionic [i monoamniotic, atunci când gemenii adeva]i care au în comun o singur pla-cent\, un singur
corion [i un singur amnios; în consecin]\, gemenii sunt situa]i în acela[i sac a-mniotic. V. [i geam. Sin.: univitelin.
MONSTRU, s. m. / monstre, s. m. / monster.
[Lat. monstrum = ar are.] F cu o form aberant fa] de normal, cu malforma]ii
congenitale multiple, de regul incapabil s\-[i realizeze func]iile vitale.
M. dubli se numesc siamezi; uneori ace[tia supravie]uiesc.
MONSTRUOZITATE, s. f. / monstruosité, s. f. / monstrosity.
[Lat. monstrositas, -atis = monstruozitate, de la monstrum =
ar are
.] Diformitate congenital major\.
MONTUR|, s. f. / montage, s. m. / mounting.
[Fr. monture = montur\, din lat. pop. montare = a urca, de la mons, -ntis =
munte
.] Parte dintr-un sistem în care se fixeaz o pies\. M. de prob\ este rama de ochelari pentru lentilele corectoare.
MORAXELLA CATARRHALIS / Moraxella catar-rhalis / Moraxella catarrhalis.
[Victor Morax, oftalmolog francez, medic la
Hôpitaux de Paris, 1866-1935; lat.
catarrhus = guturai, de la gr. ka-ta = `n jos, rhein = a curge.] Specie de coci
aerobi Gram-negativi [i oxidazo-pozitivi din genul
Mora-xella (Branhamella), genul Neisseriaceae, compo-nent a florei banale a
nazofaringelui uman. Este cauz ocazional de otit medie, sinuzit [i infec-]ie bronhopulmonar\. Sin. vechi, în ordine cronologic\:
Micrococcus catarrhalis, Neisseria catar-rhalis, Branhamella catarrhalis.
MORBID, adj. / morbide, adj. / morbid.
[Lat. mor-bidus = boln\vicios, de la morbus = boal\.] Care indic o stare boln\vicioas\,
care ]ine de o boal\; nes os din punct de vedere fizic, psihic sau moral. Ex.: proces m., team m.
MORBIDITATE, s. f. / morbidité, s. f. / morbidity.
[Lat. morbidus = boln\vicios, de la morbus = boal\.] 1) Caracterul a ceea ce
este *morbid; *pre-dispozi]ie la îmboln\vire. 2) Indicator al stii de s ate, rezultat din raportul dintre numul bolnavilor [i
întreaga popula]ie dintr-un anumit teritoriu, într-o anumit perioad de timp. De obicei, numul de cazuri de boal se raporteaz la
100 000 de locuitori.
M. general\ cuprinde toate cazurile noi de îmboln\vire apute într-o popula-]ie. M. specific\ se calculeaz
dup anumite criterii, cel mai adesea pentru o anumit boal sau un grup de boli [i pe grupe de vârst\. V. inciden] [i prevalen]\.
MORBILIFORM, adj. / morbilliforme, adj. / mor-billiform.
[Lat. medieval morbilli = rujeol\, de la morbus = boal\; forma =
form\
.] Element tegumentar care seam cu cel specific erup]iei cutanate din *rujeol\. Ex.: eritem (rush) m.
MORBILLIVIRUS / Morbillivirus / Morbillivirus.
[Lat. medieval morbilli = rujeol\, de la morbus = boal\; virus = venin, otrav\.]
Gen de viru[i ARN care apar]ine familiei
Paramyxoviridae.
MORB POTT / mal de Pott / Pott’s disease.
[Lat. morbus = boal\; Sir Percival Pott, chirurg englez, 1714-1788.] Tuberculoz
vertebral\, *spondilodiscit tuberculoas cu afectarea corpilor vertebrali, care determin *gibozitate (prin tasarea distructiv a
vertebrelor afectate). ~n cazurile grave se poate complica cu *paraplegie.
MORBUS, s. n. / morbus, s. m. / morbus.
[Lat. morbus = boal\.] Boal\; în general se asociaz cu un nume propriu sau cu un
caracter esen]ial al afec]iunii. Ex.:
m. nauticus - r\u de mare; m. co-xae senilis - coxartroz\.
MORDEX, s. n. / mordex, s. m. / mordex.
[Lat. mordax, -acis = care mu[c\, de la mordere = a mu[ca.] Raporturi de ocluzie
interdentar între arcada superioar [i cea inferioar atunci când gura este închis\.
M. apertus: ocluzie deschis interin-cisivi.
MORFEA, s. f. / morphée, s. f. / morphea.
[Gr. morphe = form\.] Leziune din *sclerodermia `n pl\ci, unic sau multipl\,
caracterizat printr-o pa-t eritematoas a cei extensie este marcat de o zon periferic violacee, pe când centrul s\u este alb
sidefiu, scleros [i atrofic.
MORFEIC, adj. / morphéique, adj. / morpheic.
[Gr. Morpheos = zeul somnului.] Care are loc `n timpul somnului.
MORFIN|, s. f. / morphine, s. f. / morphine.
[Gr. Morpheos = zeul somnului (datorit ac]iunii soporifice a drogului); - inã.]
Principalul [i cel mai activ alcaloid al opiului, C
17H
19NO
3. Se prezint ca o pulbere alb\, solubil `n solu]ii acide [i bazice, fiind
utilizat sub form de suri: clorhidrat sau sulfat. Ac]iunea farmacologic a m., complex\, se exprim `n esen] la nivelul SNC.
Chiar `n doze foarte mici (5-10 mg), m. exercit o u[oar ac]iune analgezic\, `nso]it de euforie prin deprimarea cortexului cerebral
[i favorizeaz somnul. La doze mari, provoac un somn comatos [i, frecvent, o depresie a centrilor respiratori bulbari. De aceea,
utilizarea terapeutic a m. este limitat la cazurile grave, `ndeosebi `n sindroamele dureroase care nu r\spund la alte analgezice.
S-a demonstrat existen]a m. endogene, denumite *endorfine. V. [i morfinism, morfinomanie.
MORFINISM, s. n. / morphinisme, s. m. / mor-phinism.
[Gr. Morpheos = zeul somnului (datorit ac]iunii soporifice a drogului);
-
inã; -ism.] Stare patologic determinat de consumul cronic sau excesiv de *morfin\. M. apare [i în sevrajul la morfin\. V. [i
morfinomanie.
MORFINOMANIE, s. f. / morphinomanie, s. f. / morphinomania.
[Gr. Morpheos = zeul somnului (datorit ac]iunii soporifice a
drogului); -
inã; mania = nebunie.] *Toxicomanie la *morfin\.
MORFINOMIMETIC, adj. / morphinomimétique, adj. / morphin-like.
[Gr. Morpheos = zeul somnului (datorit ac]iunii soporifice a
drogului); -
inã; mimetikos = care imit\, de la mimeisthai = a imita.] Care exercit o ac]iune asem oare cu cea a *morfinei.
Ex.: medicament m.

521. 521
MORFOGEN, adj. / morphogène, adj. / morpho-genic. [Gr. morphe = form\; gennan = a produce.] Factor difuzibil, prezent,
probabil, `ndeosebi `n *embriogenez\, capabil s\ suscite r\spunsuri celulare diferite în func]ie de un gradient de concentra]ie.
Singura substan] de acest tip identificat pân în prezent la vertebrate este *acidul retinoic, care se fixeaz pe receptorii nucleari
lega]i la ADN. Unul din ei, codificat prin gena
hap, este implicat în hepato-carcinomul indus prin virusul *hepatitei virale B (HBV).
MORFOGENEZ|, s. f. / morphogenèse, s. f. / morphogenesis.
[Gr. morphe = form\; genesis = producere, de la gennan = a
produce
.] Proces care survine `n dezvoltarea organismelor pluricelulare, `n cursul cuia celulele *diferen]iate se organizeaz `n
structuri multicelulare complexe [i dobândesc o form specific (]esuturi [i organe) adaptat diferitelor func]ii. Derularea m., care
se efectueaz `n paralel [i independent de diferen]ierea celular\, se afl sub control genetic.
MORFOGNOZIE, s. f. / morphognosie, s. f. / mor-phognosia.
[Gr. morphe = form\; gnosis = percepere, cunoa[tere, de la gnonai
= a cunoa[te
.] Capacitatea unui subiect de a recunoa[te, prin intermediul sim]ului tactil, forma obiectelor.
MORFOGRAFIE, s. f. / morphographie, s. f. / morphography.
[Gr. morphe = form\; graphein = a scrie.] Clasificarea
organismelor `n func]ie de form [i de structur\.
MORFOLOGIE, s. f. / morphologie, s. f. / mor-phology.
[Gr. morphe = form\; logos = [tiin]\.] 1) Studiul [i descrierea formei
exterioare a organismelor vii (animale sau vegetale) [i a organelor acestora. Include anatomia, histologia, embriologia comparat\.
2) Prin extensie, aspectul macro-scopic al organismelor sau al diferitelor organe.
MORFOMETRIE, s. f. / morphométrie, s. f. / mor-phometry.
[Gr. morphe = form\; metron = m\-sur\.] M\surarea formelor
organismelor.
MORFOTIP, s. n. / morphotype, s. m. / morpho-type.
[Gr. morphe = form\; typos = tip.] Categorie `n care este clasificat un
individ `n func]ie de caracteristicile sale morfologice macroscopice.
MORGAN, s. m. / Morgan, s. m. / Morgan.
[Tho-mas H. Morgan, genetician american, 1866-1945.] Unitate de m\sur a distan]ei
dintre genele aceluia[i cromozom, exprimând procentajul de *cros-sing-over pentru fiecare meioz\. M. este o unitate foarte mare,
lungimea total a întregului genom u-man fiind de 30 M, de aceea se utilizeaz în mod curent submultiplul centimorgan. Un M.
corespunde, în prim aproxima]ie, la 10
8
perechi de ba-ze ADN.
MORGANELLA / Morganella / Morganella.
[Har-ry de Riemer Morgan, bacteriolog englez, Londra, 1863-1931.] Gen de
bacili mobili din familia
Proteeae, întâlnit în fecalele umane [i ale altor mamifere. M. morganii, singura specie a genului, este un
microb patogen oportunist care poate pro-duce infec]ii de tract urinar [i, secundar, infec]ii ale tractului respirator, sângelui [i
pl\gilor.
MORG|, s. f. / morgue, s. f. / morgue.
[Fr. morgue.] 1) Cl\dire destinat p\strii cadavrelor. 2) Înc\pere în care se fac autopsiile.
MORTAL, adj. / mortel, -elle, adj. / mortal.
[Lat. mortalis = muritor, de la mors, -rtis = moarte.] Sin.: letal (v.).
MORTALITATE, s. f. / mortalité, s. f. / mortality.
[Lat. mortalitas, -atis = pieire, de la mors, -rtis = moarte.] Indice rezultat din
raportarea numului de decese dintr-o popula]ie la totalul popula]iei respective, pentru o anumit perioad de timp, de obicei un
an. Se disting: 1)
M. general\ se exprim prin numul de decese la 1 000 de locuitori, m. prin anumite boli, prin raportarea la
100 000 de locuitori. 2)
M. matern\, "decesul unei femei survenit în cursul sarcinii sau într-un interval de 42 zile de la sfâr[itul
sarcinii" (OMS). 3)
M. infantil\, numul de copii deceda]i în cursul primului an de via] raportat la numul total de copii n\scu]i vii.
4)
M. natal\ sau mortinatalitatea este numul de copii n\scu]i mor]i raportat la totalitatea na[terilor. 5) M. neonatal\, numul de
copii deceda]i în prima lun de la na[tere raportat la numul de copii n\scu]i vii. 6)
M. perinatal\, numul de copii n\scu]i mor]i
sau deceda]i în primele [ase zile de via] raportat la totalitatea na[terilor.
MORTIFICARE, s. f. / mortification, s. f. / mortifi-cation.
[Lat. mortificare = a face s moar ceva, de la mors, -rtis = moarte,
ficare, derivat de la facere = a face.] Pierderea func]iilor unui ]esut sau organ (*necroz\ es septic sau ca
urmare a întreruperii iriga]iei sanguine în teritoriul respectiv.
M. pulpar\, necroza pulpei dentare.
MORTINATALITATE, s. f. / mortinatalité, s. f. / mortinatality.
[Lat. mors, -rtis = moarte; natalis = referitor la na[tere, de la natus
= n\scut
.] 1) Propor]ia na[terilor de copii mor]i. V. [i mortalitate. 2) Mortalitate în uter într-o gesta]ie cu durat peste 6 luni (în unele
]i).
MORUL|, s. f. / morula, s. f. / morula.
[Lat. morum = dud\; -ulã.] Denumire a *oului pe cale de a se segmenta, când cavitatea de
segmentare nu este sau este pu]in format\. Este primul stadiu de segmentare a oului fecundat (aspectul unei mure) înainte de a
trece în stadiul de *blastul\.
MORV|, s. f. / morve, s. f. / glanders.
[Fr. morve, din lat. morbus = boal\; morva era prin excelen] o boal a calului - dup
Littré
.] Boal infec]ioas extrem de contagioas [i adesea mortal\, cauzat de bacilul Malleomyces mallei. Apare îndeosebi la
animale (cai, catâri), dar poate fi transmis [i la om. Se manifest prin afectarea c\ilor respiratorii sau nodozit\]i [i abcese
cutanate. Pop.: r\pciug\.
MOSTR|, s. f. / échantillon, s. m. / sample.
[Neogr. mostra = mostr\.] Sin.: e[antion (v.).
MOTILIN|, s. f. / motiline, s. f. / motilin.
[Lat. mo-tus = mi[care, de la movere = a mi[ca, sau moti-tare = a se agita; -inã.]
Polipeptid alc uit din 22 de aminoacizi, secretat la om doar de celulele EC
1 ale mucoasei duodenale. Gena codant a
precursorului, alc uit din 115 aminoacizi, se afl pe cromozomul 6. M. ac]ioneaz asupra motrici-t\]ii esofagului inferior [i, mai
slab, asupra celei intestinale.
MOTILITATE, s. f. / motilité, s. f. / motility.
[Lat. motus = mi[care, de la movere = a mi[ca, sau mo-titare = a se agita.] 1)
Capacitate de mi[care. 2) Ansamblu de mi[ci proprii unui sistem (ex.:
m. visceral\) sau unui organ (ex.: m. gastric\, m. o-cular\).
3)
M. supleat\, mi[ci produse de grupe-le musculare vecine mu[chilor paraliza]i [i destinat s\ remedieze în parte inactivitatea
acestora.
MOTIVA}IE, s. f. / motivation, s. f. / motivation.
[Lat. motivus = mobil, de la movere = a mi[ca.] Ansamblul factorilor con[tien]i
sau/[i incon[tien]i care determin un act, o conduit\.
MOTONEURON, s. m. / motoneurone, s. m. / mo-toneuron.
[Lat. motor, -oris = cel care pune `n mi[care, de la movere = a mi[ca;
gr.
neuron = nerv.] Celul nervoas cu func]ie motorie. Sin.: neuron motor.
MOTOR, adj., s. n. / moteur, -trice, adj., s. m. / motor.
[Lat. motor, -oris = cel care pune `n mi[-care, de la movere = a mi[ca.] 1)
Care determin mi[carea, care contribuie la efectuarea sa sau se refer la mi[care: nerv m., tulburare m., fibre m. 2) Aparat care
produce o energie mecanic\.
MOTRICITATE, s. f. / motricité, s. f. / motricity.
[Lat. motor, -oris = cel care pune `n mi[care, de la movere = a mi[ca.] Proprietate
pe care o posed centrii nervo[i de a declan[a contrac]ia muscular\.
MOXA, s. f. / moxa, s. m. / moxa.
[Jap. moe kusa = iarb care arde.] Bastona[ sau sfer mic dintr-o substan] combustibil care
se depune `n anumite puncte ale corpului pentru producerea unei cauterizi. V. [i moxibustie.
MOXIBUSTIE, s. f. / moxibustion, s. f. / moxibus-tion.
[Jap. moe kusa = iarb care arde; lat. bus-tum = rug, sau combustus, de
la
comburere = a arde.] Procedeu terapeutic practicat `nc din Antichitate `n Extremul Orient, constând `n aplicarea `n anumite
puncte ale corpului a unei substan]e (*moxa) care dup aprindere arde lent.
MOYAMOYA, s. f. / moyamoya, s. m. / moyamo-ya.
[Jap. moyamoya = ce]os, vag; denumirea vine de la aspectul brumat, "în fum
de ]igar\" [i se refer la imaginile în corol observate la examinarea fundului de ochi.
] Sin.: boal moyamoya (v.).
MOZAIC, s. n. / mosaïque, s. m. / mosaic.
[Ital. mosaico, din lat. musivum = lucrare în mozaic, de la gr. mouseios = referitor la
Muze
.] 1) Anomalie a reparti]iei cromozomilor survenit în anumite celule, dup fecunda]ie. Ca urmare, organismul con]ine celule
al cor *cariotip este diferit de cel al ansamblului celulelor. În m. pot exista una sau mai multe subpopula]ii celulare diferite
genetic. Frecvent, o popula]ie celular este normal [i alta con]ine un cromozom defect. Ex.: *sindroamele Down [i Turner. 2)

522. 522
Aspect al mucoasei colului u-terin observat colposcopic: suprafe]e poligonale sau ovale, alb-galbene, sunt separate de dungi ro-
[ietice. 3) Denumire generic dat unor viroze vegetale: m. tutunului, m. tomatelor.
MOZAIC FLUID / mosaïque fluid / fluid mosaic. Denumirea modelului molecular prin care sunt reprezentate actualmente
biomembranele: *dublul strat lipidic în care se afl incluse integral, sau la suprafa]a acestuia, proteinele care, datorit *fluidi-t\]ii
membranei, prezint un grad de mobilitate.
MUCILAGIU, s. n. / mucilage, s. m. / mucilage.
[Lat. mucilago, -ginis, de la mucus = mucus.] 1) Solu]ie coloidal apoas
vâscoas de macromolecule naturale sau de sintez\, ob]inut prin îmbibarea cu ap\ sau prin extrac]ie direct dintr-un produs
vegetal. 2) Policeramid care are în compo-zi]ie heteropoliholozide, la care se adaug sau nu acizi uronici. Policeramidele au masa
molecular de 5.10
4
-10
6
Da [i caracter acid (când con]in acizi ceronici) sau bazic. Prin absorb]ie de ap î[i m\-resc considerabil
volumul, de unde utilizarea lor ca substan]e farmaceutice auxiliare. Exercit un efect de stimulare a peristaltismului intestinal [i la-
xativ u[or.
MUCIN|, s. f. / mucine, s. f. / mucin.
[Lat. mucus = mucus; -inã.] *Glicoprotein azotat prezent în secre]iilor glandelor mucoase,
bogat în fucoz (
fucomucin\) sau în acid sialic (sialomucin\). M. nu sunt hidrolizabile prin enzime proteolitice [i, de aceea,
asigur o protec]ie eficient a mucoaselor, îndeosebi a celor digestive.
MUCINOZ|, s. f. / mucinose, s. f. / mucinosis.
[Lat. mucus = mucus; -inã; -ozã.] Infiltra]ie cutanat determinat de acumularea de
*mucin com-pus îndeosebi din *mucopolizaharide acide, care pot fi identificate cu ajutorul unor coloran]i speciali (albastru de
toluidin\, mucicarmin). Se disting: 1)
M. focal\, nodul cu m. dermic\. 2) M. folicular\. 3) M. papuloas\ se caracterizeaz printr-o
infiltra]ie mucinoas a dermului care conduce la formarea de papule diseminate [i printr-un aspect scleros al pielii; în sânge este
detectat\, de regul\, o *imunoglobulin monoclonal\.
MUCINOZ| FOLICULAR| / mucinose folliculaire / follicular mucinosis. Boal a *foliculului pilos în care se produce o inflama]ie cu
infiltra]ie electiv de *mucin\. Se observ îndeosebi la adultul tâ-n, generând arii de *alopecie, iar la nivelul fe]ei [i gâtului pl\ci
ro[ietice sau papule foliculare.
MUCOAS|, s. f. / muqueuse, s. f. / mucous membrane. NA: tunica mucosa.
[Fr. muqueuse, din lat. mucosus = mucos, de la
mucus = mucus.] Membran format din epiteliu cilindric sau pavi-mentos care c\ptu[e[te peretele intern al cavit\-]ilor naturale [i
al organelor cavitare.
MUCOAS| PITUITAR| / muqueuse pituitaire / mucous membrane of nose, schneiderian membrane. NA: membrana mucosi nasi
(regio olfactoria). V. pituitar.
MUCOCEL, s. n. / mucocèle, s. f. / mucocele.
[Lat. mucus = mucus; gr. kele = tumor\, hernie.] Forma]iune chistic al cei
con]inut este alc uit din mucus. V. mucocel apendicular [i mucocel lacrimal.
MUCOCEL APENDICULAR / mucocèle appendi-c ulaire / mucocele of the appendix. Pseudotu-mor a apendicelui caracterizat prin
acumularea de mucus în lumenul apendicelui. Se deosebesc dou tipuri de m. a.: prin hiperplazia epiteliului glandular [i prin
obstruc]ia lumenului apendicular.
MUCOCEL LACRIMAL / mucocèle lacrymale / lacrimal mucocele. Dilata]ie a sacului lacrimal prin acumulare de substan] g\lbuie
vâscoas\, ca urmare a obstruc]iei canalului lacrimonazal. Local se observ o tumefac]ie rece (neinflamatorie) circumscris\, de
form ovoidal\.
MUCOID, adj. / mucoïde, adj. / mucoid, muci-noid.
[Lat. mucus = mucus; gr. eidos = form\.] Care se aseam cu *mucina sau a
cui struc-tur aminte[te pe cea a unei mucoase.
MUCOLIPIDOZ|, s. f. / mucolipidose, s. f. / mu-colipidosis.
[Lat. mucus = mucus; gr. lipos = gr\sime; -ozã.] Boal metabolic
ereditar caracterizat prin acumularea, în viscere [i în celulele mezenchimatoase, de mucopolizaharide acide [i de glicolipide. Au
fost descrise mai multe m., toate fiind asem oare prin semnele clinice cu *boala Hurler, de care se deosebesc prin absen]a
secre-]iei urinare de mucopolizaharide. M. apar]ine boli-lor lizozomale. ~n categoria m. sunt incluse:
m. tip I sau sialidoza tip I (v.);
m. tip II (prin deficit al unei hidrolaze acide, prin lipsa unui reziduu fosfomanozil); m. tip H I sau polidistrofia pseudo-Hurler (acela[i
defect ca [i `n cazul m. tip II, dar incomplet manifestat); *manozidoza; *fucozidoza.
MUCOLITIC, adj., s. n. / mucolytique, adj., s. m. / mucolytic.
[Lat. mucus = mucus; gr. lytikos = care distruge, de la lyein = a
distruge
.] Substan] cu ac]iune litic asupra mucusului bron[ic (*tripsi-n\, *alfachimotripsin).
MUCOPOLIZAHARIDE, s. n., pl. / mucopolysaccharides, s. m., pl. / mucopolysaccharides.
[Lat. mucus = mucus; gr. polys =
mul]i; lat.
saccharum, gr. sakkharon = zah.] Sin.: glicozaminoglicani (v.).
MUCOPOLIZAHARIDOZ|, s. f. / mucopolysac-charidose, s. f. / mucopolysaccharidosis.
[Lat. mucus = mucus; gr. polys = mul]i;
lat.
saccha-rum, gr. sakkharon = zah; -ozã.] Grup de boli genetice secundare unor defecte ale metabolismului
mucopolizaharidelor. Se produc: modifici scheletice, întârziere mintal\, tulburi viscerale [. a. Exist mai multe tipuri:
tipul I, prin
deficit de
α-L-iduronidaz\, cu variante, I-H (*boal Hurler), I-S (*sindrom Scheie), I-H/S (form intermediar între I-H [i I-S); tipul II
(*sindrom Hunter);
tipul III (*boal Sanfilippo); tipul IV (*boal Morquio); tipul V (sindrom Scheie, devenit\, în prezent, dup o
nomeclatur nou\, I-S);
tipul VI (*sindrom Maro-teaux-Lamy); tipul VII (sindrom Dyggve-Melchior-Clausen).
MUCOPOLIZAHARIDURIE, s. f. / mucopolysac-charidurie, s. f. / mucopolysacchariduria.
[Lat. mucus = mucus; gr. polys = mul]i;
lat.
saccha-rum, gr. sakkharon = zah; gr. ouron = urin\.] Prezen]a mucopolizaharidelor (*proteoglicani) în urin\. În mod
normal, se elimin mucopolizaharidele acide, a cor cantitate nu trebuie s dep\-[easc 10 mg/l la copil [i 5 mg/l la adult. V. [i
mucopolizaharidoz\.
MUCOPROTEIN|, s. f. / mucoprotéine, s. f. / mu-coprotein.
[Lat. mucus = mucus; gr. protos = pri-mul; -inã.] Compus prezent în
]esuturile de conexiune [i suport, alc uit din mucopolizaharide reunite cu grupi prostetice. Este relativ rezistent la denaturare.
MUCORMICOZ|, s. f. / mucormycose, s. f. / mu-cormycosis.
[Lat. mucor, -oris = mucezeal\, mâzg\; gr. mykes, myketos =
ciuperc\; -
ozã.] Infestarea organismului cu o ciuperc din familia Phycomycetes: Mucor, Absidia, Rhizopus. Survine, în general, la
un diabetic în acidocetoz\. M. poate provoca tromboze vasculare extensive, cu deces în câteva zile, uneori com hemiplegic\.
MUCOVISCIDOZ|, s. f. / mucoviscidose, s. f. / mucoviscidosis.
[Lat. mucus = mucus; viscum = clei; -ozã.] Afec]iune familial
(frecvent\, circa 1 caz la 2 000 de na[teri) cu transmitere autozomal recesiv\, caracterizat printr-o disfunc]ie generalizat a
glandelor exocrine [i, secundar, prin cre[-terea viscozit\]ii secre]iilor mucoase (bron[ice [i digestive) [i de o concentra]ie crescut
de sodiu [i clor în sudoare. Evolueaz cu fibroz chistic a pancreasului [i pl\mânilor. Se traduce, de la na[-tere, prin scaune
abundente, gr\soase (prin insu-ficien] de enzime pancreatice), uneori ocluzie in-testinal brutal la nou-n\scut (prin ileus meconi-
al), infec]ii respiratorii (favorizate de bron[iectazii). Diagnosticul este facilitat de dozarea sodiului [i clorului în transpira]ie, a cor
concentra]ie este foarte crescut în aceast boal (sodiu peste 80 mEq/l, iar clorul peste 60 mEq/l). M. se afl în re-la]ie cu
muta]iile genei CFTR (
cystic fibrosis trans-membrane regulator), la nivelul ceia au fost i-dentificate peste 500 de muta]ii. Aceast
gen\, con]inând 24 exoni, este situat pe cromozomul 7 [i codific o protein de 168 kDa, alc\tuit din 1 480 aminoacizi [i
denumit\
cystic fibrose trans-membrane conductance regulator. Proteina este localizat în principal în plasmalema polului apical al
celulelor epiteliilor glandulare, îndeosebi a celulelor seroase traheobron[ice. Aceast molecul formeaz un canal ionic permeabil
pentru Cl
-
[i ATP, iar anumite muta]ii ale genei determin alterarea sa [i, implicit, afectarea func]iilor sale. Cea mai frecvent
muta]ie (60 % din cazuri) const în dele]ia unui triplet de baze în exonul 10 al genei, ceea ce conduce la pierderea fenilalaninei din
po-zi]ia 508 a lan]ului polipeptidic al proteinei. Este posibil detectarea direct prenatal\, iar terapia genic a m. este avansat\.
Sin.: boal fibrochis-tic a pancreasului, fibroz chistic\.
MUCOZITATE, s. f. / mucosité, s. f. / mucosity.
[Lat. mucosus = mucos, de la mucus = mucus.] Aglomerare de substan]
vâscoas [i filant care acoper unele mucoase. M. sunt formate îndeosebi din *mucus, la care se adaug celule descuamate,
microbi [i pulberi.

523. 523
MUCUS, s. n. / mucus, s. m. / mucus. [Lat. mucus = mucus.] Substan] secretat de celulele caliciforme sau celulele glandulare
ale glandelor mu-coase. Este constituit în principal din *mucin\, care îi d aspectul filant, [i con]ine ap\, suri, celule descuamate
[i leucocite. M. este insolubil în alcool [i eter, solubil în ap [i f reac]ie de culoare. Are rol protector al mucoaselor.
MUGUET, s. n. / muguet, s. m. / thrush, white mouth, moniliasis.
[Fr. muguet = l\cr\mioar\; denumit astfel datorit aspectului s\u
alb ca al florii de l\cr\mioar\
.] Mici ulcera]ii ale mucoasei bucale acoperite de un depozit alb datorat unei ciuperci (* Candida
albicans
). Se observ la sugari, la bolnavii ca[ectici sau la cei trata]i intensiv cu antibiotice. Uneori, sub acest nume sunt desem-
nate [i leziunile date de *
Candida pe alte mucoase: m. vaginal, intestinal. Sin. pop.: mgitel. V. [i candidoz\.
MUGUR, s. m. / bourgeon, s. m. / bud.
[Albanez mugull = mugur.] 1) Excrescen] tisular\, format în special din ]esut conjunctiv.
V. [i mugur cnos. 2) Termen generic pentru forma]iuni embrionare primitive din care se vor diferen]ia forma]iuni mai evoluate.
Ex.: *m. facial.
MUGUR C|RNOS / bourgeon char nu / granula-tion tissue. Forma]iune exuberant\, granuloas\, ro[ie, moale, uneori sângerând\,
alc uit din ]e-sut conjunctiv [i caracteristic cicatrizilor *
per secundam. Var.: burjeon (fran]uzism nerecoman-dat)
MUGUR FACIAL / bourgeon facial / facial bud. Forma]iune embrionar care va determina modelarea fe]ei embrionului.
MUGURI GUSTATIVI / bourgeons du goût / taste buds, gustatory buds. NA: caliculi gustatorius. Forma]iuni apar]inând organului
gustativ. Sunt prezente la nivelul papilelor caliciforme linguale, versantului intern al v\lului palatin, epiglotei [i peretelui posterior al
faringelui. M. g. sunt situa]i intraepitelial [i prezint superior orificiul de deschidere al canalului gustativ.
MULAJ, s. n. / moulage, s. m. / casting, molding.
[Fr. moulage, din lat. modulus, dim. de la modus = m\sur\.] Reproducerea
formei unei regiuni ana-tomice prin aplicarea unei paste sau a unor fe[e gipsate.
MULTIFACTORIAL, adj. / multifactoriel, -elle, adj. / multifactorial.
[Lat. multus = mult; factor, -oris = autor, creator, cel ce face,
de la
facere = a face.] Care se afl în rela]ie cu mai multe elemen-te constitutive, cu mai multe cauze, depinzând de acestea.
MULTIGEST|, adj., s. f. / multigeste, adj., s. f. / multigravida.
[Lat. multus = mult; gestare = a purta o sarcin\.] O femeie care
este gravid cel pu]in pentru a doua oar\.
MULTILOCULAR, adj. / multiloculaire, adj. / mul-tilocular.
[Lat. multus = mult; loculus, dim. de la locus = loc.] Care este divizat
în numeroase compartimente. Ex.: chist m. Sin.: plurilocular. Ant.: unilocular.
MULTIMEDIA / multimedia / multimedia.
[Lat. multus = mult; medius = situat la mijloc.] Folosirea computerului pentru
prezentarea de text, grafic\, videomateriale, anima]ie [i sunet într-o form integrat\. Adeseori prezentarea este interactiv\,
utilizatorul având posibilitatea s ob]in anumite informa]ii suplimentare în leg ur cu oricare dintre subiectele marcate
corespunz or. În prezent, mediul de stocare cel mai folosit pentru aplica]iile multimedia este CD-ROM-ul.
MULTINEVRIT|, s. f. / multinévrite, s. f. / disse-minated neuritis.
[Lat. multus = mult; gr. neuron = nerv; -itã.] Sindrom clinic
care const `n afectarea mai multor nervi periferici distinc]i situa]i adesea `n regiuni deptate unele de altele. M. este, deci, suma
mai multor *mononevrite [i, ca urmare, chiar când sunt extensive m. r\mân asimetrice. Se manifest prin dureri, paralizii [i atrofii
ale mu[chilor coresponden]i. V. [i polinevrit\.
MULTIPAR|, adj., s. f. / multipare, adj., s. f. / multipara.
[Lat. multus = mult; parere = a na[-te.] O femeie care a n\scut mai
mul]i copii.
MULTIPLET, s. m. / multiplet, s. m. / multiplet.
[Lat. multus = mult; gr. ploos = `ndoire, pliere; eidos = form\.] 1) Succesiune de
*poten]iale de ac]iune grupate la intervale mici de timp. 2) Termen din *spectrometrie desemnând o linie spectral care la o
rezolu]ie mai mare formeaz mai multe linii spectrale fine.
MULTIVALENT, adj. / multivalent, -e, adj. / multi-valent.
[Lat. multus = mult; valens, -ntis = tare, viguros, de la valere = a avea
for]\, a fi tare
.] 1) Care se combin cu trei sau mai mul]i atomi mo-novalen]i. 2) Care are mai multe func]ii active în organism.
MUMIFICARE, s. f. / momification, s. f. / mummi-fication.
[Ar. moumiya = mumie, de la moum = cear\; lat. ficare, derivat de la
facere = a face.] 1) *Gangren uscat\. 2) Transformare conservatoare a cadavrului în regiuni cu climat cald [i uscat. 3) M. f ului,
transformarea survenit la un f mort în lunile a III-a - a IV-a de via] intrauterin\, dac oul nu s-a infectat. Var.: mumifiere.
MUMIFIERE. Var. pentru mumificare (v.).
MUNC|, s. f. / travail, s. m. / work.
[Sl. monka = munc\, de la monciti = a munci.] Activitate con[ti-ent a omului îndreptat spre
un anumit scop.
MUNTELE LUI VENUS / mont de Vénus / mons veneris. NA: mons pubis.
[Lat. mons, -ntis = munte; Venus, -eris = zei]a
frumuse]ii la romani
.] Proeminen] median larg\, situat la nivelul sim-fizei pubiene, înaintea *vulvei. Se continu infero-posterior
cu *labiile mari [i se pierde superior pe partea inferioar a peretelui abdominal.
MUPIROCIN|, s. f. / mupirocine, s. f. / mupiro-cin. (DCI) Sin.: acid pseudomonic (v.).
MURIN, adj. / murin, -e, adj. / murine.
[Lat. mus, muris = [oarece.] Care provine de la [obolan sau de la [oarece; relativ la aceste
animale. Ex.: antigen m., tifos m.
MURMUR, s. n. / murmure, s. m. / murmur.
[Lat. murmur, -uris = murmur.] Zgomot u[or, continuu, asem or celui produs de
un expir cu gura deschis\, ascultat la nivelul inimii, pl\mânilor sau vaselor sanguine.
MURMUR VEZICULAR / murmure vésiculaire / vesicular breathing. Zgomot dulce, aspirativ, perceput normal la ausculta]ia
pulmonar\; corespunde vibra]iilor alveolelor pulmonare destinse de aer în timpul inspirului.
MUSCA / Musca / Musca.
[Lat. musca = musc\.] Gen de insecte, cuprinzând M. domestica, vector mecanic al unor germeni
patogeni varia]i. Larvele dezvoltate în ]esuturi sau cavit\]i determin miaze.
MUSCA }E-}E / mouche tsé-tsé / tse-tse fly. Specie din genul *
Glossina care transmite *tripanosomiazele.
MUSCARIN|, s. f. / muscarine, s. f. / muscarine.
[Lat. muscarius = referitor la mu[te, de la musca = musc\; -inã.] Alcaloid toxic
din
Amanita muscaria. Are ac]iune *parasimpatomimetic\, interceptând specific unul din tipurile de receptori colinergici de pe
membrana structurilor vegetative efectorii (mu[chi netezi, miocard, glande). V. receptor colinergic [i muscarinic.
MUSCARINIC, adj. / muscarinique, adj. / mus-carinic action.
[Lat. muscarius = referitor la mu[te, de la musca = musc\.] Care
exercit o ac-]iune farmacologic analog *muscarinei: diminuarea frecven]ei cardiace, dilatarea arteriolelor, sc\derea presiunii
arteriale, contrac]ia mu[chilor netezi intestinali [i bron[ici, cre[terea secre]iilor. Efectul este rezultatul interac]iunii cu *receptori
muscarinici [i este asem or celui ob]inut `n ur-ma stimulii postganglionare a *parasimpaticului.
MUSCULARIS MUCOSAE / muscularis mucosae / muscularis mucosae. NA: lamina muscularis mucosae.
[Lat. musculus =
mu[chi;
mucosus = mucos, de la mucus = mucus.] Lam sub]ire de celule musculare netede care delimiteaz `n profunzime
mucoasa tubului digestiv. M. m. este frecvent dispus `n dou straturi, unul circular [i altul longitudinal.
MUSCULOAS|, s. f. / musculeuse, s. f. / muscu-laris. NA: tunica muscularis.
[Lat. musculosus = musculos, de la musculus =
mu[chi
.] Strat de fibre musculare care asigur mobilitatea sau motilitatea unui organ.
MUSCULOCUTANAT, adj. / musculo-cutané, -e, adj. / musculo-cutaneous.
[Lat. musculus = mu[chi; cutis = piele.] Care se
distribuie, se ramific la nivelul mu[chilor [i al pielii. Ex.: nervii m. din plexul brahial.
MUSCULOTROP, adj. / musculotrope, adj. / musculotropic.
[Lat. musculus = mu[chi; gr. tro-pe = `ntoarcere, de la trepein = a
`ntoarce
.] Despre o substan] care modific *tonusul [i *con-tractilitatea muscular sau se fixeaz `n ]esutul muscular.
MU{C|TUR|, s. f. / morsure, s. f. / bite. Plag contuz produs cu din]ii, cu strivire, smulgere tisular [i urma din]ilor.
MU{CHI, s. m. / muscles, s. m. / muscle. NA: musculus, pl. musculi.
[Lat. musculus = mu[chi.] Organ format din ]esut conjunctiv
con-tractil. Se disting: 1)
M. netezi, albi, involuntari sau m. ai vie]ii vegetative, situa]i la nivelul viscerelor sau în pere]ii diferitelor
conducte. 2)
M. stria]i, ro-[ii, voluntari sau m. ai vie]ii de rela]ie. 1) M. netezi pot fi: a) m. multiunitari, în care fiecare fibr ac]io-
neaz complet independent fa] de celelalte, fiind adesea inerva]i de o singur termina]ie nervoas (ca în cazul m. stria]i). Ex.: m.
circulari ai ochiului, ai irisului, m. piloerector (care provoac erec]ia pului); b)
m. netezi monounitari sau m. netezi viscerali, în

524. 524
care fibrele musculare se contract împreun\, ca [i cum ar fi o singur unitate; ace[ti m. se g\sesc în pere]ii viscerelor (intestin, c\i
biliare, uretere, uter, vase sanguine). 2)
M. stria]i includ m. scheletici [i miocardul. M. scheletici sunt forma]i din fibre musculare
(alc uite din *miofibri-le), învelite la exterior de o *sarcolem\. Ei reprezint circa 40 % din masa organismului (iar m. ne-tezi [i
miocardul reprezint 10 %). Miocardul sau *m. cardiac este un m. de tip particular, cu miofibrile tipice. V. [i actin\, contrac]ie
muscular\, mio-fibril\, miozin\.
M. ABDUCTOR AL DEGETULUI MIC AL MÂINII / muscle abducteur du petit doigt / abductor muscle of little finger. V. tab. anat. -
mu[chi.
M. ABDUCTOR AL DEGETULUI MIC AL PICIORULUI / muscle abducteur du petit orteil / abductor muscle of little toe. V. tab. anat. -
mu[chi.
M. ABDUCTOR AL HALUCELUI / muscle abduc-teur du gros orteil / abductor muscle of great toe. V. tab. anat. - mu[chi.
M. ABDUCTOR LUNG AL POLICELUI / muscle long abducteur du pouce / long abductor muscle of thumb. V. tab. anat. - mu[chi.
M. ABDUCTOR SCURT AL POLICELUI / muscle court abducteur du pouce / short abductor muscle of thumb. V. tab. anat. - mu[chi.
M. ADDUCTOR AL HALUCELUI / muscle adduc-teur du gros orteil / adductor muscle of great toe. V. tab. anat. - mu[chi.
M. ADDUCTOR AL POLICELUI / muscle adduc-teur du pouce / adductor muscle of thumb. V. tab. anat. - mu[chi.
M. ADDUCTOR LUNG / muscle moyen adduc-teur / long adductor muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. ADDUCTOR MARE / muscle grand adducteur / great adductor muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. ADDUCTOR MIC (v. m. adductor lung). V. tab. anat. - mu[chi.
M. ADDUCTOR MIJLOCIU (v. m. adductor lung). V. tab. anat. - mu[chi.
M. ADDUCTOR SCURT / muscle petit adducteur / short adductor muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. ANCONEU / muscle anconé / anconeus mus-cle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. ANGULAR (v. m. ridic or al scapulei). V. tab. anat. - mu[chi.
M. ANTITRAGUS / muscle de l'antitragus / mus-cle of antitragus. V. tab. anat. - mu[chi.
M. ARIEPIGLOTIC / muscle aryténo-épiglottique / aryepiglottic muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. ARITENOID OBLIC / muscle interaryténoïdien oblique / oblique aritenoid muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. ARITENOID TRANSVERS / muscle interaryté-noïdien transverse / transverse aritenoid mus-cle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. ARTICULAR AL COTULUI / muscle articulaire du coude / articular muscle of elbow. V. tab. anat. - mu[chi.
M. ARTICULAR AL GENUCHIULUI / muscle sous-crural / articular muscle of knee. V. tab. anat. - mu[chi.
M. AURICULAR ANTERIOR / muscle auriculaire antérieur / anterior auricular muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. AURICULAR POSTERIOR / muscle auricu-laire postérieur / posterior auricular muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. AURICULAR SUPERIOR / muscle auriculaire supérieur / superior auricular muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. B|RBIEI / muscle de la houppe du menton / chin muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. BICEPS BRAHIAL / muscle biceps brachial / biceps muscle of arm. V. tab. anat. - mu[chi.
M. BICEPS FEMURAL / muscle biceps crural / biceps muscle of thigh.
V. tab. anat. - mu[chi.
M. BRAHIAL / muscle brachial antérieur / bra-chial muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. BRAHIORADIAL / muscle huméro-stylo-radial / brachioradial muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. BRONHOESOFAGIAN / muscle broncho-œsophagien / bronchoesophageal muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. BUCCINATOR / muscle buccinateur / buccinator muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. BULBOCAVERNOS / muscle bulbo-caver-neux / bubocavernous muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. BULBOSPONGIOS / muscle bulbo-caverneux / bubocavernous muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. CANIN (v. m. ridic\tor al unghiului gurii). V. tab. anat. - mu[chi.
M. CERATOCRICOID / muscle cérato-pharyn-gien / ceratocricoid muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. CILIAR / muscle ciliaire / ciliary muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. CIOCANULUI (v. m. tensor al timpanului). V. tab. anat. - mu[chi.
M. COCCIGIAN / muscle ischio-coccygien / coc-cygeal muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. COMPLEX (v. m. semispinal al capului). V. tab. anat. - mu[chi.
M. COMPLEX MIC (v. m. dorsal lung al capului). V. tab. anat. - mu[chi.
M. CONDROGLOS / muscle chondro-glosse / chondroglossus muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. CONSTRICTOR MIJLOCIU AL FARINGELUI / muscle constricteur moyen du pharynx / mid-dle constrictor muscle of pharynx. V.
tab. anat. - mu[chi.
M. CONSTRICTOR INFERIOR AL FARINGELUI / muscle constricteur inférieur du pharynx / inferior constrictor muscle of pharynx.
V. tab. anat. - mu[chi.
M. CONSTRICTOR SUPERIOR AL FARINGELUI / muscle constricteur supérieur du pharynx / superior constrictor muscle of
pharynx. V. tab. anat. - mu[chi.
M. CORACOBRAHIAL / muscle coraco-brachial / coracobrachial muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. CREMASTER / muscle crémaster / cremaster muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. CRICOARITENOIDIAN LATERAL / muscle crico-aryténoïdien latéral / lateral cricoaryte-noid muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. CRICOARITENOIDIAN POSTERIOR / muscle crico-aryténoïdien postérieur / posterior crico-arytenoid muscle. V. tab. anat. -
mu[chi.
M. CRICOTIROIDIAN / muscle crico-thyroïdien / cricothyroid muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. CROITOR / muscle couturier / sartorius mus-cle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. CVADRICEPS AL COAPSEI / muscle quadri-ceps crural / quadriceps muscle of thigh. V. tab. anat. - mu[chi.

M. DELTOID / muscle deltoïde / deltoid muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. DEPRESOR AL BUZEI INFERIOARE / muscle ca rré du menton / depressor muscle of lower lip. V. tab. anat. - mu[chi.
M. DEPRESOR AL SEPTULUI NAZAL / muscle myrtiforme / depressor muscle of septum. V. tab. anat. - mu[chi.
M. DEPRESOR AL SPRÂNCENEI / muscle abais-seur du sourcil / superciliary depressor mus-cle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. DEPRESOR AL UNGHIULUI GURII / muscle triangulaire des lèvres / depressor muscle of angle of mouth. V. tab. anat. - mu[chi.
M. DETRUSOR AL VEZICII / muscle vésical / bladder wall muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. DIAFRAGM / diaphragme / diaphragm. V. tab. anat. - mu[chi.
M. DIGASTRIC / muscle digastrique / digastric muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. DILATATOR PUPILAR / muscle dilatateur de la pupille / dilator muscle of pupil. V. tab. anat. - mu[chi.
M. DIN}AT ANTERIOR / muscle grand dentelé / lacunar ligament. V. tab. anat. - mu[chi.
M. DIN}AT POSTERIOR INFERIOR / muscle petit dentelé postérieur et inférieur / inferior posterior serratus muscle. V. tab. anat. -
mu[chi.
M. DIN}AT POSTERIOR SUPERIO R / muscle petit dentelé postérieur et supérieur / superior posterior serratus muscle. V. tab.
anat. - mu[chi.
M. DORSAL LUNG / muscle sacro-spinal de Henle / longissimus muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. DORSAL LUNG AL CAPULUI / muscle petit complexus / longissimus muscle of head. V. tab. anat. - mu[chi.
M. DORSAL LUNG AL GÂTULUI / muscle trans-versaire du cou / longissimus muscle of neck. V. tab. anat. - mu[chi.
M. DORSAL LUNG AL TORACELUI / muscle long dorsal / longissimus muscle of back. V. tab. anat. - mu[chi.
M. DORSAL MARE / muscle grand dorsal / latis-simus dorsi muscle. V. tab. anat. - mu[chi.

525. 525
M. DREPT AL ABDOMENULUI / muscle grand droit de l'abdomen / rectus muscle of abdomen. V. tab. anat. - mu[chi.
M. DREPT AL COAPSEI / muscle droit antérieur de la cuisse / rectus muscle of thigh. V. tab. anat. - mu[chi.
M. DREPT ANTERIOR AL CAPULUI / muscle petit droit antérieur de la tête / anterior rectus muscle of head. V. tab. anat. - mu[chi.
M. DREPT INFERIOR AL GLOBULUI OCULAR / muscle dr oit inférieur de l'œil / inferior rectus muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. DREPT INTERN (v. m. gracilis). V. tab. anat. - mu[chi.
M. DREPT LATERAL AL CAPULUI / muscle droit latéral de la tête / lateral rectus muscle of head. V. tab. anat. - mu[chi.
M. DREPT LATERAL AL GLOBULUI OCULAR / muscle droit externe de l'œil / lateral rectus muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. DREPT MEDIAL AL GLOBULUI OCULAR / muscle droit interne de l'œil / medial rectus muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. DREPT POSTERIOR MARE AL CAPULUI / muscle grand droit postérieur de la tête / greater posterior rectus muscle of head. V.
tab. anat. - mu[chi.
M. DREPT POSTERIOR MIC AL CAPU LUI / mus-cle petit droit postérieur de la tête / smaller posterior rectus muscle of head. V.
tab. anat. - mu[chi.
M. DREPT SUPERIOR AL GLOBULUI OCULAR / muscle dr oit supérieur de l'œil / superior rectus muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. EPICRANIAL / muscle épicrânien d'Albinus / epicranial muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. ERECTOR SPINAL / masse commune sacro-lombaire / erector muscle of spine. Sin.: masa comun sacrolombar\. V. tab. anat.
- mu[chi.
M. EXTENSOR AL DEGETELOR / muscle exten-seur commun des doigts / extensor muscle of fingers. V. tab. anat. - mu[chi.
M. EXTENSOR AL DEGETULUI MIC / muscle ex-tenseur propr e du petit doigt / extensor muscle of little finger. V. tab. anat. -
mu[chi.
M. EXTENSOR AL INDEXULUI / muscle exten-seur propre de l'index / extensor muscle of little finger. V. tab. anat. - mu[chi.
M. EXTENSOR LUNG AL DEGETELOR / muscle extenseur commun des orteils / long extensor muscle of toes. V. tab. anat. -
mu[chi.
M. EXTENSOR LUNG AL HALUCELUI / mu scle extenseur propre du gros orteil / long extensor muscle of great toe. V. tab mu[chi.
M. EXTENSOR LUNG AL POLICELUI / muscle long extenseur du pouce / long extensor muscle of thumb. V. tab. anat. - mu[chi.
M. EXTENSOR RADIAL LUNG AL CARPULUI / muscle premier radial externe / long radial extensor muscle of wrist. V. tab. anat. -
mu[chi.
M. EXTENSOR RADIAL SCURT AL CARPULUI / muscle deuxième r adial externe / short radial extensor muscle of wrist. V. tab.
anat. - mu[chi.
M. EXTENSOR SCURT AL DEGETELOR / muscle pédieux / short extensor muscle of toes. V. tab. anat. - mu[chi.
M. EXTENSOR SCURT AL HALUCELUI / muscle court extenseur du gros orteil / short extensor muscle of great toe.
V. tab. anat. -
mu[chi.
M. EXTENSOR SCURT AL POLICELUI / muscle court extenseur du pouce / short extensor muscle of thumb. V. tab. anat. - mu[chi.
M. EXTENSOR ULNAR AL CARPULUI / muscle cubita l postérieur / ulnar extensor muscle of wrist. V. tab. anat. - mu[chi.
M. FARINGOSTAFILIN (v. m. palatofaringian). V. tab. anat. - mu[chi.
M. FESIER MARE (v. m. gluteu mare). V. tab. anat. - mu[chi.
M. FESIER MIC (v. m. gluteu mic). V. tab. anat. - mu[chi.
M. FESIER MIJLOCIU (v. m. gluteu mijlociu). V. tab. anat. - mu[chi.
M. FLEXOR LUNG AL DEGETELOR / mu scle fléchisseur commun des orteils / long flexor muscle of toes. V. tab. anat. - mu[chi.
M. FLEXOR LUNG AL HALUCELUI / muscl e long fléchisseur propre du gros orteil / long flexor muscle of thumb. V. tab. anat. -
mu[chi.
M. FLEXOR LUNG AL POLICELUI / muscle long fléchisseur propre du pouce / long flexor muscle of thumb. V. tab. anat. - mu[chi.
M. FLEXOR PROFUND AL DEGETELOR / mus-cle fléchisseur commun profond des doigts / deep flexor muscle of finger. V. tab.
anat. - mu[chi.
M. FLEXOR RADIAL AL CARPULUI / muscle grand palmaire / radial flexor muscle wrist. V. tab. anat. - mu[chi.
M. FLEXOR SCURT AL DEGETELOR / muscle court fléchisseur plantaire / short flexor mus-cle of toes. V. tab. anat. - mu[chi.
M. FLEXOR SCURT AL DEGETULUI MIC AL MÂINII / muscle court fléchisseur du petit doigt / short flexor muscle of little finger. V.
tab. anat. - mu[chi.
M. FLEXOR SCURT AL HALUCELUI / muscle court fléchisseur du gros orteil / short flexor muscle of great toe. V. tab. anat. -
mu[chi.
M. FLEXOR SCURT AL POLICELUI / muscle court fléchisseur du pouce / short flexor mus-cle of thumb. V. tab. anat. - mu[chi.
M. FLEXOR SUPERFICIAL AL DEGETELOR / mu scle fléchisseur commun superficiel des doigts / superficial flexor muscle of
fingers. V. tab. anat. - mu[chi.
M. FLEXOR ULNAR AL CARPULUI / muscle cubital antérieur / ulnar flexor muscle of wrist. V. tab. anat. - mu[chi.
M. FRONTAL (v. m. occipitofrontal). V. tab. anat. - mu[chi.
M. GAMBIER ANTERIOR (v. m. tibial anterior). V. tab. anat. - mu[chi.
M. GAMBIER POSTERIOR (v. m. tibial posterior). V. tab. anat. - mu[chi.
M. GASTROCNEMIAN / muscles jumeaux de la jambe, muscles gastrocnémiens / gastrocne-mius muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. GEMEN INFERIOR / muscle jumeau inférieur / inferior gemellus muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. GEMEN SUPERIOR / muscle jumeau supéri-eur / superior gemellus muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. GENIOGLOS / muscle génio-glosse / genio-glossus muscle.
V. tab. anat. - mu[chi.
M. GENIOHIOIDIAN / muscle génio-hyoïdien / geniohyoid muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. GLUTEU MARE / muscle grand fessier / greater gluteal muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. GLUTEU MIC / muscle petit fesier / lesser gluteal muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. GLUTEU MIJLOCIU / muscle moyen fessier / middle gluteal muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. GRACILIS / muscle droit interne de la cuisse / gracilis muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. HIOGLOS / muscle hyo-glosse / hyoglossus muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. ILIAC / muscle iliaque / iliac muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. ILIOCOCCIGIAN / muscle ilio-coccygien / iliococcygeal muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. ILIOCOSTAL / muscle ilio-costal / iliocostal muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. ILIOCOSTAL CERVICAL / muscle ilio-costal cervical / iliocostal muscle of neck. V. tab. anat. - mu[chi.
M. ILICOSTAL LOMBAR / muscle ilio-costal lom-baire / sacrolumbalis muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. ILIOCOSTAL TORACIC / muscle ilio-costal dorsal / iliocostal muscle of back. V. tab. anat. - mu[chi.
M. ILIOPSOAS / muscle psoas-iliaque / iliopsoas muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. INCIZURII HELIXULUI / muscle de la grande incisure de Santorini / muscle of incisure of helix. V. tab. anat. - mu[chi.
M. INFRASPINOS / muscle sous-épineux / infra-spinous muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. ISCHIOCAVERNOS / muscle ischio-caver-neux / ischiocavernous muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. LONGITUDINAL INFERIOR AL LIMBII / mus-cle lingual inférieur / inferior lingual muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. LONGITUDINAL SUPERIOR AL LI MBII / mus-cle lingual supérieur / superficial lingual muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. LUNG AL CAPULUI / muscle grand droit antérieur de la tête / long muscle of head. V. tab. anat. - mu[chi.
M. LUNG AL GÂTULUI / muscle long du cou / long muscle of neck. V. tab. anat. - mu[chi.

526. 526
M. MARE AL HELIXULUI / grand muscle de l'hélix / longer muscle of helix. V. tab. anat. - mu[chi.
M. MASETER / muscle masséter / masseter muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. MIC AL HELIXULUI / petit muscle de l'hélix / smaller muscle of helix. V. tab. anat. - mu[chi.
M. MILOHIOIDIAN / muscle mylo-hyoïdien / mylo-hyoid muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. MIRTIFORM (v. m. depresor al septului nazal). V. tab. anat. - mu[chi.
M. NAZAL / muscle transverse du nez / nazal muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. OBLIC AL PAVILIONULUI URECHII / muscle oblique du pavillion / oblique muscle of auricle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. OBLIC EXTERN AL ABDOMENULUI / muscle grand ob lique de l'abdomen / external oblique muscle of abdomen. V. tab. anat. -
mu[chi.
M. OBLIC INFERIOR AL CAPULUI / muscle grand oblique de la tête / inferior oblique muscle of head. V. tab. anat. - mu[chi.
M. OBLIC INFERIOR AL GLOBULUI OCULAR / muscl e petit oblique de l'œil / inferior oblique muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. OBLIC INTERN AL ABDOMENULUI / muscle petit oblique de l'abdomen / internal oblique muscle of abdomen. V. tab. anat. -
mu[chi.
M. OBLIC SUPERIOR AL CAPULUI / muscle petit oblique de la tête / superior oblique muscle of head. V. tab. anat. - mu[chi.
M. OBLIC SUPERIOR AL GLOBULUI OCULAR / muscl e grand oblique de l'œil / superior o-blique muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. OBTURATOR EXTERN / muscle obturateur externe / external obturator muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. OBTURATOR INTERN / muscle obturateur interne / internal obturator muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. OCCIPITAL (v. m. occipitofrontal). V. tab. anat. - mu[chi.
M. OCCIPITOFRONTAL / muscle occipito-frontal / occipitofrontal muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. OMOHIOIDIAN / muscle omo-hyoïdien / omo-hyoid muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. OPOZANT AL DEGETULUI MIC AL MÂINII / muscle oppos ant du petit doigt / opposing muscle of little finger. V. tab. anat. -
mu[chi.
M. OPOZANT AL POLICELUI / muscle opposant du pouce / opposer muscle of the thumb. V. tab. anat. - mu[chi.
M. ORBICULAR AL GURII / muscle orbiculaire des lèvres / orbicular muscle of mouth. V. tab. anat. - mu[chi.
M. ORBICULAR AL OCHIULUI / muscle orbicu-laire des paupières / orbicular muscle of eye. V. tab. anat. - mu[chi.
M. ORBICULAR AL PLEOAPELOR (v. m. orbicular al ochiului). V. tab. anat. - mu[chi.
M. PALATOFARINGIAN / muscle pharyngo-sta-phylin / palatopharyngeal muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. PALATOGLOS / muscle palato-glosse / pala-toglossus muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. PALMAR LUNG / muscle petit palmaire / long palmar muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. PALMAR SCURT / muscle palmaire cutané / short palmar muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. P|TRAT AL COAPSEI / muscle carré crural / quadrate muscle of thigh.
V. tab. anat. - mu[chi.
M. P|TRAT AL LOMBELOR / muscle carré des lombes / quadrate lumbar muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. P|TRAT AL PLANTEI / muscle accessoire du long fléchisseur commun des orteils / qua-drate muscle of sole. V. tab. anat. -
mu[chi.
M. PECTINEU / muscle pectiné / pectineal muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. PECTORAL MARE / muscle grand pectoral / greater pectoral muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. PECTORAL MIC / muscle petit pectoral / smaller pectoral muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. PERISTAFILIN EXTERN (v. m. tensor al v\-lului palatin). V. tab. anat. - mu[chi.
M. PERISTAFILIN INTERN (v. m. ridic or al v\-lului palatin). V. tab. anat. - mu[chi.
M. PERONIER ANTERIOR / muscle péronier antérieur / third peroneal muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. PERONIER LUNG / muscle long péronier la-téral / long peroneal muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. PERONIER SCURT / muscle court péronier latéral / short peroneal muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. PIELOS AL GÂTULUI / muscle peaucier du cou / platysma. V. tab. anat. - mu[chi.
M. PIRAMIDAL (AL ABDOMENULUI) / muscle pyramidal de l'abdomen / pyramidal muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. PIRAMIDAL AL NASULUI / muscle pyramidal du nez / procerus muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. PIRAMIDAL AL PAVILIONULUI URECHII / muscle pyramidal du pavillon / pyramidal muscle of auricle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. PIRIFORM / muscle pyramidal du bassin / piriform muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. PLANTAR (SUB}IRE) / muscle plantaire grêle / plantar muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. PLEUROESOFAGIAN / muscle pleuro-œso-phagien / pleuroesophageal muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. POPLITEU / muscle poplité / popliteal mus-cle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. PRONATOR P|TRAT / muscle carré prona-teur / quadrate pronator muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. PRONATOR ROTUND / muscle rond prona-teur / round pronator muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. PSOAS ILIAC (v. m. iliopsoas). V. tab. anat. - mu[chi.
M. PSOAS MARE / muscle psoas / greater psoas muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. PSOAS MIC / muscle petit psoas / smaller psoas muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. PTERIGOIDIAN LATERAL / muscle ptérygoï-dien externe / lateral pterygoid muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. PTERIGOIDIAN MEDIAL / muscle ptérygoï-dien interne / medial pterygoid muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. PUBOCOCCIGIAN / muscle pubo-coccygien / pubococcygeal muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. PUBOPROSTATIC / muscle pubo-prostatique / puboprostatic muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. PUBORECTAL / muscle pubo-rectal / pubo-rectal muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. PUBOVAGINAL / muscle pubo-vaginal / pu-bovaginal muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. PUBOVEZICAL / muscle pubo-vésical / pubo-vesical muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. RECTOCOCIGIAN / muscle recto-coccygien / rectococcygeus muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. RECTOURETRAL / muscle recto-urétral / rec-tourethral muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. RECTOUTERIN / muscle recto-utérin / recto-uterine muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. RECTOVEZICAL / muscle recto-vésical / rec-tovesical muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. RIDIC|TOR ANAL / muscle releveur de l'anus / elevator muscle of anus. V. tab. anat. - mu[chi.
M. RIDIC|TOR AL BUZEI SUPERIOARE / mu scle élévateur propre de la lèvre supérieure / leva-tor muscle of upper lip. V. tab.
anat. - mu[chi.
M. RIDIC|TOR AL BUZEI SUPERIOARE {I AL ARIPII NASULUI / muscle élévateur commun de la lèvre supérieure et de l'aile du
nez / le-vator muscle of upper lip and nasal wing. V. tab. anat. - mu[chi.
M. RIDIC|TOR AL GLANDEI TIROIDE / muscle élévateur du corps thyroïde / levator muscle of thyroid gland. V. tab. anat. - mu[chi.
M. RIDIC|TOR AL PLEOAPEI SUPERIOARE / muscle releveur de la paupière supérieure / levator muscle of upper eyelid. V. tab.
anat. - mu[chi.
M. RIDIC|TOR AL PROSTATEI / muscle releveur de la prostate / levator muscle of prostate. V. tab. anat. - mu[chi.
M. RIDIC|TOR AL SCAPULEI / muscle angulaire de l'omoplate / levator muscle of scapula. V. tab. anat. - mu[chi.
M. RIDIC|TOR AL UNGHIULUI GURII / muscle canin / levator muscle of angle of mouth. V. tab. anat. - mu[chi.
M. RIDIC|TOR AL V|LULUI PALATIN / muscle péristaphylin interne / levator muscle of palatine velum. V. tab. anat. - mu[chi.
M. RIZORIUS / muscle risorius de Santorini / risorius muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. ROMBOID MARE / muscle grand rhomboïde / greater rhomboid muscle. V. tab. anat. - mu[chi.

527. 527
M. ROMBOID MIC / muscle petit rhomboïde / lesser rhomboid muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. ROTUND MARE / muscle grand rond / teres major muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. ROTUND MIC / muscle petit rond / teres minor muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. SACROCOCCIGIAN VENTRAL / muscle sacro-coccygi en antérieur / anterior sacrococcy-geal muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. SACROCOCCIGIAN DORSAL / muscle sacro-coccygi en postérieur / posterior sacrococcy-geal muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. SACROSPINAL / muscles spinaux / erector muscle of spine. V. tab. anat. - mu[chi.
M. SALPINGOFARINGIAN / muscle salpingo-pharyngien / salpingopharyngeal muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. SCALEN ANTERIOR / muscle scalène antéri-eur / anterior scalene muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. SCALEN MIC / muscle petit scalène d'Albinus et Winslow / smallest scalene muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. SCALEN MIJLOCIU / muscle scalène moyen / middle scalene muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. SCALEN POSTERIOR / muscle scalène po-stérieur / posterior scalene muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. SC|RI}EI / muscle de l'étrier / stapedius muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. SEMIMEMBRANOS / muscle demi-membra-neux / semimembranous muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. SEMISPINAL AL CAPULUI / muscle grand complexus / semispinal muscle of head. V. tab mu[chi.
M. SEMISPINAL AL GÂTULUI / muscle demi-épineux de la nuque / semispinal muscle of neck. V. tab. anat. - mu[chi.
M. SEMISPINAL AL TORACELUI / muscle demi-épineux du dos / semispinal muscle of thorax. V. tab. anat. - mu[chi.
M. SEMITENDINOS / muscle demi-tendineux / semitendinous muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. SFINCTER AL CANALULUI COLEDOC / sphinc ter du cholédoque / sphincter muscle of bile duct. V. tab. anat. - mu[chi.
M. SFINCTER EXTERN AL ANUSULUI / sphinc-ter externe de l'anus / external sphincter muscle of anus. V. tab mu[chi.
M. SFINCTER INTERN AL ANUSLUI / sphincter interne du canal anal / internal sphincter mus-cle of anus. V. tab. anat. - mu[chi.
M. SFINCTER AL AMPULEI HEPATO-PANCREA-TICE / s phincter d'Oddi / sphincter muscle of ampula. V. tab. anat. - mu[chi.
M. SFINCTER PILORIC / sphincter pylorique / sphincter muscle of pylorus. V. tab. anat. - mu[chi.
M. SFINCTER AL PUPILEI / sphincter irien / sphincter muscle of pupil. V. tab. anat. - mu[chi.
M. SFINCTER AL URETREI / sphincter externe de l'urètre / sphincter muscle of urethra. V. tab. anat. - mu[chi.
M. SFINCTER AL VEZICII URINARE / sphincter vésical / sphincter muscle of urinary bladder. V. tab. anat. - mu[chi.
M. SOLEAR / muscle soléaire / soleus muscle. V. tab. anat. - mu[chi.

M. SPINAL / muscle épineux / spinal muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. SPINAL AL CAPULUI / muscle épineux du cou / spinal muscle of head. V. tab. anat. - mu[chi.
M. SPINAL AL GÂTULUI / muscle épineux de la nuque / spinal muscle of neck. V. tab. anat. - mu[chi.
M. SPINAL AL TORACELUI / muscle épineux du dos / spinal muscle of back. V. tab. anat. - mu[chi.
M. SPLENIUS AL CAPULUI / muscle splénius de la tête / splenius muscle of back. V. tab. anat. - mu[chi.
M. SPLENIUS AL GÂTULUI / muscle splénius du cou / splenius muscle of neck. V. tab. anat. - mu[chi.
M. SPRÂNCENOS / muscle sourcilier / supercili-ary corrugator muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. STERNAL / muscle présternal / sternal mus-cle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. STERNOCLEIDOMASTOIDIAN / muscle ster-no-cléido-mastoidien / sternocleiodomastoid muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. STERNOHIOIDIAN / muscle sterno-cléido-hyoïdien / sternohyoid muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. STERNOTIROIDIAN / muscle sterno-thyroï-dien / sternothyroid muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. STILOFARINGIAN / muscle stylo-pharyngien / stylopharyngeus muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. STILOGLOS / muscle stylo-glosse / stylo-glossus muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. STILOHIOIDIAN / muscle stylo-hyoïdien / sty-lohyoid muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. SUBCLAVICULAR / muscle sous-clavier / subclavius muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. SUBSCAPULAR / muscle sous-scapulaire / subscapular muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. SUPINATOR / muscle court supinateur / supi-nator muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. SUPINATOR LUNG (v. m. brahioradial). V. tab. anat. - mu[chi.
M. SUPINATOR SCURT (v. m. supinator). V. tab. anat. - mu[chi.
M. SUPRASPINOS / muscle sus-épineux / supra-spinous muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. SUSPENSOR / ligament suspenseur de l'angle duodéno-jéjunal / suspensor muscle of duodenum. V. tab. anat. - mu[chi.
M. TARSAL INFERIOR / muscle palpébral inféri-eur / inferior tarsal muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. TARSAL SUPERIOR / muscle palpébral supé-rieur / superior tarsal muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. TEMPORAL / muscle temporal / temporal muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. TEMPOROPARIETAL / muscle temporo-pa-riétal / temporoparietal muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. TENSOR AL FASCIEI LATA / muscle tenseur du fascia lata / tensor muscle of fascia lata. V. tab. anat. - mu[chi.
M. TENSOR AL TIMPANULUI / muscle du mar-teau / tensor muscle of tympanum.
V. tab. anat. - mu[chi.
M. TENSOR AL V|LULUI PALATIN / muscle péristaphylin externe / tensor muscle of palatine velum. V. tab. anat. - mu[chi.
M. TIBIAL ANTERIOR / muscle jambier antérieur / anterior tibial muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. TIBIAL POSTERIOR / muscle jambier posté-rieur / posterior tibial muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. TIROARITENOIDIAN / muscle thyro-aryténoï-dien proprement dit / thyroarytenoid muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. TIROEPIGLOTIC / muscle thyro-épiglottique / thyroepiglottic muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. TIROHIOIDIAN / muscle thyro-hyoïdien / thy-rohyoid muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. TRAGUSULUI / muscle du tragus / muscle of tragus. V. tab. anat. - mu[chi.
M. TRAHEAL / muscle trachéal / tracheal mus-cle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. TRANSVERS / muscle transverse de l'abdo-men / transvers muscle of abdomen. V. tab. anat. - mu[chi.
M. TRANSVERS AL B|RBIEI / muscle de la houppe du menton / transverse muscle of chin. V. tab. anat. - mu[chi.
M. TRANSVERS AL LIMBII / muscle transverse de la langue / transverse muscle of tongue. V. tab. anat. - mu[chi.
M. TRANSVERS AL PAVILIONULUI URECHII / muscle transverse du pavillon / transverse muscle of auricle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. TRANSVERS AL TORACELUI / muscle tri-angulaire du sternum / transverse muscle of thorax. V. tab. anat. - mu[chi.
M. TRANSVERS PROFUND AL PERINEULUI / muscle transvers e profond du périnée / deep transverse muscle of perineum. V.
tab. anat. - mu[chi.
M. TRANSVERS SUPERFICIAL AL PERINEULUI / muscle transverse superficiel du périnée / superficial transverse muscle of
perineum. V. tab. anat. - mu[chi.
M. TRANSVERSOSPINOS / muscle transversaire épineux / transversospinal muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. TRAPEZ / muscle trapèze / trapezium muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. TRICEPS AL BRA}ULUI / muscle triceps brachial / triceps muscle of arm. V. tab. anat. - mu[chi.
M. TRICEPS SURAL / muscle triceps sural / triceps muscle of calf. V. tab. anat. - mu[chi.
M. TRIUNGHIULAR AL GURII (v. m. depresor al unghiului gurii). V. tab. anat. - mu[chi.
M. UVULEI / muscle palato-staphylin / muscle of uvula. V. tab. anat. - mu[chi.
M. VAST INTERMEDIAR / muscle crural / intermediate great muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. VAST LATERAL / muscle vaste externe du membre inférieur / lateral great muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. VAST MEDIAL / muscle vaste interne du membre inférieur / medial great muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. VERTICAL AL LIMBII / muscle vertical de la langue / vertical muscle of tongue. V. tab. anat. - mu[chi.

528. 528
M. VOCAL / muscle thyro-aryténoïdien inférieur / vocal muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. ZIGOMATIC MARE / muscle grand zygoma-tique / greater zygomatic muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
M. ZIGOMATIC MIC / muscle petit zygomatique / lesser zygomatic muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
MM. ERECTORI AI FIRULUI DE P|R / muscles érrecteurs des poils / errector muscles of hair. V. tab. anat. - mu[chi.
MM. GÂTULUI / muscles du cou / cervical mus-cles. V. tab. anat. - mu[chi.
MM. GEMENI (MEDIAL {I LATERAL) / muscles jumeaux externe et interne / gastrocnemius medial and lateral muscles. V. tab.
anat. - mu[chi.
MM. GLOBULUI OCULAR / muscles de l'orbite / ocular muscles. V. tab. anat. - mu[chi.
MM. INCISIVI AI BUZEI INFERIOARE / muscle incisif inférieur / inferior incisive bundle of origin of orbicular muscle of mouth. V.
tab. anat. - mu[chi.
MM. INCISIVI AI BUZEI SUPERIOARE / muscle incisif supérieur / superior incisive bundle of origin of orbicular muscle of mouth. V.
tab. anat. - mu[chi.
MM. INTERCOSTALI EXTERNI / muscles inter-costaux externes / external intercostal mus-cles. V. tab. anat. - mu[chi.
MM. INTERCOSTALI INTERNI / muscles inter-costaux moyens / internal intercostal muscles. V. tab. anat. - mu[chi.
MM. INTERCOSTALI INTIMI / muscles inter-costaux internes / innermost intercostal muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
MM. INTEROSO{I DORSALI AI MÂINII / muscles interosseux dorsaux de la main / dorsal interosseous muscle. V. tab. anat. -
mu[chi.
MM. INTEROSO{I DORSALI AI PICIORUL UI / muscles interosseux dorsaux du pied / dorsal interosseous musle. V. tab. anat. -
mu[chi.
MM. INTEROSO{I PALMARI / muscles interos-seux palmaires / palmar interosseous mus-cles. V. tab. anat. - mu[chi.
MM. INTEROSO{I PLANTARI / muscles interos-seux plantaires / plantar interosseous muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
MM. INTERSPINO{I / muscles interépineux / in-terspinal muscles. V. tab. anat. - mu[chi.
MM. INTERTRANSVERSARI / muscles inter-transversaires / intertransverse muscles. V. tab. anat. - mu[chi.
MM. LOMBRICALI AI MÂINII / muscles lombri-caux de la main / lumbrical muscles of hand. V. tab. anat. - mu[chi.
MM. LOMBRICALI AI PICIORULUI / muscles lombricaux du pied / lumbrical muscles of foot. V. tab. anat. - mu[chi.
MM. MULTIFIZI / muscles multifides / multifidus muscle. V. tab. anat. - mu[chi.
MM. OSCIOARELOR AUDITIVE / muscles mo-teurs des osselets / muscles of tympanic cavity. V. tab. anat. - mu[chi.
MM. PAPILARI / muscles papilaires / papilary muscles. V. tab. anat. - mu[chi.
MM. PECTINA}I / muscles pectinés / pectinate muscles. V. tab. anat. - mu[chi.
MM. RIDIC|TORI AI COASTELOR / muscles sur-costaux / levator muscles of ribs. V. tab. anat. - mu[chi.
MM. ROTATORI / muscles rotateurs du dos / ro-tator muscles. V. tab. anat. - mu[chi.
MM. SUBCOSTALI / muscles sous-costaux / subcostal muscles. V. tab. anat. - mu[chi.

MU{E}EL, s. m. / camomille, s. f. / horse gowan. Plant din specia
Matricaria chamomilla sau Anth-emis nobilis (m. roman), ale
cei flori uscate sunt utilizate în infuzie ca antialgic, contra colicilor, iar local pentru efectul u[or antiseptic.
MU{TE ZBUR|TOARE / mouches volantes / muscae volitantes. Sin.: miodesopsie (v.).
MUTAGEN, adj. / mutagène, adj. / mutagen.
[Lat. mutare = a schimba; gr. gennan = a produce.] Re-feritor la orice agent sau
factor capabil s provoace o *muta]ie genic în cadrul unei specii. Principalii agen]i m. sunt unele substan]e chimice [i o serie de
factori fizici, îndeosebi radia]iile ionizante.
MUTAGENEZ|, s. f. / mutagenèse, s. f. / mutage-nesis.
[Lat. mutare = a schimba; gr. genesis = producere, de la gennan = a
produce
.] Procesul de producere a unei *muta]ii genetice sau genice.
MUTAGENEZ| DIRIJAT| / mutagenèse dirigée / site specific mutagenesis. Introducerea unei muta]ii precise `ntr-un fragment de
ADN clonat, urmat de reinser]ia secven]ei mutante `n celula original `n locul ADN-ului original.
MUTAGENEZ| INSER}IONAL| / mutagenèse par insertion / insertion mutagenesis. Introducerea de muta]ii `ntr-o secven] de
ADN, clonat sau nu, prin inser]ia unui fragment de ADN str\in. Aceast opera]ie este cel mai frecvent efectuat
in vivo prin
inser]ia unui element transpozabil (v. transpozon) care permite reperarea genei mutan-te.
MUTAGENICITATE, s. f. / mutagénicité, s. f. / mutagenicity.
[Lat. mutare = a schimba; gr. gen-nan = a produce.] Puterea de a
declan[a o *muta-]ie.
MUTANT, adj. / mutant, -e, adj. / mutant.
[Lat. mutare = a schimba.] Gen\, caracter, individ sau popula]ie care au suferit o
*muta]ie.
MUTA}IE, s. f. / mutation, s. f. / mutation.
[Lat. mutatio, -onis = schimb, de la mutare = a schimba.] Modificare a materialului
genetic (ADN) al ce-lulei (sau consecin]ele acestei modifici la nivelul unui organism), care este produs printr-un proces genetic
normal, survenind spontan, sau este provocat de diver[i agen]i *mutageni. M. poate afecta o frac]iune de gen (
m. punctual\),
una sau mai multe gene (
m. genetic\) sau chiar un segment voluminos al unui cromozom ( m. segmen-tar\ sau cromozomic\).
Dac m. survine în timpul *meiozei (al dezvoltii *game]ilor) [i nu este letal sau nu afecteaz reproducerea, ea se trans-mite
genera]iilor urm oare. M. tuturor celorlalte celule (
m. somatice) nu se transmit ereditar.
MUTA}IE CONDI}IONAL| / mutation conditio-nelle / conditional mutation. M. care nu se exprim decât `n anumite condi]ii. ~n
anumite con-di]ii de mediu (permisive) nu are nici o consecin] evident\, iar `n alte condi]ii de mediu (restrictive) antreneaz
apari]ia unui fenotip anormal. ~n acest grup intr muta]iile sensibile la temperatur\. La microorganisme, sensibilitatea la
temperatur es-te determinat de o *muta]ie cu sens gre[it. Sub-stituirea unui singur aminoacid modific termosta-bilitatea
structurii ter]iare [i cuaternare a proteinei [i, implicit, la temperaturi restrictive, duce la pierderea activit\]ii biologice a acesteia.
MUTA}IE CONSTITUTIV| / mutation constitutive / constitutive mutation. M. care abole[te reglarea normal a unei gene, f\când ca
exprimarea acesteia s devin independent de condi]iile de mediu.
MUTA}IE DINAMIC| / mutation dynamique / dynamic mutation. Denumire pentru o clas nou (1991) de alteri ale ADN, care,
spre deosebire de m. "clasice” permanente, prezint o instabilitate. M. d. sunt reprezentate de cre[teri ale numului de repeti
trinucleotidice (*codon) situate `n proximitatea sau chiar `n interiorul *genelor de structur\. Ca urmare a diviziunilor succesive ale
celulelor purt oare, numul de copii ale unit\]ilor trinucleotidice cre[te, iar instabilitatea m. d. cre[te. Dac s-a dep\[it un anumit
num critic de repeti, instabilitatea devine manifest [i se accentueaz pe m\sura extinderii acestora. Sub pragul critic, varia]iile
numului de repeti trinucleotidice genereaz *polimorfisme ADN benigne, pân la abolirea acestora, cu instalarea unor
fenomene patologice. Pân la dobândirea patogenicit\]ii, alterile a cor caracteristic este doar instabilitatea sunt denumite
premuta]ii. Au fost identificate mai multe boli induse de m. d., printre care: *ataxia Friedreich, *boala Huntington, *amiotrofia bul-
bospinal progresiv (*amiotrofie), *sindromul X fragil, *boala Steinert.
MUTA}IE NON-SENS / mutation non-sense / nonsense mutation. M. care `nlocuie[te un *codon specific unui aminoacid cu un
*codon nonsens.
MUTA}IE POLAR| / mutation polaire / polar mu-tation. *M. non-sens localizat `ntr-unul dintre primii cistroni ai unui operon, care
provoac oprirea transcrip]iei.
MUTA}IE PUNCTIFORM| / mutation ponctuelle / point mutation. M. care afecteaz o singur baz azotat (substitu]ie, adi]ie sau
dele]ie). Se disting dou clase de muta]ii punctiforme: unele modific un singur codon, altele decaleaz *cadrul de lectur\. Acest
tip de muta]ie este reversibil.
MUTA}IE CU SENS GRE{IT / mutation faux-sense / missense mutation. M. care `nlocuie[te un *codon specific unui aminoacid, cu
un codon specific altui aminoacid.

529. 529
MUTA}IE SILEN}IOAS| / mutation silencieuse / silent mutation. M. care nu determin nici o modificare aparent a produsului genei
mutante.
MUTA}IE SOMATIC| / mutation somatique / somatic mutation. M. care afecteaz doar celulele negerminale.
MUTA}IE SUPRESIV| / mutation suppresive / suppresor mutation. M. care, asociat altei m., anuleaz efectele fenotipice ale
acesteia din urm\.
MUTILARE, s. f. / mutilation, s. f. / mutilation.
[Lat. mutilatio, -onis = mutilare, de la mutilare = a schilodi.] Pierdere par]ial
sau complet a unui membru, a unui segment de membru, a unui organ extern (ex.: nas, ureche, testicul) [i, în general, a unei
p]i anatomice.
MUTISM, s. n. / mutisme, s. m. / mutism.
[Lat. mutus = t\cut, mut; -ism.] Refuz de a vorbi, legat de o tulburare nevrotic sau
psihotic [i neavând o cauz organic\. Uneori m. este simulat.
MUTISM AKINETIC / mutisme akinétique / aki-netic mutism. Sindrom caracterizat prin m., iner]ie complet\, absen]a mi[cilor
voluntare [i sugerate (cu excep]ia celor ale ochilor) [i dispari]ia aparent a sentimentelor. Se `ntâlne[te `n cazul leziunilor lobilor
frontali sau al hidrocefaliei acute produs printr-o tumor localizat la nivelul ventriculului al treilea.
MUTITATE, s. f. / mutit, s. f. / dumbness.
[Lat. mutus = t\cut, mut.] Absen]a limbajului prin leziuni ale centrilor vorbirii sau ale
organelor fona]iei [i recep]iei semnalelor sonore. V. surdomutitate [i audimutitate.
MUTON, s. m. / muton, s. m. / muton.
[Lat. mutare = a schimba.] Cea mai mic unitate a unui cromozom a cei alterare poate
duce la apari]ia unei *muta]ii.
MUZICOTERAPIE, s. f. / musicothérapie, s. f. / musicotherapy.
[Lat. musica, gr. mousike = mu-zic\; gr. therapeia = tratament,
de la
thera-peuein = a `ngriji.] Termen nerecomandat sin. cu meloterapie (v.).
MYASTHENIA GRAVIS / myasthenia gravis / myasthenia gravis. Tip de *miastenie caracterizat prin astenie muscular marcat\,
accentuat la efort fizic, evoluând `n pusee. Afecteaz `ndeo-sebi musculatura motrice a ochiului, mu[chii masticatori, mu[chii
faringelui [i laringelui [i ulterior musculatura spinal\. Evolu]ia este letal prin a-fectare bulbar\. Etiopatogenia implic blocarea
jonc]iunilor neuromusculare prin mecanism auto-imun (autoanticorpi antireceptori colinergici) [i, posibil, anomalii morfologice ale
membranei post-sinaptice. Sin.: boal Erb-Goldflam, sindrom Erb.
MYCOBACTERIACEAE / Mycobacte riaceae / My-cobacteriaceae.
[Gr. mykes, myketos = ciuperc\; bakterion, dim. de la
bakteria = baston.] Familie bacterian ce apar]ine ordinului Actynomycetalis [i cuprinde genul *Mycobacterium.
MYCOBACTERIUM / Mycobacterium / Mycobac-terium.
[Gr. mykes, myketos = ciuperc\; bakte-rion, dim. de la bakteria =
baston
.] Gen bacterian din familia *Mycobacteriaceae, alc uit din bacili Gram-pozitivi, aerobi, imobili, care uneori formeaz
structuri filamentoase. Unele specii ale acestui gen sunt patogene pentru om [i animale:
M. leprae (bacilul Hansen) determin
*lepra,
M. tuberculosis (bacilul Koch) provoac tuberculoza la om. M. bovis genereaz tuberculoza la bovine [i, de asemenea,
poate infecta pl\mânii, articula]iile [i intestinele la om, iar
M. avium - tuberculoza avian (a p\silor). O serie de bacterii din genul
M. sunt saprofite.
MYCOPLASMA / Mycoplasma / Mycoplasma.
[Gr. mykes, myketos = ciuperc\; plasma = obiect
modelat
.] Gen de microorganisme din familia My-coplasmataceae, incluzând 15 specii cu tropism pleuropneumonic. M.
pneumoniae
este cauza pneumoniei atipice primare.
MYXOVIRUS / Myxovirus / Myxovirus. [ Gr. myxa = mucus; lat. virus = venin, otrav\.] Grup de virusuri ARN, având simetrie
elicoidal\ [i înconjurate de o capsul\. Sunt divizate în dou subgrupe: subgrupa I, care cuprinde trei virusuri gripale (
M. influenzae A, B [i
C), [i subgrupa II, care cuprinde virusul *parotiditei epidemice, al *rujeolei [i un virus responsabil de infec]ii respiratorii.

530. 530

JOHANN (GREGOR) MENDEL (1822-1884), fondatorul geneticii. La
vârsta de 21 de ani intrã în ordinul augustinilor din Brno, dobândind
numele religios Gregor. În continuare, studiazã ºtiinþele naturii la
Universita-tea din Viena. Din 1854 începe experienþele ºi observaþiile care
au constituit ulterior bazele geneticii. Neacceptând modul în care se explica
pe atunci variabilitatea plantelor cultivate - îndeosebi cea a hibridãrii -
Mendel urmãreºte modul în care se transmit însuºiri distincte în hibridãrile
la diferite soiuri de mazãre (
Pisum sativum, 2n = 14 cromozomi). Dupã
studii extrem de laborioase, Mendel comunicã mai întâi rezultatele la nou-
înfiinþata Societate de Naturaliºti din Brno, al cãrei membru fondator era, dupã care, în 1866,
enunþã cele trei principii clasice ale geneticii mendeliene. Deoarece ecoul în lumea ºtiinþificã
a fost nul, se adreseazã lui Nägeli, care însã îl ignorã. În 1868, Mendel este numit abate al
mãnãstirii, iar în anul urmãtor se îmbolnãveºte, evenimente care îl determinã sã renunþe la
cercetãrile sale. Valoarea rezultatelor lui Mendel a fost demonstratã de T. H. Morgan (laureat
Nobel în 1933).


NAFTALEN, s. n. / naphtalène, s. m. / naphtha-lene. [Lat. naphta, gr.
naphtha = bitum; cuvânt de origine oriental\.] Hidrocarbur ciclic
nesaturat\, C
10H
8 (naftalin\
multe combina]ii organice, sintetizate mai ales de mucegaiuri.
Na
+
/K
+
-ATPaz / Na
+
/K
+
-ATPase / Na
+
/K
+
-ATPase. Sin.: pomp de sodiu
(v.).
NALORFIN|, s. f. / nalorphine, s. f. / nalorphine. (DCI) Antagonist puternic
al receptorilor opioizi de tip
µ utilizat în tratamentul intoxica]iei cu narcotice
[i în atenuarea simptomelor din sevrajul la *morfi-n [i *heroin\.
NANISM, s. n. / nanisme, s. m. / dwarfism.
[Gr. nanos, lat. nanus = pitic; -ism.] Insuficien] statural a unui subiect, când
în\l]imea acestuia este inferioar cu cel pu]in dou *devia]ii standard fa] de talia medie a subiec]ilor de aceea[i vârst [i de
acela[i sex, f însuficien] intelectual sau sexual\, ceea ce deosebe[te n. de *infantilism. Dac propor]iile corpului sunt
respectate, n. se nume[te
armonios, iar `n caz contrar, n. dismorfic sau dizarmonios, care este `nso]it de diverse malforma]ii. Se
disting: *n. esen]ial [i n. cu cauz decelabil\, endocrin sau metabolic\. V. [i în continuare.
NANISM CU CAP DE PAS|RE / nanisme à tête d’oiseau / Seckel’s dwarfism. Sin.: sindrom Seckel (v.).
NANISM DIASTROFIC / nanisme diastrophique / diastrophic dwarfism. Form de *osteocondro-displazie cu transmitere autozomal
recesiv\, manifestat prin nanism micromelic sever, cifoscolio-z [i retard mental.
NANISM ESEN}IAL / nanisme essentiel / primor-dial dwarfism, physiologic dwarfism. 1) În sens general, insuficien]a statural\,
armonioas\, f malforma]ii sau anomalii mentale asociate [i f etiologie endocrin sau metabolic decelabil\. 2) În prezent,
termenul de n. e. este rezervat îndeosebi pentru o categorie de tulburi ale cre[terii, cu debut intrauterin, f un substrat
hormonal sau metabolic cunoscut, care sunt asociate cu al-te malforma]ii: *sindrom Seckel, *sindrom Russell-Silver, *sindrom
Bloom, *progerie, *sindrom Dono-hue etc.
NANISM HIPOFIZAR / nanisme hypophysaire / hypophyseal dwarfism. N. determinat de insufi-cien]a secre]iei de *somatotrop,
asociat cu o insuficien] de *gonadostimuline. Poate fi conse-cin]a unei tumori hipotalamo-hipofizare. Este un n. armonios. V. [i
sindrom Debré-Marie.
NANISM MEZOMELIC / nanisme mésomélique / mesomelic dwarfism. Form de *condrodisplazie cu *micromelie extrem de
marcat a oaselor ante-bra]ului [i gambei, care sunt curbate. Uneori apare [i hipoplazie mandibular\, iar transmiterea este
autozomal recesiv\.
NANISM MICROMELIC / nanisme micromélique / micromelic dwarfism. N. cu membre anormal de scurte (*micromelie).
NANISM MIXEDEMATOS / nanisme myxoedém a-teux / hypothyroid dwarfism. N. observat în cursul unui *mixedem la copilul mic.
N. m. este dizar-monios, se înso]e[te de infiltra]ie net a tegumen-telor [i tulburi intelectuale grave (idio]ie mixede-matoas\
NANISM POLIDISTROFIC / nanisme polydystro-phique / polydystrophic dwarfism. Sin.: sindrom Maroteaux-Lamy (v.).
NANISM RENAL / nanisme rénal / renal dwar-fism. N. în rela]ie cu o nefrit cronic la copil, a-sociat frecvent cu semne de
infantilism.
NANISM PROGEROID / nanisme progéroïde / Cockayne’s syndrome. Sin.: sindrom Cockayne (v.).
NANISM DE TIP LARON / nanisme type Laron / Laron type dwarfism. Sin.: sindrom Laron (v.).
NANOMELIE, s. f. / nanomélie, s. f. / nanomelia.
[Gr. nanos, lat. nanus = pitic; melos = extremitate, membru.] Individ cu
membrele scurte, mici. *Nanismul cu extremit\]i mici este hipofizar.
NANOPARTICULE, s. f. pl. / nanoparticules, s. f. pl. / nanoparticles.
[Gr. nanos, lat. nanus = pitic; lat. particula = pticic\,
dim. de la
pars, -rtis = parte.] În sens general, particule cu diame-trul de ordinul nanometrilor, `ndeosebi particule cu diametrul
între 10 [i 1 000 nm, care pot fi utilizate ca vectori de medicamente. Substan]ele medicamentoase se afl dizolvate, incluse [i
încapsulate în interiorul n., sau adsorbite la nivelul acestora. N. pot fi de tip particular (nanosfere) sau vezicular (*lipozomi,
*niozomi, nanocapsule).
NARCISISM, s. n. / narcissisme, s. m. / narcis-sism.
[Narcissus = personaj din mitologia greac care s-a îndr\gostit de propria
imagine reflectat în ap\;
-ism.] Admira]ie, iubire fa] de sine însu[i, autosatisfac]ie înso]it de absen]a bunului sim] [i a evaluii
autocritice. Freud a descris dou tipuri de n.: 1)
N. primar, care corespunde acelei sti anterioare oricei alegeri de obiect
exterior, în care copilul este, el însu[i, propriul s\u obiect e-rotic. 2)
N. secundar, `n care n. este "complementul libidinal" al
egocentrismului uman.
NARCOANALIZ|, s. f. / narco-analyse, s. f. / nar-coanalysis.
[Gr. narke = amor]eal\, toropeal\; analysis = rezolvare, de la
analyein = a rezolva (ana = din nou, iar\[i; lyein = a distruge).] V. subnarcoz\.
NARCOBIOZ|, s. f. / narcobiose, s. f. / narco-biosis.
[Gr. narke = amor]eal\, toropeal\; bios = via]\; -ozã.] Desf\[urarea
proceselor vitale la limita capacit\]ilor biologice, sub influen]a unor fac-tori ca *narcoticele.
NARCOLEPSIE, s. f. / narcolepsie, s. f. / narco-lepsy.
[Gr. narke = amor]eal\, toropeal\; lepsis = fixare.] Criz exprimat prin
nevoia imperioas [i irezistibil de somn. Poate fi simptomatic (tumori encefalice, traumatisme craniene, obezitate, diabet,
epilepsie) sau idiopatic (*sindromul Géli-neau). V. hipersomnie [i sindrom Pickwick.
NARCOMANIE, s. f. / narcomanie, s. f. / drug mania.
[Gr. narke = amor]eal\, toropeal\; mania = nebunie.] Dorin] nest\pânit de
a utiliza sub-stan]e cu efect *narcotic.
NARCOTERAPIE, s. f. / narcothérapie, s. f. / nar-cotherapy.
[Gr. narke = amor]eal\, toropeal\; therapeia = tratament, de la
therapeuein = a `n-griji.] Terapie prin somn, provocat de obicei cu ajutorul medicamentelor.
NARCOTIC, adj., s. n. / narcotique, adj., s. m. / narcotic.
[Gr. narkotikos = care amor]e[te, care torope[te.] 1) Despre substan]ele
care produc somnolen]\, relaxare muscular [i atenuarea sen-sibilit\]ii mergând pân la anestezie [i dispari]ia majorit\]ii reflexelor.
2) Medicamente care au a-ceste efecte.
NARCOZ|, s. f. / narcose, s. f. / narcosis.
[Gr. narke = amor]eal\, toropeal\; -ozã.] Stare de somn provocat\, de obicei, cu
ajutorul medicamentelor. În anestezia general se asociaz n. a-nesteziei propriu-zise.
1

531. 531
NARIN|, s. f. / narine, s. f. / nostril. NA: naris, pl. nares. [Lat. naris = nar\.] Orificiu prin care fiecare fos nazal comunic cu
exteriorul.
NAS, s. n. / nez, s. m. / nose. NA: nasus.
[Lat. nasus = nas.] Relief în form de piramid\, situat deasupra gurii, care închide partea
anterioar a foselor nazale, comunicând la exterior prin narine. Este organul olfac]iei, prin celulele olfactive ale mucoasei nazale.
De asemenea, reprezint un conduct prin care trece aerul în inspir [i expir.
NASION / nasion / nasion. NA: nasion.
[Lat. nasus = nas.] Punct craniometric în care planul sagital intersecteaz sutura
frontonazal\.
NA{TERE, s. f. / accouchement, s. m. / delivery.
[Lat. nascentia = na[tere, de la nasci = a se na[te.] Ansamblu de fenomene
mecanice [i fiziologice care au drept consecin] expulzarea sau extragerea pe c\i naturale a f ului viabil [i a anexelor sale. Forme
de n.: 1)
N. artificial\, în care se intervine prin metode obstetricale pentru a extrage f ul. 2) N. dirijat\, declan[at spontan, dar se
intervine prin medicamente. 3)
N. distocic\, în caz de vicii de *prezenta]ie, *distocii mecanice sau de dinamic\; necesit interven]ii
farmacologice, obstetricale (v. manevra Mauriceau-Smellie), chirurgicale. 4)
N. întârziat\, dup a 300-a zi de sarcin\. 5) N.
normal\
sau eutocic\, f complica]ii mater-nofetale. 6) N. prin opera]ie cezarian\, f ul este extras pe cale operatorie. 7) N.
precipitat\
, durea-z pu]in. 8) N. prelungit\, peste 12-15 ore la primi-pare [i 6-8 ore la multipare. 9) N. prematur\, la 28-37
s\pt\mâni de sarcin\. 10)
N. provocat\, declan[at artificial. 11) N. spontan\, n. f nici o asisten] mecanic\, farmacologic sau
medical\. 12)
N. la termen reprezint expulzarea pe c\i naturale a unui f la termen (38-42 s\pt\mâni de sarcin). Sin.: parturi]ie.
NATAL, adj. / natal, -ale, -als, adj. / natal.
[Lat. natalis = referitor la na[tere, de la natus = n\scut [i nasci = a se na[te.] Care se
refer la na[tere. Este utilizat îndeosebi în termeni deriva]i: *neona-tal, *perinatal, *postnatal.
NATALITATE, s. f. / natalité, s. f. / natality, birth-rate.
[Lat. natalis = referitor la na[tere, de la natus = n\scut [i nasci = a se
na[te
.] Frecven]a na[terilor într-o popula]ie, exprimat prin raportul între numul de na[teri survenite într-un an [i un efectiv de 10
000 de locuitori ai popula]iei respective.
NATREMIE, s. f. / natrémie, s. f. / natr(a)emia.
[Spaniol natron, ar. natroun = carbonatul de sodiu natural; gr. haima, -atos =
sânge
.] Prezen]a sau concentra]ia sodiului (Na
+
) în sânge: normal 3,15-3,47 g/l sau 137-151 mmol/l.
NATRIURETIC, adj. / natriurétique, adj. / natriu-retic.
[Spaniol natron, ar. natroun = carbonatul de sodiu natural; gr. ouretikos
= referitor la urin\
.] Care cre[te *natriuria.
NATRIUREZ|, s. f. / natriurèse, s. f. / natriuresis.
[Spaniol natron, ar. natroun = carbonatul de sodiu natural; gr. ouresis =
urinare
.] Sin.: natriurie (v.).
NATRIURIE, s. f. / natriurie, s. f. / natriuresis.
[Spaniol natron, ar. natroun = carbonatul de sodiu natural; gr. ouron = urin\.]
Eliminarea [i valoarea eliminii sodiului în urin\. Normal 1-5 g / 24 h sau 43-217 mmol / 24 h. Sin.: natriurez\.
NATUROPATIE, s. f. / naturopathie, s. f. / naturopathy, naturopathic medicine.
[Lat. natura = natur\; gr. pathos = boal\.] Sistem
terapeutic care se bazeaz doar pe remedii naturale, ca aerul, apa, soarele [i, eventual, unele metode kinetoterapice, fiind exclus
utilizarea medicamentelor. Adep]ii consider c organismul poate lupta `mpotriva maladiilor prin propriile mijloace, deoarece po-
sed o capacitate de vindecare natural\, aflat\ `n strâns rela]ie cu for]a sa vital\. ~n acest sens, bolile nu reprezint nimic altceva
decât efortul de vindecare exercitat de for]a vital [i exprimat prin semne [i simptome care sunt barometrul acestei for]e. Din
punctul de vedere al n., suprimarea manifestilor unei afec]iuni acute precum gripa `nseamn eradicarea capacit\]ilor defensive
proprii organismului [i, `n consecin]\, inducerea unei vulnerabilit\]i. Gripa sau bolile infec]ioase infantile sunt privite ca fenomene
normale, prin care for]a vital restabile[te echilibrul organismului [i amorseaz capacitatea sa de apare. Dimpotriv\, se consider
c vaccinoterapia interfer procesele sus-men]ionate, slind aparea [i internalizând dezechilibrele, fapt argumentat de
cre[terea inciden]ei bolilor autoimune [i neurodegenerative `n zonele `n care a fost introdus vaccinarea. Naturopa]ii `[i bazeaz
practica pe "legea vindecii”, potrivit ceia procesul de vindecare, expresie a ac]iunii for]ei vitale, evacueaz maladia de la inte-
rior c re exterior [i de sus `n jos, simptomele dispând `n ordinea invers a apari]iei lor. Terapia nu urme[te eradicarea
simptomelor, ci amplificarea for]ei vitale `n sensul dictat de aceste simptome prin alegerea remediilor specifice. ~n cursul
tratamentului exist posibilitatea apari]iei unor simptome noi sau revenirii altora mai vechi. De ex., terapia unei afec]iuni respiratorii
implic posibilitatea apari]iei unei eczeme, fenomen care semnaleaz eficien]a demersului datorit superficializii manifestilor
morbide, tratamentul nefiind `ncheiat decât atunci când afec]iunea cutanat dispare. V. [i medicin alternativ\.
NAUPATIE, s. f. / naupathie, s. f. / naupathia.
[Gr. naus = nav\, vapor; pathos = boal\.] R\u de mare.
NAVET|, s. f. / navette, s. f. / shuttle.
[Fr. na-vette, din lat. napus = nap.] Termen generic pentru sistemele moleculare care
permit transferul unor molecule `n diferite compartimente din interiorul celulei, intra- sau extracelular. Ex.: *ionofor de tip n.
NAVICULAR, s. n. / os naviculaire / navicular bone.
[Lat. navicularis, de la navicula = cori-oar\, dim. de la navis = nav\.] V.
tab. anat. - oase.
NAZAL, adj., s. n. / nasal, adj., s. m. / nasal bone.
[Lat. nasus = nas.] 1) Care se refer la nas. Ex.: fos n. 2) Os n., v. tab. anat. -
oase.
NAZOFARINGE, s. n. / nasopharynx, s. m. / na-sopharynx. NA: pars nasalis pharyngis.
[Lat. nasus = nas; gr. pharynx, -yngos
= faringe
.] Sin.: rinofaringe (v.).
NAZOSPINAL, adj. / nasospinal, adj. / nasospi-nal.
[Lat. nasus = nas; spinalis = al [irei spinii, de la spina = [ira spinii.]
Punct craniometric localizat la intersec]ia planului medio-sagital cu o linie care une[te punctele cele mai caudale ale marginilor
nazale.
N|MOL, s. n. / boue, s. f. / mud.
[Ucr. namil = n\mol.] Amestec natural de particule fine, insolubile în ap\, în care r\mân în
suspensie. Forme: 1)
N. activ este utilizat pentru epurarea apelor reziduale. 2) N. mineral, peloid, f materii organice. 3) N.
sapropelic
, de origine vegetalo-animal\. 4) N. de turb\, de origine vegetal\.
N|MOL TERMAL / boue thermale / fango. Materie mâloas de origine vegetal sau mineral utilizat cald pentru baie, `mpacheti
sau cataplasme. V. [i fangoterapie.
N|SCUT-MORT, adj., s. m. sau f. / mort-né, -née, adj., s. m. ou f. / still-born.
[Lat. nasci = a se na[te; mortuus, de la morior = a
muri
.] Copil mort `nainte de a respira.
NEBULIN|, s. f. / nebuline, s. f. / nebulin.
[Lat. nebula = cea]\, negur\; -inã.] Protein cu M
r de 550 kDa localizat în banda A [i
linia Z (v. mio-fibril\ ui de monomeri de *actin\, facilitând organizarea aces-tora în structuri
geometrice hexagonale. N. este prezent la f ul [i copilul afectat de *miopatie primitiv progresiv\, dar dispare pe m\sura evolu-
]iei bolii.
NEBUNIE, s. f. / folie, s. f. / folly.
[Sl. ne = prefix care indic o nega]ie; lat. bonus = bun.] V. alienare mental\.
NECATOR / Necator / Necator.
[Lat. necator, -oris = uciga[.] Gen de viermi intestinali din familia Ancylostomidae, clasa
Nematoda. Specia tip N. americanus este agentul patogen al *anchilosto-miazei.
NECATORIOZ|, s. f. / nécatoriose, s. f. / neca-toriosis.
[Lat. necator, -oris = uciga[; -ozã.] An-chilostomiaz determinat de
*Necator america-nus.
NECONDI}IONAT, adj. / inconditionnel, -elle, adj. / inborn, innate, unconditioned.
[Sl. ne = prefix care indic o nega]ie; lat.
condicionalis = supus anumitor condi]ii, de la condicere = a conveni, a stabili.] V. reflex necondi]ionat.
NECROBIOZ|, s. f. / nécrobiose, s. f. / necro-biosis.
[Gr. nekros = moarte; bios = via]\; -ozã.] Modificare structural a unui
organ sau a unei p]i dintr-un organ consecutiv abolirii circula]iei sanguine, dar în absen]a infec]iei. }esutul, de[i a suferit o
transformare regresiv\, este tolerat de structurile normale învecinate. Ex.: n. creierului, rinichiului, splinei ca urmare a unui infarct.

532. 532
NECROBIOZ| LIPOIDIC| / nécrobiose lipoï-dique / necrobiosis lipoidica diabeticorum. Dermit atrofiant a diabeticilor, manifestat
prin placarde ovalare g\lbui str ute de telangiectazii, `nconjurate de un lizereu violaceu [i cu ten-din] de ulcerare sau de
necrozare. V. [i granulom inelar.
NECROFILIE, s. f. / nécrophilie, s. f. / necrophi-lia.
[Gr. nekros = moarte; philia = atrac]ie, de la philein = a iubi.] Perversiune
sexual în care satisfac]ia sexual se ob]ine pe un cadavru sau, mai frecvent, este stimulat prin rituri funerare. V. parafilie.
NECROFOBIE, s. f. / nécrophobie, s. f. / necro-phobia.
[Gr. nekros = moarte; phobos = fric\.] Fobia de cadavre [i de tot ce este
`n rela]ie cu moartea.
NECROLIZ|, s. f. / nécrolyse, s. f. / necrolysis.
[Gr. nekros = moarte; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] Lichefierea unui
]esut care a suferit un proces de *necroz\. Este consecin]a modificilor fizicochimice [i a ac]iunii enzimelor [i reprezint *necroza
de lichefiere.
NECROMANIE, s. f. / nécromanie, s. f. / necro-mania.
[Gr. nekros = moarte; mania = nebunie.] Preocupare morbid privind
moartea `n general sau moartea unor persoane apropiate.
NECROPSIE, s. f. / nécropsie, nécroscopie, s. f. / necropsy, necroscopy.
[Gr. nekros = moarte; opsis = vedere, aspect.] Sin.:
autopsie (v.).
NECROSPERMIE, s. f. / nécrospermie, s. f. / ne-crospermia.
[Gr. nekros = moarte; sperma, -atos = s\mân]\.] Preze]a în
*sperm a *spermatozoizilor mor]i. Reprezint una din cauzele *sterilit\]ii masculine.
NECROTAXIE, s. f. / nécrotactisme, s. m. / ne-crotactism.
[Gr. nekros = moarte; taxis = aranjare, ordonare, de la tattein = a
ordona, a aranja
.] Migrarea chemotactic a celulelor fagocitare în direc]ia unui focar tisular necrotic.
NECROTOMIE, s. f. / nécrotomie, s. f. / necro-tomy.
[Gr. nekros = moarte; tome = t\iere, sec-]iune, de la temnein = a t\ia.]
Îndeptare chirurgical a ]esutului osos necrozat.
NECROZ|, s. f. / nécrose, s. f. / necrosis.
[Gr. nekrosis = mortificare, de la nekros = moarte.] 1) Moarte celular patologic\, spre
deosebire de *apoptoz\, care reprezint moarte celular programat genetic. N. reprezint oprirea patologic [i definitiv a
proceselor vitale la nivelul unei celule, al unui grup de celule sau al unui ]esut [i transformile anatomopatologice rezultate.
Modificile morfologice din n. sunt determinate de dou procese: a)
digestia enzimatic\ a celulei, de c re enzimele proprii celulei
(autoliz\ omii leucocitelor migrate (heteroliz\gestia enzimatic predomin\, procesul se nume[te
n.
de lichefiere
; b) denaturarea proteinelor, atât a celor structurale, cât [i a enzimelor, exprimat prin alterarea structurii
tridimensionale, care explic tendin]a de calcificare a ]esuturilor moarte, prin disponibilizarea unor leg uri normal saturate ale
lan]urilor proteice de aminoacizi; dac denaturarea proteic domin\, procesul se nume[te
n. de coagulare. În n. se produc alteri
care duc la distrugerea nucleelor: *picnoz\, *cariorexis [i *carioliz\. N. se produce în cadrul unor boli sau prin ac]iunea unor agen]i
chimici [i fizici. V. apoptoz\, gangren\, sfacel. Localizat la nivel osos (capul femurului), n. constituie substratul unor boli (*boala
Calvé-Legg-Pérthes, *boala Chandler). 2) No]iune electrocardiografic referitoare la prezen]a unui infarct recent sau cicatrizat,
cuia îi corespunde o zon inert bioelectric. Deficitului de mas miocardic îi corespunde pe electrocardiogram apari]ia unei
unde Q patologice, larg (peste 0,04 s), ampl cât cel pu]in 25 % din valoarea undei R, sau chiar dispari]ia undei R, înlocuit\ printr-
o und Q transformat în und QS. V. [i sindrom de ischemie-leziune.
NECROZ| ASEPTIC| / nécrose asept ique / a-septic necrosis. Moarte sau putrefac]ie a unui ]e-sut, a unei zone tisulare,
determinat de o ischemie local\, `n absen]a infec]iei. Sin.: necroz a-vascular\.
NECROZ| AVASCULAR| / nécrose avasculaire / avascular necrosis. Sin.: necroz aseptic (v.).
NECROZ| CENTRAL| A CORPULUI CALO S / nécrose centrale du corps calleux / Marchiafava-Bignami disease. Sin.: boal
Marchiafava-Bignami (v.).
NEDIFEREN}IAT, adj. / indifférencié, -e, adj. / undifferentiated.
[Sl. ne = prefix care indic o nega]ie; lat. differens, -ntis, de la
differe = a se deosebi.] 1) Despre un neoplasm ale cui caracteristici citologice [i tisulare marcheaz o regresiune în raport cu
]esutul de origine. 2) Referitor la o celul sau un ]esut care conserv caracteristicile embrionare, f nici o tendin] la diferen]iere.
NEFELION, s. n. / néphélion, s. m. / nebula.
[Gr. nephelion = nor mic, dim. de la nephele = nor.] Pat superficial a corneei,
incomplet opac\. V. [i leucom.
NEFELOMETRIE, s. f. / néphélémétrie, s. f. / ne-phelometry.
[Gr. nephele = nor; metron = m\-sur\.] Metod de m\surare a
concentra]iei unor particule în suspensie: microbiene sau proteice. Se m\soar lumina difuzat prin *fenomenul Tyndall.
M\surarea se efectueaz cu un *nefelometru, prin compararea fotometric cu o solu]ie etalon.
NEFELOMETRU, s. n. / néphélémètre, s. m. / nephelometer.
[Gr. nephele = nor; metron = m\sur\.] Instrument utilizat în
*nefelometrie pentru m\surarea concentra]iei sau a numului de particule. Ex.: cu n. se m\soar concentra]ia particulelor proteice
din serul sanguin.
NEFRECTOMIE, s. f. / néphrectomie, s. f. / ne-phrectomy.
[Gr. nephros = rinichi; ektome = excizie.] Abla]ia total sau par]ial a
unui rinichi.
NEFRETIC, adj. / néphrétique, adj. / nephric.
[Gr. nephros = rinichi.] Care are rela]ie cu rinichiul. Ex.: *colic n.
NEFRIT|, s. f. / néphrite, s. f. / nephritis, pl. nephritides.
[Gr. nephros = rinichi; -itã.] În trecutul apropiat, acest termen era relativ
cuprinz\-tor. Actualmente, termenul se utilizeaz numai re-feritor la nefropatiile intersti]iale, la modelele experimentale ale
nefropatiilor sau pentru nefropatiile de cauz necunoscut\. Tipuri: 1)
N. epidemic\, *paucisimptomatic\, cu evolu]ie benign\,
produs de un virus cu tropism exclusiv renal. 2)
N. experimental\, prin injectarea de ser nefrotoxic (n. Ma-sugi), de albumine, de
streptococi hemolitici sau alte bacterii, sau prin provocarea apari]iei de auto-anticorpi antirinichi (
n. Cavelti). 3) N. intersti]ial acut
nesupurat\
apare în cursul infec]iilor virale [i, frecvent, ca o complica]ie în pneumoniile inter-sti]iale la copii. 4) N. intersti]ial
supurat\
se exprim prin abcese mici, multiple, localizate în corticala rinichiului; apare ca o complica]ie în septicemii. 5) N.
intersti]ial endemic din Balcani
, v. nefropatie endemic balcanic\. 6) N. intersti]ial primitiv cronic\, prin intoxica]ii, infec]ii de
focar, boli metabolice, iradiere, caracterizat printr-un proces inflamator intersti]ial cronic.
NEFROANGIOSCLEROZ|, s. f. / néphro-angio-sclérose, s. f. / nephroangiosclerosis, arterial nephrosclerosis.
[Gr. nephros =
rinichi;
ange-ion = vas; sklerosis = indura]ie, întire, de la skleros = tare, dur.] Nefropatie prin mecanism vascular, asociat
de cele mai multe ori cu hiper-tensiunea arterial [i fiind expresia visceralizii acesteia. N. poate evolua lent (
n. benign\) sau ra-
pid progresiv (
n. malign\), prin hialinizarea [i atrofia unui mare num de glomeruli, consecutiv trombozii arteriolei aferente.
NEFROBLASTOM, s. n. / néphroblastome, s. m. / nephroblastoma.
[Gr. nephros = rinichi; blastos = germen; -oma.] Cancer
renal de tip embrionar, în care plaje celulare nediferen]iate se asociaz cu forma]iuni tubulare, glomerulare [i cu proliferare
mezenchimatoas\. Se dezvolt îndeosebi în prima copilie [i se traduce printr-o tumor foarte voluminoas\, cu dureri abdominale
[i, frecvent, cu hipertensiune arterial\. N. prezint malignitate crescut\, manifestat printr-un poten]ial metasta-zant considerabil,
atât limfogen, cât [i hematogen. Sin.: tumor Wilms.
NEFROBLASTOMATOZ|, s. f. / néphroblasto-matose, s. f. / nephroblastomatosis.
[Gr. ne-phros = rinichi; blastos = germen; -
oma; -ozã.] Forma]iuni tumorale multiple situate în corticala rinichiului [i constituite din celule renale embrionare, uneori asociate
cu un *nefroblastom. N. poate evolua c re regresiune spontan sau c re ne-froblastom.
NEFROCALCINOZ|, s. f. / néphrocalcinose, s. f. / nephrocalcinosis.
[Gr. nephros = rinichi; lat. calx, calcis = var, calciu; -ozã.]
Ansamblu de depozite calcaroase difuze localizate în parenchimul renal. N. nu reprezint o boal\, ci o leziune comun unor boli
diferite, fiind asociat îndeosebi cu *litiaza renal\. Termenul este în discu]ie, unii autori considerând drept n. orice infiltra]ie difuz
renal cu suri de calciu, chiar dac aceasta este vizibil doar la microscop. Alteori, termenul este utilizat doar pentru depozitele
importante, decelabile radiologic.
|

533. 533
NEFROCARCINOM, s. n. / néphrocarcinome, s. m. / renal adenocarcinoma. [Gr. nephros = rinichi; karkinoma, de la karkinos
= rac, cancer
.] Tumor malign care se dezvolt din celulele tu-bilor renali. Sin.: carcinom renal, tumor Grawitz, epiteliom renal cu
celule clare, hipernefrom (deoarece ini]ial a fost considerat de origine suprarenal).
NEFROCEL, s. n. / nephrocèle, s. f. / nephro-cele.
[Gr. nephros = rinichi; kele = hernie, tumor\.] Hernia rinichiului.
NEFROGENIC, adj. / néphrogénique, adj. / ne-phrogenetic, nephrogenic (1), nephrogenous (2).
[Gr. nephros = rinichi; gennan =
a produce
.] 1) Care are poten]ial de producere a ]esutului renal. 2) De origine renal\.
NEFROGRAFIE, s. f. / néphrographie, s. f. / nephrography.
[Gr. nephros = rinichi; graphein = a scrie.] Examen radiologic prin
care se ob]ine o opacifiere radiografic a parenchimului renal dup injectarea unui produs de contrast iodat, ca prim timp în
*urografia intravenoas sau dup timpul arterial al unei *arteriografii renale.
NEFROGRAM|, s. f. / néphrogramme, s. m. / nephrogram.
[Gr. nephros = rinichi; gramma = înscriere.] Imagine radiologic a
parenchimului renal, ob]inut în cursul unei *urografii sau în cursul *angiografiei renale, când substan]a opac la radia]ia X
impregneaz primele c\i excretoare in-trarenale. A nu se confunda cu *nefrograma izo-topic\.
NEFROGRAM| IZOTOPIC| / néphrogramme isotopique / isotopic nephrogram. Curb care traduce, în func]ie de timp, eliminarea
renal a unei substan]e radiomarcate (ex.: hipuran marcat cu
131
I) injectate pe cale intravenoas\. Se ob]in dou curbe simultane,
corespunz oare celor doi rinichi. O n. i. nu poate fi interpretat decât prin compara]ie cu cea a rinichiului opus. Un traseu normal
al n. se caracterizeaz prin trei faze: a) un segment ascendent, denumit
faz vascular\; b) a doua faz denumit secretorie sau de
concentrare, reprezentând func]ia tubular\; c) a treia faz denumit
excretorie, traducând evacuarea renal a substan]ei
radioactive. Criteriile de interpretare ale celor dou curbe sunt numeroase. Ele se refer îndeosebi la aprecierea morfologiei
generale a celor dou trasee, la studiul timpului secretor [i la calculul timpului de semieliminare (T
1/2 normal mediu 7,3 min, cu
valori extreme între 3 [i 12 min). De obicei, curba n. i. este aplatizat `n insuficien]a renal [i modificat (mai mult sau mai pu]in
caracteristic) `n stenoza unei artere renale sau consecutiv unei obstruc]ii ureterale par]iale. Sin.: renogram izotopic\,
radiorenogram\.
NEFROLITIAZ|, s. f. / néphrolithiase, s. f. / ne-phrolithiasis.
[Gr. nephros = rinichi; lithos = piatr\; -azã.] Sin.: litiaz renal (v.).
NEFROLITOTOMIE, s. f. / néphrolithotomie, s. f. / nephrolithotomy.
[Gr. nephros = rinichi; lithos = piatr\; tome = t\iere,
sec]iune, de la
temnein = a t\ia.] Extrac]ia calculilor din bazinet [i calice, dup degajarea, exteriorizarea [i incizia rinichiului.
NEFROLIZ|, s. f. / néphrolyse, s. f. / nephro-lysis.
[Gr. nephros = rinichi; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] Interven]ie
chirurgical constând în disecarea [i eliberarea complet a rinichiului, bazinetului, ureterului subpielic [i pediculului renal, în scopul
prelevii organului în vederea transplantii sau pentru întreruperea unei comunici patologice între limfatice [i c\ile excretorii.
NEFROLOGIE, s. f. / néphrologie, s. f. / nephro-logy.
[Gr. nephros = rinichi; logos = [tiin]\.] Studiul fiziologiei [i al patologiei
renale.
NEFROM, s. n. / néphrome, s. m. / nephroma.
[Gr. nephros = rinichi; -oma.] Denumire generic pentru tumorile renale.
NEFROM MEZOBLASTIC / néphrome méso -blastique / mesoblastic nephroma. Tumor renal care se dezvolt la nou-n\scut sau
sugar, format din celule mezenchimatoase, benign\, spre deosebire de *nefroblastom.
NEFRON, s. m. / néphron, s. m. / nephron.
[Gr. nephros = rinichi.] Unitatea anatomic [i func-]ional a rinichiului, cuprinzând
succesiv glomerulul, tubul proximal, ansa Henle [i tubul distal, pe parcursul cora *urina primitiv devine definitiv\. Parenchimul
renal este constituit din aproximativ un milion de n.
NEFROOMENTOPEXIE, s. f. / néphro-omento-pexie, s. f. / nephroomentopexy.
[Gr. nephros = rinichi; lat. omentum =
membran care înf\[oar intestinele; gr.
pexis = fixare.] Fixarea unui lam-bou epiploic la rinichi în vederea ameliorii
vasculariza]iei acestuia.
NEFROPATIE, s. f. / néphropathie, s. f. / nephro-pathy.
[Gr. nephros = rinichi; pathos = boal\.] Denumire general pentru bolile
rinichiului de na-tur inflamatorie (nefrite), degenerativ (nefroze) [i sclerozant (arterioscleroz).
NEFROPATIE ANALGEZIC| / néphropathie des analgésiques / analgesic nephropathy. N. intersti]ial cronic determinat de
abuzul de *analgezice, îndeosebi de fenacetin sau combina]ii de fenacetin [i aspirin\. Se apreciaz c n. a. poate apare la o
doz cumulat total de 3 kg fenacetin sau 1 kg din fiecare dintre analgezicele combinate (*fenacetin [i *aspirin).
NEFROPATIE DIABETIC| / néphropathie diabé-tique / diabetic nephropathy. Tip de n. ce apare ca o complica]ie tardiv `n evolu]ia
*diabetului zaharat. Debuteaz prin cre[terea filtrii glomerulare, microalbuminurie, hipertensiune arterial [i hipertrofie renal\. ~n
timp, proteinuria se accentueaz\, asociindu-se cu alte semne de sc\dere a func]iilor renale `n stadiul final al bolii de baz\. V. [i
glomeruloscleroz\.
NEFROPATIE ENDEMIC| BALCANIC| / néphro- patie endémique balkanique / Balkan nephro-pathy. Boal endemic observat
dup anul 1956 într-o zon situat de-a lungul Dunii, între Car-pa]i [i Balcani (Serbia, Bulgaria, România). Caracteristici: afectare
sever a glomerulilor, sclero-z intersti]ial difuz [i leziuni tubulare, mai pu]in importante. Boala evolueaz c re insuficien] renal
letal prin com azotemic\, f edeme sau hipertensiune arterial\. Cauze posibile: intoxica]ie cu o aratoxin A produs de
mucegaiuri dezvoltate pe cerealele stocate; dup al]i autori, cauza ar fi poluarea cu silica]i a apei de b\ut.
NEFROPATIE GLOMERULAR| SECUNDAR| / néphropathie glom érulaire secondaire / secon-dary glomerulopathy. Denumire
generic a a-fectii glomerulare care apare ca o manifestare renal în diverse boli generale dobândite sau eredofamiliale.
Leziunile renale pot fi specifice (ex.: în unele boli degenerative) sau nespecifice, comune cu leziunile din glomerulonefritele
primare. Uneori, manifestarea renal este predominant în raport cu boala de baz\, de aceea, înainte de a considera o n. ca
primar\, trebuie exclus o n. g. s. Datorit diversit\]ii, clasificile n. g. s. sunt provizorii sau incomplete. Fiziopatologic se disting
trei mari grupe de n. g. s.: n. mediate imunologic, n. prin leziuni renale în *diabetul zaharat, *amiloidoz [i în alte *disproteinemii, n.
ereditare.
NEFROPATIE GRAVIDIC| / néphropathie gravi-dique / tox(a)emia of pregnancy. V. toxemie gravidic\.
NEFROPATIE INTERSTI}IAL| / néphropathie interstitielle / interstitial nephritis. Denumire generic pentru n. în care leziunea
ini]ial\, primar\, se afl în intersti]iu, structura care separ tubii între ei [i tubii de glomeruli. Întrucât cauzele n. i. nu sunt numai
infec]ioase (bacteriene), ci [i toxice, metabolice, imunologice etc., termenul corect este de n. i., cel de nefrit intersti]ial\ (v. nefrit\
fiind rezervat numai etiologiei infec]ioase. Dintre entit\]ile nosologice care fac parte din grupa n. i., mai importante sunt:
*pielonefrita acut [i *nefropatia endemic balcanic\.
NEFROPATIE OBSTRUCTIV| / néphropathie obs tructive / obstructive nephropathy. Termenul de n. o. desemneaz modificile
renale, anatomice [i func]ionale, secundare unui obstacol pe c\ile urinare. Obstruc]ia urinar - care poate fi acut sau cronic -
neînl urat la timp poate duce la distruc]ie renal complet\. Dup [ase s\pt\mâni de obstruc]ie renal complet\, afectarea
rinichiului este ireversibil\. Severitatea unei n. o. depinde de sediul, cauzele obstruc]iei, gradul obstruc]iei, durata, ca [i
infec]ia
asociat\.
NEFROPATIE POSTTRANSFUZIONA L| / né-phropathie post-transfusionnelle / transfusion nephritis. Insuficien] renal grav\,
înso]it de *anurie [i *azoturie, care succede *[ocului brutal cu *hemoliz provocat de o transfuzie de sânge incompatibil (v.
incompatibilitate).
NEFROPATII VASCULARE / néphropathies vas-cu laires / renal vascular disease. Denumire generic pentru bolile, diverse ca
etiologie [i patogenie, în care sunt afectate vasele renale: embolia [i tromboza arterei renale (infarctul renal), boala ateroembolic
a arterelor renale, nefroscleroza, tromboza venei renale, nefropatia gravidic etc.
NEFROPEXIE, s. f. / néphropexie, s. f. / nephro-pexy.
[Gr. nephros = rinichi; pexis = fixare.] Repozi]ia [i fixarea în pozi]ie înalt a
unui rinichi ptozat.

534. 534
NEFROPTOZ|, s. f. / néphroptose, s. f. / nephro-ptosis. [Gr. nephros = rinichi; ptosis = c\dere.] Mobilitate anormal [i coborâre
a rinichiului, determinate de relaxarea mijloacelor sale de sus-]inere. N. este uneori asociat cu ptoza altor organe.
NEFROSCLEROZ|, s. f. / néphrosclérose, s. f. / nephrosclerosis.
[Gr. nephros = rinichi; skle-rosis = indura]ie, întire, de la
skleros = tare, dur.] Indurarea rinichiului consecutiv proliferii [i ulterior retrac]iei ]esutului conjunctiv intersti]ial. Sin.: scleroz
renal\.
NEFROSIALIDOZ|, s. f. / néphro-sialidose, s. f. / nephrosialidosis. Tip de *sialidoz care determin o nefropatie precoce la copil, cu
deces `na-inte de vârsta de cinci ani.
NEFROSTOMIE, s. f. / néphrostomie, s. f. / ne-phrostomy.
[Gr. nephros = rinichi; stoma, -atos = gur\.] Opera]ie de creare a
unei fistule renale, prin care este posibil drenajul la exterior al urinii direct din cavit\]ile pielocaliceale.
NEFROTOMIE, s. f. / néphrotomie, s. f. / nephro-tomy.
[Gr. nephros = rinichi; tome = t\iere, sec-]iune, de la temnein = a t\ia.]
Incizia rinichiului; deschiderea chirurgical a cavit\]ilor pielice.
NEFROTOMOGRAFIE, s. f. / néphrotomogra-phie, s. f. / nephrotomography.
[Gr. nephros = rinichi; tome = sec]iune, de la
temnein = a t\ia; graphein = a scrie.] *Tomografie a rinichilor, dup realizarea unui contrast cu o substan] iodat sau dup
crearea unui *pneumoren.
NEFROTOXICITATE, s. f. / néphrotoxicité, s. f. / nephrotoxicity.
[Gr. nephros = rinichi; toxikon = otrav pentru vârful s\ge]ilor,
de la
toxon = s\-geat\.] Ac]iunea toxic a unor substan]e sau factori asupra ]esuturilor renale.
NEFROTOXIN|, s. f. / néphrotoxine, s. f. / ne-phrotoxin.
[Gr. nephros = rinichi; toxikon = o-trav pentru vârful s\ge]ilor, de la
toxon = s\geat\; -inã.] Substan] toxic al cei efect se exercit îndeosebi la nivelul ]esutului renal. Cele mai cunoscute n. sunt
surile de mercur [i o serie de erbicide.
NEFROZ|, s. f. / néphrose, s. f. / nephrosis.
[Gr. nephros = rinichi; -ozã.] Termen care a devenit desuet, dup ce în trecut a fost
larg utilizat, cu sensuri multiple. Sensul ini]ial, de afec]iune degenerativ a rinichiului, în opozi]ie cu bolile inflamatorii, denumite
nefrite, este în prezent complet abandonat. Actualmente, termenul este considerat, în general, sin. cu *sindrom nefrotic. În sens
mai restrictiv: 1)
N. lipoidic\, sin.: boal Epstein (v.). 2) N. osmotic\, vacuolizare hidropic difuz a tubilor proximali renali, leziune
provocat dup administrarea intravenoas de zaharoz\, glucoz\, manitol, sorbitol, dextran, a anumitor *chelatori sau a compu[ilor
ioda]i de contrast. 3) Sufix utilizat în compunerea unor termeni ca, de ex., *hidronefroz\.
NEG, s. m. / verrue, s. f. / verruca, wart.
[Lat. naevus = neg.] Termen pop. sin. cu veruc (v.).
NEGATIV, adj. / négatif, -ive, adj. / negative.
[Lat. negativus = negativ.] 1) Despre orice particul\, ion, ori grupare chimic cu un
exces de electroni. 2) Despre polul unei surse de curent continuu care corespunde unei descci de cationi. 3)
N. adevat:
despre un pacient la care boala este absent [i testul de depistare n. 4)
N. fals: despre un pacient la care boala este prezent\, cu
toate c testul de depistare este n. V. [i pozitiv.
NEGATIVISM, s. n. / négativisme, s. m. / negativism.
[Lat. negativus = negativ; -ism.] Tulburare de comportament caracterizat
prin rezisten]\, activ sau pasiv\, la orice solicitare, pacientul refuzând uneori chiar satisfacerea unor nevoi fiziologice proprii. În
cazul
n. activ, opozi]ia se manifest prin refuzul de a r\spunde unei soliciti sau prin executarea unor ac]iuni contrare. În n. pasiv,
pacientul nu reu[e[te s coopereze, ca urmare a unei iner]ii complete [i a unei rezisten]e pasive la mi[cile imprimate. N. se
observ în *schizofre-nie. V. [i catatonie.
NEGATOSCOP, s. n. / négatoscope, s. m. / viewing box, negatoscope.
[Lat. negativus = negativ; gr. skopos = observator, de la
skopein = a vedea, a examina.] Ecran translucid prev\zut cu un dispozitiv de iluminare utilizat pentru examinarea prin
transparen] a cli[eelor radiografice.
NEGENTROPIE, s. f. / negentropie, s. f. / negen-tropy.
[Lat. negativus = negativ; gr. entrope = ac]iunea de a întoarce, de la
entrepein = a întoarce spre interior (en = în; trepein = a întoarce).] *Entropie termodinamic luat cu semn algebric schimbat.
Informa]ia care duce la sc\derea entropiei informa]ionale. V. entropie.
NEISSERIA / Neisseria / Neisseria.
[Albert Lud-wig Siegmund Neisser , dermatolog german, Bres-lau (`n prezent Wroclaw,
Polonia), 1855-1916
.] Gen bacterian apar]inând familiei Neisseriaceae, constituit din coci Gram-negativi dispu[i în perechi. Unele
specii sunt patogene pentru om:
N. gonorrhoeae (*gonococ), N. meningitidis (*menin-gococ). V. [i gonococ, meningococ.
NELINI{TE, s. f. / angoisse, s. f. / anxiety.
[Sl. ne = prefix care indic o nega]ie; lat. lenis = lin, încet.] Stare de r\u general, fizic [i
psihic, manifestat prin tulburi neurovegetative: ro[ea] sau paloare, transpira]ii sau usc\ciune a mucoaselor, tahicardie sau
bradicardie, palpita]ii [i, în cazuri extreme, angor, spasme digestive, tremur uri etc. V. [i anxietate.
NEMALIN, adj. / némalin, -e, adj. / nemaline.
[Gr. nema, -atos = fir.] Filiform sau sub form de ba-ghet\.
NEMATHELMINTHES / Nemathel minthes / Ne-mathelminthes.
[Gr. nema, -atos = fir; helmins, -inthos = vierme.]
Subîncreng ur din încreng\-tura
Helminthes, care cuprinde viermi parazi]i cilindrici. Se împarte în trei clase: Acanthocephala,
viermi f tub digestiv,
Gordiacea, cu tub digestiv atrofiat, Nematoda, cu tub digestiv complet.
NEMATODES / Nematodes / Nematodes.
[Gr. nema, -atos = fir; eidos = form\.] Ordin de viermi care apar]ine clasei
*Nemathelmintes. N. au corp filiform, cilindric, prev\zut cu tub digestiv. Din a-cest ordin fac parte genurile Ascarides, Strongy-
loides
, Filaroides, Trichinelloides, care pot para-zi]i ai organismului uman.
NEOANTIGEN, s. m. / néo-antigène, s. m. / neo-antigen.
[Gr. neos = nou; anti = contra; gennan = a produce.] Termen general,
nespecific pentru diferi]ii *antigeni tumorali.
NEOARTROZ|, s. f. / néo-arthrose, s. f. / neo-arthrosis.
[Gr. neos = nou; arthron = articula]ie; -ozã.] Articula]ie artificial creat
chirurgical.
NEOCEREBEL, s. n. / néocérébellum, s. m. / neocerebellum. NA: neocerebellum.
[Gr. neos = nou; lat. cerebellum = creier mic.]
Partea cea mai recent filogenetic a *cerebelului, alc uit din lobii laterali [i *nucleii denta]i. N. intervine `n controlul motricit\]ii
voluntare (`n special `n reglarea gesticula]iei) [i al mi[cilor automate.
NEOCORTEX, s. n. / néocortex, s. m. / neocortex.
[Gr. neos = nou; lat. cortex, -icis = scoar]\.] Sin.: izocortex (v.).
NEODARWINISM, s. n. / néodarwinisme, s. m. / neodarwinism.
[Gr. neos = nou; Charles Robert Darwin, naturalist englez,
1809-1882; -
ism.] Teorie biologic a evolu]iilor speciilor animale [i vegetale, prin care *darwinismul este pus în acord cu datele
recente de genetic asupra transmisiei caracterelor ereditare [i a muta]iilor. N. are mul]i adep]i.
NEOENDORFINE, s. f. pl. / néo-endorphines, s. f. pl. / neoendorphins.
[Gr. neos = nou; engl. prescurtare de la endogenous
mor
phin, din gr. endon = `n\untru, Morpheos = zeul somnului.] Peptide opioide mici rezultate din clivarea *proenkefalinei B
(*prodinorfin) în creier [i în medulosuprarena-l\.
NEOFOBIE, s. f. / néophobie, s. f. / neophobia.
[Gr. neos = nou; phobos = fric\.] 1) Teama de nou. V. [i mizoneism. 2) Frica de
îmboln\vire prin cancer. Sin.: cancerofobie (v.).
NEOFORMA}IUNE, s. f. / néoformation, s. f. / neoformation, neoplasm (3).
[Gr. neos = nou; lat. formatio, -onis = formare, de la
formare = a da o form [i forma = form\.] 1) }esut nou format la nivelul unui ]esut deja diferen]iat. 2) În limbaj clinic, *tumor\.
V. [i neoplasm.
NEOFREUDISM, s. n. / néofreudisme, s. m. / neofreudism.
[Gr. neos = nou; Sigmund Freud, psihiatru austriac n. în Germania,
fondatorul psihanalizei, 1856-1939; -
ism.] Totalitatea curentelor psihanaliste dezvoltate dup anii 1930: se renun] la unele teze
pansexualiste [i biologizante, ca [i la conceperea rigid a stadiului de dezvoltare a psihicului infantil. Concomitent, se accept
însemn atea factorilor sociali în edificarea personalit\]ii. Sin.: neopsihanaliz\.
NEOGENEZ|, s. f. / néogenèse, s. f. / neoge-nesis.
[Gr. neos = nou; genesis = producere, de la gennan = a produce.] Formarea
unui organ nou, a unei structuri noi. Ex.: n. vaselor sanguine.

535. 535
NEOGLICOGENEZ|, s. f. / néoglycogenèse, néoglucogenèse, s. f. / glyconeogenesis. [Gr. neos = nou; glykys = dulce; genesis
= producere, de la
gennan = a produce.] Var.: neoglucogenez\. Sin.: gluconeogenez (v.).
NEOGLUCOGENEZ|. Var. pentru neoglicogenez (v.).
NEOHIPOCRATISM, s. n. / néohippocratisme, s. m. / neohippocratism.
[Gr. neos = nou; Hipo-crate din Cos, pintele medicinii,
student [i profesor (nu fondator) al [colii din Cos, 460-375 î.H.; -
ism.] Reactualizarea hipocratismului, în sensul validit\]ii
umoralismului, a orientii umanistice [i a eticii, poate [i ca o reac]ie în fa]a limitelor medicinii contemporane. I. Ha]ieganu scria:
”
Nu înapoi la Hipocrate, ci înainte cu Hipocrate !”
NEOLAMARCKISM, s. n. / néolamarckisme, s. m. / neolamarckism.
[Gr. neos = nou; Jean-Baptiste de Monet Lamarck ,
cavaler, naturalist francez, 1741-1829; -
ism.] Variantele *lamarckismului contemporan, dup care, chiar dac factorii darwini[ti ai
evolu]iei sunt accepta]i, sunt privi]i ca factori secundari, adjuvan]i.
NEOLOGISM, s. n. / néologisme, s. m. / neologism.
[Gr. neos = nou; logos = cuvânt; -ism.] 1) Cuvânt nou, împrumutat dintr-o
limb str\in sau creat prin mijloace proprii în limba respectiv\; împrumut lexical recent. 2) În psihiatrie, cuvânt inventat, inexistent
în vocabular.
NEOMICIN|, s. f. / néomycine, s. f. / neomycin.
[Gr. neos = nou; mykes, myketos = ciuperc\; -inã.] (DCI) Antibiotic cu ac]iune
puternic împotriva a numero[i germeni Gram-pozitivi [i Gram-negativi, asem oare cu cea a streptomicinei; utilizat
per os, mai
frecvent împotriva germenilor din gastroenterite, [i local (pomade, solu]ii), în tratamentul pl\gilor. N. este extras din
Streptomyces
fradiae
; se cunosc trei tipuri de n.: A, B [i C.
NEON, s. n. / néon, s. m. / neon.
[Gr. neon, genul neutru de la neos = nou.] Elementul chimic nr. 10, simbol Ne. Este un gaz nobil,
practic inert chimic. Se utilizeaz\, printre altele, ca gaz de transport în cromatografia în faz gazoas\.
NEONATAL, adj. / néonatal, -ale, -als, adj. / neo-natal.
[Gr. neos = nou; lat. natalis = de na[tere, de la natus = n\scut [i nasci =
a se na[te
.] Referitor la nou-n\scut. Perioada n. se întinde de la na[tere pân în a 28-a zi de via]\.
NEONATOLOGIE, s. f. / néonatologie, s. f. / neo-natology.
[Gr. neos = nou; lat. natus = n\scut, de la nasci = a se na[te; gr.
logos = [tiin]\.] Studiul caracteristicilor fiziologice proprii nou-n\scutului, al metodelor de îngrijire [i patologiei specifice perioadei
neonatale.
NEOPALLIUM, s. n. / néopallium, s. m. / neopallium.
[Gr. neos = nou; lat. pallium = manta, cuvertur\.] Sin.: izocortex (v.).
NEOPLASM, s. n. / néoplasme, s. m. / neoplasm.
[Gr. neos = nou; plasma = obiect modelat.] Sin.: tumor (cel mai frecvent, cu
sensul de tumor canceroas).
NEOPLASTIE, s. f. / néoplastie, s. f. / neoplasty.
[Gr. neos = nou; plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela.]
Restaurare prin *autoplastie.
NEOPLAZIE, s. f. / néoplasie, s. f. / neoplasia.
[Gr. neos = nou; plasis = modelare, de la plas-sein = a forma, a modela.] Proces
de multiplicare anormal a celulelor, care duce la apari]ia unei tu-mori ce poate fi benign sau malign (*cancer).
NEOPLAZIE ENDOCRINIAN| MULTIPL| / néo-plasie endocrinienne multiple / multiple endocrine neoplasia (MEN). Denumire
generic pentru o serie de sindroame `n cadrul cora coexist tumori multiple maligne sau/[i benigne, cu localizare la nivelul
glandelor endocrine (de regul\, hiperplazie paratiroidian\, tumori endocrine pancreatice [i adenoame hipofizare). Frecvent,
sindroamele de acest tip sunt denumite cu abrevierea MEN. Se disting mai multe tipuri: MEN tip I, sindrom Wermer (v.); MEN tip
II-a, sindrom Sipple (v.); MEN tip II-b, sindrom Gorlin (v.). Recent, a fost identificat defectul genetic `n cazul MEN I `n regiunea
11q13 a bra]ului lung al cromozomului 11, iar `n MEN II, pe bra]ul lung al cromozomului 10 (10q11.2). Uneori, celulele secretante
pot apar]ine unor *apudoame. Sin.: adenomatoz multiendocrinian\, apudomatoz\, poliadenomatoz endocrinian\.
NEOPSIHANALIZ|, s. f. / néopsychanalyse, s. f. / neopsychanalysis.
[Gr. neos = nou; psykhe = suflet; analysis = rezolvare, de
la
analyein = a rezolva (ana = din nou, iar\[i; lyein = a distruge).] Sin.: neofreudism (v.).
NEOPTERIN|, s. f. / néoptérine, s. f. / neopterin. Molecul sintetizat de *macrofage când acestea sunt stimulate de *interferon.
Concentra]ia n. cre[te în sânge sau în urin în diferite boli virale (inclusiv în *SIDA), în paludism, în diverse can-cere (ovarian,
leucemii [i limfoame) [i în rejetul grefei.
NEORICKETTSIA / Neorickettsia / Neorickettsia.
[Gr. neos = nou; Howard Taylor Ricketts, patolog american, 1871-1910, care
a descoperit ricket-tsiile în 1910, împreun cu Wilder
.] Gen de *ric-kettsii incluzând o singur specie, N. helminthoeca. Paraziteaz
pe[tii, îndeosebi somonul [i p\str\vul. Determin la om enterite hemoragice, prin ingestia pe[tilor infecta]i.
NEOSTIGMIN|, s. f. / néostigmine, s. f. / neo-stigmine. (DCI) Colinergic utilizat oral sub form de sare de brom (C
12H
19BrN
2O
2) [i
parenteral ca sare de metilsulfat (C
13H
22N
2O
6S) în prevenirea [i tratamentul distensiei abdominale [i reten]iei urinare
postoperatorii, în tratamentul miasteniei, glaucomului etc.
NEOSTOMIE, s. f. / néostomie, s. f. / neostomy.
[Gr. neos = nou; stoma, -atos = gur\.] Interven]ie chirurgical constând în
crearea unui orificiu artificial la nivelul unui organ cavitar sau al unui canal excretor, în scopul stabilirii unei comunici cu un alt
organ sau cu exteriorul (la nivelul pielii).
NEOSTRIATUM, s. n. / néostriatum, s. m. / neo-striatum. NA: neostriatum.
[Gr. neos = nou; lat. striatus = dungat, de la stria =
[an] mic, dung\.] Grupul nucleilor cenu[ii din *corpul striat cu origine filogenetic mai nou\: *nucleul caudat [i *putamen.
NEOTHALAMUS, s. n. / néothalamus, s. m. / neothalamus.
[Gr. neos = nou; lat. thalamus, gr. thalamos = camer interioar\.]
Partea cea mai nou filogenetic a talamusului: nucleii care au conexiuni corticale.
NEOVEZIC|, s. f. / néovessie, s. f. / neovesica.
[Gr. neos = nou; lat. vesica = vezic\.] Rezervor realizat dintr-un segment distal al
tubului digestiv, care colecteaz urina, dup implantarea *ureterelor.
NERV, s. m. / nerf, s. m. / nerve. NA: nervus, pl. nervi.
[Lat. nervus = nerv.] Structur anatomic alc uit din *axoni ai celulelor
nervoase dispu[i în fibre nervoase, la care se adaug ]esut de sus]inere (*nevroglie) [i vase sanguine. N., care leag centrii
nervo[i cu diferite organe [i ]esuturi din organism, au aspectul unor cordoane albicioase sau gri (în func]ie de cantitatea de
*mielin pe care o con]in) [i sunt înconjura]i de ]esut conjunctiv. Calibrul n. diminueaz de la centrii nervo[i c re structurile
inervate datorit diviziunii în ramuri nervoase. La periferie, n. prezint forma]iuni nervoase terminale (corpusculi Pacini, Golgi,
Meissner, pl\cii motorii etc.) sau intr în contact direct cu alte organe. Uneori, se anastomozeaz între ei [i formeaz *plexuri
nervoase. Se disting: 1)
N. cranieni, perechi simetrice cu originea în encefal, v. tab. anat. - nervi.. 2) N. spinali, cu originea în m\-
duva spinii, v. tab. anat. - nervi.. Dup ac]iunea fiziologic\, n. sunt
senzitivi sau senzoriali, motori sau secretomotori. N. periferici
sunt cel mai adesea mic[ti: senzitivi [i motori.
N. ABDOMINOGENITAL MARE (v. n. iliohipoga-stric). V. tab. anat. - nervi.
N. ABDOMINOGENITAL MIC (v. n. ilioinghinal). V. tab. anat. - nervi.
N. ABDUCENS / nerf moteur oculaire externe / abducent nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. ACCESOR / nerf spinal / accesory nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. ACUSTIC (v. n. vestibulocohlear). V. tab. anat. - nervi.
N. AL TREILEA OCCIPITAL / branche postéri-eure du troisième nerf rachidien / third occipital nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. ALVEOLAR INFERIOR / nerf dentaire inférieur / inferior alveolar nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. AMPULAR ANTERIOR / nerf ampullaire supé-rieur / anterior ampullary nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. AMPULAR LATERAL / nerf ampullaire externe / lateral ampullary nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. AMPULAR POSTERIOR / nerf ampullaire po-stérieur / posterior ampullary nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. AMPULAR SUPERIOR (v. n. ampular anterior). V. tab. anat. - nervi.
N. ANOCOCCIGEAN / nerf anococcygien / ano-coccygeal nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. AUDITIV (v. n. vestibulocohlear). V. tab. anat. - nervi.

536. 536
N. AURICULAR MARE / branche auriculaire du plexus cervical superficiel / great auricular nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. AURICULAR POSTERIOR / nerf auriculaire postérieur / posterior auricular nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. AURICULOTEMPORAL / nerf auriculo-tempo-ral / auriculotemporal nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. AXILAR / nerf circonflexe / axillary nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. BUCAL / nerf bucal / buccal nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. CANALULUI PTERIGOIDIAN / nerf vidien / nerve of pterygoid canal. V. tab. anat. - nervi.
N. CARDIAC CERVICAL INFERIOR / nerf cardi-aque inférieur du sympathique / inferior cervical cardiac nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. CARDIAC CERVICAL MIJLOCIU / nerf cardi-aque moyen du sympathique / middle cervical cardiac nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. CARDIAC CERVICAL SUPERIOR / nerf cardi-aque supérieur du sympathique / superior cervical cardiac nerve. V. tab. anat. -
nervi.
N. CAROTIDIAN INTERN / nerf carotidien / inter-nal carotid nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. CERVICAL TRANSVERS / branche transverse du plexus cervical superficiel / transverse cervical nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. CIRCUMFLEX (v. n. axilar). V. tab. anat. - nervi.
N. COARDA TIMPANULUI / corde du tympan / chorda tympani. V. tab. anat. - nervi.
N. COCCIGIAN / nerf coccygien / coccygeal nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. COHLEAR (v. n. vestibulocohlear). V. tab. a-nat. - nervi.
N. CUBITAL (v. n. ulnar). V. tab. anat. - nervi.
N. CUTANAT DORSAL INTERMEDIAR / nerf cu-tané dorsa l moyen du pied / intermediate dorsal cutaneous nerve. V. tab. anat. -
nervi.
N. CUTANAT DORSAL LATERAL / nerf cutané dorsal latéral du pied / lateral dorsal cutane-ous nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. CUTANAT DORSAL MEDIAL / nerf cutané dorsal médial du pied / medial dorsal cuta-neous nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. CUTANAT LATERAL AL ANTEBRA}ULUI / nerf musculo -cutané du bras / lateral antebra-chial cutaneous nerve. V. tab. anat. -
nervi.
N. CUTANAT LATERAL AL COAPSEI / nerf fé-moro-cutané / lateral femoral cutaneous nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. CUTANAT LATERAL AL GAMBEI / nerf sa-phène péronier / lateral sural cutaneous nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. CUTANAT LATERAL INFERIOR AL BRA}U-LUI / nerf cut ané externe / inferior lateral brachial cutaneous nerve. V. tab. anat. -
nervi.
N. CUTANAT LATERAL SUPERIOR AL BRA-}ULUI / nerf cut ané de l'épaule / superior lateral brachial cutaneous nerve. V. tab.
anat. - nervi.
N. CUTANAT MEDIAL AL ANTEBRA}ULUI / nerf brachial cutané interne / medial antebrachial cutaneous nerve. V. tab. anat. -
nervi.
N. CUTANAT MEDIAL AL BRA}ULUI / nerf ac-cessoire du brachial cutané interne / medial brachial cutaneous nerve. V. tab. anat. -
nervi.
N. CUTANAT MEDIAL AL GAMBEI / nerf cutané péronier / medial sural cutaneous nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. CUTANAT POSTERIOR AL ANTEBRA}ULUI / rameau cutané externe du nerf radial / posterior cutaneous nerve of forearm. V.
tab. anat. - nervi.
N. CUTANAT POSTERIOR AL BRA}ULUI / ra-meau cutané interne du nerf radial / posterior cutaneous nerve of the arm. V. tab.
anat. - nervi.
N. CUTANAT POSTERIOR AL COAPSEI / nerf cutané postérieur de la cuisse / posterior cu-taneous nerve of the thigh. V. tab.
anat. - nervi.
N. DENTAR ANTERIOR (v. nn. alveolari superi-ori). V. tab. anat. - nervi.
N. DENTAR INFERIOR (v. n. alveolar inferior). V. tab. anat. - nervi.
N. DORSAL AL CLITORISULUI / nerf dorsal du clitoris / dorsal nerve of clitoris. V. tab. anat. - nervi.
N. DORSAL AL PENISULUI / nerf dorsal de la verge / dorsal nerve of penis. V. tab. anat. - nervi.
N. DORSAL SCAPULAR / nerf dorsal de l'omo-plate / dorsal scapular nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. ETMOIDAL ANTERIOR / nerf nasal interne / anterior ethmoidal nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. ETMOIDAL POSTERIOR / nerf sphéno-ethmo-ïdal / posterior ethmoidal nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. FACIAL / nerf facial / facial nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. FEMURAL / nerf crural / femoral nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. FRENIC / nerf phrénique / phrenic nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. FRONTAL / nerf frontal / frontal nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. GENITOFEMURAL / nerf génito-crural / geni-tofemoral nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. GLOSOFARINGIAN / nerf glosso-pharyngien / glossopharyngeal nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. GLUTEAL INFERIOR / nerf fessier inférieur / inferior gluteal nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. GLUTEAL SUPERIOR / nerf fessier supérieur / superior gluteal nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. HIPOGASTRIC / nerf hypogastrique / right and left hypogastric nerves. V. tab. anat. - nervi.
N. HIPOGLOS / nerf hypoglosse / hypoglossal nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. ILIOHIPOGASTRIC / nerf grand abdomino-génital / iliohypogastric nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. ILIOINGHINAL / nerf petit abdomino-génital / ilioinguinal nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. INFRAORBITAL / nerf sous-orbitaire / infraor-bital nerve.
V. tab. anat. - nervi.
N. INFRATROHLEAR / nerf nasal externe / infratrochlear nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. INTERMEDIAR (WRISBERG) / nerf intermédi-are de Wrisberg / intermediate nerve, Wris-berg nerve.
[Heinrich August
Wrisberg
, anatomist [i ginecolog german, profesor la Göttingen, 1739-1808.] V. tab. anat. - nervi.
N. INTEROSOS AL GAMBEI / nerf du ligament interosseux de la jambe / interosseous nerve of leg. V. tab. anat. - nervi.
N. INTEROSOS ANTERIOR AL ANTEBRA}UL UI / nerf interosseux antérieur de l'avant-bras / anterior interosseous nerve. V. tab.
anat. - nervi.
N. INTEROSOS POSTERIOR AL AN TEBRA}ULUI / nerf interosseux postérieur de l'avant-bras / posterior interosseous nerve. V.
tab. anat. - nervi.
N. ISCHIATIC (v. n. sciatic). V. tab. anat. - nervi.
N. JUGULAR / nerf jugulaire / jugular nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. LACRIMAL / nerf lacrymal / lacrimal nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. LARINGEU INFERIOR / nerf laryngé inférieur / inferior laryngeal nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. LARINGEU RECURENT / nerf récurrent / re-current laryngeal nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. LARINGEU SUPERIOR / nerf laryngé supéri-eur / superior laryngeal nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. LINGUAL / nerf lingual / lingual nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. MANDIBULAR / nerf mandibulaire / mandibu-lar nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. MASETERIC / nerf massétérin / masseteric nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. MAXILAR / nerf maxillaire / maxillary nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. MEATULUI ACUSTIC EXTERN / filets auricu-lairs inférieures / nerve to external acoustic meatus. V. tab. anat. - nervi.
N. MEDIAN / nerf médian / median nerve. V. tab. anat. - nervi.

537. 537
N. MENTONIER / nerf mentonnier / mental nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. MILOHIOIDIAN / nerf mylo-hyoïdien / mylo-hyoid nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. MU{CHIULUI SC|RI}EI / nerf du muscle de l'étrier / nerve to stapedius muscle. V. tab. anat. - nervi.
N. MUSCULOCUTANAT / nerf musculo-cutané du bras / musculocutaneous nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. NAZAL (v. n. nazociliar). V. tab. anat. - nervi.
N. NAZOCILIAR / nerf nasociliaire / nasociliary nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. NAZOPALATIN / nerf nasopalatin / nasopala-tine nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. OBTURATOR / nerf obturateur / obturator nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. OCCIPITAL MARE / grand nerf occipital / greater occipital nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. OCCIPITAL MIC / branche auriculaire du ple-xus cervical superficiel / lesser occipital nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. OCULOMOTOR / nerf moteur oculaire com-mun / oculomotor nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. OFTALMIC / nerf ophtalmique / ophthalmic nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. OPTIC / nerf optique / optic nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. PALATIN ANTERIOR (v. n. palatin mare). V. tab. anat. - nervi.
N. PALATIN MARE / nerf palatin antérieur / greater palatine nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. PERONIER COMUN / nerf sciatique poplité externe / common peroneal nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. PERONIER PROFUND / nerf tibial antérieur / deep peroneal nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. PERONIER SUPERFICIAL / nerf musculo-cutané de la jambe / superficial peroneal nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. PIETROS MARE / grand nerf pétreux superfi-ciel / greater petrosal nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. PIETROS MIC / petit nerf pétreux profond / lesser petrosal nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. PIETROS PROFUND / grand nerf pétreux pro-fond / deep petrosal nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. PLANTAR LATERAL / nerf plantaire externe / lateral plantar nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. PLANTAR MEDIAL / nerf plantaire interne / medial plantar nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. PNEUMOGASTRIC (v. n. vag). V. tab. anat. - nervi.
N. PTERIGOIDIAN LATERAL / nerf ptérygoïdien externe / lateral pterygoid nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. PTERIGOIDIAN MEDIAL / nerf ptérygoïdien interne / medial pterygoid nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. PUDENDAL / nerf honteux interne / pudendal nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. RADIAL / nerf radial / radial nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. RECURENT (v. n. laringeu recurent). V. tab. anat. - nervi.
N. RU{INOS INTERN (v. n. pudendal). V. tab. anat. - nervi.

N. SACULAR / nerf sacculaire / saccular nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. SAFEN / nerf saphène interne / saphenous nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. SCIATIC / nerf grand sciatique / sciatic nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. SCIATIC MARE (v. n. sciatic). V. tab. anat. - nervi.
N. SCIATIC POPLITEU EXTERN (v. n. peronier comun). V. tab. anat. - nervi.
N. SPLANHNIC IMUS / nerf splanchnique inféri-eur / lowest splanchnic nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. SPLANHNIC MARE / nerf grand splanchnique / greater splanchnic nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. SPLANCHNIC MIC / nerf petit splanchnique / lesser splanchnic nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. SPLANHNIC RENAL (v. n. splanhnic imus). V. tab. anat. - nervi.
N. SUBCLAVICULAR / nerf sous-clavier / sub-clavian nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. SUBCOSTAL / nerf sous-costal / subcostal nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. SUBLINGUAL / filets linguaux du nerf lingual / sublingual nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. SUBOCCIPITAL / nerf sous-occipital / suboccipital nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. SUBSCAPULAR / nerf sous-scapulaire / subscapular nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. SUPRAORBITAL / nerf sus-orbitaire (frontal externe) / supraorbital nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. SUPRASCAPULAR / nerf sus-scapulaire / suprascapular nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. SUPRATROHLEAR / nerf sus-trochléaire (frontal interne) / supratrochlear nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. SURAL / nerf saphène externe / sural nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. TENSOR AL TIMPANULUI / nerf du muscle du marteau / nerve of tensor tympani muscle. V. tab. anat. - nervi.
N. TENSOR AL V|LULUI PALATIN / nerf du péristaphylin externe / nerve of veli palatini muscle. V. tab. anat. - nervi.
N. TIBIAL / nerf sciatique poplité interne / tibial nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. TIMPANIC / nerf tympanique / tympanic nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. TORACIC LUNG / nerf du muscle grand dentelé / long thoracic nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. TORACODORSAL / nerf du grand dorsal / thoracodorsal nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. TRIGEMEN / nerf trijumeau / trigeminal nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. TROHLEAR / nerf pathétique / trochlear nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. ULNAR / nerf cubital / ulnar nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. UTRICULAR / nerf utriculaire / utricular nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. UTRICULOAMPULAR / nerf vestibulaire / utri-culoampullary nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. VAG / nerf pneumogastrique / vagus nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. VERTEBRAL / nerf vertébral / vertebral nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. VESTIBULOCOHLEAR / nerf auditif / vestibu-locochlear nerve. V. tab. anat. - nervi.
N. VIDIAN (v. n. canalului pterigoidian). V. tab. anat. - nervi.
N. ZIGOMATIC / nerf temporo-malaire / zygoma-tic nerve. V. tab. anat. - nervi.
NERVI ALVEOLARI SUPERIORI / nerfs dentaires antérieurs, moyens et postérieurs / superior alveolar nerves. V. tab. anat. - nervi.
NN. AURICULARI ANTERIORI / nerfs auricu-laires antérieurs / anterior auricular nerves. V. tab. anat. - nervi.
NN. CARDIACI TORACICI / nerfs cardiaques accessoires / thoracic cardiac nerves. V. tab. anat. - nervi.
NN. CAROTICOTIMPANICI / nerfs carotico-tym-paniques / caroticotympanic nerves. V. tab. anat. - nervi.
NN. CAROTIDIENI EXTERNI / nerfs de la carotide externe / external carotid nerves. V. tab. anat. - nervi.
NN. CAVERNO{I AI CLITORISULUI / nerfs caver-neux chez la femme / cavernous nerves of clitoris. V. tab. anat. - nervi.
NN. CAVERNO{I AI PENISULUI / nerfs caver-neux chez l'homme / cavernous nerves of penis. V. tab. anat. - nervi.
NN. CERVICALI / nerfs cervicaux / cervical nerves. V. tab. anat. - nervi.
NN. CILIARI LUNGI / nerfs ciliaires longs / long ciliary nerves. V. tab. anat. - nervi.
NN. CILIARI SCUR}I / nerfs ciliaires courts / short ciliary nerves. V. tab. anat. - nervi.
NN. CRANIENI / nerfs crâniens / cranial nerves. V. tab. anat. - nervi.
NN. DENTARI POSTERIORI (v. nn. alveolari superiori). V. tab. anat. - nervi.
NN. DIGITALI DORSALI AI FE}EI LATERALE A HALUCELUI {I FE}EI MEDIALE A DEGETULUI 2 / le 2-e et 3-e collatéraux
dorsaux des doigts du pied / dorsal digital nerves. V. tab. anat. - nervi.
NN. DIGITALI DORSALI AI PICIORULUI / nerfs collatéraux dorsaux du pied / dorsal digital nerves. V. tab. anat. - nervi.

538. 538
NN. DIGITALI PALMARI COMUNI AI NERVULUI MEDIAN / tron cs communs des collatéraux palmaires du nerf médian / common
palmar digital nerves. V. tab. anat. - nervi.
NN. DIGITALI PALMARI COMUNI AI NERVULUI ULNAR / troncs communs des collatéraux palmaires du nerf cubital / common
palmar digital nerves. V. tab. anat. - nervi.
NN. DIGITALI PALMARI PROPRII AI NERVULUI MEDIAN / nerfs collatéraux digitaux palmaires du nerf médian / proper palmar
digital nerves. V. tab. anat. - nervi.
NN. DIGITALI PALMARI PROPRII AI NERVULUI ULNAR / collatér aux digitaux palmaires du nerf cubital / proper palmar digital
nerves. V. tab. anat. - nervi.
NN. DIGITALI PLANTARI COMUNI AI NERV ULUI PLANTAR LATERAL / collatéraux digitaux communs du nerf plantaire externe /
common plantar digital nerves. V. tab. anat. - nervi.
NN. DIGITALI PLANTARI COMUNI AI NERV ULUI PLANTAR MEDIAL / collatéraux plantar digi-taux communs du nerf plantaire
interne / common plantar digital nerves. V. tab. anat. - nervi.
NN. DIGITALI PLANTARI PROPRII AI NERVULUI PLANTAR LATERAL / collatéraux plantaires des orteils du nerf plantaire externe
/ proper plantar digital nerves. V. tab. anat. - nervi.
NN. DIGITALI PLANTARI PROPRII AI NERVULUI PLANTAR MEDIAL / collatéraux plantaires des orteils du nerf plantaire interne /
proper plantar digital nerves. V. tab. anat. - nervi.
NN. DORSALI DIGITALI AI NERVULUI RADIAL / collatéraux dorsaux des doigts du nerf radial / dorsal digital nerves. V. tab. anat. -
nervi.
NN. DORSALI DIGITALI AI NERVULUI ULNAR / collatéraux dorsaux des doigts du nerf cubital / dorsal digital nerves. V. tab. anat. -
nervi.
NN. FESIERI INFERIORI / nerfs inférieurs de la fesse / inferior cluneal nerves. V. tab. anat. - nervi.
NN. FESIERI MIJLOCII / nerfs moyens de la fesse / middle cluneal nerves. V. tab. anat. - nervi.
NN. FESIERI SUPERIORI / nerfs supérieurs de la fesse / superior cluneal nerves. V. tab. anat. - nervi.
NN. FRENICI ACCESORI / nerfs phréniques accessoires / accessory phrenic nerves. V. tab. anat. - nervi.
NN. HEMOROIDALI INFERIORI (v. nn. rectali inferiori). V. tab. anat. - nervi.
NN. INTERCOSTOBRAHIALI / nerfs intercosto-brachiaux / intercostobrachial nerves. V. tab. anat. - nervi.
NN. LABIALI ANTERIORI / branche génitale du nerf petit abdomino-génital, chez la femme / anterior labial nerves. V. tab. anat. -
nervi.
NN. LABIALI POSTERIORI / branche périnéale du nerf honteux interne / posterior labial nerves. V. tab. anat. - nervi.
NN. LOMBARI / nerfs lombaires / lumbar nerves. V. tab. anat. - nervi.
NN. OLFACTIVI / nerfs olfactifs / olfactory nerves. V. tab. anat. - nervi.
NN. PALATINI MICI / nerfs palatin moyen et palatin postérieur / lesser palatine nerves. V. tab. anat. - nervi.

NN. PERINEALI / branches périnéales du nerf honteux interne / perineal nerves. V. tab. anat. - nervi.
NN. PTERIGOPALATINI / nerfs sphéno-palatins / pterygopalatine nerves. V. tab. anat. - nervi.
NN. RECTALI INFERIORI / nerfs hémorroïdaux / inferior rectal nerves. V. tab. anat. - nervi.
NN. SACRA}I / nerfs sacrés / sacral nerves. V. tab. anat. - nervi.
NN. SCROTALI ANTERIORI / branche génitale du nerf petit abdomino-génital, chez l’homme / anterior scrotal nerves. V. tab. anat.
- nervi.
NN. SCROTALI POSTERIORI / branche périnéale du nerf honteux interne / posterior scrotal nerves. V. tab. anat. - nervi.
NN. SPINALI / nerfs rachidiens / spinal nerves. V. tab. anat. - nervi.
NN. SPLANHNICI LOMBARI / nerf splanchnique pelvien / lumbar splanchnic nerves. V. tab. anat. - nervi.
NN. SPLANHNICI PELVINI / nerfs érecteurs / pelvic splanchnic nerves. V. tab. anat. - nervi.
NN. SPLANHNICI SACRA}I / nerfs splanch-niques pelvi-périnéaux / sacral splanchnic nerves. V. tab. anat. - nervi.
NN. SUPRACLAVICULARI ANTERIORI (v. n. su-praclaviculari mediali). V. tab. anat. - nervi.
NN. SUPRACLAVICULARI INTERMEDIARI / branche sus-claviculaire du plexus cervical superficiel / intermediate supraclavicular
nerves. V. tab. anat. - nervi.
NN. SUPRACLAVICULARI LATERALI / branche sus-acromiale du plexus cervical superficiel / lateral supraclavicular nerves. V. tab.
anat. - nervi.
NN. SUPRACLAVICULARI MEDIALI / branche sus-sternale du plexus cervical superficiel / medial supraclavicular nerves. V. tab.
anat. - nervi.
NN. SUPRACLAVICULARI MIJLOCII (v. nn. su-praclaviculari intermediari). V. tab. anat. - nervi.
NN. SUPRACLAVICULARI POSTERIORI (v . nn. supraclaviculari laterali). V. tab. anat. - nervi.
NN. TEMPORALI PROFUNZI / ensemble de trois nerfs temporaux profonds antérieur, moyen et postérieur / deep temporal nerves.
V. tab. anat. - nervi.
NN. TORACICI / nerfs dorsaux / thoracic nerves. V. tab. anat. - nervi.
NN. VAGINALI / nerfs du vagin / vaginal nerves. V. tab. anat. - nervi.
NERVOS, adj., s. m. sau f. / nerveux, -euse, adj., s. m. ou f. / nervous.
[Lat. nervosus = cu nerv, energic, de la nervus = nerv.] 1)
Referitor la nervi. 2) În limbaj curent, un individ anormal de iritabil [i emotiv, precum [i manifestile care traduc a-ceast\ stare.
NERVOZITATE, s. f. / nervosité, s. f. / nervous-ness.
[Lat. nervositas, -atis = tie (a unui fir), de la nervus = nerv.] Stare de
iritabilitate, nelini[te, tensiune interioar\.
NESATURAT, adj. / non-saturé, -e, adj. / unsaturated.
[Sl. ne = prefix care indic o nega]ie; lat. saturatus = s urat, de la satur
= s ul
.] Despre un compus care prezint leg uri duble sau triple în molecul\. Ex.: acizi gra[i n.
NESECRETOR, s. m. / nonsécréteur, s. m. / non-secretor.
[Sl. ne = prefix care indic o nega]ie; lat. secretus, de la secernere = a
separa
.] Individ uman în ale cui secre]ii (saliv\, suc gastric, lichid de chist ovarian, sperm\
tip *ABO.
NESIDIOBLASTOM, s. n. / nésidioblastome, s. m. / nesidioblastoma.
[Gr. nesidion = insul\, ostrov; blastos = germen; -oma.]
Termen desuet, utilizat pentru desemnarea tumorilor (secretante sau non-secretante) ale *insulelor Langerhans.
NESTIN|, s. f. / nestine, s. f. / nestin.
[Abrev. engl. pentru neural stem cell protein = protein a celulelor stem neurale.] Protein cu
M
r de 200 kDa component a filamentelor intermediare, implicat `n dezvoltarea creierului. Formeaz clasa VI de filamente
intermediare.
NEURAL, adj. / neural, -ale, -aux, adj. / neural.
[Gr. neuron = nerv.] Referitor la sistemul nervos, termen pu]in întrebuin]at în afar
de embriologie, unde calific diferite structuri nervoase. Ex.: tub n., arc n.
NEURAMINIDAZ|, s. f. / neuraminidase, s. f. / neuraminidase. Enzim care desface leg ura dintre *acidul neuraminic [i zaharuri
din moleculele de glicoproteide existente la suprafa]a celulelor. Acidul neuraminic concur la inaglutinabilitatea celulelor. Dup
tratarea cu n., se observ o tendin] mai mare la aglutinare celular\. *Inhibi]ia de contact s-ar explica prin modificarea con]inutului
în acest acid al membranelor celulare. Sin.: sialidaz\.
NEURAPRAXIE, s. f. / neurapraxie, s. f. / neura-praxia.
[Gr. neuron = nerv; a - priv.; praxis = ac-]iune, de la prattein = a
ac]iona
.] Suprimarea temporar a conducerii într-un nerv periferic.
NEURASTENIE, s. f. / neurasthénie, s. f. / neur-asthenia.
[Gr. neuron = nerv; astheneia = sl\-biciune, de la a - priv., sthenos =
for]\, putere
.] Termen [i concept în mare m\sur perimat, utilizat, totu[i, frecvent. Desemneaz o stare de oboseal fizic

539. 539
favorizat de surmenaj [i `nso]it de tulburi psihice (*depresie, insomnie, team\, indecizie), tulburi func]ionale (cardiovasculare,
digestive, sexuale) [i dureri cu localizare divers\. Actualmente, manifestile n. sunt asimilate tulburilor nevrotice.
NEURECTOMIE, s. f. / neurectomie, s. f. / neur-ectomy.
[Gr. neuron = nerv; ektome = excizie.] Rezec]ia total sau par]ial\, mai
mult sau mai pu]in întins a unui nerv. Sin.: nevrectomie.
NEURILEM|. Var. pentru nevrilem (v.).
NEURINOM, s. n. / neurinome, s. m. / neurinoma.
[Gr. neuron = nerv; -oma.] Tumor a nervilor, dezvoltat pornind de la celulele
*tecii Schwann. Unic sau multipl\, tumora î[i are sediul fie pe traiectul nervilor intracranieni (în particular pe nervul auditiv), fie pe
traiectul nervilor periferici. Cre[terea sa este lent\, iar dup exerez complet se produce vindecare. Sin.: gliom periferic, schwan-
nogliom, schwannom.
NEUROANGIOMATOZ|, s. f. / neuro-angioma-tose, s. f. / neuroangiomatosis.
[Gr. neuron = nerv; angeion = vas; -oma; -ozã.]
Proces tumoral cu punct de plecare la nivelul *glomusului caroti-dian, histologic fiind un *angiomioneurinom.
NEUROARTRITISM, s. n. / neuro-arthritisme, s. m. / neuroarthritism.
[Gr. neuron = nerv; lat. ar-thriticus = care are gut\, de la
gr.
arthron = articula]ie; -ism.] Predispozi]ie constitu]ional la sti patologice articulare, de natur nervoas sau prin tulburi
de nutri]ie.
NEUROASTROCITOM, s. n. / neuro-astrocy-tome, s. m. / neuroastrocytoma.
[Gr. neuron = nerv; astron = stea; kytos = celul\; -
oma
.] *Gliom compus din *astrocite, situat mai frecvent în plan[eul *ventriculului al treilea [i în *lobii temporali.
NEUROBIOLOGIE, s. f. / neurobiologie, s. f. / neurobiology.
[Gr. neuron = nerv; bios = via]\; logos = [tiin]\.] Studiul
fenomenelor vitale de la nivelul sistemului nervos.
N. molecular\ reprezint tendin]a actual de cercetare a bazelor moleculare
care sunt suportul proceselor neuronale.
NEUROBIOTAXIE, s. f. / neurobiotaxie, s. f. / neurobiotaxis.
[Gr. neuron = nerv; bios = via]\; taxis = aranjare, ordonare, de la
tattein = a ordona, a aranja.] 1) Acumulare treptat\, filogenetic\, de neuroni cu aceea[i func]ie, în acela[i loc în SNC. 2) Model
de constituire a centrilor nervo[i.
NEUROBLAST, s. n. / neuroblaste, s. m. / neuro-blast.
[Gr. neuron = nerv; blastos = germen.] Fiecare din celulele nervoase
embrionare rezultate din diferen]ierea anumitor celule matriciale ale *tubului neural. N. se diferen]iaz\, ele `nsele, `n *neuroni.
NEUROBLASTOM, s. n. / neuroblastome, s. m. / neuroblastoma.
[Gr. neuron = nerv; blastos = germen; -oma.] Tumor alc uit
din celule ase-m oare cu celulele embrionare nervoase (*ne-uroblaste). Sedii: sistemul nervos vegetativ [i sub-stan]a medular
a suprarenalelor.
NEUROCALCIN|, s. f. / neurocalcine, s. f. / neu-rocalcin.
[Gr. neuron = nerv; lat. calx, calcis = var, calciu; -inã.] Protein de
legare a calciului (23 kDa), în rela]ie cu *recoverina. Este abundent în SNC.
NEUROCHIRURGIE, s. f. / neurochirurgie, s. f. / neurosurgery.
[Gr. neuron = nerv; kheirourgia = lucru efectuat manual, de la
kheir, -iros = mâ-n\, ergon = lucru, ac]iune [i ergein = a lucra.] Chirurgia sistemului nervos central [i periferic.
NEUROCIT, s. n. / neurocyte, s. m. / neurocyte.
[Gr. neuron = nerv; kytos = celul\.] Celul neuronal\.
NEUROCITOM, s. n. / neurocytome, s. m. / neu-rocytoma.
[Gr. neuron = nerv; kytos = celul\; -oma.] Tumor a creierului
constituit din celule nervoase nediferen]iate sau de origine nervoas\. Celulele sunt asem oare cu epiteliul medular neural.
NEUROCRANIU, s. n. / neurocrâne, s. m. / neu-rocranium.
[Gr. neuron = nerv; lat. medieval cranium, din gr. kranion =
craniu
.] Partea craniului care înconjoar creierul [i organele de sim], în opozi]ie cu *splanhnocraniu sau viscerocraniu.
NEUROCRINIE, s. f. / neurocrinie, s. f. / neurose-cretion, neurocrinia.
[Gr. neuron = nerv; kri-nein = a separa de.] Proprietate a
unor neuroni de a elabora un produs de secre]ie care, dup trecerea în sânge [i ac]iunea sa asupra unui organ ]int\, prezint toate
caracteristicile unui hormon. Ex.: secre]ia neurocrin a *hipotalamusului. Sin.: neurosecre]ie.
NEUROCRISTOPATIE, s. f. / neurocristopathie, s. f. / neurocristopathia.
[Gr. neuron = nerv; lat. crista = creast\; gr. pathos =
boal\
.] Denumire generic a bolilor determinate de o evolu]ie anormal a *crestei neurale. V. neurolofom.
NEURODEPRESOR, adj., s. n. / neurodépres-seur, adj., s. m. / neurodepressant.
[Gr. neuron = nerv; lat. depressus = adâncit,
de la
deprimere = a l\sa în jos, a afunda.] (Orice medicament) care încetine[te sau inhib unele func]ii ale SNC. Se disting:
*sedative, *spasmolitice, *hipnotice, *neuroleptice, *tranchilizante etc.
NEURODERMATIT|, s. f. / neurodermite, s. f. / neurodermatitis.
[Gr. neuron = nerv; derma, -atos = piele; -itã.] Sin.:
nevrodermit (v.).
NEURODERMATOZ|, s. f. / neurodermatose, s. f. / neurodermatosis.
[Gr. neuron = nerv; derma, -atos = piele; -ozã.] Afec]iune
de origine în primul rând nervoas\, având ca simptom fundamental pruritul. Cuprinde: *nevrodermitele, diferitele tipuri de *prurigo
(Hebra, Besnier, autotoxice).
NEURODERMIT| CIRCUMSCRIS| / neuroder-mite circonscrite / Vidal’s disease. Sin.: boal Vidal (v.).
NEUROENDOCRIN, adj. / neuro-endocrinien, -enne, adj. / neuroendocrine.
[Gr. neuron = nerv; endon = în\untru; krinein = a
separa de
.] Referitor la efectele exercitate asupra organismului de sistemul nervos [i glandele endocrine.
NEUROENDOCRINOLOGIE, s. f. / neuro-endoc ri-nologie, s. f. / neuroendocrinology.
[Gr. neuron = nerv; endon = în\untru;
krinein = a separa de; logos = [tiin]\.] Disciplin fiziologic [i clinic de-dicat studiului rela]iilor, extrem de complexe, dintre
sistemul nervos central [i glandele endocrine.
NEUROEPITELIOM, s. n. / neuro-épithéliome, s. m. / neuroepithelioma.
[Gr. neuron = nerv; epi = pe; thele = ridic ur\,
mamelon; -
oma.] Varietate rar de *gliom cu aspect epitelial [i cu *ma-lignitate mare. Este localizat la nivelul *retinei, mai rar în
creier. Se dezvolt uneori din vestigiile medulare ale regiunii sacrococcigiene. Sin.: medulo-epiteliom.
NEUROEPITELIU, s. n. / neuro-épithélium, s. m. / neuroepithelium.
[Gr. neuron = nerv; epi = pe; thele = ridic ur\, mamelon.]
Structur epitelial specializat\, constituind termina]iile nervilor cu diferite tipuri de sensibilitate. Ex.: celulele cu conuri [i bastona[e
din retin\, celulele olfactive din mucoasa nazal\, celulele gustative din corpusculii gustativi.
NEUROFIBRILE, s. f. pl. / neurofibrilles, s. f. pl. / neurofibrils.
[Gr. neuron = nerv; lat. [tiin]ific fibrilla, dim. de la fibra = fibr\.]
Structuri fibrilare fine, hialine, observate în microscopia optic dup impregna]ie argentic sub forma unei re]ele dense în jurul
nucleului neuronal [i extinse în dendrite [i axon. Prin metode [i tehnici recente s-a dovedit c n. reprezint agregate de
*neurofilamente [i *neurotubuli.
NEUROFIBROM, s. n. / neurofibrome, s. m. / neurofibroma.
[Gr. neuron = nerv; lat. fibra = fibr\; -oma.] Tumor a nervilor
periferici determinat de proliferarea celulelor conjunctive ale *peri-nervului.
NEUROFIBROMATOZ|, s. f. / neurofibromatose, s. f. / neurofibromatosis.
[Gr. neuron = nerv; lat. fibra = fibr\; -oma; -ozã.]
Boal ereditar transmis autozomal dominant. Are evolu]ie lent [i se caracterizeaz prin prezen]a de tumori cutanate, uneori
pediculate, de tumori ale nervilor (*glioame) sau ale sistemului nervos central [i de pete pigmentare ale pielii (cu aspect de "cafea
cu lapte”). Frecvent, coexist tumori viscerale, ade-noame endocrine, *displazii diverse, alteri ale scheletului (*cifoscolioz\
uneori pot apare tul-buri mentale. N. face parte din grupul de boli denumite *facomatoze. Sin.: boal von Reckling-hausen.
NEUROFIBROSARCOMATOZ|, s. f. / neurofi-bro-sarcomatose, s. f. / neurofibrosarcoma-tosis.
[Gr. neuron = nerv; lat. fibra =
fibr\; gr.
sarx, sarkos = carne; -oma; -ozã.] Varietate de *sarcomatoz primitiv a sistemului nervos. Se caracterizeaz prin
dezvoltarea de numeroase *sarcoame la nivelul bazei creierului [i de-a lungul m\duvei spinii. Tumorile invadeaz [i nervii
periferici.
NEUROFILAMENTE, s. n. pl. / nerofilaments, s. m. pl. / neurofilaments.
[Gr. neuron = nerv; lat. filamentum = ]es ur `n fir.]
Filamente caracteristice *citoscheletului neuronilor. Fac parte din *filamente intermediare [i sunt dispuse în fascicule paralele.
Fiecare n. rezult din combinarea a dou lan]uri a câte 310 aminoacizi dispu[i în *structur secundar de tip
α-helix. În compozi]ia
fiecui lan] sunt cuprinse trei proteine denumite neuron-specifice [i caracterizate prin M
r, dup cum urmeaz\: NF-L (L de la light -

540. 540
u[or) de 68 kDa; NF-M (M de la medium - mediu) de 125k Da [i NF-H (H de la heavy - greu) de 200 kDa. Gena codant pentru
NF-L este localizat pe cromozomul 8, iar cea pentru NF-H pe cromozomul 22. V. [i citoschelet.
NEUROFILAXIE, s. f. / neurophylaxie, s. f. / neu-rophylaxis.
[Gr. neuron = nerv; phylaxis = pro-tec]ie, de la phylattein = a
apa
.] Protec]ia sistemului nervos `mpotriva infec]iilor.
NEUROFIZINE, s. f. pl. / neurophysines, s. f. pl. / neurophysins. Grup de molecule peptidice cu M
r de circa 10 kDa, rezultate din
clivarea precursorilor *ocitocinei [i *vasopresinei. Rolul n., înc neclar, ar consta în stocarea [i transportul hormonilor din ai c\ror
precursori au rezultat. V. ocitocin [i vasopresin\.
NEUROGEN, adj. / neurogène, adj. / neurogenic.
[Gr. neuron = nerv; gennan = a produce.] Care este de origine nervoas\. Ex.:
tonus muscular n.
NEUROGLIOBLASTOM, s. n. / neuroglioblas-tome, s. m. / glioblastome.
[Gr. neuron = nerv; glia = clei; blastos = germen;
-
oma.] Sin.: neuro-spongiom (v.).
NEUROGLIOM, s. n. / neurogliome, s. m. / neu-roglioma.
[Gr. neuron = nerv; glia = clei; -oma.] V. ganglioneurom.
NEUROGLIOMATOZ|, s. f. / neurogliomatose, s. f. / neurogliomatosis.
[Gr. neuron = nerv; glia = clei; -oma; -ozã.] Boal
caracterizat prin coexis-ten]a unei *neurofibromatoze cu *glioame ale nervilor periferici [i cu *meningioame. N. reprezint o
neoplazie extins în întreaga *nevroglie.
NEUROHIPOFIZ|, s. f. / neurohypophyse, s. f. / neurohypophysis. NA: neurohypophysis.
[Gr. neuron = nerv; hypo = sub;
physis = cre[tere, de la phyein = a cre[te.] Sin.: hipofiz posterioar (v. hipofiz).
NEUROHORMON, s. m. / neuro-hormone, s. f. / neurohormone.
[Gr. neuron = nerv; hormon = excitat, de la hormaein = a
îndemna, a excita
.] Substan] proteic (peptid) produs în celule nervoase specializate [i eliberat în circula]ie. N. ac]ioneaz local
sau la distan]\. Ex.: *oxitocina [i *vasopresina, hormoni produ[i în hipotalamus [i elibera]i în circula]ie la nivelul *hipofizei
posterioare.
NEUROINFEC}IE, s. f. / neuro-infection, s. f. / neuroinfection.
[Gr. neuron = nerv; lat. infectus, de la inficere = a strica, a
otr\vi
.] Boal infec]i-oas a sistemului nervos.
NEUROLEM|. Var. pentru neurilem (v.).
NEUROLEPTANALGEZIE, s. f. / neuroleptanalgésie, s. f. / neuroleptanalgesia.
[Gr. neuron = nerv; leptikos = care se fixeaz pe;
an - priv.; algos = durere, sau algesis = sim]ul durerii.] Diminuarea sau abolirea sensibilit\]ii la durere ob]inut prin utilizarea de
*neuroleptice.
NEUROLEPTIC, adj., s. n. / neuroleptique, adj., s. m. / neuroleptic.
[Gr. neuron = nerv; leptikos = care se fixeaz pe.] 1) Care se
refer la efectul medica]iei *antipsihotice asupra func]iilor cognitive [i a comportamentului. La subiec]ii normali, acest efect const
`ntr-o stare de apatie, lips de ini]iativ [i limitarea capacit\]ii emo]ionale, iar la pacien]ii psihotici - reducerea confuziei [i agita]iei [i
normalizarea activit\]ii psihomotorii. 2) Medicament care determin efectele men]ionate. Din categoria n. fac parte fenotiazinele,
butirofenonele [i tioxantinele, precum [i clasele de medicamente descrise mai recent ca inhibitori ai receptorilor pentru
colecistokinin [i modulatori ai ac]iunii acidului glutamic [i glicinei la nivelul SNC.
NEUROLIPIDOZ|, s. f. / neurolipidose, s. f. / lipidosis of the nervous system.
[Gr. neuron = nerv; lipos = gr\sime; -ozã.] Termen
generic prin intermediul cuia sunt regrupate un num mare de enzimopatii congenitale [i ereditare care afecteaz metabolismul
lipidic [i determin acumulare anormal de lipide `n neuronii sistemului nervos central [i `n unele organe. Se disting patru grupe de
n.: 1) N. care afecteaz metabolismul *sfingolipidelor (*sfingolipidoze). 2) N. care afecteaz metabolismul colesterolului (ex.:
xantomatoz cerebrotendinoas\, *boal Wolman). 3) N. prin dismetabolism `n rela]ie cu un aport exogen (ex.: *boal Refsum). 4)
N. prin lipsa unor tipuri de lipide (ex.: prin depozit de lipoproteine – *boal Tangier).
NEUROLIPOMATOZ|, s. f. / neurolipomatose, s. f. / neurolipomatosis.
[Gr. neuron = nerv; lipos = gr\sime; -oma; -ozã.] Sin.:
adiposis dolorosa (v.).
NEUROLITIC, adj. / neurolytique, adj. / neuroly-tic.
[Gr. neuron = nerv; lytikos = care distruge, de la lyein = a distruge.] Care
produce *neuroliz\, sau se afl `n rela]ie cu aceasta.
NEUROLIZ|, s. f. / neurolyse, s. f. / neurolysis.
[Gr. neuron = nerv; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] 1) Distrugerea
sau disolu]ia sub-stan]ei nervoase. 2) Interven]ia chirurgical pentru eliberarea unui nerv de aderen]ele sale patologice periferice.
Ex.: când un nerv este comprimat într-o cicatrice. 3) Distrugerea unui nerv prin injectarea de alcool în acesta.
NEUROLOFOM, s. n. / neurolophome, s. f. / neu-rolophoma.
[Gr. neuron = nerv; lophos = coam\, creast\; -oma.] Denumire
general a tumorilor sistemului nervos dezvoltate pornind de la *creasta neural\: ganglioneurinoame, neuroblastoame, mela-
noame, neurinoame, apudoame. V. neurocristopatie.
NEUROLOGIE, s. f. / neurologie, s. f. / neurolo-gy.
[Gr. neuron = nerv; logos = [tiin]\.] Studiul bolilor sistemului nervos. Uneori
termenul este extins [i la studiul anatomiei [i fiziologiei sistemului nervos.
NEUROM, s. n. / neurome, s. m. / neuroma.
[Gr. neuron = nerv; -oma.] Termen general pentru orice tip de neoplasm derivat din
celulele sistemului nervos. Ex.: *ganglioneurom, *neurinom.
NEUROMATOZ|, s. f. / neuromatose, s. f. / neu-romatosis.
[Gr. neuron = nerv; -oma; -ozã.] Pre-zen]a de *neuroame multiple,
de ex. `n *neurofibromatoz\.
NEUROMEDIATOR, s. m. / neuromédi ateur, s. m. / neurotransmitter.
[Gr. neuron = nerv; lat. mediator, -oris = mediator,
intermediar, de la
me-diare = a fi la mijloc [i medius = la mijloc.] Mole-cul eliberat de o termina]ie nervoas presinap-tic [i
care, dup interac]iunea cu o molecul receptoare a membranei postsinaptice, declan[ea-z influxul nervos în neuronul
postsinaptic. Într-un sens mai general, orice substan] implicat direct în ac]iunea unui neuron asupra celulelor ]int\. În func]ie de
neuron, n. pot fi de natur diferit\, iar o serie de neuroni pot ac]iona prin mai mul]i n. diferi]i. Principalii n. sunt fie peptide
(*neurotensin\, *substan] P, *endorfine, *enkefaline, *VIP, *cole-cistokinin\, *bradikinin\, *somatostatin\, *liberi-ne), fie deriva]i de
aminoacizi (*serotonin\, *dopa-min\, *noradrenalin\, *adrenalin\, *acetilcolin\, *GABA, *glicin\, *glutamat etc.). Unii n. ac]ionea-z
ca excitatori (*catecolamine, *liberine etc.), iar al]ii ca inhibitori (*GABA, *enkefaline, *somatosta-tin etc.). O serie de n. sunt
transporta]i de-a lungul fibrelor nervoase, al]ii fiind forma]i [i distru[i la nivelul sinapsei. N. se afl la nivelul termina]iilor nervoase în
cantit\]i relativ crescute [i sunt elibera]i consecutiv depolarizii neuronului. Ei sunt în general degrada]i curând dup ac]iunea lor.
Sin.: neurotransmi] or.
NEUROMER, s. m. / neuromère, s. m. / neuro-mere.
[Gr. neuron = nerv; meros = parte.] Segment embrionar al creierului sau al
m\duvei spinii.
NEUROMIELIT| OPTIC| ACUT| / neuromyélit e optique aiguë / neuromyelitis optica.
[Gr. neuron = nerv; myelos = m\duv\; -
itã; optikos = care se refer la vedere, de la optesthai = a vedea; lat. acutus = ascu]it.] Sin.: boal Devic (v.).
NEUROMIOTONIE, s. f. / neuromyotonie, s. f. / Isaacs-Mertens syndrome.
[Gr. neuron = nerv; mys, myos = mu[chi; tonos =
tensiune
.] Sindrom descris recent, caracterizat prin persisten]a unei contrac]ii musculare în repaus, lentoare [i dificultate a
contrac]iei voluntare, *miokimii abundente. La electromiografie se constat o activitate în pusee neregulate, persistent în repaus
[i în timpul somnului. Simptomele se amelioreaz prin tratament cu fenilhidantoin\. Sin.: sindrom Isaacs-Mertens, sindrom Isaacs.
V. [i miotonie.
NEUROMIOZIT|, s. f. / neuromyosite, s. f. / neu-romyositis.
[Gr. neuron = nerv; mys, myos = mu[chi; -itã.] Inflama]ie
concomitent a unui nerv [i a mu[chiului pe care acesta îl inerveaz\.
NEUROMODULATOR, s. m. / neuromodulateur, s. m. / neuromodulator.
[Gr. neuron = nerv; lat. modulari = a m\sura, a ritma, a
modula, de la
modulus = caden] [i modus = m\sur\.] *Neuro-peptid eliberat în acela[i timp, în acela[i loc [i de acela[i neuron
care elibereaz un *neurotransmi-] or clasic [i care ac]ioneaz asupra acelora[i si-tusuri pre- [i postsinaptice ca [i

541. 541
neurotransmi]\-torul. Prezen]a n. atenueaz sau cre[te efectele neurotransmi] orului [i, în consecin]\, determin modifici ale
*transmisiei sinaptice. V. [i sinaps\.
NEUROMODULARE. Var. pentru neuromodula]ie (v.).
NEUROMODULA}IE, s. f. / neuromodulation, s. f. / neuromodulation.
[Gr. neuron = nerv; lat. modulatio, -onis = modulare, de
la
modulari = a m\sura, a ritma, a modula [i modulus = caden]\.] Modalitate de ac]iune a anumitor neuropeptide ale creierului,
denumite *neuromodulatori, prin care sunt modificate caracteristicile *transmisiei sinap-tice. Var.: neuromodulare. V. sinaps\.
NEURON, s. m. / neurone, s. m. / neuron.
[Gr. neuron = nerv.] Celul înalt diferen]iat pentru generarea, conducerea [i
transmiterea *influxului nervos. N. reprezint unitatea fundamental a sistemului nervos [i este alc uit dintr-un *corp celular (care
con]ine nucleul, *corpusculii Nissl [i alte organite), din una sau mai multe *dendrite (care recep]ioneaz impulsuri aferente [i le
transmit corpului celular) [i un *axon (care conduce impulsurile eferente, uneori pe distan]e mari). Impulsurile se transmit de la un
neuron la altul prin *sinapse. S-a considerat c to]i neuronii componen]i ai creierului uman ([i de mamifere) sunt prezen]i de la
na[tere. Recent, `ns\, au fost descoperite celule su[ `n creierul adult, mai `ntâi la mamifere, ulterior [i la om, capabile de
neurogenez\. V. `n continuare diferite tipuri de neuroni.
NEURON DE ASOCIA}IE / neurone d'associa-tion / associative neuron. N. relativ scurt care leag un n. senzitiv cu un n. motor în
cadrul unui reflex polisinaptic. N. a. sunt situa]i în substan]a cenu[ie a sistemului nervos central. Sin.: neuron intercalar.
NEURON BIPOLAR / neuron bipolaire / bipolar neuron. N. care prezint dou prelungiri, un axon [i o dendrit\, orientate în direc]ii
diferite, deoarece corpul celular este situat excentric fa] de acestea. Majoritatea *n. senzitivi sunt bipolari.
NEURON CORTICAL / neurone cortical / cortical neuron. N. al cui corp celular se afl în *cortexul cerebral.
NEURON EFECTOR / neurone effecteur / effector neuron. N. care transmite impulsuri de la sistemul nervos central c re un
*efector pentru a provoca un r\spuns fiziologic.
NEURON INTERCALAR / neurone d'association, zygoneures / intercalary neuron, internuncial neuron. Sin.: neuron de asocia]ie
(v.).
NEURON INHIBITOR / neurone inhibiteur / in-hibitory neuron. N. mic, a cui stimulare antre-neaz eliberarea unui
neurotransmi] or (ex.: GABA, glicin\re provoac *hiperpolarizarea membranelor postsinaptice [i, deci, se opune transmisiei
unui mesaj nervos. N. i. se întânesc în inerva]ia mu[chilor antagoni[ti, prevenind con-trac]ia simultan a celor doi mu[chi, care,
dac s-ar produce, ar bloca mi[carea. *N. de asocia]ie sunt n. i.
NEURON MOTOR / neurone moteur / motor neuron. Sin.: motoneuron (v.).
NEURON MULTIPOLAR / neurone mult ipolaire / multipolar neuron. N. care prezint un axon [i mai multe dendrite de dimensiuni
mari, care pornesc din corpul celular în mai multe direc]ii. Majoritatea *motoneuronilor [i *n. de asocia]ie sunt n. m.
NEURON PIRAMIDAL / neurone pyramidal / pyramidal neuron. N. al cui corp celular are forma asem oare unei piramide. N. p.
sunt situa]i în ariile motorii ale cortexului cerebral.
NEURON SENZITIV / neurone sensitif / sensory neuron. Celul nervoas care conduce mesajele de la un organ de sim] sau de la
un receptor senzorial spre sistemul nervos central. Se disting:
n. s. somatici sau somatosenzitivi (în sistemul nervos periferic din
piele, musculatura scheletic\, articula]ii [i oase) [i
n. s. vegetativi sau viscerosenzitivi (localiza]i în nervii simpatici [i parasimpatici
din inim [i alte organe).
NEURON UNIPOLAR / neurone unipolaire / unipolar neuron. N. al cui corp celular prezint\ o singur prelungire, axonul. Numero[i
n. senzitivi, n. motori [i de asocia]ie sunt unipolari.
NEURONOFAGIE, s. f. / neuronophagie, s. f. / neuronophagia.
[Gr. neuron = nerv; phagein = a mânca.] 1) Distrugerea celulelor
nervoase prin mecanisme fagocitare. 2) P\trunderea în interiorul celulelor nervoase lezate a unor celule nevroglice tinere. Are
semnifica]ia unei fagocitoze, ce apare în leziunile nervoase acute.
NEUROPAPILIT|, s. f. / neuropapillite, s. f. / neuropapillitis.
[Gr. neuron = nerv; lat. papilla = mamelon, b\[icu]\; -itã.]
Inflama]ie localizat a *papilei optice, care, observat cu *oftalmoscopul, apare edematoas\, cu venele destinse. N. e-volueaz\ de
obicei spre atrofia papilei.
NEUROPATIE, s. f. / neuropathie, s. f. / neuropathy.
[Gr. neuron = nerv; pathos = boal\.] Orice afec]iune a sistemului nervos
central sau periferic. Termenul este utilizat îndeosebi cu referire la bolile sistemului nervos periferic. V. neuropatie periferic\.
NEUROPATIE AMILOID| / neuropathie amyloïde / amyloid neuropathy. Afectare a nervilor periferici în *amiloidoza sistematizat
primitiv\. Se traduce prin *polinevrit a membrelor inferioare [i uneori a membrelor superioare, cu afectarea sen-sibilit\]ii profunde.
Se asociaz cu manifesti digestive [i genitourinare.
NEUROPATIE DIABETIC| / neuropathie diabé-tique / diabetic neuropathy. N. perferic metabolic ce apare la diabeticii cu
hiperglicemie accentuat [i r\u controlat\. Forma cea mai frecvent se manifest prin *polinevrit a membrelor inferioare senzitivo-
motorie, discret\. Afectarea sistemului vegetativ semnific un prognostic mai sever.
NEUROPATIE METABOLIC| / neuropathie méta-bolique / metabolic neuropathy. Denumire generic pentru *n. periferice care au
drept cauz dezechilibre metabolice. Cele mai frecvente n. m. sunt *n. diabetic [i n. din insuficien]a renal cronic\.
NEUROPATIE OPTIC| / neuropathie optique / optic neuropathy. De[i, teoretic, termenul se refer la orice afec]iune a nervului
optic, el este utilizat îndeosebi pentru desemnarea tulburilor vasculare ale acestuia, `ndeosebi ale *papilei optice. Pentru
celelalte boli ale nervului optic, chiar neinflamatorii, se utilizeaz termenul de *nevrit optic\.
NEUROPATIE PARANEOPLAZIC| / neuropathi e paranéoplasique / paraneoplastic neuropathy. Sindrom neurologic survenind la
bolnavii de cancer, îndeosebi în cancerul bron[ic cu celule mici [i boala Hodgkin (n. parahodgkinian\
clinice variabile: motorie, senzitiv\, senzitivo-motorie, fie de origine central\, fie de origine periferic\. Evolu]ie frecvent imprevizibil\,
independent de cea a tumorii. Patogenie insuficient cunoscut\. Afectarea neurologic nu este determinat de compresiune,
invazie tumoral sau necroz de origine vascular [i nu se afl în rela]ie cu terapia antineoplazic\.
NEUROPATIE PERIFERIC| / neuropathie péri-phérique / peripheral neuropathy. Denumire generic pentru orice afec]iune a
sistemului nervos periferic, indiferent de sediul [i întinderea leziunilor, simptomatologie (senzitiv\, motorie, senzitivo-motorie sau
vegetativ\ cronic\ nutri]ional\, toxic\, infec]ioas\, vascular\, imunologic\,
paraneoplazic\, boal ereditar\ poate fi asimetric sau simetric\.
N. asimetrice sau mononeuropatiile pot fi unice
sau multiple (multinevrite) [i adesea de origine vascular (angeite).
N. simetrice sunt polineuropatii, fie prin demielinizarea tecii lui
Schwann, poliradiculonevrite, fie de origine axonal\, polinevrite sau
polineuropatii simetrice distale.
NEUROPATOLOGIE, s. f. / neuropathologie, s. f. / neuropathology. [Gr. neuron = nerv; pathos = boal\; logos = [tiin]\.] Studiul
bolilor sistemului nervos [i al alterilor structurale [i func]ionale pe care le genereaz acestea. În general, aceste boli sunt divizate
în dou mari categorii: 1) Defecte congenitale, în care procesele patologice se dezvolt dup o perioad de timp. 2) Boli dobândite
ca urmare a ac]iunii unor factori patogenici inflamatori (infec]io[i, toxici, traumatici, mecanici sau neoplazici), la care se adaug
aproape sistematic tulburi ale circula]iei cerebrale.
NEUROPEPTID, s. n. / neuropeptide, s. m. / neu-ropeptide.
[Gr. neuron = nerv; peptos = digerat, copt, de la pepsein = a g i, a
digera
.] Denumire generic a mediatorilor chimici de natur peptidi-c secreta]i la nivelul SNC. Ex.: morfine endogene (*endorfine).
NEUROPIL, s. n. / neuropile, s. m. / neuropil.
[Gr. neuron = nerv; pilos = pâsl\.] Re]ea de fibre sub]iri amielinice care strate
întregul SNC. Se pare c difuzeaz [i iradiaz impulsurile nervoase.
NEUROPLASM|, s. f. / neuroplasme, s. m. / neu-roplasm.
[Gr. neuron = nerv; plasma = obiect modelat.] Sin.: axoplasm (v.).
NEUROPLASTIE, s. f. / neuroplastie, s. f. / neu-roplasty.
[Gr. neuron = nerv; plastos = modelat, de la plassein = a forma, a
modela
.] Microchirur-gie reparatorie a nervilor, în general în scopul restabilirii continuit\]ii acestora.
NEUROPLEGIC, adj., s. n. / neuroplégique, adj., s. m. / neuroplegic.
[Gr. neuron = nerv; plege = lovitur\.] Sin.: neuroleptic (v.).

542. 542
NEUROPOR, s. m. / neuropore, s. m. / neuro-pore. [Gr. neuron = nerv; lat. porus, gr. poros = por, conduct, pasaj.] Deschiderea
terminal\, ante-rioar [i posterioar\, a tubului neural embrionar.
NEUROPROTEC}IE, s. f. / neuroprotection, s. f. / neuroprotection.
[Gr. neuron = nerv; lat. pro-tectio, -onis = apare, de la
protegere = a acoperi, a apa.] Totalitatea mijloacelor de diminuare a alterilor neurologice în caz de atac cerebral (*ictus
apoplectic) sau traumatisme cerebrale. O serie de medicamente, enzime, hormoni [i agen]i fizici, îndeosebi hipotermia ac]ioneaz
ca neuro-protectori.
NEURORADIOLOGIE, s. f. / neuroradiologie, s. f. / neuroradiology.
[Gr. neuron = nerv; lat. radius = raz\; gr. logos = [tiin]\.]
Radiologia aplicat la neurologie.
N. interven]ional\ reprezint *radiolo-gia interven]ional aplicat la sistemul nervos.
NEURORAFIE, s. f. / neurorraphie, s. f. / neuror-rhaphy.
[Gr. neuron = nerv; rhaphe = sutur\.] Suturarea capetelor unui nerv
sec]ionat.
NEURORETINIT|, s. f. / neurorétinite, s. f. / neu-roretinitis.
[Gr. neuron = nerv; lat. rete, -is = re]ea; -inã; -itã.] Inflama]ie
asociat a nervului optic (la nivelul papilei optice) [i a retinei.
NEURORETINOPATIE, s. f. / neurorétinopathie, s. f. / neuroretinopathy.
[Gr. neuron = nerv; lat. rete, -is = re]ea; -inã; gr.
pathos = boal\.] Afec]iu-ne retinian pe baz nervoas\. Cea mai reprezentativ\: n. hipertensiv\, un complex de leziuni
neuroretiniene neinflamatorii care apar în cursul afec]iunilor de origine renal sau hipertonic\.
NEUROSECRE}IE, s. f. / neurosécrétion, s. f. / neurosecretion.
[Gr. neuron = nerv; lat. secre-tio, -onis = separare, de la
secernere = a separa.] Sin.: neurocrinie (v.).
NEUROSIFILIS, s. n. / neurosyphilis, s. f. / neu-rosyphilis.
[Gr. neuron = nerv; Syphilus (alterare a numelui Sipylus, p\stor
legendar din "Metamorfozele” lui Ovidiu), pe care poetul Fracastor din Verona (`n anul 1530) l-a preluat într-un poem, imaginându-
[i c acesta a fost îmboln\vit de Apollon, ca pedeaps pentru blestemele sale, sau de la gr.
syn = împreun\; philein = a iubi.]
Afectare a sistemului nervos determinat de *sifilis. Se disting: 1)
N. simptomatic, cu modifici ale lichidului cefalorahidian, în
absen]a simptomatologiei clinice. 2)
N. meningovascular, cu afectarea meningelor [i a structurilor vasculare la nivelul creierului
sau/[i m\duvei spinii. 3)
N. paretic, v. paralizie general\. 4) N. tabetic, v. tabes.
NEUROSPONGIOM, s. n. / neurospongiome, s. m. / neurospongioma, glioma.
[Gr. neuron = nerv; lat. spongia, gr. spongion =
burete; -
oma.] Varietate de tumor cerebral (*glioblastom) cu tendin] de extindere rapid\. Afecteaz îndeosebi copilul [i este
localizat la nivelul cerebelului [i ventriculului IV cerebral. Poate invada emisferele cerebeloase [i m\duva spinii, iar dup abla]ie
recidiveaz rapid. Sin.: glioblastom izomorf, gra-nuloblastom, neuroglioblastom.
NEUROSTIMULANTE, s. n. pl / neurostimulants, s. m. pl. / central nervous system stimulants.
[Gr. neuron = nerv; lat. stimulare
= a îmboldi, a stimula, de la
stimulus = b\] ascu]it cu care se îmboldesc vitele.] Grup de medicamente non-am-fetaminice
(*amfetamin\ s central la diferite niveluri [i, ca urmare, antreneaz ac]iuni cardiovasculare [i
respiratorii. Unele n. sunt [i convulsivante. V. [i cafein\, teofilin\.
NEURO{TIIN}E, s. f. pl. / neurosciences, s. f. pl. / neurosciences.
[Gr. neuron = nerv; lat. sci-entia, de la sciens, -entis,
participiul prezent al verbului
scire = a [ti.] Ansamblul [tiin]elor fundamentale [i clinice referitoare la fiziologia [i patologia
sistemului nervos.
NEUROTACTIN|, s. f. / neurotactine, s. f. / neu-rotactin.
[Gr. neuron = nerv; lat. tactus = atingere, de la tangere = a atinge; -
inã.] Glicoprotein integral membranar prezent la *Drosophila melanogaster, cu rol `n adeziunea intercelular\. N. este
prezent tranzitoriu `n timpul proliferii [i al fecundii celulare.
NEUROTENSIN|, s. f. / neurotensine, s. f. / neu-rotensin.
[Gr. neuron = nerv; lat. tensus, de la tendere = a întinde, a încorda; -
inã.] Peptid al- uit din 13 reziduuri de aminoacizi prezent în hipotalamus [i la nivelul tractului gastrointestinal. N. posed
propriet\]i hiperglicemiante [i stimuleaz secre]ia de *hormoni hipofizari. De asemenea, provoac contrac]ia mu[chilor netezi ai
intestinului, diminueaz secre]ia acid a stomacului [i dilat vasele mici.
NEUROTIZARE, s. f. / neurotisation, s. f. / neuro-tization.
[Gr. neuron = nerv.] Transplantarea ner-vului motor al unui mu[chi
s os, cu sau f placa sa motorie, într-un mu[chi paralizat (ex.: în poliomelit).
NEUROTMESIS, s. n. / neurotmésis, s. m. / neu-rotmesis.
[Gr. neuron = nerv; tmesis = t\ietur\, sec]ionare.] Întreruperea
continuit\]ii anatomice a unui nerv periferic.
NEUROTOM, s. n. / neurotome, s. m. / neuro-tome.
[Gr. neuron = nerv; tomos = t\iat, sec]ionat, de la temnein = a t\ia.]
Segment din sistemul nervos central al embrionului, corespunzând unui *metamer.
NEUROTOMIE, s. f. / neurotomie, s. f. / neuro-tomy.
[Gr. neuron = nerv; tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a t\ia.]
Sec]iunea chirurgical a unui nerv, practicat în unele nevralgii rebele. Este cazul, îndeosebi, al n. r\d\cinilor nervului tri-gemen în
nevralgia facial esen]ial\. Sin. par]ial: denervare (v.).
NEUROTONIE, s. f. / neurotonie, s. f. / neuro-tonia.
[Gr. neuron = nerv; tonos = tensiune.] E-motivitate exagerat tradus
îndeosebi prin vivacitatea reflexelor. V. distonie.
NEUROTOXIC, adj., s. n. / neurotoxique, adj., s. m. / neurotoxic.
[Gr. neuron = nerv; toxikon = otrav pentru vârful s\ge]ilor, de
la
toxon = s\-geat\.] (Agent) care exercit o ac]iune toxic asupra sistemului nervos. V. [i neurotoxin\.
NEUROTOXIN|, s. f. / neurotoxine, s. f. / neuro-toxin.
[Gr. neuron = nerv; toxikon = otrav pentru vârful s\ge]ilor, de la toxon
= s\geat\;
-inã.] Exotoxin de origine vegetal sau animal\, care blocheaz conducerea impulsului nervos sau transmisia
sinaptic prin legarea la nivelul *cana-lelor ionice de Na
+
voltaj-dependente. Cele mai puternice n. bacteriene sunt toxinele:
botulinic (v. botulism), tetanic (v. tetanos) [i difteric (v. difterie). Alte n., ca *tetrodotoxina, *conotoxinele, *sa-xitoxina, sunt
utilizate în studiul canalelor ionice.
NEUROTRANSMISIE, s. f. / neurotransmission, s. f. / neurotransmission.
[Gr. neuron = nerv; lat. transmissio, -onis = trecere,
trimitere, de la
transmittere = a trimite dincolo (trans = peste, dincolo; mittere = a trimite).] Trecerea *influxului nervos de la
un neuron la altul.
NEUROTRANSMI}|TOR, s. m. / neurotransmet-teur, s. m. / neurotransmitter.
[Gr. neuron = nerv; lat. transmittere = a trimite
dincolo (
trans = peste, dincolo; mittere = a trimite).] Sin.: neu-romediator (v.)
NEUROTROFIC, adj. / neurotrophique, adj. / neurotrophic.
[Gr. neuron = nerv; trophikos = care hre[te, de la trephein = a
hri
.] Care se refer la tulburile trofice de origine nervoas\.
NEUROTROFIN|, s. f. / neurotrophine, s. f. / neurotrophin.
[Gr. neuron = nerv; trophe = hran\, nutri]ie; -inã.] Termen generic
care cuprinde o serie de proteine care asigur\, la o concentra]ie foarte mic\, diferen]ierea [i supravie]uirea neuronilor simpatici sau
senzoriali. Prototipul de n. este *factorul de cre[tere a celulelor nervoase (NGF). Au fost descrise sau sunt în curs de caracterizare
[i alte n., ca: factorul neutrofic derivat din creier (BNDF
= brain-derived neutrophic factor), cu o structur asem oare cu a NGF,
[i neutrofinele 3, 4, 5 [i 6.
NEUROTROP, adj. / neurotrope, adj. / neuro-tropic.
[Gr. neuron = nerv; trope = `ntoarcere, de la trepein = a `ntoarce.] Despre
substan]ele (toxice sau medicamente) sau microorganismele care prezint o afinitate particular pentru sistemul nervos.
NEUROTROPISM, s. n. / neurotropisme, s. m. / neurotropy, neurotropism.
[Gr. neuron = nerv; trope = întoarcere, de la trepein
= a întoarce; -
ism.] Cu afinitate deosebit pentru sistemul nervos; ex.: unele virusuri prezint n.
NEUROTUBUL, s. m. / neurotubule, s. m. / neu-rotubule.
[Gr. neuron = nerv; lat. tubulus, dim. de la tubus = tub.] Organit de
form alungit\, cu diametrul de 20-30 nm, prezent în *pericarion, dendrite [i axon, a c\rui structur elementar este asem oare
cu cea a *microtubulilor din numeroase tipuri celulare. V. [i neurofibrile.
NEUROVEGETATIV, adj. / neurovégétatif, -ive, adj. / neurovegetative.
[Gr. neuron = nerv; lat. vegetare = a înviora, a însufle]i,
de la
vegetus = viguros.] Care se refer la *sistemul nervos autonom sau vegetativ. Ex.: tulburi n.

543. 543
NEUROVIROZ|, s. f. / neurovirose, s. f. / neu-rovirus disease. [Gr. neuron = nerv; lat. virus = venin, otrav\; -ozã.] Infec]ie viral
cu localizare [i simptomatologie predominant nervoase.
NEUTRALIZARE, s. f. / neutralisation, s. f. / neu-tralization.
[Lat. neutralis = neutru, de la neu-ter, -tra, -trum = nici unul, nici
altul
.] 1) Capacitate a anumitor anticorpi de a bloca activitatea biologic\ a antigenilor coresponden]i. 2) Procedeu prin care se
trateaz solu]ia unui acid cu o baz sau invers. 3) Reducerea acidit\]ii sau a alcalini-t\]ii apelor reziduale.
NEUTRALIZARE OCULAR| / neutralisation ocu-laire / uniocular suppression. Suprimarea uneia din imaginile retiniene sau a unei
p]i a acesteia. Se disting: 1)
N. o. fiziologic\, dac în creier nu sunt integrate toate senza]iile fiecui ochi, selec-tându-se numai
ceea ce prezint interes. 2)
N. o. patologic\ se observ aproape exclusiv în *stra-bism, evitându-se astfel *diplopia.
NEUTRINO, s. m. / neutrino, s. m. / neutrino.
[Lat. neutro = c re nici una din cele dou p]i, de la neuter, -tra, -trum = nici
unul, nici altul
.] Particul elementar cu masa mai mic decât a electronului. Nu are sarcin electric\.
NEUTROFIL, adj., s. n. / neutrophile, adj., s. m. / neutrophil.
[Lat. neutro = c re nici una din cele dou p]i, de la neuter, -tra, -
trum
= nici unul, nici altul; gr. philos = prieten, de la philein = a iubi.] 1) Care prezint afinitate pentru coloran]ii neutri. 2) În
limbaj clinic, sin. cu polinuclear n. V. granulocit.
NEUTROFILIE, s. f. / neutrophilie, s. f. / neutro-philia.
[Lat. neutro = c re nici una din cele dou p]i, de la neuter, -tra, -trum
= nici unul, nici altul; gr.
philia = atrac]ie, de la philein = a iubi.] 1) Afinitatea unei celule sau a unui ]esut pentru co-loran]i
neutri. 2) Cre[terea considerabil a num\-rului de granulocite neutrofile din sânge. Obi[nuit în numeroase infec]ii microbiene, ea
se produce, de asemenea, în cursul intoxica]iilor, dup o hemoragie sau un [oc (traumatism, interven]ie chirurgical\azii.
N. poate apare [i `n unele sti fiziologice, de ex. dup un efort muscular intens sau `n sarcin\. Sin.: granulocitoz neutrofil\. V. [i
leucocitoz\.
NEUTRON, s. m. / neutron, s. m. / neutron.
[Lat. neutro = c re nici una din cele dou p]i, de la neuter, -tra, -trum = nici
unul, nici altul
.] Parti-cul elementar (n), neutr electric, cu masa de 1,00898 unit\]i atomice. Împreun cu *protonul, n. este un
constituent fundamental al nucleelor atomice. N. liber (în afara nucleului) este instabil [i se dezintegreaz (cu o durat de via] de
15,3 minute) într-un proton, un electron [i un antineutrino. În interiorul unui nucleu stabil, n. este stabil, iar în interiorul unui nucleu
instabil el se dezintegreaz într-un timp care depinde de nucleul considerat. În prezent se consider c n. prezint o structur
intern alc uit din trei *quarks (doi quarks d [i un quark u, deci udd), astfel încât sarcina sa elec-tric global se men]ine nul\.
NEUTRONOGRAFIE, s. f. / neutronographie, s. f. / neutronography.
[Lat. neutro = c re nici una din cele dou p]i, de la
neuter, -tra, -trum = nici unul, nici altul; gr. graphein = a scrie.] Tehnic aflat în etapa experimental\, analog *radiogra-fiei,
dar ob]inut prin utilizarea unui fascicul de neutroni în locul unui fascicul de radia]ii X. Dac radiografia permite observarea
elementelor minerale, prin n. se ob]ine o imagine complementar a distribu]iei elementelor organice.
NEUTROPENIE, s. f. / neutropénie, s. f. / neutro-penia.
[Lat. neutro = c re nici una din cele dou p]i, de la neuter, -tra, -
trum
= nici unul, nici altul; gr. penia = s\cie.] Diminuarea procentului de granulocite neutrofile segmentate sau/[i ne-seg-
mentate din formula leucocitar sub 1 500 / mm
3
. Apare fiziologic secundar inani]iei, iar patologic în: afec]iuni hematopoietice cu
hipoplazie medular\, agranulocitoz\, infec]ii bacteriene (fe-br tifoid\, paratifoid\ infec]ii virale, unele parazitoze (malarie, febr
recurent), unele colageno-ze (lupus eritematos), iradiere, intoxica]ii cu ben-zol, amidopirin etc. V. leucopenie.
NEUTROPENIE SPLENIC| PRIMITIV| / neutro-pénie splénique primitive / essential splenic neutropenia. Sin.: boal Wiseman-
Doan (v.).
NEUTRU, adj. / neutre, adj. / neutral.
[Lat. neuter, tra, -trum = nici unul, nici altul.] 1) Despre o substan] chimic sau o solu]ie
cu pH-ul 7, deci nici acid\, nici bazic\. 2) Despre o substan] care nu este înc\rcat electric, nici pozitiv, nici negativ.
NEV, s. m. / naevus, pl. naevi, s. m. / n(a)evus, pl. n(a)evi.
[Lat. naevus = neg, pat\, marc\.] Mal-forma]ie a pielii, congenital sau
evolutiv\, conse-cin]a unei perturbi în dezvoltarea unuia sau mai multor elemente celulare ale pielii (displazie). Are forma unei
pete sau de tumor\. Exist dou tipuri principale: 1)
N. pigmentar (sau melanic), care se prezint sub forma unei pete brune mai
mult sau mai pu]in închis la culoare, cu suprafa]a neted sau proeminent (*lentigo). 2)
N. vascular, constituit prin proliferarea
vaselor sanguine (denumit adesea angiom). Exist numeroase forme, o clasificare global delimitând: a)
n. plani (pigmentari,
alba[tri, aplazici); b)
n. hipertrofici (veruco[i moi, veruco[i duri, molluscum, pilo[i); c) n. vasculari (angioame).
NEV ALBASTRU AL LUI MAX TIÈCHE / naevus bleu de Max Tièche / blue n(a)evus.
[Max Tièche, dermatolog elve]ian
contemporan
.] N. care apare de obicei la adultul `ntre 20 [i 40 de ani [i care se prezint macroscopic ca o forma]iune alb\struie,
macular sau papuloas\, cu diametrul de 3-4 cm, de consisten] renitent\. Localizarea de elec]ie este pe fa]a posterioar a
mâinilor [i picioarelor, evolu]ia fiind `ntotdeauna benign\.
N. albastru celular: varietate rar a n. albastru, care poate evolua spre
malignitate [i care se caracteri-zeaz prin prezen]a de celule sinci]iale cu aspect clar, `n mijlocul unui grup de celule pigmentate.
Sin.: melanofibrom.
NEV COMEDONIAN / naevus comédonien / comedo n(a)evus. N. care se prezint sub forma unor grupi de elemente cu aspect
de *comedoa-ne dispuse `n band\, cu diametrul de câ]iva milimetri. N. c. se constituie `n cavit\]i epidermice, `n-tre ele pielea fiind
normal\, pigmentat sau `ngro-[at\.
NEV ELASTIC / naevus elasticus / n(a)evus elas-ticus. Tip de n. simplu care exist de la na[tere [i care este constituit din fibre
conjunctive elastice. Se descriu dou forme: 1)
N. e. premamar, care se prezint sub form de papule alb-g\lbui cu diametrul de 2-
3 mm, de consisten] ferm\, centrate de un folicul pilos [i regrupate `n placarde. 2)
N. e. `n tumori diseminate, ce prezint
elemente de acela[i tip ca [i n. e. premamar, dar cu diametrul de 10-15 mm [i cu localizare pe coapse, `n regiunea hipogastric\ [i
cea lombar\. Sin.: elastom juvenil.
NEV ITO / naevus de Ito / Ito n(a)evus.
[Minor Ito, dermatolog japonez contemporan.] N. care prezint caracteristici asem oare
*n. Ota, dar care este localizat la nivelul regiunii acromio-claviculare [i al regiunii antero-superioare toracale.
NEV OTA / naevus de Ota / Ota's n(a)evus.
[Masao Ota, dermatolog japonez, profesor la Mukden (`n Manciuria de Sud), apoi la
Nagoia [i Sendai, 1885-1945
.] N. cutanat localizat paraorbitar, uneori cu extensie conjunctival\, care apare la femeile asiatice. N.
O. este considerat a fi o malforma]ie legat de proliferarea melanocitelor dermice [i nu a celulelor constituente ale n.
NEV SEBACEU AL LUI JADASSOHN / naevus s ébacé de Jadassohn / sebaceous n(a)evus.
[Josef Jadassohn, dermatolog
german, profesor la Berna, apoi la Breslau (`n prezent Wroclaw, Polonia), 1863-1936
.] Leziune disembrioplazic\, adesea
congenital\, localizat pe pielea lipsit de p, frecvent la nivelul fe]ei, constituit din numeroase glande sebacee sub care,
adesea, se pot g\si câteva glande apocrine heterotopice.
N. sebaceu senil: nodul de talie mic\, banal dup vârsta de 40 de ani,
localizat la nivelul fe]ei. Corespunde cel mai bine defini]iei, fiind format exclusiv prin hiperplazia glandelor sebacee.
NEV SUTTON / naevus de Sutton / hallo n(a)evus, Sutton's n(a)evus.
[Richard Lightburn Sutton, dermatolog american, Kansas
City, 1878-1952
.] N. `nconjurat de o zon depigmentat bine delimitat\, considerat un *vitiligo perinevic, care dispare spontan.
NEVOCANCER, s. n. / naevocancer, s. m. / n(a)e-vocancer.
[Lat. naevus = neg, pat\, marc\; cancer, -cri = rac, cancer.] Sin.:
nevocarcinom (v.).
NEVOCARCINOM, s. n. / naevocarcinome, s. m. / n(a)evocarcinoma.
[Lat. naevus = neg, pat\, marc\; gr. karkinoma, de la
karkinos = rac, cancer.] Termen uzual în terminologia francez pentru desemnarea *melanomului malign. Se apreci-az c el
poate fi acceptat dac se rezerv denumirea de *carcinom tumorilor epiteliale maligne. Sin.: nevocancer.
NEVOMATOZ| BAZOCELULAR| / naevomatose basocellulaire / Gorlin’s syndrome.
[Lat. nae-vus = neg, pat\, marc\; -oma; -
ozã; lat., gr. basis = baz\; lat. cellula = c\mu]\, dim. de la cella = c\mar\.] Sin.: sindrom Gorlin-Goltz (v.).
NEVRALGIA GANGLIONULUI GENICULAT / né-vral gie du ganglion géniculé / geniculate neu-ralgia. Sin.: nevralgie Ramsay Hunt
(v.).
NEVRALGIA NERVILOR PIETRO{I / névra lgie petreuse / petrosal neuralgia. V. algie vascular a fe]ei (v.).

544. 544
NEVRALGIA NERVULUI VIDIAN / névralgie du nerf vidien / vidian neuralgia. V. algie vascular a fe]ei (v.).
NEVRALGIE, s. f. / névralgie, s. f. / neuralgia.
[Gr. neuron = nerv; algos = durere.] Durere survenind adesea sub form de crize,
accese, localizat pe traiectul unui nerv senzitiv sau pe teritoriul inervat de acesta.
NEVRALGIE AMIOTROFIC| / névralgie amyotro-phique / neuralgic amyotrophy. Sin.: sindrom Parsonage-Turner (v.).
NEVRALGIE FACIAL| / névralgie faciale / facial neuralgia. Sin.: nevralgie de trigemen (v.).
NEVRALGIE CRURAL| / névralgie crurale / crural neuralgia. Sindrom dureros localizat pe fa]a anterioar a coapsei, `nso]it frecvent
de atrofia mu[chiului cvadriceps [i de abolirea *reflexului rotulian. Are la baz o *radiculit primitiv sau secundar a r\d\cinilor
senzitive trei [i patru lombare.
NEVRALGIE DE GANGLION SFENOPALATIN / syndr ome du ganglion sphénopalatin / sphe-nopalatine neuralgia. Sin.: sindrom
Sluder (v.).
NEVRALGIE GENICULAT| / névralgie géniculée / geniculate neuralgia. Sin.: nevralgie Ramsay Hunt (v.).
NEVRALGIE INTERCOSTAL| / névralgie in ter-costale / intercostal neuralgia. N. ce interesea-z nervii intercostali, asociat
frecvent cu o e-rup]ie în cadrul unui *herpes zoster.
NEVRALGIE RAMSAY HUNT / névralgie de Ram- say Hunt / Ramsay Hunt neuralgia.
[James Ramsay Hunt , neurolog american,
New York, 1874-1937
.] N. caracterizat prin otalgie continu\, cu hipoestezie a conductului auditiv extern [i a pavilionului urechii.
~n general, este determinat de o infec]ie viral cu
Herpes Zoster Oficus a gan-glionului geniculat, `nso]it de erup]ie vezicular la
nivelul cornetului (*concha) urechii externe [i de paralizie facial\. Sin.: nevralgia ganglionului geniculat, nevralgie geniculat\.
NEVRALGIE SCIATIC| / névralgie sciatique, sciatalgie / sciatic neuralgia. Durere cauzat de o suferin] a nervului sciatic [i mai
ales a r\d\ci-nilor sale. Poate fi provocat de un conflict disco-radicular (cea mai frecvent cauz\
determinat de o tumor\, de *morbul Pott ori de o inflama]ie `n cadrul *spondilatritei anchilozante. Sin.: sciatic\.
NEVRALGIE SLUDER / névralgie de Sluder / Slu-der's neuralgia.
[Greenfield Sluder, otorinola-ringolog american, profesor la St.
Louis, 1865-1928
.] Sin.: sindrom Sluder (v.).
NEVRALGIE DE TRIGEMEN / névralgie de tri-jumeau / trigeminal neuralgia. N. care implic *ganglionul Gasser sau una ori mai
multe ramuri ale *nervului trigemen. Se manifest prin dureri extrem de intense, fulgurante [i unilaterale, localizate îndeosebi în
regiunile orbitar [i mentonier (bbiei), înso]ite de spasme musculare. De cau-z necunoscut (n. t. esen]ial\ re sub
form de crize, adesea de durat scurt (secunde) [i este provocat frecvent de stimularea unor arii hipersenzitive de la nivelul
fe]ei, buzelor sau limbii (zone *trigger). Sin.: n. facial\, n. sau boal Fothergill, tic dureros (termen desuet), boal\/sin-drom
Trousseau.
NEVRALGISM FACIAL / névralgisme facial / i-diopathic neuralgia, symptomatic neuralgia of the face. Durere la nivelul fe]ei
survenind îndeosebi la *psihastenici. Se deosebe[te de *nevralgia de trigemen (sau facial\ e de
arsur [i tulburi vasomotorii. Es-te adesea bilateral [i nu se înso]e[te de spasme musculare ale mu[chilor fe]ei. O form a n. f.
este cunoscut sub numele de cefalee vascular Hor-ton sau sindrom Horton (v.). V. [i sindrom Sluder.
NEVRAX, s. n. / névraxe, s. m. / neuraxis.
[Gr. neuron = nerv; gr. axon, lat. axis = ax\.] Sin.: sistem nervos central (v.).
NEVRAXIT|, s. f. / névraxite, s. f. / neuraxitis.
[Gr. neuron = nerv; gr. axon, lat. axis = ax\; -itã.] Inflama]ia *nevraxului.
NEVRECTOMIE, s. f. / névrectomie, s. f. / neu-rectomy.
[Gr. neuron = nerv; ektome = excizie.] Sin.: neurectomie (v.).
NEVRILEM|, s. f. / névrilemme, neurilleme, s. m. / neurilemma.
[Gr. neuron = nerv; lemma = înveli[.] Var.: neurilem\,
neurolem\. Sin.: teac Schwann (v.).
NEVRIT|, s. f. / névrite, s. f. / neuritis, pl. neuri-tides.
[Gr. neuron = nerv; -itã.] Alterare patologic de tip inflamatoriu sau
degenerativ a unuia sau mai multor trunchiuri nervoase, cu diminuarea sau pierderea conduc]iei nervoase. N. poate fi de origine
infec]ioas\, toxic\, traumatic\, metabolic sau caren]ial\. Simptomatologia depinde de nervii afecta]i [i const în dureri, alterare a
sensibilit\]ii, tulburi motorii. Forme: 1)
N. alergic experimen-tal\ se produce prin administrarea de *adjuvant Freund, care
determin demielinizarea nervilor. 2)
N. chirurgical\, consecutiv unui traumatism sau unei supura]ii prelungite. 3) N. intersti]ial
hiper-trofic progresiv\
: reac]ie conjunctiv cu infiltra]ie limfoplasmocitar [i fibroblastic în perinerv [i în endonerv. Prin hiperplazie
conjunctiv\, nervii se îngroa[\. Sin.: boal\/sindrom Déjerine-Sottas. 4)
N. optic\ (v.). 5) N. parenchimatoas\, cu alterarea tecii de
mielin [i apoi a nevraxului. 5)
N. radicular\ (v.).
NEVRIT| OPTIC| / névrite optique / optic neuritis. Inflama]ie a nervului optic de origine infec]ioas\, toxic sau alergic\. O
clasificare etiologic a n. o. este dificil\, afec]iunea fiind frecvent secundar sau succesiv unei infec]ii a meningelor sau a
cavit\]ilor vecine, unei intoxica]ii (cu etanol, metanol, nicotin\ degenerescen]e a fibrelor nervoase. ~n aceste condi]ii, `n
func]ie de localizarea [i extensia leziunilor, se disting: 1)
N. o. axial\, `n care leziunea este limitat la fasciculul axial de origine
macular [i, `n consecin]\, boala se traduce prin deficit exclusiv al vederii centrale (*scotom central). 2)
N. o. juxtabulbar\, v.
papilit\. 3)
N. o. retrobulbar\, inflama]ie a nervului optic `n por]iunea intrascleral\, posterioar punctului de p rundere a vaselor
retiniene `n nerv. Pentru
n. o. r. ereditar\, v. boala Alström-Leber. 4) N. o. transvers\, care afecteaz global nervul optic (atât
fasciculul central macular, cât [i fibrele periferice), determinând `n consecin] cecitate.
NEVRIT| RADICULAR| / névrite radiculaire / ra-diculitis. Sin.: radiculit (v.).
NEVRODERMIE, s. f. / névrodermie, s. f. / essen-tial pruritus.
[Gr. neuron = nerv; derma, -atos = piele.] Prurit intens în care
reac]ia cutanat este nul sau nesemnificativ\. Ex.: n. din pruritul senil.
NEVRODERMIT|, s. f. / névrodermite, s. f. / neurodermatitis.
[Gr. neuron = nerv; derma, -atos = piele; -itã.] Leziune cutanat
eczematoas\, pruriginoas\, cu tendin] la *lichenificare, care apare în anumite regiuni constante la subiec]i care prezint o
predispozi]ie individual\. Cele mai comune localizi sunt gâtul (îndeosebi ceafa) la femeie [i membrele inferioare la bbat.
Stresul, emo]iile [i terenul alergic (prin asociere cu astmul) sunt factori determinan]i. În
n. diseminat\ leziunile sunt polimorfe
(*lichenificare, *urticarie, excoria]ii, leziuni eczematiforme) [i dateaz din copilie, cu o inciden] familial semnificativ\. ~n
categoria n. sunt incluse `n prezent *eczema atopic [i *boala Vidal.
NEVROGLIE, s. f. / névroglie, s. f. / neuroglia.
[Gr. neuron = nerv; glia = clei.] }esut intersti]ial al sistemului nervos central cu rol
cert în dife-ren]ierea [i în func]ia *barierei hematoencefalice, ca [i în produc]ia de mielin\. N. este alc uit din: *macroglie,
*microglie [i celule ependimare. Sin.: glie, ]esut glial.
NEVROM, s. n. / névrome, s. m. / neuroma.
[Gr. neuron = nerv; -oma.] Tumor constituit dintr-o mas de fibre nervoase
axonale. N. este frecvent congenital. Se poate dezvolta, de asemenea, la extremitatea distal a unei fibre nervoase dup sec-
]iunea acesteia (
n. de amputa]ie) sau sub forma unor tumori moniliforme (n. plexiform) în cadrul *bolii von Recklinghausen.
NEVROMATOZ|, s. f. / neuromatose, s. f. / neu-romatosis.
[Gr. neuron = nerv; -oma; -ozã.] *Nevroame multiple.
NEVROPAT, adj., s. m. / névropathe, adj., s. m. / neuropath.
[Gr. neuron = nerv; pathos = boal\.] Care sufer de *nevropatie.
Persoan dezechilibrat psihic, exaltat\. Termenul este utilizat mai frecvent în limbajul comun.
NEVROPATIE, s. f. / névropathie, s. f. / neuras-thenia.
[Gr. neuron = nerv; pathos = boal\.] Ter-men care, prin similitudinea cu
alte cuvinte precum *cardiopatie, *pneumopatie [i prin etimologie, pare s însemne boal a sistemului nervos. În realitate, prin n.
se desemneaz o stare de diminuare a func]iilor sistemului nervos central în plan psihic. *Neurastenia reprezint o n.
NEVROTOMIE, s. f. / névrotomie, s. f. / neuro-tomy.
[Gr. neuron = nerv; tome = t\iere, sec]iune, de la temmein = a t\ia.] Sin.:
neurotomie (v.).
NEVROZAT, adj., s. m. / névrosé, -e, adj., s. m. / neurotic.
[Gr. neuron = nerv.] 1) Care este afectat de *nevroz\. 2) Persoan
nervoas la care emo]iile predomin fa] de ra]iune.
NEVROZ|, s. f. / névrose, s. f. / neurosis, pl. neuroses.
[Gr. neuron = nerv; -ozã.] Denumire generic a unui grup de tulburi
mentale foarte r\spândite, cu urm oarele caracteristici: existen-]a unor tulburi psihice, somatice sau comportamentale în
|

545. 545
absen]a unor alteri anatomice [i fiziologice decelabile; inexisten]a unei alteri a per-sonalit\]ii (spre deosebire de *psihoze);
bolnavul este con[tient de caracterul patologic al simpto-melor sale, dar nu le poate domina; adaptare social satisf\c oare (în
afar de formele grave [i invalidante); sensibilitate evident\, dar variabil\, la o serie de mijloace terapeutice (medicamente,
psihoterapie, tehnici de relaxare, hipnoz\ area n. au fost supuse frecvent unor restructuri, în rela]ie cu
diferitele teorii explicative ale n. Ca urmare, terminologia referitoare la n. prezint o variabilitate considerabil\. În esen]\,
simptomele nevrotice sunt considerate drept expresia simbolic a unei drame interioare pe care subiectul afectat este incapabil s
o domine, elementele ei esen]iale sc\pând con[tiin]ei sale. No-]iunea de *conflict se reg\se[te în majoritatea teoriilor explicative
ale n., dar este sus]inut îndeosebi de psihanali[ti, care consider n. afec]iuni psihogene în care simptomele sunt expresia
simbolic a unui conflict psihic cu originea în copilie [i conduc la un compromis între dorin] [i inter-dic]ie. Teoriile culturaliste
completeaz ideile lui Freud, prin relevarea rolului declan[ator al presiunilor sociale (familiale, conjugale, economice). A-bordarea
psihanalitic a n. are, totu[i, o arie de acceptare limitat\. În prezent, majoritatea autorilor consider c *anxietatea [i tulburile de
comportament (pentru evitarea acesteia) reprezint tr\s urile esen]iale ale n. Mecanismele de ap\-rare împotriva anxiet\]ii
îmbrac forme variate [i se pot exprima sub form de: fobii, obsesii, acte impulsive sau disfunc]ii sexuale. Termenii generali
utiliza]i în desemnarea stilor nevrotice nu sunt înc stabiliza]i.
NICHEL, s. n. / nickel, s. m. / nickel.
[Nume dat de suedezul Cronstedt metalului pe care l-a izolat în 1751, din germ. Kupfernickel,
de la
Kupfer = cupru [i germ. dialect. Nickel = mic duh care bântuie prin mine.] Elementul nr. 28, simbol Ni. Intr în compozi]ia
]esuturilor oculare. Este toxic neurotrop [i, probabil, cancerigen.
NICOL, s. m. / nicol, s. m. / Nicol prism.
[William Nicol, fizician sco]ian, Edinburgh, 1768-1851.] Cristal din spat de Islanda care
polarizeaz lumina; este t\iat [i [lefuit pentru eliminarea razei ordinare, raza extraordinar\, de lumin polarizat\, trecând prin
prisma n.
NICOTIANA TABACUM / Nicotiana tabacum / Nicotiana tabacum.
[Jean Nicot de Villemain, 1530-1600, ambasador la Lisabona,
care a trimis aceast plant Caterinei de Medici în 1560; spaniol
tabaco, din limba indigenilor din Tahiti tzi-batl = tub folosit
pentru inhalarea fumului de tutun, ]igar\
.] Sin.: tutun (v.).
NICOTINAMID ADENIN DINUCLEOTID / nico-tinamide adénine dinucléotide / nicotinamide adenine dinucleotide. Abrev.: NAD
+
.
Dinucleotid format din asocierea a dou nucleotide, *nicotina-mida [i *adenina, dou grupi fosfat [i dou molecule de D-riboz\.
Coenzim foarte important\, n.a.d. exist în toate celule vii [i func]ioneaz ca un acceptor (transportor) universal de hidrogen. Ast-
fel, NADP
+
, prezentând o sarcin electric pozitiv\, poate accepta un atom de hidrogen [i doi electroni, trecând în forma redus\,
NADH. A-ceasta este reoxidat în cursul *fosforilii oxidative în mitocondriile celulelor care func]ioneaz în aerobioz\. O molecul
de NADH conduce la formarea a trei molecule de ATP. V. [i ciclu Krebs, transportor de hidrogen.
NICOTINAMID ADENIN DINUCLEOTID FOSFAT / nicoti namide adénine dinucléotide phosphate / nicotinamide adenine
dinucleotide phosphate. Abrev.: NADP
+
. Coenzim cu aceea[i structur cu *nicotinamid adenin dinucleotid (NAD
+
), prezentând o
singur grupare fosfat în plus. Ac]ioneaz la fel cu NAD
+
, ca acceptor (transportor) de hidrogen, dar în reac]iile anabolizante.
NICOTINAMID|, s. f. / nicotinamide, s. f. / nico-tinamide.
[V. etimologia termenului nicotinã; gr. ammoniakon = sare de amoniu,
g\sit în apropierea templului lui Jupiter
Ammon din Libia; -idã.] Sin.: vitamin PP (v.). V. [i nicotinamid adenin dinucleotid,
nico-tinamid adenin dinucleotid fosfat.
NICOTIN|, s. f. / nicotine, s. f. / nicotine.
[Jean Nicot de Villemain, 1530-1600, ambasador la Lisabona, care a trimis tutunul
Caterinei de Medici în 1560; -
inã.] Alcaloid foarte toxic, C
10H
14N
2; se ob]ine din tutun sau sintetic. Este utilizat în agri-cultur ca
insecticid. Stimuleaz\, apoi paralizeaz ganglionii vegetativi, ac]ioneaz asupra receptorilor colinergici nicotinici. De aici utilizarea
sa în medicina experimental\. Guma de mestecat sau "timbrele” (*patch) impregnate cu n. sunt utilizate în sevrajul fum orilor.
NICOTINISM, s. n. / nicotinisme, s. m. / nicotinism.
[V. etimologia termenului nicotinã; -ism.] Sin.: tabagism (v.).
NICOTINOLITIC, adj. / nicotinolytique, adj. / nicotinolytic.
[V. etimologia termenului nicotinã; gr. lytikos = care distruge, de la
lyein = a distruge.] Substan] care împiedic unele efecte ale nicotinei, prin blocarea receptorilor colinergici. Exist dou grupe: 1)
N. periferice produc blocarea la nivelul ganglionilor vegetativi [i al pl\cii terminale motorii. 2) N. centrale blocheaz receptorii
colinergici din SNC.
NICOVAL|, s. f. / enclume, s. f. / anvil, incus, pl. incudes.
[Sl. nakovalo = nicoval\.] V. tab. anat. - oase.
NICTALGIE, s. f. / nyctalgie, s. f. / nyctalgia.
[Gr. nyx, nyktos = noapte; algos = durere.] Durere care apare în timpul somnului.
NICTALOPIE, s. f. / nyctalopie, s. f. / nyctalopia.
[Gr. nyx, nyktos = noapte; alaos = obscur, orb; ops, opos = vedere, v\z.]
Termen cu sensul înc disputat. În român [i englez\: orbire sau cecitate nocturn\. În francez\: facultatea de a vedea noaptea, de
a distinge obiectele la o intensitate luminoas mic\.
NICTEMER, s. n. / nycthémère, s. m. / nycthe-meral period.
[Gr. nyx, nyktos = noapte; hemera = zi.] Perioada de timp care
cuprinde o zi [i o noapte [i care corespunde unui ciclu biologic. V. bioritm, bioritmologie.
NICTEMERAL, adj. / nycthéméral, -ale, -aux, adj. / nyctohemeral.
[Gr. nyx, nyktos = noapte; he-mera = zi.] Care se asociaz
alternan]ei zi-noapte.
NICTOFILIE, s. f. / nyctophilie, s. f. / nyctophilia.
[Gr. nyx, nyktos = noapte; philia = atrac]ie, de la philein = a iubi.] Sin.:
scotofilie (v.).
NICTOFOBIE, s. f. / nyctophobie, s. f. / nycto-phobia.
[Gr. nyx, nyktos = noapte; phobos = fric\.] Team morbid de noapte sau
de întuneric.
NICTURIE, s. f. / nycturie, s. f. / nycturia.
[Gr. nyx, nyktos = noapte; ouron = urin\.] Emisie de urin mai abundent noaptea
decât ziua, adic invers fa] de ritmul normal al debitului urinar. Este un semn obi[nuit în *insuficien]a renal cronic\, dar poate
apare [i `n alte boli, când cre[te volumul sau frecven]a mic]iunilor (ex.: diabet insipid, diabet zaharat dezechilibrat, infec]ii urinare
etc.).
NIDA}IE, s. f. / nidation, s. f. / nidation.
[Lat. nidus = cuib.] Etap a *ovoimplanta]iei în care oul fecundat penetreaz în endometru.
Uneori este confundat\, sau considerat similar\, cu ovoim-planta]ia.
NIGRIT|, s. f. / nigrite, s. f. / nigrities.
[Lat. niger, -gra, -grum = negru; -itã.] Pigmenta]ie neagr\.
NIGROZ| RECTAL| / nigrose rectale / melano-sis coli.
[Lat. niger, -gra, -grum = negru; -ozã; lat. medical rectum, de la
rectus = rectiliniu, drept.] Modificare pigmentar a mucoasei recto-colice, care poate apare la bolnavii utilizatori de laxative
antrachinonice. Este consecin]a prezen]ei în corionul mucoasei a unor celule pigmentare ce con]in *lipofuscin\.
NIHILISM, s. n. / nihilisme, s. m. / nihilism.
[Lat. nihil = nimic; -ism.] În psihiatrie, form de delir în care subiectul neag în parte
sau în totalitate realitatea care îl înconjoar [i uneori chiar propria existen]\.
NIMFOMANIE, s. f. / nymphomanie, s. f. / nym-phomania.
[Lat. nympha, gr. nymphe = "cea care este acoperit cu un v\l", tân
mireas\; labie mi-c vulvar\; gr.
mania = nebunie.] Exagerare patologic a dorin]ei sexuale la femeie, cu tendin]a mai mult sau
mai pu]in obsedant de c\utare de raporturi sexuale cu diferi]i parteneri. V. satiriazis.
NIMFOTOMIE, s. f. / nymphotomie, s. f. / nym-photomy.
[Lat. nympha, gr. nymphe = "cea care este acoperit cu un v\l", tân
mireas\; labie mi-c vulvar\; gr.
tome = t\iere, sec]iune, de la tem-nein = a t\ia.] 1) Incizia *labiilor mici sau a clitorisului. 2)
Excizia par]ial sau total (nimfectomie) a labiilor mici.
NINHIDRIN|, s. f. / ninhydrine, s. f. / ninhydrin. Revelator în analiza cromatogafic a aminoacizilor. N. este utilizat\, de asemenea,
în descompunerea unei proteine în aminoacizii componen]i .
NIOZOM, s. m. / niosome, s. m. / niosoma.
[Engl. non-ionic = neionic; gr. soma, -atos = corp.] Vezi-cul multilamelar\ format cu
detergen]i non-io-nici.

546. 546
NISIP, s. n. / sable, s. m. / gravel. [Bulg. nasip = nisip.] 1) Roc sedimentar\, rezultat prin sedimentarea cuar]ului, feldspa]ilor,
micelor. 2)
N. auditiv, n. cerebral, particule cu suri calcare din u-nele forma]iuni anatomice. 3) N. hidatic, în lichidul hidatic, format
din vezicule proligere [i scolec[i liberi. 4)
N. urinar, calculi sub forma unor particule mici, elimina]i în urin\.
NISTAGMOGRAFIE, s. f. / nystagmographie, s. f. / nystagmography.
[Gr. nystagmos = cl inare, de la nystazein = a da din cap;
graphein = a scrie.] Înregistrarea *nistagmusului ocular, spontan sau provocat. Se bazeaz\, de regul\, pe traducerea electronic
a varia]iilor de poten]ial cor-neo-retinian care apar în timpul mi[cilor globilor oculari.
NISTAGMUS, s. n. / nystagmus, s. m. / nystag-mus.
[Gr. nystagmos = cl inare, de la nystazein = a da din cap.] Suit de
mi[ci oscilatorii ritmice, rapide [i sacadate ale globilor oculari. Aceste mi[ci pot fi orizontale, verticale sau, mai rar, de cir-
cumduc]ie [i comport o alternan] de secuse lente [i secuse rapide. N. este independent de voin]\. Conven]ional, n. este definit
prin sensul secusei rapide [i prin direc]ia sa:
n. orizontal, vertical, rotatoriu, multidirec]ional. El poate fi congenital sau simptomatic,
în cadrul unei maladii nervoase de origine traumatic sau toxic\. N. se poate produce
spontan (semn de leziuni ale aparatului
vestibular sau ale c\ilor nervoase centrale [i periferice) sau poate fi
provocat (prin unele pozi]ii ale capului, prin probe care
exploreaz func]ia vestibular). Au fost descrise numeroase tipuri de n., printre care: 1)
N. caloric, n. vestibular caloric sau n.
provocat al lui Bárány
, dup injectarea de ap rece (12
o
C) sau cald (45
o
C) în conductul auditiv extern. La normali, n. este dirijat
spre urechea neirigat în primul caz [i de partea irigat în al doilea caz. Acest reflex este defectuos când labirintul static este
distrus [i lipse[te în *colesteatom, polip, congestie a mucoasei urechii medii [i otit supurat acut\. Sin.: semn Bárány. 2)
N.
disociat
, manifestat predominant sau exclusiv la un singur ochi. Cauze: leziune izolat a unui nerv oculomotor sau leziune a c\ilor
vestibulare centrale. 3)
N. de fixare, n. epuizabil, const în câteva secuse la privirea extern-lateral [i nu are semnifica]ie
patologic\. 4)
N. laringovelopalatin, denumire improprie dat *miocloniilor laringovelopalatine. 5) N. minerilor apare din cauza
iluminatului insuficient [i a eforturilor de acomoda]ie, fiind considerat boal profesional\. 6)
N. optocinetic, n. fiziologic, apare la un
subiect care prive[te un o-biect ce trece rapid în fa]a ochilor. El cuprinde o secus lateral a ochiului care urme[te obiectul mobil
[i o secus rapid de revenire. 7)
N. paralitic, în cazul paraliziilor mu[chilor oculomotori, când bolnavul încearc s mi[te ochii în
direc]ia mu[chiului paralizat. 8)
N. de pozi]ie sau n. lui Nylen, apare numai în anumite pozi]ii ale capului sau ale corpului [i se
înso]e[te de vertij. 9)
N. retractor, congenital sau câ[tigat, caracterizat prin secuse succesive care retract globul ocular [i
îngustarea fantei palpebrale prin retrac]ia pleoapei superioare. Este consecin]a unei leziuni înalte a calotei pedunculare în jurul
apeductului Sylvius [i se asociaz adesea cu *sindromul Parinaud. 10)
N. vestibular, din cauza unei leziuni vestibulare.
NISTAGMUS CHEYNE / nystagmus de Cheyne / Cheyne's nystagmus.
[John Cheyne, medic sco-]ian, 1777-1863.] Tip de *n. care
are un ritm similar cu cel al *respira]iei Cheyne-Stokes.
NISTATIN, s. n. / nystatine, s. f. / nystatin. (DCI) Agent antifungic, C
46H
77NO
19, produs de Strep-tomyces noursei; utilizat în
tratamentul infec]iilor cu
Candida albicans.
NI{|, s. f. / niche, s. f. / niche.
[Fr. niche, din lat. nidus = cuib.] 1) Imagine radiologic a unui *ulcer duodenal sau gastric,
prezent [i în unele forme de *cancer gastric. N. rezult prin umplerea cu substan] opac (baritat\ e. N.
se pune în eviden] fie ca o proeminen] dep\[ind conturul organului (
n. de profil), fie ca o pat persistent dup evacuare, rotund
(
n. de fa]\). N. poate fi de dimensiune [i de form variabile, dar ea este întotdeauna constant [i fix ca localizare. Au fost descrise
o serie de caracteristici ale n. în cancerul gastric. 2)
N. de protec]ie sau de aspira]ie este o construc]ie special în form de dulap
(de obicei) sau camer\, cu pere]ii din sticl ori alte materiale transparente. Este destinat lucrului cu substan]e care degaj\, la
temperatura mediului sau prin înc\lzire, vapori sau gaze toxice, precum [i lucrului cu substan]e radioactive (când sunt necesare o
serie de condi]ii particulare, specifice). În scopul evacuii substan]elor toxice, este prev\zut cu un sistem de aspirare [i ventila]ie.
3)
N. ecologic\, locul unui organism în comunitate sau în *ecosistem.
NI{| HAUDEK / niche de Haudek / Haudek's niche.
[Martin Haudek, radiolog austriac, Viena, 1880-1967.] Sin.: semn Haudek
(v.).
NITRAT, s. m. / nitrate, s. m. / nitrate.
[Lat. nitrum, gr. nitron = nitrat de potasiu, sod\.] Sare sau ester ai acidului azotic cu
metale sau radicali organici. Sin.: azotat.

NITRI}I, s. m. pl. / nitrites, s. m. pl. / nitrites. [Lat. nitrum, gr. nitron = nitrat de potasiu, sod\.] Suri [i esteri ai acizilor nitric [i
nitros, cu ac]iune vasodilatatoare îndeosebi la nivelul coronarelor, cu efecte antianginoase. În doze mari, n. au ac-]iune toxic
asupra SNC [i determin formarea *methemoglobinei.
N. de amil are efect vasodilatator coronarian scurt, de asemenea relaxeaz
musculatura neted\.
NITROBENZEN, s. m. / nitrobenzène, s. m. / nitrobenzene.
[Lat. nitrum, gr. nitron = nitrat de potasiu, sod\; lat. bot. benzoe.]
Derivat toxic al benzenului, C
6H
5NO
2. Este utilizat în sinteza unor coloran]i [i ca dizolvant.
NITROCELULOZ|, s. f. / nitrocellulose, s. f. / nitrocellulose.
[Lat. nitrum, gr. nitron = nitrat de potasiu, sod\; cellula =
c\mu]\, dim. de la
cella = c\mar\; ozã - indic un glucid.] *Celuloz modificat prin nitrare. N. este utilizat în filtrele folosite
îndeosebi în transferul acizilor nucleici sau al proteinelor separate prin *electroforez\. Dup transfer, moleculele separate pot fi
puse în eviden] cu u[urin]\. V. de ex.: Southern blot, Northern blot.
NITROFENOLI, s. m. pl. / nitrophénoles, s. m. pl. / nitrophenols.
[Lat. nitrum, gr. nitron = nitrat de potasiu, sod\; gr. phainein
= a str\luci, a ap\-rea; -
ol.] Compu[i azota]i rezulta]i din nitratarea direct a fenolilor. Sunt utili în indicarea gradului de aciditate a
mediilor biologice.
NITROFURAN, s. m. / nitrofurane, s. m. / nitro-furan. Nucleu organic cuprinzând heterociclul furan (patru atomi de C [i unul de O) [i
gruparea nitro (-NO
2). Intr în compozi]ia unor antiseptice locale, urinare sau digestive.
NITROGLICERIN|, s. f. / nitroglycérine, s. f. / nitroglycerin.
[Lat. nitrum, din gr. nitron; gr. glykeros = îndulcit, de la glykys =
dulce; -
inã.] Derivat al glicerolului: trinitrat de gliceril, C
3H
5N
3O
9. Lichid uleios, exploziv violent, constituent al dinamitei. N. este
utilizat în medicin pentru propriet\]ile sale vasodilatatoare, în tratamentul imediat al anginei pectorale. În doze mari (peste 1 g),
n. este un toxic neurotrop [i genereaz *methemoglobinemia. O serie de deriva]i ai n. sunt larg utiliza]i în tratamentul insuficien]ei
coronariene [i, mai recent, în tratamentul insuficien]ei cardiace. Ac]iunea lor antispasmodic (relaxant\
musculare netede, îndeosebi venoase [i arteriale, antreneaz diminuarea *preînccii [i *postînccii ventriculare. La nivelul
coronarelor, ac]iunea deriva]ilor de n. se exprim prin suprimarea spasmului [i vasodilata]iei. În prezent, deriva]ii de n. sunt
prefera]i în locul nitritului de amil.
NITROZAMINE, s. f. pl. / nitrosamines, s. f. pl. / N-nitrosamins.
[Lat. nitrosus, din lat. nitrum [i gr. nitron = nitrat de potasiu,
sod\;
gr. ammo-niakon = sare de amoniu, g\sit în apropierea templului lui Jupiter Ammon din Libia; -inã.] Compu[i organici,
caracteriza]i prin leg ura N-nitrozo- (N-N
=O), ob]inu]i prin reac]ia *nitritului asupra unei *amine secundare sau ter]iare. Circa 80 %
din cei 120 de compu[i con]inând leg ura men]ionat au ac]iune cancerigen demonstrat la animale [i poten]ial la om. Situsul
de ac]iune depinde de gruparea amin\. N. au fost identificate în aerul [i apa din zonele cu poluare industrial\, în fumul de ]igar\, în
anumite preparate cosmetice, în unele solu]ii de pesticide sau erbicide. Alimenta]ia este, de asemenea, poluat cu ace[ti compu[i,
îndeosebi carnea conservat [i produsele pr\jite, berea [i unele tipuri de brânz\. To-todat\, n. se pot forma
in vivo, în tractusul
digestiv în cursul digestiei, pornind de la precursorii de tip nitrat, nitrit [i amin\. Riscul cancerigen la om r\-mâne s fie demonstrat.
NIVEL, s. n. / niveau, s. m. / level.
[Fr. niveau, din lat. libella = cump cu fir de plumb, de la libra = balan]\.] 1) Valoarea
atins de o anumit mime fizic sau constant biochimic\. Ex.: n. *glicemiei. 2)
N. de energie: fiecare dintre valorile posibile ale
energiei unei particule, ale unui nucleu atomic, ale unei molecule etc. 3)
N. de via]\: condi]iile reale de existen] ale unui subiect,
ale unei familii sau ale unei popula]ii considerat `n ansamblu.

547. 547
NOCARDIA / Nocardia / Nocardia. [Edmond Isi-dore Etienne Nocard , medic veterinar francez, 1850-1903.] Gen de bacterie
filamentoas din clasa
Actinomycetaceae. Unele specii sunt patogene [i determin *actinomicoze, *micetoame sau micoze
cutanate (*nocardioz).
NOCARDIOZ|, s. f. / nocardiose, s. f. / nocardi-osis.
[Edmond Isidore Etienne Nocard , medic veterinar francez, 1850-1903; -
ozã.] Boal determinat de bacteriile din genul *Nocardia, cu localizi îndeosebi subcutanate, pulmonare sau cerebrale. V.
actinomicoz\.
NOCEBO / nocebo / nocebo.
[Lat. [tiin]ific no-cebo = eu voi face r\u, eu voi v \ma; prin analogie cu placebo .] Substan] lipsit
de activitate farmacologic previzibil\, care antreneaz dup ingestie efecte indezirabile, atribuite factorilor de or-din psihologic.
NOCICEPTIV, adj. / nociceptif, -ive, adj. / noci-ceptive.
[Lat. nocivus = d\un or, de la nocere = a face r\u, a v \ma; receptus,
de la
recipere = a primi.] Care capteaz excita]ii dureroase. Ex.: excita]ie nervoas n., cu punct de plecare într-un focar
traumatic, care, transmis pe cale nervoas la creier, determin hiperemie [i edem. E. n. n. ar fi cauza [ocurilor traumatic [i
postoperator.
NOCICEPTOR, s. m. / nocicepteur, s. m. / noci-ceptor.
[Lat. nocivus = d\un or, de la nocere = a face r\u, a v \ma; receptus,
de la
recipere = a primi.] Receptor a cui excita]ie este responsabil de producerea unei senza]ii dureroase.
NOCIV, adj. / nocif, -ive, adj. / noxious.
[Lat. nocivus = d\un or, de la nocere = a face r\u, a v \ma.] Care este periculos pentru
s atea, via]a, dezvoltarea cuiva. Ex.: agent n.
NOCIVITATE, s. f. / nocuité, nocivité, s. f. / no-xiousness.
[Lat. nocivus = d\un or, de la noce-re = a face r\u, a v \ma.]
Proprietatea de a fi *nociv.
NOCTAMBULISM, s. n. / noctambulisme, s. m. / noctambulism.
[Lat. nox, noctis = noapte; am-bulare = a merge; -ism.] Sin.:
somnambulism (v.).
NOD, s. n. / noeud, s. m. / node, knot. NA: no-dus, pl. nodi (1).
[Lat. nodus = nod.] 1) Structur anatomic alc uit dintr-o
aglomerare de celule ce exercit o func]ie proprie particular\. Aceast semnifica]ie se folose[te cu prec\dere ca sin. pentru nodul
cardiac. 2)
N. adevate ale cordonu-lui ombilical, favorizate de lungimea exagerat a cordonului sau de un *hidramnios. 3) N.
chirurgical
, n. în care unul din capetele firului este trecut de dou ori în jurul celuilalt cap .
NOD ASCHOFF-TAWARA / noeud Aschoff-Ta-wara / node of Aschoff-Tawara. NA: nodus a-trioventricularis.
[Karl Albert
Ludwig Aschoff
, anatomopatolog german, profesor la Marburg, apoi la Freiburg, 1866-1942; Sunao
Tawara
, anatomopatolog japonez, 1873-1952.] Sin.: nod atrio-ventricular (v. inim).
NOD ATRIOVENTRICULAR / noeud atrio-ven-triculaire / atrioventricular node. NA: nodus atrioventricularis. V. inim\.
NOD KEITH-FLACK / noeud de Keith et Flack / Keith and Flack node. NA: nodus sinuatrialis.
[Sir Arthur Keith, anatomist
englez, Londra, 1866-1955;
Martin William Flack, fiziolog en-glez, Londra, 1882-1931.] Sin.: nod
sinoatrial (v. i-nim).
NOD RANVIER / node de Ranvier / Ranvier's node.
[Louis A. Ranvier, patolog francez, 1835-1922.] V. celul Schwann.
NOD SINOATRIAL / noeud sino-atrial / sinoa-trial node. NA: nodus sinuatrialis. V. inim\.
NODAL, adj. / nodal, -ale, -aux, adj. / nodal.
[Lat. nodus = nod.] Care se refer la nodul atrio-ven-tricular Aschoff-Tawara, la
]esutul din care acesta este constituit sau la procese fiziologice sau pato-logice în rela]ie cu *nodul Aschoff-Tawara. Ex.: ]e-sut n.,
ritm n., tahicardie n.
NODOZITATE, s. f. / nodosité, s. f. / nodosity.
[Lat. nodositas, -atis = încâlceal\, de la nodus = nod.] Orice produc]ie patologic
circumscris\, rotunjit [i dur\. Ex.: n. juxtaarticulare, leproase, reumatismale.
NODUL, s. m. / nodule, s. m. / nodule. NA: nodu-lus, pl. noduli.
[Lat. nodulus = nod mic, dim. de la nodus = nod.] 1) Structur
component a ]esu-tului nodal sau a sistemului cardionector al *inimii. V. [i nod. 2) Leziune granulomatoas\, adesea rotund\, de
obicei dur a unui viscer (pl\mâni îndeosebi, inim\ e sau osteoarticulare. 3) Termen descriptiv
pentru opacit\]ile pulmonare radiologice. 4) O forma]iune anatomic cu form sferic sau ovoidal\.
NODUL BUCCINATOR / ganglion buccinateur / buccinator lymph node. V. tab. anat. - limfatice.
NODUL CALD / nodule chaud / hot node. V. cald.
NODUL FIBULAR / ganglion fibulaire / peroneal lymph node. V. tab. anat. - limfatice.
NODUL JUGULODIGASTRIC / ganglion principal de Küttner / jugulodigastric node. V. tab. anat. - limfatice.
NODUL JUGULO-OMOHIOIDIAN / ganglion sus-omo-hyoïdien / juguloomohyoid node. V. tab. anat. - limfatice.
NODUL LIMFATIC / nodule lymphatique / lymph node. NA: lymphonodus, pl. lymphonodi. Denumire generic pentru agregatele
mici, nodulare de ]esut limfatic, amplasate pe traseul vaselor limfatice din tot corpul. Fiecare n. l. const dintr-un cortex [i o
medular\. Cortexul prezint dou\ regiuni, una superficial\, care con]ine *limfocite B organizate `n foliculi limfatici, [i una profund\.
Unii foliculi prezint o regiune central (centru germinal) unde are loc o intens proliferare a limfocitelor B. Cortexul profund este
alc uit mai ales din *limfocite T [i *celule dendritice. Medulara n. l. const din *macrofage [i *plasmocite produc oa-re de
anticorpi, dispuse sub form de cordoane printre sinusoidele limfatice [i vasculare. N. l. reprezint sediul declan[ii r\spunsurilor
imune fa] de antigenii proteici transporta]i pe cale limfatic\. Antigenii care p rund la nivelul pielii sau mucoaselor (tractusului
gastrointestinal [i respirator) ajung `n vasele limfatice [i apoi `n n. l. regionali, unde limfa este "purificat\" de materialul antigenic
str\in. Distribu]ia diferitelor popula]ii celulare `n n. l. faciliteaz r\spunsul imun, iar structura n. l. nu este fix\, ci se modific pe
parcursul expunerii la diferi]i antigeni. Sin.: ganglion limfatic.
NODUL MALAR / ganglion malaire / malar lymph node. V. tab. anat. - limfatice.
NODUL MANDIBULAR / ganglion maxillaire in-férieur / mandibular lymph node. V. tab. anat. - limfatice.
NODUL NAZOLABIAL / ganglion naso-génien / nasolabial lymph node. V. tab. anat. - limfatice.
NODUL REUMATOID / noeud rheumatoïde / rheumatoid nodule. Element constitutiv al *nodo-zit\]ilor subcutanate din *poliartrita
reumatoid\, localizat `ndeosebi pe fa]a posterioar a antebra]ului, la câ]iva centimetri deasupra cotului [i considerate ca un indice
de gravitate. N. r. este compus dintr-o zon central alc uit din material fibrinoid, `nconjurat de celule histiocitare care, la rândul
lor, sunt acoperite de ]esut conjunctiv infiltrat de limfocite [i de plasmocite. Sin.: granulom reumatoid.
NODUL SISTER MARY JOSEPH / nodule de Sis-ter Mary Joseph / Sister Mary Joseph nodule.
[Sister Mary Joseph Dempsey,
superintendent la spitalul Saint Mary, Mayo Clinic, [i asistenta chirurgului William Mayo, 1856-1929
.] Semn a-vansat al unui
cancer intraabdominal (de regul gastric). N. apare la nivelul ombilicului [i este palpabil. Mai poate apare [i în neoplasme de
colon, ovar, sân.
NODUL TIBIAL ANTERIOR / ganglion tibial anté-rieur / anterior tibial node. V. tab. anat. - limfatice.
NODUL TIBIAL POSTERIOR / ganglion tibial postérieur / posterior tibial node. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI ANORECTALI / ganglions ano-rectaux / anorectal lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI AORTICI LATERALI / ganglions aortiques / lateral aortic lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI APENDICULARI / ganglion appendiculaire / appendicular lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI ARCULUI VENEI AZIGOS / ganglions de la crosse d'azygos / nodes of arch of azygos vein. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI AXILARI (v. [i grupele individuale: cubitali, superficiali, profunzi) / ganglions axillaires / axillary lymph nodes. V. tab. anat. -
limfatice.
NODULI AXILARI APICALI / ganglions sous-claviculaires / apical group of axillary lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI AXILARI BRAHIALI / ganglions du bras / brachial axillary lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI AXILARI CENTRALI / ganglions axillaires centraux / central group of axillary lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI AXILARI CUBITALI / ganglions cubitaux / cubital axillary lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.

548. 548
NODULI AXILARI INTERPECTORALI / ganglions in-terpectoraux / interpectoral axillary lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI AXILARI LATERALI / ganglions axillaires latéraux / lateral group of axillary lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI AXILARI PROFUNZI (v. [i grupele individuale: centrali [i apicali) / ganglions axillaires profonds / deep axilary lymph nodes.
V. tab. anat. - limfatice.
NODULI AXILARI SUBSCAPULARI / ganglions axillaires sous-scapulaires / subscapular axillary lymph nodes. V. tab. anat. -
limfatice.
NODULI AXILARI SUPERFICIALI (v. [i grupele individuale: laterali, pectorali, subscapulari, inter-pectorali [i brahiali) / ganglions
axillaires superficiels / surface axillary lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI BOUCHARD / nodules de Bouchard / Bouchard’s nodes.
[Charles Jacques Bouchard , medic francez, profesor de
patologie general la Paris, 1837-1915
.] Reprezint expresia clinic a artrozelor interfalangiene proximale. În general sunt asocia]i
cu *n. Heberden, rareori existând solitari. Localizarea de elec]ie a n. B. este pe fa]a dorsal a articula]iilor interfalangiene
proximale. Valoarea semiologic a n. B. este mai important decât a n. Heberden, deoarece articula]iile interfalangiene distale
reprezint sediul exclusiv al manifestilor degenerative reumatismale (excep]ie: artrita psoriazic\ ticula]iilor
proximale interfalangiene se localizeaz [i alte forme de reumatism, de ex. inflamator (poliartrita reumatoid\ iere
a n. B. cu n. Heberden sugereaz existen]a unei forme degenerative de reumatism, inciden]a reumatismului inflamator (poliartrita
reumatoid) sau a *lupusului eritematos diseminat fiind foarte redus\.
NODULI BRONHOPULMONARI / gang lions des pédicules pulmonaires / bronchopulmonary lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI BUSACCA / nodules de Busacca / Bu-sacca’s nodes.
[Archimede Busacca, oftalmolog italian, sec. XX.] Situa]i la
nivelul suprafe]ei iriene, n. B. reprezint acumularea de celule inflamatorii în *uveita granulomatoas\, dispând în urma
tratamentului antiinflamator.
NODULI CAVI LATERALI / ganglions latéro-caves / lateral caval lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI CELIACI / ganglions du tronc cœliaque / c(o)eliac lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI CERVICALI ANTERIORI (v. [i grupele individuale: superficiali [i profunzi) / ganglions cervicaux antérieurs / anterior
cervical lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI CERVICALI ANTERIORI PROFUNZI (v. [i grupele individuale: infrahioidieni, prelaringieni, tiroidieni, pretraheali [i
paratraheali) / ganglions cervicaux antérieurs profonds / anterior cervical deep lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI CERVICALI ANTERIORI SUPERFICIALI / ganglions cervicaux antérieurs superficiels / anterior cervical superficial lymph
nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI CERVICALI LATERALI (v. [i grupele individuale: superficiali [i profunzi) / ganglions cervicaux latéraux / lateral cervical
lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI CERVICALI LATERALI PROFUNZI (v. [i grupele individuale: jugulari anteriori, jugulari laterali, jugulodigastric,
juguloomohioidian [i supraclaviculari) / ganglions latéraux pro-fonds du cou / deep cervical lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI CERVICALI LATERALI SUPERFICIALI / ganglions latéraux superficiels du cou / superficial cervical lymph nodes. V. tab.
anat. - limfatice.
NODULI COLICI DREP}I / groupe ganglionnaire principal de l'artère colique droite supérieure / right colic lymph nodes. V. tab.
anat. - limfatice.
NODULI COLICI MIJLOCII / groupe ganglionnaire principal de l'artère colique moyenne / middle colic lymph nodes. V. tab. anat. -
limfatice.
NODULI COLICI STÂNGI / groupe ganglionnaire principal de l'artère colique gauche supérieure / left colic lymph nodes. V. tab.
anat. - limfatice.
NODULI CUBITALI (EPITROHLEENI) / ganglions cubitaux / cubital lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI DIAFRAGMATICI (v. noduli frenici superiori). V. tab. anat. - limfatice.
NODULI EPIGASTRICI INFERIORI / ganglions épigastriques / inferior epigastric lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI FACIALI (v. [i grupele individuale: buccinator, nazolabial, malar, mandibular, submental) / ganglions faciaux / facial lymph
nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI FRENICI INFERIORI / ganglions diaphragmatiques inférieurs / inferior phrenic lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI FRENICI SUPERIORI / groupe antérieur des ganglions diaphragmatiques / superior phrenic lymph nodes.
V. tab. anat. -
limfatice.
NODULI GAMNA-GANDY / nodules de Gamna-Gandy / Gamna-Gandy nodes.
[Carlo Gamna, medic italian, 1866-1906;
Charles Gandy, chirurg francez, 1872-1943.] Forma]iuni nodulare mici, de culoare galben-brun sau brun\. Apar `n splin `n
condi]iile unei splenomegalii congestive, `n *dre-panocitoz [i `n *boala Banti. Sunt alc uite din ]esut fibros sau din fibre de
colagen impregnate cu pigmen]i ferici ori suri de calciu [i `nconjura]i la periferie de o zon hemoragic\. Se formeaz `ndeosebi `n
jurul hemoragiilor perivasculare. Sin.: noduli siderotici.
NODULI GASTRICI DREP}I / ganglions de l’artère pylorique / right gastric lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI GASTRICI INFERIORI (v. noduli gastroomentali drep]i). V. tab. anat. - limfatice.
NODULI GASTRICI STÂNGI (superiori) / ganglions de la chaîne coronaire stomachique / left gastric lymph nodes. V. tab. anat. -
limfatice.
NODULI GASTRODUODENALI (v. noduli pilorici). V. tab. anat. - limfatice.
NODULI GASTRO-EPIPLOICI (v. noduli gastro-omentali drep]i [i stângi). V. tab. anat. - limfatice.
NODULI GASTRO-OMENTALI DR EP}I / ganglions gastro-épiploïques droits / right gastroomental lymph nodes. V. tab. anat. -
limfatice.
NODULI GASTRO-OMENTALI STÂNGI / ganglions gastro-épiploïques gauches / left gastroomental lymph nodes. V. tab. anat. -
limfatice.
NODULI GLUTEALI (v. [i grupele individuale: gluteali superiori [i inferiori) / ganglions fessiers / gluteal lymph nodes. V. tab. anat. -
limfatice.
NODULI GLUTEALI INFERIORI / ganglions fessiers inférieurs / inferior gluteal lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI GLUTEALI SUPERIORI / ganglions fessiers supérieurs / superior gluteal lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI HEBERDEN / nodules de Heberden / Heberden’s nodes.
[William Heberden, medic englez, Londra, 1710-1801.]
Expresia clinic a ar-trozelor interfalangiene distale. Apar sub form de nodozit\]i de dimensiuni variabile, de la 0,5-1 cm, au
consisten] dur\, osoas [i sunt situa]i pe fa]a dorsal [i cubital a articula]iei interfalangiene distale (n. unici), sau de ambele p]i
ale articula]iei (n. multipli). Tegumentele supraiacente au aspect normal sau u[or eritematos. Ini]ial sunt situa]i pe index [i medius,
ulterior, pe m\sura evolu]iei procesului degenerativ articular, nodozit\]ile intereseaz inelarul [i foarte rar auricularul [i policele. N.
au tendin]a de a deforma articula]iile [i de a modifica axul falangei distale, deviindu-l spre marginea cubital a mâinii [i anterior.
Sunt în general nedurero[i la debut. Devin durero[i la efort, ca [i, uneori, la femei în perioada climacteriului. Inciden]a este mai
mare la femei (10/1). N. H. sunt mai frecvent întâlni]i dup\ 75 de ani, când o treime din persoane prezint astfel de forma]iuni. Sin.:
boal Heberden.
NODULI HEPATICI / ganglions de la chaîne hépatique / hepatic lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI ILEOCOLICI (v. [i grupele individuale: prececali, retrocecali [i apendicular) / chaîne ganglionnaire iléo-colique / ileocolic
lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.

549. 549
NODULI ILIACI COMUNI (v. [i grupele individuale: mediali, intermediari, laterali, subaortici, promontorieni) / ganglions iliaques
primitifs / common iliac lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI ILIACI COMUNI INTERMEDIARI / groupe moyen des ganglions iliaques primitifs / intermediate common iliac lymph nodes.
V. tab. anat. - limfatice.
NODULI ILIACI COMUNI LATERALI / groupe externe des ganglions iliaques primitifs / lateral common iliac lymph nodes. V. tab.
anat. - limfatice.
NODULI ILIACI COMUNI MEDIALI / groupe interne des ganglions iliaques primitifs / medial common iliac lymph nodes. V. tab. anat.
- limfatice.
NODULI ILIACI COMUNI PROMONTORIENI / groupe du promontoire des ganglions iliaques primitifs / common iliac lymph nodes
of promontory. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI ILIACI COMUNI SUBAORTICI / groupe moyen des ganglions iliaques primitifs / subaortic iliac common lymph nodes. V.
tab. anat. - limfatice.
NODULI ILIACI EXTERNI (v. [i grupele individuale: mediali, intermediari, laterali, interiliaci) / ganglions iliaques externes / external
iliac lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI ILIACI EXTERNI INTERMEDIARI / ganglions iliaques externes, les chaînes moyennes / intermediate external iliac lymph
nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI ILIACI EXTERNI LATERALI / ganglions iliaques externes, les chaînes externes / lateral external iliac lymph nodes. V. tab.
anat. - limfatice.
NODULI ILIACI EXTERNI MEDIALI / ganglions ili-aques externes, les chaînes internes / medial external iliac lymph nodes. V. tab.
anat. - limfatice.
NODULI ILIACI INTERNI (v. [i grupele individuale: gluteali superiori, gluteali inferiori, sacrali, obturatorii) / ganglions iliaques
internes / internal iliac lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI INFRAHIOIDIENI / ganglions thyro-hyoïdiens / infrahyoid lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI INGHINALI PROFUNZI / ganglions inguinaux profonds / deep inguinal lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI INGHINALI SUPERFICIALI (v. [i grupele individuale: superomediali, superolaterali, inferiori) / ganglions inguinaux
superficiels / superficial inguinal lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI INGHINALI SUPERFICIALI INFERIORI / ganglions inguinaux superficiels inférieurs / inferior superficial inguinal lymph
nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI INGHINALI SUPERFICIALI SUPEROLAT ERALI / ganglions inguinaux superficiels supéro-externes / superolateral
superficial inguinal lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI INGHINALI SUPERFICIALI SUPEROMEDIALI / ganglions ingui naux superficiels supérointernes / supramedial superficial
inguinal lymph nodes.
V. tab. anat. - limfatice.
NODULI INTERCOSTALI / ganglions intercostaux / intercostal lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI INTERILIACI / ganglions iliaques externes, les chaînes moyennes / interiliac external iliac lymph nodes. V. tab. anat. -
limfatice.
NODULI JUGULARI ANTERIORI (v. [i noduli individuali: jugulodigastric, juguloomohioidian) / ganglions antérieurs de la chaîne
jugulaire interne / anterior jugular lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI JUGULARI LATERALI / chaîne jugulaire interne des ganglions latéraux profonds du cou / lateral jugular lymph nodes. V.
tab. anat. - limfatice.
NODULI JUXTAESOFAGIENI / ganglions juxta-œso- phagiens / pulmonary juxta(o)esophageal lymph nodes. V. tab. anat. -
limfatice.
NODULI KÖPPE / nodules de Köppe / Köppe’s nodes.
[Leonhard Köppe, oftalmolog german, Halle, 1884-1969.] Acumulare de
celule inflamatorii la nivelul marginii pupilare, în *uveite complica-te cu *sinechii posterioare.
NODULI LISCH / nodules de Lisch / Lisch’s nodes.
[Karl Lisch, oftalmolog austriac, n. 1907.] Leziuni pigmentare de 1 mm,
maronii, irizate, observate în *neurofibromatoz\, al uri de alte manifesti.
NODULI LOMBARI (v. [i grupele individuale: drep]i, intermediari, stângi) / ganglions abdomino-aortiques / lumbar lymph nodes. V.
tab. anat. - limfatice.
NODULI LOMBARI DREP}I (v. [i grupele individuale: cavi laterali, precavi, postcavi) / ganglions latéro-aortiques droits / right
lumbar lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI LOMBARI INTERMEDIARI / ganglions rétro-aortiques / intermediate lumbar lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI LOMBARI STÂNGI (v. [i grupele individuale: aortici, laterali, preaortici, postaortici) / ganglions latéro-aortiques gauches /
left lumbar lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI MASTOIDIENI / ganglions mastoïdiens / mastoid lymph node. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI MEDIASTINALI ANTERIORI / ganglions médiasti naux antérieurs / anterior mediastinal lymph nodes. V. tab. anat. -
limfatice.
NODULI MEDIASTINALI POSTERIORI (v. [i grupele individuale: pulmonari, bronhopulmonari, traheobronhici inferiori,
traheobronhici superiori, juxtaesofagieni, paratraheali [i ai arcului venei azigos) / ganglions médiastinaux postérieurs / posterior
mediastinal lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI MEYNET / nodules de Meynet / Mey-net’s nodes.
[Paul Claude Hyacinthe Meynet , medic francez, Paris, 1831-1892.]
Apar în 2-10 % din cazurile de *reumatism articular acut, au o mime de 0,5-1 cm, dispar în zile sau luni [i se a-sociaz frecvent
cu leziuni ale cordului. În *poliartrita reumatoid se întâlnesc în 10-20 % din cazuri, au dispozi]ie simetric\, consisten] variabil\,
mime de 3-5 cm, sunt mobili pe planurile profunde sau pot adera la periost.
NODULI MEZENTERICI (v. [i grupele individuale: juxtaintestinali, mijlocii, superiori) / ganglions mésentériques / mesenteric lymph
nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI MEZENTERICI INFERIORI (v. [i grupele individuale: sigmoidieni, rectali superiori [i pararectali) / ganglions mésentériques
inférieurs / inferior mesenteric lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI MEZENTERICI MIJLOCII / groupe moyen des ganglions mésentériques supérieurs / central mesenteric lymph nodes. V.
tab. anat. - limfatice.
NODULI MEZENTERICI SUPERIORI / gang lions mésentériques supérieurs / superior mesen-teric lymph nodes. V. tab. anat. -
limfatice.
NODULI MEZOCOLICI (v. [i grupele individuale: paracolici, colici drep]i, mijlocii, stângi) / ganglions mésocoliques / mesocolic lymph
nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI NERVULUI ACCESOR / ganglions du nerf spinal / accessory nerve lymph node. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI OBTURATORII / ganglions du trou obturateur / obturator lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI OCCIPITALI / ganglions occipitaux / occipital lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI OSLER / nodules d'Osler / Osler’s nodes.
[Sir William Osler, medic canadian care a practicat în SUA [i Anglia, profesor
de medicin la Oxford, 1849-1919
.] N. mici, durero[i, care a-par de obicei la nivelul degetelor palmelor, picioarelor, la nivelul
plantelor, persistând ore pân la zile. Sunt prezen]i la aproximativ 10-25 % dintre bolnavii cu endocardit bacterian subacut\, dar
pot fi prezen]i [i în alte boli. Alte localizi: antebra]e, gambe, pavilionul urechii. Se pot necroza [i au la origine emboli septici sau
*complexe imune capilare. Sin.: semn Osler.

550. 550
NODULI PANCREATICI INFERIORI / ganglions pancréatiques inférieurs / inferior pancreatic lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI PANCREATICI SUPERIORI / gang lions de la chaîne splénique / superior pancreatic lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI PANCREATICODUODENALI / gang lions de l'artère pancréatico-duodénale / pancreatic-duodenal lymph nodes. V. tab.
anat. - limfatice.
NODULI PANCREATICOSPLENICI (v. noduli pancreatici superiori). V. tab. anat. - limfatice.
NODULI PARACOLICI / ganglions paracoliques / paracolic lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI PARAMAMARI / ganglions paramammaires de Gerota / paramammary lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI PARARECTALI / ganglions pararectaux / pararectal lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI PARASTERNALI / ganglions mammaires internes / parasternal lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI PARATRAHEALI / ganglions paratrachéals / paratracheal lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI PARAUTERINI / ganglions parautérins / pa-rauterine lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI PARAVAGINALI / ganglions paravaginaux / paravaginal lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI PARAVEZICALI (v. [i grupele individuale: prevezicali, vezicali, laterali, postvezicali) / ganglions paravésicaux /
paravesicular lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI PAROTIDIENI INTRAGLANDULARI / ganglions parotidiens profonds intraglandulaires / intraglandular parotid lymph
nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI PAROTIDIENI PROFUNZI (v. [i grupele individuale: preauriculari, infraauriculari, intraglandulari) / ganglions parotidiens
profonds / deep parotid lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI PAROTIDIENI SUBFASCIALI INFRAAURI CULARI / ganglions parotidiens inférieurs sous-auriculaires / infraauricular
lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI PAROTIDIENI SUBFASCIALI PREAURICULARI / gangli ons parotidiens sous-aponévrotiques préauriculaires /
preauricular lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI PAROTIDIENI SUPERFICIALI / ganglions parotidiens superficiels sus-aponévrotiques / superficial parotid lymph nodes. V.
tab. anat. - limfatice.
NODULI PERICARDICI LATERALI / ganglions péricardiques latéraux / lateral pericardial lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI DE PERMEA}IE / nodules de perméa-tion / permeation nodules. N. cu localizare cutanat sau mucoas\, situa]i `n
apropierea unei tumori maligne sau a cicatricii sale de exerez\, care reprezint mici focare metastatice diseminate pe cale
vascular\ local\.
NODULI PILORICI / ganglions sous-duodéno-pyloriques / pyloric lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI POPLITEI (v. [i grupele individuale: superficiali [i profunzi) / ganglions poplités / popliteal lymph nodes.
V. tab. anat. -
limfatice.
NODULI POPLITEI PROFUNZI / ganglions poplités profonds / deep popliteal lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI POPLITEI SUPERFICIALI / ganglions poplités superficiels / superficial popliteal lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI POSTAORTICI / ganglions rétro-aortiques / postaortic lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI POSTCAVI / ganglions rétrocaves / postcaval lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI POSTVEZICALI / groupe postérieur des ganglions paravésicaux / postvesicular lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI PREAORTICI / ganglions pré-aortiques / preaortic lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI PRECAVI / ganglions précaves / precaval lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI PRECECALI / ganglions cæcaux antérieurs / prec(a)ecal lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI PRELARINGIENI / ganglions prélaryngés / prelaryngeal lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI PREPERICARDICI / ganglions prépéricardiques / prepericardial lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI PRETRAHEALI / ganglions prétrachéaux / pretracheal lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI PREVERTEBRALI / ganglions prévertébraux / prevertebral lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI PREVEZICALI / ganglions prévésicaux / prevesicular lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI PULMONARI / ganglions intrapulmonaires / pulmonary lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI RECTALI SUPERIORI / ganglion principal du rectum / superior rectal lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI RETROAURICULARI (v. noduli mastoidieni). V. tab. anat. - limfatice.
NODULI RETROCECALI / ganglions cæcaux postérieurs / left lumbar lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI RETROFARINGIENI / ganglions rétropharyngiens / retropharyngeal lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI SACRALI / ganglions sacrés latéraux / sacral lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI SIDEROTICI / nodules sidérotiques / si-derotic nodules. Sin.: noduli Gamna-Gandy (v.).
NODULI SIGMOIDIENI / ganglions sigmoïdes / sigmoid lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI SPLENICI / ganglions spléniques / splenic lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI SUBMANDIBULARI / ganglions sous-maxillaires / submandibular lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI SUBMENTALI / ganglions sous-mentaux / submental lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI SUPRACLAVICULARI / ganglions sus-claviculaires / supraclavicular lymph nodes.
V. tab. anat. - limfatice.
NODULI TIROIDIENI / ganglions thyroïdiens / thyroid lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI TRAHEOBRONHICI INFERIORI / ganglions intertrachéo-bronchiques / inferior tracheobronchial lymph nodes. V. tab. anat.
- limfatice.
NODULI TRAHEOBRONHICI SUPERIORI / ganglions prétrachéaux / superior tracheobronchial lymph nodes. V. tab. anat. -
limfatice.
NODULI VEZICALI LATERALI / ganglions vésicaux latéraux / lateral vesicular lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULI VISCERALI ABDOMINALI / ganglions abdominaux / visceral lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice.
NODULIT|, s. f. / nodulite, s. f. / nodulitis.
[Lat. nodulus = nod mic, de la nodus = nod; -itã.] Inflama]ie a unui *nodul. N .
reumatoid
reprezint asocierea a numeroase *nodozit\]i reumatismale, artrite reumatoide discrete [i *geode osoase epifi-zare.
Evolu]ia n. este favorabil [i regresiv\.
NOGUCHIA / Noguchia / Noguchia.
[Hideyo Noguchi, bacteriolog [i patolog japonez stabilit în SUA la New York (Rockefeller
Institute), 1876-1928
.] Gen de bacterii din familia Brucellaceae, clasa Schizomycetes, de form bacilar\, încapsulate, Gram-
negative. Se g\sesc pe conjunctiv\, unde determin leziuni foliculare.
NOI}|, s. f. / lunule, s. f. / lunula.
[Lat. novus = nou; -itã.] Sin. pop. pentru leuconichie (v.).
NOMA, s. f. / noma, s. m. / noma.
[Gr. nome = ac]iunea de a roade, de la nemein = a roade.] Ulcera]ie a peretelui obrazului, pe
care îl perforeaz uneori, f\când s comunice cavitatea bucal cu exteriorul, din cauza unor tulburi trofice de etiologie
infec]ioas\. Poate complica o stomatit ulceroas necrotic sau o boal general epuizant\. Sin.: stomatit gangrenoas\.
NOMINA ANATOMICA / Nomina Anatomica / Nomina Anatomica.
[Lat. nominare = a denumi; anatomica = anatomic\, din gr.
ana = în jurul, tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a t\ia.] Terminologia anatomic a fost denumit "matematica
terminologiei medicale” deoarece marea majoritate a termenilor sunt deriva]i din afixele (r\d\cini, sufixe [i prefixe) greco-latine. De
aceea, în 1895, din ini]iativa Societ\]ii Germane de Anatomie a fost stabilit
Basel N. A. (BNA). Prima ]ar în care s-a adoptat
nomenclatura interna]ional BNA a fost Fran]a. A urmat revizuirea de la Bir-mingham, iar în 1955, la al V-lea Congres Inter-
na]ional al Anatomi[tilor, s-a adoptat
Paris N. A. (PNA). Au urmat alte revizuiri la congresele al VII-lea (New York, 1960), al VIII-lea
(Wiesbaden, 1965), al X-lea (Tokyo, 1975), al XI-lea (Mexico City, 1980) [i al XII-lea (Londra, 1985). Cu toate c terminologia

551. 551
anatomic interna]ional reprezint modelul c\tre care ar trebui s aspire toate domeniile medicinii, [i în cazul N. A. sunt utiliza]i, în
paralel, termeni care nu apar]in sistemului unitar [i a cor form variaz de la ]ar la ]ar\. Pentru exemple, v.
Tabele de date
anatomice
. Abrev.: NA.
NOMOGRAM|, s. f. / nomogramme, s. m. / nomogram.
[Gr. nomos = obicei având for] de lege; gramma = înscriere.]
Reprezentare grafic `ntr-un plan, format dintr-un sistem de puncte [i linii indicând o rela]ie `ntre dou sau mai multe mimi
variabile. Cu ajutorul n. se pot determina valorile uneia sau unora dintre mimi, `n func]ie de valorile date ale celorlalte mimi
care intr `n rela]ia considerat\. Ex.: suprafa]a corpului poate fi citit direct pe n. cunoscând în\l]imea [i greutatea unui subiect.
NON-INVAZIV, adj. / non-invasive, non-effractif, -ive, adj. / non-invasive.
[Engl. non - nega]ie; lat. invasus, de la invadere = a
invada
.] Despre un act (procedeu) medical realizat f traversarea pielii sau a unei mucoase. ~n sens mai larg, despre orice
procedeu care nu afecteaz organismul. Ex.: investiga]ie n.-i.
NON-PROPRIU, adj. / non-soi, adj. / non-self.
[Engl. non - nega]ie; lat. proprius = ceea ce ne apar]ine.] Material (macromolecul\,
celul\, ]esut) str\in în raport cu sistemul imunologic al organismului considerat. Este prima condi]ie a unui antigen. Ant.: self.
NON-SELF, adj. / non-soi, adj. / non-self.
[Engl. non - nega]ie; self = de sine.] Sin.: non-propriu (v.).
NOOLEPTIC, adj., s. n. / nooleptique, adj., s. m. / nooleptic.
[Gr. noos, nous = inteligen]\; leptikos = care se fixeaz pe.]
(Medicament) psihotrop care diminueaz vigilen]a, ce regleaz ciclul veghe-somn. *Hipnoticele sunt principalele n.
NOOSFER|, s. f. / noosphère, s. f. / noosphere.
[Gr. noos, nous = inteligen]\; lat. sphaera, gr. sphaira = sfer\.] *Geosfer
produs [i dominat de mintea omeneasc\. Cuprinde sistemele de idei prin care omul transform natura, sistemele tehnologice [i
spa]iile p runse de ra]iunea omului.
NOOTROP, adj., s. n. / nootrope, adj., s. m. / nootropic.
[Gr. noos, nous = inteligen]\; trope = întoarcere, de la trepein = a
întoarce
.] 1) Care ac]ioneaz asupra func]iilor intelectuale. 2) Medicament care amelioreaz procesele metabolice neuronale `n
leziunile cerebrale hipoxice, toxice, traumatice sau involutive [i care ac]ioneaz pozitiv asupra proceselor cognitive.
NORADRENALIN|, s. f. / noradrénaline, s. f. / noradrenaline.
[Nor - abreviere de la cuvintele germane Nitrogen ohne Radikal =
atom de azot f radical; lat.
ad = aproape de, lâng\; ren, -is = rinichi; -inã.] (DCI) *Catecolamin secretat îndeosebi de
celulele simpatice ale ganglionilor pa-rarahidieni, pornind de la *dopamin\. N. difer de *adrenalin prin absen]a unei grupi metil
la nivelul atomului de azot. Ac]iunea sa vasoconstrictoare [i hipertensiv este superioar celei a adrenalinei [i se produce prin
stimularea *receptorilor alfa-adrenergici. Concentra]ia normal a n. în sânge este de 4-5 mg la litru, iar eliminarea urina-r sub 100
µg pe 24 de ore (sub 590 nmol). N. levogir\ se utilizeaz în stile de *colaps, injectat intravenos sau intracardiac. Sin.:
norepinefrin\, levarterenol (DCI). V. receptori adrenergici [i receptori alfa-adrenergici.
NOREPINEFRIN|, s. f. / norépinéphrine, s. f. / norepinephrine.
[Nor - abreviere de la cuvintele germane Nitrogen ohne Radikal =
atom de azot f radical; gr.
epi = pe; nephros = rinichi; -inã.] Sin.: noradrenalin (v.).
NORMAL, adj. / normal, -ale, -aux, adj. / normal.
[Lat. norma = norm\, regul\, lege, model.] 1) Se-mnifica]ie general\: care este
sau care se face, se întâmpl în mod obi[nuit, potrivit cu natura lucrurilor, firesc, natural. 2) În medicin\: care este s os din
punct de vedere fizic [i psihic. În realitate, n., termen fundamental pentru medic (deoarece bolile reprezint\, în general, consecin]a
unor abateri de la n.), este dificil de definit. Se pot observa trei tendin]e: a) N. este recunoscut prin opozi]ie cu anormalul, dup
cum s atea este definit în raport cu boala. Este n. sau s os un organ, în func]ie de prezen]a sau absen]a unui proces
patologic. Rezult c anormal ar trebui asimilat cu patologic [i, deci, cu boala. În realitate, un purt or al unei anomalii fizice nu
este obligatoriu un bolnav. Ex.: un miop nu este n., dar nu este un bolnav, un vârstnic prezint deficien]e senzoriale înscrise în
evolu]ia normal a vie]ii, dar poate fi s os. b) Un
om n., definit în raport cu un prototip ideal, care s nu prezinte nici o abatere
de la normele structurale, func]ionale [i psihologice nu a fost identificat. În cazul stii psihice, frontierele absolute între mental n. [i
anormal sunt imposibil de delimitat. c) O alt concep]ie: pragul care separ n. de anormal ar putea fi definit prin ra]ionament
statistic
. Subiectul n. este cel situat aproape de media aritmetic a unui lot de subiec]i la nivelul cuia s-a studiat, respectând
rigorile statisticii, o caracteristic fizic\, fiziologic sau patologic\. Anormal este subiectul la care o caracteristic proprie se abate
de la medie. De regul\, aprecierea n. se efectueaz pe baza abaterii standard (v. anomalie). Totodat\, exist varia]ii ale normelor
conform cora se stabile[te n., în func]ie de epoc\, ]ar\, vârst [i chiar în raport cu fiecare individ.
NORMALITATE, s. f. / normalité, s. f. / normality.
[Lat. norma = norm\, regul\, lege, model.] Reprezint starea obi[nuit a unui
fenomen (V. S\hlea-nu).
N. statistic\ se exprim prin valoarea cea mai frecvent\. Ex.: frecven]a pulsului periferic la popula]ia de o
anumit grup de vârst\, cea mai des întâlnit\, reprezint n. statistic a pulsului. Raportarea la n. statistic are importan]\ în
diagnosticarea unei anomalii, ori anomalia se coreleaz adesea cu starea de boal\. În realitate îns\, n. exist numai indivizi
concre]i, care prezint tr\s urile unui anumit tip de vârst\, sex, constitu]ie. Valorile n. statistice variaz de la o popula]ie la alta [i
fiecare subiect are chiar [i o
n. personal\. Ex.: o în\l]ime n. a unui pigmeu poate fi diagnosticat nanism la o popula]ie european\,
ori chiar temperamentul sudic în compara]ie cu cel nordic poate fi etichetat drept maniacal. G. Ganguilhem propune înlocuirea
termenului n. prin cel de normativitate, deoarece caracteristicile morfologice, fiziologice [i psihologice ale unui individ trebuie
considerate în rela]ie cu mediul.
NORM|, s. f. / norme, s. f. / norm.
[Lat. norma = norm\, regul\, lege, model.] Stare obi[nuit\, conform unei reguli stabilite.
NORMOBAR, adj. / normobare, adj. / normoba-ric.
[Lat. norma = norm\, regul\, lege, model; gr. baros = greutate.] Care se afl\,
se desf\[oar la presiune atmosferic normal\.
NORMOBLAST, s. n. / normoblaste, s. m. / normoblast.
[Lat. norma = norm\, regul\, lege, model; gr. blastos = germen.] Sin.:
*eritroblast, mai precis, eritroblast normal.
NORMOBLASTOZ|, s. f. / normoblastose, s. f. / normoblastosis.
[Lat. norma = norm\, regul\, lege, model; gr. blastos = germen; -
ozã.] Prezen]a de *normoblaste în sânge sau în m\duva osoas\.
NORMOCAPNIE, s. f. / normocapnie, s. f. / nor-mocapnia.
[Lat. norma = norm\, regul\, lege, model; gr. kapnos = fum, vapor.]
Concentra]ie normal a CO
2 dizolvat în plasma sanguin\, adic valoare normal a presiunii par]iale a bioxidului de carbon (pCO
2)
în sânge.
NORMOCIT, s. n. / normocyte, s. m. / normocyte.
[Lat. norma = norm\, regul\, lege, model; gr. ky-tos = celul\.] Sin.: eritrocit (v.).
NORMOCITOZ|, s. f. / normocytose, s. f. / nor-mocytosis.
[Lat. norma = norm\, regul\, lege, model; gr. kytos = celul\; -ozã.]
Existen]a în sânge a globulelor ro[ii de dimensiune normal (izo-citoz). Uneori se în]elege prin n. [i un num normal de eritrocite.
NORMOCROM, adj. / normochrome, adj. / nor-mochromic.
[Lat. norma = norm\, regul\, lege, model; gr. khroma, -atos =
culoare
.] A cui culoare este normal sau care se coloreaz normal. V. anemie.
NORMODROM, adj. / normodrome, adj. / ortho-dromic.
[Lat. norma = norm\, regul\, lege, model; gr. dromos = curs\, drum.]
Despre o contrac]ie cardiac propagat în sens normal.
NORMOGENEZ|, s. f. / normogenèse, s. f. / normogenesis.
[Lat. norma = norm\, regul\, lege, model; gr. genesis = producere, de
la
gennan = a produce.] Evolu]ie normal a întregului organism sau a unei p]i din organism în cursul dezvoltii.
NORMOLIPEMIANT, adj., s. n. / normolipémiant, adj., s. m. / lipid lowering drug.
[Lat. norma = norm\, regul\, lege, model; gr.
lipos = gr\sime; haima, -atos = sânge.] Sin.: hipolipemiant (v.).
NORMOTENSIV, adj. / normotendu, -e, adj. / normotensive.
[Lat. norma = norm\, regul\, lege, model; tensus, de la tendere = a
întinde
.] Persoan a cei *tensiune arterial este normal\.
NORMOTIP, adj., s. n. / normotype, adj., s. m. / normotype.
[Lat. norma = norm\, regul\, lege, model; gr. typos = tip, model,
marc\
.] Tipul normal, s os, echilibrat structural [i func]ional.
NORMOTOP, adj. / normotope, adj. / normoto-pic.
[Lat. norma = norm\, regul\, lege, model; gr. topos = loc.] 1) A cui localizare
este normal\. 2) În electrocardiografie, o excita]ie generat în *no-dul sinusal sau un ritm cardiac normal, cu comand sinusal\.

552. 552
NORMOVOLEMIE, s. f. / normovolémie, s. f. / normovol(a)emia. [Lat. norma = norm\, regul\, lege, model; volumen, -inis = sul
de hârtie, de la
volvere = a r\suci, a învârti; gr. haima, -atos = sânge.] Volum sanguin total (*volemie) normal.
NORMOXEMIE, s. f. / normoxémie, s. f. / nor-mox(a)emia.
[Lat. norma = norm\, regul\, lege, model; gr. oxys = acru, oxigen;
haima, -atos
= sânge.] Con]inutul normal în oxigen al sângelui. Starea sângelui cu un con]inut normal în oxigen.
NORMOXIE, s. f. / normoxie, s. f. / normoxia.
[Lat. norma = norm\, regul\, lege, model; gr. oxys = acru, oxigen.] Ansamblul
condi]iilor fiziologice în cadrul cora este prezent în sânge cantitatea de oxigen necesar proceselor metabolice.
NORTHERN BLOT / Northern blot / Northern blot. Expresie englez desemnând, printr-un joc de cuvinte (v. Southern blot), tehnica
de separare a ARN în func]ie de mas prin electroforez (de obicei în gel de agaroz\
transferate pe un filtru de nitrocelu-loz\, unde sunt imobilizate în pozi]iile lor relative (consecutive electroforezei). În continuare, la
nivelul filtrului are loc hibridarea cu o sond marcat (frecvent radioactiv\ de ARN studiate. V. Western blot,
Southern blot.
NOSENCEFAL, s. m. / nosencéphale, s. m. / nosencephalus.
[Gr. nosos = boal\; enkephalos = creier, de la en = în, kephale =
cap
.] F cu *aplazie a lobilor frontali [i temporali cerebrali.
NOSOCOMIAL. Var. pentru nozocomial (v.).
NOSOFOBIE, s. f. / nosophobie, s. f. / nosopho-bia.
[Gr. nosos = boal\; phobos = fric\.] Teama de îmboln\vire [i de boli, cel mai
desea grave: cancer, SIDA. Var.: nozofobie.
NOSOGRAFIE, s. f. / nosographie, s. f. / noso-graphy.
[Gr. nosos = boal\; graphein = a scrie.] Clasificarea metodic a bolilor.
Var.: nozografie.
NOSOLOGIC, adj. / nosologique, adj. / nosolo-gic.
[Gr. nosos = boal\; logos = [tiin]\.] Privitor la *nosologie. Un grup n.
reprezint un ansamblu de boli care au aceea[i cauz sau cauze foarte a-propiate unele de altele (agen]i infec]io[i sau parazitari,
tulburi de metabolism, caren]e, îndeosebi vitaminice, boli ereditare). Ex.: *rickettsioze, *lipoidoze, *avitaminoze etc. Var.:
nozologic.
NOSOLOGIE, s. f. / nosologie, s. f. / nosology.
[Gr. nosos = boal\; logos = [tiin]\.] Studiul caracterelor distinctive ale bolilor, care
permite definirea [i clasificarea lor. Var.: nozologie.
NOSOMANIE, s. f. / nosomanie, s. f. / nosoma-nia.
[Gr. nosos = boal\; mania = nebunie.] Preocupare excesiv a unei persoane
de starea s\-t\]ii sale, care se alarmeaz la cele mai mici sem-ne. Var.: nozomanie.
NOSTOCITOZ|, s. f. / nostocytose, s. f. / homing.
[Gr. nostos = `ntoarcere acas\, de la nostein = a se `ntoarce acas\; kytos =
celul\; -
ozã.] Propriet\]ile celulelor embrionare provenind din acela[i organ de a se recunoa[te, dup ce, prin tripsinizare
controlat\, au fost separate popula]ii celulare din diverse organe. Puse împreun\, celulele provenind din acela[i organ se
reagreg\. Sin.: homing.
NOTALGIE, s. f. / notalgie, s. f. / notalgia.
[Gr. noton = spinare, spate; algos = durere.] Durere dorsolombar\. N. parestezic\ este o
*nevrit limitat la ramurile posterioare ale nervilor spinali.
NOTENCEFAL, s. m. / notencéphale, s. m. / notencephalus.
[Gr. noton = spinare, spate; en-kephalos = creier, de la en = în,
kephale = cap.] F al cui craniu prezint o deschidere în zona occipital\, prin care se produce o *hernie a encefalului. Hernia
se constituie sub forma unei tumori pediculate denumit n.
NOTOCORD, s. n. / notochorde, notocorde, s. f. / notochord.
[Gr. noton = spinare, spate; khorde = coard\.] Scheletul axial
primitiv al embrionului, servind ca ax focal, în jurul cuia se dezvolt cor-purile vertebrale. Sin.: coard dorsal\.
NOTOCORDODISRAFIE, s. f. / notochordodys-rraphie, s. f. / split notochord syndrome.
[Gr. noton = spinare, spate; khorde =
coard\;
dys = greu, dificil; rhaphe = sutur\.] Termen care cuprinde malforma]iile rezultate dintr-o diviziune localizat a
*notocordului, consecin] a unei aderen]e anormale `ntre endoderm [i ectoderm. Aceast aderen] se alunge[te `n timpul
dezvoltii, determinând constituirea unei fistule enterice dorsale, care une[te tubul digestiv cu pielea spatelui, traversând rahisul [i
nevraxul. Fistula se poate fragmenta `n diverticule, chisturi sau tumori, alteori dispând, dar l\sând ca urme doar o malfor-ma]ie a
corpurilor vertebrale sau o diviziune a m\duvei spinii (*diastematomielie). ~n localizarea sa occipitocervical\, n. se manifest
foarte rar sub o form major\, *iniencefalie [i sub o form degradat\, mai frecvent\, denumit *sindrom Klip-pel-Feil.
NOU-N|SCUT, s. m. / nouveau-né, s. m. / new-born.
[Lat. novus = nou; nasci = a se na[te.] 1) N\scut recent. 2) Copil în primele
zile dup na[-tere, pân la c\derea cordonului ombilical (c re ziua a zecea). Conven]ional [i medicolegal se consider primele 30
zile de la na[tere. V. neonatal.
NOU-N|SCUT HIPOTROFIC / nouveau- né hypo-trophique / hypotrophic newborn. Sin.: disma-tur (v.).
NOVOCAIN|, s. f. / novocaïne, s. f. / novocain. Sin.: procain (v.).
NOX|, s. f. / principe nuisible, noxa, s. f. / noxa.
[Lat. noxa = prejudiciu, v \mare, de la nocere = a face r\u, a v \ma.] Orice
agent patogen, factor sau `mprejurare cu ac]iune d\un oare asupra organismului. Prin
n. profesionale se `n]elege un factor nociv
determinat de un proces tehnologic sau prezent `n mediul de lucru.
NOZOCOMIAL, adj. / nosocomial, -ale, -aux, adj. / nosocomial.
[Gr. nosos = boal\; komeion = a avea grij\.] Referitor la spitale.
Ex.: infec]ia n. semnific o infec]ie de origine spitaliceasc\. Var.: nosocomial.
NOZOFOBIE. Var. pentru nosofobie (v.).
NOZOGRAFIE. Var. pentru nosografie (v.).
NOZOLOGIC. Var. pentru nosologic (v.).
NOZOLOGIE. Var. pentru nosologie (v.).
NOZOMANIE. Var. pentru nosomanie (v.).
NUBIL, adj. / nubile, adj. / nubile.
[Lat. nubilis = în vârst de mitat, de la nubere = a se c\s ori.] Care a devenit apt pentru
mariaj, adic nu doar puber, ci capabil s procreeze sau s conceap (o persoan de sex feminin).
NUBILITATE, s. f. / nubilité, s. f. / nubility.
[Lat. nubilis = în vârst de mitat, de la nubere = a se c\s ori.] Stare a unui subiect
apt pentru c\s o-rie.
NUCA VOMICA / nuca vomica / nuca vomica. Semin]ele de
Strychnos nux-vomica, din familia Loganiaceae: con]in stricnin\, brucin
(alcaloizi) [i loganin (glicozid). Tinctura este utilizat ca aperitiv amar, excitant al secre]iilor digestive.
NUCAL, adj. / de la nuque / nuchal.
[Ar. nukha = ceaf\.] Care apar]ine regiunii cefei, este situat în aceast zon\.
NUCLEAR, adj. / nucléaire, adj. / nuclear.
[Lat. nucleus = sâmbure, nucleu.] 1) Care se refer la nucleul celulei ori atomului, sau la
un nucleu ana-tomic, îndeosebi *nucleii cenu[ii centrali. 2) ~n fizi-c\, care provine din nucleul atomic (ex.: radia]ie n.).
NUCLEAZ|, s. f. / nucléase, s. f. / nuclease.
[Lat. nucleus = sâmbure, nucleu; -azã.] Enzim care catalizeaz hidroliza acizilor
nucleici în *nucleotide sau *polinucleotide. Exist dou tipuri de n.: *
ribonucleaze, active pe ARN, [i *dezoxiribonucleaze, active pe
ADN. N. se întâlnesc în intestinul sub]ire.
NUCLEI BAZALI / noyaux basaux / basal gan-glia. NA: nuclei basales. Sin.: nuclei cenu[ii cen-trali (v.).
NUCLEI CENU{II CENTRALI / noyaux gris cen-traux / basal ganglia. Mase de substan] cenu-[ie situate `n profunzimea
emisferelor cerebrale, de o parte [i de alta a capsulei interne, din care fac parte *n. caudat [i *n. lenticular, cora li se adaug din
punct de vedere func]ional n. subtalamic [i substan]a neagr (*locus niger). Au rol important `n coordonarea motorie. Sin. nereco-
mandat: ganglioni bazali, nuclei bazali.
NUCLEOCAPSID|, s. f. / nucléocapside, s. f. / nucleocapsid.
[Lat. nucleus = sâmbure, nucleu; capsa = cutie.] Structur
constituit prin asocierea acidului nucleic viral (ADN sau ARN) [i a proteinelor (*capsomere) care formeaz *capsida, având o
simetrie elicoidal sau icosaedric\, în func]ie de virus. Uneori, n. este înconjurat de o anvelop\.

553. 553
NUCLEOHISTON|, s. f. / nucléohistone, s. f. / nucleohistone. [Lat. nucleus = sâmbure, nucleu; gr. histos = ]es ur\, ]esut.] V.
histon\.
NUCLEOL, s. m. / nucléole, s. m. / nucleolus, pl. nucleoli.
[Lat. nucleolus = nucleu mic, dim. de la nucleus = sâmbure, nucleu.]
Corpuscul mic, dens, sferic, omogen, prezent în num variabil în nucleul interfazic al celulei vii [i care joac un rol esen]ial în
sinteza ARN-ribozomal, a ribozomilor [i deci în sinteza proteinelor. Este alc uit din structuri fibrilare [i granulare de natur
ribonucle-oproteic [i din structuri dezoxiribonucleoproteice.
NUCLEOLIZ|, s. f. / nucléolyse, s. f. / chemo-nucleolysis.
[Lat. nucleus = sâmbure, nucleu; gr. lysis = distrugere, de la lyein = a
distruge
.] Di-struc]ie enzimatic a *nucleului pulpos de la nivelul *discului intervertebral de c re o enzim proteolitic\,
chimopapaina, injectat local. Aceast metod a fost propus în unele cazuri de sciatic prin *hernie discal\, în locul tratamentului
chirurgical. Sin.: chimionucleoliz\.
NUCLEON, s. m. / nucléon, s. m. / nucleon.
[Lat. nucleus = sâmbure, nucleu.] Particul component a nucleului atomic: *proton
sau *neutron.
NUCLEOPATIE, s. f. / nucléopathie, s. f.
[Lat. nucleus = sâmbure, nucleu; gr. pathos = boal\.] Denumire nerecomandat\,
deoarece etimologic `nseamn boal a nucleului, de[i se refer la *nucleul pulpos. V. [i discopatie.
NUCLEOPLASM|, s. f. / nucléoplasme, s. m. / nucleoplasm.
[Lat. nucleus = sâmbure, nucleu; gr. plasma = obiect modelat.]
Materie omogen care ocup totalitatea spa]iilor ce înconjoar di-ver[i constituen]i ai *nucleului celular. N. este delimitat de un
înveli[ nuclear, care o separ de citoplasm\. Sin.: suc nuclear, cariolimf\.
NUCLEOPROTEIN|, s. f. / nucléoprotéine, s. f. / nucleoprotein.
[Lat. nucleus = sâmbure, nucleu; gr. protos = primul; -inã.]
*Heteroprotein bazic celular alc uit dintr-un acid nucleic (ADN sau ARN) combinat cu o protein\. Cromozomii sunt alc ui]i din
n. (ADN [i proteine, îndeosebi *histo-ne), ca [i ribozomii (ARN [i proteine).
NUCLEOTID, s. n. / nucléotide, s. m. / nucleo-tide.
[Lat. nucleus = sâmbure, nucleu.] Nume de ansamblu al compu[ilor constitui]i
dintr-o pentoz (riboz sau dezoxiriboz\ ester [i combinat cu o baz purinic (adenin sau
guanin) sau o baz pirimidinic (uracilul, citozina sau timina). N. sunt constituen]i esen]iali ai oricei celule vii, sub form de acizi
nucleici (în acest caz ele reprezint monomerul din care este alc uit lan]ul primar polinucleotidic de acid nucleic) sau de fosfa]i ai
acestui acid. Unele n. ac]ioneaz ca transportori de energie în diverse reac]ii enzimatice.
NUCLEOTIDAZ|, s. f. / nucleotidase, s. f. / nu-cleotidase.
[Lat. nucleus = sâmbure, nucleu; -azã.] Enzim care hidrolizeaz un
*nucleotid în fosfat [i în *nucleozidul corespunz or. Este prezent în celulele epiteliale ale intestinului sub]ire [i joac un rol
important în digestia proteinelor.
NUCLEOZID, s. n. / nucléoside, s. m. / nucleo-side.
[Lat. nucleus = sâmbure, nucleu; ozid - indic un glucid.] Produs de
degradare par]ial a unui *nucleotid, constituit dintr-o pentoz (riboz sau dezoxiriboz) [i o baz purinic sau pirimi-dinic\.
NUCLEOZIDAZ|, s. f. / nucléosidase, s. f. / nuc-leosidase.
[Lat. nucleus = sâmbure, nucleu; ozid - indic un glucid; -azã.]
Enzim care catalizeaz hidroliza *nucleozidelor, eliberând baza azotat [i pentoza respectiv (riboz sau dezoxiriboz).
NUCLEOZOM, s. m. / nucléosome, s. m. / nu-cleosome.
[Lat. nucleus = sâmbure, nucleu; gr. soma, -atos = corp.] Unitate
fundamental a *cro-matinei, constituit dintr-un fragment de ADN cuprinzând circa 200 perechi de baze [i 8 molecule de *histon\.
NUCLEU, s. n. / noyau, s. m. / nucleus. NA: nucleus, pl. nuclei (3).
[Lat. nucleus = sâmbure, nucleu.] 1) Component indispensabil
[i constant al celulei (doar hematiile de mamifere [i trombocitele sunt lipsite de n.), cel mai adesea de form sferic\, de dimensiuni
propor]ionale cu citoplasma (*raport nucleoplasmatic), în general unic. N. asigur transmiterea caracterelor ereditare [i joac\ un rol
important în metabolismul celular, îndeosebi în reglarea sintezei proteinelor. Între dou mitoze (
n. interfazic), n. apare delimitat de
o mem-bran nuclear [i constituit din *nucleoplasm în care se individualizeaz *cromatina, bogat în ADN, [i unul sau mai mul]i
*nucleoli, boga]i în ARN. 2) Parte fundamental a atomului, unde es-te concentrat toat masa, alc uit din nucleoni (protoni [i
neutroni). Este înccat pozitiv [i sarcina sa este echilibrat\, în stare normal\, de electronii care se afl situa]i în norul electronic, în
jurul nucleului. 3) Parte central\, bine individualizat\, a unei structuri anatomice. ~n cazul unor forma]iuni anatomice, termenul este
utilizat la plural [i sub forma
nuclei, conform NA. Ex.: n. cenu[ii, n. gelatinos al discului intervertebral.
NUCLEU AMBIGUU / noyau ambigu / nucleus ambiguus. NA: nucleus ambiguus. Mas de substan] cenu[ie situat la nivelul
bulbului rahidian. Reprezint originea real a fibrelor motorii ale perechilor IX, X [i XI de nervi cranieni.
NUCLEU AMIGDALIAN / noyau amygdalien / amygdaloid nucleus. NA: corpus amygdaloi-deum. N. cenu[iu situat `n lobul temporal.
Prime[te aferen]e de la bandeleta olfactiv extern [i emite fibre spre hipotalamus, nucleul mediodorsal al talamusului [i
hipocamp. Prezint conexiuni reciproce cu cortexul cerebral al lobului temporal. Face parte din *sistemul limbic. Sin.: amigdal\. V.
[i sistem limbic.
NUCLEU BECHTEREW / noyau de Bechterew / Bechterew’ s nucleus. NA: nucleus superior vestibularis.
[Vladimir
Michailovitch von Bechterew
, neurolog rus, profesor la Kazan, apoi la St. Petersburg, 1857-1927.] Sin.: nucleu vestibular
superior (v.).
NUCLEU CAUDAT / noyau caudé / caudate nu-cleus. NA: nucleus caudatus. Cel mai intern dintre nucleii care formeaz corpul
striat, dispus sub form de potcoav în jurul talamusului. Face parte din *nucleii cenu[ii centrali.
NUCLEU CLARKE / noyau de Clarke / dorsal nucleus of Clarke. NA: nucleus thoracicus.
[Jacob Augustus Lockhart Clarke,
neurolog englez, Londra, 1817-1880
.] Sin.: nucleu toracic (v.).
NUCLEU COMISURAL / noyau commissural / commissural nucleus. NA: nuclei commissuralis. N. situat `n calota pedunculilor
cerebrali, `ntre n. perechii a treia de nervi cranieni [i comisura posterioar\, constituind originea bandeletei longitudinale
posterioare. Sin.: nucleu Darkschewitsch.
NUCLEU DARKSCHEWITSCH / noyau de Darkschewitsch / Da rkschewitsch’s nucleus. NA: nuclei commissuralis.
[Liverij
Osipovici Darkschewitsch
, neurolog rus, 1858-1925.] Sin.: nucleu comisural (v.).
NUCLEU DEITERS / noyau de Deiters / nucleus vestibularis lateralis. NA: nucleus vestibularis lateralis.
[Otto Friedrich Karl
Deiters,
anatomist german, Bonn, 1834-1863.] N. al nervului vestibular situat sub plan[eul ventriculului al IV-lea, `n\untrul
pedunculului cerebelos inferior. Din n. D. pornesc cea mai mare parte a fibrelor fasciculului vestibulospinal.
NUCLEU DENTAT / noyau dentelé / dentate nucleus of cerebellum. NA: nucleus dentatus N. cenu[iu central al cerebelului, anexat
forma]i-unilor [i c\ilor neocerebelului. Sin.: oliva cerebe-loas\.
NUCLEU DORSAL / noyau dorsal / nucleus dorsalis. NA: nucleus thoracicus. Sin.: nucleu toracic (v.).
NUCLEU EDINGER-WESTPHAL / noyau d’Edinger-Westphal / Edinger-Westphal nucleus. NA: nucleus accessorius.
[Ludwig
Edinger,
anatomopatolog [i neurolog german, profesor la Frankfurt pe Main, 1855-1918; Karl Friedrich Otto Westphal,
neurolog german, 1833-1890
.] Sin.: nucleu oculomotor accesor (v.).
NUCLEU GELATINOS / nucleus pulposus / nu-cleus pulposus. NA: nucleus pulposus. Mas semifluid rotunjit\, de consisten]
gelatinoas\, alc uit din fibre elastice fine, situat în centrul *discului intervertebral. Joac rol de amortizor hidraulic al presiunilor
[i de rotul\, asigurând mi[-cile platourilor vertebrale în toate sensurile. Sin.: n. pulpos sau
nucleus pulposus.
NUCLEU LENTICULAR / noyau lenticulaire / lenticular nucleus. NA: nucleus lentiformis. Unul din *n. cenu[ii centrali, situat în plin
substan] alb\, lateral în raport cu *n. caudat [i *talamusul. Este divizat prin lame de substan] alb într-o por]iune lateral
(
putamen) [i dou por]iuni mediale, formând împreun pallidum.
NUCLEU OCULOMOTOR ACCESOR / noyau pupillaire / accessory nucleus. NA: nucleus accessorius. N. vegetativ peduncular
anexat n. motor al celei de-a treia perechi de nervi cranieni care comand musculatura intrinsec a ochiului. Sin.: nucleu Edinger-
Westphal.

NUCLEU PULPOS / nucleus pulposus / nucleus pulposus. NA: nucleus pulposus. Sin.: nucleu gelatinos (v.).

554. 554
NUCLEU RO{U / noyau rouge / red nucleus. NA: nucleus ruber. Fiecare din cele dou mase ovoide de substan] cenu[ie situate în
partea anteri-oar a calotei trunchiului cerebral.
NUCLEU TORACIC / noyau dorsal / nucleus tho-racicus. NA: nucleus thoracicus. Bandelet de substan] cenu[ie situat `n cornul
posterior al m\duvei spinii, `ntinzându-se de la segmentul T
1 pân la L
2-L
3. Celulele de la acest nivel dau na[tere tractului
spinocerebelos posterior. Sin.: nucleu dorsal, nucleu Clarke.
NUCLEU VESTIBULAR INFERIOR / noyau inférieur du nerf vestibulai re / inferior vestibular nucleus. NA: nucleus inferior
vestibularis. N. al nervului vestibular care prelunge[te spre bulb *n. vestibular superior, fiind situat `ntre corpul restiform [i ramura
descendent a nervului vestibular.
NUCLEU VESTIBULAR SUPERIOR / noyau supérieur du nerf vestibulaire / superior vestibular nucleus. NA: nucleus superior
vestibularis. N. al nervului vestibular situat sub plan[eul ventriculului IV, `ntre *pedunculul cerebral inferior [i *n. Deiters. Trimite
fibre spre lobul flocculonodular al cerebelului [i spre n. oculomotori, prin intermediul fasciculului longitudinal posterior.
NUCLID, s. m. / nuclide, s. m. / nuclide.
[Lat. nucleus = sâmbure, nucleu.] Denumire generic pentru nucleele atomice,
caracterizate prin nu-mul de protoni, Z, [i numul de neutroni. Suma acestor dou numere este A, adic numul de mas\. Se
cunosc circa 1 200 specii de n., dintre care peste 900 sunt radioactivi (
radionuclizi). Utilizarea termenului ca sin. pentru atom nu
este recomandat\. Se utilizeaz termenul de
n. radioactiv pentru a atrage aten]ia asupra faptului c *radioactivitatea este o
proprietate a nucleului atomic.
NULIGEST|, adj., s. f. / nulligeste, adj., s. f. / nulligravida.
[Lat. nullus = nici unul; gestare = a purta.] Femeie care nu a fost
niciodat gravid\. Sin.: nuligravid\.
NULIGRAVID|, adj., s. f. / nulligeste, adj., s. f. / nulligravida.
[Lat. nullus = nici unul; gravidus = gravid\, de la gravis = greu.]
Sin.: nuligest (v.).
NULIPAR|, adj., s. f. / nullipare, adj., s. f. / nulli-para.
[Lat. nullus = nici unul; parere = a na[te.] O femeie care nu a dus nici o
sarcin la termen, sau cel pu]in 180 de zile.
NUM|R, s. n. / nombre, s. m. / number.
[Lat. numerus = num.] Simbol care exprim o valoare sau o cantitate specific
determinat prin numare: 1)
N. atomic, Z, reprezint n. de protoni din nucleu, care la atomul neutru este egal cu n. de electroni.
2)
N. lui Avogadro reprezint n. de molecule dintr-un kilomol de substan]\: 6,023.10
26
molecule/kmol. 3) N. de mas\, A, reprezint
suma protonilor [i a neutronilor din nucleu.
NUM|R DIPLOID / nombre diploïde / diploid number. N. de cromozomi proveni]i din doi ge-nomi, normal prezen]i în celulele
somatice [i a-pând în mitoz\. Este dublul n. haploid [i este reprezentat prin 2n (la om este de 46).
NUM|R HAPLOID / nombre haploïde / haploid number. N. de cromozomi din genomul unei specii, normal prezent în celulele
sexuale, apând în cursul meiozei. Este notat prin n (la om este de 23).
NUM|R HOUNSFIELD / nombre de H ounsfield / Hounsfield's number.
[Godfrey N. Hounsfield, inginer englez, inventatorul
computer-tomografu-lui, laureat al premiului Nobel pentru medicin\/fi-ziologie `n 1979
.] Sin.: unitate Hounsfield (v.).
NUMERO / numero / numero.
[Lat. numerus = num.] Termen utilizat în prescrip]iile medicale.. Indic obligativitatea divizii
medicamentului într-un anumit num de doze unitare. Abrev.: No.
NUMERUS CLAUSUS / numerus clausus / nu-merus clausus.
[Lat. numerus = num; clausus = închis, de la claudere = a
închide
.] Expresie latin cu sensul de num limitat. Ex.: n. c. pentru studen]ii înscri[i la facult\]ile de medicin\, stabilit în raport cu
necesit\]ile reale de medici.
NUMULAR, adj. / nummulaire, adj. / nummular.
[Lat. nummulus, dim. de la nummus = moned\.] De forma unei monede. Ex.:
sput n., eczem n.
NURS|, s. f. / nurse, s. f. / nurse.
[Engl. nurse, de la to nurse = a avea în grija sa, a îngriji.] V. nursing.
NURSING / nursing / nursing.
[Engl. nursing, de la to nurse = a avea în grija sa, a îngriji.] Anglicism cu circula]ie interna]ional\,
recomandat [i de OMS pentru desemnarea ansam blului atribu]iilor profesionale ale asistentei medicale. N. cuprinde toate
activit\]ile care implic responsabilitatea nursei: îngrijirea metodic a pacientului conform unor procedee tehnice adecvate, care au
drept scop recuperarea s \]ii, prevenirea complica]i-ilor, ca [i rezolvarea problemelor particulare fiec\-rui pacient, de ordin
psihologic sau social. Nursa î[i asum în echipa medical responsabilit\]i proprii, esen]iale pentru reu[ita tratamentului specific al
bolii, ini]iat de medic.
NUTA}IE, s. f. / nutation, s. f. / nutation.
[Lat. nutatio, -onis = balansare, de la nutare = a se cl ina.] Basculare înainte a bazei
sacrului [i înapoi a coccisului, produs spontan la na[tere; m\-re[te diametrul antero-posterior al strâmtorii inferioare.
NUTRIMENT, s. n. / nutriment, s. m. / nutrient.
[Lat. nutrimentum = hran\, aliment, de la nutrire = a hri.] Substan] care nu
are nevoie s sufere transformi pentru a fi asimilat\. Ca urmare, n. poate fi injectat intravenos. Ex.: glucoza, aminoacizii.
Alimentele nu se prezint sub form de n. decât dup ce au suferit ac]iunea sucurilor digestive. Transformile dup asimilarea n.
dau *metaboli]i.
NUTRITERAPIE, s. f. / nutrithérapie, s. f. / nutritional therapy.
[Lat. medieval nutrire = a hri; gr. therapeia = tratament, de la
therapeuein = a `ngriji.] Concep]ie terapeutic `n care prevenirea [i tratarea maladiilor se realizeaz prin alimenta]ie. N.
porne[te de la principiul conform cuia caren]ele vitaminice [i minerale, rareori decelabile la examenul clinic, se afl la originea
majorit\]ii tulburilor organice. ~n diet\, `n afara echilibrului dintre principiile alimentare de baz\, se pune accentul pe consumarea
alimentelor proaspete, neprelucrate termic [i pe aportul de fibre vegetale. V. [i medicin alternativ\.
NUTRITIV, adj. / nutritif, -ive, adj. / nutritive.
[Lat. medieval nutritivus = hritor, de la nutrire = a hri.] Despre un factor sau
aliment care este utilizat direct în procesele de *nutri]ie. V. nu-tri]ional, nutriment.
NUTRI}IE, s. f. / nutrition, s. f. / nutrition.
[Lat. medieval nutritio, -onis = hran\, de la nutrire = a hri.] 1) Ansamblul
proceselor de asimila]ie [i de dezasimila]ie a alimentelor în organism, prin care sunt asigurate: men]inerea în via]\, func]iile fi-
ziologice [i energia necesar proceselor metabolice. 2) {tiin]a care trateaz alimenta]ia sub toate aspectele: utilizarea [i
transformarea alimentelor în organism, *malnutri]ia, problemele psihosociologice ale alimenta]iei, produc]ia [i reparti]ia ra]ional a
alimentelor.
NUTRI}IONAL, adj. / nutritionnel, -elle, adj. / nu-tritional.
[Lat. medieval nutritio, -onis = hran\, de la nutrire = a hri.] Care
se raporteaz la *nutri]ie, este capabil s ac]ioneze asupra nutri]iei. V. nutritiv.
NUTRI}IONIST, s. m. / nutritionniste, s. m. / nu-tritionist.
[Lat. medieval nutritio, -onis = hran\, de la nutrire = a hri.] Medic
specialist în [tiin]a *nutri]iei.

555. 555


LOUIS PASTEUR (1822-1895), chimist de geniu, care în tinereþe a pus
bazele stereochimiei, iar ulterior a întemeiat microbiologia. El nu a
identificat primul microbii, dar a demonstrat universalitatea vieþii
microbiene. Prin acuitatea observa-þiilor sale ºi rigoarea experimentelor
pe care le-a iniþiat, el a dezvãluit un imens teritoriu al naturii, pânã atunci
ignorat, cel al microorganismelor. Primele studii au fost cele asupra
fermentaþiei, curând Pasteur ajungând la concluzia cã o serie de reacþii
chimice vitale se datoreazã microbilor. În continuare, treptat ºi numai pe
baza unor probe extrem de clare, Pasteur a stabilit relaþia dintre o serie de
germeni microbieni ºi unele boli. La îndemnul imperativ al maestrului sãu, Dumas, el a
început mai întâi cercetãrile asupra unei boli ce afecta viermele de mãtase, descoperind în
scurt timp "
corpusculii" generatori ai bolii. În continuare, Pasteur studiazã antraxul ºi rabia,
iar în 1888, dupã realizarea vaccinului împotriva turbãrii, la Paris, este fondatorul
Institutului
ce îi poartã numele. Se deschidea o nouã erã în medicinã.


OASE WORMIENE / os wormienes / sutural bones. NA: ossa suturarum.
[Ole Worm, anatomist danez, 1588-1654.] Oase mici suplimentare,
dezvoltate `ntre oasele bol]ii craniene, `n dou cazuri: 1) din puncte de
osificare anormale,
o. w. adevate; 2) prin defect de sutur a punctelor de
osificare normale,
o. w. false.
OBEZITATE, s. f. / obésité, s. f. / obesity. [Lat. obesitas, -atis, de la
obesus = gras.] Stare a unui subiect caracterizat printr-un exces de
mas adipoas (]esut adipos), repartizat `n diverse zone grase ale
organismului. Luând `n considerare o serie de criterii de baz\, se pot
enun]a patru defini]ii ale obezit\]ii: 1)
Defini]ia fiziologic\: Un subiect obez
este acela la care ]esutul adipos este hipertrofiat. Pentru definirea o., este util indicele de mas corporal (IMC), care reprezint
raportul dintre greutate (în kg) [i p ratul în\l]imii (exprimat în metri p ra]i). IMC ideal se situeaz între 10 [i 25 kilograme pe
metrul p rat (între 20 [i 27 kg/m
2
dup 50 de ani). Se vorbe[te de o. când acest indice este mai mare de 30. 2) Defini]ia medical\:
Este obez orice subiect la care o pierdere ponderal (ce intereseaz ]esutul gras) este susceptibil s provoace o ameliorare a
stii generale, a unei func]ii vitale compromise sau chiar a prognosticului vital. 3)
Defini]ia statistic\: Un subiect este obez când el
cânte[te mai mult decât o greutate socotit ideal sau recomandabil pentru talia, sexul [i vârsta sa. 4)
Defini]ia psihosocial sau
estetic\
: Este obez orice persoan care crede c\, prin slire, î[i poate modifica într-un mod avantajos forma sa fizic\, fizionomia,
[ansele sale în via]\, comportamentul s\u afectiv, via]a sa intim etc. O. poate fi
exogen\, prin supraalimenta]ie, sau endogen\,
prin tulburi metabolice sau endocrine. În
o. androgen\ sau abdominal\, tipic pentru o. masculin\, gr\simea se acumuleaz la
nivelul abdomenului [i toracelui, iar în
o. ginoid\ sau femural\, tipic pentru o. feminin\, gr\simea predomin la nivelul feselor [i
coapselor. Se mai disting:
o. hiperinsulinic\, determinat de o secre]ie excesiv de *insulin\, cu *hipoglicemie [i, consecutiv,
cre[terea apetitului;
o. hiperplasmic\, `n care cre[terea se produce la nivelul protoplasmei [i nu prin acumulare de gr\sime [i ap\;
o. hipogonadal\, asociat cu hipofunc]ia gonadelor; o. hipoplasmic\, determinat de cre[terea con]inutului `n gr\simi [i ap\, fiind
marcat prin sc\derea protoplasmei celulelor;
o. hipotiroidian\, asociat cu *hipotiroidism; o. morbid\, cu mas corporal mai mare
de peste trei ori fa] de greutatea ideal\, asociat adesea cu boli grave (*diabet zaharat, *ateroscleroz\, *hipertensiune arterial\,
*sindrom Pickwick etc.).
OBIECTIV, adj., s. n. / objectif, -ive, adj., s. m. / objective.
[Lat. obiectum, de la obicere = a a-runca `n fa]\, a pune `nainte, a
expune
.] 1) Care are raport cu lumea exterioar [i poate fi revelat prin sim]uri. Simptomele o. sunt observate de medic, iar cele
subiective sunt percepute doar de pacient. V. semn [i simptom. 2) Lentil sau sistem de lentile care, la o lunet sau la un
microscop, sunt situate de partea obiectului de examinat.
O. microscopului este constituit dintr-un sistem de lentile, alc uit din
lentila o. [i o serie de lentile corectoare de *abera]ii. Exist mai multe tipuri de o. [i, în primul rând,
o. uscate [i o. umede (cu
imersie
). V. [i microscop.
OBI{NUIN}|, s. f. / accoutumance, s. f. / acqui-red tolerance.
[Bulg. obicaj = obicei.] Sin.: tole-ran] (v.).
OBLITERARE, s. f. / oblitération, s. f. / oblitera-tion.
[Lat. oblitteratio, -onis = [tergere din memorie, uitare, de la oblitterare = a
[terge literele (
ob = `n fa]a; littera = liter\.] Diminuarea sau suprimarea unei cavit\]i sau a unui conduct, prin astuparea cu o
materie solid (obtura]ie) sau prin apropierea [i fuziunea pere]ilor s\i (ocluzie).
OBNUBILARE, s. f. / obnubilation, s. f. / obnubi-lation.
[Lat. obnubilatio, -onis = `nnourare, de la obnubilare = a acoperi cu un
nor (
ob = `n fa]a; nubila, -orum = nori).] Stare de apatie, de tor-poare, cu tulburarea stii de con[tien]\, în care func]iile psihice
sunt încetinite, iar pragul percep-]iei este crescut. Ca urmare, contactul [i orientarea în mediul ambiant sunt diminuate. Se observ
îndeosebi în epilepsie [i `n sindroamele postcomo]ionale.
OBOSEAL|, s. f. / fatigue, s. f. / fatigue.
[Bulg. oboseja = oboseal\.] Stare tranzitorie, consecin]a unui efort fizic sau intelectual,
caracterizat prin sc\derea poten]ialului func]ional al organismului [i printr-o senza]ie subiectiv caracteristic de indiferen] [i
incapacitate de ac]iune. Exist [i fenomene de
o. localizat\. Ex.: 1) O. de acomoda]ie, o. mu[chiului ciliar. 2) O. ocular\, surmenaj
ocular, dup eforturi vizuale etc.
OBRAZ, s. m. / joue, s. f. / cheek. NA: bucca, mala, gena.
[Sl. obrazu = obraz.] Por]iunea ante-rioar a fe]ei, simetric\, formând
peretele lateral al cavit\]ii bucale. Cuprinde `n grosimea sa nume-ro[i mu[chi pielo[i cu rol `n diferitele expresii ale fe]ei, `n
*fizionomie.
OBSEDANT, adj. / obsédant, -e, adj. / obsessive.
[Lat. obsidere = a ocupa un loc, a asedia, de la ob = `n fa]\, sedere = a face s
se a[eze la loc
.] Care revine în memorie [i se impune irezistibil aten]iei subiectului, care constituie cauza unei *obsesii. Ex.: idee o.,
zgomot o.
OBSESIE, s. f. / obsession, s. f. / obsession.
[Lat. obsessio, -onis = asediere, de la obsidere = a ocupa un loc, a asedia (ob = `n
fa]\;
sedere = a face s se a[eze la loc).] Prezen]a unor idei, amintiri sau ac]iuni care se impun împotriva voin]ei subiectului pe
primul plan al gândirii, în orice moment, în ciuda caracterului absurd, recunoscut de subiect. Se disting trei mari tipuri de o.: 1)
O. i-
deative
: idei culpabilizante sau nepl\cute care au ca subiect gre[eli anterioare, fraze obscene, calcule mentale interminabile
(*aritmomanie), îndoia-l permanent etc. 2)
O. fobice: team specific de obiect sau de situa]ie, existând în absen]a a-cestora,
spre deosebire de *fobie. 3)
O. impulsive: teama de a face un act reprobabil, mai mult sau mai pu]in grav.
OBSTETRICAL, adj. / obstétrical, adj. / obstetrical.
[Lat. obstetricius, de la obstetrix, -icis = moa[ (ob = `n fa]a, stare = a
sta)
.] Care se afl `n rela]ie cu sarcina [i na[terea.
OBSTETRIC|, s. f. / obstétrique, s. f. / obstetrics.
[Lat. obstetrix, -icis = moa[\, de la ob = `n fa]a, stare = a sta.] Ramur a
medicinii care are ca domenii de studiu [i de activitate medical specializat sarcina, na[terea [i perioada care urmeaz na[terii.
OBSTRUC}IE, s. f. / obstruction, s. f. / obstruc-tion.
[Lat. obstructio, -onis = obiect care `mpie-dic vederea, de la obstruere = a
bara, a construi `n fa]\
.] Obstacol func]ional (spasm) sau organic (intrinsec sau extrinsec) care împiedic circula]ia materiilor
solide sau lichide la nivelul unui conduct din organism.
1
|

556. 556
OBTURATOR, adj., s. n. / obturateur, -trice, adj., s. m. / obturator. [Lat. obturare = a astupa.] 1) Despre o structur natural
(anatomic\ închide temporar sau definitiv o fant\, o deschidere. Ex.: membran o., mu[chi o., dia-fragm o. 2)
Aparat, dispozitiv, plac etc. cu care pot fi realizate *obtura]ii.
OBTURA}IE, s. f. / obturation, s. f. / obturation.
[Lat. obturatio, -onis = astupare, de la obturare = a astupa.] 1) Închiderea cu
ajutorul unui aparat sau dispozitiv (obturator) a unei deschideri conge-nitale sau accidentale, îndeosebi la nivelul *bol]ii palatine. 2)
Ocluzia intestinului printr-un corp str\-in înghi]it sau introdus prin rect.
OBTURA}IE DENTAR| / obturation dentaire / filling. Rezultatul ac]iunii de închidere ermetic\ a unei cavit\]i dentare, preg it în
prealabil cu un material solid, care substituie datorit durit\]ii sale por]iunea absent din dinte.
OCCIPITAL, adj., s. n. / occipital, -ale, -aux, adj., s. m. / occipital.
[Lat. occiput, -itis = ceaf\.] 1) Care se refer sau apar]ine
*occiputului. Ex.: regiune o., protuberan] o. 2)
Lobul o.: (v.). 3) Osul o.: v. tab. anat.- oase.
OCCIPUT, s. n. / occiput, s. m. / occiput. NA: occiput.
[Lat. occiput, -itis = ceaf\.] Regiunea posterioar a capului.
OCHELARI, s. m. pl. / verres correcteurs / eye-glasses, spectacles.
[Lat. ocularis = referitor la ochi, de la oculus = ochi.]
Dispozitiv optic format dintr-o pereche de lentile fixate `ntr-o ram\, care se pune la ochi cu scopul de a corecta un defect de
vedere, de a apa ochii de praf sau de lumina prea puternic\.
OCHI, s. m. / oeil, pl. yeux, s. m. / eye. NA: ocu-lus, pl. oculi.
[Lat. oculus = ochi.] Organul vederii, forma]iune anatomic pereche,
alc uit din *globul ocular [i anexele sale. V. glob ocular, cornee, sclerotic\, cristalin, retin\, nerv oculomotor, nerv optic, vedere.
OCHI DIRECTOR / oeil directeur / master eye. ~n vederea binocular normal\, o. dominant, care exercit o predominan] fiziologic\.
Ex.: o. utilizat pentru a fixa mira (linia de ochire).
OCHI DE PISIC| AMAUROTIC / oeil de chat a-maurotique / cat’s eye, amaurosis. *Cecitate unilateral care se `nso]e[te de un
aspect str\lucitor al pupilei. Se observ `ndeosebi `n *retinoblastom.
OCHI SIMPATIZANT / oeil sympathisant / sympathizing eye. O. nelezat, care va suferi alter\ri secundare `n cursul *oftalmiei
simpatice.
OCITOCIC, adj., s. n. / ocytocique, adj., s. m. / oxytocic.
[Gr. okys sau oxys = repede; tokos = na[tere.] (Substan]\
stimuleaz contrac]iile mu[chiului neted uterin, determinând fie contrac]ii fazice, fie contractur uterin [i accelerând astfel travaliul.
Contrac]ia miometrului comprim sinusurile venoase locale, de unde utilizarea o. pentru oprirea unei *menoragii sau *metroragii.
OCITOCIN|, s. f. / ocytocine, s. f. / oxytocin.
[Gr. okys sau oxys = repede; tokos = na[tere; -inã.] (DCI) Sin.: oxitocin (v.).
OCLUZAL, adj. / occlusal, adj. / morsal, occlusal.
[Lat. occlusus = `nchis, de la occludere = a `nchide [i claudere = a `nchide.]
Despre suprafa]a dintelui la nivelul ceia se realizeaz ocluzia (v. ocluzie, 3). Fa]a o. a unui dinte se nume[te [i fa] triturant\.
OCLUZIE, s. f. / occlusion, s. f. / occlusion.
[Lat. medieval occlusio, -onis, de la occludere = a `n-chide [i claudere = a
`nchide
.] 1) *Obliterarea unui conduct sau a unui orificiu (ex.: o. colului uterin). 2) Reducerea dimensiunilor unei deschideri prin
apropierea rebordurilor acesteia (ex.: o. fantei pal-pebrale, o. buzelor). 3) ~n stomatologie, o. se nume[te raportul static sau
dinamic `ntre arcadele dentare, indiferent de rapoartele mandibulo-temporale.
O. dentar\ reprezint raportul stabilit prin contactul
fe]elor ocluzale a doi din]i sau a dou grupe de din]i ai maxilarului superior [i, respectiv, ai mandibulei. O. dentar normal\ se
nume[te [i eugna]ie. V. [i malocluzie.
OCLUZIE INTESTINAL| / occlusion intestinale / ileus, intestinal occlusion. Oprirea tranzitului in-testinal pentru materii fecale [i
gaze. O. i. poate fi acut (cel mai frecvent) sau cronic\, dinamic (prin spasm intestinal) sau mecanic\, prin compresiune din
exteriorul intestinului (strangulare prin bride, aderen]e, tumori de vecin ate) sau prin obliterarea lumenului intestinal. O. i. prin
oprirea peristaltismului intestinal se nume[te *ileus paralitic. Sin.: ileus.
OCLUZIE OCULAR| / occlusion oculaire / blinded eye. Acoperirea unui ochi pentru a solicita cel\lalt ochi (`n *ambliopie) sau pentru
a elimina una din imagini (`n *diplopie).
OCLUZIV, adj. / occlusif, -ive, adj. / occlusive, occluding.
[Lat. occlusus, de la occludere = a `nchide [i claudere = a `nchide.]
Care se refer la *ocluzie, care o produce.
OCRONOZ|, s. f. / ochronose, s. f. / ochrono-sis.
[Gr. okhros = galben pal; nosos = boal\.] Stare patologic în care cartilajele,
]esutul conjunctiv [i uneori pielea au culoare brun\. Cauze: excesul de fenoli în organism (în acest caz urina devine neagr în
contact cu aerul) sau incapacitatea de metabolizare a acidului homogentizinic (*alcapto-nurie).
OCTOPAMIN|, s. f. / octopamine, s. f. / octopa-mine. Analog structural al *noradrenalinei, care se acumuleaz în organism în
cursul tratamentelor cu inhibitori ai *monoamin-oxidazei [i ac]ionea-z ca un fals *neurotransmi] or la nivel sinaptic.
OCTREOTID, s. n. / octréotide, s. m. / octreotide. (DCI) Analog al *somatostatinei, octapeptid de sintez cu o punte disulfuric
localizat între aminoacizii 2 [i 7 ai lan]ului peptidic. O. prezint afinitate mare pentru receptorii somatostatinei, îndeosebi pentru
receptorul de tip 2. El posed a-celea[i propriet\]i inhibitoare ca [i somatostatina asupra secre]iei de TSH [i GH, fiind, de aceea,
util în tratamentul adenoamelor hipofizare soma-totrope [i tireotrope, ca [i în tratamentul tumorilor endocrine digestive. Durata
lung de via] (120 de minute) [i rezisten]a o. la enzimele de degradare permit administrarea sa subcutanat\. O. ra-diomarcat este
utilizat în *scintigrafia unor tumori neuroendocrine.
OCULAR, adj., s. n. / oculaire, adj., s. m. / ocular (1), eyepiece (2).
[Lat. ocularius = referitor la ochi, de la oculus = ochi.] 1)
Care se refer la ochi, îndeosebi ca entitate anatomic\. Ex.: abces o., glob o. Sin.: oftalmic. 2) Parte a sistemului optic al unui
microscop prin care observatorul prive[te pentru examinarea preparatului. V. [i microscop.
OCULOGIR, adj. / oculogyre, adj. / oculogyric.
[Lat. oculus = ochi; gyrare = a `ntoarce `n cerc, de la gr. gyros, lat. gyrus =
cerc
.] 1) Despre centrii nervo[i [i mu[chii care au rol de rota]ie a globilor oculari. Sin.: oftalmogir. 2) Referitor la mi[carea rotatorie a
globilor oculari.
OCULOMOTOR, adj. / oculomoteur, -trice, adj. / oculomotor.
[Lat. oculus = ochi; motor, -oris = cel care pune `n mi[care, de la
movere = a mi[ca.] Cu referire la structurile anatomice cu rol în mobilitatea globului ocular (nerv, mu[chi). V. tab. anat. - nervi [i
tab. anat. - mu[chi.
OCULOPALPEBRAL, adj . / oculo-palpébral, -ale, -aux, adj. / oculopalpebral.
[Lat. oculus = ochi; palpebralis = referitor la
pleoap\, de la
palpebra = pleoap\.] Care implic ochiul [i pleoapa.
ODDIT|, s. f. / oddite, s. f. / odditis.
[Ruggero Oddi, medic italian, Bologna, 1864-1913; -itã.] Leziune inflamatorie a *sfincterului
Oddi cu o simptomatologie asem oare celei a *litiazei co-ledociene. Uneori se `nso]e[te cu o insuficien] pancreatic\.
ODIHN|, s. f. / repos, s. m. / pause, rest.
[Bulg. otdihna = odihn\.] Repaus psihofizic. O. activ\ înseamn ceea ce spunea cândva
George Enes-cu: ”Odihne[te-te de o munc prin alt munc\”.
ODINOFAGIE, s. f. / odynophagie, s. f. / odyno-phagia.
[Gr. odyne = durere; phagein = a mânca.] Dificultate în degluti]ie, `nso]it
de durere. Sin. par]ial: disfagie (v.).
ODONTALGIE, s. f. / odontalgie, s. f. / odontalgia, toothache, odontia.
[Gr. odous, odontos = dinte; algos = durere.] Orice
senza]ie algic care se proiecteaz [i este resim]it la nivelul unuia sau mai multor din]i.
ODONTOBLAST, s. n. / odontoblaste, s. m. / o-dontoblast.
[Gr. odous, odontos = dinte; blastos = germen.] Element celular al
*pulpei dentare, rezultat prin diferen]ierea celulelor mezenchimale din papila germenului dentar, având rol în formarea *dentinei.
ODONTOCIE, s. f. / odontocie, s. f. / odontocia.
[Gr. odous, odontos = dinte; okys = repede.] Diminuarea consisten]ei din]ilor,
care favorizeaz dezvoltarea cariilor. Este determinat de decalcifierea din]ilor.
ODONTOGENIE, s. f. / odontogénie, s. f. / o-dontogeny.
[Gr. odous, odontos = dinte; gennan = a produce.] Formarea foliculilor
dentari [i a din-]ilor.
ODONTOID, adj. / odontoïde, adj. / odontoid.
[Gr. odous, odontos = dinte; eidos = form\.] Care prezint forma unui dinte. Ex.:
apofiza o. a axisului.

557. 557
ODONTOLIT, s. m. / odontolithe, s. m. / odon-tolith. [Gr. odous, odontos = dinte; lithos = pia-tr\.] Concre]iune calcaroas pe un
dinte.
ODONTOLOGIE, s. f. / odontologie, s. f. / odon-tology.
[Gr. odous, odontos = dinte; logos = [tiin]\.] Studiul din]ilor normali [i
patologici.
ODONTOM, s. n. / odontome, s. m. / odontoma, odontome.
[Gr. odous, odontos = dinte; -oma.] Sin.: dentom (v.).
ODONTOPOROZ|, s. f. / odontoporose, s. f. / o-dontoporosis.
[Gr. odous, odontos = dinte; poros = piatr poroas\; -ozã.]
*Distrofie dentar secundar (nervoas sau neuroendocrin\ dezlipirea neregulat a smal]ului coronar
decalcifiat.
ODONTORADIONECROZ|, s . f. / odontoradio-nécrose, s. f. / odontoradionecrosis.
[Gr. o-dous, odontos = dinte; lat. radius =
raz\; gr.
ne-krosis = mortificare, de la nekros = mort.] Form particular de carie dentar survenit dup iradierea maxilarelor `n
cursul *radioterapiei.
ODONTORAGIE, s. f. / odontorragie, s. f. / o-dontorrhagia.
[Gr. odous, odontos = dinte; rheg-nynai = a ]â[ni, a izbucni.]
Hemoragie cu originea la nivelul alveolelor dentare, dup o extrac]ie dentar\.
ODONTOSCLEROZ|, s. f. / odontosclérose, s. f. / odontosclerosis.
[Gr. odous, odontos = dinte; sklerosis = întire, de la
skleros = tare, dur.] Proces degenerativ sclerogen localizat la nivelul pulpei dentare.
ODORAT, s. n. / odorat, s. m. / smell.
[Lat. o-doratus = sim]ul mirosului, de la odor, -oris = miros.] Sim]ul prin care se percep
mirosurile. Receptorii olfac]iei sunt localiza]i într-o regiune particular a mucoasei nazale, membrana mucoasei olfactive, cu
pigmenta]ie galben\. La câini [i la alte animale cu olfac]ia foarte dezvoltat\, regiunea acoperit prin aceast membran este foarte
întins\. La om ea se rezum doar la o arie de 5 cm
2
, pe peretele cavit\]ii nazale, aproape de septum. Exist 10-20 milioane celule
receptoare, fiecare receptor olfactiv fiind un neuron. Axonii neuronilor receptori ajung la lama ciuruit a etmoidului [i penetreaz în
bulbii olfactivi. Se afirm c nu exist\ zon de proiec]ie neocortical pentru olfac]ie, dar numeroase studii probeaz c semnifica]ia
sim]ului o. la om este mult mai extins decât s-ar presupune observând slaba reprezentare a receptorilor olfactivi. Sin.: miros.
ODORIMETRIE, s. f. / odorimétrie, s. f. / odori-metry.
[Lat. odor, -oris = miros; gr. metron = m\sur\.] Determinarea gradului de
percepere a senza]iilor olfactive.
OENOLISM, s. n. / oenilisme, s. m. / (o)enilism.
[Gr. oinos = vin; -ism.] Form de alcoolism cronic prin abuz exclusiv de vin.
OENOMANIE, s. f. / oenomanie, s. f. / (o)enoma-nia.
[Gr. oinos = vin; mania = nebunie.] Impulsul morbid, tenta]ia nest\pânit de
a bea vin.
OFICINAL, adj. / officinal, -ale, -aux, adj. / offici-nal.
[Lat. officina = pr\v\lie, spa]iu, loc unde se prepar un produs.] Despre
medicamentele a c\-ror compozi]ie [i mod de preparare sunt înscrise într-o farmacopee oficial\, spre deosebire de preparatele
*magistrale. Medicamentele o. se prepa-r în farmacie [i se pot elibera bolnavului imediat. Ant.: magistral.
OFIDISM, s. n. / ophidisme, s. m. / ophidism.
[Gr. ophidion = [arpe mic, dim. de la ophis, -eos = [arpe; -ism.] Otr\virea prin
*venin de [arpe.
OFTALMIC, adj. / ophtalmique, adj. / ophthalmic.
[Gr. ophthalmikos = referitor la ochi, de la oph-thalmos = ochi.] Cu referire la
ochi, `n rela]ie cu ochiul. Ex.: nerv o.
OFTALMIA Z|PEZILOR / ophtalmie des neiges / snow blindness. *Keratoconjunctivit acut bilateral determinat de ac]iunea
*radia]iilor ultraviolete, prin expunerea la lumin cu ochii neproteja]i `n regiunile muntoase `nalte. O. z. se manifest prin *fotofobie,
*blefarospasm [i l\crimare, debuteaz `n câteva ore de la expunere [i se vindec `n câteva zile.
OFTALMIE, s. f. / ophtalmie, s. f. / ophthalmia.
[Gr. ophthalmos = ochi.] Orice afec]iune inflamatorie a ochiului. Termenul este
utilizat îndeosebi pentru unele inflama]ii oculare severe, care intereseaz mai multe membrane ale ochiului sau globul ocular în
totalitate.
OFTALMIE SIMPATIC| / ophtalmie sympathique / sympathetic ophthalmia. *Uveit grav a ochiului s os dup o plag
penetrant (chiar minim\, afectând doar *uveea) a celuilalt ochi. Nervul simpatic nu are nici un rol `n o. s., iar termenul ”simpatic\”
evoc doar suferin]a simultan a celor dou organe simetrice. S-a demonstrat caracterul autoimun al acestei leziuni. Inflama]ia
ochiului s os reprezint o reac]ie imun mediat celular, declan[at de antigeni normal sechestra]i, care sunt elibera]i în urma
leziunii traumatice a ochiului. S-a sus]inut [i un mecanism de autoimunizare fa] de pigmentul uveal. V. [i sindrom Harada.
OFTALMODINAMOMETRIE, s. f. / ophtalmody-namométrie, s. f. / ophthalmodynamometry.
[Gr. ophthalmos = ochi; dynamis =
for]\;
me-tron = m\sur\.] Determinarea presiunii sanguine în artera central a retinei, utilizând un *oftalmodi-namometru
(normal, 30-40 mmHg).
OFTALMODINAMOMETRU, s. n. / ophtalmody-namomètre, s. m. / ophthalmodynamometer.
[Gr. ophthalmos = ochi; dynamis =
for]\;
me-tron = m\sur\.] Aparat utilizat `n *oftalmodinamo-metrie, permi]ând exercitarea unei presiuni progresive [i constant
m\surabile asupra globului ocular.
OFTALMODINIE, s. f. / ophtalmodynie, s. f. / ophthalmodynia.
[Gr. ophthalmos = ochi; odyne = durere.] Durere la nivelul globilor
oculari.
OFTALMOGIR, adj. / ophtalmogyre, adj. / oph-thalmogyric.
[Gr. ophthalmos = ochi; lat. gyrare = a `ntoarce `n cerc, de la lat.
gyrus, gr. gyros = cerc.] Sin.: oculogir (v.).
OFTALMOLOGIE, s. f. / ophtalmologie, s. f. / ophthalmology.
[Gr. ophthalmos = ochi; logos = [tiin]\.] Specialitate medical
având ca scop studiul, diagnosticul [i tratamentul afec]iunilor ochiului [i anexelor acestuia.
OFTALMOMALACIE, s. f. / ophtalmomalacie, s. f. / ophthalmomalacia.
[Gr. ophthalmos = ochi; malakia = înmuiere, de la
malakus = moale.] Atrofie a ochiului caracterizat prin hipotonie accentuat\, cu diminuarea globului ocular. O. este întotdeauna
consecutiv unei alte boli, de regul de natur inflamatorie.
OFTALMOMETRIE, s. f. / ophtalmométrie, s. f. / ophthalmometry.
[Gr. ophthalmos = ochi; me-tron = m\sur\.] Determinarea
instrumental a indicilor de refrac]ie de la nivelul diverselor medii a-le ochilor [i, în special, a *astigmatismului corne-an. Sin.:
keratometrie.
OFTALMOMIAZ|, s. f. / ophtalmomyase, s. f. / ophthalmomyasis.
[Gr. ophthalmos = ochi; myio = musc\; -azã.] Infestare a
ochiului sau a anexelor sale cu larve ale unor insecte *diptere (mu[te).
OFTALMOMICOZ|, s. f. / ophtalmomycose, s. f. / ophthalmomycosis, oculomycosis.
[Gr. oph-thalmos = ochi; mykes, myketos
= ciuperc\; -ozã.] *Micoz a ochiului [i a anexelor sale.
OFTALMOPLASTIE, s. f. / ophtalmoplastie, s. f. / ophthalmoplasty.
[Gr. ophthalmos = ochi; plastos = modelat, de la plassein =
a forma, a modela
.] Interven]ie de chirurgie plastic asupra globului ocular sau/[i a anexelor acestuia.
OFTALMOPLEGIE, s. f. / ophtalmoplégie, s. f. / ophthalmoplegia.
[Gr. ophthalmos = ochi; plege = lovitur\.] Paralizia unuia sau
mai multor mu[chi motori ai globului ocular. Forme: 1)
O. exoftalmic\ apare în cursul exoftalmiei basedowiene. 2) O. extern\,
paralizia mu[chilor motori extraoculari. 3)
O. intern\, prin leziuni în nucleii de origine ai nervilor oculomotori. 4) O. progresiv\, v.
boal Grae-fe. V. [i `n continuare.
OFTALMOPLEGIE EXTERN| NUCLEAR| PROGRESIV| / ophtalmoplégie ex terne nucléaire progressive / nuclear progressive
ophthalmo-plegia. Sin.: boal Graefe (v.).
OFTALMOPLEGIE PSEUDONUCLEAR| / ophtal-moplégie pseudonucléaire / pseudonuclear ophthalmoplegia. Sin.: sindrom
Tilling-Wernicke (v.).
OFTALMOPLEGIE SUPRANUCLEAR| PROGRESIV| / ophtalmoplégie s upranucléaire progressive / progressive supranuclear
palsy. Sin.: sindrom Steele-Richardson-Olzewski (v.).

558. 558
OFTALMORAGIE, s. f. / ophtalmorragie, s. f. / ophtalmorrhagia. [Gr. ophthalmos = ochi; rheg-nynai = a ]â[ni, a izbucni.]
Hemoragie ocular\.
OFTALMOSCOP, s. n. / ophtalmoscope, s. m. / ophthalmoscope.
[Gr. ophthalmos = ochi; sko-pos = observator, de la skopein
= a vedea, a examina
.] Instrument pentru examinarea interiorului ochiului, îndeosebi a *fundului de ochi. Const dintr-o oglind cu
un orificiu central, prin care examinatorul prive[te în interiorul ochiului. Ochiul este iluminat prin lumina reflectat de oglind\, care
revine spre ochiul examinatorului prin orificiul oglinzii. V. [i oftalmoscopie.
OFTALMOSCOPIE, s. f. / ophtalmoscopie, s. f. / ophthalmoscopy.
[Gr. ophthalmos = ochi; sko-pia = examinare, de la skopein
= a vedea, a examina
.] Metod care permite, datorit transparen]ei mediilor oculare, observarea direct a retinei, a papilei nervului
optic [i par]ial a coroidei, fiind posibil\, de asemenea, aprecierea transparen]ei mediilor. O. permite aprecierea sistemului vascular
retinian [i, prin compara]ie, a celui cerebral, e-xamenul *fundului de ochi furnizând informa]ii u-tile, `n afara oftalmologiei, `n
neurologie, ca [i `n cazul unor boli cu r\sunet local, cum este hiper-tensiunea arterial\. Examenul oftalmoscopic poa-te fi direct,
indirect sau stereoscopic, când se ob-]ine o imagine tridimensional\. V. [i oftalmoscop.
OFTALMOTOMIE, s. f. / ophtalmotomie, s. f. / ophthalmotomy.
[Gr. ophthalmos = ochi; tome = t\iere, sec]iune, de la temnein =
a t\ia
.] Incizie chirurgical la nivelul globului ocular.
OFTAT, s. n. / soupir, s. m. / sigh.
[Neogr. ahti = dorin] arz oare.] Inspira]ie brusc [i profund\, care întrerupe ritmul normal
respirator; se înso-]e[te de nelini[te, uneori de senza]ie de lips de aer. Exprim dereglarea nervoas a respira]iei, "sindromul
suspinului” fiind o form a nevrozei respiratorii.
OGLIND|, s. f. / miroir, s. m. / mirror.
[Sl. oglendati = a se oglindi.] Suprafa] lucioas\, plan sau sferic\, cu proprietatea de a
reflecta lumina: 1)
O. dentar\ are un mâner metalic [i o oglind rotund de 1,5-3 cm diametru. 2) O. frontal\, în otorinolaringologie,
plan\, cu un orificiu central [i o surs de lumin reflectat în cavit\]ile organelor studiate. 3)
O. laringian\, cu care se face
examinarea indirect a laringelui. 4)
O. de schiascopie, plan sau concav\, pentru examinarea refrac]iei.
OIDIOMICOZ|, s. f. / oïdiomycose, s. f. / oidio-mycosis.
[Lat. oidium, din gr. oon = ou; gr. mykes, myketos = ciuperc\.] Sin.:
candidoz (v.).
OLECRAN, s. n. / olécrâne, s. m. / olecranon. NA: olecranon.
[Gr. olekranon = cot, de la olene = cot, kranion = craniu, cap.] V.
cubitus, tab. a-nat. - oase.
OLEOM, s. n. / oléome, s. m. / oleoma, oil gra-nuloma.
[Lat. oleum = ulei; -oma.] Nodul sau placard intradermic [i hipodermic
rezultat consecutiv introducerii în piele a unui corp gras care nu se resoarbe [i care induce o reac]ie de corp str\-in. }esutul de
reac]ie se poate extinde de-a lungul anilor [i poate eventual s ulcereze. O reac]ie a-sem oare poate fi determinat de
substan]e macromoleculare [i siliconi.
OLEOTORAX, s. n. / oléothorax, s. m. / oleo-thorax.
[Lat. oleum = ulei; lat. thorax, -icis, gr. thorax, -akos = torace.]
Injectarea unei substan]e uleioase intrapleural, în cursul *pneumotoraxului terapeutic. Scop: reducerea revsatului [i împiedicarea
simfizei.
OLFACTOMETRIE, s. f. / olfactométrie, s. f. / olfactometry.
[Lat. olfactus = miros; gr. metron = m\sur\.] Determinarea gradului
de sensibilitate a sim]ului mirosului.
OLFAC}IE, s. f. / olfaction, s. f. / olfaction.
[Lat. olfactus = miros.] 1) Func]ionarea aparatului olfactiv. V. odorat. 2) Denumire
generic pentru pro-cesele neurochimice care stau la baza sim]ului mirosului. 3)
O. hematogen\, perceperea mirosurilor unor
substan]e introduse în circula]ia sanguin\. 4)
O. retrograd\, perceperea mirosurilor de o-rigine endogen\.
OLIGOAMNIOS, s. n. / oligoamnios, s. m. / oligo-hydramnios.
[Gr. oligos = pu]in; amnion = mem-bran a f ului.] Existen]a unei
cantit\]i de lichid amniotic sub 200 ml. Adesea coexist cu malfor-ma]ii fetale, na[terea fiind prelungit\. Sin.: oligohidramnios.
OLIGO-ANURIE, s. f. / oligo-anurie, s. f. / oligo-anuria.
[Gr. oligos = pu]in; an - priv.; ouron = u-rin\.] Diminuarea extrem a
*diurezei, la limita su-primii totale a acesteia.
OLIGOASTENOSPERMIE, s. f. / oligoasthéno-spermie, s. f. / oligoasthenospermia.
[Gr. oligos = pu]in; asthenos = f putere,
de la
a - priv., sthenos = for]\, putere; sperma, -atos = s\mân-]\.] *Oligospermie asociat cu diminuarea mobili-t\]ii
*spermatozoizilor [i a duratei de via] a acestora.
OLIGOCITEMIE, s. f. / oligocytémie, s. f. / cyto-penia.
[Gr. oligos = pu]in; kytos = celul\; hai-ma, -atos = sânge.] Diminuarea
numului de eritrocite [i de leucocite din sânge. Uneori, termenul este utilizat (incorect) cu sensul de sc\dere a volumului e-
ritrocitar total.
OLIGODENDROCIT, s. n. / oligodendrocyte, s. m. / oligodendrocyte.
[Gr. oligos = pu]in; den-dron = arbore; kytos = celul\.]
Sin.: oligodendro-glie (v.).
OLIGODENDROGLIE, s. f. / oligodendroglie, s. f. / oligodendroglia.
[Gr. oligos = pu]in; dendron = arbore; glia = clei.] Celul de
suport, mic\, situat în jurul neuronilor, între fibrele nervoase (sa-teli]i perineurali) [i în lungul vaselor de sânge (sa-teli]i
perivasculari). Sin.: oligodendrocit.
OLIGODENDROGLIOM, s. n. / oligodendrogli-ome, s. m. / oligodendroglioma.
[Gr. oligos = pu]in; dendron = arbore; glia = clei;
-
oma.] For-m de *gliom cu evolu]ie frecvent malign\. Anatomopatologic, este format din celule mici, cu nucleu rotund
(asem oare *oligodendrogliilor). Localizarea de predilec]ie este reprezentat de *lobul parietal.
OLIGODINAMIC, adj. / oligodynamique, adj. / oli-godynamic.
[Gr. oligos = pu]in; dynamis = for]\.] Care este activ `n cantit\]i
foarte mici. Termenul este folosit `ndeosebi cu referire la ionii metalelor grele (Hg
2+
, Ag
+
), pentru a descrie efectul toxic al acestora
asupra celulelor organismului.
OLIGODIPSIE, s. f. / oligodipsie, s. f. / oligodip-sia.
[Gr. oligos = pu]in; dipsa = sete.] Sc\dere normal a senza]iei de sete.
OLIGODON}IE, s. f. / oligodontie, s. f. / oligo-dontia.
[Gr. oligos = pu]in; odous, odontos = dinte.] Absen]a mai multor din]i,
asociat sau nu cu *displazie ectodermic ereditar\, manifestat îndeosebi prin *hipotricoz [i *hipohidroz\.
OLIGOELEMENT, s. n. / oligo-élément, s. m. / trace element.
[Gr. oligos = pu]in; lat. elemen-tum = element.] Denumire dat
anumitor metale [i metaloide a cor prezen]\, în cantit\]i extrem de mici, este indispensabil în ra]ia alimentar\. Enu-merarea o.:
fier, zinc, cupru, cobalt, crom, staniu, mangan, molibden, nichel, vanadiu, siliciu, fluor, iod, seleniu.
OLIGOFAGIE, s. f. / oligophagie, s. f. / oligophagia.
[Gr. oligos = pu]in; phagein = a mânca.] Diminuare anormal a *alimenta]iei.
OLIGOFRENIE, s. f. / oligophrénie, s. f. / oligophrenia.
[Gr. oligos = pu]in; phren, phrenos = spirit, minte.] Oprirea sau
insuficienta dezvoltare a facult\]ilor mentale. Are trei stadii: *debilitate mental\, *imbecilitate [i *idio]ie. Tipuri de o.: *
o. fenilpiruvic\;
*
o. polidistrofic\.
OLIGOFRENIE FENILPIRUVIC| / oligophrénie phénylpyruvique / phenylketonuria. Sin.: fenil-cetonurie (v.).
OLIGOFRENIE POLIDISTROFIC| / oligophrénie polydystrophique / polydystrophic oligophre-nia. Sin.: boal Sanfilippo (v.).
OLIGOHIDRAMNION, s. n. / oligohydramnion, s. m. / oligohydramnion.
[Gr. oligos = pu]in; hydor, hydatos = ap\; amnion =
membran a f ului
.] Sin.: oligoamnios (v.).
OLIGOMENOREE, s. f. / oligoménorrhée, s. f. / oligomenorrh(o)ea.
[Gr. oligos = pu]in; men, menos = lun\; rhoia = curgere, de
la
rhein = a curge.] Diminuarea frecven]ei [i/sau a volumului menstrelor.
OLIGOMER, s. m. / oligomère, s. m. / oligomer.
[Gr. oligos = pu]in; meros = parte.] Molecul pro-teic alc uit din mai multe
subunit\]i, reprezentate de lan]uri polipeptidice legate între ele prin leg uri non-covalente sau covalente. O. sunt denumi]i în
func]ie de numul subunit\]ilor: dimeri, trimeri, tetrameri, pentameri etc.
OLIGONUCLEOTID, s. n. / oligonucléotide, s. m. / oligonucleotide.
[Gr. oligos = pu]in; lat. nucle-us = sâmbure, nucleu.] Secven]
scurt sintetic de ADN utilizat ca *sond sau *amors în cursul reac]iilor de *hibridare molecular\. V. [i amors\.

559. 559
OLIGONUCLEOTID ANTISENS / oligonucléotide antisens / antisense oligonucleotide. *Oligonu-cleotid care blocheaz sinteza
proteinelor oprind traducerea ARN mesager `n proteine. Acest termen provine din denumirea
sens a ARN mesager normal. O. a.
se g\sesc la *procariote, sau sunt sintetizate `n scop terapeutic.
OLIGOPEPTID, s. n. / oligopéptide, s. m. / oligo-peptid.
[Gr. oligos = pu]in; peptos = copt, digerat, de la pepsein = a g i.]
*Peptid care include un num mic de aminoacizi (sub 10).
OLIGOPNEE, s. f. / oligopnée, s. f. / oligo-pn(o)ea.
[Gr. oligos = pu]in; pnoia = respira]ie, de la pnein = a respira.] Diminuare
global a *ventila]iei pulmonare. Poate fi consecin]a unei afec]iuni a centrilor nervo[i respiratori, a mu[chilor sau a scheletului
toracic, a unui epan[ament pleural masiv sau a unei obezit\]i marcate. O. provoac *hipercapnie.
OLIGOSPERMIE, s. f. / oligospermie, s. f. / oligo-spermia.
[Gr. oligos = pu]in; sperma, -atos = s\mân]\.] 1) Sc\derea numului
spermatozoizilor în ejaculat. 2) Cantitate mic de ejaculat, prin sc\-derea secre]iei prostatice. V. [i prostat\.
OLIGOTROFIE, s. f. / oligotrophie, s. f. / oligo-trophy.
[Gr. oligos = pu]in; trophe = hran\, nu-tri]ie.] *Nutri]ie deficient\.
OLIGOZAHARIDE, s. n. pl. / oligosaccharides, s. m. pl. / oligosaccharides.
[Gr. oligos = pu]in; lat. saccharum, gr. sakkharon
= zah
.] Compus glucidic alc uit dintr-un num mic de unit\]i mo-nozaharidice.
OLIGOZAHARIDOZ|, s. f. / oligosaccharidose, s. f. / oligosaccharidosis.
[Gr. oligos = pu]in; lat. saccharum, gr. sakkharon =
zah;
-ozã.] Denumire generic pentru un grup de boli ereditare cauzate de un deficit enzimatic [i caracterizate prin eliminare
urinar permanent de *oligozahari-de. Sunt cuprinse o serie de boli ca *manozidoza, *fucozidoza, *sialidozele, alte afec]iuni din
acest grup fiind `n curs de descriere. Simptomele clinice sunt analoge celor din *mucopolizaharidoze, dar mai discrete.
OLIGURIE, s. f. / oligurie, s. f. / oliguria.
[Gr. oli-gos = pu]in; ouron = urin\.] Diminuarea cantit\]ii de urin emis în 24 de ore
(sub 800 ml). Mecanisme: 1) sc\derea filtratului glomerular; 2) cre[-terea reabsorb]iei tubulare; 3) blocarea par]ial a scurgerii
urinii spre vezic\.
OLIVAR, adj. / olivaire, adj. / olivary.
[Lat. oli-varius = de m\sline, de la oliva = m\slin\.] 1) Care are forma unei olive, a unei
m\sline. 2) Care se raporteaz la *oliva bulbar\. Ex.: fascicul o.
OLIV|, s. f. / olive, s. f. / olive. NA: oliva.
[Lat. oliva = m\slin\.] Forma]iune anatomic proeminent [i rotunjit\. O. bulbar\: fiecare
din cei doi nuclei cenu[ii ai bulbului, în conexiune cu c\ile vestibulare [i cerebeloase.
O. cerebeloas\, sin.: nucleu dentat (v.).
OMARTRIT|, s. f. / omarthrite, s. f. / omarthritis.
[Gr. omos = um; arthron = articula]ie; -itã.] Inflama]ie a articula]iei scapulo-
humerale (um).
OMARTROZ|, s. f. / omarthrose, s. f. / omarthri-tis.
[Gr. omos = um; arthron = articula]ie; -ozã.] Artroz a articula]iei umului.
OMBILIC, s. n. / ombilic, s. m. / umbilicus, navel. NA: umbilicus.
[Lat. umbilicus = buric.] Cicatrice care se formeaz dup
c\derea *cordonului ombilical, situat la mijlocul peretelui abdominal, marcând locul unde se afl orificiul prin care treceau `nainte
de na[tere organele care legau f ull la *placent\. Pop.: buric.
OMBILICARE, s. f. / ombilication, s. f. / umbilica-tion.
[Lat. umbilicus = buric.] 1) Adâncitur în form de *ombilic. 2) Procesul de
formare a unei depresiuni, de form asem oare ombilicului, în vârful unei papule, vezicule sau pustule.
O. mamelonului,
reprezint înfundarea mamelonului în areola sânului.
OMBILICOPORTOGRAFIE, s. f. / ombilicoporto-graphie, s. f. / umbilicoportography.
[Lat. um-bilicus = buric; porta = poart\; gr.
graphein = a scrie.] Examen radiografic al sistemului port dup injectarea unui produs de contrast iodat hidrosolubil cu ajutorul
unei sonde introduse la nivelul venei ombilicale, dup denudarea [i recanalizarea acesteia.
OMENTAL, adj. / omental, -ale, -aux, adj. / omen-tal.
[Lat. omentum = membran care `nf\[oar intestinele.] Care are rela]ie cu
*epiploonul.
OMENTIT|, s. f. / omentite, s. f. / omentitis.
[Lat. omentum = membran care `nf\[oar intestinele; -itã.] Inflama]ie a
*epiploonului.
OMENTECTOMIE, s. f. / omentectomie, s. f. / omentectomy.
[Lat. omentum = membran care `nf\[oar intestinele; gr. ektome =
excizie
.] Rezec]ia chirurgical a *marelui epiploon, par]ial sau total\.
OMENTOPEXIE, s. f. / omentopexie, s. f. / omen-topexy.
[Lat. omentum = membran care `nf\[oa-r intestinele; gr. pexis =
fixare
.] Fixarea chirurgical a *marelui epiploon la peretele abdominal, în scopul creii unei anastomoze venoase porto-cave.
OMENTOPLASTIE, s. f. / omentoplastie, s. f. / omentoplasty.
[Lat. omentum = membran care `nf\[oar intestinele; gr. plastos =
modelat, de la
plassein = a forma, a modela.] Denumire generic a procedeelor prin care *marele epiploon este utilizat ca material
în chirurgia abdominal sau în chirurgia plastic\. Sin.: epiploplastie.
OMENTOTOMIE, s. f. / omentotomie, s. f. / o-mentotomy.
[Lat. omentum = membran care `n-f\[oar intestinele; gr. tome =
t\iere, sec]iune, de la
temnein = a t\ia.] Incizie a *marelui epiploon, pentru a crea o cale de acces spre cavitatea situat posterior
epiploanelor.
OMENTUM, s. n. / omentum, s. m. / omentum. NA: omentum.
[Lat. omentum = membran care `nf\[oar intestinele.] Sin.:
epiploon (v.).
OMEPRAZOL, s. n. / oméprazole, s. m. / ome-prazole. (DCI) Substan] care ac]ioneaz ca inhibitor specific al pompei de protoni
(H
+
/K
+
-ATP-az\ astfel o puternic suprimare a secre]iei acide, motiv pentru
care este utilizat în tratamentul ulcerelor gastroduodenale evolutive.
OMFALECTOMIE, s. f. / omphalectomie, s. f. / omphalectomy.
[Gr. omphalos = ombilic; ekto-me = excizie.] În cura herniei
ombilicale, opera]ie prin care se extirp sacul herniar [i înveli[urile sale dup reducerea con]inutului în cavitatea abdominal\.
OMFALIT|, s. f. / omphalite, s. f. / omphalitis.
[Gr. omphalos = ombilic; -itã.] Infec]ie a *ombilicului produs în perioada de
cicatrizare a acestuia, deci în perioada neonatal\. Este aproape întotdeauna consecin]a absen]ei asepsiei în momentul ligaturii
cordonului la na[tere sau în cazul pansamentelor ulterioare.
OMFALOCEL, s. n. / omphalocèle, s. f. / ompha-locele.
[Gr. omphalos = ombilic; kele = hernie, tumor\.] V. hernie ombilical\.
OMFALOMEZENTERIC, adj. / omphalo-mésenté-rique, adj. / omphalomesenteric, omphalome-saraic.
[Gr. omphalos = ombilic;
mesos = la mijloc; enteron = intestin.] Care apar]ine atât ombilicului, cât [i mezenterului. Ex.: circula]ie o. (sau vitelin\
(la embrion).
OMNIPRACTICIAN, s. m. / omnipraticien, s. m. / general practitioner.
[Lat. omnis = orice, `n totalitate; gr. praktike = practic\, de
la
prattein = a ac]iona.] Medic practician, denumit mai frecvent medic de medicin general\, generalist sau medic de familie.
Reprezint pilonul asisten]ei medicale primare. Sin.: generalist.
OMODINIE, s. f. / douleur scapulaire / omodynia.
[Gr. omos = um; odyne = durere.] Sin.: scapulo-dinie (v.).
OMOGENAT, s. n. / homogènate, s. m. / homo-genate.
[Gr. homos = acela[i; genos = origine.] Preparat tisular format din
fragmente celulare rezultate `n urma distrugerii membranelor citoplasmatice [i ale organitelor intracelulare prin intermediul unei
lame metalice ascu]ite care se rote[te cu frecven] mare (dispozitivul utilizat fiind numit *omogenizator Potter).
OMOGENIZATOR POTTER / appareil de Potter / Potter’s homogenizer. Aparat folosit pentru distrugerea netraumatizant a
]esuturilor, `n vederea separii componentelor lor celulare. Este alc uit dintr-un tub `ngust de sticl [i un piston ac]ionat de un
motor cu tura]ie mare. Pistonul se afund progresiv `n interiorul tubului, determinând distrugerea celulelor, dar nu [i a
componentelor intracelulare (nuclee, mitocondrii).Organitele vor putea fi ulterior separate prin *ultracentrifugare.
OMOLOG, adj. / homologue, adj. / homologous.
[Gr. homologos = `n armonie, de la homos = acela[i, logos = raport, rela]ie.] 1)
În anatomia comparat\, despre p]ile corpului care corespund la diferite specii. Ex.: membrele anterioare ale mamiferelor sunt o.
Sin.: homeomorf. 2) În imunologie, despre ]esuturile, celulele, serul sanguin etc. apar]inând unui individ de aceea[i specie, dar din-
tr-o linie diferit (deci, cu un patrimoniu genetic di-ferit) celei a subiectului considerat. Sin.: alogenic.

560. 560
OMOLOGIE, s. f. / homologie, s. f. / homology. [Gr. homologos = `n armonie, de la homos = acela[i, logos = raport, rela]ie.]
Similitudine a sec-ven]elor primare de aminoacizi ale unor proteine sau a secven]elor de baze ale unor gene. O. pot semnifica o
origine comun în cursul evolu]iei. În cazul proteinelor, acelea[i o. pot sugera o origine genetic comun sau, eventual, func]ii
similare.
OMONIM, adj. / homonyme, adj. / homonymous.
[Lat. homonymus = omonim, din gr. homos = acela[i, onyma =nume.] ~n afar
de semnifica]ia din limbajul comun: despre o leziune sau o tulburare care afecteaz dou organe situate de aceea[i parte, adic\,
ambele la dreapta sau la stânga fa] de planul median.

OMOPLAT, s. n. / omoplate, s. f. / scapula. [Gr. omoplate = omoplat.] Sin.: scapula (v.).
OMU{OR, s. n. / luette du voile du palais / pen-dulous palate. NA: uvula palatina.
[Lat. homo, -inis = om; -u[or.] Sin. pop pentru
luet (v.).
ONANIE, s. f. / onanisme, s. m. / onanism, coitus interruptus.
[Onan = personaj biblic, fiul lui Iuda, cuia i se atribuie aceast
pl\cere sexual solitar (Biblia; Geneza, XXXVIII, 9)
.] Var.: onanism. Sin.: masturba]ie (v.). O. conjugal\: coitul incomplet.
ONANISM. Var. pentru onanie (v.).
ONCOCERCOM, s. n. / onchocercome, s. m. / onchocercoma.
[Gr. onkos = curbur\, cro[et; kerkos = coad\; -oma.] Nodul
indolor, neaderent la piele, dur, de consisten] fibroas [i lipsit de reac]ie inflamatorie. De obicei multiplu, con]ine cel pu]in un
mascul [i o femel de
Onchocerca volvulus. V. oncocercoz\.
ONCOCERCOZ|, s. f. / onchocercose, s. f. / on-chocerciasis, onchocercosis.
[Gr. onkos = cur-bur\, cro[et; kerkos = coad\; -
ozã.] Boal parazitar cauzat de o filarie, oncocercul (Oncho-cerca volvulus), observat în Africa [i în America Central\. Se
caracterizeaz prin noduli subcuta-na]i de mici dimensiuni, ce con]in viermi parazi]i, printr-o erup]ie pruriginoas (râie filarian\
prin leziuni oculare. Sin.: boal Robles.
ONCOCIT, s. n. / oncocyte, s. m. / oncocyte.
[Gr. onkos = mas\, tumor\; kytos = celul\.] Celul epi-telial glandular
caracterizat printr-un nucleu mic, dens [i o citoplasm acidofil\, foarte bogat în *mitocondrii, observabile `n microscopie electro-
nic prin transmisie.
ONCOCITOM, s. n. / oncocytome, s. m. / onco-cytoma.
[Gr. onkos = mas\, tumor\; kytos = ce-lul\; -oma.] Neoplasm benign
format electiv din oncocite. O. se poate localiza `ndeosebi la nivelul tiroidei, glandelor salivare, bronhiilor [i rinichilor.
ONCOGEN, adj. / oncogène, adj. / oncogenic.
[Gr. onkos = mas\, tumor\; gennan = a produce.] Sin.: cancerigen (v.). Ex.: virus o.
ONCOGEN|, s. f. / oncogène, s. m. / oncogene.
[Gr. onkos = mas\, tumor\; genos = neam, urma[, genera]ie sau gennan = a
produce
.] Una din numeroasele gene care, `n anumite circumstan]e, mai ales consecutiv unor modifici calitative (*muta]ie) sau
cantitative (dereglare, hiperexpresie) particip la una dintre etapele transformii celulare maligne. Se deosebesc:
o. virale [i o.
celulare
. O. virale (v-onc) sunt prezente în *retrovirusuri. O. celulare (c-onc) reprezint forme mutante ale unei gene normale
(*protooncogene) implicate în controlul cre[terii sau al diviziunii celulare. Au fost descrise numeroase o., stabilindu-se mijloacele
de identificare ale acestora, ca [i o serie de cancere asociate (sau posibil asociate) cu o anumit o. V. [i antioncogen\.
ONCOGENEZ|, s. f. / oncogenèse, s. f. / onco-genesis.
[Gr. onkos = mas\, tumor\; genesis = producere, de la gennan = a
produce
.] V. cancero-genez\.
ONCOGRAF, s. n. / oncographe, s. m. / onco-graph.
[Gr. onkos = mas\, tumor\; graphein = a scrie.] Aparat pentru m\surarea
varia]iilor de volum ale unui organ oarecare, ca urmare a modificilor sale vasculare.
ONCOLIPID, s. n. / oncolipide, s. m. / oncolipid.
[Gr. onkos = mas\, tumor\; lipos = gr\sime.] Denumire generic pentru
lipoproteinele, cu struc-tur variat\, neindividualizat\, decelate în serul sanguin provenind de la unii pacien]i afecta]i de un cancer.
ONCOLOGIE, s. f. / oncologie, s. f. / oncology.
[Gr. onkos = mas\, tumor\; logos = [tiin]\.] Domeniu al medicinii care se ocup
cu studiul tumorilor maligne. Se disting:
o. general\, care cuprinde descrierea biologiei moleculare a cancerului, ca [i principiile de
diagnostic [i tratament, [i
o. clinic\, adic aplica]iile o. generale `n diferite specializi medicale [i chirurgicale.
ONCOSTATIC, adj. / oncostatique, adj. / onco-static.
[Gr. onkos = mas\, tumor\; statikos = care opre[te, de la istanoi = a plasa,
a face s ]in\
.] Despre un agent fizic sau chimic (medicament) care opre[te evolu]ia unei tumori.
ONCOTIC, adj. / oncotique, adj. / oncotic.
[Gr. onkos = mas\, tumor\.] V. presiune oncotic\.
ONCOVIRUS, s. n. / oncovirus, s. m. / oncovirus.
[Gr. onkos = mas\, tumor\; lat. virus = venin, otrav\.] Virus din familia
*
Retroviridae, alc uind o subfamilie care include virusurile tumorii mamare la [oarece (virusul Bitner), ale leucemiilor [i sar-
coamelor aviare (sarcomul Rous), ale leucemiilor [i sarcoamelor de la [oarece, pisic\, babuin, gibon (virusul Raucher, virusul
Moloney). O. exist sub dou sti: 1)
Virus cu genom ARN, cu anvelop [i infec]ios. 2) Provirus integrat în ADN-ul cromozomial al
celulei infectate [i transmis ase-menea unei gene celulare.
ONC}IUNE, s. f. / onction, s. f. / unction, inunc-tion.
[Lat. unctio, -onis = ungere, de la ungere = a unge.] Ac]iune de ungere cu
un ulei, o pomad\, o alifie.
ONICATROFIE, s. f. / onycatrophie, s. f. / onyca-trophia.
[Gr. onyx, onykhos = unghie; a - priv.; trophe = hran\, nutri]ie.]
Sub]ierea unghiei, care ia un aspect papiraceu, cu suprafa]a ondulat\.
ONICODISPLAZIE, s. f. / onychodysplasie, s. f. / onychodysplasia.
[Gr. onyx, onykhos = unghie; dys = greu, dificil; plasis =
modelare, de la
plas-sein = a forma, a modela.] Hipoplazie sau absen] a unghiilor mâinilor [i picioarelor, `n cadrul *sin-dromului
unghii-rotule.
ONICODISTROFIE, s. f. / onychodystrophie, s. f. / onychodystrophy.
[Gr. onyx, onykhos = unghie; dys = greu, dificil; trophe =
hran\, nutri]ie
.] *Distrofie a unghiilor care poate apare fie ca un defect congenital, fie care a urmare a altor boli dobândite.
ONICOFAGIE, s. f. / onychophagie, s. f. / ony-chophagy.
[Gr. onyx, onykhos = unghie; pha-gein = a mânca.] Tic nervos, mai
fercvent la copii, de roadere continu a unghiilor.
ONICOGRIFOZ|, s. f. / onychogryphose, s. f. / onychogryposis.
[Gr. onyx, onykhos = unghie; fr. griffe, din fr. veche grif =
lab\; -
ozã.] Cre[tere anormal a unghiilor, care se curbeaz u[or posterior sau anterior. Se observ la degetele picioarelor,
`ndeosebi la vârstnici, dar [i `n *nevrite sau `n cazul prezen]ei *varicelor. Sin.: onicogripoz\.
ONICOGRIPOZ|, s. f. / onychogrypose, s. f. / onychogryposis.
[Gr. onyx, onykhos = unghie; gr. gryposis = `ndoire, `ncovoiere; -
ozã.] Sin.: onicogrifoz (v.).
ONICOLIZ|, s. f. / onycholyse, s. f. / onycho-lysis.
[Gr. onyx, onykhos = unghie; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.]
Dezlipire spontan a unghiei din patul s\u. Form profesional\: o. semilunar a sp\l oreselor.
ONICOMICOZ|, s. f. / onychomycose, s. f. / ony-chomycosis.
[Gr. onyx, onykhos = unghie; my-kes, myketos = ciuperc\; -
ozã.] Leziune produs la nivelul unghiilor de o ciuperc parazit\, fie A-charion schoenleinii, fie un Trichophyton.
ONICOPATIE, s. f. / onychopathie, s. f. / onycho-pathy.
[Gr. onyx, onykhos = unghie; pathos = boal\.] Termen generic pentru
orice boal a unghiilor. V. [i onicoz\.
ONICOREXIS, s. n. / onychorrhexis, s. f. / ony-chorrhexis.
[Gr. onyx, onykhos = unghie; rhexis = ruptur\, destr\mare.]
Fragilitatea [i sub]ierea unghiilor, consecin] a unor fisuri longitudinale prin: traumatisme, îmboln\viri profesionale, ecze-m\,
pelad\.
ONICOSCHIZIE, s. f. / onycoschizie, s. f. / onyco-schizia.
[Gr. onyx, onykhos = unghie; skhisis = despic ur\, de la skhizein =
a despica
.] Decolare sau fisurare a unghiilor.
ONICOZ|, s. f. / onychose, s. f. / onychosis.
[Gr. onyx, onykhos = unghie; -ozã.] Orice tulburare distrofic a unghiilor.
ONIRIC, adj. / onirique, adj. / oniric.
[Gr. oneiros = vis.] Care se afl `n rela]ie cu visele.
ONIRISM, s. n. / onirisme, s. m. / oneirism. [Gr. oneiros = vis; -ism.] Complex de simptome psihice, subacute sau acute, care
apar într-un context de *confuzie mental\. Se caracterizeaz prin *halucina]ii: vizuale, ale sensibilit\]ii generale sau la nivel

561. 561
muscular (senza]ie de c\dere, de deplasare rapid\ fi provocat de intoxica]ia alcoolic\. Sin.:
delir oniric.
ONIROID, adj. / oniroïde, adj. / oneiroid, oniroid.
[Gr. oneiros = vis; eidos = form\.] Despre o stare psihic\, acut sau subacut\,
apropiat de vis, în-so]it de sc\derea vigilen]ei, în cadrul ceia apar iluzii, halucina]ii pe care subiectul le con[tienti-zeaz\, într-o
atmosfer de angoas [i depersonalizare.
ONIXIS, s. n. / onyxis, s. m. / onyxis.
[Gr. onyx, onykhos = unghie.] Afectare a unghiilor determinat de inflama]ia dermului
subungveal, cel mai frecvent din cauza *dermatofitelor.
ONOMATOMANIE, s. f. / onomatomanie, s. f. / o-nomatomania.
[Gr. onoma, -atos = denumire; mania = nebunie.] Tendin]
obsesiv a unui subiect de a-[i aminti numele tuturor persoanelor pe care acesta le-a v\zut [i le-a cunoscut cândva.
ONTOGENETIC, adj. / ontogénétique, adj. / ontogenetique.
[Gr. on, ontos = fiin]\; gennan = a produce.] Referitor la
*ontogenez\.
ONTOGENEZ|, s. f. / ontogenèse, s. f. / ontoge-ny.
[Gr. on, ontos = fiin]\; genesis = producere, de la gennan = a produce.]
Dezvoltarea individului de la concep]ie pân la maturitate. Etapele o. reproduc în esen] pe cele ale filogeniei. ”Ontogenia repet
filogenia” (Haeckel). Sin.: ontogenie.
ONTOGENIE, s. f. / ontogénie, s. f. / ontogeny.
[Gr. on, ontos = fiin]\; gennan = a produce.] Sin.: ontogenez (v.)
OOCHINET, s. n. / oocinète, s. m. / ookinete.
[Gr. oon = ou; kinetos = mobil, de la kinein = a mi[-ca.] Stadiu în dezvoltarea
parazitului *malariei, du-p fecundarea macrogametului femel de unul din microgame]i. Se petrece în stomacul insectei vectoare
(]ân]ar).
OOCHIST, s. n. / oocyste, s. m. / oocyst.
[Gr. oon = ou; kystis = sac, vezic\.] Stadiu evolutiv din ciclul sporogonic al parazi]ilor din
genul
Plasmodium, caracterizat printr-o forma]iune chistic\, sferic\, refringent\, derivat din zigot [i g\zduit `n stomacul ]ân]arului
anofel. ~n urma fazei trofice de dezintegrare a o. (cu durata de 12-16 zile), se formeaz *sporozoi]i.
OOCIT, s. n. / oocyte, s. m. / ovocyte.
[Gr. oon = ou; kytos = celul\.] Sin.: ovocit (v.).
OOFORECTOMIE, s. f. / oophorectomie, s. f. / oophorectomy.
[Gr. oophoros = ovar, de la oon = ou, pherein = a purta; ektome
= excizie
.] Sin.: ovariectomie (v.).
OOFORIT|, s. f. / oophorite, s. f. / oophoritis.
[Gr. oophoros = ovar, de la oon = ou, pherein = a purta; -itã.] Sin.: ovarit (v.).
OOFOROPEXIE, s. f. / oophoropexie, s. f. / oo-phoropexy.
[Gr. oophoros = ovar, de la oon = ou, pherein = a purta; pexis =
fixare
.] Sin.: ovariopexie (v.).
OOFORORAFIE, s. f. / oophororraphie, s. f. / oo-phororrhaphy.
[Gr. oophoros = ovar, de la oon = ou, pherein = a purta;
rhaphe = sutur\.] Suturarea chirurgical a ovarului.
OOGENEZ|, s. f. / oogenèse, s. f. / oogenesis.
[Gr. oon = ou; genesis = producere, de la gennan = a produce.] Procesul originii,
dezvoltii [i for-mii ovulului [i prepararea sa pentru fecundare.
OPACIFIANT, adj., s. m. / opacifiant, -e, adj., s. m. / contrast medium.
[Lat. opacus = umbrit, `n-tunecos; facere = a face.] 1) Care
produce *opaci-fiere. 2) Sin.: mediu de contrast (v.).
OPACIFIERE, s. f. / opacification, s. f. / opacifi-cation.
[Lat. opacus = umbrit, `ntunecos; facere = a face.] 1) Ac]iunea de
introducere a unei sub-stan]e de contrast, opac la raze X, într-un organ cavitar sau într-un conduct, cu scopul de a le face vizibile
în cursul examenului radiologic. 2) Procesul de modificare a transparen]ei normale a *corneei sau a *cristalinului, ca urmare a unei
leziuni cicatriceale; o. corneei poart nume diferite, în func]ie de întindere [i grosime: albugo, leucom, *nefelion.
OPACITATE, s. f. / opacité, s. f. / opacity.
[Lat. opacitas, -atis = umbr\, `ntunecime, de la opacus = umbrit, `ntunecos.] 1)
Caracteristica unui corp sau a unui mediu de a fi impenetrabil la trecerea luminii sau a altor radia]ii. 2) În radiologie, zon\ dens
care corespunde proiec]iei unui ]esut la nivelul cuia razele X sunt total sau par]ial absorbite, în compara]ie cu zonele vecine. Ex.:
o. pulmonar\.
OPALESCENT, adj. / opalescent, -e, adj. / opalescent.
[Lat. opalus = opal, piatr semipre]ioas cu luciu sticlos, incolor sau variat
colorat\
.] Despre un mediu, de obicei lichid, care are un aspect l\ptos sau ro[cat când este privit prin transparen] [i alb\strui
când este observat lateral. Ex.: ser o.
OP|RIRE, s. f. / echauffure, s. f. / diaper rush.
[Bulg. oparja, sârb\, croat opariti = a opi.] Arsur provocat de lichide fierbin]i
sau de vapori supraînc\lzi]i.
OPERATOR, s. m. / opérateur, s. m. / operator.
[Lat. operator, -oris = lucr or, de la operari = a lucra [i opus, operis =
munc\, lucrare
.] Gen coordonatoare care, asociat cu genele de structur\, constituie *operonul.
OPERA}IE, s. f. / opération, s. f. / operation.
[Lat. operatio, -onis = lucrare, opera]ie, de la o-perari = a lucra [i opus, operis =
munc\, lucrare
.] Orice interven]ie chirurgical practicat pe un pacient, cu ajutorul unor instrumente, dup o incizie care permite o
cale de acces în câmpul operator. Se numesc, de asemenea, o., diferitele variante operatorii, care sunt de fapt tehnici sau
procedee. Ex.: 1)
O. radical\, rezec]ie extensiv a ]esuturilor, de ex. pentru extirparea total a unei tumori maligne. 2) O.
exploratorie
, incizie într-o anumit arie a corpului în scopul c\utii cauzei unor simptome.
OPERA}IE ALBEE.
[Fred Houdlett Albee, chirurg american, New York, 1876-1945.] O. practicat pentru anchiloza [oldului.
OPERA}IE BABCOCK.
[William Wayne Bab-cock, chirurg american, Philadelphia, 1872-1963.] Tehnic de eradicare a venelor
varicoase prin extirparea venei safene.
OPERA}IE BASSINI.
[Eduardo Bassini, chirurg italian, profesor (succesiv) la Pavia, Genova [i Padova 1884-1924.] Repara]ie
plastic a *herniei inghinale.
OPERA}IE BILLROTH.
[Christian Albert Theo-dor Billroth, chirurg german, profesor la Zürich, Viena, 1829-1894.] Rezec]ia
par]ial a stomacului, cu anastomoz la duoden (
Billroth I) sau la je-jun (Billroth II).
OPERA}IE BIRBER-JIANU.
[Birber; Amza Jianu, chirurg român, Bucure[ti, 1881-1959.] Procedeu de esofagoplastie cu
material cutanat.
OPERA}IE BRUNSCHWIG.
[Alexander Brunsch-wig, chirurg american, Chicago, 1901-1969.] Pan-creato-duodenectomie
efectuat în doi timpi.
OPERA}IE CALDWELL-LUC.
[George Walter Caldwell, otolog american, 1834-1918; Henry Luc, otorinolaringolog francez,
Paris, 1855-1925.
] O. de deschidere a sinusului maxilar prin intermediul unei incizii la nivelul fosei supradentare de la nivelul
premolarilor. Se practic `n scopul `ndeptii r\d\cinilor dentare sau a ]esutului anormal de la nivelul sinusului.
OPERA}IE DANIELOPOLU.
[Daniel Danielopolu, fiziolog, farmacolog [i clinician român, profesor de medicin intern la
Bucure[ti, 1884-1955
.] Inter-ven]ie chirurgical efectuat `n scopul suprimii durerilor din *angina pectoral\. Const `n sec]io-na-
rea simpaticului cervical deasupra ganglionului stelat unilateral (stânga) sau bilateral, ca [i a ramurilor destinate inimii ale
simpaticului [i ale pneumogastricului.
OPERA}IE DAVIEL.
[Jaques Daviel, oftalmolog francez, Paris, 1696-1762.] Extrac]ie a *cataractei prin incizia corneei, f
sec]ionarea irisului.
OPERA}IE DRAGSTEDT.
[Lester Reynold Drag-stedt, chirurg american, n. 1893.] Vagotomie bilateral în scopul suprimii
secre]iei gastrice.
OPERA}IE DÜHRSEN.
[Jacobus Alfred Dührsen, ginecolog german, profesor la Berlin, 1862-1933.] Fixarea vaginal a uterului.
OPERA}IE DUPLAY.
[Simon Emmanuel Duplay, chirurg francez, Paris, 1836-1924.] Metod de chirurgie plastic destinat
corectii malforma]iilor congenitale ale penisului (*epispadias sau *hipospadias).
|

562. 562
OPERA}IE ECK / opération de von Eck / Eck’s fistula. [Nikolai von Eck, medic rus, 1849-1917] Tehnic operatorie utilizat pentru
reducerea hipertensiunii portale. Const `n anastomoza termi-no-lateral sau latero-lateral `ntre vena port [i vena cav
inferioar\. ~n clinic se folose[te terme-nul de anastomoz porto-cav\.
OPERA}IE FOTHERGILL.
[William Eduard Fo-thergill, ginecolog englez, Manchester, 1865-1926.] O. pentru corectarea
prolapsului uterin prin fixarea la ligamentele cardinale. Sin.: o. Manchester.
OPERA}IE FRÉDET-RAMSTEDT.
[Pierre Auguste Frédet, chirurg francez, 1870-1946; William Conrad Ramstedt, chirurg
german, profesor la Münster, 1867-1963
.] Incizia chirurgical a sfincterului piloric, efectuat `n scopul corectii stenozei
congenitale a acestuia. Sin.: o. Ramstedt.
OPERA}IE FREYER.
[Sir Peter Johnston Freyer, chirurg militar englez, 1851-1921.] Metod chirurgical care const `n
enucleerea suprapubian a prostatei hipertrofiate.
OPERA}IE GONIN.
[Jules Gonin, oftalmolog elve]ian, profesor la Lausanne, 1870-1935.] Termocauterizarea fisurilor retiniene
practicat în cazul *dezlipirii de retin\, prin incizia *sclerei.
OPERA}IE GRIGORIU. *Histeropexie prin includerea corpului uterin în teaca mu[chilor drep]i abdominali.
OPERA}IE GROSS.
[Robert Edward Gross, chirurg american, Boston, n. 1905.] Tehnic chirurgical folosit pentru corectarea
*omfalocelului.
OPERA}IE HALSTED.
[William Steward Hal-sted, chirurg american, Baltimore, 1852-1922] 1) Amputa]ie larg a sânului, cu
abla]ia mu[chilor pectorali [i îndeptarea ganglionilor axilari, în cancerul mamar. 2) Cur radical a *herniei inghi-nale.
OPERA}IE HOLTH.
[Sören Holth, oftalmolog norvegian, Oslo, 1863-1937.] Sin.: iridenclezis (v.).
OPERA}IE IONESCU.
[Thoma Ionescu, chirurg român, profesor la Bucure[ti, 1860-1926.] Histerectomie total lgit\, cu evidare
iliolombopelvia-n\, cu extirparea tuturor grupelor ganglionare [i a ]esutului conjunctiv din pelvis de la aort în jos, în cancerul de
col uterin.
OPERA}IE JUVARA.
[Ernest Juvara, chirurg român, Bucure[ti, 1870-1933.] 1) În subluxa]ia co-xofemural\. 2) Rezec]ia
osteoplastic a genunchiului în tumorile extremit\]ii inferioare a femurului. 3) Osteosintez cu fixator extern Juvara.
OPERA}IE KELLY-KING.
[Joseph Dominic Kelly, otorinolog american, New York, n. 1888; King.] Fixarea chirurgical a
cartilajului sau a mu[chiului aritenoid. Sin.: aritenoidopexie.
OPERA}IE KRASKE.
[Paul Kraske, chirurg german, Freiburg, 1851-1930.] ~ndeptarea coccisu-lui [i a unei p]i din sacrum,
pentru a permite a-bordarea tumorii `n caz de carcinom rectal.
OPERA}IE LAGRANGE.
[Pierre Félix Lagrange, oftalmolog francez, profesor la Bordeaux, 1857-11928.] Sin.:
sclerectoiridectomie (v.).
OPERA}IE LE FORT.
[Léon Clément Le Fort, chirurg [i anatomist francez, 1829-1893.] Tehnic o-peratorie efectuat pentru
corectarea prolapsului uterin. Const `n suturarea pere]ilor anterior [i posterior de-a lungul liniei mediane.
OPERA}IE LORENZ
[Adolf Lorenz, chirug ortoped austriac, Viena, 1854-1946.] O. pentru *luxa]ia congenital a [oldului.
OPERA}IE MACEWEN.
[Sir William Macewen, chirurg englez, Glasgow, 1848-1924.] Sec]ionarea supracondilian a femurului
în
genu valgum.
OPERA}IE MANCHESTER.
[Manchester, ora[ `n Marea Britanie.] Sin.: opera]ie Fothergill (v.).
OPERA}IE McBURNEY.
[Charles McBurney, chirurg american, New York, 1845-1914.] Tehnic operatorie radical pentru cura
*herniei inghinale.
OPERA}IE McGILL.
[Arthur Fergusson McGill, chirurg englez, 1846-1890.] Prostatectomie supra-pubian transvezical\.
OPERA}IE RAMSTEDT.
[William Conrad Ram-stedt, chirurg german, profesor la Munster, 1867-1963.] Sin.: opera]ie Frédet-
Ramstedt (v.).
OPERA}IE TORKILDSEN.
[Arne Torkildsen, neurochirurg norvegian contemporan.] Sin.: ventriculo-cisternostomie (v.).
OPERA}IE TRENDELENBURG.
[Friedrich Tren-delenburg, chirurg german, profesor la Rostock, Bonn [i Leipzig, 1844-1924.]
1)
Interven]ie chirurgical efectuat `n caz de *embolie pulmonar\. 2) Excizie a venelor varicoase.
OPERA}IE WERTHEIM.
[Ernst Wertheim, ginecolog austriac, profesor la Viena, 1864-1920 .] *Histerectomie radical practicat
`n cura chirurgical a carcinomului uterin.
OPERA}IE ZIEGLER.
[Samuel Lewis Ziegler, oftalmolog, Philadelphia, 1861-1925.] Iridectomie în form de "V" pentru formarea
unei pupile artificiale.
OPERCUL, s. n. / opercule, s. m. / operculum. NA: operculum, pl. opercula (2).
[Lat. operculum = capac.] 1) Orice structur
animal destinat acoperirii unei deschideri. 2) În anatomie, punte de substan] alb care acoper sau leag anumite
circumvolu]iuni cerebrale. Ex.:
o. rolandic, care, la extremitatea inferioar a scizurii centrale, reune[te circumvolu]iunile frontal [i
parietal ascendent\.
OPERON, s. m. / opéron, s. m. / operon.
[Lat. operari = a lucra, de la opus, operis = munc\, lucrare; -on.] Totalitatea genelor
structurale a cor expresie fenotipic este controlat de un operator; unitate genetic a cei expresie fenotipic este reglat de un
represor. O. poate con]ine una sau mai multe gene structurale.
OPIACEU, adj. s. n. / opiacé, -e, adj., s. m. / con-taining opium, opiate, n.
[Lat. opium, gr. opion = suc de mac, din gr. opos =
suc
.] (Substan]\ O. pot fi utilizate în terapie.
OPIOID, adj. / opioïde, adj. / opioid.
[Lat. opium, gr. opion = suc de mac, din gr. opos = suc; gr. eidos = form\.] Care se
aseam cu *opiul, care prezint efecte analoge cu ale opiului. Ex.: sub-stan] o., receptor o.
OPIOMANIE, s. f. / opiomanie, s. f. / opiomania.
[Lat. opium, gr. opion = suc de mac, din gr. opos = suc; gr. mania = nebunie.]
Intoxica]ie cronic provocat prin consumul repetat de opiu. V. toxicomanie.
OPISTOGNATISM, s. n. / opisthognathisme, s. m. / opisthognathism.
[Gr. opisthen = `napoi, `n spate; gnathos = falc\, maxilar; -
ism.] Distaliza-rea maxilarului superior, ca urmare a dezvoltii insuficiente.
OPISTOTONUS, s. n. / opisthotonos, s. m. / o-pisthotonos, opisthotonus.
[Gr. opisthen = `napoi, `n spate; tonos = tensiune.]
Contractur a mu[chilor extensori ai trunchiului, consecutiv c\-reia corpul descrie un arc de cerc cu concavitatea posterioar\.
Bolnavul se sprijin pe cap [i c\lcâie. Aceast atitudine se observ în *tetanos.
OPIU, s. n. / opium, s. m. / opium.
[Lat. opium, gr. opion = suc de mac, din gr. opos = suc.] Latex ob]inut prin incizia capsulelor
înc verzi de
Papa-ver somniferum, o specie de mac. Este constituit `n propor]ie de 25 % din alcaloizi, din care dou grupe sunt
farmacologic activi, incluzând morfina (10 %), codeina (0,5 %), tebaina (0,22 %), în primul grup, [i papaverina (10 %), noscapina
(6 %), narceina (0,2 %) în al doilea grup, al benzil-izochi-noleinelor. Poate fi utilizat în form tradi]ional (pudr\, extract, tinctur\,
laudanum) ca antidiareic, antispastic, antitusiv, dar în prezent este înlocuit deoarece este un stupefiant care poate induce
toxicomanie. Var.: opium.
OPIUM. Var. pentru opiu (v.).
OPOTERAPIE, s. f. / opothérapie, s. f. / opothe-rapy.
[Gr. opos = suc; therapeia = tratament, de la therapeuein = a `ngriji.]
Modalitate terapeutic care const în utilizarea unor ]esuturi, organe sau structuri glandulare în stare natural sau sub for-m de
extracte. Termenul este utilizat îndeosebi cu referire la hormonoterapia constitutiv în cazul insuficien]ei tiroidiene.
OPSINE, s. f. pl. / opsines, s. f. pl. / opsins.
[Gr. opsis = vedere, aspect; -inã.] Grup de proteine transmembranare cu M
r de 20-40
kDa care, prin combinarea cu *vitamina A, formeaz molecule sensibile la lumin\. V. rodopsin\.
OPSIURIE, s. f. / opsiurie, s. f. / opsiuria.
[Gr. opse = târziu; ouron = urin\.] Termen desuet, semnificând întârzierea *diurezei
provocat prin ingestia de ap\.

563. 563
OPSONIN|, s. f. / opsonine, s. f. / opsonin. [Gr. opson = condiment, care face mâncarea mai apetisant\; termen creat de Wright
(1903) pentru a desemna substan]a care face microorganismele apte pentru fagocitoz\; -
inã.] 1) Anticorp specific, termostabil, care
face bacteriile susceptibile la fago-citoz\. 2) Component seric capabil s se lege specific de suprafa]a moleculelor sau celulelor
care urmeaz a fi captate prin *endocitoz\.
OPSONIZARE, s. f. / opsonisation, s. f. / opsoni-zation.
[Gr. opson = condiment, care face mâncarea mai apetisant\.] Proces prin
care bacteriile sau alte celule devin apte de *fagocitoz\. Const în legarea *opsoninei de antigeni solubili sau particulari.
OPTIC|, adj., s. f. / optique, adj., s. f. / optic (1), optics (2).
[Lat. optice, gr. optike = [tiin]a vederii, de la gr. optikos = referitor
la vedere [i
op-testhai = a vedea.] 1) Referitor la v\z, vedere. 2) Ramur a fizicii care studiaz legile [i fenomenele legate de
lumin\.
O. medical\ studiaz fenomenele de refrac]ie ocular\, normale [i patologice.
OPTOMETRIE, s. f. / optométrie, s. f. / optome-try.
[Gr. optos = vizibil, de la optesthai = a vedea; metron = m\sur\.] Metod de
evaluare a a-metropiilor oculare (*miopie, *hipermetropie, *astigmatism), în scopul corec]iei prin lentile optice.
OPTOMETRU, s. n. / optomètre, s. m. / optome-ter.
[Gr. optos = vizibil, de la optesthai = a vedea; metron = m\sur\.] Aparat
pentru testarea a-cuit\]ii vizuale [i alegerea lentilelor adecvate pen-tru corec]ie prin ochelari.
OPTOTIP, s. n. / optotype, s. m. / optotype, test type.
[Gr. optos = vizibil, de la optesthai = a vedea; typos = tip, model, marc\.]
Denumirea tabloului tip care con]ine litere sau figuri [i este utilizat pentru determinarea *acuit\]ii vizuale.
ORA / ora / ora.
[Lat. ora = margine, extremitate.] Termen generic pentru o forma]iune cu aspect de creast sau margine. Ex.: o.
serrata
- marginea anterioar a retinei senzoriale, situat `napoia corpului ciliar.
ORAL, adj. / oral, -ale, -aux, adj. / oral.
[Lat. os, oris = gur\.] Referitor la orificiul bucal, îndeosebi din punct de vedere func]ional.
Ex.: medicament administrat pe cale o.
ORBICULAR, adj. / orbiculaire, adj. / orbicular.
[Lat. orbicularis = circular, de la orbis = cerc.] În form de inel, circular. Ex.:
mu[chii o. ai buzelor (gurii), pleoapelor.
ORBIRE, s. f. / cécité, s. f. / blindness, cecity, typhlosis.
[Lat. orbus = orb.] Sin.: cecitate (v.).
ORBITAL, adj. / orbitaire, adj. / orbital.
[Lat. orbita = orbit\, de la orbis = cerc.] Care ]ine de orbit\; punctul cel mai jos situat al
marginii inferioare a orbitei.
ORBIT|, s. f. / orbite, s. f. / orbit. NA: orbita, pl. orbitae.
[Lat. orbita = orbit\, de la orbis = cerc.] Cavitate osoas pereche, situat
de fiecare parte a foselor nazale. În o. se afl globul ocular [i anexele sale. Sin.: cavitate orbitar\.
ORBITOMETRIE, s. f. / orbitométrie, s. f. / orbito-metry.
[Lat. orbita = orbit\, de la orbis = cerc; gr. metron = m\sur\.]
M\surarea capacit\]ii orbitei, care este, în medie de 25-30 cm
3
.
ORBITOTOMIE, s. f. / orbitotomie, s. f. orbitoto-my.
[Lat. orbita = orbit\, de la orbis = cerc; gr. tome = t\iere, sec]iune, de la
temnein = a t\ia.] Deschidere chirurgical a *orbitei.
ORBITOTONOMETRIE, s. f. / orbitotonométrie, s. f. / orbitotonometry.
[Lat. orbita = orbit\, de la orbis = cerc; gr. tonos =
tensiune;
metron = m\sur\.] M\surarea presiunii intraoculare. V. [i orbitometrie.
ORDONAN}| MEDICAL| / ordonnance medi-cale / prescription.
[Lat. ordinare = a pune `n ordine, de la ordo, -inis = [ir, rând;
medicus = doctor.] Sin.: re]et (v.).
OREION, s. n. / oreillons, s. m. pl. / mumps.
[Fr. oreillons, din lat. auricula, dim. de la auris = ureche.] Boal infec]ioas\,
contagioas [i uneori epidemic\, provocat de virusul urlian (
Mixovirus), care are afinitate deosebit pentru glandele salivare,
testiculare [i sistemul nervos. Manifestarea clinic cea mai frecvent este tumefac]ia dureroa-s a glandelor parotide, parotidita
epidemic (de unde [i denumirea sinonim a bolii), dar virusul are tropism [i pentru alte ]esuturi: alte glande salivare, testicule,
sistem nervos. Incuba]ia: 12-26 zile. Uneori, boala se manifest discret, subclinic. Sunt afecta]i `ndeosebi copiii pân la vârsta de
15 ani. Se transmite prin contact direct cu bolnavul sau prin contaminare cu secre]ii nasofaringiene dispersate `n aer sau pe
obiecte [i, probabil, prin urin\. Principala complica]ie este afectarea testiculelor, orhita urlian\, care poate antrena atrofie tes-
ticular\. Mai rar se pot produce: ovarit\, pancreatit\, encefalit\. Sin.: parotidit epidemic\.
OREXIGEN, adj. / orexigène, adj. / orexigenic.
[Gr. orexis = apetit; gennan = a produce.] Care cre[te sau stimuleaz apetitul.
ORGAN, s. n. / organe, s. m. / organ. NA: organum.
[Lat. organum, gr. organon = instrument de muzic\, unealt\, iar în
accep]iunea anatomic\, element al corpului sau parte a corpului `ndepli-nind o func]ie precis\
.] Structur delimitat\, localizat în
una sau mai multe regiuni ale organismului, permi]ând îndeplinirea unor func]ii definite. O. sunt complexe de ]esuturi, dar un ]esut
este întotdeauna predominant [i determin func]ia specific a o. O. prezint în general inerva]ie [i iriga]ie vascular proprii. Pentru
realizarea unei func]ii, o. se dispun în sisteme de o. Organismele animale complexe con]in zece sisteme de o.: tegumentar,
muscular, scheletic, nervos, endocrin, digestiv, respirator, excretor, circulator, reproduc or.
ORGAN CORTI / organe de Corti / organ of Corti. NA: organum spirale.
[Alfonso Corti, marchiz, anatomist [i histolog italian care
a lucrat la Viena, Berlin, Utrecht [i Torino, 1822-1888
.] O. auditiv, situat `n canalul cohlear al melcului membranos. O. C. este
alc uit dintr-un strat de celule cu cili, având 4
µm lungime [i 0,1 µm diametru, care sunt a[ezate pe *membrana bazilar\. Aceste
celule senzitive (mecanoreceptori), `n num de 23 500 la om (3 500 interne, a[ezate pe un singur rând, [i 20 000 externe, dispuse
pe trei rânduri, asem or literei W), toate prev\zute cu cili, se afl `n contact direct cu termina]iile nervului auditiv. Deasupra
celulelor ciliate se afl o membran reticulat [i o alta rigid\,
membrana tectoria. Baza celulelor senzoriale prezint toate
elementele unei sinapse chimice, `n care elementul postsinaptic este reprezentat de neuronii nervului cohlear.
ORGAN LIMFOID CENTRAL / organe lymphoïde central / central lymphoid organ. Organ la nivelul cuia limfocitele sunt produse [i
se diferen-]iaz\. M\duva osoas este locul de producere a limfocitelor B [i T. Limfocitele B se diferen]iaz `n m\duv\, `n timp ce
limfocitele T se diferen]iaz `n *timus. ~n continuare, aceste limfocite `ncheie ma-turarea `n organele limfoide periferice.
ORGAN LIMFOID PERIFERIC / organe lympho-ïde périphérique / peripheric lymphoid organ. Sin.: organ limfoid secundar (v.).
ORGAN LIMFOID SECUNDAR / organe lympho-ïde secondaire / secondary lymphoid organ. Organ `n care *limfocitele intr `n
contact cu anti-genii sau selful modificat, ceea ce declan[eaz proliferarea [i diferen]ierea lor. O. l. p. sau secundare sunt
ganglionii limfatici, splina [i amigdalele. Sin.: organ limfoid periferic.
ORGANE CIRCUMVENTRICULARE / organes circumvent riculaires / circumventricular or-gans. Diferen]ieri ale *ependimului situate
îndeosebi în teritoriul veziculei diencefalice primitive. O. c. prezint o bogat vasculariza]ie sanguin\, au activitate neurosecretorie
[i intervin în fenomene-le de transport, de reabsorb]ie sau de eliberare a neurohormonilor. Aceasta, deoarece la nivelul o. c. exist
o discontinuitate a *barierei hematoen-cefalice. O. c. sunt: o. subcomisural, o. subforni-cal [i o. paraventricular (la care se adaug
area postrema [i creasta supraoptic).
ORGANE GENITALE / organes génitaux / geni-tal organs. NA: organa genitalia. Se împart în: a)
o. g. externe sau ale copula]iei,
feminine (vulv\, vagin) [i masculine (penis); b)
o. g. interne sau de reproducere, feminine (ovare, trompe, uter) [i masculine
(testicule, epididim, vezicule seminale, cordon spermatic, prostat).
ORGANE DE SIM} / organes sensoriels, or-ganes des sens / special senses organs. NA: organa sensorum. Receptori senzoriali
specializa]i în percep]ia unor excita]ii cu caracter informa-]ional din mediul exterior. O. s. sunt în num de cinci: ochiul pentru v\z,
urechea pentru auz, mucoasa pituitar nazal pentru olfac]ie, limba pentru gust [i pielea pentru sim]ul tactil. La nivelul fie-cui o.
de s. exist un epiteliu senzorial unde se transform excita]iile recep]ionate (între anumite limite, de ex. pentru auz 16-20 000 Hz)
în influxuri proprii, transmise prin nervii senzitivi spre centrii nervo[i.
ORGANIC, adj. / organique, adj. / organic.
[Lat. organicus, gr. organikos = referitor la un instrument, de la lat. organum, gr.
organon = instrument de muzic\, unealt\, parte a corpului `ndepli-nind o func]ie precis\ .] 1) Termen utilizat în medi-cin pentru a
desemna o modificare patologic a structurii ]esuturilor sau organelor, în opozi]ie cu ceea ce este func]ional. Ex.: suflul produs de
lezarea unei valvule cardiace este o. 2) Care este produs de un organ sau organism viu, direct sau dup o transformare (în

564. 564
opozi]ie cu mineral, sau anorganic). 3) Despre o substan] chimic ce con]ine atomi de carbon. 4) Referitor la un element inclus
într-o molecul care con]ine carbon. Ex.: fosfor o.
ORGANISM, s. n. / organisme, s. m. / organism.
[Lat. organum, gr. organon = instrument de muzic\, unealt\, parte a corpului
`ndeplinind o func-]ie precis\; sufixul -
ism d ideea unui ansamblu compus din elemente structurale.] Termen general desemnând
orice fiin] vie pluricelular\, animal sau vegetal\. Alc uit din *]esuturi mai mult sau mai pu]in diferen]iate, care pot fi regrupate în
*or-gane, o. constituie o unitate de organizare morfologic [i fiziologic de ordin superior, capabil s îndeplineasc numeroase
func]ii distincte, apar]i-nând diverselor ]esuturi [i organe: respira]ie, reproducere, digestie, excre]ie etc. Diversele func]ii ale o. sunt
controlate de o serie de mediatori [i influen]ate de factorii de mediu. O. adult, adic apt pentru a se reproduce, poate atinge [i
conserva o talie maxim definitiv (mamifere) sau poate s continue cre[terea (plante, îndeosebi arbori). În toate cazurile, celulele
mor [i pot fi înlocuite. Prin extensie, bacteriile [i protozoarele sunt considerate ca o. unicelulare, pe când virusurile nu au aceast
calitate.
ORGANISM GENETIC MODIFICAT / organisme généti quement modifié / genetically modified organism. Denumire utilizat cu
referire, `ndeosebi, la o serie de specii de plante de interes `n agricultur\, care au fost supuse *manipulii genetice `n scopul
ob]inerii unor caracteristici favorabile produc]iei agricole.
ORGANIT, s. n. / organite, s. m. / organelle.
[Lat. organum, gr. organon = instrument, unealt\, parte a corpului `ndeplinind o
func]ie precis\; sufixul -
it d ideea c fiecare element constituie un tot.] Forma]iune celular diferen]iat prezent în *cito-sol [i
responsabil de o func]ie bine determinat\. Principalele o. ale celulelor eucariote animale sunt: nucleu, mitocondrii, aparat Golgi,
re]ea transgolgian\, lizozomi, endozomi primari [i secundari, peroxizomi, reticulum endoplasmic neted, reticulum endoplasmic
rugos (acoperit de ribo-zomi), ribozomi, vezicule.
ORGANIZARE, s. f. / organisation, s. f. / organi-zation.
[Fr. organiser = a organiza, din lat. orga-num, gr. organon =
instrument, unealt\
.] Preg\-tire, orânduire în vederea unei activit\]i conforme unui plan corespunz or. O. sanitar\ define[te re-la-
]iile dintre s ate [i condi]iile sociale, studiaz principiile de ocrotire a s \]ii, elaboreaz formele [i m\surile practice de
asigurare a asisten]ei medicale.
ORGANIZA}IA MONDIAL| A S|N|T|}II / Orga-nisation M ondiale de la Santé / World Health Organization. O.
interguvernamental\, f\când parte din ONU, creat în 1946 (succedând Biroului de Igien al Societ\]ii Na]iunilor), cu sediul la Ge-
neva [i specializat în problemele de s ate public\: lupta împotriva bolilor susceptibile s a-fecteze un mare num de oameni,
punând probleme de ordin social (boli transmisibile, cardiovasculare, cancer), ameliorarea condi]iilor sanitare [i de igien [i ajutor
pentru formarea personalului de îngrijire în regiunile în curs de dezvoltare, program interna]ional de cerceti medicale, de
coordonare [i difuziune a informa]iilor biomedicale prin publica]ii specializate apând în mai multe limbi, normalizarea
terminologiei medicale (în particular a numelor de substan]e farmaceutice). A-brev.: OMS, WHO (engl.).
ORGANOGENEZ|, s. f. / organogenèse, organo-génésie, organogénie, s. f. / organogenesis, organogeny.
[Lat. organum, gr.
organon = instrument, ma[in\, parte a corpului `ndeplinind o func]ie precis\; gr. genesis = producere, de la gennan = a
produce
.] Formarea [i dezvoltarea diverselor organe din *organism.
ORGANOLEPTIC, adj. / organoleptique, adj. / organoleptic.
[Lat. organum, gr. organon = instrument, ma[in\, parte a corpului
`ndeplinind o func]ie precis\; gr.
leptikos = care fixeaz\.] Care este capabil s determine senza]ii la nivelul receptorilor senzoriali.
Ex.: propriet\]ile o. ale unui aliment.
ORGANOTROPIC, adj. / organotrope, adj. / orga-notropic.
[Lat. organum, gr. organon = instrument, ma[in\, parte a corpului
`ndeplinind o func-]ie precis\; gr.
tropikos = `ntors, de la trepein = a `ntoarce.] Care are afinitate pentru ]esuturile unui organ;
ceea ce explic unele localizi ale unor microbi, virusuri, metastaze etc.
ORGASM, s. n. / orgasme, s. m. / orgasm.
[Gr. orgasmos, de la organ = a avea sângele `n mi[ca-re.] Punct culminant al excita]iei
sexuale. La b-bat coincide cu ejacularea.
ORGELET, s. n. / orgelet, s. m. / sty, hordeolum.
[Fr. orgelet, din lat. hordeolus = bob de orz, urcior la ochi.] Var.: orjelet. Sin.:
hordeolum (v.).
ORHIALGIE, s. f. / orchialgie, s. f. / orchialgia.
[Gr. orkhis, -idos = testicul; algos = durere.] Durere testicular\. Sin.: orhiodinie.
ORHIDECTOMIE, s. f. / orchidectomie, s. f. / or-chiectomy, orchidectomy.
[Gr. orkhis, -idos = testicul; ektome = excizie.] Abla]ia
chirurgical a unuia (
o. simpl\) sau a ambelor testicule (o. du-bl\).
ORHIDOMETRIE, s. f. / orchidométrie, s. f. / or-chidometria.
[Gr. orkhis, -idos = testicul; me-tron = m\sur\.] M\surarea
volumului testicular; se practic de regul cu orhidometrul Prader. Vo-lumul testicular raportat la vârst permite aprecierea gradului
de dezvoltare a testiculului.
ORHIDOPEXIE, s. f. / orchidopexie, s. f. / orchi-dopexy.
[Gr. orkhis, -idos = testicul; pexis = fixare.] Interven]ie chirurgical care
are drept scop restabilirea pozi]iei anatomice normale în cazul unui testicul criptorhidric. O. const în coborârea testiculului situat
anormal [i fixarea sa la nivelul burselor (fie homolateral, fie heterolateral).
ORHIDOTOMIE, s. f. / orchidotomie, s. f. / orchi-dotomy.
[Gr. orkhis, -idos = testicul; tome = t\-iere, sec]iune, de la temnein = a
t\ia
.] Incizia testiculului pentru explorarea unei leziuni intratesti-culare sau în vederea evacuii unui abces. Sin.: orhiotomie.
ORHIDOVAGINOPEXIE, s. f. / orchidovaginope-xie, s. f. / orchidovaginopexy.
[Gr. orkhis, -idos = testicul; vagina = teac\;
pexis = fixare.] Inter-ven]ie chirurgical practicat `n caz de *varicocel. Const `n fixarea testiculului la inelul inghinal extern cu
ajutorul *vaginalei.
ORHIODINIE, s. f. / douleur testiculaire / orchio-dynia.
[Gr. orkhis, -idos = testicul; odyne = durere.] Sin.: orhialgie (v.).
ORHIOTOMIE, s. f. / orchiotomie, s. f. / orchio-tomy.
[Gr. orkhis, -idos = testicul; tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a
t\ia
.] Sin.: orhidoto-mie (v.).
ORHIEPIDIDIMIT|, s. f. / orchiépididymite, s. f. / orchiepididymitis.
[Gr. orkhis, -idos = testicul; epi = deasupra, pe; didymos =
testicul, geam; -
itã.] Asociere a *orhitei cu *epididimita.
ORHIT|, s. f. / orchite, s. f. / orchitis, orchiditis, testitis.
[Gr. orkhis, -idos = testicul; -itã.] Inflama]ia testiculului. Forme: 1) O.
bruceloas\
, complica]ie a brucelozei. 2) O. gonococic\, consecutiv unei epidimite gonococice. 3) O. sifilitic\, difuz\, cu infiltrat
limfoplasmocitar, apoi proliferare conjunctiv cu atrofie sau formare de gome. 4)
O. tuberculoas\, secundar unei epididimite sau
primar\, în tuberculoza miliar\. 5)
O. urlian\, complica]ie a parotiditei epidemice.
ORIENTARE, s. f. / orientation, s. f. / orientation.
[Fr. orienter = a orienta, din lat. oriens, -entis = r\situl soarelui, participiul
prezent al verbului
oriri = a se scula.] Capacitatea unui individ de a se situa în timp [i în spa]iu. O. alopsihic\, o. asupra mediului
[i a persoanelor din jur.
O. autopsihi-c\, o. asupra propriei persoane.
ORIFICIU, s. n. / orifice, s. m. / orifice.
[Lat. ori-ficium = deschiz ur\, de la os, oris = gur\, facere = a face.] Loc de deschidere
bine delimitat\, prin care un organ, o cavitate sau un conduct comunic cu exteriorul sau cu o alt structur anatomic\. Ex.:
o.
dentar apical
, de deschidere a canalului radicular la nivelul vârfului r\d\cinii dentare, prin care p runde pachetul vasculo-nervos;
o. extern al colului uterin, situat la extremitatea intravaginal a colului uterin [i f\când comunicarea între vagin [i cavitatea
cervical\,
o. cardia [i o. pilor ale stomacului etc.
ORIFICIU BOTALLO / trou de Botallo / Botallo's foramen. NA: foramen ovale.
[Leonardo Botal (Botallo, Botalli sau
Botallus), anatomist [i medic de origine italian\ (n. la Asti), stabilit la Paris, 1530-1600 .] Orificiu situat la partea posterosuperi-
oar a septului interauricular, prin care cele dou auricule ale f ului comunic\, circula]ia sanguin evitând pl\mînii care nu
func]ioneaz înc\. O. B. se oblitereaz\, în mod normal, dup na[tere. Per-sisten]a sa anormal (comunicarea interauricula-r) are
drept consecin] amestecul sângelui arterial (din auriculul stâng) cu sângele venos din auriculul drept: [unt arteriovenos. Sin.:
ostium secundar. V. [i [unt.

565. 565
ORIFICIU LUSCHKA / trou de Luschka / foramen of Luschka. NA: apertura laterali ventriculi quarti. [Hubert von Luschka,
anatomist german, Tübbingen, 1820-1875
.] Una din cele dou deschideri laterale ale ventriculului IV spre spa]iul *subarahnoidian.
ORIFICIU MAGENDIE / trou de Magendie / Ma-gendie’s foramen. NA: apertura mediana ven-triculi quarti.
[François Magendie,
fiziolog francez, 1783-1855
.] Deschiderea median larg\, situat `n por]iunea postero-inferioar a plafonului vebtriculului IV, care
leag ventriculul cu *cisterna bazal\.
ORIPILA}IE, s. f. / horripilation, s. f. / horripila-tion.
[Lat. horripilare, de la horere = a se zbârli, pilus = fir de p.] 1) Reac]ie
nervoas cauzat de fric\, de repulsie. 2) Denumire pentru erec]ia pului ("piele de g\in\”), observat `n caz de *frison.
ORJELET. Var. pentru orgelet (v.).
ORNITIN|, s. f. / ornithine, s. f. / ornithine. V. poliamine.
ORNITOZ|, s. f. / ornithose, s. f. / ornithosis.
[Gr. ornis, -ithos = pase; -ozã.] Boal infec]ioa-s benign\, evoluând ca o
pneumonie atipic\, transmis la om de numeroase p\si (îndeosebi porumbei) [i determinat de
Chlamydia psittaci, asemenea
*psitacozei.
OROFARINGE, s. n. / oropharynx, s. m. / oro-pharynx. NA: pars oralis pharyngis.
[Lat. os, oris = gur\; gr. pharynx, -yngos =
faringe
.] Zona medie, bucal a faringelui, limitat superior de v\-lul palatului. Ea comunic cu cavitatea bucal prin istmul gâtului [i
con]ine, pe pere]ii s\i laterali, amigdalele palatine [i pilierii v\lului palatului. Sin.: faringe bucal. V. [i faringe.
OROSOMUCOID, s. n. / orosomucoïde, s. m. / orosomucoid.
[Gr. orros sau oros = partea seroa-s a sângelui, orice serozitate; lat.
mucus = mucus; gr. eidos = form\.] Denumire a uneia din α
1-glo-bulinele plasmei sanguine. V. glucidogram\.
ORTEZ|, s. f. / orthèse, s. f. / orthesis, orthosis.
[Gr. orthosis = ceea ce `ndreapt\.] Denumire pentru orice aparat ortopedic
destinat protejii, imo-bilizii sau su]inerii corpului, sau a unei p]i a acestuia, la nivelul cuia este fixat direct. Ex.: *atele,
*gutiere, *corsete, ghete ortopedice etc. O. se deosebesc astfel de *proteze, care comple-teaz sau înlocuiesc un organ sau un
membru.
ORTOCROM, adj. / orthochrome, adj. / ortho-chromatic.
[Gr. orthos = drept, corect; khroma, -atos = culoare.] Sin.: izocrom (v.).
ORTOCROMATIC, adj. / orthochromatique, adj. / orthochromatic.
[Gr. orthos = drept, corect; khroma, -atos = culoare.] Referitor
la tenta unui element figurat când aceasta este analog celei a colorantului utilizat. Ant.: metacromatic.
ORTODIAGRAM|, s. f. / orthodiagramme, s. m. / orthodiagram.
[Gr. orthos = drept, corect; dia-gramma = `nscriere, desen.]
Determinarea conturului [i dimensiunilor unui organ cu ajutorul razelor Röntgen paralele.
ORTODON}IE, s. f. / orthodontie, s. f. / ortho-dontia.
[Gr. orthos = drept, corect; odous, odon-tos = dinte.] Parte a stomatologiei
consacrat prevenirii [i tratamentului malpozi]iilor dentare.
ORTOFONIE, s. f. / ortophonie, s. f. / ortophonia.
[Gr. orthos = drept, corect; phone = voce.] Termen utilizat pentru a denumi
metodele terapeutice utilizate în scopul corectii unor tulburi ale vorbirii.
ORTOFONIST, s. m. / orthophoniste, s. m. / speech therapist.
[Gr. orthos = drept, corect; phone = voce.] Persoan calificat în
domeniul procedeelor de reeducare a vocii [i a limbajului oral sau scris.
ORTOFORIE, s. f. / orthophorie, s. f. / orthopho-ria.
[Gr. orthos = drept, corect; pherein = a purta.] Echilibru oculomotor perfect,
manifestat prin capacitatea de a dirija cei doi ochi c re un punct determinat f nici un efort, indiferent de direc]ia privirii sau de
distan]a fa] de obiectul fixat. Ant.: heteroforie.
ORTOGENIE, s. f. / orthogénie, orthogenèse, s. f. / orthogenics.
[Gr. orthos = drept, corect; gen-nan = a produce.] 1) Ansamblul
mijloacelor susceptibile s diminueze frecven]a genelor patolo-gice în sânul unei popula]ii, constând în esen] `n limitarea
na[terilor printre subiec]ii cu tare genetice. 2) Ansamblu de preocupi multidisciplinare vizând dezvoltarea normal a omului.
Implic\: consulta]ii genetice, probleme de teratologie, au-xologie, puericultur [i patologie, igien\ [colar\. 3) Dezvoltare simetric a
arcadelor dentare supe-rioare [i inferioare. În acest caz, din]ii se întâlnesc ocluziv, cap la cap.
ORTOGNATISM, s. n. / orthognathisme, s. m. / orthognathism.
[Gr. orthos = drept, corect; gna-thos = falc\, maxilar; -ism.]
Conforma]ie a fe]ei `n care linia profilului, pornind de la frunte la menton, este vertical\. În realitate, o. nu este perfect la nici o ras
uman\. V. [i prognatism, opistognatism.
ORTOPED, s. m. / orthopédiste, s. m. / ortho-pedist.
[Gr. orthos = drept, corect; pais, -idos = copil (a fost ulterior `n]eles cu
sensul lat.
pes, pedis = picior).] 1) Medic practician în domeniul *ortopediei. 2) Tehnician care confec]ioneaz aparate sau
dispozitive utile pentru remedierea de-formilor osoase.
ORTOPEDIE, s. f. / orthopédie, s. f. / orthopedia, orthop(a)edics.
[Gr. orthos = drept, corect; paideia = educarea copiilor, instruire
(a fost ulterior `n]eles cu sensul lat.
pes, pedis = picior).] Ramur\ chirurgical care are ca obiect studiul [i tratamentul bolilor
congenitale sau dobândite ale oaselor, tendoanelor, mu[chilor [i articula]iilor. Etimologia termenului se explic prin faptul c ini]ial
o. era considerat "arta prevenirii [i corectii la copii a diformit\]ilor corpului".
ORTOPNEE, s. f. / orthopnée, s. f. / ortho-pn(o)ea.
[Gr. orthos = drept, corect; pnoia = respira]ie, de la pnein = a respira.]
Dificultate de a respira în decubit dorsal, care oblig bolnavul s r\mân în ortostatism sau clinostatism. Sin.: dispnee de decubit.
ORTOPTIC, adj. / orthoptique, adj. / orthoptic.
[Gr. orthos = drept, corect; optikos = referitor la vedere, de la optesthai = a
vedea
.] Care se refer la vederea binocular normal\.
ORTOPTIC|, s. f. / orthoptique, s. f. / orthoptics.
[Gr. orthos = drept, corect; lat. optice, gr. optike = [tiin]a vederii, de la gr.
optikos = referitor la vedere [i optesthai = a vedea.] Ramur a oftalmologiei care cuprinde studiul, diagnosticul [i tratamentul
dezechilibrelor oculomotorii [i al tulburii vederii binoculare.
ORTOPTOSCOP, s. n. / orthoptoscope, ortho-scope, s. m. / orthoscope.
[Gr. orthos = drept, corect; optos = vizibil, de la
optesthai = a vedea; skopos = observator, de la skopein = a vedea, a examina.] Aparat pentru corec]ia *strabismului prin
reeducarea vederii binoculare.
ORTOSTATIC, adj. / orthostatique, adj. / ortho-static.
[Gr. orthos = drept, corect; statikos = care st\ `n picioare, de la istanai = a
plasa, a face s ]in\
.] Determinat de sta]iunea vertical a corpului (statul în picioare, ortostatism). Ex.: hipertensiune o.,
albuminurie o.
ORTOSTATISM, s. n. / orthostatisme, s. m. / or-thostatism.
[Gr. orthos = drept, corect; statikos = care st `n picioare, de la
istanai = a plasa, a face s ]in\; -ism.] Sta]iune biped vertical\, în picioare, [i fenomenele care rezult din aceasta.
ORTOTONUS, s. n. / orthotonos, s. m. / ortho-tonos.
[Gr. orthos = drept, corect; tonos = tensiune.] Atitudine particular din
tetanos, care apare ca urmare a contracturii musculaturii somatice [i care imprim corpului o pozi]ie rigid\, astfel încât corpul
ridicat se men]ine drept ca o scândur\.
OS, s. n. / os, s. m. / bone. NA: os.
[Lat. os, ossis = os.] Organ component al scheletului, provenit din ]esut conjunctiv metaplaziat,
impregnat cu s\-ruri de calciu; este alc uit din ]esut osos compact [i spongios în propor]ii variabile [i poate con]ine, în centrul s\u,
]esut medular hematopoietic. Deshidratate [i degresate, o. con]in 32 % substan] organic (îndeosebi osein [i osteomucoid) [i 68
% suri minerale, în primul rând fosfa]i [i carbo-na]i de calciu, raportul fosfa]i/carbona]i fiind 9/1. În cantit\]i mai reduse exist\: clor,
fluor sodiu, potasiu, fier, aluminiu. O. pot fi plate, scurte sau lungi. O. la nivelul cora se inser mu[chi sunt legate prin articula]ii.
V. [i tab. anat. - oase.
OS CAPITAT / grand os / capitate bone. V. tab. anat. - oase.
OS CU CÂRLIG / os crochu / unciform bone, hamate bone. V. tab. anat. - oase.
OS ILIAC / os iliaque / hip bone, os ilium. V. tab. anat. - oase.
OS MARE / grand os / capitate bone (v. os capitat). V. tab. anat. - oase.
OS NAVICULAR / os naviculaire / navicular bone of foot. Sin.: scafoid. V. tab. anat. - oase.

566. 566
OS VESALIAN / os vésalien / os vesaleanum, vesalian bone. [Andreas Vesalius, anatomist [i medic belgian n. la Bruxelles, cu
studii la Mont-pélier [i Paris, medic al cur]ii la Madrid, apoi profesor la Padova, Bologna [i Pisa, 1514-1564
.] Os mic
supranumerar al tarsului, corespunzând unui tubercul izolat al celui de al V-lea metatarsian.
OSCHEOTOMIE, s. f. / oschéotomie, s. f. / os-cheotomy.
[Gr. oskheos = bursa testiculelor, scrot; tome = t\iere, sec]iune, de la
temnein = a t\ia.] Incizia unui testicul `n scopul observa]iei directe a unei leziuni testiculare sau pentru evacuarea unui abces.
OSCILA}IE, s. f. / oscillation, s. f. / oscillation.
[Lat. oscillatio, -onis = balansoar.] Mi[care a u-nui corp care revine cu regularitate
în aceea[i po-zi]ie, cu aceea[i vitez\.
OSCILOGRAF CATODIC / oscillographe catho-dique / cathode-ray oscillograph.
[Lat. oscillari = a oscila, de la oscillatio, -onis
= balansoar; gr.
graphein = a scrie; kathodos = drum `n jos, de la kata = `n jos, hodos = cale, drum.] V. osciloscop.
OSCILOMETRIE, s. f. / oscillométrie, s. f. / oscil-lometry.
[Lat. oscillari = a oscila, de la oscilla-tio, -onis = balansoar; gr.
metron = m\sur\.] M\-surarea, cu ajutorul *oscilometrului, a amplitudinii oscila]iilor presiunii arteriale medii, exprimat în unit\]i
conven]ionale.
OSCILOMETRU, s. n. / oscillomètre, s. m. / oscil-lometer.
[Lat. oscillari = a oscila, de la oscilla-tio, -onis = balansoar; gr.
metron = m\sur\.] Aparat pentru m\surarea presiunii arteriale în func]ie de amplitudinea oscila]iilor peretelui arterial sub efectul
unei presiuni date; oscila]iile sunt citite pe cadranul unui manometru adecvat.
OSCILOSCOP, s. n. / oscilloscope, s. m. / oscil-loscope.
[Lat. oscillari = a oscila, de la oscilla-tio, -onis = balansoar; gr.
skopos = observator, de la skopein = a vedea, a examina.] Aparat care transform semnalele electrice în semnale optice
vizualizate pe ecranul fluorescent al unui tub catodic. Se bazeaz pe propriet\]ile razelor catodice de a fi deviate de un câmp
magnetic sau electric. Întrucât fasciculul catodic este lipsit de iner]ie, o. nu deformeaz aspectele fenomenelor vizualizate.
Imaginea de pe ecran poate fi preluat prin fotografiere. O. este utilizat în primul rând în cer-cetile electrofiziologice, dar [i în
practic\, în condi]iile necesit\]ii unor înregistri de calitate.
OSEIN|, s. f. / osséine, s. f. / ossein, ostein.
[Lat. os, ossis = os; -inã.] Sin.: osteonectin (v.).
OSFIALGIE, s. f. / osphyalgie, s. f. / osphyalgia.
[Gr. osphys = [ale; algos = durere.] Durere `n regiunea lombar [i `n articula]ia
[oldului.
OSFREZIOLAGNIE, s. f. / osphresiolagnie, s. f. / osphresiolagnia.
[Gr. osphresis = miros; lagneia = dorin] sexual\, voluptate.]
Excita]ie de natur erotic produs de mirosuri. Sin.: osmolagnie.
OSFREZIOLOGIE, s. f. / osphresiologie, s. f. / osphresiology.
[Gr. osphresis = miros; logos = [tiin]\.] {tiin]a mirosurilor [i a
sim]ului odoratului.
OSFREZIOMETRU, s. n. / osphresiomètre, s. m. / osphresiometer.
[Gr. osphresis = miros; metron = m\sur\.] Aparat pentru
m\surarea acuit\]ii sim-]ului mirosului.
OSIFICARE, s. f. / ossification, s. f. / ossifica-tion.
[Lat. os, ossis = os; ficare, derivat de la facere = a face.] Formarea [i
dezvoltarea ]esutului osos, pornind de la ]esutul conjunctiv. O. poate fi normal\ sau patologic\. Tipuri de
o. normal\: 1) O.
encondral\ sau cartilaginoas\, formarea osului din ]esut cartilaginos, începe dup prima lun de via] embrionar\. 2) O. periostal\
sau
fibroas\, formarea osului prin metaplazia stratului profund al *periostului care înconjoar *diafiza. 3) O. intramembranoas\,
osteogeneza periostal a oaselor late ale craniului. Tipuri de
o. patologic\: 1) O. heterotipic\, producere de ]esut osos acolo unde
în mod normal nu exist\. 2)
O. heterotopic\, producere de os în afara scheletului. *Calusul se formeaz prin o. periostal\.
OSIFLUENT, adj. / ossifluent, -e, adj. / ossi-fluent.
[Lat. os, ossis = os; fluens, -ntis = f consisten]\, curg or, de la fluere = a
curge
.] Caracteristica unui proces patologic care distruge osul, local sau regional. Ex.: abces o.
OSMHIDROZ|, s. f. / osmhidrose, s. f. / osmi-drosis.
[Gr. osme = miros; hidros = sudoare;
-
ozã.] Var.: osmidroz\. Sin.: bromhidroz (v.).
OSMHIDROZ|. Var. pentru osmhidroz (v.).
OSMOFOR, s. m. / osmophor, s. m. / osmo-phore.
[Gr. osmos = impuls, `mpingere; phoros = care poart\, de la pherein = a
purta, a transporta
.] Radical chimic care, legat la o molecul\, îi confer acesteia proprietatea de a stimula aparatul olfactiv [i, deci,
de a fi odorant\.
OSMOL, s. m. / osmole, s. m. / osmole.
[Gr. osmos = impuls, `mpingere.] Unitate de m\sur a numului de particule active osmotic
pe litru de solu]ie apoas [i la presiune de o atmosfer\. Un o. corespunde unui num de particule egal cu *numul lui Avogadro.
Masa o. a unui neelectrolit dintr-o solu]ie diluat este egal cu masa lui molecular în grame. Un miliosmol (mOsm) este masa
exprimat în miligrame. Pentru un electrolit tipic, care disociaz\, deoarece numul de particule nu mai este egal cu numul de
molecule, defini]iile de mai sus nu mai sunt valabile. Ex.: pentru o solu]ie de clorur de sodiu, care este un electrolit, o molecul de
clorur de sodiu este reprezentat de un ion de sodiu [i unul de clor; ca urmare, un o. reprezint 0,5 mol de clorur de sodiu.
Abrev.: Osm. V. [i osmolalitate, osmolaritate.
OSMOLAGNIE, s. f. / osmolagnie, s. f. / osmo-lagnia.
[Gr. osmos = impuls, `mpingere; lagneia = dorin] sexual\, voluptate.] Sin.:
osfreziolagnie (v.).
OSMOLALITATE, s. f. / osmolalité, s. f. / osmo-lality.
[Gr. osmos = impuls, `mpingere.] *Presiu-nea osmotic exprimat în *osmoli
(Osm) sau în miliosmoli (mOsm) pe kilogram de solvent (ap\, în cazul organismului).
OSMOLARITATE, s. f. / osmolarité, s. f. / osmo-larity.
[Gr. osmos = impuls, `mpingere.] Termen în rela]ie cu *presiunea osmotic\,
reprezentând concentra]ia molecular a particulelor osmotice într-o solu]ie, exprimat în osmoli (sau miliosmoli) la litru de solu]ie,
spre deosebire de osmolalitate, în care caz exprimarea este în osmoli (sau miliosmoli) pe kilogram solvent. O solu]ie are o
concentra]ie os-molar (o.) de 1 când con]ine 1 osmol de solvit pentru un litru de solu]ie. O solu]ie are o concentra]ie osmolal
(osmolalitate) de 1 când con]ine 1 osmol de solvit la 1 000 g ap\. O solu]ie 1 molar [i 1 osmolar este aceea[i pentru un neelectolit
tipic (ex.: glucoza), dup cum o solu]ie 1 osmolal este aceea[i ca [i o solu]ie 1 molal dintr-un ne-electrolit. Cu un electrolit tip,
cum este clorura de sodiu, 1 osmol reprezint 0,5 mol de clorur de sodiu. V. osmol, punct crioscopic [i tab. const. fizico-chimice
ale unor fluide din organism.
OSMOMETRU, s. n. / osmomètre, s. m. / osmo-meter.
[Gr. osmos = impuls, `mpingere; metron = m\sur\.] Aparat destinat
m\sur\rii *presiunii osmotice.
OSMORECEPTOR, s. m. / osmorécepteur, s. m. / osmoreceptor.
[Gr. 1) osme = miros; 2) osmos = impuls, `mpingere; 1), 2) lat.
receptus, de la recipere = a primi.] 1) Receptor senzorial pentru miros. 2) Receptor al varia]iilor de presiune osmotic\.
OSMOTIC, adj. / osmotique, adj. / osmotic.
[Gr. osmos = impuls, `mpingere.] Care se afl `n rela]ie cu fenomenul de *osmoz\,
depinde de acesta. Ex.: *presiune o.
OSMOZ|, s. f. / osmose, s. f. / osmosis.
[Gr. osmos = impuls, `mpingere; -ozã.] Un caz particular al difuziunii: mi[carea
moleculelor de solvent la nivelul unei membrane, din compartimentul unde exist o concentra]ie mai sc\zut de solvit, pentru care
membrana este impermeabil\, în alt compartiment, în care concentra]ia de solvit este mai mare. O. este un factor de importan]
capital în fiziologia celular\.
OSOS, adj. / osseux, -euse, adj. / bony, osseous.
[Lat. osseus = de os, de la os, ossis = os.] 1) Care se refer la os. Ex.: abces o.
2) Care este alc uit din oase. Ex.: schelet o. 3) Cu oase proeminente.
OSTEALGIE. Var. pentru osteoalgie (v.).
OSTEIT|, s. f. / ostéite, s. f. / osteitis.
[Gr. osteon = os; -itã.] 1) Orice afec]iune inflamatorie a unui os. 2) Într-un sens mai larg, o
afec]iune osoas care nu este obligatoriu inflamatorie. Tipuri: a)
o. condesant\, v. osteit productiv\; b) o. cistoid Perthes-
Jüngling
, v. boal Perthes-Jüngling; c) o. cronic\, proces inflamator cronic; d) o. deformant hipertrofic\, v.; e) o. esen]ial\, în care
o epifiz sau un os dispar prin liz\; f)
o. fibrochistic\, v.; g) o. geodic\, v. boal Mikulicz; h) o. micotic\, infec]ie a osului prin
|

567. 567
ciuperci; i) o. nevralgic\ (Gosselin), nesupurat\, rezistent la medica]ie antalgic\; j) o. polichistic Jüngling, v. boal Perthes-Jüng-
ling; k)
o. productiv\, v.; l) o. restitutiv\, v. osteit productiv\.
OSTEIT| APOFIZAR| DE CRE{TERE / ostéite a-pophysair e de croissance / apophysitis tibialis adolescentinum. Sin.: apofizit
tibial anterioar (v.).
OSTEIT| DEFORMANT| HIPERTROFIC| / osté-ite déformante hypertrophique / osteitis defor-mans. Sin.: boal Paget (v.).
OSTEIT| FIBROCHISTIC| / ostéite fibrokys-tique / fibrocystique disease. Sin.: boal von Recklinghausen (v.).
OSTEIT| PRODUCTIV| / ostéite productive / productive osteitis. O. care determin neoforma]ie de ]esut osos. ~n cazul `n care este
reconstituit doar pierderea de substan]\,
o. este numit restitutiv\. Dac procesul de neoforma]ie osoas reduce calibrul
*canalelor Havers [i cre[te densitatea osoas\, este o
o. condensant\.
OSTEOALGIE, s. f. / ostéo-algie, s. f. / ostealgia.
[Gr. osteon = os; algos = durere.] Var.: ostealgie. Sin.: osteodinie (v.).
OSTEOARTRIT|, s. f. / ostéoarthrite, s. f. / in-fectious osteoarthritis.
[Gr. osteon = os; ar-thron = articula]ie; -itã.] Termen
utilizat îndeosebi pentru desemnarea unei *artrite infec]ioase ale cei leziuni s-au extins la nivelul zonelor o-soase adiacente.
Sin.: boal degenerativ a articula]iilor. Obs.: în engl. termenul
osteoarthritis semnific *artroz\.
OSTEOARTRIT| DEFORMANT| ENDE MIC| / ostéoarthrite déformante endémique / endemic osteoarthritis. Sin.: boal Kashin-
Bek (v.).
OSTEOARTRIT| DEGENERATIV| / ostéoarthrite dégénérative / degenerative joint disease. Sin.: artroz (v.).
OSTEOARTROPATIE, s. f. / ostéoarthropathie, s. f. / osteoarthropathy.
[Gr. osteon = os; arthron = articula]ie; pathos = boal\.]
Termen generic pentru orice afec]iune caracterizat prin asocierea de leziuni osoase [i articulare.
OSTEOARTROPATIE HIPERTROFIANT| PNEU-MIC| / ostéoar thropathie hypertrophiante pneumique / hypertrophic pulmonary
osteoar-thropathy. *Sindrom paraneoplazic caracterizat prin asocierea *hipocratismului digital, hipertrofiei mâinilor [i picioarelor cu
*osteofitoz subperiosti-c\, dureri articulare [i tulburi vasomotorii. De re-gul\, acest sindrom apare în rela]ie cu o tumor\
pulmonar sau mediastinal\, dar poate fi secundar [i unei afec]iuni extratoracice. În acest ultim caz, denumirea de o. h. Marie-
Bamberger este mai adecvat\. Sin.: boal Marie-Bamberger, boa-l Hagner, osteopatie hipertrofiant\.
OSTEOARTROZ| INTERSPINOAS| / ostéoar-thr ose inter-épineuse / Baastrup's disease.
[Gr. osteon = os; arthron =
articula]ie; lat.
inter = `ntre; spina = ]ep, spin.] Sin.: boal Baastrup (v.).
OSTEOBLAST, s. n. / ostéoblaste, s. m. / osteoblast.
[Gr. osteon = os; blastos = germen.] Celul mezenchimatoas formatoare de
os, precursoare a *osteocitului. Prezent în ]esutul conjunctiv [i cartilaginos, o. produce *osteonectina. O. intervine atât în procese
fiziologice (ex.: cre[terea osoas), cât [i în procese patologice (reosificare).
OSTEOBLASTOM, s . n. / ostéoblastome, s. m. / osteoblastoma.
[Gr. osteon = os; blastos = germen; -oma.] Tumor osoas
benign cu localizare la nivelul rahisului, scheletului mâinilor sau picioarelor. Apare la vârst tân [i constituit prin proliferarea
osteoblastelor care formeaz lamele de ]esut osteoid, la nivelul unei strome din ]esut conjunctiv foarte vascularizat.
OSTEOCALCIN|, s. f. / ostéocalcine, s. f. / os-teocalcin, bone Gla protein.
[Gr. osteon = os; lat. calx, calcis = var; -inã.]
Protein mic\, cu M
r 6 kDa, sintetizat de *osteoblaste sub controlul vitaminelor D, K [i C. O. prezint o mare afinitate pentru
*hidroxiapatit\. Gena codant a o. se afl pe cromozomul 1, concentra]ia plasmatic este de 5
µg/l, iar semivia]a plasmatic de 5
minute. O. este un marker al activit\]ii osteoblastice [i al re-modelii osoase.
OSTEOCIT, s. n. / ostéocyte, s. m. / osteocyte.
[Gr. osteon = os; kytos = celul\.] Celul osoas derivat din *osteoblast. Situat
`ntr-o lacun osoas din interiorul matricii osoase, o. trimite, prin canalicule, prelungiri citoplasmatice prin care realizeaz contacte
cu o. `nvecinate.
OSTEOCLAST, s. n. / ostéoclaste, ostoclaste, s. m. / osteoclast.
[Gr. osteon = os; klastos = rupt.] 1) Celul gigant multinucleat
cu citoplasm spumoas\, situat în lungul traveelor osoase. O. joac un rol fundamental în resorb]ia osoas fiziologic sau
patologic\, probabil sub influen]a pa-rathormonului. Sin.: mieloplax. 2) Denumire a unui dispozitiv care, în chirurgia osoas\,
permite fracturarea osului într-o zon determinant\. Sin.: mie-loplax.
OSTEOCLASTOM, s. n. / ostéoclastome, s. m. / myeloplaxom.
[Gr. osteon = os; klastos = rupt; -oma.] Sin.: tumor cu
mieloplaxe (v.).
OSTEOCLAZIE, s. f. / ostéoclasie, s. f. / osteo-clasia, osteoclasis.
[Gr. osteon = os; klasis = ruptur\.] 1) Proces de resorb]ie
osoas prin intermediul *osteoclastelor. 2) Procedeu terapeutic util în corec]ia unor diformit\]i osoase, prin fracturarea voluntar\,
manual sau cu ajutorul *osteo-clastului, a unor fragmente osoase.
OSTEOCLAZIE FAMILIAL| / ostéoclasie familiale avec macrocrâne / Bakwin-Eiger syn-drome. Sin.: sindrom Bakwin-Eiger (v.).
OSTEOCONDENSARE, s. f. / ostéocondensa-tion, s. f. / osteosclerosis, osseous eburnation.
[Gr. osteon = os; lat. condensare =
a `ngr\m\di, de la
densus = dens, compact.] Sin.: osteoscleroz (v.).
OSTEOCONDRIT|, s. f. / ostéochondrite, s. f. / osteochondritis.
[Gr. osteon = os; khondros = cartilaj; -itã.] Inflama]ie a osului [i
a cartilajului s\u. Termenul este utilizat, `ns\, [i alternativ cu cel de *osteocondroz\.
OSTEOCONDRIT| DISECANT| / ostéochondrite dissécante / osteochondritis dissecans. Boal localizat electiv la nivelul
genunchiului [i caracterizat prin disec]ia unui fragment osos epifizar subcondral, ca urmare a unei necroze osoase a-septice,
probabil de origine ischemic\, frecvent post-traumatic\. O. d. afecteaz `ndeosebi ado-lescen]ii de sex masculin. Sin.: boal König.
OSTEOCONDRIT| ISCHIOPUB IAN| / ostéo-chondrite ischiopubienne / osteochondritis is-chiopubic. Sin.: boal Van Neck-
Odelberg (v.).
OSTEOCONDRIT| A {OLDULUI / ostéochon-drite de la hanche / osteochondritis deformans juvenilis, Legg-Perthes-Calvé
disease. Sin.: boal Calvé-Legg-Perthes (v.).
OSTEOCONDRIT| VERTEBRAL| INFANTIL| / ostéochondr ite vertébrale infantile / Calvé's disease. Sin.: boal Calvé (v.).
OSTEOCONDRODISPLAZIE, s. f. / ostéochon-drodysplasie, s. f. / osteochondrodysplasia.
[Gr. osteon = os; khondros = cartilaj;
dys = greu, dificil; plasis = modelare, de la plassein = a forma, a modela.] Denumire de ansamblu a bolilor determinate de o
anomalie de cre[tere sau de dezvoltare a oaselor [i cartilajelor.
OSTEOCONDRODISTROFIE, s. f. / ostéochon-dr odystrophie, s. f. / osteochondrodystrophy.
[Gr. osteon = os; khondros =
cartilaj;
dys = greu, dificil; trophe = hran\, nutri]ie.] Tulburare de nu-tri]ie la nivelul cartilajelor [i al vaselor. V. condro-distrofie [i
osteodistrofie.
OSTEOCONDROM, s. n. / ostéochondrome, s. m. / osteochondroma.
[Gr. osteon = os; khon-dros = cartilaj; -oma.] Tumor
benign dezvoltat în vecin atea unui cartilaj de conjugare [i alc ui-t din ]esut cartiolaginos rezultat prin *osificare endocondral
secundar\. O. se prezint sub forma unei crescen]e osoase (sau *exostoz) identificabil radiologic.
OSTEOCONDROMATOZ| ARTICULAR| / ostéochondromatose articulaire / synovial osteochondromatosis.
[Gr. osteon = os;
khondros = cartilaj; -oma; -ozã; lat. articularius = al articula]iilor.] Sin.: boal Henderson-Jones (v.).
OSTEOCONDROSARCOM, s. n. / ostéochondro- sarcome, s. m. / osteochondrosarcoma.
[Gr. osteon = os; khondros = cartilaj;
sarx, sarkos = carne; -oma.] Sarcom scheletogen rezultat prin proliferare dubl osoas [i cartilaginoas\, care nosologic este
inclus în cadrul *osteosarcomului sau al *sarcomului osteogen.
OSTEOCONDROZ|, s. f. / ostéochodrose, s. f. / osteochondritis.
[Gr. osteon = os; khondros = cartilaj; -ozã.] Denumire
generic pentru distrofiile de cre[tere la copil consecutive perturbilor osificii unuia sau mai multor centri de osificare,
caracterizate prin degenerescen] sau *necroz aseptic\, urmat de reosificare. Formele de o. sunt variate, fiind afectate electiv
anumite regiuni osteocartilaginoase: epifize, apofize, oase scurte, corpuri vertebrale, ca [i unele *sincondroze. ~n func]ie de
localizi [i de aspectele clinice, au fost descrise numeroase boli, denumite de regul cu patronime. V. boal Freiberg, boal
|

568. 568
Calvé-Legg-Perthes, boal Osgood-Schlatter, boal Scheuer-mann, boal Sever, boal Sinding Larssen-Jo-hansson, boal Van
Neck-Odelberg.
OSTEODENSITOMETRIE, s. f. / ostéodensimé-trie, s. f. / osteodensimetry.
[Gr. osteon = os; lat. densitas, -atis = consisten]\,
densitate, de la
densus = dens, compact; gr. metron = m\sur\.] Metod de evaluare a densit\]ii minerale osoase prin intermediul
m\sur\rii absorb]iei radia]iilor X sau gamma. Sin.: absor]iometrie osoas\.
OSTEODINIE, s. f. / ostéodynie, s. f. / osteody-nia.
[Gr. osteon = os; odyne = durere.] Durere o-soas profund\, acut\, care nu se
asociaz cu nici un semn exterior. Sin.: osteoalgie.
OSTEODISPLAZIE, s. f. / ostéodysplasie, s. f. / osteodysplasia.
[Gr. osteon = os; dys = greu, dificil; plasis = modelare, de la
plassein = a forma, a modela.] Tulburare a dezvoltii osoase caracterizat\, în esen]\, prin modificarea structurii [i den-sit\]ii
osului, sub forma unei rarefac]ii sau, dim-potriv\, a unei condensi [i apari]ia de zone în-gro[ate ce prezint curbi, anomalii ale
craniului [i ale coloanei vertebrale. Sin.: displazie osoas\. V. displazie [i diferitele tipuri de displazie osoas\.
OSTEODISPLAZIE METAFIZAR| / ostéodyspla-sie métaphysaire / metaphyseal dysplasia. Sin.: boal Pyle (v.).
OSTEODISTROFIE, s. f. / ostéodystrophie, s. f. / osteodystrophia.
[Gr. osteon = os; dys = greu, dificil; trophe = hran\, nutri]ie.]
Orice tulburare trofic a scheletului, exprimat prin modificarea formei, mimii, consisten]ei sau cre[terii osului. Sin.: distrofie
osoas\. Tipuri: 1)
O. chistic juvenil\, v. boal Mikulicz. 2) O. deformant progresiv\, v. boal Paget. 3) O. ereditar Albright (v.). 4)
O. familial neuroendocrin\, v. boal Salzmann. 5) O. fibroas generalizat\, v. boal von Recklinghausen. 6) O. fibroas localizat\,
v. boal Paget.
OSTEODISTROFIE EREDITAR| ALBRIGHT / os-téodystrophie héréditaire d'Albright / Al-bright's hereditary osteodystrophy.
[Fuller Al-bright, medic american, Boston, 1900-1969.] Termen în care sunt regrupate dou afec]iuni descrise de Albright sub
numele de pseudohipoparatiro-idie (
o. e. de tip I) [i pseudo-pseudohipoparatiroi-die (o. e. de tip II). Cele dou boli au în comun un
sindrom dismorfic (talie mic\, facies rotunjit, brahi-dactilie, distrofie ungveal [i dentar\, obezitate), dar numai în o. e. de tip I este
prezent un sindrom metabolic care este considerat o consecin] a absen]ei r\spunsului receptorilor la hormonul pa-ratiroidian,
manifestat prin hipocalcemie, hiperfos-foremie, hipocalciurie [i hipofosfaturie. În ambele tipuri ale bolii se constat frecvent
întârzierea dezvoltii mentale, calcifici la nivelul ]esuturilor moi [i diverse tulburi endocrine. O. e. A. este o boal genotipic cu
transmitere autozomal dominant\, iar cele dou tipuri sunt forme genetice de expresie diferit ale acelea[i tare. Sin.: boal
Albright, sindrom Albright.
OSTEOFIBROMATOZ| CHISTIC| / ostéofibro-m atose kystique / Jaffe-Lichtenstein disease.
[Gr. osteon = os; lat. fibra = fibr\; -
oma; -ozã; gr. kystis = sac, vezic\.] Sin.: boal Jaffe-Lichtenstein (v.).
OSTEOFIT, s. n. / ostéophyte, s. m. / osteophyte.
[Gr. osteon = os; phyton = plant\.] Excrescen] osoas\, alc uit de regul din
]esut osos spongios rezultat fie prin reluarea osificii subperiostale, fie consecutiv osificii encondrale. O. se formeaz în
vecin atea unei articula]ii, în caz de leziuni articulare inflamatorii sau în caz de leziuni degenerative cronice.
OSTEOFITOZ|, s. f. / ostéophytose, s. f. / osteo-phytosis.
[Gr. osteon = os; phyton = plant\; -ozã.] Producerea de *osteofite.
OSTEOFLEGMON, s. n. / ostéophlegmon, s. m. / bone phlegmon.
[Gr. osteon = os; phlegmone = flegmon, de la phlegma, -
atos
= inflama]ie [i phlegein = a arde.] Osteit infec]ioas cu invadarea p]ilor moi adiacente. Se poate observa îndeosebi la
nivelul *mandibulei.
OSTEOGENEZ|, s. f. / ostéogenèse, ostéogénie, s. f. / osteogenesis, osteogeny.
[Gr. osteon = os; genesis = producere, de la
gennan = a produce.] Sin.: osificare (v.).
OSTEOGENEZ| IMPERFECT| / ostéogenèse im parfaite / osteogenesis imperfecta. Tip de *osteodisplazie structural ereditar
care antre-neaz osteoporoz generalizat grav\, tradus prin fracturi spontane multiple [i deformi osoase multiple. Se asociaz
aproape `ntotdeauna colora]ia albastr a sclerelor [i uneori surditate. Asocierea fracturi multiple ale oaselor lungi, sclere albastre [i
otoscleroz cu surditate se nume[te sindromul sau triada Van der Hoeve, sau sindrom Alain Dighton. Terminologia s-a complicat,
deoarece `n func]ie de gravitate au fost descrise (artificial) dou forme: 1)
O. i. congenital\, sin.: boal Durante (v.). 2) O. i. tardiv\,
cu prognostic mai pu-]in grav, sin.: boal Lobstein (v.).
OSTEOGENIN|, s. f. / ostéogénine, s. f. / osteo-genine.
[Gr. osteon = os; gennan = a produce; -inã.] Glicoprotein cu M
r de 32-
40 kDa, capabil s induc transformarea ]esuturilor moi de origine mezenchimatoas `n ]esut osos.
OSTEOID, adj. / ostéoïde, adj. / osteoid.
[Gr. osteon = os; eidos = form\.] Care seam cu ]e-sutul osos. Ex.: carcinom o.
OSTEOLIZ|, s. f. / ostéolyse, s. f. / osteolysis, ossifluence.
[Gr. osteon = os; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] 1)
Resorb]ia ]esutului osos. Poate antrena distrugerea mai mult sau mai pu]in întins a osului. Resorb]ia mineral [i organic are loc
prin ac]iunea invadant a ]esutului de granula]ie bogat vascularizat. 2) Imagine radiologic de transparen] osoas\, central sau
marginal\.
OSTEOLIZ| MASIV| IDIOPATIC| / ostéolyse massive idiopathique / massiv idiopathic os-teolysis. Sin.: boal Gorham (v.).
OSTEOLOGIE, s. f. / ostéologie, s. f. / osteology.
[Gr. osteon = os; logos = [tiin]\.] Parte a anatomiei care se ocup cu studiul
oaselor din organism.
OSTEOM, s. n. / ostéome, s. m. / osteoma.
[Gr. osteon = os; -oma.] Tumor benign format din ]esut osos, cu sediul, de obicei,
la nivelul scheletului, mai rar la nivelul unui mu[chi. Forme: 1)
O. central, enosteom. 2) O. compact, format din os dens ca filde[ul.
3)
O. muscular posttraumatic, calcificarea unui hematom posttraumatic. 4) O. osteoid, la copii [i adolescen]i, format din ]esut
conjunctiv osteogen, înconjurat de ]esut osos con-densat.
OSTEOMALACIE, s. f. / ostéomalacie, s. f. / osteomalacia.
[Gr. osteon = os; malakia = `nmuie-re, de la malakus = moale.]
Afec]iune osoas a adultului caracterizat prin defect de mineralizare datorat sc\derii aportului de suri fosfocalcice, asimila]iei
defectuoase (diaree cronic) sau cre[-terii eliminii acestor suri prin urin (afec]iuni renale) etc. Ca urmare, consisten]a osoas
scade, apare ramolismentul osos care favorizeaz apari]ia de deformi osoase dureroase. Unele forme de o. reac]ioneaz
favorabil la tratament cu *vitamina D. Sin.: ramolisment osos.
OSTEOMETRIE, s. f. / ostéométrie, s. f. / osteo-metry.
[Gr. osteon = os; metron = m\sur\.] Denumire generic pentru procedeele
de m\surare efectuate la nivelul unui os sau al mai multor oase. Ex.: o. osului iliac serve[te `n medicina legal la determinarea
sexului.
OSTEOMIELIT|, s. f. / ostéomyélite, s. f. / osteo-myelitis.
[Gr. osteon = os; myelos = m\duv\; -itã.] Inflama]ie concomitent a
osului [i a m\du-vei osoase, determinat de o infec]ie. Cauze: fracturi deschise cu expunerea m\duvei osoase, posibil [i în unele
interven]ii chirurgicale; mai rar, ca urmare a unor microorganisme patogene din circula]ie. Forme:
o. acut [i o. cronic\. O. acut\
este mai frecvent la copii, la nivelul oaselor lungi, acompaniat de dureri intense, febr\, existen]a altor boli.
O. cronic\ poate urma
formei acute [i se dezvolt insidios; uneori are drept cauz sifilisul sau tuberculoza. În ambele forme se impune tratamentul cu
doze mari de antibiotice [i, uneori, drenaj chirurgical. Timpul necesar eradicii infec-]iei este lung; uneori se produc scurti sau
defor-mi osoase. Termenul de o. este uneori `n discu]ie, din cauza afectii variabile a m\duvei osoase, `n unele forme foarte
discret sau chiar absent\. V. [i osteomielit infec]ioas acut\.
OSTEOMIELIT| INFEC}IOAS| ACUT| / ostéo-my élite infectieuse aiguë / acute osteitis. Boal a copiliei [i adolescen]ei care,
anatomopatologic, const `n inflama]ia elementelor celulare ale osului, periostului [i ale cavit\]ii medulare, cu localizare `n
regiunea juxta-epifizar\. Agentul etiologic este stafilococul piogen. Evolueaz spontan spre supura]ie (flegmon osos) [i formarea
de sechele. Simptomatologia local este `nso]it de un sindrom general infec]ios grav.
OSTEON, s. n. / ostéon, s. m. / osteon.
[Gr. os-teon = os.] Unitate de structur a osului compact, format din lamelele osoase
dispuse concentric în jurul unui canal Havers, cu capilare sanguine [i ]esut conjunctiv.

569. 569
OSTEONECROZ|, s. f. / ostéonécrose, s. f. / os-teonecrosis. [Gr. osteon = os; nekrosis = mortificare, de la nekros = mort.]
Necroz osoas\.
O. idiopatic a tuberculului tibial, v. apofizit tibial anterioar\.
OSTEONECROZ| ASEPTIC| / ostéonécrose a-septique / aseptic osteonecrosis. Necroz o-soas secundar afectii
vasculariza]iei osoase într-un anumit segment, de cauz cunoscut (traumatism, radioterapie) sau neelucidat\, în particular la
tineri (
o. idiopatic\). Stadiul de necroz este urmat de un stadiu de regenerare, ajungând la vindecare cu remodelare osoas\, de
regul\.
OSTEONECTIN|, s. f. / ostéonectine, s. f. / os-teonectin.
[Gr. osteon = os; nectere = a uni; -inã.] Fosfoglicoprotein acid\, cu M
r
32 kDa, prezent în os în cantitate de 2,3 ng/10
µg proteine ale traveelor osoase, sintetizat de *osteo-blaste. Gena codant a o.
se afl pe cromozomul 5. O. are mare afinitate pentru *hidroxiapatit [i este un marker perfect al *osteogenezei. Sin.: o-sein\.
OSTEO-ONICODISOSTOZ|, s. f. / ostéo-onycho-dysostose, s. f. / nail-patella syndrome.
[Gr. osteon = os; onyx, onychos =
unghie;
dys = greu, dificil; osteon = os; -ozã.] Sin.: sindrom unghii-rotule (v.).
OSTEO-ONICODISPLAZIE EREDITAR| / ostéo-on ychodysplasie héréditaire / Little’s syn-drome.
[Gr. osteon = os; onyx,
onychos
= unghie; dys = greu, dificil; plasis = modelare, de la plassein = a forma , a modela; lat. hereditarius = referitor la
mo[tenire, de la
hereditas, -atis = mo[tenire.] Sin.: sindrom unghii-rotule (v.).
OSTEOPAT, adj., s. m. / ostéopathe, adj., s. m. / osteopath.
[Gr. osteon = os; pathos = boal\.] 1) (Pacient) care prezint o
afec]iune osoas\. 2) Denumire utilizat `ndeosebi `n englez pentru o persoan care se ocup cu tratamentul afec]iunilor
sistemului locomotor prin utilizarea unor tehnici de manipulare extern\. V. [i medicin alternativ\.
OSTEOPATIE, s. f. / ostéopathie, s. f. / osteo-pathy.
[Gr. osteon = os; pathos = boal\.] Termen general utilizat pentru a grupa
toate afec]iunile osoase. În func]ie de etiologie, se disting mai mul-te forme: 1)
O. calcipriv\, prin resorb]ie. 2) O. de caren]\, prin
lipsa aportului de substan]e nutritive. 3)
O. condensant generalizat\, v. osteopoikilie. 4) O. hemoragic infantil\, sin. boal Barlow
(v.). 5)
O. hipertrofiant\ (boal Marie-Bamberger). 6) O. juvenil a rotulei, v. boal Gruber. 7) O. renal\, în nefropatii.
OSTEOPATIE HEMORAGIC| PRIMITIV| / ma ladie de Barlow / Barlow's disease. Sin.: boal Barlow (v.).
OSTEOPERIOSTIT|, s. f. / ostéopériostite, s. f. / osteoperiostitis.
[Gr. osteon = os; peri = `n jurul; osteon = os; -itã.] Inflama]ie a
periostului urmat de invadarea ]esutului osos de c re procesul inflamator. Punctul de plecare se afl în p]ile moi vecine sau
este consecin]a metastazelor piogene. Tipuri: 1)
O. sifilitic\, osteit [i periostit condensat osificant\. 2) O. tuberculoas\, cu ]e-sut
de granula]ie tuberculos. 3)
O. alveolodentar\, v. boal Magitot.
OSTEOPETROZ|, s. f. / ostéopétrose, s. f. / os-teopetrosis.
[Gr. osteon = os; lat. petra = piatr\; -ozã.] Sin.: boal Albers-
Schönberg (v.).
OSTEOPLAST, s. n. / ostéoplaste, s. m. / osteo-plast. .
[Gr. osteon = os; plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela.]
Sin.: lacun osteocitar (v.).
OSTEOPLASTIE, s. f. / ostéoplastie, s. f. / osteo-plasty.
[Gr. osteon = os; plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela.]
Interven]ie chirurgical reparatorie a unui os. Pentru efectuarea o. se utilizeaz un grefon osos sau un material protetic.
OSTEOPOIKILIE, s. f. / ostéopœcilie, s. f. / os-teop(o)ecilia, osteopoikilosis.
[Gr. osteon = os; poikilos = pestri], variat.] Boal cu
caracter familial, apar]inând *osteocondrodisplaziilor; radiologic se observ `n spongioasa epifizelor [i metafizelor oaselor lungi,
omopla]i [i bazin, numeroase zone rotunjite de *osteoscleroz\, bine delimitate, care sugereaz un aspect "p at". Poate asocia
uneori leziuni cutanate de fibroz [i keratoz\. Sin.: osteopatie condensant generalizat\, enostoz multipl\. O form de o. mult mai
rar\, numit
o. striat\, este reprezentat de boala Voorhoeve (v.).
OSTEOPONTIN|, s. f. / ostéopontine, s. f. / os-teopontin.
[Gr. osteon = os; lat. pons, -ntis = punte; -inã.] Glicoprotein care
con]ine motivul (secven]a) RGD (arginin\-glicin\-aspartat). A fost izolat din os, rinichi, creier [i celule epiteliale. O. intervine în
procesele de adeziune [i de migrare celular\, ca [i în mineralizarea osoas\.
OSTEOPOROMALACIE, s. f. / ostéoporomalacie, s. f. / porotic osteomalacia.
[Gr. osteon = os; poros = piatr poroas\; malakia
= înmuiere, de la
malakus = moale.] Coexisten]a *osteoporozei [i a *osteomalaciei.
OSTEOPOROZ|, s. f. / ostéoporose, s. f. / osteo-porosis.
[Gr. osteon = os; poros = piatr poroas\; -ozã.] Stare patologic
caracterizat prin sc\-derea densit\]ii osoase, determinat de un proces de demineralizare (absorb]ia calciului [i fosforului din os).
Demineralizarea se produce din cauza rarefierii progresive a matricei proteice osoase. Se disting:
o. localizat\ [i o. generalizat\.
O. localiza-t\ poate apare dup o infec]ie, un traumatism sau o sinovit [i se manifest la nivelul oaselor adiacente. O. generalizat\
se traduce radiologic prin transparen] osoas la nivelul întregului schelet, cu travee desenate mai net, iar histologic prin mirea
spa]iilor medulare osoase [i atrofie trabe-cular\. În prezent, procesul de o. poate fi detectat exact prin *osteodensitometrie. Exist
numeroase tipuri de o. generalizat\, de cauze necunoscute (idiopatice) sau secundare unor boli. În toate cazurile de o.
generalizat exist\, mai mult sau mai pu]in pronun]ate, tulburi ale metabolismului protidic. Ex. de o. generalizat\: 1)
O. adipoas\,
în care spa]ii largi din structura osoas sunt invadate de gr\sime. 2)
O. din afec]iuni digestive: gastrectomie, ciroz\, steatoree
idiopatic\. 3)
O. algic posttraumatic\, sin.: boal Sudeck (v.). 4) O. rarefiant postmenopauz\, prin perturbi endocrine. 5) O.
senil\
, consecin] a unor disfunc]ii metabolice [i endocrine. 6) O. din tratamentele prelungite cu corticoizi etc. O. generalizat este
acompaniat frecvent de *osteomalacie, de unde riscul unor complica]ii: deformi osoase, sc\dere a taliei, fracturi patologice.
OSTEOPOROZ| ALGIC| POSTTRAUMA TIC| / ostéoporose algique post-traumatique / Su-deck's disease. Sin.: boal Sudeck
(v.).
OSTEOPOROZ| CIRCUMSCRIS| A CRANIULUI / ostéoporos e circonscrite du crâne / Schül-ler’s disease. Sin.: boal Schüller
(v.).
OSTEOPSATIROZ|, s. f. / ostéopsathyrose, s. f. / osteopsathyrosis.
[Gr. osteon = os; psathyros = fragil, friabil; -ozã.] Sin.:
boal Lobstein (v.). V. [i osteogenez imperfect\.
OSTEORADIONECROZ|, s. f. / ostéoradioné-crose, s. f. / osteoradionecrosis.
[Gr. osteon = os; lat. radius = raz\; gr. nekrosis
= mortificare, de la
nekros = mort.] Necroz osoas determinat de radia]iile ionizante, de regul dup\ *radio-terapie.
OSTEOSARCOM, s. n. / ostéosarcome, s. m. / osteosarcoma.
[Gr. osteon = os; sarx, sarkos = carne; -oma.] Tumor malign
primitiv a osului, cu punct de plecare periostal sau central; cel mai des se dezvolt la nivelul oaselor spongioase. Proliferarea
distruge osul [i conduce la metastaze pe cale circulatorie. Sin.: sarcom osteogen. V. [i sarcom Ewing.
OSTEOSCLEROZ|, s. f. / ostéosclérose, s. f. / osteosclerosis, osseous eburnation.
[Gr. os-teon = os; sklerosis = indura]ie,
`ntire, de la
skleros = tare, dur.] Afec]iune osoas care con-st în îngro[area osului spongios, care devine compact, cu
îngustarea cavit\]ilor medulare, radiologic constatându-se accentuarea opacit\]ii osoase. Sin.: osteocondensare.
OSTEOSCLEROZ| GENERALIZAT| / ost éosclé-rose généralisée / osteopetrosis. Sin.: boal Albers-Schönberg (v.).
OSTEOSINTEZ|, s. f. / ostéosynthèse, s. f. / os-teosynthesis.
[Gr. osteon = os; synthesis = compunere, de la syn = `mpreun\,
tithenai = a pune.] 1) Reunirea chirurgical a fragmentelor unui os fracturat cu ajutorul unor [uruburi, buloane, sârme sau pl\ci
metalice. Aceste materiale sunt înde-p\rtate dup producerea consolidii osoase (
o. temporar\). 2) Opera]ie practicat cu scopul
producerii anchilozei unei articula]ii, de ex. în *morbul lui Pott [i în *spondilolistezis.
OSTEOTOMIE, s. f. / ostéotomie, s. f. / osteo-tomy.
[Gr. osteon = os; tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a t\ia.]
Sec]ionarea operatorie a u-nui os, în scopul ob]inerii axii, derotii, alungirii, scurtii sau sprijinului acestuia.
OSTEOZ|, s. f. / ostéose, s. f. / osteosis.
[Gr. osteon = os; -ozã.] 1) Termen cu sensul de osteopatie non-inflamatorie. 2) Uneori,
prezen]a la nivelul pielii de noduli care con]in ]esut osos.
OSTEOZ| PARATIROIDIAN| / ostéose parathy-roïdienne / parathyroid osteosis. Sin.: boal von Recklinghausen (v.).
OSTIAL, adj. / ostiale, adj. / ostial.
[Lat. ostium = intrare, u[\, orificiu.] Referitor la un orificiu.

570. 570
OSTIOFOLICULIT|, s. f. / ostiofolliculite, s. f. / ostiofolliculitis. [Lat. ostium = intrare, u[\, orificiu; folliculus = s\cule], dim. de la
follis = burduf, minge; -itã.] *Foliculit superficial\, care nu afecteaz decât ostiumul (orificiul) *foliculului pilos.
OSTIUM, s. n. / ostium, s. m. / ostium. NA: os-tium, pl. ostia.
[Lat. ostium = intrare, u[\, orificiu.] Orificiu sau canal foarte scurt
care asigur accesul într-o cavitate sau asigur comunicarea a dou cavit\]i.
OSTIUM AORTIC / ostium aortae / ostium aortae. NA: ostium aortae. Orificiu prin care aorta ascendent cominic cu ventriculul
stâng, fiind str\juit de valvula aortic\.
OSTIUM COMUN / ostium commune / ostium commune. Orificiu care, la embrion, permite comunicarea atriilor [i ventriculelor inimii.
Persisten-]a sa dup na[tere constituie o cardiopatie congenital cu [unt arteriovenos.
OSTIUM PRIMITIV / ostium primum / ostium pri-mum. Orificiu care, `ntr-un stadiu precoce al dezvoltii embrionare a inimii, permite
comunicarea celor dou atrii. Persisten]a sa dup na[tere, determin comunicarea interauricular patologic\.
OSTIUM SECUNDAR / ostium secundum / os-tium secundum. NA: foramen ovale. Sin.: orificiu Botallo (v.).
OSTIUMUL SINUSULUI CORONAR / ostium sinus coronarii / ostium sinus coronarii. NA: ostium sinus coronarii. Orificiu de
deschidere al *sinusului coronar, situat la nivelul atriului drept, `ntre deschiderea venei cave inferioare [i orificiul atrioventricular.
OTALGIE, s. f. / otalgie, s. f. / otalgia.
[Gr. ous, otos = ureche; algos = durere.] Durere la nivelul urechii, de origine auricular sau
din vecin ate. Poate fi surd sau violent\, localizat sau iradiat\, continu ori cu remisiuni. Sin.: otodinie.
OTHEMATOM, s. n. / othématome, s. m. / ot-h(a)ematoma.
[Gr. ous, otos = ureche; haima, -atos = sânge; -oma.] Colec]ie
sanguinolent a pavilionului urechii, situat între cartilajul helixului [i pericondru. Cauzele cele mai frecvente sunt traumatice, la
care se adaug tulburile trofice.
OTICODINIE, s. f. / oticodinie, s. f. / oticodinia.
[Gr. ous, otos = ureche; dinos = ame]eal\.] Sin.: sindrom Ménière (v.).
OTIT|, s. f. / otite, s. f. / otitis.
[Gr. ous, otos = ureche; -itã.] Orice inflama]ie a urechii. Se disting, în func]ie de localizare: 1) O.
extern\
, inflama]ia conductului auditiv extern. 2) O. medie, inflama]ia *urechii medii. Forme: a) o. m. acut\, de regul de origine
viral sau bacterian\, este înso]it de durere [i febr\; b)
o. m. secretorie, acumulare cronic de lichid în urechea medie, cu
diminuarea auzului; c)
o. cronic supurativ\, asociat cu perfora]ia timpanului [i, uneori, cu colesteatom. 3) O. intern\ este
denumit *labirintit\.
O. cre[elor, v. otoantrit\.
OTOANTRIT|, s. f. / otoantrite, s. f. / otoantritis.
[Gr. ous, otos = ureche; antron = pe[ter\, cavitate; -itã.] Otit purulent
complicat cu infec]ia an-trului mastoidian. Sin.: otomastoidit\, otita cre[e-lor.
OTODINIE, s. f. / otodynie, s. f. / otodynia.
[Gr. ous, otos = ureche; odyne = durere.] Sin.: otalgie (v.).
OTOGEN, adj. / otogène, adj. / otogenic, otoge-nous.
[Gr. ous, otos = ureche; gennan = a produce.] Care are originea la nivelul
urechii. Ex.: infec-]ie meningian care survine ca o complica]ie a u-nei otite.
OTOLICVOREE, s. f. / otoliquorrhée, s. f. / otoli-quorrh(o)ea.
[Gr. ous, otos = ureche; lat. liquor, -oris = lichid; gr. rhoia =
curgere, de la
rhein = a curge.] Scurgere de lichid cefalorahidian prin conductul auditiv extern printr-o ruptur a timpanului, în
condi]iile existen]ei unei solu]ii de continuitate între spa]iul subdural [i urechea medie. O. apare ca o complica]ie în unele fracturi
ale *stâncii temporalului [i în anumite interven]ii neurochirurgica-le. V. [i otoree.
OTOLI}I, s. m. pl. / otolithes, s. m. pl. / otoliths. NA: statoconium, pl. statoconia.
[Gr. ous, otos = ureche; lithos = piatr\.] Granule
mici de carbonat de calciu, situate împreun cu cilii în membrana gelatinoas de la nivelul organului otolitic. Organul otolitic sau
macula se afl pe plan[eul *utri-culei [i al *saculei din urechea intern\. Sin.: stato-conia.
OTOLOGIE, s. f. / otologie, s. f. / otology.
[Gr. ous, otos = ureche; logos = [tiin]\.] Ramur a medicinii destinat studiului
anatomiei, fiziologiei, investiga]iilor func]ionale [i patologiei urechii.
OTOMASTOIDIT|, s. f. / otomastoïdite, s. f. / otomastoiditis.
[Gr. ous, otos = ureche; mastos = mamel\; eidos = form\; -itã.]
Sin.: otoantrit (v.).
OTOMICOZ|, s. f. / otomycose, s. f. / otomycosis.
[Gr. ous, otos = ureche; mykes, myketos = ciuperc\; -ozã.] *Micoz a
conductului auditiv extern.
OTOPLASTIE, s. f. / otoplastie, s. f. / otoplasty.
[Gr. ous, otos = ureche; plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela.]
Procedeu terapeutic chirurgical de reconstruc]ie a pavilionului urechii externe, în caz de deforma]ii sau distrugeri traumatice.
OTORAGIE, s. f. / otorragie, s. f. / otorrhagia.
[Gr. ous, otos = ureche; rhegnynai = a ]â[ni, a izbucni.] Scurgere de sânge prin
conductul auditiv extern.
OTOREE, s. f. / otorrhée, s. f. / otorrh(o)ea.
[Gr. ous, otos = ureche; rhoia = curgere, de la rhein = a curge.] Secre]ie seroas\,
mucoas sau purulen-t\, exteriorizat prin conductul auditiv extern. Poa-te proveni din urechea extern sau din cavit\]ile urechii
medii.
OTORINOLARINGOLOGIE, s. f. / oto-rhino-laryn-gologie, s. f. / otorhinolaryngology, ear-nose-throat.
[Gr. ous, otos = ureche;
rhis, -inos = nas; larynx, -yngos = laringe; logos = [tiin]\.] Domeniu specializat al medicinii având ca scop studiul anatomiei,
fiziologiei [i patologiei urechii, foselor nazale, faringelui [i laringelui.
OTOSCLEROZ|, s. f. / otosclérose, s. f. / oto-sclerosis.
[Gr. ous, otos = ureche; sklerosis = indura]ie, `ntire, de la skleros =
tare, dur
.] Acoperirea timpanului cu ]esut cicatriceal, fenomen care produce o surditate progresiv\.
OTOSCOP, s. n. / otoscope, s. m. / otoscope.
[Gr. ous, otos = ureche; skopos = observator, de la skopein = a vedea, a examina.]
Instrument care permite inspec]ia conductului auditiv extern [i a timpanului. Este alc uit dintr-un *specul [i o surs luminoas\, a
cei lumin este preluat de o oglind purtat pe frunte de medic.
O. lui Toyn-bee este destinat *ausculta]iei la nivelul urechii, fiind
alc uit dintr-un tub de cauciuc adaptat la capete pentru a face leg ura dintre urechea pacientului [i cea a medicului.
OTOSCOPIE, s. f. / otoscopie, s. f. / otoscopy.
[Gr. ous, otos = ureche; skopia = examinare, de la skopein = a vedea, a examina.]
Examen vizual al conductului auditiv, cu ajutorul *otoscopului.
OTOSPONGIOZ|, s. f. / otospongiose, s. f. / oto-spongiosis.
[Gr. ous, otos = ureche; lat. spongia, gr. spongion = burete; -ozã.]
Afec]iune congenital care se caracterizeaz clinic prin hipoacuzie progresiv bilateral\, iar anatomic, prin hiperosifi-carea
promontoriului, determinând secundar dis-func]ia *organului Corti.
OTOTOXICITATE, s. f. / ototoxicité, s. f. / ototo-xicity.
[Gr. ous, otos = ureche; toxikon = otrav pentru vârful s\ge]ilor, de la
toxon = s\geat\.] To-xicitate a unor medicamente (ca streptomicina [i alte medicamente din familia aminozidelor sau chinina)
pentru urechea intern [i perechea a VIII-a de nervi cranieni. Fenomenul este, de obicei, ireversibil.
OTRAV|, s. f. / poison, s. m. / poison.
[Sl. otrava = otrav\.] Orice substan] care este susceptibil\, dup introducerea în organism
(pe diverse c\i), s perturbe unele func]ii vitale sau s lezeze grav structuri organice. Tipul [i intensitatea unei o. nu depind numai
de natura sa, ci [i de doz\, de modul de p rundere, starea subiectului [. a.
OU FECUNDAT / oeuf fécondé / fertilized egg, spermatovum, oosperm.
[Lat. ovum = ou; fecundare = a face s rodeasc\, de la
fecundus = fertil, roditor.] Sin.: zigot (v.).
OUABAIN|, s. f. / ouabaïne, s. f. / ouabain.
[Somalez ouabaio = planta cunoscut [i sub numele de acokanthera [i extractul
acesteia
.] Glucozid cardiotonic major, cu ac]iune rapid [i scurt\, ad-ministrat îndeosebi pe cale intravenoas în tratamentul de
urgen] al insuficien]ei cardiace acute. O. este [i un blocant specific al *pompei de sodiu. Sin.: strofantozid-g, strofantin\.
OVALBUMIN|, s. f. / ovalbumine, s. f. / ovalbu-min.
[Lat. ovum = ou; albumen, -inis = albu[ de ou, de la albus = alb; -inã.]
Protein extras din albu[ul de ou [i înrudit cu albumina din serul de pase. Masa molecular este 44 kDa, iar pH-ul izoelectric
de 4,6. Este util ca antigen.
OVALOCIT, s. n. / ovalocyte, s. m. / ovalocyte.
[Lat. ovum = ou; gr. kytos = celul\.] Eritrocit de form elipsoidal\, prezent `n
propor]ie de sub 1 % în sângele normal, pân la 10 % în majoritatea a-nemiilor [i 90 % în * eliptocitoza ereditar\.
OVALOCITOZ|, s. f. / ovalocytose, s. f. / ovalo-cytosis.
[Lat. ovum = ou; gr. kytos = celul\; -ozã.] Sin.: eliptocitoz (v.).

571. 571
OVAR, s. n. / ovaire, s. m. / ovary. NA: ovarium, pl. ovaria. [Lat. medical ovarium = ovar, de la ovum = ou.] Gland genital
feminin\, par [i simetric\, situat în cavitatea peritoneal\, posterior fa] de *ligamentele largi, în raport anatomic cu pavilioanele
*trompelor Fallopio. O. au dubl func-]ie: exocrin\, de matura]ie (*ovogenez\ lelor, [i endocrin (secre]ie de
*es-trogeni, *progesteron [i, în cantit\]i mici, *andro-geni). O., împreun cu trompele [i cu uterul, constituie organele genitale
interne ale femeii.
OVARIAN, adj. / ovarien, -ienne, adj. / ovarian.
[Lat. medical ovarium = ovar, de la ovum = ou.] Care se refer la ovar, anatomic
sau func]ional. Ex.: ciclu o., tumor o.
OVARIECTOMIE, s. f. / ovariectomie, s. f. / ovari-ectomy.
[Lat. medical ovarium = ovar, de la ovum = ou; gr. ektome =
excizie
.] Abla]ia unuia sau a ambelor ovare. Sin.: ooforectomie, *ovariotomie (impropriu, dar utilizat frecvent).
OVARIOPEXIE, s. f. / ovariopexie, s. f. / ovario-pexy.
[Lat. medical ovarium = ovar, de la ovum = ou; gr. pexis = fixare.]
Fixarea ovarului la peretele pelvin. Sin.: ooforopexie.
OVARIOTOMIE, s. f. / ovariotomie, s. f. / ovario-tomy.
[Lat. medical ovarium = ovar, de la ovum = ou; gr. tome = t\iere,
sec]iune, de la
temnein = a t\ia.] Procedeu chirurgical care const\ în rezec]ia par]ial a ovarului (frecvent în caz de chist o-
varian). Termenul este frecvent, dar impropriu, utilizat ca sin. cu *ovariectomie.
OVARIT|, s. f. / ovarite, s. f. / ovaritis, oophori-tis.
[Lat. medical ovarium = ovar, de la ovum = ou; -itã.] Orice inflama]ie acut
sau cronic a o-varului.
OVERDOSE, s. f. / overdose, surdose, s. f. / overdose.
[Engl. over = peste, deasupra; dose = doz\.] Intoxica]ie acut (uneori
mortal), ca urmare a unei cantit\]i excesive dintr-un drog utilizat de obicei de un toxicoman.
OVIDUCT, s. n. / oviducte, s. m. / oviduct. NA: tuba uterina.
[Lat. ovum = ou; ductus = canal, de la ducere = a conduce.] Sin.:
tromp uterin (v.).
OVOCIT, s. n. / ovocyte, s. m. / ovocyte.
[Lat. ovum = ou; gr. kytos = celul\.] Celul germinativ feminin\, care reprezint o etap
în *ovogenez\, rezultând din transformarea unei ovogonii [i din care deriv ovulul. Sin.: oocit.
OVOCULTUR|, s. f. / ovoculture, s. f. / embryo-nate egg culture.
[Lat. ovum = ou; cultura = cultivare.] Metod de cultur a unor
virusuri sau bacterii `n oul de g\in embrionar, dup inocularea acestora `n sacul vitelin, `n cavitatea alantoidei sau pe membrana
corio-alantoidian\.
OVOGENEZ|, s. f. / ovogenèse, s. f. / ovogene-sis.
[Lat. ovum = ou; gr. genesis = producere, de la gennan = a produce.] Ciclu
lunar de producere a celulelor sexuale feminine (*ovule). O. are mai multe etape: celula germinal feminin (ovogonia) se
multiplic [i formeaz *ovocitele de ordinul I (diploide) care, dup mitoz\, vor da na[tere unui mic globul polar (care va degenera)
[i unui ovocit de ordinul II (haploid), care, la rândul s\u se va diviza într-un al doilea globul polar [i într-un *ovul.
OVOIMPLANTA}IE, s. f. / ovo-implantation, s. f. / ovoimplantation.
[Lat. ovum = ou; in = `n; plan-tatio, -onis, de la plantare =
a planta
.] Fixarea ovulului fecundat în endometrul uterin. Se produce la 5-15 zile dup fecunda]ie [i reprezint debutul sarcinii.
Excep]ional, o. se poate produce în afara cavit\]ii uterine, îndeosebi la nivelul trompelor, anomalie care poate conduce la *sarcin
extrauterin\.
OVOTESTIS, s. n. / ovotestis, s. m. / ovotestis.
[Lat. ovum = ou; testis = testicul.] Gonad care con]ine atât ]esut testicular, cât [i
ovarian. O. ca-racterizeaz *hermafroditismul morfofunc]ional sau adevat.
OVUL, s. n. / ovule, s. m. / ovule, ovulum, pl. ovula (lat.).
[Lat. [tiin]ific ovulum = ou mic, de la ovum = ou.] 1) Celul sexual
feminin (*gamet feminin matur). Reprezint stadiul final al *ovogenezei [i este capabil de a fi fecundat de c re spermatozoid.
2) Form de prezentare a unor preparate farmaceutice pentru administrarea intravaginal\.
OVULA}IE, s. f. / ovulation, s. f. / ovulation.
[Lat. [tiin]ific ovulum = ou mic, de la ovum = ou.] Fe-nomen complex
neuroendocrin prin care ovulul este eliberat din *foliculul de Graaf, fiind, în mod normal, captat apoi de c re pavilionul trompei u-
terine, dup care trece în uter. La celelalte mamifere, în afar de om, o. coincide cu *perioada de rut. La femeie, o. se produce în
mod normal la mijlocul ciclului menstrual, de obicei în ziua a 14-a sau a 15-a. O. este stimulat de hormonul luteini-zant, secretat
de hipofiza anterioar\.
OXACILIN|, s. f. / oxacilline, s. f. / oxacillin. (DCI) Penicilin semisintetic cu caten lateral izoxazolic\. Este eficient `mpotriva
stafilococilor penicilinazosecretori [i se poate administra
per os.
OXALAT, s. m. / oxalate, s. m. / oxalate.
[Gr. oxalis = m\cri[ (bogat `n oxala]i).] Sare a acidului oxalic; urina con]ine 20-40 mg / 24
de ore.
O. de calciu poate forma calculi, o. de sodiu este utilizat ca anticoagulant in vitro (in vivo este toxic prin fixarea calciului
ionic).
OXALEMIE, s. f. / oxalémie, s. f. / oxal(a)emia.
[Gr. oxalis = m\cri[; haima, -atos = sânge.] Termen utilizat pentru a denumi
prezen]a [i concentra]ia acidului oxalic în sânge. O. este crescut patologic în gut\, diabet zaharat, litiaz renal [i în unele forme
de reumatism. Valoarea normal a o. este de 1,8-2,8 mg/l plasm\.
OXALOZ|, s. f. / oxalose, s. f. / oxalosis.
[Gr. oxalis = m\cri[; -ozã.] Boal metabolic\, foarte probabil genetic\, caracterizat prin
infiltrarea tuturor organelor parenchimatoase cu cristale de oxalat de calciu. Infiltrarea renal determin *ne-frocalcinoz\, cu
prognostic sever.
OXALURIE, s. f. / oxalurie, s. f. / oxaluria.
[Gr. oxalis = m\cri[; ouron = urin\.] Concentra]ia de acid oxalic în urin\, îndeosebi sub
form de suri de calciu. Valoarea normal pe 24 ore este de la 0,010 la 0,025 g sau de la 110 la 440
µmol. Este crescut în
tulburi metabolice genetice caracterizate prin formare excesiv de acid oxalic: hiper-oxalurie primar cu oxaloz\.
OXICARBONEMIE, s. f. / oxycarbonémie, s. f. / carbon monoxide blood concentration.
[Gr. oxys = acru, oxigen; lat. carbo, -onis
= cbune; gr.
haima, -atos = sânge.] Prezen]a de *monoxid de carbon `n sânge, care `n mod normal variaz `ntre 0,13 [i 1,3 ‰.
OXICARBONISM, s. n. / oxycarbonisme, s. m. / carbon monoxide poisoning.
[Gr. oxys = acru, oxigen; lat. carbo, -onis =
cbune;
-ism.] Intoxica]ie cu *oxid de carbon. O. poate fi acut sau cronic.
OXICEFALIE, s. f. / oxycéphalie, s. f. / oxycepha-lia.
[Gr. oxys = ascu]it; kephale = cap.] Tip de *acrocefalie.
OXICORTICOSTEROIZI, s. m. pl. / oxycorticosté-roïdes, s. m. pl. / glucocorticoids.
[Gr. oxys = a-cru, oxigen; lat. cortex, -icis =
scoar]\; gr.
stereos = solid, `n relief; eidos = form\.] Grup de steroizi secreta]i de zona fasciculat a suprarenalei, caracteriza]i
prin prezen]a unui radical cetonic sau alcoolic. Includ: corticosteronul, 11-dehidrocortico-steronul, 17-OH corticosteronul (sau
cortizolul), 17-OH-11-dehidrocorticosteronul (sau cortizolul).
OXID DE CARBON / oxyde de carbon / carbon monoxide.
[Gr. oxys = acru; oxigen; lat. carbo, -onis = cbune.] Gaz incolor [i
inodor, CO, unul din componen]ii principali ai gazului de iluminat. Este toxic, din cauza afinit\]ii sale pentru hemo-globin mult mai
mari decât a oxigenului, ceea ce duce la formarea *carboxihemoglobinei, compus mai stabil decât oxihemoglobina. Prin blocarea
de c re o. de c. a hemoglobinei utile, se diminueaz transportul de oxigen în sânge, ceea ce duce la intoxica]ie, denumit
oxicarbonism. Recent, s-a demonstrat utilizarea o. de c. ca semnal intercelular, ac]ionând în acela[i mod cu *o. nitric, prin sti-
mularea *guanilatciclazei. Sin.: monoxid de car-bon.
OXID NITRIC / oxyde nitrique / nitric oxide.
[Gr. oxys = acru, oxigen; lat. nitrum, gr. nitron = nitrat de potasiu, sod\.] Monoxid
de azot (NO), gaz produs normal în organismul uman [i prezent în aerul expirat în concentra]ie de circa 10 p]i pe bilion. S-a
demonstrat c o. n. este un mediator chimic de tip *autacoid, format prin interven]ia nitric-oxid-sintetazei, enzim calciu-
dependent\, pornind de la gruparea guanidin a L-argininei, care este convertit în citrulin [i o. n., în prezen-]a oxigenului [i
NADPH. Exist trei izoforme de nitric-oxid-sintetaze (NOS), al cor ADN codant a fost secven]at: 1)
NOS constitutive, NOS1
(neuronal [i muscular\ le [i în u-nele regiuni din SNC - îndeosebi cerebel [i bulb olfactiv). 2)
NOS inductibile,
NOS2 sau NOSi, enzime ale celulelor sistemului imunitar, ca [i ale al-tor celule (ex.: hepatocite, fibroblaste), a cor sin-tez ar
putea fi indus de *citokine. O. n. difuzea-z u[or prin membrana celular la exteriorul celu-lei, trecând direct de la celula

572. 572
produc oare la celulele vecine. Cu o semivia] de 5-10 s, nu poate ac]iona decât local, înainte de a fi convertit în nitra]i [i nitri]i de
oxigen [i ap\. În cea mai mare parte dintre celulele-]int endoteliale, o. n. reac-]ioneaz cu atomul de fier din situsul activ al *gua-
nilatciclazei, stimulând astfel produc]ia mediatorului intracelular GMPciclic. Prin descoperirea rolului de semnal intracelular al o. n.
se clarific o serie de ac]iuni la nivel celular. Ex.: ac]iunea *acetilcolinei de relaxare a celulelor musculare netede vasculare se
explic prin faptul c aceasta provoac formarea [i eliberarea de o. n. în celulele endoteliale, care în continuare induce relaxarea
fibrelor musculare netede; de asemenea, efectul *nitroglicerinei este dat de transformarea acesteia în o. n., care provoac dilata]ia
vaselor sanguine, reducând travaliul cardiac, [i implicit, nevoia de o-xigen a miocardului. Totodat\, o. n. are rol imuni-tar, în
aparea organismului contra agen]ilor in-fec]io[i [i, probabil, rol contra transformii canceroase a celulelor. Se pare c o
supraproduc]ie de o. n. are efecte nocive: inducerea unei sti de [oc, distruc]ii tisulare. Sin.: monoxid de azot.
OXIDARE, s. f. / oxydation, s. f. / oxidation.
[Gr. oxys = acru, oxigen.] 1) Combinarea unei sub-stan]e chimice cu oxigenul. 2)
Cre[terea valen]ei unui cation (ion pozitiv) sau diminuarea valen]ei unui anion (ion negativ). Ex.: fierul feros bivalent (
++) se
transform în fier feric trivalent (
+++) prin o. 3) Într-un sens mai larg, pierderea de hidrogen de c re o substan] sau de electroni,
de c re un atom. O. nu este, deci, în mod necesar determinat de oxigen.
OXIDAZ|, s. f. / oxydase, s. f. / oxidase.
[Gr. oxys = acru, oxigen; -azã.] 1) Enzim care acti-veaz oxigenul. Ex.: citocromoxidaza,
care acti-veaz O
2 oferindu-i electroni. 2) Enzim care transform\, prin fixare de oxigen, o substan] în alta. Ex.: aminoxidaza, care
transform aminele în aldehide.
OXIDOREDUCERE, s. f. / oxydoréduction, s. f. / oxidation-reduction.
[Gr. oxys = acru, oxigen; lat. reductio, -onis = aducere
`napoi, de la
reducere = a aduce `napoi (re = iar\[i; ducere = a duce).] Reac]ie chimic care are la baz un transfer de electroni
între reactan]i, producându-se simultan o *oxidare [i o *reducere. Un sistem de o. sau redox este constituit dintr-un cuplu de doi
compu[i care se disting prin numul de electroni. Compusul cel mai bogat în electroni este forma redus\, în timp ce compusul cel
mai sac în electroni es-te forma oxidat\. Forma redus (reductor) trans-fer electronii la forma oxidat (oxidant). Sin.: re-dox. V.
poten]ial de oxidoreducere.
OXIDOREDUCTAZ|, s. f. / oxydoréductase, s. f. / oxidoreductase.
[Gr. oxys = acru, oxigen; lat. reductus, de la reducere = a
aduce `napoi (
re = iar\[i; ducere = a duce); -azã.] Enzim care oxi-deaz un substrat. Ex.: *dehidrogenaz\.
OXIFIL, adj. / oxyphile, adj. / oxyphil.
[Gr. oxys = acru, oxigen; philos = prieten, de la philein = a iubi.] Care prezint afinitate
pentru oxigen.
OXIGEN, s. n. / oxygène, s. m. / oxygen.
[Gr. oxys = acid; gennan = a produce.] Element chimic cu num atomic 8. Simbol O. O.
este unul dintre elementele cele mai abundente în natur\. Este foarte reactiv, putându-se combina cu aproape toate elementele
chimice. Se poate g\si sub for-m de O
2 sau O
3 (*ozon). O. este, în condi]ii normale, un gaz incolor, inodor [i insipid, solubil în a-
p\, cu rol esen]ial în respira]ie [i în procesele metabolice din organismele vii. O. este administrat frecvent în terapia intensiv\. V. [i
tab. const. hematol.
OXIGENARE, s. f. / oxygénation, s. f. / oxygena-tion.
[Gr. oxys = acid; gennan = a produce.] 1) Procesul de fixare reversibil a
unei molecule de oxigen pe o molecul de substrat. 2)
O. sângelui, combinarea oxigenului cu *hemoglobina sau cu un alt pigment
respirator, printr-o leg ur labil\.
OXIGENAZ|, s. f. / oxygénase, s. f. / oxygenase.
[Gr. oxys = acru; gennan = a produce; -azã.] Enzim capabil s fixeze
oxigenul pe o molecul de ap cu formare de *ap oxigenat\.
OXIGENOTERAPIE, s. f. / oxygénothérapie, s. f. / oxygenotherapy.
[Gr. oxys = acru; gennan = a produce; therapeia =
tratament, de la
thera-peuein = a `ngriji.] Utilizarea terapeutic a oxigenului. O. hiperbar\ se realizeaz prin inhalarea o-
xigenului pur sau a unui amestec gazos bogat în oxigen într-o incint cu presiune crescut (2-3 atm). Prin acest procedeu cre[te
coniderabil cantitatea de oxigen dizolvat în plasm\. Indica]iile principale ale o. sunt: accidentele de decompresie (la scafandri),
emboliile gazoase, intoxica]ia cu oxid de carbon.
OXIHEMOGLOBIN|, s. f. / oxyhémoglobine, s. f. / oxyh(a)emoglobin.
[Gr. oxys = acru, oxigen; haima, -atos = sânge; lat. globus
= glob; -
inã.] Forma oxidat a *hemoglobinei, având fixate patru molecule de oxigen, câte una pentru fiecare *hem. O. reprezint
forma de transport a oxigenu-lui în sânge, de la pl\mâni (unde se formeaz\ suturilor. Oxigenul eliberat este utilizat în
diverse procese metabolice. Prin tehnici de biofizic molecular\, s-a demonstrat comportarea mo-leculei de hemoglobin ca un
autentic ”pl\mân molecular”, în momentul fixii oxigenului produ-cându-se o modificare a distan]ei dintre unit\]ile ter]iare beta
hemoglobinice.
OXIMETRIE, s. f. / oxymétrie, s. f. / oxymetry.
[Gr. oxys = acru, oxigen; metron = m\sur\.] Metod de dozare a oxigenului prezent
într-un ames-tec de gaze sau într-o solu]ie (ex.: în sânge). În esen]\, este vorba de o metod clinic (dozare volumetric) sau fizic
(spectrofotometrie) care poate fi utilizat
in vivo f prelevarea unui e[an-tion sanguin, pentru aprecierea volumului de oxigen din
sânge: se apreciaz diferen]a dintre spec-trele de absorb]ie a oxihemoglobinei [i a hemoglobinei reduse, utilizând un oximetru cu
celul fo-toelectric\.
OXINTOMODULIN|, s. f. / oxyntomoduline, s. f. / oxyntomodulin.
[Gr. oxynein = a face acru, de la oxys = acru; lat. modulari =
a ritma, a modula, de la
modulus, dim. de la modus = m\sur\, caden]\; -inã.] Peptid derivat din proglucagon cu rol în inhi-barea
fenomenelor secretorii gastrice. }inta sa primar este reprezentat de *celulele oxintice ale stomacului, la nivelul cora stimuleaz
produc]ia de AMP ciclic [i inhib secre]ia stimulat de *pen-tagastrin\. Totodat\, o. este agonist slab pentru mai mul]i receptori.
OXITETRACICLIN|, s. f. / oxytétracycline, s. f. / oxytetracycline (DCI). Antibiotic cu spectru larg (cu formula chimic
C
22H
24N
2O
9.2H
2O), din familia tetraciclinelor, extras din Streptomyces rimosus.
OXITOCIN|, s. f. / oxytocine, s. f. / oxytocin.
[Gr. oxys sau okys = rapid; tokos = na[tere; -inã.] Hormon stocat de lobul posterior
al hipofizei, sintetizat în nucleii paraventriculari [i supraoptic ai hipotalamusului. Are structur asem oare cu cea a vasopresinei.
Produce contrac]ia a uterului, accelerând travaliul [i na[terea în caz de iner]ie uterin [i opre[te hemoragia postpartum. Stimu-
leaz eliminarea laptelui. Este produs [i sintetic. Se administreaz intramuscular sau intravenos (perfuzie). Sin.: ocitocin\. V. [i
tab. const. endocri-nol.
OXIPRESIN|, s. f. / ocypressine, s. f. / oxy-pressin.
[De la oxitocin [i vasopresinã, din gr. oxys sau okys = rapid; lat. pressus
= ap\sat, de la
pressare = a presa.] Analog structural al hormonilor posthipofizari a cui structur este analog par]ial cu cea a
*vasopresinei [i par]ial cu cea a *oxitocinei.
OXIUR, s. m. / oxyure, s. m. / pinworm, seat-worm.
[Gr. oxys = ascu]it; oura = coad\.] Parazit intestinal, care a-par]ine ordinului
*Nematodelor (genul *Ascaris). Sin.:
Enterobius vermicularis. V. oxiuraz\.
OXIURAZ|, s. f. / oxyurase, s. f. / enterobiasis, oxyuriasis.
[Gr. oxys = ascu]it; oura = coad\; -azã.] Maladie determinat de
prezen]a *oxiurilor în intestin. Pe lâng simptomele digestive (grea]\, vomismente, diaree, dureri abdominale) pot apare [i
manifesti cutanate (
o. cutanat\), prin migrarea o. în zonele de vecin ate ale anusului. Sin.: oxiu-roz\.
OXIUROZ|, s. f. / oxyurose, s. f. / oxyuriasis, threadworms.
[Gr. oxys = ascu]it; oura = coad\; -ozã.] Sin.: oxiuraz (v.).
OZE, s. f. pl. / oses, s. m. pl. / monosaccharides. Una din cele dou mari clase de glucide. O. sunt zaharuri simple, care nu se
descompun prin hidro-liz\, al cor reprezentant tipic este *glucoza. O. sunt desemnate dup numul lor de atomi de carbon:
tetroze, pentoze, hexoze (glucoza), hep-toze etc. Sin.: monozaharide (desuet).
OZEN|, s. f. / ozène, s. m. / oz(a)ena.
[Gr. ozaina = duhoare, de la ozein = a exhala un miros nepl\cut.] Atrofie a mucoasei
nazale cu sc\derea sensibilit\]ii olfactive prin inflama]ia cronic\, în pusee repetitive ale acesteia (frecvent cu
Klebsiella ozenae). La
examenul obiectiv se constat prezen]a unor cruste brune ce tapiteaz pere]ii foselor nazale [i care determin o exhala]ie fetid\.
OZIDE, s. f. pl. / osides, s. m. pl. / osides. Una din cele dou mari clase de glucide. O. dau prin hidroliz unul sau mai multe tipuri de
*oze. Se clasific în dou mari grupe: *
holozide [i *heterozide.

573. 573
OZON, s. n. / ozone, s. m. / ozone. [Gr. ozein = a exala un miros nepl\cut.] Form alotropic a oxigenului, cu molecul triatomic
(O
3). Este un gaz de culoare alb\struie, cu miros u[or în]ep or, foarte oxidant, instabil chiar la temperatur normal\, tinzând s se
transforme lent în oxigen. Prezent în cantit\]i mici în atmosfer\, se formea-z din oxigen sub ac]iunea desccilor electrice sau
(prin reac]ii fotochimice) din oxizi de azot [i hidrocarburi, provenind în aer din gazele de e[a-pament [i din gazele emanate de
centralele termice. În ultimele trei decenii, în Europa, cantitatea de o. la nivelul solului s-a dublat. Dac în strato-sfer (cultura de
o.) acesta are rol în atenuarea radia]iilor ultraviolete, în atmosfer concentra]ia sa crescut este nociv\, contribuind la ploile acide
[i la fenomenul de inversiune termic\. Este utilizat ca agent purificator (sterilizare) al aerului [i al a-pei. V. [i efect de ser\.

`

574. 574




JEAN MARTIN CHARCOT (1825-1893), neurolog ºi psihiatru francez, fondator al celebrei ºcoli de la
Spitalul Salpêtrière, ca-re, cu cele 4 000 de paturi, reprezenta cea mai importantã bazã de material
clinic din Franþa. Clinician de talent, adept al metodei anatomoclinice, Charcot a descris mai multe
boli ºi semne clinice, numele sãu fiind printre cele mai frecvente în terminologia medicalã. Dar el a
devenit celebru îndeosebi datoritã studiului isteriei, pe care anticii o considerau proprie exclusiv
femeii ºi o atribuiau miºcãrilor uterului. În cursul unor demonstraþii clinice la care asistau studenþi ºi
medici din toatã Euro-pa, Charcot a sperat iniþial sã studieze isteria prin acelaºi de-mers
anatomoclinic care îi asigurase anterior succesul ca neurolog. Nereuºind, admite absenþa leziunilor
cerebrale în isterie, considerând-o "
cea mai psihicã dintre nevroze" ºi susþinând efectul sugestiei
exercitate de medic. De criticile aduse lui Charcot va profita curând un tânãr medic vienez, care asista
captivat la lecþiile de la
Spitalul Salpêtrière. Acesta era Sigmund Freud.



PACEMAKER / pacemaker / pacemaker. [Engl. pace = ritm; maker = cel care
face, de la
to make = a face.] 1) Stimulator cardiac (v.). 2) Celul sau regiune
bine definit dintr-un organ care determi-n ritmul activit\]ii `n alte celule sau
organe. ~n organism, p. cel mai important este sistemul excito-conductor al
inimii. Nodul sinusal Keith-Flack, si-tuat `n atriul drept la nivelul intrii venei cave
superioare, reprezint
p. normal permanent. La a-dult, `n repaus, frecven]a sa
este de circa 70 impulsuri/min. Nodul atrio-ventricular este un
p. se-cundar, cu o frecven] proprie de 40-60 impulsuri/min.
Fasciculul His, cu ramurile sale ventriculare [i re]eaua Purkinje reprezint un
p. ter]iar, cu o frecven] proprie de 30-40
impulsuri/min (ritm idioventricular). V. [i inim\.
PACHET-AN, s. n. / paquet-année, s. m. / pac-kage-year. Unitate de cuantificare a tutunului fumat de un subiect timp de un an: un
p.-a. corespunde la 20 g de tutun pe zi, timp de un an. Aceast unitate introduce no]iunea de efect cumulativ, de mare importan]
`n cancerologie.
PACIENT, s. m. sau f., adj. / patient, -iente, s. m. ou f., adj. / patient.
[Lat. patiens, -ntis = care suport\, de la pati = a suferi, a
suporta
.] 1) Persoan care consult un medic. 2) Persoan bolnav care se g\se[te `n tratamentul unui medic, considerat `n
raport cu acesta. 3) Care are sau manifest rdare.
PAGETOID, adj. / pagétoïde, adj. / pagetoid.
[Sir James Paget, chirurg englez, Londra, 1814-1899; gr. eidos = form\.] 1) Despre
o boal cu morfopatologie asem oare *bolii Paget mamar sau extramamar\. 2) Care este caracteristic bolii Paget.
PAHIDACTILIE, s. f. / pachydactylie, s. f. / pa-chyacria.
[Gr. pakhys = gros; daktylos = deget.] ~ngro[are anormal a degetelor,
frecvent congenital\, uneori dobândit\.
PAHIDERMIE, s. f. / pachydermie, s. f. / pachy-dermia.
[Gr. pakhys = gros; derma, -atos = piele.] ~ngro[are anormal a pielii, cu
exagerarea pliurilor sale, cel mai adesea regional\, dat de o malforma]ie (hiperplazie nevic\au de staza limfatic local
(manifestare tipic a unui *elefantiazis).
PAHIDERMOPERIOSTOZ|, s. f. / pachydermo-périostose, s. f. / pachydermoperiostosis pli-cata.
[Gr. pakhys = gros; derma,
-atos
= piele; peri = `n jurul; osteon = os; -ozã.] Tip de *osteo-displazie, cu transmitere autozomal recesiv\, caracterizat prin
asocierea unei *hiperostoze care formeaz o teac la nivelul oaselor lungi [i o `n-gro[are a pielii care determin plicaturi `n
regiunea fe]ei [i a capului. Sin.: boal Uehlinger, sindrom Touraine-Solente-Golé, sindrom Uehlinger.
PAHIGLOSIE, s. f. / pachyglossie, s. f. / pachy-glossia.
[Gr. pakhys = gros; glossa = limb\.] ~n-gro[are anormal a limbii.
PAHIMENINGE, s. n. / pachyméninge, s. f. / pa-chymeninx.
[Gr. pakhys = gros; meninx, -ingos = membran foarte fin\.] Sin.:
dura mater (v.).
PAHIMENINGIT|, s. f. / pachyméningite, s. f. / pachymeningitis.
[Gr. pakhys = gros; meninx, -ingos = membran foarte fin\;
-itã.] Inflama]ie cu `ngro[are a *durei mater, care formeaz uneori o "teac\” perimedular [i `nso]e[te frecvent o *epidurit sau un
abces medular.
PAHIONICHIE, s. f. / pachyonychie, s. f. / pa-chyonychia.
[Gr. pakhys = gros; onyx, onykhos = unghie.] ~ngro[area unghiilor
mâinilor [i picioarelor. V. [i pahionichie congenital\.
PAHIONICHIE CONGENITAL| / pachyonychie congénitale / pachyonychia congenita. Sin.: boal Jadassohn-Lewandowski (v.).
PAHIOSTOZ|, s. f. / pachyostose, s. f. / pachyo-stosis.
[Gr. pakhys = gros; osteon = os; -ozã.] ~n-gro[are cu caracter benign a
oaselor.
PAHIPERIOSTIT|, s. f. / pachypériostite, s. f. / pachyperiostitis.
[Gr. pakhys = gros; peri = `n jurul; osteon = os; -itã.] ~ngro[are
excesiv\, de natur inflamatorie, a *periostului oaselor lungi.
PAHIPLEURIT|, s. f. / pachypleurite, s. f. / pa-chypleuritis.
[Gr. pakhys = gros; pleura = latu-r\, coast\; -itã.] ~ngro[are fibroas
a celor dou foi]e pleurale, de origine inflamatorie variat\. Este frecvent cauza unei *insuficien]e respiratorii ventilatorie de tip
restrictiv.
PALAT, s. n. / palais, s. m. / palate. NA: palatum, pl. palati.
[Lat. palatum = cerul gurii.] Perete desp]itor `ntre cavitatea bucal [i
cavitatea nazal\. Include: *
p. dur (sau p. osos) anterior [i *p. moale posterior.
PALAT DUR / palais osseux / hard palate. NA: palatum durum. Sin.: bolt palatin (v.).
PALAT MOALE / palais mou / soft palate. NA: palatum molle. Sin.: v\l palatin (v.).
PALATIN, adj., s. n. / palatin, -ine, adj., os palatin / palatine, adj., palatine bone.
[Lat. palatum = cerul gurii.] 1) Care apar]ine
*palatului, care se refer la p]ile componente ale acestuia. 2)
P. sau osul p.: v. tab. anat. - oase.
PALATIT|, s. f. / palatite, s. f. / palatitis.
[Lat. palatum = cerul gurii; -itã.] Stomatit localizat la nivelul *palatului.
PALATOPLASTIE, s. f. / palatoplastie, s. f. / pa-latoplasty.
[Lat. palatum = cerul gurii; gr. plas-tos = modelat, de la plassein = a
forma, a modela
.] Reconstruc]ie chirurgical a *palatului la nivelul cuia exist un defect (fant\, fisur\, perfora]ie) congenital sau
dobândit. Sin.: uranoplastie. V. [i stafiloplastie.
PALATORAFIE, s. f. / palatorraphie, s. f. / palato-rrhaphy.
[Lat. palatum = cerul gurii; rhaphe = sutur\.] Procedeu chirurgical de
corec]ie pentru *palatoschizis.
PALATOSCHIZIS, s. n. / palatoschizis, s. m. / palatoschisis.
[Lat. palatum = cerul gurii; gr. skhisis = despic ur\, de la skhizein
= a desp]i
.] Anomalie congenital care const `n prezen]a unei fisuri care poate interesa *palatul moale sau/[i palatul dur. Poate
fi asociat cu *buza de iepure. Sin.: "gur de lup", uranoschizis.
PALEOCEREBEL, s. n. / paléocérébellum, s. m. / pal(a)eocerebellum. NA: pal(a)eocerebellum.
[Gr. palaios = vechi, b rân; lat.
cerebellum = creier mic.] Termen utilizat pentru desemnarea celei mai vechi p\r]i a *cerebelului filogenetic. ~n prezent denumirea
se refer la acele p]i ale cerebelului la nivelul cora influxurile aferente sunt furnizate predominant de fibrele *spinocerebeloase.
La om, aceste p]i sunt: lobul anterior (f
lingula) [i lobul posterior (pyramis [i uvula). Uneori este numit [i spinocerebel datorit
func]iei sale de a primi aferen]ele spinocerebeloase. V. [i cerebel.
PALEOCORTEX, s. n. / paléocortex, s. m. / pa-leocortex. NA: paleopallium.
[Gr. palaios = vechi, b rân; lat. cortex, -icis =
scoar]\
.] Partea scoar]ei cerebrale cea mai veche filogenetic, corespunzând zonelor olfactive (*rinencefal). P. prezint o structur
particular\, caracterizat prin fuziunea straturilor granulare [i piramidale. Sin.: pa-leopallium.

575. 575
PALEOPALLIUM, s. n. / paléopallium, s. m. / pa-leopallium. NA: paleopallium. [Gr. palaios = vechi, b rân; lat. pallium = manta,
cuvertur\
.] Sin.: paleocortex (v.).
PALESTEZIE, s. f. / pallesthésie, s. f. / pall(a)es-thesia.
[Gr. pallein = a vibra, a oscila; aisthesis = senza]ie, sensibilitate.]
Sensibilitate la vibra]iile mecanice din organism sau din apropierea acestuia. Poate fi investigat cu *diapazonul, la nivelul
proeminen]elor osoase.
PALIATIV, adj., s. n. / palliatif, -ive, adj., s. m. / palliative.
[Lat. medieval palliativus, de la palliare = a ascunde, a disimula.] 1)
(Medicament) care u[ureaz starea de boal\, f a o vindeca. 2)
Medicin p.: mijloacele terapeutice `n cazurile incurabile,
terminale.
PALICINEZIE. Var. pentru palikinezie (v.).
PALIKINEZIE, s. f. / palicinésie, s. f. / palikinesia.
[Gr. palin = iar\[i, din nou; kinesis = mi[care, de la kinein = a mi[ca.] Mi[ci
repetitive involuntare. Var.: palicinezie.
PALILALIE, s. f. / palilalie, s. f. / palilalia.
[Gr. palin = iar\[i, din nou; lalia = vorbire, de la la-lein = a vorbi.] Repetarea de mai
multe ori a unor propozi]ii sau cuvinte, deseori `ntr-un ritm din ce `n ce mai rapid.
PALILOGIE, s. f. / palilogie, s. f. / palilogia.
[Gr. palin = iar\[i, din nou; logos = cuvânt.] Varietate de *palilalie `n care o fraz
corect se intercalea-z `ntre cuvinte de ne`n]eles [i rostite incoerent.
PALINDROM, s. n. / séquence palindromique / palindrome.
[Gr. palin = iar\[i, din nou; dromos = curs\, drum.] Secven] de ADN
care se poate citi identic `n ambele sensuri pornind de la un punct central fie pe aceea[i caten de ADN (ex.: ATGC.CGTTA), fie
pe ambele catene (AACGTT [i TTGCAA).
PALINDROMIC, adj. / palindromique, adj. / palindromic.
[Gr. palin = iar\[i, din nou; dromos = curs\, drum.] Care se repet\, care
se manifest prin *re[ute. Ex.: reumatism p.
PALINGRAFIE, s. f. / palingraphie, s. f. / palin-graphia.
[Gr. palin = iar\[i, din nou; graphein = a scrie.] Tendin]a patologic de
repetare `n scris a cuvintelor, a propozi]iilor sau a frazelor.
PALINOPIE. Var. pentru palinopsie (v.).
PALINOPSIE, s. f. / palinopsie, paliopsie, s. f. / palinopsia, paliopsy.
[Gr. palin = iar\[i, din nou; opsis = vedere, aspect.]
Persisten]a imaginii vizuale dup ce obiectul a fost `ndeptat. P. se `nso]e[te foarte frecvent cu *hemianopsie lateral [i uneori cu
*halucina]ii vizuale elementare. Traduce `ntotdeauna o leziune localizat `n lobul occipital. Var.: palinopie, paliopsie.
PALIOPSIE. Var. pentru palinopsie (v.).
PALISILABIE, s. f. / palisyllabie, s. f. / palsylla-ble.
[Gr. palin = iar\[i, din nou; lat. syllaba, din gr. syllabe = asamblare, de la
syllambanein = a reuni, a pune laolalt\.] Simptom esen]ial `n *bâl-bâial\, constând `n repetarea involuntar\, exploziv [i
sacadat a unei silabe, `n general prima dintr-un cuvânt.
PALIUM, s. n. / pallium, s. m. / pallium.
[Lat. pallium = manta, cuvertur\.] Sin.: cortex cerebral (v.).
PALMAR, adj. / palmaire, adj. / palmar.
[Lat. pal-maris = de o palm\, de la palma = palm\.] Care apar]ine *palmei. Ex.:
aponevroz p.
PALM|, s. f. / paume, s. f. / palm. NA: palma, pl. palmae.
[Lat. palma = palm\.] Regiune anteri-oar sau palmar a mâinii, foarte
mobil\, acoperit cu o piele relativ groas\, str ut de o serie de `ndoituri (linii) [i de *dermatoglife. Sub pielea palmei se afl
aponevroza palmar\, de form triunghiular\, care acoper tendoanele mu[chilor flexori ai degetelor, vasele de sânge [i nervii. V. [i
eminen] tenar [i hipotenar\, mân\.
PALMER, s. n. / palmer / palmer.
[Jean Louis Pal-mer.] Sin.: micrometru (v.).
PALOARE, s. f. / pâleur, s. f. / pallor.
[Lat. pal-lor, -oris = paloare, de la pallere = a p\li.] 1) Diminuarea sau absen]a colora]iei
normale a pielii. 2) Semn clinic orientativ `n anemie: modificarea colora]iei normale a tegumentelor (obraji, palme) [i mucoaselor
(limba, v\lul palatului, conjunctivele). ~n anemiile acute culoarea tegumentelor este ceroas\, `n anemiile cronice palid-g\lbuie, `n
anemia Biermer, galben-pai, `n leucemii u[or cenu[ie, `n cancer g\lbuie sau p\mântie.
PALPABIL, adj. / palpable, adj. / palpable.
[Lat. palpabilis = palpabil, de la palpare = a mângâia.] Despre un organ anatomic
sau o forma]iune care poate fi apreciat ca form\, pozi]ie, dimensiuni prin *palpare.
PALPARE, s. f. / palpation, s. f. / palpation.
[Lat. palpatio, -onis = mângâiere, de la palpare = a mângâia.] Unul din cei patru
timpi tradi]ionali ai examenului clinic obiectiv. Se efectueaz cu pulpa degetelor sau cu fa]a palmar a mâinii [i permite ob]inerea
de informa]ii asupra volumului, suprafe]ei, sensibilit\]ii, consisten]ei [i mobilit\]ii organelor. Se disting dou metode de p.: 1)
P.
superficial\
, cu pulpa degetelor sau cu fa]a palmar a mâinii, u[or, f ap\sare. 2) P. profund\, prin ap\sare, cu mai multe
variante: monomanual\, bimanual\, prin balotare (lovire). V. [i ausculta]ie, inspec]ie, percu]ie.
PALPEBRAL, adj. / palpébral, -ale, -aux, adj. / palpebral.
[Lat. palpebralis = referitor la pleoa-p\, de la palpebra = pleoap\.]
Care apar]ine pleoapelor sau se produce `n rela]ie cu pleoapele. Ex.: mu[chi p., reflex p.
PALPITA}IE, s. f. / palpitation, s. f. / palpitation.
[Lat. palpitatio, -onis = palpita]ie, de la palpitare = a se zbate.] Perceperea
sup oare a b \ilor inimii de c re un subiect, fie printr-o intensitate neobi[nuit\, fie `ntr-un ritm neregulat
. Cauzele sunt mai ales
extracardiace (nevroze, hipertiroidism, unele afec]iuni digestive etc.).
PALUDIC, adj. / paludique, paludéen, -enne, adj. / malarial.
[Lat. palus, -udis = mla[tin\.] Sin.: malaric (v.).
PALUDISM, s. n. / paludisme, s. m. / malaria, pa-ludism.
[Lat. palus, -udis = mla[tin\; -ism.] Sin.: malarie (v.).
PALUDOTERAPIE, s. f. / paludothérapie, s. f. / malariotherapy.
[Lat. palus, -udis = mla[tin\; gr. therapeia = tratament, de la
therapeuein = a `ngriji.] Sin.: malarioterapie (v.).
PANACEU, s. f. / panacée, s. f. / panacea.
[Lat. panacea, gr. panakeia = remediu contra tuturor bolilor, de la gr. pan = tot,
akos = remediu.] Nume dat alt\dat unor remedii care treceau ca eficiente `n orice boal\. P. universal: remediu universal, calitate
atribuit [i `n prezent unor plante. V. de ex. ginseng.
PANALGIE, s. f. / panalgie, s. f. / panalgia.
[Gr. pan = tot; algos = durere.] Durere difuz a `ntregului corp.
PANANGEIT|, s. f. / panangéite, s. f. / panan-geitis.
[Gr. pan = tot; angeion = vas; -itã.] 1) Inflama]ie a tuturor tunicilor unui vas.
2) Inflama]ie a totalit\]ii vaselor (artere, vene, limfatice) de la nivelul unui organ sau al unei regiuni anatomice. P. difuz\ se poate
`nso]i de *necroz\.
PANARI}IU, s. n. / panaris, s. m. / felon, whitlow.
[Lat. panaricium, alterare de la paronychia, din gr. paronykhia = panari]iu
(
para = lâng\; onyx, onykhos = unghie).] Denumire generic pentru in-fec]iile microbiene sau micotice care se produc la nivelul
degetelor de la mân sau de la picior, situate superficial, profund sau cu localizare periung-veal\. Forme: 1)
P. analgezic, sin.:
boal Morvan (v.). 2)
P. anilinic, necroz chimic prin p runde-rea *anilinei. 3) P. antracoid, pe fa]a dorsal\, adesea pe prima
falang\. 4)
P. eritematos, superficial, caracterizat prin durere spontan [i provocat\, e-ritem, tumefac]ie [i semne generale de
infec]ie. 5)
P. flictenoid, superficial, colec]ia decoleaz epi-dermul de derm. 6) P. gangrenos, prin *tromboz arterial\. 7) P.
melanic
, sin.: boal Hutchinson, 3 (v.). 8) P. periungveal, superficial. 9) P. subungveal, dezvoltat `ntre unghie [i patul acesteia.
PANARTERIT|, s. f. / panartérite, s. f. / panar-teritis.
[Gr. pan = tot; lat., gr. arteria = arter\; -itã.] Afec]iune inflamatorie la
nivelul `ntregului perete arterial. V. [i `n continuare.
PANARTERIT| NODOAS| / panartérite noueuse / panarteritis nodosa. Sin.: periarterit nodoas (v.).
PANARTERIT| SUBACUT| A VÂRSTNICILOR / panartérite subaiguë des vieillards / elderly subacute panarteritis, Horton's
disease. Sin.: arterit gigantocelular (v.).
PANARTRIT|, s. f. / panarthrite, s. f. / panarthri-tis.
[Gr. pan = tot; arthron = articula]ie; -itã.] Inflama]ia tuturor articula]iilor [i a
]esuturilor periarticulare.

576. 576
PANCARDIT|, s. f. / pancardite, s. f. / pancar-ditis. [Gr. pan = tot; kardia = inim\; -itã.] Inflama]ie difuz a inimii, care afecteaz
deopotriv pericardul, miocardul [i endocardul.
P. reumatismal\ prezint elemente specifice `n special la nivelul miocardului:
nodulii Aschoff (degenerescen] fibrinoid\, infiltrat limfopoliblastic [i celule gigante de tip Aschoff).
PANCITOPENIE, s. f. / pancytopénie, s. f. / pan-cytopenia.
[Gr. pan = tot; kytos = celul\; penia = s\cie.] Sc\derea numului
hematiilor, leucocitelor [i trombocitelor sanguine mult sub valorile fiziologice, prin diminuarea formii la nivelul m\duvei
hematogene (aplazie medular) sau prin distrugere periferic excesiv\. V. [i sindrom Fanconi (1).
PANCREAS, s. n. / pancréas, s. m. / pancreas. NA: pancreas, pl. pancreata.
[Gr. pankreas, -atos, de la pan = tot, kreas, -atos
= carne
.] Glan-d impar [i median\, de form alungit\, situat transversal `n partea posterioar a cavit\]ii abdominale, `ntre splin
[i duoden, la nivelul primelor dou vertebre lombare. Având la adultul normal o greutate de 80-100 g, p. este alc uit din cap, corp
[i coad\.
Capul, partea cea mai voluminoas\, reprezint extremitatea dreapt a organului [i este inserat `n concavitatea ansei
duodenale, fiind `n raport cu vasele pancreatice [i canalele excretoare;
corpul este situat oblic, de jos `n sus, `n fa]a aortei [i a
venei cave inferioare;
coada, de form alungit\, este transversal [i se afl `n contact cu splina. P. este o gland mixt exocrin [i
endocrin\, divizat `n lobuli prin septuri care se extind `n interior, la care se adaug un ]esut areolar care formeaz o capsul
definit vag. Partea endocrin (
pars endocrina) este constituit din *insulele Langerhans, care produc [i secret direct `n sânge
*insulina (celulele
β), *glucagonul (celulele α) [i *somatostatina (celulele δ); unele insule con]in celule PP (sau F) care secret
*polipeptidul pancreatic uman. Partea exocrin (
pars exocrina) cuprinde por]iunea secretorie, acinii pancreatici care secret sucul
pancreatic ce con]ine mai multe enzime esen]iale `n digestie (*amilaz\, *chimotripsin\, *tripsin\, *lipaz\ orie,
reprezentat de canalul pancreatic principal (canalul Wirsung) [i de canalul accesoriu (canalul Santorini). Prin aceste canale sucul
pancreatic ajunge `n duoden.
PANCREAS ABERANT / pancréas aberrant / pancreas accesorium. NA: pancreas accesori-um. Anomalie congenital caracterizat
prin pre-zen]a unei mici zone de ]esut pancreatic (p. accesoriu) situat cel mai frecvent sub mucoasa duodenal\, antral sau
jejunal\, având un aspect de tumor benign non-evolutiv\.
PANCREAS ARTIFICIAL / pancréas artificiel / artificial pancreas. Sistem biologic sau electronic care, prin administrarea controlat
de *insulin\, `nlocuie[te func]ia hipoglicemiant a p. ~n variantele mai vechi, p. a. consta dintr-o pomp mecanic pentru
administrarea insulinei `n func]ie de valoarea glicemiei. P. a. recente au evoluat considerabil [i constau, `n esen]\, dintr-un
*biosenzor care permite m\surarea automat transcutanat a insulinemiei [i a glicemiei [i un sistem automatic de administrare
transcutanat a insulinei. Ambele sisteme sunt comandate de un microprocesor.
PANCREATALGIE, s. f. / pancréatalgie, s. f. / pancreatalgia.
[Gr. pankreas, -atos, de la pan = tot, kreas, -atos = carne; algos
= durere
.] Durere localizat la nivelul pancreasului. Durerile abdominale `n bar din *pancreatita acut sunt tipice acestei boli.
PANCREATECTOMIE, s. f. / pancréatectomie, s. f. / pancreatectomy.
[Gr. pankreas, -atos, de la pan = tot, kreas, -atos =
carne;
ektome = excizie.] Abla]ia chirurgical total (se practic excep-]ional) sau par]ial (practicat mai frecvent, deoarece nu
genereaz inconveniente) a *pancreasului.
PANCREATICODUODENAL, adj. / pancréatico-duodénal, -ale, -aux, adj. / pancreaticoduode-nal.
[Gr. pankreas, -atos, de la pan
= tot,
kreas, -atos = carne; lat. duodeni = `n num de 12, a-breviere de la duodeni digitorum = de 12 degete (lungimea
acestui segment intestinal)
.] Care apar]ine pancreasului [i duodenului.
PANCREATIN|, s. f. / pancréatine, s. f. / pan-creatin.
[Gr. pankreas, -atos, de la, de la pan = tot, kreas, -atos = carne; -inã.]
Produs de secre]ie ob]inut din pancreasul de porc sau de vit\, care este folosit ca adjuvant `n unele preparate pentru a facilita
digestia `n caz de insuficien] pancreatic\. Con]ine `ndeosebi amilaz\, lipaz [i tripsin\.
PANCREATIT|, s. f. / pancréatite, s. f. / pancrea-titis.
[Gr. pankreas, -atos, de la pan = tot, kreas, -atos = carne; -itã.] Termen
generic pentru inflama]iile acute sau cronice ale *pancreasului, care pot fi asimptomatice sau simptomatice [i care sunt
determinate de autodigestia ]esutului pancreatic prin enzimele proprii. P. este determinat frecvent de alcoolism sau de afec]iunile
c\ilor biliare [i poate apare asociat cu *hiperlipemia, *hiperparatiroidismul, traumatismele abdominale (accidentale sau
chirurgicale), *vasculitele sau *uremia. 1)
P. acut\: manifestat prin durere abdominal intens (`n bar\
caracterizeaz prin edem, necroz gr\soas pancreatic [i `ndeosebi peripancreatic\, necroz hemoragic cu evolu]ie c re
vindecare dac este `nl urat cauza (ex.: litiaz biliar\ cazul persisten]ei cauzei (`ndeosebi litiaz coledocian\ poate
recidiva. 2)
P. cronic\: se caracterizeaz prin persisten]a [i evolu]ia progresiv a leziunilor pancreatice, chiar `n cazul eliminii
cauzei. Forma individualizat clar este p. calcifiant (calcaroas) care conduce la litiaz pancreatic\. 3)
P. hemoragic\, form grav
a p. acute cu autodigestia pere]ilor vasculari. 4)
P. purulent\, inflama]ie flegmonoas de origine eterogen\. 5) P. sifilitic\, infiltra]ie
intersti]ial specific\. 6)
P. subacut\, care poate debuta dramatic, dar prezint remisiuni cu re[ute.
PANCREATOGRAFIE, s. f. / pancréatographie, s. f. / pancreatography.
[Gr. pankreas, -atos, de la pan = tot, kreas, -atos =
carne;
graphein = a scrie.] Explorare radiologic a pancreasului [i a c\ilor excretorii ale acestuia, practicat uneori `n timpul unei
interven]ii chirurgicale pe abdomen, prin opacifierea sistemului excretor pancreatic cu un *mediu de contrast opac la raze X.
PANCREATOLIT, s. m. / pancréatolith, s. m. / pancreatolith.
[Gr. pankreas, -atos, de la pan = tot, kreas, -atos = carne; lithos
= piatr\
.] *Calcul la nivelul pancreasului.
PANCREATOLIZ|, s. f. / pancréatolyse, s. f. / pancreatolysis.
[Gr. pankreas, -atos, de la pan = tot, kreas, -atos = carne; lysis
= distruc]ie, de la
lyein = a distruge.] 1) Distruc]ie a structurilor pan-creatice de c\tre enzimele pancreasului. V. pancreatit\. 2)
Incizie a capsulei pancreasului prin care se ob]ine decomprimarea organului `n caz de edem acut.
PANCREATOPRIV, adj. / pancréatoprive, adj. / pancreatoprivic.
[Gr. pankreas, -atos, de la pan = tot, kreas, -atos = carne; lat.
privus = lipsit de, de la privere = a lipsi (pe cineva) de ceva.] Care se afl `n rela]ie cu suprimarea func]ional sau cu extirparea
pancreasului.
PANCREATOSTOMIE, s. f. / pancréatostomie, s. f. / pancreatostomy.
[Gr. pankreas, -atos, de la pan = tot, kreas, -atos =
carne;
stoma, -atos = gur\.] Realizarea unei fistule chirurgicale prin care se face leg ura canalului pancreatic cu exteriorul.
PANCREATOTOMIE, s. f. / pancréatotomie, s. f. / pancreatotomy.
[Gr. pankreas, -atos, de la pan = tot, kreas, -atos = carne;
tome = t\iere, sec]iu-ne, de la temnein = a t\ia.] Incizie chirurgical a pancreasului.
PANCREOZIMIN|, s. f. / pancréozymine, s. f. / pancreozymin.
[Gr. pankreas, -atos, de la pan = tot, kreas, -atos = carne;
zyme = ferment, drojdie; -inã.] V. colecistokinin-pancreozimin\.
PANDEMIE, s. f. / pandémie, s. f. / pandemia.
[Gr. pan = tot; demos = popor.] Form de *epide-mie propagat pe o zon
geografic `ntins\, pe un continent sau chiar pe `ntreaga suprafa] a globului. Ex.: "gripa spaniol\" din 1918-1919.
PANENCEFALIT|, s. f. / panencéphalite, s. f. / panencephalitis.
[Gr. pan = tot; enkephalos = creier, de la en = `n, kephale =
cap;
-itã.] Termen pentru *encefalitele `n care procesul inflamator afecteaz atât substan]a alb\, cât [i pe cea cenu[ie ale
encefalului.
PANFOBIE, s. f. / panphobie, s. f. / panphobia.
[Gr. pan = tot; phobos = fric\.] Sin.: pantofobie (v.).
PANHIPOPITUITARISM, s. n. / panhypopituita-risme, s. m. / panhypopituitarism.
[Gr. pan = tot; hypo = mai pu]in; lat pituita =
secre]ie cu mucozit\]i (deoarece anticii credeau c secre]iile nazale proveneau din glanda hipofiz\, prin lama ciuruit a etmoidului);
-ism.] Insuficien]a global a secre]iei *antehipofizei, de origine congenital sau dobândit (necroz hipofizar\, procese tumorale,
abla]ie chirurgical sau radioterapie local).
PANIC|, s. f. / panique, s. f. / panic.
[Gr. pani-kos, de la numele zeului Pan, care trecea pentru a tulbura violent spiritele.] V. atac
de panic\.
PANICUL, s. n. / pannicule, s. m. / panniculus. NA: panniculus, pl. panniculi.
[Lat. panniculus, dim. de la pannus = fâ[ie, band\.]
Termen generic definind o p ur de ]esut alc uit predominant dintr-un singur tip tisular. Ex.:
p. adipos, p ura de gr\sime

577. 577
subcutanat\; p. muscular, p ur de mu[chi con]inut `n fascia superficial\. P. muscu-lar este reprezentat la om `ndeosebi prin
*
pla-tysma.
PANICUL ADIPOS / pannicule adipeux / panni-culus adiposis. V. panicul.
PANICULIT|, s. f. / panniculite, s. f. / panniculi-tis.
[Lat. panniculus, dim. de la pannus = fâ[ie, band\; -itã.] Afec]iune
inflamatorie difuz sau localizat (nodular) la nivelul ]esutului adipos subcutanat. V. [i paniculit nodular nesupurativ\.
PANICULIT| NODULAR| NESUPURATIV| / panniculite nodulaire non-suppurée / Weber-Christian disease. Sin.: boal Weber-
Christian (v.).
PANMASTIT|, s. f. / panmastite, s. f. / panmas-titis.
[Gr. pan = tot; mastos = sân, mamel\; -itã.] *Flegmon difuz, care invadeaz
`ntreaga gland mamar\.
PANMIELOFTIZIE, s. f. / panmyélophtisie, s. f. / panmyelophthisis.
[Gr. pan = tot; myelos = m\-duv\; lat., gr. phthisis =
distrugere, consump]ie, de la gr.
phthinein = a se deteriora.] *Aplazie a m\duvei osoase care determin diminuarea sau oprirea
formii elementelor figurate ale sângelui, manifestat prin asocierea anemie, agranulocito-z [i hemoragii. Rapid sau dup o
evolu]ie croni-c survine decesul, prin septicemie sau hemoragie visceral\. Uneori, termenul este considerat sin. cu *anemie
aplastic\. Sin.: panmielopenie.
PANMIELOPENIE, s. f. / panmyélopénie, s. f. / panmyelophthisis.
[Gr. pan = tot; myelos = m\-duv\; penia = s\cie.] Sin.:
panmieloftizie (v.).
PANMIELOZ|, s. f. / panmyélose, s. f. / panmye-losis.
[Gr. pan = tot; myelos = m\duv\; -ozã.] *Metaplazie mieloid care
afecteaz toate elementele m\duvei osoase formatoare de eritrocite, granulocite, plachete [i monocite. P. poate fi apla-zic
(*panmieloftizie) sau hipoplazic\.
PANMIXIE, s. f. / panmixie, s. f. / panmixis.
[Gr. pan = tot; mixis = leg ur\, rela]ie.] Starea unui grup mare de popula]ie uman `n
cadrul cuia le-g urile dintre indivizi sunt supuse doar hazardului. ~ntr-o astfel de popula]ie, reparti]ia genotipurilor depinde de legi
statistice bazate pe frecven]a genelor alele.
PANOFTALMIE, s. f. / panophtalmie, s. f. / pan-ophthalmitis.
[Gr. pan = tot; ophthalmos = ochi.] Infec]ie difuz a *tractului uveal,
cel mai frecvent de origine microbian\. Sin.: coroidit difuz acut supurat\. V. [i coroidit\, uveit\.
PANOPTIC, adj. / panoptique, adj. / panoptic.
[Gr. pan = tot; optikos = referitor la vedere, de la optesthai = a vedea.] Despre un
colorant sau un procedeu de colorare care pun `n eviden] toate structurile microscopice ale unui preparat, `n esen] ale unui
preparat histologic. Ex. de colora]ie p.: colora]ia May-Grünwald-Giemsa sau Pappenheim, procedeu de colorare a celulelor
sanguine cu ajutorul a doi coloran]i, con]inând eozin [i deriva]i de albastru de metilen, aplica]i succesiv. Nucleele leucocitelor
apar `n bleu pal, iar citoplasma `n bleu foarte clar, sau chiar incolor\, granula]iile neutrofile `n ro[u clar, bazofilele `n bleu `nchis [i
eozinofilele `n ro[u-oranj.
PANOSTEIT|, s. f. / panostéite, s. f. / panostei-tis.
[Gr. pan = tot; osteon = os; -itã.] Inflama]ia totalit\]ii osului: periost, cortical [i
medular\.
PANSAMENT, s. n. / pansement, s. m. / dres-sing.
[Fr. veche panser, variant de la penser = a se gândi la, a se ocupa de, a se
`ngriji de, din lat.
pensare = a cânti, a judeca.] Denumire pentru diferitele materiale, `ndeosebi comprese sterile uscate sau
impregnate cu medicamente, care sunt aplicate la nivelul unei pl\gi (leziuni) `n scopul izolii de agen]i infectan]i, protec]iei
`mpotriva [ocurilor [i favorizii cicatrizii. ~n func]ie de scopul urmit, se disting mai multe tipuri de p. Ex.:
p. antiseptic, impregnat
cu substan]e antiseptice;
p. compresiv, pentru prevenirea prin presiune a colectii locale de fluide, `ndeosebi dup grefe de piele
[i `n tratamentul arsurilor;
p. protector, `mpotriva infec]iei sau a unor leziuni; p. uscat, cu bumbac absorbant etc.
PANSEXUALISM, s. n. / pansexualisme, s. m. / pansexualism.
[Gr. pan = tot; lat. sexualis = referitor la sex, de la sexus = sex;
-ism.] Doctrin extremist conform ceia orice act se explic printr-o motiva]ie sexual subcon[tient\. Respins de `nsu[i Freud, p.
nu are adep]i conving ori.
PANSINUZIT|, s. f. / pansinusite, s. f. / pansinu-sitis.
[Gr. pan = tot; lat. sinus = cotitur\, adân-citur\; -itã.] Afec]iune
inflamatorie a mucoasei tuturor sinusurilor paranazale, unilateral sau bilateral.
PANTOFOBIE, s. f. / pantophobie, s. f. / panpho-bia.
[Gr. pan = tot; phobos = fric\.] Stare de *an-goas intens `n care `ntregul
mediu de via] este perceput ca fiind amenin] or. Se observ `n *
de-lirium tremens sau `n tulburile psihice delirante acute. Sin.:
panfobie.
PANTOMOGRAF, s. n. / pantomographe, s. m. / pantomograph.
[Gr. pan = tot; tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a t\ia;
graphein = a scrie.] Dispozitiv pentru *pantomografie care permite vizualizarea ansamblului arcadelor dentare, din]ilor [i
structurilor `nvecinate. ~n acest scop se utilizeaz un singur film extra-oral.
PANTOMOGRAFIE, s. f. / pantomographie, s. f. / pantomography.
[V. etimologia termenului pantomograf.] Metod de
*tomografie pentru vizualizarea suprafe]elor curbe din organism. P. se utilizeaz `n stomatologie pentru radiografia arcadelor
dentare maxilar [i mandibular\, ca [i a structurilor asociate. Toate structurile men]ionate se vizualizeaz pe acela[i film. Sin.:
pantoradiografie, radiografie panoramic\.
PANTOMORFIE, s. f. / pantomorphie, s. f. / pantomorphia.
[Gr. pan = tot; morphe = form\.] 1) Simetrie general sau perfect\. 2)
Proprietatea unei celule, a unui organism de a avea diferite forme. Ex.: *amib\.
PANTORADIOGRAFIE, s. f. / pantoradiographie, s. f. / pantoradiography.
[Gr. pan = tot; lat. radius = raz\; graphein = a scrie.]
Sin.: pantomografie (v.).
PANTOTENAT, s. m. / pantothénate, s. m. / pan-tothenate. Sare sau ester al acidului pantotenic, cu activitate vitaminic\, apar]inând
grupului *vitaminelor B.
PANTROP, adj. / pantrope, adj. / pantropic.
[Gr. pan = tot; trope = `ntoarcere, de la trepein = a `ntoarce.] Despre un virus care
are afinitate pentru toate ]esuturile.
PANUS, s. n. / pannus, s. m. / pannus.
[Lat. pannus = fâ[ie, band\.] 1) Afec]iune cornean determinat\, de obicei, de o irita]ie
cornean prelungit [i caracterizat prin dezvoltarea unei re]ele vasculare la suprafa]\, cu sau f alterarea transparen]ei
corneene. Ex.: p. din *trahom, sau
p. trahomatos. 2) }esut inflamator granular, de origine sinovial\, care acoper cartilajul articular
`n evolu]ia unor artrite.
PANVASCULARIT|, s. f. / panvascularite, s. f. / panangiitis.
[Gr. pan = tot; lat. vasculum = vas mic, dim. de la vas, vasis = vas;
-itã.] Sin.: panan-geit (v.).
PAPAIN|, s. f. / papaïne, s. f. / papain.
[Spaniol papaya; -inã.] Enzim proteolitic de origine vegetal\. Hidrolizeaz proteine,
peptide, amide [i esteri ai aminoacizilor. De aceea este util `n hidroliza imunoglobinelor [i tratarea eritrocitelor, urmat de
aglutinarea acestora cu *anticorpi incomple]i.
PAPAVER SOMNIFERUM / Papaver somn iferum / Papaver somniferum.
[Lat. papaver, -eris = mac; somnus = somn; ferre = a
duce, a purta
.] Mac. Plant provenit din Orient, cu variet\]i cultivate `n Europa ca plante oficinale. Latexul ob]inut prin incizia
capsulelor `nc verzi constituie *opiul brut, din care se prepar\, ulterior, opiul medicinal. Acesta con]ine numero[i alcaloizi precum
*morfina [i *codeina [i este utilizat ca analgezic, narcotic, antidispneic [i antidiareic.
PAPAVERIN|, s. f. / papavérine, s. f. / papaverine.
[Lat. papaver, -eris = mac; -inã.] Alcaloid, C
20H
21NO
4, ob]inut din *opiu sau
preparat sintetic. Sarea sa hidrocloric este utilizat ca relaxant al mu[chilor netezi.
PAPILAR, adj. / papillaire, adj. / papillary.
[Lat. papilla = mamelon, b\[icu]\.] 1) Care se refer la *papile (dermice, gustative,
renale etc.) sau la *papila optic\. Ex.: creste p., edem p. 2) Care apar]ine papilelor sau se aseam cu acestea. 3) Despre
*neoplasmele epiteliale care prezint o arhitectur arborescent\, amintind de cea a *papiloamelor.

578. 578
PAPIL|, s. f. / papille, s. f. / papilla. NA: papilla, pl. papillae. [Lat. papilla = mamelon, b\[icu]\.] Forma]iune anatomic de
dimensiuni mici [i aspect "mamelonar", care se dezvolt la nivelul unui ]esut sau organ. V. `n continuare.
PAPIL| INTERDENTAR| / papille interdentaire / interdental papilla. Parte a *gingiei care ocup spa]iile interdentare. Dispare dup
*extrac]ia den-tar\.
PAPIL| OPTIC| / papille optique / blind spot. NA: discus nervi optici. Disc rotund, albicios, cu un diametru de 1,5 mm, u[or excavat,
vizibil la e-xamenul *fundului de ochi. Corespunde punctului de penetra]ie a nervului optic [i a vaselor centrale (artere [i vene) prin
`nveli[urile globului ocular. Sin.: disc optic.
PAPILE DUODENALE / papilles duodénales / duodenal papillas. NA: papilla duodeni major, papilla duodeni minor. Sin.: caruncule
duodenale (v.).
PAPILE GUSTATIVE / papilles gustatives / taste buds, lingual papillae. Sin.: papile linguale (v.).
PAPILE LINGUALE / papilles linguales / lingual papillae. NA: papillae linguales. Mici reliefuri de forme diverse, care acoper
mucoasa fe]ei supe-rioare a limbii. Dup form sunt: filiforme, fungifor-me, caliciforme sau circumvalate [i foliate, ultime-le
incluzând [i mugurii gustativi. P. caliciforme sunt dispuse sub forma *V-ului lingual. Sin.: papile gustative.
PAPILE RENALE / papilles rénales / renal papil-lae. NA: papillae renales. Vârful piramidelor renale, la nivelul calicelor mici. V. [i
rinichi.
PAPILECTOMIE, s. f. / papillectomie, s. f. / papil-lectomy.
[Lat. papilla = mamelon, b\[icu]\; gr. ektome = excizie.] Excizia
chirurgical a unei *papile.
PAPILIFER, adj. / papillifère, adj. / papilliferous.
[Lat. papilla = mamelon, b\[icu]\; ferre = a duce.] Care prezint structuri
asem oare unor *papile. Ex.: cancer p.
PAPILIT|, s. f. / papillite, s. f. / papillitis.
[Lat. papilla = mamelon, b\[icu]\; -itã.] 1) ~n general, inflama]ia oricei papile. 2)
Termenul este folosit `ndeosebi cu referire la inflama]ia papilelor renale sau a papilei nervului optic.
PAPILLOMAVIRUS / Papillomavirus / Papillomavirus.
[Lat. papilla = mamelon, b\[icu]\; -oma; virus = venin, otrav\.] Gen de
virusuri care determin formarea *papiloamelor la om [i la numeroase specii de animale. P. sunt strict specifice pentru o anumit
specie [i au tropism pentru epiteliul scuamos. Unele dintre ele pot induce transformarea malign a celulelor infectate. Exist cel
pu]in 58 P. umane (HPV-1-HPV-58).
PAPILOM, s. n. / papillome, s. m. / papilloma.
[Lat. papilla = mamelon, b\[icu]\; -oma.] Hiperplazie epitelial benign\, cu aspect
macroscopic *sesil sau *pediculat, cu localizare tegumentar sau mucoas\. Ex.: p. acuminat (sin.: condilom acuminat, v.
condilom).
PAPILOM COROIDIAN / papillome choroïdien / papilloma of the choroid plexus. Tumor care poate apare `n copilie, având drept
cauz proliferarea neoplazic a *plexurilor coroide. Rezult o hipersecre]ie de *lichid cefalorahidian, care, deoarece c\ile de
scurgere sunt blocate, determin *hidrocefalie. Prognosticul, de obicei bun, depinde de extensia tumorii [i gradul de hidrocefalie.
PAPILOMATOZ|, s. f. / papillomatose, s. f. / pa-pillomatosis.
[Lat. papilla = mamelon, b\[icu]\; -oma; -ozã.] Afec]iune
contagioas [i inoculabil\, caracterizat prin formarea de *veruci sau *papi-loame multiple. Proces pseudotumoral, p. este de
origine inflamatorie viral\. Forme: p. cutanat\, p. laringian\. P. este frecvent la câine, cal [i bou. Este transmisibil la om sub
form de veruci ale mâinilor.
PAPILORETINIT|, s. f. / papillorétinite, s. f. / pa-piloretinitis.
[Lat. papilla = mamelon, b\[icu]\; rete, -is = re]ea; -inã; -itã.] Sin.:
neuroretinit (v.).
PAPIRACEU, adj. / papyracé, -e, adj. / papyra-ceous.
[Lat. papyraceus = de papirus, de la pa-pyrus = papirus.] Care seam
cu hârtia, `ndeosebi ca grosime [i consisten]\. Ex.: lama p. (lama osoas a peretelui intern al orbitei).
PAPOVAVIRIDAE / Papovaviridae / Papovaviridae.
[Engl. papilloma polyoma vacuolating agent (SV40); lat. virus = venin,
otrav\
.] Familie de virusuri mici, diferite din punct de vedere antigenic. Majoritatea P. au propriet\]i oncogenice. Virionii au un
diametru de 45-55 nm [i sunt `ncapsula]i; capsidele sunt icosaedrice [i con]in ADN dublu-catenar. Familia
P. cuprinde genurile
*
Papillomavirus [i *Polyomavirus.
PAPULA GOLFULUI / ulcère Chiclero / Chiclero ulcer. Sin.: ulcer Chiclero (v.).
PAPUL|, s. f. / papule, s. f. / papule, papula, pl. papulae (lat.).
[Lat. papula = bub\.] Leziune cutanat elementar proeminent\,
bine circumscris\, rezistent [i solid\, deoarece nu con]ine lichid. Dispare spontan [i f s lase cicatrice. P. reprezint leziunile
elementare `n numeroase afec]iuni cutanate: urticarie, febre eruptive, lichen etc.
PAPULOERITEMATOS, adj. / papulo-érythéma-teux, -euse, adj. / papuloerythematous.
[Lat. papula = bub\; gr. erythema,
-atos
= ro[ea]\.] Despre leziunile tegumentare caracterizate prin erup]ie papuloas pe o suprafa] eritematoas\.
PAPULOPUSTULAR, adj. / papulo-pustuleux, -euse, adj. / papulopustular.
[Lat. papula = bu-b\; pustula = b\[ic\.] *Papul
având deasupra o *pustul\.
PAPULOSCUAMOS, adj. / papulo-squameux, -euse, adj. / papulosquamous.
[Lat. papula = bub\; squama = solz.] Caracterizat
prin prezen]a concomitent a *papulelor [i *scuamelor. Ex.: der-matit p.-s.
PAPULOZ|, s. f. / papulose, s. f. / papulosis.
[Lat. papula = bub\; -ozã.] Afec]iune caracterizat printr-o erup]ie papuloas\,
frecvent polimor-f\.

PAPULOZ| LIMFOMATOID| / papulose lymphomatoïde / lymphomatoid papulosis. Erup]ie de papule hemoragice benigne, care se
vindec spontan, dar recidiveaz\. Ar putea fi o form a *bolii Mucha-Habermann. Leziunile apar la nivelul trunchiului [i membrelor,
l\sând dup involu]ie o cicatrice macular\, cruste sau o mas necrotic central\. Histologic se constat o serie de caracteristici
care ar putea sugera malignitatea leziunilor: aglomeri mari de celule mononucleare atipice, cu nuclee intens colorate, bilobate [i
celule histoide mari, cu nuclee ovoidale pu]in colorate.
PAPULOZ| ATROFIANT| MALIGN| / papulose atr ophiante maligne / malignant atrophic pa-pulosis. Sin.: sindrom Degos (v.).
PAPULO-VEZICULOS, adj. / papulo-vésiculeux, -euse, adj. / papulovesicular.
[Lat. papula = bub\; vesicula = umfl ur mic\,
b\[icu]\, dim. de la
vesica = vezic\.] Caracterizat prin prezen]a *papulelor asociate cu *vezicule sau având deasupra vezicule.
Ex.: eczem p.-v.
PARABIOZ|, s. f. / parabiose, s. f. / parabiosis.
[Gr. para = lâng\; bios = via]\; -ozã.] 1) Asociere a dou sau mai multe
organisme care se dezvolt simultan, dar numai unul dintre ele are o via] proprie, cel\lalt (sau celelalte) depinzând de acesta. 2)
Modificare determinat la nivelul unui nerv de o excita]ie intens\, continu [i prelungit\. P. precede abolirea func]iei nervului.
PARABULIE, s. f. / paraboulie, s. f. / parabulia.
[Gr. para = lâng\; boule = voin]\.] Pervertire sau anormalitate a capacit\]ii de a
lua o hotâre, de a formula o decizie. Uneori o anumit ac]iune poate fi substituit cu o alta, opus inten]iilor. V. [i abulie.
PARACARDIAC, adj. / paracardiaque, adj. / paracardiac.
[Gr. para = lâng\; kardia = inim\.] Care se afl situat `n vecin atea
inimii.
PARACENTEZ|, s. f. / paracentèse, s. f. / para-centesis.
[Gr. para = dincolo de; kentesis = `n-]ep ur\.] Interven]ie chirurgical
care const `n evacuarea, prin punc]ie sau prin incizie punctiform\, a unei colec]ii lichidiene subiacente. Termenul ca atare are o
semnifica]ie general [i de aceea se asociaz cu denumirea zonei anatomice la nivelul ceia se efectueaz punc]ia sau incizia: p.
abdominal (peritoneal\ entez\, p. camerei oculare anterioare, p. membranei timpanului, denumit [i
*miringotomie.
PARACETAMOL, s. m. / paracétamol, s. m. / ace-taminophen, paracetamol. (DCI) Metabolit activ al *fenacetinei, având ac]iune
analgezic [i antipiretic asem oare cu cele ale *aspirinei, `ns f efect antiinflamator [i cu toleran] digestiv bun\.
PARACLINIC, adj. / paraclinique, adj. / paraclini-cal.
[Gr. para = dincolo de; klinikos = referitor la pat; lat. clinicus = medic care
viziteaz bolnavii la pat, din gr.
kline = pat.] Care completeaz datele clinice. Ex.: *examen p.
|

579. 579
PARACOCCIDIOIDOZ|, s. f. / paracoccidioï-dose, s. f. / paracoccidioidosis. [Gr. para = dincolo de, lâng\; kokkos = boab\; eidos
= form\; -
ozã.] Sin.: blastomicoz sud-american (v. blastomicoz).
PARACRINIE, s. f. / paracrinie, s. f. / paracrine.
[Gr. para = lâng\; krinein = a separa de.] Tip de secre]ie intern local `n care
celula secretoare ac]ioneaz asupra ]esuturilor vecine, ea r\mâ-nând insensibil la secre]ia proprie.
PARACUZIE, s. f. / paracousie, s. f. / paracusia, paracusis.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; akousis = auz, de la akouein = a
auzi
.] Tulburare func]ional a auzului caracterizat prin percep]ia inexact a `n\l]imii, intensit\]ii [i localizii sunetelor. Se `nso]e[te
aproape `ntotdeauna de perturbarea selectivit\]ii mesajului vorbit.
P. dubl\, v. diplacuzie.
PARACUZIE WILLIS / paracousie de Willis / Willis’ paracusis.
[Thomas Willis, anatomist [i medic englez, Londra, 1621-1675 .]
Ameliorarea aparent a audi]iei `ntr-un mediu zgomotos. Poate apare `n *otospongioz\.
PARADENTAR, adj. / paradentaire, adj. / para-dental.
[Gr. para = lâng\; lat. dens, -ntis = dinte.] Care este situat lâng un dinte.
Sin. par]ial cu periodontal (1). Ex.: chist p.
PARADENTOM, s. n. / paradentome, s. m. / para-dentoma.
[Gr. para = lâng\; lat. dens, -ntis = dinte; -oma.] Sin.: dentom (v.).
PARADOXAL, adj. / paradoxal, -ale, -aux, adj. / paradoxical.
[Gr. paradoxos, de la para = dincolo de, lâng\, doxos = opinie.] ~n
contradic]ie cu logica, cu obiceiurile sau cu ceea se nume[te normal, regul normal\.
Somn p.: v. somn.
PARAFAZIE, s. f. / paraphasie, s. f. / paraphasia.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; phasis = vorbire.] Deformarea cuvintelor sau
`nlocuirea unui cuvânt cu altul, apropiat ca pronun]ie, dar cu sens diferit.
PARAFILIC, adj., s. m. sau f. / paraphilique, adj., s. m. ou f. / paraphiliac.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; philein = a iubi.] 1) Care
este caracteristic *parafiliei. 2) Individ care prezint *parafilie, adic deviant sexual.
PARAFILIE, s. f. / paraphilie, s. f. / paraphilia.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; philia = atrac]ie, de la philein = a iubi.] Termen
general din *DSM care desemneaz devierile comportamentului sexual sau perversiunile caracterizate prin c\utarea constant a
pl\cerii cu un partener sau cu un o-biect inadecva]i, sau `n circumstan]e anormale. Termenul cuprinde `ntreaga diversitate a
perversiunilor sexuale: *pedofilie, *zoofilie, *sadism, *masochism, *feti[ism, *exhibi]ionism, *necrofilie [. a. V. [i perversiune.
PARAFIMOZ|, s. f. / paraphimosis, s. m. / para-phimosis.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; phimo-sis = strâmtare, `ngustare, de la
phimoun = a strânge cu putere.] Complica]ie a unor procese patologice din zona *penisului (*balanit\, *[ancru, *blenoragie)
constând `n imposibilitatea de revenire a *prepu]ului `n pozi]ia de acoperire a glandului dup decalotare. Inelul prepu]ial, inflamat,
infiltrat [i rigid, se fixeaz `n [an]ul balanoprepu]ial, strangulând, mai mult sau mai pu]in, glandul.
PARAFIN|, s. f. / paraffine, s. f. / paraffin.
[Lat. parum affinis = care are afinitate redus\.] Substan] solid\, incolor sau alb\,
inodor\, insipid\, ob]inut din petrol, denumit astfel ca urmare a reactivit\]ii chimice reduse (afinitate redus la reac]ii). Este
utilizat `ndeosebi `n farmacie [i stomatologie.
Uleiul de p. are efect *laxativ.
PARAFLEBIT|, s. f. / paraphlébite, s. f. / para-phlebitis.
[Gr. para = lâng\; phleps, phlebos = ven\; -itã.] Sin.: periflebit (v.).
PARAFONIE, s. f. / paraphonie, s. f. / parapho-nia.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; phone = voce.] Tulburare a vocii caracterizat
printr-un *timbru nazal.
PARAFRENIE, s. f. / paraphrénie, s. f. / para-phrenia.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; phren, phrenos = spirit, minte.] *Psihoz
delirant cronic\, relativ sistematizat\, cu conservarea lucidi-t\]ii [i adaptii la realitate, `n contrast cu elabor\-rile delirante
extravagante, cu teme fantastice, cosmice sau feerice. Mecanismul delirant prevalent este imagina]ia. ~n ciuda caracterului s\u a-
desea extravagant, p. r\mâne compatibil cu o adaptare social [i profesional apreciabile. Forme: afectiv\, confabulatorie,
expansiv\, fantastic\, sistematic\.
PARAGANGLIOM, s. n. / paragangliome, s. m. / paraganglioma.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; lat., gr. ganglion = mic
tumefac]ie;
-oma.] Tumor derivat din: 1) Celule simpatice, ganglionare sau ale medulosuprarenalei, rezultând p. cromafini
(*feocromocitom). 2) *Chemoreceptori, rezultând
p. non-cromafine sau *chemodectoame.
PARAGANGLION, s. m. / paraganglion, s. m. / paraganglion.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; lat., gr. ganglion = mic tumefac]ie.]
Aglomerare de *celule cromafine analoge cu cele ale medulosuprarenalei, situate `n vecin atea ganglionilor [i plexurilor simpatice
periaortice. Ex.: *glomusul ca-rotidian;
p. aortic, denumit [i organul sau corpul Zuckerkandl, este situat `n apropierea originii arterei
mezenterice inferioare.
PARAGENEZ|, s. f. / paragenèse, s. f. / parage-nesis.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; genesis = producere, de la gennan = a lipi,
a uni
.] Evolu]ia oricei p]i a corpului `n cursul dezvoltii `ntr-un mod non-conform cu normalul.
PARAGEUZIE, s. f. / paragéusie, s. f. / parageu-sia.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; geusis = gust.] Senza]ie gustativ fals sau
alterat\, cauzat de o tulburare a sensibilit\]ii mucoasei bucofaringiene.
PARAGLUTINARE, s. f. / paragglutination, s. f. / paragglutination.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; lat. agglutinare = a lipi, a uni.]
Aglutinare ne-specific\, determinat de infectarea sângelui. Uneori eritrocitele sunt aglutinate de propria plas-m\. Reprezint\ un
inconvenient major `n determinarea grupelor sanguine.
PARAGNOZIE, s. f. / paragnosie, s. f. / paragno-sis.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; gnosis = cu-noa[tere, de la gnonai = a
cunoa[te
.] 1) Eroare de percep]ie a unor stimuli survenind, de ex., `n timpul somnului. 2) ~n engl., diagnostic post mortem.
PARAGRAFIE, s. f. / paragraphie, s. f. / paragra-phia.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; graphein = a scrie.] Deformarea cuvintelor
scrise sau `nlocuirea prin altele cu sens diferit.
PARAHEMOFILIE, s. f. / parahémophilie, s. f. / parah(a)emophilia A.
[Gr. para = dincolo de, lân-g\; haima, -atos = sânge; philia
= atrac]ie, de la
philein = a iubi.] Sin.: boal Owren (v.).
PARAINFLUENZA / para-influenza / parainflu-enza.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; ital. influen-za, cu origine incert\: lat.
influere = a curge, sau "influen]a” nefast a a[trilor, care erau considera]i `n Evul Mediu ca fiind cauza bolii .] Denumire a unui
grup de infec]ii ale c\ilor respiratorii determinate de virusul parainfluenza din grupul *
Paramy-xovirus.
PARAKERATOZ|, s. f. / parakératose, s. f. / pa-rakeratosis.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; keras, keratos = corn; -ozã.] 1)
Proces de *keratinizare imperfect a celulei epiteliale, caracterizat prin dispari]ia stratului granulos [i persisten]a celulelor cu
nucleu `n stratul cornos. Fenomenul se `ntâlne[te `n *psoriazis [i `n alte dermatoze descuamative, ca o consecin] a cre[terii
vitezei de reproducere a celulelor bazale. P. este un proces normal la nivelul epiteliului unor membrane mucoase din cavitatea
bucal [i vagin. 2) Termen clinic care desemneaz un grup de afec]iuni a cor clasificare este dificil\, atât `n plan morfologic, cât
[i etiologic. Uneori termenul este considerat sin. cu eczematid\. V. [i eczematid\, eczem\, parapsoriazis.
PARAKINEZIE, s. f. / parakinésie, s. f. / parakinesia.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; kinesis = mi[care, de la kinein = a mi[ca.] 1)
Alterare a coordonii func]iei motorii voluntare, cu distorsiunea mi[cilor. 2) Neregularitate `n ac]iunea individual a mu[chilor
oculari.
PARALEXIE, s. f. / paralexie, s. f. / paralexia.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; lexis = cuvânt.] Tulburare a lecturii `n care pacientul
deformeaz cuvintele citite sau introduce alte cuvinte lipsite de sens. V. afazie.
PARALITIC, adj., s. m. sau f. / paralytique, adj., s. m. ou f. / paralytic.
[Gr. para = dincolo de, lân-g\; lytikos = care distruge, de la
lyein = a distruge.] 1) Care se refer la *paralizie sau se produce din cauza unei paralizii. 2) Persoan afectat de paralizie
(termen nerecomandat).
PARALIZIE, s. f. / paralysie, s. f. / palsy, paralysis, pl. paralyses.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; lysis = distrugere, de la lyein = a
distruge
.] Diminuarea sau abolirea *motricit\]ii unui mu[chi, a unui grup muscular sau a unei p]i din corp. Prin analogie, pentru
abolirea func]iei senzoriale se utilizeaz termenul de p. senzorial\. P. este de numeroase tipuri, `n func]ie de: intensitate (p.
complet\, *plegie, sau incomplet\, *parez\ egie, *hemiplegie, *paraplegie), evolu]ie sau cauze (`n general, o
leziune nervoas central sau periferic\
P. acomoda]iei, a mu[chiului ciliar. 2) P. agitant\, v. boal Parkinson. 3) P.
ascendent acut\
, v. boal Landry. 4) P. botulinic\ exprim lezarea unor centri nervo[i prin toxina botulinic\. V. botulism. 5) P.

580. 580
bulbar atrofic progresiv\, boal Duchenne, de origine nedefinit\, apropiat de *scleroza lateral amiotrofic\. 6) P. diafragmului,
semn clinic `n diferite boli toxice, infec]ioase. 7)
P. epidemic infantil\, v. poliomielit\. 8) P. facial\, leziune a perechii a VII-a de
nervi cranieni. 9)
P. facial a nou-n\scutului, accident obstetrical prin aplicarea forcepsului. 10) P. facial\, de tip central sau de tip
periferic
(sau p. Millard-Gubler, v. sindrom Millard-Gubler). 11) P. postdifteric\, complica]ie precoce sau tardiv a *difteriei. 12) P.
recuren]ial\
, a nervului recurent. V. [i `n continuare.
PARALIZIE BELL / paralysie de Bell / Bell's pal-sy.
[Sir Charles Bell, chirurg [i fiziolog sco]ian, Londra, 1774-1842.]
Sin.: semn Bell (v.).
PARALIZIE BROWN-SÉQUARD / paralysie de Brown-Séquard / Brown-Séquard paralysis.
[Charles Edouard
Brown-Séquard
, neurolog [i fiziolog francez, 1818-1894.] 1) Sin.: sindrom Brown-Séquard (v.). 2) P. flasc
observat `n boli ale tractusului urinar.
PARALIZIE BULBAR| PROGRESIV| / paralysie bulbaire progressive / progressive bulbar pa-ralysis. P. progresiv [i atrofie a
mu[chilor buzelor, limbii, gurii, faringelui [i laringelui, cauzat de leziuni (degenerare atrofic\ale nucleilor motori din partea
inferioar a trunchiului cerebral. Este o boal cronic\, `n general fatal\. Sin.: boal\/sindrom Duchenne.
PARALIZIE CENTRAL| / paralysie centrale / central paralysis. *P. determinat de leziuni ale creierului sau ale m\duvei spinii.
PARALIZIE CEREBRAL| INFANTIL| / paralysie cérébrale infantile / infantile cerebral palsy. Grup de tulburi motorii neevolutive
survenite `n prima copilie ca urmare a unor leziuni cerebrale cauzate de un traumatism la na[tere sau de o pa-tologie
intrauterin\. Se caracterizeaz prin dezvol-tare motorie `ntârziat sau anormal\, cu tulburi manifestate prin *paraplegie spastic\,
*hemiplegie sau *tetraplegie, adeseori asociate cu *retard mental, *convulsii sau *ataxie. V. [i boal Little.
PARALIZIE CEREBROSPINAL| EREDITAR| / paralysie cérébrospinale héréditaire / hereditary cerebrospinal paralysis. Sin.:
paraplegie spastic ereditar (v.).
PARALIZIE PRIN COMPRESIUNE / paralysie par compression / compression paralysis. P. determinat de compresiunea prelungit
a unor nervi, de ex., prin ap\sarea exercitat de cârje sau consecutiv unui decubitus dorsal prelungit.
PARALIZIE FALS| / pseudoparalysie, s. f. / false paralysis. Sin.: pseudoparalizie (v.).
PARALIZIE FLASC| / paralysie flasque / flaccid paralysis. P. cu hipotonie muscular [i areflexie tendinoas\, determinat de
afectarea *neuronului motor periferic sau de o leziune masiv [i recent a *fasciculului piramidal. ~n cel de-al doilea caz, reflexele
tendinoase pot reapare, dar hipotonia dureaz\, rezultând o p. flascospastic\. V. [i paralizie spastic\.
PARALIZIE FUNC}IONAL| / paralysie fonctionnelle / functional paralysis. P. temporar care aparent nu este determinat de o
leziune nervoas\. Uneori poate fi de natur psihogen\.
PARALIZIE GENERAL| PROGRESIV| / paraly-sie générale progressive / general paresis, paralytic dementia. Afec]iune
neurologic de etiologie sifilitic\, care se manifest prin *demen] progresiv\, tremor, disartrie, miastenie, euforie cu delir de
grandoare [i tulburi de comportament sau, dimpotriv\, *depresie. Boala a devenit rar datorit tratamentului precoce al sifilisului
cu penicilin [i este curabil (antibiotice, cortizon). Netratat\, PGP evolueaz spontan spre demen] [i *gatism, exitus `n 2-5 ani.
Sin.: boal Bayle, demen] paralitic\.
PARALIZIE INFANTIL| / paralysie infantile / infantile paralysis. Sin.: poliomielit anterioar acut (v.).
PARALIZIE ISTERIC| / paralysie hystériquée / hysterical paralysis. Diminuare aparent a for]ei mi[cilor `ntr-o anumit regiune a
organismului, `n absen]a oricei cauze neurologice organice.
PARALIZIE KLUMPKE / paralysie de Klumpke / Klumpke's paralysis.
[Augusta Déjerine-Klumpke , neurolog din Paris, n. la San
Francisco, 1859-1927
.] Sin.: sindrom Déjerine-Klumpke (v.).
PARALIZIE MILLARD-GUBLER / syndrome de Millard-Gubler / alternate inferior paralysis, Millard-Gubler syndrome.
[Auguste
Louis Jules Millard
, medic francez la Hôpitaux de Paris, 1830-1915; Adolphe Gubler, medic [i farmacolog francez, 1821-
1879
.] Sin.: sindrom Millard-Gubler (v.).
PARALIZIE MIOPATIC| / paralysie myopathique / myopathic paralysis. P. determinat de o afec]iune exclusiv muscular\.
PARALIZIE MIXT| / paralysie mixte / mixed paralysis. P. combinat\, motorie [i senzorial\.
PARALIZIE PERIFERIC| / paralysie périphé-rique / peripheral paralysis. P. determinat de leziuni ale nervilor periferici.
PARALIZIE PERIODIC| FAMILIAL| / paralysie périodique familiale / familial periodic paraly-sis. Sin.: boal Westphal (v.).
PARALIZIE POSTEPILEPTIC| / paralysie de Todd / Todd's postepipleptic paralysis. Sin.: paralizie Todd (v.).
PARALIZIE PROGRESIV| SUPRANUCLEAR| / par alysie progressive supranucléaire / pro-gressive supranuclear palsy. Sin.:
sindrom Ste-ele-Richardson-Olszewski (v.).
PARALIZIE PSEUDOBULBAR| / paralysie pseu-do-bulbaire / pseudobulbar palsy, pseudobul-bar paralysis. Sindrom determinat de
afectarea bilateral\, diseminat (cortical\ [i/sau subcortical\ te, observat `n cursul afec]iunilor vasculare
cerebrale (cu leziuni lacunare), al *sclerozei `n pl\ci sau al *sclerozei laterale amiotrofice. ~n cadrul sindromului se asociaz diz-
artrie paralitic\, tulburi de degluti]ie, spasme faciale `nso]ite de râs [i plâns spasmodice, de tulburi ale mimicii (facies fix),
tulburi ale mersului (`n pa[i mici) [i ale staticii (astazie-abazie), tulburi de tip extrapiramidal ale tonusului muscular. Frecvent,
se constat diminuarea func]iilor intelectuale [i tulburi sfincteriene (`ndeosebi mic]iune imperioas).
PARALIZIE SENZORIAL| / paralysie sensorielle / sensory paralysis. V. paralizie.
PARALIZIE DE SOMN / paralysie du sommeil / sleep paralysis. P. care survine la trezirea din somn, frecvent `n rela]ie cu
*narcolepsia sau `n cadrul *sindromului apneei de somn.
PARALIZIE SPASTIC| / paralysie spasmodique / spastic paralysis. P. cu hipertonie muscular a p]ii paralizate [i accentuarea
reflexelor tendinoase. P. s. este determinat de leziuni *piramidale centrale. V. [i paralizie flasc\.
PARALIZIE SPINAL| INTERMITENT| / paralysie spinale intermittente / Westphal’s disease. Sin.: boal Westphal (v.).
PARALIZIE TODD / paralysie Todd / Todd's postepileptic paralysis.
[Robert Bentley Todd, anatomist [i medic irlandez, Dublin,
profesor la Londra, 1809-1860
.] Hemi- sau monoplegie cu durat de la câteva minute la câteva zile, aput dup un atac
epileptic. Sin.: paralizie postepilepti-c\.
PARALYSIS AGITANS / paralysis agitans / pa-ralysis agitans. Sin.: boal Parkinson (v.).
PARAMAGNETIC, adj. / paramagnétique, adj. / paramagnetic.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; magnes = piatr magnetic\, din
regiunea Magnezia a Asiei Mici
.] Despre o substan] ai cei a-tomi sau ale cei molecule posed un moment magnetic
permanent. Moleculele, atomii [i ionii care au unul sau mai mul]i electroni necupla]i sunt p. V. [i rezonan] electronic de spin.
PARAMAGNETISM, s. n. / paramagnétisme, s. m. / paramagnetism.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; magnes = piatr magnetic\,
din regiunea Magnezia a Asiei Mici; -
ism.] Proprietate caracteristic substan]elor ale cor atomi sau molecule posed un
moment magnetic permanent. Substan]ele p. sunt atrase u[or de magne]i datorit interac]iunii dintre momentele magnetice ale
substan]ei [i câmpul magnetic al magnetului. Ex. de substan]e cu aceast proprietate: aluminiu, platin\, mangan, crom, paladiu [i
anumite gaze (oxigen, aer etc.).
PARAMEDIAN, adj. / paramédian, -e, adj. / para-median.
[Gr. para = lâng\; lat. medianus = de la mijloc, de la medius = la
mijloc
.] Care este situat lâng linia median sau lâng planul median.
PARAMEDICAL, adj. / paramédical, -ale, -aux, adj. / paramedical.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; lat. medicus = medic.] Care are
unele raporturi cu medicina. Ex.: profesiunile auxiliare din domeniul asisten]ei medicale.
PARAMETRIT|, s. f. / paramétrite, s. f. / parame-tritis.
[Gr. para = lâng\; metra = uter; -itã.] Inflama]ie acut sau cronic a
*parametrului.
PARAMETRU, s. n. / paramètre, s. m. / parame-trium. NA: parametrium, pl. parametria (1).
[Gr. para = dincolo de, lâng\; 1) metra
= uter; 2)
me-tron = m\sur\.] 1) Partea superioar a bazei liga-mentului larg al uterului, care leag marginea uterin de peretele

581. 581
pelvin lateral. Constituit din ]esut celular subcutanat, el con]ine pediculii vasculo-nervo[i uterini. 2) Mime care poate lua diferite
valori, dar care este considerat constant `n timpul unei observa]ii [i care caracterizeaz starea unui anumit *sistem.
PARAMIMIE, s. f. / paramimie, s. f. / paramimia.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; mimesis = imita]ie, de la mimeisthai = a imita.]
Expresie paradoxal a fe]ei, care exprim o discordan] `ntre *mimic [i sentimentul care o provoac\. Se observ `ndeosebi `n
*disocia]ia mental *schizofrenic\.
PARAMIOTONIE CONGENITAL| / paramyotonie congénitale / paramyotonia congenita.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; mys,
myos
= mu[chi; tonos = tensiune; lat. congenitus = n\scut odat cu, de la cum = cu, genitus = n\scut [i gignere = a na[-te,
a crea
.] Afec]iune foarte rar\, ereditar\, cu transmitere autozomal dominant [i debut imediat dup na[tere. Se caracterizeaz prin
accese (regresive spontan) de contractur muscular [i *paralizii flasce la nivelul mâinilor [i membrelor inferi-oare, declan[ate [i
agravate de contrac]ia muscu-lar\, repetate, favorizate [i accelerate la frig. Prognosticul bolii este benign, iar `ncadrarea nosolog-
ic neclarificat\, probabil `n rela]ia cu miotonia congenital (*boala Thomsen) [i cu *adinamia episodic ereditar\. Sin.: boal von
Eulenburg.
PARAMNEZIE, s. f. / paramnésie, s. f. / param-nesia.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; a - priv.; mneme = memorie, de la mnasthai
= a-[i aminti
.] Pierdere a memoriei cuvintelor [i a semnelor a-cestora, cu utilizarea unor cuvinte sau sunete f nici o rela]ie cu
ceea ce inten]ioneaz s exprime pacientul. Se deosebesc: 1)
P. de certitudine, cu amintiri inexacte. 2) P. de localizare, cu amintiri
e-xacte, dar localizate gre[it `n timp sau `n spa]iu.
PARAMYXOVIRIDAE / Paramyxoviridae / Para-myxoviridae.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; my-xa = mucus; lat. virus = venin,
otrav\
.] Familie de virusuri ARN, cu simetrie elicoidal\, cu diametrul de 200 nm, cu anvelop\, cuprinzând trei genuri: * Pa-
ramyxovirus
, *Morbillivirus [i *Pneumovirus.
PARAMYXOVIRUS / Paramyxovirus / Paramyxo-virus.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; myxa = mucus; lat. virus = venin, otrav\.]
Gen de virusuri ARN ce apar]ine familiei *
Paramyxoviridae [i care cuprinde virusurile *parainfluenzei, *parotiditei epi-demice
(virusul urlian) [i al *bolii Newcastle.
PARANALGEZIE, s. f. / paraanalgésie, s. f. / paranalgesia, para-analgesia.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; an - priv.; algos =
durere, sau
algesis = sim]ul durerii.] *Analgezie a p]ii inferioare a corpului, incluzând [i membrele inferioare.
PARANESTEZIE, s. f. / paraanesthésie, s. f. / paran(a)esthesia, para-an(a)esthesia.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; an - priv.;
aisthesis = senza]ie, sensibilitate.] *Anestezie a p]ii inferioare a corpului [i a membrelor inferioare.
PARANEURON, s. m. / paraneurone, s. m. / pa-raneuron.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; neuron = nerv.] Celul prezent `n
numeroase organe de origine neuroectodermic\. P. sintetizeaz [i elibe-reaz amine biogene [i/sau peptide. Fiind considera]i
drept o extensie a cadrului *celulelor APUD, p. sunt reprezenta]i de celulele endocrine ale tubului digestiv, celulele
medulosuprarenale [i celu-lele epifizare.
PARANOIA, s. f. / paranoïa, s. f. / paranoia.
[Gr. paranoia, de la para = dincolo de, lâng\, noos, nous = inteligen]\.] Termen
care ini]ial a desemnat *delirul sistematizat [i *delirul de interpretare. Sensul actual: *psihoz caracterizat prin evolu]ia progresiv
[i ireductibil a unui delir coerent, sistematizat (delir de persecu]ie, de grandoare, mistic), organizat pornind de la anumite
episoade re-ale din via]a afectiv\ sau emo]ional\. Se conserv perfect claritatea `n gândire, voin] [i ac]iune. Orgoliul exacerbat,
ne`ncrederea, susceptibilitatea, judecata fals [i tendin]a la interpretare favori-zeaz delirul. Aceast psihoz conduce frecvent la
reac]ii agresive [i antisociale, inclusiv delicte sau, uneori, crime. ~n p. lipsesc *halucina]iile [i al-te simptome majore din bolile
psihice. Sin.: psiho-z paranoic\.
PARANOIC, adj., s. m. sau f. / paranoïaque, adj., s. m. ou f. / paranoic, adj., paranoiac, n.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; noos,
nous
= inteligen-]\.] 1) Care apar]ine *paranoiei sau o caracterizeaz\. Ex.: delir p. 2) Persoan afectat de paranoia. 3) Structur
p.
, caracteristica unui delir care este coerent, sistematizat [i f afectare psihic vizibil a persoanei delirante.
PARANOID, adj. / paranoïde, adj. / paranoid.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; noos, nous = inteligen-]\; eidos = form\.]
Caracteristica unui *delir coerent, polimorf, care traduce o tulburare profund a personalit\]ii.
PARAOMBILICAL, adj. / paraombilical, -ale, -aux, adj. / paraomphalic, paraumbilical.
[Gr. para = lâng\; lat. umbilicaris =
ombilical, de la
umbilicus = buric.] Care se afl situat `n vecin atea *ombilicului. Ex.: hernie p.
PARAOXON, s. m. / paraoxone, s. m. / parao-xone. C
10H
14O
6NP. Lichid uleios cu ac]iune antico-linesterazic [i
parasimpaticomimetic\, utilizat `n oftalmologie pentru efectul s\u miotic [i `n tratamentul glaucomului (`n administrare local\).
PARAPAREZ|, s. f. / paraparésie, s. f. / parapa-resis.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; paresis = slire, relaxare.] Deficit motor al
ambelor membre inferioare, mai redus decât `n *paraplegie, dar a-vând acelea[i cauze.
PARAPLEGIC, adj., s. m. sau f. / paraplégique, adj., s. m. ou f. / paraplegic.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; plege = lovitur\.] 1)
Care se refer\, care s-a produs `n rela]ie cu o *paraplegie. 2) Subiect afectat de paraplegie (sens nerecomandat).
PARAPLEGIE, s. f. / paraplégie, s. f. / paraplegia.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; plege = lovitur\.] *Paralizie motorie [i, frecvent,
senzorial\, `n jum atea inferioar a organismului (membre inferioare, abdomen).
PARAPLEGIE CEREBRAL| / paraplégie cérébrale / cerebral paraplegia. P. cauzat de leziuni cerebrale bilaterale.
PARAPLEGIE SENIL| / paraplégie sénile / senile paraplegia. P. care poate apare la vârstnici, fiind cauzat de leziuni transversale
ale m\duvei spinii sau de scleroza medular antero-lateral\. Sin.: paraplegie tetanoid\.
PARAPLEGIE SPASMODIC| FAMILIAL| STRÜMPELL-LORRAIN / parapl égie spasmo-dique familiale de Strümpell-Lorrain /
Strüm-pell's disease.
[Ernst Adolf Gustav Gottfried von Strümpell, medic german, profesor de medici-n intern la Leipzig,
1853-1925;
M. Lorrain, neurolog francez, sec. XIX-XX.] Boal rar a SNC, caracterizat prin paralizie cu contractur [i extensie
a membrelor inferioare, exagerarea *refle-xelor osteotendinoase [i *semn Babinski. Debu-teaz `n jurul vârstei de 20 de ani [i se
agraveaz progresiv, foarte lent. P. este asociat cu tulburi cerebeloase [i ale sensibilit\]ii profunde. Leziunea principal\ const
`n demielinizarea fasciculului piramidal, ca [i a fasciculelor spinocerebeloase [i a cordoanelor posterioare. Transmiterea este au-
tozomal dominant\. Boala face parte din *sin-droamele de eredodegenerescen] spinocerebe-loas\.
PARAPLEGIE SPASTIC| EREDITAR| / paraplégie spastique héréditaire / hereditary spastic paraplegia. Denumire generic pentru
un grup de boli ereditare constând `n paralizia treptat a unui membru, a dou sau a tuturor membrelor. P. este spastic [i
reprezint consecin]a unei degenerescen]e a tractusurilor corticospinale, `ns f\r anomalii senzoriale. Sin.: paralizie
cerebrospinal ereditar\.
PARAPLEGIE TETANOID| / paraplégie tétanoïde / tetanoid paraplegia. Sin.: paraplegie senil (v.).
PARAPROTEIN|, s. f. / paraprotéine, s. f. / para-protein.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; protos = primul; -inã.] Termen discutabil
ce desemneaz o protein (*imunoglobulin\cretat de un *clon de *plasmocite aflate `n curs de proliferare patologic\. P. apar
`n bolile maligne ale splinei, m\duvei osoase, ficatului etc. Ex. de p.: globulinele din *mielom, *proteina Bence-Jones [i *macroglo-
bulina. Pentru unii autori, termenul p. este desuet, deoarece imunoglobulinele desemnate ini]ial (Apitz, 1940) ca proteine anormale
nu prezint anomalii structurale, iar caracteristicile lor particulare ]in de origine.
PARAPROTEINEMIE, s. f. / paraprotéinémie, s. f. / paraprotein(a)emia.
[Gr. para = dincolo de, lân-g\; protos = primul; -inã;
haima, -atos = sânge.] Prezen]a `n ser a *paraproteinelor, care sunt imu-noglobuline monoclonale. La om au fost semnalate p.
implicând toate clasele de imunoglobuline.
PARAPSIHOLOGIE, s. f. / parapsychologie, s. f. / parapsychology.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; psykhe = suflet; logos =
[tiin]\
.] Domeniu care are ca obiect studiul fenomenelor denumite paranormale, `ndeosebi clarviziune, premoni]ie, telepatie,
telekinezie [i chiar *hipnoz\. ~n verificarea realit\]ii [i explicarea acestor fenomene sunt implica]i cercet ori de cele mai diverse
forma]ii, care `ncearc s introduc ra]iunea `ntr-un domeniu uneori ira]ional.

582. 582
PARAPSORIAZIS, s. n. / parapsoriasis, s. m. / parapsoriasis. [Gr. para = dincolo de, lâng\; psoriasis = mâncime, erup]ie
datorat râiei, de la
psora = râie.] Termen care desemneaz un grup de *dermatoze cronice eritemato- [i papulo-scuamoase,
care se aseam doar prin manifestile clinice cu *psoriazisul. ~n rela]ie cu aspectul leziunilor cuatanate, se deosebesc: p. `n
pic ur\, p. lichenoid, p. `n pl\ci, p. varioliform (v. boal Mucha-Habermann).
PARARITMIE, s. f. / pararythmie, s. f. / parar-rhythmia.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; lat. rhythmus, gr. rhythmos = ritm.] Sin.:
parasisto-lie (v.).
PARAROTACISM, s. n. / pararhotacisme, s. m. / pararhotacism.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; rhotakismos.] Pronun]ie
imperfect a sunetului literei "r”. V. [i rotacism.
PARA-SIDA, s. f. / para-SIDA, s. m. / AIDS-rela-ted complex.
[Gr. para = lâng\; abrev. fr. pentru Syndrome de l’Immuno-Déficience
A
cquise = sindrom de imunodeficien] dobândit\ .] Termen nerecomandat, desemnând un complex de semne [i simptome asociat
unui stadiu avansat al infec]iei HIV. P. este caracterizat prin limfadenopatie generalizat\, febr\, sc\dere `n greutate, diaree
prelungit\, infec]ii minore cu germeni oportuni[ti, prezen]a anticorpilor anti-HIV [i sc\derea numului de *limfocite T CD4+.
PARASIMPATIC, adj. / parasympathique, adj. / parasympathetic.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; sympathein = a fi al uri de
cineva, de la
syn = `mpreun\, pathos = afec]iune, sentiment.] Sin.: sistem nervos parasimpatic (v.).
PARASIMPATICOTONIE, s. f. / parasympathico-tonie, s. f. / vagotonia.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; sympathein = a fi al uri
de cineva, de la
syn = `mpreun\, pathos = afec]iune, sentiment; tonos = tensiune.] Var.: parasimpatotonie. Sin.: vagotonie (v.).
PARASIMPATOLITIC, adj., s. n. / parasympatho-lytique, adj., s. m. / parasympatholytic.
[Gr. para = dincolo de, lâng\;
sympathein = a fi al uri de cineva, de la syn = `mpreun\, pathos = afec-]iune, sentiment; lytikos = care distruge, de la lyein
= a distruge
.] Sin.: anticolinergic (v.).
PARASIMPATOMIMETIC, adj., s. n. / parasympa-thomimétique, adj., s. m. / parasympathomi-metic.
[Gr. para = dincolo de, lâng\;
sympathein = a fi al uri de cineva, de la syn = `mpreun\, pa-thos = afec]iune, sentiment; mimetikos = care imit\, de la
mimeisthai = a imita.] (Substan]\ unea unor mediatori ai *sistemului nervos parasimpatic. ~n func]ie de
mecanismul de ac]iune, p. se pot clasifica `n p. cu ac]iune direct (acetilcolinomimetice, agoni[ti ai receptorilor mecanici) [i p. cu
ac]iune indirect (anticolinesterazice). Sin.: vagomimetic.
PARASIMPATOTONIE. Var. pentru parasimpatico-tonie (v.).
PARASISTOLIE, s. f. / parasystolie, s. f. / para-systole.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; systole = contrac]ie.] Tip de aritmie
caracterizat prin exis-ten]a a doi centri de automatism cu activitate independent\: centrul de automatism sinusal normal [i un alt
centru de automatism *heterotop, cu frecven] mic\, vecin celui precedent. Ritmul cardiac este comandat alternativ de câte unul
din cei doi centri. Sin.: pararitmie.
PARASOMNIE, s. f. / parasomnie, s. f. / para-somnia.
[Gr. para = lâng\; lat. somnus = somn.] Ansamblu de tulburi survenind `n
timpul somnului, `ndeosebi la copil. Pot apare: *somnambu-lism, *somnilocvie, *bruxism, vise de angoas sau co[mar (`n timpul
*somnului paradoxal) [i *enure-zis.
PARASTERNAL, adj. / parasternal, -ale, -aux, adj. / parasternal.
[Gr. para = lâng\; sternon = stern.] Care este situat `n
vecin atea sternului.
PARATHORMON, s. m. / parathormone, s. m. / parathormone.
[Gr. para = lâng\; (thyreos = pa-v\z\, scut, tiroid\hormon =
excitat, de la
hor-maein = a `ndemna, a excita.] Hormon polipeptidic sintetizat [i eliberat de glandele *paratiroide. Este sintetizat
sub forma unui prepro-parathormon alc uit din 141 aminoacizi, scindat `n continuare `n pro-parathormon cu 110 aminoacizi,
rezultând `n final hormonul alc\tuit din 84 aminoacizi, cu M
r 9 500 Da, iar gena de sintez a precursorului se afl pe bra]ul scurt al
cromozomului 11 (11p15.4). P. controleaz\, prin ac]iunile sale, distribu]ia calciului [i fosforului `n organism: la nivel osos, provoac
resorb]ie osoas prin cre[terea activt\]ii *osteoclastelor, eliberând calciul [i fosfa]ii; la nivel renal, cre[te fosfaturia [i diminueaz
calciuria; `n intestin, cre[te absorb]ia de calciu [i, probabil, cea de fosfa]i. P. intervine, de asemenea, `n echilibrul acidobazic prin
cre[terea excre]iei urinare de protoni (H
+
) [i `n activarea sintezei vitaminei D. Este antagonist al *calcitoninei. Concentra]iile cres-
cute de p. provoac transferul calciului din oase `n sânge, iar deficitul s\u conduce la sc\derea concentra]iei calciului sanguin
(*tetanie). Este utilizat `n terapia unor hipocalcemii [i `n *proba la parathormon. Abrev.: PTH. Sin.: hormon paratiroidian. V. [i
calcitonin\, calcitriol, tab. const. endocrinol.
PARATIFOID|, s. f. / paratyphoïde, s. f. / para-typhoid.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; typhos = torpoare, stupoare, de la typhein
= a incendia, a afuma;
eidos = form\.] Sin.: febr paratifoid (v.).
PARATION, s. m. / parathion, s. m. / parathion. Compus organofosforat utilizat ca insecticid `n agricultur\. P. este extrem de toxic
pentru om [i animale, ca urmare a blocii *acetilcolinesterazei. Intoxica]ia cu p. se produce prin inhalare, ingestie accidental `n
timpul lucrului sau prin alimente contaminate. Tulburile apar la scurt timp dup expunerea la toxic [i sunt dominate de semnele
digestive, convulsii, dispnee, tulburi de vedere.
PARATIREOPRIV, adj. / parathyréoprive, adj. / parathyroprivic.
[Gr. para = lâng\; thyreos = pav\z\, scut, tiroid\; lat. privus =
lipsit de, de la
privere = a lipsi (pe cineva) de ceva.] Care este determinat de lipsa (congenital sau postrezec]ie chirurgical\
glandelor *paratiroide.
PARATIREOZ|, s. f. / parathyréose, s. f. / para-thyroidia.
[Gr. para = lâng\; thyreos = pav\z\, scut, tiroid\; -ozã.] Tip de
paratireopatie (patologie a glandelor *paratiroide) de etiologie neinflamatorie, care poate surveni [i izolat, f afectarea glandei
tiroide, spre deosebire de paratiroidit (de etiologie inflamatorie).
PARATIROIDE, s. f. pl. / parathyroïdes, s. f. pl. / parathyroids. NA: glandulae parathyroideae.
[Gr. para = lâng\; thyreos =
pav\z\, scut;
eidos = form\.] Glande endocrine mici, `n num de patru (dou superioare [i dou inferioare), situate pe fa]a
posterioar a lobilor laterali ai glandei tiroide. Au form eliptic\, iar greutatea fiecei glande es-te de 30-50 mg, `n total 130-140
mg. Particip la metabolismul *fosforului [i *calciului prin hormonul paratiroidian (*parathormon) pe care `l secret\. Sin.: glande
paratiroide.
PARATIROIDECTOMIE, s. f. / parathyroïdecto-mie, s. f. / parathyroidectomy.
[Gr. para = lân-g\; thyreos = pav\z\, scut; eidos
= form\;
ekto-me = excizie.] Abla]ia chirurgical a uneia sau ambelor perechi de *paratiroide. Uneori p. poate fi accidental (`n
interven]iile pe tiroid\
PARATIROIDIAN, adj. / parathyroïdien, -enne, adj. / parathyroidal.
[Gr. para = lâng\; thyreos = pav\z\, scut; eidos = form\.]
Care se refer la glandele *paratiroide. Ex.: hormon p. (*parathor-mon), insuficien] p.
PARATIROIDIT|, s. f. / parathyroïdite, s. f. / pa-rathyroiditis.
[Gr. para = lâng\; thyreos = pav\-z\, scut; eidos = form\; -itã.]
Inflama]ia glandelor *paratiroide. V. paratireoz\.
PARATOP, s. m. / paratope, s. m. / paratope.
[Gr. para = lâng\; topos = loc.] Regiune din molecula de anticorp care
interac]ioneaz cu *epitopul. P. reprezint situsul de fixare a *determinantului antigenic pe imunoglobulin\. Structura p. este
complementar spa]ial celei a epitopului. P. se formeaz prin replierea `n spa]iul *regiunilor variabile a unui *lan] greu [i a unui
*lan] u[or al anticorpului. V. [i imunoglobulin\.
PARAVACCIN|, s. f. / paravaccine, s. f. / paravaccinia.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; lat. vaccinus = referitor la vac\, de la
vacca = vac\.] Infec]ie cutanat determinat de un virus din familia *Poxviridae. Const `n apari]ia unor noduli indolori, u[or
prurigino[i, la vârful cora se dezvolt vezicule. Boala afecteaz mâinile mulg orilor de vaci, `n rela]ie cu ocupa]iile profesionale [i
se vindec `n circa 15 zile. Sin.: tuberculii mulg orilor.
PARAVENOS, adj. / paraveineux, -euse, adj. / paravenous.
[Gr. para = lâng\; lat. venosus, de la vena = ven\.] Care este situat
lâng o ven sau care se produce lâng o ven\.

583. 583
PARAVERTEBRAL, adj. / paravértebral, -ale, -aux, adj. / paravertebral. [Gr. para = lâng\; lat. vertebra = vertebr\, de la vertere
= a `ntoarce
.] Care este situat `n apropierea unei vertebre sau a coloanei vertebrale.
PARAVEZICAL, adj. / paravésical, -ale, -aux, adj. / paravesical.
[Gr. para = lâng\; lat. vesica = ve-zic\.] Care este situat `n
vecin atea *vezicii urinare.
PARAZIT, s. m. / parasite, s. m. / parasite.
[Lat. parasitus, gr. parasitos = musafir nechemat la mas\, de la gr. para = lâng\,
sitos = mâncare.] Animal, plant sau microorganism care, `ntr-o perioad a existen]ei sau pe toat durata acesteia, tr\iesc pe
seama altei fiin]e. Organismul gazd nu este afectat decât dac parazi]ii sunt excesiv de numero[i. Se deosebesc: 1)
P.
heteroxen
, când dezvoltarea p. nu este posibil decât pe cheltuiala mai multor gazde succesive. 2) P. monoxen, dac `ntreaga
evolu]ie a p. se produce la nivelul unei singure gazde. 3)
P. provizoriu, când p. tr\ie[te pe seama unei gazde doar `n stadiul tân.
V. [i parazitar, parazitism.
PARAZITAR, adj. / parasitaire, adj. / parasitic.
[Lat. parasitus, gr. parasitos = musafir nechemat la mas\, de la gr. para = lâng\,
sitos = mâncare.] 1) Care este cauzat de parazi]i sau se refer la a-ce[tia. 2) ~n psihiatrie, despre fenomene (imagini, cuvinte, idei)
care se impun `n con[tiin]a bolnavului, chiar dac acesta, prin sim]ul s\u critic, re-cunoa[te absurditatea lor.
PARAZITICID, adj., s. n. / parasiticide, adj., s. m. / parasiticidal.
[Lat. parasitus, gr. parasitos = musafir nechemat la mas\, de la
gr.
para = lâng\, sitos = mâncare; lat. caedere = a omor`.] (Sub-stan]) care serve[te la distrugerea parazi]ilor.
PARAZITEMIE, s. f. / parasitémie, s. f. / parasit-(a)emia.
[Lat. parasitus, gr. parasitos = musafir nechemat la mas\, de la gr.
para = lâng\, sitos = mâncare; gr. haima, -atos = sânge.] Prezen]a unui anumit *parazit `n sânge.
PARAZITISM, s. n. / parasitisme, s. m. / parasi-tism.
[Lat. parasitus, gr. parasitos = musafir nechemat la mas\, de la gr. para =
lâng\,
sitos = mâncare; -ism.] Condi]ia unui organism care tr\-ie[te ca *parazit la nivelul unui alt organism. ~n p. adevat,
organismul parazit preia de la gazd substan]ele care `i sunt necesare vie]ii. Ex.: viermii intestinali, parazitul *scabiei, care sunt
parazi]i propriu-zi[i; microorganismele patogene, care sunt parazi]i simbiotici (v. simbioz\
p. fals sau
pseudoparazitismului, parazitul nu tr\ie[te decât accidental la nivelul unei gazde. V. [i parazit, parazitar.
PARAZITOFOBIE, s. f. / parasitophobie, s. f. / parasitophobia.
[Lat. parasitus, gr. parasitos = musafir nechemat la mas\, de la
gr.
para = lâng\, sitos = hran\; phobos = fric\.] Team excesiv pe care o manifest anumite persoane de a contracta boli
cutanate parazitare, `ndeosebi *scabie. P. este contagioas\, spre deosebire de alte fobii.
PARAZITOLOGIE, s. f. / parasitologie, s. f. / pa-rasitology.
[Lat. parasitus, gr. parasitos = musafir nechemat la mas\, de la gr.
para = lâng\, sitos = hran\; logos = [tiin]\.] Parte a [tiin]elor naturale consacrat studiului *parazi]ilor animali [i vegetali. P.
medical\
reprezint o ramur\ a medicinii care are ca obiect studiul bolilor parazitare.
PARAZITOZ|, s. f. / parasitose, s. f. / parasito-sis.
[Lat. parasitus, gr. parasitos = musafir nechemat la mas\, de la gr. para =
lâng\,
sitos = mâncare; -ozã.] Termen generic utilizat pentru ansamblul bolilor de etiologie parazitar\.
PAR|, s. f. / poire, s. f. / rubber bulb.
[Lat. pirum = par\.] Instrument de cauciuc `n form de par\, cu care se pot aspira [i expulza
aer sau lichide, `n scop explorator sau terapeutic.
PARENCHIM, s. n. / parenchyme, s. m. / paren-chyma. NA: parenchyma.
[Gr. parenkhyma = umplutur\, de la para = lâng\,
enkhyma, -atos = infuzie [i enkhein = a vsa, a r\spândi.] Celulele specifice ale unei structuri anatomice (organ, gland\
sus]inute de *strom\.
PARENCHIMATOS, adj. / parenchymateux, -euse, adj. / parenchymatous.
[Gr. parenkhyma = umplutur\, de la para = lâng\,
enkhyma, -atos = infuzie [i enkhein = a vsa, a r\spândi.] Care se refer la *parenchim, elementul celular nobil, func]ional, `n
opozi]ie cu ]esutul conjunctiv de sus-]inere al organului.
PARENTAL, adj. / parental, -ale, -aux, adj. / parental.
[Lat. parentalis = al pin]ilor, de la pa-rens, -ntis = pinte.] Care se
refer la pin]i. Ex.: autoritate p.
PARENTERAL, adj. / parentéral, -ale, -aux, adj. / parenteral.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; ente-ron = intestin.] Care se afl\ `n
afara c\ilor digestive. Termenul se refer `ndeosebi la un tratament administrat pe alt\ cale decât cea digestiv\. Ex.: administrarea
p. a unui medicament (injec]ie subcutanat\, intramuscular\, intravenoas).
PARESTEZIE, s. f. / paresthésie, s. f. / par(a)es-thesia.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; aisthesis = senza]ie, sensibilitate.] 1)
Anomalie a percep]iei senza]iilor (diferit de *hipoestezie [i *hiperestezie) constând `n `ntârzierea, persisten]a sau e-roarea de
localizare a excita]iilor tactile, dureroase, termice sau vibratorii. 2) Senza]ie anormal care survine f o cauz aparent\, având
manifesti variate: furnic uri, amor]eli, senza]ii de frig sau de cald, constric]ii localizate etc. P. pot fi uneori consecin]a lezii
nervilor periferici sau a m\duvei spinii. V. [i hiperestezie, hipoestezie.
PAREZ|, s. f. / parésie, s. f. / paresis.
[Gr. pa-resis = slire, relaxare.] Termen folosit pentru a defini abolirea par]ial a
sensibilit\]ii [i motilit\]ii unor grupe musculare. V. [i paralizie.
PARIETAL, adj., s. n. / pariétal, -ale, -aux, adj., s. m. / parietal, parietal bone.
[Lat. parietalis = de perete, de la paries, -etis =
perete
.] 1) Care se refer la un perete al unui organ anatomic. Ex.: foi]a p. a pleurei. 2) Os p.: v. tab. anat. - oase.
PARIETECTOMIE, s. f. / pariétectomie, s. f. / parietal excision.
[Lat. paries, -etis = perete; gr. ektome = excizie.] 1) Exerez
chirurgical a unui fragment de perete de la nivelul unui organ. 2) Interven]ie excep]io-nal utilizat `n caz de recidiv local a
cancerului de sân dup mastectomie.
PARIETOGRAFIE, s. f. / pariétographie, s. f. / pa-rietography.
[Lat. paries, -etis = perete; gr. gra-phein = a scrie.] Punerea `n
eviden] radiografic a peretelui unui organ cavitar.
PARISIENSIA NOMINA ANATOMICA / Parisien-sia Nomina Anatomica / Parisiensia Nomina Anatomica. Abrev.: PNA. V.
Nomina
Anatomica
.
PARKINSONIAN, adj., s. m. / parkinsonien, -ienne, adj., s. m. / parkinsonian.
[James Par-kinson, medic englez, 1755-1824.] 1)
Care se refer la *boala Parkinson, care se manifest din cauza acestei boli. 2) Pacient afectat de boala Parkinson.
PARKINSONISM, s. n. / parkinsonisme, s. n. / parkinsonism.
[James Parkinson, medic englez, 1755-1824; -ism.] Grup de
tulburi neurologice caracterizate prin hipokinezie, tremor [i rigiditate muscular\, adic prin simptome similare celor din *boala
Parkinson, secundare unor cauze variate: encefalit epidemic\, ateroscleroz cerebral\, unele intoxica]ii, traumatisme craniene.
Sin.: sindrom Parkinson.
PARODONTIT|, s. f. / parodontite, s. f. / perio-dontitis.
[Gr. para = lâng\; odous, odontos = dinte; -itã.] Inflama]ie sau distrofie
a parodon]iului, debutând prin dureri gingivale. 1)
P. apical\: inflama]ie a parodon]iului apical. 2) P. marginal\, sin.: boal
Fauchard-Bourdet (v.).
PARODONTOLIZ|, s. f. / parodontolyse, s. f. / periodontolysis, periodontoclasia.
[Gr. para = lâng\; odous, odontos = dinte;
lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] Form de *parodontit distructiv\, numit [i parodontit marginal\.
PARODONTOZ|, s. f. / parodontose, s. f. / perio-dontosis.
[Gr. para = lâng\; odous, odontos = dinte; -ozã.] Afec]iune
degenerativ generalizat a *parodon]iului.
PARODON}IU, s. n. / parodonte, parodontium, s. m. / periodontium. NA: periodontium, pl. periodontia.
[Gr. para = lâng\; odous,
odontos
= dinte.] Complex morfologic [i func]ional care asigur fixarea din]ilor `n osul alveolar. P. cuprinde: *cementul,
ligamentul alveolodentar, osul alveolar [i mucoasa gingival\.
PARONICHIE, s. f. / paronychie, s. f. / paronyc-hia.
[Gr. para = lâng\; onyx, onykhos = unghie.] Tumefac]ie inflamatorie
periungveal\, f tendin] la supura]ie. Apare uneori `n furunculoz\, scabie sau pemfigus.
PAROREXIE, s. f. / parorexie, s. f. / parorexia.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; orexis = apetit.] Alterare a *apetitului, manifestat
prin dorin]a de a ingera substan]e necomestibile. V. pica.

584. 584
PAROSMIE, s. f. / parosmie, s. f. / parosmia. [Gr. para = dincolo de, lâng\; osme = miros.] Afectarea func]iei de discriminare `ntre
diferite mirosuri, cu p\strarea pragului de percep]ie.
PAROSTOZ|, s. f. / parostose, s. f. / parosteosis, parostosis.
[Gr. para = dincolo de, lâng\; osteon = os; -ozã.] Osificare a
]esuturilor moi, aflate la exterior fa] de *periost.
PAROTID|, s. f. / parotide, s. f. / parotid. NA: glandula parotidea.
[Gr. para = lâng\; ous, otos = ureche.] Cea mai voluminoas
dintre glandele salivare (greutate medie 25 g), situat `n partea superioar a gâtului, posterior ramurii ascendente a maxilarului
inferior, deasupra conductului auditiv extern [i anterior apofizei mastoide a osului temporal. Canalul s\u excretor (*canalul Stenon)
se deschide la nivelul coletului primului sau al celui de-al doilea molar superior. P. este traversat de artera carotid extern\, vena
jugular extern\, nervul facial [i nervul auriculotemporal. Are inerva]ie dubl\, simpatic\, din ganglionul cervical superior, [i
parasimpatic\, din fibre care `[i au originea `n centrul salivar al bulbului.
PAROTIDECTOMIE, s. f. / parotidectomie, s. f. / parotidectomy.
[Gr. para = lâng\; ous, otos = ureche; ektome = excizie.] Abla]ia
chirurgical total sau par]ial a glandei *parotide, cu sau f\r conservarea nervului facial.
PAROTIDIT|, s. f. / parotidite, s. f. / parotiditis.
[Gr. para = lâng\; ous, otos = ureche; -itã.] Inflama]ie a glandei *parotide care
`nso]e[te câteodat unele boli infec]ioase. Ex.: p. este manifestarea caracteristic a *oreionului. Forme: 1)
P. cronic recidivant\ se
repet periodic, uneori se men]ine o tumefac]ie de fond. 2)
P. epidemic\: sin.: oreion (v.). 3) P. septic\, de etiologie bacterian\,
apare adesea `n cadrul unor boli septicemice. 4)
P. supurat\, prin p runderea microbilor `n canalul glandei sau pe cale
hematogen\. 5)
P. toxic\, prin ac]iunea direct a unor substan]e toxice (plumb, iod, mercur, tiouracetil).
PAROTIDIT| EPIDEMIC| / parotidite épidé-mique / mumps. Sin.: oreion (v.).
PAROTIN|, s. f. / parotine, s. f. / parotin.
[Gr. para = lâng\; ous, otos = ureche; -inã.] Protein extras ini]ial din parotida de bou,
ceia i-a fost atri-buit o ac]iune endocrin (sc\derea calcemiei, calcificarea din]ilor [i a oaselor), ca [i o ac]iune de tip *factor de
cre[tere, `ndeosebi asupra celulelor endoteliale din diferite organe. Pornind de la p., au fost izola]i doi factori cu M
r de 86 kDa [i,
respectiv, 80 kDa
PAROXISM, s. n. / paroxysme, s. m. / paroxysm.
[Gr. paroxysmos, de la para = dincolo de, `n cre[tere, oxynein = a ascu]i.] 1)
Perioad a unei boli `n care simptomele se acutizeaz brusc. 2) Gradul cel mai `nalt al unei senza]ii sau al unui simptom.
PAROXISTIC, adj. / paroxystique, adj. / paroxys-mal.
[Gr. para = dincolo de, `n cre[tere; oxynein = a ascu]i.] Care prezint
*paroxisme, care se manifest prin paroxisme. Ex.: tahicardie p.
PARS PLANA / pars plana / pars plana. Parte plan situat pe fa]a profund a corpului ciliar, `n-tre
ora serrata (v. ora) [i procesele
ciliare. V. [i corp ciliar.
PARTENOFOBIE, s. f. / parthénophobie, s. f. / parthenophobia.
[Gr. parthenos = virgin\, fe-cioar\; phobos = fric\.] Team
ira]ional de fete sau femei tinere.
PARTENOGENEZ|, s. f. / parthénogenèse, s. f. / parthenogenesis.
[Gr. parthenos = virgin\, fe-cioar\; genesis = producere, de
la
gennan = a pro-duce.] Mod de reproducere asexuat `n care ovulul se dezvolt (natural sau sub efectul stimulii
experimentale) f s fi fost fecundat de un sper-matozoid. Se disting: p. accidental\, facultativ [i obligatorie. P. este relativ
frecvent\, atât `n regnul vegetal, cât [i `n regnul animal.
PARTICUL|, s. f. / particule, s. f. / particle.
[Lat. particula = pticic\, dim. de la pars, -rtis = parte.] Por]iune foarte mic de
substan]\, de dimensiuni atomice sau subatomice, care interac]io-neaz ca o entitate cu alte sisteme fizice. Ex.:
p. beta, electron
sau pozitron emis de nucleul unui element radioactiv `n procesul dezintegrii beta.
PARTICUL| DANE / particule de Dane / Dane's particle.
[David M. S. Dane, virolog englez contemporan.] P. sferic\, vizibil `n
microscopie electronic\, reprezentând *virionul hepatitei B. Con]ine un "nucleu" (engl. -
core) de 27 nm, `n care a fost identificat
ADN-ul viral circular, dublu catenar, precum [i o ADN-polimeraz ADN-dependent\.
PARTICUL| VIRAL| / particule virale / viral particle. Sin.: virion (v.).
PARTOGRAM|, s. f. / partogramme, s. m. / dia-gram of delivery, labor curve.
[Lat. partus = na[tere, de la parere = a na[te; gr.
gramma = `nscriere.] Diagrama na[terii.
PARTURIENT|, s. f. / parturiente, s. f. / partu-rient woman, woman in labor.
[Lat. parturiens, de la parturire = a fi gata s
nasc\
.] Femeie care na[te, care se afl `n *travaliu.
PARTURI}IE, s. f. / parturition, s. f. / parturition.
[Lat. parturitio, -onis = na[tere, de la parturire = a fi gata s nasc\.] Sin.:
na[tere (v.).
PARVOVIRUS, s. n. / Parvovirus, s. m. / Parvo-virus.
[Lat. parvus = mic, redus; virus = otrav\.] Virus din familia Parvoviridae.
Prezint dimensiuni mici (cele mai mici virusuri), simetrie icosaedric [i 12 capsomere. ~n aceast familie sunt incluse unele
virusuri cu tropism digestiv [i, probabil, virusul hepatitei A. P. B-19 este agentul etiologic pentru *eritemul infec]ios epidemic
(*boala a cincea).
PASCAL, s. m. / pascal, s. m. / pascal.
[Blaise Pascal, matematician, fizician, filosof [i scriitor francez, 1623-1662 .] V. sistem
interna]ional de u-nit\]i `n medicin\.
PASIUNE, s. f. / passion, s. f. / passion.
[Lat. passio, -onis = suferin]\, de la pati = a suferi.] Form particular a unei sti
afective, caracterizat printr-o tr\ire intens [i de durat\. Influen-]eaz puternic gândirea [i determin `n mare m\-sur
comportamentul.
PASIV, adj. / passif, -ive, adj. / passive.
[Lat. passivus = susceptibil de sim]ire, de la pati = a suferi.] 1) Orice act care nu este
consecutiv inter-ven]iei voin]ei. Ex.: mi[care p. 2) Un fenomen sau un proces care sunt rezultatul indirect, secundar al unei cauze.
Ex.: congestie p.
PASIVITATE, s. f. / passivité, s. f. / passivity.
[Lat. passivus = susceptibil de sim]ire, de la pati = a suferi.] 1) Atitudine a unei
persoane care suport o ac]iune f\ a reac]iona, ca [i lipsa ini]iativei. P. poate fi asociat unei constitu]ii astenice sau poate apare
`n unele afec]iuni psihice. 2) Astenie muscular\, involuntar\, pentru mi[cile pasive.
PAST|, s. f. / pâte, s. f. / paste, pasta pl. pastae (lat.).
[Neogr. pasta = past\.] Preparat semisolid, de obicei topic extern, con]inând
principii active ad\ugate unei baze vâscoase, mucilaginoase, sau care include uleiuri, oxid de zinc, talc. Ex.:
p. dextrinat\, care
include dextrin\, glicerin [i ap distilat\, folosit ca baz pentru unele medicamente.
PASTEURELLA / Pasteurella / Pasteurella.
[Louis Pasteur, chimist francez, fondator al microbiologiei, virusologiei [i imunologiei,
1822-1895
.] Gen de bacili Gram-negativi aeroanaerobi (microaerofili), patogeni pentru animale (`ndeosebi pentru p\si) [i `n mod
excep]ional pentru om. Include
P. multocida (v. pasteureloz\ \dat `ngloba bacilul *pestei ( Yersinia pestis) [i al *tularemiei
(
Francisella tularensis).
PASTEURELOZ|, s. f. / pasteurellose, s. f. / pas-teurellosis.
[Louis Pasteur, chimist francez, fondator al microbiologiei,
virusologiei [i imunologiei, 1822-1895; -
ozã.] Infec]ie determinat de *Pas-teurella multocida, transmis la om de animale infectate
[i caracterizat prin formarea de focare purulente localizate, septicemii [i `ndeosebi prin forma de inoculare: dup mu[c uri sau
zgârieturi provocate de carnivore infectate. Aceast form este foarte dureroas\, dar sensibil la tetracicline.
PASTEURIZARE, s. f. / pasteurisation, s. f. / pas-teurization.
[Louis Pasteur, chimist francez, fondator al microbiologiei,
virusologiei [i imunologiei, 1822-1895
.] Procedeu de conservare temporar a anumitor alimente, prin `nc\lzire rapid\, f s se a-
jung la fierbere, urmat de r\cire brusc\. P. permite distrugerea majorit\]ii bacteriilor, dar nu [i a sporilor de mucegai. Chiar unele
bacterii mai rezistente pot r\mâne vii. ~n general, proteinele nu sunt denaturate. V. [i sterilizare, tindalizare, uperizare.
PASTIL|, s. f. / pastille, s. f. / lozenge.
[Lat. pa-stillus = pastil\, dim. de la panis = pâine (din cauza asemii de form\.] Sin.:
tablet (v.).

585. 585
PAT, s. n. / lit, s. m. / bed. [Neogr. patos = drum b ut.] 1) Baz sau structur care sus]ine o alt forma]iune anatomic\. 2) P.
vascular
: denumire pentru `ntreaga re]ea sanguin a unui organism.
PAT FRENOCINETIC / lit phrénocinétique / roc-king bed, oscillating bed. P. cu bascul utilizat `n reeducarea respiratorie, permi]ând
practicarea simultan a unei mobilizi diafragmatice [i un *drenaj postural.
PAT STRYCKER / cadre de Strycker / Strycker’s frame.
[Homer H. Strycker, chirurg ortoped american contemporan.] P. ce
permite, datorit unui sistem pivotant, `ntoarcerea bolnavului de c\tre o singur persoan\.
PAT|, s. f. / tache, s. f. / spot, macula, pl. ma-culae (lat.). 1) Semn sau urm l\sate pe un obiect de un alt corp. 2) Por]iune diferit
colorat pe un fond omogen. Ex.: a)
p. galben\ (v. macula lu-tea); b) p. lenticulare, macule u[or reliefate, cât un bob de linte, de
culoare roz, care dispar la presiune; c)
p. pulmonare, opacit\]i pulmonare.
PAT| GALBEN| / tache jaune / yellow spot. NA: maculla retinae. Sin.:
macula lutea (v.).
PAT| HEPATIC| / tache hépatique / liver spot. P. de dimensiunea medie a unei mâini, de culoare maro deschis, a cei culoare
aminte[te pe cea a ficatului, plan\, neted\, glabr [i supl\. P. h. nu se extinde odat cu cre[terea subiectului, nici nu se transform
`n *nevocarcinom, dar constituie un element al *bolii Recklinghausen, fiind observat [i `n alte *facomatoze.
PAT| MONGOLOID| / tache mongolique / Mon-golian spot. Aspect tegumentar considerat ca o variant de *nev, care se prezint
sub forma unei pete alb\strui cu diametrul de câ]iva centimetri, lo-calizat electiv `n regiunea sacrat sau sacrococ-cigian\. P. m.
poate fi observat la na[tere, de o-bicei la asiatici, [i dispare `n decursul primilor ani de via]\. Aceast leziune, `ntotdeauna
benign\, a cei structur histologic este asem oare ce-lei a *nevului Ota, este rar la europeni.
PAT| OARB| / tache aveugle / blind spot. NA: discus nervi optici. Arie marcând locul intrii nervului optic la nivelul retinei. P. o. nu
este sensibil la lumin\. Sin.: scotom fiziologic.
PAT| VASCULAR| KIESSELBACH / tache vasculair e de Kiesselbach / Kiesselbach's area.
[Wilhelm Kiesselbach,
otorinolaringolog german, profesor la Erlangen, 1839-1902
.] Zon a cloazonului nazal situat deasupra osului intermaxilar, cu o
vasculariza]ie foarte bogat deoarece cuprinde ramifica]iile ramurii interne ale arterei sfenopalatine [i ale arterei palatine
superioare. P. V. K. reprezint punctul de declan[are `n majoritatea cazurilor de *epistaxis. Sin.: zon Kiesselbach.
PATCH / patch / patch.
[Engl. patch = petic.] Anglicism care circul cu diferite sensuri: 1) Procedeu de `nchidere a unei incizii
chirurgicale sau a unei pierderi de substan] la nivelul unui organ cavitar, prin sutura la marginile acesteia a unui fragment (
patch)
de ]esut sau de organ prelevat de la pacient. Uneori se utilizeaz p. sintetic. Ex.: utilizarea unui p. pentru `nchiderea unei comuni-
ci anormale intracardiace, p. pentru acoperirea pierderilor de substan] la nivelul tubului digestiv. 2) Mic plac adeziv (timbru)
impregnat cu un medicament, care se aplic pe piele, permi]ând absorb]ia lent a medicamentului. P. se poate impregna [i cu
alte substan]e (tuberculin pentru testare, nicotin `n sevrajul tabagic).
PATCH-CLAMP / patch clamp / patch clamp.
[Engl. patch = petic; to clamp = a prinde, a fixa.] Tehnic biofizic prin care se
izoleaz la nivelul membranei celulare, cu o micropipet\, un singur *canal ionic. La nivelul acestuia se m\soar inten-sitatea
curentului generat prin trecerea ionilor, ceea ce permite calculul *conductan]ei canalului [i, `n final, cunoa[terea numului de ioni
care trec prin canal `n unitatea de timp. P.-c. este o tehnic de importan] capital `n studiul func]ionii canalelor ionice.
PATELAR, adj. / patellaire, adj. / patelar.
[Lat. patella = rotul\.] Sin.: rotulian (v.).
PATELECTOMIE, s. f. / patellectomie, s. f. / pa-tellectomy.
[Lat. patella = rotul\; gr. ektome = excizie.] Abla]ia total sau par]ial
a *rotulei.
PATELITA ADOLESCEN}ILOR / patellite des adolescents / Larsen-Johansson disease. Sin.: boal Gruber, 1 (v.).
PATELIT|, s. f. / patellite, s. f. / osteitis of the patella.
[Lat. patella = rotul\; -itã.] Inflama]ia (osteita) *rotulei.
PATELLA / patella / knee cap, patella.
[Lat. pa-tella = rotul\.] Nume latin [i conform NA al rotulei. V. tab. anat. - oase.
PATELLA BIPARTITA / patella bipartita / patella bipartita. Anomalie congenital a rotulei, caracterizat prin prezen]a unui fragment
osos format dintr-un punct de osificare suplimentar, care r\mâne izolat de restul osului chiar la vârsta adult\.
PATELOPLASTIE, s. f. / patelloplastie, s. f. / pa-telloplasty.
[Lat. patella = rotul\; gr. plastos = modelat, de la plassein = a
forma, a modela
.] Plastie de *rotul\, de obicei din materiale sintetice.
PATERGIE, s. f. / pathergie, s. f. / pathergy.
[Gr. pathos = boal\; ergon = lucru, ac]iune, de la er-gein = a lucra.] Alergie la mai
mul]i antigeni, adic alergie polivalent\.
PATERNITATE, s. f. / patérnité, s. f. / paternity.
[Lat. paternitas, -atis = paternitate, de la pater, -tris = tat\.] Starea, calitatea
de tat\. V. test de paternitate.
PATOCENOZ|, s. f. / pathocénose, s. f. / pathocenosis.
[Gr. pathos = boal\; koinosis = asociere, reunire.] Ansamblul bolilor care
afecteaz anumite organisme, `ntr-o anumit perioad [i `ntr-un mediu dat. Obs.: termen elaborat pornind de la *biocenoz\.
PATOCHIMIE, s. f. / pathochimie, s. f. / patho-chemistry.
[Gr. pathos = boal\; khemeia = alchimie.] Studiul bolilor prin metode
chimice, `n pri-mul rând biochimice. Leziunile sunt puse `n evi-den] mai ales prin tehnici histochimice.
PATOCLIZ|, s. f. / pathoclise, s. f. / pathoclisis.
[Gr. pathos = boal\; klisis = `nclinare, aplecare.] 1) Capacitate a unei por]iuni din
sistemul nervos central de a r\mâne neafectat `n mijlocul unei zone `nconjur oare patologice. 2) Sensibilitate specific pentru
anumite toxine, sau afinitate specific a unor toxine pentru anumite sisteme sau organe.
PATOGEN, adj. / pathogène, adj. / pathogenic.
[Gr. pathos = boal\; gennan = a produce.] Care genereaz o boal\, o `mboln\vire.
Ex.: agent p., virus p.
PATOGENEZ|, s. f. / pathogenèse, s. f. / patho-genesis.
[Gr. pathos = boal\; genesis = producere, de la gennan = a produce.]
Ansamblul proceselor biofizice, biochimice [i fiziologice care explic apari]ia unei boli. ~n]elegerea p. bolilor include mecanismele
fiziologice, supracelulare dar, `ndeosebi `n prezent, evenimentele [i reac]iile celulare aflate la originea procesului morbid. Sin.:
patogenie.
PATOGENICITATE, s. f. / pathogénicité, s. f. / pathogenicity.
[Gr. pathos = boal\; gennan = a produce.] Capacitatea unui
microorganism patogen de a provoca o boal\. P. depinde de *viru-len]a [i *toxinogeneza agentului patogen. Sin.: putere patogen\.
PATOGENIE, s. f. / pathogénie, s. f. / pathogeny.
[Gr. pathos = boal\; gennan = a produce.] Sin.: patogenez (v.).
PATOGNOMONIC, adj. / pathognomonique, adj. / pathognomonic, pathognostic.
[Gr. pathos = boal\; gnomonikos = potrivit s
indice, s induc o judecat\
.] Un simptom sau un semn care carac-terizeaz specific o boal\, a cui singur prezen-] este
suficient pentru stabilirea diagnosticului.
PATOGNOMONIE, s. f. / pathognomonie, s. f. / pathognomy.
[Gr. pathos = boal\; gnomonikos = potrivit s indice, s induc o
judecat\
.] Studiul simptomelor [i semnelor *patognomonice.
PATOLOGIC, adj. / pathologique, adj. / patho-logic, pathological.
[Gr. pathos = boal\; logos = [tiin]\.] 1) Elocvent pentru o
anumit boal sau cauzat de aceasta. 2) Care apar]ine *patologiei.
PATOLOGIE, s. f. / pathologie, s. f. / pathology.
[Gr. pathos = boal\, suferin]\; logos = [tiin]\.] 1) {tiin] despre procesele
morbide, care utilizeaz mijloacele clinice, fiziopatologice [i morfopatolo-gice.
P. general\ are ca obiective stabilirea de legi, reguli,
fiind mai aproape de metodologia fiziologiei. 2) Totalitatea bolilor. V. nosologie. Obs.: `n engl. termenul desemneaz `ndeosebi
anatomia patologic (v. anatomie, 5).
PATOLOGIE CELULAR| / pathologie cellulaire / cellular pathology. Doctrin medical `ntemeiat de R. Virchow, care situa la baza
bolii leziunea celular\, organismul fiind un "stat de celule". Actualmente, biologia [i medicina molecular sus]in definirea [i
conturarea tot mai clar a p. c. Sin.: citopatologie.
PATOLOGIE COMPARAT| / pathologie co mpa-rée / comparative pathology. Studiul comparativ al fenomenelor patologice la
diferite specii de animale. ~n p. c. este cuprins [i studiul bolilor transmisibile de la animale la om [i de la om la animale.
| ||

586. 586
PATOLOGIE CORTICOVISCERAL| / pathologie cortico-viscérale / cortico-visceral pathology. Nume dat de K. M. Bâcov [i T. Kur]in
tulburilor func]ionale [i leziunilor produse drept consecin] a unui dezechilibru de activitate nervoas superi-oar\. Exagerat la un
moment dat [i asociat cu elemente de ideologie str\in medicinei, p. c. se suprapune, `n mare m\sur\, cu *medicina
psihosomatic\. Este `n rela]ie [i cu "patologia de adaptare" a lui H. Selye.
PATOLOGIE GEOGRAFIC| / pathologie géogra-phique / geographical pathology. Studiul distri-bu]iei geografice a bolilor epidemice
[i endemice. Nu este o ramur a geografiei, dar are rela]ii cu antropogeografia, c\utând s explice frecven]a inegal a bolilor, pe
diferite arii geografice, prin modul particular, local, de interac]iune a omului cu natura.
PATOLOGIE INFORMA}IONAL| / pathologie informationnelle / informational pathology. Model explicativ al patogeniei bolilor care
`[i plaseaz centrul de greutate al realit\]ii la nivel informa]ional [i prive[te func]ionarea organismelor din perspectiva rela]iei
triadice materie-energie-informa]ie. Sunt remarcabile, `n acest sens, lucrile lui A. Restian. De[i promi] oare, abordarea informa-
]ional a fenomenelor vie]ii, inclusiv a patologiei, este subminat de caracteristicile extrem de complexe ale conceptului de
*informa]ie. De[i actualmente se refer `ndeosebi la p. de stres [i la cea psihosomatic\, abordarea informa]ional a conceptului de
boal ar putea fi productiv\, cu condi]ia extinderii teoriei informa]iei c re o teorie semiotic a interpretii [i semnifica]iei.
PATOLOGIE MITOCONDRIAL| / pathologie mi-tochondriale / mitochondral pathology. Grup de afec]iuni `n curs de descriere
sistematic\, cuprinzând peste 120 de fenotipuri patologice atribuite alterii de cauz genetic a func]iilor mito-condriilor.
Consecin]a major a acestei alteri es-te diminuarea produc]iei de energie la nivel mi-tocondrial care, `n func]ie de anvergura sa,
determin perturbi ale activit\]ilor celulare. Aceste perturbi se traduc prin declinul capacit\]ii unor ]esuturi [i organe de a-[i
`ndeplini func]iile specifice. Manifestile clinice din cadrul p. m. sunt proteiforme, de unde dificult\]ile de ordin nosografic. Ex.:
*sindrom Kearns-Sayre, *sindrom MELAS, *sindrom MERRF, *boal Leigh, *boal Leber (ne-vrit optic retrobulbar familial\
*boal Luft etc. Sin.: mitocondropatii.
PATOLOGIE MOLECULAR| / pathologie molé -culaire / molecular pathology. Definirea condi]ii-lor, cauzelor [i manifestilor
fizicochimice din st\-rile de boal (H. Schade). Conceptul de p. m. a primit un con]inut precis [i restrictiv o dat cu progresele
biologiei moleculare, `ndeosebi prin stu-diul proteinelor [i acizilor nucleici. ~n prezent, o-biectul p. m. `l reprezint bolile ce rezult
din defecte, modifici ale structurii proteinelor (enzime, hemoglobin - v. drepanocitoz\
determin sti morbide `n organism (Zuckerkandl, Pauling).
PATOLOGIE UMORAL| / pathologie humorale / humoral pathology. Concep]ie medical\, cu r\d\cini `n antichitate, `n care se
atribuie lichidelor din organisme (*umori) rolul principal `n apari]ia [i dezvoltarea bolilor. Sin.: umoralism.
PATOMIMIE, s. f. / pathomimie, s. f. / pathomimia, pathomimesis.
[Gr. pathos = boal\; mimia = imita]ie, de la mimeisthai = a
imita
.] Imitarea (con[tient [i voluntar\, mai rar involuntar\ ei unui proces patologic. V. [i sindrom
Münchausen.
PATOPLASTIE, s. f. / pathoplastie, s. f. / patho-plastia.
[Gr. pathos = boal\; plastos = modelat, de la plassein = a forma, a
modela
.] Aspectul special, particular al unei anumite boli, `n func]ie de particularit\]i ale patogeniei sau ale terenului individual.
PATROCLIN, adj. / patrocline, adj. / patroclinous.
[Gr. pater = tat\; klinein = a `ndoi, a `ncovoia, a `nclina.] 1) Despre un subiect
care prezint caractere mo[tenite de la tat\, adic\, o ereditate patern\. 2) Despre un caracter ereditar provenit de la tat\.
PATTERN, s. n. / pattern, s. m. / pattern.
[Engl. pattern = model, [ablon.] Anglicism utilizat frecvent cu sensuri multiple: model,
tipar, [ablon, schem de baz\, form a unei structuri vii sau nevii. Ex. `n medicin\: 1)
p. al unei ac]iuni, cu referire la faptul c\
anumi]i stimuli produc sistematic anumite ac]iuni individuale, prin *instinct; 2)
p. clinic, tabloul clinic caracteristic unei boli; 3) p.
electrocardiografic
, aspect tipic `n *electrocardiografie; 4) p. imunofluorescent, o anumit structur antigenic detectat prin
*imunofluorescen]\; 5)
p. radiologic, profil radiologic etc. V. [i Gestalt.
PAUCISIMPTOMATIC, adj. / paucisymptoma-tique, adj. / paucisymptomatic.
[Lat. paucus = `n num mic; gr. symptoma, -atos
= ceea ce survine `mpreun\, de la
syn = `mpreun\, piptein = a veni.] Sac `n simptome.
PAUZ|, s. f. / pause, s. f. / pause.
[Lat. pausa, gr. pausis = `ncetare, oprire.] ~ntrerupere a unei ac]iuni sau activit\]i, repaus
temporar.
PAUZ| COMPENSATORIE / pause compensatrice / compensatory pause. P. `n generarea impulsului `n nodul sinoatrial
consecutiv unei *extrasistole. Poate fi complet\, dac durata este dubl fa] de cea a unei *diastole normale, sau incomplet\.
Sin.: repaus compensator.
PAVILION, s. n. / pavillon, s. m. / pavilion.
[Fr. pavillon, din lat. papilio, -onis = pavilion.] Por-]iune dilatat situat la
extremitatea unei forma]i-uni tubulare. Ex.: 1)
P. auricular - sin.: pavilionul urechii (v.). 2) P. trompei uterine - cap ul extern,
fimbriat, al trompei uterine.
PAVILIONUL URECHII / pavillon de l'oreille / au-ricle. NA: auricula, pl. auriculae. Lam fibrocartilaginoas plisat\, acoperit cu o
piele fin\, situat pe p]ile laterale ale capului [i destinat\, prin forma sa, conducerii sunetelor c re conductul auditiv extern. Sin.:
pavilion auricular.
PAVIMENTOS, adj. / pavimenteux, -euse, adj. / pavement epithelium.
[Lat. pavimentum = p\mânt b orit, pavaj cu lespezi, de
la
paviare = a b ori p\mântul, a pardosi.] Un epiteliu constituit din celule aplatizate, asem or cu un pavaj.
PAVLOVISM, s. n. / pavlovisme, s. m. / pavlovism.
[Ivan Petrovici Pavlov, fiziolog rus, director al Institutului de fiziologie din
Leningrad, 1849-1936; premiul Nobel pentru medicin\/fizio-logie `n 1904 pentru lucri asupra fiziologiei digestiei; -
ism.] Curent
`n fiziologia [i fiziopatologia modern\. Se postuleaz rolul reglator suprem al scoar]ei cerebrale, importan]a decisiv a verigilor
nervoase `n etiopatogenie [i `nsemn atea efectu-lui neurotrop [i reflex condi]ionat al medicamen-telor. Patologia ar fi consecin]a
dep\[irii capacit\-]ilor de apare [i compensare ale sistemului nervos `n urma dereglii scoar]ei (*patologie cortico-visceral\
reflexe pornite de la organele lezate. Dup\ o perioad de exagerare, `n prezent p. nu trebuie respins, ci reconsiderat.
PAVOR, s. n. / pavor, s. m. / pavor.
[Lat. pavor, -oris = spaim\, groaz\.] Form de nevroz a copiilor pre[colari sau a [colarilor
mici, constând `n trezirea brusc din somn (
p. nocturn), nelini[te, ]ipete, plânset. ~n mare parte aceast tulburare este consecin]a
traumatismelor psihice de peste zi. Unii consider p. expresia *epilepsiei temporale.
P|CAT ORIGINAR ANTIGENIC / péché origi-naire antigénique / original antigenic sin.
[Lat. peccatum = p\cat; originarius =
originar, de la
origo, -inis = origine; gr. anti = contra; gennan = a produce.] Fenomen `n care, dup o vaccinare sau
primoinfec]ie cu un virus, urmat de o a doua vaccinare sau reinfec]ie prin alt virus (`nrudit cu cel ini]ial), se constat o produc]ie
masiv de anticorpi `mpotriva primului virus.
P|DUCHE, s. m. / pou, s. m. / louse, pl. lice.
[Lat. pediculus = picioru[, p\duche.] Sin.: Pedi-culus (v.).
P|R, pl. peri, s. m. / cheveu, pl. cheveux, poil, s. m. / hair. NA: capilli (pl.).
[Lat. pilus = p.] Pro-dus cornos al pielii, filiform [i
flexibil, format din: tij (por]iunea liber\ [i r\d\cin\, cuprins `ntr-un sac epitelial, denumit folicul pilos. Culoarea p. este datorat
*melaninei depozitate `n celulele filamentului pilos. ~n fr.
poil denume[te p. de pe corp.
PCR / PCR / PCR.
[Acronim engl. pentru Polymer-ase Chain Reaction = reac]ia `n lan] a polimera-zei.] Metod de amplificare
electiv
in vitro a sec-ven]elor de acizi nucleici. Procedeul este revolu-]ionar, deoarece permite ob]inerea, f *clonare, a unei
amplifici considerabile a unei ]inte date de ADN, deci un câ[tig enorm `n sensibilitate. Ast-fel, dac metoda clasic (*Southern
blot) reclam cel pu]in 1 mg de ADN genomic, adic echivalen-tul a 150 000 celule (admi]ând un randament de extrac]ie maxim de
100%), se pare c limita infe-rioar de sensibilitate a metodei PCR poate cobor` la o singur celul\. Ca urmare, metoda este util
`n mod particular pentru detec]ia secven]elor foarte pu]in reprezentate `ntr-un e[antion biologic (ex.: clon celular leucemic rezidual,
particul viral). Sin.: amplificare prin reac]ie `n lan] a polimerazei, reac]ie `n lan] a polimerazei.

587. 587
PECTIN|, s. f. / pectine, s. f. / pectin. [Gr. pektos = compact, format din particule unite puternic; -inã.] Substan] natural
(hidrocoloid) care produce `n ap *geluri stabile. P. sunt prezente `n ve-getalele superioare [i sunt utilizate pentru ob]ine-rea
*coloidelor protectoare, ca [i `n industria alimentar\.
PECTORILOCVIE, s. f. / pectoriloquie, s. f. / pectoriloquy.
[Lat. pectus, -oris = piept; loqui = a vorbi.] Modificare a vocii
perceput la *auscul-ta]ie.
P. afon\ se constat `n *epan[amentele pleurale serofibrinoase, când se percepe net, cu stetoscopul,
vocea [optit a pacientului.
PECTUS CARINATUM / pectus carinatum / pec-tus carinatum.
[Lat. pectus, -oris = piept; cari-natum = `n caren (de nav\
la
carina = caren\.] Sin.: torace `n caren (v.).
PECTUS EXCAVATUM / pectus exca vatum / pectus excavatum.
[Lat. pectus, -oris = piept; excavatum = scobit, de la
excavare = a scobi, a s\pa.] Sin.: torace `n pâlnie (v.).
PEDAL, adj. / pédal, -ale, -aux, adj. / pedal.
[Lat. pedalis, de la pes, pedis = picior.] Referitor la picior. Ex.: spasm p.
PEDERAST, s. m. / pédéraste, s. m. / pederast.
[Gr. pais, paidos = b\iat; erastes = `ndr\gostit, de la eraein = a iubi.] Individ
care practic *pe-derastia. V. [i homosexual.
PEDERASTIE, s. f. / pédérastie, s. f. / pederasty.
[Gr. paiderastia, de la pais, paidos = b\iat, erastes = `ndr\gostit [i eraein
= a iubi
.] Act homosexual `ntre un bbat [i un b\iat, ultimul ca participant pasiv.
PEDIATRIE, s. f. / pédiatrie, s. f. / pediatrics.
[Gr. pais, paidos = copil; iatreia = vindecare.] Ramu-r a medicinei care are ca
domeniu de studiu copilul [i dezvoltarea sa, diagnosticul [i tratamentul bolilor copilului, ca [i profilaxia acestora.
PEDICUL, s. m. / pédicule, s. m. / pedicle. NA: pediculus, pl. pediculi.
[Lat. pediculus = picio-ru[, dim. de la pes, pedis = picior.]
Grup de elemente vasculare, nervoase sau func]ionale apar]i-nând unui organ sau unei regiuni din organism. P. leag un organ de
restul organismului, asigurând astfel rela]ii func]ionale importante. Ex.: p. pulmonar, p. hepatic. Termenul are aceea[i etimologie [i
chiar sens general, anatomic [i botanic cu *pe-duncul, cei doi termeni fiind adesea utiliza]i unul `n locul celuilalt.
PEDICULAR, adj. / pédiculaire, adj. / pedicular (1), pediculate (2).
[Lat. pedicularis = referitor la p\duchi, de la pediculus =
picioru[, p\duche, dim. de la
pes, pedis = picior.] 1) Cu referire la p\duchi. V. [i ftiriaz\. 2) Care se refer la un *pedicul.
PEDICULAT, adj. / pédiculé, -e, adj. / pediculate.
[Lat. pediculus = picioru[, dim. de la pes, pedis = picior.] Care este prev\zut
cu un *pedicul sau este sus]inut de un pedicul. Ex.: chist p., gref p.
PEDICULOZ|, s. f. / pédiculose, s. f. / pediculo-sis.
[Lat. pediculus = picioru[, p\duche, dim. de la pes, pedis = picior; -ozã.]
Termen generic pentru afec]iunile determinate prin infestare cu *p\duchi din genul *
Pediculus [i *Phthirus.
PEDICULUS / Pediculus / Pediculus.
[Lat. pedi-culus = picioru[, p\duche, dim. de la pes, pedis = picior.] Parazit al capului (P.
capitis
) [i corpului (P. corpis). Insecta `n]eap pielea acestor regiuni pentru a suge sânge, ceea ce provoac prurit [i oblig la
grataj. P. este agent vector al *tifosului exantematic, *febrei tifoide [i *febrei recurente. Sin.: p\duche. V. [i
Phthirius.
PEDIOMETRU, s. n. / pédiomètre, s. m. / pedio-meter.
[Gr. pais, paidos = copil; metron = m\su-r\.] Plan[et gradat `n unit\]i
de lungime (centimetri) cu care se m\soar talia nou-n\scu]ilor [i a copiilor pân la vârsta de un an.
PEDODON}IE, s. f. / pédodontie, s. f. / pedodon-tics.
[Gr. pais, paidos = copil; odous, odontos = dinte.] Stomatologie infantil\,
`n primul rând asis-ten]a medical dentar (diagnostic, terapie, profilaxie) asigurat copiilor.
PEDOFILIE, s. f. / pédophilie, s. f. / pedophilia.
[Gr. pais, paidos = copil; philia = atrac]ie, de la philein = a iubi.] *Perversiune
sexual caracterizat printr-o atrac]ie sexual a adultului pentru co-pii sau adolescen]i. Aceast atrac]ie se poate ma-nifesta prin
fantezii imaginative excitante sexual, *impulsii sexuale sau prin activitate sexual cu un copil. V. [i parafilie.
PEDOLOGIE, s. f. / pédologie, s. f. / pedology, paidology.
[Gr. 1) pais, paidos = copil; 2) pedon = sol; logos = [tiin]\.] 1)
Ramur a sociologiei [i biologiei care se ocup cu studiul copilului `n dezvoltarea sa fizic\, psihic [i social\. 2) Studiul solurilor.
PEDOPSIHIATRIE, s. f. / pédopsychiatrie, s. f. / child psychiatry.
[Gr. pais, paidos = copil; psy-khe = suflet, minte; iatreia =
vindecare
.] Psihiatrie infantil\.
PEDOSPASM, s. n. / pédospasme, s. m. / pedal spasm.
[Lat. pedalis, de la pes, pedis = picior; lat. spasmus, gr. spasmos =
contrac]ie, de la gr.
span = a trage.] Contractura piciorului `n extensie [i `n *varus `n timpul crizei de *tetanie
PEDUNCUL, s. m. / pédoncule, s. m. / peduncle. NA: pedunculus, pl. pedunculi.
[Lat. peduncu-lus = picioru[, dim. de la pes,
pedis
= picior.] 1) ~n sens general, sin. cu *pedicul. 2) Fascicul de sub-stan] alb care leag dou\ structuri sau regiuni ale
encefalului. V. peduncul cerebral.
PEDUNCUL ANTERIOR AL EPIFIZEI / pédoncule antérieur de la glande pinéale / anterior pe-duncle of pineal body. Sin.: habenula
(v.).
PEDUNCUL CEREBRAL / pédoncule cérébral / cerebral peduncle. NA: pedunculus cerebri. Fiecare din cele dou cordoane albe
voluminoase care ocup fa]a anterioar a mezencefalului [i se `ntind `ntre protuberan]\, inferior, [i regiunea sub-talamic\, superior.
PEDUNCULAR, adj. / pedonculaire, adj. / peduncular.
[Lat. pedunculus = picioru[, dim. de la pes, pedis = picior.] ~n rela]ie cu
un *peduncul sau care se refer la peduncul. Ex.: sindrom p., rezultat prin lezarea pedunculilor cerebrali.
PEDUNCULAT, adj. / pédonculé, -e, adj. / pedunculate, pedunculated.
[Lat. pedunculus = picioru[, dim. de la pes, pedis =
picior
.] Termen folosit cu referire la unele forma]iuni anatomice pentru a sugera aspectul asem or cu un *pe-duncul sau faptul
c includ un peduncul.
PEDUNCULI CEREBELO{I / pédoncules céré-belleux / pedunculi cerebelli. NA: pedunculus cerebellaris inferior, medius, superior.
Cele trei perechi de cordoane de substan] alb care leag *cerebelul de fiecare din cele trei por]iuni ale *trunchiului cerebral: 1)
P.
c. superiori
, ascenden]i, sunt destina]i *p. cerebrali. 2) P. c. mijlocii merg la punte. 3) P. c. inferiori sunt descenden]i spre bulb.
PEDUNCULOTOMIE, s. f. / pédonculotomie, s. f. / pedunculotomy.
[Lat. pedunculus = picioru[, dim. de la pes, pedis = picior;
gr.
tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a t\ia.] Sec]ionarea chirurgical a *pedunculului cerebral, `n scopul `ntre-ruperii
*fasciculului piramidal (piramidotomie) sau a fasciculului spinotalamic (tractotomie).
PELAD|, s. f. / pelade, s. f. / pelada, alopecia areata (lat.).
[Fr. pelade, din lat. pilare = a depila, a smulge pul.] *Alopecie
circumscris la nivelul pielii capului, cu suprafa]a curat\, neted\, al-b\, total depilat\. Poate afecta toate regiunile a-coperite cu p,
inclusiv sprâncenele, [i se poate generaliza pân la alopecie total\. Se constat atrofia foliculilor pilo[i, f inflama]ia pielii. Forme:
1)
P. ofiazic\, cu pl\ci `ndeosebi `n regiunea occipital\. 2) P. total\ afecteaz `ntregul sistem pilar, inclusiv genele [i sprâncenele.
3)
P. vulgar\, cu pl\ci alopecice rotunde, lucioase, atrofice. Sin.: alopecie areat\.
PELAGR|, s. f. / pellagre, s. f. / pellagra.
[Lat. pellis, gr. pella, it. pelle = piele; gr. agreia = gros, aspru sau agra = atac,
apucare, de la
agrein = a pune mâna pe.] Maladie determinat de caren]a `n *vitamin PP sau `n *triptofan, afectând `ndeosebi
femeile. Boala este endemic la nivelul popula]iilor care se hresc predominant cu derivate din porumb sau din alte cereale
sace `n vitamina PP. Semnele clinice constau `n leziuni mucoase (glosit\, stomatit uscat cu ulcera]ii aftoide), eritem al p]ilor
descoperite ale pielii (fa]\, gât, mâini, bra]e), accentuat prin expunerea la lu-mina solar\, prurit intens, urmat de apari]ia unor pl\ci
ro[ii *eczematiforme ale pielii. Apar frecvent tulburi digestive (gastrit\, enterocolit sanguino-lent), tulburi neurologice (astenie,
cefalee, tulburi senzoriale, parestezii) [i psihiatrice (instabilitate emo]ional\, sindroame depresive). Formele clinice sunt extrem
de diverse, de la cele mono-simptomatice pân la formele acute febrile, `n p. infantil denumit [i *kwashiorkor.
PELAGR| INFANTIL| / pellagre infantile / infantile pellagra. Sin.: kwashiorkor (v.).
PELAGROID, adj. / pellagroïde, adj. / pellagroid.
[Lat. pellis, gr. pella, it. pelle = piele; gr. agreia = gros, aspru sau agra = atac,
apucare, de la
agrein = a pune mâna pe; eidos = form\.] 1) Despre leziuni cutanate care se aseam cu cele din *pelagr\. 2) Cu
privire la o boal asem oare pelagrei.

588. 588
PELICUL|, s. f. / pellicule, s. f. / pellicle. [Lat. pellicula, dim. de la pellis = piele.] 1) Strat sub]ire dintr-un anumit material, depus
pe suprafa]a unui corp sau aflat la suprafa]a unui lichid. 2) Crust format la suprafa]a unei solu]ii saturate. 3) Band sub]ire de
celuloid. 4) Membran foarte sub]ire.

PELVECTOMIE, s. f. / pelvectomie, s. f. / pelvic exenteration. [Lat. pelvis = bazin; gr. ektome = excizie.] Extirparea chirurgical
extins a organelor din micul bazin, urmat de deriva]ii definitive pentru evacuarea urinii sau/[i a materiilor fecale. Se practic `n
cazul tumorilor care invadeaz organele respective, dar care nu au metastazat la distan]\.
PELVIGRAFIE, s. f. / pelvigraphie, s. f. / X ray pelvimetry.
[Lat. pelvis = bazin; gr. graphein = a scrie.] Studiu radiografic al
morfologiei bazinului [i al p]ilor sale componente.
PELVIGRAFIE GAZOAS| / pelvigraphie gazeuse / pelvic pneumography. Examen radiografic care permite studiul conturului extern
al organelor pel-vine. P. este practicat `ndeosebi la femeie, contrastul fiind ob]inut prin injec]ie de aer `n peritoneu, cu bolnava `n
*pozi]ie Trendelenburg.
PELVIMETRIE, s. f. / pelvimétrie, s. f. / pelvime-try.
[Lat. pelvis = bazin; gr. metron = m\sur\.] M\surarea diametrelor bazinului
obstetrical cu *pelvimetrul. ~n prezent, p. se realizeaz prin mijloace radiologice [i ecografice.
PELVIMETRU, s. n. / pelvimètre, s. m. / pelvimeter.
[Lat. pelvis = bazin; gr. metron = m\-sur\.] Instrument de forma unui
compas, utilizat pentru *pelvimetrie.
PELVIPERITONIT|, s. f. / pelvipéritonite, s. f. / pelviperitonitis.
[Lat. pelvis = bazin; lat. medical peritonaeum, din gr.
peritonaion = care se `ntinde `n jurul, de la peri = `n jurul, teinein = a se `ntinde; -itã.] Inflama]ia peritoneului cavit\]ii pelvine,
cel mai adesea secundar\, la femeie, unei infec]ii a organelor genitale interne.
PELVIS, s. n. / pelvis, s. m. / pelvis. NA: pelvis, pl. pelves.
[Lat. pelvis = bazin.] Sin.: bazin (v.).
PELVISPONDILIT| REUMATISMAL| / pelvi-spondylit e rhumatismale / rheumatoid spondy-litis.
[Lat. pelvis = bazin; lat.
spondylus, gr. spondylos = vertebr\; -itã; lat. rheumatismus, gr. rheumatismos = curgerea secre]iilor, de la gr. rheuma,
-atos
= curgere, curent [i rhein = a curge.] Sin.: spondilartrit anchilozant (v.).
PELVITOMIE, s. f. / pelvitomie, s. f. / pelviotomy.
[Lat. pelvis = bazin; gr. tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a t\ia.] 1)
Sec]iunea oaselor pelvisului. ~n trecut, termenul desemna ansamblul interven]iilor chirurgicale destinate m\ririi bazinului `n caz de
dispropor]ie feto-pelvin\. 2) ~n engl., sin. cu *pielotomie.
PEMFIGOID, adj. / pemphigoïde, adj. / pemphi-goid.
[Gr. pemphix, -igos = b\[icu]\; eidos = form\.] Care seam cu
*pemfigusul.
PEMFIGOIDE, s. f. pl. / pemphigoïdes, s. f. pl. / pemphigoid.
[Gr. pemphix, -igos = b\[icu]\; eidos = form\.] Termen generic
pentru dermatozele buloase diferite de *pemfigusul adevat: flictene de origine fizicochimic\, erup]ii buloase medicamentoase,
*eritem polimorf bulos, bulele piococice din *pemfigusul acut al nou-n\scu]ilor, *epidermoliz buloas\, *porfirie cutanat\. De
asemenea, pentru trei boli a cor rela]ie cu pemfi-gusul adevat este `nc neclar\: *pemfigusul acut febril grav Nodet,
*pemfigusul cronic benign familial [i *boala Dühring-Brocq. Anumite p. sunt de natur imunitar\: *pemfigusul bulos, ca [i o serie de
p. caracterizate prin depozite de IgA `n membrana bazal epidermic\.
PEMFIGUS, s. n. / pemphigus, s. m. / pemphi-gus.
[Gr. pemphix, -igos = b\[icu]\.] Termen utilizat ini]ial pentru desemnarea unei
leziuni cutanate, *bula, iar ulterior pentru toate dermatozele `n care bula constituie modificarea patologic de ba-z\. Aceasta se
formeaz prin ac]iunea unor *autoanticorpi fa] de o protein din *desmozomii care realizeaz jonc]iunea celulelor din epiderm.
Aceste dermatoze sunt clasificate `n prezent `n dou mari grupe: *p. adevat [i *pemfigoide.
PEMFIGUS ADEV|RAT / pemphigus vrai / pem-phigus. Denumire generic pentru grupul de dermatoze `n care elementul clinic
esen]ial const `n prezen]a *bulelor, cu sediu epidermic al leziunilor cutanate majore: *degenerescen] celular [i *acantoliz\.
Evolu]ia spontan este de regul fatal\. P. a. cuprinde: *p. vulgar, *p. subacut malign cu bule extensive, *p. vegetant, *p. foliaceu [i
*p. eritematos sau seboreic. Originea *autoimun a p. r\mâne `n discu]ie.
PEMFIGUS ACUT FEBRIL GRAV NODET / pem-phigus aigu f ebrile grave de Nodet / butchers’ febrile pemphigus. Boal care
succede unei riri la subiec]ii care, datorit profesiei, se afl `n contact cu cadavre de animale. Debuteaz prin-tr-un *impetigo
banal `n punctul de inoculare [i apari]ia brutal\, `n continuare, a unei erup]ii de bule dispuse pe un fond eritematos. Starea
general se altereaz rapid [i evolu]ia se produce, de obicei, c re moarte. Sin.: pemfigus al m\celarilor.
PEMFIGUS ACUT AL NOU-N|SCU}ILOR / pem- phigus aigu des nouveau-nés / pemphigus neonatorum. Boal epidermic [i
contagioas\, caracterizat prin apari]ia de bule, cu sau f febr\, la nou-n\scu]i viguro[i, cu stare general bun\. Evolueaz\ `n
pusee [i, de obicei, spre vindecare.
PEMFIGUS BULOS / pemphigoïde bu lleuse / bullous pemphigoid. Dermatoz rar\, care apare dup vârsta de 60 de ani [i se
caracterizeaz prin prezen]a de bule subepidermice voluminoase, cu lichid clar. Erup]ia, pruriginoas\, dispare `n câ]iva ani. P. b.
se individualizeaz prin criterii i-munologice: prezen]a anticorpilor circulan]i (IgG `ndeosebi) dirija]i `mpotriva membranei bazale e-
pidermice, la nivelul ceia ace[tia formeaz\, cu *complementul, *complexe imune. Uneori comple-xele imune sunt detectate `n
lichidul din bule [i al-teori `n serul sanguin.
PEMFIGUS CRONIC BENIGN FAMILIAL / pem-phigus chroni que bénin familial / benign chro-nic familial pemphigus. Dermatoz
rar\, familial\, cu mod de transmitere dominant. Se caracte-rizeaz prin apari]ia de placarde eritematoase a-coperite de bule,
dispuse la nivelul regiunii gâtului, axilelor, regiunilor anogenitale. Stare general bun\, `n ciuda recidivelor, deoarece leziunile de
*acantoliz nu afecteaz vitalitatea celulelor. P. c. b. f. apar]ine grupului *pemfigoidelor. Sin.: boal Hailey-Hailey.
PEMFIGUS ERITEMATOS / pemphigus éryt hé-mateux / pemphigus erythematosus. Varietate de *p. adevat, caracterizat prin
apari]ia la nivelul fe]ei a unui eritem asem or *lupusului eritematos [i a unor placarde asem oare celor din *dermatita
seboreic\. La nivelul genunchiului apare o erup]ie de bule care se rup rapid, dup care se formeaz cruste groase. Evolu]ie lent
[i, frecvent, mortal\. Sin.: pemfigus seboreic, boal / sin-drom Senear-Usher.
PEMFIGUS FOLIACEU / pemphigus foliacé / pemphigus foliaceus. Tip de *p. adevat `n care bulele las loc, uneori foarte rapid,
unor placarde neregulate de culoare ro[ie-`nchis\, acoperite de cruste lamelare, cu sediul `ndeosebi la nivelul toracelui. Boala,
de[i prezint *remisiuni `ndelungate, evolueaz spre *ca[exie [i moarte `n câ]iva ani. Sin.: boal Cazenave.
PEMFIGUS AL M|CELARILOR / maladie des bouchers / butcher's febrile pemphigus. Sin.: pemfigus acut febril grav Nodet (v.).
PEMFIGUS SEBOREIC / pemphigus séborrhé-ique / pemphigus erythematosus. Sin.: pemfigus eritematos (v.).
PEMFIGUS SUBACUT MALIGN CU BULE EXTENSIVE / pemphigus subai gu malin à bulles extensives / malignant pemphigus with
confluent bullae. Varietate de *p. vulgar caracterizat prin extensia [i confluen]a bulelor. Ruptura bulelor duce la apari]ia unor
suprafe]e mari ale corpului lipsite de piele, foarte dureroase. Starea general este afectat grav, iar evolu]ia mortal `n câteva
s\pt\mâni.
PEMFIGUS VEGETANT / pemphigus végétant / pemphigus vegetans. Tip de *p. vulgar `n care bulele, `ndeosebi de la nivelul gurii
[i pliurilor cutanate, se rup rapid. ~n zonele create prin ruperea bulelor prolifereaz vegeta]ii mamelonate, de con-sisten] moale [i
cu suprafa]a acoperit de sero-zit\]i. Sin.: boal Neumann.
PEMFIGUS VULGAR / pemphigus vulgaire / pemphigus vulgaris, malignant pemphigus. Varietate de *p. adevat care survine la
adult, caracterizat printr-o erup]ie de bule cu dimensiuni variabile, pline cu lichid g\lbui, dispuse pe tot corpul [i `ndeosebi la
nivelul pliurilor cutanate, afectând [i mucoasele (`ndeosebi mucoasa bucal\ au se rup. Erup]ia se `nso-]e[te
de afectarea precoce [i grav a stii generale: febr mare, tulburi digestive, sc\dere `n greutate. Prognosticul bolii este foarte
grav: de obicei, deces `n 6-12 luni.
PENDULAR, adj. / pendulaire, adj. / pendular.
[Lat. pendulus = suspendat, atârnat, de la pen-dere = a fi suspendat, a atârna.]
Care prezint un ritm monoton [i egal, asemeni unui pendul.

589. 589
PENETRAN}|, s. f. / pénétrance, s. f. / pene-trance. [Lat. penetratio, -onis = p rundere, de la penetrare = a fi suspendat, a
atârna
.] Frecven-]a cu care o gen sau o familie de gene se expri-m `n *fenotipul purt orilor.
PENICILAMIN|, s. f. / pénicillamine, s. f. / peni-cillamine.
[Lat. penicillum = pensul\; gr. ammo-niakon = sare de amoniu, g\sit
`n apropierea templului lui Jupiter
Ammon din Libia; -inã.] Produs de degradare a *penicilinei, care este *chelator de metale
grele [i `n special de cupru. De aceea, este util `n administrare
per os `n tratamentul *bolii Wilson, `ns poate determina *lu-pus
eritematos diseminat.
PENICILINAZ|, s. f. / pénicillinase, s. f. / peni-cillinase.
[Lat. penicillum = pensul\; -inã; -azã.] Enzim cu proprietatea de
catalizator al *hidrolizei *penicilinei `n acid peniciloic inactiv [i non-antige-nic. P. este ob]inut prin fermenta]ia bacteriei
Ba-cillus
cereus
[i a fost utilizat pentru tratarea accidentelor alergice la penicilin\. Ea este elaborat de numeor[i germeni patogeni,
`ndeosebi de stafilococi. Rezisten]a unor stafilococi la penicilin este atribuit unei produc]ii mari de p. a acestora. De aici ideea
modificii structurii penicilinei pentru a o face rezistent la ac]iunea p.
PENICILIN|, s. f. / pénicilline, s. f. / penicillin.
[Lat. penicillum = pensul\; -inã.] Antibiotic extras din culturile genurilor Penicillium
[i
Aspergil-lus; a fost [i sintetizat\. Face parte din grupa *be-talactaminelor, fiind activ `mpotriva unui mare num de bacterii
Gram-pozitive (stafilococ, pneumococ, streptococ) sau Gram-negative (gonococ, meningococ), a treponemelor [i a unor lepto-
spire. Se utilizeaz
per os, parenteral sau local. ~n general este bine tolerat\, totu[i uneori provoac sensibilizi, câteodat foarte
grave. Numeroase microorganisme, ini]ial sensibile la p., pot dezvolta rezisten] fa]\ de aceasta prin sinteza unei *beta-lactamaze,
devenind penicilinorezistente.
PENICILINOTERAPIE, s. f. / pénicillinothérapie, s. f. / penicillinotherapy.
[Lat. penicillum = pensul\; -inã; gr. therapeia =
tratament, de la
therapeuein = a `ngriji.] *Antibioterapie cu administrare de *penicilin\.
PENIL, adj., s. m. / pénien, -ienne, adj., pénil, s. m. / penile. 1) Care se refer la penis. 2) Sin.: muntele lui Venus (v.).
PENIS, s. n. / pénis, s. m. / penis. NA: penis.
[Lat. penis = penis.] Organ al copula]iei [i de excre]ie urinar la bbat, p. este
alc uit din r\d\cin\, corp [i *gland (extremitate). R\d\cina este ata[at solid la por]iunea descendent a pubisului. Corpul este
alc uit din trei forma]iuni erectile: *corpi caverno[i (
corpora cavernosa) la nivelul fe]ei dorsale, `ntre care se afl\, la nivelul fe]ei
ventrale, corpul spongios (
corpus spongiosum) traversat de *uretr\. Glandul, de form conoid\, este acoperit de o membran
mucoas [i prezint la extremitatea sa meatul urinar. Baza `n relief a glandului este delimitat de corpul p. prin [an]ul bala-
noprepu]ial, la nivelul cuia tegumentele formeaz *prepu]ul. Corpul p. este `nconjurat de un `nveli[ fibroelastic, de *dartos [i de
tegumente foarte fine. V. falus.
PENITIS, s. m. / pénitis, s. f. / penitis.
[Lat. penis = penis; -itis.] Inflama]ie a penisului, cu invazia ]e-suturilor erectile.
PENS|, s. f. / pince, s. f. / forceps, tongs, pliers.
[Fr. pince.] Instrument alc uit din dou ramuri articulate, care se apropie una de
alta, permi]ând prinderea, men]inerea sau manevrarea unui ]esut sau a unui organ, precum [i a unor materiale de pansat. P. sunt
de o mare diversitate, `n func]ie de utilizare. Se disting dou tipuri de p.:
p. cu resort [i p. articulate.
PENTADA DENZELOT / pentade de D enzelot / Denzelot’s pentade. Splenomegalie, sufluri cardiace, febr\, facies
café-au-lait,
nefrit `n focar caracteristice *endocarditei bacteriene subacute.
PENTAGASTRIN|, s. f. / pentagastrine, s. f. / pentagastrin. Pentapeptid de sintez format din
β-alanin [i tetrapeptidul C-terminal al
gastrinei. Administrat parenteral, p. stimuleaz direct celulele parietale ale regiunii stomacale fundice. P. este folosit pentru
explorarea secre]iei gastrice: dup administrarea unei doze de 6
µg/kg intramuscular sau `n perfuzie intravenoas\, se urm\-re[te
prin tubaj gastric vârful de secre]ie gastric acid\, care este direct corelat cu masa celular parietal\.
PENTALOGIE FALLOT / pentalogie de Fallot / Fallot's pentalogy.
[Etienne Louis Arthur Fal-lot, medic francez, 1850-1911.]
Malforma]ie cardiac congenital `n care se asociaz comunicarea interauricular cu anomaliille *tetradei Fallot.
PENTOZ|, s. f. / pentose, s. m. / pentose.
[Gr. pente = cinci; ozã - indic un glucid.] Orice oz (zah simplu) cu cinci atomi de
carbon. Cele mai importante: p. con]inute de acizii nucleici, riboza `n ARN [i dezoxiriboza `n ADN.
PEOTILOMANIE, s. f. / péotillomanie, s. f. / peo-tillomania.
[Gr. peos = penis; tillein = a trage; mania = nebunie.] Tic care const
`n manipularea repetat a penisului, f masturba]ie.
PEOTOMIE, s. f. / péotomie, s. f. / peotomy.
[Gr. peos = penis; tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a t\ia.] Incizie
chirurgical a penisului.
PEPSIC, adj. / pepsique, adj. / pepsic, peptic.
[Gr. pepsein = a g i, a digera.] Sin.: peptic, 2 (v.).
PEPSIN|, s. f. / pepsine, s. f. / pepsin.
[Gr. pepsein = a g i, a digera; -inã.] Enzim proteolitic a sucului gastric cu M
r 35 kDa [i
activitate maximal la pH 2. Provine din activarea *pepsino-genului secretat de celulele principale ale mucoasei gastrice. P. este
activ `n special la nivelul grup\rilor aminice ale aminoacizilor aromatici, descompunând proteinele `n peptide.
PEPSINOGEN, s. m. / pepsinogène, s. m. / pep-sinogen.
[Gr. pepsein = a g i, a digera; -inã; gr. gennan = a produce.]
Proenzima *pepsinei. Se disting:
p. I, secretat de glandele fundice ale stomacului, [i p. II, secretat la nivelul *antrului piloric.
PEPTIC, adj. / peptique, adj. / peptic, pepsic.
[Gr. peptos = digerat, copt, de la pepsein = a g i, a digera.] 1) ~n rela]ie cu stomacul
sau/[i cu digestia, cu ac]iunea sucurilor gastrice. Ex.: ulcer p. 2) ~n rela]ie cu pepsina. Sin.: pepsic.
PEPTID, s. n. / peptide, s. m. / peptide.
[Gr. pep-tos = digerat, copt, de la pepsein = a g i, a digera.] Molecul format din mai
mul]i aminoacizi reuni]i prin *leg uri peptidice, tri-, tetra-, penta-, hexa-, hepta-, octa-, nona-, decapeptide etc.
Oligopeptidele
con]in pân la 10 acizi
α-amina]i, iar polipeptidele sunt alc uite din 10 pân la 100 de aminoacizi. V. peptid-semnal [i diferite
peptide biologic-active, `n continuare.
PEPTID A / peptide A / A peptide. P. sintetic alc\-tuit din 21 aminoacizi [i utilizat pentru inhibarea *tirozinkinazelor.
PEPTID B / peptide B / B peptide. P. *opioid clivat din *proenkefalina A la nivelul *suprarenalei.
PEPTID C / peptide C / C peptide. P. cuprins `n pro-insulin\, aceasta con]inând `ntreaga molecul de insulin plus un segment,
p.
de conexiune
sau p. C, care leag sfâr[itul lan]ului A de `nceputul lan]ului B. Dup\ clivajul proteolitic, p. C r\mâne `n granulele de
secre]ie `mpreun cu insulina, fiind secretat `n sânge concomitent cu aceasta [i la strict paritate. Nu se cunoa[te dac el exercit
o func]ie biologic\. Aplica]ie: dozarea p. C reflect mai fidel secre]ia real de insulin (aceasta având o semivia] de 3-5 min). V.
insulin [i tab. const. endocrinol.
PEPTID E / peptide E / E peptide. P. *opioid rezul-tat din *proenkefalina A `n *suprarenal\. Exercit un efect asem or
*metenkefalinei, dar mai pu-ternic decât aceasta.
PEPTID NATRIURETIC ATRIAL / peptide natri-urétique atrial / atrial natriuretic peptide. P. n. a. (ANP, abrev. din engl.) la om (alfa-h
ANP) con]ine 28 aminoacizi. Se formeaz dintr-un precursor cu 151 aminoacizi, con]inând un p. semnal cu 24 aminoacizi. Ac]iuni:
natriurez\, prin cre[terea ratei filtrii glomerulare; ac]iune asupra tubilor, diminuând reabsorb]ia de Na
+
; sc\derea presiunii
arteriale; sc\derea r\spunsului mu[chiului neted vascular la o serie de substan]e vasoconstrictoare; reducerea ac]iunii stimulilor ce
cresc produc]ia de aldosteron; inhibarea secre]iei de vasopresin\; inhibarea secre]ia de renin\. Sin.: factor natriuretic atrial.
PEPTID SEMNAL / peptide signal / signal peptide. Secven] hidrofob alc uit din 20-30 de a-minoacizi care ajut la inser]ia `n
membran a proteinelor nou-sintetizate. Este localizat, de obicei, la nivelul NH
2-terminal al proteinei [i este clivat de o *peptidaz
dup inser]ia proteinei `n membran\. P.-s. permite, de asemenea, recu-noa[terea proteinelor care trebuie secretate sau exportate
`n mediul extracelular sau dirijate la nivelul unui anumit organit celular. Sin.: peptid de semnalizare. V. [i secven] semnal.
PEPTID DE SEMNALIZARE / peptide de signali-sation / signal peptide. Sin.: peptid-semnal (v.).
PEPTID T / peptide T / T peptide. Secven] alc\-tuit din 8 aminoacizi ai glicoproteinei gp120 de la nivelul anvelopei *HIV. Are rol
important `n fixarea HIV la nivelul ]intei acestuia, antigenul *CD4 al *limfocitului T.
PEPTIDAZE, s. f. pl. / peptidases, s. f. pl. / pepti-dases.
[Gr. peptos = digerat, copt, de la pepsein = a g i, a digera; -azã.] Clas
de enzime care catalizeaz hidroliza *leg urilor peptidice de la ni-velul peptidelor. V. proteinaze.
|

590. 590
PEPTIDE CEREBRALE / peptides cérébraux / cerebral peptides. P. secretate de celulele cerebrale, `ndeosebi de hipotalamus. Ex.:
p. c. natriu-retic, somatostatin etc.
PEPTIDE OPIOIDE / peptides opioïdes / opioid peptides. Denumire de ansamblu pentru *endor-fine, *dinorfine, *enkefaline [i p. `n
rela]ie cu aces-tea, a cor ac]iune este mediat de *receptorii pentru opioide. ~n organism sunt sintetizate p. o. endogene de tipuri
variate, care exercit efecte asupra percep]iei, afectivit\]ii [i func]iilor mentale, secre]iei hormonilor hipotalamici, hipofizari, gona-
dali [i ai altor glande endocrine, precum [i asupra contrac]iei mu[chilor netezi. O serie de r\spunsuri centrale implic interac]iunea
p. o. cu *dopamina [i al]i *neurotransmi] ori.
PEPTIDOGLICAN, s. m. / peptidoglycane, s. m. / peptidoglycan.
[Gr. peptos = digerat, copt, de la pepsein = a g i, a digera;
glykys = dulce.] Polimer polizaharid-polipeptid, de mime indefinit\, constituent al peretelui bacterian, format dintr-un schelet de
acid N-acetilglucozaminic (NAGA) [i acid N-acetilmuramic (NAMA), pe care sunt grefate catene laterale de tetrapeptide.
PEPTON|, s. f. / peptone, s. f. / peptone.
[Gr. peptos = digerat, copt, de la pepsein = a g i, a digera.] Polipeptid cu greutate
molecular mare rezultat din hidroliza enzimatic sau acid a proteinelor, sub ac]iunea pepsinei [i a pancreatinei. P. sunt folosite
ca desensibilizante [i au ac]iune colagog\.
PER ANUM / per anum / per anum.
[Lat. per = prin; anus = [ezut.] Locu]iune latin semnificând "pe cale anal\".
PER OS / per os / per os.
[Lat. per = prin; os, oris = gur\.] Locu]iune latin semnificând pe gur\, referitor la administrarea unui
medicament. Varianta
per oral nu este corect\.
PER PRIMAM INTENTIONEM / per primam inten-tionem / per primam intentionem.
[Lat. per = prin; primus = primul; intentio,
-onis
= inten]ie, de la intendere = a ]inti.] Sutura unei pl\gi imediat dup producere, urmat de vindecarea pl\gii f reac]ie
inflamatorie sau alte reac]ii care s complice procesul de vindecare.
PER SECUNDAM INTENTIONEM / per secundam intentionem / per secundam intentionem.
[Lat. per = prin; secundus = al
doilea;
intentio, -onis = inten]ie, de la intendere = a ]inti.] Sutura unei pl\gi dup regresia unor fenomene septice [i
vindecarea lent dup apari]ia unui ]esut de granula]ie [i `ndeptarea acestuia.
PERACEFAL, s. m. / péracéphale, s. m. / perace-phalus.
[Gr. peros = mutilat, schiloidit; a - priv.; kephale = cap.] Fetus acefal
sau cu extremitate cefalic rudimentar ori diform\, care prezint\, de asemenea, anomalii de dezvoltare a trunchiului [i membrelor.
PERCEPTIBIL, adj. / perceptible, adj. / percepti-ble, discernible.
[Lat. perceptibilis, de la perci-pere = a cuprinde cu sim]urile, a
percepe
.] Care poate fi perceput prin sim]uri.
PERCEP}IE, s. f. / perception, s. f. / perception.
[Lat. perceptio, -onis, de la percipere = a cuprin-de cu sim]urile, a percepe.]
Proces psihic de reprezentare a unui fenomen sau a unui obiect pe baza senza]iilor de la nivelul organelor de sim]. Rezult c prin
p. se efectueaz reflectarea personal a unui obiect sau fenomen.
PERCEP}IE EXTRASENZORIAL| / perception extrasensorielle / extrasensory perception. Nu-me impropriu pentru capacitatea de
a recep]iona bioinforma]ii f folosirea organelor de sim] obi[nuite. P. e. ar explica *telepatia.
PERCUTANAT, adj. / percutané, -e, adj. / percu-taneous.
[Lat. per = prin; cutis = piele.] Care se produce prin traversarea pielii,
referitor la absorb-]ia unei substan]e prin pielea intact\.
PERCU}IE, s. f. / percussion, s. f. / percussion.
[Lat. percussio, -onis = b aie, lovire, de la per-cutere = a lovi, a bate.] Unul
din cei patru timpi ai examenului clinic obiectiv, constând `n ascultarea transmiterii (normale sau patologice) prin corp sau prin
anumite regiuni ale corpului uman a unui sunet provocat prin [ocul unui deget percutor la nivelul pielii pacientului. P. se efectueaz
prin mici lovituri repetate ale tegumentelor regiunii subiacente: fie direct, cu ajutorul unui deget (
p. imedia-t\), fie prin intermediul
unui deget al celeilalte mâini aplicat pe piele (
p. mediat\ sau digito-digi-tal\, cea mai curent). Clasificarea sunetelor de percu]ie se
face `n raport cu intensitatea, tonalitatea [i timbrul lor. Distingerea acestor caracteristici [i a semnifica]iei lor se deprinde prin
experien-] clinic\. ~n esen]\, rezonan]a perceput poate fi: 1) Slab\
(matitatea normal a unui organ plin, ca ficatul sau inima,
permi]ând precizarea limitelor, sau matitatea patologic a unui revsat pulmonar). 2) Sonor (sonoritatea normal\, la percu]ia pl\-
mânului, sau anormal\, determinat de pre-zen]a unui gaz `ntr-un organ cavitar). V. [i auscul-ta]ie, inspec]ie, palpare.
PERETE BACTERIAN / paroi bactérienne / cell wall. ~nveli[ rigid alc uit `ndeosebi din *peptidoglican, situat extern fa] de
membrana citoplasmatic a unei bacterii, c\reia `i determin forma [i `i asigur rezisten]a mecanic\. V. [i bacterie.
PERFORA}IE, s. f. / perforation, s. f. / perfora-tion.
[Lat. perforare = a str\punge, a g\uri.] Orificiu care rezult ca urmare a unui
proces patologic (ex.: ulcer gastric perforat) sau a unei ac]iuni accidentale (traumatism) sau chirurgicale.
PERFORINE, s. f. pl. / perforines, s. f. pl. / perfo-rins.
[Lat. perforare = a str\punge, a g\uri; -inã.] Proteine formatoare de pori, a
cor expresie este reglat prin cre[terea Ca
2+
intracelular [i de *interleukina-2. Tipul uman de p. este alc uit din 534 reziduuri de
aminoacizi [i are M
r de circa 75 kDa, prezentând omologii de structur cu frac-]iunea C9 a *complementului. P. sunt stocate `n
veziculele de secre]ie ale limfocitelor T citotoxice [i sunt eliberate dup contactul acestora cu *celu-lele ]int\. Eliberate prin
*exocitoz local\, p. produc, prin polmerizarea `n celulele ]int\, canale cu diametrul de circa 10 nm, ceea ce conduce la liza
celular\. Nu au fost identifica]i inhibitori fiziologici ai efectului citolitic.
PERFUZIE, s. f. / perfusion, s. f. / perfusion.
[Lat. perfusio, -onis = stropire, udare, de la per-fundere = a stropi, a inunda (per
= prin;
fundere = a vsa).] Injectare intravenoas lent\, continu [i prelungit (ore, zile) a unei cantit\]i mari de solu]ie steril
con]inând `n general clorur de sodiu [i glucoz\, cu sau f medicamente ori nutrimente (hidrolizate de proteine, acizi amina]i,
lipide). P. poate fi practicat\, uneori, [i pe cale subcutanat\, cu solu]ii *izotone sau `n prezen]a *hialuronidazei care favorizeaz
resorb]ia.
PERIADENIT|, s. f. / périadénite, s. f. / periade-nitis.
[Gr. peri = `n jurul; aden, -os = gland\; -itã.] Propagarea unui proces
inflamator de la nivelul unui ganglion `n ]esutul conjunctiv perigan-glionar.
PERIANAL, adj. / périanal, -ale, -aux, adj. / peri-anal.
[Gr. peri = `n jurul; lat. anus = [ezut.] Care se afl `n apropierea anusului, la
nivelul circum-ferin]ei anale.
PERIAPENDICIT|, s. f. / périappendicite, s. f. / periappendicitis.
[Gr. peri = `n jurul; lat. appen-dix, -icis = adaos, supliment;
-itã.] Proces inflamator sau/[i infec]ios localizat `n jurul *apendicelui vermicular.
PERIAPEXIAN, adj. / périapexien, -ienne, adj. / periapical.
[Gr. peri = `n jurul; lat. apex, -icis = vârf, culme.] Sin.: periapical (v.).
PERIAPICAL, adj. / périapical, -ale, -aux, adj. / periapical.
[Gr. peri = `n jurul; lat. apex, -icis = vârf, culme.] Care este situat `n
vecin atea sau deasupra vârfului unui organ, al unei forma]iuni. Sin.: periapexian.
PERIARTERIAL, adj. / périartériel, -elle, adj. / pe-riarterial.
[Gr. peri = `n jurul; lat., gr. arteria = arter\.] ~n jurul unei artere.
PERIARTERIT|, s. f. / périartérite, s. f. / periar-teritis.
[Gr. peri = `n jurul; lat., gr. arteria = arter\; -itã.] Proces inflamator
localizat `n peretele extern arterial [i periarterial. V. `n continuare.
PERIARTERIT| NODOAS| / périartérite nou-euse / periarteritis nodosa, polyarteritis nodosa. 1) *Colagenoz având ca substrat
anatomopatologic o angeit necrozant difuz ce atinge diverse organe (rinichi, mu[chi, creier). ~n formele caracteristice se
asociaz un infiltrat inflamator al peretelui vascular cu noduli inflamatori periarteriali. S-a observat apari]ia bolii dup administrarea
unor medicamente care au rol de *haptene. Alterarea stii generale este grav\, boala evoluând de obicei spre deces. Sin.: boal
Kussmaul, panarterit nodoas\, poliarterit nodoas\. 2) Grup de boli care cuprinde, pe lâng p. a., *angeitele granulomatoase
alergice [i o serie de *vascularite necrozante sistemice.
PERIARTERIT| SEGMENTAR| SUPERFICIAL | / péri-artérite segmentaire superficielle / Hor-ton's disease. Sin.: arterit
gigantocelular (v.).
PERIARTICULAR, adj. / périarticulaire, adj. / pe-riarticular.
[Gr. peri = `n jurul; lat. articularis = al articula]iilor.] Care este situat
`n jurul unei articula]ii sau `nconjoar o articula]ie.

591. 591
PERIARTRIT|, s. f. / périarthrite, s. f. / periar-thritis. [Gr. peri = `n jurul; arthron = articula]ie; -itã.] Termen care desemneaz o
afec]iune caracterizat prin dureri periarticulare, cu sau f limitarea mi[cilor. P. rezult din alterarea ansamblului de ]esuturi
fibrotendinoase care `nconjoar articula]ia, [i nu de la nivelul articula]iei. Formele cele mai frecvente sunt dou\: *p. scapulohume-
ral [i *p. [oldului. P. au drept cauz reumatismul extraarticular, asociat uneori cu tulburi neurotrofice.
PERIARTRIT| SCAPULO-HUMERAL| / périar-thr ite scapulo-humérale / painful shoulder. Sin.: um dureros simplu (v.).
PERIARTRIT| A {OLDULUI / périarthrite de la hanche / hip periarthritis. Durere subtrohanterian cu iradiere crural extern\,
determinat de o *tendinit sau o tendinobursit trohanterian\, cu sau f calcifici detectabile radiologic.
PERIBRON{IC, adj. / péribronchique, adj. / peri-bronchial.
[Gr. peri = `n jurul; lat. medieval bronchia, din gr. bronkhos, pl.
bronkhia
= bronhie.] Care este situat `n jurul unei *bronhii sau al unor bronhii.
PERICARD, s. n. / péricarde, s. m. / pericardium. NA: pericardium.
[Gr. peri = `n jurul; kardia = inim\.] Sac serofibros care
`nvele[te inima. Se compune din dou foi]e:
p. seros [i p. fibros. Seroasa pericardic este alc uit dintr-o foi] visceral [i una
parietal\, care delimiteaz *cavitatea pericardic\.
PERICARDECTOMIE, s. f. / péricardectomie, s. f. / pericardectomy, pericardiectomy.
[Gr. peri = `n jurul; kardia = inim\;
ektome = excizie.] Excizia chirurgical par]ial sau total\ a fe]elor anterioar\, lateral [i inferioar ale sacului pericardic `n caz de
`ngro[are, retrac]ie sau calcificare a acestuia. P. se practic `ndeosebi `n *pericardita constrictiv\.
PERICARDIC, adj. / péricardique, adj. / pericar-dial.
[Gr. peri = `n jurul; kardia = inim\.] Care apar]ine *pericardului sau se afl
`n raport cu pericardul.
PERICARDIOCENTEZ|, s. f. / péricardiocentèse, s. f. / pericardiocentesis.
[Gr. peri = `n jurul; kardia = inim\; kentesis =
`n]ep ur\
.] Punc]ie a *pericardului.
PERICARDIT|, s. f. / péricardite, s. f. / pericar-ditis.
[Gr. peri = `n jurul; kardia = inim\; -itã.] Afec]iune inflamatorie, acut sau
cronic\, a *pericardului, uscat sau cu *epan[ament (seros, purulent sau hemoragic). Forme: 1)
P. acut\ benign\ (v.). 2) P.
adeziv\
, când se produce simfiza celor dou foi]e seroase prin organizarea exsudatului fibros. 3) P. chiloas\, cu lichid bogat `n
lipide. 4)
P. colesterolic\, asociat cu *mixedem. 5) P. constrictiv\ (v.). 6) P. hemoragic\, cu lichid hemoragic. 7) P. purulent\ sau
empiemul pericardic (v.). 8)
P. seroas\, cu lichid clar, g\lbui-deschis, cu densitate peste 1,015 [i *reac]ie Rivalta pozitiv\. 9) P.
serofibrinoas\
, cea mai frecvent\, cu lichid g\lbui, cu filamente cu fibrin\.
PERICARDIT| ACUT| BENIGN| / pericardite ai-guë bénigne / acute idiopathic pericarditis. P. a. primitiv [i izolat\. Apare la tineri,
este de cau-z necunoscut\, uneori recidivant\, dar totdeauna cu evolu]ie spre vindecare. Sin.: pericardit acut criptogenetic\,
pericardit epidemic\.
PERICARDIT| ACUT| CRIPTOGENETIC| / péri-cardite ai guë cryptogenétique / acute idiopa-thic pericarditis. Sin.: pericardit
acut benign (v.).
PERICARDIT| CALOAS| / péricardite calleuse / constrictive pericarditis. Sin. (desuet) pentru pericardit constrictiv (v.).
PERICARDIT| CONSTRICTIV| / péricardite con-strictive / constrictive pericarditis. Form de p. cronic ce se caracterizeaz prin
`ngro[area sacului pericardic (pahipericardit\ e fibroas\, uneori calcificat\, progresiv retractil [i
jenând astfel mi[cile inimii (*adiastolie). P. c. antreneaz prin evolu]ie o *in-suficien] cardiac `n care predomin hipertensiunea
venoas (`ndeosebi `n zona venei cave inferioare), cu *ascit masiv\, hepatomegalie (cu pseudociroz pericardic\
distensia jugularelor [i, tardiv, edem al gambelor. Tulburile nu cedeaz decât prin *pericardectomie. ~n trecut, tuberculoza era
cauza principal a p. c., iar `n prezent, neoplasmele. Sin. desuet: pericardit caloas\.
PERICARDIT| EPIDEMIC| / péricardite épidé-mique / acute idiopathic pericarditis. Sin.: pe-ricardit acut benign (v.).
PERICARDOPLASTIE, s. f. / péricardoplastie, s. f. / pericardoplasty.
[Gr. peri = `n jurul; kardia = inim\; plastos = modelat, de la
plassein = a for-ma, a modela.] Interven]ie chirurgical constând `n modelajul *pericardului ob]inut, de regul\, printr-o rezec]ie
par]ial a acestuia.
PERICARDOTOMIE, s. f. / péricardotomie, s. f. / pericard(i)otomy.
[Gr. peri = `n jurul; kardia = inim\; tome = t\iere, sec]iune, de
la
temnein = a t\ia.] Tehnic chirurgical care const `n *incizia pericardului. V. [i pericardectomie.
PERICARION, s. m. / péricaryon, s. m. / peri-caryon.
[Gr. peri = `n jurul; karyon = sâmbure, nucleu.] Parte a celulei nervoase
alc uit din nucleu, citoplasm [i membran plasmatic\. Sin.: corp celular.
PERICISTICIT|, s. f. / péricysticite, s. f. / peri-cysticitis.
[Gr. peri = `n jurul; kystis = sac, vezi-c\; -itã.] Inflama]ie a ]esuturilor
situate `n jurul *canalului cistic.
PERICIT, s. n. / péricyte, s. m. / pericyte.
[Gr. peri = `n jurul; kytos = celul\.] Celul de natur histiocitar situat `n dedublarea
*membranei bazale de la nivelul peretelui anumitor capilare sanguine [i mulat strâns pe *endoteliul vascular.
PERICISTIT|, s. f. / pericystite, s. f. / pericystitis.
[Gr. peri = `n jurul; kystis = sac, vezic\; -itã.] Inflama]ie acut sau cronic a
]esuturilor perive-zicale. Sin.: celulit perivezical\.
PERICOLECISTIT|, s. f. / péricholécystite, s. f. / pericholecystitis.
[Gr. peri = `n jurul; khole = bil\; kystis = sac, vezic\; -itã.]
Inflama]ie localizat `n jurul *colecistului, care poate fi uneori emfizematoas (
p. gazoas\).
PERICOLIC, adj. / péricolique, adj. / pericolic.
[Gr. peri = `n jurul; kolon = intestin gros.] Care se afl `n jurul colonului.
PERICOLIT|, s. f. / péricolite, s. f. / pericolitis.
[Gr. peri = `n jurul; kolon = intestin gros; -itã.] Inflama]ie a *peritoneului [i a
]esutului celular care `nconjoar colonul, `n general circumscris\, plastic sau supurat [i propagat de la o colit segmentar\.
PERICONDRIT|, s. f. / périchondrite, s. f. / peri-chondritis.
[Gr. peri = `n jurul; khondros = cartilaj; -itã.] Proces inflamator
localizat la nivelul unor cartilaje, `n ]esutul conjunctiv `nconjur or. Ex.: p. peristernal\.
PERICONDRIUM. Var. pentru pericondru (v.).
PERICONDRU, s. n. / périchondre, périchondri-um, s. m. / perichondrium. NA: perichondrium.
[Gr. peri = `n jurul; khondros =
cartilaj
.] Membran conjunctiv care constituie un `nveli[ pentru unele cartilaje denumite pericondrale, cora le asigur nutri]ia [i
cre[terea prin apozi]ie (cre[tere pericondral\ form `n celule cartilaginoase atâta vreme cât se
continu cre[terea periferic a cartilajului. Var.: pericondrium.
PERICORONARIT|, s. f. / péricoronarite, s. f. / pericoronitis.
[Gr. peri = `n jurul; lat. corona-rius = de f\cut coroane, de la
corona = coroan\; -itã.] Infec]ie a ]esuturilor care `nconjoar coroana unui dinte inclus `n maxilar, `n sacul pericoro-nar.
PERIDUODENIT|, s. f. / périduodénite, s. f. / periduodenitis.
[Gr. peri = `n jurul; lat. duodeni = `n num de 12, abreviere de la
duodeni digitorum = de 12 degete (lungimea acestui segment intestinal); -itã.] *Peritonit cronic localizat `n jurul duodenului.
Determin *bride [i aderen]e la organele vecine.
PERIDURAL, adj. / péridural, -e, adj. / peridural.
[Gr. peri = `n jurul; lat. durus = tare.] Care este situat `n jurul *durei mater,
extern fa] de creier.
PERIFERIC, adj. / péripherique, adj. / peripheral.
[Lat., gr. peripheria = circumferin]\, de la gr. pe-ri = `n jurul, pherein = a
purta, a transporta
.] Care se afl\, se produce sau se efectueaz la periferie, adic `n regiuni ale corpului situate departe de centru.
Care apar]ine periferiei. Ant.: central. V. [i sindrom periferic.
PERIFERIN|, s. f. / peripherine, s. f. / peripherin.
[Lat., gr. peripheria = circumferin]\, de la gr. peri = `n jurul, pherein = a
purta, a transporta; -
inã.] 1) Protein din *filamentele intermediare de tip III, exprimat `mpreun cu *neurofilamentele. 2)
Glicoprotein fotoreceptoare specific *retinei. Muta]ia genei p. poate cauza *retinita pigmentar sau distrofia *maculei lutea.
PERIFLEBIT|, s. f. / périphlébite, s. f. / periphle-bitis.
[Gr. peri = `n jurul; phleps, phlebos = ven\; -itã.] Inflama]ie a ]esutului
conjunctiv din jurul unei vene, care este asociat frecvent cu inflama]ia tunicii externe a venei. P. este de cele mai multe ori secun-
dar unei *flebite, iar termenul este utilizat deseori `n mod impropriu, pentru desemnarea *trombozelor venelor superficiale, `ndeo-
sebi ale safenelor sau ale colateralelor acestora.

592. 592
PERIFLEBIT| RETINIAN| / périphlébite rétini-enne / retinal periphlebitis. Entitate mai mult clinic decât anatomic\, ce se
caracterizeaz prin prezen]a unui ]esut alb-sidefiu care `nv\luie unele vene retiniene sau por]iuni ale acestora. Aceast modificare
se observ `ndeosebi `n *boala Eales, `n unele boli vasculare [i infec]ioase, `n leucemie [i `n scleroza `n pl\ci.
PERIFOCAL, adj. / périfocal, -ale, -aux, adj. / perifocal.
[Gr. peri = `n jurul; lat. focus = vatr\, c\min.] Care se situeaz `n jurul
unui focar, de regul infec]ios. Ex.: infec]ie p.
PERIFOLICULIT|, s. f. / périfolliculite, s. f. / perifolliculitis.
[Gr. peri = `n jurul; lat. folliculus = s\cule], dim. de la follis = burduf,
minge;
-itã.] Reac]ie inflamatorie `n jurul unui folicul pilos.
PERIFRENIT|, s. f. / périphrénite, s. f. / periphre-nitis.
[Gr. peri = `n jurul; phren, phrenos = diafragm; -itã.] Termen care
reune[te afec]iunile inflamatorii ale diafragmului [i ale structurilor `nvecinate; poate produce aderen]e.
P. tuberculoas\, afectarea
freniculului, primitiv sau secundar tuberculozei pulmonare.
PERIHEPATIT|, s. f. / périhépatite, s. f. / perihepatitis.
[Gr. peri = `n jurul; hepar, -atos = ficat; -itã.] Inflama]ie a `nveli[ului
fibros al ficatului, `n general cu inflama]ia peritoneului care `nconjoar organul.
PERIHILAR, adj. / périhilaire, adj. / perihilar.
[Gr. peri = `n jurul; lat. hilum = hil, mic punct negru la cap ul unui bob.] Care se
afl `n jurul unui *hil.
PERILIMFANGIT|, s. f. / périlymphangite, s. f. / perilymphangitis.
[Gr. peri = `n jurul; lat. lym-pha = ap limpede; gr. angeion =
vas;
-itã.] Inflama]ie a ]esuturilor situate `n jurul vaselor limfatice.
PERILIMFATIC, adj. / périlymphatique, adj. / pe-rilymphatic.
[Gr. peri = `n jurul; lat. lympha = ap limpede.] 1) Care apar]ine
*perilimfei. 2) Care se afl\ `n jurul unui vas limfatic.
PERILIMF|, s. f. / périlymphe, s. f. / perilymph. NA: perilympha.
[Gr. peri = `n jurul; lat. lympha = ap limpede.] Fluid care se
g\se[te `n spa]iul dintre labirintul osos [i cel membranos din urechea intern (spa]iu perilimfatic). P. nu comunic cu endolimfa
(situat `n labirintul membranos), dar comunic cu spa]iile subarahnoidiene (prin apeductele vestibulului [i melcului), compozi]ia sa
fiind identic cu a *lichidului cefalorahidian.
PERIMASTIT|, s. f. / périmastite, s. f. / peri-mastitis.
[Gr. peri = `n jurul; mastos = sân, ma-mel\; -itã.] Inflama]ie a ]esutului
conjunctiv care `nconjoar glanda mamar\.
PERIMETRIE, s. f. / périmétrie, s. f. / perimetry.
[Gr. peri = `n jurul; metron = m\sur\.] Procedeu de studiu [i de reprezentare
grafic a *câmpului vizual, utilizând *perimetrul. Se disting: 1)
P. cinetic\ sau dinamic\ (`n care testul luminos sau colorat se
deplaseaz). 2)
P. static\ (`n care testul imobil cre[te `n intensitate pân\ când este perceput, apoi este deplasat). Punctele
retiniene cu sensibilitate egal la teste luminoase sau colorate diferit se `nscriu `n curbe circulare concentrice, numite izoptere.
Recent, s-a introdus [i
p. automat\, prin asocierea unui microprocesor la perimetrul clasic, examinarea fiind efectuat cu ajutorul
unor programe.
PERIMETRIT|, s. f. / périmétrite, s. f. / perimetritis.
[Gr. peri = `n jurul; metra = uter; -itã.] Inflama]ia ]esutului conjunctiv din jurul
uterului, denumit [i
perimetrium.
PERIMETRU, s. n. / périmètre, s. m. / perimeter.
[Gr. peri = `n jurul; metron = m\sur\.] 1) Contur care delimiteaz o figur plan\.
2) Instrument pentru investigarea extensiei *câmpului vizual.
PERINATAL, adj. / périnatal, -ale, -als, adj. / perinatal.
[Gr. peri = `n jurul; lat. natalis = referitor la na[tere, de la natus = n\scut
[i
nasci = a se na[te.] Termen folosit cu referire la un interval de timp limitat `nainte [i dup na[tere: din ziua 154 a gesta]iei pân
`n ziua a 7-a dup na[tere (OMS). V. [i neonatal.
PERINATOLOGIE, s. f. / périnatologie, s. f. / peri-natology.
[Gr. peri = `n jurul; lat. natus = n\s-cut, de la nasci = a se na[te; gr.
logos = [tiin]\.] Studiul maladiilor care pot afecta *f ul `n perioada prenatal sau *nou-n\scutul. Sin.: medicin perinatal\.
PERINEFRETIC, adj. / périnéphrétique, adj. / perinephric.
[Gr. peri = `n jurul; nephros = rinichi.] Care este localizat sau produs
`n jurul rinichiului. Ex.: abces p.
PERINEFRIT|, s. f. / périnéphrite, s. f. / perine-phritis.
[Gr. peri = `n jurul; nephros = rinichi; -itã.] Inflama]ie a ]esuturilor
peritoneale care `nconjoar rinichiul. Se manifest prin febr\, durere local [i sensibilitate dureroas la presiune.
PERINEOPLASTIE, s. f. / périnéoplastie, s. f. / perineoplasty.
[Gr. perineos = perineu; plastos = modelat, de la plassein = a
forma, a modela
.] Chirurgia plastic a *perineului.
PERINEORAFIE, s. f. / périnéorraphie, s. f. / perineorrhaphy.
[Gr. perineos = perineu; rhaphe = sutur\.] Sutura chirurgical a
unei rupturi de perineu; cel mai frecvent, ruptura se produce `n timpul na[terii.
PERINEOTOMIE, s. f. / périnéotomie, s. f. / peri-neotomy.
[Gr. perineos = perineu; tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a
t\ia
.] Metod chirurgical care const `n incizia perineului. V. [i epiziotomie.
PERINEOVAGINAL, adj. / périnéo-vaginal, -ale, -aux, adj. / perineovaginal.
[Gr. perineos = perineu; lat. vagina = teac\.] Care
apar]ine sau comunic cu *perineul [i *vaginul. Ex.: fistul p.
PERINERV, s. m. / périnèvre, s. m. / perineurium.
[Gr. peri = `n jurul; lat. nervus = nerv.] Ansamblu alc uit din mai multe staturi
de celule aplatizate (foarte asem oare cu celulele Schwann), `nconjurând mai mul]i axoni (un fascicul) la nivelul unui nerv
periferic. Sin.: perineurium. V. [i teac Schwann.
PERINEU, s. n. / périnée, s. m. / perineum. NA: perineum.
[Gr. perineos = perineu.] Regiune situat `ntre organele genitale [i
anus, alc uit din p]i moi (piele, mu[chi, aponevroze) localizate deasupra diafragmului pelvin [i dispuse `n trei planuri
musculoaponevrotice. P. este delimitat anterior de *simfiza pubian\, posterior de *coccis [i lateral de ramurile ischiopubiene ale
*coxalului. Se deosebesc
p. anterior sau urogenital [i p. posterior sau anal. P. urogenital este traversat de *uretr [i *vagin la
femeie [i de uretr la bbat. Sin.: plan[eu pelvin.
PERINEURAL, adj. / périneural, -ale, -aux, adj. / perineurial.
[Gr. peri = `n jurul; neuron = nerv.] Care este situat `n jurul unui
nerv. Ex.: fibrom p.
PERINEURIUM, s. n. / périnèvre, s. m. / perineu-rium.
[Gr. peri = `n jurul; neuron = nerv.] Sin.: perinerv (v.).
PERINEVRIT|, s. f. / périnévrite, s. f. / perineu-ritis.
[Gr. peri = `n jurul; neuron = nerv; -itã.] Inflama]ia *perinervului.
PERINUCLEAR, adj. / périnucléaire, adj. / peri-nuclear.
[Gr. peri = `n jurul; lat. nucleus = sâmbure, nucleu.] Care este situat sau
produs `n jurul unui nucleu.
PERIOAD|, s. f. / période, s. f. / period.
[Lat. periodus, gr. periodos = circuit, de la gr. peri = `n jurul, hodos = cale, drum.] 1)
Fiecare [ir al ele-mentelor din sistemul periodic al lui Mendeleev. 2) Timpul scurs `ntre dou\ repeti ale aceluia[i fenomen. Tipuri
de p.: a)
p. de dilata]ie, p. `ntâia a na[terii; b) p. de expulzie, p. a doua a na[terii; c) p. de incuba]ie, `ntre momentul infectant [i
primele semne de boal\; d)
p. izoelectric\, `n care nu apare nici un fel de deflexiune pe traseul elec-trocardiografic; e) p. de
`njum \]ire
, sin.: timp de `njum \]ire (v.); f) p. de refacere, de revenire la normal a unui organism dup un efort.
PERIOAD| REFRACTAR| / période réfractaire / refractory phase. V. refractar.
PERIOAD| DE RUT / période de rut / rutting season, mating season. Sin.: *estru, la femelele de mamifere.
PERIOADE LUCIANI-WENCKEBACH / périodes de Luciani-Wenckebach / Wenckebach's phe-nomenon.
[Luigi Luciani, fiziolog
[i patolog italian, profesor (succesiv) la Parma, Sienna, Floren]a [i Roma, 1842-1919;
Karel Frederik Wenckebach, medic
olandez, profesor de medicin intern la Gröningen, Strasbourg [i Viena, 1864-1940
.] Varietate de bloc atrioventricular de gradul II,
caracterizat prin alungirea progresiv a intervalului PR pân `n momentul `n care unda P nu mai este urmat de complexul
ventricular. Traduce o prelungire treptat a perioadei refractare a fasciculului Hiss. V. [i bloc atrioventricular.

PERIODIC, adj. / périodique, adj. / periodic. [Lat. periodus, gr. periodos = circuit, de la gr. peri = `n jurul, hodos = cale, drum.]
Care se produce la intervale regulate de timp. Ex.: boal p.
|

593. 593
PERIODONT, s. n. / périodonte, s. m. / periodon-tium. [Gr. peri = `n jurul; odous, odontos = dinte.] Ansamblul ligamentelor [i a
]esutului conjunctiv care men]ine dintele `n alveola sa osoas\. Sin.: desmodont, ligament alveolodentar. V. [i paro-don]iu.
PERIODONTAL, adj. / périodontal, -ale, -aux, adj. / periodontal.
[Gr. peri = `n jurul; odous, odontos = dinte.] 1) Care se produce
`n jurul dintelui sau apar]ine acestei zone. 2) Care apar]ine *periodontului.
PERIONIXIS, s. n. / périonyxis, s. m. / periony-chia, paronychia.
[Gr. peri = `n jurul; onyx, onykhos = unghie.] Inflama]ia
]esuturilor care `nconjoar unghia, cel mai frecvent de natur bacterian sau micotic\.
PERIORIFICIAL, adj. / périorificiel, -elle, adj. / periorificial.
[Gr. peri = `n jurul; lat. orificium, de la os, oris = gur\, facere = a
face
.] Care este situat `n jurul unui orificiu.
PERIOST, s. n. / périoste, s. m. / periosteum. NA: periosteum.
[Gr. peri = `n jurul; osteon = os.] Membran fibroas albicioas sau
alb-sidefie ce `nconjoar osul `n regiunea diafizo-epifizar (exceptând suprafe]ele articulare). P. are rol `n nutri]ia, cre[terea [i
eventual separarea osoas\.
PERIOSTIT|, s. f. / périostite, s. f. / periosteitis.
[Gr. peri = `n jurul; osteon = os; -itã.] Denumire generic pentru inflama]iile
acute sau cronice ale periostului. P. evolueaz frecvent cu osteit\, etiologia sa implicând fie un traumatism, fie o infec]ie de
vecin ate sau general\. ~n func]ie de localizare [i de elementele caracteristice se deosebesc: p. alveolodentar\, p. albuminoas\,
p. exantematic a maxilarului, p. extern reumatismal\, p. flegmonoas\, p. necrozant\. V. [i osteoperiostit\.
PERIOSTOZ|, s. f. / périostose, s. f. / periosto-sis.
[Gr. peri = `n jurul; osteon = os; -ozã.] ~ngro-[are difuz a periostului; este, de
fapt, o periostit aseptic osifiant\, prin transformarea osoas a ]esutului conjunctiv subperiostal.
PERIPANCREATIT|, s. f. / péripancréatite, s. f. / peripancreatitis.
[Gr. peri = `n jurul; pankreas, -atos = pancreas, de la pan =
tot,
kreas, -atos = carne; -itã.] Inflama]ie a ]esuturilor, inclusiv a peritoneului, care `nconjoar pancreasul.
PERIPARTUM, adj. / péripartum, adj. / peripar-tum.
[Gr. peri = `n jurul; lat. partus = na[tere, de la parere = a na[te.] Referitor la
perioada care cuprinde ultima lun de sarcin [i primele luni ce urmeaz na[terii.
PERIPOLEZ|, s. f. / péripolèse, s. f. / peripole-sis.
[Gr. peri = `n jurul; poleomaiein = a umbla.] Fenomen de contact celular
interesând `n mod particular *limfocitele, atunci când se cupleaz cu *macrofagele sau cu *celulele ]int\. Se presupune c p.
permite transmiterea informa]iei de la o celul la alta. V. [i emperipolez\.
PERIPROCTIT| SEPTIC| DIFUZ| / périproctite septique diffuse / gangrenous periproctitis. Inflama]ie difuz perirectal\, de regul
secundar unei pl\gi anale sau rectale. Afecteaz `ndeosebi diabeticii [i alcoolicii cronici. Sin.: flegmon difuz perianorectal (v.).
PERISCIZURIT|, s. f. / périscissurite, s. f. / peri-scissurite.
[Gr. peri = `n jurul; lat. scissura = cr\p ur\, fisur\, de la scindere =
a scinda, a `m-p]i `n dou\;
-itã.] Inflama]ie a parenchimului pulmonar la nivelul unei scizuri.
PERISIGMOIDIT|, s. f. / périsigmoïdite, s. f. / perisigmoiditis.
[Gr. peri = `n jurul; sigma, σ = a 19-a liter a alfabetului grec;
eidos = form\; -itã.] Ansamblu al manifestilor inflamatorii locoregio-nale difuze provocate de *ansa sigmoid infectat sau
perforat\.
PERISINOVIT|, s. f. / périsynovite, s. f. / perisy-novitis.
[Gr. peri = `n jurul; lat. medieval syno-via, probabil de la gr. syn =
`mpreun\, lat.
ovum = ou; -itã.] Inflama]ia ]esutului conjunctiv care `n-conjoar o sinovial\.
PERISISTOL|, s. f. / périsystole, s. f. / perisys-tole.
[Gr. peri = `n jurul; systole = contrac]ie.] Interval de timp `ntre sfâr[itul
diastolei [i `nceputul sistolei.
PERISTALTIC, adj. / péristaltique, adj. / peristal-tic.
[Gr. peristaltikos = care are proprietatea de a se contracta, de la peristellein
= a comprima (
peri = `n jurul; stalsis = comprimare, contrac]ie).] Despre contrac]iile din cadrul *peristaltismului.
PERISTALTISM, s. n. / péristaltisme, s. m. / peri-stalsis.
[Gr. peristaltikos = care are proprietatea de a se contracta, de la
peristellein = a comprima (peri = `n jurul; stalsis = comprimare, contrac]ie); -ism.] Termen folosit pentru a denumi rezultatul
activit\]ii contractile a fibrelor musculare din peretele tubului digestiv, `ndeosebi al intestinului sub]ire. P. const `n contrac]ii
inelare, sub forma unor unde sucesive din partea superioar spre cea inferioar a stomacului sau a intestinului. Prin p. se asigur
propulsia con]inutului tubului digestiv.
PERISTAZ|, s. f. / péristase, s. f. / peristasis.
[Gr. peri = `n jurul; stasis = oprire, de la isthanai = a plasa, a face s ]in\.]
Ansamblul factorilor exteriori (non-genetici) susceptibili s modifice aspectul unui individ. V. [i fenotipie.
PERITELIOM, s. n. / périthéliome, s. m. / peri-thelioma, hemangiopericytoma.
[Gr. peri = `n jurul; (epi = pe) thele = mamelon,
ridic ur\;
-
oma.] ~n accep]iune strict\, neoplasm generat de *pericitele vasculare. ~n sens larg, termenul desemneaz deseori neoplasme
remaniate prin necroz\, care persist sub form de man[oane celulare `n jurul axelor vasculare.
PERITELIU, s. n. / périthélium, s. m. / perithe-lium.
[Gr. peri = `n jurul; (epi = pe) thele = mamelon, ridic ur\.] Strat celular
discontinuu alc u-it din *pericite, `nconjurând anumite capilare sanguine.
PERITENDINIT|, s. f. / péritendinite, s. f. / peri-tendinitis.
[Gr. peri = `n jurul; lat. medieval tendo, -inis, probabil din gr. tenon,
-ontos
= tendon; -itã.] Denumire general pentru orice afec]iune inflamatorie localizat la nivelul tecii conjunctive a unui tendon.
Uneori termenul este considerat sin. cu *tenosinovit\, deoarece procesul inflamator se poate extinde la tendon.
PERITOMIE, s. f. / péritomie, s. f. / peritomy.
[Gr. peri = `n jurul; tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a t\ia.] 1) Incizie
chirurgical a conjunctivei [i a ]esutului subconjunctival `n jurul `ntregii circumferin]e a corneei, executat de obicei `n vederea
enucleii [i procedeului de deta[are a retinei. 2) Circumcizie (v.).
PERITONEOGRAFIE, s. f. / péritonéographie, s. f. / peritoneography.
[Lat. medical peritonae-um, din gr. peritonaion = care
se `ntinde `n jurul, de la
peri = `n jurul, teinein = a se `ntinde; gr. graphein = a scrie.] Tehnic radiografic ce con-st `n
vizualizarea indirect\, radiologic\, a structurilor anotomice intraabdominale dup injectarea u-nei substan]e de contrast direct `n
cavitatea peritoneal\.
PERITONEOPLASTIE, s. f. / péritoneoplastie, s. f. / peritoneoplasty.
[Lat. medical peritonae-um, din gr. peritonaion = care se
`ntinde `n jurul, de la
peri = `n jurul, teinein = a se `ntinde; gr. plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela.] Sin.:
peritonizare (v.).
PERITONEOSCOPIE, s. f. / péritonéoscopie, s. f. / peritoneoscopy.
[Lat. medical peritonaeum, din gr. peritonaion = care se
`ntinde `n jurul, de la
peri = `n jurul, teinein = a se `ntinde; gr. skopia = examinare, de la skopein = a vedea, a examina.] Sin.:
laparoscopie (v.).
PERITONEU, s. n. / péritoine, s. m. / peritoneum. NA: peritoneum.
[Lat. medical peritonaeum, din gr. peritonaion = care se
`ntinde `n jurul, de la
peri = `n jurul, teinein = a se `ntinde.] Membran seroas anexat organelor abdominale [i pelvine,
constituit dintr-o foi] parietal (
p. parietal), care tapiseaz pere]ii interni ai abdomenului, [i o foi] visceral ( p. visceral), care
acoper `n totalitate sau par]ial cea mai mare parte din organele cavi-t\]ilor abdominopelvine. Aceste organe sunt lega-te la perete
[i `ntre ele prin repliuri peritoneale, care formeaz teci pentru *pediculii lor vasculoner-vo[i [i care, dup caz, poart numele de
*mezou, *epiploon sau *ligament. Cele dou foi]e ale p. de-limiteaz *cavitatea peritoneal virtual\, divizat `n dou etaje, supra- [i
submezocolic de *mezocolonul transvers [i prelungit posterior stomacului de un *diverticul.
PERITONEU PARIETAL / péritoine pariétal / parietal peritoneum. NA: peritoneum parietale. V. peritoneu.
PERITONEU VISCERAL / péritoine viscéral / visceral peritoneum. NA: peritoneum viscerale. V. peritoneu.
PERITONISM, s. n. / péritonisme, s. m. / perito-nism.
[Lat. medical peritonaeum, din gr. peri-tonaion = care se `ntinde `n
jurul, de la
peri = `n jurul, teinein = a se `ntinde; -ism.] Termen folosit pentru a reuni un complex simptomatic (dureri, meteo-
rism, contractur abdominal\ anifestile unei *peritonite acute, dar f\r s existe substratul anatomopatologic al
acesteia.

594. 594
PERITONIT|, s. f. / péritonite, s. f. / peritonitis. [Lat. medical peritonaeum, din gr. peritonaion = care se `ntinde `n jurul, de la
peri = `n jurul, teinein = a se `ntinde; -itã.] Inflama]ie a *peritoneului. Poate fi acut sau cronic\, localizat (`n jurul unui viscer)
sau generalizat\. Se descriu: p. aparent primitive, p. prin perfora]ie, p. tributare colec]iilor purulente, p. prin ocluzie [i infarct
mezenteric, p. traumatice, p. canceroase, p. tuberculoase. Forme clasice: 1)
P. adeziv\, p. plastic `n care se formeaz aderen]e
`ntre suprafe]ele seroase. 2)
P. astenic\, dup perfora]ia intestinal din febra tifoid\. 3) P. bacilar\, de natur tuberculoas\,
localizat sau generalizat\. 4)
P. biliar\, prin perforarea veziculei biliare, este acut toxic\. 5) P. chimic\, din cauza unei irita]ii de
origine chimic\. 6)
P. circumscris\, limitat la o por]iune a peritoneului. 7) P. deformans, cronic\, cu producerea unei scurti a
mezenterului [i afectarea dispunerii anselor intestinale. 8)
P. diafragmatic\ afecteaz suprafa]a peritoneal a diafragmului. 9) P.
difuz\
, generalizat\, cu proces diseminat `n `ntreaga cavitate peritoneal\. 10) P. fecaloid\, consecutiv unei perfora]ii a intestinului.
11)
P. fibrocazeoas\, form de *p. bacilar cu degenerare fibroas [i cazeoas\. 12) P. fistulizat\, `n care puroiul din cavitatea
abdominal se scurge la exterior printr-o *fistul creat sau r\mas dup un act operator. 13)
P. hemoragic\, cu efuziune
hemoragic\. 14)
P. `nchistat\, proces septic limitat. 15) P. limfogen\, prin propagarea pe cale limfatic a microbilor, `n caz de
*pleurit\, *pericardit\ sau *mediastinit\. 16)
P. prin perfora]ie, prin plag perforat sau consecin]a perforii patologice a unui organ
cavitar. 17)
P. postoperatorie, dup laparotomie. 18) P. primitiv\, termen impropriu pentru p. f o cauz aparent\. 19) P.
puerperal\
, complica]ie rar a unei infec]ii *puerperale, localizate cel mai frecvent la uter. 20) P. purulent\, cu formare de puroi. 21)
P. seroas\, cu exsudat seros abundent. 22) P. silen]ioas\, asimptomatic\. 23) P. traumatic\, acut simpl\, determinat de un
traumatism. 24)
P. tuberculoas\, sin.: peritonit bacilar (v.). 25) P. uremic\, toxic\, aseptic\, `n insuficien]a renal\, urmare a
factorilor toxici din sânge.
PERITONIZARE, s. f. / péritonisation, s. f. / peri-tonization.
[Lat. medical peritonaeum, din gr. peritonaion = care se `ntinde `n
jurul, de la
peri = `n jurul, teinein = a se `ntinde.] Procedeu de restabilire, la sfâr[itul unei interven]ii chirurgicale abdominale sau
pelvine, a continuit\]ii seroasei peritoneale prin sutura foi]ei viscerale sau parietale. Prin p. sunt acoperite zonele din organe `n ca-
re s-a intervenit operator, prevenindu-se astfel formarea unor aderen]e sau bride, cu risc de *ocluzie intestinal\. Sin.:
peritoneoplastie.
PERIUNGHIAL. Var. pentru periungveal (v.).
PERIUNGVEAL, adj. / périunguéal, -ale, -aux, adj. / periungal.
[Gr. peri = `n jurul; lat. unguis = unghie.] ~n jurul unghiei. Var.:
periunghial.
PERIURETERIT|, s. f. / périurétérite, s. f. / peri-ureteritis.
[Gr. peri = `n jurul; oureter = ureter; -itã.] Inflama]ie a ]esutului celular
periureteral, cel mai frecvent consecutiv unei leziuni de la nivelul canalului ureteral.
PERIURETRIT|, s. f. / périurétrite, s. f. / periure-thritis.
[Gr. peri = `n jurul; ourethra = uretr\; -itã.] Leziuni inflamatorii
periuretrale `n rela]ie cu retrac]ia acesteia [i o infec]ie a canalului uretral. P. pot fi difuze [i gangrenoase sau circumscrise.
PERIVASCULAR, adj. / périvasculaire, adj. / perivascular.
[Gr. peri = `n jurul; lat. vasculum = vas mic, dim. de la vas, vassis =
vas
.] Care `ncon-joar un vas sau mai multe vase, sau este situat `n jurul acestora.
PERIVISCERIT|, s. f. / périviscérite, s. f. / peri-visceritis.
[Gr. peri = `n jurul; lat. viscus, pl. viscera = muntaie, organe interne;
-itã.] Inflama]ie cronic a seroaselor, cu tendin] fibroadeziv\, `nconjurând unul sau mai multe organe ori segmente ale unui
organ.
PERLE ELSCHNIG / perles d'Elschnig / Elsch-nig's pearls.
[Ital. perla, din lat. perna = pulp\, specie de molusc\; Anton
Elschnig
, oftalmolog german, 1863-1939.] Mase mici chistice exuberante care ocup aria pupilar dup extrac]ia incomplet a
*cristalinului. P. E. reprezint o proliferare a epiteliului cristalinian. V. [i pete Elschnig.
PERLECAN, s. m. / perlécan, s. m. / perlecan. Proteoglican preponderent `n membrana bazal\, care are `n structura sa dou lan]uri
terminale heparan sulfat, ata[ate terminal, [i o M
r de peste 600 kDa. P. are rol `n asamblarea membranei bazale [i moduleaz\, de
asemenea, activitatea unor proteaze.
PERLE{, s. n. / perlèche, s. f. / perleche.
[Fr. perlécher, variant dialectic de la pourlécher = a linge totul `n jurul.] 1) Clasic,
infec]ie streptococic a comisurilor buzelor, caracterizat prin mici fisuri, `n general umede, pline de serozitate. 2) Prin extensie,
orice afectare de natur inflamato-rie a comisurilor labiale de origine mecanic (ano-malie a *danturii), micozic (*
Candida
albicans
), alergic sau nutri]ional\.
PERLINGUAL, adj. / perlingual, -ale, -aux, adj. / perlingual.
[Lat. per = prin; lingua = limb\.] Care traverseaz limba. Cu referire,
`ndeosebi, la modul de administrare a unor medicamente care p\trund `n organism datorit permeabilit\]ii mucoasei sublinguale.
PERMANGANAT DE POTASIU / permanganate de potassium / potassium permanganate. KMnO
4, antiseptic oxidant de uz extern,
utilizat sub form de solu]ie diluat\, `ndeosebi `n tratamentul *eczemelor [i al micozelor cutanate. Diluat insuficient este caustic.
PERMEABIL, adj. / perméable, adj. / permeable.
[Lat. permeabilis = prin care se poate trece, de la permeare = a p runde prin.]
Despre o structur de tip membranar sau despre pere]ii vasculari care prezint o *permeabilitate selectiv pentru diferite substan]e
(particule, molecule).
PERMEABILITATE, s. f. / perméabilité, s. f. / per-meability.
[Lat. permeabilis = prin care se poate trece, de la permeare = a
p runde prin
.] ~nsu[ire fundamental a membranelor vii [i nevii. 1) O membran artificial\ poate fi: a) permeabil\, l\-sând s
treac atât solventul, cât [i moleculele dizolvate, `n func]ie de talia lor; b) semipermeabil\, `n acest caz macromoleculele sunt
re]inute, dar [i ionii, trecând numai moleculele de solvent. Membranele semipermeabile genereaz astfel un proces de *osmoz\.
2) Membranele vii, adic biomembranele, prezint o
p. selectiv\ datorit proceselor (variate [i complexe) care asigur transportul
de substan]\: a) transport molecular sau microtransport, care poate fi pasiv sau activ; b) macrotransport (v. transport, pinocitoz\,
fagocitoz\, transcitoz\ ceea ce se denume[te p. reprezint o sum de procese mai mult
sau mai pu]in sincrone, esen]iale pentru organism, cuprinse `n `ns\[i defini]ia vie]ii. De aceea, s-a conturat clar o fiziopatologie a
p., consecin] a modificilor p. selective membranare.
PERMEABILIZARE, s. f. / perméabilisation, s. f. / permeabilisation.
[Lat. permeabilis = prin care se poate trece, de la permeare
= a p runde prin
.] 1) Cre[terea artificial a *permeabilit\]ii membranei plasmatice. Se ob]ine prin utilizarea unor com-pu[i chimici
analogi structurali ai *fosfolipidelor membranare, a unor enzime, a unor solven]i ca e-tanolul sau prin metode mecanice [i electrice
(*e-lectropora]ie). Membranele plasmatice sunt permeabilizate `n scopul facilitii p\trunderii `n celule a unor compu[i care `n mod
normal nu traversea-z bariera membranar\, `ndeosebi o serie de *an-ticorpi [i *gene. 2) Redarea permeabilit\]ii unui vas sau a
unui conduct.
PERMEA}IE, s. f. / perméation, s. f. / permea-tion.
[Lat. permeatus, participiul trecut al verbului permeare = a trece prin, a
strate
.] Proces prin care un fenomen se propag printr-un mediu, care poate fi o substan]\, un ]esut sau un organ, a[a cum se
`ntâmpl `n cazul extinderii proceselor morbide. V. [i noduli de permea]ie.
PERMEAZ|, s. f. / perméase, s. f. / permease.
[Lat. permeare = a p runde prin; -azã.] Termen general care desemneaz orice
*protein mem-branar implicat `ntr-un proces de transport activ.
PERMIC}IONAL, adj. / permictionel, -elle, adj. / during micturition.
[Lat. per = prin; minctum, de la mingere = a urina.] Care se
produce `n timpul emisiei de urin\.
PERNICIOS, adj. / pernicieux, -euse, adj. / perni-cious.
[Lat. perniciosus = primejdios, v \m or, de la pernicies = primejdie,
distrugere
.] Cf. etimologiei, despre o boal cu evolu]ie fatal\, despre un proces inevitabil distructiv. Termenul a fost adoptat `n
medicin `ndeosebi cu referire la *boala Biermer sau
anemia p. El nu este sin. cu *malign.
PEROCEFAL, s. m. / pérocéphale, s. m. / peroce-phalus.
[Gr. peros = mutilat, schilodit; kephale = cap.] Fetus care prezint
malforma]ii ale extre-mit\]ii cefalice.

595. 595
PEROMELIE, s. m. / péromélie, s. f. / peromelia, peromely. [Gr. peros = mutilat, schilodit; melos = extremitate, membru.]
Malforma]ie congenital sever care poate determina absen]a complet a mâinii sau a piciorului. Apare secundar unui defect de
vasculariza]ie, cel mai frecvent la nivelul degetelor (perodactilie), sau se poate asocia unei sindactilii distale (perosindactilie).
PERONEU, s. n. / péroné, s. m. / fibula.
[Gr. pe-rone = cui folosit pentru fixare.] Sin.: fibula (v. tab. anat. - oase).
PERONIER, adj. / péronier, -ière, adj. / peroneal.
[Gr. perone = cui folosit pentru fixare.] Care vine `n raport cu peroneul.
PEROPERATOR, adj. / peropératoire, adj. / per-operative.
[Lat. per = prin; operatorius = care o-pereaz\, de la operari = a
opera [i
opus, operis = munc\, lucrare.] Care se produce `n timpul unei in-terven]ii chirurgicale.
PEROXID, s. m. / peroxyde, s. m. / peroxide.
[Lat. per = prefix intensiv (care desemneaz combina]ia `n care un element are cea mai
mare valoare a valen]ei sale); gr.
oxys = acru, oxigen.] Compus chimic care se afl `ntr-o stare de oxidare mai crescut decât
oxidul corespondent. Ex.: p. de hidrogen este apa oxigenat\, H
2O
2, care este mai oxidat decât apa obi[nuit\, H
2O.
PEROXID DE HIDROGEN / peroxyde d’hydro-gène / hydrogen peroxide. Sin.: ap oxigenat (v.). V. [i radical liber.
PEROXIDARE LIPIDIC| / peroxydation lipidique / lipid peroxidation. Oxidare non-enzimatic a *acizilor gra[i nesatura]i `n
hidroperoxizi (R-O-O-H). Aceste oxidi se produc cu oxidan]i puternici ca *apa oxigenat (peroxid de hidrogen), anionii superoxid
sau radicalii hidroxil HO
.
.
PEROXIDAZ|, s. f. / peroxydase, s. f. / peroxi-dase.
[Lat. per = prefix intensiv (care desemneaz combina]ia `n care un element are
cea mai mare valoare a valen]ei sale); gr.
oxys = acru, oxigen; -azã.] Enzim care catalizeaz oxidarea unui sub-strat utilizând
peroxizii (`ndeosebi apa oxigenat\, care este un peroxid de hidrogen) ca acceptori de electroni. V. [i mieloperoxidaz\.
PEROXIDAZ| LEUCOCITAR| / peroxydase l eu-cocytaire / leukocyte peroxidase. Sin.: mielope-roxidaz (v.).
PEROXIZOM, s. m. / peroxysome, s. m. / pero-xysome, microbody.
[Lat. per = prefix intensiv (care desemneaz combina]ia `n care
un element are cea mai mare valoare a valen]ei sale); gr.
oxys = acru, oxigen; soma, -atos = corp.] Organit celular similar
morfologic cu *lizozomii (`nconjurat de o membran unic\ celulelor eucariote, dar abundent la nivelul
ficatului [i rinichiului la animalele superioare.
PERSEVERA}IE, s. f. / persevération, s. f. / per-severation.
[Lat. perseveratio, -onis = perseverare, de la perseverare = a
stui, a persevera (
per = prin; severus = serios, grav, sobru.] Repeti]ia persistent a aceluia[i r\spuns verbal sau motor la diferi]i
stimuli.
P. clonic\, situa]ie `n care o mi[care este repetat\. P. tonic\, o condi]ie caracterizat prin men]inerea unei anumite pozi]ii.
V. [i catalepsie.
PERSONALITATE, s. f. / personnalité, s. f. / personality.
[Lat. personalis = personal, de la persona = persoan\.]
Ansamblul dinamic, func]ional, unitar, sintetic [i individual al tuturor proceselor psihice care, prin sinteza lor, reunesc tr\s urile
particulare ale fiecui individ. Ceea ce caracterizeaz o persoan `n unitatea sa [i `i confer calitatea de a fi unic\. P. este
rezultanta dinamic a `nsu[irilor psihice ale individului [i integreaz celelalte func]ii psihice de sintez\: *con[tiin]a, *temperamentul,
*caracterul [i *intelectul. Astfel, fundamentele p. se definesc prin unitate [i identitate, vitalitate, priz de con[tiin] cu reprezentarea
mental a activit\]ilor fiziologice [i psihice, ca [i prin raporturile cu mediul ambiant [i reglarea comportamentului.
PERSONALITATE ANANCASTIC| / personnalité anancastique / anankastic personality disorder. Sin.: personalitate obsesiv-
compulsiv (v.).
PERSONALITATE ANTISOCIAL| / personnalité anti- sociale / antisocial personality disorder. P. caracterizat printr-un
comportament antisocial, adeseori criminal, dispre] total fa] de normele sociale [i fa] de ceilal]i, care se manifest din copilie
sau din adolescen] [i continu la vârsta adult\. Actele antisociale hetero- [i autoagresivitatea, ca [i comportamentele periculoase
apar ca o consecin] a impulsivit\]ii [i a unor reac]ii colerice de moment, precum [i din cauza sc\derii instinctului de conservare,
f elaborare mental [i prevederea consecin]elor. Instabilitatea comportamental se poate manifesta prin abandonarea familiei [i
a locului de munc\, p\sirea domiciliului [i schimbarea frecvent a reziden]ei, r\ceal afectiv\, imaturitate [i reac]ii disforice.
Evolu]ia existen]ial a p. a. este marcat de acte de delincven] sanc]ionate prin lege, sti depresive majore cu tentative sau
echivalen]e suicidare, supradozi de droguri, accidente, comportament sexual riscant, infec]ii cu HIV, conjugopatii ce duc la des-
tr\marea familiei, vagabondaj [i cer[etorie. Sin.: personalitate dissocial\.
PERSONALITATE BORDERLINE / personnalité limite / borderline personality disorder. P. caracterizat prin instabilitatea rela]iilor
interpersonale, a propriei imagini despre sine, a afectelor, prin impulsivitate crescut [i sensibilitate fa] de circumstan]ele
exterioare. Teama intens de abandon, de rejec]ie [i ne`ncrederea `n sine determin reac]ii de furie, chiar [i atunci când persoana
se afl `n situa]ii justificate de separare limitate `n timp sau `n situa]ia unor schimbi motivate clar. Aceste reac]ii sunt impulsive [i
extreme, dispropor]ionate, ajungând pân la automutili [i tentative sau echivalen]e suicidare. Inconsisten]a atitudinal apare atât
`n rela]iile interpersonale, cât [i fa] de propria persoan\, care se plaseaz alternativ pe o pozi]ie mai slab sau mai puternic fa]\
de ceilal]i. Via]a afectiv este marcat de sentimente de vid interior, dar [i de o reactivitate crescut a dispozi]iei, care poate deveni
disforic [i necontrolat\. P. b. este observat frecvent `n alte *tulburi de personalitate, ca: *p. antisocial\, *p. histrionic\, *p.
narcisist sau *p. schizotipal\.
PERSONALITATE DEPENDENT| / personnalit é dépendante / dependent personality disorder. Tip de p. manifestat prin tendin]
sistematic de pasivitate `n luarea deciziilor, solicitare excesiv de asiguri [i avizi, team de a nu fi abandonat, atitudine de
supunere pasiv [i dificult\]i `n dep\[irea exigen]elor cotidiene. Dependen]a se manifest fa] de o persoan mai `n vârst\, fa] de
pin]i sau fa] de partener [i este consecin]a lipsei de `ncredere `n sine, `n propria judecat\, chiar dac aparent ar putea fi
interpretat ca o lips de motiva]ie [i ca o sc\dere a energiei [i voin]ei.
PERSONALITATE DISSOCIAL| / personnalité anti-sociale / dyssocial personality disorder. Sin.: personalitate antisocial (v.).
PERSONALITATE EVITANT| / personnalité év itante / avoidant personality disorder. P. caracterizat prin sentimente de
inferioritate, tensiune [i team\, insecuritate, inhibi]ie social [i hipersensibilitate la evalu\ri negative din partea celorlal]i.
Exagerarea unor pericole sau riscuri determin o reticen] `n rela]iile umane [i tendin]a de evitare a unor activit\]i. Conduita de
evitare, care decurge din nevoia de siguran]\, poate genera anumite comportamente compensatorii, ca sfidarea unor situa]ii
riscante [i `nfruntarea unor situa]ii redutabile sau, mai ales, o minim asigurare de sc\dere a *angoasei.
PERSONALITATE HISTRIONIC| / personnalité histrionique / histrionic personality disorder. Structura acestei p. este dominat de o
labilitate emo]ional excesiv [i un comportament direc]ionat spre a atrage aten]ia prin atitudini dramatice [i teatralism. Expresia
emo]ional este rapid schimb oare, pân la dependen] [i aviditate afectiv\, sugestibilitate, intoleran] la frustra]ii, dar cu un sub-
strat afectiv sac, egocentrism, lips de considera]ie pentru al]ii, evident nevoie de excita]ie [i dorin] permanent de a fi `n
centrul aten]iei. Uneori sunt evidente tendin]ele de supralicitare a atrac]iei fizice [i de seduc]ie sexual\. Sin.: personalitate isteric\.
PERSONALITATE ISTERIC| / personnalité hystérique / hysterical personality disorder. Sin.: personalitate histrionic (v.).
PERSONALITATE MULTIPL| / personnalité multiple / multiple personality disorder. *Tulburare disociativ caracterizat prin
existen]a la acela[i individ a dou sau a mai multor personalit\]i dife-rite, fiecare dominând la un moment dat comportamentul
subiectului. Dup unii autori, p. m. ar putea fi cuprins `n cadrul *nevrozei isterice.
PERSONALITATE NARCISIST| / personnalité narcissique / narcissistic personality disorder. Comportamentul acestui tip de p. este
marcat de arogan]\, superioritate, snobism, grandoare, nevoie excesiv de admira]ie, supraestimarea calit\]ilor [i a realizilor,
lipsa empatiei fa] de problemele sau sentimentele celorlal]i. Se constat\ preocupi fanteziste referitoare la mari succese, putere,
str\lucire `n societate, frumuse]e admirat de toat lumea [i iubiri ideale. Supraestimarea propriei persoane este `ns foarte fragil\,
astfel `ncât subiectul acord mult timp analizei modului `n care a ac]ionat sau va ac]iona, iar nevoia de aten]ie [i admira]ie devine
aproape continu\.
PERSONALITATE OBSESIV-COMPULSIV| / personnalité obsessionnelle-compulsive / obsessive-compulsive personality disorder.
Acest tip de p. se caracterizeaz printr-un sentiment de `ndoial\, preocupare fa] de ordine [i detalii, perfec]ionism, verifici,

596. 596
scrupulozitate, pruden]\, `nc\p\]ânare [i rigiditate excesiv\. Con[tiinciozitatea, scrupulozitatea [i inflexibilitatea se extind de la ac-
tivit\]ile cotidiene pân la valorile etico-morale. Aceast tulburare de p. poate fi `nso]it de gânduri sau impulsii repetitive, f a
atinge `ns severitatea unei *tulburi obsesivo-compulsive.
PERSONALITATE PARANOID| / personnalité paranoïaque / paranoid personality disorder. P. caracterizat prin suspiciune,
sensibilitate excesiv la insulte, pe care refuz s le ierte, ostilitate [i tendin] la conflictualitate datorit interpretilor eronate.
Atitudinea buitoare [i lipsa de `ncredere coexist cu tendin]a de supraevaluare [i cu referiri exagerate la propria persoan\.
PERSONALITATE PSIHOPATIC| / personalité psychopathique / psychopathic personality. Sin.: dezechilibru psihopatic (v.).
PERSONALITATE SCHIZOID| / personnalité schizoïde / schizoid personality disorder. P. manifestat prin tendin] la izolare [i
dezinteres relativ fa] de lumea exterioar\. Contactele sociale [i afective sunt restrânse `n favoarea unor activit\]i solitare,
determinate de o via] imaginar destul de intens\, dar bizar\, cu `nclina]ii spre ezoterism, idealism doctrinar [i preocupi
filosofice, [tiin]ifice [i teologice, intricate cu un anumit grad de pierdere a contactului cu realitatea. ~n spatele unei timidit\]i reci [i
indiferente se afl o hipersensibilitate marcat de *ambivalen]\. Sin.: schizoidie, schizotimie.
PERSONALITATE SCHIZOTIPAL| / personnalité schizotypique / schizotypal personality disorder. Tip de p. `n care exist un deficit
al
pattern-ului social [i interpersonal marcat de sc\derea capacit\]ii rela]ionale, distorsiuni perceptive [i cognitive, bizarerii [i
excentricit\]i comportamentale. La acestea se adaug idei de referin]\, convingeri ciudate cu influen]e magice sau paranormale,
frazi neobi[nuite idiosincretice, vagi, digresive, f a se ajunge totu[i la incoeren]\, anxietate social\.
PERSONALIT|}I PATOLOGICE / personnalités pathologiques / personality disorders. Sin.: tulburi de personalitate (v.).
PERSPIRA}IE, s. f. / perspiration, s. f. / perspira-tion.
[Lat. perspirare = a sufla continuu (per = prin; spirare = a sufla).]
Exhalarea unor vapori de ap sau a unor gaze printr-o membran\. Termenul este utilizat `n medicin cu sensul de
p. cutanat\,
desemnând atât schimburile gazoase care au loc prin piele (eliminare de vapori de ap\, de acid carbonic, absorb]ie de oxigen)
continuu, imperceptibil (
p. insensibil\), cât [i transpira]ia (p. sensibil\). P. este important `ndeosebi la unele animale (ex.: broa[te).
V. suda]ie, transpira]ie.
PERVERS, adj., s. m. sau f. / pervers, adj., s. m. ou f. / perverse.
[Lat. perversus, de la pervertere = a r\sturna [i vertere = a
`ntoarce
.] V. pervertit.
PERVERSITATE, s. f. / perversité, s. f. / perver-sity.
[Lat. perversitas, -atis = extravagan]\, de la pervertere = a r\sturna [i
vertere = a `ntoarce.] Tr\s ur psihic a unui individ manifestat prin pl\cerea de a face r\u `n mod inten]ionat.
PERVERSIUNE, s. f. / perversion, s. f. / perver-sion.
[Lat. perversio, -onis = falsificare, r urna-re, de la pervertere = a
r\sturna [i
vertere = a `ntoarce.] 1) ~n general, alterare morbid constitu]ional a personalit\]ii `n plan emo]ional, intelectual sau
voli]ional. V. [i perversitate, pervertit. 2) Termenul se utilizeaz frecvent pentru devierile comportamentului sexual. V. parafilie.
PERVERTIT, adj., s. m. sau f. / perverti, -e, adj., s. m. ou f. / pervert.
[Lat. perversus, de la pervertere = a r\sturna [i vertere =
a `ntoarce
.] (Un individ) care devine amoral [i asocial sub influen]a nefast a mediului `nconjur or, `n timp ce perversul este
constitu]ional anormal (dar, `n general, responsabil de faptele sale), f interven]ia cauzelor exterioare.
PESAR, s. n. / pessaire, s. m. / pessary.
[Lat. pessarium, din lat. pessum, gr. pessos = jeton `n form de gland.] Dispozitiv cu
forme [i din materiale diferite care se introduce `n vagin `n scop contraceptiv (prin obstruc]ie) sau de sus]inere a uterului, atunci
când mijloacele sale de sus]inere fiziologice devin ineficiente. V. [i diafragm (4).
PEST|, s. f. / peste, s. f. / plague, pest.
[Lat. pestis = molim\, epidemie.] Infec]ie bacterian sever\, acut sau cronic\, al cei
agent etiologic este
Yersinia pestis. P. este ini]ial o afec]iune infec]ioas a roz oarelor, transmi]ându-se la om fie prin `n]ep ura
parazi]ilor animalelor infectate (prin pureci), prin contact direct sau ingestie de organisme animale infectate. Este o boal foarte
contagioas\, cu caracter fie endemic, fie epidemic (`n unele regiuni din Africa [i Asia). Clinic se manifest prin febr `nalt\,
toxemie, prostra]ie, erup]ie pete[ial\, limfadenopatie, hemoragii la nivelul mucoaselor, uneori pneumonie. La om se descriu patru
forme:
p. bubonic\, manifestat prin tumefac]ii ganglionare dureroase, supurative (buboni pesto[i), complicate `n stadiul terminal
cu septicemie;
p. septicemic\ sau neagr\ (cu evolu]ie foarte grav [i prognostic letal); p. pneumonic\ sau pulmonar\ (prin inhalare
de germeni, de ex. `n contagiunea interuman\
p. ambulant\ (form minor a p., cu manifesti discrete, doar cu febr [i limfa-
denopatie [i evolu]ie favorabil). Sin.: cium\.
PESTICID, s. n. / pesticide, s. m. / pesticide.
[Lat. pestis = flagel, epidemie; caedere = a omor`.] 1) Termen generic folosit pentru
compu[ii chimici cu ac]iune toxic\, de distrugere a insectelor, fungilor, roz oarelor (considerate d\un ori). Sunt incluse `n aceast
categorie *fungicidele, *insecticidele, rodenticidele etc. 2) Substan] chimic toxic `ntrebuin]at `n agricultur `n lupta `mpotriva
d\un orilor.
PESTILEN}IAL, adj. / pestilentiel, -elle, adj. / pestilential.
[Lat. pestilentia = epidemie, insalubritate a aerului, de la pestis =
molim\, epidemie
.] 1) Care se refer la *pest [i, prin extensie, care are caracter de gravitate `n rela]ie cu o boal foarte grav (ex.:
holer\, variol\, febr galben\, tifos exantematic). 2) Termen folosit uneori cu referire la o substan] cu un caracter odorizant intens
[i nepl\cut.
PETE BITOT / taches de Bitot / Bitot's spots or patches.
[Pierre A. Bitot, medic francez, Bordeaux, 1822-1888.] P. de form
triunghiular\, cu latura de 4-5 mm, produse la nivelul conjunctivei prin keratinizare; apar precoce `n *xeroftalmie, tra-ducând o
caren] de *vitamina A.
PETE BRUSHFIELD / taches de Brushfield / speckled irides.
[Thomas Brushfield, medic englez, Londra, 1858-1937.] Zone
circulare depigmentate la nivelul circumferin]ei externe a irisului, `n *sindromul Down (trisomia 21). Sin.: semn Brushfield.
PETE ELSCHNIG / taches d'Elschnig / Elsch-nig's spots.
[Anton Elschnig, oftalmolog german, 1863-1939.] P. mici, rotunde, de 3-
4 ori mai mari `n diametru decât artera central a retinei. Reprezint infarcte coroidiene, rare `n prezent, `ntâlnite `n *retinopatia din
preeclampsie, când tensiunea arterial cre[te brusc, acut. De asemenea, p. E. se observ `n *hipertensiunea arterial malign la
examenul *fundului de ochi. Sunt mai bine vizualizate la angiografia cu fluorescein\. V. [i perle Elschnig.
PETE FORDYCE / grains de Fordyce / Fordyce spots, Fordyce disease.
[John A. Fordyce, dermatolog american, profesor la New
York, 1858-1925
.] Papule g\lbui, de dimensiuni mici, izolate sau grupate la nivelul buzelor sau al mucoasei jugale de la nivelul
vestibulului, la adult, ca urmare a existen]ei non-patologice a unor glande seroase heterotopice. Sin.: boal Fordyce.
PETE HORDER / taches de Horder / Horder's spots. Erup]ie maculoas asem oare cele i din *febra tifoid\, la nivelul
abdomenului, `n *psitaco-z\.
PETE ROTH / taches de Roth / Roth's spots.
[Moritz Roth, anatomopatolog elve]ian, profesor la Basel, 1839-1914 .] P. rotunde,
albe, afluente spre centrul unei hemoragii situat la periferia *papilei optice. P. R. `nso]esc boli infec]ioase severe determinate de
stafilococ, streptococ sau meningococ (endocardite, pielonefrite, colecistite infec]ioase).
PETE{IAL, adj. / pétéchial, -ale, -aux, adj. / pete-chial.
[V. etimologia termenului pete[ie.] Care se `nso]e[te de *pete[ii.
PETE{IE, s. f. / pétéchie, s. f. / petechia.
[It. petecchia = pete[ie, din lat. sec. XV: pestichiae, de la pestis = molim\, cium\,
fiindc aceasta se `nso]ea frecvent de pete[ii - dup Littré
.] Elemente cutanate reprezentate de macule ro[ii-violacee, cu
dimensiuni variabile, care apar ca urmare a unor hemoragii cutanate prin fragilitate capilar crescut\. P. apar `n special `n
*purpur\.
PETIT MAL / petit mal / petit mal, minor epilepsy.
[Fr. petit = mic; mal = r\u, boal\.] Termen vechi, francez, care se men]ine
inclusiv `n engl. Prin
p. m. sunt denumite formele minore de *epilepsie generalizat\, care electroencefalografic se caracterizeaz
prin vârfuri de unde bilaterale, sincrone [i simetrice. Se disting trei forme de
p. m.: 1) absen]a (v.); 2) p. m. akinetic, v. epilepsie
akinetic\; 3)
p. m. mioclonic, `n care criza se manifest `ndeosebi la trezirea din somn, cu salve de secuse musculare bilaterale la
nivelul gâtului [i membrelor, urmate de pierderea tonusului.

597. 597
PETROMASTOIDIAN, adj. / pétro-mastoïdien, adj. / petromastoid. [Lat. petra = piatr\; gr. mastos = sân, mamel\; eidos =
form\
.] Care apar]ine *stâncii [i *mastoidei sau se afl `n raporturi anatomice cu acestea.
PETROZIT|, s. f. / pétrosite, s. f. / petrositis.
[Lat. petrosus = pietros, de la petra = piatr\; -itã.] Osteit profund\, de obicei
supurativ\, a grupului de celule osoase situate la vârful *stâncii temporalului, aproape `ntotdeauna consecutiv u-nei *otite medii.
Clinic se manifest prin *sindro-mul Gradenigo-Launois.
PEYOTL / peyotl / peyotl.
[Limba nahuatl din Mexic - peyotl.] Cactus mexican din care se extrage *mescalina, halucinogen din
familia fenilcolamine-lor.
pH / pH / pH.
[Acronim pentru poten]ial de hidrogen.] Parametru fizicochimic care exprim aciditatea unei solu]ii `n func]ie de
concentra]ia sa `n ioni de hidrogen (H
+
). Reprezint abrevierea cuvintelor poten]ial (`n ioni) de hidrogen [i este logaritmul cu semn
schimbat al concentra]iei `n ioni de H
+
: pH = -log [H
+
]. O solu]ie neutr are pH = 7, una acid un pH inferior acestei cifre, iar una
bazic un pH mai mare decât 7. ~n mod normal, pH-ul sângelui arterial este 7,4 [i a celui venos 7,34. V. [i tab. const.: propriet\]i
fizico-chimice ale unor fluide din organism.
pH
i / pH
i / pH
i. [pH = prescurtare de la poten]ial de hidrogen; i = izoelectric.] pH-ul izoelectric, la care o substan] cu caracter
amfoter prezint un e-chilibru de disociere acid-baz\. La pH
i `nceteaz orice mi[care a particulelor `nccate electric, afla-te `n
câmp electric. Sin.: punct izoelectric.
PHLEBOTOMUS / Phlebotomus / Phlebotomus.
[Gr. phleps, phlebos = ven\; tomos = t\iat, sec-]ionat, de la temnein = a t\ia.]
Sin.: flebotom (v.).
PHTHIRIUS / Phthirius / Phthirius.
[Gr. phtheir = p\duche.] Gen de p\duchi parazi]i care se hresc cu sânge uman. P. pubis se
localizeaz la nivelul pului pubian, dar uneori [i `n alte regiuni acoperite cu p (sprâncene, axile). V. [i
Pediculus.
PIA MATER / pie-mère / pia, pia-mater.
[Lat. medieval pia mater = mam iubitoare.] Membran intens vascularizat\, constituit
din fibre reticulare, elastice [i colagene, foarte aderent de capsula glial a creierului (
p. m. cranian\, NA: pia mater encephali) [i a
m\duvei spinii (
p. m. rahidian\, NA: pia mater spinalis). ~mpreun cu *arahnoida formeaz *leptomeningele.
PIAN, s. n. / pian, s. m. / yaws, pian.
[Cuvânt din limba tupi-guarani din Brazilia.] Boal contagi-oas\, epidemic\, al cei agent
etiologic este un parazit,
Treponema pertenue, foarte asem oa-re agentului etiologic al sifilisului, transmis prin contact
interuman. P. se caracterizeaz prin leziuni tegumentare cu aspect de tumor cu suprafa-]a granuloas\, care se ulcereaz `n
evolu]ie (leziunea elementar se nume[te tot
pian). Aceast prim faz este urmat de o perioad secundar\, caracterizat prin
erup]ie de
piavide (leziuni ma-culo-papuloase) [i de pianoame (leziuni vegetan-te cu solu]ie de continuitate) [i, la distan] de câ]i-
va ani, de o perioad ter]iar\, caracterizat prin leziuni tegumentare (keratodermie palmo-planta-r\
Leziunile men]ionate pot provoca mutili la nivelul pielii, vaselor sau/[i articula]iilor. P. apare `n regiunile tropicale [i nu este o
boal veneric\.
PIC, s. n. / pic, s. m. / peak, spike.
[Provensal pic = vârf.] Denivelare la nivelul unei curbe, mai mult sau mai pu]in ampl\, dar
totdeauna brusc\, rapi-d\, de durat foarte scurt\. P. sunt observate la nivelul tuturor tipurilor de curbe: trasee bioelectrice,
electroforez\, ecograme, diverse diagrame.
PICA / pica / pica.
[Lat. pica = co]ofan (aluzie la voracitatea p\sii).] Pervertire a apetitului constând `n ingestia f
discern\mânt de substan]e nenutritive sau nocive, ca iarb\, pietre, materiale plastice, obiecte de `mbr\c\minte. P. se manifes-t\,
de obicei, `n prima copilie, dar poate apare [i la handicapa]ii mental sau la pacien]ii psihotici. ~n unele cazuri poate fi consecin]a
unor deficien]e minerale, `ndeosebi a unei caren]e de fier. Var.: picacism. Sin.: alotriofagie.
PICACISM. Var. pentru pica (v.).
PICIOR, s. n. / pied, s. m. / foot. NA: pes, pedis.
[Lat. petiolus = picioru[.] Por]iunea distal a membrului inferior la primate;
serve[te la sta]iu-nea biped [i la mers.
PICIOR DE ATLET / pied d'athlète / athletic foot. *Dermatofi]ie interdigitoplantar foarte frecvent\, care intereseaz mai ales
ultimele dou spa]ii interdigitale, acestea prezentând un aspect alb-si-defiu [i, uneori, fisuri la nivelul pliului interdigital.
PICIOR ECHIN / pied bot equin / talipes equinus. Pozi]ie vicioas permanent a p., `n extensie for]at [i cu sprijin pe extremitatea sa
anterioar\, rezultând o conforma]ie asem oare geometric cu copita de cal. V. [i picior strâmb.
PICIOR GREC / pied grec / Greek foot. P. caracterizat prin faptul c al doilea doilea deget este mai lung decât primul.
PICIOR MORTON / métatarsalgie de Morton / Morton's foot.
[Dudley J. Morton, medic american, 1884-1960.] Sin.: boal Morton
(v.).
PICIOR PLAT / pied plat / plat foot. Deformare osoas care const `n dispari]ia concavit\]ii plan-tare fiziologice, cu devierea
c\lcâiului `n valgus, hipotonia plantei, care se sprijin pe sol cu aproape toat suprafa]a sa. Poate fi dobândit, dar frecvent este
congenital (p. p. valgus static). Sin.: pla-tipodie.
PICIOR SCOBIT / pied creux / pes cavus. Accentuarea concavit\]ii plantare, cu bolt dorsal\.
PICIOR STRÂMB / pied bot / clubfoot. Pozi]ie vicioas congenital\, permanent\, a p. `n raport cu gamba, care `mpiedic sprijinul
normal al acestuia pe sol. Exist mai multe variet\]i. V. `n continuare.
PICIOR TALUS / pied bot talus / talipes calcane-us. Varietate de *p. strâmb caracterizat prin fle-xia dorsal a piciorului, acesta fiind
plasat pe fa]a anterioar (
p. t. direct) sau pe cea antero-extern a tibiei ( p. t. valgus), sprijinul realizându-se pe cal-caneu.
PICIOR VALGUS / pied bot valgus / talipes valgus. Varietate de *p. strâmb `n care planta este orientat c re exterior, sprijinul
realizându-se pe marginea intern a piciorului.
PICIOR VARUS / pied bot varus / talipes varus. Varietate de *p. strâmb `n care planta este orientat spre interior, piciorul
sprijinindu-se pe marginea sa extern\.
PICNIC, adj. / pycnique, adj. / pycnic.
[Gr. pyk-nos = gros, `ndesat.] Tip constitu]ional `ndesat, cu trunchiul globulos [i membrele
sub]iri.
PICNODISOSTOZ|, s. f. / pycnodysostose, s. f. / pycnodysostosis.
[Gr. pyknos = gros, `ndesat; dys = greu, dificil; osteon = os;
-ozã.] Form rar de *osteocondrodisplazie cu transmitere autozo-mal recesiv\. Se caracterizeaz prin insuficien] statural
micromelic (v. micromelie), cu persis-ten]a fontanelei mari pân la vârsta adult\, hipoplazia maxilarului inferior, iar radiologic se
constat *osteoscleroz difuz a scheletului.
PICNOID, adj. / pycnoïde, adj. / pycnoid.
[Gr. pyknos = gros, `ndesat; eidos = form\.] Sin.: picnic (v.).
PICNOMETRU, s. n. / pycnomètre, s. m. / pycno-meter.
[Gr. pyknos = gros, `ndesat; metron = m\sur\.] Dispozitiv (vas, flacon din
sticl\ solide. Se face raportul maselor a dou volume egale (de cercetat
[i ap distilat) [i se ob]ine ast-fel *densitatea relativ\.
PICNOZ|, s. f. / pycnose, s. f. / pycnosis.
[Gr. pyknosis = condensare, comprimare.] Unul dintre cele trei moduri de alterare a
nucleului, `n care acesta devine omogen, bazofil, uniform colorat ca urmare a condensii *cromatinei, prin degeneres-cen]
celular\. V. [i carioliz\, cariorexis.
PICORNAVIRIDAE / Picornaviridae / Picornaviri-dae.
[Ital. piccolo = foarte mic; engl. RNA = ribonucleic acid (acid ribonucleic);
lat.
virus = venin, otrav\.] Familie de virusuri ARN, cu talie mic (18-30 nm) [i o capsid cu simetrie cubic\, cu 32 capsomere.
Cuprinde genurile:
Enterovirus, Rhi-novirus, Aphtovirus, Cardiovirus.
PIELE, s. f. / peau, s. f. / skin. NA: cutis. [Lat. pellis = piele.] Structur anatomic membranoas [i elastic care acoper suprafa]a
corpului. Prezint dou straturi superficiale (*epiderm [i derm) [i un strat profund (*hipoderm). La nivelul p. se g\sesc fanere,
glande sebacee [i sudoripare, ca [i corpusculi tactili. Sin.: tegument.
PIELECTAZIE, s. f. / pyélectasie, s. f. / pyelec-tasis, pyelectasia.
[Gr. pyelos = bazin; ektasis = dilata]ie.] Dilata]ia *bazinetului
renal.

598. 598
PIELECTOMIE, s. f. / pyélectomie, s. f. / pyelec-tomy. [Gr. pyelos = bazin; ektome = excizie.] Rezec]ia chirurgical a unei por]iuni
din *bazinetul renal.
PIELIC, adj. / pyélique, adj. / pyelic.
[Gr. pyelos = bazin.] Care se refer la *bazinetul renal.
PIELIT|, s. f. / pyélite, s. f. / pyelitis.
[Gr. pyelos = bazin; -itã.] Termen folosit pentru a defini infla-ma]iile [i/sau infec]iile localizate
la un segment al aparatului renal (bazinet [i calice). Infec]ia se pro-pag de obicei ascendent, astfel `ncât p. se asoci-az frecvent
fie cu cistit (
pielocistit\), fie cu nefri-t (pielonefrit\).
PIELOGRAFIE, s. f. / pyélographie, s. f. / pyelo-graphy.
[Gr. pyelos = bazin; graphein = a scrie.] Metod radiografic care const
`n vizualizarea bazinetului [i a cavit\]ilor renale cu ajutorul unei substan]e de contrast opac la raze X. Aceast substan] ajunge la
nivelul segmentelor de vizualizat fie prin sistemul circulator (prin injectarea intravenoas -
p. intravenoas\), fie direct, prin c\ile
urinare (
p. retrograd\). V. [i ureteropielografie, urografie.
PIELOLITOTOMIE, s. f. / pyélolithotomie, s. f. / pyelolithotomy.
[Gr. pyelos = bazin; lithos = piatr\; tome = t\iere, sec]iune, de la
temnein = a t\ia.] Incizia bazinetului pentru extragerea unuia sau mai multor *calculi.
PIELONEFRIT|, s. f. / pyélonéphrite, s. f. / pyelonephritis.
[Gr. pyelos = bazin; nephros = rinichi; -itã.] Nefropatie intersti]ial
supurat\, de etiologie bacterian\, acut sau cronic\, uni- sau bilateral\, interesând bazinetul [i parenchimul renal, mai frecvent la
femei, copii [i b râni [i asociat de obicei cu leziuni bazinetale. Clinic: proces polimorf, alc uit din asocierea inegal a unui
sindrom urinar, hipertensiv, de insuficien] renal\, mai rar edeme [i tulburi generale variate.
PIELONEFROZ|, s. f. / pyélonéphrose, s. f. / pyelonephrosis.
[Gr. pyelos = bazin; nephros = rinichi; -ozã.] Termen general
pentru orice afec]iune a bazinetului [i rinichiului, `ndeosebi de natur neinflamatorie.
PIELOSTOMIE, s. f. / pyélostomie, s. f. / pyelo-stomy.
[Gr. pyelos = bazin; stoma, -atos = gur\.] Stabilirea unei fistule
chirurgicale la nivelul *bazi-netului renal, `n scopul drenii c re exterior, prin intermediul unei sonde, a urinii din bazinet.
PIELOTOMIE, s. f. / pyélotomie, s. f. / pyelotomy.
[Gr. pyelos = bazin; tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a t\ia.] Incizia
bazinetului renal.
PIELOURETERAL, adj. / pyélo-urétéral, -ale, -aux, adj. / pyelo-ureteral.
[Gr. pyelos = bazin; oureter = ureter.] Care se refer la
bazinet [i ure-ter, care apar]ine acestora.
PIEZESTEZIE, s. f. / piézesthésie, s. f. / piez(a)esthesia.
[Gr. piezein = a presa, a comprima; aisthesis = senza]ie, sensibilitate.]
Sensibilitate la presiune.
PIEZOELECTRICITATE, s. f. / piézoélectricité, s. f. / piezoelectricity.
[Gr. piezein = a presa, a comprima; elektron = chihlimbar,
corp care se elec-trizeaz prin frecare
.] Denumire pentru proprie-t\]ile electrice ale unor corpuri `n rela]ie cu defor-mile mecanice,
fie prin efect direct (polarizarea electric a masei unui corp sau crearea de sarcini electrice la suprafa]a corpului când acesta este
supus unor for]e mecanice), fie prin efect invers (deformarea corpului când acesta este supus unui câmp electric). V. [i anizotrop,
captor piezoelectric.
PIEZOGRAF, s. m. / piézographe, s. m. / piezograph.
[Gr. piezein = a presa, a comprima; graphein = a scrie.] Captor de presiune
care include un cristal piezoelectric [i a cui func]ionare este bazat pe efectul piezoelectric (*piezoelectricitate). V. [i piezografie.
PIEZOGRAFIE, s. f. / piézographie, s. f. / piezo-graphy.
[Gr. piezein = a presa, a comprima; graphein = a scrie.] Metod de
`nregistrare a varia]iei presiunilor intraarteriale `n func]ie de timp (*piezogram\ ul *piezografului, cu un detector
aplicat pe piele la nivelul arterei de studiat. ~n practica curent se `nregistreaz traseul radial [i traseul carotidian. Traseele
piezografice permit un diagnostic precoce al alterilor vasculare.
PIEZOGRAM|, s. f. / piézogramme, s. m. / piezogram.
[Gr. piezein = a presa, a comprima; gramma = `nscriere.] Curba ob]inut
prin *piezografie.
PIGMENT, s. m. / pigment, s. m. / pigment.
[Lat. pigmentum = vopsea.] Substan] colorat\, prezent `n unele ]esuturi animale
sau vegetale. Culoarea, ca [i structura p. pot fi diferite. Ex. de p. organici: *p. biliari, *hemoglobina, *hemosiderina, *melanina,
*piocianina, *siderofilina.
PIGMENTARE, s. f. / pigmentation, s. f. / pig-mentation.
[Lat. pigmentum = vopsea.] 1) Procesul de formare, depunere [i
acumulare de *pigmen]i `n unul sau mai multe straturi ale pielii. Pigmentul cutanat natural este *melanina. 2) Uneori termenul se
folose[te cu sensul de *hiperpigmenta]ie. Var.: pigmenta]ie.
PIGMENTA}IE. Var. pentru pigmentare (v.).
PIGMENTA}IE MELANIC| ESEN}IAL| LABIO-JUGAL| / pigmentat ion mélanique essentielle labio-jugale / Laugier-Hunziker
syndrome. Sin.: sindrom Laugier-Hunziker (v.).
PIGMEN}I BILIARI / pigments biliaires / bile pigments. Orice p. care face parte din elementele constitutive ale bilei. P. principal este
bilirubina (v.). P. b. sunt, de asemenea, prezen]i normal `n plasm (bilirubinemie), `n urin [i `n materii fecale.
PILEFLEBIT|, s. f. / pyléphlébite, s. f. / pyle-phlebitis.
[Gr. pyle = poart\, intrare; phleps, phlebos = ven\; -itã.] Flebita venei
porte, consecin]a, de obicei, a unei infec]ii intestinale.
P. supurat\, sau pioemia portal\, este marcat prin simptome de *pioemie,
iar
p. adeziv\ este o *tromboflebit a venei porte generatoare de *tromboz\.
PILETROMBOZ|, s. f. / pyléthrombose, s. f. / pylethrombosis.
[Gr. pyle = poart\, intrare; thrombos = cheag; -ozã.] Tromboz a
venei porte `n *pileflebita adeziv\.
PILI, s. m. pl. / pili, s. m. pl. / pili, fimbriae.
[Lat. pilus, pili = p.] Forma]iuni filamentoase specifice pentru anumi]i germeni Gram-
negativi (colibacili, gonococi). P. nu sunt nici cili, nici flageli, ci factori de aderen]\. Structura lor antigenic permite fabricarea unor
vaccinuri numite pilivaccinuri.
PILI TORTI / pili torti / pili torti.
[Lat. pilus, pili = p; tortus = r\sucit, de la torquere = a r\suci.] Modificare a firului de p, care
apare r\sucit dup axa lung\, datorat distorsiunii foliculilor pilo[i prin procese inflamatorii, trac]iuni mecanice sau cicatriciale. Pul
devine friabil [i cade u[or. Poate fi o manifestare `n boli sau sindroame congenitale. Sin.: tricokinezis. V. [i boal Menkus, sindrom
Björnsted.
PILIER, s. m. / pilier, s. m. / pillar, column.
[Lat. pila = stâlp de sus]inere.] Denumire dat anumitor structuri datorit formei,
dispunerii [i func]iei lor de sus]inere. De obicei p. sunt pereche.
PILOCARPIN|, s. f. / pilocarpine, s. f. / pilocar-pin.
[Lat. pilus, pili = p; gr. karpos = fruct; -inã.] Alcaloid
parasimpaticomimetic cu ac]iune nicotinic\, extras din
Pilocarpus jaborondi Holmes. Este administrat sub form de *colir, atât pen-
tru a produce mioza, cât [i `n glaucom, pentru sc\derea presiunii intraoculare. Ac]ioneaz ca antagonist al *atropinei.
PILOMOTOR, adj. / pilomoteur, -trice, adj. / pilomotor.
[Lat. pilus, pili = p; motor, -oris = cel care pune `n mi[care, de la
movere = a mi[ca.] Aflat `n rela]ie cu mu[chii erectori ai firului de p\r, a cor contrac]ie reflex produce aspectul de "piele de
g\in\” (
cutis anserina).
PILOR, s. n. / pylore, s. m. / pylorus. NA: pylo-rus.
[Lat. pylorus, gr. pyloros = portar, din gr. pyle = poart\, ouros = paznic.]
Canal distal al *stomacului, `ncercuit de o band muscular puternic (*mu[chi sfincter al pilorului) prin care con]inutul stomacului
este evacuat `n duoden. Mai rar este denumit antru piloric, canal piloric, deschidere piloric etc.
PILORECTOMIE, s. f. / pylorectomie, s. f. / pylor-ectomy.
[Lat. pylorus, gr. pyloros = portar, din gr. pyle = poart\, ouros =
paznic; gr.
ektome = excizie.] Excizia pilorului.
PILORIT|, s. f. / pylorite, s. f. / pyloritis.
[Lat. pylorus, gr. pyloros = portar, din gr. pyle = poart\, ouros = paznic; -itã.]
Inflama]ia mucoasei *pilorului.
PILORODUODENIT|, s. f. / pyloro-duodénite, s. f. / pyloroduodenitis.
[Lat. pylorus, gr. pyloros = portar, din gr. pyle = poart\,
ouros = paznic; lat. duodeni = `n num de 12, abreviere de la duodeni digitorum = de 12 degete (lungimea acestui segment
intestinal);
-itã.] Inflama]ie concomitent a mucoaselor pilorului [i duodenului.

599. 599
PILOROJEJUNOSTOMIE, s. f. / pyloro-jéjunosto-mie, s. f. / pyloro-jejunostomy. [Lat. pylorus, gr. pyloros = portar, din gr. pyle
= poart\,
ouros = paznic; lat. medical jejunum intestinum, din lat. ieiunus = fl\mând, nemâncat; gr. stoma, -atos =
deschidere
.] Crearea chirurgical a unei a-nastomoze `ntre *pilor [i *jejun.
PILOROPLASTIE, s. f. / pyloroplastie, s. f. / pylo-roplasty.
[Lat. pylorus, gr. pyloros = portar, din gr. pyle = poart\, ouros =
paznic; gr.
plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela.] Incizia *pilorului [i refacerea chirurgical a canalului piloric `n
cazul unei stenoze pilorice. Uneori p. se practic pentru accelerarea golirii stomacului dup *vagotomia selectiv din tratamentul
ulcerului duodenal.
PILOROSPASM, s. n. / pylorospasme, s. m. / pylorospasm.
[Lat. pylorus, gr. pyloros = portar, din gr. pyle = poart\, ouros =
paznic; lat.
spasmus, gr. spasmos = contrac]ie, de la gr. span = atrage.] Spasm al sfincterului piloric sau a por]iunii pilorice a
*stomacului.
PILOROTOMIE, s. f. / pylorotomie, s. f. / pyloro-tomy.
[Lat. pylorus, gr. pyloros = portar, din gr. pyle = poart\, ouros = paznic;
gr.
tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a t\ia.] Metod chirurgical care const `n incizia chirurgical a pilorului. P. este
uneori folosit `n terapia ulcerului gastric asociat cu *pilorospasm.
PILOS, adj. / pileux, -euse, adj. / pilose, hairy.
[Lat. pilosus = pos, de la pilus = p.] Despre o structur care este acoperit cu
p sau con]ine p.
PILOSEBACEU, adj. / pilo-sébacé, -e, adj. / pilosebaceous.
[Lat. pilus = p; sebaceus = de seu, de la sebum = seu.] Care
apar]ine foliculilor pilo[i [i glandelor sebacee. V. folicul pilos.
PILOZITATE, s. f. / pilosité, s. f. / pilosity.
[Lat. pilus = p.] Ansamblul pului [i dispozi]ia sa `n diferite regiuni ale tegumentelor,
care, deoarece reprezint un caracter sexual secundar, este specific pentru sexul feminin (
p. de tip feminin) [i sexul masculin (p.
de tip masculin
).
PILUL|, s. f. / pilule, s. f. / pill, pilula, pl. pilulae (lat.).
[Lat. pilula, dim. de la pila = minge.] Preparat farmaceutic cu form `n
general sferic\, de consisten] dur\, care poate fi `nghi]it `ntreg. V. [i comprimat, capsul\, drajeu.
PINEAL, adj. / pinéal, -ale, -aux, adj. / pineal.
[Lat. pinea = con de pin (datorit asemii cu forma glandei).] 1) Care apar]ine
*epifizei cerebrale, denumit [i gland pineal\. 2) Care se aseam cu un con.
PINEALOM, s. n. / pinéalome, s. m. / pinealoma.
[Lat. pinea = con de pin (datorit asemii cu forma glandei); -oma.] Termen
general pentru tumorile dezvoltate din celulele parenchimului *glandei pineale. ~n principiu se disting trei tipuri de p.: 1)
pinealoblastom, tumor bogat `n celule hipercromatice, grupate `n lobuli separa]i printr-o tram conjunctiv fin\; 2) pinealocitom,
alc uit din celule voluminoase dispuse sub forma unor coroane perivasculare; 3)
p. anizomorf, compus din dou tipuri de celule,
unele mici [i rotunde, asem oare limfocitelor, [i altele mari, rotunjite sau poligonale, determinând un aspect `n mozaic. P. sunt
tumori rare, care pot disemina `n sistemul nervos prin LCR.
PINOCITOZ|, s. f. / pinocytose, s. f. / pinocyto-sis.
[Gr. pinein = a bea; kytos = celul\; -ozã.] Form de endocitoz prin care
particulele solide [i lichide penetreaz `n citoplasm\. ~n cazul
ma-cropinocitozei, fenomen vizibil `n microscopia optic\, celula
capteaz mici pic uri, prin emiterea unei lame ectoplasmatice.
Micropinocitoza const `n invaginarea membranei `ntr-un tub de
circa 10 nm, cu diametrul de 30-50 nm, care, prin strangulare, formeaz microvacuole citoplasmatice. Membrana celular particip
la procese de acest tip: particulele introduse `n celul pot fi `nconjurate de un fragment membranar, care ulterior este reciclat,
reintegrat la nivelul biomembranei.
PIOCIANIN|, s. f. / pyocyanine, s. f. / pyocyanin.
[Gr. pyon = puroi; kyanos = albastru; -inã.] Pigment albastru produs, al uri de
pioverdin\, de bacilul piocianic (*
Pseudomonas aeruginosa). P. determin culoarea alb\struie a puroiului de la nivelul pl\gilor
infectate cu piocianic. V. [i
Pseudo-monas.
PIOCOC, s. m. / pyocoque, s. m. / pyococcus.
[Gr. pyon = puroi; kokkos = boab\.] Denumire pentru *cocii care determin infec]ii
purulente. Este cazul `ndeosebi al *stafilococului.
PIOCOLECISTIT|, s. f. / pyocholécystite, s. f. / pyocholecystitis.
[Gr. pyon = puroi; khole = bil\; kystis = sac, vezic\; -itã.]
Colecistit purulent\.
PIOCOLPOCEL, s. n. / pyocolpocèle, s. f. / pyocolpocele.
[Gr. pyon = puroi; kolpos = adâncitur\, vagin; kele = tumor\, hernie.]
Forma]iune tumoral intravaginal care con]ine puroi.
PIODERMIT|, s. f. / pyodermie, pyodermite, s. f. / pyoderma.
[Gr. pyon = puroi; derma, -atos = piele; -itã.] Infec]ie cutanat
determinat de germeni piogeni, `ndeosebi streptococi [i stafilococi. Se disting: 1)
P. streptococice, *streptodermii eritematoase,
veziculobuloase, erozive [i ulceroase, eritematoscuamoase, papuloase. 2)
P. stafilococice, stafilodermii cu forme de *foliculit\,
*abcese, *furunculoz\, *hidrosadenit\, *botriomicom.
PIODERMIT| VEGETANT| GENERALIZAT| / pyodermite végétante généralisée / dermatitis vegetans. Sin.: boal Hallopeau (v.).
PIOEMIE, s. f. / pyoémie, s. f. / pyo(a)emia.
[Gr. pyon = puroi; haima, -atos = sânge.] Infec]ie *pio-gen generalizat\, cu formare
consecutiv de microabcese *metastatice.
PIOFAGIE, s. f. / pyophagie, s. f. / pyophagia.
[Gr. pyon = puroi; phagein = a mânca.] Degluti]ia, voluntar sau involuntar\, de
puroi cu origine bucal\, nazal sau bronhopulmonar\.
PIOGEN, adj. / pyogène, adj. / pyogenic.
[Gr. pyon = puroi; gennan = a produce.] Termen care se refer la proprietatea unor
microorganisme de a se multiplica [i de a produce supura]ie. Ex.: stafilococ, streptococ p.
PIOLABIRINTIT|, s. f. / pyolabyrinthite, s. f. / pyolabyrinthitis.
[Gr. pyon = puroi; lat. labyrin-thus, gr. labyrinthos = labirint;
-itã.] Inflama]ie cu supura]ie a *labirintului urechii.
PIOMETRIE, s. f. / pyométrie, s. f. / pyometra.
[Gr. pyon = puroi; metra = uter.] 1) Acumulare de puroi `n uter. 2) Scurgere de
puroi provenind din uter.
PIOMETRIT|, s. f. / pyométrite, s. f. / pyometritis.
[Gr. pyon = puroi; metra = uter; -itã.] Inflama]ie purulent a uterului.
PIOMIOZIT|, s. f. / pyomyosite, s. f. / pyomyositis.
[Gr. pyon = puroi; mys, myos = mu[chi; -itã.] Infec]ie bacterian acut a
mu[chilor scheletici, caracterizat prin formarea de focare purulente `n masele musculare. Apare spontan, `n afara oricui focar
aparent de infec]ie, se `ntâlne[te `ndeosebi `n ]\rile tropicale, iar agentul cauzal comun este *
Staphylococcus aureus.
PIONEFROZ|, s. f. / pyonéphrose, s. f. / pyo-nephrosis.
[Gr. pyon = puroi; nephros = rinichi; -ozã.] Infec]ie renal grav care
afecteaz rini-chiul `n `ntregime. P. se caracterizeaz prin formarea [i reten]ia de puroi in bazinetul dilatat, dis-truc]ia [i inflama]ia
(pionefrit\ ]ia inflamatorie a ]esutului de vecin ate (peri-nefrit\ efritei [i se
manifest prin febr\, tumefiere renal [i *piurie intermitent\.
PIOPERITONEU, s. n. / pyopéritoine, s. m. / pyoperitoneum.
[Gr. pyon = puroi; lat. medical peritonaeum, din gr. peritonaion
= care se `ntinde `n jurul, de la
peri = `n jurul, teinein = a se `ntinde.] Acumulare de puroi `n cavitatea peritoneal\.
PIOPNEUMOPERITONEU, s. n. / pyo-pneum opé-ritoine, s. m. / pyo-pneumoperitoneum.
[Gr. pyon = puroi; pneuma, -atos =
aer; lat. medical
peritonaeum, din gr. peritonaion = care se `ntinde `n jurul, de la peri = `n jurul, teinein = a se `ntinde.]
Acumulare simultan de aer [i puroi `n cavitatea peritoneal\.
PIOPNEUMOTORAX, s. n. / pyo-pneum othorax, s. m. / pyo-pneumothorax.
[Gr. pyon = puroi; pneuma, -atos = aer; lat.
thorax, -acis, gr. tho-rax, -akos = torace.] Epan[ament alc uit din aer [i puroi `n marea cavitate pleural\, frecvent de natur
tuberculoas sau stafilococic\.
PIOREE, s. f. / pyorrhée, s. f. / pyorrh(o)ea.
[Gr. pyon = puroi; rhoia = curgere, de la rhein = a cur-ge.] ~n general, scurgere de
puroi. Termenul se utilizeaz frecvent cu referire la o inflama]ie purulent a *periodontului.
PIOREE ALVEOLO-DENTAR| / pyorrhée alvéo- lo-dentaire / pyorrh(o)ea alveolaris. Sin.: boal Fauchard-Bourdet (v.). V. [i
parodontoz\.

600. 600
PIOSALPINX, s. n. / pyosalpinx, s. m. / pyosal-pinx. [Gr. pyon = puroi; lat. salpinx, -ingis, gr. salpinx, -ingos = trompet\,
tromp\
.] Colec]ie de puroi `n *trompa Fallopio, de obicei consecutiv unei infec]ii uterine.
PIOTORAX, s. n. / pyothorax, s. m. / pyothorax.
[Gr. pyon = puroi; lat. thorax, -acis, gr. thorax, -akos = torace.] *Empiem
toracic, frecvent consecutiv unui proces infec]ios supurativ pulmonar. Sin.: pleurezie purulent\. V. empiem.
PIPERAZIN|, s. f. / pipérazine, s. f. / piperazine. (DCI) Compusul C
4H
10N
2, utilizat, sub forma unor suri variate, ca antihelmintic.
PIPET|, s. f. / pipette, s. f. / pipette.
[Fr. pipette.] Tub transparent din sticl sau din plastic, utilizat pentru m\surarea sau
transferarea unor cantit\]i mici de lichid sau gaz.
PIRAMIDAL, adj., s. n. / pyramidal, -ale, -aux, adj., s. m. / pyramidal, triangular bone.
[Lat. pyramis, -idis, gr. pyramis, -idos =
monument egiptean
.] A cui form aminte[te pe cea a unei piramide: 1) Fascicul p. (v). 2) Os p.: v. tab. anat. - oase. 3) Sindrom p.
(v).
PIRAMID|, s. f. / pyramide, s. f. / pyramid.
[Lat. pyramis, -idis, gr. pyramis, -idos = monument egiptean.] 1) Termen generic
folosit pentru unele forma]iuni anatomice care au o form piramidal\. Tipuri: a)
p. Ferrein, p. situate `n corticala renal\, prelungire
conic a p. Malpighi, care `mpreun cu substan]a cortical `nconjur oare formeaz un lobul; b
) p. Lallouette, v. tiroid\; c) p.
Malpighi
, forma]iuni triunghiulare care constituie medulara renal\, al cor vârf sau papil se deschide `ntr-un mic calice. Sin.:
piramide renale; d)
p. nazal\, v. nas; e) p. renale (NA: pyramides renales), sin.: piramide Malpighi (v.). 2) Termen anatomic care
desemneaz por]iunea pietroas a osului temporal (sudat la osul timpanal).
PIRETOGEN, adj., s. m. / pyrétogène, adj., s. m. / pyretogenous.
[Gr. pyretos = febr\, de la py-ressein = a avea febr\; gennan
= a produce
.] 1) Care provoac febra. 2) Substan] con]inut uneori `n solu]iile injectabile, capabil s provoace o reac]ie febril
când volumul injectat intravenos es-te mare. P. pot fi produ[i de dezintegrare bacterian\. Uneori termenul p. este utilizat gre[it ca
sin. cu pirogen (v.).
PIRETOTERAPIE, s. f. / pyrétothérapie, s. f. / py-retotherapy.
[Gr. pyretos = febr\, de la pyres-sein = a avea febr\; therapeia =
tratament, de la
therapeuein = a `ngriji.] 1) Tratament efectuat prin cre[terea artificial a temperaturii pacientului. Ex.:
*malarioterapie. 2) Uneori termenul este utilizat pentru denumirea tratamentului antifebril.
PIREXIE, s. f. / pyrexie, s. f. / pyrexia.
[Gr. pyrexis = acces de febr\, de la pyressein = a avea febr\.] Orice stare febril sau
cre[terea anormal a temperaturii organismului.
PIRIDOXIN|, s. f. / pyridoxine, s. f. / pyridoxine. Sin.: vitamin B
6 (v.).
PIRIFORM, adj. / piriforme, adj. / piriform.
[Lat. pirum = par\; forma = form\.] Care prezint o form de par\.
PIRIMIDIN|, s. f. / pyrimidine, s. f. / pyrimidine. Baz azotat ai cei deriva]i, denumi]i *baze pirimidinice, fac parte din compozi]ia
acizilor nucleici [i a vitaminelor B
1 [i B
2. V. baze pirimidinice.
PIROFOBIE, s. f. / pyrophobie, s. f. / pyrophobia.
[Gr. pyr, pyros = foc; phobos = fric\.] Team anormal de foc sau de incendii.
PIROGEN, adj. / pyrogène, adj. / pyrogenic.
[Gr. pyr, pyros = foc; gennan = a produce.] Care pro-voac febr\. De[i etimologic
mai pu]in exact decât *piretogen, acest termen este consacrat prin `ntrebuin]are.
PIROGLOBULIN|, s. f. / pyroglobuline, s. f. / pyroglobulin.
[Gr. pyr, pyros = foc; lat. globulus, dim. de la globus = glob; -inã.]
*Imunoglobulin monoclonal care precipit dup `nc\lzire la 56
0
C.
PIROMANIE, s. f. / pyromanie, s. f. / pyromania.
[Gr. pyr, pyros = foc; mania = nebunie.] Tendin] irepresibil\, imposibil de
dominat, de a provoca incendii.
PIRONIN|, s. f. / pyronine, s. f. / pyronin. Denumire generic pentru o serie de compu[i pe baz de xanten, utiliza]i `n histochimie `n
calitate de co-loran]i specifici ai ARN. V. [i pironinofil, pironinofilie.
PIRONINOFIL, adj. / pyroninophile, adj. / pyroni-nophilic. Despre orice celul care prezint *piro-ninofilie.
PIRONINOFILIE, s. f. / pyroninophilie, s. f. / pyro-ninophilia. Cre[terea afinit\]ii unei celule pentru coloran]i de tipul *pironinei. Ex.:
prin colora]ia Un-na-Pappenheim, cu metil-pironin de culoare verde, citoplasma se coloreaz `n ro[u `n cazul pre-zen]ei unor mari
cantit\]i de ARN, ceea ce pro-beaz o sintez activ de proteine.
PIROPLASMOZ|, s. f. / piroplasmose, s. f. / piro-plasmosis.
[Lat. pirum = par\; gr. plasma = o-biect modelat; -ozã.] Sin.:
babesioz (v.).
PIROZIS, s. n. / pyrosis, s. m. / pyrosis, heart-burn.
[Gr. pyrosis = arsur\, de la pyr, pyros = foc.] Senza]ie de arsur epigastric
transmis de-a lungul esofagului [i urmat de *regurgita]ii acide, caracteristice *refluxului gastroesofagian.
PIRUVAT KINAZ| / pyruvate kinase / pyruvate kinase. Enzim (fosfoenolpiruvat kinaz\re catalizeaz transferul unor grupi
fosfat de la fosfoenolpiruvat la ADP (adenozindifosfat), cu formarea consecutiv de ATP (adenozintrifosfat).
PIRUVICEMIE, s. f. / pyruvicémie, s. f. / pyruv-(a)emia. Prezen]a [i concentra]ia *acidului piruvic (produs de degradare `n
metabolismul glucidic) `n sânge. Concentra]ia normal variaz intre 1 [i 10 mg/l. P. cre[te patologic `n avitaminoza B
1.
PISIFORM, adj., s. n. / pisiforme, adj., s. m. / pisiform (bone), lentiform bone.
[Lat. pisum = maze; forma = form\.] 1) ~n form\
de bob de maze. 2)
Os p.: v. tab. anat. - oase. Var.: piziform.
PISTRUI, s. m. / tache de rousseur / freckle, sun spot.
[Sl. pistru = p at.] Sin. pop. pentru lentigo (v.).
PITIATIC, adj., s. m. sau f. / pithiatique, adj., s. m. ou f. / pithiatic.
[Gr. peithein = a convinge; iatos = care poate fi vindecat.] 1)
Despre tulburile vindecabile prin persuasiune. 2) Subiect afectat de *pitiatism.
PITIATISM, s. n. / pithiatisme, s. m. / pithiatism.
[Gr. peithein = a convinge; iatos = care poate fi vindecat; -ism.] Termen propus
de Babinski pentru desemnarea tulburilor care pot fi reproduse prin sugestie [i care dispar prin influen]a exclusiv a persuasiunii.
PITIC, s. m. / nain, s. m. / dwarf, nanus, pl. nani (lat.).
[Sl. pitiku = pitic.] Persoan de talie mic `n raport cu normalul. V. nanism.
PITIRIAZIS, s. n. / pityriasis, s. m. / pityriasis.
[Gr. pityron = tâ]e.] Denumire generic pentru un grup de dermatoze, cu etiologii
diferite, a cor caracteristic esen]ial este o descuamare epidermic discret\, furfuracee. V. `n continuare.
PITIRIAZIS CIRCINAT {I MARGINAL VI DAL / pityriasis circiné et marginé de Vidal / lichen simplex chronicus.
[Emile
Jean-Baptiste Vidal
, dermatolog francez, medic la Hôpitaux de Paris, 1825-1893 .] Sin.: boal Vidal (v.).
PITIRIAZIS ROZAT / pityriasis rosé de Gibert / pityriasis rosea. Sin.: boal Gibert (v.).
PITYRIASIS RUBRA / pityriasis rubra / pityriasis rubra. Sin.: eritrodermie (v.).
PITYRIASIS RUBRA PILARE / pityriasis rubra pilare / pityriasis rubra pilare. Sin.: impetigo herpetiform (v.).
PITYRIASIS VERSICOLOR / pityriasis versicolor / pityriasis versicolor. Sin.: boal Eichstedt (v.).
PITRESIN|, s. f. / pitressine, s. f. / pitressin. Sin.: vasopresin (v.).
PITUITAR, adj. / pituitaire, adj. / pituitary.
[Lat. pituita = secre]ie cu mucozit\]i (deoarece anticii credeau c secre]iile nazale
proveneau din aceast gland\, prin lama ciuruit a etmoidului)
.] Care apar]ine glandei pituitare (*hipofizei). Care se refer la
glanda respectiv\. Sin.: hipofizar.
PITUITAR|, s. f. / pituitaire, s. f. / pituitary.
[V. etimologia termenului pituitar.] 1) Sin. cu *hipofiz\, `ndeosebi `n engl. 2) Mucoasa
de `nveli[ a cavit\]ilor nazale, alc uit dintr-un epiteliu cilindric cu cili vibratili [i un *corion subiacent, care cuprinde o zon
olfactiv\, cu receptori senzoriali pentru miros.
PITUITARISM, s. n. / pituitarisme, s. m. / pituita-rism.
[V. etimologia termenului pituitar; -ism.] Disfunc]ie a glandei *hipofize
manifestat sub form de *hipopituitarism sau *hiperpituitarism.
PITUIT|, s. f. / pituite, s. f. / pituita, gastric ca-tarrh.
[Lat. pituita = secre]ie cu mucozit\]i.] Denumire pentru substan]ele lichide,
filante, apoase, patologice pe care pacien]ii cu gastrit le elimin fie prin expectora]ie, fie prin regurgitare, de obicei diminea]a
à
jeun
. P. rezult din hipersecre]ia salivar [i gastric\.
PIURIE, s. f. / pyurie, s. f. / pyuria.
[Gr. pyon = puroi; ouron = urin\.] Prezen] de puroi `n urin\, probând o infec]ie a c\ilor urinare
[i genitourinare.

601. 601
PIZIFORM. Var. pentru pisiform (v.).
pK / pK / pK. Parametru analog *pH-ului pentru caracterizarea unui echilibru chimic. Este definit ca fiind logaritmul cu semn
schimbat al constantei de echilibru. Cu cât valoarea pK-ului este mai apropiat de cea a pH-ului, cu atât solu]ia are o capacitate
mai mare de tamponare.
PLAC|, s. f. / plaque, s. f. / patch, plaque, plate.
[Fr. plaque, din olandez plaken = a cârpi, a petici.] 1) Cutie plat din sticl
pentru cultura microbilor. 2) Zon de ]esut, piele sau mucoas cu aspect anormal. 3)
P. de baz\, `n stomatologie, material
prefabricat, sub form de pl\ci care reproduc forma arcadelor dentare. 4)
P. de cear\, foi de cear utilizate `n manoperele
intermediare de confec]ionare a protezelor dentare. 5)
P. mucoase, leziuni sifilitice secundare. 6) P. de osteosintez\ (v.). 7) P.
protetic\
, baza protezelor dentare.
PLAC| DENTAR| / plaque dentaire / dental plaque. Depozit aderent la suprafa]a smal]ului dentar care stagneaz `n zonele de
reten]ie [i este compus din anumi]i constituen]i ai salivei, elemente microbiene ale florei saprofite [i resturi alimentare, `n special
hidrocarbonate. Eliminarea sa prin periaj contribuie la evitarea infec]iilor dentare [i a cariilor.
PLAC| ECUATORIAL| / plaque équatoriale / equatorial plate. Agregarea *cromozomilor `n for-m "de plac\" la ecuatorul nucleului
`n timpul *ca-riokinezei (`n metafaz). Sin.: coroan ecuatoria-l\.
PLAC| MOTORIE / plaque motrice / motor end plate, myoneural junction. Arie a *sarcolemei si-tuat dedesubtul regiunii sinaptice a
neuronului motor, `ntr-o *jonc]iune neuromuscular\.
PLAC| DE OSTEOSINTEZ| / plaque visséee / screwed plate. Dispozitiv pentru *osteosintez constând dintr-o plac metalic de
form variabil\, str\b ut de orificii [i care, aplicat `n focarul de fractur\, permite solidarizarea fragmentelor osoase. P. de o.
realizeaz astfel conten]ia fragmentelor respective [i reducerea fracturii.
PLACEBO / placebo / placebo.
[Lat. placere = a pl\cea; placebo = voi pl\cea.] M\sur terapeutic de eficien] nul sau slab [i
f un raport logic cu boala, care ac]ioneaz\, `ns\, printr-un mecanism psihologic sau psihofiziologic, cu condi]ia ca pacientul s
cread c prime[te un tratament activ. Se recurge la p. `n scop psihoterapeutic sau pentru evaluarea ac]iunii reale a unui
medicament, prin eliminarea factorului psihic. V. nocebo [i proba dublu orb.
PLACENTA ACCRETA / placenta accreta / placenta accreta.
[Lat. placenta = pl\cint\; accre-tus, de la accrescere = a cre[te, a
se mi
.] Ade-ren] patologic a *p. la uter. ~n perioada sarcinii poate fi o cauz de avort, iar dup na[tere, a unor hemoragii sau
complica]ii infec]ioase prin reten]ie placentar\. De aceea, p. a. impune uneori efectuarea *histerectomiei.
PLACENTA PRAEVIA / placenta praevia / placenta praevia.
[Lat. placenta = pl\cint\; praevius = care merge `nainte, de la prae
= `nainte,
via = drum, cale.] Denumire dat `n mod curent inser]iei vicioase a p. pe o suprafa] mai mult sau mai pu]in `ntins a
segmentului inferior al uterului. Poate determina accidente hemoragice grave `n ultimul trimestru de sarcin [i `n special `n timpul
travaliului. Variante: 1)
P. p. anatomica (lipsit de manifesti clinice `n timpul sarcinii [i al travaliului). 2) P. p. central\ (acoper
colul uterin). 3)
P. p. lateral\ (pân la orificiul intern al colului). 4) P. p. marginal\ (a cei margine inferioar se afl chiar la limita
orificiului intern al colului uterin). 5)
P. p. par]ial central\ (care acoper incomplet orificiul intern al colului uterin).
PLACENT|, s. f. / placenta, s. m. / placenta.
[Lat. placenta = pl\cint\.] Forma]iune anatomic care se dezvolt `n cursul sarcinii
[i are rolul de a permite schimburi nutritive `ntre organismul fetal [i cel al mamei [i rol endocrin. P. se dezvolt din membrana
extern a oului (corion) [i este format din dou p]i: una matern (caduce bazal\ r
*cordonul ombilical. P. secret hormoni *steroizi (estron\, progesteron) [i *gonadotrofine corionice sau coriale. La termen (9 luni),
p. cânte[te aproximativ 600 g, este format din *cotiledoane [i are aspectul unei mase cnoase.
PLACENT| ~NCARCERAT| / placenta inca rcéré / incarceratio placentae. *P. re]inut `n uter (la nivelul unui corn sau la fundul
uterului), par]ial dezlipit sau nedezlipit\. Re]inerea p. este consecin]a unei retrac]ii puternice, prin contrac]ie, a corpului uterin.
PLACENTOTERAPIE, s. f. / placentothérapie, s. f. / placentotherapy.
[Lat. placenta = pl\cint\; gr. therapeia = tratament, de la
therapeuein = a `ngriji.] Utilizarea terapeutic a unor extracte provenind din *placent\.
PLACHET|, s. f. / plaquette, s. f. / platelet.
[Fr. plaquette, din olandez plaken = a cârpi, a petici.] Sin.: trombocit (v.).
PLAG|, s. f. / plaie, s. f. / wound, sore, hurt.
[Lat. plaga = lovitur\, ran\.] *Solu]ie de continuitate tegumentar\, subtegumentar\,
mucoas sau la nivelul unui organ, cauzat de ac]iunea unui factor mecanic extern (traumatic sau chirurgical). Sunt descrise
numeroase tipuri de p.: 1)
P. aseptic\, neinfectat cu germeni patogeni. 2) P. aton\: f tendin] la cicatrizare. 3) P. contuz\ (v.).
4)
P. deschis\, care comunic direct cu atmosfera. 5) P. dilacerat\, v. dilacerare. 6) P. nepenetrant\, f\ traversarea pielii, dar cu
leziuni mai profunde. 7)
P. penetrant\ (v). 8) P. septic\, infectat cu germeni patogeni. 9) P. subcutanat\, cu afectarea pielii [i a
]esutului celular subcutanat. 10)
P. t\iat\, produs cu un instrument ascu]it. 11) P. transfixiant\, care traverseaz dintr-o parte `n
alta o regiune a corpului. *Cicatrizarea unei p. se produce `n dou moduri: *
per primam sau *per secundam.
PLAG| CONTUZ| / plaie contuse / bruised wound. P. cu margini neregulate [i cu zdrobirea ]esuturilor moi, produs prin lovire cu
sau de un corp contondent.
PLAG| PENETRANT| / plaie pénétrante / perfo-rating wound. P. produs de un agent vulnerant care a p runs `ntr-o cavitate
seroas\.
PLAGIOCEFALIE, s. f. / plagiocéphalie, s. f. / plagiocephaly.
[Gr. plagios = oblic; kephale = cap.] Form unilateral sau
asimetric de *cranio-stenoz coronal\.
PLAJ| DE LIZ| / plage de lyse / lysis plaque. Lacun format `ntr-o cultur de bacterii `n urma unei infec]ii litice provocate de un
bacteriofag.
PLANCTON, s. n. / plancton, s. m. / plancton.
[Gr. plankton, de la planktos = r \citor.] Totalitatea plantelor [i animalelor mici [i
microscopice care plutesc sau `noat la suprafa]a apelor marine sau lacustre [i au un grad redus de mobilitate.
PLANIFICARE FAMILIAL| / planification familiale / family planning. Ansamblul mijloacelor [i metodelor care permit ca numul [i
spa]ierea na[terilor `ntr-o familie s corespund cu voin]a ra]ional [i con[tient a pin]ilor.
PLAN{EU, s. n. / plancher, s. m. / floor, pavi-mentum (lat.).
[Lat. planca = scândur\.] Termen anatomic pentru unii pere]i
musculoconjunctivi care delimiteaz inferior o cavitate. Ex.: p. bucal, p. pelvin sau pelviperitoneal.
PLAN{EU PELVIN / plancher pelvien / diaphrag-ma pelvis. NA: diaphragma pelvis. Sin.: perineu (v.).
PLANTALGIE, s. f. / douleur de la plante / plan-talgia.
[Lat. planta = talp\; gr. algos = durere.] Durere la nivelul regiunii plantare.
PLANTAR, adj. / plantaire, adj. / plantar.
[Lat. plantaris = de picioare, de la planta = talp\.] Care apar]ine *plantei piciorului sau
se refer la aceast regiune anatomic\. V. [i plant\.
PLANT|, s. f. / plante (du pied) s. f. / planta pedis (1), plant (2). NA: planta, planta pedis, regio plantaris pedis (1).
[Lat. planta =
talp\
.] 1) Denumire pentru fa]a plantar a piciorului, adic pentru ansamblul de p]i moi situate dedesubtul scheletului [i
articula]iilor piciorului. P. prezint o concavitate fiziologic\. V. [i picior plat. 2) Organism vegetal pluricelular viu, fixat cu r\d\cina `n
p\mânt [i cu celelalte componente `n aer sau ap\.
PLANTOGRAM|, s. f. / plantogramme, s. m. / plantar print.
[Lat. planta = talp\; gr. gramma = `nscriere.] Amprenta plantei `n
pozi]ie ortostati-c\. Prin analiza p. se apreciaz\, pe lâng supra-fa]a regiunii plantare, [i distribuirea presiunilor de sprijin.
PLASMAFEREZ|, s. f. / plasmaphérèse, s. f. / plasmapheresis.
[Gr. plasma = obiect modelat; aphairesis = plecare, `ndeptare.]
Tehnic de recoltare a unor volume mari de sânge, cu reintroducerea `n organism a celulelor sanguine [i re]i-nerea plasmei. De
obicei, din plasm se izoleaz imunoglobinele.
PLASMALEM|, s. f. / plasmalemme, s. m. / plas-malemma.
[Gr. plasma = obiect modelat; lemma = `nveli[.] Sin.: membran
celular (v.).
PLASM|, s. f. / plasma, s. m. / plasma.
[Gr. plasma = obiect modelat (termen creat de medicul german Schultz `n 1836).] 1) Mediu
lichid `n care se g\sesc, `n suspensie, elementele figurate ale sângelui. P. include [i fibrinogen, spre deosebire de *serul sanguin

602. 602
[i se ob]ine ca supernatant, prin centrifugarea sângelui recoltat pe anticoagulant. P. este un lichid g\lbui (densitate 1,012-1,016,
pH 7,4) cu o compozi]ie extrem de complex\, con]inând un mare num de specii de ioni, substan]e organice [i anorganice, `n
tranzit de la sau spre ]esuturi. Volumul p. reprezint circa 4-5% din greutatea corporal sau 41 ml/kg corp, un adult de 70 kg având
o cantitate de plasm de aproximativ 3 500 ml. P. con]ine 90% ap [i 10% reziduu uscat, alc uit din: a)
Substan]e organice (9%)
cuprinzând `n cea mai mare parte proteine (8%) (*proteine plasmatice), restul reprezentând substan]e organice azotate neproteice
(*uree, *acid uric, *creatin\, *creatinin\, *amoniac, substan]e de metabolism intermediar, `n tranzit, adic *aminoacizi [i
*polipeptide) [i substan]e organice neazotate (produ[i metabolici ca: *lipide, *colesterol, *glucoz\, *acid lactic, *acid piruvic, *acid
oxalic, *corpi cetonici, *pigmen]i biliari, *urobilinogen etc.). b)
Substan]e anorganice (1%) reprezentate de cloruri, sulfa]i, fosfa]i de
Na, K, Ca, Mg, Fe, Cu etc., unele `n concentra]ii mari (Na), altele ca *oligoelemente, cele mai multe fiind disociate `n particule
`nccate electric (*cationi [i *anioni), concentra]ia plasmatic a electroli]ilor fiind de 310 mEq/l (suma anionilor fiind egal cu cea a
cationilor). V. [i tab. const. biologice. 2) ~n fizic\, a patra stare a materiei, constituit din particule libere `nccate electric (ioni
pozitivi [i electroni smul[i din atomi) fiind, `ns\, `n ansamblu neutr electric. Se apreciaz c peste 95% din materia Universului se
afl sub form de p.
PLASMID|, s. f. / plasmide, s. m. / plasmid.
[Gr. plasma = obiect modelat.] Fragment de ADN ex-tracromozomial (episomal)
circular, prezent `n bacterii, susceptibil de replicare autonom\. P. pot s poarte genele de rezisten] la antibiotice, transferabile prin
conjugare. Experimental, p. sunt utilizate ca vectori nucleotidici.
PLASMID| CONJUGATIV| / plasmide conjugatif / autotransferable plasmid. *P. care codeaz toate func]iile necesare transferului
s\u de la o celul bacterian la alta.
PLASMIN|, s. f. / plasmine, s. f. / plasmin.
[Gr. plasma = obiect modelat; -inã.] Sin.: fibrinolizin (v.).
PLASMINOGEN, s. m. / plasminogène, s. m. / plasminogen.
[Gr. plasma = obiect modelat; -inã; gennan = a produce.] Sin.:
profibrinolizin (v.).
PLASMOCIT, s. n. / plasmocyte, s. m. / plasma cell, plasmacyte.
[Gr. plasma = obiect modelat; kytos = celul\.] *Celul B care a
ajuns `n stadiul terminal de diferen]iere. P. prezint o citoplasm mai voluminoas\, cu un *reticul endoplasmic rugos foarte
caracteristic, [i este `n `ntregime consacrat producerii [i secre]iei de anticorpi. Coloniile de p. se g\sesc `n pulpa ro[ie a splinei, `n
zona nodular a ganglionilor [i `n num mic la nivelul proceselor inflamatorii.
PLASMOCITOM, s. n. / plasmocytome, s. m. / plasmacytoma.
[Gr. plasma = obiect modelat; kytos = celul\; -oma.] Tumor
benign sau malign rezultat din proliferarea *plasmocitelor [i caracterizat prin prezen]a de *paraproteine mono-clonale `n ser.
P. multiplu se nume[te *mielom multiplu. P. benign unic este de obicei localizat la nivelul cavit\]ilor nazale, faringe sau trahee.
PLASMOCITOZ|, s. f. / plasmocytose, s. f. / plasmocytosis.
[Gr. plasma = obiect modelat; kytos = celul\; -ozã.] 1) Prezen]a
*plasmocitelor `ntr-un ]esut sau `n sânge. 2) Prin extensie, cre[-terea numului de plasmocite `ntr-un ]esut.
PLASMODIUM / Plasmodium / Plasmodium.
[Gr. plasma = obiect modelat; eidos = form\.] Agentul etiologic al *malariei,
*hematozoar din clasa
Sporozoare, subordinul Haemosporina, ordinul Eucoccidiida, familia Plasmodidae. La om sunt specifice
patru specii:
P. falciparum (determin febra ter] malign), P. malariae (febra quart), P. ovale [i P. vivax (febra ter] benign).
PLASMOLIZ|, s. f. / plasmolyse, s. f. / plasmo-lysis.
[Gr. plasma = obiect modelat; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.]
Fenomenul de retrac]ie a citoplasmei la celulele vegetale, când acestea se afl `ntr-un mediu *hiperton, apa ie[ind din celul
datorit *osmozei.
PLASMORAGIE, s. f. / plasmorragie, s. f. / plas-morrhagia.
[Gr. plasma = obiect modelat; rheg-nynai = a ]â[ni, a izbucni.]
Trecerea plasmei din sânge `n ]esuturi, din cauza cre[terii patologice a permeabilit\]ii vasculare, `ndeosebi consecutiv *anoxiei.
PLASTIC, adj. / plastique, adj. / plastic.
[Lat. plasticus, gr. plastikos = care se poate modela, de la plastike = arta de a modela [i
plassein = a for-ma, a modela.] 1) Care serve[te pentru a forma, a repara o structur\. Ex.: opera]ie p. 2) Care se deformeaz f
s revin la forma anterioar deformii mecanice. 3) Despre o serie de materiale produse prin polimerizare sau condensare chimi-
c\, denumite
mase p. Uneori termenul este utilizat substantivat. 4) Care poate fi modelat u[or.
PLASTICITATE, s. f. / plasticité, s. f. / plasticity.
[Gr. plastike = arta de a modela, de la plassein = a forma, a modela.] 1)
Deformare remanent a u-nui corp dup `ncetarea ac]iunii unei for]e exterioare. 2) Capacitatea unui sistem de a r\mâne modificat
dup influen]e exterioare. Ex.: p. sistemului nervos, care se bazeaz pe existen]a circuitelor reglatoare, a conexiunilor inverse;
instinctele sunt mai rigide decât comportamentul inteligent. 3) Proprietatea ]esuturilor de a se forma sau reforma dup distrugere.
PLASTID|, s. f. / plaste, s. m. / plastid. Organit celular caracteristic celulei vegetale. P. asigur di-ferite func]ii, numul lor fiind
variabil la diverse specii. Asemenea *mitocondriilor, p. con]in ADN circular propriu care codific o serie de molecule particulare ale
organitelor. Cele mai cunoscute sunt cloroplastele (care con]in clorofil [i sunt implicate `n *fotosintez) [i cromoplastele (care con-
]in carotin\, xantofil [i se g\sesc `n flori [i fructe).
PLASTIE, s. f. / plastie, s. f. / plastic operation.
[Gr. plastike = arta de a modela, de la plassein = a forma, a modela.] Ini]ial simplu
sufix (f s\-[i fi pierdut aceast func]ie), termenul desemneaz orice interven]ie chirurgical al cei scop const `n restabilirea
morfologiei sau/[i a func]iei unui organ cu minimum de sechele. V. [i chirurgie - 4.
PLASTRON, s. n. / plastron, s. m. / hard region on palpation.
[Ital. piastrone = c\ma[ de zale lung\, de la piastra = armur
pentru spate
.] Termen pentru denumirea unei regiuni dure la palpare, utilizat `ndeosebi `n cazul p. apendicular, mas dur\, de
`ntindere variabil\, perceptibil prin palparea fosei iliace drepte.
PLATHELMINTHES / Plathelminthes / Plathel-minthes.
[Gr. platys = turtit; helmins, helmin-thos = vierme.] Clas de viermi
pla]i, cu simetrie bilateral\, cu corpul aplatizat [i alungit (de la câ]iva milimetri la câ]iva metri), acoperit de un epiteliu ciliat. Epiteliul
este prev\zut frecvent cu organe adezive (ventuze, cro[ete etc.) care, `mpreun cu mu[chii netezi, asigur fixarea [i locomo]ia.
Corpul
P. nu are cavit\]i, prezentând, totu[i, uneori, mici lacune. P. sunt `n majoritate hermafrodite [i tr\iesc libere `n apele marine
sau `n apele dulci, iar o parte sunt parazite, dintre care unele la om. Ele se `mpart `n [ase ordine, dintre care dou cuprind speciile
parazite pentru om: *
Trematoda (cu corpul plat nesegmentat) [i *Cestoda (cu corpul plat segmentat).
PLATIBAZIE, s. f. / platybasie, s. f. / platybasia.
[Gr. platys = turtit; basis = baz\.] Anomalie frecvent congenital\, rar dobândit\,
care const `n prezen]a unei baze craniene plate [i lgite, unghiul de deschidere format de lama bazilar occipital [i planul
etajului anterior al bazei craniului fiind mai mare de 130
0
.
PLATIPODIE, s. f. / platypodie, s. f. / platypodia.
[Gr. platys = turtit; pous, podos = picior.] Sin.: picior plat (v.).
PLATISPONDILIE, s. f. / platyspondylie, s. f. / platyspondylia, platyspondylisis.
[Gr. platys = turtit; lat. spondylus, gr.
spondylos = vertebr\.] Malforma]ie congenital caracterizat prin aplatizarea uneia sau a mai multor vertebre, la nivelul *corpului
vertebral. P. se observ `n unele *condrodisplazii [i `ndeosebi `n *boala Morquio. Termenul nu se utilizeaz `n cazul p. dobândite,
când de obicei se `ntrebuin]eaz expresia de tasare a corpilor vertebrali.
PLATOU STRIAT / plateau strié / striated border. Diferen]iere celular a polului apical al *enterocite-lor, alc uit din foarte
numeroase *microvilozit\]i (2 000-3 000 per celul\ [i paralele `ntre ele, crescând suprafa]a de schimb a
celulelor. V. [i bordur `n perie.
PLATYSMA, s. f. / platysma, s. f. / platysma.
[Gr. platysma = farfurie plat\, `ntins\.] Denumire cf. NA a mu[chiului *pielos al
gâtului. V. tab. anat. - mu[chi.
PL|MÂN, s. m. / poumon, s. m. / lung. NA: pulmo, pl. pulmones.
[Neogr. plemoni = pl\mân.] Fiecare din cele dou organe ale
aparatului respirator care asigur schimburile de oxigen [i bioxid de carbon cu atmosfera, la nivelul p. sângele venos
transformându-se `n sânge arterial. P. au o form semiconic [i un ax vertical: fa]a intern\, relativ plat se afl c re organele
mediastinale, cea extern\, convex\, fiind situat la suprafa]a intern a toracelui, iar fa]a inferioar acoper convexitatea
diafragmului. P. pot fi compara]i cu un arbore, al cor trunchi (*traheea) se divizeaz `n dou ramuri principale (*bronhiile), care la

603. 603
rândul lor se divid prin dicotomii succesive, cu diminuarea progresiv a calibrului, pân la bronhiolele terminale care ajung la
*alveolele pulmonare, unde se efectueaz schimburile respiratorii.
P. drept este divizat `n trei lobi prin marea [i mica scizur\ inter-
lobar\. Lobul superior con]ine trei segmente: apical, apicodorsal [i apicoventral. Lobul median cuprinde un segment medial [i un
segment lateral. Lobul inferior con]ine cinci segmente: superior sau Fowler, paracardiac, ventrobazal, laterobazal [i terminobazal.
P. stâng nu con]ine decât doi lobi: lobul superior, cu cinci segmente (apical, dorsal, ventral [i dou segmente ale lingulei - cranial [i
caudal); lobul inferior este identic cu cel drept. Fiecare p. este `nconjurat de o seroas\, *pleura, ventilat de bronhii [i irigat printr-un
dublu flux sanguin: vasele bron[ice, din marea circula]ie, [i vasele pulmonare. Ansamblul vaselor, limfaticelor [i nervilor, ca [i
bronhia su[ a fiecui p. se grupeaz `ntr-un pedicul pulmonar care p runde `n p. prin hilul pulmonar, situat la nivelul fe]ei interne
a fiecui p. Sin.: pulmon.
PL|MÂN CARDIAC / poumon cardiaque / cardiac lung. Denumire dat complica]iilor pleuropul-monare ale bolilor cardiace,
`ndeosebi `n cazul afectii inimii stângi, care antreneaz staz circu-latorie la nivelul pl\mânilor. P. c. este un pulmon de staz\. V.
edem pulmonar.
PL|MÂN EVANESCENT / poumon évane scent / vanishing lung. Sin.: distrofie pulmonar progresiv (v.).
PL|MÂN DE O}EL / poumon d'acier / iron lung. Denumire popular pentru un sistem electromecanic clasic `n care se plaseaz
corpul bolnavului pentru `ntre]inerea artificial a respira]iei sale. ~n interior se produce un vid relativ, urmat de revenirea la
presiunea normal\, dup un ritm apropiat celui respirator, fapt care produce o expansiune apoi o compresiune a cu[tii toracice.
Sin.: respirator Drinker.
PL|MÂN DE {OC / poumon de choc / shock lung. Insuficien] respiratorie acut care survine `n evolu]ia *[ocului hipovolemic, `n
general de na-tur infec]ioas\. Se caracterizeaz prin *polipnee, *anxietate, agita]ie [i cianoz care nu se amelio-reaz decât prin
oxigenoterapie. Evolu]ia depinde de starea de [oc [i este frecvent letal\, mai rar se produce o insuficien] respiratorie progresiv
generat de dezvoltarea rapid a unei fibroze inter-sti]iale [i alveolare, cu tromboze capilare [i apa-ri]ia de membrane hialine la
nivelul alveolelor.
PLEGIE, s. f. / plégie, s. f. / paralysis.
[Gr. plege = lovitur\.] Sin. nerecomandat pentru paralizie complet (v. paralizie).
PLEIOCITOZ|, s. f. / pléiocytose, s. f. / pleiocy-tosis.
[Gr. pleion = mai numeros; kyton = celul\; -ozã.] Prezen]a unui num mai
mare de celule decât `n mod normal, cu referire mai ales la pre-zen]a leucocitelor sau limfocitelor. Ini]ial, termenul a fost aplicat
pentru limfocitoza observat `n LCR `n cursul sifilisului sistemului nervos central.
PLEIOTROPIE, s. f. / pléiotropie, s. f. / pleiotro-py.
[Gr. pleion = mai numeros; trope = `ntoarcere, de la trepein = a `ntoarce.]
Fenomen genetic prin care o singur gen controleaz realizarea mai multor caractere ereditare.
PLEOAP|, s. f. / paupière, s. f. / eyelid, lid. NA: palpebra.
[Bulg. pohlupka = pleoap\.] Fiecare din cele dou structuri cutaneo-
musculo-membra-nare care acoper [i protejeaz partea anterioar a globilor oculari. Pentru fiecare ochi exist o
p. superioar\ [i o
p. inferioar\, unite printr-o comisur lateral [i una medial\. Fiecare p. este alc uit dintr-un tars, acoperit de *conjunctiv la nivelul
p]ii sale profunde, `n contact cu globul ocular. Pe marginea liber a p. sunt implantate genele.
PLEOMORFISM, s. m. / pléomorphisme, s. m. / pleomorphism.
[Gr. pleion = mai numeros; mor-phe = form\; -ism.] Sin.:
polimorfism (v.).
PLEONOSTEOZ|, s. f. / pléonostéose, s. f. / pleonosteosis.
[Gr. pleion = mai numeros; os-teon = os; -ozã.] Formare abundent
[i prematur a ]esutului osos. Ex.: p. familial Léri, sin.: boal Fairbank (v.).
PLEOPTIC|, s. f. / pléoptique, s. f. / pleoptics.
[Gr. pleion = mai numeros; lat. optica, gr. optike = [tiin]a vederii, din gr. optikos
= referitor la vedere, de la
optesthai = a vedea.] Ansamblu de exerci]ii vizuale destinate corectii *ambliopiei func]ionale.
PLETISMOGRAFIE, s. f. / pléthysmographie, s. f. / plethysmography.
[Gr. plethysmos = cre[tere; graphein = a scrie.]
~nregistrarea varia]iei volumului unui organ [i `nregistrarea modificilor ce se produc `n timp din cauza varia]iei circula]iei sângelui.
Se efectueaz cel mai frecvent la nivelul mâinii `ntregi sau al unui deget.
PLETOR|, s. f. / pléthore, s. f. / plethora.
[Gr. plethore = saturare, plenitudine, de la plethein = a fi plin.] Termen care tinde s
devin desuet, semnificând supra`nccarea cu sânge sau cu alte lichide biologice a organismului `ntreg sau a unei p]i a
acestuia. Actualmente, acest termen este utilizat `ndeosebi cu sensul de *obezitate.
PLETORIC, adj. / pléthorique, adj. / plethoric.
[Gr. plethein = a fi plin.] Care se refer la ple-tor\, care are caracterele sale.
Despre o persoa-n care prezint *pletor\, `n general la nivelul fe-]ei.
PLEURAL, adj. / pleural, -ale, -aux, adj. / pleural.
[Gr. pleura = coast\, latur\.] Referitor la pleur\, apar]inând pleurei.
PLEURALGIE, s. f. / pleuralgie, s. f. / pleuralgia.
[Gr. pleura = coast\, latur\; algos = durere.] Durere toracic de origine pleural\.
PLEUR|, s. f. / plèvre, s. f. / pleura. NA: pleura.
[Gr. pleura = coast\, latur\.] Membran seroas care `nconjoar pl\mânul. Este
alc uit dintr-o foi] visceral -
p. pulmonar\, situat la suprafa]a pl\mânului - [i o foi] parietal - p. parietal\, care se r\sfrânge la
nivelul *hilului pulmonar [i delimi-teaz o cavitate virtual\, denumit cavitatea pleural\. Cavitatea pleural dreapt este separat de
cea stâng prin mediastin. La nivelul p. parietale se delimiteaz mai multe por]iuni:
p. costal\, care c\ptu[e[te peretele osos al
cavit\]ii toracice;
p. diafragmatic\, situat la nivelul suprafe]ei superi-oare a diafragmului; p. mediastinal\, care acoper laturile
mediastinului.
PLEURECTOMIE, s. f. / pleurectomie, s. f. / pleu-rectomy.
[Gr. pleura = coast\, latur\; ektome = excizie.] Excizia unei p]i a
*pleurei.
PLEUREZIE, s. f. / pleurésie, s. f. / pleurisy.
[Lat. pleurisis, gr. pleuritis, de la gr. pleura = coast\, latur\.] Inflama]ie acut sau
cronic a *pleurei, determinat cel mai adesea de o infec]ie, provenind de la pl\mân sau din cu[ca toracic\, [i `nso]it de un lichid
(de regul *exsudat) localizat `n spa]iul, de obicei virtual, situat `ntre pleura visceral [i pleura parietal\. ~n general, boala evoluea-
z `n dou stadii, ini]ial uscat, urmat de stadiul `n care apare un exsudat abundent. Revsatul poate fi serofibrinos, purulent,
hemoragic. Exist multiple clasifici ale p. Forme mai importante (`n func]ie de localizare, etiologie [i de caracteristicile
epan[amentului): 1)
P. apical\, localizat la nivelul lobilor superiori pulmonari. 2) P. chiliform\, cu lichid con]inând sub 3 g/l lipide,
trigliceridele fiind absente. 3)
P. chiloas\, cu epan[ament pleural con]inând peste 5 g/l lipide. 4) P. cu colesterol, revsat g\lbui,
cremos, bogat `n colesterol. 5)
P. diafragmatic\, situat la nivelul pleurei diafragmatice. 6) P. dubl\, `n ambele hemitorace. 7) P. cu
eozinofile
, `n care lichidul con]ine peste 10% eozinofile. 8) P. gangrenoas\, `n care predomin fenomenele de supura]ie putrid [i
necrozant\. 9)
P. hemoragic\, cu lichid hemoragic. 10) P. `nchistat\, cu exsudat separat prin aderen]e pleurale. 11) P.
mediastinal\
, de origine tuberculoas\, frecvent la copii. 12) P. neoplazic\, adesea hemoragic\, `nso]e[te un cancer pulmonar. 13)
P. parapneumonic\, secundar unei pneumopatii. 14) P. reumatic\, cu revsat redus. 15) P. serofibrinoas\, `n special `n infec]ia
cu bacil Koch, desemneaz `n practic p. cu lichid clar de tip exsudat. V. [i pleurit\.
PLEUREZIE INTERLOBAR| / pleurésie interlo-baire / interlobular pleurisy. Sin.: scizurit (v.).
PLEUREZIE PURULENT| / pleurésie purulente / purulent pleurisy. Sin.: piotorax (v.).
PLEURIT|, s. f. / pleurite, s. f. / pleuritis.
[Gr. pleura = coast\, latur\; -itã.] *Pleurezie. Uneori termenul este utilizat pentru
denumirea unei pleurezii uscate, adic f exsudat. V. [i pleurezie.
PLEUROCENTEZ|, s. f. / pleurocentèse, s. f. / pleurocentesis.
[Gr. pleura = coast\, latur\; kentesis = `n]ep ur\.] Punc]ia
transtoracic a pleurei practicat `n general pentru explorarea sau evacuarea unui revsat, de obicei la nivelul liniei axilare
posterioare, `n spa]iile intercostale VII-VII.
PLEURODEZ|, s. f. / pleurodèse, s. f. / pleurodesis.
[Gr. pleura = coast\, latur\; desis = legare.] Producerea de adeziuni `ntre
pleura parietal [i pleura visceral\.
PLEURODINIE, s. f. / pleurodynie, s. f. / pleuro-dynia.
[Gr. pleura = coast\, latur\; odyne = durere.] Durere intercostal\ `n
leg ur cu un proces inflamator reumatismal.
|Â|Â

604. 604
PLEURODINIE EPIDEMIC| / pleurodynie conta-gieuse / epidemic pleurodynia. Sin.: boal din Bornholm (v.).
PLEUROLIZ|, s. f. / pleurolyse, s. f. / pleuroly-sis.
[Gr. pleura = coast\, latur\; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.]
Eliberarea [i sec]iunea bridelor sau aderen]elor formate `ntre cele dou foi]e (parietal [i pulmonar\ efectua
prin toracotomie sau pe cale pleuroscopic\.
PLEUROPERICARDIC, adj. / pleuropéricardique, adj. / pleuropericardial.
[Gr. pleura = coast\, latur\; peri = `n jurul; kardia =
inim\
.] Care apar]ine atât pleurei, cât [i pericardului.
PLEUROPERITONEAL, adj. / pleuropéritonéal, -ale, -aux, adj. / pleuroperitoneal.
[Gr. pleura = coast\, latur\; lat. medical
peritonaeum, din gr. peritonaion = care se `ntinde `n jurul, de la peri = `n jurul, teinein = a se `ntinde.] Care apar]ine pleurei
[i peritoneului, sau comunic cu cele dou cavit\]i, pleural [i peritoneal\, ca `n cazul fistulei p.
PLEUROPNEUMONIE, s. f. / pleuropneumonie, s. f. / pleuropneumonia.
[Gr. pleura = coast\, latur\; pneumonia, de la
pneumon, -onos = pl\-mân.] Pneumonie asociat cu inflama]ia pleurei, cu revsat pleural.
PLEUROSCOPIE, s. f. / pleuroscopie, s. f. / pleu-roscopy.
[Gr. pleura = coast\, latur\; skopia = examinare, de la skopein = a
vedea, a examina
.] Tehnic endoscopic de examinare pe cale trans-toracic a marii cavit\]i pleurale, care este `n pre-alabil
destins printr-un *pneumotorax artificial. Sin.: toracoscopie.
PLEUROSTOTONUS, s. n. / pleurosthotonos, pleurothotonos, s. m. / pleurothotonos.
[Gr. pleurothen = din lateral; tonos =
tensiune
.] *Ati-tudine de `ncovoiere a corpului lateral, `n arc de cerc, determinat de contractura mu[chilor unei jum \]i a corpului.
P. se poate observa la bolnavii de tetanos. V. [i emprostotonus, opistotonus.
PLEUROTOMIE, s. f. / pleurotomie, s. f. / pleuro-tomy.
[Gr. pleura = coast\, latur\; tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a
t\ia
.] Deschiderea chirurgical a pleurei parietale `n urm oarele scopuri: drenajul unui epan[ament existent `n cavitatea pleural\,
cur\]area unei cavit\]i sau pungi pleurale patologice, biopsia unui fragment de pleur sau investigarea pl\mânului subiacent,
inclusiv prin punc]ie biopsic\.
PLEX, s. n. / plexus, s. m. / plexus. NA: plexus, pl. plexus sau plexuses.
[Lat. plexus = `mpletit, de la plectere = a `mpleti.]
Termen anatomic care define[te o re]ea de nervi sau de vase, constituit prin numeroase anastomoze. Ex. de p. mai importante:
1)
P. venoase intracraniene. 2) P. limfatice: aortice, axilare, mamare. 3) P. nervoase: brahial, cardiac (re]ea de nervi de la baza
inimii), carotidian, coccigian, coronarian, dentare, faringiene, gastrice, hipogastrice, mezenterice, pancreatice, rectale, renale,
vaginal, vertebral etc.
PLEX BRAHIAL / plexus brachial / brachial plexus. NA: plexus brachialis. P. nervos format prin anastomoza ramurilor anterioare ale
ultimilor patru nervi cervicali [i a primului nerv dorsal, asigurând totalitatea inerva]iei membrului superior.
PLEX CARDIAC / plexus cardiaque / cardiac plexus. NA: plexus cardiacus. P. nervos vegetativ format prin anastomoza nervilor
cardiaci ai simpaticului [i pneumogastricului, structurat `n dou por]iuni, anterioar sau arterial [i posterioar sau venoas\, `n jurul
marilor trunchiuri vasculare de la baza inimii.
PLEX CAROTIDIAN / plexus carotidien / emissary veins of foramen ovale. NA: plexus venosus caroticus internus. P. venos care
`nconjoar por]iunea intrapetroas a arterei carotide interne, f\când s comunice *sinusul cavernos [i vena jugular intern\.
PLEX CELIAC / plexus coeliaque / c(o)eliac ple-xus. NA: plexus celiacus. Denumirea celui mai important *plex nervos abdominal,
neurovegetativ. Este format din ganglionii celiaci, aortico-renali [i mezenterici superficiali, la care ajung nervii pneumogastrici,
inerva]ia viscerelor abdominale, nervul mic [i mare splanhnic. Sin.: plex solar.
PLEX COROID / plexus choroïde / choroid ple-xus. NA: plexus choroideus. Forma]iune alc u-it din numeroase vilozit\]i centrate
pe o ans capilar situat `n ]esutul conjunctiv [i acoperite de epiteliul ependimar. Se disting: 1)
P. c. inferioare, situate pe fa]a
dorsal a membranei tectoria a *ventriculului cerebral IV. 2)
P. c. superioare, situate la nivelul plan[eului ventriculului III [i care se
continu prin orificiile Monro cu p. c. din ventriculii laterali. P. c. li se atribuie formarea LCR.
PLEX CORONAR STOMAHIC / plexus cor onaire stomachique / gastric plexus. NA: plexus gastrici. Sin.: plex gastric (v.).
PLEX ENTERIC / plexus entérique / enteric plexus. NA: plexus entericus. P. format din fibre nervoase vegetative, prezent `n pere]ii
tubului digestiv, format din *p. submucos, *p. mienteric [i *p. subseros. Con]ine fibre viscerale aferente, fibre simpatice
postganglionare, fibre parasimpatice pre- [i postganglionare, precum [i corpul celular al neuronilor parasimpatici postganglionari.
PLEX GASTRIC / plexus coronaire stomachique / gastric plexus. NA: plexus gastrici. P. nervos vegetativ format din ramurile
eferente ale *p. celiac, dispus `n jurul arterei coronare stomahice [i anastomozat cu cei doi nervi pneumogastrici.
PLEX HEPATIC / plexus hépatique / hepatic plexus. P. nervos vegetativ format din ramuri eferente ale *p. solar, dispuse `n jurul
arterei hepatice [i anastomozate cu ramura hepatic a nervului pneumogastric stâng.
PLEX HIPOGASTRIC / plexus hypogastrique / hypogastric plexus. NA: plexus hypogastricus. P. nervos vegetativ care realizeaz
inerva]ia vezicii urinare, a rectului [i a organelor genitale. Ramurile aferente din care este constituit provin din splanhnicul pelvin,
din cei de-al doilea [i al treilea ganglioni simpatici sacra]i, din fibre nervoase ale *p. ru[inos, din nervii erectori. P. h. d numeroase
ramuri eferente pentru p. secundare: hemoroidal mediu sau rectal, ureteral, vezical, veziculodeferen]ial (sau uterin), prostatic (sau
vaginal) [i cavernos.
PLEX HIPOGASTRIC INFERIOR / plexus hypogastrique inférior / pelvic plexus. NA: plexus hypogastricus inferior, plexus pelvinus.
Partea perineopelvin a *p. hipogastric, care prime[te nervii erectori [i determin\ inerva]ia regiunii inferioare a vezicii urinare, a
rectului, a organelor erectile.
PLEX HIPOGASTRIC SUPERIOR / plexus hypogastri que supérieur / superior hypogastric plexus. NA: plexus hypogastricus
superior. Por]iunea intern\, pelvin\, a *p. hipogastric, care are drept aferen]e splanhnicul pelvin [i se distribuie organelor genitale
interne [i vezicii urinare.
PLEX INTERMEZENTERIC / plexus intermésentérique / intermesenteric plexus. NA: plexus intermesentericus. P. nervos vegetativ
format din ramurile eferente ale *p. solar, dispus anterior aortei, `ntre originea arterelor mezenterice superioar [i inferioar\.
PLEX LATERO-UTERIN / plexus latéro-utérin / uterovaginal plexus. NA: plexus uterovaginalis. P. nervos vegetativ `n rela]ie cu *p.
hipogastric [i dispus `n jurul arterei uterine.
PLEX LOMBAR / plexus lombaire / lumbar plexus. NA: plexus lumbalis. P. nervos format din anastomoza ramurilor anterioare ale
primilor patru nervi lombari. P. l. are [ase ramuri eferente: nervii mare [i mic abdominogenital, femurocutanat, genitocrural, crural
[i obturator.
PLEX MEISSNER / plexus de Meissner / Meissner’s plexus. [Georg Meissner, anatomist [i fiziolog german, profesor la Basel,
apoi la Freiburg [i Göttingen, 1829-1905
.] Sin.: plex submucos (v.).
PLEX MIENTERIC AUERBACH / plexus d'Aue r-bach, plexus myentérique / plexus myenteri-cus. NA: plexus myentericus.
[Leopold Auerbach, fiziolog german, profesor la Breslau (`n prezent Wroclaw, Polonia), 1828-1897 .] Re]ea format din fibre
nervoase amielinice [i din neuroni postganglionari, situat `ntre straturile tunicii musculare a esofagului, colonului [i intestinului.
Este conectat cu p. subseros [i submucos, diviziuni ale *p. enteric.
PLEX NERVOS / plexus nerveux / nerve plexus. NA: plexus nervosus. P. format din `ncruci[area mai multor fibre nervoase.
PLEX PAMPINIFORM / plexus pampiniforme / pampiniform plexus. NA: plexus pampiniformis. P. venos format prin anastomoza
ramurilor de origine ale venelor ovariene sau spermatice.
PLEX RU{INOS / plexus honteux / pudendal plexus. NA: plexus pudendus. P. nervos format din ramura anterioar a celui de-al IV-
lea nerv sacrat [i din dou ramuri ale nervilor sacra]i II [i III. Din acest p. rezult ramuri viscerale colaterale, nervul ridic or al
anusului, nervul anal, un ram al nervului perforant cutanat [i, `n final, nervul ru[inos intern.

605. 605
PLEX SACRAT / plexus sacré / sacral plexus. NA: plexus sacralis. P. format prin anastomozarea ramurilor anterioare ale primilor
trei nervi sacra]i [i a trunchiului nervos lombosacrat, din care rezult numeroase ramuri motorii ale mu[chilor fesieri [i care se
termin cu nervul mare sciatic. P. s. se anastomozeaz cu *p. lombar [i cu *p. ru[inos.
PLEX SOLAR / plexus solaire / solar plexus. NA: plexus celiacus. Sin.: plex celiac (v.).
PLEX SUBMUCOS / plexus sous -muqueux / submucosal plexus. NA: plexus submucosus. Por]iunea *p. enteric situat `n
*submucoas\. Sin.: plex Meissner.
PLEX SUBSEROS / plexus sous-séreux / subserosal plexus. NA: plexus subserosus. Parte a *p. enteric situat pe fa]a profund a
*seroasei.
PLEXURI EXTRARAHIDIENE / plexus extrarachidiens / vertebral plexus (anterior and posterior). NA: plexus venosi vertebrales. P.
venoase dispuse pe fe]ele laterale ale vertebrelor (p. anterioare) sau `n [an]urile vertebrale (p. posterioare).
PLEXALGIE, s. f. / plexalgie, s. f. / plexalgia.
[Lat. plexus = `mpletit, de la plectere = a `mpleti; gr. algos = durere.] *Nevralgie
determinat de a-fectarea unui *plex nervos.
PLEXIT|, s. f. / plexite, s. f. / plexitis.
[Lat. plexus = `mpletit, de la plectere = a `mpleti; -itã.] Leziune de natur inflamatorie a
unui *plex nervos.
PLEZIHORMON, s. m. / plésihormone, s. f. / plesihormone.
[Gr. plesios = vecin; hormon = excitat, de la hormaein = a
`ndemna, a excita
.] Termen desuet care desemneaz un hormon a cui ac]iune se manifest `n vecin atea organului care l-a
secretat.
PLEZIOMORFISM, s. n. / plésiomorphisme, s. m. / plesiomorphism.
[Gr. plesios = vecin; morphe = form\; -ism.] Similaritate `n
ceea ce prive[te forma.
PLICATUR|, s. f. / plicature, s. f. / plication.
[Lat. plicatura = `mp urire, de la plica = cut\, `ndoitur\.] Crearea pe cale
chirurgical a unui pliu la nivelul unui organ, de obicei cavitar, `ndeosebi pentru reducerea dimensiunii acestuia, dar [i pentru
modificarea pozi]iei [i a formei. V. [i gastroplicaturare.
PLIC|, s. f. / pli, s. m. / fold. NA: plica, pl. plicae.
[Lat. plica = cut\, `ndoitur\.] Plicaturare sau dublare a unei forma]iuni
anatomice. Ex.: p. duode-no-jejunal\, plicele mucoasei gastrice, p. ileo-ce-cal\, dar [i p. cotului.
PLOMBAJ, s. n. / plombage, s. m. / plombage.
[Fr. plombage, din lat. plumbum = plumb.] Umplerea unei cavit\]i patologice
care nu se poate astupa spontan (`ndeosebi la nivelul unui dinte sau al unui os) sau a unei cavit\]i artificiale ai cei pere]i trebuie
men]inu]i depta]i (*apicoliz\ e solide, nealterabile. Se prefer materiale care exercit [i o ac]iune de refacere a
]esuturilor absente.
PLOMB|, s. f. / obturation d’un dent / fill.
[Fr. plomber = a plomba, din lat. plumbum = plumb.] Sin. pop. pentru obtura]ie
dentar (v.).
PLUMB, s. n. / plomb, s. m. / lead, plumbum (lat.).
[Lat. plumbum = plumb.] Metal de culoare bleu-gri, de consisten] moale, care
se g\se[te `n natur sub form de oxid, sare, sulfid. Este elementul cu numul atomic 82, mas atomic 207,21, simbol Pb.
Prezint toxicitate pentru organismul uman (prin igestia sau inhalarea vaporilor), determinând intoxica]ii acute sau cronice,
frecvent cu caracter profesional (v. saturnism). Mecanismul patogenic implic efecte multiple la nivel enzimatic. Poate fi utilizat `n
unele preparate farmaceutice topice externe cu ac]iune revulsiv\. P. exist `n cantit\]i mici `n mod fiziologic `n organism. V. [i tab.
const. biochim.
PLURICELULAR, adj. / pluricellulaire, adj. / multicellular.
[Lat. plus, pluris = mai mult; cellula = c\mu]\, dim. de la cella =
c\mar\
.] 1) Care este alc uit din mai multe celule. 2) Care con]ine mai multe cavit\]i mici.
PLURIDISCIPLINARITATE, s. f. / pluridisciplina-rité, s. f. / pluridisciplinarity, multidisciplinari-ty.
[Lat. plus, pluris = mai mult;
disciplina = `nv\] ur\, educa]ie, de la discipulus = elev, discipol.] Studierea unui obiect dintr-una [i aceea[i disciplin prin
intermediul mai multor discipline deodat\. V. [i interdisciplinaritate.
PLURIGANGLIONAR, adj. / pluriganglionnaire, adj. / pluriganglionic.
[Lat. plus, pluris = mai mult; lat., gr. ganglion = mic
tumefac]ie
.] Sin.: poliganglionar (v.).
PLURIGLANDULAR, adj. / pluriglandulaire, adj. / pluriglandular.
[Lat. plus, pluris = mai mult; glandula = gland\, dim. de la
glans, -ndis = ghin-d\.] 1) Care apar]ine sau este derivat din mai multe glande. 2) Care afecteaz mai multe glande. Sin.:
poliglandular.
PLURILOCULAR, adj. / pluriloculaire, adj. / pluri-locular.
[Lat. plus, pluris = mai mult; loculus, dim. de la locus = loc.] Sin.:
multilocular (v.).
PNEUMALERGEN, s. m. / pneumallergène, s. m. / inhalant allergen.
[Gr. pneuma, -atos = aer, respira]ie; allos = altul; ergon =
lucru, ac]iune, de la
ergein = a lucra; gennan = a produce.] *Alergen care p runde `n organism prin inhala]ie, declan[ând
manifesti `ndeosebi la nivelul aparatului respirator. Cel mai comun p. este *polenul, la care se adaug fungi, particule de fum,
aerosoli ai diferitelor dezodorizante, parfumuri etc.
PNEUMARTROGRAFIE, s. f. / pneumarthrogra-phie, s. f. / pneumarthrography.
[Gr. pneuma, -atos = aer, respira]ie; arthron =
articula]ie;
gra-phein = a scrie.] Artrografie gazoas (v. artrografie).
PNEUMARTROZ|, s. f. / pneumarthrose, s. f. / pneumarthrosis.
[Gr. pneuma, -atos = aer, respira]ie; arthron = articula]ie;
-ozã.] Prezen]a unui gaz `ntr-o cavitate articular\.
PNEUMATIC, adj. / pneumatique, adj. / pneumatic.
[Gr. pneuma, -atos = aer, respira]ie.] 1) Care se refer la un gaz, `ndeosebi la
aer. 2) Despre o cavitate care con]ine aer sau alt gaz. 3) Care func]ioneaz cu aer comprimat. Care comprim aerul sau `l
evacueaz dup comprimare.
PNEUMATIZARE, s. f. / pneumatisation, s. f. / pneumatization.
[Gr. pneuma, -atos = aer, respira]ie.] Formarea unei cavit\]i
aeriene `ntr-un ]esut sau organ. P. poate fi normal (ex.: la nivelul oaselor craniului [i ale fe]ei) sau patologic (ex.: pseudotumori
chistice).
PNEUMATOCEL, s. n. / pneumatocèle, s. f. / pneumatocele.
[Gr. pneuma, -atos = aer, respira]ie; kele = hernie, tumor\.] 1)
Protruzie a ]esutului pulmonar sub forma unei hernii, din cauza unei fisuri congenitale a toracelui. 2) Tumor sau forma]iune
sacular cu con]inut gazos. 3) Forma]iune cavitar aeric pulmonar secundar unei pneumonii (de regul stafilococic\ e
variabilitate, de la o zi la alta, la examenul radiologic.
PNEUMATOCEL INTRACRANIAN / pneumatocèle in tracrânien / intracranial pneumatocele. Sin.: pneumoencefalocel (v.).
PNEUMATOZ|, s. f. / pneumatose, s. f. / pneu-matosis.
[Gr. pneuma, -atos = aer, respira]ie; -ozã.] 1) Termen vechi, desemnând
prezen]a aerului sau a altor gaze `n ]esuturi sau organe, care `n mod normal nu le con]in. 2) Pseudotumori chistice pline cu gaze.
Ex.: p. intestinal\.
PNEUMATURIE, s. f. / pneumaturie, s. f. / pneu-maturia.
[Gr. pneuma, -atos = aer, respira]ie; ou-ron = urin\.] Emisie de gaze
prin urin\.
PNEUMECTOMIE, s. f. / pneumectomie, s. f. / pneumonectomy.
[Gr. pneumon, -onos = pl\-mân; ektome = excizie.] Sin.:
pneumonectomie (v.).
PNEUMOCENTEZ|, s. f. / pneumocentèse, s. f. / pneumonocentesis, pneumocentesis.
[Gr. pneumon, -onos = pl\mân;
kentesis = `n]ep ur\.] Punc]ia chirurgical a pl\mânului, de obicei pentru evacuarea con]inutului unei cavit\]i pulmonare.
PNEUMOCISTOZ|, s. f. / pneumocystose, s. f. / pneumocystosis.
[Gr. pneumon, -onos = pl\-mân; kystis = sac, vezic\; -ozã.]
Infec]ie pulmonar intersti]ial oportunist determinat de *
Pneumocystis carinii.
PNEUMOCIT, s. n. / pneumocyte, s. m. / pneu-mocyte.
[Gr. pneumon, -onos = pl\mân; kytos = celul\.] Celul care alc uie[te
epiteliul de `nveli[ al alveolelor pulmonare. Se disting: 1)
P. de tipul I, sau membranoase, care formeaz cea mai mare parte a

606. 606
`nveli[ului alveolar. 2) P. de tipul II sau granuloase, grupate câte 6-7 `n unghiurile alveolare, sunt bogate `n organite [i `n fibre
mielinice [i secret *surfactantul.
PNEUMOCOC, s. m. / pneumocoque, s. m. / pneumococcus.
[Gr. pneumon, -onos = pl\mân; kokkos = boab\.] Sin.:
Streptococcus pneumo-niae (v.). V. [i Diplococcus.
PNEUMOCOCCEMIE, s. f. / pneumococcé mie, s. f. / pneumococc(a)emia.
[Gr. pneumon, -onos = pl\mân; kokkos = boab\;
haima, -atos = sânge.] *Septicemie provocat de *pneumococ sau doar prezen]a pneumococilor `n sânge.
PNEUMOCOCIE, s. f. / pneumococcie, s. f. / pneumococcosis.
[Gr. pneumon, -onos = pl\mân; kokkos = boab\.] Infec]ie
provocat de *pneumococi.
PNEUMOCONIOZ|, s. f. / pneumoconiose, s. f. / pneumoconiosis.
[Gr. pneumon, -onos = pl\-mân; konis = praf; -ozã.]
Ansamblul alterilor bronhopulmonare determinate de inhalarea masiv [i repetat a pulberilor minerale sau organice, ca o
consecin] a toxicit\]ii acestor particule [i/sau a unei insuficien]e a proceselor de epura]ie pulmonar\. Se disting, `n mod obi[nuit:
1)
P. de supra`nccare, relativ benigne, prin acumulare de particule inerte. 2) P. fibrogene, mult mai severe ca evolu]ie [i
prognostic, prin ac]iunea fibrozant extensiv a pulberilor de siliciu [i de silica]i (v. si-licoz\
P. mixte, `n care cele dou procese
se suprapun. ~n practic\, denumirea de p. este rezervat pentru cazul inhalii de pulberi minerale, pentru inhalarea de pulberi
organice fiind utilizat denumirea de *pneumopatie cu precipitine sau a-lergic intersti]ial\. V. [i antracoz\, silicoz\, sindrom
Caplan.
PNEUMOCONIOZ| REUMATOID| / pneumoco- niose rhumathoïde / Caplan's syndrome. Sin.: sindrom Caplan (v.).
PNEUMOCYSTIS CARINII / Pneumocystis carinii / Pneumocystis carinii.
[Gr. pneumon, -onos = pl\mân; kystis = sac, vezic\;
lat.
carina = una din cele dou jum \]i ale cojii de nuc\.] *Protozoar de dimensiuni foarte mici care poate produce infec]ii
pulmonare. Apare un chist `n interiorul cuia se dezvolt opt organisme. Proliferarea se produce `n interiorul chistului [i `n stadiul
de trofozoit liber. Boala produs de
P. c. la om se nume[te *pneumocistoz [i apare la bolnavii cu *imunosupresie.
PNEUMOENCEFALOCEL, s. n. / pneumo-encéphalocèle, s. f. / pneumoencephalos, pneumoencephalus, pneumoencephalocele.
[Gr. pneuma, -atos = aer, respira]ie; enkephalos = creier, de la en = `n, kephale = cap; kele = hernie, tumor\.] Prezen]a de
aer `n cavitatea cranian\. Sin.: pneumatocel intracranian.
PNEUMOENCEFALOCEL TRAUMATIC / pneumo-encéphal ocèle traumatique / traumatic pneumoencephalus. Complica]ie rar\ a
traumatismelor craniene, constând `n prezen]a de aer `n spa]iile subarahnoidiene cerebrale [i frecvent `n ventriculele cerebrale.
Aerul p runde, `n func]ie de traiectul leziunilor, din cavit\]ile nazale sau din cavit\]ile pneumatice de la baza craniului.
PNEUMOENCEFALOGRAFIE, s. f. / pneumoen- céphalographie, s. f. / pneumoencephalogra-phy.
[Gr. pneuma, -atos = aer,
respira]ie;
enke-phalos = creier, de la en = `n, kephale = cap; gra-phein = a scrie.] V. encefalografie gazoas\.
PNEUMOGASTRIC, adj. / pneumogas trique, adj. / pneumogastric.
[Gr. pneuma, -atos = aer, respira]ie; gaster, gastros =
stomac
.] Perechea a X-a de nervi cranieni. Sin.: vag (v.) sau nerv vag.
PNEUMOGRAF, s. n. / pneumographe, s. m. / pneumograph.
[Gr. pneuma, -atos = aer, respira]ie; graphein = a scrie.]
Instrument pentru `nregistrarea mi[cilor respiratorii.
PNEUMOGRAFIE, s. f. / pneumographie, s. f. / pneumography.
[Gr. pneuma, -atos = aer, respira]ie; graphein = a scrie.] 1)
Radiografie efectuat dup utilizarea unui gaz ca mediu de contrast. Sin.: pneumoradiografie. 2) ~nregistrarea grafic a mi[cilor
respiratorii. 3) Uneori, anatomia descriptiv a pl\mânilor.
PNEUMOGRAM|, s. f. / pneumogramme, s. m. / pneumogram.
[Gr. pneuma, -atos = aer, respira]ie; gramma = `nscriere.]
Traseu grafic ob]inut cu ajutorul pneumografului.
PNEUMOLIZ|, s. f. / pneumolyse, s. f. / pneumonolysis, pneumolysis.
[Gr. pneumon, -onos = pl\mân; lysis = distrugere, de la
lyein = a distruge.] Sec]ionarea chirurgical a ]esuturilor care ata[eaz pl\mânul la cavitatea toracic\, pentru a permite colapsul
pulmonar, `n tratamentul tuberculozei. P. se practic `ndeosebi `n caz de e[ec al *pneumotoraxului intrapleural.
PNEUMOLOGIE, s. f. / pneumologie, s. f. / pneu-mology.
[Gr. pneumon, -onos = pl\mân; logos = [tii]\.] Ramur a medicinii
care studiaz aparatul respirator `n condi]ii normale [i patologice.
PNEUMOMASTOGRAFIE, s. f. / pneumomasto -graphie, s. f. / pneumomastography.
[Gr. pneuma, -atos = aer, respira]ie;
mastos = sân, mamel\; graphein = a scrie.] Radiografie a glandei mamare efectuat dup\ insuflare de gaz `n ]esutul peri- sau
retromamar.
PNEUMONECTOMIE, s. f. / pneumonectomie, s. f. / pneumonectomy.
[Gr. pneumon, -onos = pl\mân; ektome = excizie.]
Abla]ia unui pl\mân. Sin.: pneumectomie.
PNEUMONIE, s. f. / pneumonie, s. f. / pneumonia.
[Gr. pneumonia, de la pneumon, -onos = pl\mân.] Inflama]ie a alveolelor,
]esutului intersti]i-al [i bron[iolelor de la nivelul pl\mânilor, determinat de infec]ia cu bacterii, virusuri sau alte micro-organisme
patogene, ori ac]iunii nocive a unor substan]e chimice sau a altor agen]i (ex.: ulei, radia]ii, medicamente). Utilizat izolat, termenul
de-semneaz aproape `ntotdeauna, pentru autorii francezi, *
p. lobar acut cu pneumococi. Pentru autorii anglosaxoni, termenul
nu mai are acela[i caracter restrictiv, fiind echivalent cu termenul *pneumopatie. Se disting forme multiple de p., de-scrise,
neunitar, dup criterii clinice, etiologice, patogenice: 1)
P. actinic\, reac]ie pseudopneumo-nic dup iradiere. 2) P. prin aspira]ie se
manifes-t mai ales prin bronhopneumonie. 3)
P. atipice foarte variate ca aspect clinic, substrat anatomic [i mod de producere. 4)
P. cazeoas\, form acut a tuberculozei. 5) P. cronic\ apare dup organizarea exsudatului unei p. fibrinoase. 6) P. de degluti-]ie,
prin aspirarea de particule alimentare. 7)
P. embolic\, inflama]ie circumscris\, generat de embolii septice la nivelul arterelor
pulmonare. 8)
P. fibrinoas\, pneumococic\. 9) P. gripal\, care a-pare `n cursul gripei. 10) P. hipostatic\, urmare a stazei prin
decubit dorsal. 11)
P. intersti]ial\, vira-l\, a septurilor interalveolare [i peribron[ice. 12) P. lobar\ (v.). 13) P. mixt\, prin asocierea a
diverse virusuri cu bacterii variate. 14)
P. pneumococic\, v. p. lobar\. 15) P. postoperatorie, dup opera]iile efectuate sub narcoz
cu eter. 16)
P. secundare unor tulburi circulatorii (*edem pulmonar, *hipostatice) sau alteri bron[ice (corpi str\-ini, cancer,
bron[iectazie, stenoz bron[ic) etc.
PNEUMONIE ATIPIC| PRIMAR| / pneumonie primitive atypique / primary atypical pneumonia. Pneumopatie acut infec]ioas
cauzat de
Mycoplasma pneumoniae, specii de Rickettsia [i Chlamidia, diverse virusuri printre care adenoviru-suri [i virusul
paragripal. Se caracterizeaz prin-tr-o simptomatologie clinic zgomotoas\: febr\, curbatur\, stare general alterat\, angin\, tuse
la `nceput seac [i apoi productiv\, asociat cu semne obiective neconcludente [i modifici radiologice discrete. Caracteristic
`ndesosebi infec]iei cu
Mycoplasma pneumoniae la copiii peste 5 ani [i adolescen]i, este faptul c reinfec]iile antrenea-z reac]ii
imunologice sistemice din ce `n ce mai violente, traducând o autoimunizare. Examenul imunoserologic eviden]iaz aglutinine la
rece anti-eritrocitare, complexe imune circulante, anticorpi antitisulari. Din punct de vedere clinic se pot semnala manifesti
hematologice (anemie hemolitic\, trombocitopenie, splenomegalie), dermatologice (diverse erup]ii), cardiovasculare (pericardit\,
miocardit), musculo-articulare, digestive, pancreatice, renale (glomerulonefrit).
PNEUMONIE FIBRINOAS| / pneumonie fibri-neuse / fibrinous pneumonia. Sin.: pneumonie lobar (v.).
PNEUMONIE FRANC| / pneumonie franche / lobar pneumonia. Sin.: pneumonie lobar (v.).
PNEUMONIE LOBAR| / pneumonie lobaire / lobar pneumonia. Boal infec]ioas determinat de pneumococ (
Streptococcus
pneumoniae
). Se caracterizeaz\, anatomopatologic, prin inflama]ia acut a unui pl\mân, cu afectarea unui lob `n totalitatea sa
(hepatizare omogen\ brinos care umple alveolele pulmonare din zona afectat\. Clinic, boala are o evolu]ie
ciclic\, de la debutul brusc pân la defervescen]a rapid\, `ntr-o singur criz\, ce apare dup 5-9 zile. Sin.: pneumonie fibrinoas\,
pneumonie franc\.
PNEUMOPATIE, s. f. / pneumopathie, s. f. / pneumonopathy, pneumopathy.
[Gr. pneumon, -onos = pl\mân; pathos = boal\.]
Denumire generic pentru orice boal pulmonar\.

607. 607
PNEUMOPATIE CU PRECIPITINE / pneum opa-thie à precipitines / allergic interstitial pneu-monitis. Termen generic ce
desemneaz ansam-blul afec]iunilor respiratorii legate de o alveolit a-lergic aput\ `n urma unei reac]ii de hipersensibilitate
semi-`ntârziate, declan[at de inhalarea diverselor particule organice antigenice. Ex.; *boala pl\mânilor de fermier.
PNEUMOPERICARD, s. n. / pneumopéricarde, s. m. / pneumopericardium.
[Gr. pneuma, -atos = aer, respira]ie; peri = `n jurul;
kardia = inim\.] Prezen]a de aer sau gaz `n *pericard, `n general asociat cu un epan[ament lichidian simultan sau consecutiv
(pio-, hidro- sau hemopneumopericard).
PNEUMOPERITONEU, s. n. / pneumopér itoine, s. m. / pneumoperitoneum.
[Gr. pneuma, -atos = aer, respira]ie; lat. medical
peritonaeum, din gr. peritonaion = care se `ntinde `n jurul, de la peri = `n jurul, teinein = a se `ntinde.] Prezen]a [i, prin
extensie, introducerea de aer `n cavitatea peritoneal\. P. poate fi spontan, idiopatic, sau secundar fie introducerii voluntare de aer
`n cavitatea abdominal (v. coelioscopie), fie perfora]iei unui organ cavitar (complica]ie `n *ulcer gastro-duodenal, *apendicit etc.).
PNEUMORADIOGRAFIE, s. f. / pneumoradi ogra-phie, s. f. / pneumoradiography.
[Gr. pneuma, -atos = aer, respira]ie; lat.
radius = raz\; gr. graphein = a scrie.] Sin.: pneumografie - 1 (v.).
PNEUMOREN, s. m. / pneumorein, s. m. / renal pneumography.
[Gr. pneuma, -atos = aer, respira]ie; lat. ren, renis = rinichi.]
Introducere de aer `n ]esutul perirenal, ca mediu de contrast, `n scopul vizualizii la examenul radiologic a conturului rinichilor [i al
suprarenalelor.
PNEUMOSEROAS|, s. f. / pneumoséreuse, s. f. / pneumoserosa.
[Gr. pneuma, -atos = aer, respira]ie; lat. serosa, de la serum
= zer
.] Prezen]a `n-tr-o seroas articular sau visceral de aer sau de gaz. P. poate fi spontan sau provocat `n vederea unui
examen radiologic.
PNEUMOTOMIE, s. f. / pneumotomie, s. f. / pneumotomy, pneumonotomy.
[Gr. pneumon, -onos = pl\mân; tome = t\iere,
sec]iune, de la
temnein = a t\ia.] Incizia chirurgical a pl\mânului.
PNEUMOTORACE. Var. pentru pneumotorax (v.).
PNEUMOTORAX, s. n. / pneumothorax, s. m. / pneumothorax.
[Gr. pneuma, -atos = aer, respira]ie; lat. thorax, -acis, gr.
thorax, -akos = torace.] Proces patologic care const `n acumularea unui gaz, de obicei aer, `n cavitatea pleural\. Dup modul
de apari]ie, p. se pot clasifica `n:
p. artificial (sau terapeutic) prin introducere voluntar de aer, eventual cu un con]inut crescut de
azot, pentru a produce colapsul parenchimului pulmonar, utilizat uneori `n tratamentul tuberculozei, sau pentru imobilizarea
hemidiafragmului corespondent;
p. spontan, care apare secundar unei pneumopatii, de ex. abces pulmonar sau prin ruperea unei
bule de emfizem. ~n func]ie de localizare sau de unele caracteristici ale p., se deosebesc:
p. intrapleural (aerul este prezent `ntre
foi]ele pleurale);
p. extrapleural (aer prezent `ntre pleura parietal [i fascia endotoracic\ p. deschis (care comunic cu exteriorul,
de obicei la nivelul peretelui toracic, de ex. ca urmare a unui traumatism);
p. cu supap\ (`n care orificiul de p rundere a aerului ac-
]ioneaz ca o valv\, aerul p runde `n inspir, dar nu poate fi evacuat `n expir, determinând cre[terea rapid a presiunii
intrapleurale, care dep\[e[te presiunea atmosferic\, evoluând spre
p. sufocant).
PNEUMOVIRUS / Pneumovirus / Pneumovirus.
[Gr. pneuma, -atos = aer, respira]ie; lat. virus = venin, otrav\.] Gen de virus
ARN apar]inând familiei *
Paramyxoviridae [i cuprinzând virusul respiratoriu sinci]ial.
PODAGR|, s. f. / podagre, s. f. / podagra.
[Lat., gr. podagra = gut la picioare, de la gr. pous, po-dos = picior, agra = atac,
apucare [i
agrein = a pune mâna pe.] Termenul se utilizeaz `ndeosebi pentru guta localizat la membrele inferioare, a-fectând `n
special halucele (degetul mare al piciorului). Sin.: gut (v.).
PODOBROMHIDROZ|, s. f. / podobromhi drose, s. f. / podobromhidrosis.
[Gr. pous, podos = picior; bromos = miros fetid;
hidros = transpira]ie; -ozã.] *Bromhidroz localizat la nivelul picioarelor.
PODOCIT, s. n. / podocyte, s. m. / podocyte.
[Gr. pous, podos = picior; kytos = celul\.] Celul epitelial a capilarelor glomerulare
care prezint un mic pericarion [i numeroase prelungiri primare sau secundare, denumite pedicele, prin intermediul cora p. se
`ntrep rund [i c\ptu[esc lama bazal a capilarelor *glomerulului renal.
PODOLOGIE, s. f. / podologie, s. f. / podiatry, podology.
[Gr. pous, podos = picior; logos = [tiin]\.] Domeniu dedicat studiului
anatomiei, fiziologiei [i patologiei piciorului, ca [i al remediilor medicale sau chirurgicale.
POIKILOCIT, s. n. / poïkilocyte, s. m. / poikilo-cyte.
[Gr. poikilos = felurit, variat; kytos = ce-lul\.] Anomalie eritrocitar `n care
hematia poate avea forme variate: de "par\", de virgul\, deformare `n "rachet (de tenis)", form dantelat etc.
POIKILOCITOZ|, s. f. / poïkilocytose, s. f. / poi-kilocitosis.
[Gr. poikilos = felurit, variat; kytos = celul\; -ozã.] Prezen]a
*poikilocitelor `n sânge.
POIKILODERMIE, s. f. / poïkilodermie, s. f. / poi-kiloderma.
[Gr. poikilos = felurit, variat; derma, -atos = piele.] Asocierea unor
semne: eritem tel-angiectazic, pigmenta]ie [i atrofie tegumentar\; se poate observa `n diverse afec]iuni. Poate fi congenital sau
dobândit\. V. `n continuare.
POIKILODERMIE ATROFIC| VASCULAR| / poïkilodermie atr ophique vasculaire / poikiloderma vasculare atrophicans. Sin.: boal
Petges-Jacobi (v.).
POIKILODERMIE CONGENITAL| / poïkilodermie congénitale / poikiloderma congenitale. Sin.: sindrom Rothmund-Thomson (v.).
POIKILOTERM, adj., s. n. / poïkilotherme, adj., s. m. / poikilotherm.
[Gr. poikilos = felurit, variat; thermos = cald, de la therme
= c\ldur\
.] 1) Termen care define[te caracteristica unor animale (pe[ti, batracieni, reptile, nevertebrate - impropriu denumite [i
"animale cu sânge rece") de a-[i varia temperatura organismului `n func]ie de temperatura mediului ambiant. 2) Animal cu
temperatura organismului variabil\. Ant.: *homeoterm.
POJAR, s. n. / rougeole, s. f. / measles.
[Sl. pozaru = pojar.] Sin.: rujeol (v.).
POL, s. m. / pôle, s. m. / pole, polus, poli (lat.).
[Lat. polus = pol.] 1) Termen anatomic care defi-ne[te fiecare din extremit\]ile
opuse ale unei forma]iuni anatomice. Ex.: p. anterior [i posterior ale globului ocular, p. superior [i inferior ai lobulilor tiroidieni. 2)
Una dintre cele dou regiuni ale unui magnet, ale unui corp electrizat sau ale unui circuit electric. ~n cazul unui magnet, se disting:
p. nord, de la care diverg liniile de câmp magnetic, [i p. sud, c re care acestea converg. ~n cazul unui corp electrizat sau al unui
circuit electric, liniile de câmp electric principal diverg de la
p. pozitiv [i converg la p. negativ.
POLAKIURIE, s. f. / pollakiurie, s. f. / pollakiuria.
[Gr. pollakis = deseori, frecvent; ouron = urin\.] Nevoia frecvent de a urina, `n
cantit\]i mici.
POLAR, adj. / polaire, adj. / polar.
[Lat. polus = pol.] Care se refer la un *pol sau se afl\ `n rela]ie cu un pol (electric, magnetic,
anatomic).
POLARIMETRU, s. n. / polarimètre, s. m. / polarimeter.
[Gr. polein = a `nvârti, a roti; metron = m\sur\.] Instrument util `n
determinarea concentra]iei unei substan]e optic active `ntr-o solu]ie, pornind de la faptul c `ntre gradul de deviere a planului
luminii polarizate [i concentra]ie exist o rela]ie de direct propor]ionalitate, conform *legii Biot.
POLARIZARE, s. f. / polarisation, s. f. / polariza-tion.
[1)-5) Lat. polus = pol; 6) Gr. polein = a `nvârti, a roti.] 1) Orice proces,
ac]iune care tinde la crearea a doi *poli diferi]i `ntr-un obiect, `ntr-o structur organic sau `n cursul unui fenomen. 2)
P. unui
*dielectric
: crearea [i orientarea de *dipoli `ntr-un dielectric supus unui câmp electric. 3) P. electrozilor: modificarea de natur
chimic produs la suprafa]a anumitor electrozi, la trecerea curentului electric. Electrozii se numesc `n acest caz polarizabili; dup
cum, electrozii la care fenomenul de p. este prevenit se numesc impolari-zabili. 4)
P. luminii: modificarea direc]iei de propagare a
razelor luminoase care, `n loc s se propage difuz, ca `n lumina natural\, se propag `ntr-un singur plan. De obicei, p. se ob]ine cu
un *nicol. 5)
P. de repaus a membranei celulare: existen]a unei diferen]e de poten]ial `ntre fa]a intern [i extern a unei
biomembrane, prin reparti]ia inegal a ioni-lor, `ndeosebi Na
+
[i K
+
. 6) P. rotatorie: rota]ia planului de *p. a luminii, `n cazul
transmisiei luminii p. rectiliniu prin corpuri dotate cu putere rotatorie.

608. 608
POLEN, s. n. / pollen, s. m. / pollen. [Lat. pollen, -inis = f\in fin\, pulbere.] Produsul de fecundare masculin al mai multor
plante. Unele persoane sunt alergice la p. unor plante (`ndeosebi sub form de fân), fenomen manifestat frecvent prin conjunctivit
[i tulburi respiratorii.
POLIADENIT|, s. f. / polyadénite, s. f. / polyade-nitis.
[Gr. polys = mul]i; aden, -os = gland\; -itã.] Inflama]ia simultan a mai
multor ganglioni limfatici, `ndeosebi cervicali.
POLIADENOM, s. n. / polyadénome, s. m. / poly-adenoma.
[Gr. polys = mul]i; aden, -os = gland\; -oma.] Hipertrofie simultan a
unui num mare de glande de aceea[i natur\.
POLIADENOMATOZ|, s. f. / polyadénomatose, s. f. / polyadenomatosis.
[Gr. polys = mul]i; aden, -os = gland\; -oma; -ozã.]
Stare caracterizat prin prezen]a de *adenoame multiple dezvoltate `n diferite glande.
POLIADENOMATOZ| ENDOCRINIAN| / polya-dénomat ose endocrinienne / multiple endocrine neoplasia. Sin.: neoplazie
endocrinian multi-pl (v.).
POLIADENOMATOZ| FAMILIAL| ESEN}IAL| / polyadénomatose fam iliale essentielle / familial intestinal polyposis. Sin.: polipoz
intestinal (v.).
POLIADENOPATIE, s. f. / polyadénopathie, s. f. / polyadenopathy.
[Gr. polys = mul]i; aden, -os = gland\; pathos = boal\.] 1)
Hipertrofie a mai multor ganglioni limfatici. 2) ~n engl., `ndeosebi boal care afecteaz concomitent mai multe glande.
POLIAGLUTINARE, s. f. / polyagglutination, s. f. / polyagglutination.
[Gr. polys = mul]i; lat. ag-glutinare = a lipi, a uni.]
Aglutinarea eritrocitelor umane normale de c re un ser animal sau uman oarecare. Apare `n urma demascii receptorilor laten]i T
eritrocitari de c re unii germeni ce ela-boreaz neuroaminidaz\.
POLIALELISM, s. n. / polyallélisme, s. m. / poly-allelism.
[Gr. polys = mul]i; allelon = de la unul la altul; -ism.] Muta]ii diferite
care afecteaz o a-ceea[i gen - deci alelice - [i care determin o boal cu expresie clinic variabil `n func]ie de tipul de leziune.
Ex.:
β-talasemiile, miopatiile Du-chenne [i Becker.
POLIALGII, s. f. pl. / polyalgies, s. f. pl. / poly-algia.
[Gr. polys = mul]i; algos = durere.] Dureri cu localizi multiple.
POLIAMINE, s. f. pl. / polyamines, s. f. pl. / po-lyamines.
[Gr. polys = mul]i; ammoniakon = sare de amoniu, g\sit `n apropierea
templului lui Ju-piter
Ammon din Libia; -inã.] Molecule mici liniare cu dou sau mai multe grupi -NH
2. P. cu im-portan]
fiziologic sunt *ornitina, *putresceina, *spermina [i *spermidina. Prin deriva]ii lor N-ace-tila]i, p. joac un rol important `n reglarea
ADN [i `n regenerarea celular\.
POLIANGEIT|, s. f. / polyangéïte, s. f. / polyan-giitis.
[Gr. polys = mul]i; angeion = vas; -itã.] Afec]iune caracterizat prin leziuni
vasculare difuze.
POLIARTERIT|, s. f. / polyartérite, s. f. / polyar-teritis.
[Gr. polys = mul]i; lat., gr. arteria = ar-ter\; -itã.] *Arterit care afecteaz
mai multe seg-mente ale sistemului arterial.
POLIARTERIT| NODOAS| / polyartérite nou-euse / polyarteritis nodosa. Sin.: periarterit no-doas (v.).
POLIARTICULAR, adj. / polyarticulaire, adj. / polyarticular.
[Gr. polys = mul]i; lat. articularis = al articula]iilor.] Despre o boal
care afecteaz mai multe articula]ii.
POLIARTRALGII, s. f. pl. / polyarthralgies, s. f. pl. / multiple arthralgias.
[Gr. polys = mul]i; ar-thron = articula]ie; algos =
durere
.] Dureri articu-lare multiple.
POLIARTRIT|, s. f. / polyarthrite, s. f. / polyar-thritis.
[Gr. polys = mul]i; arthron = articula]ie; -itã.] Inflama]ie acut sau cronic
ce afecteaz simultan mai multe articula]ii. V. [i `n continuare.
POLIARTRIT| CRONIC| EVOLUTIV| / polyar-thrite chronique évolutive / rheumatoid arthritis. Sin.: poliartrit reumatoid (v.).
POLIARTRIT| CRONIC| JUVENIL| / polyar-thrite chronique juvenile / Still’s disease. Poli-artrit cronic ce apare la copil
(`ndeosebi la sexul feminin) `nainte de 16 ani. Se manifest sub forme diferite, cea denumit boala Still fiind caracterizat prin
poliartrit\, *ra[ tranzitoriu, febr\. Uneori maladia afecteaz `ntreg organismul prin atingeri pericardice, pleurale, peritoneale,
cre[tere de volum a splinei [i a ganglionilor. P. c. j. evolueaz `n pusee, cu accentuarea leziunilor articulare [i infir-mit\]i
secundare: anchiloze, tulburi de cre[tere. etiologia r\mâne obscur\, infec]iile [i `ndeosebi rolul antigenilor HLA-B reprezentând
cauze posibile. Sin.: boal Still-Chauffard.
POLIARTRIT| REUMATOID| / polyarthrite rhu-matoïde / rheumatoid arthritis, polyarthritis rheumatica. Boal cu debut insidios [i
progresiv, afectând `ndeosebi femeile, cu evolu]ie `n pusee [i constând din poliartrit\, frecvent cu afectarea simetric a
articula]iilor, nodozit\]i subcutanate (*nodul reumatoid), anemie moderat [i, uneori, adenopatie periferic\. Alterile articula]iilor
sunt caracteristice: sinovit cronic cu proliferare limfo-plasmocitar [i formarea de muguri (burjeoni) sinoviali, ini]ial izola]i, apoi
implica]i `n distruc]ii cartilaginoase [i osoase, ca [i `n afectarea ligamentelor, iar consecutiv, anchiloze [i deformi cu impoten]
func]ional mai mult sau mai pu]in sever\. Serul bolnavilor con]ine *factor reumatoid [i, uneori, *anticorpi antinucleari. Concentra]ia
*complementului este normal `n sânge, dar diminuat `n lichidul articular, care con]ine numeroase *ragocite. Sin.: poliartrit\
cronic evolutiv (PCE).
POLICE, s. n. / pouce, s. m. / thumb. NA: digitus primus manus, pollex, pl. pollices.
[Lat. pollex, -icis = police.] Degetul mare,
primul, al mâinii. Prin opozi]ie fa] de celelalte degete face posibil func]ia de prindere, apucare, de unde importan]a reabilitii p.
când acesta este afectat (`ndeosebi prin traumatisme). V. semnul policelui.
POLICISTIN|, s. f. / polycystine, s. f. / polycys-tin.
[Gr. polys = mul]i; kystis = sac, vezic\; -inã.] Protein de 460 kDa, al cei
deficit func]ional este la originea *bolii polichistice renale. P. sunt proteine membranare localizate `n epiteliul tubular, ductele biliare
hepatice [i pancreatice, toate aceste structuri reprezentând situsuri de formare a chi[tilor. Ele ar ac]iona `n diferite puncte ale u-nei
c\i de semnalizare, esen]ial pentru tubuloge-nez\. Muta]iile genelor PKD, care codific p., perturb sinteza [i implicit structura
acestora, ceea ce conduce la diferen]ierea anormal a celulelor epiteliale [i la perturbarea tubulogenezei. V. [i muta]ie dinamic\.
POLICITEMIE, s. f. / polycythémie, s. f. / poly-cyth(a)emia.
[Gr. polys = mul]i; kytos = celul\; haima, -atos = sânge.] ~n
terminologia francez p. semnific o cre[tere a numului de globule ro[ii f cre[terea masei totale a acestora, care este ca-
racteristic *poliglobuliei. Pe de alt parte, `n engl. termenul de poliglobulie nu exist\. V. [i
po-lycythemia rubra vera.
POLICIZARE, s. f. / pollicisation, s. f. / pollicization.
[Lat. pollex, -icis = police.] ~nlocuirea prin chirurgie plastic sau refacerea
policelui. De obicei policele este `nlocuit cu *indexul sau cu *halucele.
POLICLINIC|, s. f. / policlinique, s. f. / policlinic.
[Gr. polis = ora[; klinikos = referitor la pat, de la kline = pat.] Institu]ie
medical cu servicii de specialitate pentru diagnostic [i tratament ambulator. ~n francez\, termenul
policlinique are aceast sem-
nifica]ie, pe când
polyclinique `nseamn un spital cu servicii, pentru diagnostic [i tratament, de diverse specialit\]i (evident, datorit
prefixului
polys = mul]i).
POLICLONAL, adj. / polyclonal, -e, adj. / polyclo-nal.
[Gr. polys = mul]i; klon = ml\di]\, l\star.] Care provine din mai multe
*clonuri celulare. Ex.: anticorp p., hipergamaglobulinemie p.
POLICONDRIT|, s. f. / polychondrite, s. f. / polychondritis.
[Gr. polys = mul]i; khondros = cartilaj; -itã.] Afectare inflamatorie a
mai multor cartilagii.
POLICONDRIT| ATROFIANT| CRONIC| / polychondrite atrophiante chronique / chronic atrophic polychondritis. Sin.: boal
Meyenburg (v.).
POLICORIE, s. f. / polycorie, s. f. / polycoria.
[Gr. polys = mul]i; 1) kore = pupil\; 2) koros = sa]ie-tate, `mbuibare.] 1) Boal
congenital cu transmi-tere autozomal recesiv\, `n care diafragma *irisului este perforat de orificii numeroase, cu aparen]a de
pupile multiple. Se disting: a)
p. adevat\, `n care fiecare orificiu reprezint o pupil cu sfincter [i motilitate reflex\; b) p. fals\, sub
forma unor perfori ale irisului. 2) Hipertrofie a unui organ, prin acumulare patologic\, la nivelul celulelor epiteliale ale

609. 609
parenchimului, a unor substan]e de rezerv\, adic a unor metaboli]i normali (ex.: glicogen sau gr\simi). P. este cuprins `n cadrul
larg al *tezaurismozelor, dar se deosebe[te de *lipoidoz\.
POLICROMATOFIL, adj. / polychromatophile, adj. / polychromatophil.
[Gr. polys = mul]i; khroma, -atos = culoare; philos =
prieten, de la
philein = a iubi.] Care poate fi colorat cu mai multe tipuri de coloran]i, cu referire `ndeosebi la eritrocite.
POLICROMATOFILIE, s. f. / polychromatophilie, s. f. / polychromatophilia.
[Gr. polys = mul]i; khroma, -atos = culoare; philia =
atrac]ie, de la
philein = a iubi.] 1) Proprietatea unei celule sau a unei structuri de a se colora cu mai multe tipuri de coloran]i. 2)
Prezen]a `n sânge a eritrocitelor *poli-cromatofile.
POLIDACTILIE, s. f. / polydactylie, s. f. / poly-dactylia, polydactyly.
[Gr. polys = mul]i; daktylos = deget.] Malforma]ie a degetelor
de la mâini sau/[i de la picioare care apare congenital [i se caracterizeaz prin existen]a unuia sau mai multor degete
supranumerare sau prin dedublarea unui deget.
POLIDIPSIE, s. f. / polydipsie, s. f. / polydipsia.
[Gr. polys = mul]i; dipsa = sete.] Sete excesiv\, cu ingestie consecutiv de
cantit\]i mari de ap\. Este caracteristic\ `n *diabet. Trebuie deosebit de *potomanie [i *dipsomanie, `n care setea nu constituie
elementul determinant.
POLIDISPLAZIE, s. f. / polydysplasie, s. f. / poly-dysplasia.
[Gr. polys = mul]i; dys = greu, dificil; plasis = modelare, de la
plassein = a forma, a modela.] Anomalie de dezvoltare a structurilor mezo-dermice [i ectodermice la care se asociaz\, `n grade
diferite, fragilitatea anormal a pielii degetelor [i gambelor, hipotricoz difuz\, anodon]ie sau oligoodon]ie, aplazia glandelor
salivare, anomalii faciale, uneori tulburi de termoreglare. Forma ereditar a p.,
p. ectodermic ereditar\, este cunoscut sub
numele de sindrom Christ-Siemens-Touraine.
POLIDISTROFIE, s. f. / polydystrophie, s. f. / multiple dystrophia.
[Gr. polys = mul]i; dys = greu, dificil; trophe = hran\, nutri]ie.]
*Distrofie concomitent a mai multor ]esuturi sau structuri, care survine `ndeosebi `n anomaliile congenitale.
POLIDISTROFIE CEREBRAL| PROGRESIV| IN-FANTIL| CHRISTENSEN-KRABBE / polyd ys-trophie cérébrale progressive
infantile de Christensen-Krabbe / progressive cerebral po-liodystrophia, poliodystrophia cerebri progres-siva infantilis,
Christensen-Krabbe disease. Sin.: boal Alpers (v.).
POLIEMBRIONIE, s. f. / polyembryonie, s. f. / polyembryony.
[Gr. polys = mul]i; embryon = embrion, de la en = `n, bryein = a
cre[te
.] 1) Producerea normal a mai multor organisme normale [i complete pornind de la acela[i ou fecundat. Diviziunea unui
embrion uman `n dou p]i (gemeni monozigo]i) este o form de p. 2) `n botanic\, formarea a mai mult decât un embrion dintr-o
s\-mân]\.
POLIENDOCRINOPATIE AUTOIMUN| / polyendocrinopathie auto-immune / polyendocrine autoimmune disease.
[Gr. polys =
mul]i;
endon = `n\untru; krinein = a separa de; pathos = boal\; lat. immunis = scutit, apat, de la in = lipsit de, mumus =
obliga]ie
.] Asocierea mai multor disfunc]ii endocrine, la care se adaug manifesti autoimune non-endocrine. Tipul I se manifest
la copii [i include: insuficien] suprarenal (100%), hipoparatiroidie (89%), candidoz mucoas [i cutanat (75%), insuficien]\
gonadic (45%), hipotiroidie (12%), diabet zaharat insulinodependent (1%) [i, inconstant, sindrom de malabsorb]ie, anemie
pernicioas\, vitiligo.
Tipul II asociaz\: insuficien] suprarenal (100%), boal tiroidian autoimun (70%), diabet zaharat
insulinodependent (50%), insuficien] gonadic autoimun (5-50%), uneori diabet insipid, ca [i vitiligo, alopecie [i anemie
pernicioas\. Este `ntâlnit `ndeosebi la femei adulte. P. a tip II este cunoscut [i sub denumirea mai veche de sindrom Schmidt.
Sin.: sindrom de deficien]e endocrine multiple.
POLIETILEN GLICOL / polyéthylène glycol / po-lyethylene glycol. Polimer cu utilizi multiple: solu]ie de lavaj pentru prepararea
intestinului `n vederea unei endoscopii, agent precipitant al complexelor antigen-anticorp, antigel etc. Abrev.: PEG.
POLIFAGIE, s. f. / polyphagie, s. f. / polyphagia.
[Gr. polys = mul]i; phagein = a mânca.] 1) Consum exagerat de alimente,
consecutiv unui apetit exagerat. Ex.: `n diabet zaharat, `n boli ale SNC. 2) Hrirea cu alimente foarte diferite.
POLIGALACTIE, s. f. / polygalactie, s. f. / poly-galactia.
[Gr. polys = mul]i; gala, -aktos = lapte.] Secre]ie excesiv de lapte
matern. V. lacta]ie.
POLIGANGLIONAR, adj. / polyganglionnaire, adj. / polyganglionic.
[Gr. polys = mul]i; lat., gr. ganglion = mic tumefac]ie.] 1)
Care con]ine mai mul]i ganglioni limfatici. 2) Care apar]ine sau se refer la mai mul]i ganglioni limfatici sau nervo[i. 3) Despre o
boal care afecteaz diferi]i ganglioni limfatici. Sin.: pluriganglionar.
POLIGEN, adj. / polygène, adj. / polygene.
[Gr. polys = mul]i; genos = neam, urma[, genera]ie, sau gennan = a produce.] Despre
un caracter con-di]ionat de mai multe gene. Var.: poligenic.
POLIGENIC. Var. pentru poligen (v.).
POLIGENIE, s. f. / multigenie, s. f. / multigeny.
[Gr. polys = mul]i; genos = neam, urma[, genera-]ie, de la genos = a produce.]
Proprietatea unui caracter fenotipic de a fi sub influen]a mai multor ge-ne.
POLIGLANDULAR, adj. / polyglandulaire, adj. / polyglandular.
[Gr. polys = mul]i; lat. glandula = gland\, dim. de la glans, -ndis
= ghind\
.] Sin.: pluriglandular (v.).
POLIGLOBULIE, s. f. / polyglobulie, s. f. / poly-cyth(a)emia.
[Gr. polys = mul]i; lat. globus = glob.] Cre[tere a numului total de
hematii `n sângele circulant peste 6 milioane/mm
3
, care determin o cre[tere propor]ional a hematocritului (ceea ce permite
diagnosticul diferen]ial cu falsele p. prin microcitoz\, de ex. `n talasemiile heterozi-gote. P. determin\, de asemenea, cre[terea
volumului globular (diagnostic diferen]ial cu falsele p. prin hemoconcentra]ie), cre[terea concentra]iei de hemoglobin [i a
viscozit\]ii sanguine. ~n func-]ie de etiologie, p. pot fi: 1)
P. primitiv\ apare `n *boala Vaquez, *eritroleucemii, splenomegalie mieloi-
d\, eritremie. 2)
P. secundar\, p. reac]ional de anoxie `n insuficien]ele respiratorii din cardiopatiile congenitale cu [unt veno-
arterial,
p. de alti-tudine (*boala Monge), p. din unele hemoglobi-noze, p. tumorale, `n cancerul renal cu celule clare, `n
hemangioblastomul cerebelos, `n unele tumori maligne hepatice, fibrom uterin, tumori suprarenale.
P. relative sunt p. prin
sc\derea volumului sanguin circulant prin pierdere de plasm ([oc, arsuri). Sin.: hiperglobulie. V. [i policitemie.
POLIGON ARTERIAL WILLIS / hexagone artériel de Willis / Willis' circle or artery.
[Gr. polys = mul]i; gonia = unghi; lat. gr.
arteria = arter\; Thomas Willis, anatomist [i medic englez, Londra, 1621-1675 .] Sin.: hexagon arterial Willis (v.).
POLIGONOZOMIE, s. f. / polygonosomie, s. f. / polygonosomy.
[Gr. polys = mul]i; gone, gonos = urma[, s\mân] genital\;
soma, -atos = corp.] Maladie cauzat de o abera]ie cromozomial\, caracterizat prin prezen]a a mai mult de doi cromozomi
sexuali `n celulele somatice.
POLIGRAFIE, s. f. / polygraphie, s. f. / poly-graphy.
[Gr. polys = mul]i; graphein = a scrie.] ~nregistrare simultan a mai multor
fenomene fiziologice.
POLIHIDRAMNIOS, s. n. / polyhydramnios, s. m. / polyhydramnios.
[Gr. polys = mul]i; hydor, hydatos = ap\; amnion =
membran a f ului
.] Stare patologic `n care cantitatea de *lichid amniotic dep\[e[te 2 l. Se disting dou forme: 1) P. cronic, care
apare tardiv [i evolueaz lent. 2)
P. acut, cu debut precoce, simptome marcate [i frecven] mult mai redus (5% din cazurile de
p.).
POLIMENOREE, s. f. / polyménorrhée, s. f. / po-lymenorrh(o)ea.
[Gr. polys = mul]i; men, menos = lun\; rhoia = curgere, de la
rhein = a curge.] *Menstrua]ii frecvente, `n cazul unor unor cicluri menstruale a cor durat este sub 24 de zile, `nso]ite de
pierderi de sânge menstrual `n cantitate mai mare sau normal\.
POLIMERI, s. m. pl. / polymères, s. m. pl. / poly-mers.
[Gr. polys = mul]i; meros = parte.] Com-pu[i organici forma]i prin unirea a
dou sau mai multe molecule simple, denumite *monomeri, prin reac]ii de poliadi]ie sau policondensare. Se disting compu[i dimeri,
trimeri, tetrameri etc., dup cum p. sunt constitui]i din 2, 3, 4 sau mai multe molecule, [i polimeri forma]i din zeci, sute sau chiar mii
de monomeri. Ace[ti p. de mas molecular foar-te mare, denumi]i [i macromolecule, sunt reprezenta]i de anumi]i constituen]i
fundamentali ai organismelor animale [i vegetale (`ndeosebi acizi nucleici, proteine, polizaharide [i celuloz\ e

610. 610
compu[i de sintez de mare interes industrial (mase plastice, cauciuc sintetic, rezine [i fibre textile). Propriet\]ile fizice [i chimice
ale p. depind de natura monomerilor, masa moleculelor [i structura spa]ial a acestora. ~n evolu]ia micro-electronicii prezint\
interes `ndeosebi p. conductori [i p. fotosensibili. V. [i biopolimeri.
POLIMERAZ|, s. f. / polymérase, s. f. / polyme-rase.
[Gr. polys = mul]i; meros = parte; -azã.] Enzim care catalizeaz
polimerizarea. V. ADN-polimeraz [i ARN-polimeraz\.
POLIMERIZARE, s. f. / polymérisation, s. f. / polymerization.
[Gr. polys = mul]i; meros = parte.] Procedeu de preparare a
*polimerilor pornind de la *monomeri. ~n func]ie de natura monomerilor [i de tipul de reac]ie, se disting: p. prin adi]ie (poliadi]ie) [i
p. prin condensare (policondensare).
POLIMIOZIT|, s. f. / polymyosite, s. f. / polymyo-sitis.
[Gr. polys = mul]i; mys, myos = mu[chi; -itã.] Boal inflamatorie cronic
progresiv a mu[chilor scheletici, care afecteaz copiii [i adul]ii, caracterizat prin sliciune muscular la nivelul centurilor
membrelor, gâtului, laringelui, asociat cu durere sau sensibilitate dureroas la presiune. Uneori p. este precedat sau urmat\ de
manifesti tipice de *sclerodermie, *artrit\, *lupus eritematos sistemic sau *sindrom Sjögren. Uneori se poate asocia cu procese
maligne. V. dermatomiozit [i miozit\.
POLIMIXINE, s. f. pl. / polymyxines, s. f. pl. / po-lymyxins. Grup de antibiotice polipeptidice derivate din tulpini de
Bacillus polymyxa.
Sunt active asupra bacteriilor Gram-negative precum
Pseudo-monas aeruginosa, Proteus vulgaris, Escherichia coli, Haemophilus
influenzae
[i Klebsiella pneu-moniae. Dintre p., p. B [i p. E (colimicina) sunt utilizate `n terapie.
POLIMORF, adj. / polymorphe, adj. / polymor-phic.
[Gr. polys = mul]i; morphe = form\.] Despre un fenomen cu manifesti
diferite.
POLIMORFISM, s. n. / polymorphisme, s. m. / polymorphism.
[Gr. polys = mul]i; morphe = form\; -ism.] 1) Prezen]a `ntr-o
popula]ie a mai multor forme diferite ale aceleia[i specii. Caracterele care fac s difere `ntre ele diversele forme ale unei anumite
specii pot fi de ordin morfologic, fiziologic sau biochimic. ~n func]ie de mecanism se disting: *p. genetic [i *p. non-genetic sau
fenotipic, determinat de factori de mediu. 2) Proprietate datorit ceia anumite elemente sau compu[i chimici pot s existe sub
mai multe modifici cristaline (forme) prin ordonarea `n mai multe moduri a particulelor `n re]ele cristaline. Sin.: pleomorfism. V. [i
dimorfism, enantiomorf.
POLIMORFISM FENOTIPIC / polymorphisme phénotypique / phenotypic polymorphism. Sin.: polimorfism non-genetic (v.).
POLIMORFISM GENETIC / polymorphisme géné-tique / genetic polymorphism. Prezen]a `ntr-o popula]ie a cel pu]in dou variante
alelice (gen\ , explorabile prin analiza ADN (
p. genotipic) sau prin analiza produsului proteic corespunz or.
P. g. poate fi subdivizat `n: 1)
p. g. tranzitoriu, `n care una din forme este sistematic avantajat `n planul selec]iei fa] de altele; 2)
p. g. echilibrat, caracterizat printr-un echilibru mai mult sau mai pu]in stabil `ntre diverse forme, men]inut prin mecanisme genetice.
V. [i polimorfism.
POLIMORFISM NON-GENETIC / polymorphi sme non-génétique / non genetic polymorphism. P. determinat de o serie de factori ai
mediului, foarte evident, de ex., `n cazul unor microorganisme, care, dezvoltate `n medii diverse, prezint adesea aspecte
morfologice foarte diferite. P. n.-g. poate fi: 1)
sezonier, când caracterele difer `n diversele perioade ale anului; 2) social, propriu
insectelor sociale (albine, furnici, termite etc.), când o serie de caractere depind de regimul alimentar administrat larvelor la
`nceputul dezvoltii acestora; 3)
colonial, când indivizi proveni]i din acela[i genitor prezint deosebiri morfologice mari [i
`ndeplinesc func]ii diferen]iate (este `ndeosebi cazul unor colonii de celenterate). Sin.: polimorfism fenotipic.
POLIMORFISM DE RESTRIC}IE / polymor-phisme de restriction / restriction polymor-phism. Varia]ie individual a secven]ei de
baze a genotipului eucariotelor, ce modific unul sau mai multe situsuri de restric]ie. Acesta conduce la versiuni alternative ale
taliei fragmentelor de ADN ob]inute cu o enzim de restric]ie dat\.
POLIMORFISM DE SECVEN}| / polymorphi sme de séquence / sequence polymorphism. Orice varia]ie individual a secven]ei de
baze a geno-mului, fie c intereseaz sau nu un situs de restric]ie.
POLIMORFONUCLEAR, adj., s. n. / polymorpho-nucléaire, adj., s. m. / polymorphonuclear.
[Gr. polys = mul]i; morphe = form\;
lat.
nucleus = sâmbure, nucleu.] Sin.: granulocit (v.).
POLINEUROPATIE, s. f. / polyneuropathie, s. f. / polineuropathy, peripheral neuropathy.
[Gr. polys = mul]i; neuron = nerv;
pathos = boal\.] Termen recomandat `n locul celui de *polinevrit\.
POLINEVRIT|, s. f. / polynévrite, s. f. / peri-pheral neuropathy, polyneuropathy.
[Gr. polys = mul]i; neuron = nerv; -itã.]
Neuropatie cu afectarea simultan a mai multor nervi periferici. Poate avea cauze foarte diverse: intoxica]ii, alcoolism cronic,
diabet, boli toxiinfec]ioase, congenital sau necunoscut\. Simptomatologia include deficit senzitiv [i motor, bilateral [i simetric.
Deoarece procesele patogene din cadrul p. sunt rareori de origine inflamatorie pur\, este de preferat (ca `n engl.) termenul de
polineuropatie. V. [i neuropatie, nevrit\.
POLINOZ|, s. f. / pollinose, s. f. / pollinosis.
[Lat. pollen, -inis = f\in fin\, pulbere; -ozã.] An-samblu de manifesti patologice
care survin la contactul unei mucoase sensibilizate sepcific cu granulele de polen.
POLINUCLEAR, adj., s. n. / polynucléaire, adj., s. m. / polynuclear.
[Gr. polys = mul]i; lat. nucleus = sâmbure, nucleu.] 1) Sin.
incorect pentru granulocit (v.). 2) Despre o celul cu mai multe nuclee, termenul
polinucleat fiind `n acest caz mai corect.
POLINUCLEOTID, s. n. / polynucléotide, s. m. / polynucleotide.
[Gr. polys = mul]i; lat. nucleus = sâmbure, nucleu.] *Polimer
rezultat din reunirea unui mare num de *monomeri, denumi]i *nucleotide. *Acidul dezoxiribonucleic [i *acidul ribonucleic sunt p.
POLINUCLEOZ|, s. f. / polynucléose, s. f. / poly-nucleosis.
[Gr. polys = mul]i; lat. nucleus = sâmbure, nucleu; -ozã.] Varietate
de *leucocitoz `n care cre[terea numului leucocitelor se reali-zeaz aproape exclusiv prin mirea numului de polinucleare `n
sângele circulant sau, prin extensie, `ntr-un ]esut.
POLIOENCEFALIT|, s. f. / polioencéphalite, s. f. / polioencephalitis.
[Gr. polios = cenu[iu; enke-phalos = creier, de la en = `n,
kephale = cap; -itã.] 1) Inflama]ia substan]ei cenu[ii a encefalului: cortex, nuclei cenu[ii ai creierului, nuclei cenu[ii ai trunchiului
cerebral. V. [i leucoencefalit\. 2) Encefalit poliomielitic\. V. encefalomielit\.
POLIOMIELIT|, s. f. / poliomyélite, s. f. / polio-myelitis.
[Gr. polios = cenu[iu; myelos = m\du-v\; -itã.] 1) Termen general pentru
afec]iunile inflamatorii ale substan]ei cenu[ii din m\duva spinii. Termenul este utilizat `ndeosebi cu referire la *poliomielita
anterioar acut\, de[i afectarea coarnelor anterioare nu este produs numai de *
Poliovirus. 2) Impropriu, termenul este utilizat u-
neori [i pentru afec]iuni neinflamatorii, ca *poliomielita anterioar cronic\.

POLIOMIELIT| ANTERIOAR| ACUT| / polio-myélite antérieure aiguë / acute anterior polio-myelitis. Boal infec]ioas acut\, care
apare sporadic sau sub forma unor epidemii, de cauz viral\, de obicei determinat de *
Poliovirus, dar ocazional poate fi
provocat [i de *
Echovirus sau de *virusul Coxsackie, toate aceste virusuri f\când parte din genul * Enterovirus. P. a. a. reprezint
consecin]a leziunilor generate de virusuri la nivelul coarnelor anterioare ale m\duvei spinale [i se caracterizeaz clinic prin febr\,
inflama]ie faringian\, cefalee [i, frecvent, rigiditate a cefei [i a musculaturii dorsale. ~n forma minor (
p. abortiv\) acestea pot fi
singurele simptome. Forma major a bolii, care poate fi precedat de cea minor\, este caracterizat prin implicarea SNC, redoare
a cefei, *pleiocitoz `n LCR. Se descriu dou forme ale bolii majore, neparalitic [i paralitic\, `n care apar paralizii flasce,
asimetrice [i cu tendin] progresiv\. ~n continuare, relativ rapid se produce atrofie muscular\, cu contracturi [i deformi locale.
Forma major se nume[te [i paralizie infantil sau boal Heine-Medin. Exist [i o form bulbar a bolii, care necesit respira]ie
artificial cu *respiratoare automate [i o form encefalitic\. Sin.: boal Heine-Medin, paralizie infantil\. V. [i sindrom
postpoliomielit\.
POLIOMIELIT| ANTERIOAR| CRO NIC| FAMILIAL| A COPILULUI / poliomyélite antérieure chronique familiale de l’enfance /
Werdnig-Hoffmann spinal muscular atrophy. Sin.: amiotrofie spinal infantil (v. amiotrofie).

611. 611
POLIOPIE, s. f. / polyopie, s. f. / polyopia. [Gr. polys = mul]i; ops, opos = vedere, v\z.] Percep]ia unor imagini multiple ale
aceluia[i obiect. Sin.: poliopsie. V. diplopie, triplopie.
POLIOPSIE, s. f. / polyopsie, s. f. / polyopia.
[Gr. polys = mul]i; opsis = vedere, aspect.] Sin.: polio-pie (v.).
POLIOREXIE, s. f. / polyorexie, s. f. / polyorexia.
[Gr. polys = mul]i; orexis = apetit.] Sin.: bulimie (v.).
POLIOSTEOCONDRIT| TURPIN-COSTE / polyostéochondrite Turpin-Coste / Turpin-Coste polyosteochondritis.
[Gr. polys =
mul]i;
osteon = os; khondros = cartilaj; -itã; Raymond Alexandre Turpin , pediatru [i genetician francez, Paris, n. 1895;
Florent François Fernand Coste, medic francez, n. 1896.] Sin.: boal Fairbank (v.).
POLIOVIRUS / Poliovirus / Poliovirus.
[Gr. polios = cenu[iu; lat. virus = venin, otrav\.] Virusul *poliomielitei anterioare acute.
Specia P. apar]ine genului *
Enterovirus, familia Picornaviridae. Au fost identificate trei tipuri de P: tipul I (Brunehilde), tipul II
(Lansing) [i tipul III (Leon). Omul reprezint principalul rezervor de P., virusul p runzând prin c\ile digestive [i afectând *nevraxul
pe cale sanguin sau urmând traiectul fibrelor nervoase. Une-le P. provoac afec]iuni banale (ex.: rinofaringite), câteodat
inaparente. V. vaccin antipoliomielitic.
POLIOVIRUS MURIN / poliovirus murine / mu-rine poliovirus. Sin.: virus Theiler (v.).
POLIOZID, s. m. / polyoside, s. m. / polyoside.
[Gr. polys = mul]i; ozid - indic un glucid.] Sin.: polizaharid (v.).
POLIP, s. m. / polype, s. m. / polyp.
[Lat. po-lypus, gr. polypous = cu mai multe picioare, de la gr. polys = mul]i, pous, podos
= picior
.] Denumire generic a tumorilor, `n general benigne, fibroase sau mucoase, care se afl implantate prin intermediul unui
*pedicul `ntr-o cavitate natural a organismului. Pediculul poate fi larg [i scurt (
p. sesil) sau sub]ire [i lung (p. pediculat). P. se pot
dezvolta pe majoritatea mucoaselor, ca [i la nivelul conductului auditiv extern. Ex.: p. al colonului, p. uterin, p. vaginal etc.
POLIPECTOMIE, s. f. / polypectomie, s. f. / po-lypectomia.
[Lat. polypus, gr. polypous = cu mai multe picioare, de la gr. polys =
mul]i,
pous, po-dos = picior; gr. ektome = excizie.] Abla]ia unui *polip.
POLIPEPTID, s. n. / polypeptide, s. m. / poly-peptide.
[Gr. polys = mul]i; peptos = digerat, copt, de la pepsein = a g i, a digera.]
V. peptid.
POLIPEPTID PANCREATIC UMAN / polypeptide panc réatique humain / human pancreatic poly-peptid. P. alc uit din 36
aminoacizi, sintetizat `n-deosebi (93%) de celulele PP (sau F) din pancreasul endocrin [i secundar de celulele mucoasei
gastroduodenale. P. p. u. se formeaz prin scindare enzimatic a unui precursor (a cui sintez este codat de o gen situat pe
cromozomul 17). Cantitatea de p. p. u. cre[te cu vârsta. Patologic, cre[terea secre-]iei de p. p. u. se observ `n caz de neoplazii
endocrine multiple (ex.: *sindrom Werner). Rolul fiziologic al p. p. u. nu este `nc elucidat. Abrev. engl.: hPP.
POLIPLOID, adj. / polyploïde, adj. / polyploid.
[Gr. polys = mul]i; ploos = `ndoire, pliere; eidos = form\.] Despre constitu]ia
anormal a unor celule somatice care con]in un num de cromozomi mai mare decât 2n. V. [i diploid.
POLIPLOIDIE, s. f. / polyploïdie, s. f. / polyplo-idia.
[Gr. polys = mul]i; ploos = `ndoire, pliere; ei-dos = form\.] Nucleu, celul sau
organism care con]ine mai mult de dou seturi *haploide de cromozomi. Celula cu trei seturi haploide (3n) prezint triploidie, cu
patru seturi (4n) tetraploidie [. a. m. d. V. [i euploid, euploidie.
POLIPNEE, s. f. / polypnée, s. f. / polypn(o)ea.
[Gr. polys = mul]i; pnoia = respira]ie, de la pnein = a respira.] Termen care
define[te o modificare patologic a frecven]ei respiratorii (respira]ie rapid [i superficial\uneori `nso]it de b \i ale aripilor
nazale. P. determin reducerea duratei ciclului ventilator.
POLIPOZ|, s. f. / polypose, s. f. / polyposis.
[Lat. polypus, gr. polypous = cu mai multe picioare, de la gr. polys = mul]i, pous,
podos
= pi-cior; -ozã.] Afec]iune caracterizat prin coexisten]a de *polipi multipli la nivelul unei mucoase.
POLIPOZ| INTESTINAL| / polypose intestinale / familial intestinal polyposis. Boal ereditar rar\, cu transmitere autozomal
dominant\, caracterizat prin dezvoltarea de polipi multipli la nivelul glandelor mucoase intestinale, mai frecvent ale colonului.
Apare la pubertate [i `n evolu]ie poate degenera malign. Polipoza intestinului gros se manifest clinic `ndeosebi prin dureri
abdominale difuze, modificarea tranzitului intestinal, hemoragii. P. i. se poate asocia cu alte anomalii ectodermice, rezultând o
serie de sindroame. Sin.: poliadenomatoz familial esen]ial\, polipoz rectocolic difuz\,
polyposis coli. V. boal Oldfield, sindrom
Canada-Cronkhite, sindrom Gardner, sindrom Turcot.
POLIPOZ| RECTOCOLIC| DIFUZ| / polypose rectocolique diffuse / intestinal polyposis. Sin.: polipoz intestinal (v.).
POLIRADICULIT|, s. f. / polyradiculite, s. f. / polyradiculitis.
[Gr. polys = mul]i; lat. radicula, dim. de la radix, -icis = r\d\cin\;
-itã.] Inflama]ia mai multor r\d\cini nervoase rahidiene.
POLIRADICULONEVRIT|, s. f. / polyradiculo-névrite, s. f. / polyradiculoneuritis.
[Gr. polys = mul]i; lat. radicula, dim. de la
radix, -icis = r\d\cin\; gr. neuron = nerv; -itã.] Neuropatie periferic caracterizat clinic prin afectarea bilateral [i simetric a
unui num de r\d\cini nervoase rahidiene [i a nervilor periferici coresponden]i, [i histologic printr-un proces de demielinizare. ~n
func]ie de evolu]ie se disting forme acute (*sindrom Guillain-Barré), subacute [i cronice.
POLIRIBOZOM, s. m. / polyribosome, s. m. / po-lyribosome.
[Gr. polys = mul]i; germ. Ribonsäu-re = acid ribonic (alterare de la
arabinoz); gr.
soma, -atos = corp.] Complex constituit dintr-o mole-cul de ARNm [i mai mul]i *ribozomi.
POLISERIT|, s. f. / polyserite, s. f. / polyserosi-tis.
[Gr. polys = mul]i; lat. serosa, de la serum = zer; -itã.] Inflama]ia mai multor
seroase.
POLISINUZIT|, s. f. / polysinusite, s. f. / polysinusitis.
[Gr. polys = mul]i; lat. sinus = cotitur\, adâncitur\; -itã.] Inflama]ie
concomitent a mai multor sinusuri paranazale.
POLISPLENIE, s. f. / polysplénie, s. f. / polysple-nia.
[Gr. polys = mul]i; splen, -enos = splin\.] Prezen]a `n abdomen a mai
multor mase de ]esut splenic care `nlocuiesc splina normal\.
POLITRAUMATISM, s. n. / polytraumatisme, s. m. / polytraumatism.
[Gr. polys = mul]i; trauma, -atos = ran\; -ism.] Leziuni
traumatice multi-ple [i diverse, caracteristice `ndeosebi accidentelor (de circula]ie `n primul rând). P. majore sunt `nso]ite de *[oc.
POLIURIE, s. f. / polyurie, s. f. / polyuria.
[Gr. polys = mul]i; ouron = urin\.] Cre[terea volumului de urin\, m\surat de regul `n
24 de ore, caracteristic `n *diabet.
POLIVACCIN, s. n. / polyvaccin, s. m. / poly-vaccine.
[Gr. polys = mul]i; lat. vaccinus = referitor la vac (vacca = vac\
vaccin = variola vacilor
.] Un vaccin care con]ine antigene provenind de la mai multe specii microbiene, oferind `n consecin]
imunitate. Ex.: vaccinul diftero-teta-no-pertussis. Sin.: vaccin polivalent.
POLIVALENT, adj. / polyvalent, -e, adj. / polyva-lent.
[Gr. polys = mul]i; lat. valens, -ntis = tare, viguros, de la valere = a avea
for]\, a fi tare
.] 1) Despre un element chimic care posed mai mult decât o valen]\. 2) V. vaccin polivalent.
POLIZAHARID, s. n. / polysaccharide, s. m. / polysaccharide.
[Gr. polys = mul]i; lat. saccha-rum, gr. sakkharon = zah.]
Polimer de glucide. Func]ie de compozi]ie se deosebesc: a)
p. omogene, holozidice, care elibereaz prin hidroliz un singur tip de
glucide; b)
p. heterozidice, care prin hidroliz elibereaz mai multe tipuri de glucide sau chiar alte tipuri de compu[i (zaharuri
aminate, amnoacizi). Sin.: poliozid.
POLIZOM, s. m. / polysome, s. m. / polysome.
[Gr. polys = mul]i; soma, -atos = corp.] Sin.: poli-ribozom (v.).
POLLEX / pollex / pollex.
[Lat. pollex, -icis = police.] Denumirea cf. NA a policelui (v.).
POLU}IE, s. f. / pollution, s. f. / pollution.
[Lat. polutio, -onis = murdire, de la polluere = a murdi.] Emisie spontan de
sperm `n absen]a *coitului.
POLYCYTHEMIA RUBRA VERA / polycythemia rubra vera / polycyth(a)emia rubra vera. Sin.: boal Vaquez (v.).
POLYOMAVIRUS / Polyomavirus / Polyomavirus.
[Gr. polys = mul]i; -oma; lat. virus = venin, otrav\.] Gen de virusuri capabile
s induc tumori la animalele de experien]\. Dou P. (*virusul BK [i *virusul JC) pot infecta omul. Altele, inclusiv virusul simian
(SV40), infecteaz celelalte mamifere.
POLYPOSIS COLI / polyposis coli / polyposis coli. Sin.: polipoz intestinal (v.).
|

612. 612
POMAD|, s. f. / pommade, s. f. / ointment. [It. pomata = preparat cosmetic pe baz de m, de la pomo = fruct.] Preparat
farmaceutic de consis-ten] semisolid\, topic extern, care cuprinde principii medicale active incluse `ntr-o baz hidrocarbonat
oleaginoas (care permite men]inerea medicamentului mai mult timp `n contact cu pielea, cu efect ocluziv) sau care permite
formarea unei emulsii la ad\ugarea altor solu]ii medicamentoase apoase (folosite ca emoliente), ori care poate fi `ndeptat prin
sp\lare (ex.: baz de lanolin anhidr). V. [i crem\, unguent.
POMP| DE CALCIU / pompe à calcium / calcium pump. Sistem de ATPaze de Ca
2+
distribuite `n toate celulele, `ndeosebi `n
membrana plasmatic [i a reticulului endoplasmic. ~n cazul membranei plasmatice, p. de c. asigur\, `mpreun cu sistemul de
schimb Na
+
/Ca
2+
, expulzia c re mediul extracelular a calciului citosolic, a cui concentra]ie `n celul este foarte redus (0,1
µmol/l). P. de c. este deosebit de abundent la nivelul reticulului endoplasmic din celulele musculare, `n acest caz fiind pompat
Ca
2+
citoplasmatic [i stocat `n lumenul reticulului. O deosebire esen]ial `ntre cele dou tipuri de p. este urm oarea: pompa
localizat la nivelul plasmalemei prezint un situs de legare pentru *calmodulin\, pe când `n cazul mu[chilor stria]i, proteina de
reglare este diferit\, fiind denumit fosfolamban.
POMP| DE H
^
/K
^
/ pompe à H
^
/K
^
/ H
^
/K
^
pump. P. de protoni localizat selectiv `n mucoasa gastric\, fiind la originea acidifierii
gastrice. Ea permite men]inerea unui gradient de H
+
de ordinul 10
6
`ntre interiorul (pH 7) [i exteriorul (pH 1) celulei parietale, care
corespunde cavit\]ii stomacale. P. de H
+
/K
+
, spre deosebire de *p. de sodiu, este neutr electric, deoarece doi protoni (2 H
+
) din
citosolul celulei parietale sunt schimba]i cu 2 K
+
care p rund `n celul\. Ca urmare, pH-ul intracelular este men]inut constant. P. de
H
^
/K
^
face parte din grupul *p. de protoni. V. [i omeprazol.
POMP| DE INSULIN| / pompe à insuline / insu-lin pump. Aparat implantabil care distribuie cu regularitate cantit\]i de insulin
adaptate nevoilor organismului unui bolnav cu *diabet insulinode-pendent.
POMP| IONIC| / pompe ionique / ionic pump. Denumire generic pentru sistemele de *transport activ de la nivelul membranelor
celulare. Ex.: *pomp de protoni, *pomp de sodiu.
POMP| PERISTALTIC| / pompe péristaltique / peristaltic pump. Dispozitiv care permite pomparea unui lichid printr-un sistem de
tuburi prin contractarea [i relaxarea alternativ a acestora, debitul de lichid pompat fiind reglabil.
POMP| DE PROTONI / pompe à protons / proton pump. Denumire generic pentru sistemele de transport de protoni la nivelul
membranelor celulare. De obicei, transportul de protoni este un *cotransport de tip antiport, care asigur un schimb de sarcini
pozitive, men]inând astfel echilibrul ionic. Energia necesar p. de p. provine din metabolismul ATP (de ex. *pompa de H
+
/K
+
),
radia]iile luminoase (de ex. *bacteriorodopsina) sau din fluxuri de electroni (de ex. `n membrana mitocondrial intern).
POMP| DE SÂNGE / pompe à sang / blood pump. Aparat electromecanic destinat pompii sângelui `n dispozitivele de *circula]ie
extracorporeal\. Pe lâng condi]ia de debit [i temperatur\, la nivelul p. de s. este prevenit alterarea elementelor figurate,
`ndeosebi a eritrocitelor.
POMP| DE SODIU / pompe à sodium / sodium pump. Sistem proteic de *transport activ primar existent `n membrana plasmatic a
majorit\]ii celulelor animale, pentru func]ionarea cuia se utili-zeaz direct ATP. De aceea, p. de s. se nume[te ATP-az Na
+
, K
+
.
Pompa permite eliminarea activ a Na
+
`n afara celulei [i captarea de K
+
. Transportul este asimetric, de 3/2 `n favoarea Na
+
, ceea
ce creaz o diferen] de poten]ial utilizabil `n procesele de *transport activ secundar. Prin studii laborioase s-a stabilit structura
primar [i conforma]ional a p. de s., care este alc uit din dou\ tipuri de subunit\]i,
α [i β. Fosforilarea necesar activit\]ii p. de s.
se produce intracelular, la nivelul subunit\]ii
α. *Ouabaina blocheaz p. de s. fiind, de aceea, util `n studiul acesteia. O serie de
rezultate probeaz rolul p. de s. `n unele procese patologice. Sin.: adenozintrifosfataz Na
+
-K
+
, Na
+
-K
+
-ATPaz\, pomp de sodiu-
potasiu.
POMP| DE SODIU-POTASIU / pompe à sodium -potassium / sodium-potassium pump. Sin.: pomp de sodiu (v.).
PONDERAL, adj. / pondéral, -ale, -aux, adj. / ponderal.
[Lat. ponderare = a cânti, de la pondus, ponderis = greutate.] Care
se refer la greutate, la masa unui corp, atât la masa organismului (*staturo-ponderal), cât [i la masa unei substan]e organice sau
anorganice.
PONTAJ, s. n. / pontage, s. m. / by-pass, bypass.
[Lat. pons, -ntis = punte.] Termen folosit pentru denumirea unui procedeu
chirurgical care are drept scop restabilirea circula]iei `n aval de o obliterare arterial limitat\, utilizând un *grefon plasat `ntre
segmentul supra- [i cel subiacent fa] de obliterare. P. poate fi temporar sau definitiv. Materialul `ntrebuin]at poate fi un grefon
autogen, `n general venos, `n mod excep]ional arterial, sau exogen din ]esuturi sintetice speciale (tub protetic). Frecvent este
utilizat sin. din engl: bypass.
PONTAJ CORONARIAN / pontage coronaire / coronary artery bypass. Tehnic de revasculari-zare a miocardului utilizând de obicei
un grefon venos interpus `ntre aorta ascendent [i o arter coronar `n aval de obstruc]ia acesteia. P. c. este recomandat `n
angina stabil cronic rezistent la tratament, angina cu test de efort pozitiv, leziuni tricoronariene, leziuni severe ale trunchiului
coronarian stâng [i stenoz proximal a arterei descendente anterioare. Contraindica]iile cuprind: e-xisten]a de miocard cicatricial
`ntins `n zona vasului afectat, obstruc]ii severe pe segmentele dis-tale ale arterei afectate, leziuni organice miocardice ce
determin o func]ie de ejec]ie sub 30%, obstruc]ie de vas mic perfuzat prin colaterale, artere stenozate cu lumenul sub 1 mm,
obezitate extrem etc.
PONTIN, adj. / pontin, -e, adj. / pontile, pontine.
[Lat. pons, -ntis = punte.] ~n general, cu referire la puntea Varolio (*protuberan]a
inelar). Ex.: nuclee p., *sindrom p.
PONTO-CEREBELOS, adj. / ponto-cérébelleux, -euse, adj. / pontocerebellar.
[Lat. pons, -ntis = punte; cerebellum = creier mic.]
Care se refer la *protuberan]a inelar [i la *cerebel, care apar]ine acestora.
POOL, s. n. / pool, s. m. / pool.
[Engl. pool = fond comun.] Anglicism prin care se denume[te un ansamblu format din componente
de aceea[i natur\. Ex.: p. de aminoacizi, p. de sodiu. No]iunea de p. este calitativ\, spre deosebire de cea de *compartiment, care
este cantitativ\. Totu[i, cei doi termeni sunt utiliza]i frecvent ca sin. V. [i pool metabolic.
POOL METABOLIC / pool métabolique / metabolic pool. 1) Depozit comun de substan]e intermediare rezultate din metabolism. 2)
Cantitatea total disponibil a substan]elor de un anumit fel, de obicei la nivelul unui anumit *compartiment.
POPLITEU, adj., s. m. / poplité, -e, adj., s. m. / popliteal.
[Lat. poples, poplitis = tendon dinapoia genunchiului.] 1) Cu referire la
fa]a posterioar a genunchiului. Ex.: spa]iu p., *arter p. 2)
Mu[chiul p: v. tab. anat. - mu[chi.
POR, s. m. / pore, s. m. / pore.
[Lat. porus, gr. poros = por, conduct, pasaj.] 1) Fiecare din multiplele orificii ale suprafe]ei unei
membrane dintr-un ]esut animal sau vegetal. Obs.: denumirea de p. este dep\[it\. Corect: canal (v.). 2)
P. cutana]i (sau
sudoripari
) sunt orificiile externe ale canalelor excretoare ale glandelor sudoripare.
POR NUCLEAR / pore nucléaire / nuclear pore. Punct de trecere a proteinelor [i acizilor nucleici la nivelul membranei nucleului
celular. Fiecare p. nuclear este `nconjurat de o structur `n form de disc, denumit complex de pori.
PORENCEFALIE, s. f. / porencéphalie, s. f. / por-encephalia, porencephaly.
[Gr. poros = por, conduct, pasaj; enkephalos =
creier, de la
en = `n, kephale = cap.] Cavitate intracerebral anormal care comunic cu ventriculele cerebrale, de obicei cu cele
laterale sau cu spa]iile pericerebrale. Ca urmare, cavitatea con]ine LCR. P. este de origine malformativ\, traumatic sau
ischemic\.
PORFIRIE, s. f. / porphyrie, s. f. / porphyria.
[Gr. porphyra = purpur\.] Denumire general pentru fiecare boal din grupul de
afec]iuni determinate de perturbarea metabolismului *porfirinei. P. se caracterizeaz biochimic prin cre[terea marcat [i excre]ia
porfirinei sau a precursorilor acesteia, iar clinic prin manifesti variate neurologice [i cutanate. Tulburile sunt `n general
clasificate, `n func]ie de expresia defectului biochimic, `n: hepatice, eritropoietice [i uneori eritrohepatice. Se disting o serie de
forme de p. (fieceia corespunzându-i un deficit enzimatic precis), printre care: 1)
p. acut intermitent\ (v.); 2) p. cutanat tardiv\
(v.); 3)
p. eritropoietic\ (v.); 4) p. eritropoietic congenital\ sau boala Günther (v.); 5) p. hepatic\ (v.); 6) p. variegata (v.).
|

613. 613
PORFIRIE ACUT| INTERMITENT| / porphyrie aiguë intermittente / intermittent acute porphyria. Cea mai frecvent form de *p.
hepatic\, caracterizat prin sindrom de *abdomen acut, tulburi neurologice [i `ndeosebi psihiatrice. Boala este cauzat de un
deficit de *uroporfirinogen sintetaz\, dozabil `n eritrocite.
PORFIRIE CUTANAT| TARDIV| / porphyrie cutanée tardive / porphyria cutanea tarda. P. cu fotosensibilitate (*fotosensibilizare) [i
leziuni dermatologice (eritem, bule), `n rela]ie cu un deficit `n protoporfirinogen oxidaz\.
PORFIRIE ERITROPOIETIC| / porphyrie érythropoïétique / erythropoietic porphyria. P. transmis autozomal dominant, `n care
formarea `n exces a *porfirinei [i a precursorilor s\i se produce `n *normoblastele m\duvei osoase. Consecin]a este reprezentat
`ndeosebi de *p. eritropoietic congenital\.
PORFIRIE ERITROPOIETIC| CONGENITAL| / porphyrie érythropoïétique congénitale / congenital erythropoietic porphyria. Sin.:
boal Günther (v.).
PORFIRIE HEPATIC| / porphyrie hépatique / hepatic porphyria. P. `n care excesul de *porfirin sau de precursori ai acesteia se
produce `n ficat, determinând *p. acut intermitent\, *p. variegata sau coproporfirie ereditar\.
PORFIRIE VARIEGATA / porphyrie variegata / porphyria variegata, variegate porphyria. *P. hepatic autozomal dominant\,
caracterizat prin combinarea unei fotosensibilit\]i cutanate cronice cu leziuni [i fragilitate extrem a pielii, crize dureroase
abdominale acute cu disfunc]ii gastrointestinale [i neuropatie. Boala este determinat de un deficit par]ial de protoporfirinogen
oxidaz\.
PORFIRIN|, s. f. / porphyrine, s. f. / porphyrin.
[Gr. porphyra = purpur\; -inã.] Compus hetero-ciclic format din patru nuclee
pirolice unite prin pun]i carbonate [i purt or de diferite grupi chimice. P. este sintetizat `n toate ]esuturile, dar `ndeosebi `n ficat
[i `n ]esuturile eritropoietice. Sinteza se realizeaz pornind de la *glicocol [i acid succinic datorit unei serii de enzime, `n mai mul-
te etape: acid
δ-aminolevulinic, porfobilinogen, uroporfirinogen, coproporfirinogen [i protoporfiri-nogen, din care rezult
protoporfirina. Aceasta se combin cu fierul bivalent, formând *hemul. A-proape toat p. se afl `n hem, care reprezint gruparea
prostetic a *hemoglobinei, *mioglobi-nei, *citocromilor [i a unor enzime. Circa 1 mg de p. r\mâne liber\, sub form de uroporfirin\,
co-proporfirin [i protoporfirin\.
PORFIRINURIE, s. f. / porphyrinurie, s. f. / por-phyrinuria.
[Gr. porphyra = purpur\; -inã; ouron = urin\.] Eliminarea
*porfirinelor [i a precursorilor acestora `n urin\. Prezen]a porfirinei `n urin determin o culoare ro[ie-purpurie a acesteia, care
devine brun `n contact cu aerul. Pentru valori normale, v. tab. const. biochim.
POROKERATOZ|, s. f. / porokératose, s. f. / porokeratosis.
[Gr. poros = por, conduct, pasaj; keras, -atos = corn; -ozã.]
Dermatoz cronic ra-r caracterizat prin `ngro[area stratului cornos sub forma unor pl\ci de form neregulat [i de di-mensiuni
variate, asociate sau urmate de procese de atrofie. Au fost descrise dou tipuri: *p. Mibelli [i *p. palmoplantar Mantoux.
POROKERATOZ| MIBELLI / porokératose de Mibelli / Mibelli's porokeratosis.
[Vittorio Mi-belli, dermatolog italian, profesor la
Cagliari, apoi la Parma, 1860-1910
.] Dermatoz cronic rar\, familial\, apând `ndeosebi la pubertate [i afectând predominant
sexul masculin. Se caracteri-zeaz prin leziuni keratozice sub form de pl\ci o-valare sau rotunde, cu centrul deprimat [i cu un
burelet periferic (cu aspect de "zid de incint\"). Leziunile sunt pu]in numeroase, localizate `ndeo-sebi pe extremit\]ile membrelor,
de unde [i alte denumiri ale bolii: hiperkeratoz centrifug atrofi-ant\, hiperkeratoz excentric\, keratodermie excentric\.
POROKERATOZ| PALMOPLANTAR| MAN-TOUX / porokératose pal moplantaire de Man-toux / Mantoux's porokeratosis.
[Charles Man-toux, medic francez, Paris, Le Cannet, 1877-1947.] Form de *porokeratoz punctat\, uneori asociat cu
nevomatoza bazocelular (*sindrom Gorlin-Goltz). Se caracterizeaz prin prezen]a la nivelul palmelor [i plantelor a unor cornifici
mici, punctiforme, dure, translucide. Elementele de cor-nificare sunt situate `n epiderm [i prezint\ adesea mici cavit\]i.
POROM, s. n. / porome, s. f. / poroma.
[Gr. poro-ma = calus.] 1) ~ngro[are, *indura]ie a pielii, consecutiv unui flegmon. 2)
Forma]iune tumoral dezvoltat din porii excretori sau foliculari. V. porom ecrin, porom folicular.
POROM ECRIN / porome eccrine / eccrine poro-ma. Tumor benign dezvoltat din por]iunea in-traepidermic a porilor excretori ai
*glandelor sudoripare ecrine. Se manifest clinic printr-o tume-fac]ie de culoare ro[ie, localizat cel mai frecvent la nivelul plantei
sau al palmei.
POROM FOLICULAR / porome folliculaire / folli-cular poroma. Tumor benign derivat din canalul pilar, al *foliculului pilos.
POROS, adj. / poreux, -euse, adj. / porous.
[Gr. poros = por, conduct, pasaj.] Care este str ut de pori sau posed o multitudine
de mici orificii.
PORTAL, adj. / portal, -ale, aux, adj. / portal.
[Lat. porta = poart\, intrare.] Care se refer la vena port sau la sistemul venos
portal.
PORTOCAV, adj. / porto-cav, -e, adj. / porta-ca-val.
[Lat. porta = poart\, intrare; cavum = gau-r\.] Apar]inând venei porte [i
venei cave inferioare. Ex.: anastomoz p.
PORTOGRAFIE, s. f. / portographie, s. f. / portography.
[Lat. porta = poart\; gr. graphein = a scrie.] Procedeu radiografic care
const `n vizualizarea traseului venei porte dup injectarea unui produs de cercetat opac la raze X, frecvent intraoperator prin vena
ileal (ileoportografie), direct prin punc]ie transsplenic (*splenoportografie transhepatic\ i-co-
portografie).
POSOLOGIE, s. f. / posologie, s. f. / posology.
[Gr. poson = cât de mult, ce cantitate; logos = [tiin]\.] 1) Studiul dozelor
terapeutice ale diverselor medicamente `n func]ie de vârst\, sex, starea bolnavului, ca [i de al]i factori. V. de ex. cronofarma-
cologie. 2) Cantitatea total dintr-un medicament, estimat `n func]ie de vârsta [i greutatea bolnavului, administrat o dat sau, de
obicei, de mai multe ori `n timpul tratamentului unei boli.
POST ABORTUM / post abortum / post abortum.
[Lat. post = dup\; ab = `ndeptat de; ortus = na[tere.] Perioad consecutiv
unui *avort.
POST CIBUM / post cibum / post cibum.
[Lat. post = dup\; cibus = hran\, mâncare.] Locu]iune latin semnificând dup mas\,
dup prânz.
POSTCRITIC, adj. / postcritique, adj. / post-ictal.
[Lat. post = dup\; criticus, de la crisis = criz\.] Care survine dup o criz\. Sin.:
post-ictal, angl. nerecomandat.
POST-CUR|, s. f. / post-cure, s. f. / post-cure.
[Lat. post = dup\; curare = a `ngriji, a trata.] 1) Asisten] medical dup un
tratament intens medicamentos sau chirurgical. 2) Termenul este utilizat frecvent cu referire la perioada care urmeaz
tratamentului de dezintoxicare a unui alcoolic sau toxicoman. Pe lâng asisten]a medical se asociaz [i un program de reinser]ie
social sau socioprofesional pe termen mediu [i lung.
POSTECTOMIE, s. f. / posthectomie, s. f. / pos-thectomy.
[Gr. posthe = prepu]; ektome = excizie.] Sin.: circumcizie (v.).
POSTEOTOMIE, s. f. / posthéotomie, s. f. / pos-theotomy.
[Gr. posthe = prepu]; tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a t\ia.]
Sin.: circumcizie (v.).
POSTERIOR, adj. / postérieur, -e, adj. / posterior.
[Lat. posterior = care st `n urm\, comparativ de la posterus = care vine dup\,
de la
post = du-p\.] Termen care se refer la pozi]ia fa] de o a-numit structur anatomic\, cu situare `n spatele acesteia. Ant.:
anterior. Sin.: dorsal. Ex.: cordon p. al m\duvei.
POSTHIPOFIZAR, adj. / post-hypophysaire, adj. / post-hypophyseal.
[Lat. post = dup\; gr. hypo = sub; physis = cre[tere, de la
phyein = a cre[te.] Care se afl `n rela]ie cu lobul posterior al hipofizei. V. hormon posthipofizar.
POSTHIPOFIZ|, s. f. / post-hypophyse, s. f. / post-hypophysis.
[Lat. post = dup\; gr. hypo = sub; physis = cre[tere, de la
phyein = a cre[te.] Lobul posterior al hipofizei. Sin.: neurohipofiz\.
POSTICTAL, adj. / postcritique, adj. / postictal.
[Lat. post = dup\; ictus = lovitur\, [oc.] Angl. nerecomandat, sin. cu post-critic
(v.).

614. 614
POSTIT|, s. f. / posthite, s. f. / posthitis. [Gr. posthe = prepu]; -itã.] Inflama]ie a *prepu]ului.
POST~NC|RCARE VENTRICULAR| / post-charge ventriculaire / ventricular afterload. Presiune suplimentar care ar trebui
dezvoltat de ventricul `n timpul contrac]iei pentru a evacua complet volumul sanguin con]inut. Corespunde factorilor care se opun
expulziei sanguine: rezis-ten]a arterial [i arteriolar\, grosimea [i rezisten]a pere]ilor, geometria ventricular\.
POSTMENSTRUAL, adj. / post-menstruel, -elle, adj. / postmenstrua.
[Lat. post = dup\; mens-truus = `n fiecare lun\, de la
mensis = lun\.] Despre perioada imediat urm oare *menstrua]iei.
POST MORTEM / post mortem / post-mortem.
[Lat. post = dup\; mors, mortis = moarte.] Expresie latin semnificând dup
moarte.
POSTNATAL, adj. / post-natal, -ale, -als, adj. / postnatal.
[Lat. post = dup\; natalis = referitor la na[tere, de la natus = n\scut [i
nasci = a se na[te.] Care are leg ur cu perioada imediat urm oare na[terii sau se produce `n aceast perioad\.
POSTOPERATOR, adj. / post-opératoire, adj. / post-operative.
[Lat. post = dup\; operari = a lucra, de la opus, operis = munc\,
lucrare
.] Care se efectueaz sau are loc dup o opera]ie [i este, `n general, `n leg ur cu aceasta.
POST-PARTUM, adj., s. n. / post-partum, adj., s. m. / post-partum.
[Lat. post = dup\; partus = na[tere, de la parere = a na[te.]
1) Perioada de timp care urmeaz imediat dup\ na[tere, considerat frecvent 6-8 s\pt\mâni. Sin.: lehuzie. 2) Despre fenomenele
normale sau patologice care se produc `n aceast perioad\.
POSTPRANDIAL, adj. / post-prandial, -ale, -aux, adj. / post-prandial.
[Lat. post = dup\; pran-dium = prânz.] Care survine dup
prânz, *
post cibum [i, `n general, dup orice ingestie semnificativ de alimente.
POSTTRAUMATIC, adj. / post-traumatique, adj. / posttraumatic.
[Lat. post = dup\; gr. trauma, -atos = ran\.] Care se produce
dup un traumatism, sau este consecin]a acestuia.
POSTURAL, adj. / postural, -ale, -aux, adj. / pos-tural.
[Fr. posture, din it. postura = postur\, atitudine.] Care este `n rela]ie cu
pozi]ia corpului sau depinde de aceast pozi]ie.
POSTUR|, s. f. / posture, s. f. / posture.
[Fr. posture, din it. postura = postur\, atitudine.] Sin.: atitudine (v.).
POSTUROLOGIE, s. f. / posturologie, s. f. / A-lexander's technique.
[Fr. posture, din it. postura = postur\, atitudine; gr. logos
= [tiin]\
.] Tehnic conceput `n secolul trecut de actorul australian Frederick Mathias Alexander [i dezvoltat de discipolii s\i,
care urme[te corectarea pozi]iilor [i atitudinilor corporale gre[ite, pornind de la premiza c o postur\ incorect se reflect negativ
asupra func]iilor somatice [i psihice. V. [i medicin alternativ\.
POTABIL, adj. / potable, adj. / potable.
[Lat. potabilis = care se poate bea, de la potare = a bea, din gr. potos = b\utur\.] Care
poate fi b\ut f nici un risc.
POTASIU, s. n. / potassium, s. m. / potassium.
[Olandez potasch, germ. Potasche, de la Pot = vas, oal\, Asche = cenu[\.]
Elementul chimic (sim-bol K, de la denumirea `n german\,
Kallium) nr. 19, cu greutatea atomic 39,102 [i densitatea 0,86 g/cm
3
.
Metal alcalin, de culoare argintie, foarte r\spândit `n natur `n combina]ii organice sau anorganice. Plantele sunt bogate `n p., care
reprezint unul din principalii agen]i fertilizan]i. Astfel, cenu[a de lemn con]ine circa 20% p. (sub form de K
2O). ~n organismele
animale, de[i p. este prezent `n cantitate mic (circa 0,35% `n corpul uman), este cel mai important cation intracelular. ~mpreun
cu sodiul, sub form ionic\, p. joac un rol capital `n transmiterea *impulsului nervos, determinând modifici ale poten]ialului e-
lectric membranar, prin trecerea la nivelul *cana-lelor ionice specifice. Neuronii centrali sunt extrem de sensibili la varia]iile
concentra]iei de p., `n exces acesta determinând deprimarea func]iilor neuronale. De aceea, blocarea canalelor ionice este
incompatibil cu via]a. De asemenea, p. particip la echilibru hidroelectrolitic din organism. Nevoile unui adult `n p. sunt de circa 3
g pe zi. Concentra]ia sa `n sânge reprezint *kaliemia, iar `n urin\, *kaliuria. Concentra]ii normale: `n sânge, 3,5-5,3 mEq/l (3,5-5,3
mmol/l), `n urin\, 1-5 g/24h (36-128 mEq/l sau mmol/24h). Lipsa p. antreneaz *hipokaliemia. Sin.: kaliu (desuet).
POTEN}ARE, s. f. / potentialisation, s. f. / potentiation, potentialization.
[Lat. medieval potentialis, de la potens, -ntis =
puternic [i
posse = a putea.] Ac]iune sinergic a dou medicamente, care este mai mare decât suma efectelor fiecuia dintre
cele dou medicamente administrate separat.
POTEN}|, s. f. / puissance, s. f. / potency.
[Lat. potentia = putere, de la posse = a putea.] 1) Capacitatea masculului de a
desf\[ura actul sexual. 2) Rezultatul opera]iilor de transformare a unui remediu ponderabil `ntr-o dilu]ie infinitezimal\. Reprezint
forma de administrare a remediilor `n *homeopatie.
POTEN}IAL, adj., s. n. / potentiel, adj., s. m. / potential.
[Lat. medieval potentialis, de la potens, -ntis = puternic [i posse = a
putea
.] 1) Care exist [i este capabil de ac]iune, dar r\mâne inactiv. 2) Capacitatea unui sistem de a degaja, `n anumite condi]ii, o
energie definit\. 3) ~n fizic\, p. este mimea scalar sau vectorial prin care sunt caracterizate diferite corpuri fizice, electrice,
magnetice, de gravita]ie, ionice sau fenomenele termodinamice. 4) ~n fiziologie, termenul este utilizat `ndeosebi cu referire la
fenomenele bioelectrice. V. poten]ial de ac]iune, poten]ial de repaus.
POTEN}IAL DE AC}IUNE / potentiel d'action / action potential. Secven] scurt [i stereotip de modifici (de tip "tot sau nimic") ale
*poten]ialului de repaus al unei celule excitabile, `n caz de activare celular\, adic sub influen]a unei excita]ii suficiente,
supraliminare. Aceast secven] este constituit de o *depolarizare urmat de o *repo-larizare. ~n cursul p. de a. poten]ialul de
membra-n tinde c re valori pozitive, trecând de la circa -70 mV la +30 mV (p. de a. având, deci, o amplitudine de circa 100 mV).
~n cazul celulelor nervoase [i ale mu[chiului scheletic p. de a. dureaz circa 2 ms, iar `n cazul mu[chiului cardiac circa 350 ms. ~n
esen]\, p. de a. este consecin]a deschiderii, dup repolarizarea de circa 20 mV declan[at de stimul, a *canalelor de sodiu, care
dureaz circa 1 ms, urmat de deschiderea *canalelor de potasiu (repolarizare).
POTEN}IAL CHIMIC / potentiel chimique / chemical power. *Entalpia liber a unui *mol de substan] `n cadrul unui sistem cu
compozi]ie chimic cunoscut\, condi]iile exterioare fiind determinate. Entalpia liber total a sistemului reprezint suma p. c. ale
tuturor constituen]ilor.
POTEN}IAL DE DEMARCA}IE / potentiel de démarcation / demarcation potential. Diferen]a de poten]ial dintre suprafa]a intact a
unui mu[chi sau a unui nerv [i zona lezat\ a acestora. Sin.: poten]ial de leziune.
POTEN}IAL ELECTRIC / potentiel électrique / e-lectric potential. Mime fizic ce poate fi definit `n orice punct al unui conductor
sau dielectric aflat `n câmp electric. P. e. este o mime scalar\, numeric egal cu lucrul mecanic executat de for]ele electrice care
deplaseaz o sarcin electric egal cu o unitate, dintr-un punct al câmpului electric creat de o alt sarcin electric la infinit. ~n
Sistemul Interna]ional, p. e. se m\soar `n vol]i (V).
POTEN}IAL ELECTROCINETIC / potentiel élec-trocinétique / electrokinetic potential. Sin.: po-ten]ial zeta (v.).
POTEN}IAL DE LEZIUNE / potentiel de lésion / injury potential. Sin.: poten]ial de demarca]ie (v.).
POTEN}IAL DE MEMBRAN| / potentiel de membrane / membrane potential. Sin.: poten]ial de repaus (v.).
POTEN}IAL NERNST / potentiel de Nernst / Nernst’s potential.
[Walter Hermann Nernst , chimist [i fizician german, Göttingen,
Berlin, premiul Nobel pentru chimie `n 1920, 1864-1941.
] Diferen]a de poten]ial (voltaj) produs la nivelul fe]elor unei membrane
prin gradientul de concentra]ie [i de poten]ial al ionilor care pot difuza prin porii membranei, `n timp ce ionii cu sarcin opus nu pot
traversa membrana.
POTEN}IAL DE OXIDOREDUCERE / potentiel d'oxydoréduction / oxidation-reduction poten-tial. Sin.: poten]ial redox (v.).
POTEN}IAL POST-SINAPTIC / potentiel post-synaptique / post-synaptic potential. Diferen] de p. care apare la nivelul membranei
plasmatice a elementului postsinaptic (nerv, mu[chi), `n cazul propagii excita]iei. Se deosebesc dou tipuri de p. p.-s.: `n cazul
unei depolarizi, p. p.-s. este numit
excitator, iar `n cazul unei hiperpolarizi, este vorba despre un p. p.-s. inhibitor.
POTEN}IAL REDOX / potentiel rédox / redox potential. Mime care m\soar afinitatea unui transportor pentru electroni. Trecerea
electronilor de la orbitalul unui atom la orbitalul altui atom nu se poate produce decât dac energia electronului `n primul orbital
este superioar celei a electronului din orbitalul acceptor. Formula Nernst permite corelarea acestor energii cu p. r. (notat cu
|

615. 615
simbolul rH), care poate fi calculat, permi]ând cu-noa[terea orientii reac]iilor fie c re oxidare, fie c re reducere. Sin.: poten]ial
de oxidoreducere.
POTEN}IAL DE REPAUS / potentiel de repos / resting potential. *Poten]ialul de membran al unei celule vii `n absen]a stimulii.
Pentru celulele excitabile (celule nervoase [i musculare) valoarea sa este de la -55 mV pân la -100 mV, interiorul celulei fiind
`ntotdeauna `nccat electric negativ. Celulele non-excitabile (ex.: celule gliale) pot prezenta, de asemenea, un p. de r. Cauzele p.
de r. sunt reparti]ia inegal a ionilor prin membrana celular [i o permeabilitate crescut a membranei pentru K
+
, deoarece `n
repaus canalele specifice acestui cation sunt deschise. De aceea, p. de r. este `n e-sen] un poten]ial de K
+
. *Pompa de sodiu,
care antreneaz o deplasare de sarcini pozitive `n afara celulei nu contribuie decât cu -10 mV pân\ la -20 mV la producerea p. de
r. Sin.: poten]ial de membran\.
POTEN}IAL ZETA / potentiel dzeta / electrokine-tic potential. Diferen]a de poten]ial existent `ntre o particul `n mi[care [i lichidul
care o con]ine. Sin.: poten]ial electrocinetic.
POTEN}IALE EVOCATE / potentiels évoqués / ev oked potentials, brainstem evoked respon-ses. R\spunsuri electrice ale
sistemului nervos consecutive stimulii senzoriale provocate (vizuale, auditive sau senzitive). Se `nregistreaz dup câteva
milisecunde, sub form de unde al cor aspect [i moment de apari]ie se modific `n caz de anomalii ale traiectelor periferice sau
centrale vizuale, auditive [i somestezice. Abrev. engl.: BER.
POTEN}IALE VENTRICULARE TARDIVE / poten-tiels ventricu laires tardifs / late ventricular po-tentials. P. `nregistrate pe cale
epicardic sau prin electrocardiografie cu `nalt amplificare, care se proiecteaz `n por]iunea ini]ial a segmentului ST, de mic
amplitudine, culese cel mai frecvent la marginea zonei ischemice la coronarienii cu antecedente de aritmie ventricular grav\.
POTOCITOZ|, s. f. / potocytose, s. f. / potocyto-sis.
[Gr. potos = b\utur\; kytos = celul\; -ozã.] Proces de degeneresecen] [i de
moarte celula-r\, caracterizat prin apari]ia de *vacuole membra-nare. Se observ la celulele libere ale m\duvei [i sângelui. V. [i
zeioz\.
POTOMANIE, s. f. / potomanie, s. f. / potomania.
[Gr. potos = b\utur\; mania = nebunie.] Tulburare a conduitei alimentare
caracterizat prin nevoia incoercibil de a bea constant. P. poate induce un *diabet insipid adevat [i trebuie distins de *dip-
somanie, care semnific un consum excesiv de b\uturi alcoolice.
PO}IUNE, s. f. / potion, s. f. / potion, potio, potiones (lat.).
[Lat. potio, -onis = b\utur medicinal\.] Preparat medicamentos
*magistral, lichid, destinat administrii orale. Este compus din: medicament activ, adjuvant, excipient [i corectiv.
POUPINEL, s. n. / poupinel, s. m. / dry heat sterilizer.
[Poupinel, medic francez, Paris, sec. XIX.] Aparat pentru sterilizarea prin
c\ldur uscat (`nc\lzire electric).
POXVIRIDAE / Poxviridae / Poxviridae.
[Engl. pox = erup]ie pustuloas observat `n cursul variolei; lat. virus = venin, otrav\.]
Familie de virusuri ADN, cu simetrie elicoidal\, cu anvelop [i struc-tur\ complexe, de dimensiuni mari (0,2-0,3
µm), cu multiplicare
intracelular\. P infecteaz omul, animalele, p\sile [i insectele. La om P. cuprind: virusul variolei, virusul vaccinei, virusul ce
determin *
molluscum contagiosum [i al *paravaccinei.
POXVIRUS, s. n. / Poxvirus, s. m. / Poxvirus.
[Engl. pox = erup]ie pustuloas observat `n cursul variolei; lat. virus = venin,
otrav\
.] Sin.: Pox-viridae (v.).
POZITIV, adj., s. n. / positif, -ive, adj., s. m. / po-sitive.
[Lat. positivus = care se bazeaz pe ceva, de la ponere = a pune.] 1) Care
relev o realitate concret\, care atest prezen]a unui element, a u-nui efect c\utat. Ex.: test p., diagnostic p. 2) Despre o particul\,
un ion sau o grupare chimic din care lipsesc electroni. 3) Referitor la unul din polii unei surse de curent continuu. 4) Prob\
fotografic pe sticl sau pe hârtie, reproducând `n negru zonele `ntunecate [i `n alb zonele cu tent deschis\. V. negativ.
POZITON. Var. pentru pozitron (v.).
POZITRON, s. m. / positron, positon, s. m. / positron.
[Lat. positivus = care se bazeaz pe ceva, de la ponere = a pune; gr.
elektron = chihlimbar, corp care se electrizeaz prin frecare.] Particul de aceea[i mas cu *electronul [i de sarcin electric egal
dar pozitiv\. Var.: poziton. V. [i tomografie prin emisie de pozitroni.
POZI}IE, s. f. / position, s. f. / position.
[Lat. positio, -onis = punere, de la ponere = a pune.] 1) Atitudine spontan luat sub
influen]a tulburilor `ntr-o anumit boal sau recomandat de medic, pentru un examen sau o opera]ie. 2) ~n timpul *na[terii,
orientarea celui mai mare diametru al *prezenta]iei `n raport cu diametrul de *angajare al bazinului matern.
POZI}IE ANATOMIC| / position anatomique / anatomical position. Atitudine de referin] a corpului uman `n anatomie, `n
ortostatism, cu palme-le `nainte.
POZI}IE DORSOSACRAT| / position gynécologique / dorsosacral position, lithotomy position. Sin.: pozi]ie ginecologic (v.).
POZI}IE DORSOSACRAT| DECLIV| / position dorso-sacrée declive / Trendelenburg's posi-tion. Sin.: pozi]ie Trendelenburg (v.).
POZI}IE DE FUNC}IE / position de fonction / functional position. P. a unei articula]ii care, `n caz de blocaj al acesteia, antreneaz
impoten]a func]ional cea mai pu]in jenant pentru pacient.
POZI}IE GENUCUBITAL| / position genu-cubi-tale / genucubital position, knee-elbow posi-tion. Pozi]ie adoptat de pacient la
solicitare, `n cadrul examenului clinic. Bolnavul este a[ezat cu fa]a `n jos, cu coapsele u[or flectate pe bazin, sprijinindu-se pe
coate [i genunchi, care se afl\ `n acela[i plan orizontal.
POZI}IE GENUPECTORAL| / position genu-pectorale / genupectoral position, knee-chest position. P. `n genunchi, cu corpul flectat
spre coapse [i pieptul apropiat de genunchi. Este o pozi]ie pentru examen ginecologic sau rectal.
POZI}IE GINECOLOGIC| / position gynécolo-gique / dorsosacral position, lithotomy position. P. de decubitus dorsal, cu flectarea
coapselor pe bazin [i a gambelor pe coapse (care sunt `n abduc]ie), c\lcâiele sau gambele sprijinindu-se pe etriere. P. g este
utilizat la persoanele de sex feminin pentru examenul ginecologic sau pentru interven]ie chirurgical pe cale vaginal\. La pacien]ii
de sex masculin este utilizat pentru interven]iile chirurgicale perineorectale. Sin.: pozi]ie dorsosacrat\.
POZI}IE TRENDELENBURG / position de Tren-delenburg / Trendelenburg's position.
[Fried-rich Trendelenburg, chirurg
german, profesor (succesiv) la Rostock, Bonn [i Leipzig, 1844-1924
.] P. `n decubitus dorsal a pacientului, cu capul mai jos decât
pelvisul, ob]inut prin `nclinarea mesei de opera]ie `n diferite unghiuri. Se utilizea-z `n cursul opera]iilor ginecologice pe cale
abdominal [i `n cazul reanimii nou-n\scu]ilor. Sin.: pozi]ie dorsosacrat decliv\.
PRAG, s. n. / seuil, s. m. / threshold.
[Sl. pragu = prag.] 1) Valoare minimal (p. inferior) sau maximal (p. superior) pe care o
poate avea o mime `n vederea producerii unui efect sau a detec]iei a-cestuia. F precizare, termenul este utilizat cu referire la
p. inferior. V.
p. renal, p. de audibilitate. 2) Nivel de intensitate minimal sub care nu mai este perceput nici o excita]ie sau
excita]ia r\mâ-ne f r\spuns. Sin.: limit\.
PRAG DE AUDIBILITATE / seuil d'audibilité / auditory threshold. Cea mai mic putere acusti-c susceptibil s produc o senza]ie
sonor\. Se exprim `n *decibeli [i variaz `n func]ie de frec-ven]a sunetului, atingând o valoare minim `ntre 1 000 [i 5 000 Hz.
Pentru o ureche normal\, pragul de 1 000 Hz este considerat ca nivel zero (W = 12
-12
watt/m
2
)
PRAG LUMINOS BRUT / seuil lumineux brut / light threshold. Intensitatea luminoas minim care produce o senza]ie vizual\.
PRAG LUMINOS DIFEREN}IAL / seuil lumineux différentiel / light differential threshold. Cea mai mic diferen] de intensitate
luminoas care poate fi discriminat de analizatorul vizual.
PRAG RENAL / seuil rénal / renal threshold. Concentra]ia minim a unei substan]e din plasma sanguin de la care substan]a
respectiv apare `n urin\. Substan]ele f\r prag nu sunt niciodat reabsorbite complet de tubulii renali. Substan]ele cu prag,
asemenea glucozei, sunt reabsorbite pân la concentra]ia maxim de reabsorb]ie tubular pe minut.
PRAG STAPEDIAN / seuil stapédien / stapedius reflex threshold. Intensitate minim pe care trebuie s o ating o excita]ie sonor
pentru a de-clan[a *reflexul stapedian.

616. 616
PRAGMATAGNOZIE, s. f. / pragmato-agnosie, s. f. / pragmatagnosia. [Gr. pragma, -atos = fapt; a — priv.; gnosis = percepere,
cunoa[tere, de la
gnonai = a cunoa[te.] Incapacitatea de a recunoa[te obiecte cunoscute.
PRAGMATAMNEZIE, s. f. / pragmatamnésie, s. f. / pragmatamnesia.
[Gr. pragma, -atos = fapt; amnesia = uitare, de la a —
priv.,
mneme = memorie [i mnasthai = a-[i aminti.] Incapacitatea unui subiect de a-[i aminti aspectul obiectelor.
PRANDIAL, adj. / prandial, -ale, -aux, adj. / prandial.
[Lat. prandium = prânz.] Care are leg ur cu mesele, cu prânzul, care
survine `n timpul meselor, `n leg ur cu alimenta]ia.
PRAVASTATIN|, s. f. / pravastatine, s. f. / pra-vastatine. V. statine.

PRAXIE, s. f. / praxie, s. f. / praxis. [Gr. praxis = ac]iune, practic\, de la prattein = a ac]iona.] Ter-men care define[te capacitatea
fiziologic de coordonare a actelor motorii pentru realizarea unui scop sau a unei inten]ii date. P. se afl `n rela]ie cu procesele de
`nv\]are. Ant.: apraxie (patologic).
PRÂNZ BOYDEN / repas de Boyden / Boyden's meal.
[Edward Allen Boyden, anatomist american, 1886-1977.] Sin.: prob
Boyden (v.).
PREADAPTARE, s. f. / préadaptation, s. f. / pre-adaptation.
[Lat. prae = `nainte; adaptare = a potrivi.] Anticipare a nevoilor ce
vor surveni ulterior (L. Cu
ènot).
PREANESTEZIC, adj., s. n. / préanesthésique, adj., s. m. / prean(a)esthetic.
[Lat. prae = `nainte; gr. an - priv.; aisthesis =
senza]ie, sensibilitate
.] Termen utilizat pentru a denumi medicamentele utilizate ca *premedica]ie `n cazul unor anestezii poten]ate,
de obicei cu efecte miorelaxante [i sedative.
PRECANCER, s. n. / précancère, s. m. / precan-cer.
[Lat. prae = `nainte; cancer, cancri = rac, crab.] Orice leziune care poate
suferi o transformare malign\, orice boal care poate evolua c re un cancer. Sin.: precanceroz\.
PRECANCEROZ|, s. f. / précancérose, s. f. / precarcinoma.
[Lat. prae = `nainte; cancer, cancri = rac, crab; -ozã.] Sin.:
precancer (v.).
PRECIPITARE, s. f. / précipitation, s. f. / preci-pitation.
[Lat. praecipitatio, -onis = c\dere, pr\-bu[ire, de la praecipitare = a
arunca jos
.] Formarea unui *precipitat. V. [i imunoprecipitare.
PRECIPITAT, s. n. / précipité, s. m. / precipitate.
[Lat. praecipitatus, de la praecipitare = a arunca jos.] Rezultatul unei reac]ii
chimice, `n care din doi reactan]i cu diferite sti de agregare rezult un corp insolubil `n mediul de reac]ie.
PRECIPITIN|, s. f. / précipitine, s. f. / precipitin.
[Lat. praecipitare = a arunca jos; -inã.] Anticorp capabil s determine un
precipitat vizibil cu antigenul s\u specific, din cauza insolubilit\]ii complexului antigen-anticorp format.
PRECLINIC, adj. / préclinique, adj. / preclinical.
[Lat. prae = `nainte; gr. klinikos = referitor la pat, de la kline = pat.] Stadiul
unei boli `n care nu este `nc decelabil nici o manifestare clinic\.
PRECOCE, adj. / précoce, adj. / precocious.
[Lat. preacox, -ocis = care se coace `nainte de vre-me, de la preacoquere = a se
coace mai devreme (
prae = `nainte; coquere = a coace).] 1) Care se dezvolt fizic sau psihic `nainte de vârsta normal\, care este
mai matur `n compara]ie cu cei de aceea[i vârst\. 2) Despre manifesti care apar `n perioada de debut a unei boli sau chiar
`nainte de aceasta.
PRECOM|, s. f. / précoma, s. f. / precoma.
[Lat. prae = `nainte; gr. koma = somn adânc.] Stare neuropsihic premerg oare
*comei, `ndeosebi `n encefalopatia hepatic\. Se caracterizeaz prin *obnubilare mental variabil\, ca [i prin alte simp-tome care
depind de etiologia stii comatoase.
PRECOM| DIABETIC| / précoma di abetique / diabetic precoma. Perioad premerg oare *comei diabetice, cu durat variabil\,
caracterizat prin somnolen]\, cefalee, vomismente, dureri abdominale, miros de aceton al halenei.
PRECONDILIAN, adj. / précondylien, -enne, adj. / precondylar.
[Lat. prae = `nainte; gr. kondylos = vârf, umfl ur\.] Situat
`naintea, `n fa]a unui condil. Ex.: foset p.
PRECON{TIENT, s. n. / préconscient, s. m. / preconscious.
[Lat. prae = `nainte; consciens, de la conscire = a [ti bine [i scire
= a [ti
.] Termen care grupeaz toate *reprezentile mentale care nu sunt prezente `n câmpul *con[tiin]ei, dar care pot accede f
dificultate [i temporar `n acest câmp. Trecerea `n nivelul con[tient se poate face, de ex., prin evocarea unei amintiri.
PRECORDIAL, adj. / précordial, -ale, -aux, adj. / precordial.
[Lat. prae = `nainte; cor, cordis = inim\.] Cu referire la regiunea
situat anterior cordului (frecvent este vorba de zona de proiec]ie a cordului pe peretele anterior toracic). Ex.: durere p., regiune p.
PRECORDIALGIE, s. f. / précordialgie, s. f. / pre-cordialgia.
[Lat. prae = `nainte; cor, cordis = inim\; gr. algos = durere.]
Denumire pentru durerile de la nivelul ariei precordiale.
PRECRITIC, adj. / précritique, adj. / preictal.
[Lat. prae = `nainte; criticus, de la crisis = cri-z\.] Care precede o criz\, un acces.
Sin.: preictal, (angl. nerecomandat).
PRECURSOR, s. m. / précurseur, s. m. / precursor.
[Lat. praecursor, -oris = cel care deschide drumul, de la praecurrere = a
alerga `nainte
.] 1) Denumire generic dat `ndeosebi unor substan]e stabile, dar inactive fiziologic, care pot fi convertite `n
substan]e active: enzime, hormoni, vitamine. 2) Studiu, etap `n sinteza unei substan]e sau `n dezvoltarea unei celule. 3) ~n
medicin\, un semn sau un simptom care semnaleaz ocuren]a ulterioar a altor semne sau simptome.
PREDIASTOLIC, adj. / prédiastolique, adj. / pre-diastolic.
[Lat. prae = `nainte; gr. diastole = dilatare, de la diastellein = a
lgi
.] 1) Care apar]ine `nceputului diastolei. 2) Care apare exact `naintea diastolei.
PREDISPOZI}IE, s. f. / prédisposition, s. f. / pre-disposition.
[Lat. prae = `nainte; dispositio, -onis = dispunere, aranjament, de la
disponere = a aranja, a dispune.] Susceptibilitate latent pentru o boal\, care poate fi activat `n anumite condi]ii. P. reprezint o
form particular de *teren aparent normal [i este rezultatul ac]iunii cumulative a *fac-torilor de risc care induc modifici continue
ale caracterelor sau capacit\]ilor func]ionale ale terenului. Ex.: anumite *alotipuri ale *complexului ma-jor de histocompatibilitate
determin p. pentru o serie de boli. V. [i diatez\, predispozi]ie genetic\, susceptibilitate, teren.
PREDISPOZI}IE GENETIC| / prédisposition génétique / genetic predisposition. Susceptibilitate genetic pentru o boal\, dac
aceasta nu este ereditar\ sau familial\. De ex. `n cancer: 2-5% din cazuri sunt ereditare, 15-20% familiale, iar 15-20% din cancere
sunt f agregare familial\, dar cu p. g. evident\.
PREDNISOLON, s. m. / prednisolone, s. f. / pred-nisolone. (DCI) C
21H
28O
5. Glucocorticoid sintetic, derivat de hidrocortizon (delta-
hidrocortizon), de cinci ori mai activ decât cortizonul. Se poate administra
per os, local sau parenteral (sub form de suri
solubile).
PREDNISON, s. m. / prednisone, s. f. / predni-sone. (DCI) Glucocorticoid sintetic, derivat de cortizon, care se administreaz
per os
ca antiinflamator (activitate de cinci ori mai mare fa] de cortizon) [i imunosupresiv `n numeroase afec]iuni (inflamatorii,
reumatismale, degenerative etc.). Sin.: deltacortizon.
PREECLAMPSIE, s. f. / préeclampsie, s. f. / pre-eclampsia.
[Lat. prae = `nainte; gr. eklampsis = lumin str\lucitoare, explozie,
de la
eklampein = a str\luci cu putere, a exploda.] V. eclampsie [i toxemie gravidic\.
PREEXCITA}IE, s. f. / préexcitation, s. f. / preexcitation.
[Lat. prae = `nainte; excitatio, -onis = trezire, stimulare, de la excitare
= a stârni, a provoca
.] Activare prematur a unei por]iuni a ventriculelor, determinat de transmiterea impulsurilor cardiace pe o
cale accesorie celei normale. P. se poate produce [i `n cazul unei excita]ii artificiale (mecanic sau electric\ inte sau
concomitent cu impulsul normal fiziologic. Uneori temenul este utilizat ca sin. cu sindromul Wolff-Parkinson-White (v.).
PREFORMISM, s. n. / préformation, s. f. / prefor-mation.
[Lat. prae = `nainte; formare = a da o form\, de la forma = form\; -
ism.] Teorie a dezvoltii conform ceia sistemele organice sunt deja constituite [i localizate `n ou `n stadiile cele mai precoce. P.
se opune *epigenezei.
PREFRONTAL, adj. / préfrontal, -ale, -aux, adj. / prefrontal.
[Lat. prae = `nainte; frons, -ntis = frunte.] Care este situat `n partea
anterioar a lobului frontal sau a regiunii frontale.

617. 617
PREGANGLIONAR, adj. / préganglionnaire, adj. / preganglionic. [Lat. prae = `nainte; lat., gr. gan-glion = mic tumefac]ie.]
Despre o fibr nervoas vegetativ provenit dintr-un centru nervos [i ajungând la un ganglion.
PREGNANDIOL, s. m. / prégnandiol, s. m. / pregnandiol.
[Lat. praegnans, -ntis = gravid\, de la prae = `nainte, nasci = a se
na[te;
gr. dis = de dou ori; -ol.] Catabolit al progesteronului, prezent din abunden] `n urina femeii `ns\rcinate. V. [i tab. const.
endocrinol.
PREGNENOLOL, s. m. / prégnénolone, s. f. / pregnenolone. Compus intermediar `n sinteza hormonilor steroizi, format prin
scindarea lan]ului lateral al colesterolului `ntre C-20 [i C-22. Are ac]iune analog *foliculinei, *progesteronului, *hormonilor
corticosuprarenali, *testosteronului, având chiar un efect spermatogenetic. Preparatele sintetice (
p. succinat) sunt utilizate `n
tratamentul *poliartritei reumatoide.
PREHENSIUNE, s. f. / préhension, s. f. / prehension.
[Lat. prehensio, -onis = prindere, de la prehendere = a apuca, a prinde.]
Ac]iunea de a prinde, `ndeosebi cu ajutorul degetelor mâinii. Opozi]ia policelui este esen]ial\.
PREICTAL, adj. / précritique, adj. / preictal.
[Lat. prae = `nainte; ictus = lovitur\, [oc.] Sin.: precritic (v.).
PRE~NC|RCARE VENTRICULAR| / précharge ventriculaire / ventricular preload. Tensiune pa-siv dezvoltat `n pere]ii ventriculari
`n momentul elonga]iei maxime, la sfâr[itul diastolei. Condi]io-neaz volumul telediastolic [i performan]a sistolic\. P. v. depinde de
mai mul]i factori, `n principal de complian]a ventricular [i `ntoarcerea venoa-s\.
PREJUDICIU, s. n. / préjudice, s. m. / prejudice.
[Lat. praeiudicium = prejudiciu, de la prae = `nainte, iudicium = judecat\.]
Ansamblul conse-cin]elor unei afecti corporale asupra situa]iei e-conomice, profesionale [i personale a unui su-biect.
PREKALICREIN|, s. f. / prékallicréine, s. f. / pre-kallikrein.
[Lat. prae = `nainte; gr. kallikreas = pancreas; -inã.] Protein
plasmatic ce reprezint proenzima *kalicreinei plasmatice.
PRELEUCEMIE, s. f. / préleucémie, s. f. / pre-leuk(a)emia.
[Lat. prae = `nainte; gr. leukos = alb; haima, -atos = sânge.]
Sindrom caracterizat de obicei printr-un tablou de hematopoiez ineficient\, cu anemie, trombocitopenie [i uneori gra-
nulocitopenie asociate cu o m\duv osoas hiper-celular displazic\. Se mai pot ad\uga susceptibilitatea crescut la infec]ii, ca [i
vindecarea lent a leziunilor apute accidental la nivelul pielii [i mucoaselor. Diagnosticul de p. este adesea retrospectiv,
deoarece semnele men]ionate pot fi reversibile sau pot apare [i `n alte boli. ~n prezent, se apreciaz c termenul de p. ar trebui
rezervat pentru un sindrom de disfunc]ie a hematopoiezei care `n mod tipic precede modificile clasice de leucemie mieloblastic
acut [i `n care *clonul leucemic este deja aput, existând o afectare progresiv a hematopoiezei.
PRELEVARE, s. f. / prélèvement, s. f. / sampling.
[Lat. praelevare = a ridica mai `nainte, de la prae = `nainte, levare = a
ridica
.] Termen care define[te ac]iunea de a extrage, `n scop explorator, diagnostic, fie un fragment de ]esut (*biopsie), fie o
cantitate dintr-un produs de secre]ie sau excre]ie (pentru un examen, de obicei bacteriologic sau citologic).
PREMATUR, adj., s. m. / prématuré, -e, adj., s. m. / premature.
[Lat. praematurus = `nainte de vreme, de la prae = `nainte,
maturus = copt, matur.] Care se `ntâmpl sau apare `nainte de vreme ori prea devreme, pretimpuriu. P. este: 1) Un copil n\scut
viu, cu greutatea la na[tere sub 2 200 g, indiferent de durata sarcinii. 2) Un copil n\scut viu, dup o perioad de gesta]ie sub 36 de
s\pt\mâni.
PREMATURITATE, s. f. / prématurité, s. f. / pre-maturity.
[Lat. praematurus = `nainte de vreme, de la prae = `nainte, maturus
= copt, matur
.] Starea unui copil *prematur.
PREMAXILAR, adj. / premaxillaire, adj. / prema-xillary.
[Lat. prae = `nainte; maxilla = maxilar.] Care este situat `naintea
maxilarului superior.
PREMEDICA}IE, s. f. / prémédication, s. f. / pre-medication.
[Lat. praemedicatus = care a luat `nainte un antidot, de la prae =
`nainte,
medica-tio, -onis = remediu, medica]ie.] Metod de poten-]are a unui anestezii care const `n administrarea unor
medicamente anterior actului chirurgical sau a unor investiga]ii invazive (cateterism, chiuretaj uterin etc.). Medicamentele utilizate
(antalgice, anxiolitice, sedative, vagolitice, miorelaxante etc.) mai sunt numite [i *preanestezice. Sin.: prenarco-z\.
PREMENSTRUAL, adj. / prémenstruel, -elle, adj. / premenstrual.
[Lat. prae = `nainte; menstruus = `n fiecare lun\, de la mensis
= lun\
.] Care survine `naintea menstrua]iei. V. sindrom premenstrual.
PREMOLAR, s. m. / prémolaire, s. f. / premolar. NA: dentes premolares (pl.).
[Lat. prae = `nainte; molaris = m\sea.] Fiecare
dintre cei 8 din]i (4 superiori [i 4 inferiori) situa]i, câte doi de fiecare jum ate a maxilarelor, `ntre canini [i molari. P. prezint o
coroan bicuspid [i au de regul o singur r\d\cin\.
PREMONITORIU, adj. / prémonitoire, adj. / pre-monitory.
[Lat. praemonitorius = care avertizea-z\, de la praemonere = a
atrage dinainte aten]ia (
prae = `nainte; monere = a avertiza).] Despre un semn sau un simptom care, apând `naintea declan-
[ii unei boli acute, pot constitui un avertisment sau chiar un element de diagnostic.
PREMUNI}IE, s. f. / prémunition, s. f. / premu-nition.
[Lat. praemunitio, -onis = protec]ie, ap\-rare, de la praemuniare = a
fortifica, a apa (
prae = `nainte; munire = a `nti, a fortifica).] 1) Stare de rezisten] la suprainfec]ie a unui organism deja
infectat. 2) Act, procedeu prin care se procur starea de rezisten] definit la punctul 1. 3) Un tip special de imunitate de protec]ie,
`n care rezisten]a la boal este conferit de prezen]a `n organism a unui num mic de microorganisme patogene. Cum se
observ\, termenul r\mâne `n discu]ie.
PRENARCOZ|, s. f. / prénarcose, s. f. / prenar-cosis.
[Lat. prae = `nainte; gr. narke = amor]ea-l\, toropeal\; -ozã.] Sin.:
premedica]ie (v.).
PRENATAL, adj. / prénatal, -ale, -als, adj. / prenatal.
[Lat. prae = `nainte; natalis = referitor la na[tere, de la natus = n\scut [i
nasci = a se na[-te.] Care exist sau survine `naintea na[terii, `ndeosebi cu referire la fetus.
PREOPERATOR, adj. / préopératoire, adj. / pre-operative.
[Lat. prae = `nainte; operari = a lucra, de la opus, operis = munc\,
lucrare
.] Care precede o opera]ie, care este efectuat `naintea u-nei opera]ii. Ex.: analizele de laborator p.
PREPILORIC, adj. / prépylorique, adj. / prepy-loric.
[Lat. prae = `nainte; lat. pylorus, gr. pylo-ros = portar, din gr. pyle =
poart\,
ouros = paznic.] Care se afl `n partea proximal a *pilorului sau a zonei pilorice a stomacului.
PREPRANDIAL, adj. / préprandial, -ale, -aux, adj. / preprandial.
[Lat. prae = `nainte; prandium = prânz.] Care survine `nainte de
mas\, de prânzuri. Ex.: durere p.
PREPRO-HORMON, s. m. / prépro-hormone, s. f. / prepro-hormone.
[Lat. prae = `nainte; lat., gr. pro = `naintea, `n fa]a; gr.
hormon = excitat, de la hormaein = a `ndemna, a excita.] Molecul pre-cursoare unui hormon, care con]ine *secven]a semnal,
dup clivajul acesteia devenind *pro-hor-mon. Cele mai multe peptide sau proteine hormonale sunt sintetizate ca precursori cu
pro-secven]e.
PREPRO-INSULIN|, s. f. / prépro-insuline, s. f. / prepro-insulin.
[Lat. prae = `nainte; lat., gr. pro = `naintea, `n fa]a; lat. insula =
insul\; -
inã.] V. insulin\.
PRE-PROTEIN|, s. f. / pré-protéine, s. f. / pre-protein.
[Lat. prae = `nainte; lat., gr. pro = `na-intea, `n fa]a; gr. protos = primul;
-inã.] Lan] poli-peptidic nativ care nu a suferit `nc sec]ionarea proteolitic `n *peptid semnal [i protein\. Uneori, proteina este
expus ulterior la o nou sec]ionare.
PREPU}, s. n. / prépuce, s. m. / prepuce. NA: preputium penis.
[Lat. praeputium = prepu].] Repliu cutaneomucos care
`nconjoar *glandul *penisului. P. este ata[at la fa]a inferioar a glandului prin frâul prepu]ului. Se descrie [i un p. al *clitorisului
(NA:
preputium clitoridis). V. [i circumcizie, fimoz\, parafimoz\.
PRESBIACUZIE. Var. pentru prezbiacuzie (v.).
PRESBIOFRENIE. Var. pentru prezbiofrenie (v.).
PRESBIOPIE. Var. pentru prezbiopie (v.).
PRESBIT. Var. pentru prezbit (v.).

618. 618
PRESBI}IE. Var. pentru prezbi]ie (v.).
PRESCRIP}IE, s. f. / prescription, s. f. / pre-scription.
[Lat. praescriptio, -onis = ce este scris `nainte, preambul, introducere, de la
praescribere = a scrie `nainte (prae = `nainte; scribere = a scrie).] Recomandi, `n scris, pe care medicul le face pacientului
privind tratamentul medicamentos (re]eta) [i igieno-dietetic al bolii.
PRESELAR, adj. / présellaire, adj. / presellar.
[Lat. prae = `nainte; sella = [a.] Situat `naintea *[eii turce[ti.
PRESENIL, adj. / présénile, adj. / presenile.
[Lat. prae = `nainte; senilis = b rânesc, de la senex, senis = b rân.] Care se
refer la o stare sau la diverse tulburi care preced `mb rânirea.
PRESENILIN|, s. f. / préséniline, s. f. / preseni-lin.
[Lat. prae = `nainte; senilis = b rânesc, de la senex, senis = b rân; -inã.]
Protein membrana-r\ ale cei muta]ii au fost observate la subiec]i afecta]i de forme familiale ale *bolii Alzheimer. Au fost
descrise dou p., I [i II, cu omologie mare [i gene pe cromozomii 1 [i 14.
PRESISTOLIC, adj. / présystolique, adj. / presys-tolic.
[Lat. prae = `nainte; gr. systole = contrac-]ie.] Care precede sistola. Ex.:
suflu p.
PRESIUNE, s. f. / pression, s. f. / pressure.
[Lat. pressio, -onis = presiune, de la pressare = a presa.] 1) For]a exercitat la nivelul
unei suprafe]e, care se exprim sub forma unui coeficient: presiunea p = F/S, for]a (F) fiind aplicat normal la su-prafa] (S).
Presiunea se m\soar `n SI `n *pas-cali (Pa), newton/m
2
(SI) [i `n numeroase unit\]i tolerate, utilizate deoarece sunt foarte
practice: at-mosfer\, bar, milibar, mm coloan mercur [i cm coloan ap\. 2) For]a exercitat de un lichid asupra pere]ilor
recipientului, conductului care `l con-]ine, sau a unui gaz asupra pere]ilor incintei.
PRESIUNE ARTERIAL| / pression artérielle / arterial pressure. P. sângelui `n artere. Variaz invers propor]ional cu distan]a la care
se afl vasul arterial fa] de inim\. P. a. cre[te `n timpul sistolei, trecând printr-un maximum (
p. sistolic\ sau maximal\, Mx) [i
diminueaz `n diastol\, trecând printr-un minimum (
p. diastolic\ sau minimal\, Mn). Diferen]a dintre p. sistolic [i cea diastolic se
nume[te
p. diferen]ial\. P. medie (important pentru hemodinamic deoarece asigur curgerea sângelui) care exist `n artere `n
cursul `ntregului ciclu cardiac nu exprim media aritmetic a valorilor p. sistolice [i p. diastolice, ci este mai sc\zut decât aceasta,
deoarece, a[a cum se observ pe curba pulsului, presiunea se men]ine mai mult la nivelul minim, comparativ cu cel maxim.
Valoarea p. a. este condi]ionat de o serie de factori, dintre care cei mai importan]i sunt: debitul cardiac (dependent de for]a de
contrac]ie ventricular\ cteristicile reologice ale sângelui, volumul sanguin, elasticitatea pere-
]ilor vasculari. ~n general, cre[terea debitului cardiac influen]eaz `ndeosebi p. sistolic\, spre deosebire de cre[terea rezisten]ei
periferice, care influen]eaz `ndeosebi p. diastolic\. P. a. se m\soar cu *sfigmomanometrul (tensiometru) [i variaz `n func]ie de
vârst\, origine etnic\, ca [i, episodic, `n raport cu efortul [i emo]iile. La un adult normal tân, p. sistolic are valori de aproximativ
130 mmHg, iar cea diastolic de 70 mmHg. Pentru varia]iile p. a. `n patologie, v. hipertensiune arterial\. ~n SI, p. a. se m\soar `n
*Pascal (Pa). 1 kPa = 7,50062 mmHg. Din cauza valorilor cu totul deosebite fa] de unitatea de m\sur clasic (mmHg),
introducerea unit\]ii din SI a fost temporizat\. Ca sin. pentru p. a. se utilizeaz termenul de tensiune arterial\, de[i acesta din urm
denume[te for]a opus de pere]ii arterelor asupra sângelui. V. [i presiune arterial diferen]ial\, presiune arterial maxim\, presiune
arterial medie, presiune arterial minim\.
PRESIUNE ARTERIAL| DIFEREN}IAL| / pression artérielle differentielle / pulse pressure. Diferen]a dintre p. a. maxim [i minim\.
La normali este cuprins `ntre 40-65 mmHg. Se mai nume[te [i p. pulsului. P. a. d. poate cre[te (formul sfigmomanometric
divergent\ tiroidism, fistule arteriovenoase, sau poate sc\dea (formul convergent\ in-
suficien]e cardiace etc. Sin.: tensiune arterial diferen]ial\.
PRESIUNE ARTERIAL| MAXIM| / pression artérielle maxima / systolic pressure. Valoarea p. existente `n sistemul arterial `n
momentul *sistolei cardiace (p. sistolic\ [i 140 mmHg. Sin.: tensiune arterial sistolic\,
tensiune arterial maxim\. V. hipertensiune arterial\.
PRESIUNE ARTERIAL| MEDIE / pression artéri-elle moyenne / mean pressure. P. arterial mijlocie dintr-un ciclu cardiac,
exprimat `n mod curent prin media aritmetic\ a valorilor extreme ale p. a. (p. a. maxim\ [i p. a. minim\ .
corespunde celei mai mari oscila]ii observate pe cadranul oscilometric al sfigmomanometrului. La normali este cuprins `ntre 110
[i 90 mmHg. Sin.: tensiune arterial medie.
PRESIUNE ARTERIAL| MINIM| / pression artérielle minima / diastolic pressure. Valoarea p. care exist `n artere `n momentul
*diastolei, adic `ntre dou contrac]ii cardiace (p. diastolic\ ins `ntre 80 [i 90 mmHg. Sin.: tensiune arterial
diastolic\, tensiune arterial minim\.
PRESIUNE ARTERIAL| OFTALMIC| / pression artérielle ophtalmique / ophthalmic artery pressure. Presiunea arterial din artera
oftalmic determinat la nivelul retinei prin *oftalmodinamometrie. M\surarea sa este util\, deoarece ofer informa]ii asupra
presiunii arteriale din sistemul vascular encefalic: 1) O p. a. o. sc\zut `n raport cu presiunea arterial general (normal, p. a. o.
reprezint 87% din presiunea diastolic [i 91% din cea sistolic\ sistemul carotidian. 2) O p. a
. o.
crescut indic o rezisten] crescut `n sistemul encefalic, de obicei `n arterioscleroz\.
PRESIUNE ATMOSFERIC| / pression atmo sphérique / atmospheric pressure. P. a. este egal cu greutatea tuturor moleculelor de
aer din atmosfer situate deasupra punctului unde este efectuat m\sur oarea. Rela]ia matematic dintre p. a. [i altitudine este
aproximativ logaritmic (p. a. se reduce la jum ate la 5 500 m, la o treime la 8 400 m [i la un sfert la 10 200 m). P. a. normal este
egal cu o atmosfer fizic (*atmosfer) [i se m\soar cu barometrul.
PRESIUNE CAPILAR| PULMONAR| / pression capillaire pulmonaire / pulmonary artery wedge pressure. P. m\surat\ `n cursul
cateterismului cardiac la extremitatea unei sonde blocate `ntr-o arteriol pulmonar\, care `ntrerupe complet curentul sanguin. Este
practic egal cu p. din atriul stâng dac venele pulmonare sunt permeabile. P. c. p. medie este de 5 mmHg [i cre[te `n cardiopatiile
stângi (stenoz mitral\, insuficien] ventricular stâng\ congenitale cu [unt stânga-dreapta important [i
rezisten] pulmonar normal\.
PRESIUNE CEREBROSPINAL| / pression cér ébrospinale / cerebrospinal pressure. V. presiune intrarahidian\.
PRESIUNE COLOIDOSMOTIC| / pressi on onco-tique / oncotic pressure. Sin.: presiune oncotic (v.).
PRESIUNE INTRACRANIAN| / pression intracrânienne / intracranial pressure. P. dintre craniu [i creier, adic de la nivelul fluidului
subarahnoidian.
PRESIUNE INTRAOCULAR| / pression intraocu-laire / intraocular pressure. P. din interiorul globului ocular, care men]ine `ntin[i
pere]ii acestuia. ~n mod normal, p. i. (P
oc) variaz `ntre 10 [i 22 mmHg (15 mmHg) `n medie, este produs [i reglat de *umoarea
apoas\. P
oc depinde de trei factori, cuprin[i `n ecua]ia lui H. Goldmann: P
oc = RF + P
v; cei trei termeni au urm oarele semnifica]ii:
F = debitul de secre]ie a umorii apoase (secretat de capilarele *corpului ciliar), P
v = p. venoas episcleral\, adic p. din sistemul
vascular `n care este drenat umoarea apoas\, iar R = rezisten]a opus curgerii `ntre punctul `n care fluidul intr [i punctul `n care
acesta iese din ochi. P
oc se m\soar cu *tonometrul [i poate cre[te dac cel pu]in unul dintre factorii men]iona]i dep\[e[te valoarea
normal\. Sin.: tensiune intraocular\. V. [i glaucom.
PRESIUNE INTRARAHIDIAN| / pression intrara-chidienne / cerebrospinal pressure. P. exercitat de LCR `n canalul rahidian.
PRESIUNE NEGATIV| / pression négative / negative pressure. Orice p. mai mic decât *p. atmosferic\.
PRESIUNE ONCOTIC| / pression oncotique / oncotic pressure. *P. osmotic determinat de prezen]a coloizilor `n solu]ie. ~n cazul
interac]iunii plasm sanguin - lichid intersti]ial, ea reprezint for]a care tinde s\ contrabalanseze p. din capilarele sanguine. Sin.:
presiune coloidosmotic\.
PRESIUNE OSMOTIC| / pression osmotique / osmotic pressure. P. necesar pentru a opri *osmoza (adic trecerea solventului)
printr-o membran semipermeabil `ntre o solu]ie [i solventul pur al acesteia. P. o. este propor]ional cu *osmolalitatea solu]iei
respective. P. o. se exprim `n *osmoli sau `n mmHg, conform ecua]iei:
πV = nRT (rela]ia Van’t Hoff), `n care π = presiunea

619. 619
osmotic a solu]iei, V = volumul solu]iei, n = numul de *moli din solu]ie, R = constanta gazelor perfecte, T = temperatura absolut
a solu]iei. Ea mai poate fi calculat\, de asemenea, prin rela]ia lui Pfeffer:
π = RTC/M sau C, unde C = concentra]ia solvitului [i M =
masa unui mol de solvit. Din aceast ecua]ie rezult c p. o. este propor]ional cu concentra]ia ponderal a solventului, invers
propor]ional cu masa sa molecular [i propor]ional cu temperatura. ~n cazul solu]iilor electrolitice, se scrie:
πV = inRT, unde i =
gradul de ionizare, ]inând seama de faptul c p. o. depinde de numul de particule [i nu de numul de molecule.
PRESIUNE OSMOTIC| EFICACE / pression osmoti que efficace / effective osmotic pressure. Frac]iunea din *p. o. total
determinat exclusiv de substan]ele dizolvate pentru care membranele sunt impermeabile.
PRESIUNE PAR}IAL| / pression partielle / partial pressure. P. exercitat de fiecare component al unui amestec de gaze. Conform
legii lui Dalton, p. p. a unui gaz aflat `ntr-un amestec gazos ocupând volumul V reprezint p. pe care ar exercita-o gazul dac\ ar
ocupa singur volumul V.
PRESIUNE POZITIV| / pression positive / positive pressure. Orice p. mai mare decât *p. atmosferic\.
PRESIUNE VENOAS| / pression veineuse / venous pressure. P. exercitat de sânge asupra pere]ilor venelor `ntr-un punct definit
al sistemului venos. Ea variaz `n mod normal `n diferite regiuni [i `n func]ie de pozi]ia corpului. Se disting: 1)
p. v. superficial\ sau
periferic\ (PVP), m\surat prin punc]ie venoas la plica cotului (`n decubitus dorsal); are valoarea de 3-12 cmH
2O [i depinde de
presiunea aortic medie; 2)
p. v. central\ (PVC) de la nivelul auriculului drept sau din por]iunile adiacente ale venelor cave,
m\surat prin cateterism venos.
PRESORECEPTOR, s. m. / pressorécepteur, s. m. / pressoreceptor.
[Lat. pressus = ap\sat, de la pressare = a presa; receptus,
de la
recipere = a primi.] Sin.: baroreceptor (v.).
PRESOTERAPIE, s. f. / pressothérapie, s. f. / pressure therapy.
[Lat. pressus = ap\sat, de la pressare = a presa; gr. therapeia
= tratament, de la
therapeuein = a `ngriji.] Tehnic de tratament mecanic al tulburilor circulatorii de la nivelul membrelor prin
utilizarea unui aparat compus din-tr-un man[on gonflabil, care se dispune la nivelul membrului tratat, legat la un compresor
alternativ.
PRESURIZARE, s. f. / pressurisation, s. f. / pres-surization.
[Lat. pressus = ap\sat, de la pressare = a presa.] Men]inerea unei
presiuni ambiante suficiente `ntr-o cabin (avion, nav cosmic\ andru, pentru a preveni apari]ia
tulburilor determinate de modificile presiunii din mediu.
PREVALEN}|, s. f. / prévalence, s. f. / prevalence.
[Lat. praevalentia = superioritate, de la praevalere = a avea mai mult
putere [i
valere = a avea for]\, a fi tare.] Termen care desemneaz\, conform defini]iei OMS, numul de cazuri de boal sau de
de bolnavi, sau de orice alte evenimente (ex.: accidente) `ntr-o anumit popula]ie, f\r distinc]ie `ntre cazurile noi [i cele vechi. P.
poate fi exprimat `n cifre absolute sau (de obicei) `n propor]ie fa] de lotul de subiec]i din popula]ie.V. [i inciden]\.
PREVENTIV, adj. / preventif, -ive, adj. / preventive.
[Lat. praeventus, de la praevenire = a o lua `nainte, a preveni (prae =
`nainte;
venire = a ve-ni).] Care se refer la o metod [i, prin extensie, la o substan] utilizate pentru *preven]ie. Ex.: vac-cinare
p. Pentru substan]e este preferabil termenul *profilactic (utilizat uneori, discutabil, ca sin. pentru p.).
PREVENTORIU, s. n. / préventorium, s. m. / pre-ventorium.
[Lat. praeventor, -oris = cel care precede, de la praevenire = a o
lua `nainte, a preveni (
prae = `nainte; venire = a veni).] Unitate sanita-r profilactic cu paturi. P. de tuberculoz\ asigur a-
sisten] copiilor [i adul]ilor din mediul tuberculos, pentru a-i preveni de contaminare.
PREVEN}IE, s. f. / prévention, s. f. / prevention.
[Lat. praeventus, de la praevenire = a o lua `na-inte, a preveni (prae =
`nainte;
venire = a veni).] Ansamblul m\surilor care permit `mpiedicarea apari]iei, agravii sau a extensiei anumitor boli. Se
disting:
p. primar\, care const `n evitarea bolii, p. secundar\, `n diminuarea efectelor, iar p. ter]iar\ are drept scop reintegrarea
unui subiect `n condi]ii de via] compatibile cu noua sa stare.
PREVERTEBRAL, adj. / prévertébral, -ale, -aux, adj. / prevertebral.
[Lat. prae = `nainte; vertebra = vertebr\, de la vertere = a
`ntoarce
.] Situat anterior vertebrelor [i/sau coloanei vertebrale.
PREVEZICAL, adj. / prévésical, -ale, -aux, adj. / prevesical.
[Lat. prae = `nainte; vesica = vezi-c\.] Situat anterior, `n fa]a vezicii
urinare.
PREZBIACUZIE, s. f. / presbyacousie, s. f. / presbyacusia.
[Gr. presbys = b rân; akousis = auz, de la akouein = a auzi.]
Sc\dere a auzului, care survine `ndeosebi dup vârsta de 60 de ani. P. este o surditate de tip neurosenzorial afectând `ndeosebi
percep]ia sunetelor acute. Ea este con-secin]a `mb rânirii fiziologice a urechii interne, ca [i a centrilor de integrare auditiv\. Var.:
presbia-cuzie.
PREZBIOFRENIE, s. f. / presbyophrénie, s. f. / presbyophrenia.
[Gr. presbys = b rân; phren, phrenos = spirit, minte.] Form
particular de psi-hoz presenil\, cu amnezie grav de fixare (pierderea total a memoriei faptelor recente), pe fondul unei
dezorienti temporospa]iale, asociat cu confabula]ii, nelini[te. Afecteaz aproape exclusiv femeile. Sin.: sindrom Wernicke. Var.:
presbiofre-nie.
PREZBIOPIE, s. f. / presbyopie, s. f. / presbyopia.
[Gr. presbys = b rân; ops, opos = vedere, v\z.] Hipermetropie fiziologic\:
dificultatea distingerii nete a obiectelor apropiate, cauzat de diminuarea puterii de acomodare a ochiului (`n par-ticular prin
diminuarea elasticit\]ii cristalinului), legat de `mb rânire. Var.: presbiopie. Sin.: prezbi-]ie.
PREZBIT, adj., s. m. sau f. / presbyte, adj., s. m. ou f. / presbyope.
[Gr. presbytes = b rân.] (Persoan\
*prezbiopie. Var.: presbit.
PREZBI}IE, s. f. / presbytie, s. f. / presbytia.
[Gr. presbytes = b rân.] Var.: presbi]ie. Sin.: presbiopie (v.).
PREZENTA}IE, s. f. / présentation, s. f. / presen-tation, position (obst.).
[Lat. praesentare = a prezenta, a ar a, de la praesens,
-ntis
= care este de fa]\.] Parte a f ului care ia prima contact cu strâmtoarea superioar a bazinului osos matern pentru a se
angaja [i a se degaja prima la vulv\, dup un mecanism propriu `n timpul na[terii. Tipurile mai frecvente de p. sunt: *p. cefalic\, *p.
cranian\, *p. facial\, *p. frontal\, *p. pelvin\, *p. transvers\. V. angajare, pozi]ie. V. [i `n continuare.
PREZENTA}IE CEFALIC| / présentation céphalique / cephalic presentation. Tip de p. cu frecven] mare (96%), `n care fetusul se
angajeaz cu extremitatea cefalic spre strâmtoarea superioar a bazinului mamei. Capul poate fi `n flexie (flectat, *p. cranian), `n
extensie (deflectat, *p. facial) sau `n pozi]ie intermediar (*p. frontal).
PREZENTA}IE CRANIAN| / présentation du sommet / vertex presentation. Cea mai frecvent *p. cefalic (peste 95%), *eutocic\,
`n care fetusul se angajeaz cu occiputul spre strâmtoarea superioar a bazinului. Axul vertical al extremit\]ii cefalice se
orienteaz fie spre diametrul oblic stâng, mai frecvent, fie, mai rar, spre cel drept sau, `n caz de bazin plat, spre diametrul
transversal, ceea ce permite definirea unor pozi]ii corespondente.
PREZENTA}IE FACIAL| / présentation de la face / face presentation. *P. cefalic rar (0,15%), `n care capul este `n pozi]ie
deflectat fetusul angajându-se `n travaliu cu masivul facial. Mentonul este considerat punct de reper fa] de strâmtoarea
superioar a bazinului, permi]ând definirea mai multor pozi]ii; mai frecvent `ns axul vertical al extremit\]ii cefalice este situat pe
diametrul oblic drept al strâmtorii.
PREZENTA}IE FRONTAL| / présentati on du front / brow presentation. *P. cefalic rar\, `n care capul se g\se[te `n pozi]ie
intermediar `ntre flexie (flectat) [i extensie (deflectat). ~n raport cu pozi]ia piramidei nazale fa] de strâmtoarea superioar a
bazinului, se definesc mai multe pozi]ii (iliac dreapt sau stâng\ anterioar [i posterioar\, iliac transvers\ oate
surveni `n cursul travaliului, complica]ie care poate fi, uneori, imposibil de solu]ionat f opera]ie cezarian\. O alt p.,
p.
bregmatic\
este asem oare p. f., fontanela bregmatic fiind luat ca reper.
PREZENTA}IE OBLIC| / présentation oblique / oblique presentation. Sin.: prezenta]ie transvers (v.).
PREZENTA}IE PELVIN| / présentation du siège / pelvic presentation. Tip de p. cu o frecven] sub 4%, `n care fetusul tinde s se
angajeze cu pelvisul la nivelul *strâmtorii superioare a bazinului matern. P. p. este numit
complet\ când gambele sunt flectate pe

620. 620
coapse [i coapsele pe abdomen [i incomplet\, varianta cea mai frecvent\, când gambele sunt `n extensie total pe coapse [i
coapsele sunt flectate pe abdomen, membrele inferioare fiind de-a lungul trunchiului cu plantele la nivelul capului fetal. P. p. este
la limita dintre *eutocie [i *distocie. V. [i manevr Mauriceau-Smellie.
PREZENTA}IE TRANSVERS| / présentation tr ansverse / transverse presentation. P. care se caracterizeaz prin pozi]ia
transversal sau oblic a fetusului `n raport cu strâmtoarea superioar a bazinului mamei. Se descriu mai multe pozi]ii, `n func]ie
de umul care se angajeaz `n strâmtoare [i dup cum spatele este situat anterior sau posterior. Aceast p. (cu frecven] sub 1%)
este *distocic [i, uneori, poate fi transformat prin *versiune. Sin.: prezenta]ie oblic\.
PREZERVATIV, s. n. / condom, s. m., préserva-tif, s. m. / condom.
[Lat. praeservare, de la prae = `nainte, servare = a p\stra,
a men]ine
.] Man[on din cauciuc suplu [i extensibil, `nchis la un cap , care se aplic pe penis `naintea unui raport sexual, `n scop
contraceptiv (`mpiedicarea migrii spermatozoizilor) sau pentru prevenirea contaminii veneriene [i cu HIV. Sin.: condom. V. [i
diafragm, pesar.
PRIAPISM, s. n. / priapisme, s. m. / priapism.
[Lat. priapismus, gr. priapismos, de la gr. Pria-pos = zeul dragostei fizice.]
Sindrom caracterizat prin erec]ie permanent\, dureroas\, independent de *libido ([i f rela]ie cu excita]ia sexual\culare
imposibil sau foarte dificil\. Se poate observa `n unele uretrite sau cistite acute, ca [i `n unele leziuni ale m\duvei spinii.
PRIM AJUTOR / premier aide / first aid.
[Lat. primus = primul; adiutor, -oris = cel care ajut\, de la adiutari = a ajuta.] Ajutor
medical acordat de o persoan care nu are o func]ie medical\, dar care a fost instruit\, de obicei, `n cadrul grupelor sanitare de
Cruce Ro[ie.
PRIMAR, adj. / primaire, adj. / primary.
[Lat. primarius, de la primus = primul.] 1) Care apare primul `ntr-o succesiune `n timp a
unor fenomene sau `ntr-un proces de dezvoltare. 2) ~n patologie termenul se utilizeaz fie cu referire la boli: boal p. (sau
*primitiv), fie cu privire la semne, simptome, leziuni sau chiar etape ale bolilor care apar primele.
PRIMER, s. m. / amorse, s. f. / primer.
[Lat. primus = primul.] Sin.: amors (v.).
PRIMIGEST|, adj., s. f. / primigeste, adj., s. f. / primigravida.
[Lat. primus = primul; gestare = a purta o sarcin\.] (Femeie) care
este `nscinat pentru prima oar\.
PRIMIPAR|, adj., s. f. / primipare, adj., s. f. / primipara, n., primiparous, adj.
[Lat. primus = primul; parere = a na[te.] (Femeie)
care a avut o sarcin `n urma ceia a rezultat un f de cel pu]in 500 g sau cu o vârs gesta]ional de minimum 20 de s\pt\mâni,
f a ]ine seama dac f ul a fost viabil, ori unic sau multiplu.
PRIMITIV, adj. / primitif, -ive, adj. / primitive.
[Lat. primitivus, de la primus = primul.] 1) Idiopatic sau esen]ial (v.). 2) O leziune,
un fenomen clinic care apar primele, fiind la originea altora, care le succed.
PRIMITOR, s. m. sau f. / receveur, -euse, s. m. ou f. / recipient.
[Sl. priimati = a primi.] Bolnav care prime[te sânge sau derivate
de sânge, ]e-suturi (*gref) sau un organ (*transplant) de la un *donator (donor).
PRIMITOR UNIVERSAL / receveur universel / universal recipient. Subiect apar]inând *grupei sanguine AB, lipsit de izoaglutininele
naturale an-ti-A [i anti-B, teoretic susceptibil s primeasc sânge din toate grupele. V. [i donator universal.
PRIMOINFEC}IE, s. f. / primo-infection, s. f. / primary phase.
[Lat. primus = primul; infectus, de la inficere = a strica, a otr\vi.]
Invadarea organismului de c re un microorganism patogen pentru prima oar\. Termenul este consacrat prin utilizare `ndeosebi
pentru
p. tuberculoas\.
PRINCIPII NUTRITIVE / principes nutritifs / nou-rishing substances. P]ile componente fundamentale ale alimentelor, care prin
digestie se absorb `n sânge [i limf\: 1) pentru proteine, aminoa-cizii; 2) pentru gr\simi, acizii gra[i [i glicerina; 3) pentru glucide,
glucoza, fructoza etc.
PRINCIPIU, s. n. / principe, s. m. / principle.
[Lat. principium = `nceput.] 1) Lege de baz a unei [tiin]e. 2) Totalitatea legilor [i
no]iunilor de baz ale unei discipline. 3) Punct de plecare `ntr-o demonstra]ie, `n cercetare. Ex.:
principiile termodinamicii: I - legea
conservii energiei; II - al *entropiei (Clausius); III - al lui Nernst, entropia tinde spre o valoare finit când temperatura tinde spre
zero absolut.
PRINCIPIU ACTIV / principe actif / active principle. Component al unui *medicament care `i confer acestuia calit\]ile terapeutice
specifice.
PRINCIPIU BORNSTEIN / principe de Bornstein / Bornstein’s principle. Cunoscând coeficientul de solubilitate a unui gaz `n sânge [i
volumul din gazul respectiv care se elimin prin pl\mâni pe minut, se poate calcula cantitatea de sânge care traverseaz pl\mânul
`ntr-un minut. P. B. a fost utilizat pentru calcularea *debitului cardiac.
PRINCIPIU DOPPLER / principe de Doppler / Doppler principle.
[Christian Johann Doppler, fizician [i matematician austriac,
1803-1853
.] V. efect Doppler-Fizeau.
PRINCIPIU FICK / principe de Fick / Fick’s principle.
[Adolf Fick, fiziolog german, profesor la Zürich, apoi la Würtzburg, 1829-
1901
.] Aplica]ie a legii conservii masei pentru efectuarea unor m\suri indirecte: cantitatea de substan] captat sau eliberat
de un organ reprezint produsul `ntre fluxul sanguin al organului respectiv [i diferen]a dintre concentra]iile substan]ei `n sistemele
arterial [i venos.
PRION, s. m. / prion, s. m. / prion.
[Engl. pro-teinaceous infectious particle = particul infec-]ioas de natur proteic\.]
Protein celular normal\, care, `n anumite condi]ii, poate deveni a-gent patogen. La subiectul s os, p. se afl fixa]i la nivelul
membranei plasmatice a diferitelor celule, `ndeosebi neuronale. P. este de fapt o sia-loglicoprotein alc uit din 253 aminoacizi,
lega]i la membrana celular printr-o grupare de tip *fosfatidil-inozitol sensibil la *fosfolipaza C. Gena codant pentru sinteza p.
este localizat pe cromozomul 20. P. protein este desemnat cu sigla PrPc (c de la celul\
cunoscut. O protein izoform anormal a PrPc constituie o particul infectant responsabil\ de *encefalopatiile spongiforme
subacute transmisibile prezente atât la om, cât [i la bovine, de boala Creutzfeldt-Jacob la om, ca [i de scrapia oilor. Modul de
transmitere nu este clar, probabil prin ingestie de ]esut infectat, dar numai la specii `nrudite `ndeaproape. ~n principiu, proteina Pr
patoge-n se deosebe[te de cea normal prin faptul c are o structur secundar de tip
β-pliat, proteina normal având o structur
α-helix. ~n encefalopatii se formeaz agregate de bastona[e cu aspect de amiloz\, iar la nivelul pl\cilor amiloide este poziti-v o
reac]ie imunocitochimic anti-p. ~n apari]ia p. patogeni ar avea un rol muta]ia genei p.
PROACCELERIN|, s. f. / proaccélérine, s. f. / proaccelerin.
[Lat., gr. pro = `naintea, `n fa]a; lat. accelerare = a gri, de la celer
= rapid;
-inã.] Unul din factorii coagulii, factorul V, este o globulin plasmatic labil\, cu rol accelerator, intervenind `n
transformarea protrombinei (factorul II) `n trombin (factorul IIa). P. mai este numit [i trombogen, cofactor al tromboplastinei,
factor accelerator. Deficitul de p. conduce la o afec]iune rar\, parahemofilia sau *boala Owren. Sin.: protrombokinaz\.
PROBABILITATE, s. f. / probabilité, s. f. / probability. No]iune de baz `n studiul fenomenelor aleatorii, p. producerii unui eveniment
este un num cuprins `ntre 0 (imposibilitatea producerii evenimentului) [i 1 (certitudinea evenimentului considerat). P. indic
frecven]a apari]iei evenimentului respectiv `ntr-o serie de testi independente desf\[urate `n condi]ii identice. Ea este estimat ca
un raport, p/(p+q), unde p es-te numul probabil de apari]ii ale evenimentului, iar q numul probabil de non-apari]ii.
PROB|, s. f. / épreuve, s. f. / test.
[Lat. proba = prob\, `ncercare.] Orice mijloc (investiga]ie, mane-vr\, reac]ie, analiz de
laborator) destinat c\utii, punerii `n eviden] sau evaluii unei propriet\]i, unui caracter, unei func]ii normale sau anormale a unui
organism ori a uneia din p]ile sale. Numeroase p. sunt adesea desemnate sub termenii: metod\, procedeu, reac]ie, test, la care
se pot ad\uga termenii semn [i efect (f ca `ntre to]i ace[ti termeni s existe sinonimie `n sens strict). Se poate afirma c\ datorit
influen]ei terminologiei engl. termenul
test este utilizat tot mai frecvent. P. enumerate `n continuare sunt doar definite selectiv,
prezentarea `n amunt a acestora constituind obiectivul manualelor [i tratatelor.

621. 621
Probe cu denumiri comune

• P. LA ACETAZOLAMID| / épreuve à l'acéta-zolamide / acetazolamide test. P. ce explo-reaz reglarea echilibrului acidobazic
renal. *Ace-tazolamida antreneaz la subiectul normal, la 30 de minute dup injectarea intravenoas a 250 mg, cre[terea pH-lui
urinar, dublarea eliminii de ap\, sodiu, potasiu [i bicarbona]i, al uri de diminuarea eliminii de amoniac. Aceast p. necesit
men]i-nerea *
clearance-lui glomerular la valori sub 60 ml/min, ceea ce `i restrânge utilizarea.
• P. LA ACTH / épreuve à l'ACTH / ACTH test. Sin.: prob Thorn (v.).
• P. DE ADEZIVITATE PLACHETAR| / é-preuve d'adhés ivité plaquettaire / platelet ad-hesivity test. Termen impropriu,
desemnând o p. prin care se determin nu numai adezivitatea trombocitelor, dar [i agregarea lor, f ca aceste dou fenomene s
poat fi disociate.
• P. LA ALDACTON| / épreuve à l'aldactone / aldactone test. Prob utilizat `n diagnosticul *sindromului Conn. Administrarea a
200 mg al-dacton la fiecare 6 ore timp de 4 zile blocheaz ac]iunea aldosteronului la nivelul tubului distal [i corecteaz
hipertensiunea arterial a pacien]ilor cu hiperaldosteronism primar. ~n cazul hiperaldo-steronismului secundar, acest efect nu
apare. Sin.: prob la spironolacton\.
• P. DE ANOXIE MIOCARDIC| PROVOCAT| / épreuve d' anoxie myocardique provoquée / myocardial anoxia test. P. utilizat
pentru diagnosticul *anginei pectorale. Pacientul respir timp de 20 min un amestec gazos alc uit din 10% o-xigen [i 90% azot, `n
tot acest timp fiind `nregistrat traseul electrocardiografic. Anoxia miocardic astfel provocat determin apari]ia semnelor electrice
de insuficien] coronarian\, inexistente `n condi]ii normale. Sin.: electrocardiogram de efort.
• P. DE APTITUDINE / épreuve d'aptitude / aptitude test. P. complex\, dificil de elaborat [i de interpretat, prin care se evalueaz
aptitudinile unui subiect.
• P. BIOLOGIC| / épreuve biologique / biologic test. Experien] de laborator destinat m\su-rii ac]iunii unui anumit stimul (fizic,
chimic, biologic etc.) pornind de la reac]iile provocate asupra materiei vii. P. b. pot fi cantitative sau calitative.
• P. CU BROMSULFONFTALEIN| / épreuve de la brom esulfonephtaléine / sulfobromo-phthalein test. P. de evaluare a func]iei
cromago-ge a ficatului (excre]ia biliar de coloran]i chimici). Se injecteaz i. v. o cantitate de colorant, iar prin dozi seriate ale
concentra]iei bromsulfonftaleinei `n plasm se poate stabili viteza de eliminare [i valoarea *clearance-ului. Valorile clearance-ului
vor depinde de capacitatea de captare [i metabolizare de c re hepatocite, dar [i de debitul sanguin hepatic. Ca urmare, `n caz de
insuficien] cardiac cu ficat de staz\, valorile clearance-ului vor fi mult mai sc\zute decât s-ar putea datora su-ferin]ei hepatice.
Din cauza unor efecte secundare (periflebit\, reac]ii anafilactice), ca [i a costului ridicat, p. este utilizat rar. Sin.: prob Rosenthal-
White.
• P. CALORIC| / épreuve calorique / caloric test. Sin.: prob Bárány (v.).
• P. CELOR TREI GAROURI / épreuve des trois garrots / three garrot test. P. util `n cazul insuficien]ei venoase cronice a
membrelor inferioare, pentru determinarea nivelului la care valvele venoase sunt insuficiente. Const `n aplicarea garourilor `n
treimea superioar a coapsei, deasupra genunchiului [i la mijlocul gambei, dup care se observ gradul de umplere venoas `n
segmentele dintre cele trei garouri dup scoaterea lor succesiv de jos `n sus.
• P. CELOR TREI PAHARE GUYON / épreuve des trois verres / three glass test. [Jean Casi-mir Félix Guyon, chirurg [i
urolog francez, profesor de patologie chirurgical la Paris, 1831-1920
.] P. ce precizeaz originea unei
*hematurii [i con-st `n prelevarea a trei probe de urin din jetul ini-]ial, mijlociu [i terminal. Hematuria este ini]ial\
da-c numai
urina din primul pahar con]ine hematii, terminal dac numai urina din ultimul pahar este ro[ie [i total dac toate probele sunt
hematuri-ce. Hematuria ini]ial este de origine uretro-cer-vico-prostatic\, cea terminal de origine vezical\, iar cea total de origine
renal (toate hematuriile masive pot fi totale). Sin.: prob Guyon.
• P. DE CONCENTRA}IE VOLHARD / épreuve de la concentration de Volhard / Volhard's test. [Franz Volhard, medic
german, profesor de medi-cin intern la Halle, apoi la Frankfurt pe Main, 1872-1950
.] V. prob Volhard.
• P. CU CORTIZON-GLUCOZ| / épreuve à la cortisone-glucose / cortisone-glucose tole-rance test. Tehnic ce sensibilizeaz
*p. de hiperglicemie provocat cu glucoz pe cale oral\, prin inducerea unei *gluconeogeneze hepatice la administrarea
cortizonului cu câteva ore `nainte de hiperglicemia provocat\.
• P. CU CROM 51 / épreuve au chrome 51 / radiochromium tagging of red cells. Determinarea duratei de via] a globulelor ro[ii
marcate cu
51
Cr. Hematiile pot proveni fie de la acela[i su-biect (p. prin autotransfuzie), fie de la un donor i-zogrup (p. prin izo- sau
alotransfuzie). Unitatea m\surat este timpul de semivia] (timpul necesar diminuii la jum ate a radioactivit\]ii ini]iale). Normal,
valorile sunt de 28
±4 zile. Timpul de se-mivia] este sc\zut `n anemia hemolitic\. Aceast p. poate fi asociat cu studiul izotopic al
eritropo-iezei cu fier radioactiv. Marcajul hematiilor cu
51
Cr permite [i m\surarea volumului globular total (prin calculul dilu]iei
izotopice). Acest izotop este util [i `n studiul duratei de via] a plachetelor.
• P. DEGET-NAS / épreuve doigt-nez / finger-nose test. P. neurologic destinat precizii st\-rii de coordonare a mi[cilor
voluntare ale membrelor superioare. Bolnavul, având ochii `nchi[i, trebuie s ating rapid vârful nasului s\u cu indexul, bra]ul
efectuând o mi[care de adduc]ie din pozi]ie lateral\.
• P. CU DIIODOTIROZIN| RADIOACTIV| / é-preuve à la diiodotyrosine radioactive / radio-iodinated diiodotyrosine test. P. ce
urme[te eviden]ierea tulburilor de sintez a hormonilor tiroidieni prin deficit de deiodaz (tipul IV dup clasificarea Stanburg),
bazat pe analiza urinii dup administrarea oral sau i. v. de diiodotirozin (DIT) marcat\. La subiectul normal, DIT este a-proape
`n totalitate deiodat\. Defectul de dehalo-genare este relevat prin eliminarea urinar a unei mari p]i din DIT marcat\.
• P. DE DILU}IE VOLHARD / épreuve de la dilution de Volhard / Volhard's test. [Franz Vol-hard, medic german, profesor de
medicin intern la Halle, apoi la Frankfurt pe Main, 1872-1950
.] V. prob Volhard.
• P. DUBLU ORB / épreuve double aveugle / double-blind test. Sin.: dublu orb (v.).
• P. DURERII PROVOCATE / épreuve de Caroli / Caroli's test. Sin.: prob Caroli (v).
• P. CU EDTA SODIC / épreuve à l'EDTA so-dique / EDTA test. P. func]ional ce exploreaz secre]ia de parathormon (PTH).
Dup injectarea i. v. lent de EDTA sodic (agent chelator de calciu) se observ o *hipercalcemie tranzitorie [i cre[te-rea valorilor
de PTH. ~n *hipoparatiroidie, hipocal-cemia este brusc [i se corecteaz tardiv, iar valorile de PTH seric nu se modific\. P. se
practic `n cadru spitalicesc [i nu este indicat `n hipocal-cemiile fruste.
• P. DE EFORT / épreuve d'effort / strain test. Orice p. care const `n executarea unui efort standard [i care este destinat
evaluii capacit\]ii func]ionale cardiovasculare la omul normal sau bolnav, `n scop diagnostic, prognostic, sau de cercetare
experimental\.
• P. CU FIER RADIOACTIV / épreuve au fer radioactif / radioactive iron clearance. Metod de studiu a *eritropoiezei. Dup
injectarea unui i-zotop al fierului (
55
Fe sau mai frecvent
59
Fe) se calculeaz viteza de dispari]ie plasmatic (care reflect aviditatea
m\duvei osoase pentru fier [i deci bog\]ia `n *eritroblaste), viteza de `ncorporare `n hematii (ce reflect direct eficacitatea eritro-
poiezei), ca [i capacitatea de eliberare din m\du-va osoas\. Se poate preciza existen]a unei eritropoieze ectopice (splenic\P.
permite calcularea duratei de via] a globulelor ro[ii formate [i a rezervelor tisulare de fier [i poate fi cuplat cu studiul duratei de
via] a hematiilor marcate cu
51
Cr administrate prin alotransfuzie. V. [i prob cu crom-51.
• P. DE FRÂNARE / test de freinage / suppression test. Sin. desuet pentru test de frenaj (v.).
• P. LA FRIG / épreuve au froid / Hines-Brown test, cold pressure test. P. permite evi-den]ierea hipertensiunii arteriale latente.
Se m\-soar TA `naintea, `n timpul [i dup imersia bra]u-lui `n ap la 4
0
C timp de un minut. Varia]ia semnificativ a celor trei valori
ale TA demonstreaz o hiperexcitabilitate simpatic\. Sin.: prob Hines-Brown, test Hines-Brown, test presor la rece.
| |

622. 622
• P. DE GALACTOZURIE PROVOCAT| / é- preuve de galactosurie provoquée / Bauer's test, galactose tolerance test. Sin.: test
Bauer (v.).
• P. LA GONADOTROFIN| CORIONIC| / é-preuve à la gonadotrophine chorionique / chorionic gonadotrophin test. P. de
stimulare ovarian `n faza luteal prin administrare de *gonadotrofin corionic\. M\surarea urinar a produ[ilor de catabolism ai
hormonilor progestativi [i estrogeni permite orientarea diagnosticului de hipo- sau hiperfoliculinemie [i luteinemie.
• P. LA HCG ASOCIAT| CU P. LA DEXAME-TAZON| / épreuve à la HCG associée à l'épreuve à la dexaméthazone / HCG test
with dexamethasone suppression test. *P. la gonadotrofin corionic este asociat cu administrarea de dexametazon pentru
frânarea secre]iei hormonilor steroidieni corticosuprarenalieni.
• P. HEPATICE / épreuves hépatiques / hepatic tests. Ansamblu de dozi biologice destinate explorii stii func]ionale
hepatice. Aceste dozi sunt: bilirubinemia, fosfatazele alcaline, amino-transferazele (ALAT [i ASAT), gama-glutamil-transferaza,
electroforeza proteinelor serice, nive-lul de protrombin\. V. [i tab. const. biochim.
• P. DE HIPERGLICEMIE PROVOCAT| / é-preuve d’ hyperglycémie provoquée / glucose tolerance test. P. care const `n
supra`nccarea organismului cu glucoz\, cu urmirea consecutiv a varia]iilor glicemiei. ~n varianta standard a probei, dup 2-3
zile de regim normal `n glucide, subiectul prime[te pe nemâncate 75 g de glucoz\. Se m\soar glicemia pe nemâncate [i `n
primele 3 ore de la debutul probei, `n general la fiecare jum ate de or\. Este preferat prelevarea sângelui capilar. Normal,
glicemia cre[te dup 30-45 minute [i revine spre valorile normale la 1-2 ore dup ingestie. ~n cea mai mare parte din cazurile de
diabet zaharat [i `n unele afec]iuni hepatice, glicemia dep\[e[te 1,80 g/l `n prima or [i nu revine la normal dup 2 ore.
*Hipoglicemiile prezint curbe variabile `n func]ie de tip. Se recomand ca `n paralel cu glicemia s fie determinat [i insulinemia.
~n acest caz se constat c picul (concentra]ia maxim\ onal cu picul precoce al secre]iei de insulin\.
Por]iunea descendent a curbei glicemiei se afl `n rela]ie cu rapiditatea p runderii intracelulare a glucozei. ~n urm oarele cazuri,
p. de h. p. nu poate fi efectuat decât prin injectare intravenoas a glucozei: intoleran] la glucoz\, absorb]ie prea rapid
(*
dumping syndrome, *hipertiroidism) sau prea lent (*hipotiroidism, *malabsorb]ie). Proba este, `n aceast alternativ\, mai pu]in
sensibil deoarece difuziunea glucozei este quasi-instantanee. ~n aceste condi]ii se poate studia curba descre[terii glicemiei sub
influen]a secre]iei de insulin\, pe un grafic `n coordonate semilogaritmice (pe abscis\ se reprezint timpul, iar pe ordonat
glicemia), fiind posibil calculul unei constante K, care depinde de panta curbei. Sin.: prob de toleran] la glucoz\, test de toleran]
la glucoz\. V. [i insulin\, peptid C.
• P. DE HIPERSIDEREMIE PROVOCAT| / é-preuve de hypersidérémie provoquée / iron loading test. P. ce exploreaz
rezervele de fier ale organismului. Dup ingestia a 3 mg/kg corp de fier feric se observ\, `n mod normal, la trei ore un vârf de
cre[tere a *sideremiei (hipersideremie). A-ceast cre[tere nu este observat la bolnavii a-fecta]i de *hemocromatoz\, *transferina
fiind deja total saturat\.
• P. LA HISTAMIN| / épreuve d'histamine / histamine test. 1) P. de evaluare a circula]iei arteriale a unui membru. 2) P. pentru
studiul capa-cit\]ii secretorii a stomacului. 3) P. pentru diagnosticul feocromocitomului.
• P. DE INHIBARE A MIGR|RII LEUCOCITELOR / épreuve d’inhibati on de la migration leucocytaire / leukocyte migration
inhibation test. P. bazat pe proprietatea leucocitelor de a migra, inhibat de prezen]a unui antigen sensi-bilizant, prin secre]ia de
c re limfocitele sensibilizate a unui factor solubil (factor de inhibare a mi-grii,
migration inhibiting factor - MIF) ce reglea-z
reac]iile celulare de hipersensibilitate `ntârzia-t\. Aceast p. exploreaz imunitatea mediat celular de tip IV.
• P. LA INSULIN| / épreuve à l’insuline / insulin test. Procedeu destinat stimulii secre]iei de suc gastric sau de hormon de
cre[tere prin administrarea i. v. a insulinei (care determin hipoglicemie cu excitare vagal\, [i, secundar secre]ie de suc gastric).
• P. DE LIMFOCITOTOXICITATE MEDIAT| CELULAR / épreuve de lymphocytotoxicité à médiation cellulaire / cell-mediated
lymphocy-totoxicity test. P. pentru demonstrarea
in vitro a rolului distructiv al limfocitelor fa]\ de celulele ]int\.
• P. LA LIZIN-VASOPRESIN| / épreuve à la lysine-vasopressine / lysine-vasopressin test. P. pentru verificarea integrit\]ii axului
hipotalamo-hipofizar; const `n injectarea i. m. a 10 U.I. de lizin-vasopresin (sau perfuzie i. v. `n interval de 1 or\zarea
ACTH-ului (cre[tere normal\: cu 100-150% fa]\ de nivelul plasmatic bazal) [i a cortizolului plasmatic (cre[tere normal cu
minimum 10 mg/100 ml fa] de nivelul bazal).
• P. LA NICOTIN| / épreuve à la nicotine / nicotine test. P. ce permite aprecierea secre]iei posthipofizare de *vasopresin dup
stimulare direct cu nicotin baz injectat intravenos. R\s-punsul la test este apreciat `n func]ie de sc\derea diurezei [i cre[terea
osmolarit\]ii urinare. ~n general, testul nu mai este utilizat decât `n experiment pe animale. Sin.: test Cates-Garrod.
• P. LA PARATHORMON / épreuve à la para-thormone / parathormone test. Prob bazat pe ac]iunea fosfaturic rapid a
*parathormonului. Se administreaz intravenos 200 UI de parathormon [i `n func]ie de r\spuns se poate distinge *hipopa-
ratiroidismul (idiopatic sau chirurgical) de *pseudohipoparatiroidism. ~n hipoparatiroidism r\spunsul fosfaturic este consecvent, pe
când `n pseudo-hipoparatiroidism acesta este abolit. Sin.: prob Ellsworth-Howard.
• P. DE PERFUZIE CU ANGIOTENSIN| / é-preuve de perfu sion à l'angiotensine / angio-tensin perfusion test. P. destinat
determinii dozei de *angiotensin II (administrat `n perfuzie i. v.) care provoac o cre[tere de 20 mmHg a presiunii diastolice de
baz\, la un subiect cu regim normal sodat. Aceast p., care poate fi periculoas\, este utilizat `n diagnosticul hipertensiunii prin
ischemie renal\. Sin.: prob Kaplan-Silah.
• P. DE POST / épreuve de jeûne / prolonged fasting. P. de eliminare a *insulinorezisten]ei, realizat printr-un post complet cu
aport hidric normal. Permite punerea `n eviden] a unei hipoglicemii organice. P. se efectueaz `n spital, glicemia [i insulinemia
fiind determinate la fiecare 6 ore, timp de 72 de ore. ~n continuare, pacientul efectueaz un efort moderat, urmat de noi dozaje.
Proba se `ntrerupe dac glicemia scade sub 0,3 g/l (1,7 mmol/l) sau `n caz de manifesti hipogli-cemice intense.
• P. LA PROGESTERON / épreuve à la pro-gestérone / progesterone test. Injectarea de 1 mg de *progesteron timp de 3 zile
consecutiv determin apari]ia menstrua]iei `n primele 5 zile dup ultima injec]ie. Absen]a menstrua]iei semnific fie absen]a
receptorilor uterini (sau o malforma]ie uterovaginal), fie o impregnare sc\zut cu estrogeni, fie o sarcin `n evolu]ie.
• P. DE PROVOCARE BRON{IC| {I RESPIRATORIE / épreuve de provocation bron-chique / bronchic stimulation test. P.
alergologic pentru evaluarea modificilor de ventila]ie pulmonar dup inhalarea unei cantit\]i determinate din alergenul
incriminat.
• P. DE PROVOCARE CONJUNCTIVAL| {I NAZAL| / épreuve de prov ocation conjoncti-vale et nasale / nasal and conjunctival
stimu-lation test. P. alergologic pozitiv `n cazul de-clan[ii unei hipersecre]ii lacrimale [i a unui catar nazal dup instilarea `n
sacul conjunctival a unui volum minim cunoscut dintr-o solu]ie care con]ine alergenul incriminat.
• P. DE PROVOCARE DIGESTIV| / épreuve de provocat ion digestive / digestive stimula-tion test. P. alergologic util `n
determinarea rolului alergenic al unui aliment considerat, dup anamnez\, ca posibil alergen. Se descriu dou variante: 1)
P. de
ingestie Rinkel
: alimentul presupus alergen trebuie consumat regulat cel pu]in 4 zile, apoi eliminat din alimenta]ie cel pu]in 4 zile,
ulterior reintrodus; se urmesc simptomele produse `n cele 24-48 de ore, dup reintroducere. 2)
P. de provocare sublingual\: se
bazeaz pe proprietatea de absorb]ie local a trofoalergenilor la nivelul mucoasei bucale intens vascularizate [i const `n
aplicarea, sublingual, a unei pic\turi dintr-o solu]ie diluat de alergen, indicând pacientului s nu `nghit timp de 10 min;
simptomele alergice apar dup 20-50 min de la aplicare.
• P. LA REGITIN| / épreuve à la régitine / regitin test. P. farmacodinamic bazat pe capacitatea simpaticolitic a regitinei, cu
blocarea ac]iunii vasoconstrictoare `ndeosebi a noradrenalinei: subiectul fiind `n repaus de cel pu]in 1 or\, se injecteaz pe cale i.
v. 5 mg de regitin\; r\spunsul pozitiv const `n sc\derea imediat [i important a presiunii sistolice (cu peste 35 mmHg) [i
diastolice (cu peste 25 mmHg), `n mai pu]in de 2 min dup injec]ie [i pentru un interval de timp de circa 15 min. Este util pentru
diagnosticul *feocromocitomului.
| || |

623. 623
• P. DE RESTRIC}IE HIDRIC| / épreuve de restriction hydrique / water intake restriction test. P. prin care se investigheaz
r\spunsul posthipofizar la cre[terea *osmolarit\]ii, ob]inut prin diet hidric complet de 12-16 ore. Normal, se observ sc\derea
*diurezei (sub 0,5 ml/min) [i hiperosmolaritate urinar (peste 800 mOsm/kg). ~n caz de *diabet insipid adevat, concentra]ia u-
rinar r\mâne sc\zut (22 mOsm/kg). Testul nu este specific pentru insuficien]a secre]iei de ADH. Absen]a adaptii la
hiperosmolaritate traduce fie un diabet insipid adevat, fie un diabet insipid nefrogen prin rezisten] renal la ADH.
• P. DE REZISTEN}| GLOBULAR| / épreuve de ré sistance globulaire / osmotic fragility test. P. care const `n studiul
rezisten]ei hematiilor la hemoliza provocat prin introducerea acestora `ntr-o serie de eprubete care con]in solu]ii de clorur\ de
sodiu (NaCl) `n concentra]ii descrescânde fa] de concentra]ia fiziologic *izoton (care este de 8,7 g NaCl/l, v. ser fiziologic),
adic `n solu]ii cu hipotonie crescând\. ~n mod normal, hemoliza debuteaz `n solu]ia cu concentra]ia de 4,4 g NaCl/l [i este
complet `n eprubeta care con]ine o concentra]ie de 3,4 g/l. Rezisten]a globular este sc\zut\ `ndeosebi `n unele tipuri de anemie
[i `n *icterul hemolitic. ~n *anemia hemolitic Minkowski-Chauffard, de ex., hemoliza poate debuta la o concentra]ie de 6 g NaCl/l.
• P. CU RO{U DE CONGO / épreuve au rouge de Congo / Congo red test. P. utilizat pentru diagnosticul *amiloidozei; const `n
injectarea i. v. a ro[ului de Congo (50 mg/kg corp). ~n mod normal, dup 90 minute, 80% din colorantul injectat se reg\se[te `n
sânge. ~n caz de amiloidoz\, colorantul este rapid fixat de c\tre substan]a amiloid\, iar dup 90 minute nu mai exist `n sânge
decât `n propor]ie de 20%. Sin.: prob Bennhold, test Adler-Reimann.
• P. CU ROZ BENGAL / épreuve au rose Bengal / rose Bengal test. 1) ~n gastroenterologie, p. prin care se exploreaz func]ia de
epurare plasmatic a ficatului: la 45 de min. dup injectarea i. v. a 1,5 mg/kg corp de roz Bengal, valorile sanguine sunt normal sub
3 mg/l (rezultatele sunt asem oare *p. cu bromsulfonftalein\. Roz Bengal marcat cu iod 131 este utilizat `n *scintigrafia hepa-
tic [i `n scintigrafia c\ilor biliare. 2) ~n bacteriologie, p. utilizat `n depistarea [i urmirea *brucelozei.
• P. DE SATURARE CU ACID ASCORBIC / épreuve de saturation par l’acid ascorbic / ascorbic acid saturation test. P. pentru
explorarea caren]ei de *acid ascorbic (vitamin C). Const `n administrarea unei doze zilnice de 300 mg de vitamin C, pân la
cre[terea net [i brutal (cu peste 0,100 g/l) a ascorburiei, determinat `n fiecare diminea]\; cu cât caren]a este mai important\, cu
atât cre[terea ascorburiei apare mai tardiv. Sin.: prob Harris-Ray.
• P. LA SECRETIN| / épreuve à la secretine / secretin test. P. de explorare func]ional a pancreasului exocrin. Se injecteaz
*secretin (asociat sau nu cu *pancreozimin\ ltat prin tubaj, `nainte [i dup injectare.
Debitul sucului pancreatic, bicarbona]ii [i enzimele nu se modific `n insuficien]a pancreatic exocrin\. 2) P. de explorare a hiper-
gastrinemiei (*gastrin\ cre]ie gastric acid\. Debitul gastric acid [i valorile serice ale gastrinei diminu sub
perfuzie cu secretin (0,3 UI/kg/h). Dimpotriv\, `n *sindromul Zollinger-Ellison valorile serice ale gastrinei cresc, cu u[oa-r
diminuare sau cu valori normale ale secre]iei a-cide.
• P. DE SICLIZARE / épreuve de falciforma-tion / sickling test. P. prin care se pune `n evi-den] transformarea hematiilor
bolnavilor de *dre-panocitoz `n hematii `n form de secer (*dre-panocite), sub influen]a hipoxiei provocate
in vitro, prin
ad\ugarea unui reductor de tip metabisulfit.
• P. LA SINACTEN / épreuve au synacthène / corticotrophic hormone test. P. prin care se a-preciaz\, din punct de vedere
cantitativ, sinteza hormonilor corticosuprarenalieni dup stimulare direct cu sinacten (
β 1,24-corticotrofin\ analog de sintez al
ACTH. Se injecteaz i. m. 250
µg de sinacten, care de obicei determin\ dublarea cor-tizolemiei de baz\, sau 500 µg de sinacten
retard. V. [i testul la metopiron\.
• P. DE SINCERITATE / épreuve de sincérité / Lombard voice reflex test. P. destinat confirmii simulii unei hipoacuzii sau
unei surdit\]i. V. prob Lombard.
• P. LA SPIRONOLACTON| / épreuve à la spironolactone / spironolactone test. Sin.: pro-b la aldacton (v.).
• P. DE STIMULARE CU β-BLOCANTE / é-preuve de stimulation par les β-bloquantes / beta-blocker stimulation test. P. util `n
diagnosticul *feocromocitomului, constând `n administrarea a 10 mg propranolol [i m\surarea tensiunii arteriale [i a frecven]ei
cardiace dup 30 min; p. este considerat pozitiv dac valorile tensionale cresc, iar frecven]a cardiac scade.
• P. CU TIMIDIN| TRITIAT| / épreuve à la thymidine tritiée /
3
H-thymidine incorporation test. P. prin care se m\soar\
capacitatea de `ncorporare a timidinei `n acidul dezoxiribonucleic al nucleului celular, pentru aprecierea rapidit\]ii de *replicare a
acestuia. P. este utilizat pentru studiul celulelor m\duvei osoase [i pentru studiul transformii limfoblastice.
• P. TIMOL / épreuve à thymol / thymol test. P. care const `n flocularea serului sanguin `n prezen]a solu]iei timol. Intensitatea sa
este net crescut `n icterele prin hepatite, spre deosebire de icterele prin reten]ie. Este `n rela]ie cu nivelul de
β-lipoproteine [i de
imunoglobuline M `n ser. Sin.: reac]ie MacLagan, reac]ie timol, test timol. V. [i test de floculare.
• P. LA TIRAMIN| / épreuve à la tyramine / tyramine test. P. de stimulare a secre]iei cate-colaminelor, util `n diagnosticul
feocromocitomu-lui, `n care caz administrarea i. v. a unor doze crescânde de tiramin determin cre[terea valorilor tensiunii
arteriale cu peste 40 mm Hg (tensiunea sistolic), `n mai pu]in de un minut, pentru circa 5-10 min.
• P. LA TOLBUTAMID| / épreuve à tolbuta-mide / tolbutamide test. Studiul hipoglicemiei provocate prin injectarea intravenoas
a unei doze de 1 g de tolbutamid\; la subiectul normal, glicemia scade dup 30 min la 0,5 g/l (2,8 mmol/l). Sin.: test de toleran] la
tolbutamid\.
• P. LA TOLBUTAMID|-GLUCOZ| / épreuve tolbut amide-glucose / tolbutamide-glucose test. Compara]ie `ntre p. de
hiperglicemie provocat clasic [i o alt p. de hiperglicemie efectuat dup\ injectarea intravenoas a unei sulfamide
hipoglicemiante (tolbutamid) `n doz de 10 mg/kg corp, pentru explorarea capacit\]ii func]ionale a pancreasului.
• P. DE TOLERAN}| LA GLUCOZ| / épreuve de tolérance à la glucose / glucose tolerance test. Sin.: prob de hiperglicemie
provocat (v.).
• P. DE TOLERAN}| LA HEPARIN| IN VITRO / épreuve de tolérance à l’héparine in vitro / in vitro heparin tolerance test. P.
pentru evaluarea
in vitro a coagulabilit\]ii globale a sângelui. Const `n m\surarea timpului de coagulare a patru e[antioane de
plasm oxalatat `n prezen]a a 0; 0,3; 0,7 [i 1 unitate de heparin diluat `n 0,1 ml ser fiziologic; acest timp, comparat cu timpul
pentru plasma martor, este scurtat `n caz de tromboz\, dar se prelunge[te `n caz de trombopenie [i hemofilie. Aceast p. permite
urmirea rezultatelor tratamentului anticoagulant. Sin.: prob Waugh-Rudich.
• P. DE TOLERAN}| LA LACTOZ| / épreuve de tolérance à la lactose / lactose tolerance test. P. de evaluare a deficitului
specific de lac-taz\: o doz de 50 g lactoz este administrat o-ral,
à jeun, [i se urme[te glicemia la 30, 60, 90, 120 min. ~n mod
normal, apare o cre[tere cu peste 1 mmol/l (20 mg/dl); `n caz de r\spuns negativ, p. poate fi completat cu administrarea oral\ a
25 g glucoz [i 25 g galactoz [i cu m\surarea glicemiei la acelea[i intervale de timp; deficitul specific de lactaz nu are efect
asupra absorb]iei glucozei sau galactozei, spre deosebire de un deficit de absorb]ie intestinal de alt etiologie.
• P. LA TRIIODOTIRONIN| / épreuve à la tri-iodothyronine / thyroid suppresion test. Sin.: test de frenaj la T
3 (v. test de frenaj).
• P. LA TRIOLEIN| / épreuve à la trioléine / trioleine test. P. utilizat la adult pentru explorarea pancreasului exocrin. Se
administreaz triolei-n marcat cu iod-131 [i se m\soar radioactivitatea sanguin\, urinar [i fecal\. Normal, radioac-tivitatea
sanguin este maxim la 5 ore dup ingestie, iar cea urinar la 3 zile, când atinge 90% din radioactivitatea ingerat\, `n timp ce mai
pu]in de 5% se reg\se[te `n materiile fecale. ~n insuficien]a pancreatic\, deficitul de *lipaz antreneaz ab-sen]a hidrolizei trioleinei,
explicându-se astfel cre[terea radioactivit\]ii fecale [i sc\derea celei urinare. O p. asem oare se poate realiza cu
131
I-olein\. P.
este normal `n insuficien]a pancre-atic\, [i permite eliminarea diagnosticului de *mal-absorb]ie intestinal\.
• P. LA TSH / épreuve à la TSH / TSH stimu-lation test. P. prin care se apreciaz reactivitatea tiroidei la *tireostimulin exogen
(TSH bovin\, 100 u i. m., 3 zile consecutive). Interpretarea r\s-punsului se face prin compararea *scintigramelor tiroidiene ([i a
fixii cervicale) `nainte [i dup stimulare. P. nu este utilizat pentru diagnosticul insuficien]ei tiroidiene, dozajul hormonal fiind, `n
| |

624. 624
acest caz, mult mai sensibil. P. este util pentru obiectivarea zonelor hipersecretante (*adenom tiroidian toxic, *gu[ multinodular
toxic) sau pen-tru diagnosticul unei hipertiroidii induse de iod.
• P. LA VASOPRESIN| / épreuve à la vaso-pressine / vasopressine test. Sin.: test la vaso-presin (v.).
• P. VESTIBULAR| / épreuve vestibulaire / vestibular test. Orice p. destinat punerii `n eviden] a afec]iunilor c\ilor vestibulare
periferice sau centrale (`ndeosebi *nistagmus [i tulburi de echilibru). V. reac]ie vestibular-pupilar [i vertij de pozi]ie.

Probe cu nume proprii


• P. ADDIS / épreuve ou compte d'Addis / Addis' count. [Thomas Addis, medic de origine sco]ian\, profesor la San Francisco,
1881-1949
.] P. care const `n evaluarea cantitativ (numarea) elementelor celulare (hematii, cilindri, leucocite etc.) con]inute `n
sedimentul urinar din urina colectat timp de 12 ore, la un subiect cu regim hidric restrictiv. Metoda permite aprecierea func]iei
renale `n unele afec]iuni. Sin.: test Addis.
• P. ADDIS-HAMBURGER. [Thomas Addis, medic de origine sco]ian\, profesor la San Francisco, 1881-1949; Hartog Jakob
Hamburger
, fiziolog german, Gröningen, 1859-1924.] P. care con-st `n numarea elementelor celulare con]inute `n sedimentul
rezultat dup centrifugarea unui e-[antion de urin\. Din calculul concentra]iei acestor elemente pe mililitru din urina emis `n
interval de 3 ore (anterior e[antionului colectat) se ob]ine debitul urinar pe minut (debit-minut). Normal, debit-minutul este de 100 -
1 000 leucocite, hematii [i celule epiteliale [i de 1-3 cilindri.
• P. ANDRÉ THOMAS. [André Antoine Henri Thomas , neurolog francez, Paris, 1867-1963.] Pu-ne `n eviden] hipotonia
muscular prin exagerarea amplitudinii mi[cilor de partea cerebeloas\, la scuturarea antebra]ului.
• P. BABINSKI. [Josef François Félix Babinski, neurolog francez, Paris, 1857-1932.] Pune `n eviden] lipsa de coordonare a
mi[cilor simultane care particip la executarea unei mi[ci mai mari `n cazul unui *sindrom cerebelos: 1) `n mers, partea
superioar a corpului r\mâne `n urm [i nu urmeaz pa[ii; 2) la aplecarea pe spate, pacientul nu `ndoaie genunchii, c\zând ca un
butuc; 3) la ridicarea din decubit dorsal `n pozi]ie [ezând\, bolnavul cu sindrom cerebelos ridic membrele inferioare, `n loc s se
ajute cu ele sprijinindu-se de planul patului.
• P. BABINSKI-WEIL. [Josef François Félix Babinski, neurolog francez, Paris, 1857-1932; Mathieu Pierre Weil, medic
reumatolog francez, Paris, 1884-1956
.] Sin.: test Babinski-Weil (v.).
• P. BÁRÁNY / épreuve de Bárány / Bárány's caloric test. [Robert Bárány, otolog austriac, Vi-ena, profesor la
Uppsala, 1876-1936; premiul No-bel pentru fiziologie/medicin `n 1914
.] Tehnic de apreciere a unui deficit
labirintic, constând `n studiul *nistagmusului provocat prin iriga]ie cu ap rece sau cald `n conductul auditiv extern. Gradientul de
temperatur provoac circula]ia *endo-limfei `n *canalele semicirculare. Nistagmusul pro-vocat este propor]ional cu gradul de
stimulare [i cu statusul func]ional al labirintului. Sin.: nistagmus caloric, prob caloric\, reac]ie vestibular caloric\.
• P. BARRÉ / épreuves déficitaires de Barré / Barré's piramidal signs. [Jean Alexandre Bar-ré, neurolog francez,
Strasbourg, 1880-1967
.] 1) Manevr destinat eviden]ierii unui deficit motor discret al membrelor superioare (bra]e `ntinse,
palmele se privesc, degetul mare orientat `n sus) sau inferioare (subiectul este `n decubit ventral, cu gambele flectate `n unghi
drept). ~n caz de deficit motor, membrele atinse nu se men]in `n aceast pozi]ie (c\zând). 2) P. folosit `n cercetarea unor deficite
piramidale u[oare la membrele inferioare, cu bolnavul a[ezat `n decubitus ventral, cu gambele flectate `n unghi drept pe coapse. O
leziune piramidal u[oar unilateral face ca gamba respectiv s oscileze, apoi s cad `ncetul cu `ncetul dup un timp oarecare,
`n raport cu intensitatea leziunii. ~n mod normal, men]inerea gambelor este posibil aproximativ 10 minute.
• P. BAUER. Sin.: prob de galactozurie provocat (v.).
• P. BENNHOLD. [Hans Hermann Bennhold , medic german, Tübbingen, Hamburg, n. 1893.] Sin.: prob cu ro[u de Congo
(v.).
• P. BETH VINCENT / épreuve de Beth Vin-cent / ABO blood typing (with typing sera). [Beth Vincent, chirurg american,
Boston, n. 1876
.] Metod de determinare a grupei de sânge ABO, constând `n aglutinarea hematiilor de c re un ser de grup
cunoscut (anti-A sau anti-B). Acest test trebuie `ntotdeauna `ncruci[at cu o *p. Simo-nin.
• P. BINET-SIMON. [Alfred Binet, neurolog [i psiholog francez, Paris, 1857-1911; Théodore Simon, psiholog francez, 1873-
1961
.] P. de determinare a vârstei mentale utilizând `ntrebi adaptate [i standardizate cu grade de dificultate diferite. Rezultatul
se poate exprima printr-un coeficient intelectual (raportul vârst mental\/vârst real). Sin.: test Binet.
• P. BLANQUET-MEYNIEL / épreuve de Blan-quet-Meyniel / chromatography of iodinated products of serum. *Cromatografie
pentru separarea diferitelor frac]ii iodate ale serului, efectuat dup administrarea de iod-131
in vivo. Se disting: frac]ia I (iodur\
frac]ia II (iod organic nehormo-nal, `n cantitate redus\ monal reprezentând mai pu]in de 30% din
radioactivitatea plasmatic dup 24 de ore). Aceast p., destinat aprecierii cineticii secretorii tiroidiene, este `nlocuit `n prezent
prin dozaje radioimunologice.
• P. BOYDEN / épreuve ou repas de Boyden / Boyden’s meal. [Edward Allen Boyden, anatomist american, 1886-1977.] P.
care const `n provocarea contrac]iei colecistului prin administrarea unui prânz adecvat, `n cursul colecistografiei. Prânzul const
`n ingestia a trei g\lbenu[uri de ou [i a trei linguri de smântân\. ~n mod normal, colecistul `[i evacueaz con]inutul `n 75 minute.
Se urme[te, prin radiografii seriate, evacuarea veziculei biliare `n prealabil opacifiate cu o sub-stan] de contrast. Sin.: prânz
Boyden.
• P. BRODIE-TRENDELENBURG. [Sir Benjamin Collins Brodie , chirurg englez, Londra, 1783-1862; Friedrich
Trendelenburg
, chirurg german, profesor (succesiv) la Rostock, Bonn [i Leipzig, 1844-1924 .] Folosit `n explorarea clinic a
varicelor membrelor inferioare, cu bolnavul `n decubit dorsal, invitat s\-[i ridice membrul inferior afectat, `ntins, la peste 45
0
. Se
aplic un garou la r\d\cina coapsei, care comprim vena safen in-tern sub cros\. Se va cere bolnavului s se ridice `n
ortostatism. La subiectul normal nu se va vedea nici o tumefac]ie venoas\. La bolnavul cu varice [i cu insuficien] valvular ostial\,
p. devine pozitiv (`ndeptând garoul, venele dilatate se umplu de sus `n jos).
• P. BUERGER-MÜLLER. [Max Theodor Fer-dinand Buerger , medic german, Leipzig, 1885-1966; Johannes
Peter Müller
, fiziolog [i anatomist german, profesor la Bonn, apoi la Berlin, 1801-1858 .] Efort de inspir
for]at cu gura `nchis\, ce urmeaz unui expir profund care provoac o cre[tere a returului sanguin spre inim\. Metoda este pu]in
utilizat\. Sin.: manevra Müller (inversul manevrei Valsalva).
• P. BURNSTEIN. Metod de dozare a proteinelor serice utilizând o reac]ie de floculare nespecific cu dextran sulfat (heparinoid
de sintez) [i care precipit *betalipoproteinele.
• P. CAROLI. [Jacques Caroli, gastroenterolog francez, n. 1908.] Exercitând prin palpare o presiune accentuat asupra
veziculei biliare, bolnavul cu colecistopatie va sesiza o durere local de intensitate variabil\, cu sau f iradiere `n epigastru sau
posterior. Pragul durerii provocate este `n raport cu distensibilitatea arborelui biliar [i cu sen-sibilitatea individual\: uneori durerea
apare la pre-siuni mici, alteori ea nu este declan[at decât la o presiune mai accentuat\. A se diferen]ia de durerea provocat\ de o
celulit sau paniculit\, de durerea cu punct de plecare la nivelul plastronului sternocostal sau vertebrelor dorsale. Sin.: proba
durerii provocate.
• P. CARTER-ROBBINS / épreuve de Carter-Robbins / infusion of hypertonic saline solu-tion. [Anne Carter, medic
american contemporan, New York;
Frederick C. Robbins, pediatru american, n. 1916, premiul Nobel
pentru fiziologie/me-dicin `n 1954
.] P. pentru explorarea secre]iei posthipofizare de *vasopresin ca r\spuns la un
stimul osmotic (perfuzie de solu]ie hiperton de clorur de sodiu). Normal, se observ o reducere de 60-80% a *diurezei [i
cre[terea *osmolarit\]ii urinare. ~n caz de *diabet insipid adevat sau ne-frogen, acest r\spuns normal dispare.
| || |

625. 625
• P. CONN. [Jerome W. Conn, endocrinolog a-merican, Michigan, n. 1907.] P. de frânare a se-cre]iei de *insulin
printr-un regim hipocaloric (1 200 calorii) timp de 3 zile consecutive. P. este utilizat pentru investigarea unei hipoglicemii organice
[i tinde s fie `nlocuit de *p. de post.
• P. DR|G|NESCU-VOICULESCU. Cerând bolnavului s ridice ambele bra]e [i s le opreas-c brusc de `ndat ce acestea au
ajuns la pozi]ie orizontal\, bolnavul cu hemisindrom cerebelos ridic bra]ul de partea leziunii mai sus decât cel controlateral. P.
asimetriei tonice dinamice.
• P. ELLSWORTH-HOWARD / épreuve d'Ells-worth-Howard / parathyroid hormone infusion test. [Read McLane Ellsworth,
medic american, n. 1899;
John Eager Howard, internist [i endocrinolog american, n. 1902.] Sin.: prob la
para-thormon (v.).
• P. FISCHER. [Miller Fischer, neurolog american, Michigan, n. 1910.] ~n cazul men]inerii membrelor superioare `n pozi]ie
orizontal\, cu bra]ele `n supi-na]ie, `n partea deficitului piramidal membrul superior `ncepe s cad\, iar antebra]ul ia atitudinea de
prona]ie.
• P. GALLI MAININI. [Carlos Galli Mainini, medic argentinian contemporan, Buenos Aires.] V. reac]ie de sarcin\.
• P. GRÜTER. Inoculare la nivelul corneei de iepure (prin scarificare superficial\ ataj al unei leziuni de
*keratit uman de natur presupus herpetic\. ~n cazul p. pozitive, iepurele prezint o keratit asem oare, complicat frecvent
cu o encefalit herpetic mortal\.
• P. GUYON. [Jean Casimir Félix Guyon, chirurg [i urolog francez, profesor de patologie chirurgical la
Paris, 1831-1920
.] Sin.: proba celor trei pahare Guyon (v.).
• P. HAMOLSKY. P. de evaluare a func]iei tiroidiene bazat pe studiul fixii *triiodotironinei marcate cu iod radioactiv de c re
proteinele trans-portoare plasmatice (TBG), valoarea fixii fiind `n func]ie de gradul de satura]ie
in vitro al acestor proteine `n
hormoni tiroidieni
. Sin.: test Hamolsky, test T
3.
• P. HARRIS-RAY. [Leslie John Harris, biochimist american, n. 1898; Ray.] Sin: prob de saturare cu acid ascorbic (v.).
• P. HINES-BROWN. [Edgar Alphonso Hines, medic american, Rochester, n. 1906; George Elgie Brown, medic american,
Rochester, 1885-1935
.] Sin.: prob la frig (v.).
• P. HOLMES-STEWART. [Sir Gordon Mor-gan Holmes , neurolog englez, Londra, 1876-1965; Sir James Purves
Stewart
, neurolog englez, Londra, originar din Edinburgh, 1869-1949 .] Examinatorul se opune mi[cii de flexie a antebra]ului pe
bra] pe care o face bolnavul, dând drumul brusc antebra]ului. ~n acest moment, de partea unei posibile leziuni cerebeloase,
pumnul antrenat de mi[cile de flexie ale antebra]ului atinge umul. ~n mod normal, interven]ia tricepsului apare la timp [i
bolnavul reu[e[te s frâneze mi[carea de flexie.
• P. KAPLAN-SILAH. Sin.: prob de perfuzie cu angiotensin (v.).
• P. KOLLER. [Fritz Koller, hematolog elve]ian, Basel, n. 1906.] P. func]ional ce permite diferen-]ierea `ntre
caren]a de aport sau absorb]ie [i ca-ren]a de utilizare a *vitaminei K. Ea const `n m\-surarea *timpului Quick (de protrombin\)
`nainte [i dup administrarea parenteral de vitamin K. ~n caren]ele de aport sau de absorb]ie, timpul de protrombin revine la
normal. ~n caren]ele de utilizare hepatic a vitaminei K, timpul de protrom-bin r\mâne sc\zut.
• P. LOMBARD. [Etienne Lombard, otorinolaringolog francez, Paris, 1869-1920.] *P. de sinceritate utilizat `n
audiometrie (pentru depistarea simulan]ilor). Subiectul este pus s citeasc cu voce tare, timp `n care se emite la nivelul urechii
investigate un sunet de intensitate crescut\. Subiectul care aude, ridic instinctiv vocea.
• P. MELTZER-LYON. [Samuel James Meltzer, fiziolog [i farmacolog de origine german\, stabilit la New York, 1851-1920;
Bethuel Boyd Vincent Lyon, medic american, Philadelphia, 1880-1953 .] P. util `n diagnosticul afec]iunilor c\ilor biliare. Const
`n introducerea, prin tubaj doudenal, a u-nei solu]ii concentrate de sulfat de magneziu `n duoden, care determin relaxarea
sfincterului Od-di [i contrac]ia colecistului. Astfel, prin sonda Ein-horn se elimin ini]ial bila A, coledocian\, apoi, la 10-30 minute,
bila B, vezicular\, [i ulterior bila C, hepatic\. ~n prezent p. este pu]in utilizat\.
• P. MINGAZZINI. [Giovanni Mingazzini, neu-ropatolog [i psihiatru italian, profesor la Roma, 1859-1929.] Sin.: semn
Mingazzini (v.).
• P. OPPENHEIMER-MASTER. [E. T. Oppen-heimer, medic american, sec. XX; Arthur Morris Master, cardiolog american,
1895-1973
.] *P. de efort pentru depistarea *anginei pectorale. Dup efort (prin urcarea [i coborârea repetat a dou trepte) apar:
durere [i/sau modifici electrocar-diografice particulare. Sin.: test Master, testul sc\-ri]ei.
• P. PERTHES. [Georg Clemens Perthes, chirurg german, profesor la Leipzig, apoi la Tübbin-gen, 1869-1927.] P. utilizat `n
examenul clinic al varicelor membrelor inferioare. Se aplic bolnavu-lui `n ortostatism un garou la coaps (strâns moderat, pentru a
nu impiedica circula]ia profund\ bolnavului s mearg [i se constat c varicele se golesc datorit contrac]iilor musculare,
fapt ce denot suficien]a comunicantelor [i permeabilitatea sistemului venos profund. Sin.: test Perthes.
• P. PRAUSNITZ-KÜSTNER. [Otto Carl Willy Prausnitz, bacteriolog [i igienist german, profesor la Breslau
(`n prezent Wroclaw, Polonia), 1876-1963;
Heinz Küstner, ginecolog german, profesor la Leipzig, n.
1897
.] P. destinat s pun `n evi-den] prezen]a *reaginelor alergice dup injectarea intradermic la un subiect neimunizat
specific a 0,1 ml de ser provenit de la un subiect alergic. Injectarea `n acela[i punct, 24 de ore mai târziu, a 0,1 ml de solu]ie de
alergen specific determin o reac]ie local\ identic celei pe care acesta o pro-voac subiectului alergic. V. [i anafilaxie.
• P. QUECKENSTEDT-STOOKEY. [Hans Heinrich Georg Queckenstedt , neurolog german, Rostock, 1876-
1918;
Byron Polk Stookey, neurochirurg american, New York, 1887-1966.] P. destinat studiului modificilor
de presiune ale lichidului cefalorahidian (LCR) dup compresiunea venelor jugulare. ~n mod normal, presiunea cre[te [i coboar
rapid dup decompresiunea jugularelor. Absen]a sau `ncetinirea descre[terii presiunii la decompresiune eviden]iaz prezen]a unui
obstacol `ntre compartimentul cefalic al LCR [i nivelul la care s-a practicat punc]ia. Sin.: semn jugular, semn Queckenstedt.
• P. RINNE. [Heinrich Adolf Rinne, otolog ger-man, Göttingen, 1819-1868.] P. util `n diagnosticul hipo- sau al anacuziilor de
transmisie. Se a-preciaz percep]ia aerian [i percep]ia cranian (osoas\ aceea[i ureche, cu ajutorul unui diapazon plasat
ini]ial `n fa]a urechii, ulterior la nivelul apofizei mastoide. ~n mod normal, percep]ia aerian a sunetului este mai bun [i dureaz
mai mult. Sin.: test Rinne al diapazonului.
• P. ROMBERG. [Moritz Heinrich Romberg , neurolog [i internist german, profesor la Berlin, 1795-1873.] Sin.: semn
Romberg (v.).
• P. RORSCHACH. [Hermann Rorschach , psihiatru elve]ian originar din Zürich, 1884-1922 .] P. complex de analiz a
personalit\]ii, prin utilizarea unor seturi de desene - pete colorate divers. Sin.: test Rorschach.
• P. ROSENTHAL-WHITE. Sin.: prob cu brom-sulfonftalein (v.).
• P. RUMPEL-LEEDE. [Theodor Rumpel, medic geman, Hamburg, 1862-1923; Carl Stock-bridge Leede, medic american,
Seattle, n. 1882
.] P. de investigare a fragilit\]ii capilare. Este poziti-v dac dup o compresiune cu man[eta tensiometrului, la o
tensiune arterial medie, timp de 10 minute, apare un num de peste 5 pete[ii punctiforme la nivelul antebra]ului, pe o suprafa]
cu diametrul de 2,5 cm. P. poate fi pozitiv `ndeosebi `n diferite boli `n care este crescut fragilitatea vascular (*purpur
trombocitopenic\, *scorbut, *septicemie, *uremie, *trombocitopenie, *hemofi-lie, *parahemofilie). Sin.: fenomen Rumpel-Leede,
proba/testul garoului.
• P. SCHELLONG. [Fritz Schellong, medic german, Heidelberg, Praga, Münster, 1891-1959.] P. de ortostatism pentru studiul
capacit\]ii de reglare func]ional a circula]iei periferice. Const `n urmirea, `n dinamic\, a modificilor de puls [i tensiune arterial
(sistolic [i diastolic\ubit [i ortostatism repetat pentru o perioad de câteva minute. Limitele fiziologice admise sunt: 1)
| |

626. 626
pentru puls, cre[teri cu 10-40 b \i/min; 2) pentru tensiune arterial\, lips de modificare sau sc\dere ini]ial cu maximum 15 mmHg
pentru cea sistolic [i urcare cu 5-10 mmHg pentru cea diastolic\.
• P. SCHILLING. [Victor Schilling, hematolog german, profesor de medicin intern la Berlin, 1883-1960 .] Sin.: test Schilling
(v.).
• P. SCHNEIDER. [Edward Christian Schnei-der, fiziolog american, n. 1874.] P. de efort util pentru studiul capacit\]ii de
adaptare a inimii la pozi]ia ortostatic\, combinat cu un efort fizic (urcarea de 5 ori `n 15 sec a unei sci]e cu `n\l]i-mea de 45 cm).
Se noteaz urm orii parametri: A = pulsul (P) `n clinostatism; B = diferen]a (P
ortostatism - P
clinostatism); C = P
ortostatism; D = diferen]a
(P
postefort - P
ortostatism); E = timpul de revenire (P
postefort - P
ortostatism); F = diferen]a (tensiune arterial maxi-m `n ortostatism – tensiune
arterial maxim `n clinostatism). Punctajul se apreciaz dup formula X = A + B + C + D + E + F. Un punctaj mai mic decât 7-9
semnific un deficit de func]ionare a aparatului cardiovascular.
• P. SCHWARTZ. [Charles Edouard Schwartz, chirurg francez, 1852-1925.] P. utilizat pentru diagnosticul *bolii
von Gierke, bazat pe absen]a hiperglicemiei dup injectarea intravenoas de galactoz (1 g/kg corp).
• P. SEIDEL / épreuve de Seidel / Seidel's phenomenon. [Erich Seidel, oftalmolog german, profesor la Heidelberg,
apoi la Jena, 1882-1946
.] P. utilizat pentru obiectivarea unei fistule externe a conjunctivei sau a corneei, postchirurgical
sau traumatic\. Dup instilarea unui colir cu *fluores-cein\, examenul `n lumin ultraviolet permite e-viden]ierea scurgerii umorii
apoase sub forma u-nei linii neregulate cu margini fluorescente, centrat la nivelul fistulei externe. Sin.: fenomen Seidel.
• P. SICARD. [Jean Athanase Sicard, neurolog francez, profesor de patologie intern la Paris, 1872-1929 .] P. pentru
radiodiagnosticul afec]iuni-lor intrarahidiene, constând `n injectarea subarah-noidian de lipiodol; substan]a, opac la raze X, se
opre[te la limita obstacolului, `n caz de compresiune medular\.
• P. SIMONIN. Metod de determinare a grupului sanguin ABO, constând `n provocarea aglutinii hematiilor de grup cunoscut,
prin ser de grup necunoscut. Ea trebuie s fie `ncruci[at `nainte de orice transfuzie cu o *p. Beth Vincent.
• P. STAUB-TRAUGOTT. [Hans Staub, farmacolog [i medic internist elve]ian, Basel, 1890-1967; Carl
Traugott
, medic internist german, Hamburg, n. 1885.] Variant a *p. de hiperglicemie provocat pe cale oral\,
alc uit din dou ingestii succesive de glucoz\. Secre]ia de *insulin indus de prima cre[tere a glicemiei se opune hiperglicemiei
provocate de a doua ingestie (efect Staub). Acest efect nu exist la pacientul diabetic.
• P. TESLENKO. P. de ortostatism pentru investigarea capacit\]ii de adaptare a cordului la modific\rile pozi]iei organismului.
Const `n m\-surarea diferen]ei de puls care apare la trecerea organismului din clinostatism `n ortostatism; rezultatele sunt
interpretate cu ajutorul unor tabele ce stabilesc valorile normale `n func]ie de vârst (tabele Teslenko).
• P. THORN. [George Widmer Thorn , medic american, Boston, n. 1906.] P. destinat explorii func]ionale a glandei
corticosuprarenale, constând `n injectarea intramuscular a 25 mg de ACTH; la subiectul normal, numul eozinofilelor sanguine
scade la jum ate, cre[te nivelul acidului uric [i a 17-cetosteroizilor urinari, cât [i cortizole-mia. Aceste modifici nu apar `n caz de
insufi-cien] corticosuprarenal\. ~n prezent, se utilizeaz `n loc de ACTH o corticostimulin sintetic\, Sy-nacten. Sin.: prob\ la
ACTH, test Thorn.
• P. TIFFENEAU. [Robert Tiffeneau, medic contemporan francez, Paris.] M\surarea volumului gazelor eliminate `n
prima secund a unui expir for]at ce urmeaz dup un inspir maximal. Sin.: volum expirator maxim pe secund\.
• P. TOYNBEE / épreuve de Toynbee / Toyn-bee's sign. [Joseph Toynbee, anatomist [i otolog englez, Londra,
1815-1866
.] Manevr de degluti-]ie cu orificiile bucal [i nazale `nchise care deter-min sc\derea presiunii `n faringe [i, ca
urmare (dac *trompele Eustachio sunt permeabile), se produce o depresiune central temporar a membranei timpanice,
observabil\.
• P. TRENDELENBURG. [Friedrich Trende-lenburg, chirurg german, profesor (succesiv) la Rostock, Bonn [i Leipzig, 1844-
1924
.] 1) Sin.: prob Brodie-Trendelenburg (v.). 2) P. util pentru stabilirea gradului de func]ionare al sistemului venos safen [i
precizarea caracterului intern, extern sau mixt al insuficien]ei venoase. Se procedeaz dup cum urmeaz\: se aplic un garou la
nivelul coapsei pentru a comprima vena safen\ intern\; policele examinatorului comprim `n spa]iul popli-teu vena safen extern
timp de 15 secunde. Se observ umplerea venoas `n ortostatism, cu men]inerea compresiei (garou [i police, 15 sec) [i dup
suprimarea acesteia. Umplerea venelor sa-fene sub compresiune denot o insuficien] a venelor perforante sau profunde. Dup
suprimarea compresiunii, umplerea rapid indic insuficien]a venei safene interne. Sin.: manevr Trendelen-burg.
• P. VALSALVA. [Antonio Maria Valsalva, a-natomist italian, profesor la Köln, 1666-1723.] P. pentru explorarea tramei
pulmonare, consecutiv unui efort expirator cu gura [i nasul obstruate, sub control radioscopic. V. [i manevr Valsalva, test
Valsalva.
• P. VOLHARD. [Franz Volhard, medic german, profesor de medicin intern la Halle, apoi la Frankfurt pe Main, 1872-1950 .]
Denumirea a do-u probe desuete: 1)
P. de concentra]ie Volhard, prin care se investiga odinioar func]ia tubular renal\. 2) P. de
dilu]ie Volhard
, prin care se studia `n trecut capacitatea tubilor uriniferi de a dilua urina atunci când exist un exces de ap `n
organism.
• P. WARTER-MÉTAIS. Studiu al tranzitului lipidic cu ajutorul unei amestec de bariu-ulei de m\sline, utilizat pentru explorarea
func]ional a pancreasului exocrin.
• P. WAUGH-RUDDICK. Sin.: prob de toleran-] la heparin in vitro (v.).
• P. WEBER. [Friedrich Eugen Weber, otolog german, 1832-1891.] Sin.: test Weber (1) (v.).

PROCAINAMID|, s. f. / procaïnamide, s. f. / pro-cainamide. (DCI) C
13H
21N
3O, depresiv cardiac, utilizat ca sare hidrocloric `n
tratamentul aritmiilor, administrat oral, intramuscular sau `n perfuzie.
PROCAIN|, s. f. / procaïne, s. f. / procaine. (DCI) C
12H
20N
2O
2. *Anestezic local, *ganglioplegic, *an-ticolinergic utilizat `n anestezia
local prin *infil-tra]ie, `n anestezia regional\, epidural [i rahidian\. P. se administreaz prin injec]ii, fie singur\, fie combinat cu
*adrenalina. Uneori este utilizat ca sin. termenul novocain\.
PROCARIOT, s. n. / procaryote, s. m. / proca-ryote.
[Lat., gr. pro = `naintea, `n fa]a; gr. karyon = sâmbure, nucleu.] Organism
unicelular care prezint un nucleu lipsit de membran [i redus, de regul\, la un singur cromozom. P. se multiplic prin diviziune
celular direct (amitotic\ in fisiune binar\. Bacteriile sunt principalele p., care reprezint formele ancestrale ale
eucariotelor.
PROCEDEU, s. n. / procédé, s. m. / procedure.
[Lat. procedere = a `nainta, de la pro = `naintea, `n fa]a, cedere = a merge.] 1)
Serie de etape prin care se urme[te ob]inerea unui anumit rezultat. Termenul este utilizat `ndeosebi `n chirurgie, pentru
desemnarea unor metode care constau din mai mul]i timpi operatori [i mai ales cu referire la faptul c o anumit opera]ie poate fi
realizat prin mai multe p. diferite. 2) Sin.: *metod\, prob\, tehnic\.
PROCEDEU CHAUFFARD (PRIN BALOTARE) / procédé de Chauffard / Chauffard's procedure.
[Anatole Marie Emile
Chauffard
, medic francez, profesor de medicin intern la Paris, 1855-1932 .] Mâna stâng este aplicat `n regiunea lombar [i
imprim ficatului mici lovituri, `n timp ce mâna dreapt\, aplicat pe hipocondrul drept, percepe impulsurile transmise de ficat.
PROCEDEU GILBERT / procédé de Gilbert / Gil-bert's procedure.
[Augustin Nicholas Gilbert, medic francez, Paris, 1858-
1927
.] Ambele mâini sunt aplicate pe fa]a anterioar a abdomenului: mâna stâng `n regiunea hipocondrului drept, cu degetele
`ndreptate `n jos, iar mâna dreapt cu degetele `ndreptate `n sus. ~n timpul inspira]iilor profunde, mâna stâng palpeaz ficatul, iar
mâna dreapt `ndepteaz prin comprimare celelalte viscere abdominale.
PROCEDEU GLÉNARD (AL POLICELUI) / procé-dé de Gl énard (du pouce) / Glénard's proce-dure (of thumb).
[Claude Marie
Frantz Glé-nard
, medic francez la Hôpitaux de Lyon, apoi la Vichy, 1848-1920 .] P. de palpare a ficatului. Se aplic cele patru
| ||

627. 627
degete ale mâinii stângi `n regiunea lombar\, `n timp ce policele r\mas liber ex-ploreaz partea anterioar a peretelui abdominal.
Mâna stâng exercit o ap\sare `n regiunea lombar `nspre peretele abdominal, iar cu policele se palpeaz ficatul `n cursul unor
ample mi[ci respiratorii. ~n acest timp, mâna dreapt comprim peretele abdominal din apropierea policelui mâinii stângi pentru a
`n-dept de ficat celelalte viscere.
PROCEDEU ISRAEL / procédé d'Israel / Israel's procedure.
[James Adolf Israel, chirurg german, Berlin, 1848-1926.] Se a[eaz
bolnavul `n decubit lateral opus rinichiului care trebuie examinat. Exa-minatorul aplic o mân la nivelul regiunii lomba-re, iar
cealalt anterior, la nivelul hipocondrului [i flancului respectiv, `n a[a fel `ncât extremitatea degetelor s ating rebordul costal.
Solicitând bol-navului s inspire adinc, se `ncearc prinderea rinichiului `ntre cele dou mâini.
PROCEDEU MURPHY / procédé de Murphy / Murphy's procedure.
[John Benjamin Murphy , chirurg american din Chicago,
1857-1916
.] Sin.: manevr Murphy (v.).
PROCEDEU PAVEL-CHIRAY / procédé de Pa-v el-Chiray / Pavel-Chiray procedure.
[Pavel; Maurice Marie Louis Chiray,
medic internist francez la Hôpitaux de Paris, 1877-1954
.] Palparea `n decubit lateral stâng [i apoi palparea `n pozi]ie [ezând\, cu
corpul flectat pasiv `nainte. Confruntarea rela]iilor ob]inute prin metoda palpii `n decubit dorsal, lateral stâng [i `n pozi]ie [ezând
confer rezultate valoroase `n diagnosticul clinic.
PROCEDEU RASHKIND / procédé de Rashkind / Rashkind's procedure. Ruperea valvulei ce a-coper *
foramen ovale cu o sond
cu balon, `n timpul *cateterismului cardiac. P. folosit pentru stabilirea unei comunici interatriale `n tratamen-tul *transpozi]iei
complete a marilor artere.
PROCEDEU RASTELLI / procédé de Rastelli / Rastelli's procedure.
[Gian C. Rastelli, chirurg cardiovascular italian, 1933-1970.]
Refacerea septului interventricular [i inserarea unui tub protetic extracardiac pentru `nlocuirea arterei pulmonare, la pacien]ii cu
*transpozi]ie complet a marilor artere [i defect septal ventricular cu cale de ejec]ie ventricular obstruc]ionat\.
PROCEDEU SCHÄFER / methode de Schäfer / Schäfer method.
[Sir Edward Albert Sharpey Schäfer , fiziolog englez,
profesor la Londra, apoi la Edinburgh, 1850-1935
.] Tehnic de respira]ie artificial\: pacientul este a[ezat cu fa]a `n jos cu capul pe
un bra]. Persoana care realizeaz resuscitarea are genunchii plasa]i de o parte [i de alta a regiunii coxale a pacientului, exercitând
o presiune, cu ambele mâini, `n regiunea posterioar a ultimelor coaste, dup care se ridic `ncet [i mic[oreaz presiunea.
Mi[cile se repet la fiecare 5 secunde. Tehnica tinde s\ fie abandonat `n prezent. V. [i respira]ie artificial\.
PROCEDEU SILVESTER / methode de Silvester / Silvester method.
[Henry Robert Silvester, medic englez, 1829-1908.]
Tehnic de respira]ie artificial\. Pacientul este a[ezat cu fa]a `n sus. Persoana care realizeaz resuscitarea `mpinge cu putere
bra]ele pacientului deasupra capului, pentru a ridica coastele [i a stimula respira]ia, apoi aduce bra]ele `n jos, exercitând o
presiune asupra toracelui pentru a realiza expira]ia. P. se repet de 16 ori pe minut. Tehnica este mai pu]in utilizat `n prezent. V.
[i respira]ie artificial\.
PROCES, s. n. / procès, s. m. / process. NA: processus.
[Lat. processus = `naintare, de la procedere = a `nainta (pro =
`naintea, `n fa]a;
cedere = a merge).] 1) Succesiune de leziuni, de simptome sau de alte fenomene legate de o boal\. 2) ~ns\[i
starea patologic ce evolueaz\. 3) ~n anatomie, nume dat anumitor forma]iuni care constituie prelungirea unei structuri sau a unui
organ. ~n unele cazuri se utilizeaz termenul de
processus. Processusurile osoase sunt denumite adesea apofize.
PROCESE CILIARE / procès ciliaires / ciliary processes. NA: processus ciliares. Forma]iuni proeminente, `n num de circa 80, de
constitu]ie glandular\, situate pe fa]a intern a *corpului ciliar. P. c. secret *umoarea apoas\.
PROCESSUS / processus / processus.
[Lat. pro-cessus = `naintare, de la procedere = a `nainta (pro = `naintea, `n fa]a;
cedere = a merge).] Denumirea conform NA pentru proces (v.).
PROCIDEN}|, s. f. / procidence, s. f. / prociden-tia.
[Lat. procidentia = l\sare `n jos, de la pro-cidere = a c\dea `nainte.] Stare
de *prolaps, `ndeosebi `n cazul uterului.
PROCOLAGEN, s. m. / procollagène, s. m. / pro-collagen.
[Lat., gr. pro = `naintea, `n fa]a; gr. kolla = clei; gennan = a produce.]
Denumire pentru moleculele precursoare ale *colagenului, produse [i secretate de osteoblaste, condroblaste, fibroblaste, dar [i
alte tipuri celulare. ~n raport cu colagenul, p. con]ine peptide suplimentare care, pentru a fi convertite `n colagen, vor suferi un clivaj
proteolitic selectiv, când vor fi `ndeptate [i o serie de leg uri covalente pentru prevenirea poli-merizii intracelulare.
PROCONVERTIN|, s. f. / proconvertine, s. f. / proconvertin.
[Lat., gr. pro = `naintea, `n fa]a; lat. convertere = a se `ntoarce spre
(
cum = cu; vertere = a `ntoarce).] Unul din factorii coagulii, factorul VII, este un *zimogen activat de trombin (factorul IIa) `n
prezen]a ionilor de calciu, care ulterior catalizeaz activarea factorului X al coagulii, `n prezen]a unor factori tisulari (`n
coagularea extrinsec sau extravascular\clivând leg ura dintre arginin [i izoleucin\. P. este o glicoprotein cu M
r 53 000,
sintetizat `n ficat, al cei deficit intervine `n patogenia mai multor afec]iuni: 1) deficitul congenital de p., cu transmitere autozomal
recesiv\, care se manifest cu purpur [i hemoragii multiple; 2) deficitul dobândit de p., `n asociere cu deficitul de *vitamin K
(necesar `n sinteza p.), care se manifest din perioada neonatal `n cazul administrii unor medicamente care au ca efect
secundar sc\derea concentra]iei de protrombin (factor II); 3) excesul dobândit de p., la unii pacien]i cu tromboembolism, `n rela]ie
cu accelerarea conversiei de protrombin `n trombin `n prezen]a tromboplastinei, calciului [i factorului V. Abrev.: SPCA (de la
engl.:
serum prothrombin conversion accelerator).
PROCRASTINA}IE, s. f. / procrastination, s. f. / procrastination.
[Lat. procrastinatio, -onis = amânare pe a doua zi, de la
procrastinare = a amâna pe a doua zi (lat., gr. pro = `nainte; gr. krastinos = mâine).] Form de *abulie caracterizat prin
tendin]a de a amâna ac]iunea pentru mai târziu, de a o temporiza. Este frecvent `n *psihastenie.
PROCREA}IE, s. f. / procréation, s. f. / procrea-tion.
[Lat. procreatio, -onis = procrea]ie, de la procreare = a da na[tere.] 1)
Ansamblul actelor care duc la fecundarea ovulului cu spermatozoizi, `n care sunt implicate ambele sexe. 2) ~n sens mai larg,
ac]iunea de a procrea, de a da via]\, cu referire la femeie [i bbat.
PROCTALGIE, s. f. / proctalgie, s. f. / proctalgia.
[Gr. proktos = anus; algos = durere.] Durere intrarectal scurt [i subit\, cu
localizare supra-anal [i `nso]it de senza]ie fals de *defeca]ie. Sin.: proctodinie, rectalgie.
PROCTIT|, s. f. / proctite, s. f. / proctitis.
[Gr. proktos = anus; -itã.] Sin.: rectit (v.).
PROCTOCEL, s. n. / proctocèle, s. f. / procto-cele.
[Gr. proktos = anus; kele = hernie, tumor\.] Sin.: rectocel (v.).
PROCTOCISTOPLASTIE, s. f. / proctocysto-plastie, s. f. / proctocystoplasty.
[Gr. proktos = anus; kystis = sac, vezic\; plastos =
modelat, de la
plassein = a forma, a modela.] Tip de interven]ie chirurgical care const `n efectuarea de suturi la nivelul rectului
[i al vezicii urinare atunci când exist o fistul rectovaginal (care va fi astfel inclus prin p.).
PROCTOCOLPOPLASTIE, s. f. / procto-colpo-plastie, s. f. / procto-colpoplasty.
[Gr. proktos = anus; kolpos = adâncitur\, vagin;
plastos = mo-delat, de la plassein = a forma, a modela.] Inter-ven]ie de chirurgie reparatorie destinat s `nchid o fistul
rectovaginal\.
PROCTODINIE, s. f. / proctodynie, s. f. / procto-dynia.
[Gr. proktos = anus; odyne = durere.] Sin.: proctalgie (v.).
PROCTOLOGIE, s. f. / proctologie, s. f. / procto-logy.
[Gr. proktos = anus; logos = [tiin]\.] Ra-mur a medicinii consacrat
studiului anatomiei, fiziologiei [i patologiei anusului [i rectului.
PROCTOPERINEOPLASTIE, s. f. / procto-péri-néoplastie, s. f. / procto-perineoplasty.
[Gr. proktos = anus; perineos = perineu;
plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela.] Repara]ia chirurgical plastic a anusului [i a perineului.
PROCTOPEXIE, s. f. / proctopexie, s. f. / procto-pexy.
[Gr. proktos = anus; pexis = fixare.] Procedeu chirurgical care const `n
fixarea rectului la peretele posterior pelvin, pentru corectarea unei mobilit\]i anormale a acestuia, `n caz de prolaps rectal. Sin.:
rectopexie.
|

628. 628
PROCTOPLASTIE, s. f. / proctoplastie, s. f. / proctoplasty. [Gr. proktos = anus; plastos = modelat, de la plassein = a forma, a
modela
.] Opera]ie `n chirurgia pediatric având ca scop fixarea `n pozi]ie normal a unui anus ectopic sau refacerea acestuia `n
caz de imperfora]ie anal\. Sin.: rectoplastie.
PROCTOPTOZ|, s. f. / proctoptose, s. f. / proc-toptosis.
[Gr. proktos = anus; ptosis = c\dere.] Sin.: rectocel (v.).
PROCTORAGIE, s. f. / proctorragie, s. f. / proc-torrhage.
[Gr. proktos = anus; rhegnynai = a ]â[ni, a izbucni.] Sin.: rectoragie
(v.).
PROCTOREE, s. f. / proctorrhée, s. f. / procto-rrh(o)ea.
[Gr. proktos = anus; rhoia = curgere, de la rhein = a curge.] Scurgere
mucoas prin anus.
PROCTOSCOP, s. n. / proctoscope, s. m. / proc-toscope.
[Gr. proktos = anus; skopos = observator, de la skopein = a vedea, a
examina
.] Sin.: anuscop (v.).
PROCTOSCOPIE, s. f. / proctoscopie, s. f. / proctoscopy.
[Gr. proktos = anus; skopia = examinare, de la skopein = a vedea, a
examina
.] Sin.: rectoscopie (v.).
PROCUBITUS, s. n. / procubitus, s. m. / ventral decubitus.
[Lat., gr. pro = `nainte; lat. cubitus = cot.] Sin.: decubit ventral (v.
decubit).
PRO DIE / pro die / pro die.
[Lat., gr. pro = `nainte, `n fa]\; dies = zi.] Locu]iune latin semnificând pe zi. Utilizat `n re]ete.
PRODINORFIN|, s. f. / prodynorphine, s. f. / pro-dynorphin.
[Lat., gr. pro = `nainte; gr. odyne = durere; Morpheos = zeul
somnului; -
inã.] *Pro-enkefalin B sintetizat direct de o singur gen\. Este un precursor al leu-enkefalinei, *dinorfinelor A, B [i 1-
8, *peptidului E, *neoendorfinelor [i al altor *peptide opioide cu importan] mai redus `n procesele celulare specifice. V. [i
dinorfin\.
PRODROM, s. n. / prodrome, s. m. / prodrome.
[Lat., gr. pro = `nainte; gr. dromos = curs\, drum.] Manifestare clinic sau semn
clinic care marcheaz `nceputul unei boli.
PRODUS DE CONTRAST / produit de contraste / product of contraste.
[Lat. producere = a duce `nainte, de la pro = `naintea, `n
fa]a,
ducere = a trage; contra = `mpotriv\; stare = a se ]ine drept.] Sin.: mediu de contrast (v.).
PROEMINEN}|, s. f. / proéminence, s. f. / pro-minence.
[Lat. proeminens, -ntis = proeminent.] *Protruzie sau proiec]ie spre
exterior (de mici dimensiuni) `n topologia unei structuri anatomice.
PROENKEFALIN|, s. f. / proenképhaline, s. f. / proenkephalin.
[Lat., gr. pro = `nainte; gr. enke-phalos = creier, de la en = `n,
kephale = cap; -inã.] Termen utilizat pentru p. A [i B, precursori ai *enkefalinelor. P. A este codificat de o gen diferit de cea a
P. B (v. prodinorfin\ ursor pentru *metenkefalin\, *leuenkefalin\, *peptid B, *peptid F, *peptid I [i alte *peptide
opioide.
PROENZIM|, s. f. / proenzyme, s. f. / proen-zyme.
[Lat., gr. pro = `nainte, `n fa]a; gr. en = `n; zyme = ferment.] Sin.: zimogen
(v.).
PROERITROBLAST, s. n. / proérythroblaste, s. m. / pronormoblast, proerythroblast.
[Lat., gr. pro = `nainte, `n fa]a; gr. erythros
= ro[u;
blastos = germen.] Stadiul cel mai imatur recunoscut cito-logic `n cadrul liniei eritroblastice. Este notat cu E
1 [i deriv dintr-
o celul numit ERC (din engl.
erythropoietin responsive cell).
PROFAZ|, s. f. / prophase, s. f. / prophase.
[Lat., gr. pro = `nainte, `n fa]a; gr. phasis = apa-ren]\, r\situl unei stele, de la
phainein = a apare.] Primul stadiu al diviziunii celulare (*mitoz sau *meioz\ cuia *cromatina seam cu un cordon
care se fragmenteaz\, `n continuare, `ntr-o serie de cromozomi.
PROFIBRINOLIZIN|, s. f. / profibrinolysine, s. f. / profibrinolysin.
[Lat., gr. pro = `nainte, `n fa]a; lat. fibra = fibr\; -inã; gr. lysis
= distrugere, de la
lyein = a distruge; -inã.] Enzim existent `n plasm `n mod normal `n stare inactiv\. Poate fi transformat `n
*fibrinolizin activ sub influen]a unei kinaze de origine tisular (care este secreta-t de pere]ii vasculari dup depunerea *fibrinei)
sau bacterian (streptokinaz). Unirea p. cu o ki-naz este denumit complex plasminogen-kinaz\. Sin.: plasminogen.
PROFIL ANTIGENIC / profil antigénique / antigenic profile. Totalitatea *determinan]ilor antigenici localiza]i la suprafa]a unei celule.
Acest p. sufer o transformare antigenic `n cursul maligni-zii celulei.
PROFILACTIC, adj. / prophylactique, adj. / pro-phylactic.
[Gr. prophylaktikos = care p\ze[te, care garanteaz\, de la
prophylassein = a garanta, (pro = `nainte, `n fa]a; phylaxis = protec]ie).] Se spune despre ac]iunea unor substan]e sau a
unor metode de a preveni anumite boli. Ex.: chimioterapie p. Sin. utilizat uneori: preventiv.
PROFILAXIE, s. f. / prophylaxie, s. f. / prophy-laxis.
[Gr. prophylassein = a garanta, de la pro = `nainte, `n fa]a, phylaxis =
protec]ie
.] Ansamblu de mijloace destinate prevenirii apari]iei, propag\-rii sau agravii bolilor. P. poate fi: 1) Direct\ sau imediat\
(antisepsie, chimioterapie, vaccinoterapie, seroterapie). 2)
Indirect\, când se urme[te cre[terea rezisten]ei individuale. V. [i
chimiopreven]ie, preven]ie.
PROFUZ, adj. / profus, -e, adj. / profuse.
[Lat. profusus = f m\sur\, excesiv, de la profundere = a vsa, a da afar\.] Care
este abundent, cu referire la secre]ii sau excre]ii, `ndeosebi la secre]ia sudoral\: transpira]ie p.
PROGENIE, s. f. / progénie, s. f. / progenia.
[Lat., gr. pro = `nainte; gr. geneion = menton.] Anomalie dentomaxilar constând `n
pozi]ia avansat a *mentonului, datorit dezvoltii exagerate a *mandibulei, care devine mai proeminent decât maxilarul superior.
Drept consecin] se realizeaz o *ocluzie dentar invers frontal, din]ii inferiori c\lcând `naintea celor superiori. Sin.: prognatism.
PROGENITOR, s. m. / progéniteur, s. m. / proge-nitor.
[Lat. progenitor, -oris = str\mo[, de la progenere = a procrea.] Pinte,
mam sau tat\, dar [i str\mo[i.
PROGERIA. Var. pentru progerie (v.).
PROGERIE, s. f. / progeria, progérie, s. f. / pro-geria.
[Lat., gr. pro = `nainte, `n fa]a; gr. geras = b râne]e.] Var.: progeria. Sin.:
sindrom Hutchin-son-Gilford (v.).
PROGESTATIV, adj., s. n. / progestatif, -ive, adj., s. m. / progestin. Substan] sintetic sau natural cu ac]iune similar
*progesteronului asupra mucoasei uterine. ~n prezent, termenul desemneaz cu prec\dere acele substan]e care, de[i au activitate
apropiat de cea a *corpului galben, sunt incapabile s men]in sarcina. Substan]elor apte s men]in sarcina li se rezerv
denumirea de *gestagene. P. sunt utilizate `n metroragii func]ionale, iminen] de avort, endometrioze [i `n diagnosticul func]ional al
amenoreei. ~n asociere cu estrogenii, p. inhib *ovula]ia [i pot fi folosite ca anticoncep]ionale.
PROGESTERON, s. m. / progestérone, s. f. / pro-gesterone.
[Lat. progestare = a purta `nainte, de la pro = `nainte, `n fa]a,
gestare = a purta o sarcin\.] (DCI) Hormon steroid a cui sintez are loc `n toate organele produc oare de hormoni sterolici
deoarece el reprezint o etap obligatorie `n sinteza acestora, dar cantit\]i semnificative sunt secretate `n circula]ie doar de *corpul
galben [i de *placent\, concentra]iile fiind variabile `n func]ie de fazele ciclului ovulator [i `n sarcin (v. tab. const. endocrinol.).
Circul legat de *transcortin (18%), albumine (80%) [i doar 2% liber. Mecanismul de ac]iune al p. este mediat de cuplarea cu re-
ceptorul intracelular specific. Efectele pe organele ]int includ stimularea diferen]ierii celulare, `ndeosebi la nivelul mucoasei
uterine (cel mai important organ ]int al p.) [i efecte metabolice sistemice. Sin.: hormon luteal.
PROGLOT. Var. pentru proglot (v.).
PROGLOT|, s. f. / proglottis, s. m. / proglottid.
[Lat., gr. pro = `nainte, `n fa]a; gr. glottis = glot\, limb (datorit formei).] Fiecare
din segmentele unui vierme inelat, *cestod. La *
Taenia solium, nu-mul p. poate ajunge pân la 900, iar la *Taenia saginata poate
dep\[i 1 200. Dimpotriv\, la *
Tae-nia echinococcus, corpul este format din 3-4 p. Var.: proglot.
PROGNATISM, s. n. / prognathisme, s. m. / pro-gnathism.
[Lat., gr. pro = `nainte, `n fa]a; gr. gnathos = falc\, maxilar; -ism.]
Sin.: progenie (v.).
PROGNOSTIC, s. n. / prognostic, s. m. / prognostic.
[Lat., gr. pro = `nainte, `n fa]a; gr. gnos-tikos = care cunoa[te, de la gnonai
= a cunoa[te
.] Prevederea evolu]iei imediate [i tardive, ca [i a complica]iilor unei boli.

629. 629
PROGNOZ|, s. f. / prognose, s. f. / prognosis. [Lat., gr. pro = `nainte, `n fa]a; gr. gnosis = cunoa[tere, de la gnonai = a
cunoa[te
.] Stabilirea *prognosticului unei boli.
PROGRAM, s. n. / programme, s. m. / program, programme.
[Gr. programma = afi[, de la pro = `nainte, gramma = `nscriere,
de la
graphein = a scrie.] 1) ~n general, plan de rezolvare a unei probleme. 2) ~n informatic\, o mul]ime ordonat de instruc]iuni
corespunz oare descrierii unui algoritm, precizate `ntr-un limbaj specific (de programare), care permite calculatorului s
prelucreze datele de intrare `n vederea ob]inerii rezultatelor (date de ie[ire). 3) Evolu]ia previzibil a unui biosistem, adesea
determinat genetic.
PRO-HORMON, s. m. / pro-hormone, s. f. / pro-hormone.
[Lat., gr. pro = `nainte; hormon = excitat, de la hormaein = a
`ndemna, a excita
.] Compus proteic din care dup prelucrare metabolic\, pot rezulta unul sau mai mul]i hormoni. P. poate avea o
activitate biologic moderat\. Termenul este utilizat frecvent cu referire la pro-insulin (v. insulin) [i pro-parathormon (v.
parathormon). V. [i prepro-hormon.
PROIEC}IE, s. f. / projection, s. f. / projection.
[Lat. proiectio, -onis = `ntindere `nainte a bra]ului, de la proicere = a arunca
`nainte (
pro = `nainte; iactare = a arunca).] 1) ~n sens general, opera]ie prin care un subiect situeaz `n lumea exterioar\, f a
le identifica `ns ca atare, idei, afecte, concep]ii, dorin]e, crezând `n existen]a lor obiectiv\, ca `ntr-un aspect al lumii. 2) ~n sens mai
restrâns, simptom din unele boli psihice care const `n separarea unui individ de unele idei sau sentimente (de obicei, care `i sunt
nepl\cute), considerându-le exterioare propriei persoane sau/[i atribuindu-le unei alte persoane. 3) Imaginea `ntr-un plan a unei
figuri geometrice. 4)
P. fals\: imaginea unui obiect `n *diplopie.
PRO-INSULIN|, s. f. / pro-insuline, s. f. / pro-insulin.
[Lat., gr. pro = `naintea, `n fa]a; lat. insula = insul\; -inã.] V. insulin\.
PROLABAT, adj. / prolabé, -e, adj. / prolapsed.
[Lat. prolabi = a aluneca `nainte (pro = `nainte; labi = a aluneca, a c\dea).]
Despre un organ care a suferit un *prolaps [i, `n consecin]\, s-a deplasat de sus `n jos.
PROLACTIN|, s. f. / prolactine, s. f. / prolactin.
[Lat., gr. pro = `nainte, `n fa]a; lat. lac, lactis = lapte; -inã.] Hormon polipeptidic
monocatenar se-cretat de hipofiza anterioar\. Are ca ac]iune principal declan[area [i men]inerea secre]iei lactate, dar
influen]eaz [i reproducerea, cre[terea, echilibrul hidroelectrolitic. ~n unele dintre aceste efec-te se asociaz sinergic cu steroizii
sexuali la nive-lul organelor ]int\. Reglarea secre]iei p. se face de c re un factor stimulator principal, TRH, [i de c re numeroase
amine cerebrale, dintre care do-pamina exercit un efect frenator asupra secre]iei. Sin.: hormon luteotrop. V. [i tab. const. endocri-
nol.
PROLACTINOM, s. n. / prolactinome, s. m. / pro-lactinoma.
[Lat., gr. pro = `nainte, `n fa]a; lat. lac, lactis = lapte; -inã; -oma.]
Tumor hipofizar (`n general, adenom cromofob) secretoare de *prolactin\. Reprezint aproximativ 50-60% din adenoamele
hipofizare. Simptomatologia implic\, la femeie, asocierea amenoree-galactoree, iar la bbat - disfunc]ii gonadale (determinând
sc\derea libidoului, impoten]\ ociaz\, `n faza de macroadenom, cu un sindrom tumoral cranian (prin compresiunea
forma]iunilor anatomice de vecin ate).
PROLAMINE, s. f. / prolamines, s. f. / prola-mines.
[Lat. proles = descenden]i, urma[i; gr. ammoniakon = sare de amoniu, g\sit
`n apropierea templului lui Jupiter
Ammon din Libia; -inã.] Termen generic pentru un grup de proteine insolubile `n ap sau
solu]ii saline neutre, solubile `n acizi dilua]i, solu]ii alcaline, alcool 70-90%. P. sunt proteine prezente `ntr-o serie de cereale (grâu,
orz, porumb) [i sunt bogate `n acid glutamic.
PROLAN, s. m. / prolan, s. m. / prolan.
[Lat. proles = descenden]i, urma[i.] Denumire generic desuet\, cu valoare istoric\,
atribuit ini]ial hormonilor izola]i din urina femeii gravide, fiind astfel posibil un diagnostic biologic de sarcin\. Ini]ial au fost descri[i
p. A, foliculostimulant, [i p. B luteinizant. ~n prezent se [tie c principiul gonadotropic `n sarcin este unic (v. gonadotrofin
corionic) [i difer de substan]a gonadotropic din hipofiza anterioar (v. gonadotrofin A [i B).
PROLANURIE, s. f. / prolanurie, s. f. / prolanuria.
[Lat. proles = descenden]i, urma[i; gr. ouron = urin\.] Prezen]a *prolanilor `n
urin\.
PROLAPS, s. n. / prolapsus, s. m. / prolapse, prolapsus (lat.).
[Lat. prolapsus, de la prolabi = a aluneca `nainte (pro = `nainte;
labi = a aluneca, a c\dea).] Coborârea unui organ sau a unei p]i dintr-un organ. Ex.: p. uterin, p. anorectal. Denumirea unui
organ afectat de p. este relativ complicat\: se utilizeaz sufixul -cel sau -ptoz\. Ex.: *colpocel anterior [i/sau posterior (perete
vaginal anterior sau posterior), *histerocel sau ptoz (uter `n `ntregime), *trahelocel sau ptoz (col uterin singur); *rectocel sau
ptoz (rect) etc.
PROLAPS VAGINAL / prolapsus vaginal / pro-lapse of vagina. Sin.: colpocel (v.).
PROLAPS DE VALV| MITRAL| / ballonement de la valve mitrale / floppy valve syndrome. Sin.: sindrom Barlow (v.).
PROLIFERARE, s. f. / prolifération, s. f. / prolife-ration.
[Lat. proles = descenden]i, urma[i; ferre = a duce.] Reproducere sau
multiplicare `n forme similare, `ndeosebi a celulelor [i a chisturilor patologice. De asemenea, se descrie
p. fibroplastic\ `n cazul
]esutului conjunctiv colagenic, care afecteaz mai multe organe din organism, `n *lupusul eritematos diseminat (sistemic),
*sclerodermie [i `n alte *colagenoze.
PROLIMFOCIT, s. n. / prolymphocyte, s. m. / prolymphocyte.
[Lat., gr. pro = `nainte; lat. lympha = ap limpede; gr. kytos =
celul\
.] Celul din *seria limfocitar\ intermediar `ntre *limfoblast [i *limfocit.
PROLIN|, s. f. / proline, s. f. / proline. Aminoacid glucoformator neesen]ial, cu simbol Pro sau P [i posedând o func]ie amino
secundar\. Proteinele care con]in `n lan]ul primar o cantitate mare de p. sunt fibrilare (ex.: colagenul), deoarece acest ami-noacid
se opune formii *structurii secundare, dar faciliteaz `ndoirea lan]urilor polipeptidice, favorizând astfel *structura ter]iar\. ~n
anumite proteine (colagen) p. se transform `n *hidroxiprolin\. P. se poate g\si `n concentra]ii mari intracelular, `ndeosebi `n
celulele vegetale, `n acest caz (`mpreun cu *manitolul [i glicerolul) reglând *tur-gescen]a, o serie de biosinteze organice [i trans-
portul de ioni la nivelul *membranei plasmatice.
PROMETAFAZ|, s. f. / prométaphase, s. f. / pro-metaphase.
[Lat., gr. pro = `nainte; gr. gr. meta = indic transformarea; phasis
= aparen]\, r\si-tul unei stele, de la
phainein = a apare.] Termen utilizat rar pentru etapa *mitozei care debuteaz cu ruperea
membranei nucleare, de obicei cuprin-s `n *metafaz\.
PROMIELOCIT, s. n. / promyélocyte, s. m. / pro-myelocyte.
[Lat., gr. pro = `nainte; gr. myelos = m\duv\; kytos = celul\.] Celul
tân a seriei granulocitare (numit stadiul M
2), cu diametrul de 15-20 µm, prezentând numeroase granula]ii, `ndeosebi azurofile,
amestecate cu primele granula]ii de diferen]iere. Cu o durat de via] de dou zile, p. se divide `n dou *mielocite.
PROMONTORIU, s. n. / promontoire, s. m. / pro-montory. NA: promontorium.
[Lat. promontori-um = vârf de munte.] Marginea
anterioar a corpului primei vertebre sacrate, situat la vârful unghiului sacrovertebral anterior.
PROMOTOR, s. m. / promoteur, s. m. / promoter.
[Lat. promotus, de la promovere = a mi[ca `nainte (pro = `nainte; movere =
a mi[ca)
.] Denumire generic pentru un factor care declan[eaz un proces. Ex.: 1) P. sau promovatorii din etapa secund a
*cancerogenezei. 2) Regiune a ADN `n amonte de genele comportând situsul de fixare al *ARN-polimerazei, ca [i situsurile de
fixare a proteinelor reglatoare ale *transcrip]iei. 3)
P. alternativi reprezint situsuri op]ionale de fixare a ARN-po-limerazei la nivelul
unei aceleia[i gene.
PRONATOR, adj., s. m. / pronateur, adj., s. m. / pronator.
[Lat. pronatus, de la pronare = a apleca `nainte.] (Mu[chi) care
produce *prona]ia.
PRONA}IE, s. f. / pronation, s. f. / pronation.
[Lat. pronatus, de la pronare = a apleca `nainte.] 1) Mi[care a mâinii când palma,
care prive[te `n sus, efectueaz o rota]ie intern de 180
0
pentru a privi `n jos. 2) Actul rezultat din aceast mi[care. Ant.: supina]ie.
PRONUCLEU, s. n. / pronucléus, s. m. / pronuc-leus.
[Lat., gr. pro = `nainte; lat. nucleus = sâmbure, nucleu.] Fiecare dintre cele
dou nuclee *haploide, masculin [i feminin, prezente `n *oul fecundat, `nainte de fuziunea lor.
|

630. 630
PRO-OPIOMELANOCORTIN|, s. f. / pro-opiomé-lanocortine, s. f. / pro-opiomelanocortin. [Lat., gr. pro = `nainte; lat. opium, gr.
opion = suc de mac; gr. melas, melanos = negru; lat. cortex, -icis = scoar]\; -inã.] *Pro-hormonul cel mai abundent din
*adenohipofiz\, sintetizat, de asemenea `n hipotalamus, placent [i gonade. Din p. rezult prin clivaj hormonii corticolipotropi [i
adrenocorticotrop (ACTH),
β-lipotropina [i β-endorfina, ca [i o serie de alte molecule.
PROPERDIN|, s. f. / properdine, s. f. / proper-din.
[Lat., gr. pro = `nainte; lat. perdere = a distruge; -inã.] Globulin bazic\, M
r
184 000, alc u-it din patru subunit\]i identice. Particip la calea alternativ de activare a complementului.
PROPRIOCEPTIV, adj. / proprioceptif, -ive, adj. / proprioceptive.
[Lat. proprius = ceea ce ne apar-]ine; receptus, de la recipere
= a primi
.] Care prime[te stimuli de la ]esuturile din organism, `ndeosebi mu[chi [i tendoane.
PROPRIOCEPTOR, s. m. / propriocepteur, s. m. / proprioceptor.
[Lat. proprius = ceea ce ne apar-]ine; receptus, de la recipere
= a primi
.] Orice receptor adaptat la sensibilitatea proprioceptiv\, adic la stimulile produse de mi[cile corpului. Ace[ti receptori
sunt situa]i `n vecin atea oaselor, articula]iilor [i mu[chilor. Uneori receptorii de la nivelul *labirintului sunt considera]i, de
asemenea, p. V. [i interoceptor.
PROPRIU, adj. / soi, adj. / self.
[Lat. proprius = ceea ce ne apar]ine.] Sin.: self (v.).
PROPTOZIS, s. n. / proptose, s. f. / proptosis.
[Lat., gr. pro = `nainte; 1) gr. optos = vizibil, de la optesthai = a vedea; -ozã; 2)
gr. ptosis = c\dere.] 1) Termen care denume[te `mpingerea globului o-cular din orbit `n gu[a *exoftalmic sau `n inflama]ia
orbitei. 2) Deplasarea `n jos a uterului.
PROSOPAGNOZIE, s. f. / prosopagnosie, s. f. / prosopagnosia.
[Gr. prosopon = fa]\; a - priv.; gnosis = cunoa[tere, de la
gnonai = a cunoa[te.] *Agnozie particular care const `n pierderea capacit\]ii de recunoa[tere a *fizionomiilor, chiar familiare,
inclusiv a fotografiilor unor persoane foarte cunoscute. Uneori, bolnavul nu `[i recunoa[te imaginea proprie. P. apare `n leziunile
bilaterale, de origine vascular\, cu sediul `n teritoriul arterei cerebrale posterioare.
PROSOPALGIE, s. f. / prosopalgie, s. f. / prosop-algia.
[Gr. prosopon = fa]\; algos = durere.] Termen vag, desemnând o durere
la nivelul fe]ei, o nevralgie (facial sau de trigemen).
PROSOPLEGIE, s. f. / prosoplégie, s. f. / proso-plegia.
[Gr. prosopon = fa]\; plege = lovitur\.] Paralizie facial\. V. paralizie.
PROSOPOMETRU, s. n. / prosopomètre, s. m. / prosopometer.
[Gr. prosopon = fa]\; metron = m\sur\.] Instrument pentru
m\surarea diferitelor diametre ale fe]ei [i ale craniului.
PROSTACICLIN|, s. f. / prostacycline, s. f. / prostacyclin.
[Gr. prostates = care st `nainte, prostat (de la pro = `nainte; istanai
= a plasa);
kyklos = cerc; -inã.] Intermediar al *acidului arahi-donic, format odat cu cu endoperoxizii prosta-glandinici. Sintetizat
`n endoteliul vascular [i la nivelul celulelor endoteliale din pl\mâni, p. are po-ten]ial vasodilatator [i de inhibare a agreg\rii pla-
chetare. Este foarte instabil\, durata de via] ne-dep\[ind 3 minute.
PROSTAGLANDINE, s. f. pl. / prostaglandines, s. f. pl. / prostaglandins.
[Engl. prostate gland, deoarece au fost
descoperite prima dat la nivelul prostatei
.] Denumire generic pentru un grup de molecule care au fost ini]ial izolate
din lichidul seminal [i prostat\, ulterior dovedindu-se c sunt sintetizate `n majoritatea ]esuturilor [i organelor. Toate p. sunt
derivate din acidul prostanoic (acid gras nesaturat cu 20 atomi de carbon, cuprinzând un nucleu ciclopentanic de la C8 la C12).
Modul de sintez al p. este cunoscut: pornind de la *acidul arahidonic, sub ac]iunea ciclooxigenazei care produce un endoperoxid,
rezult p. sau *tromboxanii, `n func]ie de tipul de ciclizare. De notat c acela[i acid gras este precursorul *leucotrienelor [i
*lipoxinelor, `n acest caz ciclooxigenaza fiind `nlocuit de lipooxigenaz\. Se cunosc peste 20 p. naturale, cu o nomenclatur `n
care se utilizeaz simbolurile urm oare: PG = prostaglandin\, la care se adaug una din literele de la A la I, `n func]ie de structura
nucleului ciclopentanic (A = dubl leg ur `ntre atomii de carbon 10-11; B =dubl leg ur `ntre 8-12; E = o func]ie alcool [i una
ceton\; F = dou func]ii alcool etc.); se mai adaug\, de asemenea, una din cifrele 1, 2 sau 3, `n func]ie de numul de duble
leg uri (1 = dubl leg ur la carbonii 13-14; 2 = dou duble leg uri `ntre 13-14 [i 5-6; 3 = trei duble leg uri `ntre 13-14, 5-6 [i 17-
18); `n fine, literele
α [i β se adaug `n func]ie de *izomerie. P. exercit o activitate fiziologic accentuat\, ale cei efecte
metabolice sunt extrem de diverse [i variabile [i, `n consecin]\, dificil de sistematizat. ~n plus, ac]iunea [i efectele p. variaz `n
func]ie de concentra]ie, tipul celular [i contextul hormonal. Mai relevant este men]ionarea ac]iunii unor tipuri de p.:
PGD
2, tip
major produs de *mastocite, cu ac]iune `n *hipersensibilitatea imediat\, vasodilata]ie [i contrac]ie a mu[chilor netezi nevasculari;
PGE
1, analog al PGE
2, care produce vasodilata]ie, dar, spre deosebire de PGE
2,
inhib agregarea plachetar\; PGE
2, important\,
produs `n medulara renal\, mucoasa intestinal [i alte ]esuturi, are numeroase efecte (vasodilata]ie renal [i inhibarea reabsorb-
]iei tubulare de sodiu, inhibarea secre]iei gastrice, contrac]ie sau relaxare a mu[chilor netezi `n func]ie de ]esut, modularea
*inflama]iei, cre[terea permeabilit\]ii vasculare, cre[terea sensibilit\]ii la durere, este pirogen\, suprim transformarea limfocitelor,
eliberarea mediatorilor de c re mastocite [i citotoxicitatea mediat celular);
PGF
2α, p. stabil format din *PGH
2 sau *PGE
2,
stimuleaz contrac]ia uterin [i a mu[chilor netezi bron[ici, provoac vasoconstric]ie `n unele teritorii vasculare;
PGH
2, intermediar
instabil care poate fi convertit `n unele p. sau tromboxani.
PROSTAT|, s. f. / prostate, s. f. / prostate. NA: prostata.
[Gr. prostates = care st\ `nainte, de la pro = `nainte, istanai = a plasa.]
Gland volumi-noas\, de circa 20 g, cu secre]ie extern [i inter-n\, anex a aparatului genital masculin, situat `n jurul por]iunii
ini]iale a uretrei, `naintea ampulei rectale [i sub vezica urinar\. P. este alc uit din doi lobi laterali, drept [i stâng, [i un lob mediu.
Es-te traversat de uretr\, de canalele ejaculatoare ie[ite din veziculele seminale [i de canalele deferente [i `nconjurat incomplet
de sfincterele striate. Sub ac]iunea androgenilor, p. secret sub-stan]e necesare spermatozoizilor. Poate fi sediul unor procese
patologice cu prevalen] mare: pro-statit\, adenom, cancer.
PROSTATECTOMIE, s. f. / prostatectomie, s. f. / prostatectomy.
[Gr. prostates = care st\ `nainte, de la pro = `nainte, istanai =
a plasa;
ektome = excizie.] Abla]ie par]ial sau total a *prostatei. ~n p. radical\, `n afar de prostat [i de capsula acesteia se
extirp veziculele seminale, canalele deferente, o serie de fascii pelvine [i uneori anumi]i noduli limfatici pelvini.
PROSTATISM, s. n. / prostatisme, s. m. / pros-tatism.
[Gr. prostates = care st\ `nainte, de la pro = `nainte, istanai = a plasa;
-ism.] Ansamblul semnelor clinice relevante pentru un *adenom de prostat\: *disurie [i *polakiurie `n a doua jum ate a nop]ii.
PROSTATIT|, s. f. / prostatite, s. f. / prostatitis.
[Gr. prostates = care st\ `nainte, de la pro = `nainte, istanai = a plasa; -itã.]
Inflama]ie a *prostatei, de natur infec]ioas [i uneori alergic (eozinofilic\
nespecific\, cu infiltra]ie local de *macrofage.
PROSTATOMEGALIE, s. f. / prostatomégalie, s. f. / prostatomegaly.
[Gr. prostates = care st `nainte, de la pro = `nainte,
istanai = a plasa; megas, megalos = mare.] Hipertrofie a *prostatei.
PROSTATOTOMIE, s. f. / prostatotomie, s. f. / prostatotomy, prostatomy.
[Gr. prostates = care st\ `nainte, de la pro = `nainte,
istanai = a plasa; tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a t\ia.] Incizie chirurgical a *prostatei.
PROSTETIC, adj. / prosthétique, adj. / prosthe-tic.
[Gr. prosthetes = cel care adaug\, de la pro = `nainte, tithenai = a plasa, a
pune
.] V. grupare prostetic\.
PROSTITU}IE, s. f. / prostitution, s. f. / prostitu-tion.
[Lat. prostitutio, -onis = prostitu]ie, de la prostituere = a pune `nainte, a
prostitua (
pro = `nainte; statuere = a face s stea, a pune).] Ob-]inerea de foloase materiale prin raporturi sexuale.
PROSTRA}IE, s. f. / prostration, s. f. / prostra-tion.
[Lat. prostratio, -onis = r\sturnare, de la prosternere = a culca la p\mânt
(din cauza pozi-]iei de decubit dorsal `n care r\mâne bolnavul)
.] Stare de apatie extrem\, fizic [i psihic\, tradus prin imobilitate
total [i absen]a reac]iilor la solici-tile exterioare. Se observ `n formele acute sau `n faza terminal a unor boli, ca [i `n cursul
unor afec]iuni psihiatrice diverse.
PROTAMIN|, s. f. / protamine, s. f. / protamine.
[Gr. protos = primul; ammoniakon = sare de a-moniu, g\sit `n apropierea
templului lui Jupiter
Ammon din Libia; -inã.] *Polipeptid cu caracter bazic extras din lap]ii anumitor pe[ti. Intr `n com-pozi]ia
|

631. 631
unui tip de *insulin retard denumit insulin-zinc-protamin\. Sulfatul de p. poate neutraliza *heparina [i de aceea este utilizat `n
injec]ii intravenoase `n caz de hemoragie printr-un suprado-zaj al heparinei. V. [i test cu sulfat de protamin\.
PROTANOMALIE, s. f. / protanomalie, s. f. / prot-anomaly.
[Gr. protos = primul, cu referire la ro[u, care este prima culoare din
spectrul vizibil;
anomalia = neregularitate.] Anomalie congenital a sim]ului cromatic, manifestat prin cecitate par]ia-l pentru
culoarea ro[ie. Un subiect afectat de p. nu percepe ro[ul decât la o anumit satura]ie a culorii. Anomalia este ereditar\. Sin.:
anomalie cromatic tip Hart. V. [i discromatopsie.
PROTANOPIE, s. f. / protanopie, s. f. / protano-pia.
[Gr. protos = primul, cu referire la ro[u, care este prima culoare din spectrul
vizibil;
an - priv.; ops, opos = vedere, v\z.] Anomalie congenital a sim]ului cromatic corespunzând unei *dicromazii cu absen]a
percep]iei culorii ro[ii. Sin.: anomalie tip Dalton. Var.: protanopsie. V. [i daltonism, dis-cromatopsie, protanomalie.
PROTANOPSIE. Var. pentru protanopie (v.).
PROTEAZE, s. f. pl. / protéases, s. f. pl. / prote-ases.
[Gr. protos = primul; -azã.] Sin.: proteinaze (v.).
PROTEAZOM, s. m. / protéasome, s. m. / protea-some.
[Gr. protos = primul; -azã ; soma, -atos = corp.] Complex molecular
proteolitic intracelular, ATP-dependent, la care se leag *ubicuitina, iar pe acestea se fixeaz diverse proteine. P. reprezint situsul
principal de degradare a proteinelor intracelulare [i se afl la originea majorit\]ii peptidelor prezentate moleculelor *complexului
major de histocompatibilitate clasa I. Este alc uit din 28 de subunit\]i, fiecare cu M
r cuprins `ntre 28 [i 30 kDa, care formeaz o
structur cilindric (vizibil `n microscopia electronic\ 4 inele, fiecare inel con]inând câte 7 subunit\]i. Nu se cu-
noa[te modul `n care p. degradeaz proteinele ci-toplasmatice.
PROTEC}IE, s. f. / protection, s. f. / protection.
[Lat. protectio, -onis = apare, de la protegere = a acoperi, a apa.] Ac]iunea
de a proteja, de a preveni un risc, un pericol. De men]ionat: 1)
P. matern [i infantil\, medical [i social a femeilor gravide [i a
copiilor, de la na[tere pân la vârsta de 6 ani (`n func]ie de ]ar [i prin intermediul unor structuri specifice). 2)
P. mediului,
asigurarea unui mediu vital favorabil s \]ii omului [i utilizarea ra]ional a resurselor naturale. 3)
P. social\, ansamblul m\surilor
[i mijloacelor destinate `ndeosebi grupurilor sociale sace sau defavorizate, fie c acestea cuprind pensionari sau persoane
active.
PROTEID|, s. f. / protéide, s. m. / proteid.
[Gr. protos = primul; eidos = form\.] Denumire desuet pentru *protein\. S-a propus
ca termenul s se refere doar la *heteroprotein\.
PROTEINAZE, s. f. pl. / protéinases, s. f. pl. / proteinases.
[Gr. protos = primul; -inã; -azã.] Clas de enzime care catalizeaz
*hidroliza *leg\-turilor peptidice. Dac aceste leg uri apar]in unui peptid, p. se numesc *peptidaze. ~n organism p. sunt utilizate
pentru *proteoliz\, dar [i pentru reglarea activit\]ii anumitor enzime. O serie de p. exist sub form de *ectoenzime. P. prezint
spe-cificit\]i foarte variate [i pot fi clasificate `n func]ie de aminoacizii care ac]ioneaz `n *situsul activ pentru catalizarea hidrolizei.
Se cunosc, astfel, p. cu serin\, cistein\, aspartat [i metale (`n general ioni de Zn
2+
). In vitro ele servesc la determinarea structurii
proteinelor [i/sau peptidelor. Cele mai cunoscute p. sunt *pepsina [i *tripsina. Sin.: pro-teaze.
PROTEIN|. V. proteine.
PROTEIN| A / protéine A / A protein. P. prezent `n peretele bacterian al majorit\]ii tulpinilor de stafilococ auriu (
Staphylococcus
aureus
). M
r 43 000; este cunoscut secven]a aminoacizilor.
PROTEIN| DE ANCORARE / protéine d'ancrage / docking protein. P. care permite p runderea `n *reticulul endoplasmic a unei alte
proteine `n curs de sintez\.
PROTEIN| BAZIC| A MIELINEI / protéine ba-sique de la myéline / myelin basic protein. P. b. cu M
r de 18 kDa, ce constituie
aproximativ 30% din proteinele mielinice. Niveluri crescute ale p. b. a m. apar `n scleroza multipl exacerbat [i `n in-farctul
cerebral acut. Imunizarea experimental cu p. b. a m. produce encefalomielit (demielinizare [i infiltrare limfoid prin activarea
limfocitelor T). Abrev.: MBP.
PROTEIN| BENCE-JONES / protéine Benc e-Jones / Bence-Jones protein.
[Henry Bence-Jo-nes, medic englez, 1813-1873.]
Denumit ini]ial [i albumoz\, p. B.-J. reprezint o protein anormal prezent `n plasm sau `n urin\, constând din lan]uri u[oare de
imunoglobulin monoclonal excretate de *plasmocite `n *mielomul multiplu, *macroglobulinemia Waldenström, *boala lan]urilor
grele [i `ntr-o serie de alte *imunoglobulinopatii. P. B.-J. se caracterizeaz prin solubilitate foarte mare, precipitare la 50-60
0
C [i
redizolvare la 90-100
0
C. De asemenea, prin r\cire precipit [i apoi se redizolv\. V. [i component M.
PROTEIN| C / protéine C / C protein. Inhibitor fiziologic al coagulii, p. C. este dependent de *vitamina K [i prin activare
blocheaz cascada coagulii la nivelul factorilor V [i VIII. Deficitul de p. C, care se `ntâlne[te foarte rar, poate fi cauza unor
tromboze venoase profunde.
PROTEIN| C-REACTIV| / protéine C-r éactive / C-reactive protein. Globulin care formeaz precipitate cu C-polizaharidul
*pneumococului. Pre-zen]a sa `n ser este un indicator de inflama]ie de origine infec]ioas sau neinfec]ioas\.
PROTEIN| COMPLET| / protéine complète / complete protein. P. alc uit din aminoacizi `n propor]ie foarte apropiat de cea
con]inut `n proteinele din organism, posedând astfel o valoare nutritiv\ mai mare decât o *p. par]ial\.
PROTEIN| DENATURAT| / protéine dénaturée / denaturated protein. P. a cei structur ter]iar (configura]ie) a fost alterat prin
`nc\lzire, modificarea pH-ului, sau prin al]i agen]i chimici sau fizici. Consecin]ele denaturii constau `n alterarea propriet\]ilor fizice
ale p. [i diminuarea activit\]ii sale biologice.
PROTEIN| DERIVAT| / protéine dérivée / derivated protein. P. derivat dintr-o alt molecul proteic\, format prin modifici
hidrolitice. Este cazul p. coagulate, peptonelor [i peptidelor.
PROTEIN| DISULFID-IZOMERAZ| / protéine di-sulfure isomérase / disulfide isomerase pro-tein. Enzim care permite formarea de
pun]i di-sulfidice la nivelul proteinelor, de regul\, atunci când acestea sunt alc uite din dou\ sau mai mul-te subunit\]i. Formarea
pun]ilor se produce, de o-bicei, la nivelul *reticulului endoplasmic.
PROTEIN| FIBRILAR| GLIAL| ACID| / protéine fibrillaire acide gliale / glial fibrillary acidic protein. P. cu M
r de circa 45-50 kDa,
apar]inând tipului II de *filamente intermediare [i prezent aproape exclusiv `n *astrocite. Asemenea tuturor p. din filamentele
intermediare, p. f. g. a. este alc uit dintr-o regiune central (310 aminoacizi), cu *structur secundar de tip
α-helix, dispus `n
trei domenii, cu scurte `ntreruperi. A-ceast\ regiune asigur asamblarea proteinelor `n filamente, care pot fi puse `n eviden]\ cu
anticorpi specifici [i sunt descrise `n microscopie fotonic sub numele de gliofibrile. Gena codant a p. f. g. a. se afl pe cro-
mozomul 17.
PROTEIN| FLOTANT| / protéine flottante / floating protein. P. care nu este parte constitutiv\ a unui ]esut, circulând `n organism [i
fiind apoi excretat\.
PROTEIN| DE LEGARE / prot éine de liaison / binding protein. Oricare dintre p. plasmatice care leag\, `n mod specific sau
nespecific, hormoni cu solubilitate sc\zut (`n principal h. tiroidieni [i steroizi), constituind astfel un sistem de transport pentru
ace[tia. Sin.: protein de transport.
PROTEIN| DE LEGARE A HORMONULUI SEXUAL / protéine de liaison de la hormone sexuelle / sex hormone binding globulin.
*P. de l. specific pentru *testosteron. Sin.: globulin de legare a hormonului sexual, globulin de legare a testosteronului. Abrev.:
SHBG, TeBG.
PROTEIN| DE LEGARE A RETINOLULUI / proté-i ne de liaison du rétinol / retinol binding pro-tein. *P. de l. (
α-globulin\
pentru retinol (*vitamin A), care se acumuleaz la nivel hepatic `n caren]a de vitamin A.
PROTEIN| M / protéine M / M protein. 1) P. specific de tip, alc uit din dou lan]uri peptidice, localizat pe peretele celular al
*streptococilor de grup A. Este implicat `n adeziunea la celula (epi-telial\ barea *fagocitozei prin reducerea
activii c\ii alternative a *complementului. 2) Permeaz implicat `n transportul
β-galactozidelor prin membra-na celular la
*
Escherichia coli.
|| |

632. 632
PROTEIN| M VIRAL| / protéine M virale / M viral protein. Matrice proteic din componen]a anvelopei virale, care c\ptu[e[te
interiorul anvelopei [i este `n contact cu nucleocapsida.
PROTEIN| MDR / protéine MDR / MDR protein. Sin.: glicoprotein P (v.).
PROTEIN| NECUPLAT| / protéine non-couplée / uncoupling protein. Sin.: termogenin (v.).
PROTEIN| p53 / protéine p53 / p53 protein. P. alc uit din 393 aminoacizi, codificat\ de o gen situat pe cromozomul 17. P. p53
frâneaz proliferarea celular [i favorizeaz procesul de *apo-ptoz\. O serie de muta]ii ale genei determin al-teri ale p., puse `n
eviden] `n numeroase tipuri de cancer, `ndeosebi `n 90% din cancerele pulmonare [i `n 40% din cancerele de sân. Au fost
identificate muta]ii ale genei transmisibile familial, care determin un risc poten]ial semnificativ de dezvoltare a unei tumori dup
vârsta de 30 de ani. Organismul poate reac]iona, producând anticorpi `mpotriva p. p53 alterate.
PROTEIN| p190 / protéine p190 / p190 protein. Al uri de p. p210 (M
r de 210 kDa), una din p. (M
r de 190 kDa) codificate de gena
de fuziune
bcr-abl rezultat din transloca]ia (9;22) (q34;q11) ce d na[tere *cromozomului Philadelphia din leucemia mielocitar
cronic\. P. p190 este asociat mai frecvent cu *leucemia limfoblastic acut\, `n timp ce p. p210 apare `n ambele forme de
leucemie.
PROTEIN| p210 / protéine p210 / p210 protein. V. protein p190.
PROTEIN| PAR}IAL| / protéine partielle / partial protein. P. alc uit `n mare parte din aminoacizi diferi]i de cei ai proteinelor din
organism, prezentând astfel o valoare nutritiv mai mic decât o *p. complet\.
PROTEIN| PROTEOLIPIDIC| A MIELINEI / pro-téine protéo lipidique de la myéline / myelin proteolipidic protein. Una din p.
mielinice (al uri de *p. bazic a mielinei) `mpotriva cora ac]io-neaz limfocitele T `n *scleroza multipl\.
PROTEIN| RACEMIZAT| / protéine racémisée / racemized protein. P. modificat prin ac]iunea unor substan]e chimice sau a altor
agen]i, a cei activitate optic diminueaz\, devenind mai rezistent la hidroliza enzimatic\.
PROTEIN| S-100 / protéine S-100 / S-100 pro-tein. P. dimeric din grupul proteinelor care se leag cu calciul, izolat ini]ial `n
sistemul nervos central, iar ulterior `n numeroase organe [i celule, `n condi]ii fiziologice [i patologice. Cu M
r de 21 kDa, alc uit
din dou lan]uri polipeptidice (
α din 93 [i, respectiv, β din 91 aminoacizi), p. S-100 este codificat de o gen situat pe cromozomul
1. Proteina exist sub trei forme, prin combinarea diferit a lan]urilor
α [i β. Totodat\, au fost identifi-cate cinci alte gene, codificând
p. S-100 diferite, exprimate `ndeosebi `n celulele [i ]esuturile patologice. O astfel de gen\, situat pe cromozomul 21, s-ar afla `n
rela]ie cu unele tulburi neurologice din *sindromul Down.
PROTEIN| TAMM-HORSFALL / protéine Ta mm-Horsfall / Tamm-Horsfall protein.
[Igor Tamm, virolog american, n. 1922;
Frank L. Horsfall, Jr., medic american, 1906-1971.] *Mucoprotein produs de celulele ramurii ascendente a ansei Hen-
le, la o rat de 50-75 mg/zi, constituind principalul component proteic al sedimentului urinar normal.
PROTEIN| DE TRANSPORT / protéine de trans-port / carrier protein. Sin.: protein de legare (v.).
PROTEINE, s. f. pl. / protéines, s. f. pl. / proteins.
[Gr. protos = primul; -inã.] Substan]e azotate cu mas molecular mare [i
structur complex\, p. sunt prezente `n toate structurile vii (animale, vegetale, microorganisme). Ele sunt `n mod particular
abundente `n organismele animale, unde `ndeplinesc, `n esen]\, func]ii de cataliz chimic (*enzime), de apare (*anticorpi) sau
de reglare (*hormoni), asigurând, de asemenea, func]ii plastice [i de sus]inere. La om, p. reprezint circa 15% din masa corporal\.
P. naturale sunt extrem de variate dar, indiferent de provenien]\, aproape toate au aceea[i compozi]ie elementar (50-55%
carbon, 6-7% hidrogen, 20-23% oxigen, 12-19% azot, 0-3% sulf) [i sunt alc uite din acelea[i subunit\]i elementare, 20 de
aminoacizi diferi]i (p. sunt *polimeri `n care *monomerii sunt reprezenta]i de aminoacizi). Se disting dou grupe mari de p.:
*
holoproteine sau p. simple [i *heteroproteine sau p. conjugate. Aceste dou grupe con]in, la rândul lor, mai multe clase de p. (v.
termenii respectivi). O clasificare satisf\c oare a p. în func]ie de diferen]ele [i analogiile de structur este imposibil din cauza
diversit\]ii extreme a acestor molecule. Mai ra]ional pare clasificarea p. în raport cu func]iile lor biologice: p. cu func]ii catalitice
(en-zime, care la rândul lor sunt subiectul unor clasifici complexe, convenite pe plan interna]ional), p. cu func]ii hormonale, p. de
transport, p. contractile, p. de stocare, p. de protec]ie [i p. structurale. V. structur primar\, structur secundar\, structur ter]iar\,
structur cuaternar\.
PROTEINE DE ADEZIUNE / protéines d’adhési-on / adhesion proteins. Grup de p. din care fac parte *fibronectina, *colagenul,
*fibrinogenul [. a. P. de a. au rol `n *adeziunea celulelor, fie pe un suport, fie `ntre ele, `n migrarea celulelor [i `n dife-ren]ierea
celular\.
PROTEINE ANGIOGENICE / protéines angiogé-niques / angiogenic polypeptides. Proteine variate, având M
r cuprins `ntre 5,5 [i
45 kDa, cu rol `n *angiogenez\. Din grupul p. a. fac parte: 1) *Factorul de cre[tere endotelial derivat din plachete, cu ac]iune
mitogen [i chimiotactic\; 2) *Factorii de cre[tere ai fibroblastelor; 3) Angiogenina, care induce cre[tere capilar f ac]iune mi-
togen sau chimiotactic\; 4) Factorul de cre[tere transformant beta, a cui ac]iune este apropiat de cea a angiogeninei.
PROTEINE DE ATA{ARE VIRALE / protéines d'attachement virales / viral attachment pro-teins. Structuri virale specifice, necesare
interac-]iunii virus-receptor viral celular `n cadrul procesului de infec]ie a popula]iei celulare susceptibile.
PROTEINE CHAPERONE / protéines chaperones / chaperones, molecular chaperones.
[Engl. chaperon, `nso]itor, sensul ini]ial
al cuvântului fiind: doamn de companie pentru o tân pe care o `nva] bunele maniere.
] Grup eterogen, alc uit din circa 200
molecule proteice, cele mai multe f\-când parte din superfamilia denumit *proteine de [oc termic. P. c. reprezint `n mod normal
1-2% din con]inutul total al celulelor, `n anumite condi]ii de stres sinteza acestora fiind amplificat\. Ele sunt distribuite `n toate
compartimentele celulei, inclusiv `n citoplasm\, pentru p. c. mitocondriale existând tendin]a s se adopte denumirea de
cha-
peronine
. De[i o clasificare este dificil\, sunt recunoscute trei familii de baz\: chaperonine (`nde-osebi *proteinele de [oc termic cu
M
r de 60 kDa, notate HSP60), familia HSP70 [i HSP90. Se mai adaug\ enzime ale stresului oxidativ [i o serie de alte molecule.
Cea mai studiat [i evident func]ie a p. c. este urm oarea: sinteza unei proteine se efectueaz sub forma unui lan] de aminoacizi,
or, pentru ca proteina s devin func]ional trebuie s dobândeasc o structur tridimensional compact\, proces `n care p. c. au
un rol determinant, de unde [i denumirea lor. Alte roluri ale p. c.: `n sinteza [i traficul proteinelor, intra- [i extracelular, `n
translocarea [i asamblarea *factorilor de tran-scrip]ie [i de activare a *kinazelor proteice.
PROTEINE DE FAZ| ACUT| / protéines de la phase aiguë / acute phase proteins. Grup de p. plasmatice care nu sunt anticorpi,
dar a cor concentra]ie cre[te considerabil `n cursul reac]iei inflamatorii acute. Ele sunt reprezentate de: *proteina C reactiv\,
proteina ce leag *manoza,
α
1-*antitripsina, α
2-*macroglobulina, *fibrinogenul, *ceruloplasmina [i factorii C9 [i B ai
*complementului.
PROTEINE G / G protéines / G proteins. Familie de p. care se constituie ca un sistem universal de *transduc]ie a semnalelor `n
comunicarea celular\. Ciclul de ac]iune al p. G se materializeaz `n lan]ul molecular ligand-receptor-p. G-efector (mesager
secund-proteinkinaz\G sunt heterotri-meri, fiind alc uite, deci, din trei subunit\]i diferite,
α, β [i γ. Subunit\]ile α confer
specificitate diferitelor p. G, jucând un rol determinant `n cuplajul receptor-efector. Transferul de informa]ie de la receptorul activat
de ligand depinde de ciclurile de activare/inactivare ale p. G, de legarea alternativ la subunitatea
α a GDP (guanozin-difosfat) [i
GTP (guanozin-trifosfat). Când situsul de legare este ocupat de GDP, subunit\]ile
α, β, γ r\mân asociate, iar p. G este inactiv\.
Legarea GTP activeaz p. G, care interac]ioneaz cu un efector generator de mesager secund (`ndeosebi adenilat ciclaza, AC,
sau fosfolipaza C), iar acesta, la rândul s\u, va activa o *protein kinaz\. Receptorii cupla]i cu p. G pot fi activa]i de agoni[ti foarte
diver[i: neuromediatori, nucleotide purinice, neuropeptide, diver[i hormoni peptidici, factori de reglare [i semnale senzoriale
specifice. Clasificarea p. G se complic pe m\sura evolu]iei disec]iei moleculare. Astfel, se disting 5 clase de p. G: p. Gs (s de la
stimulatoare, deoarece activeaz AC), p. Gi (inhib AC), p. Gq, p. Gt sau transducina, p. Go. La acestea se adaug p. G mici,
nontrime-rice.
|

633. 633
PROTEINE GLUT / protéines GLUT / GLUT pro-teins. P. de transport al glucozei exprimate `n diverse ]esuturi sub forma a cinci
tipuri diferite. P. GLUT2 [i GLUT5 (care formeaz\, prin cele 12 do-menii transmembranare, un canal pentru hexoze) faciliteaz
transportul eficient al glucozei din ente-rocit prin membrana sa bazolateral (transport f\-r\ consum de energie).
PROTEINE DE LUX / protéines de luxe / luxury proteins. Termen utilizat uneori pentru desemnarea p. care sunt implicate `n func]iile
specifice ale celulelor diferen]iate [i nu sunt absolut necesare func]iilor de baz ale celulelor, acest rol revenind *proteinelor
menajere.
PROTEINE MEMBRANARE / protéines membra-naires / membrane proteins. P. de la nivelul membranelor biologice. Conform
modelului actual al biomembranelor (structur `n mozaic fluid), se disting dou\ mari clase de p. m.: 1)
P. intrinseci sau integrale,
care sunt incluse complet `n dublul strat fosfolipidic al biomembranei [i sunt men]inu-te datorit unor interac]iuni hidrofile. 2)
P.
extrinseci
, care se afl la suprafe]ele extern (`ndeosebi) [i intern ale biomembranei, unde sunt legate prin for]e de tip
electrostatic, ceea ce le asigur o mobilitate considerabil\. ~n principiu, p. intrinseci sunt implicate `n procese de transport
membranar [i de recep]ie (v. receptori) a informa]iei specifice diferitelor molecule semnal.
PROTEINE MENAJERE / protéines ménagères / housekeeping proteins. Denumire generic pen-tru o serie extrem de divers de
grupe de proteine implicate `n func]iile de baz ale celulelor. Ex.: proteinele din cadrul sintezei ADN [i ARN, proteinele c\ilor
metabolice de baz\, *proteinele chape-rone. V. [i proteine de lux.
PROTEINE MUSCULARE / protéines muscu-laires / muscular proteins. Denumire pentru nu-meroasele p. de la nivelul *fibrelor
musculare, care pot fi clasificate `n trei grupe: 1)
P. m. majore, reprezentate de *miozin [i *actin\. 2) P. m. minore, din care fac
parte
α, β [i γ-actininele, filamina, nebulina, sinemina, paranemina [i titina. 3) P. sis-temului de induc]ie a contrac]iei, `ndeosebi
tropomiozina, troponinele C, T [i I, ca [i proteina C. La acestea se adaug p. *citoscheletului: tubulina, proteina M, proteina Z,
desmina (sau skeletina), conectina [i vimentina. Au fost izolate numeroase alte p., care reprezint combina]ii cu substan]e variate
ale p. men]ionate anterior sau produ[i de degradare ai acestora.
PROTEINE PLASMATICE / protéines plasma-tiques / plasma proteins. Ansamblul p. con]inute `n plasma sanguin\, cuprinzând:
*albumine, *glo-buline (
γ-globuline - *imunoglobuline), *glicopro-teine, *lipoproteine, *metaloglobuline, *factori de coagulare,
*enzime [. a. Cele mai multe p. p. sunt sintetizate `n ficat. Grupele de p. men]ionate `ndeplinesc diverse func]ii `n organism, unele
capitale. De aceea, determinarea varia]iilor cantitative [i calitative ale p. p. este extrem de util `n patologie. Gama metodelor de
identificare, izolare [i dozare a p. p. disponibile `n laboratorul clinic s-a extins atât prin cre[terea sensibilit\]ii, cât [i prin
determinarea [i prelucrarea automat a datelor. V. electroforez\, imunoelectroforez\.
PROTEINE DE {OC TERMIC / protéines du choc thermique / heat-shock proteins, HSP. Superfa-milie de p. sintetizate `n
majoritatea celulelor când acestea sunt expuse la temperatur crescut\. O mare parte dintre ele au fost denumite [i proteine de
stres, deoarece sinteza lor este stimulat\, de asemenea, de priva]iunea de glucoz sau oxigen, infec]ii virale sau alte condi]ii
adverse. Clasificarea p. de [. t. se face `n func]ie de greutatea lor molecular\, una din familiile cele mai importante fiind HSP70 (cu
M
r 70 kDa). S-a demonstrat c aceste proteine au rol `n supravie]uirea celulei la stres, prin protec]ia `mpotriva alterii *cromatinei,
acti-veaz genele specifice care codific factori vitali (v., de ex., receptori nucleari), au rol `n legarea proteinelor anormale
denaturate `n vederea de-gradii acestora. P. [. t. reprezint cea mai mare parte din *proteinele chaperone.
PROTEINE DE TRANSPORT / protéines de transport / transport proteins. Denumire generic pentru o serie de p. care asigur
transportul de ioni sau al altor particule la nivelul membranei plasmatice (canale ionice, transportori de difuziune facilitat\, pompe
ionice) sau `n diferite compartimente din organism, `ndeosebi `n sânge (ex.: *hemoglobina este un transportor de oxigen).
PROTEINEMIE, s. f. / protéinémie, s. f. / protein-(a)emia.
[Gr. protos = primul; -inã; haima, -atos = sânge.] 1) Concentra]ia
proteinelor din plasma sanguin\, `n mod normal 63-78 g/l. 2) ~ndeosebi `n engl., cre[terea cantit\]ii de proteine din sânge. Sin.:
protidemie. V. [i tab. const. biochim.
PROTEIN FOSFATAZE / protéine phosphatases / protein phosphatases.
[Gr. protos = primul; -inã; phos, photos = lumin\; -
azã.] Enzime sintetizate `n toate celulele nucleate, care catalizeaz defosforilarea prin clivajul hidrolitic al leg urilor covalente
dintre reziduurile de aminoacizi ale proteinelor [i grupile fosfat. Substraturile cuprind alte enzime (inclusiv unele *protein kinaze),
inhibitori enzimatici, proteine ribozomale, factori de transcrip]ie, receptori hormonali, canale ionice [i alte molecule regulatoare.
Defosforilarea afecteaz înccarea de suprafa] [i configura]ia moleculelor ]int\. Consecin]ele defosforilii constau în activarea
unor enzime ale metabolismului intermediar [i în inhibarea altora, influen]area transduc]iei semnalelor, eliberarea de
neurotransmi] ori, contrac]ia mu[chilor scheletici, netezi [i cardiac, motilitatea spermatozoizilor, func]iile mitocondriale, replicarea
ADN, evolu]ia ciclului celular, sinteza ARN [i a proteinelor, fertilizarea, maturarea ovocitului, dezvoltarea embrionar\, transportul
de ap [i ioni la nivelul tubulilor renali, inflama]ia, morfologia celular\, adeziunea matricei extracelulare, r\spunsurile sistemului
imun. ~mpreun cu protein kinazele, p. reprezint moleculele cheie ale unui mecanism general de reglare metabolic\. V. [i protein
kinaze.
PROTEIN KINAZ|. V. proteinkinaze.
PROTEIN KINAZ| C / protéine kinase C / protein kinase C. *P. activat de *diacilglicerol, *mesager secund produs prin ac]iunea
*fosfolipazei C. Este notat cu C pentru a fi distins de alte p., legate de ionii de calciu sau dependente de *AMP ciclic. P. C
permite transformarea IP
3 `n IP
2 (IP = inozi-tol fosfat) prin activarea IP
3-azei. Prezent `n numeroase ]esuturi [i organe, ea este
legat slab pe fa]a intern a membranei plasmatice.
PROTEIN KINAZE / protéine kinases / protein kinases.
[Gr. protos = primul; -inã; kinein = a mi[ca; -azã.] Denumire comun
pentru numeroase enzime care catalizeaz transferul grupului fosfat terminal al ATP la nivelul altei molecule, frecvent de natur
proteic\. P. k. fosforileaz resturi de aminoacizi specifice din proteinele ]int\, reprezentate de regul de serin\, treonin sau ti-ro-
zin\. Fixarea grupului fosfat este reversibil [i de aceea reprezint un mecanism general de reglare metabolic\. Activarea p. k. se
produce frecvent sub ac]iunea *mesagerilor secunzi. Natura substraturilor fosforilate este extrem de divers\: canale ionice,
enzime, factori de transcrip]ie, componente ale citoscheletului, proteine ale membranei plasmatice, inhibitori enzimatici [i alte
molecule cu rol `n reglarea unor procese biochimice. Fenomenele de fosforilare-defosforilare declan[a-te de p. k. se produc `n cea
mai mare parte a proceselor fiziologice, perturbarea acestora fiind pus `n eviden] `n numeroase sti patologice. V. [i protein
fosfataze.
PROTEINOGRAM|, s. f. / protéinogramme, s. m. / protein blood count.
[Gr. protos = primul; -inã; gramma = `nscriere.] Grafic
sau formul reprezentând concentra]ia diferitelor tipuri de proteine con]inute `ntr-un lichid biologic (plasm\, ser sanguin, lichid
cefalorahidian etc.). V. [i electroforez\.
PROTEINORAHIE, s. f. / protéinorrachie, s. f. / cerebrospinal fluid proteins.
[Gr. protos = primul; -inã; rhakhis = coloan
vertebral\
.] Prezen]a proteinelor `n LCR, normal 0,15-0,45 g/l. Sin.: albuminorahie.
PROTEINOZ|, s. f. / protéinose, s. f. / proteino-sis.
[Gr. protos = primul; -inã; -ozã.] Acumulare `n exces a proteinelor `n ]esuturi.
PROTEINOZ| LIPIDIC| / protéinose lipidique / lipid proteinosis. Boal autozomal recesiv a metabolismului lipidic, caracterizat
prin depunerea de material hialin la nivelul pielii [i mucoaselor bucal\, faringian [i laringian\, ca [i printr-o infiltra]ie a corzilor
vocale. Leziunile cutanate apar primele [i se manifest ca pustule recurente sau bule, la nivelul fe]ei [i suprafe]elor distale expuse
ale bra]elor [i picioarelor. Ulterior, aceste leziuni pot evolua c re un aspect varioliform, papule, no-duli sau pl\ci verucoase
localizate la nivelul fe]ei, pleoapelor, cefei, mâinilor, degetelor, coatelor [i genunchilor. Sin.: boal Urbach-Wiethe, hialinoz
cutanat [i mucoas\, lipoproteinoz\.
PROTEINURIE, s. f. / protéinurie, s. f. / protein-uria.
[Gr. protos = primul; -inã; ouron = urin\.] Prezen]a `n exces, permanent
sau intermitent\, `n urin a proteinelor provenind de regul din serul sanguin. Exist o
p. fiziologic\, de maximum 0,03 g/minut sau
0,05 g/24 ore.
P. patologic\ poate fi slab (0,1-1 mg/minut), moderat (1-3 mg/minut) [i forte (10-20 mg/minut). De[i reprezint a-

634. 634
proape `ntotdeauna o pierdere renal de proteine plasmatice, acestea trec inegal `n urin\, albumina fiind de regul mai abundent
decât globulinele. De aceea se disting: 1)
p. selectiv\, când macroglobulinele plasmatice nu trec `n urin\; 2) p. non-selectiv\, când
cvasitotalitatea proteinelor plasmatice trec `n urin\; 3)
globulinuria (v.). V. `n continuare.
PROTEINURIE DE EFORT / protéinurie d’effort / effort proteinuria. P. func]ional care se produce dup\ eforturi fizice intense [i
prelungite efectuate cu membrele inferioare.
PROTEINURIE ESEN}IAL| / protéinurie essentielle / essential proteinuria. Form de p. care nu este asociat sau urmat de o
boal renal\. Este cazul *p. de efort [i al *p. ortostatice.
PROTEINURIE ORTOSTATIC| / protéinurie orthostatique / orthostatic proteinuria. P. benign care apare `n ortostatism prelungit,
`ndeosebi la adolescen]i, [i dispare total `n pozi]ia culcat.
PROTEINURIE PRERENAL| / protéinurie prérénale / prerenal proteinuria. P. determinat de alte boli decât cele renale, `ndeosebi
de boli cardiace, hepatice, hipertiroidism [i febr\.
PROTEINURIE POSTRENAL| / protéinurie postrénale / postrenal proteinuria. P. cu cauze situate dincolo de tubii uriniferi: pelvis
renal, ureter, vezic\, prostat sau uretr\.
PROTEOGLICAN, s. m. / protéoglycane, s. m. / proteoglycan.
[Gr. protos = primul; glykys = dulce.] *Glican sau
*glicozaminoglican legat la o protein\. Legarea se face `ntre extremitatea reduc oare a glicanului [i radicalul hidroxil al unui
reziduu de serin al proteinei. P. au rol structural `n ]esuturile conjunctive, fiind prezen]i, de asemenea, `n mucus, lichidul sinovial [i
`n umoarea vitroas\. P. sunt, totodat\, componente majore ale *matricei extracelulare. Prezen]a grupilor acide determin
caracterul hidrofil al acestor molecule.
PROTEOLIZ|, s. f. / protéolyse, s. f. / proteolysis.
[Gr. protos = primul; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] Disolu]ia [i
digestia proteinelor prin enzime proteolitice, denumite *proteinaze sau proteaze.
PROTEOLIZAT, s. n. / protéolysat, s. m. / proteo-lysate.
[Gr. protos = primul; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] Produs
rezultat din *proteo-liza enzimatic\, utilizat `n dietetica terapeutic\.
PROTEUS / Proteus / Proteus.
[Gr. Proteus = zeu marin, fiul lui Poseidon, care avea darul profe]iei, dar nu f\cea aceasta decât
silit, dup ce lua diferite `nf\]i[i, ca s scape de urmitori
.] Gen bacterian care apar]ine familiei Enterobacteriaceae, saprofit
obi[nuit al pielii [i mucoaselor. Cuprinde bacili Gram-negativi cu mobilitate mare datorit prezen]ei unor cili vibratili. Au fost
identificate mai multe specii:
P. mirabilis [i P. vulgaris (reunite sub denumirea P. hauseri), P. morganii, P. rettgeri [i P. inconstans.
Acestea, `ndeosebi specia
P. vul-garis, determin infec]ii, `ndeosebi urinare, mai rar digestive [i pot fi la originea supura]iilor unor
pl\gi.
PROTEZ|, s. f. / prothèse, s. f. / prosthesis.
[Gr. prosthesis = ad\ugare, de la pro = `nainte, thesis = punere [i tithenai = a
plasa, a pune; confundat cu
prothesis = propozi]ie.] Structur artificial\, dispozitiv sau aparat, care reconstituie o parte a corpului
uman (organ, membru sau o parte din-tr-un membru) absent\, afectat sau distrus\. P. poate avea rol func]ional sau estetic. Se
disting
p. externe [i p. interne. Ex.: p. articular\, p. dentar\, p. ocular etc.
PROTEZ| VALVULAR| CARDIAC| / prothèse valvulai re cardiaque / valvular cardiac pros-thesis. Dispozitiv artificial sau natural
adaptat la nivelul unui orificiu cardiac prin interven]ie chirurgical [i destinat s\ `ndeplineasc func]iile sistemului valvular natural,
care a fost alterat [i rezecat. Sunt disponibile trei categorii de valvule: 1) mecanice, cu numeroase tipuri; 2) *bioproteze, de obicei
valve aortice de porc; 3) *homogrefe, p. de origine uman\.
PROTID, s. n. / protide, s. m. / protide.
[Gr. protos = primul; eidos = form\.] Sin. desuet pentru protein (v.).
PROTIDEMIE, s. f. / protéinémie, s. f. / protein-(a)emia.
[Gr. protos = primul; haima, -atos = sânge.] Sin.: proteinemie (v.).
PROTOCOL OPERATOR / protocole opératoire / operative protocol.
[Lat. juridic protocollum = foaie lipit pe documente, din
gr.
protokollon = care este lipit mai `ntâi, de la protos = primul, kolla = clei; lat. operari = a lucra, de la opus, operis =
munc\, lucrare
.] Consemnare scris\, `n condica de opera]ii, a tuturor etapelor unei opera]ii.
PROTODIASISTOLIC, adj. / protodiasistolique, adj. / protodiasistolic.
[Gr. protos = primul; diastole = dilatare, de la diastellein
= a lgi
.] Care se situeaz la debutul *diastolei. Ex.: suflu p. V. [i izodiastolic.
PROTON, s. m. / proton, s. m. / proton.
[Gr. protos = primul.] Particul elementar cu masa de 1,6725.10
-27
kg, de 1836,12 ori mai
mare decât masa *electronului, sarcina electric egal `n valoare absolut cu a acestuia, dar de semn opus. P. este nucleul celui
mai simplu atom - de hidrogen - [i intr `n compozi]ia tuturor nucleelor atomice. *Numul atomic Z este egal cu numul de p. pe
care `l con]ine nucleul atomic.
PROTONEURON, s. m. / protoneurone, s. m. / protoneuron.
[Gr. protos = primul; neuron = nerv.] Primul neuron al unei c\i
motorii sau senzitive.
PROTOONCOGENE, s. f. pl. / protooncogènes, s. f. pl. / protooncogens.
[Gr. protos = primul; onkos = mas\, tumor\; genos =
neam, urma[, genera]ie,
sau gennan = a produce.] Gene celulare normale din care deriv *oncogenele virale, `n ur-ma unei alteri
calitative sau cantitative a acestora (muta]ii punctiforme `n secven]a ADN, deregli `n expresia genelor, transloci cromozomiale).
PROTOPLASM|, s. f. / protoplasme, s. m. / pro-toplasm.
[Gr. protos = primul; plasma = obiect modelat.] Sistem coloidal vâscos,
translucid, alc uit din ap [i o faz continu care con]ine componentele esen]iale ale tuturor celulelor animale [i vegetale. Aceste
componente sunt reprezentate `ndeosebi de: acizi nucleici, proteine, lipide, hidrocarbonate [i suri anorganice. V. [i citoplasm\,
citosol, nucleoplasm\.
PROTOSISTOLIC, adj. / protosystolique, adj. / protosystolic.
[Gr. protos = primul; systole = contrac]ie.] Care este situat `n timp
`n prima parte a *sistolei ventriculare.
PROTOZOAR, s. n. / protozoaire, s. m. / protozoan, pl. protozoa.
[Gr. protos = primul; zoon = animal.] Fiin] microscopic\,
apar]inând regnului animal, format dintr-o singur celul [i dotat cu posibilitatea de mi[care [i deplasare. Se deplaseaz cu
ajutorul pseudopodelor, flagelilor sau al cililor vibratili. Flagelatele, infuzorii, rizopodele [i sporozoarele sunt p.
PROTOZOOZ|, s. f. / protosoose, s. f. / proto-zoosis.
[Gr. protos = primul; zoon = animal; -ozã.] Termen generic desemnând
orice afec]iune parazitar determinat de *protozoare.
PROTROMBINAZE, s. f. pl. / prothrombinases, s. f. pl. / prothrombinases.
[Lat., gr. pro = `nainte; gr. thrombos = cheag; -inã; -
azã.] Sin.: tromboplastine (v.).
PROTROMBIN|, s. f. / prothrombine, s. f. / pro-thrombin.
[Lat., gr. pro = `nainte; gr. thrombos = cheag; -inã.] Factorul II al
coagulii, p. este o glicoprotein cu un singur lan] de aminoacizi, cu M
r 69 000, sintetizat [i stocat `n celulele parenchimului
hepatic [i prezent `n sângele circulant `n concentra]ie de aproximativ 20 mg%. Intervine `n calea final comun a coagulii, fiind
convertit `n trombin `n prezen]a *tromboplastinei, a factorului V activat [i a calciului, dup cum urmeaz\: dup legarea la factorii
V [i X activa]i `n membrana trombocitar\, p. este clivat de factorul X activat, generând o molecul de trombin activ\, care va fi
eliberat de pe suprafa]a trombocitului. P. poate fi activat [i de stafilocoagulaz\, secundar unei modifici conforma]ionale
patologice. Sin.: factor II al coagulii. V. [i factori de coagulare, test Quick.
PROTROMBOKINAZ|, s. f. / prothrombokinase, s. f. / prothrombokinase.
[Lat., gr. pro = `nainte; gr. thrombos = cheag; kinein
= a mi[ca; -
azã.] Sin.: proaccelerin (v.).
PROTROMBOKININ|, s. f. / prothrombokinine, s. f. / prothrombokinase.
[Lat., gr. pro = `nainte; gr. thrombos = cheag; kinein =
a mi[ca; -
inã.] Sin.: tromboplastinogen (v.).
PROTROMBOPLASTIN|, s. f. / prothromboki-nine, s. f. / prothrombokinase.
[Lat., gr. pro = `nainte; gr. thrombos = cheag;
plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela; -inã.] Sin.: tromboplastinogen (v.).

635. 635
PROTRUZIE, s. f. / protrusion, s. f. / protrusion. [Lat. protrusum, de la protrudere = a `mpinge `nainte (pro = `nainte; trudere
= a `mpinge)
.] Starea unei forma]iuni anatomice sau a unei p]i din-tr-un organ care proemin\, care este `mpins `na-inte din
cauze patologice sau constitu]ionale.
PROTRUZIE ACETABULAR| / protrusion ac éta-bulaire / acetabular protrusion. Anomalie, uni- sau bilateral\, ereditar sau
dobândit\, observat aproape exclusiv la femeie, când poate reprezenta o cauz de *distocie. Se caracterizeaz prin deformarea
*cavit\]ii cotiloide, care este mai scobit\ decât `n mod normal [i, `n consecin]\, fundul acesteia proemin `n bazin cu mai mult de 5
mm `n\untrul liniei ilioischiatice. Sin.: boal Otto.
PROTUBERANT, adj. / protubérant, -e, adj. / protuberant.
[Lat. protuberans, de la protuberare = a ie[i `n afar (pro = `nainte;
tuber, -eris = umfl ur\, excrescen]).] Care proemin\, care prezint o *protuberan]\.
PROTUBERAN}|, s. f. / protubérance, s. f. / protuberance.
[Lat. protuberans, de la protuberare = a ie[i `n afar (pro =
`nainte;
tuber = excrescen]\.] Structur anatomic proeminent\: 1) P. occipital extern\, proeminen] triunghiular situat `n
mijlocul suprafe]ei externe a osului occipital. 2)
P. occipital intern\, `n form de cruce, situat pe fa]a endocranian a solzului
osului occipital.
PROTUBERAN}| INELAR| / protubérance an- nulaire / annular protuberance. NA: pons. Seg-mentul intermediar al *trunchiului
cerebral, situat transversal deasupra *bulbului rahidian, sub *pe-dunculii cerebrali [i anterior fa] de *cerebel. Fa]a sa anterioar
prezint un [an] la nivelul cuia tre-ce trunchiul bazilar, iar din fe]ele sale laterale e-merg r\d\cinile senzitive [i motorii ale celor
doi nervi trigemeni. Sin.: puntea Varolio.
PROVIDENCIA / Providencia / Providencia. Gen de bacili mobili, Gram-negativi, din familia
Prote-eae, prezen]i `n urina [i fecalele
normale, poten]i-al patogeni, asocia]i cu diaree, infec]ii nosocomi-ale, ale tractului urinar [i ale pl\gilor. Genul era anterior clasificat
ca specie a genului *
Proteus (P. inconstans).
PROVIRUS, s. n. / provirus, s. m. / provirus.
[Lat., gr. pro = `naintea, `n fa]a; virus = venin, otrav\.] Secven] de ADN dublu
catenar situat `n-tr-un cromozom eucariot [i corespunz or geno-mului unui *retrovirus.
PROVITAMIN|, s. f. / provitamine, s. f. / provita-min.
[Lat., gr. pro = `nainte; lat. vita = via]\; gr. ammoniakon = sare de
amoniu, g\sit `n apropierea templului lui Jupiter
Ammon din Libia; -inã.] Precursor al unei vitamine. Ex.: p. D
2 este *ergo-
sterolul, iar p. D
3 este 7-dehidrocolesterolul.
PROXIMAL, adj. / proximal, -ale, -aux, adj. / pro-ximal.
[Lat. proximus = cel mai apropiat, superlativul de la prope = apropiat.]
Care este mai a-proape de centru sau de origine. Ex.: `n cazul membrelor, mai aproape de *articula]ia scapulohumeral [i,
respectiv, *articula]ia coxofemural\. Ant.: distal.
PROZENCEFAL, s. n. / prosencéphale, s. m. / prosencephalon. NA: prosencephalon.
[Gr. proso = din fa]\, dinainte;
enkephalos = creier, de la en = `n, kephale = cap.] Sin.: creier anterior (v.).
PRURIGEN, adj. / prurigène, adj. / pruritogenic.
[Lat. prurire = a avea mâncimi; gr. gennan = a produce.] Care cauzeaz prurit,
genereaz sen-za]ie de mâncime. Sin.: pruriginos.
PRURIGINOS, adj. / prurigineux, -euse, adj. / pruriginous.
[Lat. pruriginosus = care are mân-cimi, de la prurire = a avea
mâncimi
.] Sin.: prurigen (v.).
PRURIGO, s. n. / prurigo, s. m. / prurigo.
[Lat. prurigo, -inis = mâncime, de la prurire = a avea mâncimi.] Dermatoz
constituit din papule cu diametrul de 2-5 mm, de culoare roz sau ro[ie, ferme, rotunjite, `nconjurate de o arie eritematoas
fugace, cu o mic vezicul `n centru, care dup uscare se transform `ntr-o crust g\lbuie. Leziunile cutanate declan[eaz prurit,
uneori de o intensitate deosebit [i rezistent la orice tentativ terapeutic\. Printre diferitele tipuri de p. se disting: 1)
P. acut (p.
infantil, p. acut al adultului, *p. estival, p. gravidic). 2)
P. cronic (p. cronic al adultului, *p. Besnier, *p. Hebra).
PRURIGO BESNIER / prurigo diathésique de Besnier / Besnier’s prurigo.
[Ernest Henri Besnier, dermatolog francez, Paris,
1831-1909
.] Sin.: eczem atopic (v. eczem\, 2).
PRURIGO ESTIVAL / prurigo d’été / prurigo estivalis. Sin.: boal Hutchinson, 2 (v.).
PRURIGO HEBRA / prurigo de Hebra / Hebra's prurigo.
[Ferdinand von Hebra, dermatolog austriac, Viena, 1816-1880.] Tip de
*p. care debuteaz la vârst tân [i este rezistent la tratament. Se descrie o form u[oar\, numit
p. mitis (lichen polimorf cronic),
[i o form grav\,
p. ferox.
PRURIT, s. n. / prurit, s. m. / pruritus.
[Lat. pruri-tus = mâncime, de la prurire = a avea mânc\-rimi.] Senza]ie spontan de
mâncime la nivelul pielii sau mucoaselor, care se traduce prin nevoia imperioas de scpinare. Se disting: 1)
P. fiziologic, de
durat scurt\, intensitate mic [i cu dispari]ie spontan\. 2)
P. patologic, localizat sau generalizat, cu intensitate mare, ce apare de
obicei `n crize de 10-30 minute, cu exacerbare nocturn\, cu nevoie de scpinare, uneori pân la producerea unor leziuni de grataj
care se pot infecta. P. patologic poate apare `n numeroase boli, dar cu prec\dere `n boli alergice, parazitare, dermatologice [i `n
unele nevroze.
PSAMOFIL, adj. / psammophile, adj. / psammo-philic.
[Gr. psammos = nisip; philos = prieten, de la philein = a iubi.] Despre un
organism care tr\ie[te `n nisip sau `n soluri nisipoase.
PSEUDARTROZ|. Var pentru pseudoartroz (v.).
PSEUDOALELE, s. f. pl. / pseudoallèles, s. m. pl. / pseudoalleles.
[Gr. pseudes = fals; allelon = de la unul la altul.] 1) Gene
aparent *alele, despre care se poate demonstra c ocup loci distinc]i, dar foarte apropia]i pe acela[i cromozom, astfel `ncât nu pot
fi separate prin recombini meiotice. 2) Gene alele care formeaz heterozigo]i mai a-propia]i de tipul s\lbatic decât de tipul mutant
co-respunz or.
PSEUDOANEMIE, s. f. / pseudo-anémie, s. f. / pseudoan(a)emia.
[Gr. pseudes = fals; an - priv.; haima, -atos = sânge.] Stare
de paloare marcat a tegumentelor, `n absen]a oricei modifici hematologice caracteristice anemiei.
PSEUDOANGIOM, s. n. / pseudo-angiome, s. m. / pseudoangioma.
[Gr. pseudes = fals; angeion = vas; -oma.] Anomalie
vascular temporar care poate apare la nivelul bontului de amputa]ie al unor pacien]i, în cursul vindecii.
PSEUDOAPENDICIT|, s. f. / pseudo-appendicite, s. f. / pseudoappendicitis.
[Gr. pseudes = fals; lat. appendix, -icis = adaos,
supliment;
-itã.] Situa]ie `n care simptomele simuleaz *apendicita `n absen]a infec]iei apendiculare; se `ntâlne[te frecvent `n sti
isterice [i `n sifilis.
PSEUDOAPOPLEXIE, s. f. / pseudo-apoplexie, s. f. / pseudoapoplexy.
[Gr. pseudes = fals; apoplexia = lovitur\.] Pierderea
brusc a stii de con[tien] urmat de paralizii, cu men]inerea func]iilor fiziologice ale aparatului circulator [i respirator, `n absen]a
hemoragiei cerebrale. V. [i apoplexie.
PSEUDOARTROZ|, s. f. / pseudarthrose, s. f. / pseud(o)arthrosis.
[Gr. pseudes = fals; arthron = articula]ie; -ozã.] 1) Articula]ie
fals sau accidental determinat de absen]a complet [i definitiv a consolidii unui os dup o fractur\. La nivelul p. se produc
mi[ci de amplitudine variat\. 2) Entitate patologic cu debut prin deosificarea oaselor lungi, urmat de `ndoirea acestora sau de
fracturi la nivelul cora se formeaz articula]ii false din cauza incapacit\]ii formii unui calus normal. Var.: pseudartroz\.
PSEUDOATAXIE, s. f. / pseudotabès, s. m. / pseudotabes.
[Gr. pseudes = fals; a - priv.; taxis = ordonare, aranjare, de la tattein
= a ordona, a aranja
.] Sin.: pseudotabes (v.).
PSEUDOBRON{IECTAZIE, s. f. / pseudo-bronchectasie, s. f. / pseudobronchiectasis.
[Gr. pseudes = fals; lat. medieval
bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia = bronhie; gr. ektasis = dilata]ie.] Dilata]ii ale calibrului bronhiilor observate
`n segmentele pulmonare cu atelectazie par]ial\; aceste modific\ri, `n absen]a unor distruc]ii la nivelul peretelui bronhial, sunt
reversibile. V. [i bron[iectazie.
PSEUDOCHIST, s. n. / pseudo-kyste, s. m. / pseudocyst.
[Gr. pseudes = fals; kystis = sac, vezic\.] 1) Forma]iune anormal\,
`n form de sac sau cavitate dilatate, asem oare unui *chist, dar al cui perete nu este c\ptu[it de epiteliu. 2) Forma chistic

636. 636
(mas mic ovalar ce con]ine parazi]i numero[i, acola]i unii de al]ii) a parazitului Toxoplasma hominis sau gondii; corespunzând
unei infec]ii latente, p. se g\sesc `n special `n mu[chi [i creier. 3) Colec]ie chistic format din suc pancreatic pur sau asociat cu
detritusuri celulare rezultate din digestie sau necroz\, ai cei pere]i sunt forma]i din pancreas [i organele din jur. Apare ca o
complica]ie a *pancreatitei acute, spontan sau secundar unui abces pancreatic. Sin.: pseudochist pancreatic.
PSEUDOCHIST PANCREATIC / pseudo-kyste du pancréas / pancreatic pseudocyst. Sin.: pseudochist, 3 (v.).
PSEUDOCLAUDICA}IE, s. f. / pseudo-claudication, s. f. / pseudoclaudication.
[Gr. pseudes = fals; lat. claudicatio, -onis =
[chiop are, de la
claudus = [chiop.] Cramp dureroas asem oar e *claudica]iei intermitente, ce apare `n sindroamele
compresive ale *cozii de cal.
PSEUDOCOLECISTIT|, s. f. / pseudo-cholécystite, s. f. / pseudocholecystis.
[Gr. pseudes = fals; khole = bil\; kystis = sac,
vezic\; -
itã.] Sindrom asem or *colecistitei, care apare `n absen]a inflama]iei acute sau cronice [i a litiazei, cel mai frecvent
`n cazul unor alergii alimentare.
PSEUDOCOMI}IAL, adj. / pseudo-comitial, -ale, -aux, adj. / pseudoepileptic.
[Gr. pseudes = fals; lat. comitialis = referitor la
comi]ii (deoarece dac cineva avea un acces de epilepsie, semn r\u prevestitor, alegerile din acea zi se amânau), de la
comi-tia =
comi]ii, aduni ale poporului pentru alegerea magistra]ilor
.] 1) Despre o criz care se aseam cu cea din *epilepsie dar are o
cauz cu totul diferit\. 2) Despre un subiect care prezint o astfel de criz\.
PSEUDODEMEN}|, s. f. /
pseudo-démence, s. f. / pseudodementia. [Gr. pseudes = fals; lat. dementia = demen]\, de la
de = separat de, mens, -ntis = spirit, minte.] 1) Alienare mental similar *demen]ei, f a avea la baz o afectare
organic [i care este reversibil sub tratament. 2) Stare de apatie [i indiferen] maxim fa]\ de lumea `nconjur oare `n absen]a
unor tulburi mentale.
PSEUDODIFTERIE, s. f. /
pseudo-diphtérie, s. f. / pseudodiphtheria. [Gr. pseudes = fals; diphthera = membran\.] Prezen]a
unor false membrane la nivelul laringelui, cu simptomatologie asem oare *crupului, `n absen]a agentului etiologic
Coryne-
bacterium diphtheriae
.
PSEUDOEREDITATE, s. f. / pseudohérédité, s. f. / pseudoheredity.
[Gr. pseudes = fals; lat. here-ditas, -atis = mo[tenire.]
Aspect care mimeaz e-reditatea sau care este gre[it atribuit factorilor genetici propriu-zi[i.
PSEUDOFRACTUR|, s. f. /
pseudo-fracture, s. f. / pseudofracture. [Gr. pseudes = fals; lat. fractura = spargere, fractur\,
de la
frangere = a frânge, a rupe.] Modificare radiologic la nivelul periostului, cu elemente de neoformare osoas care
simuleaz o fractur incomplet\.
PSEUDOGEN|, s. f. / pseudogène, s. m. / pseu-dogene.
[Gr. pseudes = fals; genos = neam, urma[, genera]ie, sau gennan = a
produce
.] Secven-] neexprimat de ADN prezentând o mare omologie cu o gen activ\, din care ea deriv prin duplica]ie/muta]ie
sau retrotranscrip]ie. Non-expre-sia sa rezult din modifici structurale.
PSEUDOGINECOMASTIE, s. f. /
pseudo-gynécomastie, s. f. / pseudogyn(a)ecomastia. [Gr. pseudes = fals; gyne, gynaikos
= femeie;
mastos = sân, mamel\.] Termen folosit, uneori, `n cazul *adipomastiei ca urmare a aspectului macroscopic
asem or cu *ginecomastia.
PSEUDOGRAVIDITATE, s. f. /
pseudo-grossesse, s. f. / pseudogestation. [Gr. pseudes = fals; lat. graviditas, -atis =
graviditate, de la
gravis = greu.] Absen]a menstrua]iei [i prezen]a unora din semnele de sarcin\, f existen]a [i
dezvoltarea embrionului. Poate fi cauzat de o serie de factori psihogeni, tumori, *mol hidatiform sau de un dezechilibru
endocrin.
PSEUDOHEMOFILIE, s. f. / pseudo-hémophilie A / von Willebrand's disease.
[Gr. pseudes = fals; haima, -atos = sânge; philia
= atrac]ie, de la
philein = a iubi.] Sin.: boal von Willebrand (v.).
PSEUDOHERMAFRODITISM, s. n. / pseudoher-maf rodisme, s. m. / pseudohermafroditism.
[Gr. pseudes = fals;
Hermaphroditos = fiul lui Hermes, zeul comer]ului, [i al Afroditei, zei]a iubirii; -ism.] Stare `n care un individ posed
glandele sexuale ale unui sex [i organele genitale ex-terne, caracterele sexuale ale celuilalt sex. Func-]ie de sexul aparent se
deosebesc: 1)
P. masculin, v. sindromul testiculului feminizant, sindrom Royer, sindrom Reifenstein. 2) P. feminin, v. gi-nandrie.
PSEUDOHIPERKALIEMIE, s. f. /
pseudo-hyperkaliémie, s. f. / pseudokal(a)emia. [Gr. pseudes = fals; hyper = mai mult; ar.
kali = potas\; gr. haima, -atos = sânge.] Artefact de laborator `n care concentra]ia seric a potasiului apare crescut când
potasemia plasmatic este normal\. Se `ntâlne[te `n trombocitoze sau leucocitoze, mai frecvent `n sindroamele mieloproliferative
prin efluxul potasiului trombocitar sau leucocitar.
PSEUDOHIPERTENSIUNE, s. f. /
pseudo-hypertension, s. f. / pseudohypertension. [Gr. pseudes = fals; hyper = mai mult;
lat.
tensio, -onis = `ntindere, de la tendere = a `ntinde.] Fals cre[tere a presiunii arteriale (indicat sfigmomanometric),
prin pierderea elasticit\]ii pere]ilor vasculari, `ndeosebi la persoane `n vârst\.
PSEUDOHIPERTRICOZ|, s. f. /
pseudo-hypertrichose, s. f. / pseudohypertrichosis. [Gr. pseudes = fals; hyper = mai mult;
thrix, trikhos = p; -ozã.] Persisten]a dup na[tere a *lanugo-ului fetal, f s dispar\, a[a cum se `ntâmpl `n mod
fiziologic.

PSEUDOHIPERTROFIE, s. f. / pseudo-hypertrophie, s. f. / pseudohypertrophy. [Gr. pseudes = fals; hyper = mai mult;
trophe = hran\, nutri]ie.] Cre[tere `n volum a unei forma]iuni anatomice, f hipertrofiere tisular propriu-zis\, de ex. `n cazul
mu[chilor (
p. muscular\), prin infiltrarea adipoas a acestora.
PSEUDOHIPONATREMIE, s. f. /
pseudo-hyponatrémie, s. f. / pseudohyponatr(a)emia. [Gr. pseudes = fals; hypo = mai
pu]in; spaniol
natron, ar. natroun = carbonatul de sodiu natural; gr. haima, -atos = sânge.] Sc\derea
concentra]iei serice a sodiului cu men]inerea unei osmolalit\]i normale, `n caz de hiperlipidemii sau hiperproteinemii.
PSEUDOHIPOPARATIROIDIE, s. f. / pseudohy-poparathyroïdie, s. f. / pseudohypoparathyro-idism.
[Gr. pseudes = fals; hypo =
mai pu]in;
para = lâng\; thyreos = pav\z\, scut; eidos = for-m\.] Sin.: osteodistrofie ereditar Albright tip I (v.).
PSEUDOHIPOTIROIDIE, s. f. /
pseudo-hypothyroïdie, s. f. / pseudohypothyroidism. [Gr. pseudes = fals; hypo = mai pu]in;
thyreos = pav\z\, scut; eidos = form\.] Incapacitate de utilizare a hormonilor tiroidieni la nivelul ]esuturilor ]int\, de[i
func]ia tiroidian (sinteza [i secre]ia hormonal) sunt normale. V. [i rezisten] hormonal\.
PSEUDOHOLER| INFANTIL| / pseudocholér a infantile / Salvioli’s disease. Sin.: boal Sakamoto (v.).
PSEUDOLIMFOM, s. n. /
pseudo-lymphome, s. m. / pseudolymphoma. [Gr. pseudes = fals; lat. lympha = ap limpede; -
oma.] Denumire pentru un grup de boli care prezint\ caracteristici clinice [i histologice de limfom malign, dar care au evolu]ie
benign\.
PSEUDOMELANOM, s. n. /
pseudo-mélanome, s. m. / pseudomelanoma. [Gr. pseudes = fals; melas, melanos = negru; -
oma.] Leziune benign care seam cu un mel anom superficial, dar `n care punctul de plecare este un nev melanocitic
netransformat malign.
PSEUDOMEMBRAN|, s. f. / pseudomembrane, s. f. / pseudomembrane.
[Gr. pseudes = fals; lat. membrana = membran\.]
Prezen]a patologic a unui exsudat la suprafa]a unei mucoase, mai rar la nivelul unei seroase, `n cadrul *inflama]iei. Exsudatul
este fibrinos [i se deta[eaz sub form de lambouri care nu se dizolv `n ap\.
PSEUDOMENINGIT|, s. f. / pseudoméningite, s. f. / pseudomeningitis.
[Gr. pseudes = fals; meninx, -ingos = membran foarte
fin\; -
itã.] Sin.: meningiom (v.).
PSEUDOMIOPIE, s. f. /
pseudo-myopie, s. f. / pseudomyopia. [Gr. pseudes = fals; myein = a `nchide, a clipi; ops, opos =
vedere, v\z
.] Afectarea procesului de acomodare ocular prin spasm al mu[chilor ciliari, manifestându-se asem or *miopiei.
PSEUDOMONAS / Pseudomonas / Pseudomo-nas.
[Gr. pseudes = fals; monas = unitate.] Gen bacterian din familia
Pseudomonadaceae, care cuprinde bacili mobili, Gram-negativi, strict aerobi. Exist trei specii patogene la om sau animal: P.

637. 637
aeruginosa, P. mallei [i P. pseudomallei (sau bacilul Whitmore). Au mai fost izolate, inclusiv `n mediul spitalicesc, [i alte specii cu
patogenicitate incert\. V.
Pseudomonas aeruginosa.
PSEUDOMONAS AERUGINOSA / Pseudomonas aeruginosa / Pseudomonas aeruginosa. Principala specie patogen apar]inând
genului
P., ale cei culturi prezint o pigmenta]ie alb\struie-verzuie [i cu un miros aromatic particular, caracteristici care se
recunosc [i `n cazul supura]iilor provocate de
P. a. Recunoscut `n trecut ca un simplu germen de suprainfec]ie, poate fi cauza unor
manifesti patologice variate, datorit rezisten]ei sale la antibiotice. Sin.: bacil Bordet-Gengou, bacil piocianic.
PSEUDOPARALIZIE, s. f. / pseudoparalysie, s. f. / pseudoparalysis.
[Gr. pseudes = fals; para = dincolo de, lâng\; lysis =
distrugere, de la
lyein = a distruge.] *Paralizie fals\, constând `n diminuarea aparent a for]ei musculare, `n absen]a unei paralizii
reale, dar marcat printr-o coordonare defectuoas a mi[cilor, sau prin reprimarea mi[cilor la durerea provocat\. Nu sunt
evidente, la examenul clinic [i paraclinic, leziuni ale centrilor nervo[i sau ale c\ilor motorii.
PSEUDOPARALIZIE PARROT / pseudo-paraly- sie de Parrot / Parrot's pseudoparalysis.
[Joseph Marie Jules Parrot, medic
francez, profesor de pediatrie la Paris, 1829-1883
.] V. boal Parrot (1).
PSEUDOPOD, s. n. / pseudopode, s. m. / pseu-dopodium.
[Gr. pseudes = fals; pous, podos = picior.] Extruzie, prelungire
citoplasmatic temporar prin intermediul ceia unele protozoare, `ndeosebi *amibele, inger particule nutritive sau se
deplaseaz\. P. pot apare [i `n cazul unor celule din organism, ca leucocitele.
PSEUDOPOLIP, s. m. /
pseudo-polype, s. m. / pseudopolyp. [Gr. pseudes = fals; lat. polypus, gr. polypous = cu mai
multe picioare, de la gr.
polys = mul]i, pous, podos = picior.] Forma]iune care poate apare la nivelul unor mucoase,
sediul unor procese inflamatorii cronice, [i care sugereaz o hipertrofiere localizat a mucoasei, dar care reprezint\, de fapt, o
zon normal de mucoas circumscris printr-o zon de ulcera]ie. Mai este numit [i polip hiperplastic sau regenerativ.
PSEUDOPOLIPOZ|, s. f. /
pseudo-polypose, s. f. / pseudopolyposis. [Gr. pseudes = fals; lat. polypus, gr. polypous = cu
mai multe picioare, de la gr.
polys = mul]i, pous, podos = picior; -ozã.] Afec]iune caracterizat prin prezen]a a
numero[i *pseudopolipi localiza]i la nivelul colonului sau al rectului, secundar unor procese inflamatorii cronice.
PSEUDO-PSEUDOHIPOPARATIROIDIE, s. f. / pseudo-pseudohypoparathyroïdie, s. f. / pseu-do-pseudohypoparathyroidism.
[Gr.
pseudes = fals; hypo = mai pu]in; para = lâng\; thyreos = pav\z\, scut; eidos = form\.] Sin.: osteodistrofie ereditar Albright
tip II (v.).
PSEUDOPSIHOZ|, s. f. /
pseudo-psychose, s. f. / pseudopsychosis. [Gr. pseudes = fals; psykhe = suflet; -ozã.] Sin.:
sindrom Ganser (v.).
PSEUDOPUBERTATE PRECOCE / pseudopu-berté précoce / pseudo-pr ecocious puberty, incomplete isosexual precocity.
[Gr.
pseudes = fals; lat. pubertas, -atis = pubertate, de la pubes, -eris = adolescent; praecox, -ocis = care se coace `nainte de
vreme (
prae = `nainte; coquere = a coa-ce).] Apari]ia precoce a primelor semne de *puber-tate (cu mai mult de 2 devia]ii standard
`n raport cu vârsta medie), printr-un proces care nu implic axul hipotalamo-hipofizar (secre]ie ectopic\ de gonadotrofine, secre]ie
de androgeni sau estro-geni `n suprarenal\, testicul sau ovar). Diagnosticul p. p. se bazeaz pe asocierea unei pubert\]i precoce
cu un r\spuns non-pubertar al gonado-trofinelor (FSH [i LH) la stimularea prin *testul de stimulare cu gonadoliberine. P. p. poate fi
izosexual\ (`n sensul sexului genetic [i gonadic al subiectului) sau heterosexual\ (p. produce sexualizarea subiectului `n sens
opus sexului s\u genetic – feminizare la b\ie]i, masculinizare la fete). V. [i pubertate precoce.
PSEUDORABIE, s. f. /
pseudo-rage, s. f. / pseudorabies. [Gr. pseudes = fals; lat. rabies = turbare.] Boal foarte
contagioas\, care afecteaz sistemul nervos central la unele specii animale (câini, pisici, [obolani etc.), cauzat de un herpesvirus
[i caracterizat prin: debut brusc, evolu]ie rapid cu prurit, paralizii, convulsii [i prognostic letal `n câteva zile. Sin.: boal Aujeszky.
PSEUDOSMIE, s. f. / pseudosmie, s. f. / pseud-osmia.
[Gr. pseudes = fals; osme = miros.] *Halucina]ie olfactiv\.
PSEUDOTABES, s. n. / pséudotabès, s. m. / pseudotabes.
[Gr. pseudes = fals; lat. tabes = descompunere, putrezire.] Sindrom cu
caracteristicile *tabesului, dar f\ etiologie sifilitic\. Sin.: ataxie Leyden, pseudoataxie, tabes periferic.
PSEUDOTUBERCULOZ|, s. f. /
pseudo-tuberculose, s. f. / pseudotuberculosis. [Gr. pseudes = fals; lat. tuberculum, dim.
de la
tuber, -eris = umfl ur\, excrescen]\; -ozã.] Termen care este utilizat pentru afec]iuni animale a cor leziuni anato-
mopatologice caracteristice sunt reprezentate de noduli asem ori nodulilor tuberculo[i (pseudotuberculi), dar a cor etiologie
este total diferit (ex.:
Yersinia pseudotuberculosis, la roz oare).
PSEUDOTUMOR|, s. f. /
pseudo-tumeur, s. f. / pseudotumour. [Gr. pseudes = fals; lat. tumor, -oris = umfl ur\.]
Forma]iune patologic\, de obicei rezultatul unui proces inflamator sau al acumulii de lichid la nivelul unui ]esut, sugerând as-
pectul macroscopic al unei tumori, motiv pentru care mai este denumit [i fals tumor\.
P. orbital\: proces inflamator cronic
intraorbitar, de etiologie incert\, frecvent bilateral [i care poate sugera o tumor neoplazic\, determinând exoftalmie, edem,
congestie local\.
PSEUDOVIRUS, s. n. / Pseudovirus, s. m. / Pseudovirus.
[Gr. pseudes = fals; lat. virus = venin, otrav\.] Termen propus pentru a
desemna dou tipuri de agen]i infec]io[i, deosebite de virusuri: *viroidele [i *prionii.
PSIHANALIZ|, s. f. / psychanalyse, s. f. / psych-analysis.
[Gr. psykhe = suflet; analysis = rezolvare, de la analyein = a rezolva
(
ana = din nou, iar\[i; lyein = a distruge).] Curent de preocupi [i interpreti teoretice asupra omului, ini]iat de neurologul
vienez S. Freud, care a acordat o deosebit importan] incon[tientului, prin p. reprezentând "[tiin] a incon[tientului”. P. const\, `n
esen]\, `n decelarea, prin procedee diverse (bazate `n esen] pe jocul liber de asocia]ii de idei), a semnifica]iei ascunse,
incon[tiente a unor fenomene psihice responsabile de tulburi nevrotice, care `nceteaz s produc aceste efecte o dat a-duse
`n plin con[tiin]\. Principalele tehnici de investiga]ie sunt: interpretarea ideilor spontane ale subiectului [i a viselor acestuia. Exist
o `ntreag terminologie specific p. Principala descoperire a lui Freud este considerat sexualitatea infantil\, care se na[te o dat
cu via]a [i parcurge diferite stadii (
oral, primul an de via]\, sadic-anal, anii 2-3, falic, 4-5 ani, perioada de laten]\, de la 6 ani la
pubertate; v. [i complex Oedip) `nainte de a ajunge la perioada genital propriu-zis\. Pornind de la o serie de fapte psihice, Freud
a elaborat o teorie coerent\, sus]inut de principii [i legi. De[i gândit ini]ial ca o metod de tratament a tulburilor mentale, p. a
devenit ([i datorit dezvoltilor ulterioare, apar]inând unor adep]i [i adversari ai lui Freud) o [tiin] explicativ a comportamentului
uman, cu r\sfrângeri `n antropologie, pedagogie, sociologie, ca [i `n literatur [i art\.
PSIHASTENIC, adj., s. m. sau f. / psychasthé-nique, adj., s. m. ou f. / psychastenic.
[Gr. psykhe = suflet; astheneia = sliciune,
de la
a - priv., sthenos = for]\, putere.] (Persoan) care este afectat de *psihastenie.
PSIHASTENIE, s. f. / psychasthénie, s. f. / psy-chasthenia.
[Gr. psykhe = suflet; astheneia = sliciune, de la a - priv., sthenos
= for]\, putere
.] Termen generic, introdus de P. Janet `n 1903, pentru a regrupa *psihonevrozele cu excep]ia isteriei. ~n prezent
este folosit pentru a defini un tip de *nevroz care apare `n rela]ie cu tipul de *personalitate [i care se manifest prin *abulie, fobii,
`ndoieli, timiditate, *anxietate, *rumina]ie mental\. Sin. (clasic): boal Janet.
PSIHEDELIC, adj., s. n. / psychédélique, adj., s. m. / psychedelic.
[Gr. psykhe = suflet; delos = evident, manifest.] 1) Referitor la
*psihedelism. 2) Caracterizat prin halucina]ii [i exacerbarea senza-]iilor. Prin extensie, medicament provocând o ast-fel de stare.
Ex.: LSD, dietilamida acidului lisergic, sintetizat dintr-un alcaloid extras din *secara cornut\.
PSIHEDELISM, s. n. / psychédélisme, s. m. / psychedelism.
[Gr. psykhe = suflet; delos = evident, manifest; -ism.] Stare de
visare treaz\, specific\, dat de unele halucinogene. V. psihedelic.
PSIHIATRIE, s. f. / psychiatrie, s. f. / psychiatry.
[Gr. psykhe = suflet; iatreia = vindecare.] Domeniu al medicinii care are ca
obiect cercetarea, descrierea, diagnosticul [i tratamentul maladiilor mentale. P. este dominat `n prezent de patru mari modele prin
care se `ncearc explicarea bolilor mentale: 1) Modelul psihanalitic, coerent teoretic, dar inoperant `n practic\, decât cel mult `n
psihoterapie. 2) Modelul neurochimic, dominant [i bazat pe datele de biologie molecular\, nu explic decât par]ial etiopatogenia
bolilor mentale, dar are un viitor cert [i a generat psihofarmacologia. 3) Modelul psihosociologic care, printre altele, a generat

638. 638
asocierea tratamentelor individuale cu o ac]iune terapeutic familial sau institu]ional\. 4) Modelul biopsihosocial este global [i
integreaz cele trei modele anterioare.
PSIHIATRIE COMPARAT| / psychiatrie compa-rée / compared psychiatry. Sin.: etnopsihiatrie (v.).
PSIHIATRIE TRANSCULTURAL| / psychiatrie transculturelle / cultural psychiatry. Sin.: etno-psihiatrie (v.).
PSIHIC, adj. / psychique, adj. / psychic.
[Gr. psykhe = suflet.] Care se refer la via]a mental\, la gândire, la *psihism sub toate
aspectele.
PSIHISM, s. n. / psychisme, s. m. / psyche.
[Gr. psykhe = suflet; -ism.] Ansamblul func]iilor psihice ale unui individ, structura
mental\, incluzând atât procesele con[tiente, cât [i cele incon[tiente.
PSIHOANALEPTIC, adj., s. n. / psychoanalep-tique, adj., s. m. / psychoanaleptic.
[Gr. psykhe = suflet; analeptikos = care
restaureaz\
.] Sin.: psihostimulant (v.).
PSIHOANALGEZIE, s. f. / psychoanalgésie, s. f. / psychoanalgesia.
[Gr. psykhe = suflet; an - priv.; algos = durere, sau algesis
= sim]ul durerii
.] Atenuarea durerii prin metode psihoterapeutice.
PSIHOCHIRURGIE, s. f. / psychochirurgie, s. f. / psychosurgery.
[Gr. psykhe = suflet; kheirour-gia = lucru efectuat manual, de
la
kheir, -iros = mân\, ergon = lucru [i ergein = a lucra.] Inter-ven]ie chirurgical pe creier `n scopul ameliorii unei boli
mentale. Cea mai cunoscut este *lobotomia. Indica]iile p. sunt excep]ionale: bolnavi incurabili, f nici o ameliorare dup
administrarea tratamentelor obi[nuite, care prezint risc mare de suicid sau un `nalt grad de periculozitate social\.
PSIHODEPENDEN}|, s. f. / psychodépendance, s. f. / psychological dependance.
[Gr. psykhe = suflet; lat. dependere = a sta
atârnat, de la
de = separat de, pendere = a atârna.] Condi]ionarea comportamentului unui subiect de utilizarea unui anumit drog.
P. pare independent de *fizicode-penden]\. V. [i farmacodependen]\.
PSIHODEPRESOR, adj., s. n. / psychodepres-seur, adj., s. m. / psychodepressant, psycho-leptic.
[Gr. psykhe = suflet; lat.
depressus = a-dâncit, de la deprimere = a l\sa `n jos, a afunda.] Sin.: psiholeptic (v).
PSIHODIAGNOSTIC, s. n. / psychodiagnostique, s. m. / psychodiagnosis.
[Gr. psykhe = suflet; dia = prin; gnosis = cunoa[tere,
de la
gnonai = a cunoa[te.] Utilizarea testelor psihologice `n ajutorul diagnosticului bolilor mentale.
PSIHODINAMIC|, adj., s. f. / psychodynamique, adj., s. f. / psychodynamic, adj., psychodyna-mics, n.
[Gr. psykhe = suflet;
dynamikos = puternic, de la dynamis = for]\.] 1) Care se refer la dinamica proceselor mentale. 2) Studiul desf\[urii
proceselor mentale.
PSIHODISLEPTIC, adj., s. n. / psychodyslep-tique, adj., s. m. / psychodysleptic.
[Gr. psykhe = suflet; dys = greu, dificil; leptikos
= care fixea-z\
.] 1) Despre o substan] care provoac la omul s os, `n func]ie de doz\, modifici ale stii de spirit, ale activit\]ii
intelectuale, ale contactului cu lumea exterioar [i uneori halucina]ii psihosenzoriale. Toate aceste tulburi se aseam cu cele
observate `n unele psihoze, de unde interesul studiului p. `n psihiatrie. 2) Medicament care exercit aceste ac]iuni. P. sunt uneori
utilizate `n psihiatrie, temporar, ca "revelatoare" ale anumitor tulburi mentale. P. fac parte din grupul *psihotropelor.
PSIHODRAM|, s. f. / psychodrame, s. m. / psy-chodrama.
[Gr. psykhe = suflet; lat. drama, -atis = ac]iune teatral\, din gr.
drama, de la dran = a ac]iona.] Tehnic de *psihoterapie creat de Moreno (1921) care utilizeaz jocul dramatic liber [i
urme[te dezvoltarea activ a spontaneit\]ii pacien]ilor. Subiectele abordate se afl\ `n rela]ie cu problemele personale ale
pacien]ilor. V. [i sociodram\.
PSIHOFARMACOLOGIE, s. f. / psychopharma-cologie, s. f. / psychopharmacology.
[Gr. psykhe = suflet; pharmakon = remediu;
logos = [tiin]\.] Studiul experimental [i clinic al ac]iunii medicamentelor (drogurilor) asupra stilor psihice [i func]iilor mentale.
PSIHOFIZIC|, s. f. / psychophysique, s. f. / psy-chophysics.
[Gr. psykhe = suflet; physikos = natural, de la physis = natur\.]
{tiin] care studi-az raportul dintre caracteristicile fizice ale stimu-lilor [i caracteristicile lor senzoriale. V. [i legea Weber-Fechner.
PSIHOFIZIOLOGIE, s. f. / psychophysiologie, s. f. / psychophysiology.
[Gr. psykhe = suflet; physis = natur\; logos = [tiin]\.]
Studiul raporturilor existente `ntre procesele mentale [i activit\]ile fiziologice. Aceast disciplin face apel concomitent la tehnicile
psihologiei [i fiziologiei.
PSIHOGEN, adj. / psychogène, adj. / psychoge-netic.
[Gr. psykhe = suflet; gennan = a produce.] Caracteristic a fenomenelor,
simptomelor, bolilor pur psihice, adic f\r nici o leziune perceptibil cu mijloacele actuale. Termeni cu semnifica]ii o-puse:
fiziogen, somatogen.
PSIHOIZOLEPTIC, adj., s. n. / thymo-isoleptique, adj., s. m. / psychoisoleptic.
[Gr. psykhe = suflet; isos = egal; leptikos = care
fixeaz\
.] (Medicament sau substan]\ oneaz ca stabilizator al *timiei. Aceste substan]e apar]in grupului timoreglator,
`ntrucât previn oscila]iile timiei spre manie sau depresie, având o ac]iune sedativ asupra stilor de excita]ie. Din acest grup fac
parte surile de *litiu, carbamazepina [i valproatul de sodiu. Sin.: timoreglator, timostabilizator.
PSIHOLEPTIC, adj., s. n. / psycholeptique, adj., s. m. / -.
[Gr. psykhe = suflet; leptikos = care fixeaz\.] 1) Care diminueaz
activitatea mental (reduce vigilen]a [i activitatea intelectual\, atenueaz tensiunea emo]ional\
propriet\]i. P. fac parte din clasa medicamentelor *psihotrope. Se divizeaz `n: hipnotice, *neuroleptice [i tranchilizante. Sin.:
psihodepresor, psihoplegic.
PSIHOLOGIE, s. f. / psychologie, s. f. / psycholo-gy.
[Gr. psykhe = suflet; logos = [tiin]\.] {tiin] a faptelor psihice. Studiul
[tiin]ific al proceselor psihice [i mentale, `ndeosebi `n rela]ie cu *comportamentul uman [i animal.
PSIHOMETRIE, s. f. / psychométrie, s. f. / psy-chometry.
[Gr. psykhe = suflet; metron = m\su-r\.] Ansamblul opera]iunilor care,
prin teste [i teh-nici [tiin]ifice, servesc la determinarea capacit\]i-lor psihice ale unui subiect. ~n practic se `ncear-c evaluarea cât
mai exact\, uneori exprimat nu-meric, a func]iilor intelectuale [i psihomotorii: nivel mental, tendin]e caracteriale, aptitudini
profesionale. Utilizate de speciali[ti, metodele [i tehnicile p. sunt necesare [i productive, dup o interpretare `n func]ie de
observa]iile calitative, nem\sura-bile.
PSIHOMOTOR, adj. / psychomoteur, -trice, adj. / psychomotor.
[Gr. psykhe = suflet; lat. motor, -oris = cel care pune `n mi[care,
de la
movere = a mi[ca.] Care se refer\ la efectele asupra func]iilor motorii ale activit\]ii cerebrale sau psihice.
PSIHONEVROZ|, s. f. / psychonévrose, s. f. / psychoneurosis.
[Gr. psykhe = suflet; neuron = nerv; -ozã.] 1) Tulburare mental
ale cei caracteristici o situeaz `ntr-un cadru nosografic intermediar `ntre *nevroze [i *psihoze. 2) Termen utilizat de Freud pentru
nevroze ca isteria, obsesiile [i fobiile cu origine `n experien]ele din perioada copiliei.
PSIHOPAT, adj., s. m. sau f. / psychopat, -e, adj., s. m. ou f. / psychopat.
[Gr. psykhe = suflet; pathos = boal\.] 1) Care este
afectat de o boal mental\. 2) Individ cu comportament impulsiv [i dezechilibrat.
PSIHOPATIE, s. f. / psychopathie, s. f. / psycho-pathy.
[Gr. psykhe = suflet; pathos = boal\.] Boal mental\, boal consecutiv
perturbii sau alterii *psihismului uman, cu defecte evidente caracteriale sau de *personalitate. ~n planul nosografiei, psihiatria
este actualmente domeniul cu cele mai numeroase restructuri [i controverse. Pentru terminologia actual\, v. tulburi de
personalitate.
PSIHOPLEGIC, adj., s. n. / psychoplégique, adj., s. m. / psychoplegic.
[Gr. psykhe = suflet; plege = lovitur\.] Sin.: psiholeptic
(v.).
PSIHOPLEGIE, s. f. / psychoplégie, s. f. / psychoplegia.
[Gr. psykhe = suflet; plege = lovitur\.] Atac brusc de *demen]\.
PSIHORIGIDITATE, s. f. / psychorigidité, s. f. / psychorigidity.
[Gr. psykhe = suflet; lat. rigidi-tas, -atis = rigiditate, de la
rigere = a `n]epeni.] Atitudine mental caracterizat prin intransigen] anormal [i incapacitate de a judeca obiectiv.
PSIHOSENZORIAL, adj. / psycho-sensoriel, -elle, adj. / psychosensory, psychosensorial.
[Gr. psykhe = suflet; lat. sensorium =
organ de sim], de la
sentire = a sim]i.] Care apar]ine percep]iei con[tiente a impulsurilor senzoriale.

639. 639
PSIHOSOMATIC, adj. / psychosomatique, adj. / psychosomatic. [Gr. psykhe = suflet; soma, -atos = corp.] 1) Care se refer la
influen]a psihicului asupra organismului. 2) Care prezint simptome fizice, corporale de origine psihic\, emo]ional\, mental\. V. [i
medicin psihosomatic\.
PSIHOSTIMULANT, adj., s. n. / psychostimu-lant, -e, adj., s. m. / psychotonic.
[Gr. psykhe = suflet; lat. stimulare = a `mboldi, a
stimula, de la
stimulus = b\] ascu]it cu care se `mboldesc vitele.] (Substan] psihotrop\ stimuleaz activitatea SNC,
ac]ionând ca stimulant al timiei (dispozi]iei), al vigilit\]ii [i activit\]ii. Se `mpart `n antidepresive [i nooanaleptice (psihotonice). Sin.:
psihoanaleptic.
PSIHOTERAPIE, s. f. / psychothérapie, s. f. / psychotherapy.
[Gr. psykhe = suflet; therapeia = tratament, de la therapeuein =
a `ngriji
.] Ansamblul tehnicilor [i metodelor care utilizeaz ac-]iunea direct sau indirect a terapeutului asupra pacientului: p.
individual\, sugestia, psihanaliza, narcoanaliza, meloterapia, metodele pedagogice etc.
PSIHOTIC, adj., s. m. sau f. / psychotique, adj., s. m. ou f. / psychotic.
[Gr. psykhe = suflet.] 1) Care se caracterizeaz printr-o
*psihoz\, care este `n rela]ie sau cauzat de o psihoz\. 2) Persoan care prezint manifestile unei psihoze.
PSIHOTONIC, adj., s. n. / pshychotonique, adj., s. m. / psychotonic.
[Gr. psykhe = suflet; toni-kos = care `nte[te.] (Substan]\
care cre[te activitatea cerebral\. V. [i psihostimulant.
PSIHOTROP, adj., s. n. / psychotrope, adj., s. m. / psychotropic.
[Gr. psykhe = suflet; trope = `ntoarcere, de la trepein = a
`ntoarce
.] 1) Care ac]ioneaz asupra func]iilor [i comportamentului psihic, indiferent de tipul de efect exercitat: depresor sau
stimulant. 2)
Medicamentele p. `nglobeaz a-gen]i foarte diver[i, inclusiv pe cei care modific comportamentul prin ac]iune direct
sau indirect asupra SNC. Se clasific `n patru grupe: a) psiholeptice (hipnotice, neuroleptice, *tranchilizante sau anxiolitice); b)
*psihoanaleptice (antidepresive, psihostimulante sau psihotonice); c) *psihoizoleptice; d) *psihodisleptice (halucinogene). V. [i
tranchilizant.
PSIHOZ|, s. f. / psychose, s. f. / psychosis.
[Gr. psykhe = suflet; -ozã.] Boal mental care sub-mineaz radical adaptarea
persoanei umane la mediul social, spre deosebire de psihonevroz (nevroz\
bolnavului, [i de psihopatie, variant caracteristic\, penibil mai ales pentru cei din anturajul subiectului. Teoreticienii [i clinicienii
au mai deosebit: 1)
P. reactiv\ (la un stres, la o alt boal\P. endogen\ (schizofrenia, psihoza maniaco-depresiv). Endogen
poate semnifica: ereditar, constitu]ional, prin autointoxica]ie, prin cauze endocrine, cauze biologice. 3
) P. paranoic\, sin.: paranoia
(v.).
PSIHOZ| BIPOLAR| / psychose bipolaire / bipolar disorder. Sin.: tulburare afectiv bipolar (v.).
PSIHOZ| KORSAKOFF / psychose de Korsakoff / Korsakoff's psychosis.
[Serghei Sergheevici Korsakoff, neurolog rus, 1854-
1900
.] Sin.: sindrom Korsakoff (v.).
PSIHOZ| MANIACO-DEPRESIV| / psychose maniaco- dépressive / manic-depressive psy-chosis. Sin.: tulburare afectiv bipolar
(v.).
PSIHOZ| PARANOIC| / psychose paranoïaque / paranoic psychosis. Sin.: paranoia (v.).
PSIHROESTEZIE, s. f. / psychro-esthésie, s. f. / psychro(a)esthesia.
[Gr. psykhros = frig; aisthesis = senza]ie, sensibilitate.]
Stare `n care o parte a corpului, de[i cald\, este perceput ca fiind rece.
PSIHROFIL, adj. / psychrophile, adj. / psychro-philic.
[Gr. psykhros = frig; philos = prieten, de la philein = a iubi.] Referitor la
organismele cu cre[tere [i dezvoltare optim la temperaturi mai mici de 20
0
C.
PSITACISM, s. n. / psittacisme, s. m. / psitta-cism.
[Gr. psittakos = papagal; -ism.] Utilizarea unor cuvinte modificate [i fraze
ne`n]elese atât de bolnav, cât [i de cei din jur (`ndeosebi `n schizofrenie).
PSITACOZ|, s. f. / psittacose, s. f. / psittacosis.
[Gr. psittakos = papagal; -ozã.] *Pneumopatie acut\, manifestat prin infiltrate
pulmonare determinate de un microorganism din specia *
Chlamydia psittacii [i transmis la om `ndeosebi de papagali [i porumbei.
P. se `nso]e[te de un sindrom toxiinfec]ios cu evolu]ie sever\, sensibil la tetracicline. V. [i ornitoz\.
PSOIT|, s. f. / psoïtis, s. f. / psoitis.
[Gr. psoa, psoas = mu[chiul spatelui; -itã.] Inflama]ia mu[-chiului psoas sau a tecii acestuia.
PSORIAZIFORM, adj. / psoriasiforme, adj. / pso-riasiform.
[Gr. psoriasis = mâncime, erup]ie datorat râiei, de la psora = râie;
lat.
forma = form\.] Asem or *psoriazisului. Ex.: dermatoz p.
PSORIAZIS, s. n. / psoriasis, s. m. / psoriasis.
[Gr. psoriasis = mâncime, erup]ie datorat râiei, de la psora = râie.] Dermatoz
benign\, frecvent\, adesea familial\, *poligenic\, cu evolu]ie cronic\. Se caracterizeaz prin leziuni eritemato-scuamoase
constituite din pl\ci bine delimitate, acoperite de scuame groase, albe [i sidefii, care se elimin prin grataj (semnul "petei de
lumânare”), l\sând s apar o suprafa] cutanat lucioas [i sângerând (*semnul Auspitz). Leziunile `[i au sediul `ndeosebi la
coate, genunchi, pielea capului, dar pot, de asemenea, invada tot corpul. Rebel la tratament, p. se poate complica cu *artropatii
(reumatism psoriazic), se poate generaliza (*eritro-dermie) sau poate lua aspectul particular de p. pustulos (
p. pustulos
generalizat
, sin.: boal Zumbusch, v.). Evolu]ia se produce prin pusee, care se declan[eaz adesea `n tot cursul vie]ii.
PTERIDIN|, s. f. / ptéridine, s. f. / pteridine.
[Gr. pteryx, -ygos = arip\, deoarece este un pigment izolat din aripile fluturilor;
-inã.] Derivat al *pteri-nei care se g\se[te `n *acizii folici.
PTERIGION, s. n. / ptérygion, s. m. / pterygium.
[Gr. pterygion = aripioar\, dim. de la pteryx, -ygos = arip\.] Proces
degenerativ constând `n `ngro[area membranoas a conjunctivei, de form triunghiular\, care se extinde din unghiul intern al
ochiului pe fa]a anterioar a *corneei, cu tendin]a de extensie c re centrul acesteia.
PTERIGOID, adj. / ptérygoïde, adj. / pterygoid.
[Gr. pteryx, -ygos = arip\; eidos = form\.] Despre o forma]iune care se
aseam cu o arip\. Ex.: apofiz p.
PTERIN|, s. f. / ptérine, s. f. / pterine.
[Gr. pte-ryx, -ygos = arip\, deoarece este un pigment izolat din aripile fluturilor; -inã.]
Nucleu bi-ciclic con]i-nând 4 atomi de azot care reprezint baza structurii unor molecule biologice cu *riboflavina sau *acizii folici,
ca [i a biopterinelor, care sunt *cofac-tori de hidroxilare ai *triptofanului, *tiroxinei [i *fe-nilalaninei.
PTERYGIUM COLLI / pterygium colli / pterygium colli.
[Gr. pterygion = aripioar\, dim. de la pte-ryx, -ygos = arip\; lat collum
= gât.
] Malforma]ie congenital caracterizat prin existen]a unei bride cutanate uni- sau bilaterale care une[te regiunea
mastoidian cu regiunea acromial\. Este caracteristic\ *sindromului Turner.
PTIALAGOG, adj. / ptyalagogue, adj. / siala-gogue.
[Gr. ptyalon = saliv\; agogos = care conduce spre eliminare.] Sin. desuet
pentru sialagog (v.).
PTIALIN|, s. f. / ptyaline, s. f. / ptyalin.
[Gr. pty-alon = saliv\; -inã.] Enzim secretat de glandele salivare, `ndeosebi de parotid\,
cu rol `n transformarea *amidonului [i *glicogenului `n *dextrin [i maltoz\. P. face parte din grupul *amilazelor.
PTIALISM, s. n. / ptyalisme, s. m. / ptyalism.
[Gr. ptyalon = saliv\; -ism.] Hipersecre]ie salivar\, `n cantitate foarte mare, uneori
pân la 4-5 litri pe zi. P. poate apare `n unele nevroze, `n sarcin\, `n cadrul unor leziuni nervoase (paralizie labio-gloso-laringee,
paralizie facial etc.), `n stomatite (`ndeosebi `n stomatita mercuric). Sin.: sialoree, hipersialie. V. [i saliva]ie.
PTILOZ|, s. f. / ptilose, s. f. / ptilosis.
[Gr. ptilosis = inflamarea marginii pleoapelor cu c\derea genelor.] 1) C\derea cililor
palpebrali. 2) *Pneumo-conioz prin inhalare de pulbere de puf sau de pene.
PTOMAINE, s. f. pl. / ptomaïnes, s. f. pl. / ptoma-ines.
[Gr. ptoma, -atos = cadavru, -inã.] Sub-stan]e toxice de natur `nc
neclar\, ce apar prin decarboxilarea aminoacizilor proteinelor din carne sub ac]iunea unor bacterii de fermenta]ie (ex.: *pu-
tresceina). Sunt cauza intoxica]iilor cu carne alterat\.
PTOZ|, s. f. / ptose, s. f. / ptosis.
[Gr. ptosis = c\dere.] Deplasarea definitiv `n jos a unui organ, ca urmare a relaxii mijloacelor
sale de sus]inere.
PTOZ| ATONIC| LIPOMATOAS| / ptosis atonica lipomatosa / ptosis lipomatosis. Sin.: boal Sichel (v.).

640. 640
PTOZ| PALPEBRAL| / blépharoptose, s. f., pto-sis, s. m. / blepharoptosis, ptosis. Sin.: blefaro-ptoz (v.), cu men]iunea c `n fr. [i
`n engl. `n cazul leziunilor nervoase ale perechii II craniene sau ale centrilor nervo[i se utilizeaz termenul
ptosis.
PUBERTATE, s. f. / puberté, s. f. / puberty.
[Lat. pubertas, -atis = pubertate, de la pubes, -eris = adolescent.] Perioad a vie]ii
care marcheaz debutul *adolescen]ei [i `nceputul maturizii sexuale prin trecerea de la copilia biologic la maturitatea somatic
[i sexual\. P. survine `n mod nor-mal `ntre 8 [i 18 ani la fete [i `ntre 10 [i 18 ani la b\ie]i (aceste limite de vârst sunt mult mai
apropiate pentru o anumit popula]ie) [i se traduce prin dezvoltarea organelor genitale (cu apari]ia menstrua]iei la fete [i
producerea de spermatozoizi la b\ie]i), ca [i prin apari]ia caracterelor sexuale secundare specifice fiecui sex. Hormonal, este
determinant cre[terea *gonadotrofinelor hipofizare FSH [i LH, adic activarea axului hipotalamohipofizar, declan[atoare a
secre]iei de estrogeni [i de androgeni.
PUBERTATE PRECOCE / puberté précoce / sexual precocity. Apari]ia primelor semne de *pubertate la o vârst mai mic cu peste
2 devia]ii standard fa] de media considerat normal `n cadrul popula]iei din care face parte subiectul `n cauz (de obicei sub 8
ani la fete [i sub 9 ani la b\ie]i). Se disting: 1)
P. p. adevat\, gonadotrofin-dependent\; matura]ia sexual rezult din activarea
prematur a secre]iei hipotalamice de gonadotrofine. P. p. adevat este `ntotdeauna izosexual (programul de sexualizare se
deruleaz `n sensul sexului genetic [i gonadic al subiectului). Este confirmat de un r\spuns pozitiv de tip pubertar, adic secre]ie
de FSH [i LH prin administrare de LH-RH. 2)
Falsa p. p., numit [i pseudopubertate precoce (v.), gonadotrofin-independent\. 3) P.
p. iatrogen\
, prin administrare de substan]e cu ac]iune androgenic sau estrogenic\, sau stimulante ale declan[ii secre]iei
hormonilor sexuali.
PUBESCENT, adj. / pubescent, -e, adj. / pubescent.
[Lat. pubescens, de la pubescere = a se a-coperi de puf.] 1) Care este
acoperit cu peri fini sau cu puf. Termenul este folosit `ndeosebi `n botanic\. 2) Care este `n curs de matura]ie sexual\.
PUBIS, s. n. / pubis, s. m. / pubis. NA: os pubis.
[Lat. pubes, -is = peri `n barb\; osul pubis.] Os pereche care formeaz partea
anterioar a *cen-turii pelvine. V. coxal - tab. anat. oase.
PUERICULTUR|, s. f. / puériculture, s. f. / pueri-culture.
[Lat. puer, -eri = copil; cultura = cultivare, cre[tere.] Ramur a
medicinii dedicat aspectelor specifice nou-n\scu]ilor normali (prematuri sau la termen) [i sugarilor, `ndeosebi `ngrijirii [i
alimenta]iei caracteristice acestei perioade.
PUERIL, adj. / puéril, -e, adj. / puerile.
[Lat. pue-rilis = de copil, de la puer, -eri = copil.] Care este caracteristic copilului sau
copiliei. Prin extensie, termenul se utilizeaz `ndeosebi pentru calificarea unui comportament al adultului asem or celui al
copilului. V. [i infantil, puerilism.
PUERILISM, s. n. / puérilisme, s. m. / puerilism.
[Lat. puerilis = de copil, de la puer, -eri = copil; -ism.] Tulburare a personalit\]ii
care const `ntr-o regresiune a vie]ii psihice afective, intelectuale [i comportamentale de la caracteristicile adultului la cele ale
copiliei. P. se observ `n unele boli organice (*demen]\, *senilitate avansat\, tumori cerebrale), `n *isterie sau `n unele sti
existen]iale critice, `n acest ultim caz reprezentând un mecanism de apare nevrotic.
PUERPERAL, adj. / puerpéral, -ale, -aux, adj. / puerperal.
[Lat. puerpera = l\uz\, de la puer, -eri = copil, parere = a na[te.]
Care se refer la un proces patologic ce se produce `n perioada urm oare na[terii adic\, la *puerperalitate. Ex.: infec]ie p. V. [i
post-partum.
PUERPERALITATE, s. f. / puerpéralité, s. f. / puerperium.
[Lat. puerpera = l\uz\, de la puer, -eri = copil, parere = a na[te.]
Perioad care urmeaz na[terii [i se `ncheie `n momentul reapari]iei menstrua]iei. Uneori termenul desemneaz starea femeii de la
fecunda]ie pân la sfâr[itul *lehuziei.
PULBERE, s. f. / poudre, s. f. / powder, pulvis (lat.).
[Lat. pulvis, -eris = praf, pulbere.] Preparat farmaceutic solid, fin divizat, cu
aspect omogen, constituit din particule uniforme ale unei singure substan]e sau ale mai multor substan]e, `n ames-tec. Se
folose[te ca atare sau `mp]it `n doze, prin administrare intern sau extern\.
PULEX / Pulex / Pulex.
[Lat. pulex, -icis = purice.] Gen de parazi]i din familia Pulicidae, clasa Insecta. Specie mai important\: P.
iritans
(pop. purice), care paraziteaz omul [i animalele domestice. Provoac dermatite pruriginoase. Este vector pentru pest\,
tifos murin, tularemie [i gazd intermediar pentru unele cestode. Sin.: purice.
PULICIDAE / Pulicidae / Pulicidae.
[Lat. pulex, -icis = purice.] Familie apar]inând ordinului Siphonaptera, care include majoritatea
speciilor de purici. Importante pentru om sunt patru genuri:
Ctenocephalides (care paraziteaz câinii [i pisicile [i pot transmite
*teniile de la câine la om),
Hoplopsyllus (care poate transmite *pesta), *Pulex [i Xenopsylla (parazi]i ai [obolanilor, care pot trans-
mite pesta [i *tifosul murin).
PULMON, s. m. / poumon, s. m. / lung. NA: pul-mo, pl. pulmones.
[Lat. pulmo, -onis = pl\mân.] Sin.: pl\mân (v.).
PULMON TROPICAL EOZINOFIL / poumon tropical eosinophilique / tropical eosinophilic lung. Sin.: sindrom Frimodt-Möller (v.).
PULMONAR, adj. / pulmonaire, adj. / pulmonary.
[Lat. pulmonarius, de la pulmo, -onis = pl\mân.] Care apar]ine pl\mânilor,
care se afl `n rela]ie sau afecteaz pl\mânii. V. arter p., vene p.
PULP|, s. f. / pulpe, s. f. / pulp, pulpa, pl. pulpae (lat.).
[Lat. pulpa = carne, pulp\.] ~n anatomie, `n sens general, structur organic
dens\, cnoas\, moale: 1)
P. degetelor este situat pe fa]a palmar a extremit\]ilor distale ale degetelor. 2) P. dentar\, situat `n
partea central a din]ilor (`n camera pulpar a coroanei dentare [i `n canalele radiculare), este un ]esut conjunctiv moale, ro[ietic,
bogat vascularizat, con]inând filete nervoase. Ea asigur sensibilitatea dintelui [i schimburile nutritive. 3)
P. splinei, substan]
proprie splinei format din p. alb [i p. ro[ie. V. splin\.
PULP| DENTAR| / pulpe dentaire / dental pulp. NA: pulpa dentis. V. pulp (2).
PULPECTOMIE, s. f. / pulpectomie, s. f. / pulpectomy.
[Lat. pulpa = carne, pulp\; gr. ektome = excizie.] 1) Extirparea total a
*pulpei dentare, fie sub anestezie (biopulpectomie), fie prin ac]iunea necrozant a anhidridei arsenioase (necropulpectomie). V. [i
pulpotomie. 2) Interven]ie chirurgical constând `n excizia p]ii pulpoase a unui organ. Ex.: p. unui testicul, p. unui deget.
PULPIT|, s. f. / pulpite, s. f. / pulpitis.
[Lat. pulpa = carne, pulp\; -itã.] 1) Inflama]ia *pulpei dentare, ca o complica]ie a cariei
dentare, a paradontopatiilor marginale avansate sau a traumatismelor. 2) Inflama]ie frecvent a *pulpei degetului, care poate fi
fisurat sau scuamoas\, ori neted [i dur la palpare.
PULPOS, adj. / pulpeux, -euse, adj. / pulpal.
[Lat. pulposus = cnos, de la pulpa = carne, pulp\.] Care are aspect de pulp\, care
apar]ine unei astfel de structuri. Ex.: *nucleu p.
PULPOTOMIE, s. f. / pulpotomie, s. f. / pulpotomy.
[Lat. pulpa = carne, pulp\; gr. tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a
t\ia
.] Abla]ia par]ial a *pulpei dentare: extirparea pulpei camerei dentare, cu coafajul pulpei radiculare.
PULS, s. n. / pouls, s. m. / pulse.
[Lat. pulsus = izbire, lovire, de la pulsare = a bate, a izbi.] Dilatare, expansiune ritmic
perceput la palparea u-nei artere superficiale, care traduce cre[terea pre-siunii sângelui `n interiorul arterelor la fiecare con-trac]ie
cardiac\, adic la fiecare sistol ventricular\. Prin extensie, termenul cuprinde diferite fenomene, de obicei vasculare, sincrone cu
sistola ventricular\: p. capilar, hepatic, lingual, venos etc. Medicina veche chinez atribuie p. un rol esen]ial `n diagnostic. ~n
semeiologia medical se descriu mai multe tipuri de p., uneori caracteristice anumitor afec]iuni. V. [i `n continuare.
PULS ALTERNANT / pouls alternant / alternating pulse. P. cu amplitudine variabil [i ritm regulat, cauzat de disfunc]ia contractil
sever a ventricu-lului stâng [i asociat frecvent cu un al treilea zgo-mot cardiac audibil. P. a. mai apare `n sau dup o tahicardie
paroxistic\, ori dup o extrasistol\.
PULS BIGEMINAT / pouls bigéminé / bigeminal pulse. P. caracterizat prin succesiunea rapid a dou pulsa]ii, separate periodic de
o pauz cu durat variabil\. Se observ `n cazul intoxica]iei digi-talice.
PULS CAPILAR QUINCKE / pouls capilaire de Quincke / Quincke's (capillary) pulse.
[Hein-rich Irenaeus Quincke, medic
german, profesor de medicin intern (succesiv) la Berna, Kiel [i Frankfurt pe Oder, 1842-1922
.] P. pus `n eviden-] prin
|

641. 641
compresiunea patului ungveal cu o lamel de sticl\, observat prin alternan]a ro[e]ii [i palorii (corespunz oare volumului ejectat [i
frac]iei regurgitate), `n cazul insuficien]ei aortice.
PULS CORRIGAN / pouls de Corrigan / Corri-gan's pulse.
[Sir Dominic John Corrigan, medic irlandez, Dublin, 1802-1880.] P.
mai mult sau mai pu]in caracteristic insuficien]ei aortice: celeritate `nalt\, urmat de o diminuare rapid `n sistol (p. "s\lte] [i
depresibil"). Reflect rezisten]a sc\zu-t a rezervorului `n care ventriculul stâng ejectea-z rapid o frac]ie mult crescut\. P. poate fi
mai bine pus `n eviden] atunci când pacientul ridic bra]ele.
PULS CVADRIGEMINAT / poulse quadrigéminé / quadrigeminal pulse. P. a cui caracteristic const `n separarea unor grupuri de
patru pulsa]ii prin intervale de timp cu lungime variabil\, de obicei prin apari]ia unei extrasistole, periodic, dup trei pulsa]ii normale
sau, mai rar, a unei contrac]ii normale dup un grup de trei extrasistole.
PULS DICROT / pouls dicrote / dicrotic pulse. P. cu dou unde palpabile, una sistolic [i una dias-tolic (prin exagerarea undei
dicrote), `ntâlnit mai frecvent `n *cardiomiopatia dilatativ\ [i `n *insufi-cien]a aortic\.
PULS FILIFORM / pouls filiforme / thready pulse. P. cu amplitudine foarte mic\, greu perceptibil, care d senza]ia unui fir cu discrete
ondula]ii la palpare.
PULS HEPATIC / pouls hépatique / hepatic pulse. Expansiunea sistolic a ficatului `n cursul *insuficien]ei tricuspidiene.
PULS INSTABIL / pouls instable / labile pulse. Tip de p. caracterizat prin varia]ia important a frecven]ei (cu 10-20 pulsa]ii/min) `ntre
pozi]ia de decubit [i ortostatism a persoanei. P. i. este frecvent asociat cu hipotensiunea arterial\.
PULS KUSSMAUL / pouls de Kussmaul / Kuss-maul's pulse.
[Adolf Kussmaul, medic german, Heidelberg, 1822-1902.] Sin.: puls
paradoxal (v.).
PULS LENT PERMANENT / pouls lent permanent / permanently slow pulse. Bradicardie per-manent determinat de un bloc
atrioventricular complet, prin `ntreruperea fasciculului His; ritmul ventricular este autonom, foarte lent, independent de ritmul
auricular, care este normal. Se poate complica cu paroxisme bradicardice [i *sindrom Adams-Stokes.
PULS PARADOXAL / pouls paradoxal / parado-xical pulse. P. cu amplitudine sc\zut semnificativ `n inspir, care apare la pacien]ii
cu tamponad pericardic\, pericardit constrictiv\, obstruc]ia venei cave superioare sau obstruc]ia c\ilor respiratorii. Sin.: puls
Kussmaul.
PULS PARVUS / pulsus parvus / pulsus parvus. P. mic [i slab, cauzat de un volum-b aie redus, o presiune mic a pulsului sau o
rezisten] vascular\ periferic crescut\.
PULS TARDUS / pulsus tardus / pulsus tardus. ~ntârziere a vârfului sistolic prin obstruc]ia ejec]iei ventriculare stângi, cauzat de
stenoza aortic valvular\.
PULS TRIGEMINAT / pouls trigéminé / trigeminal pulse. P. la care un grup de trei pulsa]ii este separat de un grup asem or
printr-un interval de timp anormal, prin apari]ia, repetat\, a unei extrasistole dup dou contrac]ii cardiace normale.
PULS VENOS AURICULAR / pouls veineux auriculaire / auricular venous pulse. V. puls venos jugular.
PULS VENOS JUGULAR / pouls veineux jugu-laire / venous jugular pulse. P. observat optim la vena jugular intern `n lumin
tangen]ial\, cu pa-cientul `nclinat la aproximativ 30
0
de orizontal [i cu mu[chii gâtului relaxa]i. P. v. j. normal reflect modificile
presiunii din atriul drept [i are o form caracteristic pe *jugulogram\. Se disting:
p. v. j. auricular, constând `n expansiunea
presistolic a jugularei, [i
p. v. j. ventricular, caracterizat prin ex-pansiunea sistolic a jugularei. P. v. j. este accentuat `n
*insuficien]a tricuspidian\.
PULS VENOS VENTRICULAR / pouls veineux ventriculaire / ventricular venous pulse. V. puls venos jugular.
PULSATIL, adj. / pulsatile, adj. / pulsatile.
[Lat. pulsare = a bate, a izbi.] Caracterizat prin *pulsa]ii ritmice.
PULSA}IE, s. f. / pulsation, s. f. / pulsation.
[Lat. pulsatio, -onis = lovire, ciocnire, de la pulsare = a bate, a izbi.] B aie ritmic a
inimii, a unei artere, ori a unei suprafe]e care acoper o arter\. Sin.: b aie (v.).
PULSIUNE, s. f. / pulsion, s. f. / pulsion.
[Lat. pulsio, -onis = respingere, de la pellere = a `mpinge.] 1) Tendin] de deviere
involuntar a corpului `n ortostatism (aflat `n echilibru sau `n mers) anterior (
antepulsiune), lateral (lateropulsiune sau *lateropulsie)
sau posterior (retropulsiune sau *re-tropulsie). Apare `n unele maladii cu afectare a e-chilibrului (*sindroame cerebeloase) sau `n
*boa-la Parkinson. 2) ~n psihanaliz\, mi[care care vi-zeaz satisfacerea unei nevoi fizice, adic\ reducerea unei tensiuni generate
de o excita]ie corporal\. Se disting
p. vie]ii (sexuale, de autoconservare) [i p. mor]ii, care tind s aduc viul la anorganic, prin
suprimarea total a tensiunilor.

PULTACEU, adj. / pultacé, -e, adj. / pultaceous. [Lat. puls, pultis = terci.] Care are consisten]a [i aspectul unui terci. Ex.: angin
p.
PULVERIZARE, s. f. / pulvérisation, s. f. / nebuli-zation.
[Lat. pulverare = a acoperi cu praf, de la pulvis, -eris = praf, pulbere.]
1) Transformarea u-nei substan]e solide `n pulbere, de regul prin procedee mecanice. 2) Prin extensie: proiectarea `n atmosfera
unei camere, sau pe suprafa]a cutanat ori a unei mucoase, a unei substan]e solide (sub form de pulbere sau pudr\
(solu]ie medicamentoas). P. se efectueaz cu diferite tipuri de atomizoare, pulverizoare sau vaporizoare.
PULVINAR, s. m. / pulvinar, s. m. / pulvinar.
[Lat. pulvinar, -aris = culcu[, pern\.] Mas proeminent de nuclei care formeaz
por]iunea medial a extremit\]ii posterioare a *talamusului. P. prime[te fibre de la al]i nuclei talamici cu o larg proiec]ie cortical\.
P. ar putea fi `n rela]ie cu func]iile limbajului. Este un centru de integrare a *schemei corporale.
PUMN, s. m. / poignet, s. m. / wrist. NA: carpus, pl. carpi.
[Lat. pugnus = pumn.] Parte a membrului superior situat `ntre antebra]
[i mân\. Corespunde oaselor carpului [i articula]iei radiocar-piene.
PUNCT, s. n. / point, s. m. / point.
[Lat. punctum = punct, `n]ep ur\, de la pungere = a `n]epa, a `mpunge.] 1) Zon de
dimensiuni foarte mici, delimitat pe suprafa]a corpului, a cei palpare poate determina apari]ia unui semn obiectiv, util `n evi-
den]ierea unei afec]iuni. 2)
P. craniometric, mic zon delimitat la nivelul oaselor craniului, folosit `n m\sur orile antropometrice.
Ex.: *mentonul, *glabella etc. V. [i `n continuare.
PUNCT APENDICULAR / point appendiculaire / appendicular point. P. sensibil la palpare `n caz de apendicit\, situat la 2/3 fa] de
ombilic, pe o linie imaginar care une[te ombilicul cu spina iliac anterosuperioar dreapt\. Sin.: p. McBurney.
PUNCT CLADO / point de Clado / Clado's point.
[Spiro Clado, ginecolog francez, 1856-1905.] P. situat la intersec]ia dintre linia
interspinoas (care une[te spinele iliace antero-superioare) [i marginea dreapt a mu[chilor drep]i abdominali. Este sensibil la
palpare `n apendicita acut\.
PUNCT CRIOSCOPIC / point de congélation / freezing point. P. de `nghe]are al unui lichid, fizic sau biologic. M\surarea sa, prin
*crioscopie, prezint interes datorit corela]iei dintre p. c. [i concentra]ia de substan]e solvite, osmotic active. Ca urmare, de ex., p.
c. al urinii poate servi la calcularea *osmolarit\]ii acesteia, dup formula: Osm/1 =
∆/1,86, `n care ∆ = valoarea absolut\, `n
0
C, a p.
c.
PUNCT GUÉNEAU DE MUSSY / point de Gué-neau de Mussy / Guéneau de Mussy point.
[Noël François Odon Guéneau de
Mussy
, medic francez la Hôpitaux de Paris, 1813-1885.] Extremitatea anterioar\, dureroas la palpare a coastei a X-a indic o
afec]iune a diafragmului `nso]it sau nu de nevralgie frenic\. Sin.: buton diafragmatic.
PUNCT GUYON / point de Guyon / Guyon's point.
[Jean Casimir Félix Guyon, chirurg [i urolog francez, profesor de patologie
chirurgical la Paris, 1831-1920
.] Unghiul format de coasta a XII-a cu coloana vertebral\, dureros `n litiaz\ renal [i pielonefrit\.
PUNCT IZOELECTRIC / point isoélectrique / iso-electric point. Sin.: pH
i (v.).
PUNCT McBURNEY / point de McBurney / McBurney’s point.
[Charles McBurney, chirurg american, New York, 1845-1914.]
Sin.: punct apendicular (v.).
PUNCT MERKELEN / point de Merkelen / Mer-kelen’s point.
[Pierre Merkelen, clinician francez, Paris, n. Mulhouse, 1852-1906.]
P. sacroiliac, dureros `n coxartroz\.

642. 642
PUNCT MEYER / point de Meyer / Meyer’s point. Situat pe fa]a intern `n treimea mijlocie a tibiei, pe traseul safenei interne, este
sensibil la presiune `n flebita latent sau `n faza de debut a unei tromboze acute.
PUNCT MORRIS / point de Morris / Morris’s point.
[Robert Tuttle Morris, chirurg american, New York, 1857-1945.] P. situat la
unirea treimii interne cu dou treimi externe ale distan]ei ombilic - spina iliac antero-superioar\.
PUNCT MUNRO / point de Munro / Munro's point.
[John C. Munro, chirurg american, New York, 1858-1910.] P. situat la
intersec]ia liniei ce une[te spina iliac antero-superioar cu ombilicul [i marginea dreapt a mu[chilor drep]i abdominali. Palparea
profund a acestui p. este dureros `n apendicita acut\.
PUNCT SONNENBURG / point de Sonnenburg / Sonnenburg’s point.
[Eduard Sonnenburg, chirurg german, Berlin, 1848-1915.]
P. situat la nivelul marginii externe a mu[chiului drept abdominal, pe linia bispinoas\.
PUNCT TOURNEAUX / point de Tourneaux / Tourneaux point.
[Edme Joseph Frédéric Tourneux , histolog francez, profesor la
Lille, apoi la Toulouse, 1852-1922
.] P. situat la unirea treimii mijlocii cu o treime extern a liniei bispinale. Corespunde ureterului
sacrat (jonc]iunea `ntre por]iunea lombar [i cea pelvin).
PUNCTE BAZY / points de Bazy / Bazy's points.
[Pierre Jean Baptiste Bazy, chirurg francez la Hôpitaux de Paris, 1853-1934.]
1)
P. ureteral inferior: p. dureros la tu[eul vaginal la femeie sau la tu[eul rectal la ambele sexe, corespunz or deschiderii
ureterului `n vezica urinar\. Este sensibil `n afec]iunile pielo-renale. 2)
P. ureteral superior: p. dureros la palpare `n caz de pielit\,
pielonefrit sau litiaz renal\. Este situat la intersec]ia unei linii verticale care trece prin *p. McBurney [i o linie orizontal care trece
prin ombilic.
PUNCTE PORGES / points de Porges / Porges points.
[Otto Porges, medic originar din Boemia, profesor de medicin intern la
Viena, stabilit apoi la Chicago, 1879-1967
.] Situate paraombilical, sunt sensibile `n enteropatii acute sau cronice.
PUNCTIFORM, adj. / punctiforme, adj. / punctiform.
[Lat. punctum = punct, `n]ep ur\, de la pungere = a `n]epa, a `mpunge;
forma = form\.] Care se aseam cu un punct sau este localizat `ntr-un punct. Ex.: keratit p., purpur p.
PUNC}IE, s. f. / ponction, s. f. / puncture.
[Lat. punctio, -onis = `n]ep ur\, de la pungere = a `n]epa, a `mpunge.] Introducerea
unui ac, a unui trocar sau a vârfului unui bisturiu `ntr-un organ sau `ntr-o cavitate natural ori patologic\. Scopul p. const\, `n prima
etap\, `n verificarea existen]ei [i naturii cavit\]ii. ~n continuare, se poate prelua o parte din con]inutul s\u, `n scop diagnostic (
p.
exploratoare
) sau al evacuii con]inutului ( p. evacuatoare). Uneori se introduc prin p. substan]e medicamentoase sau medii de
contrast `n vederea unor investiga]ii imagistice.
PUNC}IE ABDOMINAL| / ponction abdominale / abdominal puncture. Sin.: abdominocentez (v.).
PUNC}IE ALB| / ponction blanche / white punc-ture. O p. `n urma ceia nu apare nimic `n se-ring\.
PUNC}IE AMNIOTIC| / opnction amniotique / amniotic puncture. Sin.: amniocentez (v.).
PUNC}IE-BIOPSIE, s. f. / ponction-biopsie, s. f. / biopsy puncture. P. efectuat cu ajutorul unor ace speciale (`n func]ie de scop) `n
vederea prelevii unui fragment unic de organ pentru studiul histopatologic. Printre p.-b. cele mai frecvente se afl p. hepatic [i
p. tiroidian (cu ac sub]ire, denumit cu abrev. engl. ABC –
aspiration biopsy cytology). Abrev.: PB.
PUNC}IE CAMERULAR| / ponction camérulaire / camerular puncture. P. a *camerei anterioare a ochiului, practicat `n scop
terapeutic sau diagnostic, `n vederea analizei diferitelor elemente ale umorii apoase. Abrev.: PCA.
PUNC}IE LOMBAR| / ponction lombaire / lum-bar puncture. P. practicat prin introducerea unui ac `n spa]iul subarahnoidian, `ntre
dou apofize spinoase ale regiunii lombare (`n general `ntre vertebrele lombare a 4-a [i a 5-a), pentru prelevarea de LCR sau a
injectii unui produs. P. l. se poate efectua [i `n spa]iul atlo-occipital, `n acest caz fiind denumit *p. suboccipital\. Scopuri: 1) Ana-
liza compozi]iei LCR. 2) Mijloc de decompresiune `n hipertensiunea intrarahidian\. 3) Introducerea unui produs de contrast `n
vederea efectuii unei investiga]ii radiologice.
PUNC}IE PLEURAL| / ponction pleurale / pleural puncture. Sin.: pleurocentez (v.).
PUNC}IE SPINAL| / ponction spinale / spinal puncture. V. punc]ie lombar [i punc]ie suboccipital\. Sin.: rahicentez\.
PUNC}IE STERNAL| / ponction sternale / sternal puncture. P. a sternului, practicat cu un trocar, `n scopul prelevii unui e[antion
de m\duv osoas pentru efectuarea examenului citologic.
PUNC}IE SUBOCCIPITAL| / ponction sous-occipitale / cisternal puncture. P. cu un ac, la nivelul spa]iului subarahnoidian occipital,
`ntre craniu (osul occipital) [i atlas, adic\, `n spa]iul atlo-occipital. P. s. se efectueaz `n acelea[i scopuri ca [i *p. lombar\.
PUNGA APELOR / poche des eaux / bag of wa-ters. Por]iunea inferioar a membranei amniotice (*amnios), care ocup aria de
dilata]ie a colului uterin, la `nceputul na[terii. Sub presiunea lichidului amniotic, care cre[te `n timpul contrac]iei uterine, ea
sfâr[e[te prin a se rupe.
PUNTE DENTAR| / pont dentaire / dental bridge.
[Lat. pons, -ntis = pod, punte; dens, -ntis = dinte.] Aparat protetic dentar, fix
sau amovibil, destinat s `nlocuiasc unul sau mai mul]i din]i, sprijinindu-se pe din]ii care `ncadreaz sectorul edentat.
PUNTE MIOCARDIC| / pont myocar dique / myo-cardial bridging.
[Lat. pons, -ntis = pod, punte; gr. mys, myos = mu[chi;
kardia = inim\.] Fascicul muscular care formeaz o brid la nivelul unei artere coronare [i antreneaz o compresie sistolic a
acesteia. Aceast malforma]ie, care se eviden]iaz prin *coronarografie, nu este operat decât `n mod excep]ional.
PUNTEA VAROLIO / pont de Varole / pons varo-lii.
[Lat. pons, -ntis = pod, punte; Constanzo Va-rolio, chirurg italian, 1543-
1575
.] Sin.: protube-ran] inelar (v.).
PUPIL|, s. f. / pupille, s. f. / pupil. NA: pupilla, pl. pupillae.
[Lat. pupilla = pupil\.] Orificiul cen-tral al *irisului, `n mod normal
rotund, prin care razele luminoase sunt dirijate spre retin\. Diametrul p., `n mod normal de 3-4 mm, variaz fiziologic datorit
mu[chilor dilatator [i constrictor (sfincter) ai irisului, care se contract la varia]iile de intensitate luminoas [i `n *acomodarea pentru
percep]ii la diferite distan]e.
PUPIL| HORNER / pupille de Horner / Horner’s pupil.
[Johann Friedrich Horner, oftalmolog elve]ian, Zürich, 1831-1886 .]
*Mioz care se ac-centueaz la `ntuneric [i dup stimulare psiho-senzorial\, asociat cu ptoz ipsilateral\, enoftal-mie, prin lezarea
ganglionului simpatic cervical superior `n disec]ia de carotid\, tromboz\, traumatisme, anevrism, leziuni de sinus cavernos, mase
tumorale mediastinale [i pulmonare (sau anevrisme).
PUPIL| MARCUS GUNN / pupille de Marcus Gunn / Marcus Gunn pupil.
[Robert Marcus Gunn, oftalmolog englez, Moorfields,
1850-1909
.] Caracterizat de prezen]a unui reflex pupilar fo-tomotor diminuat, cu dilatare paradoxal `n cursul iluminii
alternative, când lumina este mutat de la ochiul s os, p. sunt `ntotdeauna egale. Leziunea este la nivelul nervului optic
ipsilateral [i a tractului optic controlateral. Etiologie: demieliniza-re, compresiune sau infiltrare (prin forma]iuni neoplazice de
vecin ate), traumatism.
PUPILOMETRIE, s. f. / pupillométrie, s. f. / pupil-lometry.
[Lat. pupilla = pupil\; gr. metron = m\sur\.] M\surarea cu ajutorul
pupilometrului a diametrului pupilei [i a varia]iilor de motilitate ale acesteia.
PURECE. Var. pentru purice (v.).
PURGATIV, adj., s. n. / purgatif, -ive, adj., s. m. / catharctic purgative.
[Lat. purgativus, de la purgare = a cur\]a.] (*Laxativ)
care exercit o ac]iune brutal de evacuare a tubului digestiv. Utilizarea p. este limitat\, deoarece folosirea prelungit expune la
*toleran] [i la tulburi hidroelectrolitice uneori severe. Se descriu mai multe grupe de p., `n func]ie de natura chimic\, substan]ele
de origine fiind frecvent antrachinona, difenilmetanul [i unele r\[ini (acestea din urm reprezint adesea p. drastice, deosebit de
periculoase, unele scoase din uz).
P. saline, asemenea sulfatului de magneziu, administrate pe cale bucal nu sunt reabsorbite `n
tubul digestiv [i ac]ioneaz prin efect osmotic.
PURICE, s. m. / puce, s. f. / flea, pulex, pl. pulices (lat.).
[Lat. pulex, -icis = purice.] Var.: purece. Sin.: pulex (v.).
PURIN|, s. f. / purine, s. f. / purine.
[Lat. purus = pur, curat; gr. ouron = urin\.] Baz azotat care intr `n constitu]ia acizilor
nucleici ai nucleului celular, sub form de deriva]i denumi]i *baze purini-ce.
|

643. 643
PUROI, s. n. / pus, s. m. / pus. [Lat. pus, puris = puroi.] Fluid rezultat ca urmare a unei inflama]ii localizate, al cui aspect
macroscopic depinde de agentul etiologic. Include leucocite, fragmente de ]esut lichefiat prin ac]iunea enzimelor proteolitice [i his-
tolitice secretate de polimorfonucleare, cu sau f prezen]a germenului cauzator.
PURPURA FULMINANS / purpura fulminans / purpura fulminans. Form foarte grav de *me-ningococemie la copil, `n care se
asociaz o *pur-pur echimotic\ legat de o *coagulare intravas-cular diseminat [i un *sindrom septic sever cu colaps. V. [i
sindrom Waterhouse-Friederichsen.
PURPUR|, s. f. / purpura, s. m. / purpura.
[Lat. purpura = culoare purpurie.] Extravazare a sângelui `n afara capilarelor pielii sau
ale mucoaselor, care poate s se manifeste prin *pete[ii sau *echi-moze. De culoare ro[ie intens sau violacee, petele nu dispar la
presiune. Prezen]a p. traduce: o tulburare a hemostazei primare, o angiopatie, o trombopenie sau o trombopatie. V. `n continuare.
PURPUR| HENOCH-SCHÖNLEIN / purpura r hu-matoïde / Henoch-Schönlein purpura.
[Eduard Heinrich Henoch , pediatru
german, Berlin, 1820-1910;
Johann Lukas Schönlein, medic german, Bamberg, 1793-1864.] Boal care afecteaz `n-deosebi
copiii `ntre 2 [i 8 ani (mai frecvent b\ie]ii), tabloul s\u clinic complet fiind cuprins `n dou sin-droame: 1)
Sindromul Schönlein,
constând `n purpur a membrelor inferioare [i manifesti articulare (artralgii). 2)
Sindromul Henoch, constând din manifesti
digestive [i renale (glomerulopatie). Ansamblul acestor manifesti este, probabil, `n rela]ie cu o angeit difuz de origine
imunologic (*complexe imune). Sin.: boal Henoch-Schönlein, purpur reumatoid\, purpur vascular alergic\, sindrom
Schönlein-Henoch.
PURPUR| HIPERGLOBULINEMIC| / purpura hy perglobulinémique / hyperglobulinic purpura. Sin.: boal Waldenström (v.).
PURPUR| INELAR| TELANGIECTAZIC| / purpura annularis telangiectodes / purpura annularis telangiectodes. Sin.: boal
Majocchi (v.).
PURPUR| RETINIAN| / purpura rétinien / retinal purpura. Sin.: rodopsin (v.).
PURPUR| REUMATOID| / purpura rhumatoïde / rheumatic purpura. Sin.: purpur Henoch-Schönlein (v.).
PURPUR| SENIL| BATEMAN / purpura sénile de Bateman / purpura senilis.
[Thomas Bate-man, medic englez, Londra, 1778-
1821
.] Sin.: boal Bateman (v.).
PURPUR| TROMBOCITOPENIC| IDIOPATIC | / purpura thrombopénique idiopathique / idiopa-thic thrombopenic purpura,
primary thrombo-cytopenic purpura. Sin.: boal Werlhof (v.).
PURPUR| TROMBOCITOPENIC| TROMBOTIC| / purpura throm bocytopénique thrombotique / thrombotic thrombocytopenic
purpura. Sin.: boal Baehr-Schiffrin (v.).
PURPUR| VASCULAR| ALERGIC| / purpura vascu laire allergique / Henoch-Schönlein purpura. Sin.: purpur Henoch-Schönlein
(v.).
PURT|TOR, s. m. / porteur de germes / germ carrier. Subiect aparent s os al cui organism g\zduie[te agen]i patogeni ce se
elimin prin secre]ii [i excre]ii, func]ionând `n acest mod ca distribuitor al maladiei infec]ioase. Condi]ia `n care se g\se[te un
asemenea individ se nume[te status purt or.
PURULENT, adj. / purulent, -e, adj. / purulent.
[Lat. purulentus, de la pus, puris = puroi.] Care con]ine puroi.
PUSTUL|, s. f. / pustule, s. f. / pustule, bleb, wheal.
[Lat. pustula = b\[ic\.] Leziune cutanat elementar\, caracterizat printr-o
proeminen] epidermic circumscris\, care con]ine puroi.

PUSTULIFORM, adj. / pustuliforme, adj. / pustu- liform. [Lat. pustula = b\[ic\; forma = form\.] Despre o leziune cutanat care
se aseam cu o pustul\.
PUSTULOS, adj. / pustuleux, -euse, adj. / pustu-lar.
[Lat. pustulosus = plin de pustule, de la pustula = b\[ic\.] Care se refer la
pustule, care es-te caracterizat prin prezen]a de pustule.
PUSTULOZ|, s. f. / pustulose, s. f. / pustulosis.
[Lat. pustula = b\[ic\; -ozã.] Erup]ie alc uit din *pustule multiple, grupate sau
diseminate pe tegumente. Se disting
p. microbiene [i p. amicrobiene.
PUSTULOZ| VARIOLIFORM| ACUT| / pustulose varioliforme aiguë / pustulosis varioliformis acuta. Sin.: boal Kaposi-Juliusberg
(v.).
PUTAMEN, s. m. / putamen, s. m. / putamen. NA: putamen.
[Lat. putamen, -minis = coaj\, cochilie.] Nucleu lateral al nucleului
lenticular. Formea-z `mpreun cu nucleul caudat un ansamblu func]ional apar]inând sistemului extrapiramidal.
PUTERE, s. f. / pouvoir, s. m. / power.
[Lat. pop. potere, din lat. clasic posse = a putea.] 1) ~n fizic\, termen general desemnând
propriet\]ile intrinseci ale diverselor corpuri materiale plasate `n condi]ii diferite. Ex.: p. caloric\. 2) Poten]\, abilitate de a efectua
un act.
PUTERE PATOGEN| / pouv oir pathogène / pathogenicity. Sin.: patogenicitate (v.).
PUTERE DE REZOLU}IE / pouvoir de résolution / resolving power. 1) Capacitatea ochiului de a
vedea dou obiecte foarte apropiate ca dou\ obiecte distincte. 2) Inversul celei mai mici distan]e dintre dou puncte care sunt
vizibile distinct la microscop. A nu se confunda cu minimum rezolutiv sau distan]a minim rezolutiv\, care reprezint distan]a cea
mai mic dintre dou puncte observate clar.
PUTREFAC}IE, s. f. / putréfaction, s. f. / decay, putrefaction.
[Lat. putrefactio, -onis = putrezire, de la putrefacere = a face s
putrezeasc (
pu-ter, -tris, -tre = putred; facere = a face).] Proces de disolu]ie, liz\, `ndeosebi a proteinelor din orice material
organic, de obicei `n prezen]a unor microorganisme (bacterii, ciuperci), cu formarea unor compu[i mai pu]in complec[i (fa] de cei
ini]iali) [i a unor substan]e cu miros fetid (mercaptani, hidrogen sulfurat, amoniac).
PUTRESCEIN|, s. f. / putrescine, s. f. / putres-cine.
[Lat. putrescere = a putrezi; -inã.] Poliami-n ciclic [NH
2(CH
2)
4NH
2],
format prin decarbo-xilarea *ornitinei `n timpul putrefac]iei cadavrelor, foarte toxic [i cu miros extrem de nepl\cut. V. [i ptomaine.
PUTRESCIBIL, adj. / putrescible, adj. / putres-cible.
[Lat. putrescibilis = supus putrefac]iei, de la putrescere = a putrezi.] Care
este susceptibil s sufere un proces de *putrefac]ie.
PUTRID, adj. / putride, adj. / putrid.
[Lat. pu-tridus, de la puter, -tris, -tre = putred.] 1) Caracterizat sau produs prin
*putrefac]ie. 2) Prin extensie, care degajeaz un miros similar cu cel emis prin putrefac]ie.
PYODERMA GANGRENOSUM / pyoderma gan-grenosum / pyoderma
gangrenosum.
[Gr. pyon = puroi; derma, -atos = piele; lat.
gangraena, din gr. gangraina = putrefac]ie.] Sin.: idiofagedenism (v.).






Sir JOSEPH LISTER (1827-1912), chirurg englez, fondator al chirurgiei
moderne antiseptice. În 1852, Lister prezintã teza de absolvire, cu
subiectul gangrena de spital, în care susþine ipoteza rolului
microorganismelor. În 1865, la Glasgow, un coleg de facultate îi prezintã
lucrãrile lui Pasteur asupra fermentaþiei ºi putrefacþiei. În continuare,
pentru Lister antisepsia devine prima preocupare. Dupã mai multe
cercetãri, în 1867, Lister prezintã la British Medical Association un
memoriu intitulat
Principiul antisepsiei. Criticile au depãºit cu mult
elogiile. În câþiva ani însã, mai mult decât argumentele teoretice, faptele îl
vor susþine pe Lister. Chirurg desãvârºit, în 1869 Lister revine la Edinburgh ca profesor, iar în
| |

644. 644
1877 este desemnat profesor de clinicã chirurgicalã la King's College din Londra. El nu uitã
cã îi este îndatorat lui Pasteur ºi în 1874 îi trimite acestuia o scrisoare emoþionantã. Dupã
consacrarea antisepsiei, Lister a fost primul medic cãruia i s-a acordat, în 1887, titlul de lord.


QI / QI / IQ. [Abrev. fr. Quotient Intelectuel = coeficient intelectual.] Abreviere consacrat `n medicin\, utilizat pentru desemnarea
*coeficientului de inteligen]\.
QUADROM, s. n. / quadrome, s. m. / quadrome.
[Lat. quadrus = p rat; -oma.] *Hibridom ob]inut prin fuziunea a dou linii de
hibridoame.
QUANTUM SATIS / quantum satis / quantum satis.
[Lat. quantum = cât de mare; satis = suficient, `ndeajuns, destul.] Termen
folosit sistematic `n prescrip]iile medicale, indicând obliga]ia ad\u-gii la principiile medicamentoase active a unui *excipient pân
la completarea unei cantit\]i sau a unui volum specificate `n re]et\. Abrev.: q. s. sau q. s. p.
QUARK, s. m. / quark, s. m. / quark. Particul ipotetic cu sarcin electric frac]ionar\, egal `n valoare absolut cu 1/3 sau 2/3 din
sarcina electronului. Modelul q., propus `n 1964 de fizicianul american Gell-Man Murray, a fost introdus pentru a explica structura
[i propriet\]ile particulelor. Se crede c exist [ase tipuri de q. (`mpreun cu antiquarcii corespunz ori). Astfel, barionii sunt consti-
tui]i din 3 q., `n timp ce mezonii au `n componen] un q. [i un antiquark. Nici un q. nu a fost observat izolat.
QUASISPECIE, s. f. / quasi-espèce, s. f. / quasi-species.
[Lat. quasi = cam, aproape; species = aspect, aparen]\.] Conceptul de q.
a fost dezvoltat de Eigen pentru a defini structura popula]iilor ARN, interac]iunile dintre ele [i auto-organizarea lor progresiv `n
cursul stadiilor ini]iale ale apari]i-ei vie]ii pe p\mânt. ~n egal m\sur\, acest principiu poate fi aplicat popula]iilor ARN virale care e-
xist `n interiorul unei gazde infectate. Pentru a-cestea, no]iunea clasic de specie biologic este insuficient\, datorit ratei mari a
muta]iilor [i a lipsei sistemelor de corec]ie post-replicare, virusurile formând o popula]ie de genoame `nrudite, dar diferite. No]iunea
de q. explic `n acest caz capaci-tatea virusurilor de a-[i conserva identitatea [i po-ten]ialul patogen `n ciuda evolu]iei rapide.
Indiferent de ratele evolu]ionare, popula]iile virale ARN (care ocup un spa]iu secven]ial egal cu suma variantelor posibile, `n
situa]ia `n care fiecare nucleotid din fiecare pozi]ie din structura primar poate suferi modifici) tind `ntodeauna s ating\ la nivel
global pozi]ia de echilibru, reprezentat de secven]a consensus (reprezentând conven]ional secven]a cel mai frecvent `ntâlnit la
indivizii care alc uiesc popula]ia viral\Exemplul cel mai caracteristic pentru a ilustra no]iunea de q. este HIV. ~n urma infectii
gazdei susceptibile, virusul `ncepe s se multiplice masiv. Fiecare ciclu de replicare determin producerea a cel pu]in unei muta]ii,
ceea ce face ca `n cei 7-10 ani, cât dureaz infec]ia asimptomatic\, s fie produse 10
6
virusuri diferite, care pe ansamblu pot diferi
pân la 6% din secven]ele nucleotidice. Unele dintre acestea sunt `nalt replicative (mai patogene), altele prezint deja muta]ii de
rezisten] la antiretrovirale [i vor fi selectionate prin tratament, iar altele rezist neu-tralizii prin anticorpi. Ansamblul popula]ional
es-te adaptat pentru a rezista la orice frân\ evolu]io-nar [i pentru a induce boala. Alte specii virale pentru care au fost descrise q.
cu semnifica]ie clinic\: virusul gripal sau virusul hepatitei C. Pentru ambele, plasticitatea genomic asigur evaziunea imun\,
principalul factor de *patogenicitate.
QUENCHING / quenching / quenching.
[Engl. to quench = a stinge, a distruge.] Termen ce carac-terizeaz diminuarea
randamentului emisiei de energie, cu referire `ndeosebi la diminuarea inten-sit\]ii *fluorescen]ei. ~n acest caz, de ex., molecu-lele
`nvecinate cu cele fluorescente pot absorbi fo-toni de fluorescen]\. De asemenea, intensitatea fluorescen]ei poate scade [i `n
func]ie de mediul `n care se afl moleculele. Q. trebuie luat `n considerare `n m\surarea radioactivit\]ii prin scintila]ie lichid ca [i `n
m\surarea intensit\]ii de lumin fluorescent emis\.
QUOTIDIE / quotidie / quotidie.
[Lat. quotidie = `n fiecare zi.] Termen utilizat rar `n prescrip]iile medicale, care arat obligativitatea
administrii zilnice a unui medicament `n doza specificat\.

645. 645



ROBERT KOCH (1843-1910), bacterio-log german. Student la
Göttingen, se afirmã cu o lucrare asupra ganglionilor nervilor uterini.
Devine mai întâi medic de þarã, fiind preocupat de relaþia dintre
microorganisme (descoperite de Pasteur) ºi boalã. În 1866, ca asistent la
spitalul din Hamburg, observã la microscop agentul etiologic al holerei. În
1880, Robert Koch pune în evidenþã bacilul antraxului animalelor. Abia în
anul 1882, prin
descoperirea bacilului tuberculozei, lucrãrile
cercetãtorului genial se bucurã de o recunoaºtere aproape unanimã. Pe
lângã descoperirile sale, Koch a elaborat o serie de principii de bazã ºi
tehnici în bacteriologie. Laureat al premiului Nobel (1905), copleºit de decoraþii ºi titluri,
Robert Koch a rãmas pânã la sfârºitul vieþii un cercetãtor pentru care lucrul în laborator era
singura raþiune a vieþii sale. El afirma, cu modestia sa caracteristicã: "
Am muncit cât am putut ...
Dacã succesul meu a fost mai mare decât al altora, cauza e cã, în peregrinãrile mele pe
tãrâmul medicinii, am umblat prin locuri unde aurul zãcea încã pe drum. ªi acesta nu este un
merit prea mare
."


RABDOMIOLIZ|, s. f. / rhabdomyolyse, s. f. / rhabdomyolysis. [Gr.
rhabdos = baghet\, dung\, striu; mys, myos = mu[chi; lysis =
distrugere, de la
lyein = a distruge.] Distruc]ie a mu[chiului striat
provocat de o infec]ie sau de o intoxica]ie [i `nso]it de contractur
dureroas a maselor musculare lezate, mioglobinurie [i cre[terea
concentra]iei sanguine a unor enzime de origine muscular ca aldolaza,
creatin fosfokinaza [i lactico-dehidrogenaza. V. [i mioglobinurie
paroxistic idiopatic (*mioglobinurie-3).
RABDOMIOM, s. n. / rhabdomyome, s. m. / rhabdomyoma.
[Gr. rhabdos = baghet\, dung\, striu; mys, myos = mu[chi; -oma.]
Tumor benign derivat din mu[chiul striat, foarte rar `n stare pur\. O form particular este
r. granulocelular denumit [i
*
mioblastom cu celule granulare sau tumor Abrikosov (v.).
RABDOMIOSARCOM, s. n. / rhabdomyosar-come, s. m. / rhabdomyosarcoma.
[Gr. rhabdos = baghet\, dung\, striu; mys, myos
= mu[chi;
sarx, sarkos = carne; -oma.] *Sarcom al ]esutului muscular striat care, spre deosebire de alte sar-coame, poate da
uneori metastaze ganglionare. Cel mai metastazant este r. alveolar, tip de r. embrionar, observat, ca [i r. rabdopoietic, la tineri.
Pentru adult este caracteristic r. polimorf, diferen-]iat [i denumit uneori sarcom rabdolitic.
RABIC, adj. / rabique, adj. / rabid, rabic.
[Lat. rabidus = turbat, furios, nebun.] Care se refer la rabie sau turbare.
RABIE, s. f. / rage, s. f. / rabies.
[Lat. rabies = turbare.] Boal infec]ioas acut a sistemului nervos central care afecteaz toate
mamiferele, inclusiv omul. R. este produs de un virus neurotrop din grupul *
Rhabdovirus, care este transmis la om, de regul\, din
saliva animalelor infectate, prin mu[c ura acestora. Mai rar, infec]ia se poate transmite pe cale respiratorie, prin aerosoli sau prin
ingestia de ]esuturi infectate. Cei mai obi[nui]i vectori ai infec]iei la om sunt câinii, pisicile, vulpile [i lupii. Perioada de incuba]ie
este foarte variabil\, de la câteva zile pân la circa 40 de zile, [i depinde de masa de virus inoculat\, ca [i de localizarea mu[c urii
`n raport cu creierul. Semnele ini]iale tipice ale bolii constau `n parestezii [i senza]ie de arsur la nivelul pl\gii de inoculare, dup
care, prin propagarea pe cale nervoas virusul provoac o meningoencefalit\, manifestat mai `ntâi prin semne de excita]ie:
hiperestezie, spasme dureroase, convulsii, stare de furie, delir, halucina]ii, comportament bizar. Bolnavul r\mâne, totu[i, cooperant
[i lucid. Urmeaz o faz cu spasme dureroase faringolaringiene, hipersaliva]ie, hidrofobie accentuat\, convulsii, meningism, com
[i deces `n 4-6 zile prin insuficien] cardiorespiratorie. Vindecarea este extrem de rar\. R. se poate manifesta sub mai multe forme
clinice: 1)
Forma agitat\, furioas\ (cu stare de agita]ie [i angoas mergând pân la delir furios, cu saliva]ie, tremur uri [i sincope);
2)
Forma paralitic\, care o poate succeda pe prima sau care poate s apar mai `ntâi; 3) Forma consumptiv\, cu evolu]ie lent [i
asociat cu ca[exie. Epidemiologic se disting dou tipuri de r.: 1)
R. citadin\, transmis de animalele domestice, foarte rar\, pe
cale de dispari]ie; 2)
R. silvestr\ (de p\dure) transmis de animalele s\lbatice [i aflat `n recrudescen] net\, `n prezent, `n Europa.
Sin.: turbare.
RACEMIC, adj. / racémique, adj. / racemate.
[Lat. racemus = ciorchine de struguri.] Despre un compus chimic organic format
dintr-un amestec echimolecular de *izomeri optici. Separarea celor doi izomeri este important\, deoarece adesea numai unul
dintre ace[tia este fiziologic activ.
RACHETA MÜLLER / la fusée de Müller / Mül-ler
’s racket. Este un model conceptual al evolu]i-ei speciilor. Pentru orice organism a
cui secven-] genomic este situat `n pozi]ia cea mai favorabil replicii eficiente, orice muta]ie este prin defini]ie d\un oare.
Mai mult, `n astfel de situa]ii muta]iile d\un oare se acumuleaz mult mai rapid decât revers-muta]iile restauratoare. Müller a de-
monstrat c\, `n absen]a recombinilor, efectul net al muta]iilor `ntr-o popula]ie este o pierdere inexorabil\, "`n trepte de rachet\", a
poten]ialului replicativ al popula]iei, `n care fiecare treapt a rachetei este reprezentat de indivizii cu secven]a genomic cea mai
eficient replicativ\. Pentru evitarea acestei situa]ii, *recombinarea genetic este singura modalitate evolutiv\.
RAD, s. m. / rad, s. m. / rad.
[Acronim din engl. Radiation Absorbed Dose = doz de radia]ii absorbit\.] Unitate de m\sur pentru
doza de radia]ii ionizante absorbite. 1 rad
= 100 ergs/s. ~n SI, r. este `nlocuit cu o alt unitate de m\sur\, *Gray.
RADIAL, adj. / radial, -ale, -aux, adj. / radial, radiating.
[Lat. radius = raz\; osul radius.] 1) ~n anatomie, denumire utilizat pentru
unele structuri (arter r., nerv r.) care se g\sesc `n regiunea topografic ce include *radiusul; care se refer la radius. 2) ~n general,
care pleac dintr-un punct [i este dispus `n form de raze.
RADIANT, adj. / radiant, adj. / radiant.
[Lat. ra-dians, -antis = str\lucire, de la radiare = a str\-luci, a lumina [i radius = raz\.]
Care emite radia]ii, `ndeosebi lumin\.
RADIAN}|, s. f. / radiance, s. f. / radiant energy.
[Lat. radians, -antis = str\lucire, de la radiare = a str\luci, a lumina [i
radius = raz\.] Valoarea fluxului de radia]ii pe unitatea de suprafa]\, caracteristic a unei surse ce emite radia]ii. Se exprim `n
W/m
2
sau `n *lux.
RADIA}IE, s. f. / radiation, s. f., rayonnement, s. m. / radiation, ray.
[Lat. radiatio, -onis = lumin\, str\lucire, radia]ie, de la
radiare = a str\luci, a lumina [i radius = raz\.] 1) Fenomen electromagnetic de aceea[i natur ca [i lumina. ~n francez [i `n
englez exist termeni diferi]i pentru emisia de r. (
radiation, termen comun `n fr. [i engl.) [i pentru ceea ce rezult [i se transport
`n urma emisiei (
rayonnement `n fr. [i ray `n engl.). ~n terminologia noastr\, aceast diferen]iere nu se face. Obs.: `n limba român
un echivalent pentru fr.
rayonnement [i engl. ray ar putea fi cuvântul raz\. 2) Transport de energie sub form de unde electro-
magnetice sau de particule. 3) Energia `ns\[i. R. sunt fenomene ondulatorii electromagnetice [i cuantice, caracterizate prin
lungime de und (
λ) [i prin frecven] (ν); energia transportat de r. este dat de formula: E = hν, unde h = constanta Planck. R. se
clasific `n func]ie de lungimea de und\, de la kilometri (undele hertziene), pân la nanometri (r. gama [i cosmic).
RADIA}IE ALFA / rayonnement alpha / alpha radiation. R. nuclear alc uit din particule
α, care sunt nuclee de heliu (He
4
2
),
denumite [i helioni. Au putere de ionizare mare [i putere de penetrare mic\. R. a. nu este utilizat `n medicin\.
RADIA}IE BETA / rayonnement bêta / beta ra-diation. R. alc uit din *electroni, emis `n cursul unei dezintegri nucleare. O r. b.
poate fi alc ui-t din electroni negativi (
β
-
) sau/[i din electroni po-zitivi, numi]i [i *pozitroni ( β
+
). O serie de radioizotopi β-emi] ori
pot fi utiliza]i `n medicin\, `n *ra-dioizotopoterapie [i `n *tomografia cu emisie de pozitroni.
1

646. 646
RADIA}IE CORPUSCULAR| / rayonnement cor- pusculaire / corpuscular radiation. R. alc uit din particule care posed o mas de
repaus non-nul\: *protoni, *electroni, *neutroni etc.
RADIA}IE COSMIC| / rayonnement cosmique / cosmic radiation. R. corpuscular [i electromagnetic alc uit din: 1)
R. c. primar\,
provenit direct din spa]iul cosmic [i detectabil la `n\l]imi de peste 10-30 km, este format din protoni (91,5%), particule alfa
(7,5%) [i diferite nuclee ale elementelor u[oare (cu Z
≤ 41); energia protonilor este foarte mare (3-5 GeV, uneori chiar pân la 10
9

GeV). 2)
R. c. secundar\, format sub ac]iunea celei primare, este alc uit din particule, dintre care unele se dezintegreaz dup
o via] scurt\; se disting: o component moale [i una dur\, alc uit din mezoni
µ. Datorit capcanei magnetice create de câmpul
magnetic terestru, la suprafa]a P\mântului ajung doar r. c. cu energie suficient de mare. Intensitatea r. c. secundare este mai mare
la poli (efect geomagnetic sau de latitudine) [i spre vest (anomalia est-vest).
RADIA}IE DE FRÂNARE / rayonnement de freinage / bremsstrahlung. V. radia]ie X.
RADIA}IE GAMA / rayonnement gamma / gam-ma rays. R. electromagnetic cu lungimea de und\ sub 1 Å, emis `n urm oarele
procese fizice: 1) ~n timpul tranzi]iei nucleelor atomice de pe un nivel superior pe unul inferior. 2) La frânarea `ntr-o substan] a
particulelor `nccate rapide. 3) La anihilarea unei perechi particul\-antiparticul\. Ex.: prin dematerializarea unui pozitron [i a unui
negaton (electron). 4) ~n procesul dezintegrii unor particule sau a izotopilor radioactivi. ~n func]ie de energie, r. g. pot fi dure sau
moi. R. g. este identic cu *r. X, iar deosebirea este pur formal\: r. g. este de origine nuclear\, iar r. X de origine extranuclear\. ~n
*scintigrafie se utilizeaz radioizotopi gama-emi] ori.
RADIA}IE INFRARO{IE / rayonnement infra-rouge / infrared ray. R. electromagnetic neioni-zant invizibil\, cu lungime de und
`ntre 770 nm [i 1 mm. R. i. se situeaz `ntre r. ro[ie a spectrului vizibil [i undele scurte. R. i. cu lungime de und mare sunt emise
de corpurile `nc\lzite, iar cele cu lungime de und mic de corpurile incandescente. Energia r. i. este transformat `n c\ldur\ `n
straturile superficiale ale ]esuturilor, de unde utilizarea terapeutic `n scopul stimulii circula]iei locale [i generale, ca [i `n
combaterea durerii. Prin detec]ia [i `nregistrarea r. i. emise de organism a fost elaborat termografia.
RADIA}IE IONIZANT| / rayonnement ionisant / ionizing radiation. R. electromagnetic sau corpuscular capabil s produc
ionizarea unui gaz. R. i. se clasific `n electromagnetice (r. ultraviolete, r. X, r. gama) [i corpusculare (alfa [i beta).
RADIA}IE LUMINOAS| / rayonnement lumineux / light ray. Sin.: radia]ie vizibil (v. lumin).
RADIA}IE ROENTGEN / rayonnement Roentgen / Roentgen rays.
[Wilhelm Conrad von Röntgen , fizician german, 1845-
1923
.] Sin.: radia]ii X (v.).
RADIA}IE SOLAR| / rayonnement solaire / solar radiation. Ansamblul r. emise de soare. Spectrul de emisie al acestor r. este
cuprins `ntre r. gama (cu lungime de und de 10
-13
m) [i undele radio (2 x 10
4
m).
RADIA}IE ULTRAVIOLET| / rayonnement ultra-violet / ultraviolet ray. R. electromagnetic ce include lungimile de und situate `ntre
extremitatea violet a spectrului vizibil [i r. X, adic 380-10 nm. Propriet\]ile fizice principale ale ultravioletelor (UV) constau `n
producerea reac]iilor fotochimice [i a fenomenelor de *fluorescen]\, cu aplica]ii multiple `n biologie [i medicin\. De asemenea, au
propriet\]i bactericide [i de sterilizare. Invizibile pentru ochiul uman, r. u. exist `n mod natural `n lumina solar\. Spectrul r. u.
solare este `mp]it arbitrar `n trei segmente mari A, B, C, radia]iile fie-cui segment prezentând o serie de efecte biologice
specifice: 1)
R. u. A cuprind banda de 320-380 nm, reprezint principalul factor al bronzii [i sintetizii vitaminei D, determin o
foarte mic hi-peremie a pielii; pe termen lung provoac `ns\ `m-b rânirea pielii [i apari]ia de leziuni degenerative cronice,
deoarece p rund eficient prin epiderm, determinând, probabil, modifici ale proteinelor structurale [i ale matricei extracelulare. 2)
R. u. B, cuprinse `ntre 290 [i 320 nm, produc eritem sau chiar arsuri `n cursul expunerii excesive la soare, fiind denumite uneori
"spectrul arsurii solare". 3)
R. u. C, `ntre 10 [i 290 nm, nu ajung pe P\mânt datorit absorb]iei lor de c re ozonul stratosferic [i pot
afecta omul numai `n cazul când provin din surse artificiale. L\mpile pentru bronzat produc artificial UV-A. Sin.: ultraviolete.
RADIA}IE VIZIBIL| / rayonnement visible / optic radiation. Sin.: radia]ie luminoas (v. lumin).
RADIA}IE X / rayonnement X / X rays. R. electromagnetic cu lungime de und cuprins\ `ntre 0,01 [i 150 Å. Este emis fie prin
dezexcitarea a-tomului pe unul din nivelele inferioare, fie la frânarea `ntr-o substan] a unor particule rapide, `nc-cate electric.
Producerea r. X se face `ntr-un tub de desccare (numit tub de raze X), `n interiorul cuia electronii emi[i de un catod sunt
accelera]i la diferen]e de poten]ial de zeci de kilovol]i [i se ciocnesc de anod (anticatod), unde cea mai mare parte a energiei lor se
pierde prin procese de excitare [i de ionizare. O parte din ciocniri generea-z
r. X cu spectru continuu (sau de frânare), emi-s de
electronii frâna]i pe anticatod, iar o alt par-te
- r. X cu spectru de linii (sau caracteristic), ale cei propriet\]i sunt determinate de
natura materialului. R. X sunt utilizate ca agent fizic al imagisticii radiologice, fiind absorbite de ]esuturi `n func-]ie de densitatea
acestora [i de masa atomic a substan]ei traversate. Sin.: radia]ie Roentgen. V. [i radiografie, radioscopie.
RADICAL LIBER / radical libre / free radical.
[Lat. radix, -icis = r\d\cin\; liber = liber.] Grupare chimic (atom, ion sau molecul\
destabilizat prin prezen]a unui electron liber (celibatar) la nivelul p urii externe, care este responsabil de leg urile chimice. R. l.
are tendin]a de a reveni foarte rapid la o stare stabil [i din aceast cauz este foarte reactiv. ~n consecin]\, el este doar un in-
termediar `ntr-o reac]ie chimic\. Starea de r. l. are ca simbol un punct situat `n partea din dreapta sus a grupii respective. Ex.: O
2
.
(r. superoxid), OH
.
(r. hidroxil). O serie de r. l. sunt implica]i `n patologie. Ex.: 1) ~n cursul ischemiei miocardice se produc r. l.
deriva]i din oxigen. Reac]iile r. l. cu lipidele nesaturate din membranele celulare conduc la formarea de endoperoxizi citotoxici,
care ar putea explica extensia leziunilor ischemice. 2) R. l. pot apare consecutiv iradierii, determinând o serie de efecte secundare
ale radia]iilor ionizante. 3) Fenomenele inflamatorii genereaz\, de asemenea, r. l. 4) R. l. au un rol cert `n procesele de `mb rânire
[i `n *aterogenez\. 5) ~n unele intoxica]ii medicamentoase se constat prezen]a r. l.
RADICALI LIBERI. V. radical liber.
RADICOTOMIE, s. f. / radicotomie, s. f. / rhizo-tomy.
[Lat. radix, -icis = r\d\cin\.; gr. tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a
t\ia.
] Sin.: rizo-tomie (v.).
RADICULALGIE, s. f. / radiculalgie, s. f. / radi-culalgia.
[Lat. radicula, dim. de la radix, -icis = r\d\cin\; gr. algos = durere.]
Durere localizat `n teritoriul inervat de o r\d\cin nervoas senzitiv\, provocat de o leziune a acesteia.
RADICULAR, adj. / radiculaire, adj. / radicular.
[Lat. radicula, dim. de la radix, -icis = r\d\cin\.] 1) Care se refer la r\d\cinile
nervoase, `n particular la cele ale nervilor cranieni sau rahidieni. V. sindrom radicular. 2) Care apar]ine r\d\cinilor din]ilor. Ex.: rest
r.
RADICULIT|, s. f. / radiculite, s. f. / radiculitis.
[Lat. radicula, dim. de la radix, -icis = r\d\cin\; -itã.] Inflama]ie a r\d\cinii unui
nerv rahidian, `ndeosebi a por]iunii situate `ntre m\duva spinii [i canalul vertebral. Sin.: nevrit radicular\.
RADICULOGRAFIE, s. f. / radiculographie, s. f. / radiculography.
[Lat. radicula, dim. de la radix, -icis = r\d\cin\; gr. graphein
= a scrie
.] Radiografie a fundului de sac dural [i a r\d\cinilor nervilor rahidieni dup injectarea, `n lichidul cefalorahidian, a unui
produs de contrast iodat hidrosolubil.
RADICULOPATIE, s. f. / radiculopathie, s. f. / ra-diculopathy.
[Lat. radicula, dim. de la radix, -icis = r\d\cin\; gr. pathos =
boal\
.] Termen general care desemneaz o afec]iune localizat la nivelul r\d\cinilor nervoase.
RADIOACTIV, adj. / radioactif, -ive, adj. / radio-active.
[Lat. radius = raz\; activus = activ, de la agere = a ac]iona.] Despre un
element sau o sub-stan] dotate cu proprietatea denumit *radioacti-vitate.
RADIOACTIVITATE, s. f. / radioactivité, s. f. / ra-dioactivity.
[Lat. radius = raz\; activus = activ, de la agere = a ac]iona.]
Proprietatea unor elemente de a emite spontan [i continuu radia]ii corpusculare sau/[i electromagnetice prin dezintegrare
nuclear\. R. este consecin]a instabilit\]ii nucleelor atomice ale elementelor respective [i din acest motiv radia]iile emise se numesc
radia]ii nucleare. Se disting: 1)
R. natural\ (radiu, uraniu etc.), `n care elementele chimice (`ncepând cu numul atomic 83) emit
radia]ii `n condi]ii naturale. 2)
R. artificial\ sau indus\, datorat nucleelor instabile ob]inute din nuclee stabile prin bombardarea
unor atomi cu particule (protoni, neutroni, radia]ii alfa) sau radia]ii electromagnetice.

647. 647
RADIOBIOLOGIE, s. f. / radiobiologie, s. f. / ra-diobiology. [Lat. radius = raz\; gr. bios = via]\; logos = [tiin]\.] Ramur a
biologiei având ca o-biect studiul efectelor radia]iilor ionizante asupra organismelor vii. Se cerceteaz interac]iunile dintre energia
radiant [i materia vie, `n special efec-tele radia]iilor radioactive cu activitate ionizant sau chiar de transmutare a bioelementelor,
ca `n cazul neutronilor.
RADIOCHIMIE, s. f. / radiochimie, s. f. / radio-chemistry.
[Lat. radius = raz\; gr. khemeia = alchimie.] Ramur\ a chimiei care
const `n studiul modificilor chimice produse de radia]iile ionizan-te naturale sau artificiale.
RADIOCINEMATOGRAFIE, s. f. / radiocinémato-graphie, s. f. / radiocinematography.
[Lat. radius = raz\; gr. kinema, -atos =
mi[care, de la
kinein = a mi[ca; graphein = a scrie.] Procedeu de `nregistrare cinematografic a unor imagini radiologice. Ex.:
inima [i vasele mari. V. cineangiografie, cinecardioangiografie. Sin.: cineradiografie.
RADIOCOLOID, s. m. / radiocolloïde, s. m. / ra-diocolloid.
[Lat. radius = raz\; gr. kolla = clei; eidos = form\.] Solu]ie coloidal
ale cei particule sunt marcate cu un izotop radioactiv. R. sunt utiliza]i `n *scintigrafie.
RADIOCROMATOGRAFIE, s. f. / radiochromato-graphie, s. f. / radiochromatography.
[Lat. radius = raz\; gr. khroma, -atos =
culoare;
gra-phein = a scrie.] Metod de determinare a activi-t\]ii diferi]ilor constituien]i radioactivi ai unui ames-tec, dup
separarea acestora prin *cromatografie.
RADIODERMIT|, s. f. / radiodermite, s. f. / radio-dermatitis.
[Lat. radius = raz\; gr. derma, -atos = piele; -itã.] Leziuni
cutananeomucoase, frecvent scleroase sau ulceroase, provocate de iradierea terapeutic sau profesional cu radia]ii ionizante. R.
prezint un risc considerabil de cancerizare.
RADIODIAGNOSTIC, s. n. / radiodiagnostic, s. m. / radiodiagnosis.
[Lat. radius = raz\; gr. dia = prin; gnostikos = care
cunoa[te, de la
gnonai = a cunoa[te.] Denumire pentru ansamblul metodelor de diagnostic bazate pe utilizarea *radia]iilor X. V.
radiologie.
RADIOELEMENT, s. n. / radioélément, s. m. / radioelement.
[Lat. radius = raz\; elementum = element.] Orice element chimic
care are propriet\]i radioactive, fie existent `n natur\, deci natural, fie ob]inut artificial.
RADIOEPITELIOM, s. n. / radioépithélioma, s. m. / X-ray carcinoma.
[Lat. radius = raz\; gr. epi = pe; thele = ridic ur\,
mamelon; -
oma.] *Epiteliom secundar expunerii la raze X sau la izotopi radio-activi.
RADIOFARMACEUTIC, adj., s. n. / radiopharma -ceutique, adj., s. f. / radiopharmaceutical.
[Lat. radius = raz\; gr.
pharmakeutikos, de la phar-makon = remediu.] Substan] chimic\, molecul proteic\, acid gras sau aminat, microsfere
proteice, anticorpi sau celule care, `ntr-o prim etap\, sunt puse `n contact cu un *izotop radioactiv, pe care `l fixeaz\. Apoi, dup
injectarea intravenoas (cel mai frecvent) a substan]elor *radiomarcate, a-cestea se vor fixa, `n func]ie de propriet\]ile fizico-
chimice, pe anumite structuri-]int (organe, ]esu-turi sau teritorii vasculare), care vor constitui o-biectul explorii prin *scintigrafie.
Ex.: moleculele de difosfonat fixeaz radioizotopul *
99m
Tc [i, dup injectare, se vor fixa la nivelul oaselor. ~n continuare, de la acest
nivel vor emite radia]ii gama, care, detectate cu ajutorul unui detector (v. gama-camer\r permite ob]inerea unei scintigrame.
Rezult c\, `n principiu, r. sunt transportori sau vectori ai radioizotopilor spre regiunile din organism care reprezint ]inta ob]inerii
unor imagini. Denumirea de r. atest faptul c aceste substan]e sunt testate [i produse urmând acelea[i rigori ca [i `n cazul
medicamentelor.
RADIOFOBIE, s. f. / radiophobie, s. f. / radiopho-bia.
[Lat. radius = raz\; gr. phobos = fric\.] Tea-m exagerat\, anormal de
radia]ii.
RADIOFOTOGRAFIE, s. f. / radiophotographie, s. f. / radiophotography.
[Lat. radius = raz\; gr. phos, photos = lumin\;
graphein = a scrie.] 1) ~n general, fotografie a imaginii ob]inute cu ajutorul razelor X. 2) Termenul este utilizat `ndeosebi `n rela]ie
cu examenul radiologic toracic utilizat pentru depistarea tuberculozei pulmonare `n colecti-vit\]i. Sin. (vechi): microradiofotografie
(MRF).
RADIOFRECVEN}|, s. f. / radiofréquence, s. f. / radiofrequency.
[Lat. radius = raz\; frequentia = num mare, abunden]\, de la
frequens = `n nu-m mare, frecvent.] Frecven]a unei unde electro-magnetice utilizat `n radiodifuziune. Se utilizea-z\, de
asemenea, `n terapeutic pentru distruc]ii tisulare prin `nc\lzire (bisturiu electric, metode de abla]ie a c\ilor de conduc]ie
intracardiace).
RADIOGRAFIE, s. f. / radiographie, s. f. / radio-graphy.
[Lat. radius = raz\; gr. graphein = a scrie.] 1) Procedeu de formare, pe
un film fotografic, a imaginii unui corp sau organ interpus `ntre film [i sursa de raze X. 2) Imaginea unui obiect, a unui corp, a unui
organ etc. realizat pe un film radiografic. Formarea acestei imagini este determinat de absorb]ia diferen]iat a unei radia]ii
penetrante (`ndeosebi radia]ie X) de c re diferite zone ale obiectului. Termenul mai corect, dar neutilizat, ar fi radiogram\.
RADIOGRAFIE PANORAMIC| / radiographie pa-noramique / panoramic radiography. Sin.: pantomografie (v.).
RADIOGRAFIE ~N SERIE / radiographie en série / serial radiography. Sin.: seriografie (v.).
RADIOIMUNODOZARE, s. f. / radioimmunodo-sage, radioimmuno-essai, s. m. / radioimmunoassay.
[Lat. radius = raz\;
immunis = scutit, apat, de la in = lipsit de, munus = obliga]ie; dosis = ac]iunea de a da.] Cea mai sensibil metod de
dozare a unei substan]e biologic activ\: hormoni, medicamente, `n general orice molecul cu propriet\]i antigenice. Se bazeaz pe
capacitatea antigenului de dozat de a reduce, prin competi]ie, interac]iunea unei cantit\]i cunoscute de antigen radioactiv (marcat
de obicei cu
125
I) cu anticorpul specific. Se determin\ raportul dintre antigenul radioactiv [i cel legat de anticorp [i din acest raport
se calculeaz\, cu ajutorul unei curbe standard, cantitatea de antigen din produsul biologic. Abrev.: RIA. Sin.: radioimunologie,
dozare radioimunologic\.
RADIOIMUNOELECTROFOREZ|, s. f. / radioim-munoél ectrophorèse, s. f. / radioimmunoelec-trophoresis.
[Lat. radius = raz\;
immunis = scu-tit, apat, de la in = lipsit de, munus = obliga]ie; gr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizeaz prin
frecare;
phoresis = transportare, de la phe-rein = a purta, a transporta.] Tehnic de *imuno-electroforez `n care se utilizeaz
antigeni radio-marca]i (`ndeosebi cu
131
I).
RADIOIMUNOLOGIE, s. f. / radioimmunologie, s. f. / radioimmunoassay.
[Lat. radius = raz\; im-munis = scutit, apat, de la in
= lipsit de,
munus = obliga]ie; gr. logos = [tiin]\.] Domeniu al medicinii nucleare in vitro, care cuprinde cercetarea [i practica
metodelor de *radioimunodozare. Abrev.: RIA, de la termenul engl.
radioimmunoassay.
RADIOIODOCAPTARE, s. f. / captation thyroïdienne de l’iode radioactif / radioiodine thyroid percent uptake.
[Lat. radius = raz\;
gr.
ioeides = violet, iod; lat. captare = a prinde.] Prob dinamic func]ional de apreciere a activit\]ii glandei tiroide. Se
administreaz pacientului o doz standard de
131
I, a cei radioactivitate se m\soar cu ajutorul unei sonde de scintila]ie, dup
plasarea probei la nivelul unei a[a-numite fantome de gât (care modeleaz pozi]ia glandei tiroide). Captarea iodului la nivelul
tiroidei pacientului se m\soar cu aceea[i sond de scintila]ie, la diferite intervale de timp (2, 4, 6, 12 [i 24 ore) de la administrarea
radioiodului [i se calculeaz procentual fa] de radioactiviatea ini]ial administrat\. Se poate face corec]ia rezultatelor sc\zând
radioactivitatea fondului natural [i cea r\mas `n circula]ie (m\surat la nivelul coapsei). Importan]a acestei tehnici a sc\zut o dat
cu introducerea dozilor radioimunologice ale hormonilor tiroidieni (T
3, T
4) [i ale TSH-ului.
RADIOIODUR| DE SODIU / radio-iodure de so-dium / radioactive iodine. (DCI) V. iod radioactiv.
RADIOIZOTOP, s. m. / radioisotope, s. m. / ra-dioisotope.
[Lat. radius = raz\; gr. isos = egal; topos = loc.] Sin.: izotop radioactiv
(v.).
RADIOIZOTOPOTERAPIE, s. f. / radiothérapie, s. f. / radiotherapy.
[Lat. radius = raz\; gr. isos = egal; topos = loc; therapeia
= tratament, de la
therapeuein = a `ngriji.] Termen mai precis pentru *radioterapia cu izotopi radioactivi. Cel mai utilizat
radioizotop `n acest domeniu este
131
I. V. iod radioactiv.
RADIOLEUCEMIE, s. f. / radioleucémie, s. f. / leuk(a)emia or leukosis induced by ionizing radiations.
[Lat. radius = raz\; gr.
leukos = alb; haima, -atos = sânge.] *Leucemie care poate fi determinat de expunerea la doze mari (peste limita maxim

648. 648
admis\ α, β) sau electromagnetice (raze X, radia]ii gama), ca [i de cre[terea timpului de
expunere sau/[i a intensit\]ii radia]iilor.
RADIOLEZIUNE, s. f. / radiolésion, s. f. / radio-lesion.
[Lat. radius = raz\; laesio, -onis = rire, v \mare, de la laedere = a
ri
.] Sin.: radiopatie (v.).
RADIOLIGAND, s. m. / radioligand, s. m. / radio-ligand.
[Lat. radius = raz\; ligare = a lega.] Molecul\, `n particular un antigen
sau un anticorp, la care a fost legat un izotop radioactiv (trasor radioactiv, radiotrasor sau marker radioactiv). R. este utilizat `n
determinile cantitative ale unor substan]e nemarcate cu care acesta se leag specific.
RADIOLIZ|, s. f. / radiolyse, s. f. / radiolysis.
[Lat. radius = raz\; gr. lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] Disocierea
moleculelor sau a microstructurilor biologice sub ac]iunea radia]iilor ionizante. ~n urma r., `ndeosebi a moleculelor de ap\, pot
rezulta *radicali liberi care determin e-fectele la distan] de locul iradierii ale radia]iilor ionizante.
RADIOLOGIE, s. f. / radiologie, s. f. / radiology.
[Lat. radius = raz\; gr. logos = [tiin]\.] Ramur a medicinii care se ocup cu
utilizarea *radia]iilor ionizante, `ndeosebi a radia]iilor X (sau Roent-gen), `n diagnosticul [i tratamentul bolilor. V. ra-diologie
interven]ional\, radioterapie, imagistic medical\.
RADIOLOGIE INTERVEN}IONAL| / radiologie interventionelle / interventional radiology. Domeniu al *radiologiei, dezvoltat recent,
care con-st `n efectuarea unor procedee terapeutice sau diagnostice prin vizualizare radiologic direct\. Prin r. i. se efectueaz
`ndeosebi *angioplastii, inclusiv *coronariene, *embolizi arteriale, *prele-vi diverse realizate prin cateterism, introducerea de
filtre la nivelul venelor cave, injectarea selectiv intravascular de *fibrinolitice sau de medicamente *antimitotice, interven]ii
*percutanate asupra c\ilor biliare [i urinare, *nucleoliz etc.
RADIOLOGIE TERAPEUTIC| / radiologie théra-peutique / therapeutic radiology. Termenul nu este sin. cu *radioterapie, ci cu
*radiologie inter-ven]ional\.
RADIOMANOMETRIE, s. f. / radiomanométrie, s. f. / radiomanometry.
[Lat. radius = raz\; gr. ma-nos = pu]in dens; metron =
m\sur\
.] Studiul, pe cli[ee radiologice, a traseului [i particularit\]ilor u-nor vase, canale `n care s-a injectat substan] de contrast
opac la raze X. Ex.: r. portal\, r. c\ilor biliare.
RADIOMARCAT, adj. / radiomarqué, -e, adj. / radiolabeled.
[Lat. radius = raz\; fr. marqué, din scand. merki = marc\.] Care
este *marcat cu un *izotop radioactiv. Termenul se utilizeaz cu referire la diverse molecule, celule sau ]esuturi.
RADIOMETRIE, s. f. / radiométrie, s. f. / radio-metry.
[Lat. radius = raz\; gr. metron = m\sur\.] M\surarea mimilor fizice
caracteristice radia]ii-lor.
RADIONECROZ|, s. f. / radionécrose, s. f. / ra-dionecrosis.
[Lat. radius = raz\; gr. nekrosis = mortificare, de la nekros =
mort
.] Necroz determinat de ac]iunea razelor X sau a unor corpuri radioactive. Se manifest\, de obicei, sub forma unei ulcera]ii
cu evolu]ie lent\, aput ca urmare a unei iradieri locale intense.
RADIONIC|, s. f. / radionique, s. f. / radionic healing.
[Lat. radius = raz\; electronicã, din gr. elektron = chihlimbar, corp care
se electrizeaz prin frecare
.] Metod holistic `n cadrul ceia se utilizeaz o aparatur complex pentru diagnosticul [i tratamentul
bolilor [i al dezechilibrelor energetice. Se sus]ine c maladiile reprezint `ndeosebi consecin]a unei a[a-numite radia]ii energetice
viciate, produs de dezechilibrul oscila]iilor electronilor din organism. ~ntemeietorul r., neurologul american Albert Abrams, a
inventat un dispozitiv denumit biodinamometru care, `n opinia sa, permitea evaluarea amplitudinii oscila]iilor câmpului situat `n jurul
pacientului. Ulterior, el a afirmat c pentru acest investiga]ie este suficient un e[antion de sânge. ~n plan terapeutic, r. ar fi util
prin stimularea oscila]iilor atomilor constitutivi ai pacientului, `n scopul restabilirii armoniei mentale, emo]ionale [i fizice a acestuia.
Nesus]inut de explica]ii ra]ionale, r. are adep]i, care sus]in eficien]a sa `ndeosebi `n rinitele alergice, astm [i `n terapia durerii.
Oricum, compatibilitatea r. cu alte forme de tratament este total\ [i nu s-au constatat efecte nocive. V. [i medicin alternativ\.
RADIOOPAC, adj. / radioopaque, adj. / radio-paque.
[Lat. radius = raz\; opacus = umbrit, `ntunecos.] Care `mpiedic trecerea
radia]iilor. De ex., despre un organ care, pe *radiografie, are drept corespondent o zon alb\. V. [i mediu de contrast.
RADIOPATIE, s. f. / radiolésion, s. f. / radiolesion.
[Lat. radius = raz\; gr. pathos = boal\.] Termen care regrupeaz modificile
patologice (dermice, sanguine, oculare) determinate de ac]iunea razelor X sau a altor tipuri de radia]ii. Sin.: radioleziune.
RADIOPATOLOGIE, s. f. / radiopathologie, s. f. / radiopathology.
[Lat. radius = raz\; gr. pathos = boal\; logos = [tiin]\.]
Domeniu al medicinii care se ocup cu studiul bolilor sau leziunilor provocate de radia]ii ionizante, al condi]iilor `n care acestea se
pot produce, al terapiei, evolu]iei [i prognosticului acestora.
RADIOPELVIGRAFIE, s. f. / radiopelvigraphie, s. f. / radiopelvigraphy.
[Lat. radius = raz\; pelvis = bazin; gr. graphein = a
scrie
.] Radiografie aplicat la examinarea bazinului.
RADIOPELVIMETRIE, s. f. / radiopelvimétrie, s. f. / radiopelvimetry.
[Lat. radius = raz\; pelvis = bazin; gr. metron = m\sur\.]
Utilizarea unor tehnici radiografice pentru m\surarea diametrelor bazinului (pelvimetrie), `n obstetric\. V. [i pelvimetrie.
RADIOPROTECTOR CHIMIC / radioprotecteur chimique / chemical protector.
[Lat. radius = raz\; protector, -oris = protector,
ap or, de la
protegere = a acoperi, a apa; gr. khemeia = alchimie.] Substan] chimic ce atenueaz\, dup ingestia sa,
efectele iradierii. Eficacitatea r. c. este relativ\, iar mecanismul de ac]iune al acestora este `n rela]ie cu blocarea *radicalilor liberi
produ[i prin iradiere.
RADIOPROTEC}IE, s. f. / radioprotection, s. f. / radioprotection.
[Lat. radius = raz\; protectio, -onis = apare, de la
protegere = a acoperi, a apa.] Totalitatea procedeelor destinate protec]iei personalului medical sau din alte domenii care lu-
creaz cu surse `nchise sau deschise de radia]ii ionizante.
RADIORENOGRAM|, s. f. / radiorénogramme, s. m. / radiorenogram.
[Lat. radius = raz\; ren, -is = rinichi; gr. gramma =
`nscriere
.] Sin.: nefrogram izotopic (v.).
RADIOREZISTEN}|, s. f. / radiorésistance, s. f. / radioresistance.
[Lat. radius = raz\; resistentia = `mpotrivire, de la resistere
= a rezista, a se `mpotrivi [i
sistere = a se opri.] 1) Rezisten]a celulelor, ]esuturilor, organelor sau organismelor vii la ac]iunea
nociv a radia]iilor. R. este o no]iune relativ\, care depinde de tipul de radia]ie, de efectul considerat (metabolic, genetic etc.) [i de
natura organismului iradiat. 2) Proprietatea unor celule sau ]esuturi de a-[i pierde `n timp *radiosensibilitatea, prin ac]iunea
repetat a unor doze de raze X. V. [i radiosensibilitate.
RADIOSARCOM, s. n. / radiosarcome, s. m. / X ray sarcoma.
[Lat. radius = raz\; gr. sarx, sarkos = carne, -oma.] *Sarcom
determinat prin iradierea masiv (accidental sau prin radioterapie) cu radia]ii X sau cu radia]ii nucleare (radioizotopice).
RADIOSCOPIE, s. f. / radioscopie, s. f. / fluoro-scopy.
[Lat. radius = raz\; gr. skopia = examinare, de la skopein = a vedea, a
examina
.] Modalitate de investiga]ie radiologic `n care imaginea rezultat este doar examinat vizual [i nu `nregistrat pe film
(*radiografie). Agentul fizic este radia]ia X provenit de la o surs exterioar organismului, care este interpus `ntre surs [i un
ecran fluorescent. Imaginea rezultat se prezint sub diferite nuan]e de gri, invers propor]ional cu gradul de atenuare a radia]iilor X
de c re structurile anatomice din organism.
RADIOSENSIBILITATE, s. f. / radio-sensibilité, s. f. / radiosensitivity.
[Lat. radius = raz\; sensi-bilitas, -atis = sensibilitate, de
la
sentire = a sim-]i.] Capacitatea organismelor sau diferitelor celule, ]esuturi sau organe de a reac]iona la doze diferite de
radia]ii ionizante. R. este o no]iune relativ\, care depinde considerabil de natura structurii iradiate, de particularit\]ile biochimice [i
fiziologice ale acesteia, ca [i de specie. R. diferen]iat a ]esuturilor st la baza *radioterapiei. V. [i legea Bergonié-Tribondeau,
radiorezisten]\.
RADIOTELEMETRIE, s. f. / radiotélémétrie, s. f. / radiotelemetry.
[Lat. radius = raz\; gr. tele = departe; metron = m\sur\.]
Transmiterea unor mesaje biologice prin intermediul undelor radio.

649. 649
RADIOTERAPIE, s. f. / radiothérapie, s. f. / radio-therapy. [Lat. radius = raz\; gr. therapeia = tratament, de la therapeuein =
a `ngriji
.] Utilizarea terapeutic a radia]iilor ionizante. Unele celule canceroase sunt extrem de radiosensibile, de unde aplica]iile `n
oncologie. Adesea, prin r. se desemneaz tratamentul cu radia]ii X. V. [i radioizotopoterapie, teleradioterapie.
RADIOTOXICITATE, s. f. / radiotoxicité, s. f. / ra-diotoxicity.
[Lat. radius = raz\; gr. toxikon = otrav pentru vârful s\ge]ilor, de
la
toxon = s\geat\.] Toxicitatea determinat de radia]iile ionizante emise de un element radioactiv introdus `n organism.
RADIU, s. n. / radium, s. m. / radium.
[Lat. radius = raz\.] Elementul chimic (Ra) cu numul atomic 88 [i greutatea atomic de
circa 226 u. ~n natur se g\se[te `n pehblend\, minereu de uraniu, din care a fost izolat `n 1898 de Pierre [i Marie Curie. Cu
aceast ocazie, Marie Curie a introdus termenul de *radioactivitate. Exist 25 de izotopi ai r., to]i radioactivi, cel mai abundent fiind
226
Ra, cu un timp de `njum \]ire de 1 622 ani. ~n prezent, r. reprezint un subprodus `n procesul de extrac]ie a uraniului. Utilizarea
sa ca surs de radia]ii
α, β [i γ este tot mai limitat\, `n cercetare, `n analiza materialelor [i `n radioterapia oncologic sub forma u-
nor ace fine, introduse `n ]esuturile patologice.
RADIUMTERAPIE, s. f. / radiumthérapie, s. f. / radium therapy.
[Lat. radius = raz\; gr. thera-peia = tratament, de la
therapeuein = a `ngriji.] V. curieterapie.
RADIUS, s. n. / radius, s. m. / radius.
[Lat. radius = osul radius.] V. tab. anat. - oase.
RADON, s. n. / radon, thoron, s. m. / radon, thoron.
[Lat. radius = raz\.] Elementul chimic (Rn) cu numul atomic 86, masa
atomic de circa 222 u. Este un gaz radioactiv incolor, inodor [i insipid, emi] or de particule
α. R. este responsabil de aproximativ
jum ate din expunerea total natural (inevitabil\ zante din mediu, reprezentând circa 1,5-2 mSv
doz de expunere anual\. El provine din depozitele naturale subterane de uraniu, ajunge `n aer prin infiltrare `n sol, ata[ându-se `n
atmosfer (`mpreun cu produ[ii s\i de dezintegrare) particulelor de praf sau aerosolilor, care ajung prin inhala]ie la nivelul
epiteliului bron[ic [i al structurilor adiacente. Expunerea la radia]ii este mai mare `n zonele cu z\c\minte de uraniu. R. singur nu
este nociv, ci doar prin unii produ[i ai s\i de dezintegrare, emi] ori de radia]ii gama, ce pot iradia timp `ndelungat celulele
epiteliale bron[ice, din cauza timpului fizic de `njum \]ire lung.
RAFEU, s. n. / raphé, s. m. / raphe. NA: raphe.
[Gr. rhaphe = sutur\.] Linie de reunire, median\, format din `ncruci[area fibrelor
ce provin din structuri anatomice simetrice. Adesea, un r. rezult din `ncruci[area fibrelor provenind din jum atea dreapt [i stâng
a unui organ, de unde situarea sa frecvent pe linia median a corpului. Ex.: r. anococcigian, r. bulbar, r. burselor sau al scrotului
(relief median [i vertical vizibil pe fa]a anterioar a burselor).
RAGAD|, s. f. / rhagade, s. f. / rhagade.
[Gr. rhagas, -ados = cr\p ur\, fisur\.] Leziune cutanat de dimensiuni mici [i cu aspect
de fisur\, localizat la nivelul epidermului [i, par]ial, a dermului subiacent. Localizile de predilec]ie sunt: perioral (buze sau
comisuri), mameloane, mâini. R. pot apare secundar unor eroziuni (`ndeosebi mamelonare) sau pot complica o afec]iune cutanat
(*hiperkeratoza palmar sau plantar\, *eczema cronic\ sut dermic modificat, având ca substrat un
proces inflamator.
RAGOCIT, s. n. / ragocyte, s. m. / ragocyte.
[Gr. rhax, rhagos = boab de strugure; kytos = celul\.] Polinuclear a cui
citoplasm con]ine vacuole (*fagozom) dispuse `n "boabe de strugure". R. se g\sesc `n num mare `n lichidul articular `n cursul
anumitor artropatii inflamatorii cronice, `ndeo-sebi `n *poliartrita reumatoid\.
RAHIALGIE, s. f. / rachialgie, s. f. / rachialgia.
[Gr. rhakhis = coloan vertebral\; algos = durere.] Termen utilizat pentru orice
durere la nivelul coloanei vertebrale, difuz\ sau strict localizat `n-tr-o anumit regiune a rahisului, cu caracter acut sau cronic.
Caracterele r., localizarea, iradierea, accentuarea dup unele manevre de mobilizare a coloanei etc., permit diagnosticul diferen]ial
`ntre afectarea *discului intervertebral [i aceea a vertebrelor.
RAHIANESTEZIE, s. f. / rachianesthésie, s. f. / spinal an(a)esthesia.
[Gr. rhakhis = coloan vertebral\; an - priv.; aisthesis =
senza]ie, sensibilitate
.] Metod de anestezie par]ial locoregional\, `ndeosebi a p]ii inferioare a corpului, prin punc-]ie lombar [i
injectarea `n spa]iul subarahnoidian a unei substan]e anestezice locale care antre-neaz pierderea sensibilit\]ii [i apoi a
motricit\]ii, determinând *anestezia regiunilor inervate de ner-vii subiacen]i. Localizarea anesteziei depinde atât de pozi]ia
pacientului, cât [i de densitatea sub-stan]ei anestezice, care poate fi mai mare decât a lichidului cefalorahidian (
r. hiperton\), egal
(
r. i-zoton\) sau inferioar (r. hipoton\) densit\]ii aces-tuia. Sin.: anestezie subarahnoidian\, anestezie rahidian (sau spinal).
RAHICENTEZ|, s. f. / rachicentèse, s. f. / rachio-centesis.
[Gr. rhakhis = coloan vertebral\; ken-tesis = `n]ep ur\.] Sin.:
punc]ie spinal\. V. punc]ie lombar [i punc]ie suboccipital\.
RAHIDIAN, adj. / rachidien, -enne, adj. / rachi-dian, rachidial.
[Gr. rhakhis = coloan vertebral\.] Care apar]ine coloanei vertebrale,
denumit [i rahis. Sin.: spinal.
RAHIS, s. n. / rachis, s. m. / rachis, spinal co-lumn. NA: columna vertebralis.
[Gr. rhakhis = coloan vertebral\.] Sin.: coloan
vertebral (v.).
RAHISCHIZIS, s. n. / rachischisis, rachischizis, s. m. / rachischisis.
[Gr. rhakhis = coloan vertebral\; skhisis = despic ur\, de la
skhizein = a despica.] Malforma]ie congenital a rahisului care const `n prezen]a unei fante la nivelul coloanei vertebrale
orientat median [i longitudinal. R. poate fi total, par]ial sau posterior (v. spina bifida).
RAHITIC, adj., s. m. / rachitique, adj., s. m. / ra-chitic, rickety.
[Gr. rhakhitis = inflama]ie a coloanei vertebrale, de la rhakhis =
coloan vertebral\
.] 1) ~n rela]ie cu *rahitismul. 2) Pacient (copil) care sufer de rahitism (prezint un aspect r.).
RAHITISM, s. n. / rachitisme, s. m. / rickets.
[Gr. rhakhitis = inflama]ie a coloanei vertebrale, de la rhakhis = coloan vertebral\;
denumire creat de Glisson (1650), care a descris magistral boala; -
ism; `n engl., termenul ar putea deriva din to wrick = a r\suci,
sau
wrygates = siluet de form neregulat\, sau din limba normand riquets = coco[a]i, dup cum nu este exclus s derive din
gr
.] Boal a sugarului [i a copilului mic, reprezentând o *osteocondrodistrofie determinat de un deficit de mineralizare osoas `n
perioada de cre[tere rapid\, secundar unei caren]e `n *vitamin D
2 sau `n *colecalciferol. Semnele clinice esen]iale ale r. sunt
osoase: torace "`n caren\”, cu m ii costale, curbare a oaselor lungi ale membrelor inferioare, *craniomalacie (`ndeosebi la
sugar), aspect radiologic [ters al liniilor metafizare [i uneori diafizare.
R. caren]ial prin regim lactof\inos exclusiv [i absen]a
expunerii la soare poate fi prevenit prin administrare de vitamin D. Sin.: boal Glisson. V. [i `n continuare.
RAHITISM TARDIV / rachitisme tardif / late ric-kets. Denumire dat uneori anumitor deformi o-soase ca *scolioza, *piciorul plat
dureros, *
coxa vara etc., care survin `n perioada de cre[tere maxim\, `ntre 12 [i 15 ani. Uneori deformile sunt expresia *re[utei
tardive a unui *r.
RAHITISM VITAMINO-DEPENDENT / rachitisme vitamino-dépendant / vitamin D-dependent ric-kets. R. cu transmitere autozomal
recesiv\, de dou tipuri: 1)
Tipul I, manifestat prin miopatie, hipocalcemie, hipofosfatemie moderat\, hiperparatiroidism secundar,
concentra]ii serice sc\zute de 1,25-dihidroxivitamin D. R. apare din cauza absen]ei sau reducerii activit\]ii calcidiol-1-monooxi-
genazei [i poate fi tratat cu doze mari de vitamin D. 2)
Tipul II, similar tipului I, dar caracterizat prin concentra]ii serice mari de
1,25-dihidroxivitamin D. Aceast form nu poate fi tratat cu doze mari de vitamin D, ]esuturile ]int fiind refractare la ac]iunea
vitaminic\. Aceasta se explic prin alter\ri `n transmiterea informa]iei specifice vitaminei D: fie un defect de legare la receptori, fie
absen]a receptorilor specifici sau defecte ale etapei postreceptor. Se pare c legarea la *degetul de zinc, adic la receptorul
nuclear, este alterat\. V. [i rezisten] hormonal\.
RAHITISM VITAMINO-REZISTENT / rachitisme vitamino-résistant / vitamin D-resistant ric-kets. Denumire pentru o serie de forme
de r. caracterizate prin absen]a caren]ei vitaminice, rezisten]a la doze fiziologice de vitamine D sau re[uta la `ncetarea
tratamentului, care necesit doze vitaminice considerabile. Se contureaz mai multe grupe de r. v.-r.: 1)
R. v.-r. secundare unor
afec]iuni intestinale sau hepatice, cu malabsorb]ie de vitamine [i calciu, sau unor nefropatii cronice. 2)
R. v.-r. ereditar, cu cel pu]in
dou tipuri individualizate clar: a)
r. v.-r. hipofosfatemic, cu transmitere dominant legat de sex (de unde denumirea `n engl. de X-

650. 650
linked hypophosphatemic rickets), caracterizat prin r. sever, nanism [i hipofosfatemie; b) r. v.-r. pseudocaren]ial hipocalcemic, cu
transmitere autozomal recesiv\, cu semne de r. sever din primele luni de via]\.
RAL, s. n. / râle, s. m. / rale.
[Fr. veche rascle, de la racler = a racla (asem or cu zgomotul care se produce prin raclare).]
Termen introdus de Laennec pentru desemnarea oricui *zgomot auscultatoriu anormal care se suprapune sau `nlocuie[te
murmurul vezicular normal [i poate fi perceput la ausculta]ia pl\mânilor. R. sunt prezente `n inspir sau/[i `n expir [i prezint o serie
de caracteristici ascultatorii `n rela]ie cu procesul patologic care le determin\: retrac]ii bron[ice, prezen]a de secre]ii `n c\ile
bron[ice sau `n alveole, prezen]a unor caverne pulmonare. Astfel,
r. crepitante sunt determinate de procese alveolare, fiind
caracteristice pneumoniilor.
R. ronflante [i sibilante apar `n evolu]ia bron[itelor uscate, a astmului, a dilata]iilor bron[ice ( r. uscate).
R. subcrepitante sunt r. umede, buloase, care apar `n caz de staz pulmonar [i `n unele bron[ite cu secre]ii abundente.
RAL CREPITANT / râle crépitant / crepitant rale, crepitation. V. ral.
RAL RONFLANT / râle ronflant / sonorous rale. V. ral.
RAL SIBILANT / râle sibilant / sibilant ronchus, whistling rale. V. ral.
RAL SUBCREPITANT / râle sous-crépitant / sub-crepitant rale. V. ral.
RAMICOTOMIE, s. f. / ramicotomie, s. f. / ramico-tomy.
[Lat. ramus = ramur\; gr. tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a
t\ia
.] Sec]ionarea ramurilor comunicante ale *sistemului nervos simpatic.
RAMOLISMENT, s. n. / ramollissement, s. m. / softening.
[Fr. ramollissement, din lat. mollis = moale.] ~n general, termen
utilizat pentru a desem-na modificarea patologic a structurii unui ]esut care are ca rezultat macroscopic diminuarea con-sisten]ei,
`nmuierea. Ex.: *r. cerebral, *r. medular - leziune ischemic a m\duvei spinii, r. vertebro-bazilar - leziune localizat la nivelul
sistemului nervos central, `n regiunea a c\rei vasculariza]ie depinde de sistemul arterial vertebro-bazilar. Pen-tru r. osos, v.
osteomalacie.
RAMOLISMENT CEREBRAL / ramollissement cérébral / cerebral softening, encephalomalacia. Focar de necroz `n ]esutul cerebral
determinat de un deficit de aport sanguin prin tromboz sau embolie arterial\, care se manifest clinic printr-o simptomatologie
brutal focalizat\. Sin.: encefalomalacie. V. [i
stroke.
RAN|, s. f. / plaie, s. f. / wound, sore, hurt, injury.
[Sl. rana = ran\.] Sin.: plag (v.).
RANDOMIZARE, s. f. / randomisation, s. f. / ran-domization.
[Engl. randomization, din fr. randon = curs precipitat\, fug\,
dezordine; `n engl.,
n terminal a devenit m, rezultând random = la `ntâmplare, `ntâmpl or.] Ac]iunea de a randomiza, adic de
a introduce un element aleatoriu `ntr-un ra]ionament, experiment sau calcul. R. permite repartizarea unei popula]ii `n mai multe
grupe care pot fi comparate statistic. Grupurile se ob]in prin tragere la sor]i dirijat cu ajutorul unor tabele de "numere prin hazard”.
~n medicin\, r. se utilizeaz `ndeosebi `n experimentele terapeutice comparate (*trial). Rezultatele ob]inute pe loturi alc uite
conform reparti]iei prin hazard vor fi supuse apoi prelucrii statistice.
RANITIDIN|, s. f. / ranitidine, s. f. / ranitidine. (DCI) Antagonist al receptorilor H
2 ai *histaminei, utilizat `n tratamentul *ulcerului
gastroduodenal, cu o eficacitate comparabil cu cea a *cimetidinei.
RAPEL, s. n. / rappel, s. m. / booster dose.
[Fr. rappel = ac]iunea de a aminti, din lat. appellare = a se adresa cuiva.] Etap `n
cursul vaccinii `mpotriva unor boli, care const `n administrarea unei (sau unor) noi doze de vaccin la un anumit interval de timp
dup doza ini]ial de vaccin. Are drept scop dobândirea unei imunit\]i durabile `mpotriva bolii respective. V. [i revaccinare.
RAPORT CARDIOTORACIC / rapport cardiotho-racique / cardiothoracic ratio. Sin.: indice cardiotoracic (v.).
RAPORT GC / rapport GC / G
+ C content of the DNA. Raportul: (guanin + citozin) / (adenin + timin + guanin + citozin\
pentru un e[antion de ADN bacterian, viral sau celular. R. GC este o caracteristic fundamental a unui organism, a unei specii,
un criteriu valoros utilizat `n *taxonomie
.
RAPORT NUCLEOPLASMATIC / rapport nucl éo-plasmatique / nucleoplasmic index. R. dintre talia nucleului [i cea a celulei,
exprimat prin raportul: volum nuclear/(volum celular - volum nuclear). R. n. este mai mare la celulele tinere [i `n cancere, din cauza
*poliploidiei celulelor tumorale.
RAPORT R / rapport R / R ratio. R. *transamina-ze/*fosfataze alcaline, ambele exprimate ca multi-pli ai limitei superioare a
normalului. O hepatit este citolitic dac r. R este egal sau superior cu 5, colestatic atunci când r. R este egal (sau inferior) cu 2
[i mixt dac r. este cuprins `ntre 2 [i 5.
RAPORT VENTILA}IE-PERFUZIE / rapport ven-tilation-perfusion / ventilation-perfusion ratio. Concept fundamental `n fiziologia
respira]iei, exprimând raportul existent, la nivelul fiecei alveole, `ntre ventila]ia alveolar [i debitul capilar pul-monar. Abrev.:
VA/QC.
RAPTUS, s. n. / raptus, s. m. / raptus.
[Lat. rap-tus = r\pire, de la rapere = a duce cu for]a.] Impuls imperios, brusc [i
necontrolat, la limita actului voluntar [i a actului reflex. R. survine imprevizibil, pe fondul unor sti psihotice dominate de anxietate
[i poate conduce subiectul spre acte violente [i adesea foarte grave: r. suicidal, r. agresiv sau omucidere.
RAREFAC}IE, s. f. / raréfaction, s. f. / rarefac-tion.
[Lat. rarefacere = a ri, a rarefia, de la ra-rus = rar, facere = a face.]
Proces de reducere a densit\]ii unui ]esut de la nivelul unei structuri a-natomice [i rezultatul acestui proces. Ex.: r. osoa-s (`n
*osteoporoz).
RAS|, s. f. / race, s. f. / race.
[Ital. razza, din lat. ratio, -onis = cuvânt utilizat `n sec. VI cu sensul de specie de animal sau de
fructe
.] Existen]a r. umane este extrem de disputat\, atât din cauza ravagiilor pe care le-a provocat rasismul (`n particular teoria
nazist a r. pure), cât [i datorit dezvoltii cercetilor de genetic a popula]iilor, care probeaz tot mai clar o origine unic\, din
str\mo[i comuni, a diverselor popula]ii umane. Conform unei defini]ii echilibrate, r. uman reprezint o varietate de specie uman
ai cei membri se disting prin caractere fizice de origine genetic\. ~n
Declara]ia asupra rasei (UNESCO) nu se recunosc decât trei
mari grupe de fiin]e umane: grupa caucazoid (alb\ afirm c\, mai mult decât r., mediul
[i climatul social sunt acelea care explic diferen]ele de aptitudini constatate `ntre indivizi. ~n medicin\, sunt semnificative unele
diferen]e rasiale la nivel molecular. Ex.: variabilitatea unor antigeni eritrocitari, care simplific condi]iile de *compatibilitate sangui-
n\. Alte diferen]e, cu repercusiuni `n predispozi]ia la anumite boli, se afl `n studiu.
RAST / RAST / RAST.
[Acronim engl. pentru RadioAllergoSorbent Test = test de absorb]ie a alergenilor radiomarca]i.] Metod
bazat pe principiul *radioimunodozii, prin care se m\soar cantit\]i foarte mici de imunoglobuline E specifice diver[ilor alergeni.
RA{, s. n. / rash, s. m. / rash.
[Engl. rash = erup-]ie cutanat\.] Erup]ie fugace, pasager\, asem\-n oare cu cea din *rujeol ( r.
mobiliform
) sau cu cea din *scarlatin (r. scarlatinos), care poate surveni `n faza de debut a unor afec]iuni febrile, `ndeosebi virale.
RATA FILTR|RII GLOMERULARE / taux de filtration glomérulaire / glomerular filtration rate. Volumul de urin primitiv filtrat prin
glomeruli `n unitatea de timp. V. [i filtrare glomerular\, clearance.
RAT|, s. f. / taux, s. m. / rate.
[Lat. rata, de la ratus = calculat.] Termen care, `n afara sensului comun, este utilizat frecvent cu
referire la: 1) Varia]ia unei cantit\]i de substan]\, a unui volum (dintr-un compartiment din organism) pe unitatea de timp. Ex.: *r.
filtrii glomerulare. 2) Cantitatea unui anumit agent administrat pe unitatea de timp. Ex.: r. dozei de iradiere. 3) ~n general, o pro-
por]ie care include o unitate de timp. Ex.: r. mortalit\]ii infantile, rezultat din raportul dintre numul de decese `ntr-un an la copiii
cu vârsta sub un an [i numul total de copii n\scu]i `n anul respectiv.
RA}IE, s. f. / ration, s. f. / ration.
[Lat. ratio, -onis = socoteal\, calcul.] Cantitate din diferite tipuri de alimente care acoper nevoile
zilnice (
r. net\) sau intr `n hrana obi[nuit (r. brut\) a unei persoane. V. ra]ie alimentar\.
RA}IE ALIMENTAR| / ration alimentaire / food intake. Determinare calitativ [i cantitativ a alimentelor necesare pentru acoperirea
nevoilor organismului, `n general pentru 24 ore, atât `n ceea ce prive[te principiile non-energetice indispensabile, cât [i din punct
de vedere al aportului caloric (energetic). ~n principiu, `n plan cantitativ r. a. trebuie s furnizeze, `n raport cu efortul fizic previzibil,
|

651. 651
2 500-4 000 kcal/zi. ~n plan calitativ, r. a. trebuie s fie compus din 50-55% glucide, 25-30% lipide [i 15% protide. R. a. se
stabile[te dup o serie de norme, `n func]ie de efort, vârst [i sex.
RA}IONAMENT CLINIC / raisonnement clinique / clinical reasoning. V. diagnostic.
RAUBAZIN|, s. f. / raubasine, s. f. / raubasine. Alcaloid extras din
Rauwolfia serpentina, cu ac]iu-ne simpaticolitic\, vasodilatatoare
[i sedativ\.
RAZ|, s. f. / rayon, s. m. / ray.
[Lat. radius = raz\.] Sin.: radia]ie (v.).
RAZE X / rayons X / X-rays. Sin.: radia]ii X (v.).
R|D|CIN|, s. f. / racine, s. f. / root. NA: radix, pl. radices.
[Lat. radix, -icis = r\d\cin\.] Termen utilizat cu sensul general de
origine a unei structuri anatomice sau de implantare ferm a acesteia. Ex.: r. unui nerv, r. dentar\, r. limbii.
R|GU{EAL|, s. f. / raucité, s. f. / hoarseness. Alterare a vocii, care prezint un timbru mai grav [i este voalat\. R. se observ `n
laringit\, leziuni ale *corzilor vocale, ale nervului recurent [i `n unele boli neurologice.
R|SPUNS IMUNITAR / réponse i mmunitaire / immune response.
[Lat. responsum = r\spuns, participiul trecut de la
respondere = a r\spunde; immunis = scutit, apat, de la in = lipsit de, mu-nus = obliga]ie.] Capacitatea sistemului imunitar
de a produce o reac]ie specific `n func]ie de natura agresiunii antigenice. R. i. implic mai intâi un *r. i. nespecific, apoi un *r. i.
specific. Acesta din urm cuprinde un r. i. cu mediere celular [i un r. i. cu mediere umoral\, care ac]ioneaz `n strâns rela]ie. R. i.
specific, mediat celular sau umoral, cuprinde cinci faze: faza de recunoa[tere [i faza de activare (formând faza de induc]ie), faza
de proliferare [i faza de diferen]iere (cuprinse `n faza de amplificare), urmate de faza de neutralizare. Sin.: reac]ie imunitar\.
R|SPUNS IMUNITAR NESPECIFIC / réponse immunita ire non spécifique / nonspecific immune response. Ac]iune a sistemului
imunitar `n care nu intervin celule posedând receptori specifici (cum sunt *receptorii B, *receptorii T). *Fagocitoza antigenilor str\ini
de c re macrofage [i de c re granulocitele neutrofile este un r. i. n., care se afl la baza r\spunsului specific, declan[at de
*celulele prezentatoare de antigeni.
R|SPUNS IMUNITAR PRIMAR / réponse immu-nitaire primaire / primary immune response. Prima reac]ie imunitar specific dup
p runderea `n organism a unui antigen. Se manifest prin apari]ia `n 7-11 zile a unor anticorpi apar]inând clasei IgM [i afla]i `n
sânge `n cantit\]i mici.
R|SPUNS IMUNITAR SECUNDAR / réponse immunita ire secondaire / secondary immune response. R. specific al sistemului
imunitar la un contact ulterior cu antigenul. R. i. s. este mai rapid decât *r\spunsul imun primar [i este realizat de *limfocitele
memorie, care elibereaz cantit\]i mari de IgG. V. limfocit memorie.
R|SPUNS IMUNITAR SPECIFIC / réponse immu-nitai re spécifique / specific immune response. R. al sistemului imunitar al
organismului declan[at `n scopul eliminii elementelor *non-self prin in-terven]ia *limfocitelor T [i B. Imunoglobulinele pro-duse de
*plasmocite neutralizeaz specific antige-nii, iar *limfocitele T citotoxice provoac liza celu-lelor infectate. Macrofagele [i
granulocitele neu-trofile sunt principalii efectori ai r. i. s., fagocitând *complexele imune [i debriurile celulare provenite din celulele
lizate de limfocitele citotoxice.
R|{IN|, s. f. / résine, s. f. / resin.
[Lat. resina = r\[in\.] Termen generic pentru o serie de polimeri care reprezint un amestec
complex de substan]e organice, adesea cu o structur nedefinit\. R. pot fi
naturale (ob]inute prin incizii ale unor arbori sau plante)
sau
sintetice, ob]inute prin polimerizarea, policondensarea sau poliadi]ia de molecule (polimeri `nal]i sau termoplastici). R. au
forme, densit\]i, consisten]e, culori foarte diferite [i utilizi multiple: izolan]i, lacuri, s\punuri, hârtie.
R. acrilice se utilizeaz `n
stomatologie, cele anionice [i cationice `n diagnostic [i terapeutic\.
R|{INI SCHIMB|TOARE DE IO NI / résines é-changeuses d
'ions / ion exchange resins. Sub-stan]e formate din particule de
polimeri hidrocarbona]i purt ori de grupi ionizabile, capabile s schimbe un ion contra unui alt ion. Exist r. s. de cationi [i r. s.
de anioni. R. s. de i. sunt utilizate `n separarea cromatografic a numeroase substan]e (ex.: aminoacizi, catecolamine), ca [i `n
terapeutic\, `ndeosebi `n *hiperkaliemii.
R|U DE ALTITUDINE / mal d’altitude / altitude sickness. Sin.: r\u de munte (v.).
R|U DE MUNTE / mal des montagnes / mountain sickness. Sindrom determinat de expunerea unui organism la o altitudine la care
acesta nu este adaptat. Cauza r. de m. este sc\derea presiunii atmosferice, care duce la diminuarea con]inutului de oxigen din
sângele arterial [i la *hipoxie tisular\. ~n principiu, tulburile pot apare de la o altitudine de circa 2 000 de metri [i constau `n
cefalee, grea]\, oboseal\, insomnie, accelerarea pulsului [i frecven]ei respiratorii. Se descrie [i o form acut a r. de m., când
tulburile de mai sus sunt intense [i asociate cu afectarea capacit\]ii mentale, uneori a discern\mântului [i cu prostra]ie. Cu
referire la expunerea `ndelungat la altitudine, v. boal cronic de altitudine, boal Monge. Sin.: r\u de altitudine.
R|U DE TRANSPORT / mal des transports / mo-tion sickness. Criz neurovegetativ cu r\u generalizat, vertij, tulburi digestive
(grea]\, vomismente), paloare [i transpira]ii, provocat unui pasager prin mi[ci ale vehiculului `n care acesta se afl (automobil,
vapor, avion). El rezult dintr-o neconcordan] a informa]iilor primite de cortex de la receptorii vestibulari [i de la al]i receptori `n re-
la]ie cu echilibrul (`n esen]\, receptorii vizuali).
RÂGÂIAL|, s. f. / éructation, s. f. / eructation, belching.
[Forma]iune onomatopeic\.] Sin.: eruc-ta]ie (v.).
RÂIE, s. f. / gale, s. f. / scabies, itch.
[Lat. ara-nea = p\ianjen, pânz de p\ianjen.] Sin.: scabie (v.).
RÂS, s. n. / rire, s. m. / laugh, risus (lat).
[Lat. risus = râs.] Manifestare uman a bunei dispozi]ii [i a veseliei. Dup Bergson, r.
include [i un element agresiv [i este f\cut spre a umili. Datorit r., agresivitatea se poate exprima liber, f consecin]e dramatice.
Uneori r. este o form de reac]ie `mpotriva angoasei.
RÂS SARDONIC / rire sardonique / sardonic grim. Sin.: risus sardonicus (v.).
REABILITARE, s. f. / réabilitation, s. f. / rehabilitation.
[Lat. re = iar\[i; habilitas, -atis = aptitudine, de la habere = a avea o
`nsu[ire caracteristic\
.] Sin.: readaptare (v.).
REACTANT, s. m. / réactant, s. m. / reactant.
[Fr. réactant, din lat. activus = activ, de la agere = a ac]iona.] Substan] care
particip la reac]ii chimice sau biochimice. V. [i substrat.
REACTIV, adj., s. m. / réactif, -ive, adj., s. m. / reactive, reagent.
[Fr. réactif, din lat. activus = activ, de la agere = a ac]iona.] 1)
Substan] care d o reac]ie chimic specific cu o alt substan]\, cu un anumit ion sau un anumit grup de ioni. Re-ac]ia respectiv
este eviden]iat prin apari]ia unui precipitat sau a unei culori. R. sunt utiliza]i `ndeosebi `n chimia analitic\, dar [i `n diferite probe
de laborator. 2) Care poate produce o reac]ie, `ndeosebi chimic\, dar [i o reac]ie la un stimul, `n cazul structurilor vii. V. [i
reactivitate.
REACTIV SCHIFF / réactif de Schiff / Schiff's reagent.
[Hugo Schiff, biochimist german, 1834-1915.] Solu]ie apoas de fucsin
bazic sau pararosanilin decolorat cu dioxid de sulf, preparat `n mod obi[nuit prin ad\ugarea acidului clorhidric la o solu]ie de
colorant care con]ine o sare metabisulfit. Este utilizat `n chimie pentru identificarea aldehidelor, iar `n histochimie pentru punerea
`n eviden] a polizaharidelor, ADN-ului [i proteinelor.
REACTIVARE, s. f. / réactivation, s. f. / reactiva-tion.
[Fr. réactivation, din lat. re = iar\[i, acti-vus = activ, de la agere = a
ac]iona
.] Restaurarea unei activit\]i care anterior devenise latent sau absent\. 1) Reapari]ia simptomelor unei boli care pea
stins (ex.: r. unui focar tuberculos). 2) Reapari]ia activit\]ii patogene a unui virus, r\mas `n stare latent `n organism, sub influen]a
unui eveniment inductor (ex.: agresiune, hipertermie, expunere la ultraviolete). Unul dintre cazurile cele mai evidente de r. const
`n persisten]a *virusului varicelo-zosterian dup o *varicel\. Virusul persist `n stare latent `n nucleele neuronilor senzitivi (din
ganglionii rahidieni sau Gasser). El se poate reactiva, iar r. se traduce prin apari]ia *zonei `n teritoriile nervoase corespondente. 3)
Reapari]ia capacit\]ii func]ionale a unui organ (ex.: r. unei glande endocrine, temporar privat de func]iile sale) sau a activit\]ii unei
substan]e. 4) Virajul unei reac]ii serologice care redevine pozitiv dup ce a fost, o perioad de timp, negativ (ex.: r. unei reac]ii
Bordet-Wassermann).
| ||

652. 652
REACTIVITATE, s. f. / réactivité, s. f. / reactivity. [Fr. réactivité, din lat. activus = activ, de la age-re = a ac]iona.] Capacitatea
de a r\spunde la o *stimulare.
REAC}IE, s. f. / réaction, s. f. / reaction.
[Fr. réaction, din lat. actio, -onis = ac]iune, de la agere = a ac]iona.] Termen cu
semnifica]ii diverse, `n func]ie de domeniu: 1) Fenomen nemijlocit prin care organismul sau o parte a acestuia r\spund la ac]iunea
unui stimul, a unui agent patogen, a unei substan]e de origine endogen sau exogen\. 2) ~n chimie-biochimie, proces chimic sau
modificare a unor substan]e `n urma cora se formeaz compu[i noi, cu propriet\]i diferite de cele ale moleculelor ini]iale. 3) O
ac]iune care se opune alteia, sau contraac]iune. 4) Stare emo]ional sau mental creat de o anumit situa]ie existen]ial\. O serie
de r., `ndeosebi chimice [i biochimice, dar [i ale organismului, pot fi utile `n diagnostic. ~n aceste cazuri, uneori termenul este
utilizat ca sin. (par]ial) cu *prob\, *metod\, *procedeu, *test. V. `n continuare.

Reac]ii cu denumiri comune


? R. DE AGLUTINARE / réaction d’agglutina-tion / agglutination reaction. Tip de r. serologic care permite identificarea unui
antigen, microbian sau eritrocitar (grupele sanguine), sau confirmarea prezen]ei unui anticorp (serodiagnostic) cu ajutorul
anticorpului sau a antigenului specific corespondent. R. de a. este mai sensibil\ decât *r. de precipitare. Poate eviden]ia `ndeosebi
prezen]a unui germen purt or al unui anume antigen. Se deosebesc:
aglutinarea activ\ (antigenul este natural dispus la suprafa]a
bacterian sau hematic - hemaglutinarea);
aglutinarea pasiv\ (antigenii sunt `n prealabil fixa]i la suprafa]a suportului natural,
constituit din bacterii, hematii, particule inerte - latex) [i
aglutinarea din r. Coombs (v. test Coombs).
? R. ALERGIC| / réaction allergique / allergic reaction. R. local sau general caracterizat prin hiperreactivitatea organismului
sensibilizat la un anumit antigen, la contactul cu antigenul sen-sibilizant.
? R. ALOGREF| / réaction allogreffe / allo-graft reaction. R. de respingere a unei grefe alogene de c re un organism gazd
normal. Ant.: r. homogref\.
? R. ANAFILACTIC| / réaction anaphylac-tique / anaphylactic reaction. R. consecutiv injectii sau administrii la un animal a
unei sub-stan]e str\ine, la care acesta a fost `n prealabil sensibilizat. V. [i anafilaxie.
? R. LA ANATOXIN| / réaction à l’anatoxine / anatoxine reaction. R. determinat prin injectarea intradermic a unei anatoxine
(ex.: tetanic\, difteric).
? R. ANERGASTIC| / réaction anergastique / anergastic reaction. R. psihotic cauzat de o leziune cerebral\, care se manifest
printr-o tulburare de memorie [i ra]ionament, prin paralizie [i uneori com\.
? R. ANTALGIC| / réaction antalgique / antalgic reaction. Ansamblu de semne fizice de r\spuns ale organismului la un agent
fizic nociv, `n scopul evitii sau reducerii durerii.
? R. ANTIGEN-ANTICORP / réaction antigène-anticorps / antigen-antibody reaction. R. rezul-tat ca urmare a punerii `n contact
a grupilor de-terminante ale antigenului cu situsul de combinare al anticorpului. Abrev.: r. Ag-Ac. Sin.: r. de imunoprecipitare, r. la
imunoprecipitine, r. la precipitine.
? R. ANTIGENIC| DEBRÉ-PARAF / réaction antigénique de Debré-Paraf / antigen reaction of Debré-Paraf. [Anselme Robert
Debré
, pediatru francez, profesor la Paris, 1882-1978; Jean Paraf, medic francez, 1888-1960.] *R. de
fixare a complementului, util `n diagnosticul tuberculozei renale.
? R. DE ANXIETATE / réaction d’anxiété / anxiety reaction. Complex de simptome ce implic un sentiment de pericol iminent
(nelini[te, anxietate, angoas); se asociaz uneori cu simptome neurovegetative [i somatice. Sin.: nevroz anxioas\.
? R. DE AP|RARE / réaction de défense / defense reaction. Context psihic de izolare, de refuz voit al unei anumite idei,
considerat inacceptabil pentru pacientul `nsu[i, `ntr-o anumit conjunctur\.
? R. AXONAL| / réaction axonale / axonal reaction, axon reaction. Modifici ale celulelor ganglionare (cromatoliz central cu
deplasarea nucleului), care apar ca urmare a unei leziuni axo-nale.
? R. BIOLOGIC| DE SARCIN| / réaction bio-logique de grossesse / pregnancy test. V. re-ac]ie de sarcin\.
? R. BIURETULUI / réaction du biuret / biuret reaction. R. produs de biuret (H
2N-CO-NH-CO-NH
2), produs de condensare a
ureei, care formeaz un chelat (*chelare) de culoare ro[ie-violet cu ionii de Cu
2+
`n mediu alcalin. Aceea[i r. rezult cu tripeptidele
sau polipeptidele, dar nu [i cu dipeptidele sau cu aminoacizii izola]i. De aceea, r. b. poate fi utilizat `n metodele colorimetrice de
dozare a proteinelor totale.
? R. CADAVERIC| / réaction cadavérique / cadaveric reaction. R. ce const `n pierderea total a r\spunsului electric la nivelul
mu[chilor a-fecta]i, `n *paralizia periodic familial\.
? R. CONSENSUAL| / réaction consensuelle / consensual reaction. 1) R. care const `n apa-ri]ia unui reflex `ncruci[at, cu
diferite etiologii. 2) R. care ia na[tere independent de voin]\.
? R. DE CONVERSIE / réaction de conversion / conversion reaction. R. prezent `n nevroza isteric\, constând `ntr-un ansamblu
de simptome psihice, cu percep]ie modificat a personalit\]ii subiectului.
? R. CORTICAL| / réaction corticale / cortical reaction. Modificarea cortexului ovular, care debuteaz la punctul de contact al
*acrozomului spermatic cu suprafa]a ovular [i se propag progresiv la toat suprafa]a zigotului. R. c. determin modifici fizico-
chimice importante, uneori cu rezultat macroscopic evident (ruperea alveolelor corticale, ridicarea membranei de fecunda]ie).
? R. CUTANAT| / réaction cutanée / cutaneous reaction. Tip de r. utilizat `n diagnosticul maladiilor infec]ioase, prin scarificare
u[oar sau prin injectare intradermic a unui antigen sensibilizant pentru pacient. Permite punerea `n eviden] a hipersensibilit\]ii
`ntârziate induse de aceste infec]ii [i care poate persista uneori toat via]a. Pozitivitatea acestui tip de r. semnific prezen]a in-
fec]iei determinat de antigenul infectant, dar nu poate preciza dac aceasta este recent sau nu (ceea ce este posibil prin
serodiagnostic). Sin.: test cutanat.
? R. DE DEGENERESCEN}| / réaction de dégénérescence / reaction of degeneration. R. care apare `n leziunile de neuron
motor periferic, constând `n una sau mai multe din manifestile urm oare: abolirea excitabilit\]ii faradice sau galvanice a nervului
motor; abolirea excitabilit\]ii faradice a mu[chilor coresponden]i; secus muscular lent\; inversarea *formulei Pflüger (*r. Erb). A-
ceast r. apare `n leziuni ale coarnelor anterioare ale m\duvei spinii (poliomielit\ izii
radiculare), leziuni de nerv motor periferic (traumatisme, nevrite).
? R. DEPRESIV| / réaction dépressive / de-pressive reaction. Complex de manifesti nevrotice, mai atenuate decât `n
*depresia major\.
? R. DE DEVIERE A COMPLEMENTULUI / réaction de dévia tion du complément / complement fixation reaction. V. reac]ie de
fixare a complementului.
? R. ENDERGONIC| / réaction endergonique / endergonic reaction. R. biochimic posibil din punct de vedere termodinamic
numai prin aport de energie exterioar\. O r. e. nu poate avea loc decât dac este cuplat cu o *r. exergonic\, de ex. hidroliza ATP.
Sin.: r. endotermic\.
? R. ENDOTERMIC| / réaction endother-mique / endothermic reaction. Sin.: reac]ie en-dergonic (v.).
? R. DE EPUIZARE / réaction d’épuisement / exhaustion reaction. Sin.: reac]ie miastenic (v.).
? R. EXERGONIC| / réaction exergonique / exergonic reaction. R. posibil din punct de vedere termodinamic f aport de
energie din exterior. O r. e. poate furniza energie, disipat sub for-m de c\ldur sau utilizat `n cadrul unei *r. en-dergonice.
? R. EXOTERMIC| / réaction exothermique / exothermic reaction. Sin.: reac]ie exergonic (v.).
? R. DE FIXARE A COMPLEMENTULUI / réac-tion de fixa tion du complément / complement fixation reaction. Metod de
serodiagnostic
in vitro fondat pe ac]iunea unui anticorp care va forma cu antigenul corespondent un complex dotat cu capacitatea

653. 653
de a fixa *complementul. Este un tip de r. serologic complex\, `n doi timpi : 1) Fixarea complementului de c re un complex
antigen-anticorp. 2) Punerea `n eviden] a primei etape prin hemoliz (utilizat ca indicator). Ex.: *r. Bordet-Wassermann. Exist
dou variante: antigenul cunoscut permite recunoa[terea prezen]ei anticorpului corespondent `n ser (*r. Bordet-Gen-gou) sau
invers, când anticorpul este cunoscut. Sin.: r. de deviere a complementului, r. de hemoliz\.
? R. DE FLOCULARE / réaction de flocculation / flocculation reaction. V. test de precipitare.
? R. FOBIC| / réaction phobique / phobic reaction. R. nevrotic `n care principala caracteristic este prezen]a unei spaime
nejustificate [i de foarte mari propor]ii fa] de stimuli aparen]i. V. [i fobie.
? R. FOCAL| / réaction focale / focal reaction. Sin.: reac]ie local (v.).
? R. FOTONUCLEAR| / réaction photonucléaire / photonuclear reaction. Dezintegrarea unui nucleu atomic consecutiv
absorb]iei unui foton, `n general de `nalt energie.
? R. DE HIPERSENSIBILITATE IMEDIAT| / ré-action d’hypersensibilité immédiate / imme-diate hypersensitivity reaction.
Complex de simptome de natur imun\, determinate de pre-zen]a `n ser a anticorpilor circulan]i (*imunoglobu-line), expresie a *r.
antigen-anticorp. Este un fenomen umoral care apare `ntr-un interval de timp foarte scurt (secunde pân la ore) de la contactul or-
ganismului cu un antigen fa] de care este deja sensibilizat (printr-un inocul anterior). Se manifest prin fenomene generale
(accidente anafilactice sau alergice) sau locale (criz de astm, urticarie). V. [i hipersensibilitate.
? R. DE HIPERSENSIBILITATE ~NTÂRZIAT| / réaction d ’hypersensibilité retardée / delayed hypersensitivity reaction.
Manifestare de natur imunologic care survine la 24-36 ore dup contactul cu un antigen str\in, ca urmare a unui conflict antigen-
anticorp; este determinat de ac]iu-nea *limfocitelor T [i a *macrofagelor (responsabile de citotoxicitate, secretante de *limfokine)
[i nu de prezen]a anticorpilor serici preexisten]i. Poate determina manifesti locale sau/[i generale. Ex.: r. cutanat la tuberculin\,
la `n]ep uri de insecte, r. de rejet a homogrefelor etc. Sin.: r. de h. mediat celular, r. de alergie `ntârziat\. V. [i alergie, atopie,
hipersensibilitate.
? R. LA HISTOPLASMIN| / réaction à la histoplasmine / histoplasmin reaction. Intrader-moreac]ie util `n diagnosticul
*histoplasmozei. Este considerat pozitiv dac diametrul papulei eritematoase dep\[e[te 5 mm, la 48 ore.
? R. IMUNITAR| / réaction immunitaire / im-mune reaction. Sin.: r\spuns imunitar (v.).
? R. DE IMUNOFLUORESCEN}| / réaction d 'immunofluorescence / immunofluorescence reaction. Metod de punere `n
eviden] a complexelor antigen-anticorp cu ajutorul unui radical fluorescent cu care sunt marca]i anticorpii (globuline), f ca
propriet\]ile lor imunitare s fie modificate.
? R. DE IMUNOPRECIPITARE / réaction d’im-munoprecipitation / immunoprecipitation re-action. V. reac]ie antigen-anticorp.
? R. INFLAMATORIE / réaction inflammatoire / inflammatory reaction. R. local a ]esuturilor infectate care se traduce prin
semnele clasice ale *inflama]iei [i o concentrare de celule fagocitare. V. inflama]ie.
? R. INTRADERMIC| / réaction intradermique / intracutaneous reaction. R. local care ur-meaz injectii subcutanate a unui
anumit alergen; poate avea valoare diagnostic (ex.: intra-dermoreac]ie la tuberculin\, v.). Sin.: intradermoreac]ie.
? R. DE IZOHEMAGLUTINARE / réaction d’ isohémagglutination / isoh(a)emagglutination reaction. Test de evaluare func]ional
a *limfocitului B. Const `n aglutinarea eritrocitelor `n contact cu o *hemaglutinin provenit\ de la un alt individ din aceea[i specie.
? R. ~NCRUCI{AT| / réaction croisée / cross reaction. R. `n care un acela[i anticorp se poate combina cu doi (sau mai mul]i)
antigeni diferi]i. R. `. sunt consecin]a existen]ei a doi *determinan]i antigenici identici sau foarte apropia]i.
? R. ~N LAN} / réaction en cha`ne / chain reaction. R. chimic `ntre]inut prin reutilizarea produ[ilor forma]i.
? R. ~N LAN} A LIGAZEI / réaction en cha`ne de la ligase / ligase chain reaction. Metod bazat pe capacitatea ADN-ligazei de a
lega cova-lent dou secven]e imediat adiacente de oligonu-cleotide hibridizate pe o matri] mai lung\, care leag ambele
oligonucleotide. R. `n l. a l. permite o analiz a genotipului pentru muta]ia unei singure baze [i este folositoare `n screeningul
anumitor muta]ii cunoscute `ntr-o popula]ie dat\. Abrev.: LCR, de la engl.
ligase chain reaction.
? R. ~N LAN} A POLIMERAZEI / réaction en cha`ne de la polymérase / polymerase chain reaction. Sin.: PCR (v.).
? R. LEUCEMOID| / réaction leucémoïde / leukemoid reaction. Aspect al frotiului efectuat din sângele periferic foarte
asem or celui din leucemie.
? R. PENTRU LIMFORETICULOZ| / réaction pour la lymphoréticulose / lymphoreticulose reaction. *Intradermoreac]ie pentru
diagnosticul *limforeticulozei benigne de inoculare (boala ghearelor de pisic\ area intra-dermic a unui
preparat din puroiul ganglionar. R. este pozitiv dac papula eritematoas care apare dep\[e[te 5-10 mm `n diametru, la 2-4 zile.
? R. LOCAL| / réaction locale / local reaction. Sin.: r. focal\. 1) R. care apare la punctul de injec]ie. 2) Manifesti tegumentare
care apar la locul de inoculare intradermic a unui alergen.
? R. LA LUMIN| / réaction à la lumière / light reaction. Fenomen caracteristic *fotosintezei, procesele fotochimice implicând r. `n
care energia cuantelor luminoase condi]ioneaz generarea de ATP [i reducerea coenzimelor (NADH [i NADPH).
? R. MIASTENIC| / réaction myasthénique / myasthenic reaction. R. care const `n diminuarea progresiv a duratei [i for]ei de
contrac]ie musculare sub ac]iunea unor stimuli electrici repe-titivi, chiar `n condi]iile cre[terii pragului de excitabilitate.
Electromiografic, aspectul este caracteristic *miasteniei, constând `n diminuarea progresiv\, mai accentuat decât `n mod normal,
a amplitudinii poten]ialului de ac]iune ob]inut `n urma stimulii repetitive supramaximale a nervului motor. Sin.: reac]ie de
epuizare, reac]ie Jolly, bloc miastenic.
? R. MIOTONIC| / réaction myotonique / myotonic reaction. Alterare a excitabilit\]ii electrice musculare constând `n modifici
calitative ale contrac]iei musculare, care sunt mai lente atât `n producere, cât [i `n dispari]ie (persisten]a unui galvanotonus dup
`ntreruperea curentului), [i `n modifici cantitative (cre[te `ndeosebi excitabilitatea faradic [i mai pu]in cea galvanic).
? R. DE NEUTRALIZARE / réaction de neu-tralisation / neutralization reaction. Tip de r. serologic care obiectiveaz efectul
protector al serului con]inând anticorpi specifici fa] de o infec]ie provocat pe un receptor sensibil (culturi tisulare etc.). Este
utilizat `n virologie pentru precizarea tipului viral sau pentru detectarea [i titrarea `n ser a anticorpilor neutralizan]i pentru un virus
cunoscut.
? R. NUCLEAR| / réaction nucléaire / nuclear reaction. Ansamblu de fenomene care se produc atunci când se modific
structura unui nucleu a-tomic, `n urma ciocnirii sale cu un alt nucleu, cu o particul\ (neutron, proton, particul alfa etc.) sau cu un
foton. O r. n. se produce la ciocnirea unei particule incidente
a cu un nucleu X [i conduce la formarea unui nucleu X' [i a unei
particule
a', adi-c\: X + a → X' + a' + Q (negativ `n cazul r. endoenergetice [i pozitiv `n cazul r. exoenergetice). Ecua]ia anterioar
se poate scrie prescurtat: X (a, a
')X'. Ex.:
32
S(n, p)
32
P.
? R. DE OBOSEAL| / réaction de fatigue / fa-tigue reaction. R. care se manifest prin cre[te-rea temperaturii organismului dup
un efort muscular.
? R. OFTALMIC| / réaction ophtalmique / ophthalmic reaction. R. local\, conjunctival\, care apare la instilarea `n sacul
conjunctival a toxinei tuberculinice. Sin.: oftalmoreac]ie Calmette.
? R. PERSISTENT| LA LUMIN| / réaction de persistence à la lumière / persistent light re-action. Form rar (5-10%) de
fotoalergie, caracterizat prin hipersensibilitate la lumin\, persis-tent [i dup eliminarea substan]ei chimice de-clan[atoare.
? R. POSTPARTUM / réaction postpartum / postpartum reaction. R. care const dintr-un ansamblu de simptome psihice sau
emo]ionale care pot apare la mam\, dup na[tere.
? R. DE PRECIPITARE / réaction de précipitation / precipitation reaction. Tip de r. serologic care permite eviden]ierea
antigenului solubil sau a serului con]inând anticorpi specifici. Sin.: r. de floculare. V. [i reac]ie antigen-anticorp.
? R. LA PRECIPITINE / réaction à la précipi-tine / precipitin reaction. Sin.: reac]ie antigen-anticorp (v.).
? R. PSIHIC| / réaction psychique / psychic reaction. Sin.: reac]ie Much-Holtzmann (v.).

654. 654
? R. PSIHOTIC-DEPRESIV| / réaction psy-cho- dépressive / psycho-depressive reaction. Manifesti psihice severe,
predominant depresive, caracterizate uneori prin pierderea contactului cu realitatea, tulburi psihomotorii, sentiment de vinov\]ie
[i tendin] la suicid.
? R. DE RESPINGERE / réaction de rejet / re-jection reaction. V. rejet.
? R. DE SARCIN| / réaction de gravidité / pregnancy test. R. pentru stabilirea diagnosticului de graviditate. Exist numeroase
tipuri: 1)
R. biologice: Aschheim-Zondek (pe [oarecele impuber), Friedmann (pe iepure), Reiprich (pe [obolanul impuber), Hogben
(pe broasca femel
Xenopus laevis), Galli Mainini (pe broasca Bufo vulgaris, mascul); ultima r. este [i cea mai utilizat din aceast
categorie. ~n principiu, toate r. se bazeaz pe injectarea, intravenos, subcutan sau `n sacul dorsal limfatic (la broasc\nei
cantit\]i (2-3 ml) din urina femeii presupuse a fi gravid [i urmirea modificilor apute `n timp pe un organ reactiv ales (cel mai
frecvent ovarul, dar [i veziculele seminale, iar `n cazul r. Galli Mainini, apari]ia de spermatozoizi `n lichidul cloacal). 2)
R. imunolo-
gice
(Wide [i Gemzell); principiul acestora se bazeaz pe propriet\]ile antigenice ale *gonadotrofinelor, care determin apari]ia
anticorpilor la animalul la care sunt inoculate; se utilizeaz hematii de oaie sau ser anti-gonadotrofin corionic uman (HCG)
ob]inut de la iepure, prin injectarea HCG extras din urina femeii gravide.
? R. SERIC| / réaction sérique / serum reaction. R. serologic pentru diagnosticul maladiilor infec]ioase. Exist mai multe tipuri,
`n func]ie de mecanism: *r. de neutralizare, *r. de precipitare, *r. de aglutinare, *r. de fixare a complementului, *r. de
imunofluorescen] etc. Sin.: serodiagnostic (v.).
? R. SIGMA / réaction sigma / sigma reaction. R. de floculare pentru diagnosticul sifilisului.
? R. DE STRES / réaction de stress / stress reaction. Complex de reac]ii ale organismului la ac]iunea intens [i/sau de lung
durat a unui agent excitant extrinsec sau intrinsec. V. [i stres, sindrom general de adaptare.
? R. DE SUS}INERE POZITIV| / réaction de soutien positif / positive supporting reaction. Extensia membrului inferior provocat
de contactul cutanat u[or la nivelul piciorului [i de stimularea proprioceptiv datorat `ntinderii mu[chilor interoso[i. R. de s. p. este
unul din r\spunsurile fiziologice cu importan] `n ortostatism [i `n mers.
? R. TIMIDILAT SINTETAZEI / réaction de la thymidylate synthase / thymidylate synthase reaction. Singura dintre r. de transfer
al radicalilor monocarbonici (din metabolismul *fola]ilor) din care nu rezult tetrahidrofolat, ci dihidrofolat. Timidi-lat sintetaza
catalizeaz transformarea deoxiuridi-lat monofosfatului (dUMP) `n deoxitimidilat mono-fosfat (dTMP).
? R. TIMOL / réaction au thymol / thymol tur-bidity test. Sin.: prob timol (v.).
? R. LA TUBERCULIN| / réaction à la tuberculine / tuberculin reaction. R. care apare la administrarea de *tuberculin\, util `n
diagnosticul tuberculozei. Inocularea intradermic de tuberculin la o persoan sensibilizat determin activarea celulelor T
antigen-specifice, care vor secreta *citokine (factorii de necroz tumoral TNF-
α [i TNF-β). Acestea vor induce prezen]a
moleculelor de adeziune (E-selectin\, ICAM-1, VCAM-1) la nivelul celulelor endoteliale, molecule implicate `n recrutarea
leucocitelor la locul inoculii, constituind un infiltrat, ini]ial majoritar neutrofilic (la 4 ore), ulterior monocitar (la 12 ore monocitele
reprezint 80-90% din totalul celulelor infiltratului). Leziunea, care prezint un maxim la 48 de ore, dispare dup 5-7 zile. Se
deosebesc: cutireac]ia la tuberculin brut\; intradermoreac]ia la tuberculin purificat\; percutireac]ia BCG. Sin.: reac]ie sau test Pir-
quet, Mantoux, Trambusti, Volmer.
? R. LA TULARIN| / réaction à la tularine / tularin reaction. Intradermoreac]ie util `n diagnosticul *tularemiei. Este pozitiv dac
apare un eritem cu diametru de 3 pân la 7 mm, `ntre 3 [i 5 zile.
? R. DE VACCINARE / réaction de vaccina-tion / vaccination reaction. Simptomatologie local [i sistemic care poate apare
dup *vaccinare.
? R. VDRL / réaction VDRL / VDRL reaction. [Acronim. engl. pentru Venereal Disease Research Laboratory = test de
laborator pentru determinarea bolii venerice
.] Microreac]ie de floculare pe lam\, nespecific\, util `n diagnosticul sifilisului.
O variant ameliorat a acesteia este r. VDRL-carbon (antigenul este stabilizat, conservarea [i sensibilitatea r. sunt mai bune,
aceasta devenind reproductibil\, mai u[or de citit [i mai rapid).
? R. VESTIBULAR-PUPILAR| / réaction ves-tibulaire-pupillaire / vestibular-pupillary reac-tion. Dilata]ia pupilei la stimuli aplica]i
la nivelul conductului auditiv extern.
? R. VESTIBULAR| CALORIC| / réaction vestibulaire calorique / Bárány’s caloric test. Sin.: prob Bárány (v.).
? R. Z / réaction Z / zed rection. Simptomatologie ce apare la copiii denutri]i `n momentul realimentii normale [i const `ntr-o
u[oar cre[tere ponderal\, ridicare a temperaturii [i modificare a tranzitului intestinal.

Reac]ii cu nume proprii


? R. ARIAS-STELLA. [Javier Arias-Stella, ana-tomopatolog peruvian, n. 1924.] Modifici ale ce-lulelor epiteliului
endometrial constând `n celule cu nucleu hipertrofiat, hipercrom [i cu form alterat\, cu pierderea polarit\]ii celulare [i, uneori, va-
cuolizare citoplasmatic\. Aceste modifici sunt obi[nuit asociate prezen]ei ]esutului corionic intra- sau extrauterin (sarcin\
extrauterin).
? R. ARTHUS. [Nicolas Maurice Arthus, fiziolog francez, profesor (succesiv) la Freiburg (Germania),
Marsilia [i Lausanne, 1862-1945
.] Dezvoltarea unei leziuni inflamatorii, clasic ulcerativ\, marcat de edem, hemoragie [i
necroz\, care a-pare `ntr-un interval de câteva ore dup injec]ia intradermic a unui antigen fa] de care organismul a produs deja
anticorpi (la inoculi anterioare). Este un caz particular de alergie umoral\, legat de prezen]a anticorpilor precipitan]i (IgG [i IgM)
care formeaz\, `n vecin atea peretelui capilar, complexe imune cu antigenele introduse local, `n spa]iul extracelular. Aceste
complexe fixea-z complementul, antrenând generarea *anafilatoxinelor, *agregarea plachetelor, degranularea mastocitelor,
eliberarea mediatorilor plachetari, alter\ri vasculare: vasodilata]ie, degenerescen] parietal\, tromboz plachetar [i diapedez
leucocitar\. Ex. de maladii prin astfel de mecanisme: boala serului, o serie glomerulonefrite, pl\mânul fermierului etc. Sin.:
fenomen Arthus. V. [i hipersensibilitate.
? R. ASCHHEIM-ZONDEK. [Selmar Aschheim, ginecolog german, profesor la Berlin, 1878-1965; Bernhard
Zondek
, ginecolog israelian originar din Germania, 1891-1966.] Sin.: test Aschheim-Zon-dek (v.). V. [i reac]ie de
sarcin\.
? R. BAREGGI. R. de precipitare f retrac]ie a cheagului `n cazul serului provenit de la un pacient cu febr tifoid\; dimpotriv\, `n
cazul tuberculozei se produce retrac]ia cheagului.
? R. BECHTEREV. [Vladimir Mihailovici Bechterev, neurolog rus, profesor la Kazan, apoi la St.
Petersburg, 1857-1927
.] R. care apare `n caz de tetanie: curentul electric minim necesar `n mod normal pentru a produce o
contrac]ie muscu-lar poate determina contrac]ii tetanice.
? R. BENCE-JONES. [Henry Bence-Jones, medic englez, 1813-1873.] R. de precipitare a unor proteine la `nc\lzire,
reversibil la fierbere, urmat de o nou precipitare la r\cire. Aceast r., pentru urin\, caracterizeaz o varietate de *proteine Ben-
ce-Jonce `ntâlnite `n *boala Kahler, uneori `n leucemii, osteomalacie [i `n diferite tipuri de metastaze.
? R. BITTORF. [Alexander Bittorf, medic german, 1876-1949.] R. care apare `n *colica nefretic\: durerea produs prin
compresiunea testicular sau ovarian iradiaz spre rinichi.
? R. BLOCH. [Marcel Bloch, medic francez, 1885-1925.] Sin.: dopa-reac]ie (v.).
? R. BORDET-GENGOU. [Jules Jean Baptiste Vincent Bordet, bacteriolog [i imunolog belgian, profesor la
Bruxelles, 1870-1961;
Octave Gengou, bacteriolog belgian, Bruxelles, 1875-1959.] Tip de *r. de fixare a
complementului (un antigen cunoscut permite identificarea prezen]ei anticorpului corespondent, `n serul de cercetat).

655. 655
? R. BORDET-WASSERMANN. [Jules Jean Baptiste Vincent Bordet, bacteriolog [i imunolog belgian, profesor la Bruxelles,
1870-1961;
August von Wassermann , medic, bacteriolog [i imunolog german, profesor la Berlin, 1866-1925 .] Sin.: reac]ie
Wassermann (v.).
? R. BRUCK. R. pozitiv `n sifilis: precipitatul care se formeaz prin ad\ugarea de acid nitric (diluat [i `n exces) peste un e[antion
de ser de la un pacient cu sifilis este mai pu]in solubil decât `n cazul serului normal.
? R. BURNET. [Sir Frank MacFerlane Burnet, virolog [i serolog australian, Melbourne, n. 1899; premiul
Nobel pentru fiziologie/medicin `n 1960
.] Intradermoreac]ie la *melitin\, util\ `n diagnosticul *brucelozei. Este
considerat pozitiv dac papula eritematoas dep\[e[te diametrul de 4 mm, la 24-48 ore.
? R. CASONI. [Tomaso Casoni, medic italian, 1880-1933.] Intradermoreac]ie care utilizeaz lichid din chist hidatic. R.
este pozitiv la pacien]ii cu *echinococoz\, dar [i la purt orii de helmin]i [i `n special de
Taenia.
? R. CHOPRA. [Sir Ram Nath Chopra, medic [i farmacolog indian, Calcutta, n. 1882.] Diluarea unui e[antion
de ser cu 10 volume de ser fiziologic [i cu un volum egal de solu]ie de antimoniu determin apari]ia unui precipitat `n cazul unor
maladii (*kala azar) sau a unei splenomegalii de diferite etiologii.
? R. COOMBS. [Robin Royston Amos Coombs, imunolog englez, Cambridge, n. 1921.] Sin.: test Coombs (v.).
? R. DALE. [Sir Henry Hallett Dale, fiziolog [i farmacolog englez, 1875-1968; premiul Nobel pentru
medicin\/fiziologie `n 1936
.] R. de sensibilizare anafilactic in vitro, pe ]esut muscular uterin de porc. Sin.: r. Schultz-Dale.
? R. DEBRÉ-PARAF. [Anselme Robert Debré, pediatru francez, profesor la Paris, 1882-1978; Jean Paraf,
medic francez, 1888-1960
.] V. reac]ie antigenic Debré-Paraf.
? R. DEEHAN. R. cutanat pentru diagnosticul febrei tifoide.
? R. DICK. [George Frederick Dick, 1881-1967 [i Gladys Rowena Henry Dick (so]ia sa), 1881-1963,
bacteriologi americani, Chicago
.] Intradermoreac]ie la toxina streptococic diluat\, util `n diagnosticul *scarlatinei.
? R. ERB. [Wilhelm Heinrich Erb, neurolog german, Heidelberg, 1840-1921.] R. care apare `n unele afec]iuni
neurologice [i musculare, constând `n inversarea *formulei Pflüger: PF > NF (`n care NF corespunde primei secuse musculare, ce
apare `n cazul excitii galvanice la `nchiderea circuitului la polul negativ, iar PF corespunde secusei care apare la `nchiderea
circuitului la polul pozitiv, `n cazul cre[terii intensit\]ii de stimulare).
? R. FAHRAEUS. [Robert (Robin) Sanno Fahraeus, patolog suedez, 1888-1968.] Sin.: vitez de sedimentare a
hematiilor (v.).
? R. FELIX. [Arthur Felix, bacteriolog de origine ceh\, stabilit la Londra, 1887-1956.] R. serologic pentru
diagnosticul febrei tifoide (permite titrarea anticorpilor serici aglutinan]i O). Este pozitiv la peste 1/100 pacien]i nevaccina]i sau
peste 1/200 pacien]i vaccina]i.
? R. FERNANDEZ. R. analog *r. la tuberculin\, apând la 3-4 zile dup injec]ia intradermic de lepromin (suspensie de
*
Mycobacterium leprae cu bacili omorâ]i prin `nc\lzire). Sin.: test cu lepromin\.
? R. FORNET. R. seric pentru diagnosticul sifilisului.
? R. FRIEDMANN. [Maurice Harold Fried-mann, fiziolog din Philadelphia, n. 1903.] V. re-ac]ie de sarcin\.
? R. GALLI MAININI. [Carlos Galli Mainini, medic argentinian contemporan, Buenos Aires.] V. reac]ie de
sarcin\.
? R. GANGI. R. de diagnostic diferen]ial `ntre transsudat [i exsudat, utilizând acid clorhidric.
? R. GIROUD. [Paul Marie Joseph Giroud, microbiolog la Institutul Pasteur din Paris, n. 1898.] R.
serologic de microaglutinare, foarte sensibil pentru diagnosticul infec]iilor cu *rickettsii.
? R. GOETSCH TEGUMENTAR| / réaction dér mique Goetsch / Goetsch skin reaction. R. local la injectarea hipodermic de
*adrenalin\, util `n diagnosticul *hipertiroidiei.
? R. GROS. [Walter Gros, anatomopatolog ger-man, profesor (succesiv) la Heidelberg, Greifswald [i
Münster, n. 1879
.] R. de floculare care permite evaluarea dezechilibrului albumine/globuline [i `ndeosebi diminuarea
*albuminelor. Se bazeaz pe propriet\]ile floculante ale clorurii mercurice, care nu produce flocularea serului decât la valori peste
1,8 ml. Valori normale: peste 1,80 ml; valori patologice: sub 1,60 ml. V. [i teste de floculare.
? R. HANGER. [Franklin McCue Hanger Jr., medic american, New York, 1894-1971.] R. de evaluare a cre[terii
gamaglobulinelor, prin aprecierea floculii care apare la ad\ugarea unei emulsii de cefalin\-colesterol (1 ml) peste 0,2 ml ser. V. [i
teste de floculare.
? R. HENLE. [Friedrich Gustav Jakob Henle, anatomist german, profesor la Zürich, Heidelberg [i
Göttingen, 1809-1885
.] R. de culoare pentru celulele medulare suprarenale, care prezint o colora]ie brun `nchis la tratarea
cu suri de crom.
? R. HIRST. [George Keble Hirst, medic american, New York, n. 1909.] R. serologic de inhibare a hemaglutinii,
util `n diagnosticul gripei; permite evaluarea anticorpilor prin capacitatea lor de inhibare specific a aglutinii hematiilor de pui de
c re virusul gripal (cel mai recent izolat, e-ventual al epidemiei `n curs).
? R. HOGBEN. [Lancelot Hogben, fiziolog [i zoolog englez, n. 1895.] V. reac]ie de sarcin\.
? R. JARISCH-HERXHEIMER. [Adolf Jarisch, dermatolog austriac, profesor la Innsbrück, apoi la Graz, 1850-
1902;
Karl Herxheimer, dermatolog german, profesor la Frankfurt pe Main, 1861-1944. ] Ac]iunea paradoxal a
mercurului `n sifilis: tratamentul provoac ini]ial o exagerare a manifestilor bolii. O r. asem oare survine uneori la `nceputul
tratamentului specific al unei boli in-fec]ioase sau parazitare, probabil din cauza lizei agentului patogen [i a fenomenelor toxice [i
imunologice care `nso]esc acest proces.
? R. JOLLY. [Friedrich Jolly, neurolog german de origine francez\, profesor la Strasbourg, apoi la
Berlin, 1844-1904
.] Sin.: reac]ie miastenic (v.).
? R. KLINE. [Benjamin Schoenbrun Kline, patolog american, Cleveland, n. 1886.] R. de aglutinare-floculare
pentru diagnosticul sifilisului.
? R. KUNKEL. [Henry G. Kunkel, biochimist american, n. 1916.] R. de evaluare a cre[terii procentului de
gamaglobuline, prin ad\ugarea a 6 ml de sulfat de zinc peste 0,1 ml de ser. Gradul de opacifiere se determin fotometric. V. [i
teste de floculare.
? R. LEWIS. [Sir. Thomas Lewis, cardiolog englez, 1881-1945.] R. generalizat care apare la *histamin\,
manifestându-se prin *urticarie generalizat\.
? R. LIEBERMANN-BURCHARDT. [Carl Theo-dor Liebermann, biochimist german, 1842-1914; H. Burchardt,
chimist german, sec. XIX
.] Colora-]ie verde care apare când se adaug acid sulfuric concentrat peste o solu]ie de colesterol
`n cloroform.
? R. LOHMANN. R. reversibil care apare `n mu[chi, cu formarea de creatin fosfat, `n prezen]a creatin kinazei.
? R. MACLAGAN. [Noel Francis MacLagan, patolog englez, n. 1904.] Sin.: prob timol (v.).
? R. MANTOUX. [Charles Mantoux, medic francez, Paris/Le Cannet, 1877-1947.] Sin.: reac]ie la tuberculin (v.).
? R. MARCHI. [Vittorio Marchi, medic italian, 1851-1908.] Const `n lipsa de decolorare a tecii mielinice la tratarea
cu acid osmic.
? R. MARTIN-PETIT. R. serologic pentru diagnosticul *leptospirozelor, punând `n eviden] anticorpii aglutinan]i [i litici specifici
acestui tip. ~n reac]iile intens pozitive, nivelul anticorpilor poate atinge 1/1 000 pân la 1/100 000 (`n leptospirozele
icterohemoragice).

656. 656
? R. MAZZOTTI. [Luigi Mazzotti, medic mexican specializat `n boli tropicale, mijlocul sec. XX.] Sin.: test la
notezin (v.).
? R. MITSUDA. [Kensuke Mitsuda, medic japonez, n. 1876.] Intradermoreac]ie pentru evaluarea imunit\]ii celulare,
care const `n apari]ia unor leziuni papulo-nodulare la locul de injec]ie, dup 3-4 s\pt\mâni, `n cazul inoculii intradermice de le-
promin (suspensie de *
Mycobacterium leprae cu bacili omorâ]i prin `nc\lzire). Pozitiv `n cazul infec]iei cu Mycobacterium leprae,
este de fapt o r. prognostic [i nu diagnostic\.
? R. MOLONEY. [Paul Joseph Moloney, bacteriolog canadian, Toronto, Ottawa, 1870-1939.] R. local la
injectarea intradermic de toxin difteric diluat\.
? R. MONTENEGRO. Sin.: test cutanat cu leishmanin (v.).
? R. MORO. [Ernst Moro, pediatru austriac, profesor la Heidelberg, 1874-1951 .] R. eruptiv papulo-
eritematoas ce apare la aplicarea cutanat a unui unguent con]inând 5 ml tuberculin [i 5 g de lanolin anhidr\.
? R. MUCH-HOLTZMANN. [Hans Christian R. Much, bacteriolog german, profesor la Hamburg, 1880-1932;
Holtzmann.] R. de inhibare a ac]iunii hemolitice a veninului de cobr\, considerat mult timp ca apând `n *schizofrenie [i `n
*tulburile afective bipolare, dar neconfirmat de cerceti ulterioare. Sin.: psihoreac]ie, r. psihic\.
? R. NADI. Apari]ia unei colora]ii albastre dup injectarea experimental\, la animal, de alfanaftol [i de dimetilparafenilendiamin\.
? R. NAGLER. [F. P. O. Nagler, bacteriolog australian, sec. XX.] R. caracterizat prin apari]ia unei turbidit\]i a serului
sanguin dup ad\ugarea de toxin de *
Clostridium perfringens, `n cazul `n care acest microorganism este prezent `n ser. Opales-
cen]a este determinat de ac]iunea lecitinazei toxinice.
? R. NONNE-APELT. [Max Nonne, neurolog german, profesor la Hamburg, 1861-1959; Fried-rich Apelt,
neurolog german, 1877-1911
.] R. util `n diagnosticul unor afec]iuni nervoase cu modifici ale lichidului cefalorahidian
(LCR). Peste un e[antion de LCR (2 ml) este ad\ugat un volum egal de solu]ie neutr saturat de sulfat de amoniu; dup un
interval de timp de 3 min se compar eprubeta cu o alta, `n care exist doar LCR. R. este considerat pozitiv faza 1 dac `n prima
eprubet se observ o turbiditate a solu]iei, ceea ce poate fi `n rela]ie cu un exces de globuline `n LCR. Tratarea unui e[antion de
LCR normal cu acid acetic, `n prezen]a c\ldurii, determin modificarea turbidit\]ii solu]iei [i este considerat pozitiv faza 2.
? R. PAUL-BUNNELL-H|NG|NU}IU. [John Rodman Paul, medic american, New Haven, n. 1893; Walls
Willard Bunnell
, medic american, Farmington, n. 1902; Marius Hãngãnu]iu, imu-nolog român, Cluj, sec.
XX
.] Sin.: test Paul-Bunnell-Hgu]iu (v.).
? R. PIRQUET. [Clemens Peter von Cesena-tico Pirquet, pediatru [i imunolog austriac, profesor (succesiv)
la Baltimore (Johns Hopkins), Bres-lau (`n prezent Wroclaw, Polonia) [i Viena, 1874-1929
.] Sin.:
reac]ie la tuberculin (v.).
? R. PORTER-SILBER. [Curt C. Porter, biochimist american, n. 1914; R. H. Silber, biochimist american, n.
1915
.] R. de eviden]iere [i dozare a eliminii urinare de *17-hidroxicorticosteroizi, indice sensibil al func]iei corticosuprarenalei;
const `n r. lan]urilor laterale ale dihidroxiacetonei cu fenilhidrazina, care determin apari]ia unei colora]ii galbene `n prezen]a
steroizilor; valorile normal dozate prin aceast metod sunt de 4-8 mg la bbat [i de 2-5 mg la femeie (8-22 mmol / 24 ore cor-
tizol).
? R. REIPRICH. V. reac]ie de sarcin\.
? R. RIVALTA. [Fabio Rivalta, patolog italian, Bologna, n. 1863.] R. pentru diagnosticul diferen]ial al exsudatelor inflamatorii,
bazat pe precipitarea *fibrinei, care se g\se[te `n exsudate din abunden]\, spre deosebire de lichidele neinflamatorii (transsuda-
te), care nu o con]in. R. se ob]ine cu o solu]ie slab de acid acetic `n ap distilat\, din care se adaug câteva pic uri `n prob\.
Lichidul devine tulbure `n cazul `n care este un exsudat.
? R. ROGER. [Henri Louis Roger, medic francez, 1809-1891.] R. de eviden]iere a albuminei `n sput\, pozitiv `n
tuberculoz\.
? R. ROSENBACH. [Ottomar Rosenbach, medic german, 1851-1907.] R. de culoare: la amestecarea unui e[antion de
urin `nc\lzit la temperatura de fierbere cu acid nitric concentrat apare o colora]ie ro[ie `n cazul existen]ei unor procese de
putrefac]ie intestinal\.
? R. RUBINO. R. pozitiv `n lepr\, constând `n aglutinarea [i sedimentarea hematiilor de oaie `n cazul ad\ugii de ser inactivat
de la pacien]i diagnostica]i cu lepr\.
? R. RUSSO. [Mario Russo, medic italian, sec. XIX.] R. de culoare util `n diagnosticul febrei tifoide, constând `n
colorarea `n verde, cu diferite grade de intensitate `n func]ie de stadiul bolii, la ad\ugarea câtorva pic uri de albastru de metilen
peste 15 ml din urina pacientului.
? R. SABIN-FELDMAN. [Albert Bruce Sabin, virolog american, New York, n. 1906 `n Rusia; Henry Alfred
Feldman
, epidemiolog american, n. 1914.] Sin.: test de liz pentru toxoplasmoz (v.).
? R. SCHICK. [Bela Schick, pediatru originar din Ungaria, practician la Paris, stabilit apoi la New
York, 1877-1967
.] Sin.: test Schick (v.).
? R. SCHÖNBEIN. [Christian Friedrich Schön-bein, chimist german, 1799-1868.] R. de eliberare a iodului prin
ad\ugarea de iodur de potasiu [i sulfat de fier la ap oxigenat\.
? R. SCHULTZ-CHARLTON. [Werner Schultz, medic german, profesor de medicin intern la Berlin, 1878-
1947;
Willy Charlton, medic german, Berlin, n. 1889.] Intradermoreac]ie diagnostic pentru scarlatin\.
? R. SCHULTZ-DALE. [William Henry Schultz, fiziolog englez, Londra, 1873-1947; Sir Henry Hallett Dale,
fiziolog [i farmacolog englez, 1875-1968; premiul Nobel pentru medicin\/fizio-logie `n 1936
.] Sin.:
reac]ie Dale (v.).
? R. SIMOLA. V. test Lugol.
? R. SMITH. [Theobald Smith, bacteriolog [i patolog american, New York, 1859-1934.] R. anafilactic la
reinjectarea unei doze de ser cu anti-geni la animalul deja sensibilizat dup o inoculare ini]ial din acela[i ser.
? R. TAKATA-ARA. [Maki Takata, medic japonez, n. 1892; Kiyoshi Ara, patolog japonez contemporan.] R.
de floculare care permite evaluarea `ndeosebi a sc\derii *serumalbuminelor. Const `n ad\ugarea peste un set de e[antioane din
serul pacientului, `ntr-o serie de eprubete, a unor dilu]ii cresc\toare de reactiv Takata-Ara. R. este poziti-v dac flocularea apare
`n cele pu]in trei eprube-te cu dilu]ii peste 1/20. V. [i teste de floculare.
? R. TRAMBUSTI. [Arnaldo Trambusti, anatomopatolog italian, profesor (succesiv) la Ferrara, Palermo [i
G
eneva, n. 1863.] Sin.: reac]ie la tuberculin (v.).
? R. VAN DEN BERGH. [A. A. Hymans Van den Bergh , medic olandez, 1869-1943.] Procedeu de dozare a
*pigmen]ilor biliari `n serul sanguin, bazat pe o r. de culoare. V. diazoreac]ie.
? R. VERNE. R. la rezorcin\, util pentru evaluarea evolutivit\]ii tuberculozei. Un indice peste 30 este patologic.
? R. VOLLMER. [Hermann Vollmer, pediatru american, New York, 1896-1959.] Sin.: reac]ie la tuberculin (v.).
? R. WASSERMANN. [August von Wasser-mann, medic, bacteriolog [i imunolog german, profesor la Berlin,
1866-1925
.] R. de fixare a complementului pentru diagnosticul sifilisului, efectuat pe serul sanguin sau `n lichidul
cefalorahidian. Studiaz pe un sistem hemolitic dat (hematii de oaie
+ ser de iepure antihematii de oaie) capacitatea de fixare a
*complementului de c re complexul antigen sifilitic - ser suspect. Dac complementul este fixat, nu apare hemoliz [i r. este pozi-
tiv\. Sin.: reac]ie Bordet-Wassermann.

657. 657
? R. WEICHBRODT. [Raphael Weichbrodt, neurolog [i psihiatru german, Frankfurt pe Main, Berlin, n.
1886
.] R. efectuat `n lichidul cefalorahidian, util `n diagnosticul sifilisului.
? R. WEIL-FELIX. [Edmund Weil, medic igienist [i bacteriolog din Boemia, profesor la Praga, 1879-1922;
Arthur Felix, bacteriolog de origine ceh\, stabilit la Londra, 1887-1956.] R. serologic de aglutinare,
diagnostic pentru infec]iile cu ricket-tsii, bazat pe aglutinarea bacteriei
Proteus OX 19 sau OX 2 de c re serul pacien]ilor cu tifos
exantematic sau murin.
? R. WELTMANN. [Oskar Weltmann, medic austriac, profesor de medicin intern la Viena, 1885-1934 .]
R. de evaluare a globulinelor plasmatice prin ad\ugarea de solu]ii de clorur de calciu cu dilu]ii cresc oare la o serie de eprubete
cu e[antioane din serul pacientului. ~n mod normal, coagularea apare la dilu]ii de 0,05-0,1%, formând o band de coagulare `n
seria de eprubete; banda apare lgit (prin cre[terea gamaglobulinelor) `n ciroz\, hepatit\, unele mieloame [i `ngustat (prin
cre[terea alfa- [i betagobulinelor) `n inflama]iile acute.
? R. WIDAL. [Fernand Georges Isidore Widal, medic francez n. la Alger, profesor de patologie intern [i
de clinic medical la Paris, 1862-1929
.] R. de seroaglutinare pentru diagnosticul febrei tifoide [i paratifoide. Permite
doar titrarea anticorpilor aglutinan]i H. Este pozitiv la peste 1/200 (pacien]i nevaccina]i) sau 1/400 (pacien]i vaccina]i).
? R. ZIMMERMANN. [Wilhelm Zimmermann , medic german, n. 1910.] V. 17-cetosteroizi.


REAC}II CUPLATE / réactions couplées / coupled reactions. 1) Ansamblu de dou r., una exergonic [i alta endergonic\. Prima,
prin energia eliberat\, permite realizarea celei de-a doua, care va consuma aceast energie. 2) R. `n cadrul cora se unesc dou
grupi chimice, de ex. dou p]i iodotirozil `n timpul sintezei hormonilor tiroidieni.
READAPTARE, s. f. / réadaptation, réhabilitation, s. f. / rehabilitation.
[Lat. re = iar\[i; adaptare = a potrivi.] Ansamblu de m\suri
care, pe lâng reeducarea func]ional a persoanelor handicapate, vizeaz dezvoltarea posibilit\]ilor psihice, fizice [i profesionale
ale acestora [i integrarea lor `n via]a public [i privat\.
REAGIN|, s. f. / réagine, s. f. / reagin.
[Lat. re = iar\[i; agere = a ac]iona; -inã.] Anticorp seric, apar]inând clasei
*imunoglobulinelor E, care apare la subiec]i sensibiliza]i printr-un prim contact cu un antigen. R. se fixeaz pe anumite celule, `n-
deosebi pe mastocite [i pe polinuclearele bazofile. Dac la nivelul acestor celule r. se `ntâlnesc ulterior cu acela[i antigen, se va
produce degranularea celulelor [i eliberarea de mediatori chimici (*histamin\, *serotonin\, *kinine, *heparin\ pari]ia
unor manifesti de *hipersensibilitate imediat\. Sin.: anticorp reaginic.
REANIMARE, s. f. / réanimation, s. f. / intensive care.
[Lat. re = iar\[i; animatio, -onis, de la animare = a da via] [i anima =
suflet
.] Termen introdus `n 1953 de J. Hamburger, care reune[te ansamblul mijloacelor ce permit restabilirea func-]iilor vitale
compromise printr-o situa]ie acut medical\, chirurgical sau traumatic cu risc vital pe termen scurt sau lung.
REARANJARE GENETIC| / réarrangement gé-nétique / gene rearrangement.
[Lat. re = iar\[i; fr. arranger = a aranja, a ordona,
din germ.
Ring = cerc, inel; gr. genetikos = propriu unei genera]ii, de la genos = neam, urma[, genera]ie.] Ansamblu reunind mai
multe fragmente de ADN care ini]ial nu se aflau `n continuitate. Anumite r. g. conduc la formarea de gene func]ionale, de ex.
genele anticorpilor. Altele, dimpotriv\, se traduc prin inactivarea unor gene.
REBOUND, s. n. / rebond, s. m. / rebound.
[Engl. rebound = recul, rico[are.] Anglicism care desemneaz fenomenul de reapari]ie
a semnelor unei boli când este oprit brusc tratamentul acesteia. Uneori termenul este utilizat ca sin. cu *recrudescen]\.
REBREATHING / rebreathing / rebreathing.
[Engl. rebreathing = reinspira]ie.] Anglicism utilizat pentru a desemna inspira]ia unei
frac]iuni sau a totalit\]ii gazului expirat. Dac pacientul respir `n circuit `nchis r. este total, `n circuit semi-`nchis este redus la
minimum, fiind practic absent `n circuit deschis.
RECALCIFICARE, s. f. / recalcification, s. f. / re-calcification.
[Lat. re = iar\[i; calx, calcis = var; ficare, derivat de la facere = a
face
.] Refacerea concentra]iei surilor de calciu `n ]esuturile `n care acestea se afl sub concentra]ia fiziologic\.
REC|DERE, s. f. / réchute, s. f. / relapse.
[Lat. re = iar\[i; cadere = a c\dea.] Revenirea semnelor clinice ale unei boli care evolua
aparent c re vindecare. R. se produce `n absen]a unei noi infec]ii, dup ce pacientul este din nou normal din punct de vedere
clinic. V. [i recuren]\, recrudescen]\, recidiv\.
RECEPTIVITATE, s. f. / réceptivité, s. f. / recep-tiveness, receptivity, susceptibility.
[Lat. re-ceptus, de la recipere = a primi.] 1)
Proprietatea unui organism sau a unei structuri anatomice de a percepe un stimul [i de a avea o reac]ie de r\s-puns la aceasta. 2)
Termenul mai este utilizat cu referire la sensibilitatea la `mboln\vire a organismului, contrar *imunit\]ii.
RECEPTOR, s. m. / récepteur, s. m. / receptor.
[Lat. receptus, de la recipere = a primi.] 1) ~n sensul cel mai general: celule,
grup de celule, parte dintr-un organ sau un organ care prezint sensibilitate la modificile din mediu sau la varia]iile anumitor
constante fiziologice. Calitatea de r. este determinat de existen]a unor termina]ii nervoase senzoriale la nivelul structurilor
enumerate anterior. Toate termina]iile nervoase senzitive ac]ioneaz ca r. generatori de impulsuri `n sistemul nervos, impulsuri `n
urma cora urmeaz o reac]ie corectoare. Ex.: *baroreceptori, *chemoreceptori, *exteroreceptori, *interoreceptori, *proprioceptori,
*mecanoreceptori. 2) La nivelul celulei: protein sau glicoprotein capabil s se combine specific [i reversibil cu un hormon,
neurotransmi] or, medicament sau o alt molecul purt oare a unui mesaj specific capabil s ini]ieze modifici ale func]iilor
celulare. R. sunt implica]i direct [i specific `n semnalizarea celular [i `ndeplinesc dou func]ii care `i fac indispensabili atât vie]ii
celulei ceia `i apar]in, cât [i organismului `ntreg. Prima func]ie const `n recunoa[terea din mul]imea substan]elor a *ligandului
specific [i `n realizarea unei interac]iuni reversibile cu acesta (reac]ie primar\Ca o consecin] a reac]iei primare de recunoa[tere,
r. sunt implica]i `n a doua func]ie: declan[eaz o reac]ie secundar care, printr-o suit de etape ulterioare, determin r\spunsul ce-
lular specific mesajului `ncorporat `n molecula ligand. Dup localizare se disting dou mari clase de r.: a) *
R. de membran\ sau de
suprafa]\
, care cuprind majoritatea r. Aceast\ dispunere, la nivelul membranei celulare, este deosebit de favorabil\, deoarece
majoritatea moleculelor purt oare de informa]ie sunt substan]e hidrosolubile ce nu pot traversa bariera hidrofob constituit de
fosfolipidele membranare. Un alt avantaj al acestei localizi `l reprezint men]inerea ordinii intracelulare, care nu ar fi posibil dac
`n celul ar p runde numeroasele tipuri de molecule mesager. b) A doua clas de r. este localizat intracelular (*
r. intracelulari), fie
`n citosol (*
r. citosolici, rari [i ipotetici), fie la nivelul nucleului celular (* r. nucleari). Principala caracteristic structural a unui r.
const `n *situsul specific, la nivelul cuia se leag stereospecific un anumit ligand, care poate fi de origine endogen (ex.:
hormon, factor de cre[tere, neurotransmi]\tor etc.) sau exogen (ex.: antigen, medicament, virus etc.). Legarea ligandului la r. este
reversibil\, saturabil (depinzând de numul de situsuri disponibile) [i variabil `n func]ie de *afinitatea r. Ligandul natural al unui r.
se nume[te *agonist, iar substan]a care `mpiedic accesul agonistului la r. prin ocuparea situsului specific se nume[te *antagonist
competitiv sau agent blocant. Descoperirea antagoni[tilor are aplica]ii importante `n farmacoterapie (ex.: *betablocante). Num\rul
total de r., [i deci capacitatea receptoare a unei celule sau a unui ]esut, se supune unor mecanisme de reglare molecular\. ~n
condi]ii de echilibru, numul de r. este determinat de raportul dintre rata de sintez a r. [i rata de consum. Modificile capacit\]ii
receptoare sunt utile `n explicarea patologiei `n rela]ie direct sau indirect cu r. R. ofer celulei atât capacitatea de a recunoa[te
ceea ce poate fi fixat de membran\, cât [i posibilitatea de a semnala structurilor subcelulare interac]iunea care a survenit la nivelul
suprafe]ei celulare. Tipurile [i densitatea r. de pe o celul variaz cu structura [i func]ia celulei respective, acela[i tip de r. putând fi
prezent pe celule apar]inând uneia sau mai multor popula]ii celulare distincte. V. [i receptori de membran\, receptori nucleari.
RECEPTOR
α-ADRENERGIC / récepteur α-adré-nergique / α-adrenergic receptor. R. (glicoprote-in\
[i adrenalin\, abundent `n mu[chii netezi [i `n sistemul nervos central [i implicat `ndeosebi `n efecte motorii: va-soconstric]ie,
contrac]ie a uterului. Se disting do-u tipuri: 1)
R. α
1, cu trei subtipuri: α
1A (exercit e-fectele prin accelerarea captii Ca
2+
[i este
distribuit `ndeosebi `n mu[chii netezi vasculari),
α
1B (ac]ioneaz prin hidroliza *fosfatidilinozitolului [i generarea de IP
3, fiind prezent

658. 658
`n ficat, splin [i tiroid\α
1C, a cui gen este situat pe un cromozom diferit. 2) R. α
2 se deosebesc de r. α
1 prin ac]iunea
asupra canalelor de K
+
[i prin depen-den]a de *adenilatciclaz\. {i `n acest caz se disting mai multe subtipuri: α
2A, α
2B, α
2C, α
2D,
identificate pe baza distribu]iei `n ]esuturi [i a unor ago-ni[ti farmacologici. Var.: receptor alfa-adrenergic.
RECEPTOR
β-ADRENERGIC / récepteur β-adré-nergique / β-adrenergic receptor. *R. adrenergic cu M
r de 64 kDa, cu [ase domenii
transmembranare, asem oare cu cele ale *receptorului muscarinic [i *rodopsinei. R.
β, cu excep]ia stimulii nete a
miocardului, sunt `ndeosebi inhibitori, producând: vasodilata]ie periferic\, relaxare uterin\, diminuare a tonusului mu[chilor traheo-
bron[ici. Totodat\, r.
β exercit un important rol metabolic (stimulant) asupra lipolizei [i a glicogenolizei musculare. R. β se `mpart
`n trei categorii:
β
1 - cu efecte de stimulare cardiac [i lipoliz\; β
2 - determin relaxare bron[ic\, vasodilata]ie periferic [i gli-
cogenoliz muscular\;
β
3 - recent identifica]i. *Mesagerul secund implicat `n transmiterea informa]iei specifice poate fi AMP ciclic.
Au fost identificate o serie de subtipuri [i s-au ob]inut, de asemenea, r. mutan]i, dar studiile se afl `nc `n etapa analitic\. Var.:
receptor beta-adrenergic.
RECEPTOR ALFA-ADRENERGIC. Var. pentru receptor
α-adrenergic (v.).
RECEPTOR ANTIGENIC / récepteur antigénique / antigenic receptor. Protein de suprafa] a limfocitelor B (*receptor B) [i a
limfocitelor T (*re-ceptor T), care se leag specific la un *determi-nant antigenic sau la un tip de *self modificat. Fiecare limfocit B
sau T nu posed decât o singur categorie de receptor antigenic [i, datorit acestui fapt, nu poate fi activat decât printr-un anumit
determinant antigenic sau printr-un anumit self modificat.
RECEPTOR B / récepteur B / B receptor. R. antigenic constituit fie dintr-o molecul de IgM, fie dintr-una de IgD. Ace[ti r., situa]i pe
membrana *limfocitelor B, sunt denumi]i [i BCR (abrev. din engl.
B Cell Receptor).
RECEPTOR BETA-ADRENERGIC. Var. pentru receptor
β-adrenergic (v.).
RECEPTOR DOPAMINERGIC / récepteur dopa-minergique / dopamine receptor. Structur molecular prezent la nivelul anumitor
celule efec-toare capabile s lege specific *dopamina. Se disting trei tipuri de r. d.: D
1, D
2, D
3, dispu[i `ndeosebi la nivelul
encefalului, vaselor renale [i intestinale. V. dopamin\.
RECEPTOR PENTRU ERITROPOIETIN| / récepteur de l’érythropoïétine / erythropoietin receptor. V. eritropoietin\.
RECEPTOR Fc / récepteur Fc / Fc receptor. R. specific al suprafe]ei celulare pentru complexele antigen-anticorp sau agregatele de
imunoglobuline, care prezint situs de legare pentru domeniul Fc al moleculei de imunoglobulin\. R. Fc se exprim la nivelul
limfocitelor B, limfocitelor K, macrofagelor, neutrofilelor, eozinofilelor [i `n diferite etape de dezvoltare a limfocitelor T. S-au descris
mai multe tipuri de r. Fc.
RECEPTOR PENTRU FIBRONECTIN| / récepteur pour fibronectine / fibronectin receptor. R. care face parte din familia
*integrinelor [i este un heteromer format din dou lan]uri polipeptidice (
α [i β) asociate prin leg uri necovalente. Lan]ul α (140
kDa) include un segment transmembranar [i unul extracelular, la jonc]iunea cora exist o punte disulfuric\. Lan]ul
β include
secven]e repetitive bogate `n cistein\. Ambele lan]uri polipeptidice ale r. pentru f. sunt glicozilate. Rolul r. este de a media cuplarea
*fibronectinei cu filamentele de actin din structura *citoscheletului. V. [i integrine.
RECEPTOR HORMONAL / récepteur hormonal / hormonal receptor. R. care mediaz ac]iunea unui hormon, ce constituie ligandul
pentru r. respectiv. R. h. pot fi r. membranari sau citosolici (nucleari), dup cum hormonii sunt de natur polipeptidic sau nu. V. [i
hormon, receptor, receptori membranari, receptori nucleari.
RECEPTOR INSULINIC / récepteur insulinique / insuline receptor. Glicoprotein cu M
r de 350 kDa, alc uit din dou subunit\]i α de
125-135 kDa [i dou subunit\]i
β de 90-95 kDa, legate prin pun]i disulfurice. Se g\se[te `n membranele plas-matice ale majorit\]ii
tipurilor celulare din organism, dar `ndeosebi la nivelul ]esutului hepatic, muscular [i adipos. Mecanismul de transmitere a
informa]iei specifice la nivelul r. i. nu este clarificat: probabil, tirozinkinaza stimulat prin autofosforilarea subunit\]ii
β a r. mediaz
majoritatea ac]iunilor insulinei. R. i. sunt implica]i `n perturbile toleran]ei la glucoz [i ale sensibilit\]ii la insulin
(*insulinorezisten]\ ta]ii ale r. Unele dintre acestea altereaz capacitatea de legare a insulinei, iar altele –
stabilitatea, semnalizarea sau reciclarea. Estimarea frecven]ei muta]iilor de la nivelul r. i. sugereaz faptul c ele constituie o cauz
rar de diabet.
RECEPTOR IONOTROP / récepteur ionotrope / ionotropic receptor. Denumire generic pentru r. membranari asocia]i cu *canale
ionice. Ex.: r. pentru acetilcolin asociat cu un canal de sodiu.
RECEPTOR PENTRU LDL / récepteur des LDL / LDL receptor. Protein integral a membranei care leag specific particulele *LDL
ce con]in, fiecare, circa 1 500 molecule de colesterol. Dup a-socierea particulelor LDL la r. a urmeaz *endoci-toza mediat de r.
P runse `n celule sub forma u-nor mici vezicule, `n 10 minute particulele LDL a-jung `n *lizozomi, unde sunt degradate complet de
enzime hidrolitice. Colesterolul neesterificat, eliberat astfel, este utilizat `ndeosebi `n edificarea membranelor celulare. Deficitul
ereditar de r. pentru LDL genereaz *hipercolesterolemia familial\.
RECEPTOR METABOTROP / récepteur métabo-trope / metabotropic receptor. R. membranar prezent `ndeosebi la nivelul
membranelor neuronilor din sistemul nervos central. R. m. fixeaz *neurotransmi] ori, dar nu produc direct un r\spuns celular.
Fixarea neurotransmi] orului pe r. activeaz sau inhib proteinele membranare asociate *canalelor ionice, a cor func]ionare este
astfel modulat\. ~n cazul r. m., efectele apar `n câteva zeci de milisecunde, fa] de o milisecund\, `n cazul r. clasici.
RECEPTOR MORFINIC / récepteur morphinique / opiate receptor. Structur molecular la nivelul membranelor anumitor celule din
creier (din talamus, sistemul limbic [i `ndeosebi din substan]a reticulat\ ic *morfina [i o serie de omologi ai
acesteia elibera]i `n creier [i denu-mi]i morfine endogene (*endorfine [i *enkefaline). Au fost discriminate mai multe tipuri de r. m.:
µ, κ, δ. V. receptori pentru opioide.
RECEPTOR MUSCARINIC / récepteur muscari-nique / muscarinic receptor. *R. colinergic muscarinic, sau de tip M, este denumit
astfel datorit similitudinii de ac]iune cu alcaloidul *muscarin\, prezent `n ciupercile otr\vitoare din specia
Amanita muscaria. R. M
sunt prezen]i `n sinapsele colinergice din SNC, mu[chi netezi [i glande. *An-tagonistul acestor r. este *atropina. Legarea ace-til-
colinei la r. m. duce la activarea unor sisteme de semnalizare multiple, a cor sumare determin o gam larg de efecte celulare.
~n esen]\, este activat\ subunitatea transductoare G
i (component a *proteinelor G), cu eliberarea *mesagerilor secunzi specifici,
*diacilglicerol [i *inozitoltrifosfat, ce determin activarea *proteinkinazei C [i, respectiv, cre[terea concentra]iei de Ca
2+
. Aceast
gam larg de ac]iuni permite diferen]ierea r\spunsului muscarinic `n func]ie de tipul [i localizarea celulei implicate. ~n esen]\,
efectele muscarinice se pot diviza `n ac]iuni depolarizante activatoare (care explic contrac]ia muscarinic a unor mu[chi netezi,
efectele secretorii la nivelul unor glande [i stile de activitate excitatoare crescut `n SNC) [i ac]iuni hiperpolarizante inhibitoare
(care apar `n teritorii variate, ca mu[chiul cardiac, mu[chiul ne-ted vascular, sfincterele digestive [i urinare, SNC). V. muscarinic,
nicotinic [i receptor nicotinic.
RECEPTOR NICOTINIC / récepteur nicotinique / nicotinic receptor. *R. colinergic nicotinic, sau de tip N, este denumit astfel datorit
activii (specifice) de c re *nicotin\. Aceasta se datoreaz similitudinii de configura]ie dintre zona moleculei de a-cetilcolin
recunoscut de receptor [i cea a moleculei de nicotin\. R. n. sunt prezen]i pe neuronii postganglionari simpatici [i parasimpatici
din ganglionii vegetativi, celulele secretoare ale medulosuprarenalei, sarcolema de la nivelul jonc]iunii neuromusculare [i mai rar `n
SNC. Glicoproteina receptoare este format din cinci subunit\]i, din care dou cu rol `n recunoa[terea ligandului, cel pu]in una
con]ine un canal ionic, iar celelalte dou\ subunit\]i au rol modulator. Legarea acetilcolinei de r. n. determin deschiderea canalului
ionic, producându-se un influx celular de cationi cu durata de 1-2 ms. Influxul conduce la o depolarizare local\, care activeaz
*canalele de Na
+
voltaj-de-pendente din membrana regiunii postsinaptice, generând un *poten]ial de ac]iune propagat. V. nicotinic,
muscarinic, receptor muscarinic.
RECEPTOR NOCICEPTIV / récepteur nociceptif / nociceptive receptor. Sin.: nociceptor (v.).

659. 659
RECEPTOR ORFAN / récepteur orphelin / orphan receptor. Denumire generic pentru o serie de proteine care, de[i sunt
identificate ca fiind r. (pe baza omologiei de secven] cu clasele cunoscute de r.), nu au un ligand specific cunoscut [i, implicit, nici
func]ii cunoscute.
RECEPTOR SENZORIAL / récepteur sensoriel / sensory receptor. Celul sau por]iune dintr-o celul specializat (*situs de
transduc]ie) capabil s r\spund la o categorie specific de stimuli. Informa]ia este condus la sistemul nervos central fie direct,
ca `n cazul neuronilor senzitivi ale cor extremit\]i se comport ca receptori senzoriali, fie prin intermediul conexiunilor cu neuronii
senzitivi. R. s. transform energia stimulului `ntr-un mesaj nervos. ~n func]ie de localizare, se disting: *exteroreceptori
(exteroceptori), *interoreceptori (vis-ceroreceptori) [i *proprioceptori. R. s. sunt clasifica]i [i `n func]ie de natura stimulului la care
ace[tia r\spund: *chemoreceptori, *fotoreceptori, presoreceptori (*baroreceptori) [i r. tactili (*corpusculi Meissner).
RECEPTOR SOLUBIL AL INTERLEUKINEI 2 / récepteur soluble de l
'interleukine 2 / soluble interleukin-2 receptor. *Interleukina 2
activeaz *limfocitele T dup fixarea la un r. situat la nivelul suprafe]ei acestora. O form solubil a r. a fost izolat `n supernatantul
culturilor de celule, iar concentra]ia r. s. al i. poate fi m\surat `n serul sanguin.
RECEPTOR PENTRU SOMATOCRININ| / récep-teur à la somatocrinine / somatocrinin receptor. R. membranar al celulelor
somatotrope din lobul anterior al hipofizei, apar]inând familiei receptorilor cupla]i cu *proteine G. Este alc uit din 423 de
aminoacizi, cu 7 domenii transmembranare, iar gena corespunz oare r. s. este situat pe cromozomul 7. V. [i somatocrinin\.
RECEPTOR T / récepteur T / T receptor, T cell receptor. Abrev.: TcR sau TCR. Cea mai important func]ie a *limfocitelor T este
inducerea unui r\spuns sau a unei reac]ii imune specifice diferi]ilor antigeni, prin recunoa[terea unor peptide antigenice fixate pe
moleculele *complexului major de histocompatibilitate (CMH). Pentru aceasta, limfocitul T sintetizeaz un r. propriu. Acest r.
constituie, `mpreun cu ligandul s\u specific format din proteina CMH [i peptidul antigenic prezent pe o *celul ]int sau pe o
*celul prezentatoare de antigen, un sistem trimolecular care asigur *activarea limfocitului. Structural, r. T reprezint un an-sam-
blu format din lan]uri polipeptidice ale c\ror secven]e sunt apropiate de cele care constituie *imunoglobulinele. Astfel, r. T este
alc uit din asocierea unui complex membranar format din dou lan]uri
α [i β (α cu M
r 45-60 kDa, gen pe cromozomul 14; β cu M
r
40-50 kDa, gen pe cromozomul 7) sau
γ [i δ (γ cu M
r 45-60 kDa, gen pe cromozomul 7; δ cu M
r 40-60 kDa, gen pe cromozomul
14). }inând seama de cele dou tipuri de lan]uri duble descrise anterior, se deosebesc dou tipuri de r. T: TCR
αβ [i TCRγδ. De
men]ionat c r. T este `ntotdeauna asociat cu un complex molecular transductor *CD3. La rândul s\u, molecula CD3 formeaz
cinci lan]uri invariante. Ansamblul TCR
+ CD3 este asociat markerilor CD4 sau CD8, `n func]ie de popula]ia limfocitar consi-
derat\. ~n ansamblul molecular TCR
+ CD3, cele dou p]i nu au aceea[i semnifica]ie: TCR intervine `n recunoa[terea ligandului
(complex CMH
+ peptid antigenic), `n timp ce CD3 are rol `n transduc]ia semnalului. Deoarece antigenii sunt extrem de diver[i,
exist o mare diversitate de r. T, posibil datorit recombinii genelor `n *limfo-citele T imature, printr-un mecanism analog celui a-
par]inând *genelor pentru imunoglobuline, cu men]iunea c genele codante ale r. T sunt mai pu]in cunoscute.
RECEPTOR PENTRU TSH / récepteur pour TSH / TSH receptor. *R. de membran\, format din dou subunit\]i (una de 50 kDa, la
nivelul ceia se g\se[te situsul de cuplare a TSH, extracelular [i alta de 30 kDa, care traverseaz membrana plasmatic). ~n cazul
r. pentru TSH, transmiterea informa]iei se face cu generarea *mesagerului secund AMPc. R. sunt situa]i `ndeosebi `n membrana
celular a tireocitelor, dar au fost identifica]i [i la nivelul testiculelor, adipocitelor, limfocitelor. Cuplarea TSH-ului la r. s\u specific
are ca efect: transcrip]ia ARNm al *tireoglobulinei, acumularea iodului `n tireocite, iodinarea tiroglobulinei [i clivajul proteolitic al
acesteia, cu eliberare de hormoni tiroidieni (T
3 [i T
4).
RECEPTORI DE ADEZIUNE / récepteurs d
’adhé-sion / adhesion receptors. Grup de proteine legate la membrana celular\, care
este responsabil de interac]iunea celulelor cu *matricea extracelular\. R. de a. regleaz aderen]a intercelular [i factorii de care
depinde migrarea celular\. Se disting trei grupe de r. de a.: superfamilia de imunoglobuline cu rol `n adeziune, incluzând o serie de
r. ai celulelor T, familia *integrinelor [i familia *selectinelor.
RECEPTORI ADRENERGICI / récepteurs adré-nergiques / adrenergic receptors. Descri[i de Ahlquist (1948), r. a. au fost clasifica]i
de la `nceput `n dou categorii:
r. alfa-adrenergici (excitatori, vasoconstrictori) [i r. beta-adrenergici (inhibitori, vasodilatatori [i
metabolici). *Adrenalina, cu afinitate pentru ambele tipuri de r., determin `n administri sistemice un r\spuns presor bifazic
(hiper- [i apoi hipotensiune), spre deosebire de *noradrenalin care, având o afinitate mult mai mare pentru r. alfa-adrenergici,
determin numai un r\spuns presor. V. receptor
α-adrenergic [i receptor β-adrenergic.
RECEPTORI CITOSOLICI / récepteurs cytoso-liques / cytosolic receptors. Pân `n 1985 a fost sus]inut ipoteza localizii
citoplasmatice a r. pentru steroizi, conform ceia complexul ligand-r. ar migra din citoplasm spre interiorul nucleului, traversând
membrana nuclear\. ~n prezent, se consider c doar r. pentru *glucocorticoizi [i *dioxin ar putea fi localiza]i `n citoplasm\ [i `n
nucleu.
RECEPTORI COLINERGICI / récepteurs choli-
nergiques / cholinergic receptors. Denumire generic pentru cele dou clase de r. specifici *a-cetilcolinei: receptor muscarinic (v.)
[i receptor nicotinic (v.).
RECEPTORI PENTRU COMPLEMENT / récep-teur s de complement / complement receptors. Proteine receptoare pentru
*complement care sunt situate `ndeosebi la suprafa]a diferitelor tipuri celulare ale sistemului imun. Au fost descrise patru subtipuri
de r.: CR-1, CR-2, CR-3 [i CR-4. Cei mai importan]i r. recunosc C3b sau deriva]ii s\i C3bi [i C3d (v. complement). CR-1, sau r.
pentru C3b [i C4b, este prezent pe hematii, trombocite, neutrofile, eozinofile, monocite [i macrofage, limfocite B [i T4, precum [i la
nivelul podocitelor glo-merulare. Glicoprotein cu M
r 190-290 kDa, CR-1 mediaz aderen]a imun\, contribuind la "cur\]a-rea"
*complexelor imune din sânge. CR-2 este o glicoprotein a membranei limfocitului B, cuia `i mediaz sus]inerea [i diferen]ierea.
Leag frac]iu-nea C3 a complementului, ca [i *virusul Epstein-Barr. CR-3, cu o M
r de 150-180 kDa, se g\se[te pe monocite,
macrofage, neutrofile [i pe celulele dendritice. El permite fenomenele de aderen] i-mun\, fagocitoza unor particule sau citoliza
bacterian\. CR-4, cu rol mai pu]in bine precizat, se g\-se[te pe neutrofile, trombocite, mastocite [i, respectiv, pe
monocite/macrofage.
RECEPTORI PENTRU ENDOTELINE / récepteur s des endothélines / endothelins receptors. V. endoteline.
RECEPTORI-ENZIME / récepteurs enzymes / enzime receptors. V. receptori de membran (3).
RECEPTORI PENTRU FACTORI DE TRANS-CRIP}IE / récepteurs pour les facteurs de transcription / transcription factor
receptors. Denumire a *r. nucleari care, prin interac]iunea cu *liganzii specifici, antreneaz suprimarea sau stimularea expresiei
genelor.
RECEPTORI GABA / récepteurs GABA / GABA receptors. V. GABA.
RECEPTORI H / récepteurs H / H receptors. R. specifici pentru *histamin\, clasifica]i `n trei tipuri principale (cu mai multe subtipuri):
H
1 - bron[ici (bronhoconstrictori [i cu rol reglator important `n inflama]ie, prin vasodilata]ie), intestinali [i uterini, ac]ioneaz prin
*fosfatidilinozitol; H
2 - cardiaci [i gastrici, lega]i de adenilat ciclaz\; H
3 - cerebrali. Sin.: receptori histaminici.
RECEPTORI HISTAMINICI / récepteurs histami-niques / histamine receptors. Sin.: receptori H (v.).
RECEPTORI HIV / recepteurs du VIH / HIV re-ceptors. V. coreceptori HIV.
RECEPTORI INTRACELULARI / récepteurs intra-cellulaires / intracellular receptors. V. receptori citosolici [i receptori nucleari.
RECEPTORI PENTRU LAMININ| / récepteurs pour laminine / laminin receptors. V. integrine.
RECEPTORI {I MEDICAMENTE / récepteurs et médicaments / receptors and drugs. Sus]inut o perioad\, ipoteza existen]ei
farmacoreceptorilor, adic a unor r. specifici pentru medicamente, a fost abandonat `n prezent. S-a demonstrat c\, de fapt, *r.
membranari sau, uneori, *r. citosolici [i nucleari specifici moleculelor endogene, fiziologice, pot servi ca ]inte de legare pentru
molecule exogene, farmacologice. Dup legarea la nivelul r. naturali, medicamentele produc efecte particulare, m\surabile, ca
*agoni[ti sau *antagoni[ti ai diferi]ilor r. Posibilitatea ca o anumit substan] medicamentoas s se lege selectiv la un anumit tip

660. 660
sau subtip de r. a deschis dou c\i de utilitate ex-cep]ional\: 1) ~n prezent una dintre cele mai productive direc]ii `n studiul r.
(receptorologie) const `n utilizarea criteriilor farmacologice `n caracterizarea diferitelor tipuri sau subtipuri de r. Singura clasificare
de ansamblu a numero[ilor r. identifica]i [i caracteriza]i este publicat anual de revista
Trends in Pharmacological Sciences. 2)
Ac]io-nând selectiv asupra unui anumit r., un anume medicament poate produce un efect terapeutic. Prima reu[it cert `n acest
sens a fost reprezentat de utilizarea *betablocantelor [i a blocan-]ilor r. H
2 de la nivelul celulelor parietale ale stomacului
(*cimetidin). Ulterior, aceast cale a devenit un principiu important `n conceperea [i producerea medicamentelor.
RECEPTORI DE MEMBRAN| / récepteurs de membrane / membrane receptors . R. de m. (sau ai suprafe]ei celulare) reprezint\, de
regul\, proteine sau glicoproteine integrale ale membranei celulare. Deoarece majoritatea moleculelor purt oare de informa]ie
sunt hidrosolubile [i, `n consecin]\, nu p rund prin bariera hidrofob membranar\, exist o diversitate de r. de m., a cor izolare [i
caracterizare a fost facilitat de *clonarea secven]elor de ADN care codific proteinele receptoare. Dup legarea *ligandului
specific, orice protein receptoare ac]ioneaz ca un *transductor al semnalului, prin declan[area unor evenimente moleculare
intracelulare care modific activitatea *celulei ]int\. Cu toat diversitatea moleculelor informa]ionale [i, implicit, a r. specifici,
majoritatea r. de m. pot fi clasifica]i `n patru clase, definite `n func]ie de mecanismul de transduc]ie utilizat: 1)
R. cupla]i cu canale
ionice
, denumi]i [i r.-canale sau canale ionice dependente de neurotransmi]\tori, implica]i `n semnalizarea sinaptic `ntre celulele
excitabile electric. R. aces-tei clase constituie o familie de proteine omologe, formate din mai multe subunit\]i polipeptidice aso-
ciate. Se disting dou subclase: a) R. mediatorilor denumi]i excitatori, a cor stimulare provoac o depolarizare a celulei, ceea ce
activeaz celula (ex.: propagarea poten]ialului de ac]iune [i secre-]ia unui mediator de c re un neuron sau contrac-]ia `n cazul
unei celule musculare). Este cazul r. nicotinici ai acetilcolinei, r. 5-HT
3 al serotoninei [i r. aminoacizilor excitatori (acid glutamic [i
acid as-partic). To]i ace[ti r.-canale sunt permeabili pentru cationi monovalen]i [i bivalen]i (`ndeosebi Na
+
, dar [i K
+
, Ca
2+
, Mg
2+
). b)
R. mediatorilor denumi]i inhibitori, a cor ac]iune provoac o hiperpolarizare care diminu excitabilitatea celulei. Este cazul r. A ai
GABA (acid gama-aminobutiric) [i r. glicinei. Ace[ti r. prezint canale selective pentru anioni (`ndeosebi Cl
-
, CH
3COO
-
,
−3
4
PO). 2) R.
cupla]i cu proteine G
, cei mai numero[i, reprezint o clas important de proteine transmembranare [i pot fi activa]i de agoni[ti de
natur divers\: neuro-mediatori (ca acetilcolina), amine biogene (*dopa-min\, *adrenalin\, *noradrenalin\, *serotonin\, *histamin\
nucleotide purinergice (ca *adenozi-na), *neuropeptide, *endoteline, hormoni peptidici (*bradikinin\, *vasopresin), mediatori
lipidici (*leucotriene, *prostaglandine), ca [i de agen]i fizici ce intervin `n percep]iile vizual [i olfactiv\. ~n transmiterea informa]iei
`ntre mediul extracelular [i citoplasm intervin trei componente de natur proteic\: r., *proteina G [i efectorul. R. este o gli-co-
protein transmembranar care con]ine 350-800 reziduuri de aminoacizi, organizate `n [apte domenii transmembranare. Proteina
G, denumit astfel deoarece fixeaz [i hidrolizeaz GTP, este localizat pe fa]a citoplasmatic a membranei [i este alc uit din
trei subunit\]i (
α, β, γ). Efectorul poate fi un canal ionic (de Na
+
, K
+
sau Ca
2+
) sau o enzim\. La nivelul retinei, aceast enzim este
o fosfodiesteraz ce transform GMP ciclic `n 5
’GMP. ~n general, enzima efectoare (*adenilat ci-claz\, *fosfolipaz C, *fosfolipaz
A
2) asigur formarea de *mesageri secunzi. ~n continuare, mesagerii secunzi vor modula mecanismele de fosforilare ale unor
proteine celulare diferite (`n func]ie de celula ]int\ sponsabile de efectele celulare. 3)
R.-enzime, care, atunci când sunt
activa]i, func]ioneaz direct ca enzime sau sunt asocia]i cu unele enzime. Majoritatea acestor r. sunt proteine cu un singur
domeniu transmembranar, având situsul de cuplare cu ligandul la suprafa]a celulei, iar situsul catalitic dispus intracelular. Se
disting trei subclase de r. e.: a) R. cu activitate de tip *guanilatciclaz\, care `[i sintetizeaz singuri mesagerul secund ca r\spuns la
mediatorul peptidic. Cel mai cunoscut este r. pentru *peptidul natriuretic atrial. b) R. cu activitate de tip *tirozinkinaz intrinsec\,
stimulat ca urmare a cuplii ligandului la r. Aceast activitate provoac o autofosforilare a r., ca [i o fosforilare a altor proteine ce-
lulare. To]i r. din aceast familie prezint un domeniu extracelular ce cuprinde situsul de legare cu ligandul, un segment
transmembranar unic [i o extremitate citoplasmatic cu activitate enzimatic\. Este cazul r. pentru numero[ii *factori de cre[tere
celular [i al *r. insulinei. ~n cazul r. pentru insulin\, sunt argumente [i `n favoarea existen]ei unui mesager secund. c) R. cu
activitate de tip tirozinfosfataz se aseam cu cei din subclasa b, dar deocamdat natura liganzilor este ipotetic\. Un ligand
posibil ar fi CD45, antigen leucocitar indispensabil pentru proliferarea *timocitelor. 4)
R. de aprovizionare, a cor func]ie principal
nu este transmiterea informa]iei, ci aprovizionarea celulelor cu o serie de substan]e, cum ar fi colesterolul (r. pentru *LDL) [i fierul
(r. pentru *feritin).
RECEPTORI NUCLEARI / récepteurs nucléaires / nuclear receptors. Proteine receptoare localizate la nivelul nucleului celular, la
care se leag specific urm oarele tipuri de liganzi: hormonii steroizi (glucocorticoizi, mineralocorticoizi, androgeni, pro-gestageni [i
estrogeni), vitaminele A (retinoide) [i D, hormonii tiroidieni, dioxina [i clofibratul (utilizat ca hipolipemiant). R. n., `n num de peste
20 la mamifere, constituie o *superfamilie cu o origine genetic comun\. Un r. n. este alc uit din 400-800 reziduuri de aminoacizi
asociate cu doi atomi de zinc [i prezint\ trei domenii func]ionale: 1) Domeniul COOH-terminal, care con]ine situsul de legare
specific a liganzilor hormonali sau exogeni; `n stare inactiv\, r. diver[ilor steroizi [i ai dioxinei sunt asocia]i cu o *protein de [oc
termic. 2) Domeniul de legare a r. la ADN, bogat `n reziduuri de cistein care permit, prin leg\turile coordinative cu cei doi atomi de
zinc, men]inerea unei conforma]ii specifice necesare legii r. pe ADN. Aceast conforma]ie, alc uit din patru reziduuri de cistei-
n [i un atom de zinc, se nume[te "deget de zinc”. Fiecare r. con]ine dou degete de zinc: primul, situat `n zona N-terminal a
proteinei receptoare, este `n contact cu bazele p]ii promotoare a ADN, iar al doilea ar stabiliza leg ura dublei elice a ADN, prin
interac]ia reziduurilor oze-fosfa]i. 3) Al treilea domeniu, NH
2-terminal, nu are o func]ie bine definit\. Liganzii specifici r. n., fiind
lipofili, traverseaz liber membrana plasmatic\, iar dup legarea la r. se declan[eaz\, cel mai frecvent, sinteza diverselor proteine.
Se presupune c un r. poate activa mai multe gene, dar reglarea efectiv a sintezei proteinelor, `n ansamblul s\u, depinde [i de al]i
factori de transcrip]ie care, deocamdat\, sunt cunoscu]i doar fragmentar.
RECEPTORI PENTRU OPIOIDE / récepteur s aux opioïdes / opioid receptors. R. membranari din sistemul nervos central la nivelul
cora se leag *morfina, *heroina, *enkefalinele [i *endorfinele. Au fost identificate mai multe subtipuri de r. pentru o., care difer
prin *afinitatea lor pentru *agoni[ti [i *antagoni[ti, cât [i prin implicarea `n diferite func]ii. Atât r., cât [i liganzii prezint propriet\]i [i
distribu]ii particulare `n func]ie de diferite specii. ~ncercile de clasificare a r. pentru o. pe criterii farmacologice sunt complicate de
prezen]a unor enzime care `i cliveaz `n subunit\]i moleculare cu diferite propriet\]i. ~n esen]\, se disting: 1)
Tipurile miu (µ) , care
prezint afinitate mare pentru
β-endorfin\, morfin [i metorfamid\, interac]io-nând, de asemenea, cu metenkefalina, cu fragmente
de proenkefalin (peptid E) [i cu dinorfina.
R. miu sunt abunden]i `n creier [i m\duva spinii, fiind mediatori ai analgeziei,
deprimii respira]iei, ai contrac]iei musculare; contribuie, de asemenea, la starea de euforie [i sunt implica]i `n eliberarea
corticotropinelor. Mecanismele de ac]iune implic influen]area *canalelor de K
+
[i inhibarea *adenilat ciclazei. 2) Tipurile delta (δ)
prezint afinitate pentru enkefaline, *dinorfine [i
β-endorfine. ~n sistemul limbic, afecteaz emo]iile, iar `mpreun cu tipurile µ
altereaz activitatea canalelor de K
+
[i contribuie la analgezie. 3) Tipurile epsilon (ε) leag cu afinitate mare β-endorfinele [i
mediaz\, `n unele cazuri, contrac]ia mu[chiului neted. 4)
Ti-purile kappa (κ) au ca liganzi naturali dinorfinele, nevendorfinele [i
peptidul E. Mediaz *halucina]iile induse de morfin\, *disforia, sedarea, mioza, anorexia [i sunt implicate `n inhibarea eliberii cor-
ticotropinelor. 5)
Tipul sigma (σ) este inclus `n unele clasifici [i ar media anumite efecte ale morfinei `n *sistemul nervos
autonom.
RECEPTOZOM, s. m. / réceptosome, s. m. / re-ceptosome.
[Lat. receptus, de la recipere = a primi; gr. soma, -atos = corp.] V.
endozom.
RECESIV, adj. / récessif, -ive, adj. / recessive.
[Lat. recessus = loc retras, de la recedere = a merge `napoi, a se retrage (retro =
`napoi;
cedere = a merge).] Despre un caracter genetic neexprimat *fenotipic. O gen recesiv se exprim nu-mai dac ea exist
pe ambii cromozomi ai perechii, adic `n stare *homozigot (sau pe cromozomul X la sexul masculin). Caracterul r. este cel trans-
mis prin aceast gen\. El nu apare decât la *homozigot, pe când la *heterozigot nu se manifest\, deoarece este mascat de

661. 661
caracterul corespondent (dominant) purtat de *gena alomorf\. Modul r. este calea pe care se transmit bolile ereditare legate de
genele recesive.
RECESIVITATE, s. f. / récessivité, s. f. / recessivity.
[Lat. recessus = loc retras, de la recedere = a merge `napoi, a se retrage
(
retro = `napoi; ce-dere = a merge).] Caracteristic a *alelei unei gene, la un *heterozigot, de a nu se exprima la nive-lul
*fenotipului. V. [i recesiv.
RECESUS, s. n. / récessus, s. m. / recess, recessus. NA: recessus.
[Lat. recessus = loc retras, de la recedere = a merge `napoi, a
se retrage (
retro = `napoi; cedere = a merge).] Termen anatomic cu semnifica]ia de fos\, foset\, depresiune, diverticul. Ex.: r.
optic (diverticul al peretelui anterior al celui de-al 3-lea ventricul, limitat de lama supraoptic [i de chiasma optic\ ineal
(diverticul al peretelui posterior al celui de-al 3-lea ventricul).
RECIDIV|, s. f. / récidive, s. f. / recidivation.
[Lat. recidivus = care cade `n aceea[i gre[eal\, de la re = iar\[i, cadere = a c\dea.]
Reapari]ia unei boli anterior vindecat\, la un interval de timp variabil fa] de momentul vindecii:
r. precoce (dup s\pt\mâni sau
luni) sau
r. tardiv\ (dup mai mul]i ani). R. se produce, de regul\, `n cazul unor boli infec]ioase, printr-o nou infec]ie cu germenii
respectivi. V. [i rec\dere, recuren]\.
RECOMBINANT, adj., s. m. / recombinant, adj., s. m. / recombinant.
[Lat. re = iar\[i; combinare = a uni dou lucruri.] Sin.:.
recombinat (v.).
RECOMBINARE GENETIC| / recombinai son gé-nétique / genetic recombination.
[Lat. re = ia-r\[i; combinare = a uni dou
lucruri; gr.
geneti-kos = propriu unei genera]ii, de la genos = neam, urma[, genera]ie.] Modificare a distribu]iei genelor, care
conduce la formarea de genotipuri noi, ca ur-mare a schimbului de gene `ntre cromozomii omo-logi cu loci heterozigo]i `n procesul
reproducerii sexuate. R. survine `n general `n cursul *meiozei [i exclusiv `n prezen]a unor omologii importante, adic a unor
secven]e de baze similare pe filamentele de ADN. Exist un tip secundar de r. g., denumit situs-specific\, `n care omologia este
mult mai pu]in important [i care poate antrena defecte ale ADN. R. g., al uri de *muta]ie, joac un rol important `n producerea
varia]iei genetice, contribuind astfel la procesul de evolu]ie. La om, când exist o *remaniere echilibrat `n timpul meiozei, se pot
produce game]i *aneuzomici. V. aneuzomie.
RECOMBINAT, adj., s. m. / recombiné, -e, adj., s. m. / recombinant.
[Lat. re = iar\[i; combinare = a uni dou lucruri.] 1) Despre
un organism sau o molecul care con]ine o gen recombinat\. 2) Organism sau molecul rezultând dintr-o *recombinare genetic
natural sau experimental\. Sub influen]a limbii engl. se utilizeaz [i termenul
recombinant, dar recombinat este mai riguros, de-
oarece etimologic rezult direct din
recombinare.
RECON, s. m. / recon, s. m. / recon. Cel mai mic fragment de material genetic care poate fi schimbat `ntre doi cromozomi omologi.
RECOVERIN|, s. f. / recoverine, s. f. / recoverin.
[Engl. recovery = recuperare; -inã.] Protein retinian fixatoare de calciu, cu M
r
de 23 kDa. R. particip la faza de recuperare dup o excita]ie luminoas\, prin blocarea fosforilii *rodopsinei fotoexcitate.
RECRUDESCEN}|, s. f. / recrudescence, s. f. / recrudescence.
[Lat. recrudescere = a deveni mai violent, de la re = iar\[i,
crudus = crud, sângerând.] Reintensificarea simptomelor unei boli dup o *remisiune temporar (de zile sau s\pt\mâni), f s e-
xiste o perioad de convalescen]\. A se distinge de: *exacerbare, *re[ut [i *recidiv\. V. [i
rebound.
RECT, s. n. / rectum, s. m. / rectum. NA: rectum.
[Lat. medical rectum, de la rectus = rectiliniu, drept.] Partea terminal a
tubului digestiv, care continu colonul sigmoid [i se termin cu anusul. Se disting: 1) Un segment superior (pelvin sau r. pelvin),
con]inut `n cavitatea pelvin [i a cui parte distal lgit constituie ampula rectal\. 2) Un segment inferior (perineal sau canalul
anal), cuprins `n grosimea perineului.
RECTALGIE, s. f. / rectalgie, s. f. / rectalgia.
[Lat. medical rectum, de la rectus = rectiliniu, drept; gr. algos = durere.] Sin.:
proctalgie (v.).
RECTIT|, s. f. / rectite, s. f. / rectitis, proctitis.
[Lat. medical rectum, de la rectus = rectiliniu, drept; -itã.] Inflama]ie a rectului,
de regul de natur infec]ioas\, cu excep]ia
r. factice, ce apare dup *radioterapia local (`ndeosebi `n cancerul de col uterin). Se
manifest prin tenesme, *rectoragie, telangiectazii [i uneori tendin] la ulcerare. Sin.: proctit\.
RECTOCEL, s. n. / rectocèle, s. f. / rectocele, proctocele.
[Lat. medical rectum, de la rectus = rectiliniu, drept; gr. kele = hernie,
tumor\
.] Hernie a rectului `n vagin. Sin.: colpocel posterior, procto-cel, proctoptoz\.
RECTOCOLIT|, s. f. / rectocolite, s. f. / rectoco-litis, proctocolitis, coloproctitis, colorectitis.
[Lat. medical rectum, de la rectus =
rectiliniu, drept; gr.
kolon = intestin gros; -itã.] Inflama]ie si-multan a rectului [i a colonului.
RECTOCOLIT| ULCEROHEMORAGIC| / recto-colite ulcéro-hémo rragique, recto-colite hé-morragique et purulente / ulcerative
colitis. A-fec]iune inflamatorie [i ulcerativ\, de etiologie incert\, cu localizare la nivelul colonului [i rectului. Clinic se caracterizeaz
printr-un sindrom dizenteric muco-hemoragic care evolueaz `n pusee separate de perioade de remisiune. Anatomopatologic se
caracterizeaz prin leziuni ulcerative difuze ale mucoasei rectului sau colonului, ini]ial superficiale, cu extensie continu [i care se
pot complica cu hemoragii [i perfora]ii. Cauzele [i mecanismele patogenice ale r. u. nu sunt cunoscute, existând date asupra
rolului perturbilor imune, infec]iei sau al unor perturbi enzimatice. Nu este exclus *predispozi]ia genetic\. Boala poate debuta
acut, subacut sau insidios. Examenul endoscopic (rectoscopic) este relevant `n stadiul activ al bolii, când se constat ulcera]ii
multiple, uneori confluente, abcese criptice [i false membrane. R. u. evolueaz imprevizibil, cu remisiuni [i pusee acute, precum [i
cu numeroase complica]ii locale [i sistemice. ~n formele fulminante mortalitatea este ridicat\. Sin.: colit ulceroas\.
RECTOPEXIE, s. f. / rectopexie, s. f. / rectopexy, proctopexy.
[Lat. medical rectum, de la rectus = rectiliniu, drept; gr. pexis =
fixare
.] Sin.: proc-topexie (v.).
RECTOPLASTIE, s. f. / rectoplastie, s. f. / recto-plasty.
[Lat. medical rectum, de la rectus = rectiliniu, drept; gr. plastos =
modelat, de la
plas-sein = a forma, a modela.] Sin.: proctoplastie (v.).
RECTORAFIE, s. f. / rectorraphie, s. f. / rector-rhaphy, proctorrhaphy.
[Lat. medical rectum, de la rectus = rectiliniu, drept; gr.
rhaphe = su-tur\.] Sutura unei pl\gi accidentale sau chirurgicale a rectului.
RECTORAGIE, s. f. / rectorragie, s. f. / proctor-r(h)agia.
[Lat. medical rectum, de la rectus = rectiliniu, drept; gr. rhegnynai =
a ]â[ni, a izbucni
.] Emisie de sânge ro[u, necoagulat, prin anus. R. este dovada unei leziuni situate `n partea inferioar a tubului
digestiv (colon, rect, anus) [i foarte rar consecin]a unui ulcer gastroduodenal cu hemoragie foarte abundent\. Sin.: proctoragie.
RECTO-RECTOSTOMIE, s. f. / recto-rectostomie, s. f. / recto-rectostomy.
[Lat. medical rectum, de la rectus = rectiliniu, drept;
gr.
stoma, -atos = gur\.] Procedeu chirurgical prin care se formeaz o anastomoz `ntre dou segmente ale rectului, dup
excizia p]ii situate `ntre cele dou segmente. Ex.: `n caz de tumor local\.
RECTOSCOP, s. m. / rectoscope, s. m. / rectoscope, proctoscope.
[Lat. medical rectum, de la rectus = rectiliniu, drept; gr.
skopos = observator, de la skopein = a vedea, a examina.] Varietate de *endoscop destinat examinii *rectului [i *sigmoidului.
RECTOSCOPIE, s. f. / rectoscopie, s. f. / recto-scopy, proctoscopy.
[Lat. medical rectum, de la rectus = rectiliniu, drept; gr.
skopia = examinare, de la skopein = a vedea, a examina.] Examen endoscopic al rectului efectuat cu ajutorul unui tub metalic
rigid (*rectoscop), completat frecvent cu explorarea primilor centimetri ai sigmoidului (rec-tosigmoidoscopie). Sin.: proctoscopie.
RECTOSIGMOID, s. n. / rectosigmoïde, s. m. / rectosigmoid, proctosigmoid.
[Lat. medical re-ctum, de la rectus = rectiliniu,
drept;
σ = a 19-a liter a alfabetului grec; gr. eidos = form\.] Por]i-unea terminal a colonului sigmoid [i por]iunea proximal a
rectului.
RECTOSIGMOIDIT|, s. f. / rectosigmoïdite, s. f. / rectosigmoiditis, proctosigmoiditis.
[Lat. medical rectum, de la rectus =
rectiliniu, drept;
σ = a 19-a liter a alfabetului grec; gr. eidos = form\;
-
itã.] Inflama]ie simultan a rectului [i a colonului sigmoid.
|

662. 662
RECTOSIGMOIDOSCOPIE, s. f. / rectosigmo-ïdoscopie, s. f. / proctosigmoidoscopy. [Lat. medical rectum, de la rectus =
rectiliniu, drept;
σ = a 19-a liter a alfabetului grec; gr. eidos = form\; skopia = examinare, de la skopein = a vedea, a examina.]
Explorare endoscopic a rectului [i a sigmoidului cu ajutorul unui *fibroscop suplu cu lungimea util de circa 60 cm.
RECTOTOMIE, s. f. / rectotomie, s. f. / rectoto-my, proctotomy.
[Lat. medical rectum, de la rectus = rectiliniu, drept; gr. tome =
t\iere, sec]iu-ne, de la
temnein = a t\ia.] Sec]iune par]ial sau total a rectului.
RECTOVAGINAL, adj. / recto-vaginal, -ale, -aux, adj. / rectovaginal, proctovaginal.
[Lat. medical rectum, de la rectus =
rectiliniu, drept;
vagina = teac\.] Care se raporteaz\, care apar]ine rectului [i vaginului sau provoac o comunicare, prin *fistul\,
`ntre aceste forma]iuni. Ex.: fund de sac r., denumit [i *fund de sac Douglas, fistul r.
RECUPERARE, s. f. / rehabilitation, s. f. / reco-very.
[Lat. recuperare = a redobândi, a rec\p\-ta.] Proces sau ac]iune care au ca
scop revenirea la starea de s ate [i la o capacitate de efort satisf\c oare. ~n general, r. se ob]ine cu ajutorul unor procedee de
reeducare adecvate.
RECUPERARE NUTRI}IONAL| / récupération nutritionnelle / nutritional rehabilitation. Restabilirea complet\, prin aport alimentar
adecvat, a s \]ii unor subiec]i care au fost supu[i unei perioade de *denutri]ie. R. n. implic revenirea la greutatea normal
corespunz oare vârstei subiec]ilor.
RECURENT, adj. / récurrent, -e, adj. / recurrent, recurrens.
[Lat. recurrens, de la recurrere = a fugi `napoi (retro = `napoi;
currere = a fugi).] Care revine la punctul de origine, la punctul s\u de plecare. Ex.: febr r., caracterizat printr-o evolu-]ie cu
accese febrile care se repet periodic, dup perioade de remisiune total\. ~n anatomie: despre o structur - nerv sau vas sanguin -
care revine la originea trunchiului din care a luat na[tere.
RECUREN}|, s. f. / récurrence, s. f. / recur-rence.
[Lat. recurrens, de la recurrere = a fugi `napoi (retro = `napoi; currere =
a fugi)
.] Revenirea simptomelor unei boli aparent vindecat\, f un nou contact patogen. R. se deosebe[te de *rec\dere prin
faptul c survine la un interval de timp mult mai lung (s\pt\mâni, luni). V. [i recidiv\.
REDISTRIBU}IE ANTIGENIC| / redistribution antigénique / antigenic redistribution.
[Lat. re = iar\[i; distributio, -onis =
`mp]ire, repartizare, de la
distribuere = a repartiza, a `mp]i; gr. anti = contra; gennan = a produce.] Deplasarea unui tip de
antigen sau receptor pe suprafa]a unei celule vii, `n urma legii `ncruci[ate cu ligandul specific, fenomen ce reflect un anumit
grad de *fluiditate a membranei celulare.
REDOARE, s. f. / raideur, s. f. / stiff, stiffness.
[Fr. raideur, din lat. rigidus = rigid.] Limitare a mobilit\]ii unei articula]ii. R. cefei
reprezint o rigiditate consecutiv unui spasm al mu[chilor cefei [i poate apare `n diverse boli, `ndeosebi `n *meningite. V.
torticolis.
REDOX, s. n. / redox, s. m. / redox.
[Prescurtare de la cuvintele reducere (v.) [i oxidare (v.).] Sin.: oxidoreducere (v.).
REDRESARE, s. f. / redressement, s. m. / re-dressement.
[Fr. redresser = a `ndrepta, din lat. re = iar\[i, directus = drept.]
Restabilirea pozi]iei normale a unui organ care prezint o deviere fa] de aceasta, de obicei cronic\, aput `ntr-un anumit interval
de timp (spre deosebire de *redu-cere). R. se poate face fie prin interven]ie chirurgical [i fixarea organului `n pozi]ie fiziologic
(ex.: r. uterului prin *histeropexie), fie prin aplicarea unui dispozitiv de sus]inere (ex.: r. dentar la copii).
REDUCERE, s. f. / réduction, s. f. / reduction.
[Lat. reductio, -onis = readucere, de la reducere = a aduce `napoi (retro = `napoi;
ducere = a duce).] 1) ~n biochimie, reac]ie cu pierdere de electroni, care presupune existen]a unui agent donor de electroni. Este
uneori cuplat la o reac]ie de oxidare, `n procesele de oxidoreducere (reac]ie redox). V. oxidoreducere. 2) ~n chirurgie, restabilirea
pozi]iei anatomice normale `n cazul unei forma]iuni (fragment osos, organ) deplasate traumatic, accidental etc. (fracturi, hernii -
invaginare).
REDUCTAZ|, s. f. / réductase, s. f. / reductase.
[Lat. reductus = retras, de la reducere = a aduce `napoi (retro = `napoi;
ducere = a duce); -azã.] Enzim care are ac]iune reduc oare asupra compu[ilor chimici; hidrogenaz\.
REDUC}IE EMBRIONAR| / réduction embryon-naire / embryonary reduction.
[Lat. reductio, -onis = readucere, de la reducere
= a aduce `napoi (
retro = `napoi; ducere = a duce); gr. embryon = embrion, de la en = `n, bryein = a cre[te.] Avort provocat `n
caz de sarcin multipl\. Deoarece e-xisten]a mai multor fetu[i reprezint un risc pentru evolu]ia sarcinii, prin r. e. sunt `ndepta]i
unul sau mai mul]i fetu[i, pentru asigurarea evolu]iei normale a fetu[ilor restan]i. Practica r. e. pune probleme de bioetic\.
REEDUCARE, s. f. / réeducation, s. f. / rehabilitation.
[Lat. re = iar\[i; educatio, -onis = cre[tere, educare, de la educare = a
educa
.] 1) Ansamblul mijloacelor [i `ngrijirilor destinate s permit restabilirea, total sau par]ial\, a func]iilor afectate dup o boal
invalidant (motorie sau psihomotorie).
R. func]ional\: mijloacele uitlizate pentru a ameliora sau compensa un *handicap motor
sau func]ional. 2) Ansamblul m\surilor de asisten]\, de supraveghere sau de educa]ie sus]inute prin lege pentru protec]ia [i
adaptarea social a minorilor `n pericol sau delincven]i.
REFLECTIVITATE, s. f. / réflectivité, s. f. / reflex excitability, referred reflex.
[Lat. reflectere = a r\sfrânge, a `ntoarce `napoi (retro
= `napoi;
flectere = a `ndoi).] Proprietate a unor regiuni din organism datorit ceia acestea sunt, dup o excita]ie, punctul de
pornire a unui act reflex. V. reflex [i diferite tipuri de reflexe.
REFLEX, s. n. / réflexe, s. m. / reflex.
[Lat. reflexus, de la reflectere = a r\sfrânge, a `ntoarce `napoi (retro = `napoi; flectere =
a `ndoi)
.] Reac]ie motrice sau secretorie care se produce automat sau involuntar, pe calea unor circuite nervoase simple, f s
aib un caracter con[tient. Ex.: la un stimul dureros, mâna este retras `nainte ca mesajul s ajung din creier la mu[chii implica]i.
REFLEX DE ACOMODA}IE / réflexe d
'accommo-dation / accommodation reflex. Adaptarea o-chiului la vederea de aproape prin
contrac]ia pupi-lei (v. reflex pupilar), convergen]a globilor oculari [i cre[terea convexit\]ii cristalinului.
REFLEX ACUSTIC / réflexe acoustique / accous-tic reflex. Contrac]ia mu[chiului sci]ei la aplicarea unui stimul auditiv cu o
intensitate de 80 dB peste pragul audibil. Prezen]a r. a. permite dife-ren]ierea surdit\]ii senzoriale de cea neurologic [i localizarea
anatomic a paraliziilor faciale.
REFLEX AHILIAN / réflexe achilléen / Achille
’s tendon reflex. [Gr. Akhilleus, erou grec a cui mam l-a ]inut de c\lcâi pentru a-l
scufunda `n Styx
.] *R. osteotendinos care se manifest prin extensia piciorului pe gamb la percu]ia tendonului lui Achille. Arcul
reflex implic ac]iunea fibrelor metamerului S
1.
REFLEX DE ALUNGIRE / réflexe d’élongation / stretch reflex. Sin.: reflex miotatic (v.).
REFLEX ANAL / réflexe anal / anal reflex. *R. cu-tanat responsabil de contrac]ia brusc\ a sfincterului anal prin atingerea u[oar a
`nveli[ului cutanat situat la limita anusului. Arcul reflex este constituit din fibrele ultimilor doi metameri sacra]i.
REFLEX DE AP|RARE / réflexe de défense / defense reflex. Reac]ie involuntar provocat de o stimulare cu caracter nociv, cel
mai adesea dureroas (vizual\, auditiv\, cutanat etc.), care permite evitarea stimulii respective. Reac]ia este mai evident\ `n
absen]a controlului cortical. ~n clinic se observ `n caz de sec]iune sau de com-presiune a m\duvei, când apar semne de *auto-
matism medular.
REFLEX DE APUCARE / réflexe de préhension / grasping reflex. Component a r. de ridicare, u-na din reac]iile statice generale.
Const `ntr-o mi[-care de apucare a degetelor mâinii sau piciorului, normal la copil [i patologic la adult, unde indic o leziune a
lobului frontal. Sin.: reflex de prehensiune.
REFLEX AXONIC / réflexe périphérique / peri-pheral reflex. Reac]ie vasodilatatorie local provocat de excitarea filetelor senzitive
ale unui nerv, ca urmare a trecerii impulsurilor nervoase de la termina]iile excitate la zona din jur tributar neuronului respectiv, pe
cale antidromic\, f a traversa celula nervoas\.
REFLEX BABINSKI / réflexe de Babinski / Babinski’s reflex.
[Josef François Félix Babinski, neurolog francez, Paris, 1857-
1932
.] Sin.: semn Babinski (v.).

663. 663
REFLEX BICIPITAL / réflexe bicipital / biceps reflex. R. osteotendinos care pune `n ac]iune fibrele senzitive [i motorii ale
metamerului C
5 [i care const `n contrac]ia mu[chiului biceps brahial la percu]ia tendonului s\u la nivelul plicii cotului, cu flexia
antebra]ului pe bra].
REFLEX DE CLIPIRE / réflexe de clignement / blinking reflex. Clipire scurt a ambilor ochi observat `n cursul percu]iei r\d\cinii
nasului sau a p]ii externe a arcadei orbitare. Acest r. are dou componente: prima, inepuizabil\, corespunde `ntinderii mu[chilor
pleoapelor, iar a doua, epuizabil\ - unui *r. polisinaptic.
REFLEX COHLEOPALPEBRAL / réflexe coch léopalpébral / cochleopalpebral reflex. ~nchiderea brusc a pleoapelor `n timpul unei
stimuli sonore brutale [i intense. ~n arcul reflex intervin nervii auditivi [i faciali, printr-un un releu pontin.
REFLEX CONDI}IONAT / réflexe conditionné (ou conditionnel) / conditioned reflex. Dup Pavlov (1898), "leg ur temporar `ntre
unul din nenu-ma]ii factori ai mediului ambiant [i o activitate bine determinat a organismului". Actul reflex care se stabile[te ca
urmare a asocierii repetate a unei activit\]i a organismului cu un stimul exterior oarecare (*condi]ionare). Sin.: reflex dobândit.
REFLEX CORNEAN / réflexe cornéen / corneal reflex. R. cu punct de plecare tactil cornean (nervul trigemen), al cui efect final
este `nchiderea pleoapelor. Studiul acestui r. permite aprecierea sensibilit\]ii corneene. Este un r. care dispare printre ultimele `n
anestezia general sau `n com\.
REFLEX CREMASTERIAN / réflexe crém astérien / cremasteric reflex. *R. cutanat care antreneaz ridicarea testiculului, prin
contrac]ia mu[chiului cremaster, dup excitarea fe]ei interne a coapsei. Zona reflexogen se poate `ntinde la por]iunea superioar
a fe]ei interne a gambei (este vorba de o contrac]ie rapid [i nu de una vermicular a scrotului). Metamerul responsabil este L
1-L
2.
REFLEX CUBITOPRONATOR / réflexe cubito-pronateur / radial reflex. Reflex osteotendinos ob]inut prin percu]ia stiloidei cubitale
pe fa]a sa dorsal\. Este dificil de pus `n eviden]\, iar r\s-punsul const dintr-o flexie a degetelor [i o prona-]ie foarte discret a
mâinii. Metamerul responsabil este C
8.
REFLEX CUTANAT / réflexe cutané / skin reflex. Contrac]ia reflex a unui mu[chi sau a unui grup muscular dup excitarea unei
zone bine determinate, cutanate sau mucoase. Cel mai investigat r. de acest tip este *r. cutanat plantar.
REFLEX CUTANAT ABDOMINAL / réflexe cutané abdominal / abdominal reflex. R. pus `n eviden] numai când panicului adipos
abdominal nu este prea gros. Const `n contrac]ia mu[chilor abdominali dup excita]ia cutanat rapid de fiecare parte a liniei
mediane abdominale.
REFLEX CUTANAT PLANTAR / réflexe cutané plantaire / plantar reflex. Flexia plantar a degetelor plantei piciorului, provocat ca
r\spuns la excitarea, printr-o mi[care de presiune, de la degete `nspre c\lcâi. Inversarea acestui r. este patologic [i constituie
*semnul Babinski.
REFLEX DOBÂNDIT / réflexe acquis / conditioned reflex. Sin.: reflex condi]ionat (v.).
REFLEX DE EXTENSIUNE / réflexe d’extension / stretch reflex. Sin.: reflex miotatic (v.).
REFLEX EXTEROCEPTIV / réflexe extéroceptif / exteroceptive reflex. Reac]ie a mu[chilor sau a diverselor glande la stimuli
provenind din exteriorul organismului. Reac]ia intereseaz `n general mai multe grupe de mu[chi, ale cor contrac]ii coordonate
au aspectul unei reac]ii de apare `mpotriva stimulilor nocivi. Este un r. complex, ce presupune punerea `n joc a neuronilor
intercalari.
REFLEX FARINGIAN / réflexe pharyngé / pha-ryngeal reflex, faucial reflex. R. determinat de excitarea faringelui, direct sau
indirect (ex.: prin ap\sarea bazei limbii), [i care const `n contrac]ia de scurt durat a musculaturii peretelui faringian, asociat
unei senza]ii de grea] sau vom\.
REFLEX GUSTATO-SECRETORIU PARADOXAL / réflex e gusto-lacrymal / gustolacrimal reflex. Sin.: sindromul lacrimilor de
crocodil (v.).
REFLEX IDIOMUSCULAR / réflexe idiomuscu-laire / muscular reflex. R\spuns direct (denumirea de r. fiind improprie) al fibrelor
musculare la o stimulare mecanic (percu]ia direct a mu[chiu-lui). R. i. este abolit precoce `n *miopatiile primitive, `n timp ce *r.
osteotendinos r\mâne prezent mult timp dup `mboln\vire.
REFLEX INTEROCEPTIV / réflexe intéroceptif / deep reflex. R. având ca punct de pornire o termina]ie nervoas situat `n interiorul
corpului. V. interoceptiv [i interoceptor.
REFLEX INVERSAT / réflexe inversé / inverted reflex. R. care produce un r\spuns `n sens opus celui ob]inut `n mod normal. Ex.:
*semnul Babinski este un r. i. al *reflexului cutanat plantar.
REFLEX ~NNN|SCUT / réflexe inné / uncondi-tioned reflex. Sin.: reflex necondi]ionat (v.).
REFLEX DE ~NTINDERE / réflexe d
'extension / stretch reflex. Sin.: reflex miotatic (v.).
REFLEX LABIRINTIC / réflexe labyrinthique / la-byrinthine reflex. Una din categoriile de reac]ii statice generale (`mpreun cu r. tonic
al gâtului), care ac]ioneaz pentru ajustarea posturii corpului atunci când capul se mi[c fa]\ de trunchi. Sin.: r. vestibular.
REFLEX LACRIMAL / réflexe lacrymal / lacrimal reflex. L\crimare reflex declan[at de diverse cauze psihice sau neurologice.
R. l.
psihic
sau plânsul psihic este declan[at de o emo]ie (`ndeosebi de ordin afectiv) sau de o durere moral\. R. l. neurologice sunt
determinate de o ac]iune iritativ asupra trigemenului, facialului sau simpaticului cervical. V. [i sindromul lacrimilor de crocodil.
REFLEX MARINESCU-RADOVICI / réflexe de Marinescu-Radovici / Marinescu-Radovici reflex.
[Gheorghe Marinescu, neurolog
român, profesor la Bucure[ti, 1863-1938;
Jean G. Radovici, medic francez, Paris, n. 1868.] Sin.: reflex palmo-mentonier (v.).
REFLEX MASETERIN / réflexe massétérin / jaw reflex, chin reflex. ~nchiderea gurii ca urmare a ridicii mandibulei provocat de
percu]ia *mentonului.
REFLEX MASTICATOR / réflexe masticatoire / masticatory reflex. R. ini]iat de prezen]a alimentelor `n cavitatea bucal\. R. m.
implic inhibarea contrac]iei mu[chilor masticatori, permi]ând coborârea mandibulei, urmat de ini]ierea unui r. de `ntindere a
mu[chilor mandibulei [i ridicarea automat a acesteia, cu ocluzia dentar [i compresia bolului alimentar pe mucoasa bucal\, dup
care procesul se reia.
REFLEX MAYER / réflexe de Mayer / Mayer
's reflex. [Carl Mayer, neurolog austriac, Viena, profesor la Innsbrück, 1862-1932.]
Se flecteaz ultimele trei degete ale mâinii, iar examinatorul exercit o compresiune puternic asupra lor; `n mod normal se
produce adduc]ia policelui. R. este diminuat sau absent `n leziunile piramidale.
REFLEX MEDIOPLANTAR / réflexe médi oplan-taire / medioplantar reflex. Extensia piciorului pe gamb [i flexia degetelor,
provocate prin percu]ie la mijlocul plantei. Arcul reflex se `nchide la nivel S
2. Acest r. trebuie cercetat când bolnavul este pozi]ionat
`n genunchi pe un scaun sau `n decubit dorsal, cu piciorul flectat pe gamb `n unghi drept.
REFLEX MIOTATIC / réflexe myotatique / myo-tatic reflex. R. medular fundamental, una din reac]iile statice locale, manifestat
printr-o contrac]ie de scurt durat a mu[chiului provocat de propria sa `ntindere (r. tendinos profund). Persisten]a `ntinderii
determin contrac]ie muscular sus]inut\. Sin.: reflex de alungire, reflex de extensiune, reflex de `ntindere.
REFLEX MONOSINAPTIC / réflexe monosynap-tique / monosynaptic reflex. R. care pune `n joc o singur sinaps [i, implicit, doi
neuroni. Singurul r. m. este *r. miotatic, `n cazul cuia fibrele aferente de la nivelul fusurilor neuromusculare sunt legate direct,
f neuron intermediar, la nivelul coarnelor anterioare ale m\duvei, cu neuronii mo-tori care comand mu[chiul.
REFLEX NAZOPALPEBRAL / réflexe nasopal-pébral / nasoorbicular reflex. *R. osteotendinos ob]inut prin percu]ia r\d\cinii nasului,
constând `n `nchiderea bilateral a pleoapelor. Este alterat `n paraliziile faciale periferice.
REFLEX NECONDI}IONAT / réflexe inné / un-conditioned reflex. Reflex `nn\scut, care se manifest chiar de la na[tere sau imediat
dup aceea, `ntr-o form complet\. R. n. sunt caracteristice fiecei specii [i se produc datorit activii unor centrii nervo[i [i c\i
nervoase existente de la na[tere. Rolul r. n. `n organism este `ndeosebi protector [i adaptativ. Clasificarea r. n. se poate face `n
func]ie de localizarea captorilor senzoriali. Se disting astfel: *r. exteroceptive, *r. proprioceptive, *r. interoceptive. Sin.: reflex
`nn\scut.

664. 664
REFLEX NOCICEPTIV / réflexe nociceptif / noci-ceptive reflex. Sin.: reflex de apare (v.).
REFLEX OCULOCARDIAC / réflexe oculocardi-aque / oculocardiac reflex. Diminuarea frecven-]ei pulsului [i sc\derea presiunii
arteriale ob]inute prin compresia globilor oculari. ~n mod normal, frecven]a se reduce cu 4-12 pulsa]ii pe minut, sc\derea cu peste
20 de pulsa]ii fiind patologic (`ndeosebi `n *gu[a exoftalmic [i `n sti *vago-tonice). Uneori, r. o. poate fi inversat, compresia glo-
bilor oculari fiind urmat de o cre[tere a frec-ven]ei pulsului, `ndeosebi `n stile *simpaticoto-nice. Sin.: semn Aschner.
REFLEX OLECRANIAN / réflexe olécrânien / triceps reflex. Extensia antebra]ului pe bra] provocat prin percu]ia tendonului
tricepsului brahial deasupra olecraniului. Arcul r. se `nchide la nivel C
7. Sin.: reflex tricipital.
REFLEX OPTICOPALPEBRAL / réflexe optico-palpébral / opticofacial blinking reflex. Clipire bilateral a pleoapelor provocat prin
percep]ia brusc a unei lumini intense sau prin apari]ia brusc a unui obiect apropiat `n *câmpul vizual.
REFLEX OSTEOTENDINOS / réflex e ostéotendineux / tendon reflex. Contrac]ie involuntar a unui mu[chi sau a unui grup de
mu[chi, provocat prin percu]ia tendonului corespunz or. Abolirea r. traduce `ntreruperea circuitului arcului reflex. Exagerarea r.
este determinat de suprimarea par]ial sau total\, printr-un proces patologic, a controlului nervos exercitat asupra arcului.
REFLEX PALMO-MENTONIER / réflexe pal momentonnier / palm-chin reflex. R. `n general patologic, care const `n contrac]ia
homolateral a mu[chiului mentonier produs de excitarea brusc a palmei, `n special a eminen]ei tenare. Sin.: reflex Marinescu-
Radovici.
REFLEX PARADOXAL / réflexe paradoxal / para-doxical reflex. Mi[care reflex invers celei care este ob]inut\, `n mod normal, prin
percu]ia unui tendon. Ex.: la nivelul cotului, percu]ia tendonului tricepsului brahial duce la flexia antebra]ului, `n locul extensiei
acestuia; la nivelul genunchiului, percu]ia tendonului rotulian determin flexia gambei, `n loc de extensie. ~n general, r. p. are
semnifica]ia sc\derii *reflectivit\]ii.
REFLEX PILOMOTOR / réflexe pilomoteur / pilo-motor reflex. Erec]ia foliculilor pilo[i prin con-trac]ia fibrelor musculare netede
determinat de stimul nociceptivi (durere, frig) sau de emo]ii intense ("piele de g\in\"). R. p. patologic se carac-terizeaz printr-o
mare difuzibilitate a reac]iei (a-tingerea c\ilor simpatice).
REFLEX PLANTAR / réflexe plantaire / plantar reflex. Sin.: reflex cutanat plantar (v.).
REFLEX POLISINAPTIC / réflexe polysynaptique / polysynaptic reflex. R. al c\rui *arc reflex este alc uit dintr-un circuit nervos cu
cel pu]in dou sinapse.
REFLEX DE POSTUR| / réflexe de posture / postural reflex. Orice r. `n rela]ie cu men]inerea posturii, *atitudinii.
REFLEX DE PREHENSIUNE / réflexe de préhen-sion / grasping reflex. Sin.: reflex de apucare (v.).
REFLEX PRESOR / réflexe presseur / pressor reflex. Denumire generic a unei serii de r. patologice, cu punct de pornire la nivelul
inimii [i al aortei, care produc efecte excitatorii la nivelul aparatului cardiovascular: accelerarea ritmului cardiac, cre[terea for]ei
contractile a miocardului, cre[terea presiunii sanguine [i, uneori, vasoconstric]ia coronarian\.
REFLEX PROPRIOCEPTIV / réflexe proprioceptif / proprioceptive reflex. R. ini]iat prin mi[carea corpului pentru men]inerea pozi]iei
p]ii aflate `n mi[care. Orice r. ini]iat prin excitarea *propriocep-torilor.
REFLEX PSIHOGALVANIC / réflexe p sychogal-vanique / psychogalvanic reflex. Descre[terea rezisten]ei electrice a pielii
determinat de emo]ie sau de agita]ie mental\.
REFLEX PUPILAR / réflexe pupillaire / pupillary reflex. Contrac]ia pupilei la vederea unui obiect apropiat (v. reflex de acomodare)
sau la stimulare luminoas (r. fotomotor).
R. p. consensual: con-trac]ia unei pupile la iluminarea pupilei controlaterale. Se explic
prin `ncruci[area par]ial a fibrelor la nivelul chiasmei optice.
REFLEX DE RIDICARE / réflexe de relèvement / righting reflex. Una din categoriile de reac]ii statice generale, care const `n
recâ[tigarea pozi]iei (ridicate) dup c\dere, consecutiv stimulii vestibulare, vizuale [i proprioceptive.
REFLEX ROTULIAN / réflexe rotulien / patellar reflex. R. osteotendinos care const `n extensia brusc a gambei pe coaps `n
momentul percu]iei tendonului rotulian. Exploreaz cea de-a patra r\-d\cin lombar\. Sin.: r. patelar.
REFLEX SALIVAR / réflexe salivaire / salivary reflex. R. determinat de stimuli vizuali, olfactivi sau de reprezentarea mental a unor
alimente [i care const `n hipersecre]ia glandelor salivare, `n absen]a ingestiei de alimente.
REFLEX SINOCAROTIDIAN / réflexe sinocaro-tidien / carotid sinus reflex. Sc\derea u[oar a frecven]ei pulsului, cu diminuarea
tensiunii minime când se exercit o presiune la nivelul bifurca]iei celor dou *carotide primitive. R. s. este exagerat `n caz de
*vagotonie [i inversat `n caz de *simpaticotonie. V. sindrom de sinus carotidian.
REFLEX STAPEDIAN / réflexe stapédien / cochleostapedial reflex. Contrac]ie reflex a mu[chiului sci]ei ca r\spuns la o stimulare
sonor de intensitate ridicat\. Constituie un mecanism de protec]ie a urechii interne `mpotriva sunetelor foarte intense. V. [i prag
stapedian.
REFLEX STILORADIAL / réflexe styloradial / radial reflex. Flexia antebra]ului provocat prin per-cu]ia apofizei stiloide a radiusului.
REFLEX DE SUPT / réflexe de tétée / sucking reflex. 1) Mi[ci de suc]iune ale gurii, provocate de atingerea buzelor sugarului. 2)
Cre[terea secre]iei de *prolactin ([i, consecutiv, a secre]iei lactate) prin stimularea mecanic a sânilor.
REFLEX TONIC AL GÂTULUI / réflexe tonique profond du cou / tonic neck reflex. Una din categoriile de reac]ii statice generale
(`mpreun cu r. labirintic), care ac]ioneaz pentru ajustarea posturii corpului atunci când capul se mi[c fa] de trunchi.
REFLEX TOTAL / réflexe total / mass reflex. Reac]ia `ntregii p]i inferioare a corpului `n cazul sec]iunii totale a m\duvei. Excita]ia
membrelor inferioare provoac mi[ci de retragere, evacuarea vezicii [i *suda]ia membrelor paralizate.
REFLEX TRICIPITAL / réflexe tricipital / triceps reflex. Sin.: reflex olecranian (v.).
REFLEX URETEROVEZICAL / réflexe urétéro-vésical / ureterovesical reflex. Durere reflex `nso]it de nevoia de a urina, provocat
la subiec]ii afecta]i de *pielit sau *pielonefrit prin explorarea fe]ei interne a vezicii la nivelul deschiderii ureterelor. R. u. se pune
`n eviden] mai u[or la femeie, prin *tu[eu vaginal. Sin.: semn Bazy, 3.
REFLEX VELOPALATIN / réflexe vélopalatin / palate reflex. Contrac]ia unilateral a *v\lului pa-latului provocat printr-o atingere
u[oar a mucoasei, la dreapta sau la stânga liniei mediane, corespunzând excita]iei nervului glosofaringian.
REFLEX VESTIBULOOCULAR / réflexe vestibu-lo-oculaire / vestibuloocular reflex. *Nistagmus sau deviere tonic a ambilor ochi
spre partea aparatului vestibular stimulat termic sau dinamic (accelerare angular).
REFLEXIE, s. f. / réflexion, s. f. / reflection.
[Lat. reflexio, -onis = `ntoarcere `napoi, de la reflec-tere = a r\sfrânge, a `ntoarce
`napoi (
retro = `napoi; flectere = a `ndoi).] Modificarea direc]iei de propagare a *radia]iilor electromagnetice sau corpusculare
care `ntâlnesc suprafa]a de separare a dou medii, cu `ntoarcerea (par]ial) `n acela[i mediu de propagare.
REFLEXOGEN, adj. / réflexogène, adj. / reflexo-genic.
[Lat. reflexus, de la reflectere = a r\s-frânge, a `ntoarce `napoi (retro =
`napoi;
flectere = a `ndoi); gr. gennan = a produce.] Care poate determina sau poate accentua o reac]ie reflex\. Ex.: zon r.
REFLEXOGRAM| AHILIAN| / réflexogramme achiléen / Achilles
’ reflex time. [Lat. reflexus, de la reflectere = a r\sfrânge, a
`ntoarce `napoi (
retro = `napoi; flectere = a `ndoi); gr. gramma = `nscriere; Akhilleus, erou grec a cui mam l-a ]i-nut de
c\lcâi pentru a-l scufunda `n Styx
.] Investiga]ie clinic prin care este m\surat durata con-trac]iei musculare dup percu]ia
tendonului lui Ahile. ~n mod normal, contrac]ia dureaz 250-330 ms. La subiec]ii hipotiroidieni ea este mai lent\, `ndeosebi prin
prelungirea fazei de relaxare muscular\, iar la hipertiroidieni este mai rapid\. Deoarece modificile duratei de contrac]ie nu sunt
specifice alterii func]iilor tiroidiene (`ndeosebi `n hipertiroidism), acest examen tinde s devin desuet, m\surarea concentra]iilor
hormonale fiind mai relevant\.
REFLEXOLOGIE, s. f. / réflexologie, s. f. / reflexology.
[Lat. reflexus, de la reflectere = a r\sfrânge, a `ntoarce `napoi (retro =
`napoi;
flectere = a `ndoi); gr. logos = [tiin]\.] 1) {tiin]a studiului *reflexelor. 2) Metod de masaj a anumitor puncte de la nivel
plantar [i, accesoriu, de la nivel palmar, prin care se vizeaz stimularea reflex a unor organe interne [i cre[terea capacit\]ii de
apare a organismului. Aceste puncte, numite "zone reflexogene”, reprezint\ proiec]ia fidel a diferitelor organe, masajul lor

665. 665
suscitând un r\spuns reflex din partea acestora. Reflexologii consider c `n acest mod poate fi ameliorat starea somatic [i
psihologic a individului tratat, de[i pân `n acest moment nu exist nici o explica]ie satisf\c oare. V. [i medicin alternativ\.

REFLEXOMETRIE, s. f. / réflexométrie, s. f. / re-flexometry. [Lat. reflexus, de la reflectere = a r\sfrânge, a `ntoarce `napoi
(
retro = `napoi; flec-tere = a `ndoi); gr. metron = m\sur\.] M\surarea reac]iilor reflexe; se ob]ine reflexograma.
REFLEXOTERAPIE, s. f. / réflexothérapie, s. f. / reflexotherapy.
[Lat. reflexus, de la reflectere = a r\sfrânge, a `ntoarce `napoi
(
retro = `napoi; flec-tere = a `ndoi); gr. therapeia = tratament, de la therapeuein = a `ngriji.] Metod de tratament care
apar]ine *medicinii alternative [i const `n ac]iu-nea de la distan] asupra unei leziuni prin inter-mediul unei c\i reflexe. Reac]iile
reflexe pot fi de-clan[ate prin diverse procedee: cauterizare, excitare mecanic sau electric\, anestezie local etc.
REFLEXOTERAPIE VERTEBRAL| / réflexothé-r apie vertébrale / spinal reflexotherapy. Utilizarea reflexelor cu origine la nivelul
coloanei vertebrale sau m\duvei spinii `n scopul de a ac]iona asupra unor afec]iuni viscerale.
REFLEXUL OCHILOR DE P|PU{| / réflexe des yeux de poupée / doll’s eye reflex. Sin.: semn Cantelli (v.).
REFLUX, s. n. / reflux, s. m. / reflux.
[Lat. refluus = care curge `n sens contrar, de la refluere = a curge `n direc]ie opus (retro =
`napoi;
fluere = a curge).] Trecerea unui lichid printr-un conduct natural `n sens opus sensului fiziologic. Ex.: r. gas-troesofagian, r.
vezicoureteral.
REFLUX GASTROESOFAGIAN / reflux gas tro-oesophagien / gastro(o)esophageal reflux. R. g. reprezint returnarea con]inutului
gastric sau duodenal `n esofag [i este, probabil, cea mai frecvent tulburare digestiv\, afectând circa 7% din popula]ie. Evolu]ia r.
g. este de lung durat\, iar prognosticul bun, dac nu apar complica]ii (`ndeo-sebi esofagit peptic\, ulcer esofagian, stenoz\ e-
sofagian [i, mai rar, hemoragie digestiv superioar\, pneumopatii acute [i cronice prin aspira]ia con]inutului gastric `n arborele
traheobron[ic sau *sindrom Barrett).
REFLUX HEPATOJUGULAR / reflux hépato-ju-gulaire / positive hepato-jugular reflux. Turges-cen] a venelor jugulare externe
provocat prin compresiunea hepatic progresiv\, timp de câteva secunde [i care persist pe toat durata compresiunii. Poate
exista [i `n mod normal un grad de turgescen] jugular\, `ns doar pasager\. Indicator al insuficien]ei ventriculare drepte, demon-
streaz natura congestiv a hepatomegaliei [i incapacitatea inimii de a cre[te debitul cardiac, de[i cre[te `ntoarcerea venoas\.
REFLUX VEZICOURETERAL / reflux vésico-uré-téral / vesico-ureteric reflux. R. al urinii intravezicale, `n cursul mic]iunii (
r. v. activ)
sau `n afara acesteia (
r. v. pasiv), la nivelul c\ilor excretoare superioare: `n *ureter (r. v.) sau chiar la nivelul *bazinetului ( r. v.
pielic
).
REFRACTAR, adj. / réfractaire, adj. / refractory.
[Lat. refractarius = nesupus, cârcota[, de la refringere = a r\sfrânge [i
frangere = a frânge.] 1) Despre un proces `n care reac]ia la un stimul este diminuat sau lipse[te. Ex.: perioad r.: perioad care
urmeaz dup faza de activitate a unui nerv sau mu[chi, `n timpul ceia un stimul nu determin nici un r\spuns. 2) Despre o boal
care nu evolueaz favorabil `n cazul unui tratament. Ex.: hipertensiune arterial r.
REFRACTOMETRIE, s. f. / réfractométrie, s. f. / refractometry.
[Lat. refractus, de la refringere = a r\sfrânge [i frangere = a
frânge; gr.
metron = m\sur\.] Metod de determinare a indicelui de refrac]ie al unor solu]ii sau lichide biologice. Cum indicele de
refrac]ie variaz `n func]ie de concentra]ia unor substan]e, cu *refractometrele se determin\, de fapt, concentra]ia substan]elor
respective. Ex.: determinarea proteinelor totale din serul sanguin sau plasma sanguin\.
REFRACTOMETRU, s. n. / réfractomètre, s. m. / refractometer.
[Lat. refractus, de la refringere = a r\sfrânge [i frangere = a
frânge; gr.
metron = m\sur\.] Dispozitiv utilizat pentru determinarea proteinemiei serice prin m\surarea unghiului limit sau a
indicelui de refrac]ie ai probei de analizat.
REFRAC}IE, s. f. / réfraction, s. f. / refraction.
[Lat. refractio, -onis = ac]iunea de a frânge, de la refringere = a r\sfrânge [i
frangere = a frânge.] Schimbarea brusc a direc]iei de propagare a unei unde la traversarea suprafe]ei de separare a dou medii
diferite.
REFRAC}IE OCULAR| / réfraction oculaire / re-fraction of eye. Convergen]a razelor luminoase `n momentul traversii mediilor
refringente ale ochiului, astfel `ncât acestea s formeze o imagine normal (clar\ , iar
viciile de r. sunt *ametropii.
REFRIGERARE. Var. pentru refrigera]ie (v.).
REFRIGERA}IE, s. f. / réfrigération, s. f. / refrigeration.
[Lat. refrigeratio, -onis = r\cire, de la refrigerare = a r\ci (re = iar\[i;
frigus = frig).] 1) Sc\derea temperaturii unui corp [i consecin]ele care decurg din aceasta. Astfel, `n anesteziologie, r. reprezint
ansamblul tehnicilor utilizate pentru a accentua hipotermia farmacologic\. Const `n r\cirea unui membru, a unui segment de
membru sau a unei zone limitate de la nivelul tegumentelor. V. [i hibernare artificial\, hibernoterapie. 2) ~n tehnologia alimentar\,
procedeu diferit de congelare, care este utilizat pentru conservarea de scurt durat a alimentelor (la temperaturi cuprinse `ntre
0
0
C [i 4
0
C). Eficacitatea procedeului este cu atât mai mare cu cât `nccarea microbian ini]ial este mai redus\. R. se poate
efectua [i `n scop terapeutic. Var.: refrigerare.
REFRIGERENT, adj., s. n. / réfrigérant, -e, adj., s. m. / refrigerant.
[Lat. refrigerare = a r\ci (re = iar\[i; frigus = frig).] 1)
Despre o substan] care ac]ioneaz prin r\cire. Ex.: amestec r. (ghea]\, z\pad\ carbonic). 2) Substan]a `n sine.
REFRINGENT, adj. / réfringent, -e, adj. / refrin-gent.
[Lat. refringens, de la refringere = a r\s-frânge [i frangere = a frânge.]
Care are proprietatea de a devia radia]iile luminoase sau undele sonore, de a produce *refrac]ia.
REFRINGEN}|, s. f. / réfringence, s. f. / refrin-gency.
[Lat. refringens, de la refringere = a r\s-frânge [i frangere = a frânge.]
1) Proprietatea unor corpuri de a refracta lumina. 2) Mime utilizat `n teoria dispersiei `n medii optice izotrope, egal cu diferen]a
dintre indicele de refrac]ie n al unui mediu [i indicele de refrac]ie al vidului, egal cu unitatea (n
v = 1).
REFULARE, s. f. / refoulement, s. m. / repres-sion.
[Fr. refouler = a refula.] Mecanism de ap\-rare incon[tient, prin care amintirile,
imaginile, ide-ile [i impulsiile nepl\cute sunt men]inute `n *sub-con[tient, deci `n afara câmpului *con[tiin]ei. Ele-mentele refulate
pot s se manifeste `n vise, `n lapsusuri sau chiar ca simptome, `ndeosebi `n cazul *nevrozelor. Dac un subiect normal rezist\
presiunii elementelor refulate, `n unele nevroze reprimarea dorin]elor refulate oblig la eforturi continue, care afecteaz via]a real\,
activ\. Unul din scopurile *psihanalizei este reducerea acestui proces psihologic.
REGENERARE, s. f. / régénération, s. f. / rege-neration.
[Lat. regeneratio, -onis, de la regenerare = a regenera (re = iar\[i;
generare = a da na[tere, a produce).] Capacitate a organismului viu de a-[i reface, `n cazul unei leziuni, ]esuturi sau organe. Ca
regul general\, animalele inferioare dispun de un poten]ial de regenerare mult mai mare decât cele superioare. La mamifere, r.
se limiteaz la cicatrizarea pl\gilor [i la formarea *calusului `n cazul fracturilor osoase.
REGIM, s. n. / diéte, s. f. (1, 2), régime, s. m. (2) / diet (1), regimen (2).
[Lat. regimen, -inis = conducere, cârmuire, de la regere =
a dirija, a conduce [i
rex, regis = rege.] 1) Mod de *alimenta]ie ra]ional a omului s\n os sau bolnav. Strict, etimologia acestui
cuvânt are o semnifica]ie mai vast\, `ndeosebi utilizarea ra]ional a tot ceea ce este necesar existen]ei (ex.:
r. igieno-dietetic, care
include atât indica]ii despre alimenta]ie, cât [i despre condi]iile de via] [i de munc ale pacientului). Unele expresii sunt improprii:
r. desodat (de fapt cu restric]ie de sare), r. hepatic (care se administreaz `n hepatite) etc. Obs.: termenul *diet se aplic `n
special pentru alimenta]ia bolnavului. 2) ~n fr. [i engl., denumirea ansamblului de reguli pe care se bazeaz aplicarea unui sistem
de asiguri de s ate la un anumit grup de popula]ie.
REGIUNE, s. f. / région, s. f. / region.
[Lat. regio, -onis = direc]ie, regiune, ]inut, de la regere = a dirija, a conduce [i rex, regis
= rege
.] Suprafa] a-natomic delimitat prin anumite repere. Ex.: r. abdominal\, r. facial\, r. perineal\, r. precordial etc.
REGIUNE CONSTANT| / région c onstante / constant region. Domeniu al lan]ului greu sau al lan]ului u[or care diferen]iaz
diversele clase de *imunoglobuline. Pentru lan]urile u[oare exist dou tipuri de regiuni constante (C
λ, Cκ), iar pentru lan]urile
grele, cinci tipuri (C
µ, Cδ, Cγ, Cε, Cα), care definesc cele cinci clase de imunoglobuline: IgM, IgD, IgG, IgE [i, respectiv, IgA.

666. 666
REGIUNE HIPERVARIABIL| / région hyperva-riable / hypervariable region. Parte a *r. variabile ale *imunoglobulinelor care prezint
o mare diversitate. Acestea sunt r. h. ale lan]urilor u[oare [i ale lan]urilor grele care formeaz\, prin repliere `n spa]iu, situsul de
fixare al *determinantului antigenic (paratop).
REGIUNE VARIABIL| / région variable / variable region. Partea terminal a lan]urilor u[oare [i a lan]urilor grele ale unei
*imunoglobuline, care con-stituie situsurile de fixare ale *determinan]ilor antigenici (paratopi). Fiecare r. v. este constituit din 110
aminoacizi. R. v. a lan]urilor u[oare este codi-ficat de una din cele circa 300 secven]e de ADN notate V (de la variabile) [i de una
din cele cinci secven]e notate J (de la jonc]iune), ceea ce conduce, prin asociere aleatorie, la 1 500 tipuri de r. v. ~n plus, pierderea
aleatorie de nucleotide `ntre secven]ele codificând p]ile V [i J ale r. v. contribuie la cre[terea diversit\]ii lan]urilor u[oare. R. v. a
lan]urilor grele urmeaz acela[i principiu de elaborare, dar `n acest caz exist\ 1 000 secven]e V, 20 secven]e D (de la diversitate)
[i 4 secven]e J. Exist\, deci, 1 000 x 20 x 4
= 80 000 r. v. diferite pentru lan]urile grele, f a mai lua `n considerare variabilitatea
suplimentar introdus prin variabilitatea jonc]iunilor. Deoarece un situs de fixare al unui determinant antigenic este format din
partea variabil a unui lan] greu [i a unei p]i variabile a unui lan] u[or, exist minimum 80 000 x 1 500
= 12 000 000 paratopi
diferi]i, iar numul lor probabil este de 100 milioane. V. [i gene ale i-munoglobulinelor.
REGLARE, s. f. / régulation, s. f. / regulation, control.
[Lat. regulare = a regla, de la regula = regul [i regere = a conduce.] 1)
Ansamblul reac]iilor fiziologice ale unei celule, ale unui ]esut, organ sau sistem care permit limitarea consecin]elor unor modifici
din mediul de via]\. R. condi]ioneaz posibilit\]ile de *adaptare ale organismelor. 2) Proces prin care o mime (`n fiziologie, o
mime fizic ori chimic\ m\surat\, iar prin compara]ie cu o valoare de referin] (norm\ nsul
unei egalizi cu aceast valoare.
REGLARE AUTOGEN| / régulation autogène / autogenous regulation. Sistem de reglare `n care produsul unei gene controleaz
propria sa expresie.
REGLARE GENETIC| / régulation génétique / genetic regulation. Mecanism prin care o gen nu este exprimat decât `n anumite
]esuturi (reglare spa]ial) sau `n anumite etape ale dezvoltii (reglare temporal). V. [i expresie genetic\.
REGLARE ~NCRUCI{AT| / régulation croisée / cross-regulation. Controlul unei c\i metabolice prin intermediul unei substan]e
produs `n cadrul unei alte c\i metabolice.
REGN, s. n. / règne, s. m. / kingdom, rule, reign.
[Lat. regnum = domnie, regat, de la rex, regis = rege.] Cea mai `nalt categorie
sistematic\; cuprinde mai multe `ncreng uri. Cele trei r. considerate tradi]ional sunt: mineralele, plantele [i animalele.
REGRESIE, s. f. / régression, s. f. / regression, metamorphosis.
[Lat. regressio, -onis = re`ntoarcere, de la regredi = a merge
`napoi (
retro = `napoi; gradi = a merge).] 1) ~n sens general, revenire, re`ntoarcere la un stadiu de dezvoltare anterioar\, fie c
este vorba, frecvent, de func]iile intelectuale [i/sau comportament, fie de structura unui organ sau a unui ]esut. 2)
R. atavistic\: r.
intelectual `n care logica este `nlocuit `n mare m\sur cu un comportament [i impulsuri primare. 3)
R. intelectual\: sc\derea
facult\]ilor intelectuale, `ndeosebi `n *senilitate [i *demen]\. 4) ~n psihanaliz\: trecerea la moduri de expresie [i comportament de
un nivel inferior, care reprezint stadii anterioare din dezvoltarea psihologic a unui subiect.
REGRESIE LINIAR| / régression linéaire / linear regression. Metod statistic de predic]ie a valorii medii a unui parametru cantitativ
y `n func]ie de un alt parametru cantitativ x.
REGULA GOODSALL / règle du Goodsall / Goodsalll
's rule. [David H. Goodssal, chirurg britanic, 1843-1906.] Fistulele anale
care se deschid pe pielea perineal `n jum atea anterioar fa]\ de anus sunt de obicei fistule directe; acelea care se deschid `n
jum atea posterioar pot avea multiple orificii externe de deschidere, pot fi cu traiect multiplu sau "`n potcoav\”.
REGULA LUI 9 / règle du 9 / rule of 9. Formul empiric pentru estimarea procentual a supra-fe]ei corpului afectat `n arsuri.
Conform acestei r., capul reprezint 9% din suprafa]a total a corpului; 9% fiecare membru superior; 18% fa]a anterioar a
trunchiului [i 18% fa]a posterioar\; 18% - fiecare din membrele inferioare, suprafa]a perineului reprezentând 1%. R. se aplic la
adult [i doar par]ial la copil, la care capului `i corespund 18%, pentru membrele superioare [i cele dou fe]e ale trunchiului
procentajele sunt identice cu cele de la adult, iar pentru fiecare membru inferior corespund 13,5% din suprafa]a cutanat\.
REGUL| ABC / règle ABC / ABC rule. V. masaj cardiac.
REGULI, s. f. pl. / règles, s. f. pl. / menses.
[Lat. regula = regul\, norm\, de la regere = a conduce [i rex, regis = rege.] Sin. pop.
pentru menstrua]ie (v.).
REGURGITA}IE, s. f. / régurgitation, s. f. / re-gurgitation.
[Lat. retro = `napoi; gurges, -itis = vâltoare, curent de ap\.] 1) Returul
alimentelor masticate [i amestecate cu saliv\, la pu]in timp dup degluti]ie, din stomac sau din esofag `n gur\. R. este spontan\,
ne`nso]it\, de obicei, de grea]\. La sugar este normal\; la adult apare `n unele afec]iuni digestive (ex.: strictur sau diverticul
esofagian, esofagit de reflux etc). 2) Refluxul sângelui marilor artere `n inim sau dintr-o cavitate cardiac `n alta, `n sens invers
sensului fiziologic, ca urmare a unei insuficien]e valvulare. Ex.: r. aortic\, r. mitral\.
REHIDRATARE, s. f. / réhydratation, s. f. / re-hydration.
[Lat. re = iar\[i; gr. hydor, hydatos = ap\.] Restabilirea volumului de
fluide din organism prin aport de lichide cu presiune osmotic [i concentra]ie `n electroli]i `n func]ie de tipul de *deshidratare (`n
deshidratile masive).
REIMPLANTARE, s. f. / réimplantation, s. f. / re-implantation.
[Lat. re = iar\[i; in = `n; plantare = a `ns\mân]a.] Restabilirea,
printr-un act chirurgical, a pozi]iei anatomice [i fiziologice a unui ]esut sau organ. Ex.: r. unui dinte `n locul din care a fost
`ndeptat.
REINDUC}IE, s. f. / réinduction, s. f. / reinduction.
[Lat. re = iar\[i; inductio, -onis = introducere, de la inducere = a duce `n, a
introduce (
in = `n; ducere = a duce).] Reluarea *chimioterapiei de atac (*induc]ie) `n cazul unui pacient care s-a aflat `n
*remisiune [i a fost supus unei chimioterapii de `ntre]inere.
REINFEC}IE, s. f. / réinfection, s. f. / reinfection.
[Lat. re = iar\[i; infectus, de la inficere = a strica, a otr\vi.] Infec]ie nou care
survine la un subiect infectat anterior cu acela[i germen, dar vindecat de vechea infec]ie.
REINSER}IE, s. f. / réinsertion, s. f. / reinsertion.
[Lat. re = iar\[i; insertio, -onis = inser]ie, altoire, de la inserere = a b\ga, a
introduce (
in = `n; se-rere = a sema, a s\di).] Readucerea (pe cale chirurgical\ ia ini]ial de inser]ie a unei structuri
anatomice (mu[chi, tendon) dislocat accidental `n urma unui traumatism, a unui proces patologic sau a unei sec]iuni chirurgicale.
REINTRARE, s. f. / phénomène de réentrée / re-entry.
[Lat. re = iar\[i; intrare = a intra.] Anomalie a propagii undei de
activare, determinat de heterogenitatea vitezei de conducere a impulsului sau/[i neuniformit\]ii periodei refractare a fibrelor
miocardice. Pentru o valoare critic a aces-tor parametri este posibil re`ntoarcerea frontului de und pe un circuit care a mai fost
depolarizat `n cadrul aceluia[i ciclu de activare cardiac\, determinând extrasistole sau tahicardie prin reintrare. ~n func]ie de
lungimea c\ii parcurse de stimul, se descriu macro- [i microreintri.
Macroreintr\-rile intereseaz c\i accesorii atrioventriculare.
Mi-croreintrile intereseaz zone milimetrice de ]e-sut. Condi]iile care predispun la reintrare sunt: reducerea perioadei refractare,
viteza de conducere lent [i circuitele de conducere lungi.
RE~NNOIRE BIOLOGIC| / renouvellement biolo-gique / biological turnover.
[Lat. re = iar\[i; in = `n; novus = nou; gr. bios =
via]\;
logos = [tiin]\.] ~nlocuirea permanent a moleculelor (r. mo-lecular\) prin molecule noi, identice, sau a celulelor moarte
prin noi celule (
r. celular\). ~ntr-o celul `n echilibru, cea mai mare parte din molecule este degradat [i sintetizat `n permanen]\.
Dimpo-triv\, ADN-ul unei celule r\mâne acela[i pân la moartea acesteia. Viteza de r. b. variaz `n func]ie de diferitele molecule
sau celule. Ea este m\su-rat prin durata de semivia] a substan]ei sau a celulei, adic prin timpul necesar ca 50% din mo-lecule
sau celule s fie `nlocuite. Uneori se utili-zeaz ca sin. termenul engl.
turnover (v.).
RE~NNOIRE CELULAR| / renouvellement cellu-laire / cellular turnover.
[Lat. re = iar\[i; in = `n; novus = nou; cellula =
c\mu]\, dim. de la
cella = c\mar\.] V. re`nnoire biologic\.
~

667. 667
RE~NNOIRE MOLECULAR| / renouvellement moléculaire / molecular turnover. [Lat. re = ia-r\[i; in = `n; novus = nou; dim. lat.
moles = mas inform\.] V. re`nnoire biologic\.
REJET, s. f. / rejet, s. m. / rejection.
[Fr. rejet, din lat. iactare = a arunca.] Ansamblul reac]iilor organismului primitor, `n primul
rând imunitare, `mpotriva ]esuturilor grefate. ~n r. sunt implica]i: anticorpii, complementul, factorii de coagulare [i trombocitele. Se
disting dou situa]ii, `n func]ie de natura grefei: 1) r. `n caz de *heterogref\; 2) r. `n *homogref\. ~n heterogrefe, r. reprezint reac]ia
de apare a organismului primitor `mpotriva transplantului *alogenic. ~n acest caz, antigenele tisulare ale grefonului, `ndeosebi
cele din *sistemul HLA, sunt recunoscute rapid ca str\ine de c re celulele imunocompetente ale gazdei, `n e-sen] limfocitele T [i
B. Limfocitele T prin *citotoxicitate, iar limfocitele B prin *anticorpi pot provoca distrugerea grefonului. Aceast distruc]ie, "criz de
r." sau "criz de transplant", poate regresa sub tratament imunodepresor. ~n homogrefe, fenomenul de r. este mult mai redus [i
poate fi suprimat cu medicamente ca ciclosporina A.
RELAXANT, adj., s. n. / relaxant, -e, adj., s. m. / relaxant.
[Lat. relaxare = a sli.] 1) Care produce relaxarea tonusului muscular
sau psihic (diminuarea tensiunii nervoase). 2) Orice medicament sau mijloc care favorizeaz relaxarea fizic (`ndeosebi
muscular\) sau psihic\.
RELAXARE, s. f. / relachement, s. m., relaxation, s. f., détente, s. f. / relaxation, slackening.
[Lat. relaxatio, -onis = destindere, de
la
relaxare = a sli, a relaxa.] 1) Destindere fizic (prin diminuarea tonusului muscular - r. muscular) sau psihic (diminuarea
tensiunii nervoase). 2) Metod terapeutic care are ca scop destinderea muscular sau psihic\. 3) Semnal de r.: caracterizat prin
`ntoarcerea la starea ini]ial a particulelor implicate (nuclee cu num impar de protoni, `n cazul RMN, electroni impari, `n cazul
RES), supuse ac]iunii succesive a dou câmpuri magnetice, cu frecven]e diferite `n func]ie de tipul de metod\. V. rezonan]
electronic de spin (RES) [i rezonan] magnetic nuclear (RMN).
RELAXIN|, s. f. / relaxine, s. f. / relaxin.
[Lat. relaxare = a sli, a relaxa; -inã.] Hormon polipepti-dic a cui structur este
`nrudit cu cea a *insulinei. Se cunosc doi precursori (codifica]i de genele H
1 [i H
2 de pe cromozomul 9) din care rezult dou pro-
relaxine, care, prin sec]ionare enzimatic\, dau na[tere
r. 1 (alc uit dintr-un lan] A cu 24 aminoacizi [i un lan] B cu 32 aminoacizi)
[i
r. 2 (un lan] A cu 24 aminoacizi [i un lan] B cu 33 aminoacizi). Ca [i `n cazul insulinei, la cele dou r. lan]urile A [i B sunt legate
prin dou pun]i disulfurice, o a treia punte apar]inând exclusiv lan]ului A. Genele H
1 [i H
2 se exprim la femeie `n celulele *corpului
galben, iar gena H
2 se exprim [i la bbat, `n celulele glandulare prostatice. La femeie, r. sunt detectabile `n faza
estroprogestativ a ciclului menstrual [i `n a doua jum ate a sarcinii, iar la bbat, r. nu trec `n sânge, ci doar `n lichidul seminal,
unde pot fi dozate. Cele dou r. au, la femeie, acelea[i propriet\]i: contribuie la dehiscen]a folicular\, la relaxarea ligamentelor
pelvine la sfâr[itul sarcinii [i exercit un efect inhibitor asupra secre]iei de *oxitocin\.
RELEASING FACTOR / releasing factor / re-leasing factor.
[Engl. to release = a elibera; factor = factor.] Abrev.: RF. Sin.:
releasing hormone (v.).
RELEASING HORMONE / releasing hormone / releasing hormone.
[Engl. to release = a elibera; hormone = hormon.] Angl. care
desemneaz `n general un hormon secretat de o structur anatomic (de obicei hipotalamus) al cui efect este eliberarea unor
hormoni dintr-o alt structur (de obicei din hipofiz\ termenul r. h. atunci când structura substan]ei
este cunoscut [i
releasing factor dac structura chimic nu este elucidat\; dup al]ii, cei doi termeni sunt sin. ~n particular,
termenul desemneaz neurohormonii hipotalamici a cor prezen] `n hipofiz (prin tractul hipotalamo-hipofizar) declan[eaz
sinteza [i/sau secre]ia unor hormoni hipofizari. Abrev.: RH. Sin.: liberin\.
REMANEN}|, s. f. / rémanence, s. f. / rema-nence.
[Lat. remanere = a r\mâne, a sta.] Proprietate a unui insecticid a cui
ac]iune persist `n timp `ndelungat dup aplicarea acestuia.
REMANIERE, s. f. / remaniement, s. m. / reshuffling, change.
[Fr. remaniement, de la main = mân\.] Modificare citologic sau a
arhitectonicii tisulare sub diverse influen]e patologice sau terapeutice.
REMANIERE CROMOZOMIAL| / remaniement ch romosomique / chromosomal rearrange-ment. Termen generic care cuprinde
diversele modifici de structur a cromozomilor: transloca]ii, dele]ii [i inversiuni cromozomiale. V. [i remaniere echilibrat\,
rearanjare genetic\, recombinare genetic\, aneuzomie.
REMANIERE ECHILIBRAT| / remaniem ent équi-libré / balanced rehandling. Modificare a structurii cromozomiale care nu
antreneaz nici o modificare cantitativ a materialului genetic [i, `n con-secin]\, nici o anomalie la nivelul *fenotipului. La subiec]ii
purt ori de cromozomi cu r. e., mecanismele de schimb din cursul *meiozei pot conduce la formarea de game]i aneuzoici. V. [i
remaniere cromozomial\, rearanjare genetic\, recombinare genic\, aneuzomie.
REMEDIU, s. n. / remède, s. m. / remedy, cure.
[Lat. remedium = leac, medicament.] Orice mijloc sau factor care poate fi utilizat
`n tratamentul curativ sau paliativ al unei boli, ori `n scopul prevenirii unor boli. Termenul este utilizat `ndeosebi `n *homeopatie [i
`n limbajul comun. Sin.: medicament, agent terapeutic.
REMISIUNE, s. f. / rémission, s. f. / remission, abatement.
[Lat. remissio, -onis = trimitere `napoi, de la remittere = a trimite
`napoi (
retro = `napoi; mittere = a trimite).] Atenuare sau dispari]ie provizorie a simptomelor unei maladii.
REMITENT, adj. / rémittent, -e, adj. / remittent.
[Lat. remittens, de la remittere = a trimite `napoi (retro = `napoi; mittere = a
trimite)
.] Care prezint perioade de atenuare [i de exacerbare. Cu referire la semne, simptome sau la unele boli.
REMNOGRAFIE, s. f. / remnographie, s. f. / rem-nography.
[RMN = rezonan] magnetic nuclear\; gr. graphein = a scrie.]
Denumire propus\, dar neadoptat\, pentru imaginea ob]inut prin tehnica de imagistic medical `n care se utilizeaz fenomenul
de *rezonan] magnetic nuclear\.
RENAL, adj. / rénale, -ale, -aux, adj. / renal.
[Lat. renalis = renal, de la ren, renis = rinichi.] Apar]inând rinichiului, cu privire la
rinichi. Ex.: abces r.
RENATURARE, s. f. / renaturation, s. f. / renaturation.
[Lat. re = iar\[i; natura = stare natural\, caracter.] Reasocierea, dup
denaturare, a catenelor individuale ale unui dublu helix de ADN sau ARN complementar. R. se ob]ine prin amestecarea catenelor
individuale [i nu depinde de sursa catenelor, ci doar de gradul de complementaritate a acestora. R. produce *heteroduplexuri:
ADN-ADN, ADN-ARN, ARN-ARN.
RENICUL, s. m. / rénicule, s. m. / reniculus.
[Lat. reniculus, dim. de la ren, renis = rinichi.] Segment renal alc uit din piramida
Malpighi [i corticala corespondent\. Termenul sin.
lob sau lobul renal este nerecomandat [i pu]in utilizat.
RENIN|, s. f. / rénine, s. f. / renin.
[Lat. ren, renis = rinichi; -inã.] R. este o protein enzimatic din grupul *proteazelor acide, α
2-
globulin secretat de celulele juxtaglomerulare care `nconjoar arteriolele renale la intrarea lor `n glomerul. Posedând o activitate
enzimatic\, r. ac]ioneaz asupra unui singur substrat: o alt
α
2-globulin din plasm\, de origine hepatic\, *angiotensinogenul (sau
hipertensinogenul, sau substratul plasmatic al reninei). Din reac]ia r.-angiotensinogen rezult *angiotensina, cu ac]iune va-
soconstrictoare, hipertensiv\. Biosinteza r. se desf\[oar `n trei etape: 1) Sinteza prepro-reninei, polipeptid alc uit din 406
aminoacizi, cu gena localizat pe cromozomul 1 (1q42); 2) Prin eliminarea peptidului semnal, format din 20 de aminoacizi, rezult
pro-renina, inactiv\; 3) Prin eliminarea a `nc 46 aminoacizi [i *glicozilare `n dou puncte precise, rezult r., alc uit din 340
aminoacizi, cu M
r 40 kDa. ~n hipertensiunea de origine renal se constat o cre[tere a secre]iei de r. Evaluarea secre]iei de r. se
face prin determini radioimunologice [i se exprim `n cantitatea de angiotensin eliberat pe litru de plasm [i pe minut. Valori
normale: 1,1-0,8 ng/ml/or sau 0,9-0,6 nmol/l/or la un subiect `n decubitus [i cu un regim salin normal. Valorile sunt crescute `n
hipertensiunea malign [i prin ischemie renal [i foarte sc\zute `n *sindromul Conn. A fost demonstrat existen]a unor izorenine
extrarenale. V. angiotensin\.
RENITENT, adj. / rénitent, -e, adj. / renitent.
[Lat. renitens, de la reniti = a rezista, a se `mpotrivi.] Caracter palpatoriu al unei
forma]iuni care rezist la presiunea degetelor, fiind relativ elastic [i ferm dar nu dur sau fluctuent\. Ex.: tumor r.
~

668. 668
RENOGRAM| IZOTOPIC| / rénograme isotopique / isotopic nephrogram. [Lat. ren, renis = rinichi; gr. gramma = `nscriere;
isos = egal; topos = loc.] Sin.: nefrogram izotopic (v.).
RENOPRIV, adj. / rénoprive, adj. / renoprival.
[Lat. ren, renis = rinichi; privus = lipsit de, de la privere = a lipsi (pe cineva) de
ceva
.] 1) Care se caracterizeaz sau rezult prin privarea de func]ia renal\. 2) Care se refer\, se afl `n rela]ie cu abla]ia unuia sau
a ambilor rinichi.
RENOVASCULAR, adj. / rénovasculaire, adj. / renovascular.
[Lat. ren, renis = rinichi; vasculum = vas mic, dim. de la vas,
vasis
= vas.] Care se refer la vasele sanguine ale rinichiului.
REOBAZ|, s. f. / rhéobase, s. f. / rheobase.
[Gr. rheos = curent, de la rhein = a curge; lat., gr. basis = baz\.] Parametru ce
caracterizeaz nivelul de excitabilitate a unei structuri biologice, reprezentat de valoarea minim a intensit\]ii stimulului (natural
sau artificial), de lung\ durat\, necesar pentru a provoca excita]ia.
REOLOGIE, s. f. / rhéologie, s. f. / rheology.
[Gr. rheos = curent, de la rhein = a curge; logos = [tiin]\.] Ramur\ a fizicii care
studiaz procesele de curgere a materiei sub toate formele sale [i consecin]ele curgerii asupra materialelor la nivelul cora
aceasta se produce. ~n medicin\, r. se aplic `ndeosebi la circula]ia sanguin\. V. hemoreologie.
REOSTAT, s. n. / rhéostat, s. m. / rheostat.
[Gr. rheos = curent, de la rhein = a curge; statikos = care st\, de la istanai = a
plasa, a face s ]in\
.] Dispozitiv a cui rezisten] electric este reglabil `ntre anumite limite. Introdus `ntr-un circuit, r. permite
modificarea controlat a intensit\]ii curen-tului.
REOVIRIDAE / Reoviridae / Reoviridae.
[Acronim engl. pentru Respiratory Enteric Orphan; lat. virus = venin, otrav\.] Familie de
virusuri cu ARN bicatenar, cu simetrie cubic\, f `nveli[, cu tropism respirator sau enteric, cu rol patogen relativ redus la om.
Cuprinde genurile *
Reovirus, Orbivirus, *Rotavirus.
REOVIRUS, s. n. / réovirus, s. m. / reovirus.
[Acronim engl. pentru Respiratory Enteric Orphan; lat. virus = venin, otrav\.] Gen de
virus ARN din familia
Reoviridae, care produce infec]ii respiratorii [i digestive (enterite). Uneori provoac encefalite [i
encefalomielite.
REPARAREA ADN / réparation de l
'ADN / DNA repair. [Lat. reparare = a reface, a re`nnoi (re = iar\[i; parare = a preg i, a
aranja)
.] Proces de restaurare a integrit\]ii unui lan] al ADN lezat, utilizând lan]ul intact ca model. R. ADN permite reconstituirea
unui dublu helix normal pornind de la structuri care prezint diverse anomalii, ca `ntreruperile mai mult sau mai pu]in importante
ale continuit\]ii unui lan] (unei catene), prezen]a unor lan]uri (catene) supranumerare sau defecte de complementaritate
(*complementar). Procesul are loc, de ex., dup iradierea cu radia]ii ionizante nucleare.
REPAUS, s. n. / repos, s. m. / repose, rest.
[Fr. repos, din lat. pausa = pauz\, `ncetare, oprire.] Suspendarea sau `ncetarea
temporar a unor func]ii `n cazul unui organism, organ, ]esut etc. La om, r. are rol de refacere a stii fiziologice a organismului.
Ex.: r. fizic, r. intelectual.
REPAUS COMPENSATOR / repos compensateur / compensatory pause. Sin.: pauz compensatorie (v.).
REPERTORIU IMUNOLOGIC / répertoire immu-nologique / immune repertory.
[Lat. reperto-rium = inventar, de la reperire = a
descoperi, a g\si;
immunis = scutit, apat, de la in = lipsit de, munus = obliga]ie; gr. logos = [tiin]\.] Ansamblul *receptorilor
B [i *receptorilor T prezen]i la supra-fa]a diferi]ilor cloni de limfocite B [i T [i care permit recunoa[terea *non-selfului [i a *selfului
modificat. Se estimeaz c\, datorit extensiei sale, r. i. permite recunoa[terea a circa 100 de milioane de determinan]i antigenici
diferi]i. V. [i gene ale imunoglobulinelor.
REPETITIV, adj. / répétitif, -ive, adj. / repetitive.
[Fr. répétitif, din lat. repetere = a reveni, a repeta.] Sin.: iterativ (v.).
REPICAJ, s. n. / repiquage, repiquement, s. m. / explanting, subculturing (bacter).
[Fr. repiquage, de la repiquer = a transplanta
o plant tân care se dezvolt din semin]e
.]Transferul unei culturi de celule dintr-un flacon de cultur `ntr-unul sau mai multe
flacoane con]inând un mediu nou de cultur\. Dac celulele provin dintr-un ]esut proasp , numul de r. va fi mai mic [i va depinde
de vârsta donorului. R. este necesar pentru men]inerea caracteristicilor celulelor din cultur\.
REPLE}IE, s. f. / réplétion, s. f. / repletion, sur-feit.
[Lat. repletio, -onis = supra-abunden]\, de la replere = a umple din nou (re
= iar\[i;
plenus = umplut, plin).] Starea unui organ care este plin cu un lichid, un solid sau un gaz.
REPLICARE, s. f. / réplication, s. f. / replication.
[Lat. replicatio, -onis = revenire `n acela[i punct, repetare, de la replicare = a
`ndoi `napoi (
retro = `napoi; plicare = a `ndoi, a `mp uri).] Formarea unui lan] de *ARN mesager prin copierea unui lan] de
ADN, a cui replic o constituie lan]ul nou de ARN format. ~ntr-un sens mai larg, mai general, r. reprezint formarea unei copii a
unui element genetic, procesul de duplicare a materialului genetic.
REPLICON, s. m. / replicon, s. m. / replicon.
[Lat. replicare = a `ndoi `napoi, de la retro = `na-poi, plicare = a `ndoi, a `mp uri.]
Cel mai scurt fragment de ADN sau ARN capabil de *replicare ca unitate autonom `ntr-o celul\.
REPOLARIZARE, s. f. / repolarisation, s. f. / re-polarization.
[Lat. re = iar\[i; polus = pol.] Eta-p a *poten]ialului de ac]iune care
urmeaz etapei de *depolarizare [i `n care, prin modificarea per-meabilit\]ii membranare, `ndeosebi prin deschiderea *canalelor de
K
+
, se revine la *poten]ialul de repaus. V. [i depolarizare.
REPORTER, s. m. / reporter, s. m. / reporter.
[Engl. reporter = cel care face un raport, de la to report = a raporta.] O gen
indicatoare introdus `n *vectorii de expresie, pentru a servi ca martor al efectului reglator al unei secven]e date, de ex. a unui
*promotor.
REPOZI}IE. Var. pentru repozi]ionare (v.).
REPOZI}IONARE, s. f. / reposition, s. f. / reposition.
[Lat. re = iar\[i; positio, -onis = punere, de la ponere = a pune.] Plasarea
`n pozi]ie normal a unui organ a cui situare a devenit ectopic printr-un proces patologic. Se realizeaz\, de regul\, prin
procedee chirurgicale. Var.: repozi]ie.
REPRESIE, s. f. / repression, s. f. / repression.
[Lat. medieval repressio, de la reprimere = a `mpinge `napoi, a re]ine (retro =
`napoi;
primere = a ap\sa, a presa).] Inhibi]ia, blocarea unei gene, devenit incapabil s\ `[i exercite ac]iunea.
REPRESOR, s. m. / répresseur, s. m. / repressor.
[Lat. repressor, -oris = represor, de la reprimere = a `mpinge `napoi, a re]ine
(
retro = `napoi; pri-mere = a ap\sa, a presa).] Protein reglatoare care se fixeaz pe secven]ele regulatoare ale ADN (sau ARN)
[i care blocheaz astfel *transcrip]ia sau, respectiv, *traducerea. Blocarea transcrip]iei se produce prin `mpiedicarea accesului la
situsul de fixare al ARN-polimerazei.
REPREZENTARE, s. f. / représentation, s. f. / re-presentation.
[Lat. repraesentatio, -onis = reprezentare, imagine, de la
repraesentare = a pune din nou `n fa]a ochilor (re = iar\[i; praesentare = a prezenta).] Imagine senzorial a obiectelor [i
fenomenelor realit\]ii evocat mental, `n absen]a a-cestora, pe baza percep]iilor anterioare.
REPREZENTARE LINEWEAVER-BURK / repré-sentat ion de Lineweaver-Burk / Lineweaver-Burk plot.
[Hans Lineweaver,
chimist american, n. 1907;
Dean Burk, biochimist american, 1904-1988.] R. grafic utilizat `n cinetica enzimatic care, pentru o
reac]ie dat\, red varia]iile inversului vitezelor ini]iale de reac]ie `n func]ie de inversul concentra]iilor ini]iale de substrat.
REPREZENTARE SCHATCHARD / représ enta-tion de Schatchard / Schatchard
's plot. Reprezentare grafic ce permite
determinarea afinit\]ii moleculelor care se fixeaz pe alte molecule, ca [i numul de *situsuri de fixare (ex.: *afinitatea [i numul
de situsuri de la nivelul *receptorilor pentru efectorii acestora).
REPRODUCERE, s. f. / reproduction, s. f. / re-production, breeding.
[Lat. re = iar\[i; producere = a na[te, a crea.] ~nsu[ire de
baz a fiin]elor vii, datorit ceia acestea produc noi organisme asem oare lor. R. asigur men]inerea, `nmul]i-rea [i
continuitatea speciilor, ca [i varia]ia acestora prin *recombinare genetic\. Mecanismele r. pot fi regrupate `n dou mari categorii:
r.
asexuat\
sau agamic\ [i r. sexuat\. Caracteristicile esen]iale a-le acestor dou modalit\]i sunt: 1) R. asexuat\ es-te caracteristic
vegetalelor [i formelor animale simple; ea depinde de un singur organism, nu necesit game]i [i are ca rezultat organisme identice
cu genitorii. Se realizeaz prin: diviziune direct (la organisme unicelulare, bacterii, alge albastre), spori [i `nmugurire (bacterii,

669. 669
fungi, mu[chi, ferigi) [i `nmul]ire vegetativ (prin p]i sau organe vegetative, la plante inferioare sau superioare). Trebuie
men]ionate dou moduri particulare de r. a-sexuat\: regenerarea, prin reconstituirea a doi indivizi distinc]i din fiecare din
fragmentele unui singur individ sec]ionat `n dou (planarii, limbrici), [i partenogeneza, care, de[i presupune o diferen-]iere sexual\,
adic prezen]a femelei, se produce f interven]ia sexului opus (cazul albinelor). La numeroase protozoare (inclusiv la agentul
malariei) [i vegetale inferioare se observ alternan]a r. asexuate cu r. sexuat\. 2)
R. sexuat\ este caracteristic organismelor cu un
anumit grad de complexitate [i se bazeaz pe conjugarea a dou celule (*game]i) provenind de la doi indivizi de sex opus. Prin
unirea celor doi game]i rezult *zigotul, iar `n cursul dezvoltii embrionare, o linie somatic (soma), destinat s produc ]esuturile
organismului, se diferen]iaz de o linie germinativ (germen), din care se formeaz spermatozoizii [i ovulele. R. s. cre[te
diversitatea speciilor, deoarece ea implic amestecul celor dou patrimonii genetice.
RESERPIN|. Var. pentru rezerpin (v.).
RESORB}IE, s. f. / résorption, s. f. / resorption.
[Lat. resorptus, de la resorbere = a reabsorbi (re = iar\[i; sorbere = a absorbi,
a `nghi]i)
.] 1) Dispari]ia, prin absorb]ie progresiv\, a unui lichid, a unui corp str\in sau a unui gaz dintr-o cavitate natural sau
patologic\, ori din spa]iile intersti]iale ale ]esuturilor. 2) Topire progresiv\, fiziologic\ sau patologic\, a unui organ sau ]esut. Ex.: r.
fiziologic a ]esuturilor care `nconjoar un dinte temporar, provocând c\derea sa; r. patologic a ]esutului osos. 3) Trecerea unei
substan]e printr-o membran (ex.: mucoasa intestinal\
per os p rund `n circula]ia general
prin r.
RESPIRATOR, adj., s. n. / respiratoire, adj., res-pirateur, adj., s. n. / respiratory, adj., respirator, n.
[Lat. respirare = a respira, de
la
re = ia-r\[i, spirare = a sufla.] 1) Care se refer\, care a-jut la respira]ie. Ex.: centru r. 2) Aparat care per-mite asigurarea
ventila]iei pulmonare a unui bolnav, cu aer sau cu oxigen, de obicei prin insufla]ie `n trahee. Anumite aparate sunt automatizate,
permi]ând o respira]ie artificial prelungit\, cu frecven]\, amplitudine [i presiune reglabile. Ex.: *r. Drinker, *r. Engström.
RESPIRATOR DRINKER / respirateur de Drinker / Drinker’s respirator.
[Philip Drinker, inginer american de s ate public\,
1894-1972
.] Sin.: pl\mân de o]el (v.).
RESPIRATOR ENGSTRÖM / respirateur d’Engström / Engström’s respirator.
[C. G. Engström, anestezist suedez contemporan.]
Aparat automatizat care realizeaz o respira]ie artificial prelungit\, cu frecven]a, amplitudinea [i presiunea reglabile.
RESPIRA}IE, s. f. / respiration, s. f. / respiration, breathing.
[Lat. respiratio, -onis = respira]ie, de la respirare = a respira (re =
iar\[i;
spirare = a sufla).] Totalitatea proceselor fiziologice prin care se realizeaz schimbul de gaze (absorbirea oxigenului [i
eliminarea bioxidului de carbon) `ntre organism [i mediu. R. cuprinde:
r. extern\, r. intern\ [i r. celular\. 1) R. extern\ (ventila]ia
pulmonar\ oxigenului la nivelul capilarelor din alveolele pulmonare [i eliminarea bioxidului de carbon din sânge.
2)
R. intern\ asigur eliberarea oxigenului la nivelul ]esuturilor [i absorb-]ia bioxidului de carbon `n sânge. Sângele reprezint
mediul de transport al gazelor `ntre pl\mâni [i ]esuturi, rolul principal revenind *hemoglobinei. 3) *
R. celular\ cuprinde utilizarea
oxigenului `n procesele metabolice.
RESPIRA}IE AEROB| / respiration aérobie / aerobic respiration. Degradarea complet a glucozei (sau a unui alt substrat) la CO
2 [i
H
2O, cu eliberare de energie chimic poten]ial\, `n prezen]a oxigenului molecular. R. a. `ncepe `n hialoplasm prin *glicoliz
anaerob [i se continu `n mitocon-drie prin dehidrogeni [i decarboxili oxidative ale *acidului piruvic, `n cadrul *ciclului Krebs.
Re-oxidarea transportorilor de hidrogen redu[i de substratul organic se face prin oxigenul molecular (dioxigen). Transferul
electronilor rezulta]i se face prin lan]ul de oxidoreducere care pompeaz protoni ai matricei mitocondriei c re spa]iul dintre ce-le
dou membrane mitocondriale. Ace[tia difuzea-z\, `n func]ie de gradientul de concentra]ie, la nivelul lan]ului de proteine de pe
suprafa]a membranei interne a mitocondriilor, unde se produce *fosforilarea oxidativ a ADP `n ATP.
RESPIRA}IE ANAEROB| / respiration anaérobie / anaerobic respiration. Degradarea complet a glucozei (sau a unui alt substrat)
la CO
2 [i H
2O, cu eliberare de energie chimic poten]ial\, `n ab-sen]a oxigenului molecular. Acceptorul final este o molecul
organic sau un substrat mineral oxidat. Transferul de electroni se face `n cadrul unui lan] de oxidoreducere, care pompeaz
protoni la nive-lul ansamblului de proteine de la suprafa]a membranei interne a *mitocondriilor, unde se produce *fosforilarea ADP
`n ATP (*fosforilare oxidativ). V. [i respira]ie aerob\.
RESPIRA}IE APNEUSTIC| / respiration apneu-stique / apneustic respiration. Tulburare respiratorie caracterizat printr-o inspira]ie
lung\, urmat de o pauz de câteva secunde dat de contractura persistent a mu[chilor inspiratori, [i de o expira]ie scurt\, uneori
urmat de alt pauz\. R. a. este generat de o leziune a calotei protube-ran]iale sub planul de emergen] a trigemenului, ca
urmare a unei tromboze a trunchiului bazilar.
RESPIRA}IE ARTIFICIAL| / respiration artifi-cielle / artificial respiration. Ansamblu de manevre practicate fie la nou-n\scutul `n
stare de moarte aparent\, fie `n caz de *sincop sau de *asfixie, `n scopul p runderii aerului `n c\ile traheobron[ice [i al restabilirii
respira]iei normale. Manevrele de r. a. se efectueaz prin metoda gur la gur sau cu aparate care suplinesc mi[cile cu[tii
toracice, asigurându-se totodat [i trac]iunea limbii. *Procedeele Schäfer [i Silvester de r. a. (manuale) sunt rar utilizate `n prezent.
RESPIRA}IE ASISTAT| / respiration asistée / assisted respiration. Asigurarea, `n cursul anes-teziei generale `n circuit `nchis [i
*curarizii, a unor amplitudini eficiente ale mi[cilor respiratorii. R. a. se ob]ine prin manevre manuale efectuate de medicul
anestezist asupra camerei de amestec (balon) a aparatului de anestezie. Respect ritmul respirator propriu pacientului [i are drept
scop asigurarea unei ventila]ii pulmonare suficiente.
RESPIRA}IE BIOT / respiration de Biot / Biot
's respiration. [Camille Biot, medic francez, Lyon, n. 1878.] Mi[ci respiratorii
`ntrerupte de perioade de apnee de 5-30 secunde. R. B. este `ntâlnit `n meningite, septicemii, agonie.
RESPIRA}IE CELULAR| / respiration cellulaire / cellular respiration. Proces `n cursul cuia celulele aerobe dobândesc energie
datorit oxidii substan]elor organice, asigurat de oxigenul molecular. Transformate `n bioxid de carbon [i `n a-p\, substan]ele
organice elibereaz o cantitate de energie echivalent celei ob]inute prin combustia lor. ~n procesul de r. c. sunt implicate o serie
de reac]ii de oxidoreducere, catalizate de numeroase sisteme enzimatice.
RESPIRA}IE CHEYNE-STOKES / respiration de C heyne-Stokes / Cheyne-Stokes respiration.
[John Cheyne, medic irlandez,
Dublin, 1777-1836;
William Stokes, clinician irlandez, Dublin, 1804-1878.] Ritm respirator particular, caracterizat prin perioade
de apnee mai mult sau mai pu]in lungi, urmate de respira]ii cu amplitudini crescânde ce ating un maximum, dup care
amplitudinea respira]iilor scade [i se produce din nou apnee, ciclul reluându-se. R. C.-S. se observ `ndeosebi `n insuficien]a
renal terminal [i se pare c este determinat de o irigare defectuoas a centrului respirator.
RESPIRA}IE CONTROLAT| / respiration côntro-lée / controlled respiration. Substituirea ritmului respirator propriu bolnavului (abolit
prin ac]iunea curarei `n cursul anesteziei generale `n circuit `nchis [i curarizare) cu un ritm artificial, comandat de medicul
anestezist [i `ntrerupt de pauze. R. c. este indispensabil `n anumite opera]ii pe abdomen [i `ndeosebi pe torace. Aceast tehnic
de r. artificial\, care nu las\ pacientului nici o ini]iativ respiratorie, este de asemenea utilizat `n marile insuficien]e respiratorii. ~n
r. c. cu aparatul denumit *respirator se realizeaz o *insufla]ie a pl\-mânilor unui bolnav pasiv, cu un ritm [i cu o amplitudine
reglabile.
RESPIRA}IE GLOSOFARINGIAN| / respiration glossopharyngée / frog breathing, glossopharyngeal breathing. Tip de r. la care
sunt nevoi]i s recurg unii bolnavi cu insuficien] respiratorie determinat de afectarea (paralizia) mu[chilor respiratori. Const `n
efectuarea unor mi[ci particulare ale limbii, buzelor [i faringelui, cu inhalarea unei cantit\]i mai mari de aer.
RESPIRA}IE KUSSMAUL-KIEN / respiration de Kussmaul-Kien / Kussmaul-Kien respiration.
[Adolf Kussmaul, medic german,
Heidelberg, 1822-1902;
Alphonse M. J. Kien, medic german, sec. XIX.] Tip de r. observat `n coma diabetic\. Const dintr-o
inspira]ie profund\, urmat de o scurt pauz `n inspira]ie for]at [i o expira]ie brusc (`nso]it de geam ), dup care survine o no-
u pauz\. Aceste fenomene se repet `n aceea[i ordine.

670. 670
RESPIRA}IE LAENNEC (PUERIL|) / respiration de Laennec (puérile) / Laennec's (puerile) res-piration. [René Théophile
Hyacinthe Laennec
, medic francez, profesor de clinic medical la Paris, 1781-1826 .] Varietate a murmurului vezicular fiziologic
la copii, caracterizat printr-o intensitate mai mare ca la adult [i timbru mai aspru. Apare `n condi]iile unui torace mai sub]ire [i mai
elastic, ale unui orificiu glotic mai `ngust [i ale unor mi[ci respiratorii mai rapide. R. L. se poate `ntâlni uneori [i la adult.
RESPIRA}IE PARADOXAL| / respiration paradoxale / paradoxical respiration. Stare patologic `n cursul ceia un pl\mân sau un
segment de pl\mân prezint un volum redus `n inspir [i crescut `n expir. R. p. se observ `ndeosebi `n paralizia unilateral a
diafragmului sau secundar unui traumatism toracic care provoac o bre[ pleural\.
RESPIRA}IE STERTOROAS| / respiration ster-toreuse / stertorous respiration. Sin.: stertor (v.).
RESPIRA}IE STRIDOROAS| / respiration strido-reuse / stridulous respiration. Sin.: stridor (v.).
RESTENOZ|, s. f. / resténose, s. f. / restenosis.
[Lat. re = iar\[i; gr. stenosis = strâmtare, `ngus-tare, de la stenos = strâmt,
`ngust
.] *Recidiva unei *stenoze a unui conduct sau a unui orificiu.
RESTITUTIO AD INTEGRUM / restitutio ad inte-grum / restitutio ad integrum.
[Lat. restitutio, -onis = restituire, restabilire, de la
restituere = a reface, a reda; ad = la; integrare = a pune la loc.] Revenirea la o stare identic celei existente `nainte de o stare
patologic\. O astfel de situa]ie este rar\, iar expresia se utilizeaz cu referire `ndeosebi la fracturi, `n cazurile când rezultatul
tratamentului este perfect.
RESTRICTIN|, s. f. / restrictine, s. f. / restrictin.
[Lat. restrictus, participiul trecut de la restringere = a restrânge, a reduce [i
stringere = a strânge; -inã.] Glicoprotein a *matricei extracelulare a neuronilor, cu rol `n ata[area acestor celule la un anumit
substrat.
RESTRIC}IE, s. f. / restriction, s. f. / restriction.
[Lat. restrictio, -onis = cump are, re]inere, de la restringere = a restrânge, a
reduce [i
stringere = a strânge.] Fenomen de degradare a ADN-ului str\in observat la bacterii. Celulele procariote con-]in enzime
particulare, *endonucleaze sau enzime de restric]ie, care au func]ia de a proteja bacteriile `mpotriva infec]iilor virale, degradând
ADN-ul viral, f a afecta ADN-ul bacterian. Aceste enzime ac-]ioneaz recunoscând o secven] specific de ADN, alc uit din
patru pân la [ase nucleotide, pe care o sec]ioneaz `ntr-un loc precis. Secven]a de ADN recunoscut [i tipul de sec]iune sunt
spe-cifice fiecei enzime. V. [i enzim de restric]ie.
RESUSCITARE CARDIORESPIRATORIE / res-suscitation cardiorespiratoire / cardiopulmo-nary resuscitation.
[Lat. resuscitatio,
-onis
= readucere la via]\, de la resuscitare = a re`nvia (re = iar\[i; suscitare = a trezi); gr. kardia = ini-m\; lat. respirare
= a respira, de la
re = iar\[i, spirare = a sufla.] Ansamblu de m\suri urgente care suplinesc temporar sau restabilesc func]ia car-
diocirculatorie [i respiratorie, `n condi]iile `n care acestea sunt ineficiente. Deteriorarea grav a circula]iei [i respira]iei, sau oprirea
complet a a-cestor func]ii vitale, respectiv *stopul cardiac [i *stopul respirator, ori oprirea ambelor func]ii simultan (stop
cardiorespirator) survin `ntr-o multitu-dine de circumstan]e patologice. ~n prezent s-a a-juns la o standardizare a manevrelor de r.
c., ce trebuiesc cunoscute de orice medic, `ndeosebi de generalist, care asigur asisten]a primar\, tendin-]a fiind de a instrui un
num cât mai mare de persoane, ]inând seama de faptul c `n caz de stop cardiorespirator moartea biologic se poate insta-la `n
3-5 minute.
RE{UT|, s. f. / rechute, s. f. / relapse.
[Fr. re-chute = rec\dere.] Revenirea simptomelor unei boli care era aparent pe cale de
vindecare. Se deosebe[te de *recrudescen] prin faptul c survine mai târziu decât aceasta, `n câteva s\pt\mâni sau luni. Obs.: a
nu se confunda cu *recidiv\. V. [i rec\dere.
RETARD, s. n. / retard, s. m. / retard.
[Lat. re-tardatio, -onis = `ntârziere, de la retardare = a `ntârzia [i tardus = `ncet, lent.]
Termen folosit cu semnifica]ia de deficit, `ntârziere `n evolu]ia unui proces fiziologic. Ex.: r. psihic, r. de cre[tere, r. somatic etc.
RETARDARE MENTAL| / retard m ental / mental retardation. Oprirea dezvoltii mentale (intelectuale) sau o dezvoltare mental
incomplet\, `n care este afectat inteligen]a `n ansamblul s\u, din cauza diminuii capacit\]ilor cognitive, de vorbire, motorii [i
sociale. R. m. poate fi congenital\ sau consecutiv afecti precoce a inteligen]ei [i apare ca atare sau asociat cu alte tulburi
men-tale sau somatice, `n cadrul a numeroase sindroa-me. Prevalen]a celorlalte tulburi mentale este de cel pu]in 3-4 ori mai
mare la subiec]ii cu r. m. fa] de popula]ia general\, ei prezentând [i un risc crescut pentru exploatare, abuz fizic [i/sau sexual.
Adaptarea social se produce cu dificultate, dar `n condi]ii de protec]ie social [i ambian] adecvat\, comportamentul adaptativ al
subiec]ilor este mult ameliorat. Cu ajutorul datelor clinice [i ale testelor QI standardizate se disting (*ICD-10): 1)
R. m. u[oar\, cu
QI `ntre 69 [i 50, `n care sunt incluse: debilitatea mental\, deficien]a mental u[oar [i oligofrenia u[oar\. 2)
R. m. moderat\, cu QI
`ntre 49 [i 35, care cuprinde: imbecilitatea, deficien]a mental moderat\, oligofrenia moderat\. 3)
R. m. sever\, cu QI `ntre 34 [i 20,
cuprinde: deficien]a mental sever\, oligofrenia sever\. 4)
R. m. profund\, cu QI sub 20, include: idio]ia, deficien]a mental
profund\, oligofrenia profund\. Uneori, stabilirea gradului de r. m. prin procedurile uzuale este dificil sau imposibil\: la persoane
cu deficit senzorial asociat (cecitate, surdomutitate), cu handicap fizic major sau perturbate comportamental. Asisten]a social\,
necesar `n toate cazurile, variaz `n func]ie de tipul de r. m.
RETEN}IE, s. f. / rétention, s. f. / retention.
[Lat. retentio, -onis = oprire, re]inere, de la retentare = a ]ine pe loc, a p\stra.]
Acumulare prin defect de evacuare a unei substan]e, care se afl `n mod normal sau este introdus artificial `n organism sau `ntr-
un organ.
RETEN}IE PLACENTAR| / rétention placentaire / retention of placenta. Persisten]a `n cavitatea uterin\, dup *delivren]\, a unui
fragment de *pla-cent\. R. p. poate antrena hemoragii [i infec]ie.
RETEN}IE DE URIN| / rétention d
'urine / urine retention. Imposibilitate de a evacua, total sau par]ial, urina con]inut `n vezic\. R.
de u. este denumit complet când mic]iunea este imposibil\. Poate fi acut\, dac cedeaz dup mai multe ca-teterisme, sau
cronic\, dac mic]iunile spontane nu reapar. R. cronic incomplet desemneaz stagnarea unei cantit\]i de urin `n vezic\. ~n toa-
te aceste situa]ii secre]ia de urin se men]ine normal\.
RETE TESTIS / rete testis / rete testis. NA: rete testis.
[Lat. rete, -is = re]ea; testis = testicul.] Sin.: re]ea Haller (v.).
RETICUL, s. n. / réticulum, s. m. / reticulum.
[Lat. reticulum, dim. de la rete, -is = re]ea.] Denumire generic anatomic pentru
re]elele de fibre sau de vase. Var.: reticulum.
RETICUL ENDOPLASMIC / réticulum endoplas-mique / endoplasmic reticulum. Sistem complex de membrane, organizat `n canale
[i cisterne, al cor lumen se afl `n continuitate cu spa]iul peri-nuclear. R. e. reprezint circa 10% din volumul total celular [i se
extinde sub form de re]ea `n `ntreg spa]iul citoplasmatic. Membrana r. e. se afl `n continuare cu membrana nuclear extern\, de-
limiteaz frontiera r. e. `n raport cu citosolul [i mediaz transferul rapid [i selectiv al moleculelor (`ndeosebi al proteinelor nou
sintetizate) `ntre cele dou compartimente. Morfologic [i func]ional se disting: 1)
R. e. rugos, denumit astfel deoarece la suprafa]a
sa extern se afl numero[i *ribozomi, datorit cora el joac un rol central `n sinteza proteinelor. 2)
R. e. neted, implicat `n
sinteza lipidelor (fosfolipide, colesterol), necesare `n biosinteza membranelor, ca [i a hormonilor steroizi. R. e. rugos este mai
dezvoltat `n celulele cu o sintez abundent de proteine (ex.: plasmocite, celule pancreatice), iar r. e. neted - `n celulele specializa-
te `n sinteza [i metabolismul acizilor gra[i [i ale fosfolipidelor (`ndeosebi hepatocite). Var.: reticulum endoplasmic. V. [i ribozom.
RETICUL SARCOPLASMIC / réticulum sarco-plasmique / sarcoplasmic reticulum. *R. endoplasmic al celulelor musculare striate. R.
s. con]ine sechestrate cantit\]i mari de ioni de calciu, care sunt elibera]i `n citosol `n timpul excita]iei musculare. Var.: reticulum
sarcoplasmic.
RETICULAR, adj. / réticulaire, adj. / reticular.
[Lat. reticulatus = `n form de re]ea, de la reticulum, dim. de la rete, -is = re]ea.]
1) Care este `n form de re]ea. 2) Care se afl `n rela]ie cu o re]ea, cu un *reticul. V. [i celul reticular\.
RETICULAT, adj. / réticulé, -e, adj. / reticulated.
[Lat. reticulatus = `n form de re]ea, de la reticulum, dim. de la rete, -is =
re]ea
.] Care prezint aspectul unui *reticul.

671. 671
RETICULIN|, s. f. / réticuline, s. f. / reticulin. [Lat. reticulum, dim. de la rete, -is = re]ea; -inã.] *Scleroprotein component a
fibrelor de conexiune din ]esutul reticular. V. [i fibr reticular\.
RETICULIT|, s. f. / réticulite, s. f. / reticulitis.
[Lat. reticulum, dim. de la rete, -is = re]ea; -itã.] Inflama]ia ]esutului
reticuloendotelial.
RETICULOCIT, s. n. / réticulocyte, s. m. / reticu-locyte.
[Lat. reticulum, dim. de la rete, -is = re]ea; gr. kytos = celul\.] Eritrocit
tân imatur, reprezentând ultimul stadiu intermediar de dezvoltare, `ntre *eritroblast [i hematia adult\. Con]ine granule ce
reprezint fragmente din *reticulul en-doplasmic, vizibile printr-o colora]ie special\, de unde [i denumirea de hematie granuloas\.
~n mod normal, r. reprezint 0,5-1,5% din totalul eritrocitelor circulante. V. [i reticulocitoz\.
RETICULOCITOZ|, s. f. / réticulocytose, s. f. / reticulocytosis.
[Lat. reticulum, dim. de la rete, -is = re]ea; gr. kytos = celul\;
-ozã.] Cre[terea nu-mului de *reticulocite din sângele circulant peste 60 000/mm
3
. R. reflect o activare a *eritropoiezei la nivelul
m\duvei hematogene [i are ca efect cre[terea capacit\]ii de transport a oxigenului la nivelul sângelui. Apare dup hemoragii, `n
cursul adaptii la altitudine, ca [i `n unele boli pulmonare `nso]ite de *hipoxie [i `n anemii.
RETICULOENDOTELIOZ|, s. f. / réticulo-endo-théliose, s. f. / reticuloendotheliosis.
[Lat. reti-culum, dim. de la rete, -is = re]ea;
gr.
endon = `n\untru; thele = ridic ur\, mamelon; -ozã.] Sin.: histiocitoz (v.).
RETICULOFIBROZ|, s. f. / réticulofibrose, s. f. / reticulofibrosis.
[Lat. reticulum, dim. de la rete, -is = re]ea; fibra = fibr\; -ozã.]
Fibroz inflamato-rie care const `n multiplicarea fibrelor de *reticu-lin `n cadrul unei fibroze secundare a *colagenu-lui, reticulina
pând a avea rol de precolagen.
RETICULOPATIE, s. f. / réticulopathie, s. f. / dis-ease of the reticuloendothelial system.
[Lat. reticulum, dim. de la rete, -is =
re]ea; gr.
pathos = boal\.] Denumire generic pentru orice afec]iune a *sistemului reticuloendotelial.
RETICULOSARCOM, s. n. / réticulosarcome, s. m. / reticulosarcoma.
[Lat. reticulum, dim. de la rete, -is = re]ea; gr. sarx,
sarkos
= carne; -oma.] Denumire desuet pentru o tumor malign care se dezvolt pe seama *celulelor reticulare ale ]esutului
reticuloendotelial, `n particular la nivelul ganglionilor limfatici, splinei (r. ganglionar, splenic etc.) [i m\duvei osoase (r. osos). V.
pentru terminologia actual\: limfom [i limfom malign non-hodgkinian.
RETICULOZ|, s. f. / réticulose, s. f. / reticulosis.
[Lat. reticulum, dim. de la rete, -is = re]ea; -ozã.] Denumirea se refer la
afec]iuni caracterizate printr-o proliferare celular a liniei reticulohistioci-tare, cu formarea de infiltrate monomorfe [i permanente:
reticulosarcom, boal Hodgkin, r. epite-lioid (*boal Besnier-Boeck-Schaumann), r. benign de inoculare (sin.: boala ghearelor de
pisi-c\, v.), r. limfocitar benign Degos (v. limfoci-tom).
RETICULOZ| X / réticulose X / histiocytosis X. Sin.: histiocitoz X (v.).
RETICULUM..Var. pentru reticul (v.).
RETICULUM ENDOPLASMIC. Var. pentru reticul endoplasmic.
RETICULUM SARCOPLASMIC. Var. pentru reticul sarcoplasmic.
RETIN|, s. f. / rétine, s. f. / retina. NA: retina.
[Lat. rete, -is = re]ea; -inã.] Membran senzorial vizual\, sub]ire (0,2-0,3 mm),
transparent\, ceia i se descriu 10 straturi (din exteriorul spre interiorul *globului ocular): 1) epiteliul pigmentar; 2) stratul de conuri
[i bastona[e; 3) membrana limi-tant extern\; 4) granuloasa extern\; 5) plexifor-ma extern\; 6) granuloasa intern\; 7) plexiforma
intern\; 8) stratul celulelor multipolare (sau celule ganglionare); 9) stratul fibrelor optice (care vor constitui nervul optic); 10)
membrana limitant in-tern\. Partea posterioar a r. este singura capabil s primeasc impresiile luminoase (
r. propriu-zis\), prin
celulele sale senzoriale: celule vizuale cu bastona[ (*bastona[e retiniene) [i celule vizuale cu con (*conuri retiniene). Polul
posterior al r. este constituit de pata galben sau *
macula lutea, care posed doar celule cu con [i al cei centru prezint o
depresiune,
fovea centralis (*fovea -1). La ie[irea nervului optic din globul ocular `n zona denumit *papil optic\, r. este redus la
câteva celule nevroglice, insensibile la lumin\,
punctum caecum sau pata oarb\, zon care este vizibil la examenul *fundului de
ochi.
RETINIT|, s. f. / rétinite, s. f. / retinitis.
[Lat. rete, -is = re]ea; -inã; -itã.] Termen utilizat uneori gre[it ca sin cu *retinopatie,
denumind afec]iunile inflamatorii ale *retinei. Frecvent se asociaz [i inflama]ia *coroidei (*corioretinit\ eroase
forme de r., clasificate `n func]ie de mai multe criterii: etiopatogenie, evolu]ie, morfopatologie, date oftalmoscopice. Etiopatogenic
se disting:
r. primar\, determinat de o `ns\mân]are hematogen cu germeni patogeni; r. secundar\, de obicei prin extinderea
infec]iei de la o *coroidit\;
r. specific\, de natur tuberculoas sau luetic\; r. nespecific\, determinat de germeni patogeni
disemina]i (`ndeosebi stafilococ, streptococ, meningococ).
RETINIT| PIGMENTAR| / rétinite pigmentaire / pigmentary retinopathy, retinitis pigmentosa. Forma cea mai frecvent a
*degenerescen]ei tapetoretiniene periferice, cu transmitere autozomal recesiv\. Apare `n copilie [i este caracterizat prin
*hesperanopie, aspect atrofic al *papilei optice, pigmentare anormal a retinei, sc\dere progresiv a acuit\]ii vizuale [i restrângere
a câmpului vizual. Boala evolueaz c re cecitate.
RETINOBLASTOM, s. n. / rétinoblastome, s. m. / retinoblastoma.
[Lat. rete, -is = re]ea; -inã; gr. blastos = germen; -oma.]
Tumor malign retinia-n\, cu debut `n copilie. Poate fi ereditar (formele bilaterale) sau dobândit\.
RETINOCITOM, s. n. / rétinocytome, s. m. / reti-nocytoma.
[Lat. rete, -is = re]ea; -inã; gr. kytos = celul\; -oma.] Tip de
*retinoblastom caracterizat prin prezen]a celulelor `n rozet sau *stefanocite.
RETINOGRAFIE, s. f. / rétinographie, s. f. / reti-nography.
[Lat. rete, -is = re]ea; -inã; gr. graphein = a scrie.] Metod de
fotografiere a retinei, adic a *fundului de ochi, efectuat cu retinograful (retinofotul). Compararea fotografiilor efectuate `n timp
permite aprecierea evolu]iei unor boli ale retinei.
RETINOIDE, s. n. pl. / rétinoïdes, s. m. pl. / reti-noids.
[Lat. rete, -is = re]ea; -inã; gr. eidos = form\.] Termen general pentru
compu[ii `nrudi]i sau deriva]i ai *vitaminei A (retinol). Utiliza]i ini]ial `n tratamentul tulburilor de diferen]iere sau de proliferare ale
keratinocitelor, `n prezent o serie de r. reprezint agen]i terapeutici eficien]i `n *leuce-mia acut promielocitar\, `n controlul
diferen]ierii [i cre[terii anti-angiogenice [i ca imunomodula-tori. Au fost ob]inute rezultate [i `n tratamentul *bolii Kaposi.
RETINOL, s. m. / rétinol, s. m. / retinol.
[Lat. rete, -is = re]ea; -inã; -ol.] Sin.: vitamin A (v.).
RETINOPATIA PREMATURILOR / rétinopathie des prématurés / retinopathy of prematurity. Aspect particular al retinei nou-
n\scutului prematur (cu greutatea sub 1 200 g), caracterizat prin dezvoltarea insuficient a vaselor retiniene. ~n acest caz,
oxigenoterapia prelungit poate declan[a o neovasculariza]ie [i o proliferare glial\, conducând la *fibroplazie retrolenticular (retro-
cristalinian\
RETINOPATIE, s. f. / rétinopathie, s. f. / retino-pathy.
[Lat. rete, -is = re]ea; -inã; gr. pathos = boal\.] Termen generic folosit
pentru afec]iunile retiniene, de regul (dar nu sistematic) excluzându-le pe cele infec]ioase (*retinit). V. `n continuare.
RETINOPATIE CIRCINAT| / rétinopathie circinée / circinate retinopathy. R. caracterizat prin existen]a `n jurul *
maculei lutea a
unei coroane alc uite din pete albe cerebriforme, str\lucitoare, rezultate prin depunerea de colesterol.
RETINOPATIE DIABETIC| / rétinopathie diabé-tique / diabetic retinopathy. Complica]ie retinian foarte frecvent a diabetului
zaharat, conse-cin] a alterilor capilare. Reprezint o *microan-giopatie diabetic localizat\, care determin ischemie, hemoragii
[i microanevrisme retiniene. R. d. poate antrena *cecitate dac afecteaz
macula lutea (v. retin\
RETINOPATIE HIPERTENSIV| / rétinopathie hypertensive / hypertensive retinopathy. R. asociat cu *hipertensiunea arterial
esen]ial sau malign\. Se traduce prin modifici de calibru al arteriolelor retiniene, ca [i al traiectului acestora, dilata]ii venoase,
hemoragii retiniene, uneori cu localizare la nivelul fibrelor nervoase, exsudate, "stele” lipidice la nivelul maculei, iar `n hipertensiu-
nea malign - apari]ia edemului papilar.
RETINOPATIE LEUCEMIC| / rétinopathie leucé-mique / leuk(a)emic retinopathy. R. care poate apare `n leucemie, fiind
caracterizat prin paloare a *fundului de ochi din cauza infiltrii retinei [i a coroidei cu leucocite, edem retinian [i exsudat local.
| |

672. 672
RETINOPEXIE, s. f. / rétinopexie, s. f. / retino-pexy. [Lat. rete, -is = re]ea; -inã; gr. pexis = fixare.] Metod terapeutic utilizat `n
*dezlipirea de retin\. Exist diferite tehnici (`ndeosebi *diatermocoagulare, criocoagulare, *fotocoagulare sau *laser) prin care se
urme[te crearea unei aderen]e corioretiniene.
RETINOSCHIZIS, s. n. / rétinoschizis, s. m. / reti-noschisis.
[Lat. rete, -is = re]ea; -inã; gr. skhisis = despic ur\, de la skhizein
= a desp]i
.] Degenerescen]a periferic a retinei cu formare de mici chisturi, care determin o *dehiscen] retinian\, cu risc de
*dezlipire a retinei.
R. juvenil este o boal genetic\, transmis recesiv la copiii de sex masculin [i caracterizat prin
degenerescen] macular\, leziuni periferice, degenerescen] a corpului vitros, care `n final determin dezlipirea de retin\.
RETINOSCHIZIS IDIOPATIC CU HEMERALOPIE PRECOCE / maladie de Goldmann-Favre / Goldmann-Favre disease. Sin.: boal
Goldmann-Favre (v.).
RETINOSCOPIE, s. f. / rétinoscopie, s. f. / retino-scopy, skiascopy.
[Lat. rete, -is = re]ea; -inã; gr. skopia = examinare, de la
skopein = a vedea, a examina.] Sin.: skiascopie (v.).
RETRACTIL, adj. / rétractile, adj. / retractile.
[Lat. retractus, de la retrahere = a trage `napoi, a reveni (retro = `napoi; trahere
= a trage)
.] Care este susceptibil de retrac]ie, care posed proprietatea de *retractilitate. Ex.: cicatrice r.
RETRACTILITATE, s. f. / rétractilité, s. f. / re-tractility.
[Lat. retractus, de la retrahere = a tra-ge `napoi, a reveni (retro = `napoi;
trahere = a trage).] Proprietatea unui ]esut de a-[i diminua lungimea (sau dimensiunile) dup ce a suferit o distensie.
RETRAC}IE, s. f. / rétraction, s. f. / retraction.
[Lat. retractio, -onis, de la retrahere = a trage `napoi, a reveni (retro = `napoi;
trahere = a trage).] 1) Scurtarea sau diminuarea de volum, normal sau patologic\, a unui ]esut sau a unui organ. 2) Mi[care a
mandibulei `napoi fa] de pozi]ia central a denti]iei, care se poate `nso]i de contrac]ia mu[chilor temporali [i suprahioidieni. Alte
tipuri de r.:
r. *cheagului sanguin sub ac]iunea trombocitelor; r. gingival\, a gingiei marginale de la nivelul din]ilor.
RETROAC}IUNE, s. f. / rétroaction, s. f. / feed-back.
[Lat. retro = `napoi; actio, -onis = ac]iune, de la agere = a ac]iona.]
Principiu fiziologic care desemneaz ac]iunea de reglare a activit\]ii unui organ de ce organul a cui activitate o stimu-leaz\. R.
poate fi negativ (mai frecvent) sau pozitiv\. Sin.: feed-back, retrocontrol.
RETROAC}IUNE NEGATIV| / rétroaction néga-tive / negative feed-back. Sin.: retrocontrol negativ (v.).
RETROAC}IUNE POZITIV| / rétroaction posi-tive / positive feed-back. Sin.: retrocontrol pozitiv (v.).
RETROCECAL, adj. / rétrocaecal, adj. / retro-c(a)ecal.
[Lat. retro = `napoi; caecum = orb.] Care este situat `nd ul cecului
(cecumului). Ex.: apendice r.
RETROCOLIS, s. n. / rétrocolis, s. m. / retrocolis.
[Lat. retro = `napoi; collum = gât.] Varietate de *torticolis `n care capul este
`nclinat `nd din cauza contrac]iei mu[chilor cefei.
RETROCONTROL, s. n. / rétrocontrôle, s. m. / feed-back.
[Lat. retro = `napoi; fr. contrôle, pre-scurtare de la contre-rôle.] Sin.:
retroac]iune (v.).
RETROCONTROL NEGATIV / rétrocontrôle né-gatif / negative feed-back. *Retroac]iune `n care cre[terea valorii variabilei care este
reglat se compenseaz printr-o diminuare a valorii factorului care `i provoac cre[terea. Ca urmare, aceasta din urm va fi
stabilizat\. Ex.: `n cazul reglii con-centra]iei de *gonadostimuline hipofizare, cre[te-rea cantit\]ii de *estradiol `n prima parte a
fazei foliculare a *ciclului oestral antreneaz o sc\dere a valorii gonadotrofinelor hipofizare. La femeia cu ovariectomie sau aflat `n
menopauz acest control nu mai exist [i, prin urmare, valorile foliculo-stimulinei [i ale hormonului luteinizant sunt mai mari decât
la femeia fertil\. Acest tip de mecanism de control este extrem de frecvent `n organism. Sin.: feed-back negativ, retroac]iune
negativ\.
RETROCONTROL POZITIV / rétrocontrôle positif / positive feed-back. *Retroac]iune `n care cre[-terea valorii variabilei reglate
provoac cre[terea valorii variabilei ce declan[eaz reglarea. Ca urmare, `n r. p. valoarea factorului declan[ant cre[te `n
permanen]\. Ex.: `n cazul reglii concentra]iei *gonadostimulinelor hipofizare, cre[terea produc-]iei de estradiol (`n leg ur cu
cre[terea foliculului) `n a doua parte a fazei foliculare antreneaz\, odat cu cre[terea hormonului de eliberare a go-nadotrofinelor
(GnRH), `ntr-un mod care poate a-pare ca paradoxal, [i o cre[tere a secre]iei de go-nadotrofine hipofizare. Sin.: feed-back pozitiv,
re-troac]iune pozitiv\.
RETRODEVIA}IE, s. f. / rétrodéviation, s. f. / re-trodeviation.
[Lat. retro = `napoi; deviatio, -onis, de la deviare = a se abate de
la drumul cel bun
.] Termen general care include denumirile: *retroflexie, *retropozi]ie, *retroversie. Var.: retrodeviere. Ant.: antede-
via]ie.
RETRODEVIERE. Var. pentru retrodevia]ie (v.).
RETRODIFUZIUNE, s. f. / rétrodiffusion, s. f. / back scattering.
[Lat. retro = `napoi; diffusio, -onis = revsare, de la diffundere
= a r\spândi, a revsa
.] Difuziunea radia]iilor sau a particulelor, urmând un unghi obtuz `n raport cu direc]ia fascicolului incident.
RETROFLEXIE, s. f. / rétroflexion, s. f. / retroflexion.
[Lat. retro = `napoi; flexio, -onis = `ndoire, de la flectere = a `ndoi.]
~nclinarea posterioar a unei p]i a unui organ fa] de restul organului. Ex.: `n r. uterin\, corpul uterului este `nclinat posterior fa]
de colul uterin, r\mas `n pozi]ie normal\. Ant.: anteflexie.
RETROGNATISM. Var. pentru retrogna]ie (v.).
RETROGNA}IE, s. f. / rétrognathie, s. f., rétro-gnathisme, s. m. / retrognathia.
[Lat. retro = `napoi; gr. gnathos = falc\, maxilar.]
~nfundarea etajului mijlociu al fe]ei prin tulburi de dezvoltare a maxilarelor, `ndeosebi a *mandibulei (
r. mandibular anatomic\)
sau prin dezechilibru muscular func]ional (
r. mandibular func]ional\). R. superioar\ se caracterizeaz prin `nfundarea maxilarului
superior, din cauza unei tulburi de cre[tere. Var.: retrognatism.
RETROGRAD, adj. / rétrograde, adj. / retrograde.
[Lat. retrogradis = care se mi[c `napoi, de la retrogradi = a merge `napoi
(
retro = `napoi; gradi = a merge).] 1) Care revine spre punctul de plecare (ex.: embolie r.), care merge `n sens invers decât cel
ini]ial (ex.: mers r.). 2) Uneori, termenul se refer\ la fapte sau evenimente anterioare. Ex.: amnezie r.
RETROLISTEZIS, s. n. / réthrolisthésis, s. m. / retrolisthesis.
[Lat. retro = `napoi; olisthanein = a aluneca.] Alunecarea unui
segment al coloanei vertebrale (a corpurilor vertebrale) posterior fa]\ de segmentul vertebral (corpurile vertebrale) subi-acent
(inferior). V. [i spondilolistezis.
RETRONAZAL, adj. / rétronasal, -ale, -aux, adj. / retronasal.
[Lat. retro = `napoi; nasus = nas.] Care este localizat `napoia
piramidei nazale sau sau se afl `n raport cu peretele s\u posterior, cu structurile localizate la acest nivel. Ex.: tumor r.
RETROPERITONEAL, adj. / rétropéritonéal, -ale, -aux, adj. / retroperitoneal.
[Lat. retro = `napoi; lat. medical peritonaeum, din
gr.
peritonaion = care se `ntinde `n jurul, de la peri = `n jurul, teinein = a se `ntinde.] Care este localizat `nd ul peritoneului,
cu referire la structuri anatomice, procese patologice etc. Ex.: inflama]ie r., abces r.
RETROPNEUMOPERITONEU, s. n. / rétropneu-mopéritoine, s. f. / retroperitoneal pneumo-gram.
[Lat. retro = `napoi; gr.
pneuma, -atos = aer; lat. medical peritonaeum, din gr. perito-naion = care se `ntinde `n jurul, de la peri = `n jurul,
teinein = a se `ntinde.] Metod radiologic de investigare, de insufla]ie a unui gaz con]inând substan]a de contrast, `n spa]iul
celulo-gr\sos re-troperitoneal, `n scopul punerii `n eviden] a unor organe (`ndeosebi rinichi [i suprarenale) sau a u-nor forma]iuni
patologice.
RETROPOZI}IE, s. f. / rétroposition, s. f. / retroposition.
[Lat. retro = `napoi; positio, -onis = punere, de la ponere = a pune.]
Deplasarea global a unui organ `ntr-un plan posterior. Ant.: antepozi]ie.
RETROPOZI}IE A UTERULUI / rétroposition de l’utérus / retroposition of the uterus. Deplasarea posterioar a uterului `ntreg, f
*retroflexie, nici *retroversie.
RETROPULSIE, s. f. / rétropulsion, s. f. / retro-pulsion.
[Lat. retro = `napoi; pulsio, -onis = respingere, de la pellere = a
`mpinge
.] 1) Ac]iunea de a `mpinge `napoi. Ex.: r. capului f ului `n timpul na[terii `n caz de *malpozi]ie. 2) Tendin] nest\-pânit de
a merge `napoi, manifest `n tulburile de mers din *parkinsonism. V. [i lateropulsie.

673. 673
RETROSELAR, adj. / rétrosellaire, adj. / retro-sellar. [Lat. retro = `napoi; sella = [a.] Care este situat `napoia *[eii turce[ti.
RETROTRANSPOZON, s. m. / rétrotransposon, s. m. / retrotransposon.
[Lat. retro = `napoi; trans = peste, dincolo; positus,
participiul trecut de la
ponere = a pune.] Clas de *transpozoni a cor transpozi]ie necesit *transcrip]ia invers a produsului lor
de transcrip]ie.
RETROVERSIE. Var. pentru retroversiune (v.).
RETROVERSIE UTERIN|. Var. pentru retroversiune uterin (v.).
RETROVERSIUNE, s. f. / rétroversion, s. f. / retroversion.
[Lat. retro = `napoi; versum, de la vertere = a `ntoarce.] Pozi]ie
anormal a unui organ, consecutiv basculii `napoi `n jurul axului s\u transversal. Var.: retroversie.
RETROVERSIUNE UTERIN| / rétroversion uté-ine / retroversion of uterus. Variant de `nclina-re uterin normal sau patologic\, `n
care corpul uterului, `n loc s fie flectat anterior, basculeaz posterior fa] de istm antrenând [i colul, care se deplaseaz anterior [i
`n sus, situându-se posterior fa] de simfiza pubian\. Var.: retroversie uterin\.
RETROVIRIDAE / Retroviridae / Retroviridae.
[Lat. retro = `napoi; virus = venin, otrav\.] Familie de virusuri cu ARN
monocatenar, cu diametrul de 10 nm, a cor capsul are o simetrie cubic\. R. posed o *transcriptaz invers care poate trans-
crie genomul propriu, alc uit din ARN, `n ADN. De aici, capacitatea R. de acces la genomul alc uit din ADN al celulelor gazd\ [i
de integrare `n acest genom, prin care sunt multiplicate [i transmise particulele virale. Ca urmare, un retro-virus poate exista sub
dou forme: 1) Retrovirus liber, element genetic mobil, con]inând ARN [i având posibilitatea s treac de la o celul la alta. 2)
Retrovirus integrat `n genomul celulei gazd datorit transcrip]iei sale `n ADN, aceast form asigurând multiplicarea virusului. Ex.
de retrovirusuri: *virusurile oncogene [i *HIV. Familia R. este divizat `n trei subfamilii:
Oncovirinae, Spumavirinae [i Lentivirinae.
V. transcriptaz invers\, virus oncogen [i HIV.
RETROVIRUS, s. n. / rétrovirus, s. m. / retrovirus.
[Lat. retro = `napoi; virus = venin, otrav\.] Denumire generic a virusurilor din
familia
Retroviridae (v.).
RE}EA, s. f. / réseau, s. f. / net, network. NA: rete, pl. retia (2).
[Lat. rete, -is = re]ea.] 1) Ansamblul structurilor, alc uit din e-
chipele medicale [i infrastructurile adecvate, care asigur asisten]a medical\. La noi `n ]ar termenul este utilizat, frecvent, cu
privire la asisten]a medical primar\. Cu acest sens, termenul nu exist `n engl., ci doar `n fr. ~n Fran]a, termenul a fost adoptat `n
legea din 1901, cu referire la regruparea profesiilor medicale [i paramedicale care coopereaz `n serviciul pacien]ilor, `n localit\]i
sau `n spitale. 2) Structur anatomic mai mult sau mai pu]in comparabil cu o plas\, extins `ntr-un teritoriu din organism.
RE}EA ARTERIAL| / réseau artériel / arterial network. NA: rete arteriosum. R. format prin anastomozarea arterelor, adesea din
mici ramuri arteriale, pân la nivelul arteriolelor [i capilarelor. Au fost descrise numeroase r. a., localizate `n diferite zone
anatomice, `ndeosebi osteoarticulare. Ex.: r. a. periarticular a cotului, r. a. periarticular a genunchiului, r. a. rotulian\ etc.
RE}EA HALLER / réseau de Haller / rete testis Halleri. NA: rete testis.
[Albrecht von Haller, fiziolog, anatomist, chirurg [i
botanist elve]ian, n. la Berna, profesor la Göttingen, apoi la Berna, 1708-1777
.] R. rezultat prin `ncruci[area canalelor seminipare
situate `n corpul Highmore al *testiculului. R. H. este interpus `ntre canalele excretorii ale testiculului [i canalele eferente din capul
*epididimului.
RE}EA HUNTER / réseau de Hunter / Hunter
's network. Accentuarea desenului venos mamar `n cursul sarcinii. Uneori se pot
asculta sufluri venoase.
RE}EA PURKINJE / réseau de Purkinje / Purkinje
's cells. [Johannes Evangelista von Purkinje, fiziolog originar din Boemia,
profesor la Breslau (`n prezent Wroclaw, Polonia), apoi la Praga, 1787-1869
.] V. inim\.
RE}ET|, s. f. / ordonance, s. f. / prescription.
[Neogr. reseta = re]et\.] Dispozi]ie scris a medicului cu privire la tratamentul
medicamentos al bolnavului. P]ile componente ale unei r. sunt: *superscrip]ia, *inscrip]ia, *subscrip]ia [i *instruc]ia. Sin.:
ordonan] medical\.
REUMATISM, s. n. / rhumatisme, s. m. / rheu-matism.
[Lat. rheumatismus, gr. rheumatismos = curgerea secre]iilor, de la
rheuma, -atos = curgere, curent [i rhein = a curge.] Termen general care include mai multe complexe de simptome având `n
comun simptomul cardinal al durerii la nivelul aparatului locomotor, `ndeosebi la nivelul articula]iilor. Se disting trei categorii
principale etio-patogenice de r.: procesele inflamatorii ale articu-la]iilor [i ale coloanei vertebrale, boala degenerativ a articula]iilor
(v. reumatism cronic degenerativ) [i *r. abarticular. A patra categorie ar putea fi constituit din bolile "parareumatice", `n care
durerea localizat `n structurile tisulare ale aparatului locomotor reprezint semnul altei maladii. Patoge-neza r. este de obicei
multifactorial\. ~n procesele inflamatorii sunt implicate fenomene imunologice, care lipsesc `n celelalte tipuri de reumatism. De
obicei, termenul r. nu este utilizat singur. Ex.: *r. abarticular, *r. articular acut, *r. palindromic etc.
REUMATISM ABARTICULAR / rhumatisme aba r-ticulaire / abarticular rheumatism. Denumire generic a unui grup de sindroame cu
evolu]ie acut\, subacut sau cronic\, ce se caracterizeaz prin durere, sensibilitate local\, uneori tumefac]ii localizate `n afara
articula]iilor propriu-zise, cu limitarea mi[cilor `n zonele corespunz oare. ~n cadrul r. a. pot fi cuprinse: bursita, tendinita (*te-
nosinovita), *fasciita, *nevrita, *miozita, *paniculi-ta, *periartrita. Histopatologic, r. a. se caracteri-zeaz prin hiperplazie inflamatorie
a ]esutului con-junctiv, edem, exsudat serofibrinos [i proliferare fibroblastic\. De[i etiopatogenia r. a. nu este cla-r\, se poate
afirma c o serie de factori (procese degenerative, suprasoliciti tisulare, traumatisme, deregli metabolice) ac]ioneaz asupra
]esu-turilor paraarticulare prin intermediul nervilor trofici. Sin.: fibrozit\.
REUMATISM ARTICULAR ACUT / rhumatisme ar ticulaire aigu / acute rheumatic fever. Boal inflamatorie a ]esutului conjunctiv ce
apare la circa trei s\pt\mâni dup o infec]ie (angin\ reptococi betahemolitici din grupa A. Leziunile, abacteriene, se
localizeaz cu predilec]ie la nivelul inimii (pancardit reumatismal\ se caracterizeaz prin modifici care suge-
reaz un mecanism de hipersensibilitate, fie prin reac]ie direct fa] de antigenii streptococici, fie (mai probabil) prin reac]ie
`ncruci[at `ntre antigeni streptococici [i proteinele mu[chiului cardiac. Existen]a de anticorpi antistreptococici este relevat de ni-
velul `nalt al anticorpilor antistreptolizin `n sângele bolnavului (v. antistreptolizin O). Clinic, apar artrite acute multiple, cu
localizi schimb oare, `nso]ite de semne generale variabile. Artritele se vindec f sechele articulare, dar sunt foarte adesea
complicate de leziuni cardiace (endocardit\, miocardit\, pericardit\ asemenea, noduli subcutana]i [i eritem mar-
ginat. Re[utele sunt posibile [i reprezint un risc pentru agravarea leziunilor cardiace. Sin.: boal Bouillaud-Sokolsky.
REUMATISM CRONIC DEGENERATIV / rhuma-tism e cronique dégénératif / chronic rheuma-tism. Sindrom poliarticular cu evolu]ie
cronic progresiv\, caracterizat prin alterarea stii generale [i instalarea de diformit\]i multiple prin anchi-loze `n pozi]ii vicioase,
care se formeaz treptat, `n puseuri. Sin.: r. cronic deformant, poliartroz\.
REUMATISM INFEC}IOS / rhumatisme infec-tieux / infectious rheumatism. 1) Artrit a cei cauz este microbian\, dar germenul
patogen nu se afl la nivelul articula]iilor, patogenia fiind neclar\. *R. articular acut este ex. tipic de r. i. 2) Dup unii autori, artritele
de cauz microbian\.
REUMATISM PALINDROMIC / rhumatisme palin-dromique / palindromic rheumatism. Form rar de r. caracterizat prin repetarea
frecvent [i scurt a unor pusee de artrit [i de periartrit\, `nso]ite frecvent de noduli intradermici [i subcutana]i. Evolueaz afebril,
nu se constat leziuni vizibile radiologic [i nici evolu]ie c re r. cronic. Sin.: sindrom Hench-Rosenberg.
REUMATISM POSTANGINOS / rhumatis me post-angineux / angina rheumatica. Cadru nosologic `n care sunt regrupate artritele
nesupurate care apar dup o *angin\. Ex.: reumatism articular acut (v.).
REUMATISM PSORIAZIC / rhumatisme psoria-sique / psoriasic rheumatism, psoriasic arthri-tis. Asocierea unui *psoriazis cu o
artrit reumatismal\, care, de regul\, survine dup dermatoz\. De[i r. p. se aseam cu *poliartrita reumatoid\, el prezint câteva
caracteristici proprii: afectarea frecvent a articula]iilor interfalangiene distale, ab-sen]a nodozit\]ilor subcutanate, absen]a *facto-
rului reumatoid, frecven]a unei artrite sacro-iliace bilaterale [i o atingere vertebral asem oare *spondilitei ankilopoietice.

674. 674
REUMATISM STREPTOCOCIC / rhumatis me streptococcique / angina rheumatica. Artrite aseptice provocate de o infec]ie
streptococic faringian\, foarte probabil din cauza unei alergii bacteriene. Ex. tipic: *r. articular acut.
REUMATOID, adj. / rhumatoïde, adj. / rheuma-toid.
[Gr. rheuma, -atos = curgere, curent, de la rhein = a curge; eidos = form\.]
~n general, care se aseam prin simptomatologie cu reumatismul sau cu unele caracteristici biologice ale aces-tuia. Ex.:
*poliartrit r., *factor r.
REUMATOLOGIE, s. f. / rhumatologie, s. f. / rheumatology.
[Gr. rheuma, -atos = curgere, curent, de la rhein = a curge; logos =
[tiin]\
.] Ra-mur a medicinii care se ocup cu studiul etiopatogeniei, diagnosticul [i tratamentul diferitelor tipuri de *reumatism.
REVACCINARE, s. f. / revaccination, s. f. / revac-cination.
[Lat. re = iar\[i; vaccinus = referitor la vac (vacca = vac\
vaccin = variola vacilor
.] Readministrarea unui vaccin, de obicei la un interval lung de timp dup o vaccinare ini]ial\, `n scopul
reactivii imunit\]ii dobândite prin primo-vaccinare, care scade `n timp.
REVASCULARIZA}IE, s. f. / revascularisation, s. f. / revascularization.
[Lat. re = iar\[i; vascu-lum = vas mic, dim. de la vas,
vasis
= vas.] Re-stabilirea chirurgical a circula]iei sanguine la nivelul unui organ sau al unui ]esut.
REVERSIBIL, adj. / réversible, adj. / reversible.
[Lat. reversus, de la revertere = a `ntoarce `napoi, a reveni (retro = `napoi;
vertere = a `ntoarce).] Care poate reveni, care poate fi adus la starea anterioar\. Ex.: proces patologic r.
REVERSIBILITATE, s. f. / réversibilité, s. f. / re-versibility.
[Lat. reversus, de la revertere = a `ntoarce `napoi, a reveni (retro =
`napoi;
vertere = a `ntoarce).] 1) ~nsu[irea de a fi *reversibil, faptul de a fi reversibil. 2) Posibilitatea de revenire la o stare
anterioar\.
REVERS TRANSCRIPTAZ| / reverse transcriptase / reverse transcriptase.
[Lat. reversus, de la revertere = a `ntoarce `napoi, a
reveni (
retro = `napoi; vertere = a `ntoarce); transcriptus, participiul trecut al verbului transcribere = a trans-crie, a copia; -
azã.] Sin.: transcriptaz invers (v.).
REVOLU}IE CARDIAC| / révolution cardiaque / cardiac cycle.
[Lat. revolution, -onis = rostogolire `napoi, re`ntoarcere, de la
revolvere = a rostogoli `napoi (retro = `napoi; volvere = a r\suci, a `nvârti); gr. kardia = inim\.] Ciclul complet al ac-tivit\]ii
inimii, cuprinzând succesiv sistola biauri-cular\, diastola auricular\, sistola biventricular\, diastola ventricular\.
REVULSIE, s. f. / révulsion, s. f. / revulsion.
[Lat. revulsio, -onis = smulgere, de la revellere = a smulge.] Procedeu de
descongestionare a unui or-gan sau a unei regiuni afectate de un proces patologic inflamator. R. se ob]ine prin aplicarea c\l-durii
sau a unor substan]e iritante (ex.: *cataplas-me cu mu[tar), consecutiv cora sângele este dirijat `n alt zon decât cea
patologic\.
REVULSIV, adj. / révulsif, -ive, adj. / revulsive.
[Lat. revulsus, participiul trecut de la revellere = a smulge.] (Metod sau
substan]) care provoac *revulsia.
REZEC}IE, s. f. / résection, s. f. / resection.
[Lat. resectio, -onis = t\iere, cur\]ire, de la resecare = a reteza, a t\ia.] Excizia unei
por]iuni, de mime variabil (dar considerabil), `ntre dou sec]iuni chirurgicale practicate la nivelul unui organ sau al unui ]esut.
REZERPIN|, s. f. / réserpine, s. f. / reserpine. Alcaloid, C
33H
40N
2O
9, extras din specii variate de Rauwolfia; utilizat ca antihipertensiv
[i tranchilizant. Var.: reserpin\.
REZERV|, s. f. / réserve, s. f. / reserve.
[Lat. reservare = a pune de o parte.] 1) Ceea ce are un caracter poten]ial. 2) P\strat
pentru a fi utilizat `n viitor. 3) Camer de spital cu cel mult doi bolnavi.
REZERV| ALCALIN| / réserve alcaline / alkaline reserve, alkali reserve. Concentra]ia de baze din sânge, `ndeosebi bicarbona]i,
disponibile pentru neutralizarea acizilor fic[i (acetoacetat,
α-hidroxi-butirat [i lactat) [i men]inerea normal a pH-ului. Sc\derea r. a.
poate determina *acidoz\, iar cre[-terea - *alcaloz\.
REZIDUAL, adj. / résiduel, -elle, adj. / residual.
[Lat. residuus = care a mai r\mas, de la residere = a r\mâne, a sta.] 1) Care
r\mâne dup un anumit proces. Ex.: dup expir (aer pulmonar r., volum r.), dup vindecarea unei boli (simptom r., im-poten]
func]ional r.). 2) Referitor la un *reziduu.
REZIDUU, s. n. / résidu, s. m. / waste, residue.
[Lat. residuus = care a mai r\mas, de la residere = a r\mâne, a sta.] Produs care
r\mâne dintr-o substan] sau dintr-un amestec de substan]e, dup ac]iunea unor agen]i diver[i. Ex.: r. dup evaporare sau dup
calcinare.
REZIN|, s. f. / résine, s. f. / resin.
[Lat. resina = r\[in\.] Sin.: r\[in (v.).
REZISTEN}|, s. f. / résistance, s. f. / resistance.
[Lat. resistentia = `mpotrivire, de la resistere = a rezista, a se `mpotrivi [i
sistere = a se opri.] 1) Ca-pacitatea natural a unor organisme de a veni `n contact cu agen]i patogeni, parazi]i, noxe f a se
`mboln\vi. 2)
R. la medicamente este câ[tigat de unii agen]i patogeni, `ndeosebi la antibiotice. 3) Ac]iunea de a opune o for] unei
alte for]e, f a-i suprima efectele sau a le anula. 4)
R. electric\ (v.). 5) Proprietatea unui microorganism de a supravie]ui [i de a
se reproduce `n prezen]a unor agen]i bactericizi sau bacteriostatici (cum sunt antibioticele). V. rezisten] la antibiotice. V. [i `n con-
tinuare.
REZISTEN}| LA ANTIBIOTICE / résistance aux antibiotiques / antibiotic resistance. Proprietatea unei bacterii de a rezista la
concentra]ii de antibiotice superioare celor ce pot fi ob]inute `n orga-nism. R. la a. poate fi natural sau dobândit du-p un contact
prelungit al bacteriilor cu antibioticele. ~n parte, r. la a. se dezvolt din cauza automedica]iei, a utilizii antibioticelor `n bolile virale,
care nu r\spund la acest tratament, ca [i a prescrip]iei exagerate de antibiotice. Se disting dou moduri principale de dobândire a
r. la a.: 1) Prin modificarea brusc\, accidental\, a unui segment din cromozomul bacterian (*muta]ie). Mutantul rezistent se
multiplic\, `n timp ce bacteriile normale, sensibile la antibiotice, dispar sub ac]iunea tratamentului. Acest tip de
r. se nume[te
cromozomial\. 2) Cel mai frecvent tip (70% din cazuri) este r. plasmidic\ sau transferabil\, care este transmis de la o bacterie
rezistent la alta nerezistent prin transferul anumitor *plasmide (plasmidele de rezisten]\ enzim
capabil s inactiveze antibioticul, ex.: penicilinaza.
REZISTEN}| CAPILAR| / résistance capillaire / capillary resistance. Proprietate a capilarelor de a rezista la o presiune dat\. Se
m\soar prin diferite procedee (*semnul man[etei, *semnul ventuzei), consecutiv cora se produc pete[ii care, da-c apar `n
num mare, atest (`n absen]a *trom-bogeniei) o fragilitate capilar crescut\.
REZISTEN}| ELECTRIC| / résistance électrique / electrical resistance. Mime fizic ce caracterizeaz r. pe care o opune trecerea
curentului electric printr-un conductor. R. e. se noteaz cu R, iar unitatea de m\sur derivat din SI se nume[te Ohm, simbol
Ω. Un
material are r. e. de 1 Ohm
când un curent electric de 1 Amper trece sub o tensiune de 1 Volt. V. [i rezistivitate.
REZISTEN}| GLOBULAR| / résistance globu-laire / erythrocyte resistance. V. prob de rezisten] globular\.
REZISTEN}| HORMONAL| / résistance hormonale / hormonal resistance. Diminuarea pân la suprimare a ac]iunii unui hormon `n
condi]iile unei secre]ii [i concentra]ii normale a acestuia `n lichidele biologice (`ndeosebi `n sânge). Cauzele numeroase ale r. h.
pot fi clasificate `n func]ie de etapele ac]iunii hormonale: pre-receptor, receptor [i post-receptor, cele mai multe fiind reprezentate
de muta]ii care afecteaz ultimele dou etape. ~n esen]\: 1) ~n
etapa pre-receptor, nu intervin muta]iile, ci o r. func]ional\,
`ndeosebi prin *
down-regulation, dar [i prin perturbarea efectelor permisive ale proceselor hormonale cooperante. Ex.: hormonii
tiroidieni [i glucocorticoizii exercit efecte permisive pentru al]i hormoni `n ficat [i `n rinichi. Progesteronul nu `[i poate media
efectele `n absen]a inducerii estrogenice a receptorilor s\i. Uneori, `n sânge pot apare anticorpi anti-hormoni (ex.: anti-insulin\
~n
etapa receptor, au fost descrise, sau sunt `n curs de identificare, numeroase muta]ii: a) ~n cazul * receptorilor de membran\: `n
nanismul de tip Laron (*sindrom Laron) a fost identificat o varietate de muta]ii punctiforme ale receptorului *hormonului de
cre[tere. Sunt certe o serie de muta]ii `n diferite regiuni ale *receptorului insulinic la pacien]ii cu r. sever\ la insulin
(*insulinorezisten]\ poate avea drept cauz muta]ii la nivelul receptorului specific. b) ~n cazul *
receptorilor
nucleari
, sindromul de r. la hormonii tiroidieni este reprezentativ pentru sindroamele de r. la receptori nucleari. A fost descris clar
sindromul de r. la androgeni, cu transmitere legat de sex, ceea ce corespunde localizii receptorului androgenic pe cromozomul

675. 675
X. ~n *rahitismul vitamino-rezistent ereditar, muta]iile sunt localizate la nivelul *degetului de zinc. Au fost descrise, de asemenea,
muta]ii ale receptorilor estrogenic [i progesteronic, care, pe lâng r. la hormonii respectivi, pot genera o serie de manifest\ri clinice
`n rela]ie cu absen]a sau diminuarea func]iilor hormonilor respectivi. 3) ~n
etapa post-receptor pot apare muta]ii la nivelul c\ilor de
semnalizare prin intermediul *mesagerilor secunzi. Au fost descrise mai multe muta]ii la nivelul diferitelor tipuri de *proteine G, fiind
cert r. la unii hormoni ai cor receptori sunt cupla]i cu proteine Gs (*parathormon, *gonadotrofin B, *gonadotrofin A).
*Pseudohipoparatiroidismul [i *osteodistrofia ereditar Albright sunt `n rela]ie cu muta]iile subunit\]ii Gs
α. Complexitatea etapei
post-receptor face ca studiul la acest nivel s fie abia ini]iat, dar cu certitudine `n viitor vor fi detectate numeroase perturbi cu
consecin]e `n patologie. Fenomenele de r. h. au condus la conturarea unor
sindroame de r. h., majoritatea acestora fiind deja i-
dentificate pe baza manifestilor fenotipice.
REZISTEN}| ~NCRUCI{AT| / résistance croisée / cross resistance. R. unui germen la un medicament, ca urmare a unei r.
dobândite anterior, la un medicament `nrudit. Se `ntâlne[te `ndeosebi `n cazul antibioticelor.
REZISTEN}| PERIFERIC| / résistance périphé-rique / peripheral resistance. R. opus la trecerea sângelui prin vasele sanguine
`nguste, `ndeosebi prin arteriole [i capilare.
REZISTIVITATE, s. f. / résistivité, s. f. / resistivity.
[Lat. resistere = a rezista, a se `mpotrivi, de la sistere = a se opri.] *Rezisten]
electric specific unui anumit material, care depinde atât de natura materialului, cât [i de temperatur\. Se noteaz cu
ρ [i se
m\soar `n SI `n Ohm-metru (
Ωm). Metalele au valori foarte mici ale ρ, fiind bune conductoare electrice. Materialele cu r. mare
sunt izolante, iar *semiconductorii prezint valori ale
ρ intermediare.
REZOLUTIV, adj. / résolutif, -ive, adj. / resolvent.
[Lat. resolutus, de la resolvere = a dezlega, a explica.] Structur care induce
*rezolu]ia, dispari]ia unui proces patologic.
REZOLU}IE, s. f. / résolution, s. f. / resolution.
[Lat. resolutio, -onis = dezlegare, de la resolvere = a dezlega, a explica.] 1) ~n
medicin\, termenul este folosit de obicei cu sensul de dispari]ie a unui proces patologic (ex.: inflama]ie, forma]iune tumoral\ etc.)
[i, mai rar, cu sensul de sc\dere a con-tractilit\]ii musculare (`n anestezie, sti toxice, paralizii etc.). 2) ~n cazul *microscopului,
sin. cu putere de rezolu]ie (v.).
REZONAN}|, s. f. / résonance, s. f. / resonance.
[Lat. resonantia = r\sunet, ecou, de la resonare = a r\suna (ca un ecou).] 1)
Fenomen de oscila]ie a unui sistem fizic pe seama energiei primite (`n mod direct sau prin intermediul unor unde) de la un alt
sistem fizic, care oscileaz cu o frecven] apropiat de cea a oscila]iilor proprii primului sistem. Amplitudinea oscila]iilor induse
este maxim `n cazul egalit\]ii acestor frecven]e. Dup natura mimilor care oscileaz\, pot exista: r. acustic\, r. electric\, r.
mecanic\. Prevenirea r. mecanice (ex.: *trepida]ii) este necesar datorit efectelor sale d\un oare organismului. Pe lâng
domeniile stricte ale fizicii, fenomenele de r. au numeroase aplica]ii [i `n alte domenii. ~n medicin prezint un interes deosebit
fenomenele de *r. magnetic nuclear [i de *r. paramagnetic electronic\. 2) ~n chimie, fenomen prin care o molecul determinat
prezint o structur real\, intermediar `ntre mai multe forme, denumite limite, datorit faptului c anumi]i electroni de leg\tur
oscileaz `ntre doi sau mai mul]i atomi lega]i `ntre ei. Fenomenul de r. stabilizeaz o molecul [i diferen]a de energie dintre cele
dou forme limit se nume[te energie de rezonan]\.
REZONAN}| ELECTRONIC| DE SPIN (RES) / résonance par amagnétique électronique / e-lectronic spin resonance. Sin.:
rezonan] paramagnetic electronic (v.).
REZONAN}| MAGNETIC| NUCLEAR| (RMN) / résonance m agnétique nucléaire / nuclear magnetic resonance. Metod fizic
bazat pe propriet\]ile magnetice ale atomilor (`n particular atomii de hidrogen), utilizat `n studiul structurilor moleculare
(spectrometrie RMN) [i ca tehnic imagistic cu un poten]ial deosebit (tomografie RMN). Bazele fizice teoretice ale RMN sunt
extrem de complexe, `n esen] metoda bazându-se pe dou fenomene fundamentale:
rezonan]a, implicând absorbi]ia cuantificat
de energie, [i
re-laxarea, implicând eliberarea de energie, `nso]it de eliberarea unei unde magnetice detectabile [i analizabile. O
serie de nuclee prezint un moment magnetic, denumit [i spin. ~n RMN sunt utilizabile numai nucleele având un spin propriu. Ex.:
1
H,
2
H,
13
C,
19
F [i
31
P au un spin propriu, `n timp ce
12
C [i
16
O nu `l au. Dac se plaseaz `ntr-un câmp magnetic B
0 static, intens [i
constant, substan]e care con]in nuclee cu spin propriu, acestea se aliniaz `n câmpul magnetic fie `n acela[i sens cu cel al
câmpului, fie `n sens contrar. Câmpul magnetic creaz\, deci, dou popula]ii de nuclee. Dac se aplic substan]ei un al doilea câmp
magnetic exterior B
1 periodic (sau alternativ) cu o frecven] e-gal frecven]ei Larmor a speciei nucleare studiate (`n general, o
radiofrecven]), nucleele vor absor-bi energia câmpului, vor fi excitate (fenomen denumit
rezonan]\) [i se vor orienta `ntr-o direc]ie
di-ferit de cea a câmpului magnetic static B
0, `n general paralel cu cea a câmpului aplicat. Urmea-z fenomenul de relaxare,
provocat de oprirea câmpului periodic B
1. ~n aceast faz nucleele `[i pierd orientarea, restituind energia absorbit anterior [i
generând semnalul RMN, care, dup ce este captat de o anten receptoare, este analizat de calculator. Semnalul cules se
prezint sub forma unei oscila]ii amortizate care are un timp de relaxare specific substan]ei examinate. Substan-]ele lichide cu
molecule mici (ex.: apa) au timpi de relaxare foarte lungi, ca [i substan]ele formate din molecule mari sau lan]uri macromoleculare
(ex.: aminoacizii sau ADN), `n timp ce substan]ele cu molecule de dimensiuni intermediare (ex.: lipidele) au timpi de relaxare mai
scur]i. Exist dou tipuri fundamentale de RMN: 1)
Spectrometrie RMN care se limiteaz la m\surarea timpilor de relaxare `n
condi]ii de rezolu]ie foarte mare. Spectrometria RMN
in vitro este extrem de productiv `n cercetile de dinamic structural a
proteinelor [i a acizilor nucleici, `ndeosebi ADN. ~n medicin este de un mare interes studiul RMN
in vivo al fosforului, care permite
analiza metabolismului energetic muscular, inclusiv al miocardului. Aceasta deoarece este posibil\ diferen]ierea [i cuantificarea
formelor chimice sub care sunt prezente nucleele de fosfor `ntr-un volum foarte redus (*voxel) muscular: fosfat anorganic,
fosfocreatin\, ATP. Ex.: un efort muscular se `nso]e[te de o reducere a picului corespunz or ATP, cu cre[terea picului fosfa]ilor
anorganici. Concentra]iile acelora[i molecule pot fi urmite tot direct,
in vivo, la nivelul creierului sau al miocardului. 2)
Tomografele RMN, `n cazul cora imaginile se ob]in fie prin timpii de relaxare (se disting doi timpi de relaxare, T
1 [i T
2), fie prin
diferen]ele de densitate protonic\, deci de hidrogen. Cu precizarea c principiile imagisticii RMN nu pot fi cuprinse `ntr-o defini]ie,
men]ion\m c ]esuturile dau semnale RMN detectabile, iar osul d un semnal foarte slab. Contrastul se ob]ine din diferen]ele de
valori ale T
1 [i T
2, considerabile `n diferite ]esuturi, `n care aceste valori reflect organizarea molecular a apei. Deoarece
cantitatea de ap dintr-un ]esut este `n direct rela]ie cu procesele metabolice, `nseamn c imaginile RMN ofer [i informa]ii de
ordin func]ional. Tehnic de un poten]ial incomparabil, RMN prezint numeroase avantaje: a) foarte `nalta discriminare `ntre
]esuturile moi, fondat pe specificitatea lor biochimic [i func]ional\; b) deoarece osul nu d practic nici un semnal, pot fi explorate
`n mod optim structurile cerebrale; c) posibilitatea de a realiza direct tomografii sub orice inciden]\; d) inocuitate cvasi-total\,
inclusiv la femeia gravid\; e) produse de contrast performante [i pu]in toxice; f) avantaje spectaculare `n cazul RMN func]ionale a-
sociat cu spectrometrie RMN, RMN interven]ional (interven]ii chirurgicale sub control RMN, inclusiv m\surarea direct a rezervei
ATP prin spectrometrie). Inconveniente: a) cu toate progresele, timpii de achizi]ie a datelor r\mân lungi, ceea ce limiteaz numul
de examene [i cre[te riscul de artefacte din cauza mi[cilor pacientului; b) purt orii de
pacemaker sau de proteze feromagnetice
nu pot fi examina]i; c) dispozitivul RMN, un gen de tunel, antreneaz un sentiment de claustrofobie [i nu permite examinarea
pacien]ilor cu probleme de reanimare; d) absen]a semnalului osos este un inconvenient `n cazul unor investiga]ii; e)
echipamentele RMN r\mân `nc la pre]uri foarte ridicate.
REZONAN}| PARAMAGNETIC| ELECTRONIC| (RPE) / rés onance paramagnétique électro-nique / electronic paramagnetic
resonance. Metod de spectroscopie care se bazeaz pe absorb]ia de energie a substan]elor chimice paramagnetice aflate `ntr-un
câmp de microunde. Sub-stan]ele paramagnetice sunt acelea care au electroni ne`mperechea]i sau celibatari (electroni cu spin
necompensat), acesta fiind cazul ionilor metalelor din grupele de tranzi]ie [i al *radicalilor liberi. De aceea, materialele biologice
pot fi studia-te prin spectroscopia RPE doar atunci când con]in radicali liberi. Este cazul `ndeosebi al unor enzime sau procese
enzimatice din care rezult radicali liberi, ace[tia fiind implica]i direct sau indirect `ntr-o serie de sti patologice. Aplica]iile RPE s-

676. 676
au extins considerabil prin utilizarea *markerilor de spin, molecule care con]in un radical liber stabil. Ace[tia pot fi `ncorpora]i `n
anumite regiuni specifice ale proteinelor sau ale unor structuri supra-moleculare din organism, `ndeosebi biomembra-ne. Astfel, la
nivelul biomembranelor pot fi marca]i cu radicali liberi acizii gra[i componen]i ai fosfoli-pidelor membranare. Prin utilizarea
markerilor de spin au fost ob]inute date asupra fosfolipidelor [i proteinelor constitutive. V. fluiditate [i marker de spin.
REZONATOR, s. m. / résonateur, s. m. / resonator.
[Lat. resonare = a r\suna (ca un ecou), de la sonus = sunet.] 1) Instrument
folsit pentru a cre[te intensitatea sunetelor. 2) ~n electricitate, sistem fizic (circuit electric) capabil s intre `n oscila]ie prin
rezonan]\, când este stimulat cu oscila]ii de frecven] egal cu frecven]a sa proprie.
RHABDOVIRUS, s. m. / rhabdovirus, s. m. / rhabdovirus.
[Gr. rhabdos = baghet\, dung\, striu; lat. virus = venin, otrav\.] Grup
de virusuri ce se disting prin dimensiuni mai mari [i form amintind de un obuz (plate la o extremitate [i rotunjite la cealalt). ~n
acest grup sunt clasificate: virusul turbii (patogen pentru om [i animale), mai multe virusuri patogene pentru animale [i un virus
simian foarte patogen pentru om.
RHESUS / Rhésus / Rhesus.
[Factor denumit astfel deoarece Landsteiner [i Wiener l-au pus `n eviden]\, `n 1940, injectând sânge de
la maimu]a
Macacus rhesus `n urechea iepurelui, producând astfel la acesta din urm un ser anti-Rhesus, cu care au studiat
fenomenele de aglutinare `n sângele uman
.] Sin.: factor Rhesus (v.).
RIA / RIA / RIA.
[Engl. RadioImmunoAssay = radio-imunodozare.] Abrev. utilizat `n mod curent pentru radioimunodozare (v.).
RIBOFLAVIN|, s. f. / riboflavine, s. f. / riboflavin.
[Posibil de la germ. Ribonsäure = acid ribonic (alterare de la arabinoz\
flavus = galben; -inã.] Sin.: vitamin B
2 (v.).
RIBOTIPIE, s. f. / ribotypie, s. f. / ribotyping.
[Posibil de la germ. Ribonsäure = acid ribonic (alterare de la arabinoz\typos =
tip, model, marc\
.] Studiul genelor care codific ARN ribozomal. Teh-nica este aplicabil la numeroase genuri bacteriene [i este
utilizat `ndeosebi `n epidemiologia bacterian\.
RIBOVIRUS, s. n. / ribovirus, s. m. / ribovirus.
[Posibil de la germ. Ribonsäure = acid ribonic (alterare de la arabinoz\virus
= venin, otrav\
.] Sin.: virus ARN (v.).
RIBOZ|, s. f. / ribose, s. m. / ribose.
[Posibil de la germ. Ribonsäure = acid ribonic (alterare de la arabinoz\ozã - indic un
glucid
.] Pentoz (glucid simplu cu cinci atomi de carbon) care intr `n compozi]ia nucleotidelor [i a acizilor nucleici (ARN). Derivatul
s\u, 2-deoxiriboza, intr `n constitu]ia deoxiribonucleotidelor [i a acidului dezoxiribonucleic.
RIBOZIM|, s. f. / ribosyme, s. m. / ribosyme.
[Posibil de la germ. Ribonsäure = acid ribonic (alterare de la arabinoz\zyme =
ferment, drojdie
.] Molecul de ARN cu func]ie catalitic\.
RIBOZOM, s. m. / ribosome, s. m. / ribosome.
[Posibil de la germ. Ribonsäure = acid ribonic (alterare de la arabinoz\soma,
-atos
= corp.] Structur molecular de dimensiuni mari care se observ `n microscopia electronic prin transmisie ca o granula]ie
de form sferic sau ovoidal\, cu diametrul de circa 15 mm, descoperit de G. E. Palade. R. reprezint locul de sintez a
proteinelor (v. transla]ie) [i este alc uit din dou subunit\]i disociabile, care con]in `mpreun patru tipuri diferite de ARN [i circa 70
de proteine diferite. ARN ribozomal `mpreun cu proteinele ribozomale se asociaz cu ARN mesager [i catalizeaz sinteza
proteinelor. O celul con]ine un num variabil de r., acola]i la membrana *reticulului endoplasmic sau liberi, când se pot organiza
`n *poliribozomi. R. *procariotelor [i ai *mitocondriei au dimensiuni mai mici. R. bacteriilor reprezint ]inta unor antibiotice (strepto-
micin\, cloramfenicol, tetraciclin), care ac]ioneaz prin distrugerea acestora.
RIBULOZ|, s. f. / ribulose, s. f. / ribulose. *Cetoz corespunz oare *ribozei.
RICIN, s. m. / ricin, s. m. / ricin.
[Lat. ricinus = ricin.] 1) Denumire comun a plantei Ricinus com-munis, erbacee [i anual `n
zonele temperate, din ale cei fructe se extrage, prin presiune sau cu solven]i specifici, uleiul de r., cu `ntrebuin]i industriale [i
utilizat `n terapie ca *purgativ. 2) Pro-tein (albumin\ ezent `n frunzele plantei
Ricinus communis, cu o
puternic ac]iune neurotoxic\.
RICKETTSIA / Rickettsia / Rickettsia.
[Howard Taylor Ricketts, patolog american, 1871-1910; a descoperit ace[ti germeni `n
1910, `mpreun cu Wilder
.] Gen de microorganisme situate `ntre bacterii [i virusuri, cu dimensiuni de cca 1 µm, imobile, de form
foarte divers (coci, bastona[e sau forme alungite). Pot fi cultivate numai pe culturi de celule sau
in vivo sunt Gram-negative, pa-
razi]i obligatoriu intracelulari la om [i la animale, sensibile la tetracicline [i macrolide care au o bun difuziune `n celul\. R.
reprezint agen]i specifici ai unor boli diverse - rickettsioze - `n general febrile [i asociate cu erup]ii cutanate. Principalele specii
sunt
R. prowazeckii (agentul *tifosului), R. typhi (agentul *tifosului murin), R. rickettsii, R. akari (agen]i ai febrelor tifoexantematice).
V. [i tifos exantematic.
RICKETTSIOZ|, s. f. / rickettsiose, s. f. / rickettsial disease, rickettsiosis.
[Howard Taylor Ricketts, patolog american, 1871-
1910; -
ozã.] Boal infec]ioas febril [i, de obicei, `nso]it de *exantem, endemic sau epidemic\, regional sau cosmopolit\,
determinat de *rickettsii [i transmis de artropode.
RICTUS, s. n. / rictus, s. m. / grin, risus.
[Lat. rictus = gur deschis\, grimas\, de la ringi = a rânji.] Contractur a mu[chilor fe]ei
care determin o fizionomie de râs for]at, caricaturizat. R. se observ `ndeosebi `n *tetanos [i mai rar `n unele tulburi mentale. V.
[i
risus sardonicus.
RID, s. n. / ride, s. f. / wrinkle, ruga, pl. rugae (lat.).
[Germ. riden = a r\suci [i reid = cre].] Cut a pielii, consecin]a, `n general, a
alter\rii ]esutului conjunctiv local.
RIDECTOMIE, s. f. / rhytidectomie, s. f. / facial lifting.
[Germ. riden = a r\suci [i reid = cre]; gr. ektome = excizie.] Sin.: lifting
facial (v.).
RIGIDITATE, s. f. / rigidité, s. f. / rigidity, rigiditas (lat.).
[Lat. rigiditas, -atis = rigiditate, de la rigidus = ]eap, rigid.] Stare de
redoare [i inflexibilitate, cel mai frecvent cu referire la mu[chi [i articula]ii.
RIGIDITATE CADAVERIC| / rigidité cadavérique / cadaveric rigidity. Fenomen care const `n `ntirea [i `n]epenirea musculaturii,
care apare progresiv de la o jum ate de or pân la 7 ore dup moarte, fiind complet dup 24 ore. R. c. `ncepe s dispar la 1-2
zile, `n ordine invers apari]iei (craniocaudal) [i reprezint consecin]a coagulii *miozinei, ca [i a deple]iei de ATP din fibrele
musculare.
RIGIDITATE DE DECEREBRARE / rigidité de décérébration / decerebrate rigidity. Contrac-tur muscular permanent de tip
*extrapiramidal, cu membrele `n extensie [i u[oar rota]ie intern\. Se observ [i contractura musculaturii axiale, mai ales la nivelul
cefei, cu trac]iunea capului `napoi [i uneori cu *trismus. R. de d. a fost provocat experimental, la animale, prin sec]iunea
*mezencefalului. ~n patologie, se observ `n caz de tumori ale mezencefalului sau ale cerebelului, când este `nso]it de atacuri
tonice, tetanoide sau comatoase. ~n *boala Little, *coree, *atetoz [i *ramolisment cerebral, r. de d. este parcelar [i incomplet\.
RIGIDITATE DE DECORTICARE / rigidité de décortication / decorticate rigidity. Tulburare a-nalog r. de decerebrare, de care se
deosebe[te prin pozi]ia `n flexie a antebra]elor [i a pumnilor [i de adduc]ie a bra]elor. Provocat experimental, la animale, prin
abla]ia cortexului cerebral (*decorticare), a fost observat clinic `n unele *encefalopatii [i `n cursul traumatismelor craniene foarte
grave.
RINENCEFAL, s. n. / rhinencéphale, s. m. / rhin-encephalon.
[Gr. rhis, -inos = nas; enkephalos = creier, de la en = `n, kephale
= cap
.] Filogenetic, cea mai veche parte a cortexului cerebral `n evolu]ia creierului la speciile animale. Termenul desemneaz
acele p]i ale emisferului cerebral legate `n mod direct de sim]ul olfactiv: bulbul olfactiv, pedunculul olfactiv, tuberculul olfactiv,
cortexul prepiriform [i nucleul cortical al *amigdalei. Ini]ial, termenul `[i extindea semnifica]ia [i la forma]iunea hipocampic\,
`ntreaga amigdal [i marea circumvolu]ie limbic\, forma]iuni despre care se cunoa[te `n prezent c nu sunt implicate direct `n
sim]ul olfactiv, ele fiind incluse `n sistemul limbic. V. [i sistem limbic.
RINICHI, s. m. / rein, s. m. / kidney. NA: ren, pl. renes (lat.).
[Lat. reniculus, dim. de la renes, -um = rinichi.] Organul principal al
aparatului urinar care, prin secre]ia urinii, excret o serie de produ[i finali de metabolism, controleaz volumul fluidelor din
|

677. 677
organism [i regleaz concentra]ia de hidrogen, sodiu, potasiu, fosfat [i al]i ioni din fluidul extracelular. R. posed\, de asemenea, o
func]ie endocrin prin sistemul *renin\-*angiotensin\. ~n num de doi [i simetrici, r. sunt situa]i retroperitoneal, de o parte [i de alta
a coloanei vertebrale, `n spa]iul cuprins `ntre a XII-a vertebr dorsal [i primele trei vertebre lombare. Fiecare r. are circa 11 cm
lungime, 5-7,5 cm l\]ime, 2,5 cm grosime [i o greutate de 120-160 g [i o form caracteristic (de "bob de fasole"). Marginea
lateral (extern\ int `n centrul s\u o incizur\, hilul renal, cu o lungime de 3-4 cm [i
lgime de 1,5 cm, pe unde p rund (sau ies) *bazinetul [i forma]iunile arteriale, venoase [i nervoase destinate r. La exterior, r.
sunt delimita]i de o capsul adipoas\, `n interiorul ceia se afl dou p]i distincte:
profund\, denumit medular [i superficial\,
cortical (cortex). Zona medular con]ine 10-15 piramide renale (Malpighi) ale cor baze se afl la periferia cortexului, iar vârfurile
formeaz papilele renale, la nivelul cora se deschid tubii colectori de urin\. Fiecare papil este `nconjurat de o structur\ muco-
fibroas\, denumit caliciu mic. Calicele mici sunt confluente [i formeaz calicele mari, care, la rândul lor, formeaz *bazinetul,
unde `[i are originea *ureterul. Unitatea func]ional a r. este *nefronul, parenchimul fiecui r. fiind alc uit din circa un milion de
nefroni. Forma]iune tubular lung de 3-3,5 cm, nefronul prezint la extremitatea situat `n cortex o expansiune caliciform\,
denumit capsula Bowman, care prime[te o forma]iune `n form de corpuscul capilar invaginat, *glomerulul renal. Nefronul se
continu cu tubul contort proximal, ansa Henle, tubul contort distal, tubul de conexiune [i, `n fine, tubulul colector care se deschide
`n apexul papilei renale. Tubulii colectori ai nefronilor formeaz `n centru razele medulare. Fiecare r. prime[te sânge oxigenat, la
un anumit nivel de presiune, prin artera renal\, cu originea direct din aort\. Aceasta se divizeaz dup p runderea `n rinichi `n
numeroase ramuri pân la formarea de arteriole aferente, la nivelul cora ia na[tere re]eaua capilar care constituie glomerulii.
Capilarele glomerulare converg `ntr-o arteriol eferent\, care formeaz o re]ea capilar `n jurul nefronului [i `n continuare d
ramurile periferice ale venei renale. Glomerulii renali au o func]ie de filtrare sanguin\ (v. filtrare glomerular\ renal fiind
reabsorbit `n propor]ie de 99% la nivelul tubilor renali. Totodat\, se reabsorb total glucoza [i K
+
, aproape total bicarbona]ii, Na
+
,
clorurile [i ureea `n propor]ie de 40-50%. Sub control hipofizosuprarenal, la nivelul tubilor au loc procese de secre]ie (hidrogen,
potasiu, amoniac) [i de excre]ie. Urina format ajunge la vârful fiecei piramide renale, `n calicele mici, apoi `n calicele mari [i `n
bazinet, iar `n continuare, `n ureter.
RINICHI ARTIFICIAL / rein artificiel / artificial kidney. Aparat destinat epurii [i echilibrii compozi]iei sanguine, bran[at la un circuit
extra-corporeal. Este utilizat `n caz de insuficien] renal grav\. Exist\ diferite tipuri de r. a., dar `n principiu toate se bazeaz pe
*dializa sângelui printr-o membran dializant (frecvent din celofan), cu diametrul porilor de acela[i ordin de m\-rime ca [i
membrana glomerular\. Sin.: hemodia-lizor.
RINICHI ~N BURETE / rein en eponge / sponge kidney. Boal congenital a rinichiului caracterizat prin prezen]a de numeroase
*ectazii chistice ale tubilor colectori din piramidele Malpighi, aproa-pe de calice (v. rinichi). Simptomatologia, cu ex-cep]ia cazurilor
`n care se asociaz o *litiaz renal\, este sac\, diagnosticul fiind stabilit prin investiga]ii radiologice. Sin.: boal Cacchi-Ricci.
RINICHI FLOTANT / rein flottant / wandering kid-ney. V. nefroptoz\.
RINICHI MASTIC / rein mastic / mastic kidney. Tip de tuberculoz renal `n care `ntregul organ este transformat `ntr-o mas
cazeoas\.
RINICHI MULTICHISTIC / rein multikystique / multicystic kidney. Tip de hipoplazie sau aplazie renal\, `n general unilateral\, `n care
r. prezint forma]iuni chistice voluminoase, tubuli [i glomeruli renali rari, ureterul fiind adesea redus la un cordon impermeabil. R.
m. nu este de cauz genetic\, spre deosebire de *boala polichistic renal\.
RINICHI POLICHISTIC / rein polykystique / poly-cystic kidney. Sin.: boal polichistic renal (v.).
RINICHI ~N POTCOAV| / rein en fer à cheval / horseshoe kidney. Malforma]ie consecutiv ce-ia polii inferiori ai celor doi rinichi
sunt uni]i prin ]esut fibros sau parenchimatos situat `naintea vaselor mari.
RINICHI DE {OC / rein de choc / crush kidney. *Insuficien] renal acut de origine ischemic din cauza sc\derii brutale a tensiunii
arteriale, produ-s `n timpul *[ocului. V. [i sindrom de strivire, sindrom Bywaters.
RINIT|, s. f. / rhinite, s. f. / rhinitis.
[Gr. rhis, -inos = nas; -itã.] Inflama]ie acut (coriz\ c a mucoasei foselor nazale. Se
disting dou tipuri principale de
r. cronic\: 1) R. atrofic\, atrofiant sau r. cronic fetid\, sin.: ozen (v.). 2) R. cronic hipertrofic\,
cu hipertrofia mucoasei nazale.
RINOFARINGE, s. n. / rhinopharynx, s. m. / na-sopharynx. NA: pars nasalis cavi pharyngis.
[Gr. rhis, -inos = nas; pharynx,
-yngos
= faringe.] Por]iunea `nalt a *faringelui, situat deasupra *v\lului palatin [i posterior foselor nazale. Pere]ii superior [i
posterior sus]in amigdala faringian\. Pe pere]ii laterali se deschid orificiile faringiene ale *trompei Eustachio. Sin.: cavum, faringe
nazal, nazofaringe. V. [i faringe.
RINOFARINGIAN, adj. / rhinopharyngien, -enne, adj. / rhinopharyngeal.
[Gr. rhis, -inos = nas; pharynx, -yngos = faringe.] 1)
Care se refer la *rinofaringe. 2) Care se refer la nas [i la faringe. ~n acest caz se poate scrie (mai riguros)
rino-faringian.
RINOFARINGIT|, s. f. / rhinopharyngite, s. f. / rhinopharyngitis, upper respiratory tract infec-tion.
[Gr. rhis, -inos = nas; pharynx,
-yngos
= faringe; -itã.] 1) Inflama]ie a *rinofaringelui. 2) Inflama]ie a nasului [i a faringelui, cu men]iunea c `n acest caz var.
rino-faringit\ este mai riguroas lingvistic.
RINOFIMA, s. f. / rhinophyma, s. m. / rhinophyma.
[Gr. rhis, -inos = nas; phyma, -atos = tumor\, excrescen]\.] Hipertrofie mai
mult sau mai pu]in accentuat a piramidei nazale, cu dilatarea porilor [i hipertrofia foliculilor sebacei, asociat cu pustule de acnee.
R. reprezint stadiul cel mai avansat al *acneei rozacee. Se disting dou forme: forma sebacee [i forma angiofibroas\, cu
numeroase dilata]ii vasculare.
RINOFONIE, s. f. / rhinophonie, s. f., nasonnement, s. m. / rhinophonia.
[Gr. rhis, -inos = nas; phone = voce.] Perturbarea
timbrului vocii prin alterarea rezonan]ei nazale. Se disting: 1)
r. deschis\, caracterizat printr-un exces de rezonan]\; 2) r. `nchis\,
sau hiporinofonia, `n care rezonan]a nazal este insuficient\. Sin.: rinolalie.
RINOLALIE, s. f. / rhinolalie, nasonnement, s. f. / rhinolalia, rhinophonia.
[Gr. rhis, -inos = nas; lalia = vorbire, de la lalein = a
vorbi
.] Sin.: rinofonie (v.).
RINOLICVOREE, s. f. / rhinorrhée cérébrospinale, s. f. / cerebrospinal fluid rhinorrh(o)ea.
[Gr. rhis, -inos = nas; lat. liquor, -oris
= lichid; gr.
rhoia = curgere, de la rhein = a curge.] Scurgerea pe cale nazal a lichidului cefalorahidian.
RINOLIT, s. m. / rhinolithe, s. m. / rhinolith.
[Gr. rhis, -inos = nas; lithos = piatr\.] *Calcul al foselor nazale.
RINOMANOMETRIE, s. f. / rhinomanométrie, s. f. / rhinomanometry.
[Gr. rhis, -inos = nas; manos = pu]in dens; metron =
m\sur\
.] M\surarea presiunii intranazale. Dac r. se efectueaz `n timpul respira]iei se nume[te activ\, iar când este practicat `n
*apnee, prin insuflarea unui curent de aer constant `ntr-o narin\, r. se nume[te
pasiv\. ~n func]ie de instrumentele utilizate, poate fi
anterioar sau posterioar\.
RINOMETRIE, s. f. / rhinométrie, s. f. / rhinometry.
[Gr. rhis, -inos = nas; metron = m\sur\.] M\surarea gradului de
permeabilitate a foselor nazale pentru aer.
RINOPATIE, s. f. / rhinopathie, s. f. / rhinopathy.
[Gr. rhis, -inos = nas; pathos = boal\.] Denumire generic pentru bolile nasului.
RINOPLASTIE, s. f. / rhinoplastie, s. f. / rhino-plasty.
[Gr. rhis, -inos = nas; plastos = modelat, de la plassein = a forma, a
modela
.] Interven]ie chirurgical pentru corectarea sau refacerea scheletului osteocartilaginos al piramidei nazale, `n urm oarele
cazuri: 1) deformi congenitale (
r. corectoare); 2) dup traumatisme sau alte leziuni locale (r. restauratoare); 3) din considerente
estetice (
r. cosmetic\).
RINORAFIE, s. f. / rhinorraphie, s. f. / rhinor-rhaphy.
[Gr. rhis, -inos = nas; rhaphe = sutur\.] Sutura marginilor unei pl\gi a
nasului.
RINORAGIE, s. f. / rhinorragie, s. f. / rhinorrhagia.
[Gr. rhis, -inos = nas; rhegnynai = a ]â[ni, a izbucni.] Hemoragie nazal\. Sin.
par]ial: epistaxis (v.).

678. 678
RINOREE, s. f. / rhinorrhée, s. f. / rhinorrh(o)ea. [Gr. rhis, -inos = nas; rhoia = curgere, de la rhein = a curge.] Scurgerea prin
narine sau prin *coane c re *faringe a unui lichid seros, mucos sau purulent de origine nazal\. Rar, din cauza unei bre[e la nivelul
lamei ciuruite a *etmoidului, se poate scurge LCR, r. fiind denumit cerebrospinal\.
RINOSALPINGIT|, s. f. / rhino-salpingite, s. f. / rhinosalpingitis.
[Gr. rhis, -inos = nas; lat. sal-pinx, -ingis, gr. salpinx, -ingos
= trompet\, trom-p\;
-itã.] Inflama]ie simultan a mucoasei nazale [i a mucoasei *trompei Eustachio.
RINOSCLEROM, s. n. / rhinosclérome, s. m. / rhinoscleroma.
[Gr. rhis, -inos = nas; skleros = tare, dur; -oma.] Boal infec]ioas
determinat de bacilul Frisch (
Klebsiella rhinoscleromatis), caracterizat clinic prin tumefac]ie de o duritate cartilaginoas a
narinelor, a septului [i a buzei superioare.
RINOSCOPIE, s. f. / rhinoscopie, s. f. / rhino-scopy.
[Gr. rhis, -inos = nas; skopia = examinare, de la skopein = a vedea, a
examina
.] Examinare a foselor nazale, fie prin narine cu ajutorul unui *speculum (rinoscop), care permite deptarea aripii nasului
[i dirijarea unui fascicul luminos `n fosa nazal (
r. anterioar\), fie cu o oglind mic introdus `n gur `n spatele v\lului palatului [i
care reflect imaginea rinofaringelui [i a coanelor (
r. posterioar\). ~n cazul r. mediane se examineaz cavitatea nazal [i regiunea
etmoidian cu ajutorul unui speculum nazal lung.
RINOSEPTOPLASTIE, s. f. / rhinoseptoplastie, s. f. / septorhinoplasty.
[Gr. rhis, -inos = nas; lat. saeptum = perete, diafragm\;
gr.
plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela.] *Rinoplastie care con]ine un timp chirurgical concentrat asupra
*septului nazal, fie pentru corectarea unei devia]ii din motive estetice, fie pentru restaurarea calibrului narinelor `n scop func]ional.
RINOTOMIE, s. f. / rhinotomie, s. f. / rhinotomy.
[Gr. rhis, -inos = nas; tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a t\ia.]
Interven]ie chirurgical care are drept scop expunerea foselor nazale pe cale lateronazal sau labial\, de obicei pentru exereza
unei tumori.
RINOVIRUS, s. n. / rhinovirus, s. m. / rhinovirus.
[Gr. rhis, -inos = nas; lat. virus = venin, otrav\.] Gen de virusuri cu simetrie
cubic\, din familia
Picornaviridae, care include 90 de serotipuri. Este implicat `n etiologia guturaiului [i a infec]iilor respiratorii
superioare.
RIPA / RIPA / RIPA.
[Acronim. engl. pentru RadioImmunoPrecipitation Assay = determinare prin imunoprecipitare a antigenilor
radioimunomarca]i.
] Tehnic recent\, foarte sensibil (dar [i costisitoare) de detectare prin autoradiografie a anticorpilor anti-
proteine virale radiomarcate.
RISC, s. n. / risque, s. m. / risk.
[Ital. risco = risc, din lat. resecare = a t\ia, a reteza.] Pericol, inconvenient mai mult sau mai
pu]in probabil, supus [i hazardului. ~n medicin\, probabilitatea crescut de a contracta o boal\: 1)
R. `nalt, prezen]a unuia sau a
mai multor factori (*factori de r.) care deter-min la un individ sau la un grup un r. morbid (boal sau accident) mai crescut decât la
cei care nu sunt expu[i. Ex.: subiec]ii fum ori, hipertensivi [i cu hipercolesterolemie constituie un grup de r. `nalt pentru infarct
miocardic. 2)
R. relativ, raportul dintre probabilitatea de a contracta o boal când un subiect este expus la un factor de r., fa] de
probabilitatea de a contracta aceea[i boal `n ab-sen]a factorului respectiv.
RISC GENETIC / risque génétique / genetic risk. Situa]ie `n care un cuplu care dore[te s aib copii posed o probabilitate
superioar celei normale de a avea descenden]i prezentând o anomalie ereditar existent `n una sau `n ambele familii ale
membrilor cuplului.
RISUS SARDONICUS / risus sardonicus / risus sardonicus.
[Lat. risus = râs; Sardonia herbata = g\lbenele din Sardinia
(deoarece intoxica]ia cu aceast plant produce contractura spasmodic a mu[chilor fe]ei)
.] Grimas amintind râsul, provocat prin
contractura spasmodic a mu[chilor fe-]ei. Se produce `n unele intoxica]ii, dar `ndeosebi `n tetanos etc. Sin.: râs sardonic.
RITM, s. n. / rythme, s. m. / rhythm.
[Lat. rhyth-mus, gr. rhythmos = ritm.] Revenirea, producerea la intervale regulate de timp
a unui fenomen sau a unui proces. V. `n continuare.
RITM ALFA / rythme alpha / alpha rhythm. Activitate bioelectric de fond a creierului subiectului `n stare de veghe, cu ochii `nchi[i,
`n repaus intelectual [i afectiv. Const din unde bilaterale sincrone, la dreapta [i la stânga, care reprezint oscila]ii ale poten]ialului
electric, de 8-14 cicluri pe secund\. V. electroencefalogram\.
RITM ALIMENTAR / rythme alimentaire / food pattern. Termen utilizat pentru desemnarea cronologiei [i frecven]ei prizelor
alimentare pe unitatea de timp. R. a. prezint importan] `n fiziologia nutri]iei [i `n *cronobiologie. Este semnificativ [i compozi]ia
fiecei prize alimentare, din acest punct de vedere termenul engl. fiind mai exact.
RITM ATRIOVENTRICULAR / rythme atri o-ven-triculaire / junctional rhythm. R. cardiac coman-dat printr-un impuls ritmic cu
originea `n nodul atrioventricular (Aschoff-Tawara) [i nu `n nodul sinoatrial (Keith [i Flack), cum se `ntâmpl `n mod normal. Sin.:
ritm nodal.
RITM BETA / rythme bêta / beta rhythm. ~n electroencefalografie, r. de frecven] rapid [i de voltaj slab. V. electroencefalogram\.
RITM BIOLOGIC / rythme biologique / biorhythm. Sin.: bioritm (v.).
RITM CARDIAC / rythme cardiaque / cardiac rhythm. Succesiunea regulat a b \ilor cardiace.
RITM CIRCADIAN / rythme circadien / circadian rhythm. R. cu o regularitate de circa 24 de ore. Ex.: unele activit\]i biologice depind
de alternan]a zi-noapte.
RITM DELTA / rythme delta / delta rhythm. V. electroencefalogram\.
RITM FETAL / rythme foetal / fetal rhythm. Sin.: embriocardie (v.).
RITM HETEROTOP / rythme hétérotope / escape rhythm. R. cardiac ini]iat de centrii situa]i inferior *nodului sinoatrial, `n cazurile
când acesta este inapt s declan[eze impulsuri, ritmicitatea sa este alterat sau impulsurile sale sunt blocate.
RITM IDIOVENTRICULAR / rythme idioventri-culaire / ventricular rhythm. Activitate ritmic\, cu frecven] lent\, al cei centru de
automatism es-te situat `n aval de trunchiul fasciculului Hiss, sti-mulii de origine sinusal sau nodal neputându-se transmite la
ventriculi din cauza, frecvent, a unui *bloc atrioventricular. Sin.: automatism ventricular.
RITM INFRASINUSAL / rythme infrasinusal / in-frasinusal rhythm. R. cardiac comandat prin stimuli care iau na[tere sub focarul
normal de origine, care este *nodul sinoatrial.
RITM NODAL / rythme nodal / nodal rhythm. Sin.: ritm atrioventricular (v.).
RITM PENDULAR / rythme pendulaire / pendulum rhythm. R. cardiac `n care cele dou zgo-mote [i perioadele silen]ioase sunt
egale.
RITM SINUSAL / rythme sinusal / sinus rhythm. R. cardiac normal sau normotop, cu originea `n *nodul sinoatrial, focarul de
automatism cel mai rapid din ]esutul nodal. ~n condi]ii fiziologice, r. s. este dominant.
RITM SINUSOIDAL / rythme sinusoïdal / sinu-soid rhythm. ~n *electroencefalografie, succesiunea cu o anumit regularitate a celor
patru tipuri de unde, astfel `ncât, `nregistrat\, *electroencefalograma se aseam\, `n ansamblul s\u, cu o *sinusoid\.
RITM TETA / rythme thêta / theta rhythm. ~n elec-troencefalografie, r. cu amplitudinea de circa 70
µV, cu frecven] de 4-7
cicli/secund\, `nregistrat `n deriva]iile parietotemporale, sporadic sau `n accese scurte bilaterale [i simetrice [i observat, uneori, la
subiec]i cu tulburi caracteriale. V. [i electroencefalogram\.
RITM TRIGEMINAT / rythme trigéminé / trigeminal rhythm. V. trigeminat.
RIZARTROZ|, s. f. / rhizarthrose, s. f. / root ar-throsis.
[Gr. rhiza = r\d\cin\; arthron = articula]ie, -ozã.] *Artrita r\d\cinii unui
deget sau a unui membru. ~n practic\, termenul este utilizat pentru r. policelui.
RIZIFORM, adj. / riziforme, adj. / riziform.
[Ital. riso, din lat., gr. oryza = orez.] 1) ~n form de bob de orez. Termenul este folosit
cu referire la unele structuri anatomice care cap un aspect caracteristic `n unele boli. Ex.: prezen]a unor granule r. `n unele
tenosinovite tuberculoase. 2) Cu aspect de zeam de orez (referitor la materiile fecale, `ndeosebi `n *holer).
RIZOLIZ|, s. f. / rhizolyse, s. f. / rhizolysis.
[Gr. rhiza = r\d\cin\; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] ~ntreruperea unei
r\d\cini nervoase. Poate fi chirurgical (*rizotomie) sau consecutiv unui traumatism, unui proces patologic.

679. 679
RIZOMELIC, adj. / rhizomélique, adj. / rhizome-lic. [Gr. rhiza = r\d\cin\; melos = extremitate, membru.] Care este localizat la
r\d\cina membrelor. Ex.: spondiloz r., micromelie r.
RIZOMER, s. m. / rhizomère, s. m. / rhizomere.
[Gr. rhiza = r\d\cin\; meros = parte.] Teritoriu cutanat `n form de band relativ
delimitat\, ai cui nervi sunt `n rela]ie cu un ganglion rahidian [i cu r\d\cinile de la acest nivel.
RIZOTOMIE, s. f. / rhizotomie, s. f. / rhizotomy.
[Gr. rhiza = r\d\cin\; tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a t\ia.] Procedeu
chirurgical prin care se sec]ioneaz r\d\cinile nervilor spinali. Se disting: 1)
R. posterioar const `n sec]ionarea r\d\cinilor nervilor
posteriori (senzitivi) [i se practic pentru suprimarea durerii viscerale rebele la tratament, de la nivelul organelor inervate de
ace[tia. 2)
R. anterioar\, sec]ionarea r\d\cinilor nervilor anteriori (motori), este practicat uneori `n spasmele musculare severe din
teritoriile corespunz oare inerva]iei. Sin.: radicotomie.
RMN / RMN / NMR. Abrev. utilizat `n mod curent pentru rezonan] magnetic nuclear (v.).
RNA / RNA / RNA.
[Engl. RiboNucleic Acid = acid ribonucleic.] Abrev. interna]ional a termenului acid ribonucleic (v.).
ROBOT, s. m. / robot, s. m. / robot.
[Ceh robota = munc\, corvoad\; dup scriitorul ceh Karel Capek, `n piesa sa R.U.R. (Robo]ii
Universali din Rossum)
.] Dispozitiv automat capabil s manipuleze obiecte sau s execute opera]iuni simple sau mai complexe,
conform unui program fix sau modificabil. Gradul de complexitate a opera]iunilor executate de r. este `n continu cre[tere, `n
prezent fiind realiza]i r. cu capacitate (limitat) de `nv\]are. ~n permanent extensie, câmpul de aplica]ii ale r. cuprinde [i medicina.
ROBOTIC|, s. f. / robotique, s. f. / robotics.
[V. etimologia termenului robot.] {tiin]a [i complexul de tehnici care au ca obiect
proiectarea [i construc]ia *robo]ilor.
RODENTICID, s. n. / rodonticide, s. m. / rodenticide.
[Lat. rodere = a roade; caedere = a omor`.] Substan] toxic sau cultur
bacterian folosite pentru distrugerea roz oarelor ([oareci, [obo-lani).
RODOPSIN|, s. f. / rhodopsine, s. f. / rhodopsin.
[Gr. rhodon = trandafir, culoare roz; opsis = vedere, aspect; -inã.]
Cromoprotein con]inut de bastona[ele retiniene, care intervine `n vederea crepuscular\. R. este alc uit dintr-o protein\, *op-
sina, [i un pigment carotenoid, retinenul, aldehid a *vitaminei A. Cei doi constituen]i sunt separa]i sub influen]a luminii, apoi
recombina]i la `ntuneric, dup regenerarea retinenului.
ROENTGEN / Roentgen / Roentgen.
[Wilhelm Conrad von Röntgen , fizician german, 1845-1923.] 1) Prefix indicând o rela]ie
cu razele X, utilizat `ndeosebi `n german [i englez\. ~n francez [i român se prefer prefixul radio. Ex.: radioterapie. 2) Unitate
de m\sur\, `n sistemul roentgeno-logic, pentru evaluarea efectelor biologice ale radia]iilor X [i gama sub 3 MeV. R. reprezint\
doza de radia]ii X sau gama a cor emisie corpuscular asociat produce, `n condi]ii fizice normale (la 0
0
C [i 760 mmHg), un
num de 2,1
⋅10
10
perechi de ioni cu sarcina electric de un franklin `ntr-un centimetru cub de aer. V. dozimetrie.
ROMBENCEFAL, s. n. / rhombencéphale, s. m. / rhombencephalon. NA: rhombencephalon.
[Gr. rhombos = romb; enkephalos
= creier, de la
en = `n, kephale = cap.] Parte a encefalului care deriv din vezicula cerebral posterioar [i cuprinde *bulbul
rahidian, *protuberan]a inelar [i *cerebelul. ~n cursul dezvoltii, *ventriculul al patrulea, cuprins `ntre aceste trei forma]iuni, ia o
form romboidal\, de unde denumirea ansamblului de r. sau de creier posterior, ]inând seama de originea embrionar\. Obs.: cf.
NA, din r. fac parte doar protuberan]a [i bulbul rahidian.
RONCUS, s. n. / rhonchus, s. m. / rhoncus, pl. rhonchi.
[Lat. rhonchus = sfor\it.] 1) Ral bron[ic gros sau respira]ie sfor\itoare la
un bolnav cu secre]ii abundente pe c\ile respiratorii superioare. 2) Zgomot asem or cu o sfor\itur produs `n paralizia *v\lului
palatin.
RÖNTGEN / Röntgen / Röntgen.
[Wilhelm Con-rad von Röntgen , fizician german, 1845-1923.] Sin.: Roentgen (v.).
ROSEOLA INFANTUM / roseola infantum / roseola infantum. Sin.: boal Zahorsky (v.).
ROSTRAL, adj. / rostral, -ale, -aux, adj. / rostral.
[Lat. rostrum = cioc.] 1) Asem or sau apar]inând unui *rostru. 2) Situat
(orientat) c re extre-mitatea oral (bucal) a capului.
ROSTRU, s. n. / rostrum, s. m. / rostrum. NA: rostrum, pl. rostrum sau rostra.
[Lat. rostrum = cioc.] 1) Forma]iune anatomic
asem oare unui cioc. Ex.: r. sfenoidului. 2) Forma]iune musculoas [i retractil din regiunea apical a scolexului la unele specii
de tenie. 3) Denumire a aparatului bucal al unor specii de insecte. Var.: rostrum.
ROSTRUM. Var. pentru rostru (v.).
RO{U DE ANILIN| / rouge d’aniline / aniline red. Sin.: fucsin (v.).
RO{U DE CONGO / rouge de Congo / Congo red. Sin.: fenolsulfonftalein (v.).
RO{U DE FENOL / rouge de phénol / phenol red. Sin.: fenolsulfonftalein (v.).
ROTACISM, s. n. / rhotacisme, s. m. / rhotacism.
[Gr. rhotakismos.] 1) Fenomen fonetic care const `n transformarea unei
consoane intervocalice `n "r". 2) Transformarea, `n limba român\, a lui "n" intervocalic `n "r", la cuvintele mo[tenite din latin\. 3) ~n
medicin\, termenul este utilizat cu sens diferit: viciu de pronun]ie caracterizat prin dificultatea sau imposibilitatea pronun]ii
consoanei "r".
ROTATORIU, adj. / rotatoire, adj. / rotatory.
[Lat. rotator, -oris = cel care face s se roteasc\, de la rotare = a roti, a `nvârti [i
rota = roat\.] 1) Care apare `n cursul sau este cauzat de o rota]ie. Ex.: vertij r. 2) Care efectueaz o rota]ie, sau se depla-seaz
`n sens circular. Ex.: mi[care r. a globilor oculari. 3) Care deplaseaz o structur circular\. Ex.: mu[chi r.
ROTA}IE, s. f. / rotation, s. f. / rotation.
[Lat. ro-tatio, -onis = rotire, de la rotare = a roti, a `nvârti [i rota = roat\.] 1) Ac]iunea
de a se `nvârti `n jurul unui ax. Ex.: prin r. extern\, membrul este `n *prona]ie, iar prin r. intern\, este `n *supina]ie. 2) Rezultatul
acestei mi[ci.
ROTAVIRUS / Rotavirus / Rotavirus.
[Lat. rota = roat\; virus = venin, otrav\.] Gen de virus cu ARN bicatenar [i simetrie cubic\,
lipsit de anve-lop\, `n form de roat\. Face parte din familia
Reoviridae [i reprezint una din cauzele de diaree la nou-n\scut, ca [i
a unor infec]ii respiratorii.
ROTUL|, s. f. / rotule, s. f. / patella.
[Lat. rotula = roti]\, dim. de la rota = roat\.] Sin.: patella. V. tab. anat. - oase.
ROTULIAN, adj. / rotulien, -enne, adj. / patellar.
[Lat. rotula = roti]\, dim. de la rota = roat\.] Re-feritor la *rotul\. Ex.: *reflex r.
ROZEOL|, s. f. / roséole, s. f. / roseola.
[Lat. roseus = trandafiriu, de la rosa = trandafir; -olã.] Erup]ie macular cu elemente
rotunde sau ovalare, de colora]ie roz-pal [i mime variabil\, care evolueaz spre dispari]ie `n câteva zile, uneori cu descuama]ie
fin furfuracee. R. apare de obicei `n decursul evolu]iei unor boli infec]ioase. Ex.: r. sifilitic (caracteristic perioadei secundare a
bolii), r. `n febrele eruptive (rujeol\, rubeol), r. `n unele in-toxica]ii (ex.: cu ioduri). V. [i ra[.
ROZET|, s. f. / rosette, s. f. / rosette.
[Lat. rosetum = gr\din de trandafiri, de la rosa = trandafir.] Forma]iune care rezult din
aderen]a hematiilor heterologe `n jurul unui *limfocit (sau a unui *macrofag). Ex.: 1) ~n poliartrita reumatoid\, limfocitele bolnavului
sunt puse `n prezen]a hematiilor sensibilizate cu imunoglobuline de iepure, cu a-pari]ia de imagini de r. `n perioada puseelor
dureroase. 2) Prin tehnica de formare a r. (sau de i-munoaderen]\
aglutineaz antigenul fa] de care organismul este imunizat.
RU 486 / RU 486 / RU 486. Molecul contraceptiv produs de firma Russel-Uclaf (de unde [i denumirea). RU 486 este un
*antihormon care se lea-g la receptorii specifici *progesteronului, dar nu provoac efectele acestuia. Sin.: mifepriston\.
RUBEFAC}IE, s. f. / rubéfaction, s. f. / rubefac-tion.
[Lat. ruber, -bra, -brum = ro[u; factio, -onis, de la facere = a face.]
Eritem al pielii, de obicei reversibil, declan[at de aplicarea pe tegumente a unui *rubefiant.
RUBEFIANT, adj., s. n. / rubéfiant, -e, adj., s. m. / rubefacient.
[Lat. ruber, -bra, -brum = ro[u; facere = a face.] (Medicament)
care determin o congestie intens [i trec oare a pielii.
RUBEOL|, s. f. / rubéole, s. f., s. f. / rubella, epidemic roseola, rotheln, German measles, rubeola notha.
[Fr. rubéole, din lat.
rubeus, de la ruber, -bra, -brum = ro[u.] Boal infec]ioas e-ruptiv\, epidemic\, contagioas [i imunizant\, cu incuba]ie de
circa 15 zile, determinat de virusul rubeolei (un
Togavirus). Se caracterizeaz printr-o erup]ie cu aspect variabil, care se

680. 680
generalizeaz\, f s aib o evolu]ie ordonat ca `n *rujeol\. R. este periculoas doar `n cazul infec]iei gravidei `n primele trei luni
de sarcin\, prin malforma]iile congenitale pe care le poate determina [i care afec-teaz `ndeosebi ochii (embriopatie rubeolic\).
RUBEOL| SCARLATINIFORM| / rubéole scar-latiniforme / rubeola scarlatinosa, rubella scar-latiniforma. Denumire pentru infec]iile
eruptive ale copilului, cu autonomie nosologic discutabil\, care se manifest printr-un exantem rubeoliform sau scarlatiniform
discret, angin\, adenopatii, simptomatologie general pu]in evident\, f s fie cuprinse `n cadrul celor trei entit\]i definite: *ru-
jeola, *rubeola, *scarlatina. De aici [i denumirea de "a patra maladie". Sin.: boal Filatov, boal Dukes-Filatov, boal a patra.
RUBIDIU, s. n. / rubidium, s. n. / rubidium.
[Lat. rubidus = ro[u `nchis, de la ruber, -bra, -brum = ro[u.] Elementul chimic cu
numul atomic 37 [i masa atomic 85,87 u. Este un element alcalin tipic, rar `n natur\, unde se g\se[te asociat `n s\-ruri de
potasiu. Are doi izotopi principali, 85 [i 87, acesta din urm fiind radioactiv (emisie de radia]ii
β), cu o perioad de `njum \]ire
foarte lung (50 miliarde de ani), de unde utilitatea sa `n estimarea vârstei sistemului solar. Radioizotopul
86
Rb, ob]i-nut artificial, s-
a dovedit extrem de util `n studiul pompei de Na
+
-K
+
, deoarece prezint aceea[i cinetic de transfer la nivelul membranei
plasmatice ca [i potasiul.
RUBOR / rubor / rubor.
[Lat. rubor, -oris = ro[ea]\, de la ruber, -bra, -brum = ro[u.] Ro[ea]\, *eritem, unul dintre semnele
cardinale ale *inflama]iei.
RUGOS, adj. / rugueux, -euse, adj. / rough.
[Lat. rugosus = `ncre]it, zbârcit.] Care prezint asperit\]i. Termen utilizat `ndeosebi
pentru caracterizarea unor afec]iuni dermatologice (caracter macroscopic palpatoriu) sau a unei suprafe]e celulare sau tisulare
(caracter microscopic).
RUJEOL|, s. f. / rougeole, s. f. / measles, mor-bili.
[Fr. rougeole, din lat. rubeus, de la ruber, -bra, -brum = ro[u.] Boal
infec]ioas eruptiv\, febril\, contagioas\, endemo-epidemic\, imunizant\, frecvent `ndeosebi la copii `n a doua copilie; este
determinat de un virus ARN de 120 nm diametru care apar]ine genului
Morbillivirus, familia *Paramyxoviridae. Se transmite prin
contagiune direct\, `ndeosebi `n timpul perioadei de incuba]ie. Profilaxia prin vaccinare este eficace, cu condi]ia evitii contagiunii
anterior vârstei de 12 luni. Se caracterizeaz prin erup]ie cutanat precedat de catar oculonazal, cu prezen]a pe mucoasa bucal\,
la nivelul fe]ei interne a obrajilor, a câtorva mici papule albe, `nconjurate de o areol rozacee (pete Köplik). Erup]ia cutanat debu-
teaz facial [i se generalizeaz\, fiind constituit din mici papule ro[ii, mai mult sau mai pu]in confluente `n placarde. Complica]iile r.
sunt `ndeosebi de ordin respirator [i, rar, nervoase (*encefalit). Sin.: pojar.
RULMENT DIASTOLIC / roulement diastolique / diastolic rumble. Sin.: uruitur diastolic (v.).
RUMINA}IE, s. f. / rumination, s. f. / rumination.
[Lat. ruminatio, -onis = rumegare, de la rumina-re = a rumega.] 1) Sin.:
mericism (v.). 2)
R. mental\: particularitate a gândirii psihastenicilor, constând `n desf\[urarea interminabil [i ineficient a unor
judec\]i, ra]ionamente sau `ndoieli obsedan-te.
RUPTURA MEMBRANELOR / rupture des mem-branes / rupture of membranes. R. *amniosului `n timpul travaliului, ca rezultat
normal al dilatii colului uterin.
R. prematur a m., `nainte de 37 de s\pt\mâni de sarcin\, cre[te riscul infec]iilor intrauterine. Sunt
mai expuse la r. p. a m. gravidele adolescente, cele cu infec]ii transmise sexual `n prima jum ate a sarcinii, fum oarele, femeile
cu probleme socio-economice.
RUPTUR|, s. f. / rupture, dechirure, s. f. / rupture, breaking.
[Lat. ruptura, de la rumpere = a rupe.] ~ntrerupere brusc a
continuit\]ii structurale a unui vas sanguin, tendon, mu[chi sau, mai rar, a ]esuturilor unui organ. R. poate fi consecin]a u-
nui proces fiziologic intens (ex.: *r. muscular\ poate apare pe fondul unui proces patologic preexistent,
care a afectat rezisten]a tisular la o solicitare mecanic\.
RUPTUR| MUSCULAR| / rupture musculaire / muscular rupture. *Solu]ie de continuitate produ- s\ la nivelul unui mu[chi. Poate fi
par]ial sau total [i se produce consecutiv unui traumatism direct sau unei contrac]ii musculare bru[te [i puternice. Apare pe un
mu[chi s os (ex.: la sportivi) sau pe un mu[chi afectat de un proces patologic, local sau general.
RUPTUR| DE PERINEU / déchiru re du périnée / perineal wound. Sec]iune spontan\, mai mult sau mai pu]in neregulat\, care
afecteaz par]ial sau `n `ntregime ]esuturile perineale situate `ntre comisura posterioar a vulvei [i anus. R. p. se produce `n timpul
expulziei f ului [i este favorizat de anomaliile tisulare locale (infec]ie, atrezie). Frecvent, poate fi prevenit prin *epiziotomie.
RUT, s. n. / rut, s. m. / rut.
[Lat. rugitus = r\get, de la rugire = a rage.] Sin.: estru (v.).
RUTOZID, s. n. / rutoside, s. m., rutine, s. f. / rutoside, rutin. Sin.: vitamin P (v.).



|

681. 681




WILHELM KONRAD ROENTGEN (1845-1923), fizician ºi inginer
german, profesor de fizicã la Würtzburg. A descoperit, în noaptea de 8-9
noiembrie 1895, radiaþiile X. Observând imediat relaþia din-tre puterea
de pãtrundere a radiaþiilor ºi densitatea diferitelor corpuri, intuieºte a-pli-
caþiile acestei proprietãþi ºi, la 6 sãptãmâni de la descoperire, efectueazã
prima radiografie. În câteva luni, pasionat de acþiunea biologicã a
radiaþiilor ºi preocupat de studiul efectelor nocive, iniþiazã primele studii
de radiobiologie. Observarea dispariþiei durerilor sciatice la un bolnav
supus unei radiografii înseamnã începuturile roentgenterapiei. Aceastã
succesiune de descoperiri este unicã în istoria ºtiinþei. Dar consecinþele descoperirii radiaþiilor
X au fost încã ºi mai ample: în anul urmãtor, 1896, Becquerel demonstreazã existenþa
radioactivitãþii naturale, iar difracþia cu raze X a permis descrierea structurii tridimensionale a
ADN. Astfel încât, descoperirea lui Roentgen (primul laureat Nobel pentru Fizicã, în 1901)
este una dintre cele mai importante din întreaga istorie a umanitãþii.


SABURAL|, adj. / saburrale, adj. / saburral, coated. [Lat. saburralis,
de la
saburra = balast, lest.] V. limb sabural\.
SAC, s. m. / sac, s. m. / sac. NA: saccus.
[Lat. saccus, gr. sakkos =
sac
.] Forma]iune anatomic `n form de pung\. Mai importante: 1) S.
amniotic
: sin.: amnios (v.). 2) S. conjunctival (NA: saccus conjunctivae):
spa]iul dintre conjunctiva bulbar [i cea palpebral\. 3)
S. gingival (NA:
sulcus gingivalis): spa]iul dintre gingie [i dinte. 4) S. herniar: diverticul
peritoneal ce con]ine elementele herniate. 5)
S. lacrimal (v.). 6) S.
pericardic
: v. pericard. 7) S. peritoneal: v. peritoneu.
SAC AMNIOTIC / sac amniotique / amniotic sac. Sin.: amnios (v.).
SAC LACRIMAL / sac lacrymal / lacrimal sac. NA: saccus lacrimalis. Por]iune superioar\, dilatat a *canalului lacrimonazal, care
prime[te pe fa]a sa extern canalul de leg ur cu canaliculele lacrimale, de la nivelul cora lacrimile ajung `n s. l.
SACCIFORM, adj. / sacciforme, adj. / sacciform.
[Lat. saccus, gr. sakkos = sac; lat. forma = form\.] ~n form de sac. Ex.:
anevrism s.
SACRALGIE, s. f. / sacralgie, s. f. / sacralgia.
[Lat. sacrum = osul sacru; gr. algos = durere.] Durere localizat la nivelul sacrului
sau a regiunii sacrate. Sin.: sacrodinie.
SACRALIZARE, s. f. / sacralisation, s. f. / sacra-lization.
[Lat. sacrum = osul sacru.] Malforma]ie lombosacrat care const `n
fuziunea par]ial sau total a celei de-a cincea vertebre lombare cu sacrul.
SACRAT, adj. / sacré, -e, adj. / sacral.
[Lat. sacrum = osul sacru.] Care se refer la osul sacru, la regiunea `n care acesta se
g\se[te (regiune s.).
SACROCOXALGIE, s. f. / sacrocoxalgie, s. f. / sacrocoxitis.
[Lat. sacrum = osul sacru; coxa = [old; gr. algos = durere.] Durere
localizat la nivelul sacrului sau a regiunii sacrate.
SACRODINIE, s. f. / sacrodynie, s. f. / sacro-dynia.
[Lat. sacrum = osul sacru; gr. odyne = durere.] Sin.: sacralgie (v.).
SACROLISTEZIS, s. n. / sacrolisthésis, s. m. / sacrolisthesis.
[Lat. sacrum = osul sacru; gr. olisthanein = a aluneca.] Anomalie
lombosacrat care const `n glisarea sacrului `nainte, `n raport cu a cincea vertebr lombar\. S. poate apare progresiv (`n cursul
sarcinii, prin mici traumatisme succesive) sau brusc (`n urma unui accident). Se manifest prin lordoz lombar exagerat\, `nso]it
de dureri asem oare celor din lumbago sau din nervralgia sciatic\. Cauza este reprezentat de ruperea ligamentelor
articula]iilor sacroiliace. V. [i spondilolistezis. Sin.: hierolistezis, sacru basculat.
SACROLOMBAR, adj. / sacro-lombaire, adj. / sa-crolumbar.
[Lat. sacrum = osul sacru; lumbus = [ale.] Care se refer la sacru [i
la vertebrele lombare. Obs.: mai frecvent se utilizeaz termenul sin. lombosacrat; ex.: regiune lombosacrat\.
SACROSCIATIC, adj. / sacro-sciatique, adj. / sacrosciatic.
[Lat. sacrum = osul sacru; lat. sciaticus, din gr. iskhiadikos =
suferind de sciatic\, de la gr.
iskhias, -ados = boal de [old [i iskhion = [old.] Care se refer\ la osul sacru [i la spina sciatic\;
despre inser]ia unei forma]iuni anatomice pe sacrum [i spina sciatic\. Ex.: ligament s.
SACROVERTEBRAL, adj. / sacro-vertébral, -ale, -aux, adj. / sacrovertebral.
[Lat. sacrum = osul sacru; vertebra = vertebr\, de la
vertere = a întoarce.] Care apar]ine *sacrumului [i *coloanei vertebrale.
SACRU. Var. pentru sacrum (v.).
SACRU BASCULAT / sacrum basculé / sacro-listhesis. Sin.: sacrolistezis (v.).
SACRUM, s. n. / sacrum, s. m. / sacrum.
[Lat. sacrum = osul sacru, pentru c era oferit odinioar zeilor în cursul sacrificiilor
animale
.] Var.: sacru. V. tab. anat. - oase.
SACULAR, adj. / sacculaire, adj. / saccular.
[Lat. sacculus, dim. de la saccus = sac.] 1) Care are form de sac mic. Ex.: anevrism
s. 2) Care se refer la *sacul\.
SACUL|, s. f. / saccule, s. m. / saccule. NA: sacculus (vestibuli).
[Lat. sacculus, dim. de la saccus = sac.] Parte a *labirintului
membranos, care ocup zona inferioar a *vestibulului osos al urechii interne. S. comunic cu *utricula, ductul cohlear [i
canaliculele endolimfatice.
SADIC, adj., s. m. / sadique, adj., s. m. / sadistic, adj., sadist, n.
[Contele Donatien Alphonse François, Marchiz de Sade ,
romancier francez, 1740-1814
.] 1) Referitor la *sadism, caracterizat prin sadism. 2) Persoan care practic sadismul.
SADISM, s. n. / sadisme, s. m. / sadism.
[Contele Donatien Alphonse François, Marchiz de Sade , romancier francez, 1740-
1814; -
ism.] 1) Perversiune manifestat con[tient sau incon[tient, `n care satisfac]ia sexual nu este ob]inut decât la vederea
suferin]elor fizice sau morale provocate partenerului. 2) Tendin] de a exercita violen]e morale [i fizice asupra unei persoane, `n
afara oricei pl\ceri sexuale. Obs.: no]iunea de s., ca [i cea de *masochism, a fost extins dincolo de pl\cerea direct sexual\,
desemnând orice comportament `n care satisfac]ia este ob]inut prin violen]a asupra semenului. S. [i masochismul reprezint un
cuplu de tendin]e opuse [i complementare, care coexist la acela[i individ (*sadomasochism), chiar dac de obicei una din cele
dou perversiuni domin\.
SADOMASOCHISM, s. n. / sado-masochisme, s. m. / sadomasochism.
[Contele Donatien Al-phonse François, Marchiz de
Sade
, romancier francez, 1740-1814; Leopold von Sacher-Ma-soch, scriitor austriac, 1836-1895; -ism.] Stare a unui subiect
caracterizat prin asocierea *sadismului [i *masochismului.
SAFEN|, adj., s. f. / saphène, adj., s. f. / saphe-na.
[Etimologie discutat\: 1) Gr. saphenes = manifest (deoarece venele sunt
vizibile sub tegumente); 2) Ar.
(al) safin = ascuns (pentru c venele se pot punc]iona numai pe o mic parte din traiectul lor) .]
Fiecare din cele dou vene superficiale care dreneaz sângele de la membrul inferior.
Vena mare s. este cea mai lung din
organism [i se vars `n vena femural\, iar
vena mic s. se vars `n vena poplitee. V. tab. anat. - vene.
SAFENECTOMIE, s. f. / saphénectomie, s. f. / saphenectomy.
[Etimologie discutat\: v. safenã; gr. ektome = excizie.]
Excizia unei vene *safene. Reprezint tratamentul chirurgical al varicelor.
|

682. 682
SAFISM, s. n. / saphisme, s. m. / saphism. [Sa-pho, poet din Lesbos, sec. VI î.H., care a înfiin-]at o comunitate de femei în cadrul
ceia se practica homosexualitatea; -
ism.] Sin.: lesbianism (v.).
SAGITAL, adj. / sagittal, -ale, -aux, adj. / sagittal.
[Lat. sagitta = s\geat\.] Care este situat `ntr-un plan vertical, median, cu
orientare antero-posterioar la nivelul corpului. Ex.: plan s., sutur s. (`ntre marginile superioare ale celor dou oase parietale).
SALICILAT, s. m. / salicylate, salicylé, s. m. / salicylate.
[Lat. salix, -icis = salcie, deoarece scoar]a de salcie con]ine acest compus;
gr.
hyle = materie; nume dat de Piria, care a izolat compusul în 1838 .] Substan] extras ini]ial din scoar]a de salcie, `n prezent
produs industrial sub form de suri ale *acidului salicilic, care posed activitate analgezic\, antipiretic [i antiinflamatorie, hipo-
coagulant (prin diminuarea factorului VII, sc\de-rea adezivit\]ii [i a agregabilit\]ii plachetare). Este utilizat `ndeosebi ca
antireumatismal `n preparate
per os sau cu aplicare local (unguente, pomezi etc.). Ex.: s. de sodiu, acetil-s. de lizin\, s. de metil
(pomad). V. [i aspirin\.
SALICILISM, s. n. / salicylisme, s. m. / salicylism.
[Lat. salix, -icis = salcie, deoarece scoar]a de salcie con]ine salicilat; gr. hyle =
materie; -
ism.] Intoxica]ie provocat de absorb]ia unor supradoze de *acid salicilic sau deriva]i ai acestuia. Determin * tinnitus,
grea] [i vs uri.
SALICILOTERAPIE, s. f. / salicylothérapie, s. f. / salicyltherapy.
[Lat. salix, -icis = salcie, deoarece scoar]a de salcie con]ine
salicilat; gr.
hyle = materie; therapeia = tratament, de la therapeuein = a `ngriji.] Terapie cu *salicila]i.
SALIDIURETIC, adj., s. n. / salidiuretique, adj., s. m. / saluretic.
[Lat. sal, salis = sare; gr. dioure-tikos = care favorizeaz
urinarea, de la
diourein = a urina.] (Medicament) care exercit un efect de cre[tere a eliminii urinare a electroli]ilor (sodiu [i
potasiu) [i a apei. Sin.: saluretic.
SALIN, adj. / salin, -e, adj. / saline.
[Lat. sal, salis = sare.] Care con]ine o sare, care are caracter de sare. Ex.: *solu]ie fiziologic s.
SALIVAR, adj. / salivaire, adj. / salivary.
[Lat. salivarius, de la saliva = saliv\.] Care apar]ine salivei sau care este `n rela]ie cu
producerea a-cesteia. Ex.: glande s.
SALIVA}IE, s. f. / salivation, s. f. / salivation.
[Lat. saliva = saliv\.] 1) Procesul de secre]ie a salivei, care este declan[at pe cale
reflex\. 2) Termenul este utilizat [i pentru a desemna hipersecre]ia de saliv\, `n care caz este sin. cu ptialism (v.).
SALIV|, s. f. / salive, s. f. / saliva.
[Lat. saliva = saliv\.] Lichid incolor, filant, f miros sau gust, clar, cu densitatea relativ 1,002-
1,006. Este produsul de secre]ie eliminat `n cavitatea bucal de c re glandele salivare: parotide, submandibulare (sau
submaxilare), sublinguale [i micile glande diseminate `n mucoasa bucal\. S. se secret `n cantitate de circa 1 500 ml/zi, cu un
debit care poate varia `ntre 0,2 ml/min [i 4,0 ml/min. Con]ine suri minerale, materii organice (`ndeosebi mucin\
(*ptialin\, *amilaz\, *lizozim), ap (circa 99,5 %).
SALMONELLA / Salmonella / Salmonella.
[Daniel Elmer Salmon, patolog american, 1850-1914, care a descris în 1886 bacilul.]
Gen de bacterii apar]inând familiei
Enterobacteriaceae, constituit din bacili Gram-negativi, aerobi sau anaerobi, cel mai frecvent
mobili, patogeni pentru om [i animale. Dup constitu]ia lor antigenic (antigen O somatic [i H flagelar) se pot distinge circa 2 000
de serotipuri diferite. Genul
S. cuprinde bacilii tifici [i paratifici (S. typhi sau bacilul Eberth [i S. paratyphi A, B [i C), a cor putere
infectant este limitat la om. Alte specii infecteaz mai ales animalele [i contamineaz produsele alimentare, provocând la om
toxiinfec]ii alimentare.
SALMONELOZ|, s. f. / salmonellose, s. f. / salmonellosis.
[Daniel Elmer Salmon, patolog american, 1850-1914; -ozã.]
Denumire care reune[te afec]iunile cauzate de bacili din genul *
Salmonella. Frecvent, evolueaz ca o *toxiinfec]ie alimentar\, cu
manifesti digestive ce se pot complica uneori cu *septicemie.
SALPINGE, s. n. / salpinx, s. m. / salpinx. NA: salpinx.
[Lat. salpinx, -ingis, gr. salpinx, -ingos = trompet\.] Var.: salpinx. 1)
Sin.: tromp uterin (v.). 2) Sin.: trompa Eustachio (v.).
SALPINGECTOMIE, s. f. / salpingectomie, s. f. / salpingectomy.
[Lat. salpinx, -ingis, gr. salpinx, -ingos = trompet\; gr.
ektome = excizie.] Abla]ia uneia sau a ambelor *trompe uterine (Fallopio).
SALPINGIT|, s. f. / salpingite, s. f. / salpingitis.
[Lat. salpinx, -ingis, gr. salpinx, -ingos = trompet\; -itã.] 1) Inflama]ie acut
sau cronic a *trompei Fallopio. Se pot descrie mai multe tipuri: a)
s. cronic intersti]ial\, `n care inflama]iei i se asociaz o
infiltra]ie limfocitar sau plasmocitar a mucoasei ]esutului conjunctiv sau a peretelui muscular; b)
s. hemoragic\, `n care inflama]ia
se asociaz cu o ruptur a unui vas sanguin [i cu hemoragie local\; c)
s. nodular\, cu formarea unor noduli parietali sau `n
mucoasa trompei, secundari procesului inflamator; d)
s. purulent\, caracterizat prin apari]ia `n evolu]ie a unui *piosalpinx. 2) In-
flama]ia *trompei Eustachio.
SALPINGOFARINGIAN, adj. / salpingo-pharyn-gien, -ienne, adj. / salpingo-pharyngeal.
[Lat. salpinx, -ingis, gr. salpinx,
-ingos
= trompet\; gr. pharynx, -yngos = faringe.] Care se raporteaz la *trompa Eustachio [i la faringe. Ex.: mu[chi s.
SALPINGOGRAFIE, s. f. / salpingographie, s. f. / salpingography.
[Lat. salpinx, -ingis, gr. sal-pinx, -ingos = trompet\; gr.
graphein = a scrie.] Procedeu radiologic care const `n vizualizarea trompelor Fallopio sau a *trompelor Eustachio, dup
injectarea unui mediu de contrast opac la razele X.
SALPINGOLIZ|, s. f. / salpingolyse, s. f. / sal-pingolysis.
[Lat. salpinx, -ingis, gr. salpinx, -ingos = trompet\; gr. lysis =
distrugere, de la
lyein = a distruge.] Interven]ie chirurgical care const `n `ndeptarea aderen]elor ce pot exista la nivelul
pavilionului tubar, pentru restabilirea permeabilit\]ii acestuia, `n tratamentul unor sterilit\]i.
SALPINGOOVARIT|, s. f. / salpingo-ovarite, s. f. / salpingo-oophoritis.
[Lat. salpinx, -ingis, gr. salpinx, -ingos = trompet\;
lat. medical
ovarium = ovar, de la ovum = ou; -itã.] Denumire generic pentru orice inflama]ie simultan a anexelor uterului
(*trompa Fallopio [i ovar). Sin.: anexit\, tubo-ovarit\.
SALPINGOPEXIE, s. f. / salpingopexie, s. f. / salpingopexy.
[Lat. salpinx, -ingis, gr. salpinx, -ingos = trompet\; gr. pexis =
fixare
.] Procedeu chirurgical care const `n fixarea *trompei Fallopio la ligamentul suspensor al ovarului.
SALPINGOPLASTIE, s. f. / salpingoplastie, s. f. / salpingoplasty.
[Lat. salpinx, -ingis, gr. salpinx, -ingos = trompet\; gr.
plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela.] Interven]ie chirurgical reparatorie, efectuat `n scopul restabilirii per-
meabilit\]ii *trompei uterine. Se practic\, de regul\, `n unele cazuri de *sterilitate.
SALPINGORAFIE, s. f. / salpingorraphie, s. f. / salpingorrhaphy.
[Lat. salpinx, -ingis, gr. sal-pinx, -ingos = trompet\; gr.
rhaphe = sutur\.] Sutur chirurgical a *trompei uterine.
SALPINGOSCOPIE, s. f. / salpingoscopie, s. f. / salpingoscopy.
[Lat. salpinx, -ingis, gr. salpinx, -ingos = trompet\; gr.
skopia = examinare, de la skopein = a vedea, a examina.] 1) Examen vizual practicat `n scopul observii orificiului
faringian al *trompei Eustachio, utilizând un salpingoscop (asem or unui *cistoscop) introdus la nivelul nazofaringelui. 2)
Examen peroperator al mucoasei *trompei Fallopio cu ajutorul unui endoscop, pentru stabilirea necesit\]ii unei eventuale plastii
tubare.
SALPINGOSTOMIE, s. f. / salpingostomie, s. f. / salpingostomy.
[Lat. salpinx, -ingis, gr. sal-pinx, -ingos = trompet\; gr.
stoma, -atos = gur\.] Tratament chirurgical al sterilit\]ii feminine de origine tubar\, care const `n dezobstruarea *trompei
Fallopio, pentru restabilirea permeabilit\]ii acesteia.
SALPINX. Var. pentru salpinge (v.).
SALTATORIU, adj. / saltatoire, adj. / saltatory.
[Lat. saltatorius = de dans, de la saltare = a dansa.] Care este caracterizat prin
salturi [i `ntreruperi. Ex.: coree s., conducere s.
SALURETIC, adj., s. n. / salurétique, adj., s. m. / saluretic.
[Lat. sal, salis = sare; gr. ouretikos = referitor la urin\.] Sin.:
salidiuretic (v.).

683. 683
SANATORIU, s. n. / sanatorium, s. m. / sanato-rium. [Lat. sanatorius = care vindec\, de la sana-re = a vindeca [i
sanus = s os.] Institu]ie medical specializat\, destinat tratamentului bolnavilor afecta]i de tuberculoz pulmonar sau
extra-pulmonar\, indiferent de form\. Termenul este u-tilizat uneori [i pentru alte institu]ii spitalice[ti. Ex.: s. pentru nevroze.
SANGHIN. Var. pentru sanguin (v.).
SANGUIN, adj. / sanguine, adj. / sanguine.
[Lat. sanguineus = de sânge, de la sanguis, -inis = sânge.] 1) Care apar]ine
sângelui, privitor la sânge, la compozi]ia sau la circula]ia sa `n organism. 2) Despre o persoan *pletoric\, marcat printr-o cir-
cula]ie abundent [i activ a sângelui. 3) ~n clasificarea *temperamentelor gândit\ de Hipocrate, su-biect la care predomin
umoarea sanguin\. Prezint un temperament s. subiec]ii cu `nf\]i[are atletic [i ten roz, de natur optimist [i expansiv\, `n general
sociabili, dar [i impulsivi, reali[ti, uneori cinici, [tiind s exploateze situa]iile favorabile. V. caracterologie. Var.: sanghin, sangvin.
SANGUINOLENT, adj. / sanguinolent, -e, adj. / sanguinolent.
[Lat. sanguinolentus = plin de sânge, de la sanguis, -inis =
sânge
.] Care este a-mestecat cu sânge. Ex.: sput s., diaree s.
SANGVIN. Var. pentru sanguin (v.).
SAPONIFICARE, s. f. / saponification, s. f. / sa-ponification.
[Lat. sapo, -onis = s\pun; ficare, derivat de la facere = a face.]
Reac]ie care const `n descompunerea unui ester (de regul un lipid), sub ac]iunea unei baze sau a unei enzime (ex.: lipaza
pancreatic\ un acid gras (sub form de s\pun). Este inversul reac]iei de esterificare. ~n industrie, s. este util `n
fabricarea s\punurilor [i a lumânilor.
SAPONIN|, s. f. / saponine, s. f. / saponin.
[Lat. sapo, -onis = s\pun; -inã.] Denumire generic pentru *heterozidele din unele
plante (`ndeosebi
Saponaria) a cor *genin este un *steroid. S. produc spumificare, emulsionare [i hemoliz\, fiind toxice
hemolitice. Unele s. se utilizeaz ca materie prim pentru sinteza *corticosteroizilor.
SAPROFIT, adj., s. m. / saprophyte, adj., s. m. / saprophyte.
[Gr. sapros = putred; phyton = plant\.] (Microorganism) care nu se
dezvolt `n organismele vii, ci tr\ie[te hrindu-se din materii organice aflate `n descompunere (cadavre, humus, excremente,
lapte etc.), producând putrefac]ia sau fermenta]ia acestora. ~n microbiologie acest termen este opus termenului *parazit.
Numeroase bacterii, ciuperci, protozoare etc. sunt s. Germenii s. sunt, `n general, nepatogeni, dar pot deveni patogeni prin
toxinele pe care le secret\.
SAPROGEN, adj., s. m. / saprogène, adj., s. m. / saprogenic.
[Gr. sapros = putred; gennan = a produce.] (*Bacterie) care
provoac putrefac]ia.
SAPRONOZ|, s. f. / sapronose, s. f. / sapronosis.
[Gr. sapros = putred; nosos = boal\.] Afec-]iune cauzat de un microorganism
banal din mediu. Ex.: *listerioza este o s.
SARCIN|, s. f. / grossesse, s. f. / pregnancy.
[Lat. sarcina = sarcin\.] Denumirea *gesta]iei la femei. Durata s. calculat din prima
zi a ultimei menstrua]ii normale este de 280 zile, cu o varia]ie normal de la 259 zile (37 s\pt\mâni) la 287 zile (41 s\pt\mâni).
Copilul n\scut `nainte de 37 s\p-t\mâni este considerat prematur, iar peste 41 de s\pt\mâni, postmatur.
SARCIN| ECTOPIC| / grossesse ectopique / ectopic pregnancy. Sin.: sarcin extrauterin (v.).
SARCIN| EXTRAUTERIN| / grossesse extrautérine / extrauterine pregnancy. S. `n care *oul fecundat se dezvolt `n afara cavit\]ii
uterine. Cauzele *nida]iei ectopice sunt de natur tubar (cel mai frecvent) sau reprezint consecin]a unor anomalii ale ovulului,
infec]ii locale, tumori uterine, factori hormonali etc. Dezvoltarea ectopic a oului se poate produce `n una din trompele Fallopio (
s.
tubar\
), `n ovar (s. ovarian\) sau `n cavitatea abdominal (s. abdominal\). S. tubar (cea mai frecvent\
localizarea oului: intersti]ial (`n peretele uterin), istmic (`n por]iunea `ngust a trompei), ampular (`n por]iunea sa evazat),
infundibular sau tuboabdominal\, la nivelul pavilionului. ~n toate cazurile de s. e. predomin triada: durere abdominal\, sângerare
vaginal\, tulburi menstruale. Tratamentul este exclusiv chirurgical [i, de aceea, se impune un diagnostic precoce. Sin.: sarcin
ectopic\.
SARCIN| GEMELAR| / grossesse gémellaire / twin pregnancy. Dezvoltarea simultan a doi sau mai mul]i fetu[i `n uter, denumi]i
*gemeni. Se deosebesc: 1)
S. g. biovular (dizigot sau bivitelin\), `n care dou ovule au fost fecundate de doi spermatozoizi
distinc]i, cele dou ou fiind independente. Fiecare fetus are un patrimoniu ereditar propriu. 2)
S. g. uniovular (monozigot sau
univi-telin\
), `n care un singur ovul a fost fecundat de un singur spermatozoid. Dualitatea este posteri-oar fecundii; ea se
produce prin diviziunea butonului embrionar. Cei doi fetu[i au un patrimoniu identic [i sunt `ntotdeauna de acela[i sex.
SARCOID, s. n. / sarcoïde, s. f. / sarcoid.
[Gr. sarx, sarkos = carne; eidos = form\.] Denumire a leziunii cutanate din *sarcoidoz\,
al cei aspect histologic este de infiltrat tuberculoid nodular al dermului, `n care predomin celulele epitelioide. S. se poate
prezenta sub trei forme: nodul mic rozaceu sau brun, ferm, nodul mai mare cu acelea[i caracteristici [i s. `n placard violaceu,
localizat `n diferite regiuni ale fe]ei, la nivelul fe]ei dorsale a mâinilor, pe degetele de la mâini sau de la picioare. Sin.: sindrom
Boeck.
SARCOIDOZ|, s. f. / sarcoïdose, s. f. / sarcoi-dosis.
[Gr. sarx, sarkos = carne; eidos = form\; -ozã.] Stare patologic cu
etiologie [i patogenie nedeterminate. Se caracterizeaz printr-o leziune histologic particular\: *granulomul tuberculoid, a-
glomerare de celule epitelioide [i de celule gigantice f necroz tisular\, `nconjurat de o coroan limfocitar\. Granulomul de la
nivelul pielii se nume[te *sarcoid. Leziunile histologice elementare se pot g\si `n numeroase organe, cea mai frecvent localizare
fiind ganglio-mediastino-pulmonar\, urmat de cea cutanat\, osteoarticular [i oculosalivar\. Se constat frecvent *anergie la *tu-
berculin\. De[i caracteristic s., granulomul tuberculoid nu este *patognomonic, pentru c poate fi observat `n unele forme de
tuberculoz\, `n anumite micoze, `n *berilioz\, ca [i `n unele reac]ii alergice sau la corp str\in. Deoarece cauza (sau cauzele) s. nu
sunt demonstrate, individualitatea [i unicitatea acestei boli r\mân `n discu]ie. Sin.: boal Besnier-Boeck-Schaumann (denumirea
tinde s fie abandonat\, prin consens interna]ional), sindrom Schaumann.
SARCOLEM|, s. f. / sarcolemme, s. m. / sarco-lemma.
[Gr. sarx, sarkos = carne; lemma = înveli[.] Teac conjunctiv lax\, fin\,
care `nvele[te la exterior *fibrele musculare.
SARCOM, s. n. / sarcome, s. m. / sarcoma.
[Gr. sarx, sarkos = carne; -oma.] Tumor malign dezvoltat din ]esutul
*mezenchimal, ale cei ce-lule prezint o proliferare foarte activ\, caracterizat microscopic prin prezen]a de numeroase ce-lule
atipice. Masa tumoral prezint lacune sanguine f pere]i proprii, care favorizeaz *meta-stazele pe cale sanguin\. Se recunosc
mai multe variet\]i de s., `n func]ie de tipul celular dominant: s. fuzocelular [i globocelular, *angiosarcom, *con-drosarcom,
*fibrosarcom, *liposarcom, *limfosarcom, melanosarcom, *miosarcom (*leiomiosarcom [i *rabdomiosarcom), *mixosarcom, *osteo-
sarcom, *reticulosarcom, *sinovialosarcom.
SARCOM EWING / sarcome d’Ewing / Ewing’s sarcoma.
[James Ewing, medic american, profesor de patologie la Universitatea
Cornell, Ithaca, 1866-1943
.] Varietate de *osteosarcom cu celule mezenchimale nediferen]iate, localizat la nivelul diafizei oaselor
lungi, la copil sau la adultul tân. Se pot asocia: durere, s. febril, hiperostoz `n "bulb de ceap\" (radiologic). De[i se deosebe[te
de alte osteosarcoame prin faptul c este radiosensibil, prognosticul nu este bun deoarece metastazeaz precoce [i difuz. Sin.:
sindrom Ewing.
SARCOM KAPOSI / sarcome de Kaposi / Kapo-si’s sarcoma.
[Moritz Kaposi, dermatolog austriac, Viena, 1837-1902.] Neoplazie
malign manifestat prin placarde angiomatoase de culoare ro[ie `nchis\, noduli duri, violacei, edem difuz [i dureros, care apar
ini]ial la extremit\]i, invadând lent membrele [i eventual corpul `ntreg, simetric. Uneori procesul invaziv se extinde la nivelul
viscerelor [i oaselor. Morfopatologic, s. K. se caracterizeaz printr-o proliferare reticular la nivelul c\reia se diferen]iaz secundar
vase (*reticuloz angiogen\ rtal `n 2-10 ani, endemic `n Africa Central\, Europa Central [i de Est, iar formele
cele mai grave, cu extensie [i diseminare rapid\, apar la pacien]i imunodeficitari, `ndeosebi `n SIDA [i la primitorii de transplante
necompatibile imunitar. Sin.: boal Kaposi, sarcomatoz multipl hemoragic Kaposi.
SARCOM MELANIC / sarcome mélanique / mela-nosarcoma. Sin.: melanosarcom (v.).

684. 684
SARCOM OSTEOGEN / sarcome ostéogène / osteosarcoma. Sin.: osteosarcom (v.).
SARCOM OSTEOGEN JUXTACORTICAL / sar-come ostéogène ju xtacortical / juxtacortical osteogenic sarcoma. *Osteosarcom cu
origine aparent la nivelul *periostului, cu dezvoltare ex-traosoas\, cu evolu]ie foarte lent [i cu malignitate redus\. Se dezvolt
`ndeosebi pe fa]a posterioar a treimii inferioare a femurului. Sin.: sarcom parosteal.
SARCOM PAROSTEAL / sarcome paros tal / periosteal osteosarcoma. Sin.: sarcom osteogen juxtacortical (v.).
SARCOMATOID, adj. / sarcomatoïde, adj. / sarcomatoid.
[Gr. sarx, sarkos = carne; -oma; eidos = form\.] Care este asem or
cu *sarcomul.
SARCOMATOS, adj. / sarcomateux, -euse, adj. / sarcomatous.
[Gr. sarx, sarkos = carne; -oma.] Care se refer la *sarcom sau
care are o structur asem oare sarcomului.
SARCOMATOZ|, s. f. / sarcomatose, s. f. / sar-comatosis.
[Gr. sarx, sarkos = carne; -oma; -ozã.] Boal caracterizat prin
formarea de *sar-coame multiple.
SARCOMATOZ| MULTIPL| HEMORAGIC| KAPOSI / sarcomat ose multiple hémorragique de Kaposi / Kaposi’s sarcoma.
[Moritz Kaposi, dermatolog austriac, Viena, 1837-1902.] Sin.: sarcom Kaposi (v.).
SARCOMER, s. n. / sarcomère, s. m. / sarco-mere.
[Gr. sarx, sarkos = carne; meros = parte.] Unitatea contractil a *miofibrilei
din ]esutul muscular. V. [i miofibril\.
SARCOPLASM|, s. f. / sarcoplasme, s. m. / sar-coplasm.
[Gr. sarx, sarkos = carne; plasma = obiect modelat.] Citoplasm care
ocup spa]iile cuprinse `ntre *miofibrile [i *fibrele musculare.
SARCOPT, s. m. / sarcopte, s. m. / Sarcoptes.
[Gr. sarx, sarkos = carne; koptein = a t\ia.] V. acarian.
SARCOPTES SCABIEI / Sarcoptes scabiei / Sar-coptes scabiei. Ectoparazit *acarian din familia
Sarcoptides, ordinul Acarieni, care,
prin
S. s. ho-minis, este agentul etiologic al *scabiei.
SARCOZOM, s. m. / sarcosome, s. m. / sarco-some.
[Gr. sarx, sarkos = carne; soma, -atos = corp.] Particul de aspect
granular, de natur lipo-idic\, prezent `n *sarcoplasm\. Uneori termenul este utilizat ca sin. cu mitocondriile fibrei musculare.
SARE, s. f. / sel, s. m. / salt.
[Lat. sal, salis = sare.] 1) Compus chimic care rezult din reac]ia unui acid cu o baz\. 2) Termenul
este utilizat frecvent cu referire la clorura de sodiu (s. de buc ie).
SATELIT, adj. / satellite, adj. / satellite.
[Lat. satelles, -itis = soldat din garda regelui.] Despre o structur anatomic
vecin alteia, cu care prezint unele analogii. Ex.: o ven s. unei artere, un trunchi arterial s. unui trunchi bron[ic.
SATIRIAZIS, s. n. / satyriasis, s. m. / satyriasis.
[Lat. satyrus, gr. satyros = satir, semizeu lasciv.] Stare de exacerbare a
*libido-ului la bbat, cu riscul de a comite atentate la pudoare.
SATURARE, s. f. / saturation, s. f. / saturation.
[Lat. saturare = a s ura, de la satur = s ul.] Starea de a fi *saturat.
Ex.: s. sângelui cu oxigen sau cu gaz carbonic.
SATURAT, adj. / saturé, -e, adj. / saturated.
[Lat. saturatus = s urat, de la satur = s ul.] 1) Despre o solu]ie `n care
cantitatea de solvit este maxim\. 2) Despre senza]ia de culoare, cu referire la percep]ia cantitativ a luminii albe (cu cât o sen-
za]ie de culoare este mai aproape de alb, cu atât ea este mai pu]in s.).
SATURA}IA OXIHEMOGLOBINEI / saturation oxy hémoglobinée / oxyh(a)emoglobin satura-tion.
[Lat. saturatio, -onis =
s urare, de la
satur = s ul; gr. oxys = acru, oxigen; haima, -atos = sânge; lat. globus = glob; -inã.]
Raportul dintre cantitatea de oxigen fixat pe hemoglobin [i cantitatea de oxigen maxim pe care o poate con]ine sângele. Se
calculeaz\, de obicei, pentru 100 ml sânge, `n sângele arterial (S
a O
2) sau `n sângele venos amestecat (S
v O
2). S
a O
2 normal este
de peste 97%.
SATURNIN, adj. / saturnin, -e, adj. / saturnine.
[Lat. Saturnus = planeta Saturn; alchimi[tii au denumit astfel plumbul.] Care se
refer la plumb, care este determinat de acesta. Ex.: lizereu s.
SATURNISM, s. n. / saturnisme, s. m. / saturnism, plumbism.
[Lat. Saturnus = planeta Saturn; alchimi[tii au denumit astfel
plumbul; -
ism.] Intoxica]ie acut sau cronic cu plumb, sub form de vapori sau suri ai acestuia, care p rund `n organism pe
cale digestiv sau respiratorie. Toxicitatea este `ndeosebi hematologic\, neurologic [i renal\, manifestile patologice cele mai
frecvente fiind: anemie, cefalee, paralizii flasce ale extremit\]ilor, colici abdominale, constipa]ie spastic\, nefrit\, lizereu negru
gingival.
SA}IETATE, s. f. / satiété, s. f. / satiety.
[Lat. satietas, -atis = s urare, sa], de la satis = suficient, destul.] Stare normal care
apare dup ingestia de alimente, caracterizat prin dispari]ia senza]iei de *foame [i pierderea *apetitului. Senza]ia de s. este
consecin]a inhibii centrului foamei de c re centrul s., ambii situa]i la nivelul hipotalamusului.
SAUN|, s. f. / sauna, s. m. / sauna. Termen de origine finlandez\, ce desemneaz o incint `n care subiec]ii fac baie de aer cald [i
uscat, `ntrerupt de b\i de vapori [i de du[uri reci sau calde.
SAXITOXIN|, s. f. / saxitoxine, s. f. / saxitoxin. Neurotoxin extrem de puternic\, utilizat `n laborator pentru blocarea *canalelor de
sodiu. Este extras din unele microorganisme flagelate marine. Pe[tii care se hresc cu aceste flagelate (concentrând astfel s.)
pot provoca intoxica]ii la om prin blocarea *depolarizii membranelor celu-lelor excitabile. Sin.: mitilitoxin\.
S|N|TATE, s. f. / santé, s. f. / health.
[Lat. sa-nitas, -atis = s ate, de la sanus = s os.] Stare `n care toate
func]iile fiziologice, mentale [i emo]ionale sunt normale. Conform Organiza]iei Mondiale a S \]ii, s. reprezint o stare de bine
fizic [i mental deplin, de bun\stare social [i nu numai absen]a bolilor sau a infirmit\]ilor.
S|N|TATE MENTAL| / santé mentale / mental health. Absen]a bolilor mentale nu este o condi]ie suficient pentru definirea stii
de s. m. De aceea, defini]ia include [i aptitudinea unui subiect de a stabili rela]ii armonioase cu semenii. Totodat\, este dificil, dar
nu imposibil, ca s. m. s existe `n condi]iile unei suferin]e fizice. V. normal.
S|N|TATE PUBLIC| / santé publique / public health. Ramur a medicinei dedicat\ studiului prezervii [i ameliorii s \]ii unei
comunit\]i, considerat `n ansamblul s\u.
S|PUN, s. n. / savon, s. m. / soap.
[Lat. sapo, -onis = s\pun.] Sare a *acizilor gra[i, produs prin *saponificarea gr\similor
animale sau vegetale cu baze. S. au `n primul rând ac]iune detergent\.
S. medicinale rezult prin ad\ugarea unor ingredien-te cu
ac]iune terapeutic\.
S|RURI BILIARE / sels biliaires / bile salts. S. de sodiu [i potasiu ale *acizilor biliari, prezente `n *bil\. Ele sunt deversate cu bila `n
intestinul sub-]ire, unde produc emulsionarea gr\similor, favorizând astfel ac]iunea *lipazei. Prin solubilizarea micelar a produ[ilor
de digestie lipidic\, s. b. permit absorb]ia gr\similor.
SÂN, s. m. / sein, s. m. / breast.
[Lat. sinus = sân.] Termen utilizat frecvent ca sin. cu *mamela sau glanda mamar a femeii.
SÂNGE, s. n., SÂNGIURI, pl. / sang, s. m. / blood.
[Lat. sanguis, -inis = sânge.] Fluid ne-newtonian, alc uit dintr-o parte lichid
(*plasma) [i elementele figurate (*eritrocite, *leucocite [i *trombocite). Este propulsat de inim `n circuit `nchis prin artere, capilare
[i vene. Histologic, este un ]esut (]esut sanguin), iar fiziologic, un organ. Func]ii: aport de oxigen `n ]esuturi prin *hemoglobin\;
transport de de[euri la organele excretoare (rinichi, pl\mâni etc.); transport de hormoni, vitamine, enzime; rol `n termoreglare, `n
echilibrul umoral [i rol `n imunitate (anticorpi, limfocite, fagocitoz\ 1/13 din masa corpului. Con]ine *aglutinogeni [i
*aglutinine, *factor Rh. V. tab. const. hematol.
SÂNGE ARTERIAL / sang artériel / arterial blood. S. circulant `n artere, `n cavit\]ile stângi ale inimii [i `n venele pulmonare, bogat `n
O
2 (19,5%).
SÂNGE VENOS / sang veineux / venous blood. S. care circul `n vene, cavit\]ile drepte ale inimii [i arterele pulmonare, sac `n O
2
(13,5%) [i bogat `n CO
2 (5,4%).
SÂNGERARE, s. f. / saignée (1), s. f. saignement (2), s. m. / bloodletting, phlebotomy (1), bleeding (2).
[Lat. sanguinare = a
sângera, de la
sanguis, -inis = sânge.] 1) Evacuarea unei anumite cantit\]i de sânge, `n scop terapeutic, de obicei prin punc]ie

685. 685
venoas\. S. poate fi util `n *hemocromatoz\, *polycythemia vera [i `n cazul nou-n\scu]ilor cu hematocrit crescut. 2) Pierdere de
sânge, de obicei pu]in abundent\, la nivelul unui vas lezat, *hemoragie. V. [i timp de sângerare.
SCABIE, s. f. / gale, scabiose, s. f. / scabies, itch, seven-year itch.
[Lat. scabies = râie.] Dermatoz de etiologie parazitar\,
contagioas\, caracterizat prin prurit cu exacerbare vesperal\. Pe tegumente apare o erup]ie veziculoas asociat cu leziuni
liniare patognomonice, la nivelul cora se afl ectoparazitul
Sarcoptes scabiei (femela), varietatea hominis. Uneori poate apare o
*eczem sau o infec]ie bacterian secundar\. Sin.: acarioz\, râie.
SCABIOS, adj. / scabieux, -euse, adj. / scabious.
[Lat. scabiosus = râios, de la scabies = râie.] Care se aseam cu *scabia sau
se afl `n rela]ie cu aceasta.
SCAFOID, adj., s. n. / scaphoïde, adj., s. m. / scaphoid bone.
[Gr. skaphe = barc\; eidos = form\.] 1) Referitor la o structur cu
form asem oare unei bci. 2) Sin.: os navicular. V. tab. anat. - oase.
SCAFOIDIT|, s. f. / scaphoïdite, s. f. / scapho-iditis.
[Gr. skaphe = barc\; eidos = form\; -itã.] Inflama]ie a *scafoidului.
SCAFOIDIT| TARSIAN| / scaphoïdite tarsienne / tarsal scaphoiditis. Sin.: boal Köhler, 1 (v.).
SCALEN, adj., s. m. / scalène, adj., s. m. / scalene muscle.
[Gr. skalenos = triunghi cu laturi inegale; termenul anatomic dateaz
din sec. XVII (J. Riolan)
.] V. tab. anat. - mu[chi: scalen anterior, scalen mic, scalen mijlociu, scalen posterior.
SCALENOTOMIE, s. f. / scalénotomie, s. f. / scalenotomy.
[Gr. skalenos = triunghi cu laturi inegale; tome = t\iere, sec]iune, de la
temnein = a t\ia.] Interven]ie chirurgical care const\ `n sec-]ionarea mu[chiului scalen anterior. Se poate practica: 1) `n cazul
crizelor dureroase din *sindromul scalenului anterior; 2) pentru reducerea activit\]ii toracelui superior `n cursul respira]iei (utilizat
`n trecut pentru tratamentul tuberculozei pulmonare apicale).
SCALP, s. n. / scalp, s. m. / scalp.
[Engl. scalp = piele cu p, de la to scalp = a smulge pielea cu p.] Pielea
acoperit cu p a capului. ~n anatomie, s. cuprinde pielea, ]esutul subcutanat dens, mu[chiul occipitofrontal [i aponevroza
acestuia, ]esutul subaponevrotic [i periostal cranian. Uneori termenul s. este utilizat ca sin. pentru *scalpare.
SCALPARE, s. f. / scalpement, s. m. / avulsion of the scalp.
[Engl. to scalp = a smulge pielea cu p.] Smulgerea
accidental a pielii acoperite cu p a capului (*scalp), par]ial sau total\.
SCALPEL, s. n. / scalpel, s. m. / scalpel.
[Lat. scalpellum = cu]ita[ chirurgical, bisturiu, de la scalpere = a
zgâria, a râcâi
.] *Bisturiu cu lama convex\, destinat disec]iilor.
SCANARE, s. f. / balayage, s. m. / scanning.
[Engl. to scan = a scruta.] Termen de origine englez\, care semnific deplasarea,
baleiajul ("m\-turarea") cu un dispozitiv care detecteaz sau emite un agent fizic a unei suprafe]e investigate: 1) *Microscopul
electronic cu baleiaj sau
scanning microscope, `n care fascicule de electroni baleiaz suprafa]a de examinat. 2) Efectuarea unei
*scintigrame cu sonda de scintila]ie, `n care caz sonda baleiaz deasupra regiunii anatomice de proiec]ie a organului explorat,
detectând punct cu punct radia]iile gama emise de organul investigat. 3) Investigarea cu ajutorul unui *scaner. 4) Procedeul de
ob]inere a semnalelor cu ajutorul *scanerului. V. [i scanografie.
SCANER, s. n. / scanner, s. m. / scanner.
[Engl. scanner, de la to scan = a scruta.] 1) Denumire generic pentru dispozitive
tehnice utile `n diferite domenii, care permit examinarea prin *baleiaj a unei figuri (forme), emi]ând semnale *analogice sau
*digitale (numerice) corespunz oare, care ul-terior sunt prelucrate `n vederea ob]inerii unui rezultat final, ca de ex. o imagine. 2)
Accesoriu `n informatic\, v. glosar de informatic medical\. 3) Denumire improprie pentru *computer tomograf.
SCANOGRAFIE, s. f. / scanographie, s. f. / sca-nography.
[Engl. to scan = a scruta; gr. gra-phein = a scrie.] Denumire, `n
general acceptat\, pentru desemnarea aplica]iilor *tomodensitome-trului cu radia]ii X `n imagistica medical\. V. *computer
tomograf.
SCAPULA, s. f. / scapula, s. m. / scapula. NA: scapula.
[Lat. scapula, de la scapulae, -arum = umeri, spate.] Sin.: omoplat. V.
tab. anat. - oase.
SCAPULA ALATA / scapula alata / alar scapula, winged scapula. Decolare "`n arip de `nger" a marginii interne a omoplatului, care
basculeaz\, deptându-se de grilajul costal posterior. S. a. este, de regul\, consecin]a unei paralizii a *mu[-chiului din]at anterior.
Dac afecteaz ambii omo-pla]i, reprezint\ expresia unei *miopatii a centurii scapulare.
SCAPULALGIE, s. f. / scapulalgie, s. f. / sca-pulalgia.
[Lat. scapula, de la scapulae, -arum = umeri, spate; gr. algos = durere.]
Sin.: scapulodinie (v.).
SCAPULAR, adj. / scapulaire, adj. / scapular.
[Lat. scapula, de la scapulae, -arum = umeri, spate.] Care apar]ine *omoplatului
sau se refer la omoplat. V. centur scapular\.
SCAPULECTOMIE, s. f. / scapulectomie, s. f. / scapulectomy.
[Lat. scapula, de la scapulae, -arum = umeri, spate; gr. ektome
= excizie
.] Rezec]ie par]ial sau `ndeptare chirurgical a *omoplatului, cu conservarea membrului superior respectiv.
SCAPULOCLAVICULAR, adj. / scapulo-clavicu-laire, adj. / scapuloclavicular.
[Lat. scapula, de la scapulae, -arum = umeri,
spate;
clavicula = chei]\, dim. de la clavis = cheie.] Care apar]ine *omoplatului [i *claviculei, sau prezint rapoarte anatomice
comune cu aceste oase.
SCAPULODINIE, s. f. / scapulodynie, s. f. / scapulodynia.
[Lat. scapula, de la scapulae, -arum = umeri, spate; gr. odyne =
durere
.] 1) ~n sens literal: durere la nivelul omoplatului. 2) Termenul este folosit cu sensul de durere `n regiunea umului,
corespunzând de obicei artritei scapulohumerale. Sin.: omodinie, scapulalgie.
SCAPULOHUMERAL, adj. / scapulo-huméral, -ale, -aux, adj. / scapulohumeral.
[Lat. scapula, de la scapulae, -arum = umeri,
spate;
humerus = um.] Care se afl `n rela]ie comun\ cu *omoplatul [i *humerusul.
SCAPULOPEXIE, s. f. / scapulopexie, s. f. / sca-pulopexy.
[Lat. scapula, de la scapulae, -arum = umeri, spate; gr. pexis =
fixare
.] Fixarea chirurgical a omoplatului, de obicei la nivelul coastelor.
SCAPULOTORACIC, adj. / scapulo-thoracique, adj. / scapulothoracic.
[Lat. scapula, de la sca-pulae, -arum = umeri, spate; lat.
thorax, -acis, gr. thorax, -akos = torace.] Care se refer la omo-plat [i torace.
SCARIFICARE, s. f. / scarification, s. f. / scari-fication.
[Lat. scarificatio, -onis = crestare a pielii, din gr. skariphismos =
ac]iunea de a zgâria superficial, de la
skariphenein = a inciza.] Incizie cutanat superficial care intereseaz doar epi-dermul,
nesanguinolent\, practicat `n cursul unor vaccini (BCG, vaccin antivariolic) sau `n alergo-logie. Se poate practica cu ajutorul
unui *bisturiu, cu o *lan]et sau cu un *scarificator.
SCARIFICATOR, s. n. / scarificateur, s. m. / scarifier, scarificator.
[Lat. scarificare = a cresta, din gr. skariphismos = ac]iunea
de a zgâria superficial, de la
skariphenein = a inciza.] Instrument metalic prev\zut cu unul sau mai multe puncte ascu]ite,
t\ioase, utilizat pentru *scarificare.
SCARLATIN|, s. f. / scarlatine, s. f. / scarlet fe-ver, scarlatina.
[Lat. medieval scarlatum = ro[u aprins, stacojiu, din
persan
saquirlat = stof de culoare ro[ie.] Boal infec]ioas acut\, contagioas\, sporadic\, `n general imunizant\,
produs de streptococul
β−hemolitic grup A, prin intermediul unei toxine eritrogene. S., `n cele mai multe cazuri, are o evolu]ie
benign\, spre deosebire de trecut, când complica]ii septice ca otita medie, mastoidita [i limfadenitele supurate erau frecvente.
Boala debuteaz cu faringit [i amigdalit\, `n scurt timp dominate de exantemul eritematos generat de toxina eritrogenic
streptococic\. Exantemul (*ra[) cuprinde progresiv trunchiul, gâtul [i extremit\]ile (cu excep]ia plantelor [i palmelor), fa]a (facies
vultuos cu paloare circumoral\ e sau zmeurie [i *semnul Grozovici-Pastia la nivelul plicilor de flexiune ale membrelor.
Dup circa o s\pt\mân\, ra[ul dispare [i este urmat de descuamarea pielii. Exist riscul unor complica]ii tardive renale [i cardiace
(*nefrit\, *reumatism articular acut). Diagnosticul implic reac]ia Dick. V. [i reac]ie Dick.
SCARLATINIFORM, adj. / scarlatiniforme, adj. / scarlatiniform.
[Lat. medieval scarlatum = ro[u aprins, stacojiu, din
persan
saquirlat = stof de culoare ro[ie; forma = form\.] 1) Care are aspect de *scarlatin\. Ex.: rubeol s. 2) Eritem
care a-minte[te pe cel al scarlatinei. Sin.: scarlatinoid.
|

686. 686
SCARLATINOID, adj. / scarlatinoïde, adj. / scar-latinoid. [Lat. medieval scarlatum = ro[u a-prins, stacojiu, din
persan
saquirlat = stof de culoare ro[ie; gr. eidos = form\.] Sin.: scarlatiniform (v.).
SCATOFAGIE, s. f. / scatophagie, s. f. / scato-phagy.
[Gr. skor, skatos = excremente; phagein = a mânca.] Sin.: coprofagie (v.).
SCATOL, s. m. / scatole, s. m. / skatole.
[Gr. skor, skatos = excremente; indol.] Derivat metilat al nucleului indol, rezultat din
degradarea bacterian a *triptofanului. Este eliminat prin materiile fecale [i determin mirosul specific al acestora. Sin.: metilindol.
SCATOLOGIE, s. f. / scatologie, s. f. / scatology.
[Gr. skor, skatos = excremente; logos = [tiin]\.] 1) Studiul [i analiza materiilor
fecale, `n scop fiziologic [i diagnostic. Sin.: coprologie. 2) Studiul aspectelor psihiatrice `n rela]ie cu excrementele sau cu
evacuarea acestora. 3) Limbaj grosier, concentrat pe tema excrementelor.
SCATOM, s. n. / scatome, s. m. / f(a)ecaloma.
[Gr. skor, skatos = excremente; -oma.] Sin.: fecalom (v.).
SCAVENGER, s. m. / scavenger, s. m. / scavenger.
[Engl. scavenger = m ur or.] Anglicism utilizat ini]ial cu referire la celulele
fagocitare care capteaz o serie de de[euri din organism, iar ulterior extins la substan]ele ce inactiveaz sau distrug toxinele, ca [i
la substan]ele enzimatice sau medicamentoase care inactiveaz *radicalii liberi.
SCAUN, s. n. / selles, s. f. pl. / stool.
[Lat. scam-num = scaun.] *Materii fecale eliminate `n timpul defeca]iei; excremente.
SC|RI}|, s. f. / étrier, s. m. / stapes. NA: stapes, pl. stapes, sapedes (1).
[Lat. scalae, -arum = scar\.] 1) Denumire a unuia
dintre cele trei osi-[oare din *urechea medie, situat pe fereastra o-val\, ceia `i transmite vibra]iile timpanului. V. [i tab. anat. -
oase: ciocan, nicoval\. 2) Pies metalic `n form de U, component\, de ex., a unei *orteze de gamb\.
SCHELET, s. n. / squelette, s. m. / skeleton. NA: skeleton.
[Gr. skeletos = descarnat, uscat.] ~n general, re]ea structural rezistent\,
`ndeosebi structura osoas a corpului la om [i la vertebratele superioare; oasele corpului, `n ansamblul lor. Diferitele p]i ale s. pot
fi denumite `n func]ie de localizarea morfofunc]ional `n organism. Ex.:
s. axial, alc uit din craniu, coloan vertebral\, coaste [i
stern;
s. toracic, cuprinzând elementele osoase ale cu[tii toracice; s. visceral, care protejeaz viscerele (stern, coaste, coxale) etc.
O serie de organe prezint s. propriu, fibrocartilaginos. Ex.: s. cardiac (s. fibros al inimii).
SCHELETIN|, s. f. / skelétine, s. f. / skeletin.
[Gr. skeletos = descarnat, uscat, schelet; -inã.] Sin.: desmin (v.).
SCHELETUL MEMBRANEI ERITROCITARE / squelette de la memb rane erythrocytaire / membrane skeleton of erythrocytes.
Denumire pentru *citoscheletul eritrocitar, aflat `n imediata vecin ate a membranei hematiei, spre deosebire de celelalte tipuri
celulare, `n care re]elele moleculare ale citoscheletului sunt extinse `n `ntreaga celul\.
SCHEM|, s. f. / schéma, s. m. / diagram, schema.
[Lat. schema, -atis, gr. skhema, -atos = mod de a fi, figur geometric\.]
Figur simplificat care prezint tr\s urile esen]iale ale unui organ, ale unui aparat sau ale unui proces.
SCHEM| CORPORAL| / schéma cor porel / body image, body schema. Imaginea, experien]a pe care fiecare subiect o are despre
propriul s\u corp, `n mi[care sau `n stare imobil\, `ntr-un anumit echilibru spa]io-temporal [i `n rela]iile cu lumea `nconjur\toare.
Constituirea s. c. se produce progresiv, pe baza unor semnale senzoriale mul-tiple, acumulate de la *interoceptori, *propriocep-tori
[i *exteroceptori. Integrarea s. c. se efectueaz\, foarte probabil, `n regiunea temporal a emisferelor cerebrale. S. c. r\mâne, dup
constituire, relativ constant de-a lungul `ntregii vie]i a individului. V. membru fantom\, somatognozie.
SCHIR, s. n. / squirrhe, s. m. / scirrhus.
[Gr. skirrhos = dur, indurat, tumor dur\.] Varietate de *epiteliom care determin o
reac]ie scleroas foarte intens [i care antreneaz o retrac]ie tumoral [i a ]esuturilor vecine. Termenul de s. a fost ini]ial utilizat `n
clinic pentru a desemna o varietate de neoplasm mamar retractil, cancer schiros, care apare `ndeosebi la femeia `n vârst [i are
evolu]ie lent\.
SCHIROS, adj. / squirrheux, s. m. / scirrhoid.
[Gr. skirrhos = dur, indurat.] Care are o con-sisten] dur\, care se aseam cu un
*schir.
SCHISTOSOMA / Schistosoma / Schistosoma.
[Gr. skhistos = despicat, de la skhizein = a des-p]i; soma, -atos = corp.]
Agentul etiologic al unei boli parazitare, *schistosomiaz (sau bilharzioz\ ezint un gen de viermi cu sexe separate [i
dismorfism sexual marcat, care apar]ine ordinului *
Trematoda, clasa Plathelminthes, familia Schistosomidae, parazi]i ai vaselor
sanguine ale mamiferelor [i p\silor. Se disting patru specii de s. parazite obi[nuite ale omului:
S. haematobium, agent al
schistosomiazei urinare;
S. inter-calatum, agent al schistosomiazei rectale; S. jap-onicum, agent al schistosomiazei
arteriovenoase;
S. mansoni, agent al schistosomiazei intestinale. Gazdele lor intermediare sunt molu[te de ap dulce, bine
determinate pentru fiecare specie. Sin.:
Bilharzia.
SCHISTOSOMIAZ|, s. f. / schistosomiase, s. f. / schistosomiasis.
[Gr. skhistos = despicat, de la skhizein = a desp]i; soma,
-atos
= corp; -azã.] Boal parazitar endemic `n numeroase regiuni ale globului, determinat de viermi din ordinul * Trematoda
(clasa *
Plathelminthes), genul *Schis-tosoma (Bilharzia). Contaminarea uman se produce prin formele larvare libere ale
parazitului (furcocercari) aflate `n apele dulci, eliberate de u-nele molu[te, care sunt gazd intermediar\. ~n func]ie de specie, se
disting patru tipuri de s.: 1)
S. arteriovenoas\, r\spândit `n Extremul Orient, cu evolu]ie rapid\, grav [i cu afectare hepato-sple-
nic frecvent (fibroz hepatic\, hipertensiune portal\
S. intestinal\, r\spândit `n Africa,
]ile arabe [i America de Sud, caracterizat prin tulburi intestinale complicate, uneori tardiv, cu leziuni hepato-splenice [i
hipertensiune portal consecutiv\. 3)
S. rectal\, r\spândit `n Africa Central\, cu leziuni rectosigmoidiene, f gravitate sau
complica]ii. 4)
S. urinar\, r\spândit `n Africa, ]ile arabe, Iran [i India, caracterizat prin hematurie [i leziuni care se extind lent `n
`ntregul aparat urinar.
Sin.: bilhar-zioz\.
SCHIZOCIT, s. n. / schizocyte, s. m. / schisto-cyte.
[Gr. skhizein = a desp]i; kytos = celul\.] Fragment de eritrocit de form
rotunjit sau neregulat\, rezultat fie prin *hemoliz\, fie ca urmare a "rupturii" globulului ro[u din cauza unui obstacol mecanic.
SCHIZOFAZIE, s. f. / schizophasie, s. f. / schizo-phasia.
[Gr. skhizein = a desp]i; phasis = vorbire.] Limbaj incomprehensibil din
unele forme de *schizofrenie, caracterizat prin alterarea succesiunii cuvintelor `n fraze, utilizarea unor *neologis-me, incoeren]\, cu
p\strarea relativ a capacit\]ii de `n]elegere a cuvintelor. V. [i verbigera]ie.
SCHIZOFREN. Var. pentru schizofrenic (v.).
SCHIZOFRENIC, adj., s. m. [i f. / schizophré-nique, adj., s. m. et f. / schizophrenic.
[Gr. skhi-zein = a desp]i; phren, phrenos
= minte, spirit
.] 1) Care apar]ine sau este caracteristic *schizofreniei. 2) Bolnav afectat de schizofrenie. Var.: schizofren.
SCHIZOFRENIE, s. f. / schizophrénie, s. f. / schi-zophrenia.
[Gr. skhizein = a desp]i; phren, phrenos = minte, spirit.] *Psihoz
cronic a cei origine este multifactorial\: factori genetici, *psiho-geni, sociofamiliali, tulburi biochimice ale creierului. Tabloul
clinic al bolii este recunoscut de aproape toate culturile, primele descrieri fiind consemnate cu circa 1400 de ani `. Hr. Conceptul
de s., a[a cum este `n]eles ast\zi, se contureaz `ncepând cu sec. al XIX-lea, odat cu primele `ncerci de clasificare a bolilor
psihice: Morel (1852) a descris
demen]a precoce, Kahlbaum (1863) – sindromul catatonic, iar Hecker (1871) – hebefrenia. La
sfâr[itul sec. al XIX-lea, Kraepelin delimiteaz cadrul nosologic al bolii, descriind trei forme clinice –
catatonic\, hebefrenic\ [i
paranoid\ - la care a ad\ugat ulterior [i forma simpl\. Bleuler (1911) a introdus termenul de schizofrenie, iar Chaslin (1912)
termenul de
psihoz discordant\. Conceptul de s., `n accep]iunea lui Bleuler, se bazeaz pe gruparea a patru procese
psihopatologice fundamentale: autismul, ambivalen]a, tulburile primare `n sfera afectiv [i perturbarea asocia]iilor ideative, care
sunt completate de simptomele secundare (accesorii): delirul, halucina]iile, catatonia [i tulburile de comportament. Dezvoltarea
istoric a conceptului de s. este jalonat de elaborarea unor criterii diagnostice care aduc importante precizi clinice. Schneider
descrie
simptomele de prim rang, care constau `n sonorizarea gândirii, halucina]ii auditive, halucina]ii care comenteaz ac]iunile
pacientului, halucina]ii cu proiec]ie corporal\, furtul sau influen]area gândirii, transmiterea gândurilor, percep]ii delirante, relati
despre impulsiuni, sentimente sau acte voli]ionale impuse din exterior [i
simptome de rang secundar, reprezentate de alte tulburi
ale percep]iei, idei delirante, perplexitate, tocire [i aplatizare afectiv sau modifici depresive [i/sau euforice ale dispozi]iei. Jack-
son [i H. Ey descriu
simptomele pozitive [i negative din s. Simptomele pozitive (halucina]iile, delirul, incoeren]a gândirii, ideile
tangen]iale sau ilogice, comportamentul dezorganizat sau bizar) reflect o exagerare a func]iilor psihice normale, iar
simptomele
|

687. 687
negative (tulburile de limbaj, tocirea afectiv\, *anhedonia, contactul social sc\zut, *abulia, *apatia, *hipoprosexia) reprezint un
deficit al func]iilor cerebrale [i constituie sindromul disociativ. Criteriile diagnostice au fost permanent reevaluate `n clasificile
interna]ionale ICD-10 (OMS) [i DSM. Astfel, `n DSM-IV (1994) se precizeaz urm\toarele criterii `n elaborarea diagnosticului
pozitiv de s.: A) Prezen]a unuia sau a mai multor simptome caracteristice dintre urm oarele: 1) idea]ie delirant\; 2) halucina]ii; 3)
incoeren] ideativ\; 4) izolare social [i autism; 5) comportament catatonic sau dezorganizat; 6) simptome negative (tocire
afectiv\, abulie, tulburi de limbaj). B) Disfunc]ie social\/ocupa]ional\. C) Durat de cel pu]in 6 luni a manifestilor permanente
ale tulburii. D) Excluderea tulburilor schizoafective [i afective. E) Excluderea abuzului de droguri sau a altor substan]e
psihoactive [i a unor tulburi psihice organice. F) Rela]ia cu o tulburare invadant a dezvoltii permite diagnosticul adi]ional de s.
numai `n cazul prezen]ei certe a delirului sau a halucina]iilor cel pu]in timp de o lun\. S. se caracterizeaz printr-o serie de
sindroame cardinale: 1) *Autism, repliere `n sine `nsu[i. 2) Disocierea personalit\]ii, pierderea a ceea ce determin unitatea [i
omogenitatea personalit\]ii: reac]ii afective neadecvate (e[ec evocat cu euforie, catastrof personal tr\it `n indiferen]\gândire i-
nundat de idei disparate, *discordan]\, baraje (`ntreruperea momentan [i involuntar a discursului sau a unei ac]iuni). Eul se
prezint scindat, divizat, dislocat. 3) Delir *paranoid, nesistematizat [i pu]in comunicabil. Expresiile clinice ale s. sunt multiple [i
variaz `n func]ie de predominan]a unuia dintre cele trei sindroame, ca [i `n raport cu existen]a unor tr\s uri de personalitate
obsesionale, isterice, fobice, psihopatice. ~n general, `n majoritatea clasificilor sunt recunoscute urm oarele forme clinice: 1)
S.
simpl\
, definit ca o psihoz care se dezvolt insidios, manifestat prin bizareria conduitelor, incapacitatea de a face fa]
exigen]elor sociale [i sc\derea tuturor performan]elor. Sunt caracteristice deta[area [i obtuzitatea afectiv\, respingerea, uneori cu
brutalitate, a celor apropia]i, dispari]ia progresiv a sentimentelor de simpatie, ambivalen]a [i inversiunea afectiv\. 2)
S. paranoid\
este considerat uneori drept cea mai tipic\ form de s. Se caracterizeaz prin predominan]a ideilor delirante, de obicei asociate
cu o mare productivitate halucinatorie. Con]inutul delirului este rupt de realitate, ermetic, incomprehensibil. Deoarece se
instaleaz\, de obicei, la vârsta maturizii personalit\]ii, fenomenele de disociere sunt mai lente. 3)
S. hebefrenic\ sau *hebefrenia
apare de obicei `n adolescen] [i se caracterizeaz prin refuz de comunicare, absen] sau s\cie a delirului, prezen]a
*discordan]ei, caracterul imprevizibil [i brutal al comportamentului. 4)
S. catatonic\ are ca simptomatologie central *sindromul
catatonic, cu diverse forme de manifestare: a) stupoare catatonic (iner]ie, imobilitate, fenomene de negativism, stereotipii de
pozi]ie - *catalepsie); b) agita]ie catatonic\, cu fenomene de negativism activ [i pasiv, verbal [i alimentar; ritmul ideatic este de
obicei alert, adesea incoerent, pân la *schizofazie – "salata de cuvinte"; c) *catatonism, form minor a excita]iei catatonice, cu
tulburi psihomotorii discordante de tipul *manierismului, grimaselor, râsului nemotivat, refuzului de a executa gesturi [i acte
motorii obi[nuite; d) *catatonie periodic\, cu perioade de remisiune; e) catatonie pernicioas sau cu periculozitate vital\, form cu
debut brusc, de obicei hiperacut [i hipertoxic, manifestat prin alternan]a excita]e-inhibi]ie, auto- [i heteroagresiune, negativism
alimentar, tulburi neurovegetative [i deces `n circa dou s\pt\mâni; f) catatonie tardiv\, cu prognostic grav, evolu]ie c re stare
demen]ial global\, cu *marasm `n 6-12 luni. 5)
S. nediferen]iat se define[te ca o stare psihotic ce r\spunde criteriilor generale
ale s., dar care nu corespunde formelor clinice descrise mai sus sau r\spunde simultan la criteriile mai multor forme, f predomi-
nan]a net a unor caracteristici diagnostice. Alte forme de s.: formele pseudonevrotice, s. distimic (*distimie), heboidofrenia
(form de *psihopatie) [i s. rezidual\.
SCHIZOGNA}IE, s. f. / schizognathie, s. f. / gna-thoschisis.
[Gr. skhizein = a desp]i; gnathos = falc\, maxilar.] Sin.:
gnatoschizis (v.).
SCHIZOGONIE, s. f. / schizogonie, s. f. / schizo-gony.
[Gr. skhizein = a desp]i; gone, gonos = urma[, s\mân] genital\.] Tip
de diviziune celular `n care se divide mai `ntâi nucleul, apoi celula se separ `n atâtea p]i c e nuclee s-au format. Se nume[te
merogonie dac celulele-fiice sunt *merozoi]i, sporogonie dac acestea sunt *sporo-zoi]i [i gametogonie - dac sunt *game]i.
SCHIZOID, adj., s. m. / schizoïde, adj., s. m. / schizoid.
[Gr. skhizein = a desp]i; eidos = for-m\.] 1) (Persoan\
serie de manifesti asem oare cu unele tulburi din *schizofrenie, care ar putea indica o predispozi]ie la aceast boal\. 2)
Despre un subiect cu tendin] la izolare, cu contacte sociale [i afective restrânse [i via] imaginar intens\, dar bizar\. V. [i
personalitate schizoid\.
SCHIZOIDIE, s. f. / schizoïdie, s. f. / schizoidia.
[Gr. skhizein = a desp]i; eidos = form\.] Sin.: personalitate schizoid (v.).
SCHIZONEVROZ|, s. f. / schizonévrose, s. f. / schizoid neurosis.
[Gr. skhizein = a desp]i; neuron = nerv; -ozã.] Termen
psihiatric discutabil, desuet [i practic abandonat, care se refer la o constitu]ie psihic la limita dintre *nevroz [i *schizofrenie.
SCHIZONT, s. m. / schizonte, s. m. / schizont.
[Gr. skhizein = a desp]i; on, ontos = fiin]\.] Forma vegetativ a *sporozoarelor
trofozoite, care se reproduce prin *schizogonie, rezultând un num variat de *trofozoi]i sau *merozoi]i.
SCHIZONTICID, adj., s. n. / schizonticide, adj., s. m. / schizonticide.
[Gr. skhizein = a desp]i; on, ontos = fiin]\; lat. caedere
= a omor`
.] Sub-stan] antipaludic cu ac]iune asupra formelor in-traeritrocitare de * Plasmodium. Ex.: clorochina, chinina.
SCHIZOTIMIE, s. f. / schizothymie, s. f. / schizo-thymia.
[Gr. skhizein = a desp]i; thymos = minte, spirit.] Sin.: personalitate
schizoid (v.).
SCHWANNOGLIOM, s. n. / schwannogliome, s. f. / schwannoglioma.
[Theodor Schwann, anatomist [i fiziolog german, 1810-
1882; gr.
glia = clei; -oma.] Sin.: neurinom (v.).
SCHWANNOM, s. n. / schwannome, s. m. / schwannoma.
[Theodor Schwann, anatomist [i fiziolog german, 1810-1882; - oma.]
Sin.: neuri-nom (v.).
SCIALITIC, adj., s. n. / scialytique, adj., s. m. / scialytic.
[Gr. skia = umbr\; lytikos = care distruge, de la lyein = a distruge.] 1)
Care are proprietatea de a elimina umbrele din câmpul operator. Ex.: lamp s. 2) Denumire a unui dispozitiv electric destinat
iluminii f umbre a *câmpului operator.
SCIATALGIE, s. f. / sciatalgie, s. f. / sciatica.
[Lat. sciaticus, din gr. iskhiadikos = suferind de sciatic\, de la gr. iskhias, -ados
= boal de [old [i
iskhion = [old; gr. algos = durere.] Durerea din *nevralgia sciatic\, localizat `n teritoriul nervului sciatic.
SCIATIC, adj., s. m. / sciatique, adj., s. m. / sciatic.
[Lat. sciaticus, din gr. iskhiadikos = suferind de sciatic\, de la gr. iskhias,
-ados
= boal de [old [i iskhion = [old.] 1) Cu referire la o regiune anatomic corespunz oare *coapsei. 2) Nervul mare s.,
nervii
s. popliteu extern [i intern, v. tab. anat. - nervi.
SCIATIC|, s. f. / sciatique, s. f. / sciatica.
[Lat. sciaticus, din gr. iskhiadikos = suferind de sciatic\, de la gr. iskhias, -ados =
boal de [old [i
iskhion = [old.] Sin.: nevralgie sciatic (v.).
SCIBAL|, s. f. / scybale, s. f. / scybalum, pl. scybala.
[Gr. skybalon = b\legar.] Concre]iune din materii fecale, de dimensiuni mici,
dur [i rotunjit\. S. se formeaz `n constipa]iile cronice, rebele la tratament, [i se acumuleaz `n por]iunea terminal a intestinului
gros. V. [i fecalom.
SCINTIGRAF, s. n. / scintigraphe, s. m. / scintiscanner.
[Lat. scintilla = scânteie; gr. graphein = a scrie.] Dispozitiv utilizat pentru
efectuarea *scintigrafiei. Un s. este alc uit, `n principiu, din-tr-o *sond de scintila]ie, un spectrometru de radia]ii gama [i un sistem
de `nregistrare pe hârtie. ~nregistrarea se produce prin baleiajul sondei de scintila]ie la nivelul zonei de proiec]ie anatomic a orga-
nului investigat, de unde denumirea de
s. cu baleiaj. S. recente sunt prev\zute [i cu sisteme informatice de achizi]ie [i prelucrare a
datelor. Dup inventarea *gamma-camerei, aceasta a devenit dispozitivul de baz `n scintigrafie, utilizarea s. cu baleiaj limitându-
se la organele cu o suprafa] mic de proiec]ie anatomic\, ca, de ex., tiroida.
SCINTIGRAFIE, s. f. / scintigraphie, s. f. / scinti-graphy.
[Lat. scintilla = scânteie; gr. graphein = a scrie.] Metod imagistic
neinvaziv
in vivo, a-par]inând *medicinii nucleare. Principiul s. const `n administrarea (de obicei intravenos, dar [i per os) a unor
*radiofarmaceutice care se vor fixa prin mecanisme specifice la nivelul structurii anatomice investigate. Radia]iile (de regul\ gama)
emise de organismul pacientului, din locurile de fixare (fiziologic sau patologic\ te fie cu un
*scintigraf cu baleiaj, fie, mai frecvent `n prezent, cu o *gamma-camera, `n care caz vor fi prelucrate pe un computer, ob]i-nându-

688. 688
se *scintigrama. Specificitatea de fixare a radioizotopului sau a moleculei marcate folosite permite ob]inerea unor imagini cu
caracteristici diferite fa] de alte metode imagistice, `n care rezultatul depinde de densitatea tisular (*radiologie) sau de densitatea
protonic a ]esutului (*rezonan] magnetic nuclear) etc. Sin.: gamagrafie.
SCINTIGRAFIE MIOCARDIC| DE PERFUZIE / scintigraphie myocardique de perfusion / myocardial perfusion scintigraphy. Tip de
*scintigram care permite ob]inerea unor informa]ii directe asupra viabilit\]ii miocardice pornind de la urm oarele mecanisme
fiziologice: celulele miocardice pot capta o serie de cationi monovalen]i propor]ional cu fluxul coronarian, integritatea celular [i
concentra]ia extracelular a acestora. Ionii respectivi traverseaz pere]ii capilarelor, spa]iul intersti]ial [i p rund `n celul prin
mecanisme de transport pasiv sau activ. ~n cazul unor radioizotopi, celulele vor emite radia]ii propor]ional cu cantitatea captat\,
rezultând pe scintigram zone cu diferite grade de fixare. Reducerea fluxului regional miocardic, modificile structurale [i func]io-
nale ale membranei celulare sau ale celulei `n sensul producerii sau utilizii energiei vor reduce captarea radionuclizilor,
determinând scintigrafic regiuni hipo- sau afixatoare. S. m. de p. se poate efectua cu
201
Tl (*taliu), cu deriva]i izonitril radiomarca]i
cu
99m
Techne]iu (*MIBI, Tetrofosmin) sau cu alte molecule marcate cu
99m
Techne]iu (acizi gra[i, anticorpi antimiozin\
ob]inute pot fi planare (`n diferite inciden]e, `ndeosebi oblice) sau, cel mai frecvent, realizate prin *tomoscintigrafie. S. m. de p.
permite diagnosticul diferen]ial `ntre *ischemie [i *necroz prin compararea imaginilor ob]inute: la efort sau dup administrare de
vasodilatatoare coronariene (ex.: dipiridamol), atât ischemia, cât [i necroza se traduc scintigrafic prin regiuni afixatoare, iar `n
repaus doar regiunile ischemice se reperfuzeaz (defect scintigrafic reversibil), necroza prezentându-se ca un defect persistent de
fixare a radiofarmaceuticului. S. m. de p. se poate efectua [i prin *tomografie cu emisie de pozitroni, `n care caz radiofarmaceuticul
folosit frecvent este
18
FDG (
18
fluor-deoxiglucoz\ \, care permite evaluarea viabilit\]ii miocardice prin studiul
metabolismului glucidic celular.
SCINTIGRAFIE PULMONAR| / scintigraphie pul-monaire / pulmonary scintigraphy. Domeniu al *scintigrafiei `n care se utilizeaz
dou tehnici: 1)
S. de perfuzie, realizat cel mai frecvent, consecutiv injectii intravenoase de microparticule (microsfere)
radiomarcate cu *
99m
Techne]iu, care se vor opri `n capilarele pulmonare; reprezint procedeul ideal pentru vizualizarea
microemboliilor pulmonare. 2)
S. de ventila]ie, ob]inut prin inhalarea de gaz radioactiv (
133
Xenon).
SCINTIGRAFIE TIROIDIAN| / scintigraphie thyroïdienne / thyroid scintigraphy. Explorare imagistic a ]esutului tiroidian (singura
investiga]ie care permite diagnosticul de tiroid ectopic\ se poate efectua cu radioizotopi ai *iodului (
123
I [i
131
I, singurii care sunt organifica]i) sau cu
99m
Tc. Ea este, prin specificitate, absolut necesar `n algoritmul diagnostic al patologiei
tiroidiene, completându-se cu dozile hormonale (hormoni tiroidieni, TSH), ecografia tiroidian\, inconstant *radioiodocaptarea,
eventual punc]ia cu ac sub]ire. Pe scintigram se pot observa imagini patologic fixatoare localizate (`n aria de proiec]ie a unor
noduli eviden]i clinic sau ecografic), cu aspect afixator ("nodul rece”, care poate sugera fie un neoplasm tiroidian, fie un chist, `n u-
ltimul caz imaginea fiind transsonic pe ecogram\, care permite diagnosticul diferen]ial) sau cu aspect hipo-, izo- sau hiperfixator
(`n adenomul tiroidian toxic, de ex.). Distiroidiile difuze se prezint ca imagini difuz omogen hiperfixatoare (*boal Basedow-
Graves), hipofixatoare (frecvent `n *hipotiroidii) sau afixatoare (imagini de "hart alb\” `n unele forme de tiroidite).
SCINTIGRAM|, s. f. / scintigramme, s. m. / scin-tigram.
[Lat. scintilla = scânteie; gr. gramma = înscriere.] Rezultatul metodei
scintigrafice (*scinti-grafie), reprezentând harta de distribu]ie a *radio-farmaceuticului la nivelul structurii anatomice explorate [i,
prin extensie, a `ntregului organism (incluzând zonele de fixare normal [i patologic a radiotrasorului). S. se denumesc `n func]ie
de organul explorat (ex.: s. tiroidian\, s. renal\, s. pulmonar\, s. osoas etc.), unele s. având denumiri particulare `n func]ie de
modul de achizi]ie al imaginii (ex.: s. `ntregului sistem osos se nume[te s. corp `ntreg). Informa]iile care se pot ob]ine pe o s. sunt
atât de ordin morfologic (localizare, dimensiuni, form\ onal, avantajele imaginii ob]inute rezultând `ndeosebi
din specificitatea de fixare a radiofarmaceuticului [i din faptul c\, pentru o aceea[i doz de radiotrasor se pot `nregistra inciden]e
(planare) multiple sau achizi]ia poate fi tomografic (*SPECT). Calitatea imaginii ob]inute depinde atât de caracteristicile achizi]iei
(doz administrat\, dimensiunile matricei de achi-zi]ie etc.), cât [i de modalit\]ile utilizate pentru procesarea imaginii (filtrare [i
sustrac]ia zgomotului de fond, modificarea contrastului, scala de valori etc.) S. poate fi `nregistrat pe hârtie sau pe film fotografic.
SCINTILANT, adj. / scintillant, -e, adj. / scin-tillating.
[Lat. scintillare = a scâteia, de la scin-tilla = scânteie.] Despre un material
care emite radia]ii luminoase (*scintila]ii) sub ac]iunea unor *radia]ii ionizante.
SCINTILATOR, s. m. / scintillateur, s. m. / scin-tillator.
[Lat. scintillare = a scâteia, de la scin-tilla = scânteie.] Substan] sau
material *scintilant utilizate `n dispozitivele detectoare *radia]ii ionizante.
SCINTILA}IE, s. f. / scintillation, s. f. / scintilla-tion.
[Lat. scintillatio, -onis = scâteiere, de la scintillare = a scâteia [i scintilla
= scânteie
.] Emisie punctual a unei radia]ii luminoase dup interac]iunea unui foton X, gama sau al unei particule ionizante cu
atomii anumitor materiale, de ex. iodur de sodiu activat cu taliu. Producerea de s. st la baza detec]iei *radia]iilor ionizante `n
cazul *sondei de scintila]ie [i al *gamma-camerei, dispozitive utilizate `n *scintigrafie.
SCIZIPARITATE, s. f. / scissiparité, s. f. / binary fission, schizogenesis.
[Lat. scissus, de la scin-dere = a despica; parere = a
na[te
.] Mod de reproducere asexuat\, observat la numeroase protozoare [i la unele metazoare. La protozoare, corpul celular se
divide `n dou p]i, fiecare prev\zut cu un nucleu-fiu. Sciziunea se efectueaz dup un plan transversal (parameci) sau
longitudinal (flagelate). Sin.: fiziparitate.
SCIZIUNE, s. f. / scission, s. f. / scission.
[Lat. scissio, -onis = despicare, de la scindere = a despica.] Divizare a unui ansamblu,
despicare sau sec]ionare.
SCIZURA ROLANDO / scissure de Rolando / Rolando's fissure. NA: sulcus centralis.
[Luigi Rolando, anatomist italian,
profesor la Sassari (`n Sardinia), apoi la Torino, 1773-1831
.] Sin.: scizur central (v.).
SCIZURA SYLVIUS / scissure de Sylvius / fissure of Sylvius. NA: sulcus lateralis cerebri.
[Franciscus Sylvius (numele latin
al lui François De le Boë), anatomist, fiziolog [i medic olandez, profesor la Leiden, 1614-1672
.] Sin.:
scizur lateral (v.).
SCIZUR|, s. f. / scissure, s. f. / scissura.
[Lat. scissura = cr\p ur\, despic ur\, de la scindere = a despica.] {an] mai mult sau
mai pu]in profund la suprafa]a unui organ (`ndeosebi creier, ficat, pl\mân), corespunzând de regul unui *sept interlobar. V. `n
continuare.
SCIZUR| CALCARIN| / scissure calcarine / calcarine fissure. NA: sulcus calcarinus. {an] profund situat pe fa]a intern a lobului
occipital, separând a [asea circumvolu]iune occipital\, unde se termin contingentul superior de fibre vizuale, de a cincea
circumvolu]iune occipital\, unde se termin contingentul inferior de fibre vizuale.
SCIZUR| CENTRAL| / scissure centrale / fis-sure of Rolando. NA: sulcus centralis. S. fe]ei laterale a fiecei emisfere cerebrale,
separând lobul frontal anterior [i lobul parietal posterior. Sin.: scizura Rolando.
SCIZUR| LATERAL| / scissure latérale / lateral cerebral fissure. NA: sulcus lateralis cerebri. S. profund a fe]ei laterale a
emisferului cerebral, care separ lobii frontal [i parietal superior de lobul temporal inferior. Sin.: scizura Sylvius.
SCIZURIT|, s. f. / scissurite, s. f. / interlobitis.
[Lat. scissura = cr\p ur\, despic ur\, de la scindere = a despica; -itã.]
Inflama]ie a pleurei situate la nivelul scizurilor interlobare pulmonare. Sin.: pleurezie interlobar\.
SCLERAL, adj. / scléral, -ale, -aux, adj. / scleral.
[Gr. skleros = tare, dur.] Care se refer la *scler\.
SCLER|, s. f. / sclère, s. f. / sclera. NA: sclera.
[Gr. skleros = tare, dur.] Sin.: sclerotic (v.).
SCLERE ALBASTRE / sclérotique bleues / blue sclerae. S. sub]iri de culoare alb\struie, prezente `n diferitele forme de
*osteogenez imperfect\. Una dintre aceste forme, *boala Lobstein, se nume[te [i boala sclerelor albastre. Prezen]a lor este
cunoscut [i sub denumirea de *semn Ammon.
|

689. 689
SCLERECTOIRIDECTOMIE, s. f. / sclérecto-iridectomie, s. f. / sclerectoiridectomy. [Gr. skle-ros = tare, dur; ektome = excizie;
iris, -idos = curcubeu; ektome = excizie.] Rezec]ia unui lam-bou de *sclerotic [i a unei p]i sau a totalit\]ii *irisului, practicat
`ndeosebi `n caz de glaucom. Sin.: opera]ie Lagrange, scleroiridectomie.
SCLERECTOMIE, s. f. / sclérectomie, s. f. / sclerectomy.
[Gr. skleros = tare, dur; ektome = excizie.] Opera]ie antiglaucomatoas
fistulizant care const `n rezec]ia unui mic fragment de *scler la nivelul unghiului iridocorneean.
SCLEREDEM, s. n. / scléroedème, s. m. / scle-r(o)edema.
[Gr. skleros = tare, dur; oidema, -atos = umfl ur\, de la oidein = a
cre[te în volum
.] Infiltra]ie cutanat difuz\, simetric\, de consisten] lemnoas\, afectând ini]ial fa]a, capul sau gâtul [i extinzându-se
progresiv la umeri, bra]e [i torace. Cu etiologie necunoscut\, s. este precedat de procese infec]ioase variate, `ndeosebi stafiloco-
cice. Se asociaz frecvent cu diabetul zaharat, predomin la femei [i, de obicei, dispare spontan `n circa [ase luni.
SCLERIT|, s. f. / sclérite, s. f. / scleritis.
[Gr. skleros = tare, dur; -itã.] Inflama]ie a *scleroticii. Poate fi superficial (*episclerit)
sau profund\, când provoac o `ngro[are a scleroticii.
SCLEROCONJUNCTIVAL, adj. / scléro-conjonc-tival, -ale, -aux, adj. / scleroconjunctival.
[Gr. skleros = tare, dur; lat.
coniunctivus = care leag\, care une[te, de la coniungere = a lega `mpreun\, a uni (cum = cu; iungere = a `njuga).] Care
apar]ine *scleroticii [i *conjunctivei.
SCLEROCONJUNCTIVIT|, s. f. / scléro-conjonc-tivite, s. f. / scleroconjunctivitis.
[Gr. skleros = tare, dur; lat. coniunctivus =
care leag\
, care une[te, de la coniungere = a lega `mpreun\, a uni (cum = cu; iungere = a `njuga); -itã.] Inflama]ie a *sclerei [i a
*conjunctivei. V. sclerit [i conjunctivit\.
SCLEROCORNEAN, adj. / scléro-cornéen, -enne, adj. / sclerocorneal.
[Gr. skleros = tare, dur; lat. corneus = de corn, de la
cornu, -us = corn.] Care are leg ur cu *sclerotica [i *corneea.
SCLEROCOROIDIT|, s. f. / scléro-choroïdite, s. f. / sclerochoroiditis.
[Gr. skleros = tare, dur; khorion = membran a f ului;
eidos = form\;
-
itã.] Inflama]ie a *scleroticii [i a *coroidei, care poate determina atrofia celor dou `nveli[uri [i protruzia primului. Se descriu dou
forme:
s. anterioar [i s. posterioar\ (`n miopia progresiv). ~n ambele se dezvolt `n timp *stafiloame.
SCLERODACTILIE, s. f. / sclérodactylie, s. f. / sclerodactyly.
[Gr. skleros = tare, dur; daktylos = deget.] *Sclerodermie localizat
la nivelul degetelor mâinilor [i picioarelor.
SCLERODERMIE, s. f. / sclérodermie, s. f. / scle-roderma.
[Gr. skleros = tare, dur; derma, -atos = piele.] Entitate nosologic `n
cadrul unui grup de afec]iuni cronice, de etiologie incert\, caracteriza-te prin indura]ia profund a tegumentelor, cu aspect
histologic de condensare dermic fibroas care se poate extinde la hipoderm. S. poate fi secundar unor procese patologice
diverse (*eczem varicoas\, *radiodermit etc.).
SCLERODERMIE GENERALIZAT| / scléroder-mie généralisée / systemic scleroderma. *S. `n care leziunile cutanate se asociaz
cu manifesti viscerale, `ndeosebi la nivel digestiv (disfagie, o-cluzie duodenal\, manifesti enterocolice), respirator (dispnee,
fibroz pulmonar\ ectazii, *sindrom Raynaud, hipertensiune arterial), renal (nefroangioscleroz\, adesea
malign). Uneori apar [i manifesti articulare. O serie de alteri imunologice sugereaz o rela]ie a s. g. cu bolile autoimune.
SCLERODERMIE LOCALIZAT| / sclérodermie circonscr ite / localized scleroderma, circumscribed scleroderma. Form de *s.
caracterizat prin localizarea leziunilor anatomopatologice la nivelul tegumentelor [i a ]esutului subcutanat, uneori [i la nivelul
mu[chilor scheletici subiacen]i. Se pot descrie: s. liniar\, s. `n pl\ci, s. `n pic uri etc.
SCLERODERMIE LINIAR| / sclérodermie en bandes / linear scleroderma. Form de *s. localizat\, caracterizat prin prezen]a unor
leziuni cu aspect macroscopic de benzi hiper- sau hipopigmentate, cu indurarea [i atrofia dermului, situate `ndeosebi la nivelul
extremit\]ii cefalice.
SCLERODERMIE ~N PL|CI / sclérodermie en plaques / morphea. V. morfea.
SCLEROIRIDECTOMIE, s. f. / scléro-iridectomie, s. f. / scleroiridectomy.
[Gr. skleros = tare, dur; iris, -idos = curcubeu; ektome
= excizie
.] Sin.: sclerectoiridectomie (v.).
SCLEROKERATOIRIT|, s. f. / scléro-kérato-iri-tis, s. f. / sclerokeratoiritis.
[Gr. skleros = tare, dur; keras, keratos = corn, cornee;
iris, -idos = curcubeu; -itã.] Inflama]ie concomitent a *scleroticii, *corneei [i *irisului.
SCLEROLIPOMATOZ|, s. f. / sclérolipomatose, s. f. / sclerolipomatosis.
[Gr. skleros = tare, dur; lipos = gr\sime; -oma; -ozã.]
1) Substituire progresiv a unui *parenchim prin ]esut fibros [i proliferare a ]esutului adipos. Procesul poate fi fiziologic sau se
poate produce `n cadrul unei *lipoma-toze. 2) Fibroz a ]esutului adipos care `nconjoar `n mod normal un organ.
SCLEROMALACIE, s. f. / scléromalacie, s. f. / scleromalacia.
[Gr. skleros = tare, dur; malakia = înmuiere, de la malakos =
moale
.] Afec]iune o-cular caracterizat prin *ramolisment [i sub]iere progresiv a unor por]iuni din *sclerotic\, cu eliminare treptat
a zonei afectate.
SCLEROMIOZIT|, s. f. / scléromyosite, s. f. / scleromyositis.
[Gr. skleros = tare, dur; mys, myos = mu[chi; -itã.] Complica]ie a
miozitei, constând `n scleroz muscular secundar\.
SCLEROPROTEIN|, s. f. / scléroprotéine, s. f. / scleroprotein.
[Gr. skleros = tare, dur; protos = primul; -inã.] Variante de
protein simpl (*holo-protein\) con]inut `n ]esuturile de sus]inere [i `n *fanere. Ex.: *colagen, *elastin\, *keratin\.
SCLEROS, adj. / scléreux, -euse, adj. / sclerous.
[Gr. skleros = tare, dur.] Care este dur, `ngro[at din cauza unui proces de
*scleroz\. Ex.: ]esut s.
SCLEROTENONIT|, s. f. / scléro-ténonite, s. f. / sclerotenonitis.
[Gr. skleros = tare, dur; Jacques René Tenon, chirurg [i
anatomist francez, 1724-1816;
-itã.] Reac]ie inflamatorie a *scleroticii [i a *capsulei lui Tenon.
SCLEROTERAPIE, s. f. / sclérothérapie, s. f. / scleroterapy.
[Gr. skleros = tare, dur; therapeia = tratament, de la therapeuein
= a `ngriji
.] Modalitate de tratament, `ndeosebi pentru varicele membrelor inferioare (dar [i pentru cele esofagiene sau pentru
hemoroizi), care const `n injectarea intravenoas a unor substan]e `n scopul producerii de ]esut fibros [i a sclerozei consecutive a
venelor varicoase.
SCLEROTIC|, s. f. / sclérotique, s. f. / sclera. NA: sclera.
[Gr. sklerotes = duritate, de la skle-ros = tare, dur.] ~nveli[ul extern al
globului ocular, de natur fibroas\, alb, opac, care asigur protec-]ia tunicilor subiacente (*coroida, *retina). Segmentul anterior al
s. reprezint *corneea transparent\. Sin.: scler\. Pop.: albul ochiului.
SCLEROTOMIE, s. f. / sclérotomie, s. f. / sclero-tomy.
[Gr. skleros = tare, dur; tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a t\ia.]
Incizia chirurgical a *scleroticii. Se disting:
s. anterioar\, cu deschiderea camerei anterioare, [i s. posterioar\, cu deschidere `n
corpul vitros.
SCLEROZ|, s. f. / sclérose, s. f. / sclerosis.
[Gr. sklerosis = întire, de la skleros = tare, dur.] 1) Indurarea patologic a unui
organ, ]esut, leziune prin `nlocuirea treptat a ]esutului parenchimatos cu ]esut de leg\tur sau sus]inere, produs `n procese
normale (ex.: `mb rânire) sau patologice. 2) Termenul este utilizat frecvent cu referire la sistemul nervos, pentru desemnarea
depunerilor de ]esut conjunctiv, ca [i `n cazul proceselor care determin rigidizarea arterelor. 3) Prin extensie, termenul este
utilizat uneori `n histologie ca sin. cu fibroz\. Cei doi termeni nu sunt `ns echivalen]i, fibroza desemnând un proces `n care
predomin proliferarea celular [i nu producerea de colagen. V. [i fibroz\.
SCLEROZ| ALZHEIMER / sclérose d’Alzheimer / Alzheimer’s sclerosis.
[Alois Alzheimer, neurolog [i psihiatru german, profesor
la Breslau (`n prezent Wroclaw, Polonia), 1864-1915
.] Sin.: boa-l Alzheimer (v.).
SCLEROZ| CEREBRAL| DIFUZ| / sclérose cérébr ale diffuse / diffuse cerebral sclerosis. Sin.: boal Schilder-Foix (v.).
SCLEROZ| CEREBRAL| SCHILDER / sclérose cé rébrale de Schilder / Schilder’s disease.
[Paul Ferdinand Schilder, neurolog
[i psihiatru austriac, profesor la Viena, apoi director la spitalul psihiatric Bellevue din New York, 1886-1940
.] Sin.: boal Schilder
(v.).
| |

690. 690
SCLEROZ| CEREBRAL| SPONGIOAS| / sclé-rose cér ébrale spongieuse / spongioid cerebral sclerosis. Sin.: boal Canavan (v.).
SCLEROZ| INSULAR| / sclérose insulaire / multiple sclerosis. Sin.: scleroz `n pl\ci (v.).
SCLEROZ| LATERAL| AMIOTROFIC| / sclé-rose laté rale amyotrophique / amyotrophic lateral sclerosis. Boal degenerativ\, de
etiologie incert\, caracterizat printr-un proces de demie-linizare localizat `n substan]a alb\, cu formarea de pl\ci de s. [i evolu]ie
`n pusee, cu afectare multi-focal\. Apare la vârsta adult\, simptomatologia implicând atrofii musculare progresive ale membrelor
superioare, ini]ial fiind afecta]i mu[chii mâinii. Evolu]ia este letal `n 2-3 ani, de obicei prin afectarea bulbului rahidian. Sin.:
boal\/sindrom Charcot. Obs.: `n terminologia american este utilizat denumirea de boal Lou Gehrig, juc or celebru de baseball
care a suferit de s. l. a.
SCLEROZ| MULTILOCULAR| / sclérose multi-loculaire / multiple sclerosis. Sin.: scleroz `n pl\ci (v.).
SCLEROZ| MULTIPL| / sclérose multiple / mul-tiple sclerosis. Sin.: scleroz `n pl\ci (v.).
SCLEROZ| PELIZAEUS-MERZBACHER / sclérose de Pelizaeus-Merzbacher / Pelizaeus-Merzbacher sclerosis.
[Friedrich
Pelizaeus
, neurolog german, Kassel, 1850-1917; Ludwig Merzbacher, psihiatru [i anatomopatolog
german stabilit la Buenos Aires, n. 1875
.] Sin.: boal Pelizaeus-Merzbacher (v.).
SCLEROZ| ~N PL|CI / sclérose en plaques / multiple sclerosis. Boal inflamatorie cronic au-toimun a sistemului nervos central,
caracterizat prin demielinizare neuronal localizat\, multifoca-l\, cu evolu]ie spre formarea de pl\ci de scleroz\. ~n func]ie de
localizarea leziunilor, simptomatologia este variabil\, mai mult sau mai pu]in extins [i se manifest prin: tulburi vizuale, atrofii
musculare progresive, cu evolu]ie centripet la nivelul membrelor superioare, tulburi senzitive (*parestezii, *disestezii), tulburi
motorii (*pareze, *paralizii spastice), tulburi cerebeloase (*ataxie, *nistagmus, *tremur ur inten]ional\ re prin
afectarea nervului optic, incontinen]a sfincterelor, tulburi psihice. Evolu]ia este lent\, de obicei marcat de pusee de acutizare, cu
remisiuni temporare. Sin.: scleroz multipl\, scleroz multilocular\, scleroz insular\, leuconevraxit\.
SCLEROZ| RENAL| / sclérose rénale / nephrosclerosis. Sin.: nefroscleroz (v.).
SCLEROZ| TUBEROAS| (BOURNEVILLE) / sclérose t ubéreuse (de Bourneville) / tuberous sclerosis.
[Désiré Magloire
Bourneville
, neurolog francez, Paris, 1840-1909.] *Facomatoz cu leziuni cutanate (adenoame sebacee ale fe]ei [i
*tumori Koënen periungveale, care reprezint un semn patognomoni c) [i cerebrale, constând `n calcifici multiple.
Simptomatologia const `n tulburi nervoase (paralizii, convulsii) [i psihice (deficit intelectual, tulburi de comportament). Sin.:
boal Bourneville, epiloia.
SCOAR}|, s. f. / écorce, s. f. / cortex. NA: cortex.
[Lat. scortea = hain (de piele).] Sin.: cortex (v.).
SCOAR}| CEREBELOAS| / écorce cérébel-leuse / cerebellar cortex. NA: cortex cerebelli. Sin.: cortex cerebelos (v.).
SCOAR}| CEREBRAL| / écorce cérébrale / cerebral cortex. NA: cortex cerebri. Sin.: cortex cerebral (v.).
SCOLEX, s. n. / scolex, s. m. / scolex.
[Gr. skolex = vierme.] Denumire pentru extremitatea anterioar a corpului viermilor din
ordinul *
Cestoda. Termenul desemneaz `ndeosebi organul cu care *tenia se fixeaz pe mucoasa intestinal\. Corespunde capului
parazitului [i este prev\zut cu ventuze.
SCOLIOTIC, adj., s. m. / scoliotique, adj., s. m. / scoliotic.
[Gr. skoliotos, de la skolios = strâmb.] 1) Care apar]ine *scoliozei sau
care caracterizeaz scolioza. 2) Bolnav care sufer de scolioz (termen nerecomandat).
SCOLIOZ|, s. f. / scoliose, s. f. / scoliosis.
[Gr. skoliosis = curbare, de la skolios = strâmb.] Deviere lateral apreciabil a
coloanei vertebrale fa] de linia vertical normal\. Se descriu mai multe forme de s., `n func]ie de etiologie. Ex.: s. cicatricial\, s.
empiemic\, s. inflamatorie, s. miopatic (paralitic\ reumatic\, s. sciatic (de partea afectat de
*sciatic), s. static (din cauza diferen]ei de lungime a picioarelor). V. [i cifoz\.
SCOPOLAMIN|, s. f. / scopolamine, s. f. / scopolamine.
[Johann-Antoni Scopoli, medic italian, 1723-1788; gr. ammoniakon
= sare de amoniu, g\sit în apropierea templului lui Jupiter
Ammon din Libia; -inã.] C
17H
21NO
4. Alcaloid anticolinergic, ob]inut
din plante solanacee variate. Sarea sa hidrobromic este utilizat ca sedativ, midriatic, paralitic al mu[chiului ciliar, deci al
*acomoda]iei.
SCOR APGAR / indice d’Apgar / Apgar score.
[Engl. score = scor, num de puncte ob]inut de fiecare adversar;
Virginia Apgar, anestezist american, 1909-1974.] Metod de evaluare global a stii unui copil la na[tere, care const
`n aprecierea prin puncte (2, 1, 0) a semnelor clinice considerate cel mai u[or de observat [i `n acela[i timp cele mai caracteristice:
colora]ia tegumentelor (
Aspectul), frecven]a cardiac (Pulsul), reflexele plantare (Grimasa), mobilitatea (Activitatea), Respira]ia. Un
total de 10 puncte este considerat ca fiind cel mai bun "scor". Sin.: indice Apgar.
SCORBUT, s. n. / scorbut, s. m. / scurvy, scor-butus (lat.).
[Lat. medieval scorbutus, din suedez skyrbjugr, de la skyyr
= lapte prins,
bjugr = edem (datorit edemelor care apeau la marinarii ce consumau cantit\]i mari de lapte prins); prin
intermediul cuvîntului olandez
scheurbuik.] Denumire pentru ansamblul tulburilor provocate de caren]a `n vitamina C, din
cauza unei alimenta]ii lipsite de vegetale proaspete. Se disting dou forme de s.: 1)
s. infantil, denumit [i sau boal Barlow (v.); 2)
s. adul]ilor, `n care domin semnele stomatologice [i hematologice: gingivit\, iar ulterior edenta]ie, hemoragii spontane cutanate
(*pete[ii), anemie, la care se adaug astenie, dureri articulare, *depresie [i predispozi]ie la infec]ii. Sin.: avitaminoz C.
SCORBUT INFANTIL / scorbut infantile / infantile scurvy. Sin.: boal Barlow (v.).
SCORBUTIC, adj. / scorbutique, adj. / scorbutic.
[V. etimologia termenului scorbut.] Care este afectat de *scorbut sau care
este cauzat de scorbut.
SCOTCH-TEST / scotch-test / scotch-test. Anglicism care desemneaz un test folosit `n parazitologie pentru prelevarea ou\lelor de
oxiuri din zona perianal cu ajutorul unei benzi adezive, transparente. Dup recoltare, banda este `ntins pe o lam [i examinat la
microscop. Un procedeu identic a fost adaptat ca test pentru
Pityriasis versicolor `n vederea decelii microscopice a sporilor [i
filamentelor printre scuamele epidermice.
SCOTOFILIE, s. f. / scotophilie, s. f. / scotophilia.
[Gr. skotos = întuneric, obscuritate; philia = atrac]ie, de la philein = a iubi.]
Preferin] pentru noapte, `ntuneric.
SCOTOFOBIE, s. f. / scotophobie, s. f. / scotophobia.
[Gr. skotos = întuneric, obscuritate; phobos = fric\.] Team ira]ional de
`ntuneric.
SCOTOFOBIN|, s. f. / scotophobine, s. f. / scotophobin.
[Gr. skotos = întuneric, obscuritate; phobos = fric\; -inã.] Peptid alc uit
din 15 aminoacizi, care a fost izolat din ]esutul cerebral de la [oareci [i [obolani condi]iona]i la frica de `ntuneric. Injectat la
roz oare normale, s. induce *scotofobie.
SCOTOM, s. n. / scotome, s. m. / scotoma.
[Gr. skotoma, de la skotos = întuneric, obscuritate.] Lacun de non-percep]ie `ntr-o
parte a *câmpului vizual, situat fie `n centru, fie la periferie. Are form regulat sau neregulat [i este, `n general, `n rela]ie cu o
leziune a nervului optic. Analitic, se disting numeroase tipuri de s., stabilite `n func]ie de caracteristicile alterii percep]iei vizuale,
de localizare [i de forma s., printre care: 1)
S. absolut, cu absen]a total a percep]iei, inclusiv pentru culoarea alb\. 2) S. arciform,
`n form de arc care prelunge[te *pata oarb\. 3)
S. central, determinând `ntotdeauna un deficit important al acuit\]ii vizuale
centrale [i uneori limitat la culori, *s. relativ. 4)
S. hemianopsic, v. hemianopsie. 5) S. negativ, neperceput de bolnav, dar pus `n
eviden] prin *perimetrie. 6)
S. pozitiv sau subiectiv, perceput de bolnav [i proiectat ca o pat\. 7) S. relativ, care se manifest
pentru culori [i nu pentru alb. 8)
S. scintilant, arie de non-percep]ie `nconjurat de o franj luminoas foarte str\lucitoare [i scinti-
lant\; este caracteristic fazei *premonitorii a *migrenei oftalmice. V. [i `n continuare.
SCOTOM ARCIFORM / scotome arciforme / arcuate scotoma. V. scotom (2).
SCOTOM BJERRUM / scotome de Bjerrum / Bjerrum’s scotoma.
[Jannik Peterson Bjerrum, oftalmolog danez, 1851-1920.] S.
paracentral, `n form de arc sau comet\, observat la bolnavii cu *glaucom ca o dezvoltare a *s. Seidel.
SCOTOM FIZIOLOGIC / scotome physiologique / physiologic scotoma. Sin.: pata oarb (v.).
|

691. 691
SCOTOM MENTAL / scotome mental / mental scotoma. Termen utilizat `n psihiatrie [i psihologie pentru a descrie imposibilitatea
unei persoane de a-[i `n]elege sau explica anumite tr\iri psihice. V. [i scotomizare.
SCOTOM SCINTILANT / scotome scintillant / scintillating scotoma. V. scotom (8).
SCOTOM SEIDEL / scotome de Seidel / Seidel’s scotoma.
[Erich Seidel, oftalmolog german, profesor la Heidelberg [i Jena, 1882-
1946
.] Prelungire, `n ambele sensuri, a unui *s. arciform, ce apare `n special `n *glaucom.
SCOTOMETRIE, s. f. / scotométrie, s. f. / scoto-metry.
[Gr. skotos = întuneric, obscuritate; me-tron = m\sur\.] Procedeu clinic
care are drept scop localizarea [i delimitarea *scotoamelor, practicat cu ajutorul unui instrument numit scoto-metru.
SCOTOMIZARE, s. f. / scotomisation, s. f. / sco-tomization.
[Gr. skotoma, de la skotos = întuneric, obscuritate.] ~n psihologie [i `n
psihopatologie, [tergerea selectiv [i incon[tient din memorie a faptelor dezagreabile [i, `n general, a oricei situa]ii `n conflict cu
ego-ul propriu.
SCOTOPIC, adj. / scotopique, adj. / scotopic.
[Gr. skotos = întuneric, obscuritate; ops, opos = vedere, v\z.] Care se refer la
domeniul sensibilit\]ii retiniene corespunzând vederii nocturne, adic la ochiul adaptat la obscuritate.
SCRAPIE, s. f. / scrapie, s. f. / scrapie.
[Engl. to scrape = a scpina.] Varietate ovin de *encefa-lopatie spongiform subacut\.
SCREENING, s. n. / dépistage, screening, s. m. / screening.
[Engl. screening, de la to screen = a cerne, a alege.] Anglicism cu
sensuri multiple, utilizat `n medicin `n situa]ii [i circumstan]e foarte variate: `n farmacologie (identificarea unor compu[i cu anumite
`nsu[iri farmacodinamice), pentru examenul periodic al stii de s ate (`n medicina preventiv), `n radiologie (depistarea
sistematic\, `n mas\, a unei anumite boli). Sin. (mai mult sau mai pu]in cuprinz oare): depistare, triere, selec]ie, examen
sistematic.
SCRIBOMANIE, s. f. / scribomanie, s. f. / graphomania.
[Lat. scribere = a scrie; gr. mania = nebunie.] Sin.: grafomanie (v.).
SCRIERE BRAILLE / écriture Braille / Braille.
[Lat. scribere = a scrie; Louis Braille, educator francez, profesor la
Institutul Orbilor din Paris (el `nsu[i orb), 1809-1852
.] Sistem de scriere destinat orbilor, bazat pe dispunerea
variabil a unor puncte gravate `n relief [i percepute prin sim]ul tactil, cu degetele.
SCROFULOZ|, s. f. / scrofulisme, s. m. / scro-fuloderma.
[Lat. scrofula, dim. de la scrofa = scroaf\; -ozã; prin analogie cu
tumorile ganglionare ale porcului
.] Termen [i concept dep\[it, desuet, desemnând leziuni ulcerate ale pielii, atribuite unor cauze
diverse; `n fapt, acestea sunt determinate de o leziune tuberculoas a ganglionilor limfatici superficiali.
SCROT, s. n. / scrotum, s. m. / scrotum. NA: scrotum, pl. scrota.
[Lat. scrotum = scrot.] 1) ~nveli[ul cutanat al burselor, extensibil,
hiperpig-mentat, cu pliuri transversale, care merg de la ra-feul median la fe]ele laterale. 2) Denumirea *bur-selor conform NA.
SCUAM|, s. f. / squame, s. f. / squama.
[Lat. squama = solz.] Lam mic [i sub]ire de *keratin care se desprinde de la nivelul
epidermei. *Descuamarea accentuat apare `n perturbile procesului de *keratinizare. V. hiperkeratoz\, parakeratoz\.
SCUAMOS, adj. / squameux, -euse, adj. / squa-mous.
[Lat. squamosus = acoperit de solzi, de la squama = solz.] 1) Care
prezint\, care este acoperit cu solzi sau scuame. 2) Care este `n rela]ie cu o structur `n form de solzi. Ex.: sutura s., situat `ntre
parietal [i solzul temporalului. Prin extensie, care se refer la aceast regiune (stânca temporalului).
SCUTIFORM, adj. / scutiforme, adj. / scutiform.
[Lat. scutum = scut; forma = form\.] Care prezint forma unui scut,
asem oare unei pl\ci rotunjite.
SEBACEU, adj. / sébacé, -e, adj. / sebaceous.
[Lat. sebaceus = de seu, de la sebum = seu.] 1) Care apar]ine *sebumului. 2) Care
secret sebum. Ex.: gland s.
SEBOREE, s. f. / séborrhée, s. f. / seborrh(o)ea.
[Lat. sebum = seu; gr. rhoia = curgere, de la rhein = a curge.] Hipersecre]ie
patologic a glandelor sebacee, de etiologie frecvent hormonal\, cu localizi predilecte mediofacial, toracal, inter-scapular. S. se
poate complica frecvent cu *acnee [i poate fi substratul unei *eczeme, denumit seboreic\.
SEBOREIC, adj. / séborrhéique, adj. / sebor-rh(o)eic.
[Lat. sebum = seu; gr. rhein = a curge.] 1) Care este afectat de *seboree
sau de aceea[i natur cu seboreea. 2) Care apar]ine unor zone din organism cu *glande sebacee numeroase.
SEBUM, s. n. / sébum, s. m. / sebum.
[Lat. sebum = seu.] Produs de secre]ie al glandelor sebacee ale pielii, alb [i semiconsistent,
format dintr-un amestec de acizi gra[i [i materii proteice provenind din debriurile celulelor secretoare. Are rol important `n protec]ia
pielii (este fungistatic [i bac-tericid).
SECAR| CORNUT| / ergot de seigle / ergot.
[Lat. secale = secar\; cornutus = cornut, de la cornu, -us = corn.]
Sclerotul (forma vegetativ\
Claviceps purpureea, care paraziteaz spicul de secar\. Con]ine alcaloizi importan]i
terapeutic [i toxicologic: ergotamina, ergometrina, complexul ergotoxinei. Ace[tia au propriet\]i sim-paticolitice, vasoconstrictive [i
ocitocice. Sin.: corn de secar\.
SECHEL|, s. f. / séquelle, s. f. / sequela.
[Lat. sequela = consecin]\, de la sequi = a veni din urm\, a urmi.] Orice manifestare
durabil (func]ional sau organic) care persist dup vindecarea unei boli sau a unui traumatism.
SECHELE POSTPOLIOMIELIT| / séquelles post-poliomyélite / postpoliomyelitis sequela. Sin.: sindrom postpoliomielit (v.).
SECHESTRA}IE PULMONAR| / séquestrati on pulmonaire / pulmonary sequestration.
[Lat. sequestratio, -onis = separare, de la
sequestrare = a pune de o parte, a separa; pulmonarius, de la pulmo, -onis = pl\mân.] Termen generic ce de-semneaz o
malforma]ie a aparatului respirator caracterizat prin separarea unei mase de ]esut bronhopulmonar de conexiunile sale normale.
Teritoriul sechestrat este privat fie de vasculariza]ia normal\, fie de ventila]ie, fie de ambele [i, cel mai adesea, este vascularizat
de o arter sistemic aberant\, provenind din aort sau dintr-o ramur a acesteia.
SECHESTRA}IE SPLENIC| / séquestration splé-nique / splenic sequestration.
[Lat. sequestra-tio, -onis = separare, de la
sequestrare = a pune de o parte, a separa; gr. splen, -enos = splin\.] Termen utilizat `n *medicina nuclear pentru a desemna
captarea rapid de c re splin a celulelor sanguine marcate (`ndeosebi globule ro[ii, dar [i plachete sau globule albe). Captarea
se poate `nso]i [i de o distruc]ie a hematiilor, care traduce scurtarea duratei lor de via]\.
SECHESTRU, s. n. / séquestre, s. m. / sequester, sequestrum.
[Lat. sequestrum = p\strare, sechestru, de la sequestrare = a
pune de o parte, a separa
.] Fragment de os necrozat separat total sau par]ial de ]esutul `nconjur or. Poate fi primar, dac este
complet deta[at,
secundar, dac este deplasat dar mai este `nc ata[at, [i ter]iar, dac este par]ial deta[at dar f a fi deplasat.
SECRET MEDICAL / secret médical / medical secret.
[Lat. secretum = secret, de la secernere = a îndepta, a separa; medicus
= medic
.] Obliga]ia medicului, cuprins `n *jur\mântul lui Hipocrate, ca [i `n alte coduri sau reglementi deontologice, de a nu
dezv\lui date referitoare la pacien]ii s\i, ca [i o serie de informa]ii de care dispune prin exerci]iul profesional.
SECRETA, s. f. pl. / secreta, s. m. pl. / secreta.
[Lat. secreta = materii secretate, de la secernere = a îndepta, a separa.]
Ansamblul produ[ilor de *secre]ie din organism. V. [i excreta.
SECRETIN|, s. f. / sécrétine, s. f. / secretin.
[Lat. secretus, de la secernere = a îndepta, a separa; -inã.] Hormon polipeptidic
alc uit din 27 de aminoacizi, secretat de celulele S din mucoasa duodenal sub forma unui precursor. S. ac]ioneaz prin
intermediul unui *receptor de membran cuplat cu *proteine G. Hormonul stimuleaz secre]ia [i sinteza enzimelor pancresului
exocrin, secre]ia de *insulin [i ac]ioneaz `n sinergie cu *pancreozimina. Obs.: izolarea s. de c re Bayliss [i Starling `n 1902 se
afl istoric la originea conceptului de hormon.
SECRETOMOTOR, adj. / sécrétomoteur, -trice, adj. / secretomotor.
[Lat. secretus, de la secer-nere = a îndepta, a separa;
motor, -oris = cel care pune în mi[care, de la movere = a mi[ca.] Care excit sau stimuleaz *secre]ia, cu referire `ndeosebi la o
serie de nervi sau fibre nervoase.
SECRETOR, adj., s. m. / sécréteur, -trice, adj., s. m. / secretory (adj.), secretor (n.).
[Lat. secre-tus, de la secernere = a
îndepta, a separa
.] 1) Care provoac\, care produce o secre]ie. Ex.: ce-lul s. 2) Persoan a cei saliv sau lichide de secre]ie
con]in forme hidrosolubile ale antigenilor eritrocitari de grup sanguin *ABO. 3) Gena autozomal dominant care determin
tr\s ura men]ionat anterior (la punctul 2).

692. 692
SECRE}IE, s. f. / sécrétion, s. f. / secretion. [Lat. secretio, -onis = separare, de la secernere = a îndepta, a separa.] 1) Func]ie
caracteristic unor celule specializate, prin care o serie de produ[i sintetiza]i `n celul sunt elibera]i la exteriorul aces-teia. S. poate
fi:
endocrin\ (celule glandulare, pro-du[ii de secre]ie p rund `n circula]ia sanguin [i ac]ioneaz asupra unor celule la distan] de
cele de sintez\
paracrin\ (produ[ii de sintez sunt secreta]i `n mediul extracelular [i ac]ioneaz asupra unor celule vecine celor
care `i sintetizeaz\
autocrin\ (produ[ii de sintez sunt secreta]i `n mediul extracelular [i ac]ioneaz chiar asupra ce-lulelor
care i-au sintetizat). 2) Produsul secre]iei. Exist numeroase forme: s. biliar\, gastric\, hipofizar\, intestinal\, lacrimal\, lactat\,
pancreatic\, renal\, salivar\, sudoral\, tiroidian\, urinar etc.
SECRE}IE INTERN| / sécrétion interne / internal secretion. Vsarea `n sânge ("mediu intern"), a unor substan]e produse de
glandele endocrine (endocrinie), `n vederea satisfacerii nevoilor meta-bolice ale organismului (Claude Bernard). ~n prezent,
no]iunea de endocrinie s-a lgit, aceasta reprezentând nu numai o vsare `n sânge (hemocrinie), ci [i `n sistemul nervos
(neurocrinie), mai precis `n LCR (hidroencefalocrinie). S. i. nu apar]ine `n exclusivitate glandelor endocrine, deoarece exist\ [i
hormoni aglandulari, precum [i pre-hormoni [i pseudohormoni. V. sistem APUD.
SECTOR, s. n. / secteur, s. m. / sector.
[Lat. sector, -oris = cel care taie, de la sectare = a t\ia.] Arie, zon sau parte a
unui organ individualizat morfologic sau/[i func]ional. V. [i segment.
SEC}IUNE, s. f. / section, s. f. / section.
[Lat. sectio, -onis = t\iere, de la sectare = a t\ia.] 1) Sin.: incizie (v.). 2) T\ierea
unui ]esut cu bisturiul. 3) Termen `n histologie: fragment fin de ]esut, ob]inut cu ajutorul *microtomului.
SECUNDAR, adj. / secondaire, adj. / secondary.
[Lat. secundarius = de calitatea a doua, de la secundus = al doilea.] 1) Pe
planul al doilea, din punct de vedere cronologic sau al importan]ei. 2) O boal consecutiv alteia (denumit primitiv\ ctul
indezirabil al unui medicament.
SECUNDIPAR|, adj., s. f. / secondipare, adj., s. f. / secundiparous, adj., secundipara, n.
[Lat. secundus = al doilea; parere = a
na[te
.] (Femeie) care a avut dou sarcini cu nou-n\scu]i viabili.
SECUS|, s. f. / secousse, s. f. / muscle contraction.
[Lat. succussus, de la succutere = a zgudui, a scutura.] Contrac]ie
muscular provocat de administrarea unui stimul electric unic.
SECVEN}AREA GENOMULUI / séquenç age du génome / genome sequencing.
[Lat. sequens, -ntis = urm or, de la
sequi = a urma; gr. genos = neam, urma[, genera]ie, sau gennan = a produce; soma, -atos = corp.]
Determinarea precis a ordinii fiecui nucleotid din moleculele de ADN care alc uiesc genele organismului. La specia uman\, s.
g. se apropie de finalizare, fiind puse `n evi-den] a circa trei miliarde de perechi de nucleo-tide care formeaz cel pu]in o sut de
mii de gene. S. g. prezint un interes [tiin]ific capital, deschizând, de asemenea, perspective de diagnostic [i terapie genic\, `n
cadrul *medicinii predictive.
SECVEN}| ANONIM| / séquence anonyme / anonymous sequence.
[Lat. sequens, -ntis = urm or, de la sequi = a
urma; gr.
an - priv.; ono-ma, -atos = denumire.] S. unic provenind dintr-o clon\ de ADN genomic, care nu con]ine
aprioric o regiune codant\.
SECVEN}| METABOLIC| / séquence mé tabo-lique / metabolic sequence.
[Lat. sequens, -ntis = urm or, de la sequi =
a urma; gr.
metaballein = a se schimba.] Ansamblul reac]iilor biochimice succesive care conduc la sinteza sau la degradarea
unui anumit produs biologic.
SECVEN}| SEMNAL / séquence signal / signal sequence.
[Lat. sequens, -ntis = urm or, de la sequi = a urma; fr.
signal, din lat. signum = semn.] S. scurt de aminoacizi proprie fiecei proteine nou-sintetizate care, datorit informa]iei
con]inute ("cod de adresare”), permite dirijarea corect a proteinei c re o anumit structur\. S. s. reprezint\, deci, un semnal
topogen de care depinde localizarea exact a unei proteine `n vasta re]ea molecular celular [i extracelular\. V. [i peptid semnal.
SECVEN}| TATA / séquence TATA / TATA box. Sin.: cutie TATA (v.).
SEDARE, s. f. / sédation, s. f. / sedation.
[Lat. sedatio, -onis = lini[tire, calmare, de la sedare = a lini[ti.] Atenuarea sau
dispari]ia simptomatologiei, dup administrarea de *sedative.
SEDATIV, adj., s. n. / sédatif, -ive, adj., s. m. / sedative.
[Lat. sedatus, de la sedare = a lini[ti.] (Medicament) care deprim
func]iile SNC. ~n func]ie de doz\, s. poate produce un somn asem or celui fiziologic, ac]ionând ca *hipnotic, sau poate diminua
hiperexcitabilitatea psihomotorie [i senzitiv (efect s.). Din aceast clas de medicamente fac parte *barbituricele, *bromurile,
*benzodiazepinele etc.
SEDIMENT, s. n. / sédiment, s. m. / sediment.
[Lat. sedimentum = l\sare în jos, afundare, de la sedere = a se l\sa, a coborî.]
Rezultatul *sedi-mentii. ~n cazul lichidelor din organism, termenul este utilizat `ndeosebi pentru urin [i sânge.
SEDIMENTARE, s. f. / sédimentation, s. f. / sedi-mentation.
[Lat. sedimentum = l\sare în jos, a-fundare, de la sedere = a se l\sa,
a coborî
.] Fenomen fizic care apare `n cazul *suspensiilor `n mediu fluid l\sate `n repaus [i care const `n depunerea particulelor
solide sub ac]iunea greut\]ii lor `n partea inferioar a recipientului.
SEDIMENTARE
GLOBULAR| / sédimentation globulaire / erythrocyte sedimentation. Proprietate a celulelor sanguine de a
sedimenta `n cazul `n care sângele este amestecat cu un anticoagulant [i l\sat `n repaus `ntr-o eprubet\. Sedimenteaz ini]ial
hematiile, ulterior leucocitele [i apoi trombocitele. Termenul se refer `ndeosebi la s. globulelor ro[ii. V. [i decantare [i vitez de
sedimentare a hematiilor.
SEGMENT, s. n. / segment, s. m. / segment. NA: segmentum (1).
[Lat. segmentum = bucat t\iat\, de la secare = a t\ia.] 1)
Teritoriu anatomic bine delimitat (dup criterii de vasculariza]ie, de ex.) `ntr-o structur anatomic\. Ex.: s. bronhopulmonar, s.
hepatic etc. V. [i sector. 2) Pe electrocardiogram\, por]iune a traseului `nregistrat reprezentând durata dintre dou unde. Ex.: *s.
S-T.
SEGMENT P-R / segment P-R / P-R segment. Pe electrocardiogram\: s. cuprins `ntre sfâr[itul undei P [i `nceputul complexului
QRS; corespunde timpului de conducere atrioventricular\.
SEGMENT S-T / segment S-T / S-T segment. S. al *electrocardiogramei cuprins `ntre sfâr[itul complexului QRS [i `nceputul undei
T, care corespunde intervalului dintre sfâr[itul *depolarizii [i `nceputul *repolarizii ventriculare. La subiec]ii normali, acest s.
este izoelectric.
SEGMENTARE, s. f. / segmentation, s. f. / seg-mentation.
[Lat. segmentum = bucat t\iat\, de la secare = a t\ia.] Prima faz a
diviziunii oului, urmare a mitozelor repetate, f faz de cre[tere interpus\. Prin acest proces, masa ovular ini]ial este
celularizat (multiplicarea nucleului [i a suprafe]ei celulare pentru aceea[i mas citoplasmatic).
SEGMENTECTOMIE, s. f. / segmentectomie, s. f. / segmentectomy.
[Lat. segmentum = bucat t\iat\, de la secare = a t\ia; gr.
ektome = excizie.] Abla]ia unei p]i limitate dintr-un organ (*segment) care formeaz un teritoriu bine individualizat.
SEGREGARE, s. f. / ségrégation, s. f. / segregation.
[Lat. segregatio, -onis = separare, de la segregare = a separa
(
se = f\; grex, gregis = mul]ime, gr\mad\.] 1) Separarea diferitelor elemente ale unei popula]ii. 2) Segregare
mendelian\
(v.).
SEGREGARE MENDELIAN| / ségr égation, s. f. / segregation.
[Gregor Johann Mendel, c\lug [i botanist austriac,
Brünn, 1822-1884
.] 1) Proces prin care indivizii mo[tenesc [i transmit descenden]ilor lor una din cele dou *alele prezente
pe cromozomii omologi. 2) Separarea cromozomilor omologi [i, implicit, a genelor pe care le poart\, `n *anafaza primei diviziuni
reduc]ionale (v. meioz). V. [i genetic mendelian\.
SELECTINE, s. f. pl. / sélectines, s. f. pl. / selectins.
[Lat. selectus, de la seligere = a alege;
-
inã.] Familei de glicoproteine de suprafa] calciu-dependente cu rol esen]ial `n adeziunea celul\-celul [i celul\-*matrice
extracelular\. S. fac parte din antigenii *claselor de diferen]iere. Se disting:
L-s., molecule constitutive ale limfocitelor, E-s., `n

693. 693
rela]ie cu celulele epiteliale, [i P-s., existente la nivelul plachetelor. Una din func]iile principale ale s. const `n aderarea
leucocitelor de *endoteliul vascular.
SELECTOR, s. n. / sélecteur, s. m. / selector.
[Lat. selector, -oris = cel care face o alegere, de la seligere = a alege.] Denumire a
mecanismului prin care organismul alege, selecteaz doar anumite semnale din masa de semnale ale ambian]ei. Capacitatea
total a canalelor senzoriale ale omului este de 10
9
bi]i/s, iar capacitatea de prelucrare con[tient doar de 10
2
bi]i/s.
SELEC}IE, s. f. / sélection, s. f. / selection.
[Lat. selectio, -onis = alegere, de la seligere = a alege.] Proces ce ac]ioneaz la
nivelul indivizilor unei popula]ii, operând o favorizare a unora dintre ace[tia `n func]ie de anumite criterii. S. poate promova (
s.
pozitiv\
) sau poate elimina (s. negativ\). ~n natur are loc o s. natural\ (v.).
SELEC}IE ARTIFICIAL| / sélection artificielle / artificial selection. Triere `n vederea unui scop economic, ornamental etc., posibil
datorit fenomenului de *variabilitate prezent la plante [i la animale.
SELEC}IE CLONAL| / sélection clonale / clonal selection. 1) V. selec]ie clonal imunologic\. 2) Eliminarea celulelor care ar putea
produce *autoanticorpi; `n felul acesta, aparatul imunitar dobânde[te toleran] fa] de proprii antigeni. V. timus.
SELEC}IE CLONAL| IMUNOLOGIC| / sélection clonal e immunologique / immunological clonal selection. Teorie care explic
specificitatea extre-m a *anticorpilor produs prin s. câtorva *limfo-cite B capabile s recunoasc un antigen dat. ~n paralel, se
opereaz o s. identic `n popula]ia *limfocitelor T4. Acestea stimuleaz proliferarea câtorva limfocite B specifice prin intermediul
*interleukinelor, astfel `ncât se formeaz rapid un *clon constituit din numeroase limfocite B specifice (procesul fiind denumit
expansiune clonal\ `n continuare `n *plasmo-cite secretând toate, din abunden]\, acela[i tip de anticorpi.
Sin.: teoria selec]iei clonale.
SELEC}IE NATURAL| / sélection naturelle / natural selection. Principiu fundamental din *dar-winism: s. n. este un proces analog
cu *s. artificial\, dar petrecut `n condi]iile de via] liber\, de lupt pentru existen]\. Acest proces ac]ioneaz automat [i probabilistic
asupra popula]iilor [i are, `n medie, rezultate bune pentru specie.
SELENIU, s. n. / selenium, s. m. / selenium.
[Gr. selene = luna; nume dat de Berzelius.] Elementul chimic cu num
atomic 34 [i mas atomic 78,96. Simbol Se. Este bi-, tetra- [i hexavalent. Prezint mai multe modifici alotropice:
s. ro[u, mo-
noclinic;
s. cenu[iu, hexagonal; s. amorf, de culoare brun\-neagr\. S. cenu[iu, denumit [i "metalic", este utilizat la fabricarea
celulelor fotoelectrice, deoarece prezint o conductivitate electric particular\, care variaz cu iluminarea. ~n organism este un
*oligoelement care reprezint un component esen]ial al deiodinazei, enzim ce ca-talizeaz producerea *triiodotironinei (T
3) din
*tiro-xin (T
4) `n glanda *tiroid\. Deficitul `n s. afectea-z producerea T
3. O serie de compu[i de s. sunt utiliza]i pentru propriet\]ile
lor antifungice `n *mi-cozele scalpului [i pentru combaterea m re]ei, sub form de [ampon.
SELF, s. n. / soi, s. m. / self.
[Engl. self = de sine.] Ansamblul tuturor *determinan]ilor antigenici (anti-geni ai *complexului major de
histocompatibilita-te, antigeni ai sistemului imunitar, grupe sanguine) pe care `i posed un subiect. Fiecare patrimoniu imunologic
individual este unic, cu excep]ia *gemenilor monozigo]i. ~n mod normal, `n organism se exercit o *toleran] la s., prin absen]a r\s-
punsului imun la autoantigeni, calitate dobândit\ `ndeosebi `n perioada vie]ii fetale, prin procesul de recunoa[tere a s. Sistemul
imunitar nu reac]ioneaz `mpotriva s. decât `n cazul *bolilor autoimune. O celul posed `ntre 500 000 [i 1 000 000 de antigeni ai
complexului major de histocompatibilitate la nivelul membranei, iar un eritrocit, circa 10 000 de markeri ai *sistemului ABO. Sin.:
propriu, dar `n român se utilizeaz mai frecvent anglicismul s.
SEMANTIC|, s. f. / sémantique, s. f. / semantics.
[Gr. semantikos, semantike = care indic\, care semnific\, de la semainein =
a semnifica [i
sema, -atos = semn.] 1) {tiin]a semnifica]iei cuvintelor, ca [i studiul istoric al varia]iilor sensurilor cuvintelor. De
asemenea, studiul regulilor de utilizare a cuvintelor, precum [i al rela]iilor dintre limbaj [i semnifica]ie. 2) Studiul semnelor [i al
rela]iilor lor cu ceea ce semnific\. ~n acela[i sens se folosesc cuvintele semiotic [i semioz\.
SEMANTOFOR, adj. / sémantophore, adj. / se-mantophore.
[Gr. semantikos = care indic\, care semnific\, de la semainein = a
semnifica [i
sema, -atos = semn; phoros = care poart\, de la pherein = a purta, a transporta.] Despre o molecul\, o gen sau
un cromozom care poart o informa]ie biologic specific\.
SEMEIOLOGIE, s. f. / séméiologie, s. f. / semeiology (rar utilizat), symptomatology, signs and symptoms.
[Gr. semeion = marc
distinctiv\, de la
sema, -atos = semn; logos = [tiin]\.] Studiul simptomelor [i semnelor caracteristice diferitelor boli sau
sindroame, al procedeelor sau manevrelor de punere `n eviden] a acestora, `n vederea interpretii `n contextul clinic [i `n rela]ie
cu rezultatele investiga]iilor paraclinice. ~n engl. termenul este pu]in utilizat. Var.: semiologie.
SEMICONDUCTOR, s. m. / semi-conducteur, s. m. / semiconductor.
[Lat. semi = pe jum ate; conductor, -oris, de la
conducere
= a conduce.] Substan] de natur cristalin prezentând la temperatura obi[nuit o rezistivitate cuprins `ntre 10
-4
Ωm
[i 10
7
Ωm, intermediar `ntre cea a substan]elor conductoare sau metale (10
-8
Ωm) [i cea a substan]elor izolante (10
12
Ωm).
Sarcinile de conduc]ie pot fi electronii liberi sau ionii. Conductivitatea s. cre[te cu temperatura.
SEMILUNAR, adj., s. n. / semi-lunaire, adj., s. m. / lunate bone, semilunar.
[Lat. semi = pe jum ate; Luna = lun\.] 1) Structur
anatomic `n form de semilun\. Ex.: ganglion s., valvule s. 2)
Os s.: v. tab. anat. - oase.
SEMINAL, adj. / séminal, -ale, -aux, adj. / seminal.
[Lat. seminalis = de s\mân]\, de la semen, -inis = s\mân]\.] Cu privire la
*sperm\. V. vezicule seminale.
SEMINIFER, adj. / séminifère, adj. / seminife-rous.
[Lat. semen, -inis = s\mân]\; ferre = a aduce.] Referitor la o structur care
transport sperma. Ex.: canalicule s.
SEMINOM, s. n. / séminome, s. m. / seminoma.
[Lat. semen, -inis = s\mân]\; -oma.] Tumor ma-lign radiosensibil a
testiculului, dezvoltat din gonadale embrionare nediferen]iate sexual. Se disting dou forme: 1)
s. clasic sau spermatogonic,
reprezentând un *disembriom simplificat; 2)
s. spermatocitic, foarte rar, dezvoltat din celulele con]inute `n tubii seminiferi. La
femeie, neoplasmul identic histologic este denumit *disgerminom. Termenul *germinom este utilizat pentru a include ambele tipuri
de neoplasme, masculin [i feminin.
SEMIOLOGIE. Var. pentru semeiologie (v.).
SEMISINTEZ|, s. f. / hémisynthèse, s. f. / hemi-synthesis.
[Lat. semi = pe jum ate; gr. synthesis = ac]iunea de a pune
laolat\, de la
syn = `mpreun\, thesis = punere [i tithenai = a plasa, a pune.] Transformarea unei molecule de
origine natural pentru ob]inerea unui nou compus chimic.
SEMI-VIA}|, s. f. / demi-vie, s. f. / half-life.
[Lat. semi = pe jum ate; vita = via]\.] Sin.: timp de `njum \]ire (v.).
SEMN, s. n. / signe, s. m. / sign.
[Lat. signum = semn.] Orice manifestare a unei boli pe care medicul (sau un alt observator) o
poate constata obiectiv [i care ajut la definirea [i recunoa[terea bolii [i, totdat\, orice fenomen pe care observatorul `l poate
provoca inten]ionat `n scopuri diagnostice, spre deosebire de *simptom, care este resim]it subiectiv de pacient. Deosebirea dintre
s. [i simptom este clar `n englez\, dar tinde s dispar `n francez\, limb `n care se disting `n mod curent, pe lâng s. fizice
obiective, puse `n eviden] prin examenul clinic, s. func]ionale ca durerea, angoasa [. a., adic simptome.

Semne cu denumiri comune


? S. ADDUCTORILOR / signe d'adducteurs / adductors sign. Durere provocat prin compresia energic\, `ntre police [i celelalte
degete, a marginii interne a masei mu[chilor adductori ai celor dou coapse. Durerea este mai intens `n caz de *sciatic\.
? S. ARLECHINULUI / signe d’arlequin / har-lequin sign. Disfunc]ie vasomotorie temporar\, localizat hemicorporal la nou-
n\scut, f semnifica]ie patologic\. Se manifest sub forma unui aspect bicolor hemicorporal: ro[ietic `n partea in-ferioar [i palid-
alb `n partea superioar\.
? S. CEFEI / signe de la nuque / nuchal sign. Sin.: semn Brudzinski (v.).

694. 694
? S. CORZII / signe de la corde / string sign. Sin.: semn Kantor (v.).
? S. CRENELULUI / signe du créneau / crenated outline. ~n caz de deficit ventilator de tip obstructiv, ventila]ia maximal nu
poate fi efectuat decât pe seama volumului inspirator de rezerv\. Traseul spirografic este evident decalat `n sus fa] de traseul
precedent [i de cel urm or, desemnând o figur geometric aproximativ p rat\, `n form de crenel.
? S. CUTEI / signe du drapé / incisura defect. Sin.: semnul faldului (v.).
? S. DECLICULUI / signe du déclic / McMurray test. Sin.: manevr McMurray (v.).
? S. EVANTAIULUI / signe de l’éventail / fan sign. Mi[care de abduc]ie [i de `ndeptare a ultimelor patru degete ca r\spuns la
stimularea plantar\, aput uneori `n acela[i timp ca [i *s. Babinski [i având aceea[i semnifica]ie. Sin.: semn Dupré.
? S. FACIAL / signe du facial / facial sign. Sin.: semn Chvostek (v.).
? S. FALDULUI / signe du drapé / incisura defect. Imagine radiologic observat la tranzitul baritat gastroduodenal,
caracterizat printr-o re-trac]ie localizat [i permanent a marii curburi gastrice, atras (ca o perdea de un [nur care o sus]ine) de
un proces situat pe mica curbur\. Se observ `ndeosebi `n cancerul gastric. Sin.: semn Guttmann, semnul cutei.
? S. FISTULEI / signe de la fistule / fistula test. S. ce demonstrez ruptura sau eroziunea peretelui *canalelor semicirculare
externe ale *la-birintului osos, de obicei `n urma unei osteite: apli-carea unei presiuni `n conductul auditiv extern an-treneaz
apari]ia unui *nistagmus direc]ionat spre partea studiat\, de obicei asociat cu senza]ia de vertij (o simpl presiune la nivelul
*tragusului poa-te avea acela[i efect).
? S. FIZIC / signe physique / physic sign. Sin.: semn obiectiv (v.).
? S. FOSETEI LINGUALE / signe de Schultze / tongue sign. Sin.: semn Schultze (v.).
? S. FRAGILIT|}II CAPILARE / signe de la fragilité capillaire / capillary fragility test. V. semnul man[etei [i semnul ventuzei.
? S. GEAMBA{ULUI / signe du maquignon / double step gait, Marjolin’s sign. Sin.: semn Marjolin (v.).
? S. HIPOCRATISMULUI DIGITAL / signe du hippocratisme digital / clubbing. V. degete hipocratice.
? S. JUGULAR / signe des jugulaires / jugular sign. Sin.: prob Queckenstedt-Stookey (v.).
? S. MAN{ETEI / signe du lacet / tourniquet test, cuff sign. Metod simpl de explorare a rezisten]ei capilare: se aplic o band
elastic (eventual, man[eta tensiometrului) deasupra cotului, f a opri circula]ia arterial\. ~n cazul utilizii man[etei
tensiometrului, se exercit o presiune de 10 mmHg, la plica cotului, timp de 5 min. Apari]ia la nivelul plicii cotului a *pete[iilor
probeaz o fragilitate vascular (s. m. pozitiv). V. [i semnul ventuzei.
? S. MENISCULUI / signe du menisque / meniscus sign. S. radiologic `n cancerul gastric la debut, caracterizat printr-un halou
clar care circumscrie [i separ leziunea neoplazic de restul mucoasei gastrice.
? S. OBIECTIV / signe objectif / objective sign. S. care poate fi pus `n eviden] (v\zut, auzit sau sim]it) de c re medic. Sin.: semn
fizic.
? S. ORBICULAR / signe orbiculaire / orbicularis sign. ~n hemiplegie, `nchiderea ochiului de partea paralizat nu se poate realiza
decât `n sinergie cu ochiul de partea s oas\.
? S. PALMO-PLANTAR / signe palmo-plan-taire / palmo-plantar sign. Sin.: semn Filipovitch (v.).
? S. PIRAMIDAL / signe pyramidal / pyrami-dal sign. Denumirea *s. obiective `n afec]iunile tractului piramidal. V. sindrom
piramidal.
? S. POLICELUI / signe du ponce / Klippel-Weil sign. Sin.: semn Klippel-Weil (v.).
? S. RESORTULUI / signe du ressault / Ortolani-Le Damany sign. Sin.: semn Ortolani-Le Damany (v.).
? S. RUG|CIUNII MAHOMEDANE / signe de la prière mahométane / knee-chest position. *Pozi]ie genu-pectoral pe care o
adopt bolnavii cu *pericardit exsudativ\, când cantitatea de lichid din sacul pericardic este mare. Dac toracele este aplecat
anterior, lichidul pericardic se depla-seaz `n aceea[i direc]ie [i, ca urmare, se reduce presiunea exercitat de lichid la nivelul
vaselor mari de la baza inimii, ceea ce diminueaz *dispneea de care sufer bolnavii.
? S. SC|RI}EI / signe de l’étrier / stairs sign. Inabilitate de a cobor` trepte, `n *tabesul dorsal.
? S. SERTARULUI / signe du tiroir / drawer sign. Mobilitate anormal\, `n sens antero-posterior, a tibiei `n raport cu femurul,
investigat clinic cu genunchiul flectat `n unghi drept. O deplasare `nainte ("sertar anterior”) probeaz o ruptur a ligamentului
`ncruci[at anterior, iar o deplasare `napoi ("sertar posterior”) – o ruptur a ligamentului `ncruci[at posterior. 2) Mi[care de "du-te-
vino" provocat prin trac]iunea [i ap\sarea coapsei `n caz de *pseudoartroz a colului femural. Sin.: semn Rocher. V. semn Appley
[i manevr McMurray.
? S. SILUETEI / signe de la silhouette / sil-houette sign. S. radiologic datorat faptului c dou imagini cu aceea[i densitate situate
pe un plan identic nu au limite decelabile pe zonele de proiec]ie comune. Ex.: marginea dreapt a inimii [i o opacitate a lobului
mijlociu pulmonar nu se disting una de alta; dimpotriv\, limita dintre marginea dreapt a inimii [i o opacitate a lobului inferior drept
este vizibil\.
? S. SPINAL / signe spinal / spinal sign. Contractura tonic a mu[chilor spinali de partea afec-tat\, `n pleurezie.
? S. STEAGULUI / signe du drapeau / flag sign. Depigmentare a pului, cu aspect de ban-d ([uvi]\
convalescen] dup maladia *kwashiorkor.
? S. {IRETULUI / signe de Hillemand / Hillemand sign. Sin.: semn Hillemand (v.).
? S. VALULUI / signe du flot / fluid wave. Percep]ia, cu ajutorul unei mâini a[ezate pe unul din flancurile abdominale, a undei de
[oc provocate prin percu]ia celuilalt flanc. S. traduce existen]a unui *epan[ament lichidian liber intraperitoneal.
? S. VENTUZEI / signe de la ventouse / capillary fragility test (negative-pressure method). M\surarea *rezisten]ei capilare prin
provocarea unei depresiuni la nivelul pielii cu ajutorul unei ventuze. Se num pete[iile care apar, `n mod normal maximum 5,
dup o depresiune de 30 mmHg, aplicat timp de un minut. V. [i semnul man[etei.
? S. VITAL / signe vital / vital sign. Prezen]a pulsului, respira]iei, temperaturii (pentru organismul viu).

Semne cu nume proprii


? S. AARON. [Charles D. Aaron, medic american, 1866-1951.] Durere `n regiunea epigastric\ sau precordial\ la
presiunea *punctului McBur-ney, `n apendicita acut\.
? S. ABADIE. [1) Charles Abadie, oftalmolog francez, Paris, 1842-1932; 2) Joseph Jean Abadie, neurolog
francez, Bordeaux, 1873-1934
.] 1) Spasm al mu[chilor ridic\tori ai pleoapei superioare, `n *boala Basedow-Graves. 2)
Insensibilitate a tendonului achilian, la presiune, `n *tabesul dorsal.
? S. ABRAHAMS. [Robert Abrahams, medic american, New York, 1861-1935.] 1) Submatitate la percu]ia
*acromionului `n tuberculoza pulmonar\ localizat\ apexial. 2) Durere acut\ produs\ la presiunea unui punct situat la jum atea
distan]ei dintre ombilic [i cartilajul costal al celei de-a noua coaste drepte, `n litiaza vezicular\.
? S. ADAMS-FOLEY. S. de mare importan] diagnostic `n stadiul I al *encefalopatiei hepatopor-tale, deoarece apare precoce `n
90% din cazuri: pacientul este pus s men]in bra]ele `ntinse, mâinile u[or ridicate, degetele deptate; dup un scurt timp apar
mi[ci de flexie-extensie `n articu-la]ia radiocarpian asem oare cu b aia sacadat a aripilor p\silor. Sin.:
flapping tremor,
as-terixis.
? S. ADSON. [Alfred Washington Adson, neurochirurg american, Rochester (Minnesota), 1887-1951.] Sin.:
test Adson (v.).
? S. ALAJOUANINE-THUREL. [Théophile Antonin Joseph Alajouanine, neurolog francez, 1890-1980; Thurel.]
~n hernia de disc lombar L
4-L
5, prin pareza extensorilor dorsali, bolnavul nu poate s mearg pe c\lcâie.

695. 695
? S. ALBOT. S. radiologic prezent `n neoplasmul gastric, caracterizat printr-o imagine de ondula]ii rigide pe marea curbur
gastric\, realizând aspectul de "curmale pe sfoar\", expresie utilizat din acest motiv ca sinonim.
? S. ALEKSANDROV. S. prezent `n faza de debut a osteoartritei tuberculoase a [oldului [i genunchiului la copil, care const `n
prezen]a unui pliu cutanat mai voluminos la nivelul coapsei membrului afectat comparativ cu membrul controlateral.
? S. ALFRED DE MUSSET. [Louis Charles Al-fred de Musset, poet francez, 1810-1857, care a decedat din
cauza unei insuficien]e aortice [i care prezenta acest semn
.] Sin.: semn Musset (v.).
? S. ALLEN-CHECKLEY. S. caracteristic *sin-dromului piramidal: eliberarea brusc a degetelor piciorului men]inute voluntar `n
flexie for]at determin extensia brusc [i involuntar a acestora.
? S. ALLIS. [Oscar Huntington Allis, chirurg american, Philadelphia, 1836-1921.] Relaxare a fasciei dintre
creasta iliac\ [i marele trohanter, `n fractura de col femural.
? S. ALSTEAD. Marmorare albastru-g\lbuie [i pete[ii `n regiunile supraombilical [i periombili-cal `n *pancreatita acut\.
? S. AMAT. ~nchiderea ochilor consecutiv deschiderii gurii `n perioada de remisie a paraliziei de facial.
? S. AMMON. [Friedrich August von Ammon , oftalmolog [i patolog german, 1799-1861.] S. care apare `n
cadrul *osteogenezei imperfecte, constând `n prezen]a unei colora]ii alb\strui la nivelul *scleroticii. V. [i sclere albastre.
? S. AMUSSAT. [Jean Zulema Amussat, anatomist [i chirurg francez, 1796-1856.] S. ce permite diferen]ierea
herniei crurale de hernia inghinal\, `n func]ie de sediul acesteia, de o parte sau de alta a unei linii ce une[te spina iliac antero-su-
perioar [i spina pubisului. Hernia crural este situat deasupra, hernia inghinal este situat sub aceast linie.
? S. ANDRÉ THOMAS. [André Antoine Henri Thomas, neurolog francez, Paris, 1867-1963.] S. prezent `n leziuni
transversale ale m\duvei spi-nii, care const `n apari]ia unui reflex piloerector `n *metamerele de deasupra leziunii consecutiv
excitii regiunii superioare a mu[chiului trapez.
? S. ANGHELESCU. [Constantin Anghelescu, chirurg român, profesor la Bucure[ti, 1869-1948.] Incapacitate
de modificare a curburii coloanei ver-tebrale astfel `ncât pacientul, `n decubitus dorsal, s\ poat\ r\mâne sprijinit `n cap [i c\lcâie;
apare `n tuberculoza vertebral\.
? S. ANTON. [Gabriel Anton, neuropsihiatru o-riginar din Boemia, profesor (succesiv) la Inns-bruck,
Graz [i Halle, 1858-1933
.] S. prezent `n unele accidente vasculare cerebrale, manifestat prin apari]ia *cecit\]ii.
? S. APERT. [Eugène Apert, pediatru francez, Paris, 1868-1940.] 1) S. care poate apare `n *rahitism [i care const
`n proeminen]a osului frontal supraorbitar, sugerând aspectul de "craniu `n cozoroc". 2) Prezen]a unui *lizereu gingival `n perioada
de incuba]ie a *rujeolei.
? S. APPLEY / s. d’Appley / grinding test. S. ce dovede[te o ruptur meniscal la nivelul genunchiului: bolnavul este a[ezat `n
procubitus, cu genunchiul flectat la 90
0
. Se imprim gambei mi[ci de rota]ie axial\, `ncercând o ap\sare de sus `n jos. Dac
durerea se declan[eaz la rota]ia intern\, este dovedit leziunea meniscului intern, iar dac durerea se declan[eaz la rota]ia
extern\, este probat leziunea meniscului extern. V. manevra McMurray [i semnul sertarului.
? S. ARCHIBALD. Brahimetacarpia [i brahime-tatarsia 4 [i 5 `n *sindromul Turner.
? S. ARGYLL ROBERTSON. [Douglas Moray Cooper Lamb Argyll Robertson , medic sco]ian, 1837-1909.]
Abolirea *reflexului pupilar fotomotor cu conservarea *reflexului de acomoda]ie. Este un s. de sifilis nervos.
? S. ARGYL ROBERTSON INVERSAT / signe d’Argyll Robertson inversé / inversed Argyll Robertson sign. [Douglas Moray
Cooper Lamb Argyll Robertson
, medic sco]ian, 1837-1909.] P\strarea *reflexului de acomoda]ie cu pierderea *re-
flexului pupilar fotomotor; se `ntâlne[te `n *boa-la Parkinson.
? S. ARNETH. [Joseph Arneth, medic german, Münster, 1873-1958.] S. de condensare pulmonar prin bloc
pneumonic, constând `n atenuarea paradoxal a vibra]iilor vocale la palpare, `n ciuda prezen]ei murmurului respirator [i a
*bronhofoniei.
? S. ARROYO. [Carlos F. Arroyo, medic american, 1892-1928.] *Reflex pupilar la lumin `ntârziat, care poate apare `n
insuficien]a suprarenal\. Sin.: astenocorie.
? S. ASCHAFFENBURG. Purtarea unei conversa]ii la telefon `n absen]a partenerului de discu]ie, `ntâlnit `n *halucinoze [i `n
*
delirium tremens.
? S. ASCHNER. [Bernhardt Aschner, ginecolog austriac din Viena, stabilit la New York, 1883-1960.] Sin.:
reflex oculocardiac (v.).
? S. AUENBRUGGER. [Joseph Leopold von Auenbrugger , medic austriac, 1722-1809.] Bombare `n regiunea
epigastric\, `n pericardita exsu-dativ\.
? S. AUFRECHT. [Emanuel Aufrecht, medic german, Magdeburg, 1844-1933.] Respira]ie zgo-motoas\ la
asculta]ia suprasternal\, `n caz de stenoz traheal\.
? S. AUSPITZ. [Heinrich Auspitz, dermatolog originar din Boemia, profesor la Viena, 1835-1886.] ~n
*psoriazis, hemoragii punctiforme la raclarea leziunilor cutanate cu o lamel de sticl\.
? S. BABINSKI. [Josef François Félix Babinski, neurolog francez, Paris, 1857-1932.] Extensia lent a halucelui,
asociat uneori cu extensia celorlalte degete ale piciorului (*s. evantaiului), provocat prin excita]ia mecanic a marginii externe a
plantei. ~n mod normal, aceast excita]ie provoac flexia degetelor (*reflex cutanat plantar). Patologic dup vârsta de 18 luni, s. B.
pozitiv este `n raport cu o leziune a fasciculului *piramidal.
? S. BACCELLI. [Guido Baccelli, medic italian, Roma, 1832-1916.] S. prezent `n cazul pleureziilor serofibrinoase.
Const `n perceperea relativ clar a cuvintelor [optite de pacient la ausculta]ia bazelor pulmonare, comparativ cu situa]ia normal\,
`n care se percepe doar un murmur slab.
? S. BAILLARGER. [Jules Gabriel François Baillarger, psihiatru francez, 1809-1890.] Inegalitate pupilar `n
*neurosifilis.
? S. BALLANCE. [Sir Charles Alfred Bal-lance, chirurg englez, Londra, 1856-1936.] Rezo-nan]a flancului stâng
când pacientul este `n decubit lateral drept, `n ruptura splenic\.
? S. BALLET. [Gilbert Louis Siméon Ballet, neurolog [i psihiatru francez, profesor la Paris, 1853-1916.]
*Oftalmoplegie extern\, cu pierderea mi[cilor voluntare ale globilor oculari, dar cu persisten]a reflexelor oculare [i pupilare.
Poate fi prezent `n *boala Basedow-Graves [i `n *isterie.
? S. BÁRÁNY. [Robert Bárány, otolog austriac, Viena, profesor la Uppsala, premiul Nobel pentru
fiziologie/medicin `n 1914, 1876-1936
.] Sin.: nistagmus caloric (v. nistagmus).
? S. BARD. [Louis Jean Marius Bard, medic francez, profesor de igien la Lyon, apoi profesor de
medicin clinic la Geneva [i Strasbourg, 1857-1930
.] Sin.: choc en dôme (v.).
? S. BARON. [Jonas Baron, chirurg maghiar, Budapesta, 1845-1911.] Sensibilitate la presiunea punctelor
corespunzând mu[chiului psoas drept, observat `n apendicita cronic\.
? S. BARRÉ. [Jean Alexandre Barré, neurolog francez, Strasbourg, 1880-1967.] Reflex de con-trac]ie `ntârziat\ a
*irisului, `n unele boli psihice.
? S. BASEDOW. [Karl Adolf von Basedow, medic german, Merseburg, 1790-1854.] Rezisten] ferm\, renitent la
ap\sarea globilor oculari `n *exoftalmiile accentuate [i vechi din *boala Base-dow-Graves.
? S. BASSLER. [Anthony Bassler, medic american, New York, 1874-1959.] Durere vie provocat prin
compresiunea *apendicelui vermicular pe mu[chiul iliac. Se ob]ine prin presiunea policelui la jum atea distan]ei dintre ombilic [i
spina iliac antero-superioar\.

696. 696
? S. BASTEDO. [Walter Arthur Bastedo, medic american, New York, 1873-1959.] Apari]ia sen-za]iei de tensiune
[i durere la nivelul fosei iliace drepte `n cazul distensiei gazoase a colonului. Es-te un s. de apendicit cronic\.
? S. BATTLE. [William Henry Battle, chirurg englez, 1855-1936.] Echimoz\ la nivelul apofizei mastoide [i pe
traiectul arterei auriculare posterioare (cu aspect liniar), `n fractura de baz cranian\.
? S. BAZY. [Pierre Jean Baptiste Bazy, chirurg francez la Hôpitaux de Paris, 1853-1934 .] 1) Durere
provocat prin palparea unuia dintre *punctele Bazy, indicând o afec]iune pielorenal\. 2) S. care permite distingerea stenozei de
spasmul uretrei prin palparea extremit\]ii proximale a unei sonde introduse prin uretr\: aceasta este palpabil la nivel perineal `n
cazul stenozei [i prin tu[eu rectal `n cazul spasmului. 3) Sin.: reflex ureterovezical (v.).
? S. BEAUNIS. ~n luxa]ia congenital unilateral a [oldului, distan]a de la spina iliac antero-supe-rioar la maleola intern este
mai mic de partea afectat\.
? S. BECHTEREW. [Vladimir Michailovici von Bechterew, neurolog rus, profesor la Kazan, apoi la St.
Petersburg, 1857-1927
.] 1) Anestezie a spa]iului popliteu, `n *tabesul dorsal. 2) Tulburi de comunicare apute `n leziunile
parietale stângi, cuprinzând *paragrafii [i *parafazii; se pot `nso]i de *afazie senzorial\. 3) Paralizia mi[cilor faciale automate, cu
p\strarea posibilit\]ii de realizare a mi[cilor voluntare.
? S. BECHTEREW-MENDEL. [Vladimir Mihai-lovici von Bechterew, neurolog rus, profesor la Kazan, apoi la
St. Petersburg, 1857-1927;
Kurt Mendel, neurolog german, Berlin, 1874-1946.] Percu]ia cuboidului duce, `n
leziunile piramidale, la flexia plantar a ultimelor patru degete.
? S. BECKER. [Otto Heinrich Enoch Becker, oftalmolog german, Heidelberg, 1828-1890.] Cre[-tere a
pulsatilit\]ii arterelor retiniene, observat `n cursul examenului oftalmoscopic `n *boala Base-dow-Graves.
? S. BÉCLARD. [Pierre Augustin Béclard, anatomist [i chirurg francez, 1785-1825.] Prezen-]a unui centru de
osificare la nivelul epifizei inferioare femurale a fetusului, care permite aprecierea vârstei fetale.
? S. BEEVOR. [Charles Edward Beevor, neurolog englez, 1854-1908.] Ascensionare a ombilicului `n paralizia
segmentului inferior al mu[chilor drep]i abdominali.
? S. BÉHIER-HARDY. [Louis Jules Béhier, medic francez, Paris, 1813-1875; Louis Philippe Alfred Hardy,
medic francez, 1811-1893
.] *Afonie `n stadiile incipiente ale gangrenei pulmonare.
? S. BELL. [Sir Charles Bell, chirurg [i fiziolog sco]ian, Londra, 1774-1842.] S. caracteristic paraliziei faciale de
tip periferic: globul ocular de par-tea bolnav se deplaseaz supero-extern la `n-cercarea de coborâre a pleoapei paralizate. Sin.:
semn Charles Bell.
? S. BERGER. [1) Emil Berger, oftalmolog austriac, 1855-1926; 2) Paul Berger, chirurg francez, Paris,
1845-1908
.] 1) Form eliptic sau neregulat a pupilei `n stadiile ini]iale ale *tabesului dorsal sau *paraliziei generale
progresive. V. [i semn Cyril-Ogle. 2) ~n luxa]ia scapulohumeral bolnavul prezint bra]ul `n abduc]ie, adduc]ia nefiind posibil (s.
abduc]iei elastice).
? S. BERGMAN. [Harry Bergman, urolog american, n. 1912.] S. radiologic de diagnostic dife-ren]ial: ureterul este
dilatat imediat sub nivelul u-nei tumori neoplazice, spre deosebire de aspectul colabat `n cazul unei obstruc]ii de natur\ litiazic\.
? S. BESPALOFF. Congestia membranei timpa-nice [i catar nazofaringeal, `n stadiile incipiente de rujeol\.
? S. BEZOLD. [Friedrich von Bezold, otolog german, München, 1842-1908.] Tumefac]ie infla-matorie sub vârful
apofizei mastoide; indic exis-ten]a unei mastoidite.
? S. BIEDERMAN. [Joseph Bear Biederman, medic american, Cincinnati, n. 1907.] S. care poate apare `n sifilis [i
se manifest prin modificarea colora]iei normale a mucoasei pilierilor anteriori amigdalieni, care devine ro[ie-violacee.
? S. BIELSCHOWSKY. [Alfred Bielschowsky, oftalmolog german, profesor (succesiv) la Leipzig, Marburg
[i Breslau (`n prezent Wroclaw, Polonia), 1871-1940
.] S. particular al paraliziei mu[-chiului mare oblic (sau oblic
superior), constând `n devierea globului ocular cu plafonarea privirii, la `nclinarea capului spre umul homolateral. Sin.: test
Bielschowsky.
? S. BIERMER. [Anton Biermer, medic german, profesor de medicin intern (succesiv) la Berna, Zürich
[i Breslau (`n prezent Wroclaw, Polonia), 1827-1892
.] Modificarea tonalit\]ii rezonan]ei me-talice, ob]inut `n caz
de *hidropneumotorax `n timpul schimbilor de pozi]ie.
? S. BIERNACKI. [Edmund Adolfovitch Bier-nacki, medic polonez, profesor de patologie gener-al la
Lemberg, 1866-1911
.] Anestezie a teritoriului nervului cubital `ntâlnit `n *paralizia general progresiv [i `n *tabes.
? S. BIKELE. Rezisten] la tentativa de extensie activ la nivelul articula]iei cotului când bra]ul este ridicat `n dreptul umului,
eviden]iind irita]ia me-ningean\, la fel ca [i *s. Kernig, *s. Brudzinski [i *redoarea cefei.
? S. BINDA. [Luigi Binda, medic italian, începutul sec. XX.] Mi[care spontan [i brusc a umului la rota]ia pasiv a
capului spre partea opus\, s. de meningit\ tuberculoas\.
? S. BIRD. [Samuel Dougan Bird, medic australian, Melbourne, 1833-1904.] Zon\ bine delimitat\ de submatitate
la percu]ia pulmonar\, `n chistul hidatic pulmonar.
? S. BLUMBERG. [Moritz Blumberg, chirurg german, Berlin, 1873-1955.] Durere la depresiunea brusc a peretelui
abdominal, dup palpare, `n peritonit\.
? S. BOINET. [Edouard Boinet, medic francez, 1859-1939.] 1) Mi[care ritmic\, sincron sistolei, observat radiologic,
care const `n tendin]a de torsiune a traheei spre stânga `n cazul unui anevrism al crosei aortei. 2) S. de hipertensiune venoas\: la
suprimarea compresiei voluntare a jugularei externe cu indexul de sus `n jos, umplerea venei se face `n sens invers, de jos `n sus.
? S. BOLLACK. Crize pasagere de *ambliopie sau *cecitate explicate prin cre[terea paroxistic a presiunii intracraniene sau prin
spasme ale sistemului vascular retinian.
? S. BONHOEFFER. [Karl Bonhoeffer, neuro-psihiatru german, profesor (succesiv) la Königs-berg,
Heidelberg, Breslau (`n prezent Wroclaw, Polonia) [i Berlin, 1868-1948
.] Pierderea tonusului muscular
normal, `n *coree. Dup unii autori, acest s. este considerat *simptom.
? S. BONNET. [Amédée Bonnet, chirurg francez, profesor la Lyon, 1802-1858.] Durere provocat prin adduc]ia
coapsei flectate pe bazin; s. de sciatic\.
? S. BONNIER. [Pierre Bonnier, otorinolaringolog francez, 1861-1918.] Bolnavul poate percepe un sunet emis de
un diapazon plasat `n contact cu o suprafa] osoas superficial acoperit de tegumente, situat la distan] de cap sau gât
(extremitatea inferioar a radiusului, sternului, rotulei), ceea ce traduce anchiloza stapedovestibular din *otospongioz\.
? S. BORSIERI. [Giovanni Battista de Kanil-feld Borsieri, medic italian, profesor la Pavia, 1725-1785 .] S.
nespecific, dar care apare frecvent `n faza eruptiv a *scarlatinei: compresia ungveal de-a lungul unei linii imaginare determin
apari]ia unei dungi eritematoase mginit de dou dungi palide.
? S. BOSTON. [L. Napoleon Boston, medic american, 1871-1931.] Coborâre incomplet a pleoapelor [i spasm, când
mi[carea globilor oculari este orientat\ `n jos, `n *boala Basedow-Graves.
? S. BOUILLAUD. [Jean Bapiste Bouillaud, medic francez, 1796-1881.] Retrac]ia permanent a peretelui toracic `n
regiunea precordial\; indic existen]a unei *simfize pericardice.
? S. BOUVERET. [Léon Bouveret, medic francez, Lyon, 1850-1929.] 1) Mi[ci tonice ale stomacului vizibile la
nivelul epigastrului sub forma unor contrac]ii intermitente, când regiunea bom-beaz\. 2) S. de stenoz mediogastric\: `n cazul sp\-
l urii gastrice, dup ce lichidul provenit pe sond a fost clar, apare brusc un lichid cu particule alimentare `n suspensie. 3) S. de

697. 697
ocluzie a intestinului gros: cecul este dilatat [i fosa iliac dreapt este sediul unui zgomot de clapotaj, cu timbru amforic, mani-
festi care lipsesc `n cazul ocluziei intestinului sub]ire.
? S. BOYCE. [Frederick Fitzherbert Boyce, medic american, n. 1903.] Zgomot hidroaeric la presiunea exercitat\
manual `n regiunea cervico-lateral\, `n cazul existen]ei unui diverticul esofagian.
? S. BOZZOLO. [Camillo Bozzolo, medic italian, profesor de clinic propedeutic la Torino, 1845-1920.]
S. care apare `n unele cazuri de *anevrism de aort toracic\, care const `n prezen]a unor mi[ci pulsatile evidente la nivelul
narinelor.
? S. BRANHAM. [H. H. Branham, chirurg american, sec. XIX.] Bradicardie, cre[terea presiunii diastolice [i dispari]ia
suflului cardiac, produse prin compresiunea digital a unei fistule arterio-venoase.
? S. BRASDOR. [Pierre Brasdor, chirurg francez, profesor la Paris, 1721-1798.] Apare `n fractura extremit\]ii
externe a claviculei, situa]ie `n care bolnavul nu `[i poate pune mâna pe vertex.
? S. BRAUNWALD. [Eugene Braunwald, cardiolog american, n. 1929.] ~n cazul unei contrac]ii ventriculare premature
(extrasistol) se percepe o b aie mai slab a pulsului decât `n mod obi[nuit.
? S. BRAXTON HICKS. [John Braxton Hicks, ginecolog englez, 1825-1897.] Sin.: semn Hicks (v.).
? S. BROADBENT. [Sir John Francis Harpin Broadbent, cardiolog englez, Londra, 1865-1946.] Retrac]ie `n
regiunea postero-lateral\ toracal\ la nivelul coastelor XI-XII, `n rela]ie cu prezen]a unor aderen]e pericardice.
? S. BROADBENT INVERSAT / s. de Broad-bent inversé / inversed Broadbent s. [Sir John Francis Harpin Broadbent,
cardiolog englez, Londra, 1865-1946
.] Pulsa]ii sincrone cu sistola ventricular\ la nivelul peretelui toracic postero-la-
teral, `n dilata]ia accentuat a atriului stâng.
? S. BROCK. Rigiditatea cefei, f semne de contractur latent\, la flexia membrelor inferioare. Semn de abces cerebral.
? S. BROCKENBROUGH. [E. C. Brocken-brough, chirurg american, n. 1930.] S. pus `n evi-den] prin *cateterism
cardiac `n *cardiomiopatiile obstructive. Const `n cre[terea diferen]ei de presiune intraventricular calculat `ntre regiunea apical
[i zona subaortic\, postextrasistolic.
? S. BRUDZINSKI. [Joseph Brudzinski, medic polonez, 1874-1917.] 1) ~n meningita cerebrospinal\: flexia coapsei pe
bazin determin flexia a-sem oare a coapsei opuse. 2) ~n meningita cerebrospinal\: flexia coapselor [i a gambelor poate fi
provocat prin flexia capului. Sin.: semnul cefei.
? S. BRUNATI. [M. Brunati, medic italian, sec. XX.] Opacit\]i corneene care apar `n pneumonie sau `n *febra tifoid\.
? S. BRUSHFIELD. [Thomas Brushfield, medic englez, Londra, 1858-1937.] Sin.: pete Brushfield (v.).
? S. BUDIN. [Pierre Constant Budin, ginecolog francez, Paris, 1846-1944.] ~n faza de abces a *mastitei de
lacta]ie, ap\sarea glandei duce la scurgerea de lapte [i puroi prin mamelon.
? S. BUERGER. [Leo Buerger (Bürger - nume gre[it), chirurg [i patolog american, New York, 1879-
1943
.] ~n insuficien]a arterial periferic (stadiu avansat): atenuarea durerii când gamba atârn `n afara patului.
? S. BUMKE. [Oswald C. E. Bumke, neurolog german, 1877-1950.] Absen]a midriazei la emo]ii puternice sau pericol.
Descris ini]ial `n *schizofrenie, se constat `ns [i la subiec]i s o[i psihic.
? S. CABRERA. S. electrocardiografic de infarct miocardic anteroseptal asociat cu un *bloc de ramur stâng\: 1) `n deriva]iile
precordiale V
3 [i V
4 se observ un cro[et larg, cu durata de minimum 0,05 sec. pe panta ascendent a undei S; 2) `n deriva]ia V
1
poate apare o und r.
? S. CANTELLI. Disociere `ntre mi[cile capului [i cele ale globilor oculari: când capul este rotit lateral, ochii deviaz sinergic `n
direc]ia opus\, apoi se re`ntorc la mijlocul fantei palpebrale. S. se caut la copiii prematuri [i la comato[i, `n scopul eviden]ierii
integrit\]ii func]ionale a nervilor oculomotori [i a nucleilor bulbo-pontini. Sin.: reflexul ochilor de p\pu[\.
? S. CARDARELLI. [Antonio Cardarelli, medic italian, profesor de clinic medical la Neapole, 1831-
1926
.] Pulsa]ii laterale percepute prin pulpa degetelor reunite aplicate pe marginea traheei, `n caz de *anevrism al concavit\]ii
crosei aortei.
? S. CARNETT. S. de diagnostic diferen]ial `ntre durerea abdominal de origine parietal\ [i cea determinat de o afec]iune
intraabdominal\, `n cazul `n care musculatura parietal este contractat\. Durerea se accentueaz la palpare `n afec-]iunile
parietale [i se amelioreaz sau dispare `n cele intraabdominale.
? S. CARVALHO. [J. M. Rivero-Carvalho, cardiolog mexican, sec. XX.] Sin.: semn Rivero-Car-valho (v.).
? S. CASTELLANI-LOW. [Sir Aldo Castellani, bacteriolog [i specialist `n boli tropicale, de origine italian\,
profesor la Londra, 1878-1971;
George Carmichael Low, medic englez, Londra, 1872-1952.] S. care poate
apare, nepatognomonic, `n *boala somnului, manifestat prin prezen]a unui tremor fin involuntar al limbii.
? S. CAZIN. [Henri Pierre Joseph Cazin, chirurg francez, 1836-1891.] Durere provocat prin tu[eul rectal `n anumite
osteoartrite tuberculoase de [old, cu debut la nivelul cavit\]ii cotiloide.
? S. CEJKA. [Josephus Joannes Cejka (sau Cegka), medic ceh, Praga, 1812-1862.] Absen]a modificii zonei de
matitate cardiac `n cursul mi[cilor respiratorii. Apare `n *simfizele pericardice, `ndeosebi `n *pericardita constrictiv\.
? S. CHADDOCK. [Charles Gilbert Chaddock, neurolog american, St. Louis, 1861-1936.] Extensia halucelui
provocat prin percu]ia regiunii sub-maleolare externe; indic o leziune piramidal\.
? S. CHARCOT. [Jean Martin Charcot, neurolog francez, profesor la Paris, 1825-1893.] 1) Mersul
tabetocerebelos (v. mers). 2) Ridicarea sprâncenei `n paralizia facial periferic [i coborârea sa `n caz de contractur facial\.
? S. CHARCOT-MARIE-CARDARELLI. [Jean Martin Charcot, neurolog francez, profesor la Paris, 1825-1893;
Pierre Marie, neurolog francez, profesor la Paris, 1853-1940; Antonio Cardarelli, medic italian, profesor
de clinic medical la Nea-pole, 1831-1926
.] Sin.: semn Marie (v.).
? S. CHARLES BELL. [Sir Charles Bell, chirurg [i fiziolog sco]ian, Londra, 1774-1842.] Sin.: semn Bell (v.).
? S. CHASSAIGNAC. [Charles Marie Edouard Chassaignac, chirurg [i anatomist francez, profesor la Paris,
1805-1879
.] Flictene cu con]inut clar, apoi sanguinolent, observate uneori pe piele, la nivelul unei fracturi cu deplasare a
gambei.
? S. CHAUSSIER. [François Chaussier, chirurg [i anatomist francez, profesor la Dijon, 1746-1828 .]
Epigastralgie violent\, `n bar\, `nso]it frecvent de simptome oculare, cefalee, crampe, anun]ând iminen]a unei crize de
*eclampsie.
? S. CHEVASSU. [Maurice Chevassu, chirurg francez la Hôpitaux de Paris, 1877-1957 .] 1) Imobilitatea
diafragmului `n timpul respira]iei, observat la radioscopie, `n flegmonul perinefretic. 2) Procedeu pentru diagnosticul diferen]ial al
unei tumori fa] de un *hematocel: capul epididimului poate fi prins `ntre dou degete `n cazul unei tumori testiculare, dar nu [i `n
cazul unui hematocel.
? S. CHIRAY. [Maurice Marie Louis Chiray, medic internist francez la Hôpitaux de Paris, 1877-1954.] S.
de litiaz vezicular\: durerea este provocat prin palpare profund `n regiunea vezicular\, pacientul fiind `n clinostatism.
? S. CHVOSTEK. [Franz (sau Frantisek) Chvostek Sr., medic austriac, Viena, 1835-1884.] S. care traduce
hiperexcitabilitatea neuromuscular [i care poate fi pus `n eviden] prin percu]ia transcutanat a filetelor temporofaciale ale
nervului facial, `ntr-o regiune situat la jum atea unei linii imaginare ce une[te jum\tatea apofizei zigomatice cu comisura lateral
a buzelor. Const `n-tr-un spasm al grupelor musculare inervate de nervul facial excitat. Numul grupelor musculare care se
contract este propor]ional cu hiperexcitabilitatea, permi]ând descrierea a patru grade ale s.:
gradul I – contrac]ia orbicularului

698. 698
buzei de partea percutat\; gradul II – contrac]ia antreneaz [i aripioara nazal homolateral\; gradul III – se contract `ntregul
hemifacies;
gradul IV – se contract [i hemifaciesul controlateral. Sin.: semn facial.
? S. CLAUDE. [Henri Charles Jules Claude, psihiatru francez, profesor la Paris, 1869-1945.] ~n paralizia de
median, la mi[carea de `nchidere a pumnului, policele nu acoper celelalte degete.
? S. CLAYBROOK. [Edwin B. Claybrook, chirurg american, 1871-1931.] S. pus `n eviden] `n traumatismele cu
ruptur a unui organ intraabdo-minal, care const\ `n perceperea zgomotelor cardiace [i a murmurului vezicular la nivelul peretelui
abdominal.
? S. CLEEMAN. [Richard Aslop Cleeman, medic american, 1840-1912.] Pliu tegumentar situat imediat deasupra rotulei,
`n fractura de femur cu deplasare a fragmentelor osoase.
? S. CODMAN. [Ernest Amory Codman , chirurg american, Boston, 1869-1940.] ~n ruptura ten-donului
supraspinat, bra]ul poate fi deplasat pasiv `n abduc]ie f durere, dar la `ndeptarea suportului bra]ului, mu[chiul deltoid se
contract brusc [i apare durerea.
? S. COLE. [Lewis Gregory Cole, radiolog american, 1874-1954.] S. radiologic care const\ `n de-formarea conturului
duodenal, `n *ulcerul duodenal.
? S. COLEMAN. ~n luxa]ia congenital de [old, reluxarea capului femural prin adduc]ia coapsei.
? S. COLLIVER. Tremor [i mi[ci convulsive ale membrelor, uneori ale organismului `n `ntregime, `n stadiile preparalitice ale
*poliomielitei.
? S. COMBY. [Jules Comby, pediatru francez la Hôpitaux de Paris, 1853-1947.] Stomatit erite-matoas [i pete
albicioase la nivelul mucoasei bu-cale [i gingivale. Este semn precoce de *rujeol\.
? S. COMOLLI. [Antonio Comolli, patolog italian, n. 1879.] S. de fractur\ scapular\, constând `n apari]ia `n regiunea
scapular\ a unei tumefac]ii triunghiulare, asem oare formei scapulei.
? S. COOPERNAIL. [George Peter Coopernail, chirurg american, n. 1876.] Echimoz\ perineal\ [i scrotal\ sau
labial\, `n fractura oaselor pelvisului.
? S. CORRIGAN. [Sir Dominic John Corrigan, medic sco]ian, Dublin, 1802-1880.] Lizereu purpuriu la jonc]iunea
din]ilor cu gingia, `n intoxica]ia cronic\ cu cupru.
? S. COURVOISIER. [Ludwig Georg Courvoi-sier, chirurg elve]ian, profesor de chirurgie la Basel, 1843-
1918
.] S. de diagnostic diferen]ial `ntre obstruc]ia coledocului prin calcul biliar (`n care caz vezicula biliar este atrofiat\
obstruc]ia de alt natur\, de ex. prin cancer pancreatic (colecistul fiind dilatat `n acest caz).
? S. CRICHTON-BROWNE. [Sir James Crich-ton-Browne, medic englez, 1842-1938.] *Tremor al unghiului extern al
fantei palpebrale [i al comisurii labiale, `n stadiile incipiente ale *paraliziei generale progresive.
? S. CROWE. [Samuel James Crowe, medic american, Baltimore, 1883-1955.] S. prezent `n tromboza *sinusului
cavernos: compresia venei jugulare externe homolateral cu tromboza nu determin dilatarea venelor retiniene, a[a cum se `n-
tâmpl pe partea controlateral\, normal\.
? S. CRUVEILHIER. [Jean Cruveilhier, medic, anatomist [i anatomopatolog francez, profesor de chirurgie
la Montpellier, apoi profesor de anatomie [i anatomie patologic la Paris, 1791-1874
.] Perceperea unui
*tremor la palparea pliului inghinal `n momentul tusei. Ar indica existen]a varicelor la nivelul safenei interne.
? S. CULLEN. [Thomas Stephen Cullen, chirurg [i ginecolog american, Baltimore, 1868-1953.] Colora]ie
alb\struie a tegumentelor periombilical, uneori asociat cu hemoragia intraperitoneal\, `ndeosebi prin ruptura trompei uterine `n
*sarcina ectopic\. Un aspect similar se poate observa [i `n *pancreatita hemoragic\.
? S. CYRIL-OGLE. [Cyril; John William Ogle, patolog englez, 1824-1905.] 1) *Midriaz a ochiului stâng observat
`n *anevrismul aortei. Inegalitatea pupilar\, de origine simpatic\, poate fi, `ns\, [i un s. de origine sifilitic\. V. semn Berger. 2) Tur-
gescen]a venelor jugulare, f\ reflux hepatojugular [i dispari]ia pulsului jugular `n revsatele pericardice abundente.
? S. DALRYMPLE. [John Dalrymple, oftalmolog englez, 1804-1852.] Sin.: semn Stellwag-Dalrymple (v.).
? S. D’AMATO. [Luigi D’Amato, medic [i patolog italian, n. 1874.] ~n pleurezia exsudativ\, modificare a localizii
zonei de submatitate pulmonar\ `n func]ie de pozi]ia pacientului: de la regiunea paravertebral\ (pentru pozi]ia [ezând) la regiunea
precordial\ (pentru pozi]ia `n decubit lateral pe partea opus\ exsudatului pleural).
? S. DANCE. [Jean Baptiste Hippolyte Dance, medic francez la Hôpitaux de Paris, 1797-1832 .] S. care
poate apare `n caz de *invagina]ie intestinal\. Const `n prezen]a unei deniveli, a unei retrac]ii discrete a peretelui abdominal `n
vecin atea fosei iliace drepte.
? S. DANFORTH. [William Clark Danforth, obstetrician-ginecolog american, 1878-1949.] ~n cazul sarcinii
extrauterine rupte, cu hemoperitoneu, durerea iradiaz `n um `n timpul inspirului.
? S. DARIER. [Jean Darier, dermatolog francez, Paris, 1856-1938.] Urticarie [i eritem consecutive traumatizii
leziunilor cutanate de *urticarie pigmentar\.
? S. DAVIDSOHN. [Hermann Davidsohn, otorinolaringolog german, Berlin, 1842-1911.] Reducere a gradului
de iluminare pupilar prin transilu-minarea din interiorul gurii; indic prezen]a unei tumori sau a unei colec]ii lichidiene `n antrumul
maxilar.
? S. DAVIES. Purpur `n regiunea lombar `n forma necroticohemoragic a *pancreatitei acute.
? S. DAWBARN. [Robert Hugh Mackay Daw-barn , chirurg american, New York, 1860-1915.] ~n *bursita
subacromial acut\, durere cauzat de pozi]ia bra]ului care atârn de partea palpat\, dar care dispare `n abduc]ia acestuia.
? S. DE BAKEY. S. clinic care permite diagnosticul localizii unui *anevrism aortic: dac la palpare mâna examinatorului poate
decela un spa]iu `ntre polul superior anevrismal [i rebordul costal, atunci anevrismul este situat sub originea arterelor renale.
? S. DEGAS. ~n luxa]ia scapulohumeral\, bolnavul nu poate pune mâna pe umul opus.
? S. DE LA CAMP. [O. de la Camp, medic francez de la începutul sec. XX.] 1) Tulburi senzitivo-algice la nivelul
celei de-a cincea [i a [asea vertebre dorsale (D
5-D
6), bilateral, `n tuberculoza ganglionilor limfatici de la nivelul bronhiilor. 2) ~n
tuberculoza cu adenopatie bron[ic\, percu]ia toracic poate decela o zon de submatitate cu localizare prevertebral\, la nivelul
vertebrelor D
5-D
6.
? S. DÉJERINE. [Jules Joseph Déjerine, neurolog francez, profesor la Paris, 1849-1917.] Agravare a
simptomatologiei de *radiculit prin tuse, strut sau `n pozi]ie [ezând `ncordat\.
? S. DELBET. [Pierre Delbet, chirurg francez la Hôpitaux de Paris, 1861-1957 .] ~n *anevrismul arterei
principale a unui membru, p\strarea stii de nutri]ie a p]ii distale a membrului demonstreaz\ o circula]ie colateral\ eficient\,
chiar dac\ nu se percepe puls distal.
? S. DELMEGE. [Jean Alfred Delmege, medic francez, sec. XX.] Aplatizare a deltoidului, considerat un s. incipient de
tuberculoz\.
? S. DEMIANOFF. ~n *lumbago, bolnavul `n decubit dorsal nu poate s ridice membrele inferioare `ntinse de pe planul patului la
mai mult de 10
° fa] de acest plan.
? S. DESAULT. [Pierre Joseph Desault, chirurg francez, 1744-1795.] S. de fractur\ de femur in-tracapsular\,
constând `n modificarea arcului des-cris la rota]ia marelui trohanter (ca [i cum acesta s-ar roti `n jurul propriului ax).
? S. DESTOT. [Etienne Destot, radiolog fran-cez, Lyon, 1864-1918.] ~n fracturile cavit\]ii cotiloide, echimoz
*numular care apare pe partea decliv a scrotului.
? S. DEVIC. [Eugène Devic, medic francez, 1858-1930.] Sin.: semn Ewart (v.).

699. 699
? S. DIEULAFOY. [Georges Dieulafoy, medic la Hôpitaux de Paris, 1839-1911.] Hiperestezie cutanat
abdominal la simpla atingere a tegumentului, `nso]ind *contractura muscular abdominal `n *abdomenul acut.
? S. DORENDORF. [Hans Dorendorf, medic german, profesor de medicin intern la Berlin, n. 1866 .]
Dispari]ie a concavit\]ii fosetei supracla-viculare unilateral, `n *anevrismul arcului arterei aorte.
? S. DOUGLAS. [James Douglas, anatomist [i chirurg din Londra, n. `n Sco]ia, 1675-1742.] Durere violent
la compresia digital a *fundului de sac Douglas `n timpul tu[eului vaginal. Se observ `n hemoragii intraabdominale sau `n sarcina
extrauterin\. Sin.: semn Proust.
? S. DRUMMOND. [Sir David Drummond, chirurg englez, Durham, 1852-1932.] Suflu auzit la deschiderea gurii,
`n timpul respira]iei, `n *anevrismul de arter\ aort\.
? S. DUBOIS. [Paul Dubois, obstetrician francez, 1795-1871.] Scurtare a degetului auricular `n sifilisul congenital.
? S. DUCHENNE. [Guillaume Benjamin Ar-mand Duchenne (de Boulogne) , neurolog fran-cez, Paris, 1806-
1875
.] 1) ~n *piciorul valgus dureros al copilului, diminuarea rezisten]ei opuse la flexia dorsal a piciorului. 2) ~n paralizia radial
saturnin\, relief format de mu[chiul lung supinator indemn. 3) Depresiunea regiunii epigastrice `n inspir, observat `n caz de
paralizie a diafragmului sau `n unele forme de pericardit exsudativ\.
? S. DUPRÉ. [Ernest Dupré, medic francez, profesor de psihiatrie la Paris, 1862-1921.] Sin.: semnul
evantaiului (v.).
? S. DUPUYTREN. [Guillaume Dupuytren, baron, chirurg [i anatomopatolog francez, profesor la Paris,
1778-1835
.] 1) Senza]ie de cracment la presiunea unui os cu leziuni sarcomatoase. 2) De-plasare liber\ a capului femural
supero-inferior, la sugar, `n luxa]ia congenital\ de [old.
? S. DUROZIEZ. [Paul Louis Duroziez, medic francez, Paris, 1826-1897.] Suflu dublu care se poate auzi la
ausculta]ie, `n *insuficien]a aortic\, prin ap\sare cu stetoscopul pe artera femural la nivelul *triunghiului lui Scarpa.
? S. DUVERNAY. S. caracteristic afec]iunilor artrozice ale articula]iei coxofemurale, care const `n imposibilitatea flexiei
complete a coapsei pe bazin, pacientul `n\l]ându-se prin flexia genunchiului, posterior. Sin.: semnul pantofului.
? S. EBSTEIN. [Wilhelm Ebstein, medic german, profesor de policlinic medical la Göttingen, 1836-1912 .] S.
de pericardit exsudativ\: la per-cu]ie se delimiteaz un unghi cardiohepatic obtuz.
? S. EDELMANN. [Adolf Edelmann, medic internist austriac, Viena, 1885-1939.] S. de irita]ie meningean\:
genunchiul fiind `n extensie, flexia coapsei pe abdomen determin flexia dorsal a halucelui.
? S. EGGER. [Fritz Egger, medic elve]ian, profesor la Basel, 1863-1938.] ~n cazul hemiplegiei flasce, hemitoracele de
partea afectat ascensio-neaz mai pu]in decât hemitoracele controlateral, `n inspir profund.
? S. ELLIOT. [1) George T. Elliot, dermatolog american, 1851-1935; 2) Robert Henry Elliot, oftalmolog
englez, profesor la Madras, apoi la Londra, 1864-1936
.] 1) Indura]ie periferic\ a *[ancrului sifilitic. 2) *Scotom
extensiv discontinuu (format din numeroase puncte).
? S. ELLIS. [Calvin Ellis, medic american, Boston, 1826-1883.] Sin.: curb Ellis-Damoiseau (v.).
? S. EMPIS. [Georges Simonis Empis , medic francez, Paris, 1824-1913.] *Hiperestezia peretelui toracic homolateral
observat `n tuberculoza pulmonar sau `n neoplasmul pulmonar.
? S. ENROTH. [Emil Emanuel Enroth, oftalmolog finlandez, 1879-1953.] Edem palpebral, `n *boala Basedow-
Graves.
? S. ERB. [Wilhelm Heinrich Erb, neurolog german, Heidelberg, 1840-1921.] 1) Hiperexcitabilitate electric\,
`ndeosebi la curent galvanic, a nervilor motori `n *tetanie. 2) Abolirea reflexului pupilar la durere, observat `n *tabes. 3) Matitate la
percu]ia manubriului sternal `n *acromegalie.
? S. ERICHSEN. [Sir John Eric Erichsen, chirurg englez, Londra, n. la Copenhaga, 1818-1896.] Durere la
compresiunea brusc a oaselor iliace, `n afec]iuni ale articula]iilor sacroiliace, dar nu [i ale articula]iilor coxofemurale.
? S. ESCHERICH. [Theodor Escherich, pediatru german, profesor la Graz, apoi la Viena, 1857-1911.] ~n
*tetanie, percu]ia suprafe]ei interne a buzelor sau a limbii determin\ un spasm contractil al buzelor, limbii [i mu[chilor maseteri.
? S. ESTLANDER-VERNEUIL. [Jakob August Estlander, chirurg finlandez, Helsinki, 1831-1981; Aristide
Auguste Stanislas Verneuil
, chirurg francez, profesor de patologie extern la Paris, 1823-1895 .] Temperatura
cutanat `n teritoriul de proiec]ie al unui *osteosarcom este mai mare decât `n regiunile `nvecinate.
? S. EUSTACE SMITH. [Eustace Smith, medic englez, Londra, 1835-1914.] Proeminen] a sternului [i a primei
coaste, `n pericardit\.
? S. EWART. [William Ewart, medic englez, Londra, 1848-1929.] 1) Proeminen]\ anormal\ la nivelul articula]iei
sternocostale (prima coast), `n pericardita exsudativ\. 2) Submatitate la nivelul extremit\]ii inferioare a scapulei stângi, `n pericar-
dita exsudativ\. Sin.: semn Devic, semn Pins.
? S. EWING. [James H. Ewing, medic englez, 1798-1827.] Durere la palparea unghiului supero-intern al orbitei,
observat `n obstruc]ia sinusului frontal [i `n etmoidit\.
? S. FAGET. [Jean Charles Faget, medic francez, Orléans, 1818-1884.] Discordan] temperatur\-puls, care se
observ `n *febra galben\.
? S. FARABEUF. [Louis Hubert Farabeuf, chirurg [i anatomist francez, Paris, 1841-1910.] Semn de angajare
a *prezenta]iei, constând din imposibilitatea, la tu[eul vaginal, de a introduce dou degete `ntre prezenta]ie [i sacrum.
? S. FAUGUELL. Scurtarea gâtului `n cazul fracturilor sau luxa]iilor de coloan vertebral\.
? S. FEDERICI. [Cesare Federici, medic internist italian, Palermo, 1832-1892.] Ausculta]ie a zgomotelor
cardiace la nivelul regiunii abdominale, `n caz de perfora]ie abdominal cu prezen]a gazelor `n cavitatea abdominal\.
? S. FEER. [Emil Feer, pediatru elve]ian, profesor la Heidelberg, apoi la Zürich, 1864-1955 .] Linie
periungveal transversal\, produs prin clivaj al stratului epidermic, care apare `n *scarlatin (`n faza de defervescen]\
localizare la baza unghiilor, mai ales la nivelul policelui.
? S. FEREY. Aspect caracteristic de frunte bom-bat `n *hidrocefaliile necomunicante.
? S. FILATOV. [Nil Feodorovici Filatov, pediatru rus, Moscova, 1847-1912.] Absen]a exantemului la nivelul
mentonului, buzelor [i aripilor nasului, caracteristic *scarlatinei.
? S. FILIPOVITCH. [Casimir Filipovitch (sau Filipowicz), medic polonez, sec XIX.] Decolorare cu tent\ g\lbuie la
nivelul palmelor [i plantelor, `n *febra tifoid\. Sin.: semn palmo-plantar.
? S. FISCHER. [Louis Fischer, pediatru american de origine austriac\, New York, 1864-1944.] 1) Murmur
(prin presiune la nivel venos) care poa-te fi perceput prin ausculta]ie la nivelul manubriului sternal, capul pacientului fiind `n
hiperextensie, `n tuberculoza bron[ic\. 2) Murmur presistolic, la ausculta]ia cardiac\, `n unele cazuri de pericardit\ aderent\.
? S. FLATAU. [Edward Flatau, neurolog polonez, Var[ovia, 1869-1932.] S. caracteristic *meningitei: dilatarea
pupilelor la flexia anterioar a capului.
? S. FLINT. [Austin Flint, medic american, profesor de medicin clinic la New York, 1812-1886 .]
*Uruitur diastolic din cauza unei *stenoze mitrale func]ionale, `n unele cazuri de *insuficien] aortic\. Sin.: uruitur Flint, suflu
Austin Flint.
? S. FORSCHEIMER. *Eritem cu erup]ie macu-lopapular caracteristic\, cu localizare la nivelul mucoasei palatine, `n *rubeol\.

700. 700
? S. FOTHERGILL. [John Fothergill, medic englez, Londra, 1712-1780.] ~n caz de hematom al mu[chilor drep]i
abdominali, la nivelul peretelui abdominal se palpeaz o forma]iune bine delimitat\, care nu dep\[e[te linia median [i este mai
evident când mu[chiul se contract\.
? S. FOUINEAU. S. ce precede criza de *edem pulmonar acut, care const `n prezen]a unei senza]ii de prurit laringian.
? S. FOURNIER. [Alfred Fournier, dermatolog francez, profesor la Paris, 1832-1915.] Limit\ net\,
caracteristic\ leziunilor sifilitice tegumentare.
? S. FRANCESCHETTI. [Adolphe Frances-chetti, oftalmolog elve]ian, profesor la Geneva, 1896-1968.]
Mi[care de compresie a globilor o-culari cu degetele, observat inconstant la copiii cu *cecitate.
? S. FRANÇON. [François Georges Jules Fran-çon, medic francez, n. 1888.] ~n coxartroz\, limitarea adduc]iei, cu
posibilitatea de a face flexia coapsei cu genunchiul extins.
? S. FRANK. [Alfred Erich Frank, medic ger-man, profesor de medicin intern la Breslau (`n prezent
Wroclaw, Polonia), 1884-1957
.] Pliu dia-gonal al lobulului urechii care pune `n eviden] e-xisten]a unei cardiopatii
ischemice coronariene. Este considerat drept marker al existen]ei unei coronaropatii.
? S. FRÄNKEL. [Albert Fränkel, internist german, Berlin, 1848-1916.] Posibilitate de a efectua mi[ci pasive
deosebit de ample la nivelul articula]iei coxofemurale, ca urmare a diminuii tonusului musculaturii la acest nivel, `n *tabesul
dorsal.
? S. FRIEDREICH. [Nikolaus Freidreich, medic german, profesor de anatomie patologic\, apoi de patologie
medical la Heidelberg, 1825-1882
.] 1) Colaps diastolic al venelor jugulare, `n pericardita aderent\. 2) Modificarea
zgomotului la percu]ia u-nei arii de cavita]ie, `n inspir for]at.
? S. FROMENT. [Jules Froment, neurolog [i internist francez, Lyon, 1878-1946.] Incapacitatea de a efectua
opozi]ia lateral activ a policelui, din cauza paraliziei abductorului policelui.
? S. FUCHS / signe de Fuchs / Fuchs' phe-nomenon. [Ernst Fuchs, oftalmolog austriac, profesor la Luttich, apoi
la Viena, 1851-1930
.] Re-trac]ia pleoapei superioare aput `n cursul recu-perii paraliziei de nerv motor ocular comun,
da-c se face un efort de coborâre a globului ocular. S. traduce o *sinchinezie paradoxal `ntre ridic\-torul pleoapei [i mu[chiul
drept inferior.
? S. FÜRBRINGER. [Paul Fürbringer, medic german, profesor de dermatologie [i de pediatrie la Jena, apoi
profesor de medicin intern la Berlin, 1849-1930
.] ~n caz de abces subfrenic, mi[cile respiratorii vor fi transmise
unui ac de sering\ inserat la nivelul abcesului, spre deosebire de cazul unui abces supradiafragmatic.
? S. GAENSLEN. [Frederick Julius Gaenslen, chirurg american, Milwakee, 1877-1937.] Durere la hiperextensia
coapsei pe abdomen, când pelvisul este fixat prin flexia coapsei controlaterale, `n afec]iuni ale articula]iilor sacroiliac [i lombosa-
crat\.
? S. GALEAZZI. [Riccardo Galeazzi, chriurg ortoped italian, profesor la Milano, 1866-1952.] *Scolioz
compensatoare, observat `n ortostatism `n caz de luxa]ie congenital a coapsei, ca urmare a scurtii membrului inferior bolnav.
? S. GALLAVARDIN. [Louis Bénédict Galla-vardin, cardiolog francez, Lyon, 1875-1957.] Sin.: disocia]ie
Gallavardin (v.).
? S. GANGOLPHE. [Louis Gangolphe, chirurg francez, Lyon, sec. XIX.] 1) Efuziune abdominal serosanguinolent\,
`n cazul *herniei strangulate. 2) ~n fracturile de col anatomic sau chirurgical humeral, cu ocazia mobilizii pasive a bra]ului se pot
pune `n eviden] crepita]ii importante, cu o tonalitate aparte (tonalitate Trélat) datorit vecin \]ii cavit\]ii toracice.
? S. GAREL. [Jean Garel, otorinolaringolog francez, Lyon, 1852-1931.] 1) ~n *anevrismul de aort toracic\, se
pot observa endoscopic oscila]ii ritmice, sincrone cu pulsul, ale laringelui. 2) Sin.: semn Heryng (v.).
? S. GARENGEOT. [René Jacques Croissant de Garengeot, chirurg francez, Paris, 1688-1759.] *Epan[ament
sanguin cu localizare hipogastric\, care apare `n cazul unei pl\gi a *epiploonului.
? S. GENDRIN. [Augustin Nicolas Gendrin, medic francez, Paris, 1796-1890.] ~n pericardita exsudativ\, palparea
eviden]iaz un [oc apexian care se proiecteaz `n interiorul matit\]ii cardiace.
? S. GERHARDT. [Carl Adolf Christian Jakob Gerhardt, medic german, Berlin, 1833-1902.] Paralizia corzilor
vocale cu afonie `n fazele terminale ale unor demen]e.
? S. GIBSON. [George Alexander Gibson, medic sco]ian, Edinburgh, 1854-1914.] Suflu continuu sistolo-diastolic,
cu intensificare telesistolic [i protodiastolic\, perceput la ausculta]ie `n partea intern a primelor spa]ii intercostale stângi `n cazul
persisten]ei *canalului arterial. Sin.: suflu tu-nelar.
? S. GIFFORD. [Harold Gifford, oftalmolog american, 1858-1929.] Imposibilitate de retroversie a pleoapei
superioare, `n *boala Basedow-Graves.
? S. GILBERT. [Augustin Nicolas Gilbert, medic francez, Paris, 1858-1927.] *Opsiurie, `n ciroza hepatic\.
? S. GIORDANO-PASTERNA}KI. Percutând regiunea lombar cu vârful degetelor sau cu marginea cubital a mâinii se
declan[eaz\, uneori, dureri foarte vii `n litiaza renal\, glomerulonefrita acut\, pielonefrit\, abces perirenal, infarct renal.
? S. GLASGOW. [William Carr Glasgow, medic american, St. Louis, 1845-1907.] Zgomot sistolic la asculta]ia
arterei brahiale, `n anevrismul de arter aort\.
? S. GOBIET. Sonoritate transversal `n zona ombilical `n *pancreatita acut\.
? S. GOGGIA. [Carlo Paolo Goggia, medic italian, 1871-1948.] Contrac]ii parcelare produse la percu]ia sau la
palparea mu[chilor bicep[i brahiali `n boli debilitante (ex.: febr\ tifoid), spre deosebire de contrac]iile generalizate ale mu[chiului,
`n situa]ii normale.
? S. GOLDSTEIN. [Hyman Isaac Goldstein, medic american, Philadelphia, 1887-1954.] Distan-]\ mare `ntre
haluce [i degetul al doilea al piciorului, `n cretinism [i `n *sindromul Down.
? S. GOLDTHWAIT. [Joel Ernest Goldthwait, chirurg ortoped american, 1866-1961.] S. nespe-cific pentru
afectarea traumatic a ligamentelor sacroiliace: flexia coapsei pe abdomen, cu genunchiul `n extensie, determin durere `n
regiunea sacroiliac\.
? S. GONDA. Extensia halucelui la torsiunea brusc a unui alt deget de la acela[i picior, s. care apare mai precoce [i mai
constant decât *s. Babinski `n leziuni ale *fasciculului piramidal.
? S. GOODELL. [William Goodell, ginecolog american, Philadelphia, 1829-1894.] Sin.: semn Hegar (v.).
? S. GORLIN. [Robert James Gorlin, stomatolog american, n. 1923.] S. observat `n *sindromul Ehlers-Danlos, care
const `n posibilitatea de a atinge cu u[urin] vârful nasului cu limba.
? S. GOSSELIN. [Athanase Léon Gosselin, chirurg francez, 1815-1887.] Durere intens la ab-duc]ia membrului
inferior, `n fracturile de bazin.
? S. GOTTRON. [Heinrich A. Gottron, dermatolog german, Tübbingen, n. 1890.] Regiuni echi-mozice pe fa]a
posterioar\ a degetelor, la nivelul articula]iilor mici, `n *dermatomiozit\, uneori precedând cu 2-3 ani afectarea muscular\.
? S. GOULD. S. de *retinit pigmentar\: bolnavul flecteaz capul pentru a-[i ameliora vederea.
? S. GOWERS. [Sir William Richard Gowers, neurolog englez, 1845-1915.] Oscila]ii intermitente ale irisului sub
influen]a luminii, `n *tabesul dorsal.
? S. GRABER-DUVERNAY. ~n osteoartrita tu-berculoas sacroiliac\, bolnavul mobilizeaz cu dificultate gamba de partea
bolnav pe gamba de partea s oas\.

701. 701
? S. GRAEFE. [Albrecht von Graefe, oftalmolog german, profesor la Berlin, 1828-1870.] Defect de sincronism
`ntre mi[cile de ridicare [i de coborâre ale pleoapei superioare [i mi[cile similare ale globului ocular. S. apare `n cazul *exoftal-
miei hipertiroidiene.
? S. GRANCHER. [Jaques Joseph Grancher, medic francez, profesor de pediatrie la Paris, 1843-1907.] 1)
Identitatea tonalit\]ii `ntre zgomotul inspirator [i expirator; indic prezen]a unui obstacol la expira]ie. 2) Ansamblul semnelor
auscultatorii simptomatice percepute la nivelul vârfurilor pl\-mânilor. Indic precoce o tuberculoz\.
? S. GRANDSTRÖM. [Karl Otto Grandström, oftalmolog suedez, Stockholm, n. 1901.] ~n *co-arcta]ia de aort\,
examenul *fundului de ochi evi-den]iaz artere retiniene sinuoase.
? S. GRANGER. [Amédée Granger, radiolog american, New Orleans, 1879-1939.] S. radiologic constând `n
vizualizarea peretelui anterior al sinusului lateral `n caz de procese distructive mastoidiene extensive, la copii sub 2 ani.
? S. GRAVES. [Robert James Graves, medic irlandez, Dublin, 1797-1853.] Absen]a ocluziei pleoapelor, ochiul
r\mânând deschis chiar [i `n timpul somnului. Apare `n *hipertiroidism.
? S. GRAY. [Sir Henry McIlree Williamson Gray, chirurg englez, 1870-1938.] 1) Durere la palparea abdomenului
la circa 3 cm la stânga [i sub ombilic, observat `n apendicit\. 2) Durere la nivelul umului drept, `n apendicit\.
? S. GREENE. [Charles Lyman Greene, medic american, St. Paul, Minnesotta, 1863-1929.] Modificare a ariei
de proiec]ie a matit\]ii cardiace la percu]ia `n expir, `n caz de pleurezie exsudativ\.
? S. GREY TURNER. [George Grey Turner, chirurg englez, profesor la Durham, apoi la Londra, 1877-
1951
.] *Purpur la nivelul flancurilor, `n *pancreatita acut necroticohemoragic\. Sin.: semn Turner.
? S. GRIESINGER. [Wilhelm Griesinger, neurolog [i psihiatru german, Tübbingen, Cairo, Zü-rich, Berlin,
1817-1868
.] 1) Edem al regiunii situate anterior fa]\ de apofiza mastoid\, `n tromboza sinusului transvers. 2) Puls paradoxal
(v.).
? S. GRIFFITH. S. prezent `n *boala Basedow-Graves: când globul ocular se deplaseaz superior, pleoapa inferioar r\mâne
aproape imobil\.
? S. GROCCO. [Pietro Grocco, medic italian, profesor de clinic medical la Pisa, apoi la Flo-ren]a,
1857-1916
.] 1) Zon\ triunghiular\ de sub-matitate, situat\ posterior, paravertebral, de partea opus\ unui exsudat pleural
(triunghiul Rauch-fuss sau Korany-Grocco). 2) Dilatare cardiac\ acut\, frecvent ca urmare a unui efort, `n stadiile ini]iale ale *bolii
Basedow-Graves.
? S. GROSSMAN. [Morris Grossman, neurolog american, 1881-1955.] Dilatare cardiac\, `n tuberculoza pulmonar\.
? S. GROZOVICI-PASTIA. [Grozovici; Constantin Pastia, medic român, 1883-1926.] Aspect caracteristic al
exantemului din *scarlatin\, la nivelul plicilor de flexie ale membrelor, mai ales la plica cotului, sub forma unor linii hemoragice a[e-
zate transversal acolo unde pielea lezat de toxin este traumatizat prin mi[ci. Este util [i pentru diagnosticul tardiv al infec]iei,
deoarece persist câteva zile dup stingerea erup]iei. Sin.: semn Pastia.
? S. GUDDEN. [Bernard Aloys von Gudden, neurolog german, München, 1824-1886.] ~n alcoolism, *reflexele
pupilare sunt `ncetinite.
? S. GUILLAND. Flexie rapid\ a coapsei [i gambei `n excitarea mecanic\ a mu[chiului cva-driceps contralateral, s. de irita]ie
meningeal\.
? S. GUNN. [Robert Marcus Gunn, oftalmolog englez, Moorfields, 1850-1909.] Aspect oftalmoscopic al
`ncruci[ii arteriovenoase `n arterioscleroza vaselor retiniene. Normal, când o ven retinian se `ncruci[eaz cu artera omolog\,
traseul venos nu este `ntrerupt. ~n caz de arterioscleroz\, peretele arterial dur [i rigid [terge traseul venos la nivelul `ncruci[ii, iar
`n amonte calibrul venos este lgit. Sin.: semn Marcus Gunn, semn Salus-Gunn, semnul `ncruci[ii.
? S. GUTTMANN. [Paul Guttmann, medic german, Berlin, 1834-1893.] Sin.: semnul faldului (v.).
? S. GUYON. [Jean Casimir Félix Guyon, chirurg [i urolog francez, profesor de patologie chirurgical la
Paris, 1831-1920
.] Sin.: manevr Guyon (v.).
? S. HALL. [Josiah Newhall Hall, medic american, Denver, 1858-1939.] {oc diastolic traheal, perceptibil `n caz de
*anevrism de aort\.
? S. HALSTEAD. [Albert Edward Halstead, chirurg american, Chicago, 1858-1926.] S. tegumentar prezent `n
necroza acut de pancreas din unele *pancreatite acute. Const `n apari]ia unor *macule cianotice cu localizare la nivelul peretelui
abdominal.
? S. HAMILTON. Mirea circumferin]ei r\d\cinii bra]ului `n luxa]ia scapulohumeral\.
? S. HAMMAN. [Louis Virgil Hamman, medic american, Baltimore, 1877-1946.] Zgomot sec, sacadat, sincron
b \ilor cardiace, `n caz de emfizem mediastinal; este patognomonic pentru *pne-umopericard.
? S. HARZER. [Friedrich August Harzer, medic german contemporan, Leipzig.] Pulsa]ia `n epigastru sau
parasternal a ventriculului drept hipertrofiat, `n contextul insuficien]ei cardiace congestive [i al insuficien]ei ventriculare drepte.
? S. HATCHCOCK. Hipersensibilitate a regiunii supero-laterocervicale [i a unghiului mandibulei `n *parotidita epidemic\.
? S. HAUDEK. [Martin Haudek, radiolog austriac, Viena, 1880-1967.] S. radiologic `n ulcerul gastric penetrant. Se
constat un aspect tristratificat al *ni[ei penetrante: bariu `n por]iunea inferioar\, lichid de secre]ie `n por]iunea mijlocie [i aer `n
por]iunea superioar\. Sin.: ni[\ Haudek.
? S. HEFKE-TURNER. [Hans W. Hefke, radiolog american, Milwaukee, n. 1897; Vernon C. Turner, chirurg
american contemporan
.] S. radiologic constând `n modificarea conturului (umbrei radiologice) a mu[chiului obturator `n
afec]iuni ale articula]iei coxofemurale.
? S. HEGAR. [Alfred Hegar, ginecolog german, Freiburg, 1830-1914.] Senza]ie de ramolire a seg-mentului inferior
uterin `n graviditate, la palparea uterului. Sin.: semn Goodell.
? S. HEIM-KREYSIG. [Ernst Ludwig Heim, medic german, Berlin, 1747-1834; Friedrich Ludwig Kreysig,
medic german, Dresda, 1770-1839
.] Depresiune a spa]iilor intercostale, sincron\ sistolei cardiace, `n caz de pericardit\
cu aderen]e.
? S. HEIM-SANDERS. [Ernst Ludwig Heim, medic german, Berlin, 1747-1834; James Sanders, medic
englez, 1777-1843
.] ~n cazul formii unor aderen]e pericardice, se observ o retrac]ie ritmic\, sincron sistolei a peretelui
abdominal epigastric.
? S. HENNEBERT. [Camille Hennebert, otolog belgian, Bruxelles, 1867-1954.] ~n *labirintita din sifilisul congenital,
compresiunea aerului `n conductul auditiv extern determin\ *nistagmus rotatoriu spre partea afectat\. Sc\derea presiunii aerului la
acela[i nivel determin\ nistagmus spre partea opus\.
? S. HENNING. [Wilhelm Henning, medic american, 1716-1794.] Deformare (observat radiologic) a unghiului
stomacului `n form\ de arc gotic, s. de ulcer gastric.
? S. HERTHEL. S. de arterioscleroz\: `n cazul `n care circula]ia unui membru superior [i a celor dou membre inferioare este
blocat temporar prin aplicarea unui garou, la bra]ul f garou presiunea arterial cre[te mult mai mult decât `n situa]ia normal
(cu circa 60 mmHg fa] de 5 mmHg).
? S. HERTOGHE. [Eugène Hertoghe, endocrinolog belgian, 1860-1928.] Reducerea sau dispari]ia pului `n treimea
extern a sprâncenelor; apare la mixedemato[i.
? S. HERTWIG-MAGENDIE. [Karl Wilhelm Theodor Richard Hertwig , embriolog german, Jena, 1850-1937;
François Magendie, fiziolog francez, 1783-1855.] S. esen]ial `n paraliziile cu originea la nivelul *protuberan]ei inelare.

702. 702
Un glob ocular se g\se[te situat inferior celuilalt, astfel `ncât `n ansamblu cei doi ochi par a fi dispu[i dup o ax oblic\, ochiul de
partea afectat privind infero-intern, iar cel\lalt - supero-extern. Sin.: stereodevia]ie.
? S. HERYNG. [Theodor Heryng, laringolog po-lonez, profesor la Var[ovia, 1847-1925.] Transparen]
sc\zut a sinusului frontomaxilar `n caz de *empiem sinusal (la *diafanoscopie). Sin.: semn Garel.
? S. HICKS. [John Braxton Hicks, ginecolog englez, 1825-1897.] ~n graviditate, contrac]ii uterine neregulate, de
obicei nedureroase, cu intensitate [i frecven]\ progresiv\ cu vârsta sarcinii. Sin.: semn Braxton Hick.
? S. HIGOUMENAKIA. Forma]iune tumoral cu localizare sternoclavicular care poate fi prezent `n sifilisul congenital.
? S. HILL-FLACK. [Sir Leonard Erskine Hill, fiziolog englez, Londra, 1866-1952; Martin Wil-liam Flack,
fiziolog englez, Londra, 1882-1931
.] 1) Hipertensiune la nivelul arterelor membrelor in-ferioare, crescând `n ortostatism:
s. de *insuficien] aortic\. 2) La bolnavul culcat, presiunea arterial este mai crescut la nivelul membrelor superioare `n aortit sau
`n insuficien]a aortic\.
? S. HILLEMAND. [Pierre Hilemand, medic francez, Paris, n. 1895.] S. `n *hernia hiatal\: la flexia anterioar a
trunchiului, `n clinostatism, apar sau se accentueaz *pirozisul [i regurgita]iile acide. Sin.: semnul [iretului.
? S. HOCHSINGER. [Karl Hochsinger, pediatru [i dermatolog austriac, Viena, n. 1860.] *Indicanu-rie `n
tuberculoz\, la copii.
? S. HOEHNE. [Ottomar Hoehne, ginecolog german, profesor la Greifswald, 1871-1932.] Absen]a contrac]iilor
uterine `n decursul na[terii, chiar [i dup\ injectarea repetat\ de ocitocice, considerat\ s. de ruptur\ uterin\.
? S. HOFFA. [Albert Hoffa, chirurg ortoped german, profesor la Würtzburg, apoi la Berlin, 1859-1907 .]
~n cazul luxa]iei congenitale de [old la copil, palparea articula]iei coxo-femurale determin cracmente `n timpul mi[cilor pasive de
flexie [i extensie a coapsei pe bazin.
? S. HOFFMANN. [Johann Hoffmann, neurolog german, Heidelberg, 1857-1919.] 1) Stimularea mecanic a
nervului trigemen determin durere excesiv\, `n *tetania latent\. 2) Flexia reflex a degetelor la stimularea mecanic a
tegumentelor falangei terminale, `n leziuni ale *fasciculului piramidal.
? S. HOGLUND. ~n *mononucleoza infec]ioas apare edem palpebral.
? S. HOHENEGG. Dureri colicative abdominale cu sediu etajat, `n stenozele colice multiple.
? S. HOMANS. [John Homans, chirurg american, 1877-1954.] Durere la nivelul moletului `n cursul flexei dorsale
active sau pasive a piciorului. S. de tromboz venoas profund la nivelul gambei.
? S. HOOVER. [Charles Franklin Hoover, medic american, Cleveland, 1865-1927.] 1) ~n unele forme de paralizie
organic\, la bolnavul culcat, ap\sarea de pat a unei gambe produce ridicarea involuntar a celeilalte gambe. 2) Deplasarea mar-
ginilor costale spre linia median `n inspir: bilateral `n *emfizem, unilateral `n *pleurezie, *pneumotorax.
? S. HOPE. [James Hope, medic englez, Londra, 1801-1841.] Dedublarea [ocului apexian, perceput la palpare `n
*anevrismul de aort descendent\.
? S. HORSLEY. [Sir Victor Alexander Haden Horsley, chirurg englez, Londra, 1857-1916.] ~n *hemiparez\,
dac\ exist\ diferen]\ `ntre temperatura de la nivelul celor dou\ axile, temperatura va fi mai mare de partea afectat\.
? S. HOWSHIP-ROMBERG. [John Howship, chirurg [i anatomist englez, Londra, 1781-1841; Moritz
Heinrich Romberg
, neurolog [i internist german, profesor la Berlin, 1795-1873.] ~ntr-o hernie obturatorie
strangulat durerea poate fi localizat sau se propag de-a lungul ramului genicular al nervului obturator spre genunchi. Dup unii
autori, acest s. este considerat *simptom.
? S. HUETER. [Karl Albrecht Hueter, chirurg german, Greifswald, 1838-1882.] ~n fracturi osoase cu deplasare [i
cu interpunerea de p]i moi `ntre fragmente nu se percep vibra]ii la percu]ia fragmentelor implicate.
? S. HUNTER. [William Hunter, medic englez, Londra, 1861-1957.] Sin.: glosit Hunter (v.).
? S. HUTCHINSON. [Sir Jonathan Hutchinson, chirurg englez, Londra, 1828-1913.] *Keratit\ intersti]ial\ [i
decolorare corneean\ `n sifilisul congenital.
? S. IANI{EVSKI. Mimic specific (aspect de buldog) consecutiv retrac]iei spasmodice a mu[-chilor masticatori `n *boala
Parkinson.
? S. INGELBRANS. Scurtarea aparent a mem-brului inferior de partea afectat\, din cauza atitudinii vicioase antalgice, `n unele
afec]iuni ale articula]iei sacroiliace.
? S. IRISH. Adenopatie axilar stâng metastatic `n cancerul gastric.
? S. ITARD-CHOLEWA. [Jean Marie Gaspard Itard, otolog francez, 1774-1838; Erasmus Ru-dolf Cholewa,
medic german, n. 1845
.] Anestezie a membranei timpanice, `n *otoscleroz\.
? S. JACCOUD. [François Sigismund Jaccoud, medic francez, 1830-1913.] ~n pneumonia pneumococic apare
eritem facial homolateral leziunii.
? S. JACKSON. [James Jackson Jr., medic american, Boston, 1810-1854.] Prelungire a expirului, `n tuberculoza
pulmonar\.
? S. JANEWAY. [Edward Gamaliel Janeway , medic american, New York, 1841-1911.] Sin.: leziuni Janeway
(v.).
? S. JELLINEK. [Stefan Jellinek, medic austriac, profesor de electropatologie la Viena, n. 1871.] 1)
Pigmentare brun la nivelul marginilor pleoapelor, `n *hiperparatiroidism. Sin.: semn Rasin. 2) Exagerarea *reflexului pupilar.
? S. JENDRASSIK. [Ernö Jendrassik, medic maghiar, profesor de neuropatologie la Budapesta, 1858-
1921
.] Paralizia mu[chilor oculomotori externi, `n *boala Basedow-Graves.
? S. JOFFROY. [Alexis Joffroy, medic francez, Paris, 1844-1908.] Absen]a cutelor transversale de la nivelul frun]ii,
când pacientul prive[te brusc `n sus, `n *boala Basedow-Graves.
? S. JOZ-STERLING. Tremorul pleoapelor la `nchiderea acestora, unul din s. cre[terii *excitabilit\]ii nervoase.
? S. JÜRGENSEN. [Theodor von Jürgensen, medic german, profesor de medicin intern la Kiel [i
Tübbingen
.] Crepita]ii fine la ausculta]ia pulmonar\, percepute uneori `n tuberculoza pulmonar\.
? S. KAGAN. Atonie mimic la copiii suferinzi de *autism, f a exprima con]inut afectiv, pacien]ii reac]ionând doar la stimuli
emo]ionali supraliminali.
? S. KANAVEL. [Allen Buckner Kanavel, chirurg american, Chicago, 1874-1938.] Punct palmar de maxim
sensibilitate, situat sub baza degetului auricular, `n infec]ia tecii tendonului.
? S. KANTOR. [John Leonard Kantor, gastro-enterolog american, New York, 1890-1947.] S. radiologic
constând din prezen]a unei umbre discrete, ca un fir, prin defect de umplere a colonului, `n caz de colit sau *ileit regional\. Sin.:
semnul corzii.
? S. KARPLUS. [Richard Karplus, medic austriac contemporan, Viena.] Modificare a rezonan-]ei vocalelor, astfel
`ncât, la asculta]ia pulmonar la nivelul unui exsudat pleural, vocala "u" rostit de pacient este auzit ca "a".
? S. KASHIDA. [K. Kashida, medic japonez de la începutul sec. XX.] Spasm muscular [i *hiper-estezie produse la
aplicarea unor stimuli termici (cald, rece), `n *tetanie.
? S. KEEN. [William Williams Keen, chirurg american, Phialdelphia, 1837-1932.] Diametru bi-maleolar mit, `n
*fractura Pott.
? S. KEHR. [Hans Kehr, chirurg german, profesor la Berlin, 1862-1916.] Durere acut\, iradiat `n umul stâng, `n
unele cazuri de ruptur splenic\.

703. 703
? S. KEHRER. [Ferdinand Adalbert Kehrer, neurolog [i psihiatru german, profesor la Breslau (`n prezent
Wroclaw, Polonia), apoi la Münster, 1883-1966
.] Apari]ia unei dureri puternice la compresiunea punctelor de
emergen] a nervilor sub-occipitali (la jum atea distan]ei dintre linia median [i mastoid\ at unul dintre s.
sindromului de *hipertensiune intracranian\.
? S. KELLOCK. [T. H. Kellock, medic american de la sfâr[itul sec. XIX.] Vibra]ii de intensitate crescut la percu]ia
la nivel costal, `n pleurezia exsudativ\.
? S. KERNIG. [Vladimir Kernig, medic rus, St. Petersburg, 1840-1917.] Imposibilitate de extensie complet a
gambei, când coapsa este flectat pe abdomen la pacientul `n decubitus dorsal. Apare `n caz de irita]ie meningean\.
? S. KESTENBAUM. S. `n *nevrita optic\, evident la examenul *fundului de ochi: sc\derea numului de arteriole care
traverseaz marginile discului optic.
? S. KIRMISSON. [Edouard Francis Kirmis-son, chirurg francez, profesor de chirurgie infantil [i chirurgie
ortopedic la Paris, 1848-1927
.] Sin.: echimoz Kirmisson (v.).
? S. KLEIST. [Karl Kleist, neuropsihiatru german, profesor la Rostock [i Frankfurt pe Main, n. 1879.]
~ntâlnit `n patologia lobului frontal [i a talamusului: dac medicul ridic u[or degetele pacientului, acestea se aga] spontan de cele
ale examinatorului.
? S. KLIPPEL-WEIL. [Maurice Klippel, neurolog [i psihiatru francez, medic la Hôpitaux de Paris, 1858-
1942;
Mathieu Pierre Weil, reumatolog francez, Paris, 1884-1956.] S. care apare `n hemiplegia spastic\. Const
`n accentuarea flexiei spontane a policelui atunci când celelalte degete ale mâinii, aflate ini]ial `n flexie, sunt deflectate (toate sau
doar unul dintre ele). Sin.: semnul poli-celui.
? S. KNIES. [Max Knies, oftalmolog german, 1851-1917.] Asimetrie pupilar `n *boala Base-dow-Graves [i `n unele
nevroze.
? S. KOCHER. [Emil Theodor Kocher, chirurg elve]ian, Berna, 1841-1917; premiul Nobel pentru
medicin\/fiziologie `n 1909
.] 1) S. care const `n retrac]ia excesiv a pleoapelor atunci când pacientul i[i fixeaz privirea
asupra unui obiect. 2) Ridicarea mai rapid a pleoapei superioare comparativ cu mi[carea globilor oculari atunci când pacientul
prive[te `n sus. Ambele apar `n *boala Basedow-Graves.
? S. KOPLIK. [Henry Koplik, pediatru american, New York, 1858-1927.] La nivelul mucoasei jugale sau `n [an]ul
gingival din dreptul primilor molari, pe un fond eritematos, apar multiple [i minuscule puncte alb-albastre, asem oare particule-
lor de gri[. S. K. este pozitiv `n *rujeol\, prezent cu câteva zile `nainte de erup]ie, precum [i o zi dup apari]ia erup]iei rujeolice.
? S. KOSOWICZ. *Condrodistrofia platoului tibial [i a condilului femural, vizibile radiologic `n *sindromul Turner.
? S. KRAMMER. Mi[cile de abduc]ie [i ad-duc]ie ale gambei `n semiflexie pe coaps se `nso]esc de dureri `n ruptura de
menisc.
? S. KREINDLER. [Arthur Kreindler, neurolog român, profesor de neurologie la Bucure[ti, 1900-1988.] ~n
*coree, imposibilitatea de a men]ine bilateral bra]ele `ntinse cu indexul `n extensie; apare flexia brusc a unui index.
? S. KUSSMAUL. [Adolf Kussmaul, medic german, Heidelberg, 1822-1902.] 1) Distensia venelor jugulare `n inspir,
observat `n inflama]ii [i tumori mediastinale. 2) Contrac]ia ondulatorie a pere]ilor gastrici `n *stenoza piloric\.
? S. LA CAMP. [O. de la Camp, medic francez, `nceputul sec. XX.] Sin.: semn de la Camp (v.).
? S. LADIN. S. de graviditate: la palparea uterului se detecteaz o zon circular\, de consisten] elastic\, situat pe linia
median\, anterior, la jonc]iunea dintre colul [i corpul uterin. Aria acestei zone cre[te progresiv o dat cu vârsta sarcinii.
? S. LAENNEC. [René Théophile Hyacinthe Laennec, medic francez, profesor de clinic medical la Paris,
1781-1826
.] Prezen]a unor dopuri de mucus alb-gelatinos la examenul sputei, `n *astmul bron[ic.
? S. LAFFONT. S. care apare `n cazul hemoragiilor intraperitoneale masive cu progresia subdia-fragmatic a epan[amentului
sanguin. Const `n apari]ia unei dureri spontane, cu sediul epigastric, subclavicular sau scapular.
? S. LAGENBECK. Prezent `n cazul `n care articula]ia [oldului prezint *hemartroz sau *hidrar-troz\ masiv\. Pulsul femural de
partea interesat este mai amplu datorit proiec]iei anterioare a femuralei de c re capsula articular destins\.
? S. LAGUERRE. S. de spondilit\: ap\sarea pe genunchiul homolateral leziunii (pacientul fiind `n decubit dorsal, cu gamba `n
flexia pe coaps [i coapsa `n flexie pe bazin) determin durere cu sediu sacroiliac.
? S. LANCE. [Pierre Marcel Gabriel Lance, chirurg francez, 1908-1960.] ~n luxa]ia congenital de [old, `nclinarea
fantei vulvare de partea afec-tat\.
? S. LANDOLFI. [Nicola Landolfi, chirurg militar italian, Neapole, sec. XIX.] Varia]ii ale diametrului pupilei
(*hippus) la un pacient cu *insuficien] aortic cronic sever\.
? S. LANDOUZY. [Louis Théophile Joseph Landouzy, medic francez, profesor de clinic medical la Paris,
1845-1917
.] S. de *hernie de disc: diminuarea reflexelor cutanate la nivelul membrului inferior, homolateral leziunii.
? S. LANGORIA. Relaxare a mu[chilor extensori ai coapsei, `n fractura femural intracapsular\.
? S. LANNELONGUE. [Odilon Marc Lanne-longue, chirurg francez, profesor de patologie chirurgical la
Paris, 1840-1911
.] S. de artrit tuber-culoas a articula]iei coxofemurale: presiunea pe fa]a intern a coapsei `n treimea
superioar determin durere.
? S. LAPINSKI-JAWORSKI. [Lapinski; Waley Jaworski, medic polonez, Cracovia, 1849-1925.] Sin.: semn
Meltzer (v.).
? S. LARREY. [Dominique Jean Larrey, baron, chirurg militar francez, 1766-1842.] ~n fractura de bazin,
durerea apare la presiunea pe spinele iliace anterioare, bilateral.
? S. LARUELLA. Dificultate de a tu[i, `n afec]i-uni respiratorii de etiologie neurogen\.
? S. LASÈGUE. [Ernest Charles Lasègue, medic francez, 1816-1883.] Durere provocat prin flexia coapsei pe bazin,
gamba fiind men]inut `n extensie de mâna examinatorului. Este caracteristic `n *sciatic\, dar se observ [i `n *poliradicu-lonevrite
sau `n *meningite.
? S. LASÈGUE AL BRA}ULUI / signe de La-sègue du bras / Lasègue's arm sign. [Ernest Charles Lasègue, medic
francez, 1816-1883
.] Este prezent `n cazul irita]iilor radiculare [i durale din regiunea cervical\. Punerea `n eviden] a s. L. se
poate realiza prin dou manevre. ~n prima manevr se a[eaz bra]ul `n abduc]ie la 90
°, cu retropulsie [i antebra]ul `n supina]ie
for]at\. S. este pozitiv când bolnavul acuz dureri cervicale iradiate `n um, bra] [i mân\. A doua manevr const `n flexia
antebra]ului pe bra], urmat de abduc]ia [i retropulsia bra]ului [i apoi de extensia antebra]ului pe bra]. Aceste s. pot fi pozitive `n
nevralgii cervicobrahiale, hernii discale cervicale, compresiuni nervoase prin coast cervical\, afec]iuni ale arcurilor sau ale
corpurilor vertebrale etc.
? S. LAUGIER. [Stanislas Laugier, chirurg francez, Paris, 1799-1872.] 1) Ascensiunea apofizei stiloide a radiusului
la acela[i nivel cu stiloida cubital\: s. de fractur a extremit\]ii inferioare a radiusului. 2) *Otoragie `n fractura de baz a craniului. 3)
Balonare abdominal periombilical precoce, `n ocluzia intestinului sub]ire. 4) Decelarea prin palpare a unei mase dure, la baza
*triunghiului Scarpa, reprezentat de bontul care se dirijeaz anterior, ridicând capsula, `n fracturile de col femural.
? S. LAWRENCE-LOUVEL. Durere `n membrul inferior la efortul de tuse (prin cre[terea presiunii venoase `n sistemul cav,
transmis `n segmentul afectat, care are un prag algic mai sc\zut), `n *tromboza venoas profund\. Sin.: semn Louvel.
? S. LEDDERHOSE. [Georg Ledderhose, chirurg german, profesor la Strasbourg, apoi la Mün-chen, 1855-
1925
.] S. inconstant `n hemoragia traumatic intracranian\, care const `n prezen]a stazei papilare, homolateral leziunii.

704. 704
? S. LEGENDRE. [François Laurent Legendre, clinician francez, Paris, 1812-1858.] S. de paralizie facial de
origine central\: la `ncercarea de ridicare pasiv a pleoapelor (men]inute coborâte `n mod voluntar) apare o rezisten] mai mare de
partea afectat\.
? S. LEICHTENSTERN. [Otto Michael Leich-tenstern, medic german, Köln, 1845-1900.] Spasm muscular
determinat de percu]ia, chiar de intensitate redus\, a oaselor extremit\]ilor membrelor, `n *meningita cerebrospinal\.
? S. LÉRI. [André Léri, neurolog francez la Hôpitaux de Paris, 1875-1930 .] Imposibilitatea flexiei pasive a
cotului când mâna este flectat pasiv, `n *hemiplegia spastic\.
? S. LÉRI-LONJUMEAU. [André Léri, neurolog francez la Hôpitaux de Paris, 1875-1930; Lonju-meau.] S. `n
*coxartroz\: imposibilitate par]ial de extensie a coapsei pe bazin.
? S. LERICHE. [René Henri Marie Leriche, chirurg francez, profesor la Lyon [i Strasbourg, 1879-1955 .]
Dup comprimarea p]ilor moi ale extremit\]ii degetelor, persist zone palide tegumentare `n caz de insuficien] circulatorie
periferic\.
? S. LERMOYEZ. [Marcel Emil Joseph Lermo-yez, otorinolaringolog francez, Paris, 1858-1929.] S. prezent `n
tromboflebita intracerebral\, care const\ `n apari]ia unui desen vascular evident prin dilatarea venelor cerebrale cu traiect
subcutanat.
? S. LESER-TRÉLAT. [Edmund Leser, chirurg german, Frankfurt, 1853-1916; Ulysse Trélat, chirurg
francez, profesor la Paris, 1828-1890
.] Erup]ie diseminat\, prezentând numeroase *ve-ruci seboreice, predominant pe
trunchi, relevând un cancer profund, de obicei mamar sau gastric.
? S. LEVINE. [
Samuel Albert Levine, cardiolog american, 1891-1966.] S. de diagnostic non-verbal al durerii
anginoase: pacientul indic\ sediul (retrosternal) [i caracterul (constrictiv) al durerii.
? S. LEWIS-FEDERICI. S. diagnostic `n *otospongioz\: sunetul diapazonului aplicat pe *tragus astfel `ncât s obstrueze
conductul auditiv extern este perceput mai mult timp decât la nivelul mastoidei, deoarece, la subiectul s os, conduc]ia
cartilaginoas absolut este superioar conduc]iei osoase relative. Fenomenul este inversat `n caz de anchiloz *stapedian\. Sin.:
test Lewis.
? S. LEYDEN. [Ernst Viktor von Leyden, medic german, profesor de medicin intern (succesiv) la
Königsberg, Strasbourg [i Berlin, 1832-1910
.] S. de abces subfrenic: la percu]ie se constat o zon de matitate care
corespunde lipsei murmurului vezicular la ausculta]ie (t\cere respiratorie absolut\ub nivelul ceia se trece brusc la o zon pul-
monar normal (la percu]ie [i ausculta]ie).
? S. LHERMITTE. [Jean Jaques Lhermitte, neurolog [i psihiatru francez, profesor la Paris, 1877-1959.]
Senza]ie de [oc electric iradiind `n membrele inferioare, provocat prin flexia capului la bolnavii cu *scleroz `n pl\ci sau `n cazul
unor leziuni ale coloanei cervicale cu compresiune.
? S. LIAN. [Camille Constant Lian, clinician francez la Hôpitaux de Paris, 1882-1969.] ~n cazul unui *chist
hidatic cu localizare superficial\, la percu]ia tegumentelor de deasupra forma]iunii se percepe un zgomot cu ecou.
? S. LICHTHEIM. [Ludwig Lichtheim, medic german, profesor de policlinic medical la Jena, apoi la
Berna, 1845-1915
.] Sin.: test Lichtheim (v.).
? S. LIS DE PINTUS. *Mioclonii f semnifica]ie patologic care apar `n perioada de `nceput a somnului. Element semeiologic
util, având `n vedere frecven]a relativ crescut a s. L. de P. `n practica medical\.
? S. LISKER. Durere osoas provocat la percu]ia fe]ei antero-interne a tibiei, prin interesarea venelor care dreneaz sângele din
os. Este valoros pentru excluderea durerii de origine radicular discovertebral\, `n tromboza venoas profund\.
? S. LOEWI. [Otto Loewi, farmacolog german, profesor la Viena [i Graz, stabilit apoi la New York,
premiul Nobel pentru medicin\/fiziologie `n 1936; 1873-1961
.] Sin.: test Loewi (v.).
? S. LOUVEL. Sin.: semn Lawrence-Louvel (v.).
? S. LOWENBERG. Durere la nivelul moletului la compresiunea cu man[eta sfigmomanometrului, `n tromboza venoas
profund\.
? S. LUCAS. [Richard Clement Lucas, chirurg englez, Londra, 1843-1913.] Distensie abdomina-l care poate
apare `n *rahitism.
? S. LUCATELLO. [Luigi Lucatello, patolog [i clinician italian, profesor de clinic medical la Padova,
1863-1926
.] S. care apare `n *hipertiroi-dism: temperatura axilelor poate fi mai mare decât temperatura central\.
? S. LUDLOFF. [Karl Ludloff, chirurg german, profesor la Königsberg, apoi la Frankfurt pe Main, 1864-
1954
.] ~n fractura micului trohanter se constat imposibilitatea ridicii membrului inferior `n pozi]ie [ezând\, cu posibilitatea
efectuii a-cestei mi[ci `n decubit dorsal, caz `n care mu[chii drept anterior al coapsei [i tensor al fasciei lata supleeaz
contrac]ia mu[chiului psoas dezinserat.
? S. LUST. [Franz Lust, pediatru german, profesor la Karlsruhe, n. 1880.] Flexia [i abduc]ia piciorului prin
percu]ia nervului sciatic popliteu extern la nivelul gâtului peronier, `n *spasmofilie.
? S. MACEWEN. [Sir William Macewen, chirurg sco]ian, Glasgow, 1848-1924.] Percu]ia calotei craniene la
nivelul jonc]iunilor oaselor frontale, temporale, parietale determin un sunet mult mai rezonant decât `n mod normal `n *hidrocefalie
sau `n caz de abcese cerebrale.
? S. MADELUNG. [Otto Wilhelm Madelung, chirurg german, profesor (succesiv) la Rostock, Strasbourg [i
Göttingen, 1846-1926
.] S. nepato-gnomonic de peritonit\: cre[terea diferen]ei dintre temperatura central [i cea periferic\.
? S. MAGNAN. [Jacques Joseph Valentin Mag-nan , psihiatru francez, Paris, 1835-1916.] ~n psihoza
abstinen]ilor la cocain se observ parestezii cu manifesti particulare, cu senza]ie de corpi str\ini (particule) care se deplaseaz
subcutanat.
? S. MAHLER. [Richard A. Mahler, obstetrician german, sec. XIX-XX.] Cre[tere discrepant a frecven]ei cardiace
f a corespunde ridicii temperaturii corporale, `n *tromboz\.
? S. MAISONNEUVE. [Jaques Gilles Thomas Maisonneuve , chirurg francez, Paris, 1809-1897.]
Hiperextensibilitate marcat a mâinii, `n *fractura Pouteau-Colles.
? S. MALGAIGNE. [Joseph François Mal-gaigne, chirurg francez, 1806-1865.] ~n cazul luxa]iei de cot, vârful
*olecranului urc deasupra liniei epitrohleo-epicondiliene.
? S. MALLET-GUY. [Pierre Albert Mallet-Guy, chirurg francez, profesor la Lyon, 1897-1984.] Durere
provocat la palparea regiunii subcostale stângi `n *pancreatita acut [i cronic\.
? S. MALMROS. Reprezint [tergerea *lordozei fiziologice cervicale sau lombare. Acest s. apare `n *hernia de disc.
? S. MANDEL (AL CLOPO}ELULUI). Percu]ia abdomenului declan[eaz durerea `n *abdomenul acut.
? S. MANN. [John Dixon Mann, medic englez, Manchester, 1840-1912.] Decalarea orizontal a globilor oculari, s.
care poate apare `n *boala Basedow-Graves.
? S. MANNKOPF. [Emil Wilhelm Mannkopf, medic german, Marburg, 1836-1918.] Comprima-rea unui punct
realmente dureros este urmat la distan] de dilatarea pupilelor [i de accelerarea respira]iei [i a pulsului, ceea ce la simulan]i nu
se observ\.
? S. MARAÑON. [Gregorio Marañon y Posa-dillo, clinician [i endocrinolog spaniol, profesor de patologie
medical la Madrid, 1887-1960
.] Pat ro[ie pretiroidian `n *hipertiroidism.
? S. MARCUS GUNN. [Robert Marcus Gunn, oftalmolog englez, Moorfields, 1850-1909.] Sin.: semn Gunn (v.).

705. 705
? S. MARFAN. [Bernard Jean Antonin Mar-fan, medic francez, profesor de igien [i de pediatrie la Paris,
1858-1942
.] S. care poate apare `n *febra tifoid\: limba are aspect *sabural, r\mâ-nând doar vârful acesteia colorat `n ro[u.
? S. MARIE. [Pierre Marie, neurolog francez, profesor la Paris, 1853-1940.] Tremor generalizat sau doar al
extremit\]ilor (mâini), `n *boala Basedow-Graves. Sin.: semn Charcot-Marie-Cardarelli.
? S. MARINESCU. [Gheorghe Marinescu, neurolog român, profesor la Bucure[ti, 1863-1938.] Edem la nivelul
mâinii, asociat cu paliditatea [i r\cirea tegumentelor, `n *siringomielie.
? S. MARJOLIN. ~n osteoartrita tuberculoas a [oldului, bolnavul evit s calce pe membrul inferior bolnav, ceea ce atrage un
ritm neregulat, u-[or de recunoscut, mai ales dac bolnavul merge pe ciment. Sin.: semnul geamba[ului.
? S. MAYO-ROBSON. [Sir Arthur William Mayo-Robson , chirurg englez, Londra, 1853-1933.] Durere
provocat `n unghiul costovertebral stâng, `n *pancreatita acut\.
? S. MAZINI. Paralelism `ntre flexia dorsal accentuat a degetelor mâinii [i a picioarelor la copiii cu `ntârziere `n dezvoltarea
psihic\.
? S. McBURNEY. [Charles McBurney, chirurg american, New York, 1845-1914.] Durere intens la palparea
abdominal `n *punctul McBurney, `n apendicita acut\.
? S. McDONNEL. [Robert M. McDonnel, chirurg irlandez, 1828-1889.] ~n *anevrismul crosei aortei pot fi observate
pulsa]ii ritmice ale laringelui [i traheei.
? S. McMURRAY. [Thomas Porter McMurray , chirurg englez, Liverpool, 1887-1949.] Sin.: manevr McMurray
(v.).
? S. MEAGHI. ~n *spondilartrita anchilozant incipient\, dac se apas pe coaste bilateral, apar dureri la nivelul articula]iilor
costovertebrale.
? S. MEIGE. [Henri Meige, medic [i anatomist francez, profesor la Paris, 1866-1940 .] ~n cazul leziunilor
*fasciculului piramidal, se produce extensia piciorului prin excitarea mecanic extern a plantei.
? S. MELTZER. [Samuel James Meltzer, fiziolog [i farmacolog de origine german\, stabilit la New York,
1851-1920
.] S. observat `n apendicita cronic\, care const `n apari]ia unei dureri vii la contrac]ia mu[chiului psoas iliac drept
(ob]inut prin flexia membrului inferior pe bazin) concomitent cu exercitarea unei presiuni superficiale `n *punctul McBurney. Sin.:
semn Lapinski-Jaworski.
? S. MENDELSOHN. [Martin Mendelsohn, medic german, profesor de medicin intern la Berlin, 1860-
1930
.] S. diagnostic al func]iei cardiace, bazat pe rapiditatea restabilirii frecven]ei cardiace normale dup tahicardia produs la
efort, pulsul nerevenind decât foarte lent la ritmul s\u normal `ndeosebi `n absen]a antrenamentului fizic [i `n astenia cardiac\.
Sin.: test Mendelsohn.
? S. MENNELL. [James Beaver Mennell, ortoped englez, Londra, n. 1880.] 1) Durere provocat\, `n artrita
intervertebral\, prin ridicarea gambelor, ]inând o mân `n zona bolnav\. 2) Diminuarea amploarei mi[cilor gambei prin flexia
dorsal pasiv a piciorului, `n *sciatic\.
? S. MERKLEN. [Pierre Merklen, clinician francez, Paris, n. la Mulhouse, 1852-1906 .] Pulsa]ii la nivelul luetei
`n insuficien]a aortic cronic sever\.
? S. MEUNIER. [Léon Meunier, medic francez, Paris, 1856-1911.] Sc\dere ponderal progresiv\, precedând
perioada eruptiv din *rujeol\.
? S. MEYARD. ~ncetinirea cu câteva secunde a revenirii extremit\]ii inferioare la pozi]ia ini]ial\, dup ob]inerea *reflexului
rotulian. Apare la su-biec]i afla]i `n stare de *catatonie.
? S. MEYER. [Adolf Meyer, psihiatru american, Baltimore, 1866-1950.] *Midriaz reflex consecutiv ap\sii pe
punctele ovariene, fiind un indiciu pentru *isterie.
? S. MIKAELIS. Febr 37,5-38,5 °C, la 75-85% din cazurile cu tromboz venoas profund\, care cedeaz la anticoagulante.
? S. MINGAZZINI. [Giovanni Mingazzini, neu-ropatolog [i psihiatru italian, profesor la Roma, 1859-
1929
.] 1) ~n hemiplegia organic\, oscila]ii [i c\dere a bra]ului de partea afectat\, când bolnavul ]ine bra]ele `ntinse cu degetele
deptate. 2) ~n hemiplegia organic\, rezisten] la deschiderea for]at a pleoapei [i a gurii. 3) ~n leziunile *piramidale, c\derea
rapid a gambei de partea afectat\, la ridicarea membrelor inferioare, cu coapsa `n unghi drept fa] de gamb\. Sin.: prob Mingaz-
zini.
? S. MIRCHAMPS. Hipersecre]ia salivar determinat de un excitant lingual este `nso]it de durere `n stadiile incipiente sau
premerg oare ale *parotiditei epidemice.
? S. MOEBIUS. [Paul Julius Moebius, neurolog german, profesor la Leipzig, 1853-1907.] Imposibilitatea
convergen]ei globilor oculari, `n *boala Basedow-Graves. V. [i sindrom Moebius.
? S. MONDOR. [Henri Jean Mondor, chirurg francez, Paris, 1885-1962.] 1) Cianoz\, distensie a venelor jugulare [i
senza]ie de team\. Apare `n pozi]ia culcat, `n cursul unei hemoragii intraperi-cardiace de origine traumatic\. 2) Contractur ab-
dominal [i lini[te auscultatorie, `ntâlnite `n caz de perfora]ie a unui organ cavitar abdominal.
? S. MOTTE. Atitudine vicioas de flexie pur\, cu coapsa la 90 °, `n *psoit\.
? S. MUEHRCKE. [Robert C. Muehrcke.] E-dem subungveal care apare sub forma unor benzi albe transversale la nivelul
patului ungveal `n *sindromul nefrotic.
? S. MÜLLER. [Friedrich von Müller, medic german, München, 1858-1941.] Pulsa]ia [i apropierea sistolic a
amigdalelor, oscila]ia sistolic a limbii, alternan]a de ro[ea] [i paloare a limbii `n cazul *insuficien]ei aortice cronice severe.
? S. MURPHY. [John Benjamin Murphy, chirurg american, Chicago, 1857-1916.] Sin.: manevra Murphy (v.).
? S. MUSSET. [Louis Charles Alfred de Mus-set, poet francez, 1810-1857, care a decedat din cauza unei
insuficien]e aortice [i care prezenta acest semn
.] 1) Secuse ritmice ale capului, sincrone cu b \ile arteriale, observate
`n *insuficien]a aortic\. 2) Pulsa]ii ale gambei de deasupra atunci când bolnavul st picior peste picior, `n insufi-cien]a aortic
cronic sever\. Sin.: semn Alfred de Musset.
? S. NACHLES. ~n *hernia de disc [i `n cazul afect\rii articula]iei sacroiliace, apar dureri la trac-]iunea pasiv a coapsei, pacientul
fiind `n decubit dorsal, cu membrul atârnând la marginea patului.
? S. NERI. [Vincenzo Neri, neurolog italian, Bologna, n. 1882.] S. de hemiplegie, constând din flexia brusc a
genunchiului de partea afectat\, la ridicarea pasiv a piciorului, pacientul fiind `n decubit dorsal.
? S. NIKOLSKY. [Piotr Vasilievici Nikolsky, dermatolog rus, profesor la Var[ovia, apoi la Ros-tov, 1855-
1940
.] S. strict specific pentru *pemfi-gus, caracteristic procesului histologic de *acanto-liz din dermatozele buloase: ap\sarea
sau frecarea u[oar a stratului superficial al epidermului determin descuamarea acestuia.
? S. NOICA. [M. D. Dimitrie Noica, medic român, 1869-1937.] Prob de eviden]iere a hipertoniei extrapiramidale
latente: bolnavul `n decubit dorsal mi[c `n sus [i `n jos membrul inferior. ~n acest timp, examinatorul execut mi[ci pasive de
flexie [i extensie ale mâinii pacientului. Acestea sunt dificile sau sacadate `n caz de hipertonie extrapiramidal\.
? S. NOTHNAGEL. [Karl Wilhelm Hermann Nothnagel , medic militar german, profesor de me-dicin
intern la Freiburg, apoi la Jena [i la Viena, 1841-1905
.] Paralizia mi[cilor globului ocular `n plan vertical.
? S. NOVÉ-JOSSERAND. [Pierre Marie Gabriel Nové-Josserand, chirurg francez, Lyon, 1868-1949.] S. care
traduce laxitatea anormal a capsulei articulare la nou-n\scutul cu predispozi]ie la luxa]ie de [old: coapsa respectiv poate fi
adus `n adduc]ie excesiv\, anormal\, transversal pe coapsa controlateral\.
? S. O'CONNELL. ~n traumatismele splenice, durerea iradieaz `n umul stâng, bolnavul fiind a[ezat `n *pozi]ie Trendelenburg.

706. 706
? S. OMBRÉDANNE. [Louis Marie Arsène Ombrédanne, chirurg francez, profesor la Paris, 1871-1956.] 1) ~n
paralizia obstetrical a umului, datorit puternicei rota]ii interne a bra]ului, bol-navul nu-[i poate duce mâna la gur decât dep-
tând mult cotul de torace [i ]inând antebra]ul ori-zontal. 2) ~n luxa]ia congenital de [old, punând o scândur deasupra genunchilor
`ndoi]i, aceasta se `nclin de partea [oldului luxat. 3) ~n luxa]ia posterioar a cotului, dac se trage cu un creion o linie `n plica de
flexie a cotului [i o alt linie la nivelul tumefac]iei dure (datorat extremit\]ii inferioare a humerusului), se constat c ultima linie
este situat mai jos decât prima.
? S. OPPENHEIM. [Hermann Oppenheim , neurolog german, profesor la Berlin, 1858-1919.] Flexie dorsal a
halucelui la presiunea mu[chilor regiunii antero-externe a gambei, `n leziuni de tract piramidal.
? S. ORTOLANI-LE DAMANY. [M. Ortolani, pediatru italian contemporan, Ferrara; Le Da-many.] S. ce
demonstreaz luxa]ia congenital de [old, c\utat sistematic la to]i nou-n\scu]ii: copilul este culcat cu membrele inferioare `n
adduc-]ie perfect\, cu rotula la zenit. Fiecare mân ]ine un genunchi `ntre police [i index, aducându-i `n flexie. Se `ncepe o mi[care
lent de abduc]ie, care este la `nceput u[oar [i apoi `ngreunat\. A-cest obstacol este dep\[it `n momentul `n care apare senza]ia
unui resort, uneori u[or [i scurt, alteori brusc [i dur. Sin.: semn Sessaut, semnul resortului.
? S. ORTON. S. radiologic observat `n condensi pulmonare, constând `n lipsa de varia]ie a radioopacit\]ii vârfului pulmonar `n
inspir [i expir.
? S. OSLER. [Sir William Osler, medic canadian care a practicat `n Statele Unite ale Americii [i `n
Anglia (profesor de medicin la Oxford), 1849-1919
.] Sin.: noduli Osler (v.).
? S. OUDART-JEAN. [Pierre Albert Oudart, chirurg francez, 1876-1953; Jean.] S. `n ruptura de menisc: ap\sarea
cu policele pe interlinia articula]iei genunchiului la trecerea membrului inferior din flexie `n extensie maxim determin durere.
? S. PARROT. [Joseph Marie Jules Parrot, medic francez, profesor de pediatrie la Paris, 1829-1883 .]
Cicatrici superficiale la nivelul extremit\]ii cefalice, la copiii cu sifilis congenital.
? S. PASTIA. [Constantin Pastia, medic român, 1883-1926.] Sin.: semn Grozovici-Pastia (v.).
? S. PAYR. [Erwin Payr, chirurg austriac, pro-fesor (succesiv) la Greifswald, Königsberg [i Leip-zig,
1871-1946
.] 1) ~n rupturile cornului posterior al *meniscului intern, bolnavul acuz dureri dac st `n pozi]ie turceasc\. 2) Durere
la ap\sarea zonei interne a gambei `n tromboza venoas pro-fund\.
? S. PEL-EBSTEIN. [Pieter Klaases Pel, medic olandez, profesor de clinic medical la Amster-dam, 1852-1919;
Wilhelm Ebstein, medic german, profesor de policlinic medical la Göttingen, 1836-1912. ] Sin.: febr Pel-Ebstein
(v.).
? S. PEMBERTON. Apari]ia de sufuziuni san-guine la nivelul fe]ei `n cazul dezvoltii gu[ei re-trosternale [i al cre[terii presiunii
venoase jugulare.
? S. PÉREZ. [Jorge Pérez, medic spaniol, Te-nerife, m. 1920.] Sunet de frecare care se aude `n regiunea sternal la
ridicarea [i coborârea bra]elor, `n cazul tumorilor mediastinale sau al anevrismului arcului arterei aorte.
? S. PEZZI. S. radioscopic observat `n *insufi-cien]a pulmonar\, care const `n prezen]a unor pulsa]ii ample ale desenului
radiologic.
? S. PFUHL. [Adolph Pfuhl, medic german, 1842-1905.] S. distinctiv `ntre abcesul subfrenic [i *piopneumotorax: la
*paracentez\, `n primul caz presiunea lichidului extras cre[te `n inspir, `n al doilea caz - scade. S. nu este evident `n paralizia dia-
fragmului.
? S. PFUHL-JAFFÉ. [Adolph Pfuhl, medic german, 1842-1905; Max Jaffé, biochimist german, 1841-1911.]
S. de diagnostic diferen]ial, constând `n faptul c presiunea de curgere a lichidului de *paracentez cre[te `n *piopneumotorax - `n
inspir, iar `n *pneumotorax - `n expir.
? S. PICARD. *Tahipsihie considerat ca o echi-valen] epileptoid `n *epilepsia jacksonian\.
? S. PICK. [Arnold Pick, psihiatru [i neurolog ceh, Praga, 1851-1924.] Tulburare gnozic (*a-gnozie topografic\
aput `n leziunile de emisfer major, care const `n dezorientarea bolnavului `n raport cu propriul corp.
? S. PINS. [Emil Pins, medic austriac, Viena, originar din Lemberg, 1845-1913.] Sin.: semn Ewart (v.).
? S. PIOTROWSKI. [Alexander Piotrowski, neurolog german, Berlin, n. 1878.] Flexia dorsal extrem [i supina]ia
piciorului, prin percu]ia mu[-chilor tibiali anteriori, `n caz de leziuni organice ale sistemului nervos central.
? S. PISKACEK. [Ludwig Piskacek, obstetrician maghiar, profesor la Linz, apoi la Viena, 1854-1932 .]
Hipertrofierea asimetric a corpului uterin `n graviditate.
? S. PITRES. [Albert Jean Marie Marcel Pitres, medic francez, profesor de medicin intern la Bordeaux,
1848-1927
.] 1) Hiperestezie scrotal [i testicular `n *tabesul dorsal. 2) Deviere sternal anterioar `n pleurezia exsudativ\.
? S. POOL. [Eugene Hillhouse Pool, chirurg american, New York, 1874-1949.] S. care se `ntâlne[te `n
hiperexcitabilitatea neuromuscular (ex.: *tetanie) [i care const\ `n apari]ia spasmului *pedal `n cazul extensiei for]ate a nervului
crural prin flexia trunchiului pe membrul inferior `n extensie, subiectul fiind `n clinostatism.
? S. POPOV. Apari]ia de vise cu con]inut afectiv pozitiv care marcheaz `nceputul remisiunii *de-presiei.
? S. POPPELREITER-WOLPERT. Tip particular de *agnozie optic manifestat prin imposibilitatea de a sintetiza `ntr-un tot
unitar datele [i p]ile separate ale unei ilustra]ii. Indic leziuni `n emisferul dominant, `n partea anterioar a regiunii occipitale.
? S. POTAIN. [Pierre Carl Edouard Potain, medic francez, Paris, 1825-1901.] Extinderea ma-tit\]ii cardiace `n caz
de dilata]ie a aortei.
? S. POTTENGER. [Francis Marion Pottenger, pneumolog american, Los Angeles, 1869-1961.] Contractur a
mu[chilor spinali, care pledeaz pentru tuberculoza pulmonar a vârfului respectiv.
? S. PRATHER. ~n metastazele pelvine secundare de obicei unui neoplasm rectosigmoidian primitiv, se observ radiologic
devierea median a ureterului inferior opacifiat cu substan] de contrast.
? S. PRATT. [Joseph Hersey Pratt, medic american, Boston, 1872-1956.] Dilatarea venelor subcutanate pe fa]a
antero-intern a gambei, mai ales `n ortostatism, prezent `n tromboza venoas profund\.
? S. PREHN. S. de diagnostic diferen]ial `ntre *orhit [i *torsiunea testicular\: durerea testicular nu se amelioreaz `n caz de
suspensie pasiv a testiculului `n ultimul caz.
? S. PRÉVOST. [Jean Louis Prévost, medic elve]ian, Geneva, 1838-1927.] Deviere conjugat a capului [i a globilor
oculari, `n *hemiplegie.
? S. PROUST. [Robert Proust, chirurg ginecolog francez, 1873-1935.] Sin.: semn Douglas (v.).
? S. QUANT. [C. A. J. Quant, medic olandez de la începutul sec. XX.] Depresiune `n forma literei T la nivelul osului
occipital, `n *rahitism.
? S. QUECKENSTEDT. [Hans Heinrich Georg Queckenstedt , neurolog german, Rostock, 1876-1918.] Sin.:
prob Queckenstedt-Stookey (v.).
? S. QUÉNU-MURET. [Edouard André Victor Alfred Quénu, chirurg francez, profesor la Paris, 1852-1933;
Paul Louis Muret, chirurg francez, Paris, n. 1878.] ~n *anevrism, dac principala ar-ter a membrului implicat este
compresat\, punc-]ia unui vas periferic determin curgerea sângelui doar dac circula]ia periferic este restabilit\.
? S. QUINCKE. [Heinrich Irenaeus Quincke, medic german, profesor de medicin intern la Berna, Kiel [i
Frankfurt pe Oder, 1842-1922
.] Sin.: puls capilar Quincke (v.).

707. 707
? S. QUINQUAUD. [Charles Eugène Quin-quaud, medic [i biochimist la Hôpitaux de Paris, 1841-1894 .] S.
de *alcoolism: tremor al degetelor, perceptibil când pacientul sprijin un deget, vertical, `n palma examinatorului sau pe un plan
dur.
? S. RAIMISTE. [J. M. Raimiste, neuropsihiatru german, sec. XX.] Bra]ele [i mâinile pacientului fiind men]inute,
pasiv, drepte, `n caz de *parez mâna nu poate fi men]inut voluntar `n aceea[i pozi]ie [i se flecteaz brusc la nivelul articula]iei
pumnului.
? S. RAMIREZ. Durere la nivelul coapsei, prin compresiunea cu man[eta sfigmomanometrului, `n tromboza venoas profund\.
? S. RAMON. Pleurezie discret la baza hemi-toracelui drept care `nso]e[te uneori *hepatita cronic activ [i *ciroza hepatic\.
? S. RAMOND (FÉLIX). [Félix Ramond, medic francez, 1871-1960.] Contractura unilateral a mu[chilor spinali `n
pleurezia marii cavit\]i pleurale, regresiv dac pleurezia devine purulent\.
? S. RASIN. V. semn Jellinek.
? S. RAYNAUD. [Maurice Raynaud, medic francez, 1834-1881.] *Acrocianoz regional\. V. sindrom [i boal
Raynaud.
? S. REDLICH. [Emil Redlich, neurolog austriac, profesor la Viena, 1866-1930.] ~n cazul leziunilor fasciculelor motorii
piramidale, excitarea mecanic\ a gambei `n regiunea posterioar determin extensia halucelui.
? S. REMAK. [Ernst Julius Remak, neurolog german, profesor la Berlin, apoi la Wiesbaden, 1849-1911. ]
Disocia]ie `ntre senza]ia tactil [i cea dureroas `n *tabesul dorsal [i `n *polinevrit\.
? S. REVILLIOD. [Jean Léon Adolphe Revilli-od, medic elve]ian, profesor de medicin clinic la Geneva, 1835-
1919.
] Imposibilitatea de a `nchide voluntar doar ochiul homolateral *hemiplegiei.
? S. RIESMAN. [David Riesman, medic american originar din Germania, profesor de medicin intern la
Philadelphia, 1867-1940
.] 1) Diminuarea tensiunii globilor oculari `n *coma diabetic\. 2) Suflu cu intensitate maxim
sistolic perceput cu un stetoscop aplicat pe globii oculari, peste pleoa-pa coborât\. Se observ `n *boala Basedow-Graves.
? S. RIVERO-CARVALHO. [J. M. Rivero-Car-valho, cardiolog mexican, sec. XX.] Cre[terea `n intensitate a suflului
sistolic din *insuficien]a tri-cuspidian\, `n cursul inspirului, ca urmare a cre[-terii `ntoarcerii venoase [i a frac]iei regurgitate `n atriul
drept. Sin.: semn Carvalho.
? S. ROBERTSON. [William Egbert Robert-son, medic american, Philadelphia, 1869-1956.] 1) Eritem maculo-
papulos al membrelor superioare observat `n afec]iunile degenerative ale miocardului. 2) Contrac]ie fibrilar a mu[chiului pectoral
la nivelul ariei cardiace `n perioada terminal a unei afec]iuni cardiace. 3) Absen]a dilata]iei pupilei la presiune `ntr-o zon
dureroas (`n *isterie). 4) Stare de plenitudine [i presiune `n flancuri la palparea abdominal\, `n decubit dorsal. S. de *ascit\.
? S. ROCH. [Maurice Roch, medic elve]ian, profesor de clinic medical la Amsterdam, 1852-1919. ] ~n cazul adenopatiei hilare
pulmonare poa-te apare o zon de *pectorilocvie afon la nivelul vertebrelor D
5-D
7.
? S. ROCHER. [Henri Gaston Louis Rocher, chrirug ortoped francez, Bordeaux, 1876-1957.] Sin.: semnul
sertarului (v.).
? S. ROGOFF. Durere lombar\, `n unghiul cos-tovertebral, tenace, cu contractur\, `n absen]a u-nei cauze obi[nuite [i care nu
cedeaz decât la echilibrarea cortizolic\. Poate fi caracteristic *bolii Addison.
? S. ROMAÑA. [Cecilio Romaña, medic brazilian contemporan.] *Exoftalmie unilateral cu edem palpebral,
conjunctivit [i *limfadenopatie regional\, de partea afectat\, `n *boala Chagas.
? S. ROMBERG. [Moritz Heinrich Romberg, neurolog [i internist german, profesor la Berlin, 1795-1873.]
Incapacitatea conservii ortostatis-mului (*ataxie static\ ochii `n-chi[i, tradus prin oscila]ii care pot ajunge
pân la c\dere. Semnific o afectare a c\ilor sensibilit\]ii profunde (ex.: `n *tabes). Fenomenul devine mai evident `n anumite
pozi]ii: men]inerea ortostatis-mului `ntr-un picior, punerea unui picior `naintea celuilalt etc. Sin.: prob Romberg.
? S. ROMMELAERE. [Guillaume Rommelaere, medic belgian, 1836-1916.] Concentra]ie sc\zut a fosfa]ilor, sodiului
[i clorului `n urin\, `n *ca[exia neoplazic\.
? S. ROSENBACH. [Ottomar Rosenbach, medic german, profesor la Berlin, apoi la Göttingen, 1851-
1907
.] 1) Absen] a reflexelor tegumentare abdominale, `n afec]iuni inflamatorii intestinale. 2) Absen] a reflexelor tegumentare
abdominale, de partea afectat\, `n *hemiplegie. 3) Tremur uri fine ale pleoapelor (când sunt par]ial coborâte), `n *boala Basedow-
Graves. 4) Imposibilitate de a `nchide ochii voluntar, rapid, `n *neurastenie.
? S. ROSO. Edem incipient al coapsei, din cauza cuia pielea nu poate fi pliat `ntre degete, `ntâlnit `n *tromboflebita profund\.
? S. ROSSOLIMO. [Gregorii Ivanovici Rosso-limo, neurolog rus, profesor la Moscova, 1860-1928.] Percu]ia
interliniei articula]iei digito-planta-re determin flexia plantar a ultimelor patru de-gete, `n leziunile piramidale.
? S. ROTCH. [Thomas Morgan Rotch, pediatru american, profesor la Universitatea Harvard, Boston,
1848-1914
.] Mirea ariei de matitate cardiac spre hemitoracele drept `n *tamponada cardiac\.
? S. ROUX. [César Alphonse Roux, chirurg elve]ian, profesor de patologie extern [i de ginecologie la
Lausanne, 1857-1934
.] Aplatizarea regiunii trohanteriene prin luxa]ia intracotiloid a capului femural, `n fracturile de cavitate
cotiloid\.
? S. ROVIGHI. [Alberto Rovighi, medic italian, profesor de patologie medical la Bologna, 1856-1919 .]
Fream perceput la palparea abdominal `n regiunea unui *chist hidatic hepatic.
? S. ROVSING. [Nils Thorkild Rovsing, chirurg danez, Copenhaga, 1862-1927.] ~n apendicita a-cut\, palparea
abdominal pe partea stâng\, `n-
tr-un punct simetric *punctului McBurney, determin durere acut tipic\, `n punctul respectiv.
? S. RUAULT. [Alvert Ruault, otorinolaringolog francez, 1850-1928.] Diminuarea amplitudinii mi[-cilor
respiratorii ale vârfurilor `n tuberculoza pul-monar apical\.
? S. RUSSEL. ~n cazul unei leziuni de menisc, a unui chist de menisc, a unei osteocondrite dise-cante sau a unui "[oarece
articular" de alt natur\, se observ radiologic prezen]a unui corpuscul dur care `ntrerupe linia articular\.
? S. SAENGER. [Alfred Saenger, neurolog german, profesor la Hamburg, 1860-1921.] Criteriu de diagnostic
diferen]ial, constând `n dispari]ia *reflexului pupilar la lumin\, care reapare dup\ o perioad scurt de absen] a luminii `n cazul
sifilisului cerebral, dar nu [i `n *tabesul dorsal.
? S. SALUS-GUNN. [Robert Salus, oftalmolog originar din Boemia, profesor la Praga, n. 1877; Robert
Marcus Gunn
, oftalmolog englez, Moor-fields, 1850-1909.] Sin.: semn Gunn (v.).
? S. SANDERS. [James Sanders, medic englez, 1777-1843.] Sin.: semn Heim-Sanders (v.)
? S. SANSOM. [Arthur Ernest Sansom, medic englez, Londra, 1838-1907.] 1) Algii la nivelul spa-]iilor intercostale
II [i III, `n *pericardit\. 2) Mur-mur ritmic la ausculta]ie cu stetoscopul plasat la nivelul buzelor, `n *anevrismul aortic.
? S. SARBÓ. [Arthur von Sarbó, neurolog [i psihiatru maghiar, profesor la Budapesta, n. 1867 .] Analgezie
a nervului peroneal, `n *tabesul dorsal.
? S. SAUNDERS. [Edward Watt Saunders, medic american, 1854-1927.] Mi[ci corelate de deschidere a gurii [i de
extensie a palmelor [i a degetelor, la copii. Sin.: sinchinezie mân\-gur\.
? S. SAVARIAUD. ~n luxa]ia congenital de [old, la copiii sub un an care nu pot `nc merge, la trecerea bolnavului din decubit
dorsal `n [ezut se constat o diferen] de lungime `ntre membrele inferioare.
? S. SCHICK. [Bela Schick, pediatru originar din Ungaria, profesor la Viena, stabilit apoi la New York,
1877-1967
.] *Stridor expirator la copiii cu tuberculoz bron[ic\.

708. 708
? S. SCHLESINGER. [Hermann Schlesinger, medic austriac, profesor de medicin intern la Viena, 1868-
1934
.] ~n *tetanie, flexia puternic a coapsei pe abdomen cu gamba flectat pe coap-s este urmat de un spasm extensor al
gambei pe coaps\, cu supina]ia piciorului.
? S. SCHPELMANN. S. de diagnostic diferen]ial `ntre pleurezia uscat [i nevralgia intercostal\: `n primul caz, la flexia trunchiului
durerea se accen-tueaz controlateral leziunii.
? S. SCHULTZE. [Friedric Schultze, neurolog german, Dorpat, Bonn, 1848-1934.] S. caracteristic `n
hiperexcitabilitatea neuromuscular\: nervul lingual excitat prin percu]ia limbii determin un aspect de depresiune a suprafe]ei
linguale la locul percu]iei. Sin.: semnul fosetei linguale.
? S. SCHWARTZ. [Charles Edouard Schwartz, chirurg francez, 1852-1925.] ~n boala varicoas a membrelor
inferioare, mâna examinatorului aplicat `n *triunghiul lui Scarpa simte impulsul provocat de percutarea trunchiului *safenei interne
sub genunchi.
? S. SEELIGMÜLLER. [Otto Ludwig Gustav Seeligmüller , neurolog german, profesor la Halle, 1837-1912.]
Contrac]ia pupilei homolateral leziunii, `n nevralgia facial\.
? S. SEMON. [Sir Felix Semon, laringolog de origine german\, stabilit la Londra, 1849-1921.] Disfunc]ie `n
mobilizarea corzilor vocale, `n neoplasmul de laringe.
? S. SERGENT. [Emile Eugène Joseph Sergent, medic francez, profesor de clinic propedeutic medical la
Paris, 1867-1943
.] *Mioz de partea leziunii pneumococice prin iritarea ganglionului simpatic cervical inferior, `n pneumoniile
apicale. V. [i sindrom Claude Bernard-Horner.
? S. SESSAUT. Sin.: semn Ortolani-Le Dama-ny (v.).
? S. SHAPIRO. [Shepard Shapiro, medic american, New York, n. 1896.] S. de insuficien] miocardic\, care const `n
absen]a diminuii frec-ven]ei cardiace la trecerea din decubit dorsal `n pozi]ie [ezând\.
? S. SIEGERT. [Ferdinand Siegert, pediatru german, profesor la Halle, apoi la Köln, 1865-1946. ] ~n *sindromul
Down se observ scurtarea [i curbarea spre interior a celui de-al cincilea deget al mâinii.
? S. SIGG. S. care apare `n tromboflebita venei poplitee: la hiperextensia genunchiului apar dureri `n regiunea poplitee.
? S. SIGNORELLI. [Angelo Signorelli, medic italian, 1876-1952.] Hipersensibilitate la presiunea regiunii
retromandibulare, `n meningit\.
? S. SIMON. Poliurie, `n neoplasmul mamar, secundar metastazii la nivelul hipofizei.
? S. SKLOWSKY. [E. L. Sklowsky, medic german contemporan.] Eliberarea lichidului con]inut `ntr-o vezicul la
ap\sarea u[oar cu degetul, `n *varicel\. S. de diagnostic diferen]ial cu *variola.
? S. SKODA. [Joseph Skoda, medic originar din Boemia, profesor de medicin intern la Viena, 1805-
1881
.] Hipersonoritate timpanic pus `n eviden] prin percu]ie `n regiunea subclavicular\, la limita superioar a *matit\]ii
determinat de prezen]a unei colec]ii lichidiene `n *pleurezie. Sin.: skodism.
? S. SNELLEN. [Hermann Snellen, oftalmolog olandez, Utrecht, 1834-1908.] Zgomot care se aude aplicând
stetoscopul la nivelul globilor oculari, peste pleoapele coborâte, `n *boala Base-dow-Graves.
? S. SQUIRE. [Truman Hoffman Squire, chirurg american, 1823-1899.] Modifici alternante ale pupilei (contrac]ii [i
dilati) `n meningita bazi-lar\.
? S. STAEHELIN-FRIGERO-LEVY. Mi[ci sub-tile de plafonare a ochilor `nso]ite de mi[ci simultane de retropulsie a capului.
S. este `ntâlnit `n *sindromul extrapiramidal din *encefalita von Eco-nomo [i `n *sindromul malign prin neuroleptice.
? S. STELLWAG. [Carl Stellwag von Carion, oftalmolog austriac din Viena, 1823-1904.] Clipitul rar `n rela]ie
cu hipersecre]ia lacrimal\, care `mpiedic uscarea corneei [i anuleaz astfel *reflexul de clipire necesar umezirii acesteia. Apare `n
*boala Basedow-Graves.
? S. STELLWAG-DALRYMPLE. [Carl Stellwag von Carion, oftalmolog austriac din Viena, 1823-1904; John
Dalrymple
, oftalmolog englez, 1804-1852.] Retrac]ia pleoapei superioare, prin contractura mu[chiului ridic or al
pleoapei. Ca urmare, *sclerotica este foarte vizibil [i poate apare *asinergie oculopalpebral\: coborârea pleoapei superioare
r\mâne `n urma globului ocular `n timpul mi[cii acestuia `n jos. S. apare `n unele forme de *hipertiroidism.
? S. STIMSON. Inflama]ie conjunctival vizibil sub forma unei linii, de-a lungul marginii pleoapei, `n stadiile prodromale ale
*rujeolei.
? S. STRÜMPELL. [Ernst Adolf Gustav Gott-fried von Strümpell , medic german, profesor de medicin
intern la Leipzig, 1853-1925
.] Flexia dorsal a mâinii atunci când bolnavul `ncearc s strâng pumnul, care apare
numai `n leziuni nervoase organice. S. util `n diagnosticul diferen]ial al hemiplegiei isterice.
? S. TAR. [Aloys Tar, medic maghiar, n. 1886.] Diminuare a mi[cilor respiratorii la nivelul bazei pulmonilor, `n procese
infiltrative pulmonare.
? S. TELLAIS. Pigmentare a genelor, `n *boala Basedow-Graves.
? S. THORMAYER. Contrastul la percu]ie dintre *timpanismul hemiabdomenului drept, unde se g\sesc ansele intestinale
trac]ionate prin mezenterit sclerozant retractil\, [i submatitatea sau matitatea zonei opuse.
? S. THORNTON. [John Knowsley Thornton, chirurg sco]ian, Edinburg, 1845-1904.] Durere in-tens la nivelul
flancului abdominal, `n *nefrolitiaz\.
? S. TILLAUX. [Paul Jules Tillaux, anatomist [i chirurg francez, profesor la Paris, 1834-1904.] ~n fracturile
extremit\]ii inferioare a radiusului se poate observa accentuarea plicilor de flexie ale pumnului.
? S. TINEL. [Jules Tinel, neurolog francez, Paris, 1879-1952.] *Parestezii [i dureri la nivelul degetelor prin percu]ia
fe]ei *volare a pumnului, `n *sindromul de canal carpian.
? S. TOMMASI. Lipsa pilozit\]ii `n regiunea pos-tero-extern a membrelor inferioare, la sexul mas-culin, `n caz de *gut\.
? S. TOPOLANSKI. [Alfred Topolanski, oftalmolog austriac, Viena, 1861-1960.] S. ocular care poate fi prezent `n
formele extreme de *hipertiro-idism. Const `n congestie vascular ce iradiaz sub forma unui desen vascular `n evantai, cu punct
de plecare `n zonele de inser]ie ale mu[-chilor globului ocular.
? S. TRAUBE. [Ludwig Traube, medic internist german, Berlin, 1818-1876.] S. care poate fi prezent `n
*insuficien]a aortic\, constând dintr-un zgomot dublu auzit la ausculta]ia arterei femurale, `n *triunghiul Scarpa, la ap\sarea
discret cu ajutorul stetoscopului.
? S. TRENDELENBURG. [Friedrich Trende-lenburg, chirurg german, profesor (succesiv) la Rostock, Bonn [i
Leipzig, 1844-1924
.] Deplasarea umerilor spre partea bolnav `n mers, când se apas pe membrul afectat, `n luxa]ia
congenital de [old, printr-un deficit motor al mu[chilor mijlociu [i mic fesier.
? S. TROUSSEAU. [Armand Trousseau, medic francez, profesor de clinic medical [i de tera-peutic la
Paris, 1801-1867
.] 1) *Tromboflebit profund a membrelor inferioare, cu caracter mi-gratoriu, prezent `n neoplasmul de
coad de pancreas [i/sau `n neoplasmul gastric. 2) ~n *spasmofilie, prin compresiunea pachetului vascu-lo-nervos humeral cu
man[eta tensiometrului sau cu un garou, timp de 2-3 minute, se ob]ine flexia u[oar a antebra]ului pe bra], a mâinii pe ante-bra]ul
u[or rotat intern, degetele sunt `n extensie [i adduc]ie, falangele proximale `n flexie, policele `n opozi]ie for]at ("mâna de mamo[",
deoarece se aseam cu pozi]ia mâinii `n practicarea tu[eului vaginal manual).
? S. TURNER. [George Grey Turner, chirurg englez, 1877-1951.] Sin.: semn Grey Turner (v.).
? S. UHTHOFF. [Wilhelm Uhthoff, oftalmolog german, profesor la Marburg, apoi la Breslau (`n prezent
Wroclaw, Polonia), 1853-1927
.] *Nistag-mus `n *scleroza multipl cerebrospinal\.

709. 709
? S. UNSCHULD. [Paul Unschuld, medic internist german, n. 1835.] Crampe musculare la nivelul moletului, `n
diabetul zaharat.
? S. VAN ROSEN. ~n timp ce [oldul este `n abduc]ie de 45
0
[i `n rota]ie intern\, prelungirea axului diafizei femurale trebuie s
treac normal la nivelul cavit\]ii cotiloide. Dac [oldul este luxat, acest ax este orientat spre spina iliac antero-superioar\.
? S. VELPEAU. [Alfred Armand Louis Marie Velpeau, anatomist [i chirurg francez la Hôpi-taux de Paris,
1795-1867
.] ~n fracturile extremit\]ii inferioare a radiusului se poate observa proemi-nen]a tendoanelor mu[chilor radiali la
nivelul epi-fizei radiale deplasate.
? S. VERAGUTH. Modificile mimicii prin ridicarea pleoapelor [i a treimii interne [i medii a sprâncenelor, `n *depresie. Aceste
modifici dau expresiei bolnavului un aer de extrem triste]e.
? S. VERNEUIL. [Aristide Auguste Stanislas Verneuil, chirurg francez, profesor de patologie extern la
Paris, 1823-1895
.] 1) Durere provocat la nivelul unei fracturi de bazin prin presiune exercitat simultan `n partea median a
celor dou oase iliace, `ncercând apropierea lor. 2) Durere vie la nivelul linei de fractur a unui metacarpian, provocat prin
presiunea pe vârful degetului corespunz or, `n direc]ia metacarpianului.
? S. VIGOUROUX. [Auguste Vigouroux, neurolog francez, sec. XIX.] Rezisten] electric sc\-zut a pielii `n *boala
Basedow-Graves.
? S. VINCENT. [Jean Hyacinthe Vincent, bacteriolog [i epidemiolog francez, profesor la Paris, 1862-
1950
.] Anestezia nervului dentar inferior, distrus `n osteomielita profund a mandibulei.
? S. VINCENT D'ALGER. *Hipoestezia sau a-nestezia buzei inferioare de partea procesului inflamator `n osteomielita difuz a
mandibulei `n perioada de stare.
? S. VIRCHOW-TROISIER. [Rudolph Ludwig Karl Virchow , anatomopatolog german, profesor la
Würtzburg, apoi la Berlin, 1821-1902;
Emile Charles Troisier, medic francez la Hôpitaux de Paris,
1844-1919
.] Adenopatie supraclavicular stâng izolat ce pledeaz pentru o metastaz a unui cancer primitiv gastric sau de
vecin ate. Sin.: adenopatie Virchow, ganglion Virchow.
? S. VOLKMANN. [Richard von Volkmann, chirurg german, profesor la Halle, 1830-1889.] Dispari]ia pulsului la
artera pedioas `n traumatismele gambei, `n *endarterita obliterant [i `n *sindromul tibial anterior.
? S. WAGNER VON JAUREGG. [Julius Wag-ner von Jauregg, neuropsihiatru austriac, profesor la Graz, apoi
la Viena, 1857-1940
.] Prin compre-siunea globilor oculari la un bolnav aflat `n *stu-poare catatonic\, se poate comunica cu
acesta.
? S. WEBER. [Sir Hermann David Weber, medic englez, 1823-1918.] Paralizie a nervilor oculomotori, cu hemiplegie
contralateral\.
? S. WEISS. [Nathan Weiss, medic austriac, Viena, 1851-1983.] Contrac]ia pleoapei prin per-cu]ia unghiului extern
al ochiului, `n *spasmofilie.
? S. WERNICKE. [Carl Wernicke, neurolog [i psihiatru german, profesor la Berlin, apoi la Bres-lau (`n
prezent Wroclaw, Polonia), 1848-1905
.] Reac]ie pupilar `n *hemianopsie, din cauza a-fectii tractului optic. Const `n
lipsa constric]iei pupilare la iluminarea retinei `n jum atea afectat [i apari]ia contrac]iei pupilare când se ilumineaz partea
normal\, dac leziunea este localizat `naintea corpilor genicula]i. Dac leziunea este la nivel cortical, *reflexul fotomotor se
produce [i `n jum atea oarb a retinei.
? S. WESTPHAL. [Karl Friedrich Otto West-phal, neurolog german, 1833-1890.] Abolire a *re-flexului rotulian, s.
precoce `n *tabesul dorsal.
? S. WIDOWITZ. [Jannak Widowitz, medic polonez, sec. XX.] *Protruzie a globilor oculari, `n paralizia difteric\.
? S. WILLIAMS. [Charles James Blasius Williams, medic englez, Londra, 1805-1889.] 1) Diminuarea mi[cilor
toracice stângi `n inspir, `n *simfiza pericardic\. 2) Rezonan] timpanic sur-d perceput la ausculta]ia spa]iului II intercostal
stâng, `n caz de revsat pleural masiv.
? S. WILLIAMSON. [Oliver Key Williamson, medic englez, Londra, 1866-1941.] Presiune arterial mult sc\zut `n
arterele membrului inferior comparativ cu membrul superior, `n pneumotorax [i `n pleurezie.
? S. WOLTMANN. [Henry W. Woltmann, neurolog american, n. 1889.] Sc\derea patologic a `ntregii activit\]i reflexe
`n *mixedem.
? S. WOOD. [Horatio Charles Wood, medic [i farmacolog american, 1874-1958.] Relaxarea mu[-chiului
orbicular, globi oculari imobili [i *strabism divergent, `n anestezia profund\.
? S. YERGASON. S. de tendinit bicipital\: când antebra]ul este `n flexie la 90
0
pe bra], efortul de supina]ie cu contratrac]iune a
mâinii determin durere la nivelul fe]ei anterioare a umului.
? S. ZAUFAL. [Emanuel Zaufal, otorinolaringolog ceh, Praga, 1837-1910.] Nas "`n [a", caracteristic `ndeosebi `n
sifilisul congenital. V. [i triad Hutchinson.
? S. ZAVILEANSKAIA. ~nviorare brusc a mimi-cii alcoolicului `n momentul `n care este `ntrebat ce fel de b\uturi alcoolice
prefer\. Destinderea tr\s urilor, zâmbetul [i, de cele mai multe ori, re-flexul mimico-gustativ de lingere a buzelor apar la mai mult
de jum ate dintre bolnavi.
? S. ZEBROVSKI. Adenopatie pe linia axilar a spa]iului IV-V intercostal `n caz de tuberculoz pulmonar\, cancer
bronhopulmonar sau neoplazii ale pleurei.
? S. ZERVOPULOS (AL DIAPAZONULUI). Hiperexcitabilitate vibratorie osteoperiostic `n teritoriul radicular interesat `n *sciatica
paralizant\.
? S. ZWEIFEL. Ridicarea diafragmului `n unele embolii pulmonare, observat de partea leziunii, la examenul radiologic.

SEMNAL REGULATOR / signal régulateur / regulator signal.
[Lat. signalis, de la signum = semn; regulare = a regla, de
la
regula = regul [i regere = a conduce.] Molecul mic\, a cei combinare specific cu o macromolecul dat (`n general
protein) modific reactivitatea chimic [i, consecutiv, func]ia biologic\.
SEMNALIZARE CELULAR| / signalisation cellu-laire / cell signaling.
[Lat. signalis, de la signum = semn; cellula =
c\mu]\, dim. de la
cella = c\mar\.] Denumire general pentru procesele moleculare datorit cora celulele primesc informa]ii
sau elibereaz ele `nsele molecule (substan]e) care transmit informa]ii la alte celule. V. receptor, receptori de membran [i
receptori intranucleari.
SEMN|TUR|, s. f. / signature, s. f. / signature.
[Fr. signature, din lat. signum = semn.] Parte a re]etei `n care medicul
aplic parafa [i semneaz\.
SEMNIFICATIV, adj. / significatif, -ive, adj. / sig-nificant.
[Lat. significativus = semnificativ, de la significare = a face
un semn, a semnifica [i
signum = semn.] Termen care calific o dat statistic dac riscul de eroare este sub 5%.
SENESCEN}|, s. f. / sénescence, s. f. / senes-cence.
[Lat. senescens, participiul prezent al verbului senescere = a îmb râni,
de la
senex, senis = b rân.] Fenomene psihofiziologice care anun] `mb rânirea: sc\derea randamentului intelectual [i a
capacit\]ii de adaptare, *misoneism, *anxietate etc. Când s. se produce armonios, con-duitele se armonizeaz prin compensare:
aten]ia compenseaz lentoarea, minu]iozitatea [i perse-veren]a compenseaz tulburile perceptive [i sc\derea rezisten]ei la efort
intelectual [i fizic.

710. 710
SENILISM, s. n. / sénilisme, s. m. / senilism. [Lat. senilis = b rânesc, de la senex, senis = b rân; -ism.] ~mb rânire prematur
ce poate afecta adultul, dar este posibil s se manifeste [i la tineri, `ndeosebi prin modific\ri cutanate (riduri, zone atrofice) [i
*cani]ie. Sin.: gerontism. V. [i sindrom Hutchinson-Gilford.
SENILITATE, s. f. / sénilité, s. f. / senility.
[Lat. senilis = b rânesc, de la senex, senis = b rân.] Alternativa patologic a
*senescen]ei, `n care domin aspectele negative deficitare. Forma cea mai comun este involu]ia senil\.
SENOLOGIE, s. f. / sénologie, s. f. / mastology.
[Lat. sinus = sân; gr. logos = [tiin]\.] Termen incorect. Sin.: mastologie (v.).
SENSIBIL, adj. / sensible, adj. / sensible.
[Lat. sensibilis = care se poate percepe cu sim]urile, de la sentire = a sim]i.] 1) Care
este perceptibil prin sim]uri. 2) Care este capabil s aib senza]ii.
SENSIBILITATE, s. f. / sensibilité, s. f. / sensitivity.
[Lat. sensibilitas, -atis = sensibilitate, de la sentire = a sim]i.] 1)
Proprietatea sistemului nervos de a primi, analiza [i integra stimuli, fiind astfel informat despre fenomene externe [i interne (
s.
neurologic\
). 2) Capacitate de reac]ie afectiv a unui individ, emotivitate, afectivitate. 3) Proprietate a unui instrument de m\sur
de a-[i modifica un anume parametru la varia]ia unui factor extern (ex.: diferen]e de temperatur\, greutate, presiune, intensitate
luminoas etc.). Se m\soar prin valoarea minim a acestei varia]ii care provoac o modificare sesizabil (m\surabil\
dispozi]ie a organismelor de a dezvolta anumite boli, `n rela]ie cu imunitatea organismului. 5) Calitatea unui examen de laborator
de a oferi date specifice pentru sus]inerea unui diagnostic, de regul prin decelarea prezen]ei unor molecule sau a unor
microorganisme.
SENSIBILITATE TACTIL| / sensibilité tactile / tactile sensitivity. Sin.: tact (v.).
SENSIBILIZARE, s. f. / sensibilisation, s. f. / sensitization.
[Lat. sensibilis = care se poate percepe cu sim]urile, de la sentire = a
sim]i
.] 1) Administrarea unui antigen pentru inducerea unui r\spuns imun primar. 2) Expunerea la un alergen, al cei rezultat este
dezvoltarea unei *hipersensibilit\]i. 3) Fixarea unui anticorp pe celule `n scopul utilizii acestora `n diferite teste imunologice. Ex.:
preg irea celulelor pentru *reac]ia de fixare a complementului sau pentru reac]ia Schultz-Dale.
SENTIMENT, s. n. / sentiment, s. m. / sentiment, feeling.
[Fr. sentiment, din lat. sentire = a sim]i.] Stare afectiv complex\,
combina]ie de elemente emotive [i imaginative, mai mult sau mai pu]in clar\, stabil\, care persist `n absen]a oricui *stimul. S.
este mai durabil decât *emo]ia [i mai pu]in violent decât *pasiunea [i este indus de cauze de ordin intelectual, moral sau afectiv. ~n
*psihanaliz\, se sus]ine existen]a unor s. incon-[tiente (de culpabilitate, de agresivitate, de inferioritate etc.), ceea ce este o
eroare, deoarece s. sunt con[tiente. Este vorba, de fapt, de reac]ii emo]ionale subcon[tiente cora individul nu le permite s\ se
exprime liber [i care se manifest prin mecanisme substitutive ca *depresia (`n locul furiei) sau ca simptome nevrotice [i
psihosomatice.
SENZA}IE, s. f. / sensation, s. f. / sensation.
[Lat. sensatio, -onis = în]elegere, de la sentire = a sim]i; sensul actual dateaz din
sec. XIV
.] Efect perceput con[tient de c re SNC, ca urmare a integrii fizice a ansamblului influxurilor, consecutiv excitii
receptorilor senzoriali.
SENZITIV, adj. / sensitif, -ive, adj. / sensitive.
[Lat. medieval sensitivus = care simte, de la sensus = sim]ire [i sentire = a sim]i.]
Care este capabil s primeasc stimuli sau s r\spund la stimuli.
SENZITIVOSENZORIAL, adj. / sensitivo-senso-riel, -elle, adj. / sensitivosensorial.
[Lat. medieval sensitivus = care simte; lat.
sensorium = organ de sim], ambele de la sentire = a sim]i.] Care se refer la sensibilitatea general [i la sensibilitatea
*organelor de sim] specializate.
SENZORIAL, adj. / sensoriel, -elle, adj. / senso-rial, sensory.
[Lat. sensorium = organ de sim], de la sentire = a sim]i.] 1) Care
prive[te *organele de sim], care se realizeaz prin sim]uri. 2) Care are leg ur\ cu producerea *senza]iilor sau cu receptarea
stimulilor interni sau externi.
SENZORIMOTOR, adj. / sensori-moteur, -trice, adj. / sensorimotor.
[Lat. sensorium = organ de sim], de la sentire = a sim]i;
motor, -oris = cel care pune în mi[care, de la movere = a mi[ca.] Care se refer\ la func]iile *senzoriale [i la func]iile *motorii;
care implic aceste func]ii.
SEPHADEX / sephadex / sephadex. Produs folosit `n *cromatografie pentru separarea macromoleculelor `n func]ie de greutatea lor
molecular\.
S. G-10 este cel mai compact [i este utilizat pentru separarea aminoacizilor, iar s. G-200 cel mai poros, fiind folosit
pentru separarea proteinelor cu M
r mare.
SEPSIS, s. n. / sepsis, s. m. / sepsis.
[Gr. sepsis = putrefac]ie, de la sepein = a putrezi.] Reac]ie inflamatorie
generalizat de origine infec]ioas `n care sunt prezente dou\ sau mai multe din urm oarele condi]ii: febr (peste 38
0
C) [i frisoane
sau hipotermie (sub 36
0
C), tahicardie (peste 90/minut), polipnee cu hiperventila]ie (peste 20 respira]ii/minut) sau Pa CO
2 sub 32
mmHg, leucocite peste 12 000/mm
3
sau sub 4 000/mm
3
, cu forme tinere (peste 10%) `n circula]ia periferic\. S. poate fi determinat
[i de cauze neinfec]ioase, precum pancreatite, arsuri, traumatisme. S. sever este caracterizat de disfunc]ii organice, hipotensiune
(presiunea sistolic sub 90 mmHg) [i hipoperfuzie, cu acidoz lactic\, oligurie [i modifici psihice. Aceast form de s. are o
mortalitate de 20%. V. [i [oc septic, septicemie.
SEPT, s. n. / septum, s. m. / septum. NA: sep-tum, pl. septa.
[Lat. saeptum = perete, diafrag-m\.] Forma]iune anatomic ce
separ dou regiuni, dou organe sau diverse p]i ale unui organ sau forma]iuni anatomice, ori divide `n dou o cavitate organic\.
Sin. par]ial: cloazon. Var.:
septum. V. [i `n continuare.
SEPT CARDIAC / septum cardiaque / heart septa. NA: septum interatriale cordis, septum interventriculare cordis. Perete desp]itor
care, la mamifere, separ camerele cardiace `n cavit\]i drepte [i stângi;
s. inferior constituie partea muscular a cloazonului
interventricular, peretele desp]itor interatrial fiind constituit din
s. primar [i s. secundar.
SEPT INTERATRIAL / cloison interatriale / interatrial septum of heart. NA: septum interatriale cordis. Peretele care separ cele
dou atrii, format dup na[tere din contopirea a dou s.: *
septum primum [i *septum secundum.
SEPT INTERDENTAR / septum interdentaire / interdental septum. NA: septa interalveolaria mandibulae, septa interalveolaria
maxillae. Perete osos care apar]ine osului alveolar [i care are rolul de a separa r\d\cinile a doi din]i vecini.
SEPT INTERVENTRICULAR / cloison interventriculaire / interventricular septum of heart. NA: septum interventriculare cordis.
Perete care separ ventriculul drept de ventriculul stâng, constituit dintr-o parte muscular [i o parte membranoas\.
SEPT LINGUAL / septum lingual / lingual septum. NA: septum linguae. Membran fibroas vertical care traverseaz median fa]a
inferioar a limbii, pân la aponevroza lingual\.
SEPT NAZAL / septum nasal / nasal septum. NA: septum nasi. Perete care separ cele dou cavit\]i nazale, având `n componen]
o por]iune osoas\, una cartilaginoas [i una mucoas\.
SEPT PELLUCIDUM / septum pellucidum / septum pellucidum. NA: septum pellucidum, septum lucidum. Sin.:
septum lucidum (v.).
SEPT TRANSVERS / septum transversum / septum transversum. S. mezenchimatos dispus transversal, care permite trecerea
venelor viteline [i ombilicale, existent `n perioada de embriogenez\. Include dou straturi: unul cranial [i altul caudal (`n care se va
dezvolta ficatul). Se separ `n dou foi]e, din care una, stratul cranial, va participa la formarea pericardului, iar cealalt va forma
diafragmul, dup migrarea, la acest nivel, a mioblastelor din miotoamele metamerelor C
3-C
5 [i fuziunea cu membranele
pleuropericardice.
SEPTAL, adj. / septal, -ale, -aux, adj. / septal.
[Lat. saeptum = perete, diafragm\.] Care se refer la un sept, care este localizat la
nivelul acestuia sau `i apar]ine. Ex.: infarct s.
SEPTIC, adj. / septique, adj. / septic.
[Lat. sep-ticus, gr. septikos = care face s putrezeasc\, de la gr. sepein = a putrezi.]
1) Care este *contaminat cu germeni patogeni, indiferent dac este vorba de un pacient sau de mediul exterior acestuia. 2) Care
este provocat de microorganisme patogene.

711. 711
SEPTICEMIE, s. f. / septicémie, s. f. / septic(a)emia. [Lat. septicus, gr. septikos = care face s putrezeasc\, de la gr. sepein =
a putrezi
; gr. haima, -atos = sânge.] Boal sistemic determinat de prezen]a, multiplicarea [i persisten]a microorganismelor
patogene [i a toxinelor acestora `n sânge. Microorganismele susceptibile s determine s. sunt `ndeosebi bacteriile, care pot
proveni din exterior (pl\gi infectate) sau din focare deja existente `n organism. S. implic manifesti clinice grave, uneori cu
apari]ia de focare supurate secundare (*septicopioemie), spre deosebire de *bacteriemie. V. [i sepsis, [oc septic.
SEPTICOPIOEMIE, s. f. / septicopyohémie, s. f. / septicopy(a)emia.
[Lat. septicus, gr. septikos = care face s putrezeasc\, de la
gr.
sepein = a putrezi; gr. pyon = puroi; haima, -atos = sânge.] Form de *septicemie `n care microbii se locali-zeaz
secundar `n anumite puncte din organism, unde se produc focare purulente.
SEPTOPLASTIE, s. f. / septoplastie, s. f. / septo-plasty.
[Lat. saeptum = perete, diafragm\; gr. plastos = modelat, de la plassein
= a forma, a modela
.] Interven]ie chirurgical practicat `ndeosebi pentru restaurarea permeabilit\]ii nazale `n cazul *devia]iei de
sept nazal.
SEPTOTOMIE, s. f. / septotomie, s. f. / septotomy.
[Lat. saeptum = perete, diafragm\; gr. tome = t\iere, sec]iune, de la temnein
= a t\ia
.] Incizie chirugical\ a septului nazal.
SEPTUM. Var. pentru sept (v.).
SEPTUM LUCIDUM / septum lucidum / septum lucidum. NA: septum pellucidum, septum lucidum. Membran sub]ire vertical
format din dou foi]e acolate, care separ pe linia median coarnele anterioare de ventriculele cerebrale laterale, `ntinzându-se
`ntre fa]a inferioar a corpului calos [i trigon. Sin.: sept pellucidum.
SEPTUM PRIMUM / septum primum / septum primum. NA: septum primum. Perete membranos care desparte, la embrion, atriul
primitiv `n dou camere, dreapt [i stâng\, viitoarele atrii.
SEPTUM SECUNDUM / septum secundum / s eptum secundum. NA: septum secundum. Perete membranos care se dezvolt\, la
embrion, `n dreapta *
s. primum, cu care fuzioneaz dup na[tere, `nchizând *orificiul Botallo, pentru a realiza *septul interatrial.
SER, s. n. / sérum, s. m. / serum.
[Lat. serum = zer.] V. ser sanguin.
SER ACTIV / sérum actif / active serum. S. care con]ine *complement.
SER ANTICOMPLEMENTAR / sérum anticompl émentaire / anticomplementary serum. S. care interfer sau distruge activitatea
*complementului.
SER ANTILIMFOCITAR / sérum antilymphocy-taire / antilymphocyte serum. S. heterolog care neutralizeaz func]ia limfocitelor; se
ob]ine imunizând un animal prin injec]ii repetate de limfocite ale unui animal de specie diferit sau de limfocite umane. Se poate
utiliza pentru combaterea rejetului grefelor [i ca antiinflamator. Abrev.: SAL.
SER ANTIMICROBIAN / sérum antimicrobien / antimicrobial serum, antimicrobic serum. *S. imunizant provenit de la un animal care
a primit doze crescânde de emulsie con]inând microbi mor]i sau uneori vii, care a fost astfel vaccinat contra microbilor respectivi.
Ex.: s. antistreptoco-cic.
SER ANTIRABIC / sérum antirabique / antirabic serum. S. antitoxic provenit de la cai hiperimu-niza]i [i destinat tratamentului *rabiei.
SER ANTITETANIC / sérum antitétanique / antitetanic serum. S. care con]ine antitoxin tetanic\. Provine de la cai hiperimuniza]i [i
este util `n tratamentul tetanosului. Abrev. engl.: ATS.
SER BACTERIOLITIC / sérum bactériolytique / bacteriolytic serum. S. care con]ine o bacteriolizin capabil s induc bacterioliza
dependent de compement.
SER FIZIOLOGIC / sérum physiologique / phy-siological saline solution. Denumire improprie, cu totul neadecvat\, sub care este
desemnat solu]ia de clorur de sodiu *izoton cu plasma sanguin\, corespunzând unei concentra]ii de 8,7 g NaCl la litru. Alte
solu]ii saline mai complexe, con-]inând - `n afar de clorur de sodiu - cloruri alcaline [i alcalinoteroase, fosfa]i, bicarbonat de sodiu
[i uneori glucoz\, sunt denumite, de asemenea impropriu,
s. artificiale. Denumirea de s. trebuie rezervat doar lichidului rezultat
dup retrac]ia cheagului sanguin sau rezultat din centrifugarea sângelui defibrinat, adic s. sanguin. O denumire corect pentru s.
f. poate fi *solu]ie fiziologic salin\.
SER FIZIOLOGIC IZOTON / sérum physiolo-gique isotonique / normal saline solution. Sin.: ser fiziologic (v.), solu]ie fiziologic
salin (v.).
SER HETEROLOG / sérum hétérologue / heterologous serum. *S. imunizant furnizat de un individ dintr-o alt specie decât cea
ceia `i apar]ine subiectul la care se injecteaz serul.
SER HIPERIMUN / sérum hyperimmun / hyper-immune serum. S. cu o concentra]ie foarte mare de anticorpi, ob]inut prin injec]ii
repetate ale aceluia[i antigen la un animal.
SER IMUNIZANT / sérum immunisant / immune serum. Sin.: antiser (v.).
SER INACTIVAT / sérum inactivé / inactivated serum. *S. sanguin `n care *complementul a fost distrus prin `nc\lzire.
SER MONOVALENT / sérum monovalent / monovalent serum. S. care con]ine anticorpi specifici pentru un anumit tip de
microorganisme sau pentru un anumit tip de antigen. Sin.: ser specific.
SER OMOLOG / sérum homologue / homolo-gous serum. *S. imunizant furnizat de un subiect din aceea[i specie cu cea ceia `i
apar]ine pacientul la care se injecteaz s.
SER POLIVALENT / sérum polyvalent / polyvalent serum. S. care con]ine anticorpi pentru mai multe tipuri de microorganisme sau
pentru mai multe tipuri de antigeni.
SER SANGUIN / sérum sanguin / blood serum. Lichid de culoare galben-chihlimbar transparent, lipsit de elemente figurate, care se
ob]ine dup retrac]ia cheagului sanguin (evident, `n cazul unei probe de sânge recoltat f anticoagulant). Exist o singur
diferen] `ntre compozi]ia s. s. [i cea a plasmei: s. s. nu con]ine *fibrinogen. V. [i plasm\.
SER SPECIFIC / sérum spécifique / specific serum. Sin.: ser monovalent (v.).
SER TERAPEUTIC / sérum thérapeutique / the-rapeutic serum. S. ob]inut de obicei de la cai hiperimuniza]i cu un agent infec]ios
sau cu *exotoxina acestuia. Este folosit pentru blocarea procesului infec]ios sau toxigen la subiec]ii infecta]i cu agentul patogen
respectiv.
SERGLICIN|, s. f. / serglycine, s. f. / serglycine. *Proteoglican sintetizat de mastocite [i celule mieloide. Se prezint ca o matrice
poliionic de care se leag histamina sau granulele secretorii. S. are rol `n biosinteza heparinei.
SERIC, adj. / sérique, adj. / serous.
[Lat. serum = zer.] Care are leg ur sau care este determinat de substan]e componente ale
*serului. Ex.: proteine s.
SERIE ERITROBLASTIC| / série érythroblas-tique / erythrocyte series. S. de celule tinere care, dup multiplicare [i matura]ie `n
m\duva o-soas\, ajung la globulul ro[u adult. S. e. cuprinde, pornind de la *celula su[\: proeritroblast, eritroblaste bazofile (I [i II),
policromatofile [i acidofile, reticulocite [i eritrocite. Eritrocitele de talie normal alc uiesc
s. normocitar\. Sin.: serie eritrocitar\.
SERIE ERITROCITAR| / série érythrocytaire / erythrocytic series. Sin.: serie eritroblastic (v.).
SERIE GRANULOCITAR| / série granulocytaire / granulocytic series. Sin.: serie mielocitar (v.).
SERIE LIMFOCITAR| / série lymphocytaire / lymphocytic series. Succesiune de celule care se dezvolt [i se divid, pornind de la
*limfoblast [i ajungând `n final la *limfocitul matur, trecând prin stadiul de prolimfocit. *Celula su[ a s. l. se g\se[te `n foliculii
limfoizi ai ganglionilor limfatici [i `n organele limfatice (amigdale, splin\, timus etc.). V. limfoblast.
SERIE MIELOCITAR| / série myélocytaire / gra-nulocytic series. S. de celule tinere care, dup multiplicare [i matura]ie `n m\duva
osoas\, ajung la stadiul de leucocit polinuclear adult sau *gra-nulocit. Pornind de la *celula su[\, aceast s. este alc uit\, `n
succesiune, din: hemocitoblast, mieloblast, promielocit, mielocit, metamielocit [i polinuclear. Sin.: serie granulocitar\.
SERIE MONOCITAR| / série monocytaire / mo-nocytic series. S. de celule care, pornind de la *celula su[ a m\duvei osoase,
ajunge la *mono-cit, apoi la *macrofag tisular. Ea cuprinde mono-blastul [i promonocitul.

712. 712
SERIE PLASMOCITAR| / série plasmocytaire / plasmocytic series. S. de celule tisulare care deriv din *celula reticular\, trecând
prin stadiul de plasmoblast [i ajungând la *plasmocit.
SERIE TROMBOCITAR| / série thrombocytaire / thrombocytic series. Succesiunea celulelor distincte morfologic care reprezint
stadii de dezvoltare a *trombocitelor. Acestea sunt, `n ordinea maturit\]ii, urm oarele: megacarioblast, promegacariocit [i
megacariocit, din fragmentarea c\ruia rezult plachetele.
SERIN|, s. f. / sérine, s. f. / serine. 1) Aminoacid neesen]ial monoaminocarboxilic, care intr `n compozi]ia unui mare num de
proteine vegetale [i animale, precursor al altor aminoacizi (glicocol, cistein\, cistin\, triptofan, metionin\ [i glucide.
Este extras din soia. 2) Sin. nereco-mandat pentru *serumalbumin\. V. tab. const. biochim.
SERING|, s. f. / seringue, s. f. / syringe.
[Lat. syringa, din gr. syrinx, -ingos = ]eav\, tub, trestie.] Pomp cilindric\, cel mai
frecvent din material plastic, destinat injectii sau aspirii unui lichid prin intermediul unui ac sau al unei canule. S. este alc uit\,
de obicei, dintr-un corp cilindric `n care poate fi mi[cat un piston.
S. electric\ permite administrarea precis [i continu a unor
medicamente. Var.: siring\.
SERIOGRAFIE, s. f. / sériographie, s. f. / seria-lography.
[Lat. series = [ir; gr. graphein = a scrie.] Efectuarea unor radiografii
succesive, cu o anume frecven]\, la nivelul aceleia[i regiuni anatomice. Aceast tehnic este utilizat `ndeosebi `n radiologia
vascular\. Sin.: radiografie `n serie.
SEROANATOXIPROFILAXIE, s. f. / séro-anatoxiprophylaxie, s. f. / seroanatoxiprophylaxis.
[Lat. serum = zer; gr. ana = contra;
toxikon = otrav pentru vârful s\ge]ilor, de la toxon = s\geat\; prophylassein = a garanta, de la pro = înainte,
în fa]a,
phylaxis = protec]ie.] Prevenirea unei boli prin administrarea unei doze masive de *ser terapeutic [i a unei mici doze de
*anatoxin\, injectate simultan.
SEROANATOXITERAPIE, s. f. / séro-anatoxithé-rapie, s. f. / seroanatoxitherapy.
[Lat. serum = zer; gr. ana = contra; toxikon =
otrav pentru vârful s\ge]ilor, de la
toxon = s\geat\; therapeia = tratament, de la therapeuein = a `ngriji.]
Tratament combinat printr-o doz masiv de *ser terapeutic specific [i o mic doz de *anatoxin\, injectate simultan.
SEROAS|, s. f. / séreuse, s. f. / serosa. NA: tunica serosa.
[Lat. serosa, de la serum = zer.] Membran tisular fin\, derivat din
*celomul embrionar, care este alc uit din *mezoteliu dispus pe o re]ea de ]esut conjunctiv. S. acoper unele organe ale cavit\]ii
toracice sau abdominale (
s. visceral\), sau tapiseaz cavit\]ile `nchise ale organismului: peritoneu, pleur\, pericard ( s. parietal\).
Sin.: membran seroas\.
SEROCONVERSIE, s. f. / séroconversion, s. f. / seroconversion.
[Lat. serum = zer; conversio, -onis = schimbare, transformare,
de la
convertere = a întoarce, a schimba (cum = cu; vertere = a întoarce).] Modificarea uneia sau mai multor caracteristici ale
serului sanguin. Ex.: apari]ia sau dispari]ia unui *anticorp care anterior era absent sau prezent `n serul respectiv. ~n prezent,
termenul se utilizeaz frecvent cu referire la infec]ia cu *HIV, `n care caz s. apare, de obicei, dup 4-12 s\pt\mâni de la infec]ie. V.
seronegativ [i seropozitiv.
SEROCULTUR|, s. f. / séroculture, s. f. / sero-culture.
[Lat. serum = zer; cultura = cultivare.] Cultura bacteriilor pe ser sanguin.
SERODIAGNOSTIC, s. n. / sérodiagnostic, s. m. / serodiagnosis.
[Lat. serum = zer; gr. dia = prin; gnostikos = care cunoa[te, de
la
gnonai = a cu-noa[te.] Diagnostic bazat pe utilizarea testelor serologice, `ndeosebi pe punerea `n eviden]\, `n serul
pacientului, a unor anticorpi specifici. Sin.: diagnostic serologic, reac]ie seric\, reac]ie serologic\, seroreac]ie.
SEROFIBRINOS, adj. / séro-fibrineux, -euse, adj. / serofibrinous.
[Lat. serum = zer; fibra = fibr\; -inã.] Referitor la un *exsudat
format din ser [i *fibrin\.
SEROLOGIE, s. f. / sérologie, s. f. / serology.
[Lat. serum = zer; gr. logos = [tiin]\.] Ini]ial, prin s. s-a desemnat studiul in vitro al
reac]iilor specifice serurilor imune, `ndeosebi de precipitare, aglutinare [i fixare a complementului. ~n prezent, termenul se refer la:
utilizarea unor astfel de reac]ii pentru m\surarea titrului anticorpilor `n diferite boli infec]ioase (teste serologice); stabilirea
corela]iilor clinice cu titrul anticorpilor (s. bolilor) [i utilizarea reac]iilor serologice pentru detec]ia antigenilor (ex.: antigeni HLA
defini]i serologic).
SEROMUCOID, s. n. / séromucoïde, s. m. / sero-mucoid.
[Lat. serum = zer; mucus = mucus; gr. eidos = form\.] Termen desuet
pentru *glicopro-teinele circulante bogate `n *acid sialic, care nu precipit sub ac]iunea unor agen]i de deproteini-zare.
SERONEGATIV, adj. / séronégatif, -ive, adj. / seronegative.
[Lat. serum = zer; negativus = negativ.] Care prezint rezultate
negative la examenele serologice, prin absen]a anticorpilor. V. seroconversie.
SEROPOZITIV, adj. / séropositif, -ive, adj. / sero-positive.
[Lat. serum = zer; positivus = care se bazeaz pe ceva, de la
ponere = a pune.] Care prezint rezultate pozitive la examenele serologice, probând existen]a anticorpilor. ~n prezent, ter-
menul este utilizat `ndeosebi referitor la infec]ia cu *HIV. V. seroconversie.
SEROPROFILAXIE, s. f. / séroprophylaxie, s. f. / seroprophylaxis.
[Lat. serum = zer; gr. prophy-lassein = a garanta, de la pro
= înaintea, în fa]a,
phylaxis = apare.] Utilizarea, `n scop preventiv, a propriet\]ilor protectoare ale *serului imunizant, `n cazul
unor posibile epidemii, la persoanele cu risc. Se ob]ine o imunitate rapid\, dar temporar\. Serul imunizant poate proveni de la un
animal sau de la un convalescent.
SEROPROTEC}IE, s. f. / séroprotection, s. f. / seroprotection.
[Lat. serum = zer; protectio, -onis = apare, de la protegere =
a acoperi, a apa
.] *Imunizare pasiv\. V. imunitate, imunizare (1).
SEROREAC}IE, s. f. / séroréaction, s. f. / sero-reaction.
[Lat. serum = zer; fr. réaction, din lat. actio, -onis = ac]iune, de la
agere = a ac]iona.] 1) Reac]ie prin care se demonstreaz prezen]a unui anticorp specific sau a unui antigen `n serul sanguin.
2) Sin.: serodiagnostic (v.).
SEROS, adj. / séreux, -euse, adj. / serous.
[Lat. serum = zer.] 1) Care are aspect macroscopic asem or serului. Ex.: pleurezie
s. 2) Care se raporteaz la o seroas (*peritoneu, *pleur). Ex.: sutur s.
SEROTERAPIE, s. f. / sérothérapie, s. f. / sero-therapy.
[Lat. serum = zer; gr. therapeia = tratament, de la therapeuein = a
`ngriji
.] Tratamentul bolilor prin injec]ie cu *ser imun sau cu *antitoxin\.
SEROTIP, s. n. / sérotype, s. m. / serotype.
[Lat. serum = zer; gr. typos = tip, model, marc\.] Tip sau subspecie bacterian ori
viral\, identificat prin metode serologice.
SEROTONIN|, s. f. / sérotonine, s. f. / serotonin. Amin care provine din decarboxilarea 5-hidroxi-triptofanului [i este prezent `n
splin\, tub digestiv [i plachete sanguine. La nivel cerebral, cantitatea cea mai mare de s. este `n *hipotalamus. Are rol fiziologic ca
*mediator chimic `n centrii nervo[i. Regleaz motilitatea intestinal\, ac]ioneaz asupra musculaturii netede [i are ac]iune
vasoconstrictoare asupra anumitor teritorii vasculare. S. nu este utilizat `n terapeutic\, `n schimb antagoni[tii de s. sunt
recomanda]i `n tratamentul *migrenei [i al unor manifesti alergice. Sin.: 5-hidroxitriptamin\.
SEROVACCINARE, s. f. / sérovaccination, s. f. / serovaccination.
[Lat. serum = zer; vaccinus = referitor la vac (vacca = vac\
de la vaccin = variola vacilor
.] Metod de imunizare care aso-ciaz injectarea *serului imunizant (ce confer o imunitate pasiv\,
rapid\, dar temporar\ tardiv\, dar mai persistent\ curent `n
profilaxia *tetanosului, la subiec]ii ri]i f vaccinare anterioar\.
SEROZITATE, s. f. / sérosité, s. f. / serosity.
[Lat. serum = zer.] Lichid cu aspect de ser sanguin care este con]inut `ntr-o cavitate
seroas sau care poate destinde ]esutul conjuctiv (*edem) ori epitelial (*flicten).
SERPIGINOS, adj. / serpigineux, -euse, adj. / serpiginous.
[Lat. popular serpigo, -iginis = erizipel, din lat. serpere = a se târî.]
Care se cicatrizeaz pe de o parte [i invadeaz de cealalt parte. Care se `ntinde de la o zon la alta dup o linie sinuoas\. Ex.:
erizipel s., ulcer s. al corneei.
SERUMALBUMIN|, s. f. / sérum-albumine, s. f. / serumalbumin.
[Lat. serum = zer; albumen, -inis = albu[ de ou, de la albus =
alb; -
inã.] *Albu-mina din serul sanguin. Sin. nerecomandat: serin\, 2.

713. 713
SERUMGLOBULIN|, s. f. / globuline sérique / serum globulin. [Lat. serum = zer; globulus, dim. de la globus = glob; -inã.]
Globulin prezent `n serul sanguin. V. globuline.
SESAMOID, adj., s. n. / sésamoïde, adj., s. m. / sesamoid.
[Gr. sesamon = susan; eidos = form\.] 1) ~n form de gr\unte. 2) Os
s
.: v. tab. anat. - oase.
SESIL, adj. / sessile, adj. / sessile.
[Lat. sessilis = cu baz larg\, de la sedere = a face s se a[eze.] Care este ata[at printr-o baz
de implantare larg la organul principal, f intermediul unui *pedicul. Ex.: polip s.
SETE, s. f. / soif, s. f. / thirst.
[Lat. sitis = sete.] Mecanism care comand ingestia de lichide; este sub controlul
*osmoreceptorilor din *hipotalamus. Senza]ia de s. poate fi perturbat fie prin leziuni directe ale diencefalului, fie prin tulburi ale
con-[tien]ei.
SETON, s. n. / séton, s. m. / seton.
[Fr. séton, din lat. saeta = p de porc, p ]eap.] Fir sub]ire trecut printr-o fistul\, un sinus
sau un epiteliu, care func]ioneaz ca ghidaj pentru un abord cu instrumente având un diametru mai mare.
SEVRAJ, s. n. / sevrage, s. m. / weaning (pentru `n]care), withdrawal (pentru privarea de droguri a unui toxicoman).
[Fr. sevrage,
din lat.
separare = a separa.] Termen care `n francez are sensul de `n]care, privare de laptele matern. Prin analogie, acela[i
termen a fost adoptat `n francez pentru desemnarea privii unui toxicoman de substan]a care a generat starea de dependen] fi-
zic\. ~n englez\, termenul sin. este
withdrawal. S. toxicomanilor provoac un *sin-drom de sevraj. La alcoolici, s. poate declan[a
*
delirium tremens.
SEX, s. n. / sexe, s. m. / sex.
[Lat. sexus = sex.] 1) Ansamblu de caracteristici structurale [i func]io-nale care deosebesc bbatul
de femeie. Atribut fundamental al organismelor care se manifest prin producerea celor dou tipuri de celule, gametul mascul [i
femel. 2) Ansamblul indivizilor care au acela[i s.:
s. masculin, s. feminin. 3) Organul copula]iei (al b\rbatului sau al femeii).
SEX ANATOMIC / sexe anatomique / anatomic sex. Sin.: sex somatic (v.).
SEX CROMATINIAN / sexe chromatinien / nuclear sex. Sin.: sex nuclear (v.).
SEX CROMOZOMIAL / sexe chromosomique / chromosomal sex. Sin.: sex genetic (v.).
SEX FIZIC / sexe physique / morphological sex. Sin.: sex somatic (v.).
SEX GENETIC / sexe génétique / genetic sex. S. dependent de constitu]ia cromozomic (*cariotip). El este determinat, la
fecunda]ie, de natura cromozomului sexual al spermatozoidului patern. Astfel, un spermatozoid purt or al unui cromozom sexual
Y va da na[tere unui b\iat, iar când cromozomul sexual purtat de spermatozoid este X, se va na[te o fat\. Gonocitele sau celulele
sexuale primordiale, dotate cu un poten]ial masculin sau feminin, orienteaz ulterior *s. gonadic. Sin.: sex cromozomial, sex
gonozomic.
SEX GENITAL / sexe génital / genital sex. Etap `n dezvoltarea intrauterin care corespunde formii organelor genitale.
S. g.
extern
corespunde formii organelor genitale externe, `ntre ziua a 60-a [i luna a V-a de via] intrauterin [i determin sexul oficial,
de stare civil\.
S. g. intern este definit `ntre zilele 50-60 ale perioadei intrauterine, corespunzând diferen]ierii canalelor gonadofore
`n organe genitale interne feminine sau masculine.
SEX GONADIC / sexe gonadique / gonadal sex. Etap din evolu]ia sexualizii declan[at c re ziua a 45-a a vie]ii embrionare, `n
momentul dife-ren]ierii gonadei primitive `n testicul sau `n ovar. ~n mod normal, aceast transformare se produce conform *s.
genetic.
SEX GONOZOMIC / sexe gonosomique / genetic sex. Sin.: sex genetic (v.).
SEX NUCLEAR / sexe nucléaire / nuclear sex. S. determinat prin prezen]a sau absen]a *corpus-culilor Barr `n nucleul celulei.
Prezen]a corpusculilor caracterizeaz
s. n. feminin, iar absen]a - s. n. masculin. S. n. corespunde `n general, dar nu `ntotdeauna,
*s. genetic. Sin.: sex cromatinian. V. corpuscul Barr.
SEX PSIHOLOGIC / sexe psychologique / psy-chological sex. Comportamentul sexual al unui individ, dependent, pe lâng dotarea
sa biologic\, de educa]ie [i de obiceiuri.
SEX-RATIO / indice de masculinité / sex-ratio.
[Engl. sex = sex; ratio = raport.] Raport `ntre nu-mul de nou-n\scu]i de sex
masculin [i numul de nou-n\scu]i de sex feminin, `ntr-o popula]ie dat\. Prin extensie, raport `ntre numul de indivizi de sex
masculin [i numul de indivizi de sex feminin `ntr-o popula]ie. Termenul, preluat din limba englez\, are semnifica]ia men]ionat
anterior. Corespondentul s\u `n limba francez are o semnifica]ie pu]in modificat\: raport `ntre numul de nou-n\scu]i de sex
masculin [i numul total de nou-n\scu]i `ntr-o popula]ie (pentru specia uman este de 0,514).
SEX SOMATIC / sexe somatique / morphological sex. Etapa final anatomic de evolu]ie a sexu-alizii, caracterizat prin apari]ia
diferen]elor mor-fologice feminine sau masculine. Sin.: sex anatomic, sex fizic.
SEXOLOGIE, s. f. / sexologie, s. f. / sexology.
[Lat. sexus = sex; gr. logos = [tiin]\.] Ramur a medicinii care studiaz
manifestile somatice, endocrine [i nervoase, factorii constitu]ionali, fiziologici [i psihici care influen]eaz via]a sexual\ `n condi]ii
fiziologice [i patologice.
SEXUALITATE, s. f. / sexualité, s. f. / sexuality.
[Lat. sexualis = referitor la sex, de la sexus = sex.] 1) Ansamblul manifestilor `n
rela]ie cu aparatul genital. 2) Ansamblul comportamentelor [i activit\]ilor legate de instinctul sexual. ~n teoria psihanalitic\, conform
ceia dezvoltarea individului este `n]eleas [i analizat prin organizarea sa "psihosexual\", conceptul de s. are o accep]iune mai
larg\, referindu-se la orice satisfac]ie care este ob]inut `n rela]ie cu zonele erogene, chiar dac acestea nu sunt cele genitale.
SEXUALIZARE, s. f. / sexualisation, s. f. / sexualization.
[Lat. sexualis = referitor la sex, de la sexus = sex.] Proces *ontogenetic
care duce la individul (fenotipul) sexualizat, masculin sau feminin.
SEXUAT, adj. / sexué, -e, adj. / sexed.
[Lat. sexus = sex.] Care posed un sex, fiind capabil de reproducere s.
SFACEL, s. n. / sphacèle, s. m. / sphacelus.
[Gr. sphakelos = mortificare, gangrenare.] Fragment sau mas de ]esut necrozat,
gangrenos.
SFAT GENETIC / conseil génétique / genetic counseling.
[Sl. suvetu = sfat; gr. genetikos = propriu unei genera]ii, de la
genos = neam, urma[, genera]ie.] 1) Ansamblul mijloacelor [i metodelor care permit m\surarea *riscului genetic. 2) Act medical
prin intermediul cuia un subiect sau un cuplu iau cuno[tin] de riscul genetic.
SFENOID, s. n. / sphénoïde, s. m. / sphenoid bone.
[Gr. sphen, -os = col]; eidos = form\.] V. tab. anat. - oase.
SFENOIDAL, adj. / sphénoïdal, -ale, -aux, adj. / sphenoidal.
[Gr. sphen, -os = col]; eidos = for-m\.] Care ]ine de sfenoid. Ex.:
sinus s. Var.: sfe-noidian.
SFENOIDIAN. Var. pentru sfenoidal (v.).
SFENOIDIT|, s. f. / sphénoïdite, s. f. / spheno-iditis.
[Gr. sphen, -os = col]; eidos = form\; -itã.] *Sinuzit sfenoidal `nso]it
adesea de o necroz osoas localizat\.
SFENOIDOTOMIE, s. f. / sphénoïdotomie, s. f. / sphenoidotomy.
[Gr. sphen, -os = col]; eidos = form\; tome = t\iere, sec]iune, de
la
temnein = a t\ia.] Incizie chirurgical a peretelui sinusului sfenoidal.
SFENOMAXILAR, adj. / sphéno-maxillaire, adj. / sphenomaxillary.
[Gr. sphen, -os = col]; lat. ma-xilla = maxilar.] Care apar]ine
osului sfenoid [i maxilarului superior.
SFENOORBITAR, adj. / sphéno-orbitaire, adj. / sphenoorbital.
[Gr. sphen, -os = col]; lat. orbita = orbit\, de la orbis = cerc.]
Care apar]ine sfenoidului [i orbitei.
SFENOPALATIN, adj. / sphéno-palatin, -e, adj. / sphenopalatine.
[Gr. sphen, -os = col]; lat. pa-latum = cerul gurii.] Care
apar]ine sau este `n rela]ie cu sfenoidul [i cu oasele palatine.
SFENOPARIETAL, adj. / sphéno-pariétal, -ale, -aux, adj. / sphenoparietal.
[Gr. sphen, -os = col]; lat. parietalis = de perete, de la
paries, -etis = perete.] Care apar]ine sfenoidului [i oaselor parietale.

714. 714
SFENOTEMPORAL, adj. / sphéno-temporal, -ale, -aux, adj. / sphenotemporal. [Gr. sphen, -os = col]; lat. temporalis = de la
tâmpl\, de la
tempus, -oris = tâmpl\.] Care se refer sau apar]ine sfenoidului [i oaselor temporale.
SFEROCIT, s. n. / sphérocyte, s. m. / sphero-cyte.
[Lat. sphaera, gr. sphaira = sfer\; gr. kytos = celul\.] Eritrocit cu volum
normal, dar cu diametru mai mic fa] de eritrocitul normal, cu grosime mai mare [i *hipercrom, caracteristici `n rela]ie cu morfologia
sferic pe care acesta o prezint\. Este elementul patognomonic `n *sferocitoz\.
SFEROCITOZ|, s. f. / sphérocytose, s. f. / sphe-rocytosis.
[Lat. sphaera, gr. sphaira = sfer\; gr. kytos = celul\; -ozã.]
Prezen]a de *sferocite `n sângele circulant. V. sferocitoz ereditar\.
SFEROCITOZ| EREDITAR| / sphérocytose hé -réditaire / hereditary spherocytosis. Sin.: boal Minkovski-Chauffard (v.).
SFEROFAKIE, s. f. / sphérophakie, s. f. / sphe-rophakia.
[Lat. sphaera, gr. sphaira = sfer\; gr. phakos = linte, lentil\.]
Anomalie congenital caracterizat prin sfericitatea [i, uneori, pozi]ia *ec-topic a cristalinului.
SFIGMIC, adj. / sphygmique, adj. / sphygmic.
[Gr. sphygmos = puls.] Care se refer la *puls, care apar]ine pulsului.
SFIGMOCARDIOGRAF, s. n. / sphygmocardio-graphe, s. m. / sphygmocardiograph.
[Gr. sphygmos = puls; kardia = inim\;
graphein = a scrie.] Instrument servind la `nregistrarea simultan a pulsului periferic [i a pulsului central, adic a b \ilor inimii.
SFIGMOGRAF, s. n. / sphygmographe, s. m. / sphygmograph.
[Gr. sphygmos = puls; graphein = scrie.] Dispozitiv care permite
`nregistrarea grafic\, pe hârtie, a pulsa]iilor arteriale amplificate, traductorul fiind plasat la nivelul unei artere periferice (ex.:
radial\ te *sfigmogram [i permite analiza frecven]ei pulsului periferic, amplitudinea sa [i chiar
tipul de *puls.
SFIGMOGRAFIE, s. f. / sphygmographie, s. f. / sphygmography.
[Gr. sphygmos = puls; gra-phein = scrie.] ~nregistrarea pulsului
arterial cu ajutorul *sfigmografului sau al unui *traductor de puls. Se ob]ine *sfigmograma.
SFIGMOGRAM|, s. f. / sphygmogramme, s. m. / sphygmogram.
[Gr. sphygmos = puls; gramma = `nscriere.] Traseul pulsului
ob]inut prin *sfigmo-grafie. S. poate fi `nregistrat la nivelul uneia din arterele mari (subclavicular\, carotid\, `n acest caz fiind
denumit [i *carotidogram\ (radial\, pedioas etc.). ~n primul caz se va `nregistra pulsul central, iar `n cel de al doilea,
pulsul periferic. Indiferent de locul de `nregistrare a pulsului arterial, s. prezint o linie ascendent\, denumit *und anacrot\,
produs de cre[terea brusc a presiunii, urmat de o pant descendent lent\, unda catacrot\, ce prezint o incizur\, cunoscut\
sub numele de *und dicrot\. Aceasta marcheaz blocarea tendin]ei la refluare a sângelui la sfâr[itul sistolei ventriculare prin
`nchiderea valvulelor sigmoide aortice.
SFIGMOLOGIE, s. f. / sphygmologie, s. f. / sphygmology.
[Gr. sphygmos = puls; logos = [ti-in]\.] Studiul pulsului, care constituie
o parte important a medicinii tradi]ionale chineze.
SFIGMOMANOMETRU, s. n. / sphygmom ano-mètre, s. m. / sphygmomanometer.
[Gr. sphyg-mos = puls; manos = pu]in dens;
metron = m\su-r\.] Instrument utilizat la m\surarea indirect a presiunii de la nivelul arterelor. Exist mai multe tipuri de s.,
fiecare purtând numele persoanei care a inventat tipul respectiv: Riva-Rocci, Erlanger, Janeway, Mosso, Rogers, Stanton etc.
Sin.: tensiometru.
SFINCTER, s. n. / sphincter, s. m. / sphincter. NA: musculus sphincter.
[Gr. sphinkter, -os = care strânge tare, de la sphingein =
a strânge
.] Band inelar format din fibre musculare care, `nconjurând un orificiu natural, `i asigur acestuia ocluzia sau
deschiderea. V. [i mu[chi sfincter (diferite tipuri) `n tab. anat. - mu[chi.
SFINCTER ODDI / sphincter d'Oddi / Oddi's sphincter. NA: musculus sphincter ampullae hepatopancreaticae.
[Ruggero Oddi,
medic italian, Bologna, 1864-1913
.] *S. care `nconjoar ampula Vater (v. ampul\
duodenale. V. [i tab. anat. - mu[chi.
SFINCTERALGIE, s. f. / sphinctéralgie, s. f. / sphincteralgia.
[Gr. sphinkter, -os = care strânge tare, de la sphingein = a strânge;
algos = durere.] Durere la nivelul unui mu[chi sfincterian, cu referire `ndeosebi la sfincterul anal.
SFINCTEROPLASTIE, s. f. / sphinctéroplastie, s. f. / sphincteroplasty.
[Gr. sphinkter, -os = care strânge tare, de la sphingein =
a strânge;
plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela.] Refacerea chirurgical a unui sfincter ce prezint alteri
structurale.
SFINCTEROSPASM, s. n. / sphinctérospasme, s. m. / sphincterismus.
[Gr. sphinkter, -os = care strânge tare, de la sphingein =
a strânge;
spasmos = contrac]ie.] Spasm la nivelul unui sfincter.
SFINCTEROTOMIE, s. f. / sphinctérotomie, s. f. / sphincterotomy.
[Gr. sphinkter, -os = care strân-ge tare, de la sphingein = a
strânge;
tome = t\ie-re, sec]iune, de la temnein = a t\ia.] Incizia unui sfincter.
SFINGOLIPIDE, s. n. pl. / sphingolipides, s. m. pl. / sphingolipids.
[Gr. sphingein = a strânge, a lega strâns; lipos = gr\sime.]
Denumire general pentru lipidele care con]in `n molecul un alcool azotat, *sfingozina. ~n urma ata[ii unei molecule de acid gras
la azotul sfingozinei printr-o leg ur amidic\, rezult un grup de N-acilsfingozine numite *ceramide. S. sunt combina]ii ale unor
com-pu[i diferi]i cu gruparea hidroxil a ceramidelor: *sfingomieline (cu fosforilcolin), *gangliozide (cu oligozaharide ramificate ce
con]in glucoz\, galac-toz\, acid N-acetilneuraminic) [i *cerebrozide (cu glucoz [i galactoz\ sunt constituen]i ai mem-branelor
[i se afl `n concentra]ii mari `n creier.
SFINGOLIPIDOZ|, s. f. / sphingolipidose, s. f. / sphingolipidosis.
[Gr. sphingein = a strânge, a lega strâns; lipos = gr\sime; -ozã.]
Grup de boli caracterizate prin stocajul anormal al *sfingolipi-delor `n diferite ]esuturi.
S. cerebral\ cuprinde patru tipuri distincte
clinic [i enzimatic: 1)
S. de tip infantil, sin.: boal Tay-Sachs (v.). 2) S. de tip juvenil precoce, sin.: boal Bielschowsky-Jansky (v.).
3)
S. de tip juvenil tardiv, sin.: boal Spielmeyer-Vogt (v.). 4) S. de tip adult, sin.: boal Kufs (v.).
SFINGOMIELINAZ|, s. f. / sphingomyélinase, s. f. / sphingomyelinase.
[Gr. sphingein = a strânge, a lega strâns; myelos =
m\duv\; -
inã; -azã.] Enzim de tip hidrolaz care catalizeaz clivajul *sfingomielinei `n *ceramid [i *colin fosforilat\. ~n *boala
Niemann-Pick, alterarea sintezei s. (transmis cu caracter autozomal recesiv) duce la acumularea de sfingomielin `n creier, splin
[i ficat. Sin.: sfingomielin fosfodiesteraz\.
SFINGOMIELIN FOSFODIESTERAZ| / sphingomyéline phosphodiesterase / sphingomyelin phosphodiesterase. Sin.:
sfingomielinaz (v.).
SFINGOMIELINE, s. f. pl. / sphingomyélines, s. f. pl. / sphingomyelins.
[Gr. sphingein = a strânge, a lega strâns; myelos =
m\duv\; -
inã.] Grup de *fosfolipide constituite din *sfingozin\, la care sunt fixa]i un acid gras [i un alcool legat de o amin\-alcool.
S. reprezint componentul major al tecii de *mielin\.
SFINGOZIN|, s. f. / sphingosine, s. f. / sphingo-sine.
[Gr. sphingein = a strânge, a lega strâns; ozã - indic un glucid; -inã.]
Alcool azotat component al *gangliozidelor [i al altor *sfingolipide.
SFOR|IT, s. n. / ronflement, s. m. / snoring.
[Origine onomatopeic\.] Respira]ie sonor survenind `n timpul somnului, determinat
`ndeosebi de vibra]iile *v\lului palatin.
SHIGELLA / Shigella / Shigella.
[Kiyoshi Shiga, medic [i bacteriolog japonez, 1870-1957.] Gen de bacili Gram-
negativi, imobili, care apar]in familiei
Enterobacteriaceae. Sunt diviza]i `n patru subgrupe: S. dysenteriae (bacil dizenteric, bacil
Shiga sau Shiga-Kruse), cu 10 serotipuri, agen]i ai *dizenteriei bacilare;
S. flexneri, cu 6 serotipuri, S. boydii, cu 15 serotipuri, S.
sonnei
, cu un singur serotip.
SHIGELLA ALKALESCENS / Shigella alkalescens / Shigella alkalescens. Sin.:
Escherichia coli (v.).
SHIGELLA DISPAR / Shigella dispar / Shigella dispar. Sin.:
Escherichia coli (v.).
SHIGELLA MADAMPENSIS / Shigella madampensis / Shigella madampensis. Sin.:
Escherichia coli (v.).
SIALADENIT|, s. f. / sialadénite, s. f. / sialade-nitis.
[Gr. sialon = saliv\; aden, -os = gland\; -itã.] Inflama]ie a parenchimului
unei glande salivare. Var.: sialoadenit\.
SIALAGOG. Var. pentru sialogog (v.).

715. 715
SIALIDAZ|, s. f. / sialidase, s. f. / sialidase. Sin.: neuraminidaz (v.).
SIALIDOZ|, s. f. / sialidose, s. f. / sialidosis. Boal determinat de un deficit `n *sialidaz\, transmis autozomal recesiv, care se
poate manifesta `n dou moduri: 1)
S. tip I, cu debut la adolescent sau la adult, se caracterizeaz prin *mioclonii, apari]ia unor pete
ro[ii la nivelul ochiului care determin pierderea treptat a acuit\]ii vizuale [i stocarea oligozaharidelor care con]in reziduuri de
*acid sialic. Sin.: mucolipidoz tip I. 2)
S. tip II se caracterizeaz `n plus prin existen]a unor malforma]ii somatice [i *disostoze
multiple. ~n s. tip II cu debut infantil se mai `ntâlne[te visceromegalie [i retard mental, iar `n forma congenital - ascit\, *hidrops
fetal, edem facial, hernie inghinal [i moarte prematur\. V. [i mucolipidoz\, nefrosialidoz\, oligozaharidoz\.
SIALIT|, s. f. / sialite, s. f. / sialitis, sialadenitis.
[Gr. sialon = saliv\; -itã.] Inflama]ie a unei glande salivare. Termenul, discutabil,
poate fi utilizat atât pentru infec]iile salivare parenchimatoase, cât [i pentru cele canaliculare.
SIALOADENIT|. Var. pentru sialadenit (v.).
SIALOGEN, adj. / sialogène, adj. / sialogenous.
[Gr. sialon = saliv\; gennan = a produce.] Care produce saliv\.
SIALOGLICOPROTEIN|, s. f. / sialoglycoproté-ine, s. f. / sialoglycoprotein.
[Gr. sialon = sali-v\; glykys = dulce; protos =
primul; -
inã.] *Gli-coprotein care con]ine o cantitate mare de *acid sialic.
SIALOGOG, s. n. / sialagogue, s. m. / sialo-gogue.
[Gr. sialon = saliv\; agogos = care conduce spre eliminare.] Substan]\, de
origine endogen sau exogen\, care provoac hipersecre]ie salivar\. Var.: sialagog. V. ptialism.
SIALOGRAFIE, s. f. / sialographie, s. f. / sialo-graphy.
[Gr. sialon = saliv\; graphein = a scrie.] Examen radiografic al unei glande
salivare dup opacifierea canalelor sale principale (Stenon [i Wharton) [i a parenchimului s\u acino-canalicular printr-o substan]
de contrast injectat `n canalul excretor al glandei, prin ostiumul s\u.
SIALOGRAM|, s. f. / sialogramme, s. m. / sialo-gram.
[Gr. sialon = saliv\; gramma = `nscriere.] Imagine a unei glande salivare
ob]inut prin *sia-lografie.
SIALOLIT, s. m. / sialolithe, s. m. / sialolith.
[Gr. sialon = saliv\; lithos = piatr\.] Calcul format `ntr-un canal excretor sau `ntr-o
gland salivar\. S. se formeaz cel mai frecvent `n glanda submaxilar [i `n canalul acesteia, mai rar `n *parotide [i `n glandele
sublinguale.
SIALOLITOTOMIE, s. f. / sialolithotomie, s. f. / sialolithotomy.
[Gr. sialon = saliv\; lithos = pia-tr\; tome = t\iere, sec]iune, de la
temnein = a t\ia.] Procedeu chirurgical care const `n abla]ia unui *sialolit, prin incizarea segmentului glandei salivare la nivelul
ceia acesta este localizat.
SIALOREE, adj. / sialorrhée, adj. / sialorrh(o)ea.
[Gr. sialon = saliv\; rhoia = curgere, de la rhein = a curge.] Sin.: ptialism (v.).
SIALOZ|, s. f. / sialose, s. f. / sialosis.
[Gr. sia-lon = saliv\; -ozã.] Denumire pentru orice afec]i-une a glandelor salivare care nu
este de natur infec]ioas sau tumoral\. Uneori termenul este utilizat doar pentru infiltra]iile limfocitare ale glandelor salivare.
SIBILANT, adj. / sibilant, -e, adj. / sibilant.
[Lat. sibilans, participiul prezent al verbului sibilare = a [uiera.] V. ral.
SIC VOLO / sic volo / sic volo.
[Lat. sic = astfel, `n acest fel; volo = eu vreau.] Termen care poate fi utilizat `n
prescrip]iile medicale pentru a justifica dep\[irea voluntar a dozei pentru un principiu activ dintr-o formul *magistral\.
SICATIV, adj., s. n. / siccatif, -ive, adj., s. m. / siccative.
[Lat. medical siccativus, de la siccare = a usca.] 1) Care usuc\, care
`ndepteaz fluidul ce `nconjoar o faz\ solid\. 2) Orice medicament care usuc rapid pl\gile (ex.: *iodoformul).
SICKLE-CELL / sickle-cell / sickle-cell.
[Engl. sickle = secer\; cell = celul\.] Sin. englez pentru drepanocit (v.).
SICLEMIE, s. f. / sicklémie, s. f. / sickl(a)emia.
[Engl. sickle = secer (cell = celul\haima, -atos = sânge.] Sin.: drepanocitoz
(v.).
SICOZIS, s. n. / sycosis, s. m. / sycosis.
[Gr. sykon = smochin\; -ozã.] Boal de origine bacterian sau micotic manifestat prin
*foliculite succesive, care se re`nnoiesc f `ntrerupere, localizate la nivelul zonelor cu p dens (barb\, *scalp). S. se
cronicizeaz\, iar agentul etiologic este frecvent *stafilococul. Var.: sicoz\.
SIDA / SIDA / AIDS. Abreviere utilizat `n mod curent pentru sindromul de imunodeficien] dobândit (v.).
SIDERANT, adj. / sidérant, -e, adj. / siderant.
[Lat. siderari = a fi lovit de influen]a nefast a astrelor, de la sidus, -eris = astru.]
Care poate determina pru[irea subit a uneia sau mai multor func]ii importante, adic *sidera]ie.
SIDERA}IE, s. f. / sidération, s. f. / sideration.
[Lat. sideratio, -onis = influen] nefast a as-trelor, de la siderari = a fi lovit de
influen]a nefast a astrelor [i
sidus, -eris = astru.] Suspendare brutal [i complet a func]iilor unuia sau mai multor organe, de
obicei de cauz accidental (electrocutare, ac]iunea tr\znetului, embolie, hemoragie cerebral etc.).
SIDEREMIE, s. f. / sidérémie, s. f. / iron content in blood.
[Gr. sideros = fier; haima, -atos = sânge.] Concentra]ia fierului `n
sânge. V. tab. const. biochim.
SIDERIZARE, s. f. / sidérisation, s. f. / deposition of h(a)emosiderin.
[Gr. sideros = fier.] Infiltrare difuz a fibrelor elastice [i de
colagen cu *hemosiderin\, localizat `ndeosebi `n focarele hemoragice sau `n pere]ii vaselor mici din creier [i din splin\, `n cazul
*hemosiderozei.
SIDEROBLAST, s. n. / sidéroblaste, s. m. / sideroblast.
[Gr. sideros = fier; blastos = germen.] Celul din m\duva osoas\,
precursoare a globulelor ro[ii (v. eritroblast), care con]ine granule mici cu fier. S. pot fi observate la persoanele normale [i sunt
absente `n *sideropenie. Unele *anemii se caracterizeaz prin prezen]a s. (*anemie sidero-blastic).
SIDEROBLASTOZ|, s. f. / sidéroblastose, s. f. / sideroblastosis.
[Gr. sideros = fier; blastos = germen; -ozã.] Prezen]a de
*sideroblaste `n diferite ]esuturi ale organismului.
SIDEROCIT, s. n. / sidérocyte, s. m. / siderocyte.
[Gr. sideros = fier; kytos = celul\.] Globul ro[u care con]ine incluziuni ferice
non-hemoglobinice, puse `n eviden] prin colora]ia cu albastru de Prusia. Aceste granule apar uneori pe frotiul colorat sub forma
*corpusculilor Pappenheimer bazofili.
SIDEROFIL, adj. / sidérophile, adj. / siderophil.
[Gr. sideros = fier; philos = prieten, de la philein = a iubi.] Despre o celul sau
un ]esut care au afinitate pentru fier.
SIDEROFILIN|, s. f. / sidérophiline, s. f. / sidero-philin.
[Gr. sideros = fier; philein = a iubi; -inã.] Sin.: transferin (v.). V. tab.
const. biochim.
SIDEROPENIE, s. f. / sidéropénie, s. f. / side-ropenia.
[Gr. sideros = fier; penia = s\cie.] Deficit de fier `n organism. Poate
apare `n: sarcin\, alimenta]ie deficitar `n fier, pierderi cronice de sânge. Cea mai important manifestare a s. este *anemia
hipocrom\, care se corecteaz u[or prin tratamentul cu medicamente care con]in fier. Sin.: hiposideremie.
SIDEROPEXIE, s. f. / sidéropexie, s. f. / sidero-pexis.
[Gr. sideros = fier; pexia = fixare.] Fixarea fierului de c re unele celule sau
unele ]esuturi.
SIDEROSILICOZ|, s. f. / sidéro-silicose, s. f. / siderosilicosis.
[Gr. sideros = fier; lat. silex, -icis = piatr tare, granit; -ozã.]
*Pneumoconioz mineral mixt\, determinat de inhalarea masiv de pulberi de oxid de fier [i de siliciu. Sin.: silicosideroz\.
SIDEROZ|, s. f. / sidérose, s. f. / siderosis.
[Gr. sideros = fier; -ozã.] Infiltra]ia diferitelor ]esuturi cu particule fine de fier sau cu un
compus al acestuia. Se disting:
s. conjunctival\, cu prezen]a local de corpusculi con]inând fier; s. hepatic\, prin acumulare de fier
`n exces `n ficat;
s. nutri]ional\, determinat de o diet bogat `n fier, dar sac `n proteine [i hipocaloric\; s. pulmonar\, *pneumo-
conioz determinat de inhalarea unor particule fine de fier sau a pulberilor de oxid de fier (la sudori, polizori, lucr ori care
utilizeaz oxidul ro[u de fier). V. [i hemosiderin\, hemosideroz\.
SIEVERT, s. m. / Sievert, s. m. / Sievert. Unitate de m\sur `n Sistemul Interna]ional pentru echivalentul de doz\, care se mai
m\soar [i `n unitatea tolerat denumit rem (1 Sv = 100 rem; 1 rem = 10 mSv). V. cap. X (Sistemul Interna]ional de unit\]i de
m\sur `n medicin).

716. 716
SIFILID|, s. f. / syphilide, s. f. / syphilid(e). [V. etimologia termenului sifilis; -idã.] Termen general pentru leziunile cutanate din
*sifilisul secundar, care apar de obicei dup [ase luni pân la doi ani dup infec]ie. S. sunt denumite dup form (ex.: s. inelar\
sau `n func]ie de localizare (ex.: s. plantar).
SIFILIGRAFIE, s. f. / syphiligraphie, s. f. / syphiligraphy.
[V. etimologia termenului sifilis; gr. graphein = a scrie.] Studiul sifilisului.
SIFILIS, s. n. / syphilis, s. f. / syphilis.
[Syphilus (alterare a numelui Sipylus, p\stor legendar din "Metamorfozele" lui Ovidiu), pe
care poetul Fraca-storo din Verona (în anul 1530) l-a preluat într-un poem, imaginându-[i c acesta a fost îmboln\vit de Apollon,
ca pedeaps pentru blestemele sale, sau de la gr.
syn = împreun\; philein = a iubi.] Boal veneric contagioas [i inoculabil\, al
cei agent etiologic este *
Treponema pallidum [i al cei diagnostic se bazeaz pe reac]ii serologice specifice (*reac]ia Bordet-
Wasserman, testul Nelson sau *testul de imobilizare a treponemelor). Clasificarea tradi]ional (s. primar - *[ancru sifilitic; secundar
- *rozeole, *sifilide; ter]iar - sifilide, *gome) r\-mâne important din punct de vedere clinic, dar `n prezent exist tendin]a de a utiliza
o clasificare mai pragmatic\:
s. precoce (din momentul contagiunii pân la o anumit perioad din faza secundar\, `n care
penicilinoterapia are maximum de eficacitate) [i
s. tardiv (sfâr[itul perioadei secundare [i perioada ter]iar\, unde tratamentul are
efecte aleatorii). Sin. (tot mai pu]in utilizat): boal specific\.
SIFILITIC, adj., s. m. / syphilitique, adj., s. m. / syphilitic.
[V. etimologia termenului sifilis.] 1) Care este afectat sau cauzat de
*sifilis. 2) Bolnav afectat de sifilis.
SIFILOFOBIE, s. f. / syphilophobie, s. f. / syphi-lophobia.
[V. etimologia termenului sifilis; gr. phobos = fric\.] Teama morbid de
a contracta *sifilisul.
SIFILOM, s. n. / syphilome, s. m. / syphiloma.
[V. etimologia termenului sifilis; -oma.] Sin.: gom sifilitic (v.).
SIFILOM DIFUZ PRIMAR / syphilome diffus primaire / primary diffuse syphiloma. Leziune pseudoinflamatorie format dintr-o zon
de culoare ro[ie `nchis\, mai mult sau mai pu]in scua-moas\, acoperind `ntregul gland [i coexistând cu un *[ancru sifilitic, pe care
`l poate masca.
SIFILOM PRIMAR / syphilome primaire / syphilitic chancre. Sin.: [ancru sifilitic (v.).
SIFON, s. n. / siphon, s. m. / siphon.
[Lat. sipho, -onis, din gr. siphon = conduct\, tub, pomp\.] Dispozitiv sau
forma]iune anatomic `n form de U, cu ramuri de lungimi diferite, folosit pentru a transfera lichide de la un nivel mai `nalt la unul
inferior, prin for]a determinat de presiunea atmosferic\, sau `n scopul evacuii unei cavit\]i naturale.
SIFON VEZICULAR / siphon vésiculaire / vesi-cular siphon. Ansamblu constituit din colul veziculei biliare [i din cele dou unghiuri
pe care a-cesta le formeaz cu corpul veziculei, pe de o parte, [i canalul cistic, pe de alt parte.
SIFONAJ, s. n. / siphonage, s. m. / siphonage.
[Lat. sipho, -onis, din gr. siphon = conduct\, tub, pomp\.] Utilizarea
unui *sifon pentru drenarea u-nei cavit\]i. Ex.: `n lavajul gastric, `ntr-un abces, la evacuarea lichidului `n cazul unei pleurezii etc.
SIGMATISM, s. n. / sigmatism, s. m. / sigmatism.
[Gr. sigma, σ = a 19-a liter a alfabetului grec;
-
ism.] Deficit de articulare fonetic care const `n dublarea articulii uneia sau mai multor consoane (J, G) cu o alt consoan (S).
SIGMOID, adj., s. n. / sigmoïde, adj., s. m. / sigmoid. NA: colon sigmoideum (1).
[Gr. sigma, σ = a 19-a liter a alfabetului grec;
eidos = form\.] 1) Segment al colonului care `ncepe la marginea intern a psoasului stâng [i se continu cu rectul de la nivelul
celei de-a treia vertebre lombare. M\-soar circa 40 cm lungime. 2) ~n form de S sau, mai precis, `n forma literei grece[ti sigma.
Ex.: co-lon s. (sau pelvin).
SIGMOIDECTOMIE, s. f. / sigmoïdectomie, s. f. / sigmoidectomy.
[Gr. sigma, σ = a 19-a liter a alfabetului grec; eidos = form\;
ektome = excizie.] Abla]ia chirurgical\, par]ial sau total\, a colonului sigmoid.
SIGMOIDIT|, s. f. / sigmoïdite, s. f. / sigmoiditis.
[Gr. sigma, σ = a 19-a liter a alfabetului grec; eidos = form\; -itã.] Inflama]ia
colonului sigmoid.
SIGMOIDOPEXIE, s. f. / sigmoïdopexie, s. f. / sigmoidopexy.
[Gr. sigma, σ = a 19-a liter a alfabetului grec; eidos = form\; pexis
= fixare
.] Procedeu chirurgical folosit pentru rezolvarea *prolapsului rectal prin sutura peretelui colonului sigmoid la peretele
abdominal.
SIGMOIDOSCOP, s. n. / sigmoïdoscope, s. m. / sigmoidoscope.
[Gr. sigma, σ = a 19-a liter a alfabetului grec; eidos = form\;
skopos = observator, de la skopein = a vedea, a examina.] *Endoscop rigid sau flexibil, cu o surs de iluminare a-
decvat inspec]iei colonului sigmoid.
SIGMOIDOSCOPIE, s. f. / sigmoïdoscopie, s. f. / sigmoidoscopy.
[Gr. sigma, σ = a 19-a liter a alfabetului grec; eidos = form\;
skopia = examinare, de la skopein = a vedea, a examina.] Inspec]ia colonului cu un *sigmoidoscop.
SIGMOIDOSIGMOIDOSTOMIE, s. f. / sigmoïdo-sigmoïdostomie, s. f. / sigmoidosigmoidosto-my.
[Gr. sigma, σ = a 19-a liter a
alfabetului grec;
eidos = form\; stoma, -atos = gur\.] 1) Formarea prin interven]ie chirurgical a unei anastomoze `ntre dou
por]iuni ale colonului sigmoid, dup rezec]ia por]iunii intermediare afectate. 2) Denumire a orificiului creat prin procedeul men]ionat
anterior.
SIGMOIDOSTOMIE, s. f. / sigmoïdostomie, s. f. / sigmoidostomy.
[Gr. sigma, σ = a 19-a liter a alfabetului grec; eidos = form\;
stoma, -atos = gur\.] Crearea unui *anus artificial la nivelul colonului pelvin, cu deschidere `n fosa iliac stâng\.
SILICAGEL, s. n. / silicagel, s. n. / silicagel.
[Lat. silex, -icis = piatr tare, granit; gelu = înghe].] Gel de bioxid de siliciu (*silice),
SiO
2, coloidal, utilizat ca deshidratant [i adsorbant, `ndeosebi pentru gaze [i vapori.
SILICAT, s. m. / silicate, s. m. / silicate.
[Lat. silex, -icis = piatr tare, granit.] Termen general pentru cei peste 1 500 de compu[i
alc ui]i din oxid de siliciu (silice) [i diferite metale mono- [i bivalente (`ndeosebi K, Na, Mg, Fe, Al). Unii s. sunt utiliza]i ca
pansamente gastrice sau pentru producerea coloanelor de *cromatografie.
SILICATOZ|, s. f. / silicatose, s. m. / silicatosis.
[Lat. silex, -icis = piatr tare, granit; -ozã.] Termen generic pentru orice
*pneumoconioz mineral fibrogen legat de inhalarea de particule care con]in *silica]i, `ndeosebi azbest, argil\, caolin, mic [i
talc.
SILICE, s. f. / silice, s. f. / silica.
[Lat. silex, -icis = piatr tare, granit.] Dioxid de siliciu, SiO
2, sau anhidrid silicic\. Poate s existe
`n forme alotropice variate, este alb sau incolor\, dur\, utilizat `n alc uirea unor materiale dentare. S. este folosit [i `n industrie,
`n fabricarea sticlei, ceramicei etc. Este foarte abundent `n natur\. Prin inhalarea cronic a pulberilor de s. se poate declan[a o
*pneumoconioz\.
SILICIU, s. n. / silicium, s. m. / silicon.
[Lat. silex, -icis = piatr tare, granit.] Elementul chimic nr. 14, cu simbolul Si [i greutatea
atomic 28,086. Dup oxigen, s. este elementul cel mai abundent `n scoar]a terestr\, unde nu se g\se[te liber, ci sub forma unor
compu[i oxigena]i, `ndeosebi *silice [i *silica]i. ~n organism, s. este un oligoelement anorganic prezent `n numeroase *mucopoliza-
haride. Inhalarea cronic a pulberilor de s. determin *silicoza.
SILICON, s. m. / silicone, s. f. / silicone.
[Lat. silex, -icis = piatr tare, granit.] Denumire general pentru diver[i compu[i silico-
organici cu structur de *polimeri. S. au numeroase utilizi industriale, ca [i medicale [i farmaceutice (creme protectoare), cea mai
spectaculoas [i disputat utilizare fiind `n chirurgia estetic\.
SILICOSIDEROZ|, s. f. / silico-sidérose, s. f. / silicosiderosis.
[Lat. silex, -icis = piatr tare, granit; gr. sideros = fier; -ozã.] Sin.:
siderosilicoz (v.).
SILICOTIC, adj., s. m. / silicotique, adj., s. m. / silicotic.
[Lat. silex, -icis = piatr tare, granit.] 1) Care apar]ine *silicozei sau care
caracterizeaz aceast boal\. 2) Bolnav de silicoz\.
SILICOZ|, s. f. / silicose, s. f. / silicosis.
[Lat. silex, -icis = piatr tare, granit; -ozã.] *Pneumoconioz mineral fibrogen\, cauzat
de inhalarea cronic a pulberilor de siliciu liber (bioxid de siliciu). Leziunile pulmonare constau `n fibroz nodular\, iar diversele
aspecte radiologice au fost individualizate [i cuprinse `n clasificarea OMS. Se poate asocia, frecvent, cu tuberculoza pulmonar\.
|

717. 717
SIMBIONT, s. m. / symbiote, s. m. / symbiont. [Gr. symbios = care tr\iesc `mpreun\, de la syn = împreun\, bios = via]\; on,
ontos
= fiin]\.] Organism animal sau vegetal care tr\ie[te `n *simbioz cu un altul.
SIMBIOTIC, adj. / symbiotique, adj. / symbiontic.
[Gr. syn = împreun\; bios = via]\.] Despre un organism care se afl asociat `n
*simbioz\, adic este *simbiont.
SIMBIOZ|, s. f. / symbiose, s. f. / symbiosis, cross-feeding.
[Gr. symbiosis = faptul de a tr\i `mpreun\, de la syn = împreun\,
bios = via]\.] Stare a dou fiin]e vii de specii diferite care tr\iesc permanent sau temporar `n asociere strâns [i `n echilibru
reciproc benefic. Ex.:
Haemophilus para-influenzae, care necesit prezen]a factorului V [i sintetizeaz factorul X, [i Haemophilus
canis
, care necesit prezen]a factorului X [i sintetizeaz factorul V, se dezvolt normal `n s., `ntr-un mediu f factori V [i X.
SIMBLEFARON, s. n. / symblépharon, s. m. / symblepharon.
[Gr. syn = împreun\; blepharon = pleoap\.] Aderen] patologic [i
cicatricial `ntre conjunctiva tarsal (a pleoapelor) [i conjunctiva bulbar\. S. se produce de obicei `n urma unei arsuri.
SIMBOL, s. n. / symbole, s. m. / symbol.
[Gr. symbolon = semn de recunoa[tere, de la symbal-lein = a interpreta.] 1) ~n
psihopatologie, reprezentare care se substituie con]inutului [i care serve[te pentru exprimarea con]inutului respectiv. 2) Liter\,
grup de litere sau un alt semn particular utilizat `n locul unui termen. 3) ~n chimie, mod de expresie a compozi]iei calitative [i
cantitative a unui corp, a unei substan]e, cu ajutorul literelor, semnelor [i cifrelor.
SIMELIE, s. f. / symélie, s. f. / symmelia.
[Gr. syn = împreun\; melos = extremitate, membru.] Mal-forma]ie grav (monstruozitate)
a f ului caracterizat prin sudura membrelor inferioare, terminat printr-un picior dublu.
SIMETRIE, s. f. / symétrie, s. f. / symmetry.
[Gr. symmetria = propor]ie just\, de la syn = împreun\, metron = m\sur\.]
Dispunerea concordant [i armonic a p]ilor componente ale unui ansamblu spa]ial. Lumea vie prezint diferite tipuri de s., cu
predominan]a celei pentagonale.
SIMETRIE BILATERAL| / symétrie bilatérale / bilateral symmetry. Organizarea dreapta-stânga a unui *organism, cu s. de o parte [i
de alta a unui plan sagital [i median.
SIMFALANGIE, s. f. / symphalangie, s. f. / sym-phalangia.
[Gr. syn = împreun\; lat. phalanx, -angis, gr. phalanx, -angos =
în[iruire de solda]i
.] Malforma]ie digital transmis ereditar dominant, constând din absen]a articula]iei `ntre falange [i falanget\.
Se poate asocia [i cu alte diformit\]i ale mâinii sau ale piciorului. Var.: sinfalangie, simfalangism. Sin.: sindrom Drinkwater.
SIMFALANGISM. Var. pentru simfalangie (v.).
SIMFIZ|, s. f. / symphyse, s. f. / symphysis. NA: symphysis.
[Gr. syn = împreun\; physis = cre[tere, de la phyein = a cre[te.] 1) ~n
anatomie, *sinartroz format din cartilaj fibros [i ]esut conjunctiv. Ex.:
s. mentonier\, creasta median a maxilarului inferior; s.
pubian\
(v.). 2) Acolare patologic a celor dou foi]e ale unei membrane seroase (ex.: s. pericardic\, s. pleural etc.).
SIMFIZ| PUBIAN| / symphyse pubienne / pubic symphysis. V. tab. anat. - articula]ii.
SIMPATALGIE, s. f. / sympathalgie, s. f. / sym-patheticalgia.
[V. etimologia termenului simpatic; gr. algos = durere.] Tip
de durere paroxistic [i periodic\, localizat `ndeosebi la nivelul fe]ei, cu topografie vascular\, caracter pulsatil [i `nso]it de
fenomene parestezice, vasomotorii [i secretorii. S. define[te durerile faciale care nu sunt nici nevralgii faciale, nici dureri
simptomatice [i se bazeaz pe ipoteza (foarte criticat `n fiziologia neurovegetativ\ dureroase `n rela]ie cu inerva]ia
simpatic\. V. [i cauzalgie.
SIMPATECTOMIE, s. f. / sympathectomie, s. f. / sympathectomy.
[V. etimologia termenului simpatic; gr. ektome =
excizie
.] Procedeu chirurgical care const `n `ntreruperea propagii impulsurilor nervoase simpatice c re un teritoriu vascular,
prin exereza ganglionilor nervului sau ai lan]ului simpatic corespondent. Se ob]ine astfel dilata]ia permanent a patului vascular `n
teritoriul respectiv. Cea mai frecvent s. este
s. lombar\, efectuat ca tratament `n *arterita membrelor inferioare. Alte tipuri de s.:
cervical\, dorsal\, toraco-lombar\, sub-, supra- sau transdiafragmatic\.
SIMPATIC, adj., s. n. / sympathique, adj., s. m. / symphathetic. NA: pars sympathica (1).
[Gr. sympathein = a fi al uri de
cineva, de la
syn = împreun\, pathos = afec]iune, sentiment.] 1) ~n sens restrâns, sin. cu *sistemul nervos ortosimpatic. 2) Care
apar]ine sau se refer la *sistemul nervos autonom `n general sau, `ntr-un sens restrâns (utilizat `n mod curent), la *sistemul
nervos ortosimpatic. Ex.: receptor s. 3) Denumire a influen]ei pe care o modificare patologic a unui organ o poate avea asupra
unuia sau mai multor organe, cu sau f apari]ia unor leziuni la nivelul acestora. Ex.: oftalmie s. (v.).
SIMPATICOGONIE, s. f. / sympathicogonie, s. f. / sympathogonia.
[V. etimologia termenului simpatic; gr. gone, gonos =
urma[, s\mân] genital\
.] *Celul su[ a ganglionilor simpatici sau a medulosuprarenalei derivat din neuroblastele crestei
ganglionare a *tubului neural. Var.: simpatogonie.
SIMPATICOLITIC, adj., s. n. / sympathicolytique, adj., s. m. / sympathicolytic.
[V. etimologia termenului simpatic; gr.
lytikos = care distruge, de la lyein = a distruge.] 1) Care inhib\, la diferite niveluri, efectele stimulii simpatice. 2) Termen
general care include grupele de substan]e care au efectul men]ionat anterior: *adrenolitice, *ganglioplegice [i anti-*adrenergice.
Var.: simpatolitic. Sin.: simpaticoplegic, simpatoplegic.
SIMPATICOMIMETIC, adj., s. n. / sympathicomi-métique, adj., s. m. / sympathomimetic.
[V. etimologia termenului
simpatic; gr. mimetikos = care imit\, de la mimeisthai = a imita.] (Substan]\
stimularea *sistemului nervos simpatic. ~n func]ie de principalele lor utilizi terapeutice, s. pot fi: vasoconstrictoare, vasodilatatoare
periferice, tocolitice, inotrope cardiace, bronhodilatatoare. Var.: simpatomimetic.
SIMPATICOPLEGIC, adj., s. n. / sympathicoplé-gique, adj., s. m. / sympatholytic.
[V. etimologia termenului simpatic; gr.
plege = lovitur\.] Sin.: simpaticolitic (v.). Var.: simpatoplegic.
SIMPATICOTONIC, adj. / sympathicotonique, adj. / sympathicotonic.
[V. etimologia termenului simpatic; gr. tonikos =
întitor
.] Caracterizat prin predominan]a tonusului simpatic, `n opozi]ie cu *vagotonic. V. simpaticotonie.
SIMPATICOTONIE, s. f. / sympathicotonie, s. f. / sympathicotonia.
[V. etimologia termenului simpatic; gr. tonos =
tensiune
.] Stare, uneori constitu]ional\, dar de obicei anormal\, determinat de predominan]a activit\]ii *sistemului nervos ortosim-
patic. Se caracterizeaz `ndeosebi prin asocierea *hiperesteziei corneene [i faringiene cu accentuarea reflexului de grea]\,
precum [i a *tahicardiei cu *hipertensiune arterial moderat\.
SIMPATICOTROP, adj. / sympathicotrope, adj. / sympathicotropic.
[V. etimologia termenului simpatic; gr. trope =
întoarcere, de la
trepein = a întoarce.] Care are afinitate crescut pentru structurile nervoase simpatice.
SIMPATIE, s. f. / sympathie, s. f. / sympathy.
[Lat. sympathia, gr. sympatheia = participare la suferin]a altuia, de la syn =
împreun\,
pathos = afec]iune, sentiment [i sympathein = a fi al uri de cineva.] Termen vechi, utilizat pentru desemnarea
interrela]iilor dintre unele organe ale corpului, denumit
s. `ntre organe. ~n cadrul acestei rela]ii, uneori un organ s os poate fi
afectat prin s. cu un organ cu modifici patologice. Actualmente, astfel de `mboln\viri prin s. se explic neuroreflex sau prin
*autoimunitate. V. simptom reflex [i oftalmie simpatic\.
SIMPATOGONIE. Var. pentru simpaticogonie (v.).
SIMPATOLITIC. Var. pentru simpaticolitic (v.).
SIMPATOMIMETIC. Var. pentru simpaticomimetic (v.).
SIMPATOPLEGIC. Var. pentru simpaticoplegic (v.).
SIMPLU ORB / épreuve à l’insu, épreuve en aveugle / blind test. Tip de test terapeutic `n care medicamentul administrat (sau o alt
modalitate terapeutic) nu este cunoscut de pacient, ci doar de medic. V. [i dublu orb, test `n orb.
SIMPORT, s. n. / symport, s. m. / symport, symporter.
[Gr. syn = împreun\; lat. portare = a duce, a purta.] Proces de
*cotransport prin care dou molecule diferite sau doi ioni diferi]i sunt transporta]i prin membrana plasmatic `n aceea[i direc]ie.

718. 718
SIMPTOM, s. n. / symptôme, s. m. / symptom. [Gr. symptoma, -atos = ceea ce survine împreun\, de la syn = împreun\, piptein
= a veni
.] Manifestare morbid `n rela]ie cu o stare patologic\. S. sunt percepute subiectiv de bolnav, spre deosebire de *semne,
care sunt manifesti obiective descoperite sau puse `n eviden] de medic.

Simptome cu denumiri comune


? S. ACCESORIU / symptôme accessoire / accesory symptom. Orice s. care nu este *pato-gnomonic pentru o anume boal\.
? S. ACCIDENTAL / symptôme accidentel / accidental symptom. Orice s. care apare `n cursul unei boli, dar nu are nici o leg ur
cu aceasta.
? S. CARDINAL / symptôme cardinal / cardinal symptom. S. de importan] major pentru diagnosticul unei boli.
? S. CONSTITU}IONAL / symptôme constitutionnel / constitutional symptom. S. care indic un efect sistemic al unei boli. Ex.:
pierderea `n greutate.
? S. ECHIVOC / symptôme equivoque / equivocal sign. S. care nu apar]ine unei anumite boli, ci poate fi asociat unui num mai
mare de entit\]i morbide.
? S. INDUS / symptôme induit / induced symptom. S. a cui apari]ie este determinat de o manevr\, de un exerci]iu sau de
administrarea unui medicament. El este realizat `n mod inten]ionat de c re medic, `n vederea stabilirii unui diagnostic.
? S. LOCAL / symptôme local / local symptom. S. care apare `ntr-o zon bine delimitat a organismului, frecvent datorit evolu]iei
bolii `n regiunea respectiv\.
? S. DE LOCALIZARE / symptôme de localisation / localizing symptom. S. care indic clar sediul unui proces patologic.
? S. OBIECTIV / symptôme objectif / objec-tive symptom. Fenomen particular provocat `n organismul pacientului de o boal [i
care poate fi perceput de observator. Adesea se confund cu no]iunea de semn (v.).
? S. PATOGNOMONIC / symptôme pathogno-monique / pathognomonic symptom. V. patognomonic.
? S. REFLEX / symptôme reflexe / reflex symptom. S. determinat de un anumit proces patologic la distan] de organul sau
regiunea afectate. Ex.: spasmul muscular datorat inflama]iei unei articula]ii. V. simpatie [i oftalmie simpatic\.
? S. SUBIECTIV / symptôme subjectif / sub-jective symptom. S. ce poate fi perceput doar de c re pacient, nu [i de c re
observator.


Simptome cu nume proprii


? S. EPSTEIN. [Alois Epstein, pediatru ceh, 1849-1918.] S. care apare la copii cu nervozitate accentuat\, constând `n
insuficienta coborâre a pleoapei superioare, ce determin o expresie de "facies insp\imântat".
? S. HAENEL. [Hans Haenel, neurolog german, Dresda, 1874-1942.] ~n *tabes, absen]a senza]iei la presiunea
globului ocular.
? S. OEHLER. [Johannes Oehler, medic german, n. 1879.] 1) R\cire [i paloare a picioarelor, `n *claudica]ia intermitent\.
2) Paloare [i r\cire brusc a tegumentelor la nivelul unui bra] afectat de o disfunc]ie motorie u[oar\, atunci când pacientul ridic o
greutate.
? S. REMAK. [Ernst Julius Remak, neurolog german, profesor la Berlin, apoi la Wiesbaden, 1849-1911 .]
Poliestezie [i `ntârziere `n perceperea senza]iilor dureroase, `n *tabesul dorsal.
? S. ROGER. [Henri Louis Roger, medic francez, 1809-1891.] Hipotermie, `n stadiul ter]iar al meningitei tuberculoase.
? S. SÉGUIN. [Edouard Séguin, neurolog [i psihiatru francez, stabilit în Statele Unite ale Americii
(Ohio, New York), 1812-1880
.] Contrac]ii musculare involuntare ce preced o criz epileptic\.
? S. VAN GOGH. [Vincent Van Gogh, pictor flamand, 1853-1890.] Tendin]a unor pacien]i de a se "autoopera" sau de
a cere cu insisten] medicilor s procedeze la o anumit opera]ie dorit de bolnav. Apare `n *psihoze paranoide [i hipocon-driace,
la personalit\]i dizarmonice de tip impulsiv, dar [i isteric, `n *dismorfofobie.

SIMPTOMATIC, adj. / symptomatique, adj. / symptomatic.
[Gr. symptoma, -atos = ceea ce survine împreun\, de la syn =
împreun\,
piptein = a veni.] 1) Care apar]ine unui *simptom, sau originii unui simptom. 2) Care se afl `n rela]ie direct cu
simptomele unei boli. Ex.:
tratament s., care trateaz efectele [i nu cauzele unei boli. 3) Care poate apare ca simptom particular
`ntr-o anumit boal\. Ex.: nevralgie s. 4) Uneori termenul este extins impropriu cu sensul de evocator sau caracteristic.
SIMPTOMATOLOGIE, s. f. / symptomatologie, s. f. / symptomatology.
[Gr. symptoma, -atos = ceea ce survine împreun\, de la
syn = împreun\, piptein = a veni; logos = [tiin]\.] 1) Studiul analitic *simptomelor. 2) Ansamblul simptomelor combinate
caracteristice unei boli.
SIM}, s. n. / sens, s. m. / sense.
[Lat. sentire = a sim]i.] Capacitatea de a percepe senza]ii, constituind sensibilitatea senzorial
prin intermediul celor cinci s., corespunzând analizatorilor vizual, olfactiv, auditiv, tactil, gustativ [i prin intermediul visceroceptorilor
(ex.: s. al culorii, s. al formei, s. kinestezic etc.). La aceast categorie de s. se adaug cele de ordin psihologic (s. de orientare, s.
de observa]ie etc.).
SIMULARE, s. f. / simulation, s. f. / simulation.
[Lat. simulatio, -onis = pref\c orie, de la simulare = a imita.] 1) Fraud
con[tient care const `n provocarea, imitarea sau exagerarea tuburilor morbide subiective sau obiective, pentru un anumit scop.
V. [i sinistroz\. 2) *Patomimie, `n psihiatrie. 3) ~n cercetare, reproducerea la calculator a unui model teoretic, elaborat pe baza
unor date cantitative ob]inute prin studiul sistemelor materiale reale.
SIMULATOR, s. n. / simulateur, s. m. / simulator.
[Lat. simulator, -oris = imitator, simulator, de la simulare = a imita.]
Dispozitiv experimental a cui func]ionare, al cui comportament sunt analoge cu cele ale unui sistem real. Ex.: s. din radio-
terapie.
SIMULTAGNOZIE, s. f. / simultagnosie, s. f. / simultagnosia.
[Lat. medieval simultaneus = simultan, din lat. simul = `n acela[i
timp; gr.
a - priv.; gnosis = cunoa[tere, de la gnonai = a cu-noa[te.] Incapacitatea recunoa[terii unei imagini, a unui tablou care
con]in mai multe personaje sau obiecte, care sunt recunoscute doar dac sunt prezentate separat. S. este un tip particular de *a-
gnozie vizual\.
SINALGIE, s. f. / synalgie, s. f. / synalgia.
[Gr. syn = împreun\; algos = durere.] Durere localizat `n alt regiune decât sediul
leziunii care o provoac\. V. sinalgie dento-dentar\.
SINALGIE DENTO-DENTAR| / synalgie dento-dentaire / dento-dental synalgia. Durere provocat la nivelul unui dinte s os
(dinte algic) de un dinte lezat (dinte algogen).
SINAPISM, s. n. / sinapisme, s. m. / sinapism.
[Lat. sinapismus = compres de semin]e de mu[-tar, de la sinapis = mu[tar.]
*Cataplasm sau *emplastru pe baz de f\in de mu[tar, destinat producerii *revulsiei.
SINAPS|, s. f. / synapse, s. m. / synapse.
[Gr. synapsis = punct de leg ur\, de la syn = împreun\, hapsis = unire [i haptein =
a prinde, a ata[a
.] Termen conceput ini]ial (Sherrington, 1897) pentru denumirea locului de contact `ntre dou sau mai multe celule
nervoase, sediu al transmiterii influxului nervos (unele celule având peste 15 000 de s.). Ulterior, termenul a fost extins [i la jonc-
]iunile neuroefectoare somatice [i vegetative. S. este alc uit dintr-o regiune presinaptic [i alta postsinaptic\, separate de spa]iul
sau fanta sinaptic\. Regiunea presinaptic este reprezentat de ramifica]iile axonale sub form de buton terminal sau de
varicozit\]i terminale. Spa]iul sinaptic este cuprins `ntre cele dou membrane, pre- [i postsinaptic\, [i m\soar circa 20-30 nm.
|

719. 719
Regiunea postsinaptic este reprezentat de por]iunea diferen]iat a membranei [i citoplasmei neuronului sau organului efector
(mu[chi, gland\ postsinaptic. Membrana postsinaptic con]ine *receptorii specifici *mediatorului eliberat din teritoriul
presinaptic. Transmiterea (transmisia) sinaptic este de dou feluri:
chimic\ (predomin la mamifere [i la om) [i electric\ (animale
inferioare: crab, rac, pe[te etc.). ~n
s. chimice, transmiterea se realizeaz prin mediatori chimici (principali: acetilcolina [i
noradrenalina), s. fiind de mai multe tipuri: s. axodendritice (cele mai r\spândite), s. axosomatice, s. axoaxonice (descrise recent
la vertebrate, `n *forma]iunea reticulat\, m\duv\, *talamus etc.) [i *joc]iunea neuromuscular (caracteristic musculaturii striate). ~n
func]ie de natura chimic a neurotransmi] orului, s. chimice se `mpart `n colinergice, adrenergice, serotoninergice, histaminergice,
aminoacidergice (acid glutamic, acid gama-aminobutiric, glicin\, peptidergice, purinergice etc. ~n
s. electrice, conducerea rapid
interneuronal se datoreaz comunicii directe `ntre citoplasma celor doi neuroni prin *joc]iuni strânse, ce permit schimburi ionice
interneuronale rapide, generatoare de manifesti electrice cu laten] mic\, sub 0,1 ms. La om, s. electrice se g\sesc numai `n
anumite structuri nervoase subcorticale.
SINAPTOLITIC, adj., s. n. / synaptolytique, adj., s. m. / ganglioplegic.
[V. etimologia termenului sinapsã; gr. lytikos = care
distruge, de la
lyein = a distruge.] Sin.: ganglioplegic (v.).
SINAPTOPLEGIC, adj., s. n. / synaptoplégique, s. m., adj. / ganglioplegic.
[V. etimologia termenului sinapsã; gr. plege =
lovitur\
.] Sin.: ganglioplegic (v.).
SINARTROZ|, s. f. / synarthrose, s. f. / synar-throsis. NA: articulatio fibrosa, articulatio cartilaginis.
[Gr. syn = împreun\; arthron
= articula]ie;
-ozã.] Articula]ie imobil `n care unirea oaselor sau a suprafe]elor articulare se face fie prin ]esut conjunctiv (sin-
desmoz), fie prin cartilagiu (sincondroz), fie prin ambele (simfiz). S. poate fi [i consecin]a unui proces patologic. V. [i sutur\.
SINCHINEZIE, s. f. / syncinésie, s. f. / synkine-sis, synkinesia.
[Gr. syn = împreun\; kinesis = mi[care, de la kinein = a mi[ca.]
Mi[care involuntar a unui grup muscular, inadecvat efectuii unui act voluntar, la nivelul unui membru de obicei afectat de
*parez sau *paralizie. S. pot surveni pe hemicorpul homolateral sau controlateral mi[cii voluntare pe care pacientul vrea s\ o
efectueze. Sunt frecvente
s. de imitare, mi[ci similare [i simetrice, care apar la efectuarea unei mi[ci voluntare, `n unele
paralizii unilaterale. Ex.: s. brahiobrahial\; s. mân\-gur\, sin.: semn Saunders (v.). Var.: sincinezie, sinkinezie.
SINCINEZIE. Var. pentru sinchinezie (v.).
SINCHIZIS, s. n. / synchysis, s. m. / synchysis.
[Gr. synkhysis = amestec, confuzie, de la syn-khein = a bulversa.] *Ramolisment
sau lichefiere a *corpului vitros. Tipuri: 1)
S. albicans, degene-rescen] cu lichefiere [i cu prezen]a de corpusculi opaci albicio[i `n
masa corpului vitros. 2)
S. scin-tilant, lichefiere cu amestec de particule fine de colesterol, scintilante `n fasciculul de lumin al
*oftalmoscopului. Sin.: boal Benson.
SINCIPUT, s. n. / sinciput, s. m. / sinciput, synciput. NA: sinciput.
[Lat. sinciput, -pitis = jum ate de cap.] Partea anterioar [i
superioar a capului.
SINCI}IOTROFOBLAST, s. n. / syncytiotrophoblaste, s. m. / syncytiotrophoblast.
[Gr. syn = împreun\; kytos = celul\; trophe =
hran\, nutri]ie;
blastos = germen.] Stratul extern al *trofoblastului care, prin dispari]ia membranelor celulare, cap o organizare
sinci]ial\. S. este partea cea mai activ a trofoblastului din punct de vedere al implantii [i participii fetale la schimburile
placentare.
SINCI}IU, s. n. / syncytium, s. m. / syncytium.
[Gr. syn = împreun\; kytos = celul\.] Mas de citoplasm multinucleat format prin
coalescen]a [i fuziunea mai multor celule, cu dispari]ia membranelor celulare.
SINCONDROZ|, s. f. / synchondrose, s. f. / syn-chondrosis. NA: synchondrosis, pl. synchondroses.
[Gr. syn = împreun\;
khondros = cartilaj; -ozã.] V. sinartroz\.
SINCOP|, s. f. / syncope, s. f. / syncope.
[Gr. synkope, de la syn = împreun\, koptein = a t\ia.] Stare tranzitorie care const `n
pierderea complet\, brutal [i reversibil a con[tien]ei. S. implic oprirea sau reducerea momentan a circula]iei cerebrale, cu
etiologie diferit\: tulburare cardiac\, vasomotorie etc. Dac episodul este ireversibil se produce *moartea subit\.
SINCRON, adj. / synchrone, adj. / synchronous.
[Lat. synchronus, gr. synkhronos = care se petrece în acela[i timp, de la gr.
syn = împreun\, khro-nos = timp.] Despre dou sau mai multe fenomene care survin concomitent.
SINCRONIZATOR, s. n. / synchroniseur, s. m. / synchronizer.
[Lat. synchronus, gr. synkhronos = care se petrece în acela[i
timp, de la gr.
syn = împreun\, khronos = timp.] Factor care impune caden]a [i varia]iile diferitelor *bioritmuri. Ex.: al-ternan]a zi-
noapte influen]eaz ritmurile *circadi-ene ale temperaturii animale, excre]iei apei, sodiului, secre]iei hormonale etc. V. bioritm,
circadian [i cronobiologie.
SINCROTRON, s. n. / synchrotron, s. m. / syn-chrotron.
[Lat. synchronus, gr. synkhronos = care se petrece în acela[i timp, de
la gr.
syn = împreun\, khronos = timp; gr. elektron = chihlim-bar, corp care se electrizeaz prin frecare.] Accelerator circular de
particule `n func]ionarea cuia se combin principiile *betatronului [i *ciclotronului. S. este utilizat pentru ob]inerea de fascicule de
electroni, de protoni sau de alte particule `nccate cu energie foarte mare, de ordinul sutelor de MeV pân la câteva sute de GeV,
utilizabile `n *radioterapie.
SINDACTILIE, s. f. / syndactylie, s. f. / syndactyly.
[Gr. syn = împreun\; daktylos = deget.] Mal-forma]ie somatic cu transmitere
autozomal dominant\, caracterizat prin absen]a spa]iilor inter-digitale la mân sau la picior. Acolarea poate fi superficial\,
membranoas (degete palmare), muscular sau osoas [i poate afecta dou sau mai multe degete.
SINDECAN, s. m. / syndécan, s. m. / syndecan. Proteoglican integral membranar, care include lan]uri heparan sulfat [i condroitin
sulfat [i care se asociaz cu diferite componente ale *matricei extracelulare [i cu factorul de cre[tere fibroblastic (FGF).
Intracelular, se leag la citoscheletul de actin\. S. are rol `n reglarea formei [i agregii celulelor epiteliale. Are M
r peste 32 000 [i
este prezent pe suprafa]a fibroblastelor [i a celulelor epiteliale.
SINDESMOFIT, s. n. / syndesmophyte, s. m. / syndesmophyte.
[Gr. syndesmos = fâ[ie, band\, ligament; phyton = plant\.]
Excrescen] osoas ata[at unui ligament.
SINDESMOPEXIE, s. f. / syndesmopexie, s. f. / syndesmopexy.
[Gr. syndesmos = fâ[ie, band\, ligament; pexis = fixare.]
Procedeu de fixare a unui ligament articular la suprafa]a osoas subiacent\, utilizat `ndeosebi `n reducerea unei *luxa]ii.
SINDESMOPLASTIE, s. f. / syndesmoplastie, s. f. / syndesmoplasty.
[Gr. syndesmos = fâ[ie, band\, ligament; plastos =
modelat, de la
plassein = a forma, a modela.] Opera]ie de chirurgie plastic\ pentru refacerea unui ligament.
SINDESMORAFIE, s. f. / syndesmorraphie, s. f. / syndesmorrhaphy.
[Gr. syndesmos = fâ[ie, ban-d\, ligament; rhaphe = sutur\.]
Sutura sau repara]ia unui ligament.
SINDESMOTOMIE, s. f. / syndesmotomie, s. f. / syndesmotomy.
[Gr. syndesmos = fâ[ie, band\, ligament; tome = t\iere,
sec]iune, de la
temnein = a t\ia.] Disec]ia sau sec]iunea chirurgical a unui ligament.
SINDESMOZ|, s. f. / syndesmose, s. f. / syn-desmosis.
[Gr. syndesmos = fâ[ie, band\, ligament; -ozã.] V. sinartroz\.
SINDROM, s. n. / syndrome, s. m. / syndrome.
[Gr. syndrome = drum împreun\, concurs, de la syn = împreun\, dromos = curs\,
drum
.] Unul dintre cei mai vechi termeni medicali, utilizat `nc din 1541 de Copland `n traducerea sa `n englez a operelor lui
Galenus. S. reprezint un ansamblu de *simptome [i *semne care pot constitui o entitate clinic\, dar nu [i etiologic\. S. se distinge
tradi]ional de *boal prin absen]a unei cauze specifice. ~n practic\, aceast discriminare este adesea suficient de dificil sau chiar
arbitrar\, `ncât uneori aceea[i entitate este uneori denumit boal\, alteori s. S-a sugerat [i chiar s-a convenit ca denumirea de s.
s fie utilizat `n cazul ansamblurilor de simptome care pot fi prezente `n boli diferite [i care constituie o etap `n demersul
diagnostic. O mare dificultate decurge din faptul c multe s. sunt denumite cu numele autorilor care le-au descris. Este de a[teptat
ca progresele `n patogenie [i `n biologia molecular s se reflecte pozitiv `n *nosografie, inclusiv prin diminuarea numului de s.
Deocamdat\, aceast tendin]\, de[i se manifest\, nu a adus clarifici radicale. Obs.: la pl., sindroame sau sindrome.

720. 720
Sindroame cu denumiri comune

? SINDROM DE ABSTINEN}| / syndrome d'abstinence / withdrawal symptoms. Ansamblu de tulburi fizice [i psihice care apar
atunci când administrarea unui produs capabil s antreneze *farmacodependen] este suprimat brusc.
? S. ADENO-CUTANEO-MUCOS / s. adéno-cut anéo-muqueux / mucocutaneous lymph node s. Sin.: sindrom Kawasaki (v.).
? S. ADIPOZOGENITAL / s. adiposo-génital / adiposogenital s. Sin.: sindrom Fröhlich (v.).
? S. ADIPOZO-HIPERGENITAL / s. adiposo-hypergénital / adiposo-hypergenital s. *Macrogenitosomie precoce asociat cu
obezitate.
? S. ADRENOGENITAL / s. adréno-génital / adrenogenital s. Termen care define[te un grup de afec]iuni genetice cu transmitere
autozomal recesiv\, cu expresie clinic variabil a genelor care codific enzime implicate `n geneza hormonilor steroizi
corticosuprarenali [i (`n unele forme) gonadali, a cor expresie clinic rezult din tulburile de sexualizare care apar prenatal
[i/sau postnatal, `n direct rela]ie cu deficitul enzimatic. Se descriu [ase tipuri de s. a. (I-VI), numerotate `n ordinea frecven]ei cu
care apar.
Tipul I, prin deficit de 21-hidroxilaz\, cu hiperplazie virilizant pur\, afecteaz doar sinteza de cortizol, nu [i sinteza de
mineralocorticoizi; se manifest prin virilizare prenatal la sexul feminin cu pseudohermafroditism, f dezechilibru hidroelectrolitic
(pierdere de sare), `n evolu]ie cu pseudopubertate precoce, izosexual la b\ie]i, heterosexual la fete.
Tipul II, prin defect de 21-
hidroxilaz\, cu virilizare [i pierdere de sare
, afecteaz [i sinteza de aldosteron (acela[i defect enzimatic ca [i `n tipul I, dar
cantitativ mai important). Se manifest la na[tere prin deshidratare, hiponatremie, hiperkaliemie, acidoz cu evolu]ie letal f
tratament, frecven]a sa fiind de 1/10 000 - 1/14 000 nou-n\scu]i.
Tipul III, prin deficit de 11β-hidroxilaz\ , hiperplazie virilizant cu
hipertensiune
, reprezint 5-8 % din s. a. [i are o inciden] de 1/100 000 nou-n\scu]i. Tipul IV, prin deficit de 3β-hidroxisteroid
dehidrogenaz\
, determin deficit de cortizol, androstendion, testosteron, mineralocorticoizi [i exces de dehidroepiandrostendion
(DHEA), androgen cu capacitate de virilizare redus\; se manifest prin discret virilizare la sexul feminin, absen]a virilizii cu
pseudohermafroditism masculin la b\ie]i [i pierdere de sare.
Tipul V, prin deficit de 17-hidroxilaz\, se manifest prin fenotip
feminin la ambele sexe [i organe genitale externe normale la sexul feminin, intersexuate la sexul masculin, f a se produce pu-
bertatea; se asociaz cu hipertensiune [i hiperkaliemie.
Tipul VI, prin defect de 20-22-desmolaz\, determin fenotip feminin la am-
bele sexe, cu pseudohermafroditism masculin (la b\ie]i) [i pierdere de sare.
? S. AGLOSIE-ADACTILIE / s. aglossie-adactylie / Hanhart's s. Sin.: sindrom Hanhart (v.).
? S. ALICE ~N }ARA MINUNILOR / s. Alice au Pays des merveilles / Alice in Wonderland s. Sin.: metamorfopsie (v.).
? S. ALTERN / s. alterne / alternate paralysis. S. neurologic `n care se asociaz semne clinice afectând ambele jum \]i ale
corpului, dar având expresie semiologic diferit pentru fiecare: pe o parte sunt afectate c\ile de transmitere lungi (*hemiplegie,
*hemianestezie, *sindrom cerebelos unilateral), pe cealalt parte sunt afecta]i unul sau mai mul]i nervi cranieni. Leziunea
responsabil de s. a. este localizat la nivelul trunchiului cerebral, iar nervul cranian afectat indic nivelul leziunii. V. [i sindrom
protuberan]ial.
? S. ALVEOLAR / s. alvéolaire / alveolar s. Opacit\]i radiologice consecutive obliterii alveolelor pulmonare. Opacit\]ile pot fi
lobare, segmentare sau nesistematizate: lobulare, cu limite [terse, uneori confluente, cu predominan] la nivelul hilului, denumite
`n acest caz "`n aripi de fluture". S. a. se observ\, de ex., `n pneumonie [i `n *edemul pulmonar.
? S. AMENOREE-GALACTOREE / s. aménorrhée-galac torrhée / amenorrh(o)ea-galactorrh(o)ea s. Sin.: sindrom Chiari-
Frommel (v.).
? S. AMNESTIC / s. amnéstique / amnestic s. Sin.: sindrom Korsakoff (v.).
? S. DE ANS| AFERENT| / s. d’anse afférente / afferent loop s. S. care apare la pacien]ii cu rezec]ie gastric par]ial\, cu
gastrojejunostomie (anastomoz Billroth II), având dou forme: 1) una cu distensie abdominal [i durere postprandial\, urmate de
gre]uri [i vs uri care amelioreaz durerea; mecanismul probabil const `n distensia ansei indus de secre]iile biliare [i
pancreatice; 2) a doua se manifest prin sindromul de ans oarb (v.).
? S. DE ANS| OARB| / s. de l'anse borgne / blind loop s. S. caracterizat prin *malabsorb]ie, `n special a lipidelor [i a vitaminei
B
12, steatoree [i anemie consecutive unui *s. de cre[tere bacterian excesiv\. Apare mai ales `n cazul unui intestin scurt
postoperator. V. [i sindrom de ans aferent\. Sin.: sindrom de staz\.
? S. ANTIFOSFOLIPIDIC / s. anti-phospholipidique / antiphospholipid s. S. determinat de prezen]a `n organism a *anticorpilor
antifosfolipide. Se poate manifesta prin leziuni de *vasculit *livedoid asociate cu tromboze venoase recidivante, tromboze
arteriale, avorturi spontane repetate [i trombocitopenie.
? S. DE ANXIETATE / s. d'anxiété / anxiety s. Sin.: sindrom anxios (v.).
? S. ANXIOS / s. anxieux / anxiety s. Complex de simptome fizice care acompaniaz *anxietatea (palpita]ii, accelerarea
frecven]ei respiratorii, transpira]ii, paloare etc.). Sin.: sindrom de anxietate.
? S. DE APERTUR| TORACIC| / s. d'aperture thoracique / thoracic outlet s. S. determinat de compresiunea plexului brahial
prin prezen]a unei *coaste cervicale, a unor malforma]ii osoase ale primei coaste, a unor benzi fibroase la nivelul spa]iului
supraclavicular, prin hiperabduc]ie prelungit a bra]ului sau prin inser]ie anormal a mu[chiului mic pectoral. Clinic se
caracterizeaz prin dureri `n um [i bra], parestezii la nivelul degetelor, simptome vasomotorii (paloare, *acrocianoz\, *sindrom
Raynaud) [i, `n timp, atrofia musculaturii bra]ului.
? S. APNEEI DE SOMN / s. des apnées du sommeil / sleep apn(o)ea s. Termen generic care regrupeaz boli foarte diferite
având ca tr\s ur comun apari]ia `n timpul somnului a unor episoade de *apnee, care se repet de zeci [i chiar de sute de ori,
având o durat variabil (de la 40 de secunde la 3 minute). Mecanismul a. de s. este variabil: fie oprire respiratorie de origine
central\, fie blocare a c\ilor aeriene superioare. Diagnosticul clinic este sugerat de sfor\itul nocturn intens [i de somnolen]a diurn
excesiv\. Tulburile respiratorii sunt `ndeosebi de origine obstructiv (c\derea limbii pe laringe, amigdale foarte mari), de origine
nervoas central (*s. Pickwick) sau pot complica o serie de boli foarte diverse: obezitate simpl\, boli faringo-laringiene, *respira]ie
Cheyne-Stokes de origine cardiovascular\, nervoas sau metabolic\, *s. Shy-Drager etc. Este posibil o rela]ie `ntre s. a. de s. [i
*moartea subit a sugarului.
? S. DE ARC AORTIC / s. d’arc aortique / aortic arch s. S. caracterizat prin obliterarea total sau aproape total a unei p]i sau
a ansamblului marilor trunchiuri care pornesc din *crosa aortei (trunchi brahiocefalic, carotid stâng\, subclavicular stâng\.
Obliterarea se produce la originea acestora sau `n proximitate [i poate fi par]ial (din cauza aterosclerozei intimei, a unui
traumatism violent la nivelul regiunii superioare a toracelui sau de origine nedeterminat\
tân\. ~n acest caz se constat absen]a pulsului la nivelul membrelor superioare. Sin.: sindrom al crosei aortice. V. [i boal\
Takayasu.
? S. DE ARTER| SPINAL| ANTERIOAR| / s. de l'artère spinale antérieure / anterior spinal artery s. *Ischemie medular din
cauza ocluziei arterelor anterioare ale m\duvei. Brusc, apare o *para- sau *tetraplegie flasc\, cu *hipo- sau *anestezie [i cu
tulburi sfincteriene. Simptomele regreseaz de obicei `n câteva s\pt\mâni.
? S. DE ARTER| SPINAL| POSTERIOAR| / s. de l'artère spinale postérieure / posterior spinal artery s. *Ischemie medular
mult mai rar decât ischemia arterei spinale anterioare ([i uneori contestat) din cauza obliterii arterei spinale posterioare. S. se
traduce prin *parestezii [i tulburi ale sensibilit\]ii profunde [i tactile `n zona subiacent leziunii. Uneori se `nso]e[te de: 1) Afec-
tarea cordoanelor posterioare, cu anestezie global [i abolire a reflexelor cutanate [i tendinoase. 2) Afectarea cordoanelor
postero-laterale, cu deficit motor `n zona sublezional\.
? S. ARTEREI SILVIENE / s. de l'artère sylvienne / middle cerebral artery s. Complex de simptome determinat de tulburi de
iriga]ie `n teritoriul arterei silviene, ca urmare a obliterii acesteia.
S. a. s. total (prin obstruarea arterei la origine) este cauza cea

721. 721
mai frecvent a *ramolismentului cerebral [i se manifest prin hemiplegie controlateral\, tulburi de sensibilitate [i, `n func]ie de
caz, *afazie, *hemianopsie omonim [i *apraxie. Sin.: sindrom silvian.
? S. ARTRIT|-DERMATIT| / s. arthrite-dermatite / arthritis-dermatitis s. Papule [i vezicopustule cu *purpur central\, situate
periarticular pe extremit\]ile distale `n infec]ia diseminat cu *gonococ.
? S. DE ASPIRA}IE / s. d’aspiration / Mendelson’s s. Sin.: sindrom Mendelson (v.).
? S. ATAXIE-TELANGIECTAZIE / s. ataxie-télangiectasie / ataxia-telangiectasia s. Sin.: sindrom Louis-Bar (v.).
? S. AURICULOTEMPORAL / s. auriculo-temporal / auriculotemporal nerve s. Se caracterizeaz prin tulburi vasomotorii faciale
(eritem, c\ldur\ lul regiunii parotidiene, care survin `n episoade paroxistice `n rela]ie cu mastica]ia, `n caz de
leziuni parotidiene cu afectarea nervului auriculo-temporal sau `n paralizii faciale. Sin.: sindrom Lucja Frey, sindrom Frey.
? S. AUTOIMUN POLIGLANDULAR / s. auto-immune polyglandulaire / polyglandular autoimmune s. Entitate nosologic `n
cadrul ceia se diferen]iaz trei tipuri de afec]iuni, ale cor caracteristici comune sunt *insuficien]a suprarenal [i afectarea cel
pu]in a unei alte glande endocrine.
Tipul I este caracterizat de triada *candidoz mucocutanat - *hipoparatiroidie - insuficien]
suprarenal\.
Tipul II const `n asocierea *diabetului zaharat de tip I cu o boal tiroidian autoimun (*tiroidita Hashimoto sau
*hipertiroidism), *vitiligo, *alopecie [i afectare suprarenal\.
Tipul III grupeaz fie insuficien]a suprarenal cu tiroidita Hashimoto, fie
diabetul zaharat [i o boal tiroidian autoimun\. Abrev. engl.: PGA.
? S. B|RBA}ILOR CU UTER / s. Royer / Royer’s s. Sin.: sindrom Royer (v.).
? S. DE BIFURCA}IE AORTIC| / s. de la bifurcation aortique / aortic bifurcation s. Sin.: sindrom Leriche (v.).
? S. BLEFARO-NAZO-FACIAL / s. blépharo-naso-facial / blepharonasofacial s. Sin.: sindrom Pashayan-Putterman (v.).
? S. BOLII EUTIROIDIENE / s. de la maladie euthyroïdienne / sick euthyroid s. Concentra]ie patologic a formelor de hormoni
tiroidieni circulan]i (libere sau totale), `n lipsa oricei afec]iuni tiroidiene organice. S. b. e. este produs de modifici ale trans-
portului [i metabolismului hormonilor tiroidieni.
? S. BOR / s. BOR / BOR s. [Acronim: s. Branhio-Oto-Renal.] S. cu transmitere autozomal dominant\, implicând surditate
malformativ\, fistule periauriculare [i *disgenezie renal\.
? S. BOU / s. BOU / BOU s. [Acronim: s. Branhio-Oto-Urinar.] Form a *s. BOR `n care malforma]ia renal este `nlocuit
cu ureterul bifid.
? S. BRADICARDIE-TAHICARDIE / s. bradycardie-tachycardie / bradycardia-tachycardia s. S. caracterizat prin alternan]a unor
episoade de tahicardie cu episoade de bradicardie supraventricular\, asociate frecvent cu tulburi de ritm. Survine `ndeosebi
dup vârsta de 50 de ani [i se manifest prin palpita]ii, dispnee, lipotimie, crizele având frecven] variabil\.
? S. BRAHIMEZODACTILIE-DISPLAZIE UN-
GVEAL| / s. brachymésodactylie-dysplasie unguéale / Bass’ s. Sin.: sindrom Bass (v.).
? S. BULBAR ANTERIOR MEDIAN / s. bulbaire antérieur médian / anterior median bulbar s. *S. altern secundar unei leziuni a
regiunii bulbare anterioare prin obstruc]ia arterei spinale anterioare. Sin.: sindrom Déjerine.
? S. DE CALOT| / s. de la calotte / tegmental s. Asociere, mai mult sau mai pu]in complet\, a paraliziei nervilor cranieni [i a *s.
Parinaud, cu tulburi ale reglii somnului [i tulburi respiratorii `n rela]ie cu o afectare a calotei trunchiului cerebral.
? S. DE CANAL CARPIAN / s. du canal carpien / carpal tunnel s. Complex de simptome secundare compresiunii nervului
median `n canalul carpian (tulburi senzitivo-motorii [i algice la nivelul degetelor, cu iradiere `n antebra]). Sin.: sindrom de tunel
carpian.
? S. DE CANAL TARSIAN / s. du canal tarsien / tarsal tunnel s. Neuropatie de compresiune a nervului tibial posterior la nivelul
gleznei (sub retinaculul flexorilor, postero-inferior fa] de maleola intern\ prin durere surd\, parestezii [i tulburi
motorii la nivelul plantei [i degetelor picioarelor. Sin.: sindrom de tunel tarsian.
? S. DE CAPSUL| INTERN| / s. de la capsule interne / capsular hemiplegia. S. neurologic rezultat `n urma lezii fibrelor
piramidale la nivelul trecerii lor `n capsula intern\, antrenând *hemiplegie `ncruci[at\, f *afazie `n cazul leziunilor stângi.
? S. CAPSULO-TALAMIC / s. capsulaire thalamique / capsulo-thalamic s. *Hemiplegie, *hemianopsie [i tulburi de percep]ie a
durerii, secundare unor leziuni talamice.
? S. CARCINOID / s. carcinoïde / carcinoid s. Complex de simptome repetitive asociate tumorilor *carcinoide (argentafinoame),
cauzate de secre]ia de *serotonin [i *prostaglandine. Se manifest prin congestie paroxistic cutanat\, episoade diareice,
bronhoconstrictive, de sc\dere a presiunii arteriale, edem [i ascit\.
? S. CARDIOAUDITIV / s. cardioauditive / cardioauditory s. S. ereditar, transmis autozomal recesiv, `n care se asociaz\:
surditate congenital\, alungirea intervalului QT electrocardiografic, tulburi paroxistice de ritm, crize de tahicardie ventricular de
tip *torsada vârfurilor ce pot antrena sincope [i moarte subit\. S. poate fi la originea mor]ii subite la nou-n\scut. Sin.: sindrom
Jerwell [i Lange-Nielsen.
? S. CARDIOFACIAL / s. cardiofacial / cardiofacial s. Asociere malformativ rar\: defect cardiac congenital (comunicare
interventricular sau *tetralogie Fallot) - *agenezie a mu[chiului triunghiular al buzelor, determinând aspect de hemiparez facial\.
? S. CAREFURULUI PETROSFENOID / s. du carrefour pétrosphénoïdal / Jacod’s s. Sin.: sindrom Jacod (v.).
? S. CATATONIC / s. catatonique / catatonic s. V. catatonie.
? S. CAUZALGIC / s. causalgique / causalgia, burning pain. V. cauzalgie.
? S. CAV INFERIOR / s. de la veine cave inférieure / inferior vena caval s. Sin.: sindrom de ven cav inferioar (v.).
? S. CAV SUPERIOR / s. de la veine cave supérieure / superior vena caval s. Sin.: sindrom de ven cav superioar (v.).
? S. CAVITAR / s. cavitaire / cavitary s. Ansamblu de semne (sonoritate, vibra]ii vocale accentuate, *suflu cavitar) determinate
de prezen]a unei cavit\]i pulmonare `n caz de: tuberculoz pulmonar ulcerocazeoas\, abces pulmonar (dup evacuare),
pneumonie abcedat\, sifilis ter]iar cu localizare pulmonar\, cancer pulmonar abcedat, chist hidatic (al cui con]inut a fost evacuat
printr-o bronhie de drenaj) etc.
? S. CELULEI GERMINALE EXTRAGONADA-LE / s. de la ce llule germinale extra-gonadale / extragonadal germinal cell s.
Asocierea prezen]ei unei forma]iuni tumorale de dimensiuni mari `n mediastinul anterior cu anomalii ale sistemului nervos central
sau cu afectare retroperitoneal\, `n prezen]a unei tumori extragonadice cu celule germinale. Se asociaz cu *trombocitopenie
idiopatic\, *leucemie megacariocitar acut\, *mielodisplazie [i *histiocitoz malign\.
? S. CEREBELOS / s. cérébelleux / cerebellar s. S. determinat de leziuni la nivelul cerebelului, caracterizat prin afectarea
coordonii mi[cilor: tulburi de echilibru (ataxie cerebeloas\[i ale mersului (*ataxie, *mers ebrios), *dismetrie, *asinergie,
*adiadocokinezie, *tremur uri cu caracter inten]ional, *nistagmus, tulburi de vorbire (*disartrie cerebeloas\, vorbire lent\,
sacadat\, voce nemodulat ca ritm [i intensitate), tulburi ale tonusului muscular.
? S. CEREBRO-HEPATO-RENAL / s. cér ébro-hépato-rénal / cerebrohepatorenal s. S. ereditar cu transmitere autozomal
recesiv\, caracterizat prin anomalii craniofaciale, hipotonie, hepatomegalie, rinichi polichistic, icter; are prognostic grav, cu exitus
`n primii ani de via]\.
? S. CERVICAL / s. cervical / cervical disk s. S. determinat de compresia r\d\cinilor nervilor cervicali, cu durere iradiat `n um,
bra] [i antebra] (`n teritoriul corespunz or perechii de nervi cervicali afecta]i).
? S. CERVICO-OCULO-ACUSTIC / s. cervico-oculo-acoustique / cervico-oculo-acoustic s. Varietate de *disostoz complex\, `n
care la manifestile *s. Klippel-Feil, se adaug surditate de percep]ie [i paralizie oculo-motorie. Transmitere, probabil, legat de
sex.
? S. CHIASMATIC / s. chiasmatique / chiasma s. S. secundar unei leziuni la nivelul *chiasmei optice: tulburi vizuale cu
limitarea câmpului vizual (*hemianopsie), *scotom central, cefalee, vertij, sincope.

722. 722
? S. CHILD / s. CHILD / CHILD s. [Acronim engl.: Congenital Hemidisplasia with Ichthyosiform Erythroderma and
Limb Defects = hemidisplazie congenital cu eritrodermie ihtioziform [i defecte ale membrelor .] S. `n cadrul
cuia sunt asociate leziuni la nivelul hemicorpului drept sau stâng, cutanate (*ihtioz [i *eritem) [i osoase (*aplazie sau
*hipoplazie ale oaselor lungi). Sunt posibile anomalii viscerale asociate, afectând inima (*dehiscen] septal\ ânii [i
glandele endocrine.
? S. CILILOR IMOBILI / s. des cils immobiles / immotile cilia s. S. cu transmitere autozomal recesiv\, caracterizat prin alterarea
motilit\]ii *cililor vibratili de la nivelul epiteliului respirator [i ai spermatozoizilor din cauza absen]ei unuia sau a ambelor bra]e ale
*dineinei. Se traduce prin infec]ii respiratorii repetate [i prin sterilitate. Dac se asociaz cu *
situs inversus se nume[te *s. Karta-
gener.
? S. DE CLIVAJ / s. du clivage / anterior chamber cleavage s. S. ce grupeaz malforma]ii consecutive anomaliilor de dezvoltare
embriologic a segmentului anterior al globului ocular.
? S. DE COAD| DE CAL / s. de la queue du cheval / cauda equina s. Ansamblu de simptome determinate de lezarea r\d\cinilor
ultimilor nervi rahidieni: *paraplegie, abolirea reflexelor ahiliene, tulburi de sensibilitate la nivelul membrelor inferioare, tulburi
sfincteriene [i genitale, tulburi trofice (*amiotrofie precoce, cianoz\, edem dur [i escare).
? S. DE COAGULARE INTRAVASCULAR| DISEMINAT| / s. de c oagulation intra-vasculaire disséminée / disseminated intra-
vascular coagulation s. (CIVD). V. coagulare intravascular diseminat\.
? S. DE COARD| CENTRAL| / s. de la corde centrale / central cord s. Sin.: siringomielie (v.).
? S. DE COAST| CERVICAL| / s. de cô te cervicale / cervical rib s. Simptomatologie neurovascular la nivelul membrului
superior, care apare ca urmare a comprimii plexului brahial [i arterei subclaviculare `ntre o coast cervical sau o apofiz
transvers a vertebrei C
7 hipertrofiat [i mu[chiul scalen anterior. V. coast cervical\.
? S. COLONULUI IRITABIL / s. du côlon irritable / irritable bowel s. S. cu simptome variabile, caracterizat prin: 1) Durere sau
jen abdominal\, accentuat `n timpul defeca]iei sau asociat cu modifici ale frecven]ei scaunelor [i consisten]ei acestora. 2)
Orar neregulat [i cre[terea frecven]ei defeca]iilor, evacuare incomplet a materiilor fecale, care uneori con]in mucus.
? S. COMPARTIMENTAL TIBIAL ANTERIOR / s. tibial antérieur / anterior tibial s. Sin.: sindrom tibial anterior (v.).
? S. DE COMPRESIUNE MEDULAR| / s. de compression de la m oelle épinière / s. of the spinal cord compression. Ansamblu
de simptome cu apari]ie progresiv\, secundare compresiunii medulare de diferite etiologii (tumoral\, traumatic\, malformativ\
implic ini]ial fenomene radiculare, care pot evolua spre *s. Brown-Séquard, apoi spre *paraplegie spasmodic\.
? S. DE CON TERMINAL / s. du cône terminal / conus medullaris s. S. care traduce afectarea *conului terminal al m\duvei
spinii. Se caracterizeaz prin semne genitourinare (`ndeosebi incontinen]\ ic\, tulburi senzitivomotorii
la nivelul membrelor inferioare [i *semn Babinski bilateral.
? S. DE CONDUCT AUDITIV INTERN / s. du conduit auditif interne / internal auditory meatus s. S. secundar afectii paralitice
a nervilor ce strat acest conduct: facialul, intermediarul lui Wrisberg, nervii cohlear [i vestibular.
? S. CONJUNCTIVO-URETRO-SINOVIAL / s. conjonctivo -urétro-synovial / Reiter's disease or s. Sin.: sindrom Fiessinger-
Leroy-Reiter (v.).
? S. DE CONTRACTUR| GENERALIZAT| / s. de c ontracture généralisée / generalized contracture s. Contrac]ia dureroas a
mu[chilor, f asociere cu depolarizarea membranei musculare, consecutiv defectelor metabolice care scad produc]ia de fosfa]i
depozitan]i de energie. Contracturile sunt precipitate de efort, sunt dureroase [i produc leziuni ale mu[chilor, precum [i *mioglobi-
nurie suficient de important pentru a provoca insuficien] renal acut\.
? S. DE COPIL B|TUT / s. d’enfant battu / battered child s. Leziuni traumatice multiple ale oaselor [i ]esuturilor moi (fracturi,
echimoze, uneori arsuri, hematoame subdurale), ca urmare a maltrat\rii unui copil. Alteori acestea pot fi `n rela]ie cu `ngrijirea
defectuoas a copilului sau/[i cu fragilitatea osoas anormal\. Poate l\sa sechele permanente osteoarticulare sau/[i nervoase.
Sin.: sindrom Silverman.
? S. DE COPIL BRONZAT / s. du bé-bé bronzé / bronze baby s. Complica]ie rar aput `n cursul tratamentului prin
*fototerapie la nou-n\scu]ii cu *hiperbilirubinemie. Se caracterizeaz prin tenta bronzat a tegumentelor, o culoare asem oare
având serul sanguin [i urina.
? S. DE CORN ANTERIOR / s. de la corne antérieure / anterior cornual s. *S. de neuron motor periferic `n care reparti]ia
tulburilor nu se suprapune unei topografii radiculare, plexale sau tronculare. Se constat *fascicula]ii musculare frecvente care
demonstreaz afectarea cornului anterior al m\duvei spinii. *Poliomielita anterioar acut [i *scleroza lateral amiotrofic sunt e-
xemplele clasice de afectare acut [i, respectiv, cronic ale cornului medular anterior.
? S. DE CORP CALOS / s. du corps calleux / corpus callosum tumor s., Bristowe's s. Ansamblu de tulburi determinat de o
leziune a corpului calos ce `ntrerupe leg ura `ntre emisferele cerebrale. Se asociaz\: tulburi psihice (constituind *s. Raymond),
tulburi ale mersului [i echilibrului (constituind *ataxia caloas\, cu tendin] la c\dere pe spate [i *mers ataxospasmodic), tulburi
de transmitere interemisferic sau de conexiune caloas (traduse prin deficit unilateral corespunzând unei func]ii emisferice
dominante), semne de ignorare a unui hemicorp `n raport cu cel\lalt, tulburi de coordonare a motricit\]ii vizuale. Sin.: sindrom
Bristowe.
? S. COSTOVERTEBRAL / s. costo-vertébral / Erdheim’s s. Sin.: sindrom Erdheim (v.).
? S. CRANIULUI ~N FRUNZ| DE TREFL| / s. du crâne en feuille de trèfle / Holter-Müller-Wiedemann s. Sin.: sindrom
Holtermüller-Wiedemann (v.).
? S. CREST / s. CREST / CREST s. Acronim prin care se desemneaz un s. `n cadrul cuia se asociaz\: * Calcinoz
subcutanat\, *s.
Raynaud, Esofagit\, *Sclerodactilie, *Telangiectazii. Form localizat de *sclerodermie.
? S. DE CRE{TERE BACTERIAN| EXCESIV| / s. de croissanc e bactérienne excessive / bacterial overgrowth s. S. cauzat de
supracolonizarea bacterian a intestinului sub]ire, `n urma alter\rii mecanismelor de `ntre]inere a sterilit\]ii acestuia (peristaltica
intestinal normal\, secre]ia de imunoglobuline `n lumen [i mediul gastric acid). Manifestile clinice includ: *steatoree, *anemie
macrocitar\, absorb]ie deficitar a vitaminei B
12 corectabil prin antibioterapie. Eviden]ierea a peste 10
5
germeni `n culturile de suc
intestinal certific diagnosticul. V. sindrom de ans aferent [i sindrom de ans oarb\.
? S. CRI DU CHAT / s. cri du chat / cri du chat s. S. ereditar (prin dele]ia bra]ului scurt al cromozomului 5), caracterizat prin
*hipertelorism, *microcefalie, deficien] psihic sever [i un plâns al copilului asem or cu un mieunat de pisic\.
? S. CRIOPATIC / s. de cryopathie / cryopathic s. Ansamblu de manifesti declan[ate de frig, traducând prezen]a unei
*crioglobuline (*s. Raynaud) sau a unei *aglutinine reci (*hemoglobinurie
a frigore).
? S. AL CROSEI AORTICE / s. de la crosse aortique / aortic arch s. Sin.: sindrom de arc aortic (v.).
? S. DAHA / s. DAHA / WDHA s. [Acronim: Diaree Apoas cu Hipokaliemie [i Aclorhidrie.] Sin.: sindrom Verner (v.).
? S. DE DEBIT MIC / s. de bas débit / low output s. Varietate de *[oc cardiogen observat `n cursul chirurgiei cardiace sau `n
evolu]ia postoperatorie.
? S. DE DECEREBRARE / s. de décérébration / decerebration s. S. observat `n special `n timpul traumatismelor cranio-
cerebrale sau `n stadiul ultim al tumorilor cerebrale. Se caracterizeaz prin tulburi de con[tien] diverse, tulburi de percep]ie,
tulburi de tonus manifestate prin *rigiditate de decerebrare. S. este determinat de procese patologice localizate la nivelul
*mezencefalului.
? S. DE DECONEXIUNE / s. de déconnexion / disconnection s. Ansamblul semnelor clinice determinate de leziunile cerebrale
(din diferite afec]iuni neurologice) care izoleaz o parte din cortexul cerebral de aferen]ele normale inter- sau intraemisferice. Cel
mai caracteristic dintre s. de d. este s. de corp calos (v.).

723. 723
? S. DE DECORTICARE / s. de décortication / cerebral decortication s. S. observat `n cursul traumatismelor craniocerebrale
grave, cu leziuni `ntinse ale substan]ei albe. Se caracterizeaz prin tulburi de percep]ie (absen]a r\spunsului la un ordin scris sau
verbal, absen]a frecvent a *reflexului de clipire, care poate reapare ulterior, diminuarea sau chiar absen]a reac]iilor de orientare),
reactivitate exagerat la durere (*hiperpatie) `nso]it de reactivitate vegetativ intens [i de tulburi ale tonusului muscular
(*rigiditate de decorticare, cu membrele superioare `n tripl flexie [i membrele inferioare `n extensie, *semn Babinski bilateral,
rota]ie lateral a capului) care antreneaz accentuarea flexiei membrului superior heterolateral [i extensia membrului inferior
homolateral.
? S. DE DEFICIEN}| MULTIVISCERAL| / syndrome de défaillance multiviscérale / mul-tiple organ failure syndrome. S. care
poate complica, ca ultim stadiu de evolu]ie, mai multe forme de [oc, `n special *[ocul septic. Este caracterizat prin dezvoltarea
progresiv\, poten]ial reversibil\, a unor disfunc]ii apute la dou sau mai multe organe sau sisteme [i reprezint o amenin]are
acut pentru homeostazie. S. de d. m. reflect leziunea endotelial generalizat\, cauzat de agresiunea primar asupra
endoteliului produs de endotoxine [i de o serie de mediatori chimici (ca `n cazul [ocului septic), sau rezultat ca o complica]ie a
tulburii prelungite de perfuzie tisular\. ~n orice form de [oc, modificarea perfuziei tisulare antreneaz `n evolu]ie apari]ia unui *s.
de r\spuns inflamator sistemic. Eliberarea masiv de mediatori va conduce, printre alte modifici, la permeabilizarea barierei
intestinale [i la p runderea unor germeni `n circula]ie, cu instalarea *sepsisului. Hipoperfuzia tisular prelungit [i leziunea
endotelial pot declan[a *coagularea intravascular diseminat [i s. de d. m. Se pot instala: *s. de detres respiratorie acut\,
insuficien] renal acut func]ional\, ulcere de stres, leziuni hepatice centrolobulare.
? S. DE DEFICIEN}E ENDOCRINE MU LTIPLE / polyendocrinopathie auto-immune / polyendocrine autoimmune disease. Sin.:
poliendocrinopatie autoimun (v.).
? S. DEGETULUI ALBASTRU / s. de l’orteil bleu / blue toe s. Form de *ateroembolism manifestat prin durere acut la nivelul
embolizii, ischemie cu evolu]ie spre necroz tegumentar [i gangren ischemic cu aspect albastru al degetelor de la picioare.
? S. DE DEPLE}IE DE SODIU / s. de déplétion sodique / salt loosing s. S. determinat de pierderea excesiv de sodiu. Se
caracterizeaz clinic prin oboseal\, *mialgii, grea] [i vomismente, *oligurie. ~n sânge se constat sc\derea concentra]iilor de sodiu
[i clor, *acidoz metabolic\, cre[terea concentra]iilor ureei [i potasiului. Cauze: utilizare exagerat a diureticelor, a r\[inilor schim-
b oare de ioni sau deshidratare pe cale digestiv\. Alteori, s. de d. de s. poate fi provocat de anumite forme de deficit enzimatic
corticosuprarenal [i `nso]e[te frecvent *nefropatiile intersti]iale cronice, consecutive unor infec]ii ascendente a c\ilor urinare sau
unor intoxica]ii (nefrite cu pierdere de sare, din cauza insuficien]ei reabsorb]iei tubulare de sodiu, `n contrast cu persisten]a func-
]iilor glomerulare normale). Sin.: sindrom de pierdere de sare.
? S. DES / s. DES / DES s. [Abrev.: DiEtilStilbestrol]. 1) S. `n care se asociaz tumori ale vaginului (benigne sau maligne)
[i un risc important de infertilitate, la femeile tratate cu DES (dietilstilbestrol). Acest s. a fost observat ca urmare a administrii
sistematice a DES, `n perioada 1950-1970, pentru prevenirea riscului de avort, la femeile cu avorturi spontane `n antecedente. 2)
Apari]ia anormal de frecvent a adenozei vaginale, a anomaliilor morfologice ale vaginului [i ale uterului, ca [i a *adeno-
carcinomului vaginal la feti]ele n\scute din mame care au primit dietilstilbestrol la `nceputul sarcinii.
? S. DE DESC|RCARE / s. de décharge / dumping s. Sin.: dumping syndrome (v.).
? S. DE DETRES| RESPIRATORIE A ADULTULUI / s. de détresse respiratoire de l’adulte / adult respiratory distress s. (ARDS).
Insuficien] respiratorie acut cu *edem pulmonar lezional, consecutiv unei agresiuni septice, toxice sau prin aspira]ie de lichid
gastric. Alterarea membranei alveolocapilare antreneaz trecerea plasmei `n alveole, colaps alveolar [i constituirea unei fibroze
intersti]iale extensive. Ansamblul acestor leziuni determin sc\derea complian]ei pulmonare [i antreneaz *hipoxemie sever\, cu
prognostic rezervat. Sin.: sindrom SDRA.
? S. DE DETRES| RESPIRATORIE A NOU-N|SCUTULUI / s. du dét resse respiratoire du nouveau-né / respiratory distress s.
of the new-born. Dispnee, polipnee [i cianoz la nou-n\scut. Etiologia poate fi: chirurgical\, cardiac\, neurologic [i malformativ\,
dar [i prin inhalarea de lichid amniotic, ca [i *boala membranelor hialine sau ca urmare a unor infec]ii bronhopulmonare. Exist [i o
form tranzitorie, `n rela]ie cu `ntârzierea resorb]iei lichidului amniotic, `ndeosebi dup na[terile prin opera]ie cezarian\.
? S. DE DEZECHILIBRU / s. de déséquilibre / disequilibrium s. Cefalee, grea]\, crampe musculare, iritabilitate nervoas\, agita]ie,
somnolen]\, convulsii [i *hipertensiune intracranian\. S. este o complica]ie frecvent a *hemodializei sau a *dializei peritoneale,
aput la 8-48 de ore dup terminarea acestora.
? S. DIDMOAD / s. DIDMOAD / DIDMOAD s. [Acronim engl.: Diabetes Insipidus, Diabetes Mellitus, Optic
Atrophy, Deafness.] Asocierea *diabet insipid, *diabet zaharat, atrofia nervului optic, surditate.
? S. DISCEFALIC CU CAP DE PAS|RE / s. dyscéphalique à tête d’oiseau / mandibulo-oculo-facial dyscephaly,
oculomandibulofacial s. Sin.: sindrom François (v.).
? S. DIZENTERIC / s. dysentérique / dysenteric s. S. care traduce reac]ia mucoasei [i musculoasei tubului digestiv la diverse
agresiuni (inflamatorii, infec]ioase, parazitare sau tumorale), fiind caracterizat prin diaree grav\, cu prezen]a de sânge [i mucus,
tenesme, dureri abdominale sub form de crampe [i difuze.
? S. DUBLU Y (XYY) / s. du double Y / XYY genotype. Anomalie gonozomic afectând
1‰ dintre subiec]ii masculini. Fenotipul este nor-mal, talia este `n general mare (1,80-1,86 m). La subiec]ii peste 2 m, s. d. Y este
g\sit `n propor]ie de 10%. ~n general fecunditatea este normal [i nu exist modifici hormonale. Exist ipoteza conform ceia
acest cariotip 47 XYY este mai frecvent la subiec]ii debili, delicven]ii violen]i [i criminali; s-a sus]inut chiar c Y supranumerar
reprezint cromozomul crimei. Aceast supozi]ie este fals\, `ntrucât comportamentul majorit\]ii su-biec]ilor 47 XYY nu difer de cel
al subiec]ilor 46 XY, adic cu cariotip normal.
? S. DUMPING / s. dumping / dumping s. Sin.: dumping syndrome (v.).
? S. DUREROS ARTICULAR / s. douloureux articulaire / painful articular s. Form de artrit secundar infec]iei cu *HIV,
manifestat ca o durere articular acut\, sever (poate necesita analgezice narcotice pentru tratament), localizat `ndeosebi la
genunchi, coate [i umeri, cu durata de pân la o zi.
? S. DE EFORT / s. d'effort / effort s. Sin.: sindrom Da Costa (v.).
? S. DE ELEFANTIAZIS ANORECTOGENITAL / s. éléphantiasique ano-rectogénital / genital elephantiasis s. Sin.: sindrom
Jersild (v.).
? S. EMG / s. EMG / EMG s. [Acronim: Exoftalmie, Macroglosie, Gigantism.] S. ereditar, transmis autozomal recesiv,
caracterizat prin exoftalmie, macroglosie, macrosomie fetal cu microcefalie, frecvent asociate cu visceromegalie, citomegalie a
cortexului adrenal fetal, omfalocel, hiperplazie renal [i pancreatic\, ca [i a celulelor Leydig [i gigantism postnatal. Sin.: sindrom
Beckwith-Wiedemann.
? S. ENCEFALOTRIGEMINAL / s. encéfalotrigéminal / encephalotrigeminal vascular s. Sin.: sindrom Sturge-Weber (v.).
? S. DE EREDODEGENERESCEN}| SPINO-CEREBELO AS| / s. de hérédodégénérescence spinocérébelleuse /
spinocerebellar heredodegenerative s. Denumire care cuprinde o serie de boli ereditare [i familiale caracterizate prin leziuni
anatomice (rarefac]ie [i atrofie neuronal mielo-axonal\ mai multe din urm oarele structuri nervoase: cerebel,
olive, fasciculele lungi ascendente sau descendente ale m\duvei, c\ile [i nucleele oculomotorii, neuronii periferici. Sunt regrupate
`n acest s., printre altele, *boala Friedreich, *paraplegia spasmodic familial Strümpell-Lorrain, *boala Roussy-Lévy [i *boala Ma-
chado-Joseph. V. [i atrofie cerebeloas\.
? S. EUNUCILOR FERTILI / s. des eunuques fertiles / fertile eunuch s. S. de *eunucoidism, cu dezvoltare variabil a caracterelor
sexuale secundare, `n care se asociaz *spermatogenez normal\, valori normale de FSH [i valori sc\zute de LH.

724. 724
? S. PRIN EXCES APARENT DE MINERALO-CORTICOIZI / s. d’e xcès apparent de minéralocorticoïdes / mineralocorticoid
excess s. S. `n care se asociaz hipertensiune arterial cu activitate sc\zut a *reninei plasmatice, hipokaliemie, secre]ie redus
de steroizi, sensibilitate la *spironolacton\. Se presupune un defect de conversie a cortizolului `n cortizon, cu un feed-back negativ
asupra secre]iei de ACTH [i, secundar, cu diminuarea sintezei de mineralocorticoizi suprarenalieni.
? S. EXTRAPIRAMIDAL / s. extrapyramidal / extrapyramidal s. Ansamblu de tulburi consecutive afectii *sistemului
extrapiramidal. ~n esen]\, apar modifici ale tonicit\]ii musculare [i ale reglii mi[cilor involuntare [i automate. Ele se grupeaz
`n diferite tipuri: *parkinsonism, *coree, *atetoz\, *degenerescen] hepatolenticular\, spasme de torsiune, *hemibalism, anumite
*mioclonii etc.
? S. FABELLA / s. fabella / fabella s. *Gonalgie postero-extern posttraumatic prin leziune cartilaginoas a fe]ei anterioare a
osului fabella (os *sesamoid prezent la 10-20% dintre subiec]i [i situat pe fa]a extern a condilului extern al femurului).
? S. FACIO-DIGITO-GENITAL / s. facio-digito-génital / facio-digito-genital s. Ansamblu malformativ, cu transmitere recesiv\, ce
implic deficit statural, *dismorfie facial\, *ectopie testicular\, malforma]ii scrotale [i ale membrelor. Sin.: sindrom Aarskog.
? S. DE FANT| SFENOIDAL| / s. de la fente sphénoïdale / s. of sphenoidal fissure. Sin.: sindrom Rochon-Duvigneaud (v.).
? S. FG / s. FG / FG s. S. grav congenital, transmis recesiv, legat de cromozomul X, afectând b\ie]ii [i asociind: retard intelectual
grav, *hipotonie, crize *comi]iale; *dismorfie facial cu hipotonie a mu[chilor fe]ei, frunte `nalt\, *hipertelorism etc.; imperfora]ie
anal frecvent [i alte malforma]ii, `ndeosebi cardiace. Sin.: sindrom Keller.
? S. FIBRELOR LUNGI / s. des fibres longues / subacute combined degeneration of spinal cord, Lichtheim's s. S. asem or
*tabesului, `n care se asociaz semne de afectare a cordoanelor Goll [i Burdach (tulburi ale sensibilit\]ii profunde [i *ataxie) [i un
*sindrom piramidal, cu p\strarea integrit\]ii r\d\cinilor corespondente [i a sensibilit\]ii tactile. Etiologia clasic\, dar nu unic\, a
acestui s. este reprezentat de *boala Biermer [i de caren]a `n vitamina B
12. Absen]a *semnului Argyll Robertson, a anesteziei
radiculare [i a semnelor de sifilis deosebesc acest s. de *tabes. Sin.: mieloz funicular\, sindrom Déjerine (3), sindrom Lichtheim.
? S. DE FOS| POSTERIOAR| / s. de la fosse postérieure / posterior cranial fossa s. Ansamblu de simptome (*hidrocefalie
obstructiv\, tulburi cerebeloase) care se asociaz cu o simptomatologie caracteristic *s. de linie median\.
? S. FRENOGASTRIC / s. phrénogastrique / phrenogastric s. Asocierea unor tulburi digestive cu *aerogastrie marcat\, care
apar postinfarct miocardic, prin irita]ia nervului frenic.
? S. G / s. G / G s. [G - prima liter a numelui persoanei la care a fost descris sindromul .] Asocierea
congenital\: *hipertelorism-*hipospadias [i anomalii neuromusculare ale esofagului [i ale penisului. Sin.: sindrom hipertelorism-
hipospadias.
? S. DE GANGLION SFENOPALATIN / al gie vasculaire de la face, s. du ganglion sphénopalatin / sphenopalatine neuralgia.
Sin.: sindrom Sluder (v.).
? S. GANGLIONULUI CILIAR / s. du ganglion ciliaire / ciliary ganglion s. Sin.: sindrom Cerise-Thurel (v.).
? S. GASTROCARDIAC / s. gastro-cardiaque / gastrocardiac s. Ansamblu de simptome cardiace `n rela]ie cu afec]iuni ale
tubului digestiv, `ndeosebi ale stomacului.
? S. AL G|URII RUPTE POSTERIOARE / s. du trou déchiré postérieur / jugular foramen s. Sin.: sindrom Vernet (v.).
? S. GENERAL DE ADAPTARE / s. général d’adaptation / general adaptation s. Totalitatea reac]iilor sistemice nespecifice ale
organismului la expunerea de lung durat la un stres, produse prin solicitarea sistemelor endocrin [i nervos, dar `ndeosebi prin
hipersecre]ia glandelor suprarenale, descris de H. Selye. Include: 1) Reac]ia de alarm\. 2) Stadiul de rezisten]\, `n care
organismul se adapteaz [i cre[te capacitatea de apare. 3) Stadiul de epuizare. V. [i stres.
? S. DE GLUCAGONOM / s. du glucagonome / glucagonoma s. S. ce reune[te semnele clinice [i biologice ale unei hipersecre]ii
de *glucagon de c re o tumor\, obi[nuit pancreatic\. Se asociaz\: diabet, anemie, stomatit\, alterarea stii generale [i semne
cutanate, de obicei polimorfe, `ndeosebi o macul eritematoas cu conturul rapid progresiv, al cei centru devine palid sau
violaceu, localizat `n special la nivelul extremit\]ilor [i `n jurul orificiilor naturale. Aceast leziune este denumit [i eritem necrozant
migrator.
? S. GOLFULUI PERSIC / s. du Golfe Persique / Persian Gulf s. Termen general utilizat pentru desemnarea simptomelor variate
prezentate de veterani ai r\zboiului din Golful Persic (1990-1991): oboseal\, sc\derea memoriei, dureri musculare [i articulare,
tulburi respiratorii [i gastrointestinale. Cauzele r\mân `nc obscure.
? S. GRI / s. gris / gray s., gray baby s. S. caracterizat prin culoare gri-cenu[ie a tegumentelor, `nso]it de *colaps. Este observat
la nou-n\scu]ii care au primit doze crescute de cloramfenicol [i apare din cauza toxicit\]ii mitocondriale a antibioticului.
? S. HAMARTOAMELOR MULTIPLE / s. des hamar tomes multiples / multiple hamartoma s. Sin.: sindrom Cowden (v.).
? S. HELLP / s. HELLP / HELLP s. S. caracteristic formei grave de *toxemie gravidic `n care se asociaz *anemia hemolitic\,
*trombopenia [i *citoliza hepatic\, de unde acronimul ce reprezint denumirea s.:
H(emolysis), E(levated) L(iver function test),
L(ow) P(latelet)
.
? S. DE HEMISEC}IE MEDULAR| / s. d’hémi-section de la moelle / Brown-Séquard disease or s. Sin.: sindrom Brown-Séquard
(v.).
? S. HEMOLITIC-UREMIC / s. hémolytique et urémique / h(a)emolytic-ur(a)emic s. S. rar, de etiologie incert\, apând la copii `n
primul an de via]\, caracterizat prin *insuficien] renal prin necroz cortical\, *anemie hemolitic microangiopatic\,
*trombocitopenie sever [i *purpur\. Sin.: sindrom Gasser.
? S. HEPATO-CEREBRO-RENAL / s. hépato-cérébro-rénal / Zellweger's s. Sin.: sindrom Zellweger (v.).
? S. HEPATORENAL / s. hépato-rénal / hepatorenal s. Insuficien] renal func]ional care survine `n ultima faz a unei boli
hepatice, cel mai frecvent *ciroz complicat cu *ascit\, *icter [i encefalopatie. Mai rar, s. h. reprezint o complica]ie a hepatitei
virale maligne sau a unui cancer secundar (metastatic) al ficatului. S. h. const `n *oligurie cu *hiperazotemie.
? S. HIPEREOZINOFILIC / s. d’hyperéosinophilie / hypereosinophilic s. Cre[tere idiopatic masiv a numului de
polimorfonucleare eozinofile `n sânge [i infiltrarea eozinofilic a inimii, creierului, tractului digestiv, pielii [i pl\mânilor. Afec]iunea
poate mima o leucemie [i are o evolu]ie progresiv spre exitus.
? S. HIPERFOLICULINIC PREMENSTRUAL / s. hyper folliculinique prémenstruel / premenstrual s. Sin.: sindrom premenstrual
(v.).
? S. DE HIPERHIDRATARE CELULAR| / s. d’hyperhy dratation cellulaire / cellular hyperhydration s. Ansamblul simptomelor
secundare unei *hipotonii osmotice extracelulare. Uneori, s. rezult f hipotonie plasmatic\, prin cre[terea sintezei de ap `n
celule, `ndeosebi `n febrele prelungite [i `n unele sti caren]iale. V. sindromul de hipotonie osmotic a plasmei.
? S. DE HIPERHIDRATARE EXTRACELULA-R| / s. d’hyperhydratation extracellulaire / extracellular hyperhydration s. S.
rezultat prin cre[terea con]inutului de sodiu `n lichidele extracelulare, cu reten]ie hidric propor]ional\. *Presiunea osmotic a
plasmei r\mâne normal\. Supra`nccarea hidrosalin se localizeaz `n spa]iile intersti]iale [i se manifest prin cre[tere `n
greutate, iar ulterior edeme. S. de h. e. poate apare `n *glomerulonefrit\, *insuficien] cardiac sau `n *hipoproteinemie.
? S. DE HIPERHIDRATARE GLOBAL| / s. d’hyperhydratation globale / total hyperhydration s. S. `n cadrul cuia se asociaz
semnele de *hiperhidratare extracelular cu cele ale *s. de hiperhidratare intracelular\. S. de h. g. este determinat de acumularea
mai important a apei decât a sodiului. Se manifest prin edeme, dezgust pentru ap\, vomismente, hipertensiune arterial [i tul-
buri nervoase, care uneori evolueaz spre com\. S. survine `n insuficien]a renal acut oligoanuric tratat cu perfuzii saline [i
glucozate, `n edemele cu tulburi de excre]ie a apei [i a sodiului (insuficien] hepatic decompensat\, ciroze hepatice cu punc]ii
repetate, insuficien] cardiac avansat cu afectare organic\, `ndeosebi dup administrare masiv de diuretice).

725. 725
? S. HIPERKINETIC / s. hyperkinétique / hyperkinetic s. Tulburare care apare `n copilie [i dispare `n adolescen]\:
hiperactivitate, lipsa concentrii, toleran] sc\zut la frustrare. Sin.: copil hiperkinetic.
? S. HIPERTELORISM-HIPOSPADIAS / s. hypertélorisme-hypospadias / G s. Sin.: sindrom G (v.).
? S. DE HIPERTENSIUNE INTRACRANIAN| / s. d’hypert ension intracrânienne / intracranial hypertension s. V. hipertensiune
intracranian\.
? S. DE HIPERTENSIUNE PORTAL| / s. d’hypertension portale / portal hypertension s. Sin.: hipertensiune portal (v.).
? S. DE HIPERTIROCALCITONINEMIE / s. d’hyperthyrocalcitoninémie / thyrocalcitonin excess s. S. generat de hipersecre]ia de
*tirocalcitonin\, caracterizat prin oboseal\, *spasmofilie [i sc\derea calcemiei. Se observ `n unele afec]iuni tiroidiene (cancer
medular cu strom amiloid\, cancer trabecular bogat `n mucopolizaharide acide, adenom cu celule C), `n carcinoamele bron[ic [i
intestinal, *feocromocitom [i *melanom.
? S. DE HIPERTONIE OSMOTIC| A PLASMEI / s. d’hypertonie osmotique du plasma / excessive osmotic pressure of blood
plasma s. Ansamblu de simptome determinate de cre[terea *presiunii osmotice plasmatice [i de deshidratarea celular
consecutiv\: sete, astenie, dispnee, febr\, oligurie, cre[terea azotemiei, cre[terea concentra]iei electroli]ilor plasmatici. Toate
aceste manifesti sunt determinate de eliminarea crescut de ap\, de cauz renal (*diabet insipid, diurez osmotic etc.),
digestiv (diaree, vom\, aspira]ie gastric), cutanat (transpira]ie), respiratorie etc.
? S. DE HIPERTROFIE EPIFIZAR| / s. d’hypertrophie épiphysaire / macrogenitosomia precox. Rezisten] la insulin\, denti]ie
primar cu din]i malforma]i, unghii sub]iri, cre[terea precoce a oaselor lungi, piele uscat\, *hirsutism, maturizarea precoce a
organelor genitale externe [i a func]iei sexuale [i apari]ia simptomelor de *hidrocefalie intern\. Sin.:
macrogenitosomia precox,
sindrom Pellizzi, sindrom pineal.
? S. DE HIPERVENTILA}IE / s. d’hyperventilation / hyperventilation s. Simptomatologie determinat de emo]ii, anxietate sau
fric\, manifestându-se prin respira]ii rapide [i profunde, asociind tranzitoriu *confuzie mental ca urmare a hiperventila]iei.
? S. DE HIPERVISCOZITATE PLASMATIC| / s. d'hyperviscosité plasmatique / plasma hyperviscosity s. S. `n cadrul cuia se
asociaz semne [i simptome neurologice (*torpoare, *amauroz\, *com\ (depozite granulare la nivelul *fundului de
ochi), hemoragice (prin alterarea hemostazei primare) [i insuficien] cardiac\, traducând cre[terea viscozit\]ii plasmei sanguine
prin prezen]a unor mari cantit\]i de *imunoglobuline monoclonale. V. [i sindrom Bing-Neel.
? S. HIPOGLICEMIC / s. hypoglycémique / hypoglyc(a)emic s. V. com hipoglicemic\, hipoglicemie.
? S. DE HIPOPLAZIE P|R-CARTILAJ / s. d’hypoplasie cheveux-cartilage / hair-cartilage hypoplasia s. Form congenital de
*neutropenie.
? S. HIPOTALAMIC / s. hypothalamique / hypothalamic s. S. legat de disfunc]ia centrilor hipotalamici situa]i `n plan[eul
ventriculului III, care controleaz echilibrul hidroelectrolitic, neurosecre]ia, echilibrul nutri]ional [i func]iile vegetative. Cunoa[terea
incomplet a func]iilor hipotalamusului [i rela]iile acestuia cu structurile vecine (`n special hipofiza) fac dificil descrierea s. h. ~n
general, se asociaz `n mod variabil: tulburi endocrine (obezitate, astenie, *dismenoree), tulburi metabolice (diabet, perturbi
hidroelectrolitice), tulburi neurovegetative, de comportament [i ale somnului.
? S. DE HIPOTONIE OSMOTIC| A PLASMEI / s. d'hypotonie osmotique du plasma / plasma osmotic hypotonia s. Ansamblu de
simptome determinate de sc\derea *presiunii osmotice a plasmei, cu hiperhidratare celular\ consecutiv\. Se observ `n cazurile
de diminuare a electroli]ilor plasmatici (`ndeosebi sodiul), cu supra`nccare apoas\: fie prin pierdere de suri propor]ional su-
perioar pierderii de ap (vomismente [i diaree tratate prin administrarea de ap pur\, insuficien] renal acut), fie consecutiv
reducerii eliminii renale de ap (insuficien] renal sau cardiac cu aport hidric excesiv, boli cu eliberare probabil de factori
antidiuretici). ~n aceste cazuri pot apare simptomele a[a-numitei
intoxica]ii cu ap\: *anorexie cu dezgust pentru ap\, vomismente,
astenie, crampe musculare, cefalee, obnubilare, convulsii [i uneori com\. Se constat\ oligurie, azotemie, sc\dere evident a
sodiului [i clorului `n sânge. V. [i sindrom de hiperhidratare celular\.
? S. HISTIOCITELOR ALBASTRE / s. des histiocytes bleus / sea blue histiocytes s. *Lipoidoz benign\, caracterizat esen]ial
prin hepatosplenomegalie [i uneori leziuni pluriviscerale (piele, pulmon, sistem nervos etc.). ~n m\duva osoas se pun `n eviden]\,
prin *colora]ia May-Grünwald-Giemsa, *histiocite mari de culoare albastr\, descrise, de asemenea, `n *boala Neville [i `n *boala
Niemann-Pick.
? S. HOLEREI PANCREATICE / choléra endocrine / pancreatic cholera. Sin.: sindrom Verner (v.).
? S. DE IMUNODEFICIEN}| DOBÂNDIT| / s. d’imm unodéficience acquise / acquired immunodeficiency s. Reprezint stadiul
final al infec]iei cu *HIV, caracterizat prin imunosupresie sever [i producerea de *infec]ii oportuniste [i cancere. Survine la 7-10
ani din momentul contaminii, acest interval depinzând de valorile *viremiei plasmatice `n momentul primoinfec]iei HIV. Este `ntot-
deauna mortal. Conform defini]iei elaborate de
Center for Disease Control (1993), s. de i. d. poate fi declarat `n prezen]a unei
imunosupresii severe (mai pu]in de 200 limfocite CD4
+/ml) sau `n situa]ia asocierii uneia din urm oarele afec]iuni oportuniste
(categoria C), indiferent de nivelul CD4
+: *candidoz bron[ic\, traheal sau pulmonar\; candidoz esofagian\; cancer invaziv de
col uterin; *coccidioidomicoz diseminat sau extrapulmonar\; *criptosporidioz intestinal care dureaz de mai mult de o lun\;
infec]ie cu *citomegalovirus (alta decât a ficatului, splinei [i ganglionilor); retinit\ cu citomegalovirus (cu alteri ale acuit\]ii
vizuale); encefalit datorat HIV; infec]ie herpetic cu ulcera]ii cronice ce dureaz de mai mult de o lun\, sau cu localizi bron[ice,
pulmonare sau esofagiene; *histoplasmoz diseminat sau extrapulmonar\; *izosporidioz intestinal cronic (durata peste o
lun\ imunoblastic; limfom cerebral primar; infec]ie cu
Mycobaterium avium sau kansasii,
diseminat sau extrapulmonar\; infec]ii cu
Mycobacyterium tuberculosis, indiferent de situs (pulmonar sau extrapulmonar);
pneumonie cu *
Pneumocystis carinii; pneumopatie bacterian recurent\; leucoencefalopatie multifocal progresiv\; septicemie
recurent cu
Samonella non-tifoidice; *toxoplasmoz cerebral\; sindrom ca[ectic legat de HIV. ~n situa]ia `n care numul de
limfocite CD4
+ este mai mic de 200/ml, sunt incluse `n defini]ia cazului de s. de. i. d. [i urm oarele afec]iuni: categoria A - infec]ia
HIV asimptomatic\, limfadenopatia generalizat persistent\, primoinfec]ia simptomatic\; categoria B - *angiomatoza bacilar\;
candidoza oro-faringian\; candidoza vaginal persistent\, frecvent sau care nu r\spunde la tratament; displazia de col uterin
(moderat sau grav), carcinomul
in situ; sindromul constitutiv (febr peste 38,5
0
C sau diaree peste o lun\ *leucoplazia poas a
limbii; zona zoster recurent sau care invadeaz mai mult de un dermatom; *purpura trombocitopenic\ idiopatic\; salpingita, `n
particular `n cursul complicii prin abcese tuboovariene; neuropatia periferic\. Abrev.: SIDA, AIDS (engl.).
? S. IMUNOPROLIFERATIV / syndrome immu -noproliférative / immunoproliferative s., immunoproliferative disorders. Sin.:
sindrom limfoproliferativ (v.).
? S. INFUNDIBULOPULMONAR / s. infundibulopulmonaire / pulmonary conus s. S. care grupeaz un impuls sistolic, vibra]ia
zgomotului II [i frecvent un discret suflu sistolic de ejec]ie pulmonar\, la nivelul spa]iului II-III intercostal stâng. S. traduce existen]a
unei *hipertensiuni arteriale pulmonare, iar `n cazul *stenozei mitrale, confirm caracterul sever al acesteia. Sin.: sindrom Roger-
Froment.
? S. INIM|-MÂN| / s. main-coeur / hand-heart s. Sin.: sindrom Holt-Oram (v.).
? S. INTERFE}EI RETINO-VITREENE / s. de l'interface rétino-vitréenne / retino-vitreal interface maculopathy. Sin.: sindrom
Jaffe (v.).
? S. INTERMENSTRUAL / s. intermenstruel / intermenstrual s. V. intermenstrual.
? S. DE INTESTIN SCURT / s. de l'intestin grêle / short bowel s. *Malabsorb]ie asociat cu diaree, *steatoree [i *malnutri]ie, `n
urma rezec]iei intestinale masive, a rezec]iilor multiple pentru *ileit regional sau a unui *by-pass jejunoileal pentru obezitate
endogen\.

726. 726
? S. DE ISCHEMIE-LEZIUNE / s. d’ischémie-lésion / isch(a)emia-lesion s. Alterare a electrocardiogramei observat `n cursul
fazei acute a *infarctului miocardic, caracterizat printr-un *segment ST supradenivelat (efect de leziune) [i o und T dirijat `n
sens opus acestui decalaj (efect de ischemie).
? S. IVIC / s. IVIC / IVIC s. [Acronim: Instituo Venezalano Investigaciones Cientificas; denumirea a fost propus
de S. Arias pentru un s. observat de-a lungul a [ase genera]ii, la o familie venezuelean\
.] S. caracterizat prin
asocierea: *aplazie radial mai mult sau mai pu]in important\, tulburi auditive, *oftalmoplegie intrinsec [i trombopenie.
Transmitere autozomal dominant\.
? S. DE JONC}IUNE PIELO-URETERAL| / s. de jonction pyélo-urétérale / pelvi-ureteric obstruction. Perturbare a evacuii
cavit\]ilor pielocaliceale `n ureter, `n rela]ie cu o anomalie congenital func]ional sau organic a jonc]iunii pielo-ureterale. Poate fi
observat [i la nivelul ureterului inferior (jonc]iune joas).
? S. LACRIMILOR DE CROCODIL / syndrome des larmes de crocodile / crocodile tears syn-drome. Episoade de hipersecre]ie
lacrimal spon-tan\, unilateral\, asociat unei hipersecre]ii salivare `n cursul mastica]iei, secundar\, de obicei, u-nor paralizii
faciale periferice `n curs de regresie. Cauza acestui reflex paradoxal ar putea fi regenerarea defectuoas a nervului facial, ale cui
fibre destinate glandelor salivare s-ar extinde [i la nivelul glandelor lacrimale. Sin.: sindrom Bogorad, reflex gustato-secretoriu
paradoxal.
? S. LAMB / s. LAMB / LAMB s. [Acronim engl.: Lentigines, Atrial myxoma, Mucocutaneous myxomas and Blue
nevi = lentiginoz\, mixoame atriale, mixoame mucocutanate [i nevi alba[tri
.] *Lentiginoz asociat cu *mixom
cardiac. Face parte din categoria *sindromului LEOPARD.
? S. LAPTE-ALCALI / s. lait-alcalines / milk-alkali s. Sin.: sindrom Burnett (v.).
? S. LEOPARD / s. LEOPARD / LEOPARD s. [Acronim engl.: Lentigines, Electro-cardiographic abnormalities,
Ocular hypertelorism, Pulmonary stenosis, Abnormalities of genitalia, Retardation of growth, Deafness =
lentiginoz\, anomalii electrocardiografice, hipertelorism ocular, stenoz pulmonar\, anomalii ale organelor
genitale, `ntârzierea cre[terii, surditate
.] Afec]iune rar\, cu transmitere autozomal dominant\, `n care se asociaz\:
*lentiginoz multipl `n jum atea superioar a corpului, anomalii electrocardiografice, *hipertelorism, stenoz pulmonar\, anomalii
genitourinare la sexul masculin (*hipospadias, *criptorhidie), `ntârziere de cre[tere, surditate neurosenzorial\. Exist forme
complete sau incomplete. Sin.: sindrom Gorlin.
? S. LGL. Sin.: sindrom Lown-Ganong-Levine (v.).
? S. LIMFOPROLIFERATIV / s. lymphoprolifératif / lymphoproliferative s., lymphoproliferative disorders. Cadru nosologic care
cuprinde neoplasmele maligne determinate prin multiplicarea anormal a diferitelor celule din linia limfocitar\. Sub aceast
denumire sunt cuprinse, printre altele: *leucemiile limfocitar\, histiocitar [i monocitar\, *mielomul multiplu, *boala Hodgkin, *lim-
foamele limfocitare [i tulburile imunosecretorii asociate cu *gamapatiile monoclonale. Exist\, foarte probabil, o rela]ie `ntre s. l. [i
*sindroamele mieloproliferative. Sin.: sindrom imunoproliferativ. V. [i boal imunitar\, disglobulinemie monoclonal\.
? S. DE LINIE MEDIAN| / s. de la ligne médiane / median line s. S. de etiologie tumoral (tumori ale fosei posterioare cerebrale)
`n care se asociaz tulburi de echilibru [i semne vegetative bulbare.
? S. DE LOB FRONTAL / s. frontal / frontal lobe s. Ansamblu de simptome, izolate sau asociate, traducând afectarea lobului
frontal, dominat de tulburi ale dispozi]iei, caracterului, comportamentului [i personalit\]ii, tulburi intelectuale, tulburi de limbaj
[i ale *praxiei (*anartrie, *apraxia mersului), tulburi de echilibru (*ataxie frontal Bruns) [i tulburi senzoriale (*anosmie).
? S. DE LOB MIJLOCIU / s. du lobe moyen / middle lobe s. S. radioclinic asociind o opacifiere radiologic sistematizat a lobului
mijlociu pulmonar (sau a lingulei) [i expectora]ie cronic\, `n raport cu dilata]ia bron[iilor. Este legat de obstruc]ia bron[iei
corespondente, secundar unei adenopatii pediculare cronice ([i, eventual, calcificarea ganglionilor hilului), de regul
tuberculoas\, ce fistulizeaz `n momentul primoinfec]iei. Sin.: boala hilului, sindrom Brock.
? S. MAGENBLASE / s. Magenblase / Magenblase s. [Germ. Magenblase = bul de aer în stomac.] *Aerofagie, cu
acumulare de aer `n stomac, de cauze diferite.
? S. DE MALABSORB}IE / s. de mal absorption / malabsorption s. Grup de tulburi marcat prin absorb]ia subnormal a
componen]ilor alimentari. Cauze multiple: perturbare a absorb]iei intestinale (rezec]ie `ntins\, fistule) sau insuficien] digestiv prin
deficit enzimatic (afec]iuni gastrice, hepatice sau pancreatice).
? S. MALIGN PRIN NEUROLEPTICE / s. malin des neuroleptiques / neuroleptic malignant s. Asocierea hipertermiei, *akineziei,
tulburilor de con[tien]\, sudora]iei *profuze, *tahiaritmiei, *ptialismului [i a semnelor de *rabdomioliz la bolnavii psihici trata]i cu
*neuroleptice (haloperidol). Prognosticul fatal `n 25% din cazuri a fost ameliorat prin administrarea de *miorezolutive. Mecanismul
s. m. prin n. ar fi asem or cu cel al *hipertermiei maligne peranestezice [i al *insola]iei grave [i ar putea implica inhibi]ia
*receptorilor dopaminergici centrali. Sin.: sindrom neuroleptic malign.
? S. DE MALIGNITATE / s. de malignité / malignant s. Ansamblu de simptome care apar uneori `n cursul unor boli infec]ioase
(difterie, scarlatin\, rujeol\, grip\, febr tifoid etc.), precoce sau tardiv: adinamie, hipertermie, colaps cardiovascular, vomismente,
diaree, albuminurie, hemoragii [i eriteme. S. de m. este de o gravitate excep]ional [i este determinat de afectarea *sistemului
neurovegetativ (forma]iunile centrale [i periferice).
? S. MASCULULUI INFERTIL / s. du mâle infertile / infertile male s. Infertilitate consecutiv afectii *receptorului nuclear
androgenic la pacien]i cu antecedente eredocolatrerale de *s. Reifenstein sau, cel mai adesea, f istoric familial semnificativ.
*Azoospermia este unica manifestare a deficitului func]ional al receptorului.
? S. MEDIASTINAL / s. médiastinal / mediastinal s. Ansamblu de simptome [i semne determinate de compresiunea diferitelor
organe situate `n mediastin: *dispnee, *disfagie, *disfonie [i accentuarea, variabil\, a circula]iei venoase superficiale toracice.
? S. MEDIOPONTIN / s. médial pontin / medial pontine s. S. cauzat de ocluzia ramurilor paramediane ale arterei bazilare `n
partea superioar\, implicând de partea leziunii pedunculul cerebelos superior, fasciculul longitudinal medial [i probabil nucleul
olivar inferior, iar de partea opus leziunii - tracturile corticobulbar, corticospinal [i lemniscusul medial.
? S. MEDULAR / s. médullaire / medullary s. S. rezultat `n urma ocluziei arterei vertebrale sau a arterei bazilare `n partea
inferioar\, manifestat prin afectarea *ipsilateral a nervului XII, nucleului nervului V, emisferei cerebeloase, nucleului vestibular,
tractului simpatic descendent, nervilor IX [i X, nucleului [i tractului solitar [i a nucleilor
cuneatus [i gracilis. Controlateral sunt
afectate tractul piramidal, lemniscusul medial [i tractul spinotalamic.
? S. MELAS / s. MELAS / MELAS s. [Acronim engl.: Mitochondrial myopathy, Encephalopathy, Lactic Acidosis,
Stroke-like episodes.] S. familial cu transmitere matern mitocondrial\, `n care se asociaz\: *miopatie mitocondrial\,
encefalopatie, acidoz lactic\, accidente cerebrale ischemice.
? S. MENINGEAN / s. méningé / meningeal s. Ansamblu de simptome care traduc irita]ia meningelor prin leziuni difuze: cefalee
violent\, *redoarea cefei urmat contracturi ale mu[chilor spatelui, abdomenului [i membrelor inferioare, vomismente, constipa]ie.
Pot apare, de asemenea, convulsii, paralizii diverse, hiperestezie cutanat\, fotofobie. S. m. este observat `n diverse meningite [i
hemoragii meningeene. Concomitent se produc modifici patologice ale lichidului cefalorahidian, de unde utilitatea pentru
diagnostic a punc]iei lombare. V. semn Kernig [i semn Brudzinski.
? S. MERRF / syndrome MERRF / MERRF syndrome. [Acronim engl.: Myoclonic Epilepsy with Rough Red Fibers =
epilepsie mioclonic cu fibre ro[ii zdren]uite
.] S. familial cu transmitere mitocondrial (matern\
mioclonic [i fibre ro[ii zdren]uite (degeneres-cen]a unor neuroni olivari, pontini [i din nucleul din]at, cu alterarea tracturilor
spinocerebeloase, din cordoanele posterioare [i corticospinale).

727. 727
? S. MIELOPROLIFERATIV / s. myéloproliférative / myeloproliferative s., myeloproliferative disorders. Grup de neoplazii maligne
aflate histogenetic `n rela]ie cu *celulele stem pluripotente din organele hematopoietice. Sub aceast denumire sunt cuprinse,
printre altele: *leucemia granulocitar acut [i cronic\, *leucemia mielomonocitar acut [i cronic\, *
polycythemia rubra vera,
*mielofibroza eritroleucemic\. Exist\, foarte probabil, o rela]ie `ntre s. m. [i *sindroamele limfoproliferative.
? S. MODY / s. MODY / MODY s. [Acronim engl.: Maturity-Onset Diabetes of the Youth = diabet zaharat
non-insulinodependent la tineri
.] Varietate de *diabet zaharat care apare la tineri, asem oare cu *diabetul de tip II,
care se transmite autozomal dominant. Sin.: diabet Mason.
? S. MUCO-OCULOCUTANAT / syndrome mu -co-oculocutané / Fuchs’ syndrome. Sin.: sindrom Fuchs (v.).
? S. MULIBREY / s. de MULIBREY / MULIBREY s. S. congenital afectând ambele sexe. Poate fi recunoscut la na[tere [i este
caracterizat prin: *nanism micromelic, *dismorfie facial\, voce ascu]it [i sub]ire, *pericardit constrictiv relevat precoce.
Radiologic se observ *displazie fibroas osoas cu `ngro[are cortical [i alungirea [eii turce[ti. Semnele asociate definesc
acronimul: hipotonie muscular (MU - engl.
muscle), hepatomegalie prin *ciroz cardiac (LI - engl. liver), retard mental (BR - engl.
brain) [i *corioretinit (EY - engl. eye). Transmiterea este autozomal recesiv\. Sin.: sindrom Perheentura.
? S. NAME / s. NAME / NAME s. [Acronim engl.: Nevi, Atrial Myxoma and Ephelides.] S. familial care grupeaz
*nevi, *mixoame atriale, *neurofibroame mixoide [i *efelide.
? S. NEFRITIC / s. néphritique / nephritic s. S. clinico-biologic de etiologie renal (apare `ndeosebi `n nefropatiile glomerulare)
care se manifest `n dou forme: 1)
S. n. acut include: proteinurie, hematurie, oligurie, reten]ie de sodiu [i ap (edeme),
hipertensiune arterial secundar\. 2)
S. n. cronic, caracterizat prin: proteinurie, hematurie, hipertensiune arterial secundar\.
? S. NEFROTIC / s. néphrotique / nephrotic s. S. caracterizat prin proteinurie abundent\, hipoproteinemie, hiperlipidemie [i
edeme. ~n func]ie de diferi]i autori, s-au stabilit tulburile minime necesare pentru a sus]ine existen]a unui s. n.: 1) Proteinurie cel
pu]in egal cu 3 g/24 h (sau de circa 2 mg/min). 2) Sc\derea proteinelor plasmatice totale sub 60 g/l, cu valoarea
serumalbuminelor sub 35 g/l. 3) Prezen]a edemelor, hiperlipidemie [i hipercolesterolemie.
? S. DE NEOPLAZIE ENDOCRINIAN| MULTI-PL| / s. de néopl asie endocrinienne multiple / multiple endocrine neoplasia. V.
neoplazie endocrinian multipl\.
? S. DE NERV NAZOCILIAR / s. du nerf nasociliaire / nasociliary nerve s. Acces nevralgic ocular [i al unghiului intern al
pleoapei, `nso]it de l\crimare [i hidroree nazal\, corespunzând unei nevralgii a nervului nazociliar sau a ganglionului ciliar. Sin.:
sindrom Charlin. V. [i algie vascular a fe]ei.
? S. NEUROACHILIC / s. neuroachylique / neuroanemic s. Sin.: sindrom neuroanemic (v.).
? S. NEUROAMELOR MUCOASE MULTIPLE / s. des neuromes muqueux multiples / multiple mucosal neuroma s. S. manifestat
prin apari]ia a numeroase *nevroame submucoase sau *neurofibroame ale limbii, buzelor [i pleoapelor la persoa-ne tinere.
Acestea se asociaz uneori cu tumori maligne ale tiroidei sau medulosuprarenalei.
? S. NEUROANEMIC / s. neuroanémique / neuroan(a)emic s. Ansamblu de complica]ii neurologice medulare determinate de
*boala Biermer, tradus printr-un *s. de fibre lungi. Acest termen tinde s fie `nlocuit prin s. neuroachilic.
? S. NEUROCUTANAT / s. neurocutané / neurocutaneous s. Sin.: facomatoz (v.).
? S. NEUROLEPTIC MALIGN / s. du neuroleptique malin / neuroleptic malignant s. Sin.: sindrom malign prin neuroleptice (v.).
? S. DE NEURON MOTOR PERIFERIC / s. du neurone moteur périphérique / motor peripheral neuron s. Ansamblu de semne [i
simptome determinate de leziuni la nivelul neuronilor motori periferici, `n care se asociaz\: abolirea *reflexelor osteotendinoase,
atrofii musculare [i paralizii flasce `n teritoriul de distribu]ie a neuronilor leza]i. V. [i sindrom de corn anterior.
? S. NEUROTOXIC / s. neurotoxique / neurotoxic s. Form grav de *toxicoz a sugarului, `n care manifestile nervoase [i
vasomotorii traduc existen]a unui *sindrom de malignitate.
? S. DE NOD SINUSAL / s. du nœud sinusal / sick sinus s. Denumire generic pentru diferite perturbi ale func]iei nodului
sinusal, manifestate prin blocuri sinoatriale, pauze sinusale sau oprire sinusal\, asociate cu diferite tipuri de aritmii atriale [i cu
tulburi de conducere atrioventricular\ sau, mai rar, intraventriculare.
? S. DE NUCLEU DEITERS / s. du noyau de Deiters / Deiters’ nucleus s. [Otto Friedrich Karl Deiters, anatomist
german, Bonn, 1834-1863
.] Sin.: sindrom Bonnier (v.).
? S. DE NUCLEU RO{U / s. du noyau rouge / inferior red nucleus s. S. peduncular datorat lezii por]iunii inferioare a nucleului
ro[u, tradus prin paralizia homolateral a nervului oculomotor comun, acompaniat controlateral fie de mi[ci involuntare
coreoatetozice sau tremur uri (*s. Benedikt), fie de *hemiasinergie (*s. Claude). Este un tip de sindrom altern (v.).
? S. DE OBOSEAL| CRONIC| / s. de fatigue chronique / chronic fatigue s. S. descris `n SUA, constând `n asocierea unei
*astenii accentuate inexplicabile, care persist cel pu]in [ase luni, [i a unor semne minore (febr mic\, *adenopatii, *artropatii).
Este discutat etiologia viral\: *virus Epstein-Barr, *
Herpes simplex virus, *citomegalovirus.
? S. OCCIPITAL / s. occipital / occipital s. Ansamblu de simptome, `n esen] vizuale, care traduc o leziune a lobului occipital.
? S. DE OCHI USCAT / s. de l'oeil sec / Gougerot-Sjögren s. Sin.: sindrom Sjögren (v.).
? S. OCULO-CEREBRO-RENAL / s. oculo-cérébro-rénal / oculocerebrorenal s. S. congenital, cu transmitere recesiv legat de
cromozomul X, care se manifest prin: *hidroftalmie, *cataract\, retardare mental\, *aminoacidurie, producere renal sc\zut de
amoniac [i *rahitism rezistent la administrarea de vitamin D. Sin.: sindrom Lowe.
? S. OCULO-URETRO-SINOVIAL / s. oculo-urétrosynovial / Reiter's disease or s. Sin.: sindrom Fiessinger-Leroy-Reitter (v.).
? S. OMULUI RIGID / s. de l'homme raide / stiff-man s. S. cu etiologie necunoscut\, caracterizat prin contracturi dureroase ale
musculaturii striate, interesând `n special trunchiul [i partea proximal a membrelor, care dispar `n timpul somnului. Emo]iile,
zgomotul, oboseala declan[eaz accesele de contracturi, cu agravarea rigidit\]ii de fond, la care se asociaz [i suda]ie abundent\.
Examenul radiologic este normal. Electromiograma arat o activitate electric de repaus ce dispare sub efectul curarizantelor sau
al benzodiazepinelor. Evolu]ia s. este progresiv de-a lungul anilor, pân la impoten] func]ional total\.
? S. OMULUI RO{U / s. de l'homme rouge / red man s. Reac]ie advers la vancomicin\, caracterizat prin prurit [i `nro[irea pielii
capului [i toracelui superior.
? S. ORODIGITOFACIAL / s. orodigitofacial / orofaciodigital dysostosis or s. Varietate de *disostoz complex\, `n care se
asociaz anomalii faciale (fant labial\, *hipertelorism, *epicantus), *alopecie localizat\, limb bifid [i *brahisindactilie. Au fost
identificate dou forme: a)
tipul I sau s. Papillon Léage-Psaume: afec]iune cu transmitere dominant gonozomal\, letal pentru
sexul masculin, caracterizat prin anomalii digitale (*camptodactilie, *polidactilie [i *sindactilie), craniale, faciale, linguale [i
dentare, ca [i prin tremor, retardare mental\, alopecie [i seboree a fe]ei; b)
tipul II: afec]iune cu transmitere autozomal recesiv
caracterizat prin anomalii digitale (*brahi-, *clino-, poli-, sindactilie), craniale, faciale, linguale, palatine [i prin tulburi
neuromusculare episodice (sin.: sindrom Mohr); c)
tipul III: afec]iune cu transmitere autozomal recesiv caracterizat prin
hexadactilie postaxial a mâinilor [i picioarelor, anomalii oculare, linguale [i dentare [i prin retardare mental profund\.
? S. OVARELOR DISFUNC}IONALE / s. de Klotz / Klotz’ s. Sin.: sindrom Klotz (v.).
? S. PARANEOPLAZIC / s. paranéoplasique / paraneoplastic s. Termen utilizat pentru ansamblul disfunc]iilor ce apar `n cadrul
unor cancere, `n alte ]esuturi decât acelea care sunt situs tumoral, `n principiu ca urmare a efectelor metabolice ale neoplaziei. ~n
esen]\, `n cadrul unui s. p. se pot asocia semne clinice [i de laborator de ordin neurologic, reumatologic, endocrinian sau
hematologic, a cor particularitate const `n faptul c se manifest `n rela]ie strict cu evolu]ia unui cancer. Manifestile s. p. apar
odat cu cancerul, dispar dac acesta este eradicat [i reapar `n cazul recidivelor, neaflându-se `ns nici o rela]ie cu o invazie
metastatic\.
? S. P|RULUI ARGINTIU / s. des cheveux argentés / Griscelli-Pruniéras disease. Sin.: boal Griscelli-Pruniéras (v.).

728. 728
? S. PERIFERIC / s. périphérique / peripheral s. Ansamblu de simptome determinate de afectarea r\d\cinii posterioare
(senzitive) sau anterioare (motorii) ale nervilor spinali, a ganglionului nervului sau a unor perechi de nervi cranieni. V. [i sindrom
de neuron motor periferic.
? S. PERSOANELOR CU CÂRJ| / s. des béquillards / crutch palsy. Leziuni prin compresiune cronic a arterelor axilar [i
humeral\, aflat la originea unui *s. Raynaud la persoanele care se deplaseaz cu cârje.
? S. PETEI OARBE / s. de la tache aveugle / blind spot s. Sin.: sindrom Swan (v.).
? S. PHC / s. PHC / PHC s. S. familial rar, denumit prin acronimul manifestilor clinice: *aplazie Premolar\, *Hiperhidroz\,
*
Cani]ie prematur\. Este transmis autozomal dominant. Sin.: sindrom Böök.
? S. PICIOARELOR FIERBIN}I / s. des pieds brûlants / burning feet s. Sin.: sindrom Gopalan (v.).
? S. PICIOARELOR F|R| REPAUS / s. des jambes sans repos / restless legs s. Senza]ie de disconfort muscular la nivelul
picioarelor [i coapselor, care induce nevoia de mi[care a picioarelor. ~ntâlnit frecvent la femei de vârst medie, s. poate apare `n
*uremie, *neuropatii, dar poate avea [i transmitere familial\. Agita]ia se poate `nso]i de *mioclonii. Sin.: sindrom Ekbom.
? S. PICIOR-MÂN|-GUR| / s. pieds-mains-bouche / hand-foot-and-mouth disease. Erup]ie veziculoas ce afecteaz mâinile,
picioarele, gura, la nivelul ceia determin o stomatit eroziv\. Dispare `n câteva zile [i este generat de un *virus Coxsackie.
? S. DE PIERDERE DE SARE / s. de perte de sel / salt loosing s. Sin.: sindrom de deple]ie de sodiu (v.).
? S. PIRAMIDAL / s. pyramidal / pyramidal s. Ansamblu de simptome apute `n urma `ntreruperii par]iale sau totale a c\ilor
piramidale (*fascicul piramidal). Se manifest prin semne de deficit al motilit\]ii voluntare (variabile `n func]ie de nivelul leziunii pe
axul cerebrospinal), care sunt `n general urmate de semne de spasticitate, traducând o activitate motorie reflex\, inhibat `n mod
normal prin sistemul piramidal. V. [i: sindrom altern, semn Babinski, semn Hoffmann, hemiplegie, sindrom Brown-Séquard.
? S. PLACHETELOR GIGANTE / s. des plaquettes géantes / Bernard-Soulier s. Sin.: sindrom Bernard-Soulier (v.).
? S. POEMS / s. POEMS / POEMS s. [Acronim: Polineuropatie, Organomegalie, Endocrinopatie, protein
Monoclonal (frecvent de tip IgA), anomalii cutanate ( Skin changes).] S. rar, de origine necunoscut\, constând `n
asocierea de diverse neuropatii periferice, hepatosplenomegalie [i adenomegalii, *ginecomastie [i impoten]\, respectiv *a-
menoree, pigmenta]ie sau `ngro[are a pielii, *disglobulinemie monoclonal\.
? S. POLIDACTILIE-COAST| SCURT| / s. polydactylie-côte courte / short rib-polydactyly s. Form de *condrodisplazie familial
(*nanism cu propor]ii corporale anormale) cu coaste scurte, al uri de *s. Ellis-van Creveld [i de displazia toracic asfixiant\.
? S. PONTIN / s. pontine / pontine s. Sin.: sindrom protuberan]ial (v.).
? S. POSTCOMISUROTOMIE / s. post-commi ssurotomie / postcommissurotomy s. S. inflamator care poate apare (10-20% din
cazuri) `n evolu]ia postoperatorie (`ntre 10 zile [i 3 luni) a unei interven]ii de tip *comisurotomie pentru stenoz mitral\. Clinic se
manifest prin febr\, dureri toracice, pleuropericardit\, artralgii. Biologic exist leucocitoz cu polinucleoz\, accelerarea VSH-ului.
Evolu]ia este benign\, cu remisie `n câteva zile pân la câteva s\pt\mâni. Un s. cu simptomatologie similar poate apare [i dup
alte interven]ii chirurgicale pe cord. V. sindrom Dressler [i sindrom postpericardiotomie.
? S. POSTCOMO}IE / s. post-commotion / postconcussion s. Fatigabilitate, ame]eli, cefalee [i dificult\]i de concentrare dup
traumatisme u[oare.
? S. POSTHEPATIT| / s. post-hépatite / posthepatitis s. Ansamblu simptomatic care caracterizeaz convalescen]a *hepatitei
epidemice. Sunt implicate: tulburi de tip neuroastenic [i dispeptic, subicter intermitent. Diagnosticul diferen]ial cu hepatita cronic
[i *ciroza postnecrotic se face prin probele de laborator (func]ionale hepatice, histologice), normale `n cazul s. p.
? S. POSTINFARCT / s. post-infarctus / postmyocardial infarction s. Sin.: sindrom Dressler (v.).
? S. POSTPERICARDIOTOMIE / s. post-péricardiotomie / postpericardiotomy s. S. caracterizat prin febr\, frec uri pericardice [i
dureri toracice care apar la câteva zile sau s\pt\mâni dup o interven]ie chirurgical pe cord. S. p. este considerat un r\spuns
autoimun la lezarea celulelor cardiace. V. sindrom Dressler [i sindrom postcomisurotomie.
? S. POSTPOLIOMIELIT| / s. post-poliomyélite / postpolio s. Sechele tardive ale *poliomielitei, care apar la 20-30 de ani de la
producerea bolii, manifestate prin fatigabilitate, dureri musculare, fascicula]ii, sliciune [i chiar atrofie muscular\. Poate fi afectat
[i musculatura respiratorie, `n acest caz apând disfagie, *s. de aspira]ie, apnee [i [oc. Sin.: sechele postpoliomielit\.
? S. DE PREEXCITA}IE VENTRICULAR| / syndrome de pr éexcitation ventriculaire / preexcitation syndrome. Sin.: sindrom
Wolff-Parkinson-White (v.).
? S. PREMENSTRUAL / syndrome prémen- struel / premenstrual syndrome. Ansamblu de simptome de intensitate progresiv
cresc oare, care apar la unele femei cu 5-10 zile `naintea menstrua]iei. Semnele cele mai frecvente sunt: balonare, tensiune
mamar\, cefalee, iritabilitate, palpita]ii [i cre[tere `n greutate asociat cu edeme maleolare, prin reten]ie hidric\. Sin.: sindrom
hiperfoliculinic premenstrual, sindrom Dreyfus.
? S. PRIMULUI ARC BRANHIAL / syndrome du premier arc / first arch syndrome. Termen generic `n care sunt incluse
malforma]iile fe]ei [i urechii generate de tulburi de dezvoltare ale primului ([i, eventual, al celui de-al doilea) *arc branhial. Aceste
malforma]ii au fost descrise `n cadrul mai multor sindroame: Franceschetti-Zwahlen (v.), François (v.), François-Haustrate (v.),
Goldenhar (v.), Robin Pierre (v.), Weyers-Thier (v.).
? S. PROTUBERAN}IAL / s. protubérantiel / pontine s. Termen generic regrupând diferite *s. alterne determinate de o afec]iune
vascular\, tumoral\, inflamatorie sau caren]ial a *protuberan]ei inelare (puntea lui Varolio). ~n func]ie de localizarea leziunii [i de
natura simptomelor asociate se individualizeaz [ase s. p. V. sindrom Foville superior [i inferior, sindrom Grenet, sindrom Marie-
Foix, sindrom Millard-Gubler, sindrom Raymond-Cestan. Sin.: sindrom pontin.
? S. PSEUDOBULBAR / s. pseudo-bulbaire / pseudobulbar s. S. caracterizat prin existen]a unor tulburi motorii din cauza
afectii c\ilor supranucleare bilaterale (c\i corticonucleare, fascicul geniculat), antrenând paralizii f *amiotrofie, cu tulburi ale
fona]iei [i degluti]iei. Aceste leziuni sunt asociate frecvent cu râs [i plâns spasmodic, *s. piramidal bilateral [i deficit intelectual ce
atest leziuni multiple (vasculare, degenerative sau tumorale).
? S. PSEUDO-CUSHING / s. pseudo-Cushing / pseudo-Cushing's s. Grup de semne care mimeaz *s. Cushing, dar difer de
acesta prin tipul de obezitate, nivelul sanguin [i urinar al cortizolului, prin prezen]a alcoolismului cronic, depresiei, afec]iunilor
acute, rezisten]ei primare la cortizol sau prin inducerea iatrogen\.
? S. PSEUDOMIASTENIC PARANEOPLAZIC / s. pseudo-myasthénique de Lambert et Eaton / Eaton-Lambert s.,
carcinomatous myopathy. Sin.: sindrom Eaton-Lambert (v.).
? S. PSEUDOMIOPATIC / s. pseudo-myopathique / pseudomyopathic s. Denumire rezervat deficitelor motorii neurogene care
predomin `n mod paradoxal la nivelul segmentelor proximale ale membrelor (`n general deficitele motorii de origine muscular
predomin la nivel proximal, `n timp ce deficitele motorii neurogene sunt `ndeosebi distale).
? S. PSIHOLABIRINTIC / s. psycho-labyrinthique / psycholabyrinthic s. Form particular de r\u de transport, provocat de
mi[cile complexe ale avionului. V. [i r\u de transport.
? S. QT LUNG / s. QT long / long QT s. S. caracterizat prin prelungirea intervalului QT pe electrocardiogram\, asociat cu
*torsada vârfurilor. Poate fi congenital sau `n rela]ie cu administrarea unor medicamente.
? S. RADICULAR / s. radiculaire / radicular s. Ansamblu de simptome determinate de lezarea unor r\d\cini, senzitive sau
motorii, ale nervilor rahidieni.
? S. RADICULAR MIJLOCIU AL PLEXULUI BRAHIAL / s. radi culaire moyen du plexus brachial / Remak’s paralysis. Sin.:
sindrom Remak (v.).
? S. R|SPUNSULUI INFLAMATOR SISTEMIC / s. de la réponse inflammatoire systémique / systemic inflammatory response s.
Sin.: sindrom de reac]ie inflamatorie generalizat (v.).

729. 729
? S. DE REAC}IE INFLAMATORIE GENERALIZAT| / s. de r éaction inflammatoire généralisée / systemic inflammatory
response s. S. definit recent, manifestat prin temperatur peste 38
0
C sau sub 36
0
C, tahicardie (peste 90 b \i/min), tahipnee
(peste 20/min), leucocite peste 12 000 /mm
3
sau sub 4 000 /mm
3
sau prezen]a de polinucleare neutrofile imature de apari]ie
recent `n propor]ie de peste 10% (din numul total de leucocite) `n absen]a altei cauze, `ndeosebi chimioterapie. ~n declan[area
s. se atribuie un rol activii generalizate a celulelor endoteliale ca r\spuns la o serie de sti infec]ioase (*sepsis) sau ne-
infec]ioase (traumatisme, arsuri, pancreatit acut\, insuficien] renal\, embolism pulmonar, disec]ie sau ruptur de anevrism,
medicamente). S. de r. i. g. se poate complica cu un *s. de deficien-] multivisceral\. Sin.: sindromul r\spunsului inflamator
sistemic.
? S. DE RESTAURANT CHINEZESC / s. du restaurant chinois / Chinese restaurant s. S. ce apare la mai pu]in de o jum ate de
or dup mas\, caracterizat prin amor]irea jum \]ii superioare a corpului, cu senza]ie de tensiune la nivelul maseterilor [i al fe]ei,
vasodilata]ie facial [i senza]ie de astenie profund\, la care se pot ad\uga manifesti neurovegetative (anxietate). Acest s. este
datorat ingestiei importante de glutamat de sodiu, edulcorant extrem de utilizat `n buc ia chinezeasc\.
? S. DE REZISTEN}| HORMONAL| / s. de résistance hormonale / hormonal resistance s. Denumire generic pentru o serie
de s. `n cadrul cora fenomenele de rezisten] hormonal au un rol patogenic principal. V. [i rezisten] hormonal\.
? S. SAM / s. SAM / MAS s. [Acronim: Sindrom de Activare Macrofagic\.] Tablou clinic [i biologic complex: alterarea
stii generale, transpira]ii, febr cu debut brutal, hepatosplenomegalie, adenopatii, alte manifesti viscerale inconstante
(respiratorii, digestive, neurologice). Biologic: anemie cu leucopenie [i trombopenie, citoliz moderat\, hipertrigliceridemie [i
hiperferitinemie. Biopsia medular indic\: macrofage peste 5% [i fagocitoza celulelor sanguine.
? S. SAPHO / s. SAPHO / SAPHO s. [Acronim: Sinovit\-Acnee-Pustuloz\-Hiperostoz\-Osteit\.] S. reprezint o
tentativ de regrupare a diverselor leziuni caracterizate anatomic prin abcese sterile cu polinucleare. Osteita plurifocal predomin
la nivelul scheletului toracic. Antigenul HLA-B27 este prezent mai frecvent decât `n popula]iile celulare normale.
? S. SCALENULUI ANTERIOR / s. du scalène antérieur / scalenus anterior s. Ansamblu de tulburi nervoase, simpatice [i
vasculare, provocate prin compresiunea pachetului neuromuscular subclavicular, `ntre mu[chiul scalen anterior [i prima coast\.
Sin.: sindrom Naffziger.
? S. SCAPULAR MILWAUKEE / s. scapulaire de Milwaukee / Milwaukee’s shoulder s. Sin.: um Milwaukee (v.).
? S. SDRA / s. SDRA / SDRA s. [Acronim: Sindrom de Detres acut Respiratorie la Adult.] Sin.: sindrom de detres
respiratorie a adultului (v.).
? S. DE SECRE}IE INADECVAT| DE HORMON ANTIDIURETIC / s. de sécrétion inappropriée de l’hormone antidiurétique / s.
of inappropriate secretion of antidiuretic hormone. Sin.: sindrom Schwartz-Bartter (v.).
? S. SEPTIC / s. septique / septic s. S. care reune[te *sepsisul cu modifici circulatorii ale organelor. Acestea se traduc prin
hipoxemie, acumulare de lacta]i, alteri psihice. V. [i [oc septic.
? S. DE SEVRAJ / s. de sevrage / withdrawal s. S. generat de *sevrajul toxicomanilor. Const `n tulburi psihice [i somatice
extrem de variate: transpira]ii, vomismente, tremor.
? S. SIADH / s. SIADH / s. of inappropriate secretion of antidiuretic hormone. [Abrev.: Secre]ie Inadecvat de hormon
antidiuretic (
ADH).] Sin.: sindrom Schwartz-Bartter (v.).
? S. SICCA / s. sicca / sicca s. Sin.: sindrom Sjögren (v.).
? S. SILVIAN / s. sylvien / middle cerebral artery s. Sin.: sindromul arterei silviene (v.).
? S. SIMPATIC CERVICAL POSTERIOR / s. sympathique cervical postérieur / cervical posterior sympathetic s. Sin.: sindrom
Barré-Liéou (v.).
? S. DE SINUS AORTIC / s. sinu-aortique / aortic sinus s. Scurte accese de hipotensiune `nso]ite uneori de vertij sau sincope,
provocate de pusee hipertensive (`n rela]ie de ex. cu un acces de tuse) la subiec]i la care zonele reflexogene sinocarotidiene [i
cardio-aortice sunt hiperexcitabile.
? S. DE SINUS CAROTIDIAN / s. du sinus carotidien / carotid sinus s. Hiperreflectivitate a unuia din cele dou *sinusuri
carotidiene, manifestat printr-unul din urm oarele trei tipuri de reac]ii: 1) Bradicardie cu hipotensiune arterial\, vertij, sincop\. 2)
Hipotensiune, f bradicardie, doar cu vertij [i sincop\. 3) Modifici ale circula]iei cerebrale cu hipotensiune sau bradicardie.
Aceste reac]ii pot surveni [i `n rela]ie cu un efort de tuse sau din cauza unei tumori a sinusului carotidian. Sin.: sindrom Charcot-
Weiss-Baker.
? S. DE SINUS CAVERNOS / s. du sinus caverneux / cavernous sinus s. Edem [i ptoz palpebrale, cu paralizia nervilor cranieni
III, IV [i VI prin anevrism sau tromboz a *sinusului cavernos. Sin.: sindrom Foix-Alajouanine.
? S. SIRINGOMIELIC / s. syringomyélyque / syringomyelic s. Sin.: siringomielie (v.).
? S. SPASMELOR ~N FLEXIE / s. des spasmes en flexion / nodding spasm. Sin.: sindrom Aicardi (v.).
? S. SPID / s. SPID / SPID s. [Acronim: Sindrom Polialgic Idiopatic Difuz.] Afec]iune de etiologie incert\, la sexul
feminin, caracterizat prin dureri difuze (articulare, musculare, tendinoase), astenie, fatigabilitate muscular [i puncte dureroase la
presiune, cu localizare caracteristic\: regiunea occipital\, mu[chiul trapez, regiunea fesier\. Examene complementare normale.
? S. DE STAZ| / s. de stase / stasis s. Sin.: sindrom de ans oarb (v.).
? S. STILOCAROTIDIAN / s. stylo-carotidien / Eagle’s s. Sin.: sindrom Eagle (v.).
? S. STOMACULUI OPERAT / s. du petit estomac / early postprandial postgastrectomy s. Senza]ie de plenitudine gastric
`nso]it de dureri, survenind `n timpul sau imediat dup mese, la un subiect care a suferit o *gastrectomie par]ial\. De obicei,
antreneaz reducerea voluntar a volumului alimentelor ingerate [i depinde de extensia gastrectomiei. Poate dispare dup o
durat de timp variabil\.
? S. DE STRIVIRE / s. d'écrasement / crush s. Ansamblu de manifesti grave cauzate de un [oc traumatic violent `n urma
cuia sunt strivite un membru sau o parte din corp. Se produce la 2-3 ore dup accident [i se exprim prin necroz muscular
ischemic (*rabdomioliz\ , complicat c re a [aptea zi cu insuficien] renal adesea mortal\, prin blocarea
tubilor renali de c re *mioglobina eliberat din mu[chi. Sin.: sindrom Bywaters, sindrom de zdrobire.
? S. SUPRARENOGENITAL / s. surrénogénital / suprarenogenital s. S. secundar unei patologii cantitative [i/sau calitative a
biosintezei hormonilor steroizi sexuali de origine corticosuprarenal\, prin hiperplazie sau transformare tumoral a zonei reticulate.
Se disting: 1)
S. s. congenital, prin hiperplazie suprarenal sau/[i deficit (pân la absen]\a uneia din urm oarele enzime: 21-
hidroxilaz (peste 90% din hiperplaziile congenitale, v. sindrom Debré-Fibiger); 11
β-hidroxilaz\, cu semne de hiperandrogenizare
mai reduse, asociate cu hipertensiune arterial\; 17-hidroxilaz\, cu deficit sever de hormoni glucocorticoizi [i androgeni, manifestat
prin feminizarea organelor genitale externe la sexul masculin sau *pseudohermafroditism, hipertensiune arterial\, alcaloz hipo-
kaliemic prin exces de dezoxicorticosteroizi [i corticosteron (s. Biglieri); 3
β-OH-dehidrogenaz\, v. sindrom Bongiovanni; 20- sau
22-hidroxilaz sau 20-22-desmolaz\, cu pierdere de sare [i feminizare, s. Prader-Gurtner. 2)
S. s. dobândit, prin hiperplazie sau
tumor de zon reticulat\, cu manifestare pre- sau postpubertar (v. sindrom Apert-Gallais).
? S. SUPRARENOMETABOLIC / s. surrréno-métabolique / suprarenometabolic s. Sin.: sindrom Cushing (v.).
? S. SURDITATE-PILI TORTI / s. surdité-pili torti / deafness-pili torti s. Sin.: sindrom Björnstad (v.).
? S. DE {A TURCEASC| GOAL| / s. de la selle turcique vide / empty sella turcica s. Asocierea cefalee - tulburi vizuale -
imagine radiologic de "[a balonizat\". Acest s. este determinat de hernierea unei prelungiri a spa]iului subarahnoidian
(arahnoidocel), hipofiza fiind aplatizat pe pere]ii [eii turce[ti. ~n multe cazuri nu exist consecin]e endocrine; totu[i, la femeie s-a
constatat *galactoree cu cre[terea prolactinemiei [i *amenoree. Mai este denumit [i s. de [a vid\.
? S. DE {OC TOXIC / s. du choc toxique / toxic shock s. V. [oc toxic.

730. 730
? S. TALAMIC / s. thalamique / Déjerine-Roussy s. Sin.: sindrom Déjerine-Roussy (v.).
? S. TALAMOPERFORAT / s. thalamo-perforé / thalamoperforate s. *Ataxie cerebeloas `ncruci[at cu paralizie de nerv III
*ipsilateral\.
? S. DE TAMPONAD| ACUT| / tampon(n)ade cardiaque / cardiac tamponade. V. tamponad cardiac\.
? S. TAR / syndrome TAR / TAR syndrome. [Acronim engl.: Thrombocytopenia — Absent Radius.] S. ereditar cu
transmitere autozomal recesiv\, `n care trombocitopenia [i *aplazia radiusului se pot `nso]i [i de malforma]ii cardiace (*tetrad Fal-
lot, defect septal atrial) [i renale.
? S. TEMPORAL / s. temporal / temporal s. Ansamblu de simptome determinate de leziuni cerebrale la nivelul lobului temporal.
Se caracterizeaz prin: crize uncinate (v.), *hemianopsie, *crize epileptice [i *afazie Wernicke (`n cazul lezii lobului temporal
stâng).
? S. TESTICULULUI FEMINIZANT / s. du testicule féminisant / testicular feminization syndrome, Goldberg-Maxwell-Morris s.
Form extrem a *pseudohermafroditismului masculin, caracterizat prin morfologie feminin\, organe genitale externe [i
comportament psihoafectiv feminin. Ovarele, uterul [i trompele sunt absente (explicând *amenoreea primar [i sterilitatea) [i exist
testicule impubere situate `n marile labii, pe traiectul canalului inghinal sau `n abdomen. Sexul nuclear ([i genetic) este masculin.
Etiopatogenia pare a implica o patologie de receptor hormonal. Sin.: sindrom Goldberg-Maxwell-Morris, sindrom Morris, testicul
feminizant.
? S. TIBIAL ANTERIOR / s. tibial antérieur / anterior tibial s. S. caracterizat prin durere, tumefiere [i impoten] func]ional a
mu[chilor lojei anterioare a gambei. Este determinat de ischemia muscular\, de obicei `n rela]ie cu un efort muscular excesiv.
Forma acut\, mai pu]in frecvent\, poate evolua spre fibroz muscular dac nu se sec]ioneaz aponevroza pentru reducerea
tensiunii musculare. Sin.: sindrom compartimental tibial anterior.
? S. TINU / s. TINU / TINU s. [Acronim engl.: (Acute) TubuloInterstitial Nephritis and Uveitis.] S. cu etiologie
necunoscut\, descris recent [i caracterizat prin asocierea nefrit tubulointersti]ial acut - uveit\.
? S. TRICO-RINO-FALANGIAN / dysplasie tricho-rhino-falangienne / trichorhinophalangeal s. S. congenital care asociaz\, `n
general, dismorfie facial cu diferite variet\]i de *acrodisplazie [i tulburi ale pilozit\]ii. ~n cadrul acestei entit\]i nosologice se
disting, `n prezent, dou tipuri:
tipul I sau sindrom Giedion (v.). [i tipul II, sin.: sindrom Langer-Giedion (v.).
? S. TRIPLU X / s. triplo-X / triple X s. S. observat la sexul feminin, definit prin prezen]a unei trisomii X (cariotip 47 XXX), `nso]it
uneori de semne clinice, cele mai frecvente fiind *oligomenoree [i nivel mediu sau sc\zut al capacit\]ii intelectuale. Sin.: sindrom
XXX.
? S. DE TUNEL CARPIAN / s. du tunnel carpien / carpal tunnel s. Sin.: sindrom de canal carpian (v.).
? S. DE TUNEL TARSIAN / s. du tunnel tarsien / tarsal tunnel s. Sin.: sindrom de canal tarsian (v.).
? S. UM|R-MÂN| / s. épaule-main / shoulder-hand s. Distrofie simpatic reflex limitat la membrul superior. Se manifest prin
paloare sau ro[ea]\, durere, transpira]ie, edem sau osteoporoz\, consecutiv rupturilor musculare, fracturilor osoase sau leziunilor
vasculo-nervoase.
? S. UNGHII-ROTULE / s. ongles-rotules / nail-patella s. Afec]iune cu transmitere autozomal dominant\, caracterizat prin unghii
distrofice, absen]a uneia sau a ambelor rotule, enteropatie ileal [i boal renal (proteinurie, hematurie [i, eventual, s. nefrotic).
Sin.: onicodisplazie, osteo-onicodisplazie ereditar\, sindrom Little.
? S. UNGHIILOR GALBENE / s. des ongles jaunes / yellow nails s. S. asociat cu *limfedem, `n special al membrelor inferioare,
caracterizat prin decolorarea galben-verzuie a unghiilor, care pot fi netede, `ngro[ate, curbate excesiv pe axa longitudinal [i care
cresc lent sau chiar cad. Poate fi congenital (v. boal Milroy) sau dobândit (secundar unor afec]iuni ca: tromboflebit\, neoplasm,
fibroz postradic\, filarioz\, streptococie etc.).
? S. UREMIC / s. urémique / ur(a)emic s. V. uremie.
? S. DE VEN| CAV| INFERIOAR| / s. de la veine cave inférieure / inferior vena caval s. Obstruc]ie prin compresiune extrinsec
a venei cave inferioare, determinând dureri abdominale sau lombare, circula]ie venoas colateral [i edem la nivelul membrelor
inferioare. Sin.: sindrom cav inferior.
? S. DE VEN| CAV| SUPERIOAR| / s. de veine cave supérieure / superior vena caval s. Edem [i congestie ale fe]ei, gâtului [i
membrelor superioare (edem "`n pelerin\"), tulburi nervoase, cianoz\, jugulare turgide, *telangiectazii, edem conjunctival, edem
traheal [i esofagian cu dispnee [i disfagie. S. este cauzat de presiunea venoas crescut consecutiv obstruc]iei venei cave
superioare, cel mai frecvent printr-o tumor bron[ic primar sau o metastaz ganglionar a unui cancer pulmonar. Sin.: sindrom
cav superior.
? S. VESTIBULAR / s. vestibulaire / vestibular s. Simptomatologie determinat de leziuni la nivelul analizatorului vestibular
(segmentul periferic sau central). Se manifest prin: vertij, grea] [i vomismente, *nistagmus, tulburi de echilibru.
? S. VEZICULEI ALBASTRE ELASTICE / s. de la vésicule bleue élastique / blue rubber bleb nevus. Sin.: sindrom Bean (v.).
? S. WAGR / s. WAGR / WAGR s. [Acronim: tumor Wilms, Aniridie, anomalii Genitale [i Retard mental.] S. este
produs prin dele]ia benzii p13 a cromozomului 11.
? S. WDHA / s. WDHA / WDHA s. [Acronim engl.: Water, Diarrhea, Hypokaliemia, Achlorhydria.] Sin.: sindrom
Verner (v.).
? S. WPW. Sin.: sindrom Wolff-Parkinson-White (v.).
? S. X / s. X / X s. Termen utilizat de unii autori pentru desemnarea unor afec]iuni cu defini]ie sau explica]ie incert\. Ex.: 1) ~n
cardiologie, varietate rar de insuficien] coronarian implicând accese anginoase cu modifici electrocardiografice tranzitorii,
*prob de efort pozitiv\, *coronarografie normal\. 2) Asocierea exces ponderal - *dislipidemie - hipertensiune arterial - rezisten]
la insulin - hiperinsulinism.
? S. X CORONARIAN / s. X coronarien / coronary X s. V. sindrom X.
? S. X FRAGIL / s. X fragile / fragile X s. Cea mai frecvent cauz a `ntârzierii mentale transmis ereditar, cu o frecven] de 1/1
250 la bba]i [i 1/2 500 la femei. Spectrul [i intensitatea manifestilor clinice ale s. X f. difer `n func]ie de sex, fiind mai
accentuate la bba]i. Astfel, boala se manifest prin retardare mental\, facies caracteristic (frunte `nalt\, maxilar inferior mare,
urechi lungi) [i macroorhidie, la bba]ii afecta]i, [i retardare mental u[oar\, la femeile afectate. Afec]iunea are transmitere
gonozomal\, situsul fragil g\sindu-se pe banda q27.3 a bra]ului lung al cromozomului X. V. [i muta]ie dinamic\.
? S. XLP / s. XLP / XLP s. *S. limfoproliferativ legat de cromozomul X.
? S. XX / s. XX / XX genotype. Variant cariotipic rar a *s. Klinefelter, caracterizat prin absen]a cromozomului Y, cariotip 46
XX, dar *antigen Hy prezent.
? S. XXX / s. XXX / XXX genotype. Sin.: sindrom triplu X (v.).
? S. XXXX / s. XXXX / XXXX genotype. Anomalie cariotipic rar `n care se asociaz *hipertelorism, *epicantus, *cifoz\,
*amenoree, debilitate mental\.
? S. 48 XXXY / s. 48 XXXY / 48 XXXY genotype. Sin.: sindrom Barr (v.).
? S. XXY / s. XXY / XXY genotype. Sin.: sindrom Klinefelter (v.).
? S. DE ZDROBIRE / s. d'écrasement / crush s. Sin.: sindrom de strivire (v.).

Sindroame cu nume proprii

? S. AARSKOG. [Dagfin Charles Aarskog, pediatru norvegian, n. 1928.] Sin.: sindrom facio-digito-genital (v.).

731. 731
? S. ABDERHALDEN-FANCONI. [Emil Abder-halden, biochimist [i fiziolog elve]ian, profesor la Halle, apoi
la Zürich, 1877-1950;
Guido Fanconi, pediatru elve]ian, profesor la Zürich, 1892-1979 .] Sin.: cistinoz
(v.).
? S. ABERCOMBRIE. [John Abercombrie, medic sco]ian, profesor de medicin intern la Londra, 1780-
1844
.] Sin.: amiloidoz (v.); denumire veche, pu]in utilizat `n prezent.
? S. ABT-LETTERER-SIWE. [Arthur Frederik Abt, pediatru american, Chicago, 1867-1955; Erich Letterer,
medic german, n. 1895;
Sture August Siwe, pediatru suedez, Lund, 1897-1966.] Sin.: boal Letterer-Siwe (v.).
? S. ACHARD-THIERS. [Emile Charles A-chard, medic francez, Paris, profesor de medicin intern\, 1860-
1944;
Joseph Thiers, neurolog francez, Paris, n. 1885.] Asocierea diabetului zaharat cu *hirsutismul, la femei; `n
perioada de postme-nopauz cre[te [i inciden]a cancerului uterin. Sin.: diabet al femeilor cu barb\. V. sindrom Apert-Gallais [i
sindrom suprarenogenital.
? S. ACHENBACH. [Walter Achenbach, internist german contemporan, Köln.] *Diatez he-moragic\, de etiologie
necunoscut\. Se manifes-t\, la ambele sexe, prin apari]ia spontan\, dup o schimbare brusc de temperatur (la frig), a unui
hematom la nivel palmar `nso]it de durere vie [i uneori de edem. Anatomic se observ o colec]ie sanguin\, prin ruptura pere]ilor
veno[i. Tabloul re-greseaz `n câteva zile, dar recidiveaz frecvent. Uneori pot apare *flebectazii. Sin.: apoplexie digital\.
? S. ACHOR-SMITH. [R. P. W. Achor, medic american, n. 1922; Lucian A. Smith, medic american
contemporan
.] Tulburare nutri]ional grav de origine neprecizat\. Se asociaz\: diaree cronic cu *steatoree, hipotonie
muscular\, alcaloz hipo-cloremic\, hipopotasemie [i hipocalcemie. Ansamblul acestor modifici se corecteaz prin administrare
de potasiu.
? S. ACKERMAN. S. congenital polimalformativ, de etiologie necunoscut\. Se asociaz\: fuziunea r\d\cinilor molarilor cu
prezen]a unui singur canal radicular (variant de *taurodontism), *glaucom ju-venil, malforma]ia buzei superioare, reducerea pi-
lozit\]ii corporale [i, inconstant, *sindactilie cu hiperpigmenta]ie la nivelul articula]iilor interfalangiene [i *clinodactilie a auricularului.
? S. ADAIR DIGHTON. [Charles Allen Adair Dighton, otolog englez, Liverpool, n. 1885.] Sin.: osteogenez
imperfect (v.).
? S. ADAMANTIADES. Sin.: boal Behçet (v.).
? S. ADAMS-STOKES. [Robert Adams, medic irlandez, 1798-1875; William Stokes, medic irlandez, 1804-1878.]
Accident neurologic paroxistic reprezentând o complica]ie a *blocului atrio-ventricular complet permanent sau paroxistic. Se
manifest prin vertij, sincop\, criz convulsiv sau, uneori, moarte subit\. Aceste semne traduc o insuficien] circulatorie acut\,
frecvent spontan regresiv\, determinat de reducerea extrem a frecven]ei ventriculare, stop cardiac sau, mai rar, de o tahicardie
paroxistic ventricular\. Sin.: boa-l Adams-Stokes, sindrom Morgagni-Adams-Stokes.
? S. ADIE. [William John Adie, neurolog englez, 1886-1935.] Patologie de etiologie incert\, `ndeosebi la femeia
tân\. Se manifest prin *midriaz\, cu abolirea aparent a *reflexului pupilar fotomotor (contrac]ie lent la lumin\contrac]ie
tonic a pupilei `n procesul de acomodare, asociate cu absen]a sau diminuarea *reflexelor osteotendinoase, `n special a celor
achiliene.
? S. AHUMADA-DEL CASTILLO. [J. C. Ahuma-da, E. B. Del Castillo, medici argentinieni contemporani.] Sin.:
sindrom Chiari-Frommel (v.).
? S. AICARDI. [J. Dennis Aicardi, neurolog francez, sec. XX.] Afec]iune nefamilial aput de obicei la feti]ele `ntre 1
[i 4 luni. Const din fenomene convulsive repetitive, cu spasme `n flexie, `nso]ite de crize clonice localizate hemicorporal, crize
tonice axiale sau par]iale. Examenele complementare relev agenezia *corpului calos, lacune corioretiniene multiple cu aspect
atrofic, alb-g\lbui [i margini depigmentate, prezente, de re-gul\, bilateral. Electroencefalograma relev *hip-saritmie sau paroxisme
ale activit\]ii bioelectrice. Inconstant pot apare: *colobom papilar sau retinian, *sinechii oculare sau *microftalmie, anomalii sche-
letale [i `n particular ale rahisului. Sin.: sindromul spasmelor `n flexie, agenezie de corp calos, anomalie corioretinian\.
? S. ALAGILLE. [Daniel Alagille, pediatru francez, n. 1925.] Afec]iune congenital `n care se asociaz\: *colestaz
cronic\, facies caracteristic (nas plat, *hipertelorism, *microgna]ie cu menton ascu]it), hipoplazie a arterei pulmonare, anomalie a
arcului vertebral anterior (vertebr "`n fluture") [i *embriotoxon posterior. Evolu]ie spre ciroz hepatic\.
Sin.: boal Alagille. V. [i
displazie arteriohepatic\, ductopenie.
? S. ALAND. [Aland, arhipelag finlandez unde Forsius [i Eriksson au observat primele cazuri .] Sin.:
sindrom Forsius-Eriksson (v.).
? S. ALBRIGHT. [Fuller Albright, medic american, Boston, 1900-1969.] Sin.: osteodistrofie ereditar Albright (v.).
? S. ALBRIGHT-McCUNE-STERNBERG. [Ful-ler Albright, medic american, Boston, 1900-1969; Donovan
James McCune
, pediatru american, New York, n. 1902; William H. Sternberg, patolog american, New
Orleans, n. 1913
.] Sin.: sindrom McCune-Albright (v.).
? S. ALEZZANDRINI. [Arturo Alberto Alez-zandrini, oftalmolog argentinian, n. 1932.] Retini-t degenerativ
unilateral asociat\, consecutiv, cu *vitiligo *ipsilateral, albire prematur a pului, uneori surditate.
? S. ALLAN. Maladie metabolic congenital prin deficit de arginin succinaz\, care afecteaz de dou ori mai frecvent sexul
feminin fa] de sexul masculin. Prezint trei forme clinice, `n func]ie de vârsta la care apare: 1)
Forma neonatal\ aso-ciaz
tahipnee, anoxie, convulsii ce evolueaz `n câteva zile spre com [i moarte. 2)
Forma sub-acut\, cu debut `n prima copilie, cu
deficit muscular, dificult\]i de alimentare, hepatomegalie, crize convulsive, retard mental, modifici ale pului (*tricorexie
nodoas). 3)
Forma tardiv\, `n care predomin retardul mental instalat de la vârsta de doi ani (QI `ntre 30 [i 60), iritabilitate,
vomismente [i acelea[i modifici ale pului. Biologic exist hiperamoniemie, cre[terea transaminazelor [i a fosfatazelor alcaline
serice, eliminare urinar important de acid aminosuccinic, care se g\se[te `n cantitate crescut [i `n LCR. Histologic, leziunile
sunt nespecifice: alteri degenerative renale, necroz a fibrelor miocardice, demielinizi [i alte-ri spongioase encefalice. Un
regim dietetic (s\-rac `n proteine) stabilizeaz evolu]ia bolii. Trans-miterea este autozomal recesiv\. Sin.: acidurie ar-
gininosuccinic\.
? S. ALLEMAN. [Richard Allemann, urolog elve]ian, Zürich, 1893-1958.] S. familial ereditar `n care se asociaz
constant rinichi dublu bilateral [i *degete hipocratice; inconstant apare asimetrie facial [i degenerarea unor r\d\cini nervoase mo-
torii.
? S. ALPORT. [A. Cecil Alport, medic din Africa de Sud, 1880-1959.] S. ereditar, cu transmitere autozomal
dominant\, `n care se asociaz hipoacuzie progresiv\, pielo- sau glomerulonefrit (manifestate prin proteinurie [i hematurie), cu
evolu]ie progresiv spre insuficien] renal [i, ocazional, disfunc]ii oculare (*cataract congenital sau *microsferofakie). Se
manifest la sexul masculin.
? S. ALSTRÖM. [Carl Henry Alström, genetician suedez, n. 1907.] S. ereditar `n care se asociaz retinit pigmentar
cu *nistagmus, *cecitate, surditate, obezitate, diabet zaharat, nanism, `ntârziere psihic [i insuficien] gonadic\.
? S. AMALRIC. S. `n care se asociaz surdo-mutitate [i *degenerescen] tapetoretinian\. ~n forma ereditar (transmitere
autozomal recesiv\ unt prezente de la na[tere, unilateral: pigmentarea ro[ie a *foveei contrasteaz cu griul
`ntunecat al elementelor `nvecinate, care prezint benzi periferice pigmentate. Cel\lalt ochi, de regul miop, prezint
degenerescen]a coroidei, neprogresiv\, cu localizare macular\. Percep]ia culorilor [i *câmpul vizual sunt normale, ca [i *e-
lectroretinograma. Exist [i cazuri neereditare, cu debut `n jurul vârstei de 5 ani. Sin.: sindrom Amalric-Diallinas.
? S. AMALRIC-DIALLINAS. Sin.: sindrom A-malric (v.).

732. 732
? S. ANDERSEN. [Dorothy Hansine Andersen, patolog american, New York, 1901-1964.] 1) S. `n care se
asociaz *bron[iectazie, *fibroz chistic a pancreasului [i deficit de vitamina A. 2) V. boal Andersen.
? S. ANDERSON. [A. M. Anderson, medic american contemporan.] 1) Varietate foarte rar de tumor extrapancreatic
cu hipoglicemie, care apare la adultul tân. Se observ de obicei o tumor malign a corticosuprarenalei, care determin semne
de hipocorticism (*sindrom Cushing, virilism) [i, tardiv, hipoglicemie cu tulburi nervoase mergând pân la com\. 2) V. boal
Anderson.
? S. ANGELMANN. Sin.: sindrom Prader-Willi (v.).
? S. ANGELUCCI. [Arnaldo Angelucci, oftalmolog italian, 1854-1934.] S. `n care se asociaz agita]ie psihomotorie,
palpita]ii, tulburi vasomotorii [i conjunctivit `n perioada de prim\var\.
? S. ANTLEY-BIXLER. [Antley; Bixler, stomatolog [i genetician american, n. 1929.] Afec]iune congenital nefamilial
caracterizat prin asocierea: *craniostenoz\, *brahicefalie, hipoplazia etajului mijlociu al fe]ei, displazie otic\, *arahnodactilie,
*sinostoz radiohumeral [i pozi]ii vicioase a-le articula]iilor prin contracturi musculare.
? S. ANTON-BABINSKI. [Gabriel Anton, neu-ropsihiatru originar din Boemia, profesor (succesiv) la
Innsbruck, Graz [i Halle, 1858-1933;
Josef François Félix Babinski, neurolog francez, Paris, 1857-
1932
.] S. tranzitoriu `n cadrul cuia se aso-ciaz\: *hemiplegie stâng\ cu *anosognozie [i *a-nosodiaforie. Modificile sunt
consecin]a unui ac-cident vascular cerebral cu hemiplegie brusc\. Leziunea localizat `n emisfera dreapt se extinde, afectând
`ntotdeauna [i lobul parietal.
? S. APERT. [Eugène Apert, pediatru francez, Paris, 1868-1940.] Sin.: acrocefalosindactilie tip I (v.).
? S. APERT-GALLAIS. [Eugène Apert, pediatru francez, Paris, 1868-1940; Alfred Gallais, medic francez
contemporan
.] *S. suprarenogenital dobândit, care apare postpubertar `ndeosebi la sexul feminin, fiind secundar hiperplaziei
sau tumorilor zonei reticulate suprarenale. Se caracteri-zeaz clinic prin defeminizarea caracterelor câ[tigate prin sexualizare
pubertar [i prin apari]ia de elemente de masculinizare (*hirsutism, tegumente seboreice, `ngro[area vocii, dezvoltarea muscula-
turii etc.). O form a acestei afec]iuni o constituie sindromul Achard-Thiers (v.).
? S. ARGONZ-DEL CASTILLO . [J. Argonz, E. B. Del Castillo, medici argentinieni contemporani.] Sin.: sindrom
Chiari-Frommel (v.).
? S. ARKLESS-GRAHAM . Afec]iune congenital `n care se asociaz\: *brahicefalie, hipoplazie mandibular cu *prognatism,
membre scurte (prin scurtarea por]iunii distale) cu mâini late [i scurte, deformi ale radiusului, cubitusului [i extremit\]ii inferioare
a humerusului, tulburi de motilitate articular\, cre[tere `ntârziat\, deficien] mental (90% din cazuri), *hipogonadism
postpubertar. ~n unele cazuri se asociaz malforma]ii ale scheletului, din]ilor, aparatului genital [i ulcera]ii cutanate hipopigmentate.
Nu exist abera]ii cromozomiale, dar se constat o corela]ie cu vârsta mamei `n momentul concep]iei.
? S. ASCHER. [Karl W. Ascher, oftalmolog american, Cincinnati, n. la Praga, 1887-1971.] *Blefarochalazis
asociat unei disfunc]ii tiroidiene (adenom tiroidian); exist\, de asemenea, o hiper-plazie tisular (mucoasa [i submucoasa) facial\,
localizat la nivelul buzei superioare.
? S. ASHERMAN. [Joseph G. Asherman, ginecolog israelian contemporan, Tel-Aviv, n. 1889.] *Amenoree
secundar [i sterilitate, prin *sinechie uterin (leziuni cicatriciale uterine endometriale postchiuretaj uterin, postopera]ie cezarian
sau de etiologie infec]ioas\,
postpartum sau postabor-tum), sau prin endometrit tuberculoas\.
? S. AVELLIS. [Georg Avellis, otorinolaringolog german, Frankfurt pe Main, 1864-1916.] Sin.: sin-drom
Vernet (v.).
? S. AXENFELD. [Karl Theodor Paul Polykar-pus Axenfeld, oftalmolog german, profesor la Rostock, apoi la
Freiburg, 1867-1930
.] Anomalii transmise ereditar, dominant, constând `n *em-briotoxon posterior, asociat cu aderarea
bazei irisului la *inelul lui Schwalbe, defect de dezvoltare a structurilor angulare [i a regiunii trabeculare [i, frecvent, *glaucom.
? S. AYERZA. [Abel Ayerza, medic argentinian, Buenos Aires, 1861-1918.] Hipertensiune pulmonar cu dilatarea
arterelor pulmonare, `n rela]ie cu diverse maladii pulmonare; formal atribuit etiologiei sifilitice. Sin.: boal Ayerza, sindrom Ayerza-
Arrilaga.
? S. AYERZA-ARRILAGA. [Abel Ayerza, medic argentinian, Buenos Aires, 1861-1918; Francisco C. Arrilaga,
medic argentinian, sec. XX
.] Sin.: sindrom Ayerza (v.).
? S. BABINSKI. [Josef François Félix Babinski, neurolog francez, Paris, 1857-1932.] Asocierea unor alteri
cardiace [i arteriale (`ndeosebi aortit sifilitic\ *tabes, de-men] paralitic [i alte manifesti sifilitice
tardive. Sin.: sindrom Babinski-Vaquez.
? S. BABINSKI-FRÖHLICH. [Josef François Fé-lix Babinski, neurolog francez, Paris, 1857-1932; Alfred
Fröhlich
, medic internist [i farmacolog austriac, profesor la Viena, 1871-1953.] Sin.: sindrom Fröhlich (v.).
? S. BABINSKI-NAGEOTTE. [Josef François Félix Babinski, neurolog francez, Paris, 1857-1932; Jean
Nageotte
, histolog francez, profesor la Paris, 1866-1948.] S. datorat unor leziuni multiple ce afecteaz tractusul
piramidal, pedunculii cere-belo[i, forma]iunea reticulat\. Se caracterizeaz prin *hemiplegie contralateral\, *hemianestezie (`n
special pentru durere [i stimuli termici), *hemi-asinergie ipsilateral\, *hemiataxie [i *s. Horner.
? S. BABINSKI-VAQUEZ. [Josef François Félix Babinski, neurolog francez, Paris, 1857-1932; Louis Henri
Vaquez
, medic francez, profesor de clinic terapeutic la Paris, 1860-1936.] Sin.: sindrom Babinski (v.).
? S. BAKWIN-EIGER. [Harry Bakwin, pediatru american contemporan, New York; Marvin S. Eiger,
pediatru american contemporan
.] Form foarte rar de *osteoclazie familial generalizat cu debut `n prima copilie. Se
asociaz\: `ncurbarea membrelor, fracturi multiple, cre[terea *fosfatazei alcaline sanguine. Radiologic se observ *osteoporoz
difuz generalizat cu *hiperostoz cortical (`n particular cranian\ vit\]ii medulare a oaselor lungi, imagini
pseudochistice alternând cu zone hipercondensante neregulate [i semne de fracturi `n diferite stadii. Face parte din *disostozele
familiale ereditare având, probabil, transmitere autozomal recesiv\. Sin.: osteoclazie familial\.
? S. BALINT. [Rudolph Balint, neurolog [i psihiatru maghiar, Budapesta, 1874-1929 .] Paralizie cortical
implicând abilitatea de fixare vizual\, *ataxie ocular\, cu men]inerea motilit\]ii spontane [i reflexe a globilor oculari. Este determinat
de leziuni cerebrale parieto-occipitale bilaterale.
? S. BAMATTER. [Frédéric Bamatter, pediatru elve]ian, Geneva, n. 1899.] *Nanism esen]ial cu transmitere legat
de sex. Se asociaz aspect senil al pielii, fragilitate osoas\, deformi osoase (ale fe]ei, rahisului [i membrelor) [i hiperlaxitate liga-
mentar\. Acest morfotip este asem or *progeriei, care este, `ns\, entitate distinct\. Sin.: gerodermie osteodisplazic\.
? S. BANNWARTH. [Alfred Bannwarth, neurolog german, 1903-1970.] S. `n care se asociaz nevralgia radicular cu
*pleiocitoz `n LCR.
? S. BANTI. [Guido Banti, anatomopatolog italian, profesor la Floren]a, 1852-1925.] Sin.: boal Banti (v.).
? S. BARAKAT. S. `n care, `n a doua copilie, se asociaz *hipoparatiroidism cu surditate de percep]ie [i *s. nefrotic. Evolu]ia
este nefavorabil\, moartea survenind prin insuficien] renal\. Se transmite autozomal recesiv.
? S. BARDET-BIEDL. [Georges Bardet, medic francez, n. 1885; Artur Biedl, medic originar din Banatul
sârbesc, profesor de propedeutic la Pra-ga, 1869-1933
.] Sin.: sindrom Laurence-Moon-Bardet-Biedl (v.).
? S. BARLOW / s. de Barlow / Barlow's s., systolic click murmur s., floppy valve s. [John B. Barlow, cardiolog din Africa
de Sud, sec. XX
.] Anomalie cinetic a valvei mitrale mici, care pro-labeaz `n atriul stâng `n timpul sistolei. Ca urmare, la
ausculta]ie se percepe un zgomot mezosis-tolic (denumit triolet), urmat de un suflu mezotelesistolic, confirmat prin
electrofonograma [i cineangiocardiograma valvular\. Afec]iunea este evolutiv\, conducând la insuficien] mitral\, iar, uneori, la

733. 733
tulburi de ritm ventricular [i spasm coronarian. S. B. predispune moarte subit\. S. este consecin]a unei degenerescen]e mixoide
a uneia sau a celor dou valvule [i poate fi asociat unui *s. Marfan. Sin.: prolaps de valv mitral\.
? S. BARR. [Murray L. Llewellyn Barr, micro-anatomist canadian, n. 1908.] Variant a *s. Kli-nefelter, de care
nu se deosebe[te decât prin talie `nalt\, prezent `n mod constant, [i debilitate mental\. Faciesul este particular (asem or ce-lui
din *s. Fraccaro - 49 XXXXY), cu *epicantus, *hipertelorism, nas mare [i *prognatism. Sin.: sindrom 48 XXXY.
? S. BARRÉ-LIÉOU. [Jean Alexandre Barré, neurolog francez, Strasbourg, 1880-1967; Young Choen Liéou,
medic chinez contemporan, stabilit `n Fran]a
.] S. `n cadrul cuia se asociaz cefalee occipital\, vertij, acufene [i
uneori tulburi vizuale, probabil prin irita]ia simpaticului cervical posterior din cauza artrozei cervicale (ipoteza Barré [i Liéou). ~n
realitate, aceast cauz este pus la `ndoial de cei mai mul]i autori, s. fiind considerat ca având cert origine psihic\, uneori `n
rela]ie cu insuficien]a bazilar\. S. este asem or celui din traumatismele cervicale. Sin.: sindrom simpatic cervical posterior.
? S. BARRETT. [Norman Rupert Barrett, chirurg englez, 1903-1979.] *Ulcer peptic `n segmentul inferior esofagian,
frecvent asociat cu strictur esofagian\. Sin.: esofag Barrett, ulcer Barrett.
? S. BARTENWERFER. [Kurt Bartenwerfer, ortoped german, 1892-1946.] Complex malformativ constituit din
nanism dismorfic cu *hipertelorism, *epicantus, malforma]ii vertebrale [i luxa]ie congenital de [old. Sin.: disostoz encondral\.
? S. BARTTER. [Frederic C. Bartter, endocrinolog american, Bethesda, 1914-1983.] Hipertrofie [i hiperplazie
congenital a celulelor juxtaglome-rulare, cu alterarea reabsorb]iei clorului [i potasiului, care determin alcaloz hipokaliemic [i hi-
peraldosteronism; este caracteristic absen]a hipertensiunii din cauza insensibilit\]ii sistemului vascular la *angiotensina II, de[i
exist un nivel crescut de *renin plasmatic\. Recent s-a pus `n eviden] o hipersecre]ie de *prostaglandin E la nivel renal. Apare
mai frecvent la copii [i se poate asocia [i cu alte anomalii, cum ar fi `ntârziere psihic [i hipostatur\. Sin.: hipokaliemie cronic
familial cu hiperkaliurie.
? S. BASS. S. congenital (transmis autozomal dominant), recunoscut de la na[tere, `n care se asociaz\: *brahidactilie (prin
absen]a falangei mij-locii a degetelor [i al celui de al 4-lea deget de la picioare) [i hipoplazie a unghiilor tuturor degetelor. Uneori
exist dedublarea falangei distale a policelui membrelor superioare. De obicei, se aso-ciaz [i hipoplazia cartilajului degetului
auricular. Sin.: sindrom brahimezodactilie-displazie ungveal\.
? S. BASSEN-KORNZWEIG. [Frank Albert Bassen, medic american, n. 1903; Abraham Leon Kornzweig, medic
american, n. 1900
.] Sin.: abeta-lipoproteinemie (v.).
? S. BAUVIEUX. Denumit [i pseudoatrofie gri a *papilei optice, acest s. se caracterizeaz prin `ntârziere benign de mielinizare a
fibrelor nervoase ale nervului optic.
? S. BAZEX. Leziuni eczematoase [i psoriazi-forme localizate pe nas, urechi, degete, apute ca un *s. paraneoplazic `n
carcinoame ale celulelor scuamoase orofaringiene, traheobron[ice [i esofagiene. Sin.: acrokeratoz paraneoplazic\.
? S. BEALS. S. congenital cu transmitere auto-zomal dominant\, `n care se asociaz o malfor-ma]ie a pavilionului urechii
(alungirea lobului), *disostoz la nivelul cotului cu *hipoplazia condilului humeral, care poate antrena luxa]ia capului radial (de[i
bilateral\, poate fi asimetric\ l (bilateral doar la feti]e), orizontalizarea claviculelor, torace [i
umeri largi, omopla]i proeminen]i, ca [i scurtarea metacarpienelor. Talia este redus `n aproximativ 50% din cazuri. Sin.: auriculo-
osteodisplazie.
? S. BEALS-HECHT. S. congenital transmis autozomal dominant, recunoscut de la na[tere, care asociaz *arahnodactilie,
contracturi elective la nivelul coatelor, genunchilor, degetelor, care se afl `n flexie ireductibil\, *microgna]ie, gât scurt, *ci-
foscolioz\. Mi[cile articulare devin, evolutiv, din ce `n ce mai limitate, iar cifoscolioza se accen-tueaz\. Sin.: arahnodactilie cu
contracturi congenitale.
? S. BEAN / s. de Bean / blue rubber bleb ne-vus. [William Bennett Bean, medic american, Cincinatti, n. 1909.]
Asociere de *angioame cutanate bleu-violet cu diametrul de câ]iva milimetri, depresibile, cu angioame digestive multiple care
sângereaz u[or [i pot determina hemoragii intestinale oculte responsabile de *anemie hipocro-m\. S. apare sporadic la sugar [i
copil. Sin.: sindromul veziculei albastre elastice.
? S. BEARN-KUNKEL-SLATER. [A. G. Bearn, medic american contemporan; Henry G. Kunkel, biochimist
american, 1916-1983;
R. J. Slater, medic american contemporan.] Sin.: sindrom Kunkel (v.).
? S. BEAU. [Joseph Honoré Simon Beau, medic francez, 1806-1865.] Sin.: asistolie (v.).
? S. BECKWITH-WIEDEMANN. [John Bruce Beckwith, pediatru american, n. 1933; Hans Ru-dolf Wiedemann,
pediatru german contemporan, Kiel
.] Sin.: sindrom EMG (v.).
? S. BEHÇET. [Hulusi Behçet, dermatolog turc, Istanbul, 1889-1948.] Sin.: boal Behçet (v.).
? S. BEHR. [Carl Behr, oftalmolog german, profesor la Hamburg, 1874-1943.] 1) Varietate de atrofie optic
bilateral infantil [i ereditar\, frecvent asociat cu *s. piramidal, *ataxie, tulburi psihice [i cataract congenital\. 2) V. boal Behr.
? S. BENEDIKT. [Moritz Benedikt, neurolog austriac, Viena, 1835-1920.] Paralizie de oculo-motor, hiperkinezie
controlateral\, tremor [i paralizie a umului [i a piciorului controlateral, *ataxie *ipsilateral\. Form a *s. de nucleu ro[u. Sin.: boal
Benedikt.
? S. BERLIN. S. plurimalformativ congenital [i familial `n care se asociaz\: retard staturo-pon-deral, hiperflexibilitate a degetelor,
sprâncene scurte spre exterior, pilozitate redus a fe]ei (f alte modifici, axilare sau pubiene), nas `n trompet\, buze groase cu
*telangiectazii, *epicantus, hipoplazie dentar\, discromie generalizat cu zone neregulate hipo- [i hiperpigmentate, leziuni cutanate
de tip *poikilodermie, atrofie a glandelor sebacee, *hiperkeratoz palmo-plantar\, *hiperhi-droz\, cani]ie prematur\, atrofie
testicular [i *hi-pospadias (infantilism genital numai la b\ie]i), retard mental. Etiopatogenic este suspectat o dis-func]ie
hipofizar\. S. B. este o variant a *s. Christ-Siemens.
? S. BERNARD-SERGENT. [Claude Bernard, fiziolog francez, profesor la Paris, 1813-1878; Emile Eugène
Joseph Sergent
, medic francez, profesor de propedeutic clinic medical la Paris, 1867-1943 .] Asocierea:
diaree, vomismente [i co-laps, `n *boala Addison.
? S. BERNARD-SOULIER. [Jean Bernard, hematolog francez, profesor la Paris, n. 1907; Jean Pierre
Soulier
, hematolog din Paris, profesor, n. 1913.] Tulburi de coagulare, transmise ereditar, asociind trombocitopenie,
anomalii morfologice a-le trombocitelor (celule gigante), hemoragii frecvente, cre[terea timpului de sângerare [i consum anormal
de protrombin\, anomalii care regresea-z cu vârsta [i sunt determinate de un deficit de glicoprotein Ib (receptor pentru *factorul
Wille-brand). Sin.: sindromul plachetelor gigante, distrofie trombocitar hemoragic congenital\.
? S. BERNHEIM. [P. Bernheim, cardiolog francez, profesor la Nancy, sec. XX.] Insuficien] cardiac dreapt cu
absen]a dispneei sau a congestiei pulmonare, `n prezen]a unei hipertrofii ventriculare stângi importante. ~n prezent, acest s. este
inclus `n cadrul *cardiomiopatiilor hipertrofice obstructive.
? S. BERTOLOTTI. [M. Bertolotti, radiolog italian, n. 1876.] Sacralizarea celei de-a cincea ver-tebre lombare,
asociat altor anomalii ale coloanei vertebrale (*sciatic\, *scolioz).
? S. BEUREN. [A. J. Beuren, medic german contemporan.] Cardiopatie congenital caracterizat prin *transpozi]ie
incomplet a marilor vase la baza inimii.
? S. BIANCHI. [Leonardo Bianchi, neurolog [i psihiatru italian, Neapole, 1848-1927.] S. `n care se asociaz
*afazie senzorial cu *apraxie [i *a-lexie, determinate de o leziune la nivelul lobului parietal stâng.
? S. BICKERS-ADAMS. Afec]iune congenital care se manifest mai ales la b\ie]i (transmitere recesiv legat de sex), fetele
purt oare prezentând doar retard mental. Se asociaz\: hipertonie spastic a extremit\]ilor, hidrocefalie, scurtarea me-

734. 734
tacarpienelor, flexie ireductibil a policelui spre palme, asimetrie facial\, retard mental grav (QI sub 30), convulsii frecvente.
Anatomic, exist o stenoz congenital a *apeductului Sylvius [i diverse malforma]ii encefalice.
? S. BIEMOND. [A. Biemond, neurolog olandez contemporan, Amsterdam.] Endocrinopatie ereditar cu diabet,
obezitate, cifoz\, retard mental, po-lidactilie, *retinit pigmentar\. S. este apropiat de *s. Laurence-Moon-Bardet-Biedl.
? S. BIGLIERI. V. sindrom suprarenogenital.
? S. BILLROTH. [Christian Albert Theodor Billroth, chirurg german, profesor la Zürich, apoi la Viena,
1829-1894
.] 1) Denumire pentru ansamblul tulburilor determinate de *stenoza hipertrofic a pilorului. 2) V. boal Billroth.
? S. BINDLEY-JOHNSON. S. `n care se aso-ciaz *nevi faciali (`ndeosebi `n jurul pleoapelor), cervicali, tronculari (care pot
prezenta degeneri maligne), malforma]ii ale craniului, din]ilor, calcifici ale coasei creierului [i ale cortului cerebelului. Se
transmite autozomal dominant.
? S. BING-HORTON. [Robert Bing, neurolog elve]ian, Basel, 1878-1956; Bayard T. Horton, medic
american, Rochester, 1895-1980.
] Sin.: sindrom Horton (v.).
? S. BING-NEEL. [Jens Bing, medic internist danez, Copenhaga, n. 1906; Axel von Neel, psihiatru danez
din Copenhaga, sec. XX
.] Entitate regrupând manifestile neurologice din *macroglobulinemia Waldenström cauzate de
hiperviscozitatea plasmei sanguine: tulburi de vedere [i de auz, rar paralizii [i com\, uneori neuropatie periferic senzitivo-
motorie. V. [i sindrom de hiperviscozitate plasmatic\.
? S. BINSWANGER. [Otto Binswanger, neurolog german, profesor la Jena, 1852-1929.] Sin.: boal Binswanger
(v.).
? S. BIXLER. [Bixler, stomatolog [i genetician american, n. 1929.] S. malformativ cu transmitere autozomal recesiv\, `n
care se asociaz *hiperte-lorism, fant labial [i palatin\, `ntârziere psihic\, malforma]ii renale [i cardiace.
? S. BJÖRK. [Gunnar Björk, medic suedez contemporan.] Congestie paroxistic a fe]ei, episodic repetitiv\, uneori
asociat cu dispnee, survenind la pacien]i cu tumori *carcinoide, `n rela]ie cu cre[terea marcat a concentra]iei sanguine de *bra-
dikinin [i cu secre]ia exagerat de *kalicre-in la nivel tumoral.
? S. BJÖRNSTAD. [R. Björnstad, dermatolog danez contemporan.] S. de etiologie necunoscut\, manifestându-se din
copilie, caracterizat prin asocierea: surditate de percep]ie [i *pili torti interesând pul, genele [i sprâncenele. Se transmite,
probabil, autozomal dominant. Sin.: sindrom surditate-pili torti.
? S. BLACKFAN-DIAMOND. [Kenneth Daniel Blackfan, pediatru american, Boston, 1883-1948; Louis K.
Diamond
, pediatru american, Boston, n. 1902.] Sin.: boal Blackfan-Diamond (v.).
? S. BLAND-WHITE-GARLAND. [E. F. Bland, cardiolog american, n. 1901; Paul Dudley White, cardiolog
american, Boston, 1886-1973;
J. Gar-land, cardiolog american contemporan.] Malforma-]ie a arterelor
coronare caracterizat prin desprinderea arterei coronare stângi sau a arterei inter-ventriculare anterioare de la nivelul trunchiului
ar-terei pulmonare sau, mai rar, de la nivelul ramului stâng al acesteia. ~n consecin]\, exist o hipoxie la nivelul ventricului stâng,
care determin insuficien] cardiac [i exitus `n primul an de via]\.
? S. BLOOM. [David Bloom, dermatolog american, New York, n. 1892.] Anomalii ereditare trans-mise autozomal
recesiv, implicând fotosensibilitate, eritem telangiectazic al fe]ei (`n form de "flu-ture"), alte defecte de pigmentare ale pielii, de ke-
ratinizare, denti]ie [i de dezvoltare. Frecvent, se asociaz deficit imunitar [i fragilitate cromozomial (cre[terea numului de rupturi
[i rearanji cromozomiale), ceea ce explic riscul transfor-mii maligne (prin expunere la soare).
? S. BLUM. [Paul Blum, medic francez, Stras-bourg, 1878-1933.] S. manifestat prin sc\derea concentra]iei
plasmatice a sodiului [i clorului, fixarea clorului `n ]esuturi [i *azotemie.
? S. BOECK. [Caesar Peter Möller Boeck, der-matolog norvegian, Oslo, 1845-1917.] Sin.: sar-coid (v.), leziune
descris de Boeck `n cadrul *bolii Besnier-Boeck-Schaumann.
? S. BOERHAAVE. [Hermann Boerhaave, medic olandez, 1668-1738.] Ruptur spontan de esofag, la care se
asociaz un efort vomitiv violent.
? S. BOGORAD. [F. A. Bogorad, medic rus, sec. XX.] Sin.: sindromul lacrimilor de crocodil (v.).
? S. BONGIOVANNI. [Alfred M. Bongiovanni, medic american contemporan.] Hiperplazie suprarenal congenital
cu deficit de 3
β-OH-dehidrogenaz\. Se manifest prin *s. de pierdere de sare [i masculinizare moderat (la sexul feminin) sau
*pseudohermafroditism (la sexul masculin). V. [i sindrom suprarenogenital.
? S. BONNET-BLANC-DECHAUME. [Paul Bonnet, oftalmolog francez, 1884-1959; E. Blanc; Jean Antoine
Dechaume
, medic francez, Lyon, 1896-1968.] Afec]iune din grupul *facomatozelor `n care se asociaz angiom facial cu
topografie predominant trigeminal\, anevrism *cirsoid al retinei [i anevrism cirsoid talamodiencefalic. Sin.: an-giomatoz facio-
retino-talamo-diencefalic\.
? S. BONNET-CHARLES. [Paul Bonnet, oftalmolog francez, 1884-1959; Charles.] Halucina]ii vizuale cu senza]ia
de percep]ie de personaje liliputiene, care dispar la `nchiderea ochilor, atribuite unei ateromatoze retiniene, la b râni.
? S. BONNEVIE-ULLRICH. [Kristine Bonnevie, medic german, 1872-1950; Otto Ullrich, pediatru german,
Bonn, 1894-1957
.] Edem [i *angiectazie ale mâinilor [i picioarelor, *hipertelorism, hiposta-tur [i alte anomalii. Variant a *s.
Turner.
? S. BONNIER. [Pierre Bonnier, otorinolaringolog francez, 1861-1918.] S. bulbar posterior caracterizat prin
*nistagmus spontan vertical sau ro-tator, tulburi de echilibru [i uneori surditate. Simptomatologia este determinat de lezarea
*nucleului Deiters. Sin.: sindrom de nucleu Deiters.
? S. BÖÖK. [Jan Arvid Böök, genetician suedez, Uppsala, n. 1915.] Sin.: sindrom PHC (v.).
? S. BÖRJESON-FORSSMAN-LEHMANN. [Mats Gunnar Börjeson, medic suedez, n. 1922; Hans Axel Forssman,
medic suedez, n. 1912;
Orla Lehmann, medic suedez, n. 1927.] S. ereditar, transmis autozomal recesiv,
caracterizat prin `ntârziere psihic sever\, epilepsie, *hipogonadism, obezitate marcat\, transpira]ii, uneori malforma]ii (hipertrofia
urechilor etc.).
? S. BOUILLAUD. [Jean Baptiste Bouillaud, medic francez, profesor de clinic medical la Paris, 1796-
1881
.] Coexisten]a pericarditei [i endocarditei `n *reumatismul articular acut.
? S. BOUVERET. [Léon Bouveret, medic francez, Lyon, 1850-1929.] 1) *Ileus prin blocarea unui calcul biliar la
nivelul bulbului duodenal. 2) V. boal Bouveret.
? S. BRENNEMANN. [Joseph Brenneman, pediatru american, Chicago, 1872-1944.] Limfadenit mezenteric [i
retroperitoneal\, postinfec]ioas\.
? S. BRIQUET. [Paul Briquet, medic francez, Paris, 1796-1881.] Respira]ii scurte [i afonie prin paralizia
diafragmului, `n isterie.
? S. BRISTOWE. [John Syer Bristowe, medic englez, Londra, 1827-1895.] Sin.: sindrom de corp calos (v.).
? S. BRISSAUD-MARIE. [Edouard Brissaud, medic francez, profesor de medicin intern [i de istorie a
medicinii la Paris, 1852-1909;
Pierre Marie, neurolog francez, profesor la Paris, 1853-1940.] Hemispasm
glosolabial, de etiologie isteric\.
? S. BROCK. [Sir Russel Claude Brock, chirurg englez, Londra, n. 1903.] Sin.: sindrom de lob mijlociu (v.).
? S. BROWN-SÉQUARD. [Charles Edouard Brown-Séquard , neurolog [i fiziolog francez, 1818-1894.] S.
neurologic determinat de leziunea unei jum \]i laterale a m\duvei spinii, prin trau-matism, hemoragie, tumor\. Se caracterizeaz

735. 735
prin paralizie [i anestezie profund de partea leziunii [i abolirea sensibilit\]ilor termic\, dureroas [i uneori tactil a jum \]ii
contralaterale a corpului. Sin.: sindrom de hemisec]ie medular\.
? S. BRUGADA. Asocierea unor anomalii elec-trocardiografice (subdecalaj de segment ST [i bloc de ramur dreapt\
tahicardie ventricular idiopatic\, care pot degenera `n fibrila]ie ventricular [i pot determina moartea subit\.
? S. BRUNS. [Ludwig Bruns, neurolog german, Hanovra, 1858-1916.] Cefalee intermitent\, vertij, vomismente,
tulburi vizuale, care apar la mi[-carea brusc a capului. Aceste simptome sunt caracteristice leziunilor ventriculului IV (sau
*cisticercozei localizat la acest nivel), tumorilor liniei mediane a cerebelului sau ale ventriculului lateral.
? S. BRUNSTING. [Louis Albert Brunsting, dermatolog american, Rochester, n. 1900.] S. erup-tiv recurent, care
afecteaz sexul masculin la vâr-st adult\, caracterizat prin apari]ia unor leziuni veziculare la nivelul tegumentelor fe]ei [i gâtului.
? S. BUCKLEY. [Rebecca H. Buckley, medic american, n. 1933.] Infec]ii recidivante, `n particular cutaneo-mucoase,
pulmonare [i articulare, `n rela]ie cu o anomalie de *chimiotactism a polinuclearelor, asociind *eozinofilie [i cre[terea concentra]iei
imunoglobulinelor E. Aceast afec]iune este probabil determinat de dereglarea sintezei de *citokine de c re limfocitele T. S. a
fost descris `n cadrul infec]iei cu *HIV. Sin.: sindrom Job-Buckley.
? S. BUDD-CHIARI. [George Budd, medic englez, Londra, 1808-1882; Hans Chiari, patolog austriac,
1851-1916
.] Obstruc]ia venelor supra-hepatice prin tromboz sau compresiune tumoral extrinsec\. Se manifest clinic prin
hepatomegalie, durere abdominal\, icter moderat, ascit\, hipertensiune portal\, circula]ie colateral [i insufi-cien] hepatic\. Sin.:
boal Budd-Chiari.
? S. BÜRGER-GRÜTZ. [Max Bürger, medic german, profesor de medicin intern la Bonn, apoi la Leipzig,
1885-1966;
Otto Grütz, dermatolog [i venerolog german, profesor la Kiel, 1886-1963.] Sin.: hiperlipemie
idiopatic (v. hiperlipemie).
? S. BURNETT. [Charles Hoyt Burnett, medic american, 1913-1967.] Hipercalcemie cu alcaloz [i insuficien]
renal\, secundare ingestiei unei cantit\]i excesive de lapte [i *antiacide. Sin.: sindrom lapte-alcali.
? S. BUSCHKE-OLLENDORF. [Abraham Buschke, dermatolog german, profesor la Berlin, 1868-1943;
Helene Ollendorf, medic german, sec. XX.] Maladie ereditar caracterizat prin prezen]a de fibroame cu aspect papular la
nivelul tegumentelor membrelor superioare. Sin.: dermatofibroz lenticular diseminat\.
? S. BUTLER-ALBRIGHT. [Allan Macy Butler, pediatru american, Boston, n. 1894; Fuller Al-bright, medic
american, Boston, 1900-1969
.] Sin.: acidoz tubular Albright (v.).
? S. BYWATERS. [Eric George Lapthorne By-waters, medic englez, n. 1910.] Sin.: sindrom de strivire (v.).
? S. CAFFEY-SILVERMAN. [John Caffey, pediatru american, 1895-1966; William A. Silver-man, radiolog
american contemporan
.] Sin.: boal Caffey (v.).
? S. CAILLAUD. Traiect anormal al aortei, descendent pe partea dreapt a esofagului [i rahisului. Anomalia constituie un
argument indirect `n favoarea diagnosticului de *tetrad Fallot, fiind prezent `n 25-30% din cazurile prezentând aceast
malforma]ie. Sin.: boal Corvisart.
? S. CANADA-CRONKHITE. [Wilma Jeanne Canada, radiolog american contemporan; Leo-nard W. Cronkhite
Jr
., medic american, n. 1919.] *Polipoz intestinal asociat cu *alopecie, distrofie ungveal\, hiperpigmenta]ie cutanat\,
hiperpro-teinemie [i hipokaliemie. V. [i sindrom Gardner.
? S. CAPGRAS. [Jean Marie Joseph Capgras, psihiatru francez, 1873-1950.] Tulburare psihic `n care este
afectat capacitatea de recunoa[tere a persoanelor din ambian]\.
? S. CAPLAN. [Anthony Caplan, medic englez, Cardiff, 1907-1976.] *Pneumoconioz asociat cu *poliartrit
reumatoid\. Sin.: pneumoconioz reumatoid\.
? S. CARL SMITH. [Carl Henry Smith, pediatru american, New York, n. 1895.] *Limfocitoz acut major (peste
50 000 limfocite/mm
3
) de origine viral\, la copil, `n contextul unui s. pseudo-gripal, cu vindecare spontan\.
? S. CARNEY. Asocierea unei tumori gastrice de tip *leiomioblastom cu o tumor suprarenal de tip *paragangliom [i cu un
*condrom al cutiei toracice.
? S. CAROLI. [Jacques Caroli, gastroenterolog francez, n. 1908.] *Ectazie congenital multifocal a c\ilor biliare
intrahepatice segmentare (canale inter- [i intralobulare de calibru redus, fibroz hepatic congenital\ a cu
*angiocolit bacterian recidivant\, abces, litiaz intrachistic ce poate migra `n c\ile biliare principale, ciroz biliar secundar\,
colangiom. Diagnosticul este precizat prin *tomodensitometrie [i *colangiografie.
? S. CARPENTER. [George Carpenter, pediatru englez, Londra, 1859-1910.] Anomalii ereditare, transmise
autozomal recesiv, implicând *acro-cefalopolisindactilie, *brahidactilie, obezitate, retard mental, *hipogonadism [i alte anomalii.
Sin.: acrocefalopolisindactilie tip II.
? S. CARRINGTON-LIEBOW. [Carrington; Averill A. Liebow, medic american contemporan.] Form limitat de
*granulomatoz Wegener, cu predominan]a leziunilor pulmonare, asociate sau nu leziunilor extrapulmonare, `ns f afectare re-
nal [i cu prognostic mai bun.
? S. CASTILLO-TRABUCCO-DE LA BLAZE. [E. B. Del Castillo, medic argentinian contemporan; Trabucco; De
La Blaze
.] Atrofie testicular cu absen]a celulelor germinative [i *azoospermie. Este vorba despre o *disgenezie gonadic
masculin f anomalii cromozomice, f *g ineco-mastie, nici aspect eunucoid, deci diferit de *s. Klinefelter. Sin.: aplazie
germinal\, sindrom Del Castillo.
? S. CERISE-THUREL. Se manifest prin nevralgie facial determinat de irita]ia ganglionului ciliar, asociind dureri oculonazale
[i hipertermie local\. Sin.: sindromul ganglionului ciliar.
? S. CESTAN-CHENAIS. [Raymond Cestan, neurolog [i psihiatru francez, profesor la Toulouse, 1872-
1933;
Louis Jean Chenais, medic francez, 1872-1950.] *S. altern determinat de o leziune a piramidelor bulbare [i a
nucleului ambiguu, manifestat clinic prin asocierea sindromului Babinski-Nageotte (v.) cu sindromul Vernet (v.).
? S. CHAPPLE. [Charles Culloden Chapple, medic american, sec. XX.] S. observat la nou-n\scut, caracterizat prin
pareza sau paralizia facial unilateral\, asociat cu paralizia unei corzi vocale [i/sau a mu[chilor degluti]iei de partea opus\. S.
este legat de paralizia nervului laringeu superior sau recurent prin hiperflexia lateral a capului
in utero [i compresia nervului pe
osul hioid sau pe cartilajul cricoid.
? S. CHARCOT. [Jean Martin Charcot, neurolog francez, profesor la Paris, 1825-1893.] 1) Scleroz lateral
amiotrofic (v.). 2) Claudica]ie intermitent (v.). 3) Migren oftalmoplegic (v.).
? S. CHARCOT-MOEBIUS. [Jean Martin Char-cot, neurolog francez, profesor la Paris, 1825-1893; Paul
Julius Moebius
, neurolog german, profesor la Leipzig, 1853-1907.] Sin.: migren oftal-moplegic (v.).
? S. CHARCOT-WEISS-BAKER. [Jean Martin Charcot, neurolog francez, profesor la Paris, 1825-1893; Soma
Weiss
, medic american, Boston, 1898-1942; James Porter Baker, medic american, n. 1913.] Sin.: sindrom
de sinus carotidian (v.).
? S. CHARLIN. [Correa Carlos Charlin, oftalmolog chilian, 1886-1954.] Sin.: sindrom de nerv nazociliar (v.).
? S. CHATTERJEE. Tuburi de repolarizare ventricular (unde T negative) dup o explorare endocavitar ventricular\.
? S. CHAUFFARD-STILL. [Anatole Marie E-mile Chauffard, medic francez, profesor de medicin intern la
Paris, 1855-1932;
Sir George Frederic Still, pediatru englez, profesor la Londra, 1868-1941.] Sin.: boal
Still-Chauffard (v.).

736. 736
? S. CHEDIAK-HIGASHI. [Alejandro Moisés Chediak, medic cubanez, sec. XX; Ototaka Hi-gashi, medic
japonez contemporan
.] Varietate de *albinism incomplet cu caracter ereditar recesiv autozomal, caracterizat prin: 1)
Sensibilitate crescut la infec]ii cu germeni piogeni din cauza unui deficit al func]iilor fagocitare. 2) Prezen] de granule lizozomale
mari `n leucocitele neutrofile. 3) Deficit de pigmentare a pielii, ochilor [i pului. S. C.-H. are un prognostic grav, cu deces `n câ]iva
ani prin insuficien] medular sau limfom malign.
? S. CHIARI-FROMMEL. [Johann Baptist Chia-ri, ginecolog german, Viena, 1817-1854; Richard Frommel,
ginecolog german, profesor la Erlangen, 1854-1912
.] *Galactoree non-puerperal postpar-tum asociat cu
*amenoree, atrofie vagino-utero-ovarian [i nivele sc\zute de estrogeni [i gonado-trofine, de etiologie hipofizar sau hipotalamic\,
func]ional sau, frecvent, tumoral\. Sin.: sindrom amenoree-galactoree, sindrom Forbes-Albright, sindrom Argonz-del Castillo,
sindrom Ahumada del Castillo.
? S. CHOTZEN. [F. Chotzen, medic german, sec. XX.] Anomalii ereditare, transmise autozomal do-minant, reprezentând
tipul III de *acrocefalosin-dactilie, incluzând *microcefalie, deviere lateral a degetelor, *hipertelorism [i, uneori, `ntârziere psihic\.
? S. CHRISTIAN-ANDREWS-CONNEALLY. S. recunoscut la na[tere, care asociaz\: *cranioste-noz\, *microcefalie cu
proeminen]a occiputului, *hipertelorism, fant palpebral antimongoloid\, *oftalmoplegie, anomalii auriculare, fant palatin\,
*camptodactilie [i, uneori, reducerea extensiei coatelor [i a genunchilor. Frecvent se observ fibrila]ii musculare [i disfagie.
Anatomic exist la-ringomalacie, demielinizare [i proliferare glial `n substan]a alb a encefalului. Transmitere autozo-mal
recesiv\.
? S. CHRIST-SIEMENS. [Josef Christ, medic [i dentist german, 1871-1948; Hermann Werner Siemens ,
dermatolog german, profesor la Mün-chen, apoi la Leiden, 1891-1969
.] Absen]a congenital a glandelor
sudoripare [i sebacee, p rar, absen]a par]ial sau total a danturii. S. face par-te din *polidisplaziile ectodermice ereditare. Sin.:
boal Christ-Siemens-Touraine.
? S. CHURG-STRAUSS. [Jacob Churg, patolog american, New York, n. 1910; Lotte Strauss, patolog
american, n. 1913
.] Afec]iune asem oare *periarteritei nodoase, care asociaz `ns leziunilor vasculare granuloame
parenchimatoase ex-travasculare care con]in deseori celule gigante. Debuteaz clinic fie cu simptomatologie specific *astmului,
fie ca un *s. Löffler. Sin.: angeit gra-nulomatoas difuz\. V. [i granulomatoz Wegener.
? S. CITELLI. [Salvatore Citelli, otorinolaringolog italian, 1875-1947.] Tulburi psihice, pierderea capacit\]ii de
concentrare, somnolen] sau insomnie, la persoane cu infec]ii adenoidiene sau sinusale.
? S. CLARKE-HADFIELD. [Sir Charles Mans-field Clarke, medic englez, 1782-1857; Geoffroy John Hadfield,
patolog englez, Londra, 1889-1968
.] Afec]iune congenital caracterizat prin atrofia progresiv a pancreasului,
hepatomegalie, scaune gr\soase [i voluminoase, obezitate infantil\. Este forma pancreatic a *mucoviscidozei.
? S. CLAUDE. [Henri Charles Jules Claude, psihiatru francez, profesor la Paris, 1869-1945 .] *S. altern de
trunchi cerebral, datorat unor leziuni ale pedunculilor cerebrali [i caracterizat prin dis-artrie, cu paralizia oculomotorului comun
homolateral [i *s. cerebelos controlateral. Este o form a *s. de nucleu ro[u.
? S. CLAUDE BERNARD . [Claude Bernard, fiziolog francez, profesor la Paris, 1813-1878.] Denumire `n
terminologia anglosaxon\ a sindromului Pourfour du Petit (v.).
? S. CLAUDE BERNARD-HORNER. [Claude Bernard, fiziolog francez, profesor la Paris, 1813-1878; Johann
Friedrich Horner
, oftalmolog el-ve]ian, Zürich, 1831-1886.] *Mioz cu *reflexe pupilare normale, *enoftalmie,
`ngustarea fantei palpebrale (ptoz prin paralizia mu[chilor netezi ai pleoapei superioare). Uneori se asociaz [i tulburi
vasomotorii faciale. S. este determinat de paralizia simpaticului cervical de aceea[i parte, dar [i de leziuni ale trunchiului cerebral
sau ale emisferelor cerebrale.
? S. CLÉRAMBAULT. [Gatian de Cléram-bault, psihiatru francez, 1872-1934.] Sin.: automatism mental (v.).
? S. CLOUSTON. [H. R. Clouston.] Tip de poli-displazie a fanerelor (unghii `ngro[ate, striate, p friabil cu aspect de *lanugo)
asociat cu *cata-ract\, *strabism [i *nistagmus. La nivelul pielii se observ hiperpigmentare `n zonele articula]iilor [i *keratodermie
palmo-plantar\. Uneori se constat `ntârziere `n dezvoltarea staturoponderal [i/sau retard intelectual. ~n unele cazuri a fost pus
`n eviden] o anomalie molecular a *keratinei. S. se transmite autozomal dominant. Sin.: distrofie ectodermic hidrotic\.
? S. COBB. [Stanley Cobb, neuropatolog american, n. 1887.] Afec]iune congenital recunoscut de la na[tere,
caracterizat prin prezen]a *nevilor cutana]i localiza]i `n *dermatoamele corespunz\-toare anumitor r\d\cini rahidiene. ~n regiunea
me-tameric medular corespondent exist *angi-oame venoase la nivelul *piei mater. Sin.: angio-matoz medulo-cutanat\.
? S. COCKAYNE. [Edward Alfred Cockayne, medic englez, Londra, 1880-1956.] Ateroscleroz accelerat
asociat cu nanism ca[ectic, anomalii ale pigmen]ilor retinieni, dermatit fotosensibil\, surdomutitate, deficit intelectual. S. este
ereditar, cu transmitere autozomal recesiv\. Sin.: nanism progeroid, boal Cockayne. V. sindrom Hallgren [i sindrom Usher.
? S. COCKETT. Asocierea: insuficien] venoas cronic\, tromboze venoase profunde, edem, an-giodisplazie (`n cadrul *s.
Klippel-Trenaunay), de-terminate de compresiunea venei iliace primitive stângi prin artera iliac primitiv dreapt\, la nivelul
promontoriului.
? S. COFFIN-LOWRY. [Grange Coffin, pediatru american, n. 1923; Brian Lowry, genetician canadian, sec.
XX
.] Afec]iune congenital care se manifest doar la b\ie]i. Se asociaz\: *nanism, *hi-pertelorism, *ptoz palpebral\, arcade
sprânce-nare proeminente, *hipoplazie mandibular\, aripile nasului [i septul nazal `ngro[ate, mâini late [i moi, degete efilate cu
*hipocratism digital, pliu palmar accesor, picior plat, torace `n caren\, stern scurt bifid, *scolioz toracolombar\, anomalii vertebra-
le, hipotonie muscular\, laxitate ligamentar [i profund deficit mental. Simptomele sunt mai pu]in marcate `n cele câteva cazuri
observate la feti]e. Transmiterea este legat de cromozomul X.
? S. COFFIN-SIRIS. [Grange Coffin, pediatru american, n. 1923; Evelyn Siris, radiolog american, n. 1914.]
S. asem or sindromului Coffin-Lowry (v.), `n care nanismul se manifest intrauterin [i se asociaz `n plus *aplazia sau
*hipoplazia falangelor distale ale ultimelor patru degete [i aplazia falangei medii a celui de-al cincilea deget.
? S. COGAN. [David Glendening Cogan, oftalmolog din Boston, n. 1908.] 1) Vascularit cu keratit intersti]ial\,
surditate de percep]ie [i manifesti vestibulare (*s. Menière). Se asociaz frecvent o afectare valvular aortic\, iar inconstant –
manifesti neurologice [i artralgii. S. C. face parte din grupul *angeitelor necrozante. Sin.: boal Cogan. 2) Perturbare congenital
a mi[cilor voluntare ale ochilor, cu p\strarea posibilit\]ii de mi[care vertical\. Fixarea privirii se realizeaz prin mi[ci de rota]ie
reflex a capului. Sin.: apraxie oculomotorie congenital\.
? S. COHEN. S. recunoscut la na[tere, `n cadrul cuia se asociaz dismorfie craniofacial\, anomalii ale mâinilor, malforma]ii ale
membrelor cu hi-perlaxitate ligamentar\, scolioz [i/sau lordoz\, hipotonie muscular\, obezitate aput `n copil\-rie, retard mental
cu modifici electroencefalografice. Cariotipul este normal, `ns exist o duplica]ie sau inser]ie 15q11-13. Transmitere autozomal
recesiv\.
? S. COLLET-SICARD. [Frédéric Justin Collet, otorinolaringolog francez, profesor la Lyon, 1870-1966;
Jean Athanase Sicard, neurolog francez, profesor de patologie intern la Paris, 1872-1929 .] S. determinat
de afectarea perechilor de nervi cranieni IX, X, XI, XII printr-o leziune intracerebral (tumoral\, vascular\ iplegia
limbii de aceea[i parte [i manifestile sindromului Vernet (v.).
? S. COLUMBO. S. congenital manifest din primele zile de via]\, caracterizat prin episoade de vomismente, diaree, dureri
abdominale, deshidra-tare, deficit motor, crize convulsive. Se constat\ o aversiune spontan pentru proteine, iar progresiv un
retard mental. Frecvent, este evident o hepa-tosplenomegalie. S. C. este consecin]a unui deficit de L-lizin nicotinamid-adenin-
dinucleotid reduc-taz\, iar ingestia de proteine determin crize, cu accentuarea hiperlizinemiei [i hiperargininemiei [i apari]ia

737. 737
*hiperamoniemiei. ~n absen]a restric]iei proteice se produc progresiv leziuni cerebrale. Sin.: hiperlizinemie periodic\. V. [i
hiperlizinemie.
? S. CONN. [Jerome W. Conn, endocrinolog american, Michigan, n. 1907.] Afec]iune caracterizat clinic prin
hipertensiune arterial permanent\, *polidipsie cu *poliurie [i densitate urinar sc\zut\, astenie muscular permanent cu
paroxisme, crize de *tetanie. Biologic se observ hipokaliemie, hipernatremie, alcaloz\ sanguin\, eliminare urinar crescut a
aldosteronului [i a derivatului s\u, tetrahidroaldosteronul. Etiopatogenia este tumoral (unul sau mai multe *adenoame, mai rar
carcinom sau hiperplazie difuz ale zonei glomerulare a corticosuprarenalei). Sin.: hiperaldosteronism primar . V. [i
hiperaldosteronism.
? S. CONRADI-HÜNERMANN. [Erich Conradi, pediatru german, Köln, sec. XX; Carl Hüner-mann, medic
german contemporan
.] Sin.: condro-displazie punctat (v.).
? S. CORNELIA DE LANGE . [Cornelia de Lange, pediatru olandez, 1871-1950.] 1) Varietate sever de
*condrodistrofie cu *ariera]ie mental\, nanism cu *acromicrie [i diverse malforma]ii somatice [i viscerale (piticul de la Amsterdam).
2) Sin.: boal de Lange (v.).
? S. COSTEN. [James Bray Costen, otorinolaringolog american, St. Louis, 1895-1961.] S. de o-bicei
func]ional, manifestat prin dureri [i crac-mente la nivelul articula]iei temporo-maxilare, accentuate la mastica]ie, `nso]ite de
pierderea auzului, *otalgie, *acufene [i cefalee.
? S. COTARD. [Jules Cotard, neurolog francez, Paris, 1840-1887.] Melancolie delirant cu tendin-]e de negare,
culpabilitate [i suicid, asociat cu tulburi senzoriale.
? S. COURVOISIER-TERRIER. [Ludwig Georg Courvoisier, chirurg elve]ian, profesor de chirurgie la Basel,
1843-1918;
Louis Félix Terrier, chirurg francez, profesor la Paris, 1837-1908.] Dilatarea colecistului, icter [i
decolorarea materiilor fecale, prin obstruc]ie tumoral a *ampulei Vater.
? S. COWDEN. [Cowden, numele de familie al bolnavului la care a fost descris prima oar sindromul .]
Patologie ereditar cu transmitere autozomal dominant\, care se manifest prin prezen]a de *hamartoame multiple, cu localizi
preferen-]iale cutaneo-mucoase [i digestive, asociate cu papule faciale [i bucale, *keratoz palmo-planta-r\, leziuni verucoase
cutanate, disfunc]ii tiroidiene, mamare, pelvine, predispunând la dezvoltarea unor neoplazii (sân, tiroid\ -mar-
toamelor multiple, boal Cowden.
? S. CREUTZFELDT-JAKOB. [Hans Gerhard Creutzfeldt, neurolog [i psihiatru german, profesor la Berlin,
1885-1964;
Alfons Jakob, neurolog german, profesor la Hamburg, 1884-1931.] Sin.: boal Creutzfeldt-Jacob
(v.).
? S. CRIGLER-NAJJAR. [John Fielding Crig-ler, pediatru american, n. 1919; Victor A. Najjar, pediatru
american, n. 1914
.] Deficit congenital de glucuronil transferaz (enzim care intervine `n *glicuronoconjugare), transmis
autozomal recesiv. Se manifest sub dou forme:
complet (I), form grav\, mergând pân la encefalopatie hiperbilirubinemic\, [i
par]ial (II), f anomalii neurologice. Sin.: icter familial congenital Crigler-Najjar.
? S. CROUZON. [Louis Edouard Octave Crou-zon, neurolog francez, Paris, 1874-1938.] Sin.: boal Crouzon
(v.).
? S. CRUVEILHIER-BAUMGARTEN. [Jean Cruveilhier, medic, anatomist [i anatomopatolog francez, profesor
de chirurgie la Montpellier, apoi profesor de anatomie patologic la Paris, 1791-1874;
Paul Clemens
von Baumgarten
, anatomopatolog german, Tübbingen, 1848-1928.] Sin.: boal Cruveilhier-Baumgarten (v.).
? S. CURRARINO. S. manifestat din al doilea an de via]\, `n cadrul cuia se asociaz\: tumefac]ia dureroas a degetelor,
eczem generalizat\, lgirea suturilor craniene [i a *fontanelei bregmatice. Ulterior, apar crize dureroase cu tumefac]ia ar-
ticula]iilor genunchiului [i a gleznei. Radiologic se observ *apozi]ie periostal la nivelul diafizei oaselor lungi [i a claviculei, iar
suturile craniene con]in *oase wormiene. Imaginile de hiperostoz regreseaz\, astfel `ncât la vârsta de 6 ani aspectul radiologic
este normal. Originea [i mecanismul acestui s. r\mân necunoscute.
? S. CURTIUS. [Friedrich Curtius, medic german, Lübeck, n. 1896.] Hipertrofie hemicorporal\, generalizat sau
localizat la nivelul unui hemifa-cies, asociat cu anomalii cutanate (*nevi, atrofi-e), distrofii ungveale, malforma]ii dentare, *amblio-
pie, simptome psihice [i endocrine (*hipogenita-lism, hipotrofie mamar).
? S. CUSHING. [Harvey Williams Cushing, neurochirurg american, Philadelphia, 1869-1939.] S. cauzat de
hiperproduc]ia de *glucocorticoizi de c re *corticosuprarenal\; cauze variate: tumor benign sau malign\, ori hiperplazie a
cortexului suprarenal asociat sau nu cu o tumor a hipofizei. Mai frecvent la femeia adult\, când este complet. Acest s. se
manifest prin: hiperglicemie, osteoporoz\, slire muscular\, facies "`n lun plin\", *hirsutism, *vergeturi cutanate, hipertensiune
arterial\, amenoree sau impoten] (`n func]ie de sex), oprirea cre[terii la copil, iar biologic cre[terea concentra]iei corticoizilor
plasmatici [i a excre]iei urinare de 17-hidroxicorticosteroizi. Când hiperplazia suprarenalelor este secundar unui *adenom hipo-
fizar, s. rezultat este denumit *boala Cushing. Sin.: sindrom suprarenometabolic.
? S. CUSHING PARANEOPLAZIC / s. de Cu-shi ng paranéoplasique / paraneoplastic Cu-shing’s s. [Harvey Williams
Cushing
, neurochirurg american, Philadelphia, 1869-1939.] S. `n cadrul cuia se regrupeaz manifesti de *hiper-
corticism cronic, secundar unei secre]ii excesive de ACTH, cu prezen]a unei tumori non-hipofizare, frecvent cu localizare bron[ic\.
Reprezint aproximativ 5-10% din *s. Cushing.
? S. CYRIAX. [Edgar F. Cyriax, ortoped englez contemporan, Londra.] S. datorat luxii cartilajului anterior al
coastelor VIII, IX [i X, care determin dureri locale cu iradiere `n um [i membru superior, mimând durerea din angina pectoral\.
? S. DA COSTA. [Jacob Mendes Da Costa, medic american, 1833-1900.] Tahicardie sinusal constitu]ional\,
permanent sau variabil\, la efort, emo]ii, ortostatism. Se pot asocia palpita]ii, an-goas\, tulburi vasomotorii. Este `n rela]ie cu
iritabilitatea sistemului vegetativ, predominând *sim-paticotonia. Sin.: boal Da Costa. V. [i astenie neurocirculatorie, eretism
cardiac.
? S. DAENTL. Afec]iune congenital rar\, de etiologie incert\, care include *dismorfie facial\, *hipoplazie a membrelor (prin
hipoplazie osoas femural [i humeral), afectarea vertebrelor inferioare [i a bazinului.
? S. DANDY-WALKER. [Walter Edward Dan-dy, neurochirurg american, Baltimore, 1886-1946; Arthur Earl
Walker
, neurochirurg american, Chicago, n. 1907.] *Hidrocefalie congenital determinat de obstruc]ia *orificiilor
Magendie [i Luschka.
? S. DANLOS. [Henri Alexandre Danlos, dermatolog francez, medic la Hôpitaux de Paris, 1844-1912 .]
Sin.: sindrom Ehlers-Danlos (v.).
? S. DARROW. [Daniel Cady Darrow, pediatru american, New Haven, 1895-1965.] *Insuficien] renal acut
cu uremie crescut\, potasemie normal [i *alcaloz metabolic\. S. poate apare `n stenoza piloric\, prin pierderi gastrice abundente
de acid clorhidric.
? S. DAVIDOFF. S. de etiologie lezional hemi-encefalic\, `n perioada neonatal\, caracterizat prin `ntârziere psihic\, asimetrie
facial\, diferite grade de hemiplegie, disfunc]ii neurologice [i a-trofie hemicorporeal controlateral\.
? S. DE SANCTIS-CACCHIONE. [Carlo De Sanctis, psihiatru italian contemporan; Aldo Cac-chione, psihiatru
italian, sec. XX
.] S. ereditar, transmis autozomal recesiv, implicând *xeroder-ma pigmentosum `n asociere cu `ntârziere
psihic [i de cre[tere, *hipoplazie gonadal [i, uneori, complica]ii neurologice [i fotosensibilitate. Sin.: idio]ie xerodermic\.
? S. DEBRÉ-FIBIGER. [Anselme Robert De-bré, pediatru francez, profesor la Paris, 1882-1978; Johannes
Andreas Grib Fibiger
, patolog danez, Copenhaga, 1867-1928.] *Hiperplazie prenatal a suprarenalelor. Se

738. 738
manifest prin pierdere de sare [i semne de virilizare. Este determinat de deficitului de 21-hidroxilaz\. V. [i sindrom su-
prarenogenital.
? S. DEBRÉ-FITTKE. [Anselme Robert Debré, pediatru francez, profesor la Paris, 1882-1978; Fittke.] Form
congenital de *
cutis laxa asociat cu persisten]a fontanelelor, *oxicefalie moderat [i luxa]ie congenital de [old. Transmis\,
probabil, autozomal recesiv. Sin.:
cutis laxa-disostoz\. V. [i cutis laxa.
? S. DEBRÉ-KOCHER-SEMELAIGNE. [An-selme Robert Debré, pediatru francez, profesor la Paris, 1882-
1978;
Emil Theodor Kocher , chirurg elve]ian, Berna, 1841-1917, premiul Nobel pentru
medicin\/fiziologie `n 1909;
Georger Seme-laigne, pediatru francez, n. 1892.] Cretinism atire-otic cu
transmitere autozomal recesiv\, caracterizat prin hipotonie, lentoarea mi[cilor [i pseudohipertrofie muscular\, cu aspect de "copil
herculean". Sin.: sindrom Debré-Semelaigne.
? S. DEBRÉ-MARIE. [Anselme Robert Debré, pediatru francez, profesor la Paris, 1882-1978; Julien Jean
Marie
, pediatru francez, n. 1899.] A-fec]iune congenital `n care se asociaz *nanism hipofizar, *infantilism genital,
tulburi ale metabolismului hidric cu acumulare excesiv a apei, *oli-godipsie, *oligurie cu *nicturie relativ [i urini concentrate,
anomalii dentare. Tulburile hidrice dispar sub efectul administrii de hormoni corticotropi sau de cortizon.
? S. DEBRÉ-SEMELAIGNE. [Anselme Robert Debré, pediatru francez, profesor la Paris, 1882-1978; Georges
Semelaigne
, pediatru francez, n 1892.] Sin.: sindrom Debré-Kocher-Semelaigne.
? S. DEGOS. [Robert Gaston Degos, dermatolog [i venerolog francez, profesor la Paris, n. 1904.] 1)
*Genodermatoz caracterizat prin apa-ri]ia unor pl\ci mari eritematoase, al cor centru este acoperit cu scuame. Leziunile dispar
`n trei s\pt\mâni [i reapar `n pusee. Se asociaz *hiper-keratoz la nivelul genunchilor. Sin.: genoderma-toz "`n cocard\". 2) S.
cutaneovisceral caracterizat prin prezen]a unor papule cu centrul alb ca por]elanul [i marginile anulare, ridicate, telangiec-tazice.
Ulterior leziunile se pot ulcera [i, ca urmare, cele localizate la nivelul tubului digestiv pot de-termina peritonit\. Anatomopatologic
se produc tromboze [i fibroz la nivelul arteriolelor. Moartea survine prin complica]ii neurologice, cardiace, renale, pulmonare. Sin.:
papuloz atrofiant malign\. 3) Tumor benign a pielii, unic sau multipl\, cu localizare la nivelul fe]ei sau al organelor genitale,
format din grupi de limfocite. Sin. (1, 2, 3): boal Degos. V. [i limfocitom.
? S. DE GROUCHY / s. de Grouchy / 18p, 18q-s. S. prin *dele]ia bra]ului scurt sau lung al cromozomului 18. Monosomia 18p
(prima dele]ie de-scris la om) determin *dismorfie necaracteristic craniofacial\. ~n monosomia 18q, dismorfia craniofacial este
tipic\, manifestat prin: microcefalie moderat\, retrac]ia etajului mijlociu al fe]ei cu *prognatism aparent al maxilarului inferior, ochi
`nfunda]i, buz superioar scurt\, buz inferioar inversat (aspect de gur `n "accent circumflex"), urechi cu helixul [i antehelixul
dezvoltat, dermatoglife speciale (cu multe vârtejuri pe pulpa degetelor). Se constat implanti anarhice ale degetelor la picioare,
anomalii genitale, retard mental variabil [i, frecvent, un comportament psihotic. Sin.: monosomie par]ial 18p [i 18q.
? S. DEJEAN. [M. C. Dejean, oftalmolog francez, sec. XX.] S. determinat de compresia nervului maxilar superior la
nivelul plan[eului orbitei (tumo-ral\, posttraumatic\ gic `n teritoriul inervat de acest nerv,
asociat cu exoftalmie.
? S. DÉJERINE. [Jules Joseph Déjerine, neurolog francez, profesor la Paris, 1849-1917.] 1) Sin.: sindrom
bulbar anterior median (v.). 2) Tulburi senzoriale de origine cortical caracterizate prin alterarea discriminii senzoriale
(*astereo-gnozie), a recunoa[terii diferen]elor [i aprecierii intensit\]ii diferi]ilor stimuli. 3) Sin.: sindromul fibrelor lungi (v.).
? S. DÉJERINE-KLUMPKE. [Augusta Déje-rine-Klumpke, neurolog din Paris, n. la San Francisco, 1859-
1927
.] Dureri [i deficit motor `n teritoriul de inerva]ie al nervului cubital, prin leziuni ale plexului brahial (afectând filetele nervoase
C
8-D
1), de etiologie traumatic (traumatism cu abduc]ia for]at a membrului superior), prin infiltra]ie tumoral sau plexit radic\.
Sin.: paralizie Klumpke.
? S. DÉJERINE-ROUSSY. [Jules Joseph Déjerine, neurolog francez, profesor la Paris, 1849-1917; Gustave
Roussy
, anatomopatolog francez, n. la Vevey, Elve]ia, 1874-1948.] Leziuni talamice ischemice cu afectare
senzitivo-motorie controlateral\: *hemianestezie (termoalgic\, tactil\, pro-prioceptiv\ e ale
mâinii (mân talamic\, v.), asociate cu *hemianopsie lateral omonim\. Sin.: sindrom talamic.
? S. DÉJERINE-SOTTAS. [Jules Joseph Déje-rine, neurolog francez, profesor la Paris, 1849-1917; Jules
Sottas
, neurolog francez, Paris, 1866-1943.] Sin.: nevrit intersti]ial hipertrofic progresiv (v. nevrit).
? S. DEL CASTILLO. [E. B. Del Castillo, medic argentinian contemporan.] Sin.: sindrom Castillo-Trabuco-de la Blaze
(v.).
? S. DEMELIN / syndrome de Demelin / con-striction ring. [Lucien Alfred Demelin, ginecolog francez, Paris, 1861-
1948
.] Sin.: sindrom Schickelé (v.).
? S. DEMONS-MEIGS. [Jean Octave Albert Demons, chirurg francez, Bordeaux, 1842-1920; Joe Vincent
Meigs
, chirurg american, Boston, 1892-1963.] Sin.: sindrom Meigs (v.).
? S. DENNIE-MARFAN. [Charles C. Dennie, dermatolog american, 1883-1971; Bernard Jean Antonin Marfan,
medic francez, profesor de igi-en [i de pediatrie la Paris, 1858-1942
.] *Paralizie spastic [i `ntârziere mental
asociate sifilisului congenital.
? S. DENNY-BROWN. [D. Denny-Brown, neurolog englez contemporan.] 1) Neuropatie ereditar afectând r\d\cinile
nervoase senzitive. 2) Sin.: acropatie ulceromutilant (v.). 3) *S. altern `n care se asociaz\: de partea leziunii – pierderea vederii
prin atrofie optic progresiv [i spasm al vaselor retiniene; controlateral – *hemiplegie. Apare `n cazul trombozei arterei carotide
interne.
? S. DE TONI-DEBRÉ-FANCONI. [Giovanni De Toni, pediatru italian, Genova, n. 1895; Anselme Robert
Debré
, pediatru francez, profesor la Paris, 1882-1978; Guido Fanconi, pediatru elve]ian, profesor la
Zürich, 1892-1979
.] Sin.: sindrom Fan-coni (v.).
? S. DEVIC. [Eugène Devic, medic francez, 1858-1930.] 1) S. analog *sindromului Gardner, dar `n care polipoza
intestinal este diseminat la nivelul intestinului sub]ire, colonului [i rectului. 2) V. boal Devic.
? S. DIAMOND. [Louis K. Diamond, medic american, n. 1902.] Asocierea: *mixedem pretibial (frecvent survenit dup
tratamentul unei *boli Ba-sedow-Graves), *exoftalmie, *hipocratism digital [i *osteoartropatie hipertrofic pneumic de tip Pierre
Marie.
? S. DIDE-BOTCAZO. Ischemie occipital bilateral prin ocluzia arterelor cerebrale posterioare. Se manifest prin *cecitate
cortical\, *agnozie spa]ial [i *ecmnezie.
? S. DI GEORGE. [Angelo M. Di George, pediatru american, n. 1921.] S. congenital, `n care se asociaz *agenezia
timusului [i a paratiroidelor cu alterarea imunit\]ii mediate celular. Se caracteri-zeaz prin *tetanie neonatal\, hipocalcemie, in-fec]ii
virale [i fungice repetitive [i, inconstant, mal-forma]ii ale urechilor, nasului, gurii sau ale marilor vase.
? S. DI GUGLIELMO. [Giovanni Di Guglielmo, hematolog italian, 1886-1961.] Sin.: eritromieloz acut (v.).
? S. DIOGENE. [Diogenes, filosof grec care a dus o via] simpl\, 430-323 `. Hr.] S. caracteristic stilor de
demen] senil incipient\, constând `n neglijen]\, dezinteres pentru condi]iile de via]\, colectarea `n locuin] de obiecte inutile, de
valoare mic (ex.: ambalaje).
? S. DOEGE-POTTER. S. caracterizat prin asocierea unei tumori extrapancreatice cu un *s. hipoglicemic, care apare la adultul
de sex masculin. Tumora este de origine mezodermic\, cu localizare toracal sau abdominal (intra- sau retroperitoneal). Poate
include manifesti endocrine (*acromegalie, gu[\, *hipercorticism suprarenal), ulcer gastric, un *s. paraneoplazic. Prognosticul
depinde de malignitatea tumorii. S. D.-P. este asem or sindromului Nadler-Wolfer-Elliot (v.).

739. 739
? S. DONOHUE. [William L. Donohue, patolog canadian, n. 1906.] Sin.: lepre[aunism (v.).
? S. DOTT-BAILEY. [Norman McOmish Dott , neurochirurg englez, Edinburg, n. 1897; Percival Bailey,
chirurg american, n. 1892
.] Asocierea: pa-tologie endocrin\ de origine hipofizar (prin hiper- sau hipofunc]ie) [i aspect
eunucoid.
? S. DOWLING-DEGOS. [Dowling; Robert Gaston Degos, dermatolog [i venerolog francez, profesor la Paris,
n. 1904
.] *Genodermatoz cu caracter familial, asem oare cu *acanthosis ni-gricans, ce se manifest la adultul tân, se
agraveaz cu vârsta [i se caracterizeaz prin apari]ia unei pigmenti sub forma unor pete sau papule mici, mai mult sau mai pu]in
intense, respectând zonele de piele s oas (aspect reticulat). Leziunile apar predominant pe fe]ele pliurilor mari de flexie.
Histologic, se observ expansiuni epidermice filiforme [i pigmentate, extinse pân `n derm, care pot proveni din foliculii
pilosebacei. Uneori se formeaz chisturi cornoase. La originea leziunilor pot fi razele solare, o irita]ie cronic prin frecare sau un
stres emo]ional.
? S. DOWN. [John Langdon Haydon Down , medic englez, Londra, 1828-1896.] Afec]iune congenital
determinat de prezen]a unui cromozom supranumerar la nivelul perechii 21 de cromozomi somatici. S. D. se caracterizeaz de la
na[tere printr-un s. dismorfic stereotip: facies rotund, a-platizat, ochi cu bride [i oblici, cu *epicantus. Sunt asociate malforma]ii
viscerale frecvente, `ndeosebi cardiace [i debilitate mental\. Sin.: mongolism (termen impropriu, desuet), sindrom Langdon Down,
trisomie 21 (termen adecvat etiopatogeniei).
? S. DRESBACH. [Melvin Dresbach, medic a-merican, Philadelphia, 1874-1946.] Sin.: drepano-citoz (v.).
? S. DRESSLER. [William Dressler, medic american de origine polonez\, 1890-1969.] Asocierea pericardit\-
pleurezie, care poate s apar la 2-10 s\pt\mâni dup un *infarct miocardic. S. D. are, probabil, o patogenie imun\, prin apari]ia
anticorpilor fa] de fibrele miocardice necrozate [i fa] de structurile pleurale [i pericardice. S. D. poate apare [i dup un episod de
*insuficien] coronarian (s. D. postcoronarit\ omie [i *s. postpericardiotomie, formeaz grupa s.
cardiace postlezionale, asem oare ca patogenie [i simptomatologie. Sin.: sindrom postinfarct.
? S. DREYFUS. [Jules R. Dreyfus, medic francez contemporan.] Sin.: sindrom premenstrual (v.).
? S. DRINKWATER. [Harry Drinkwater, medic sco]ian, Edinburg, 1855-1925.] Sin.: simfalangie (v.).
? S. DUANE. [Alexander Duane, oftalmolog a-merican, New York, 1858-1926.] S. ereditar, transmis autozomal
recesiv, care implic o serie de anomalii oculare unilaterale: limitarea sau imposibilitatea abduc]iei [i a adduc]iei, retrac]ia globilor
oculari [i `ngustarea fantei palpebrale `n ad-duc]ie, cu lgirea sa `n abduc]ie, deficit de con-vergen] a globilor oculari. Sin.:
sindrom Stilling-Türk-Duane.
? S. DUBIN-JOHNSON. [Isadore Nathan Du-bin, patolog american, Washington, 1913-1980; Frank B.
Johnson
, patolog american, n. 1919.] Icter ereditar cronic nehemolitic, determinat de ex-cre]ia defectuoas a bilirubinei
conjugate [i a anu-mitor anioni organici de c re ficat. Este patognomonic prezen]a depunerilor de *lipofuscin\, pigment brun, `n
hepatocite, sub forma unor granule fine. *Punc]ia-biopsie hepatic este obligatorie pentru diagnostic. Sin.: boal Dubin-Johnson.
V. [i sindrom Rotor.
? S. DUCHENNE. [Guillaume Benjamin Ar-mand Duchenne (de Boulogne) , neurolog francez, Paris, 1806-
1875
.] Sin.: paralizie bulbar pro-gresiv (v.).
? S. DUFIER-ALZIAL. Afec]iune congenital `n care se asociaz *microcefalie, retard mental, *displazie corioretinian `n pete
rotunde sau ova-lare, localizate sau diseminate, frecvent `nso]it de pigmentare fin a fundului de ochi, plaje de atrofie
corioretinian\, vase retiniene fine [i fragile. Leziunile corioretiniene pot fi evolutive. ~n unele cazuri exist *microftalmie [i relicve
embrionare de tip persisten]a vitrosului primitiv. Transmiterea este autozomal dominant\.
? S. DUNCAN. [Duncan, numele familiei la care a fost descris prima oar sindromul.] *S. limfopro-liferativ cu
agamaglobulinemie [i anemie.
? S. DUVOWITZ. S. coloanei vertebrale rigide, la adultul tân. Implic rigiditatea rahidian global\, predominând la nivelul
rahisului cervical (prin retrac]ia mu[chilor extensori). Pot fi asociate [i disfunc]ii cardiace.
? S. DYGGVE. Sin.: sindrom Dyggve-Melchior-Clausen (v.).
? S. DYGGVE-MELCHIOR-CLAUSEN. Tip de *mucopolizaharidoz determinat de un deficit de β-glucuronidaz\, care devine
manifest `n timpul cre[terii [i este caracterizat prin asocierea unui trunchi scurt cu hiperlordoz [i a retardului mental. Exist
deformi ale membrelor, `ndeosebi degete "`n ghear\", cu limitarea extensiei. Radiologic: *platispondilie cu deformarea platourilor,
care din profil deseneaz o curb cu convexitatea dubl\. La nivelul bazinului, aripile iliace sunt `nguste [i au contur neregulat,
festonat, areolar. Limita metafizei femurale are o dispunere orizontal\, astfel `ncât capul femural este, frecvent, subluxat prin
lgirea cavit\]ilor cotiloide. Biologic nu se poate dovedi decât prezen]a unui *peptidoglican anormal doar `n unele cazuri, f\r
excre]ie de mucopolizaharide `n urin\. Transmiterea este autozomal recesiv\. Sin.: sindrom Dyggve, sindrom Sly,
mucopolizaharidoz tip VII.
? S. EAGLE. [W. Eagle, otorinolaringolog american, sec. XX.] *Hemicranie `n rela]ie cu hipertrofia apofizei stiloide ce
determin afectarea filetelor nervoase simpatice ale carotidei externe (cu dureri temporale [i retroauriculare) sau interne (dureri
parietale [i orbitare). S. apare deseori dup traumatisme sau interven]ii chirurgicale la acest nivel (amigdalectomii, extrac]ii dentare
etc.). Sin.: stilalgie, sindrom stilocarotidian.
? S. EATON-LAMBERT. [Lee McKendree Ea-ton, neurolog american, 1905-1958; Edward Ho-ward Lambert,
medic american, n. 1915
.] S. ase-m or *miasteniei, cu afectarea mu[chilor proxi-mali ai membrelor, a mu[chilor oculari [i
bulbari. Electromiografic se constat c\ amplitudinea po-ten]ialului de ac]iune al fibrei musculare la stimul unic este redus\, dar
cre[te `n cazul stimulilor repetitivi. Este frecvent asocierea cu neoplasmul pulmonar cu celule mici. S. pare s fie determinat de
formarea de anticorpi fa] de termina]iile nervoase ale neuronului motor. Sin.: sindrom pseu-domiastenic paraneoplazic, miopatie
carcinomatoas\.
? S. EDDOWES. [Alfred Eddowes, medic englez, Londra, 1850-1946.] Sin.: boal Lobstein (v.). V. [i osteogenez
imperfect\.
? S. EDWARDS. [J. H. Edwards, pediatru englez contemporan.] Se caracterizeaz printr-un ansamblu de malforma]ii:
`ntârziere staturo-pon-deral\, micro- [i *dolicocefalee, torace [i bazin `n-gustat, anomalii cardiace, frecvent rinichi `n pot-coav\,
dermatoglife cu anomalii caracteristice. Supravie]uirea nu dep\[e[te 2 luni. Sin.: trisomie 18.
? S. EHLERS-DANLOS. [Edvard Lauritz Eh-lers, dermatolog danez, Copenhaga, 1863-1937; Henri
Alexandre Danlos
, dermatolog francez, medic la Hôpitaux de Paris, 1844-1912 .] S. ereditar, caracterizat prin
laxitate articular\, hipere-lasticitate [i fragilitate a tegumentelor, cu regenerare dificil `n cazul pl\gilor ([i cicatrici atrofice plane
multiple), prezen]a de noduli adipo[i subcu-tana]i, pseudotumori moluscoide [i fragilitate vascular\ cu echimoze spontane. Clinic
se constat o larg variabilitate de expresie simptomatic\. Aceast distrofie ereditar\ mezenchimatoas cu transmitere variabil
(autozomal dominant sau recesiv\ cterizeaz anatomic prin alterarea fibrelor de colagen, rezultând multiple forme de
expresie (se disting 10 tipuri diferite ale acestui s.). Sin.: sindrom Danlos,
cutis hiperelastica, boal Ehlers-Danlos.
? S. EISENMENGER. [Victor Eisenmenger, medic austriac, Viena, 1864-1932.] Defect septal ventricular care
determin hipertensiune pulmonar [i cianoz prin [unt cu regurgita]ie dreapta-stânga; uneori [untul poate fi localizat [i la nivel
atrial sau al marilor vase.
? S. EKBOM. [Karl Axel Ekbom, neurolog suedez, n. 1907.] Sin.: sindromul picioarelor f repaus (v.).
? S. ELDJARN. Afec]iune congenital\, ce poate fi recunoscut la na[tere, `n care se asociaz\: vomismente incoercibile, infec]ii
pulmonare severe, acidoz\, eliminare urinar de acid
β-metilcrotonic. F tratament, supravie]uirea este posibil\, dar se manifest

740. 740
un retard mental sever. S. este legat de deficitul congenital `n β-metilcroton-coenzima H carboxilaz\. Remisiunea se ob]ine prin
tratament cu biotin (*vitamin B
8).
? S. ELEJALDE. Afec]iune congenital [i familial rar\, caracterizat prin asocierea: *gigantism, hexadactilie, `nchiderea
prematur [i complet a suturilor craniene, dismorfie facial interesând `n particular nasul [i urechile [i `ngro[area pielii. A-na-
tomopatologic se constat *splanhnomegalie [i *displazie chistic renal bilateral\. Histologic exist o cre[tere important a
]esutului conjunctiv, `n toate organele. Se poate considera c s. reprezint o displazie hiperplastic mezo-ectodermic\. Transmi-
tere probabil autozomal recesiv\.
? S. ELLIS-VAN CREVELD. [Richard White Bernhard Ellis, pediatru englez contemporan; S. Van Creveld,
pediatru olandez, Amsterdam, n. 1894
.] Varietate de *osteocondrodisplazie, carac-terizat prin nanism polimalformativ,
cu *polidacti-lie, *sindactilie, distrofii ungveale, *anodon]ie, frec-vent anomalii cardiovasculare. Face parte din ca-tegoria
*mucopolizaharidozelor, cu transmitere autozomal recesiv\. Sin.: displazie condroecto-dermic\.
? S. ELPENOR / s. d'Elpénor / postalcoholic behavior s., Elpenor's s. [Sindromul î[i dato-reaz numele înso]itorului lui
Ulise,
Elpenor-spirit slab, care, dup excesul de alcool, a adormit [i a murit în somn, c\zând de pe terasa
palatului lui Circe
.] Stare subconfuzional a subiec]ilor care adorm `ntr-un loc necunoscut, dup consum excesiv de alcool sau
dup intoxica]ii. Const `n dezorientare, perplexitate [i automatism motor cu risc de comitere a unor acte medicolegale.
? S. ERASMUS. Asocierea *silicozei cu *sclero-dermia (aput secundar silicozei). S. apare frec-vent la mineri. Evolu]ia este
rapid [i grav\, spre insuficien] respiratorie [i *cord pulmonar cronic.
? S. ERB. [Wilhelm Heinrich Erb, neurolog ger-man, Heidelberg, 1840-1921.] Sin.: myasthenia gravis (v.).
? S. ERDHEIM. [Jakob Erdheim, anatomopatolog originar din Gali]ia, profesor la Viena, 1874-1937 .] S.
survine `n unele cazuri certe de *acro-megalie, `n care se asociaz [i hipertrofia claviculelor, a corpilor vertebrali, a discurilor
interverte-brale [i alteri ale articula]iilor condrocostale. Leziunile se `nso]esc de dureri vii, cifoz [i limitarea mi[cilor `n
jum atea superioar a corpului. Sin.: sindrom costovertebral, spondilit acromegalic\, sindrom Scaglietti-Dagnini.
? S. EVANS. [Robert Sherman Evans, medic american, n. 1912.] Asocierea: *anemie hemolitic autoimun - *purpur
trombopenic imunologic\. S. E. este idiopatic sau secundar unei patologii autoimune (*lupus) sau unui *s. limfoproliferativ.
? S. EWING. [James Ewing, medic american, profesor de patologie la Universitatea Cornell, Ithaca,
1866-1943
.] Sin.: sarcom Ewing (v.).
? S. FABER. [Knud Faber, medic danez, Copenhaga, 1862-1956.] Sin.: boal Hayem-Faber (v.).
? S. FALLOT. [Etienne Louis Arthur Fallot, medic francez, 1850-1911.] Sin.: tetrad Fallot (v.).
? S. FANCONI. [Guido Fanconi, pediatru elve-]ian, profesor la Zürich, 1892-1979.] 1) Anemie aplastic
congenital caracterizat prin *pancito-penie, *hipoplazia m\duvei osoase [i anomalii congenitale (hipostatur\, *microcefalie,
*hipogeni-talism, *strabism, malforma]ii ale oaselor, rinichilor, *microftalmie [i `ntârziere mental\
separare a ADN-ului [i rupturi cro-mozomiale. Anemia este normocitar sau macro-citar [i se poate asocia cu leucemie acut\. 2)
Diabet renal fosfo-amino-glucozat prin anomalie tubular proximal\. Se poate manifesta `n trei forme: a) forma ereditar care
apare la copil – cistinoza (v.); b) forma ereditar manifestat la adult, probabil prin prezen]a unei gene recesive diferite de cea care
determin cistinoza, caracterizat prin alterarea func]iei tubulare [i *osteomalacie, dar f depuneri de cistin `n ]esuturi; c) forma
dobândit\, care poate fi asociat cu un *mielom multiplu sau poate fi secundar unei intoxica]ii sau altor cauze care produc
alterarea func]iei tubulare. Sin.: sindrom (De) Toni-Debré-Fanconi.
? S. FARBER-UZMAN. [Sidney Farber, pediatru american, Boston, n. 1903; Lahut Uzman, me-dic american
contemporan
.] *Lipogranulomatoz progresiv\, manifest de la na[tere sau `n primele luni de via]\, transmis autozomal
recesiv, caracterizat prin agita]ie psihomotorie, accese de plâns, noduli eritemato[i situa]i predominant la nivelul extremit\]ilor,
disfunc]ii cardiopulmonare [i ale SNC, cu evolu]ie letal `nainte de vârsta de 2 ani. S. este determinat de un deficit de cerami-daz\.
Sin.: lipogranulomatoz diseminat\, boal Farber.
? S. FAVRE-RACOUCHOT. [Maurice Jules Favre, dermatolog francez, Lyon, 1876-1954; Jean Racouchot,
dermatolog francez, Lyon, n. 1908
.] Elastoidoz nodular cutanat\, form particular de degenerescen] coloid a pielii
manifestat prin *elastoz senil [i prin prezen]a (periorbitar [i la nivelul tâmplelor) a numeroase comedoane [i mici noduli cu
diametru de 2-4 mm. Apare la bba]i, dup vârsta de 50 de ani.
? S. FAZIO-LONDE. [M. Fazio, medic italian, sec. XIX; Paul Frédéric Léon Londe, neurolog francez, 1864-
1944
.] Form de *scleroz lateral amiotrofic\, cu afectarea `ndeosebi a musculaturii inervate de la nivel pontin.
? S. FELTY. [Augustus Roi Felty, medic american, n. 1895.] *Poliartrit reumatoid la care se asociaz splenomegalie,
leucopenie, pigmentare a pielii picioarelor, hipersplenism inconstant, ane-mie, trombocitopenie.
? S. FÈVRE-LANGUEPIN. [Marcel Paul Louis Edmond Fèvre , chirurg francez, n. 1897; Anna Languepin,
chirurg-ortoped pediatru francez, n. 1930
.] S. plurimalformativ familial `n care se aso-ciaz o *brid poplitee unilateral
`nglobând nervul sciatic, fant palatin [i labial inferioar\, *sin-dactilie cu *onicodistrofie la degetele membrelor inferioare, picioare
`n *varus echin, *criptorhidie cu absen]a suturii rafeului median a burselor (sau, la sexul feminin, hipoplazia labiilor mari) [i *nevi
multipli pigmentari. Transmiterea este, probabil, autozomal recesiv\.
? S. FIESSINGER-LEROY-REITER. [Noël Ar-mand Fiessinger, medic francez, profesor la Paris, 1881-1946;
Edgar Auguste Leroy, medic francez, n. 1883; Hans Conrad Julius Reiter, medic igienist german, profesor
la Rostock, 1881-1969
.] A-fec]iune cronic [i recidivant determinat de * Shighella sau *Chlamydia, `n cadrul ceia se a-
sociaz un s. dizenteric (`n formele epidemice), uretrit acut fugace postdiareic\, conjunctivit bilateral intens\, poliartrit ce
poate ajunge la spondilartrit anchilozant [i leziuni cutaneomu-coase, veziculobuloase `n formele acute, kerato-dermice sau
psoriaziforme cu tendin] pustuloas `n formele cronice. Se observ la pacien]ii cu *antigen HLA B27. Este considerat ca fiind o
for-m de artrit reactiv\. Sin.: sindrom oculo-uretro-sinovial, sindrom conjunctivo-uretro-sinovial, boal\/sindrom Reiter, triad
Reiter.
? S. FISCHER-BRÜGGE. Ansamblu de manifesti clinice precoce dup traumatisme craniene, cu hemoragii [i hipertensiune
intracranian\, constând `n: pierderea vederii, somnolen]\, pare-z\, exagerarea reflexelor contralaterale [i midria-z monolateral\.
Se manifest la copii.
? S. FISHBEIN. Intoleran] la efort cu mialgii [i crampe, din cauza deficitului de *AMP-dezaminaz\.
? S. FISHER. [Miller Fisher, neurolog american, n. 1910.] S. `n cadrul cuia se asociaz parestezii, *ataxie
cerebeloas\, *oftalmoplegie extern [i areflexie generalizat\.
? S. FITZ. [Reginald Heber Fitz, medic american, Boston, 1843-1913.] Asociere de simptome implicând dureri
epigastrice, vomismente, *timpanism `n regiunea epigastric\, complicate uneori cu *colaps, consecutiv unei pancreatite acute.
? S. FOIX-ALAJOUANINE. [Charles Foix, neurolog francez, medic la Hôpitaux de Paris, 1882-1927;
Théophile Antonin Joseph Alajouanine, neurolog francez, 1890-1980.] Sin.: sindrom de sinus cavernos (v.).
? S. FONTAINE. [René Fontaine, chirurg francez, n. 1899.] S. `n care se asociaz osteoporoz\, contractur
posttraumatic [i edem dur.
? S. FORBES-ALBRIGHT. [Anne Poppenhei-mer Forbes, endocrinolog american, 1911-1992; Fuller Albright,
medic american, Boston, 1900-1969
.] Sin.: sindrom Chiari-Fromell (v.).
? S. FORESTIER-ROTÈS-QUÉROL. [Jacques Forestier, medic francez, Aix-les-Bains, n. 1890; J. Rotès-
Quérol
.] Sin.: hiperostoz vertebral anchilozant (v.).

741. 741
? S. FORNEY. [William R. Forney, pediatru american, n. 1931.] S. polimalformativ `n care se asociaz\: anomalii ale
oaselor carpiene (fuziunea semilunar-piramidal, dispari]ia scafoidului) [i tarsiene (*sinostoz calcaneo-scafoidian\ e de
percep]ie [i cardiopatie. Anomaliile osoase sunt descoperite radiologic, ca urmare a durerilor [i dificult\]ilor la mers. Transmitere
autozomal do-minant\.
? S. FORSIUS-ERIKSSON. [Henrik Forsius, oftalmolog finlandez contemporan; Aldur W. Eriksson,
genetician finlandez contemporan
.] S. familial ereditar ce afecteaz numai sexul masculin (transmitere recesiv legat
de cromozomul X). ~n cadrul s. se asociaz\: *microftalmie, *nistagmus orizontal, *astigmatism cu miopie, *discromatopsie cu
*hemeralopie, *albinism al fundului de ochi [i *aplazia foveei centrale. La unii subiec]i - prematuri - pot apare crize epileptice,
tulburi auditive [i retard mental. Sin.: sindrom Aland.
? S. FOSTER KENNEDY. [Foster Kennedy, neurolog american, New York, 1884-1952.] Sin.: sindrom Kennedy
(v.).
? S. FOVILLE. [Achille Louis Foville, neurolog francez, 1799-1878.] S. altern protuberen]ial care traduce o leziune a
calotei trunchiului cerebral. ~n func]ie de sediul leziunii, se disting: 1)
s. F. superior (peduncular), care asociaz paralizie homola-
teral a mi[cii laterale a ochilor, hemiplegie controlateral cu paralizie central de facial; 2)
s. F. inferior (protuberan]ial), `n care
se asociaz paralizia homolateral a mi[cii laterale a ochilor cu paralizie periferic de facial [i hemiplegie controlateral\. V.
sindrom altern [i sindrom protuberan]ial.
? S. FOX-FORDYCE. [George Henry Fox, dermatolog american, New York, 1846-1937; John Addison
Fordyce
, dermatolog american, profesor la New York, 1858-1925.] Sin.: boal Fox-For-dyce (v.).
? S. FRACCARO. S. rar de *aneuploidie XXXXY (subiec]i cu 49 de cromozomi), cu deficit mental, greutate [i talie mic\,
*hipogonadism, *prona]ie limitat [i anomalii ale *dermatoglifelor.
? S. FRANCESCHETTI-ZWAHLEN. [Adolphe Franceschetti, oftalmolog elve]ian, profesor la Geneva, 1896-
1968;
Pierre Zwahlen, oftalmolog elve]ian, 1916-1972.] S. malformativ ereditar inclus `n cadrul sindromului primului
arc branhial (v.), transmis probabil dominant. Se caracterizea-z prin *disostoz mandibulofacial\, cu malforma-]ii multiple:
oblicitatea fantelor palpebrale, hipoplazia maxilarelor [i a osului malar, malforma]ii ale urechii externe [i uneori interne (cu surditate
de transmisie), ale pleoapelor, distrofie corneean\. O form incomplet a acestui s. este numit s. Treacher Collins. Sin.: disostoz
mandibulofacial ereditar\.
? S. FRANÇOIS / syndrome dyscéphalique François / dyscephalia mandibulo-oculofacia-lis, mandibulo-oculofacial syndrome.
[Jules François, oftalmolog belgian, profesor la Gand, n. 1907.] S. malformativ care face parte din cadrul
sindromului primului arc branhial (v.) [i care asociaz *brahicefalie cu facies "`n cap de pase", anomalii dentare, *nanism
armonios, *hipotricoz\, *microftalmie [i *cataract congenital\. Sin.: sindrom discefalic cu cap de pase, sindrom Hallerman-
Streiff, sindrom Ullrich [i Fremerey-Dohna.
? S. FRANÇOIS-EVENS. [Jules François, oftal-molog belgian, profesor la Gand, n. 1907; Evens.] S. ereditar
manifest la toate vârstele, de etiologie necunoscut\. Este caracterizat prin apari]ia unor opacit\]i inelare periferice, de aspect
granular, pe endoteliul corneean, cu conservarea sensibilit\]ii corneene [i a acuit\]ii vizuale. Are evolu]ie lent\. Transmitere
autozomal dominant\. Sin.: heredo-distrofie inelar a endoteliului corneean.
? S. FRANÇOIS-HAUSTRATE. *Disostoz oto-mandibular care face parte din cadrul sindromului primului arc branhial (v.), dar
având o form mai localizat de atingere, doar a primului arc, frecvent unilateral\, f malforma]ii palpebrale.
? S. FRANKLIN. [Edward C. Franklin, medic american, New York, n. 1928.] Sin.: boal Franklin (v.).
? S. FREEMAN-SHELDON. [Ernest Arthur Freeman, ortoped englez, 1900-1975; Joseph Harold Sheldon,
pediatru englez, 1920-1964
.] S. plurimalformativ implicând malforma]ii faciale, ale extremit\]ilor [i tegumentare. Se
transmite auto-zomal dominant. Sin.: distrofie cranio-carpotarsal\.
? S. FRENKEL. [Henri Frenkel, oftalmolog francez, 1864-1934.] S. ce se produce `n urma unei contuzii a globului
ocular sau a unei unde de [oc. Const `n alteri ale polului anterior al ochiului, cu edem corneean, *midriaz\, rupturi radiare ale
irisului, *iridodializ\, uneori subluxa]ie a cristalinului, cataract\.
? S. FREY. [Lucja Frey, neurolog polonez, 1889-1944.] Sin.: sindrom auriculotemporal (v.).
? S. FRIEDMANN. [Max Friedmann, neurolog german, Mannheim, 1858-1925.] 1) Asociere de simptome `n
encefalita subacut de origine traumatic\, implicând: cefalee, vertij, iritabilitate, insomnie, fatigabilitate u[oar\, deficit de
memorizare. 2) V. boal Friedmann.
? S. FRIMODT-MÖLLER. Asociere de manifesti respiratorii variate cu febr [i leucocitoz sanguin (30-50 000 leucocite/mm
3
)
cu 80-90% eozinofile. Histologic se constat\ infiltrate alveolare [i intersti]iale cu celule mononucleate [i eozinofile. Radiologic se
observ mici pete rotunde `n ambii pl\mâni, cu sediu variabil. Chimioterapia produce vindecare rapid\. Unele cazuri evolueaz
spontan spre cronicizare. Afec]iunea a fost descris `n regiunile tropicale [i pare s fie determinat de o parazitoz (frecvent
*filarioz cu
Wuchereria bancrofti, uneori cu larve de *acarieni). S. este similar *s. Löffler. Sin.: pulmon tropical eozinofil.
? S. FRÖHLICH. [Alfred Fröhlich, farmacolog austriac stabilit în Statele Unite, 1871-1953.] Hipogonadism
hipogonadotrop ereditar. Apare (rar) `ndeosebi la b\ie]i. Se caracterizeaz prin asocierea: obezitate considerabil care predomin
la nivelul trunchiului [i a r\d\cinilor membrelor, distrofie genital care se manifest `n func]ie de vârst [i sex (la adolescent –
oprirea dezvoltii caracterelor sexuale; la femeia adult – amenoree; la bbat – impoten] sexual\ it
intelectual, tulburi vizuale [i *diabet insipid. Etiologia acestui s. este de obicei `n rela]ie cu o leziune a hipofizei sau a regiunii
infundibulotuberiene (infec]ie neurotrop\, adenom cromofob etc.). Sin.: sindrom adipozogenital, distrofie adipozogenital\, sindrom
Babinski-Fröhlich.
? S. FROIN. [Georges Froin, medic francez, 1874-1932.] Asocierea unor caracteristici ale lichidului cefalorahidian:
*xantocromie, concentra]ie crescut de proteine, coagulare spontan rapid\, absen]a celulelor. Apare `ntr-o serie de maladii
organice nervoase `n care este `ntrerupt comunicarea dintre lichidul intrahidian [i ventriculele cerebrale prin obstruc]ie
inflamatorie sau neoplazic\. *Proba Queckenstedt-Stookey arat de obicei blocaj complet.
? S. FUCHS. [Ernst Fuchs, oftalmolog austriac, profesor la Luttich, apoi la Viena, 1851-1930 .] 1) S. de
origine nedeterminat\, de obicei unilateral, `n care se asociaz *heterocromie unilateral a irisului (ochiul neafectat fiind mai
deschis la culoare), atrofie a irisului (pu]in vizibil\ terioar a corneei (pe *membrana Desce-met) [i
cataract\. 2) Denumire prin care sunt grupate afec]iuni buloase, frecvent de origine medi-camentoas\, caracterizate prin afectarea
pielii, a regiunilor periorificiale, ca [i a mucoaselor bucale, genitale [i oculare. Sin.: sindrom muco-oculocu-tanat.
? S. GAILLARD. [François Gaillard, chirurg francez, Paris, 1805-1868.] Dextrocardie care a-pare prin retrac]ia
cicatricial pulmonar [i pleural spre dreapta.
? S. GAISBÖCK. [Felix Gaisböck, medic austriac, Innsbruck, 1868-1955.] Afec]iune descris la bba]ii obezi [i
gurmanzi, caracterizat prin hipertensiune cu valori mari, *poliglobulie important\, congestia mucoasei gastrice cu hiperclorhidrie,
glicemie, colesterolemie [i uricemie crescute. Se complic cu insuficien] cardiac sau accident vascular cerebral. Este o fals
poliglobulie prin *hemoconcentra]ie.
? S. GALLAVARDIN. [Louis Bénédict Galla-vardin, cardiolog francez, Lyon, 1875-1957.] Hipertensiune arterial
paroxistic la subiec]ii tineri cu *simpaticotonie, cu prognostic bun (hipertensiunea nu devine permanent decât foarte rar).
? S. GAMSTORP. [Ingrid Gamstorp, pediatru suedez contemporan, Lund.] Sin.: adinamie episodic ereditar (v.).

742. 742
? S. GANSER. [Sigbert Joseph Maria Ganser, neurolog [i psihiatru german, Dresda, 1853-1931.] Amnezie,
tulburi ale con[tien]ei, halucina]ii, frec-vent de etiologie isteric\, la care se asociaz r\s-punsuri f sens [i acte absurde. Sin.:
pseudopsihoz\.
? S. GARCIN. [Marie Mathieu Jean Raymond Garcin , medic francez, 1875-1971.] Paralizie unilateral extensiv
progresiv `n teritoriul cores-punz or nervilor cranieni, prin proces tumoral expansiv la baza craniului.
? S. GARDNER. [Eldon J. Gardner, genetician american, n. 1909.] S. ereditar cu transmitere au-tozomal dominant\,
manifestat la adultul tân, `n care se asociaz\: *polipoz intestinal\, chisturi sebacee multiple, osteoame benigne localizate cel
mai frecvent la nivelul craniului [i maxilarelor, tumori benigne fibroase sau musculare retroperi-toneale sau intramezenterice (care
pot determina complica]ii mecanice). Leziunile din acest s. afec-teaz organele dezvoltate din toate cele trei foi]e embrionare
(endoderm, mezoderm, ectoderm), iar prin aceast caracteristic s. G. se aseam cu: si ndromul Canada-Cronkhite (v.),
sindromul Devic (v.) [i sindromul Peutz-Jeghers (v.). Sin.: sindrom Gardner-Richards.
? S. GARDNER-DIAMOND / s. de Gardner-Diamond / aut oerythrocyte sensitivity, psycho-genic purpura. [F. H. Gardner,
medic american contemporan;
Louis K. Diamond, pediatru american, Boston, n. 1902.] *Purpur prin
autosensi-bilizare fa]\ de hematii, manifestat prin leziuni e-chimotice, tumefiate [i dureroase apute f\ un traumatism
determinant [i f alte anomalii de *hemostaz\. Diagnosticul este confirmat de poziti-vitatea intradermoreac]iei cu globule ro[ii ale
su-biectului sau cu hematii de tip O, Rh negativ, care reproduce caracteristicile echimozei spontane.
? S. GARDNER-RICHARDS. [F. H. Gardner, medic american contemporan; R. C. Richards.] Sin.: sindrom Gardner
(v.).
? S. GASSER. [Konrad Joseph Gasser, pediatru elve]ian, Zürich, n. 1912.] Sin.: sindrom he-molitic-uremic (v.).
? S. GAYET-WERNICKE. [Charles Jules Al-phonse Gayet , chirurg francez, profesor de patologie
chirurgical\, apoi de oftalmologie la Lyon, 1833-1904;
Carl Wernicke, neurolog [i psihiatru german,
profesor la Berlin, apoi la Breslau (`n prezent Wroclaw, Polonia), 1848-1905
.] Ansamblu de simptome
neuropsihice determinate de caren]a `n *vitamina B
1, cel mai frecvent secundar alcoolismului cronic. Se caracterizeaz prin
confuzie mental cu dezorientare temporospa]ial\, tulbu-ri de echilibru de tip cerebelos, tulburi oculo-motorii, *s.
extrapiramidal. Poate evolua spre un *s. Korsakoff.
? S. GÉLINEAU. [Jean Baptiste Edouard Gé-lineau, neurolog francez, 1837-1906.] Patologie de etiologie incert\,
la adultul tân, caracterizat prin *narcolepsie [i episoade de *catalepsie (atonie brusc\, cu pierderea motilit\]ii voluntare, f
pierderea con[tien]ei).
? S. GEOMINE. Afec]iune congenital\, eredita-r\, de etiologie necunoscut\, manifestându-se complet la sexul masculin
(transmitere probabil le-gat de cromozomul X). Se asociaz\: asimetrie facial\, *torticolis cu evolu]ie progresiv\, *nevi pig-mentari
multipli [i *criptorhidie. La pubertate apar spontan *cheloide, varice ale gambelor [i semne de pielonefrit cronic\.
? S. GÉRARD MARCHANT. [Gérard Mar-chant, chirurg francez la Hôpitaux de Paris, 1850-1903.] Fractur a
extremit\]ii inferioare a ra-diusului, cu bascularea postero-extern a fragmentului inferior. Sin.: fractur Gérard Marchant.
? S. GERDY. [Pierre Nicolas Gerdy, anatomist [i chirurg francez, Paris, 1797-1856.] Fractur tibial `n spiral\,
secundar unui traumatism cu tor-siunea diafizei tibiale.
? S. GERHARDT. [Carl Adolf Christian Jakob Gerhardt, medic german, Berlin, 1833-1902.] Paralizia bilateral
a abductorilor corzilor vocale, de obicei prin lezare traumatic a nervului recurent, determinând dispnee inspiratorie de cauz\
laringian\, dar vocea r\mâne normal\.
? S. GERSTMANN. [Joseph Gerstmann, neurolog originar din Lemberg (azi Lvov, Polonia), profesor la
Viena, stabilit apoi la New York, 1887-1969
.] Asocierea *agnozie, dezorientare dreapta-stânga, *agrafie, *acalculie,
frecvent *apraxie, din cauza unor leziuni corticale ale lobului parietal stâng.
? S. GERSTMANN-STRÄUSSLER-SCHEIN-KER. [Joseph Gerstmann, neurolog originar din Lemberg (azi Lvov,
Polonia), profesor la Viena, stabilit apoi la New York, 1887-1969;
E. Sträuss-ler, medic austriac, sec.
XX;
I. Scheinker, medic austriac contemporan.] Form ereditar de *dege-nerescen] spinocerebral [i corticospinal\,
asociat cu depozite de *amiloid. Se manifest la vârst adult\ prin *ataxie progresiv urmat\ de s. demen]ial [i pare a fi
determinat de un prion. V. [i encefalopatii spongiforme subacute transmisibile.
? S. GIACCAI. [L. Giaccai, radiolog libanez contemporan, Beirut.] Sin.: sindrom Hajdu-Cheney (v.).
? S. GIANOTTI-CROSTI. [Fernando Gianotti, dermatolog italian, n. 1920; Agostino Crosti, der-matolog
italian, n. 1896
.] Episoade de dermatit acut care apar `n copilie, `naintea vârstei de 6 ani, la sexul feminin, caracterizate
prin eritem pa-pular nepruriginos, cu distribu]ie asimetric\, `ndeosebi la nivelul trunchiului [i membrelor. Frecvent, aceste leziuni se
asociaz cu alterarea stii generale, febr\, simptome respiratorii [i gastrointestinale, limfadenopatie. Antigenul HBs este prezent
`n plasm\. Sin.: acrodermatit eritematopapuloas infantil\.
? S. GIEDION. Afec]iune congenital descoperit `n a doua copilie sau `n adolescen]\. Simptomatologia este bogat\: p fin cu
cre[tere `ncetinit\, nas globulos, alteri diverse ale falangelor degetelor (dezaxarea ultimelor dou falange ale indexului [i
mediusului `n special, degete fuziforme cu deformi ale articula]iei interfalangiene proximale, epifize "`n con" la nivelul falangelor
proximale). Poate coexista o *displazie a epifizelor tibiale [i femurale [i risc de osteocondrit a [oldului. S. G. este o varietate de
acrodisplazie (v.). ~n prezent se distinge tipul I, cu transmitere autozomal dominant\, [i tipul II sau sindromul Langer-Giedion (v.).
Sin.: sindrom trico-rino-falangian tip I.
? S. GILBERT. [Augustin Nicolas Gilbert, medic francez, Paris, 1858-1927.] Cea mai frecvent cauz de
*hiperbilirubinemie neconjugat cronic\. Dintre pacien]ii cu s. G., o parte prezint un *
clea-rance redus al bilirubinei [i nu au
hemoliz\, iar al]ii - un *
turnover crescut al bilirubinei cu hemoliz adesea ocult\. Afec]iunea este forma atenuat a icterului prin
deficit de glicuronoconjugare a bilirubinei, iar sindromul Crigler-Najjar (v.) reprezint\ forma grav\. Sin.: boal Gilbert, colemie
familial\.
? S. GILLES DE LA TOURETTE. [Georges Gilles de La Tourette, medic francez, Paris, 1857-1904.] Asociere de
ticuri faciale [i vocale, cu debut `n copilie [i evolu]ie progresiv\, determinând mi[ci generalizate dezordonate, *ecolalie,
*coprolalie, emiterea de zgomote bizare. Sin.: boal Gilles de la Tourette.
? S. GLANZMANN. [Eduard Glanzmann, pediatru [i hematolog elve]ian, profesor la Berna, 1887-1959 .] S.
hemoragic ereditar cu transmitere autozomal recesiv\, produs din cauza unei trombopatii constitu]ionale: trombocitele nu se
agreg la stimulii fiziologici (ADP, colagen, adrenalin\este asem or purpurei trombocitopenice idiopatice, de care difer
prin numul normal de plachete sanguine, cu afinitate tinctorial diferit [i f tendin] la agregare. Se caracterizeaz prin
absen]a complexului membranar plachetar IIb-IIa implicat `n agregarea plachetar\. Sin.: boal Glanzmann, trombastenie
Glanzmann, trombastenie hemoragic ereditar\.
? S. GOLDBERG-MAXWELL-MORRIS. [Minnie Berelson Goldberg, medic american, San Francisco, n. 1900;
Alice F. Maxwell, obstetrician [i ginecolog american, 1890-1961; John McLean Morris, chirurg american,
n. 1914
.] Sin.: sindromul testiculului feminizant (v.).
? S. GOLDBLATT. [Harry Goldblatt, fiziolog american, Cleveland, 1891-1977.] Hipertensiune arterial secundar
unei ischemii renale (prin embolie, tromboz\, compresiune sau leziune parietal a arterei/arterelor) renale.
? S. GOLDENHAR. [Maurice Goldenhar, medic american, n. 1924.] Entitate inclus `n cadrul sindromului primului arc
branhial (v.), `n care se a-sociaz anomalii oculare (mici tumori dermoide sau lipodermoide la nivelul limbului corneean, *co-lobom

743. 743
palpebral), auriculare (apendice preauricu-lar, *hipoplazia urechii, hipoacuzie) [i vertebrale (fuziune vertebral\, vertebre
supranumerare). Se mai pot `ntâlni [i alte malforma]ii scheletice, faciale, urinare, debilitate mental\, rareori malforma]ii cardiace.
? S. GOLTZ-GORLIN. [Robert William Goltz, dermatolog american, Minneapolis, n. 1923; Ro-bert James
Gorlin
, stomatolog american, n. 1923.] S. ereditar transmis posibil dominant, care se manifest mai ales la fete prin:
leziuni cutanate atrofice [i pigmentare, liniare, localizate pe trunchi [i membre; *papilomatoz a mucoaselor cu *leu-coplakie
bucal\; modifici ale fanerelor [i din]ilor; malforma]ii ale fe]ei [i degetelor; retard mental. Dup unii autori, s. face parte din grupa
*facoma-tozelor. Sin.: hipoplazie dermic `n arii. V. [i sindrom Gorlin-Goltz.
? S. GOODPASTURE. [Ernest William Good-pasture, patolog american, Nashville, 1886-1960.] Asocierea
unei *glomerulonefrite focale necrotice cu transformare hialin (cu proteinurie, hematurie microscopic [i insuficien] renal
progresiv\ ale (cu hemoptizii repetate, anemie, leziuni de alveolit hemoragic [i macrofagic\ cu
*hemosideroz\ neri [i are un mecanism autoimun, fiind pu[i `n eviden] autoanticorpi antimembran
glomerular [i alveolar specifici colagenului de tip IV. Prognosticul a fost `mbun \]it prin utilizarea corticoizilor, *plasmaferezei [i
*hemodializei. Sin.: glomerulonefrit segmentar necrotic (cu hemosideroz pulmonar\ boal cu anticorpi antimembran
bazal glomerular\.
? S. GOPALAN. [Coluthur Gopalan, biochimist indian, n. 1918.] S. observat `n cursul anumitor boli caren]iale
(deficite `n *vitamin B
2 [i proteine) sau metabolice, `n care se asociaz dureri cu senza]ia de arsur\, localizate la extremit\]ile
membrelor, tulburi vasomotorii, hipertonie muscular [i afectarea acuit\]ii vizuale. Sin.: sindromul picioarelor fierbin]i.
? S. GORDON. [Robert S. Gordon, medic englez contemporan.] S. familial rar, transmis autozomal dominant, `n cadrul
cuia se asociaz\: talie mic\, *dismorfie facial\, anomalii dentare, deficit intelectual, hipertensiune arterial (70% dintre subiec]i),
hiperpotasemie [i acidoz metabolic\, hipercloremie cu func]ie renal normal\.
? S. GORLIN. [Robert James Gorlin, stomatolog american, n. 1923.] 1) S. `n care se asociaz procese tumorale
multiple ale *sistemului APUD: cancer medular tiroidian, *feocromocitom, *neuro-matoz multipl [i fenotip asem or celui din *s.
Marfan. Se consider c *s. Sipple [i s. G. sunt dou *apudomatoze genetic diferite. Sin.: apudomatoz tip IIb (sau III), *neoplazie
endocrinian multipl tip IIb. 2) Sin.: sindrom LEOPARD (v.).
? S. GORLIN-CHAUDHRY-MOSS. [Robert Ja-mes Gorlin, stomatolog american, n. 1923; Anand P. Chaudhry;
Melvin L. Moss, stomatolog american, n. 1923.] S. constând `n *disostoz cranio-facial\, *hipertricoz\, *hipoplazia
marilor labii, anomalii oculare [i dentare [i *
ductus arteriosus.
? S. GORLIN-GOLTZ. [Robert James Gorlin, stomatolog american, n. 1923; Robert William Goltz,
dermatolog american, Minneapolis, n. 1923
.] S. transmis autozomal dominant, caracterizat prin leziuni cutanate
asem oare adenoa-melor sebacee, care degenereaz `n epitelioame bazocelulare, asociate cu alte leziuni cutanate (*keratoz
palmo-plantar), osoase (chisturi man-dibulare, coaste bifide) [i uneori agenezie de corp calos, mai rar anomalii genitale,
endocrine [i ocu-lare. Sin.: nevomatoz bazocelular\. V. [i sindrom Goltz-Gorlin.
? S. GOUGEROT / s. de Gougerot / Gougerot-Ruiter s. [Henri Eugène Gougerot, dermatolog francez, profesor la
Paris, 1881-1955;
M. Ruiter.] Afec]iune cutanat cu vasculit alergic dermic\. Leziunile sunt `n form de elemente papulo-
eritematoase, noduli dermici, purpur vascular\. Se pot asocia febr\, *artralgii [i sufluri cardiace. Acest s. este frecvent
manifestarea unei *crioglobulinemii. Sin.: trisimptom Gougerot, arteriolit cutanat alergic\, angeit leucocitar\.
? S. GOUGEROT-MULOCK-HOUWER. [Henri Eugène Gougerot, dermatolog francez, profesor la Paris, 1881-
1955;
Mulock; A. W. M. Houwer, me-dic olandez, sec. XX.] Sin.: sindrom Sjögren (v.).
? S. GOUGEROT-SJÖGREN. [Henri Eugène Gougerot, dermatolog francez, profesor la Paris, 1881-1955;
Henrik Samuel Conrad Sjögren, oftalmolog suedez, Stockholm, n. 1899.] Sin.: sindrom Sjögren (v.).
? S. GOYRAND. [Jean Gaspar Blaise Goy-rand, chirurg francez, 1803-1866.] Fractur a ex-tremit\]ii inferioare a
radiusului antrenând o deformare invers celei din *fractura Pouteau-Colles.
? S. GRADENIGO-LAUNOIS. [Giuseppe Conte Gradenigo, otorinolaringolog italian, director al policlinicii
ORL din Torino, apoi profesor la Neapole, 1859-1936;
Pierre Emile Launois, medic francez la
Hôpitaux de Paris, 1856-1914
.] S. ce implic afectarea perechilor de nervi cranieni V [i VI, etiologia fiind o osteit
petroas sau o tumor cu localizare la nivelul conductului auditiv intern.
? S. GRAHAM LITTLE. [Sir Ernest Gordon Graham Little , dermatolog englez, 1867-1950.] Sin.: sindrom
Lassueur-Graham Little (v.).
? S. GREBE. Form neletal de *acondrogenez ce afecteaz membrele, recunoscut la na[tere, caracterizat prin absen]a
aproape complet a tibiei (redus la un nucleu osos), hipoplazie cubital\, hipoplazia degetelor. Dimpotriv\, restul scheletului [i
craniul sunt normal dezvoltate [i nu exist retard mental. Transmiterea este autozomal recesiv\. Sin.: acondrogenez tip II.
? S. GREGG. S. malformativ secundar unei rubeole congenitale (primoinfec]ie a mamei `n primele trei luni de sarcin\
manifest prin cataract frecvent bilateral ce antreneaz cecitate (`nso]it uneori de *microftalmie [i pseudo-*retinit pigmentar),
surditate, malforma]ii cardiace (persisten]a canalului arterial, comunicare in-terventricular\). Uneori se asociaz o simptomatologie
neurologic [i anomalii dentare. Supravie]uirea, `n cazul acestei embriopatii, este rareori de lung durat\.
? S. GRENET. [Grenet, medic francez, sec. XIX.] S. altern protuberan]ial traducând o leziune a etajului mijlociu al pun]ii,
exprimat homolateral prin anestezie facial [i corneean [i paralizie a mu[chilor masticatori, iar controlateral prin anestezie a
membrelor [i trunchiului, disociat\, de tip siringomielinic. V. sindrom altern, sindrom protuberan]ial.
? S. GRISEL-BOURGEOIS. [Pierre Grisel, chirurg francez de patologie infantil\, 1874-1959; Henri
Bourgeois
, otorinolaringolog francez, 1873-1959.] *Torticolis brutal, prin contractur inflamatorie a mu[chilor
paravertebrali, secundar unei infec]ii rinofaringiene sau a spa]iului retrofaringian. Poate evolua spre compresie bulbar sau
medular prin retrac]ia fibroas definitiv a mu[chilor. Sin.: boal Grisel.
? S. GROB. [Max Grob, specialist elve]ian `n chirurgie infantil\, Zürich, n. 1901.] S. plurimalformativ, de
etiologie necunoscut\, `n care se asociaz limb multilobat\, malforma]ii bucofaciale (*palatoschizis, nas lat cu orificii nazale mici,
*epicantus), bride pe fa]a mucoas a obrajilor, alopecie par]ial\, malorma]ii ale degetelor (*brahidactilie, *clinodactilie) [i ariera]ie
mental\. Sin.: displazie lingual-facial\.
? S. GRÖNBLAD-STRANDBERG-TOURAINE. [Ester Elizabeth Grönblad, oftalmolog suedez, 1898-1942; James
Victor Strandberg
, dermatolog suedez, 1883-1942; Albert Touraine, dermatolog francez, Paris, 1883-
1961
.] Asocierea: semne cu-tanate (papule mici, g\lbui, la nivelul gâtului, toracelui, pliurilor de flexie), afectare ocular (striuri
angioide la nivelul *fundului de ochi), afectare arterial obliterant difuz\. S. este o variant de *elastorexie sistematizat\.
? S. GRUBER-MECKEL. [Georg Benito Otto Gruber, anatomopatolog german, profesor la Innsbruck, apoi la
Göttingen, 1884-1977;
Johann Friedrich Meckel, anatomist, embriolog [i chirurg german din Halle,
1781-1833
.] 1) S. polimalformativ ereditar cu transmitere autozomal recesiv\, caracterizat prin afectare cranian (*encefalocel,
*microcefalie sau *anencefalie), facial (*exoftalmie, *hipertelorism), digital (poli- [i *sindactilie), urogenital\, vertebral [i
visceral\, cu polichistoz renal\, hepatic\, pancreatic\, ovarian\. Sin.: sindrom Meckel, discefalie splanhnochistic\. 2) V. boal
Gruber.
? S. GUÉRIN. [Alphonse François Marie Gué-rin, anatomist [i chirurg francez, profesor la Paris, 1816-
1895
.] Sin.: fractur Le Fort, 1 (v.).
? S. GUILLAIN-BARRÉ. [Georges Charles Guillain, neurolog francez, profesor la Paris, 1876-1961; Jean
Alexandre Barré
, neurolog francez, Strasbourg, 1880-1967.] *Poliradiculone-vrit\, `n forma acut febril\.

744. 744
? S. GUNN. [Robert Marcus Gunn, oftalmolog englez, Moorfields, 1850-1909.] Sinergie func]io-nal la un
subiect cu ptoz congenital unilateral a pleoapei, care const `n ridicarea pleoapei superioare o dat cu mi[cile maxilarului.
Sin.: fenomen Gunn.
? S. GUYON. [Jean Casimir Félix Guyon, chirurg [i urolog francez, profesor de patologie chirurgical la
Paris, 1831-1920
.] Compresia nervului cubital, favorizat de microtraumatisme locale. Se manifest prin parestezii dureroase
la nivelul ultimelor dou degete, urmate de hipotrofie hipo-tenarian\, interosoas [i a adductorului degetului mare.
? S. HABER. [Henry Haber, dermatolog englez contemporan.] Form clinic rar\, familial\, cu debut `n copilie, de
*acnee rozacee a fe]ei, trunchiului [i membrelor, la nivelul cora se observ papule foliculare, noduli [i cicatrici deprimate. Ple-
când de la aceste leziuni, se pot dezvolta *epite-lioame intraepidermice. Transmiterea este auto-zomal dominant\.
? S. HAJDU-CHENEY. [Hajdu; William D. Cheney, radiolog american, n. 1918.] S. `n care se asociaz
*acroosteoliz idiopatic\, *osteoporoz rahidian cu vertebre biconcave [i malforma]ii craniofaciale: *dolicocefalie, disjunc]ia suturii
lambdoide, atingere bazilar\, aplatizarea nasului, aplazie maxilar\, edenta]ie precoce prin alveoliz\. Exist o form cu transmitere
autozomal dominant [i alta neerediatr\, care se manifest la adult. Sin.: sindrom Giaccai.
? S. HALASZ. S. `n care se asociaz dextro-versie cardiac\, hipoplazia pl\mânului drept cu anomalia segmentii bron[ice,
anomalie de dezvoltare a arterelor [i venelor pulmonare drepte, care se reunesc `ntr-un singur trunchi ce traver-seaz diafragmul
[i se vars `n vena cav infe-rioar\.
? S. HALIPRE. Asocierea: comunicare interauri-cular prin persisten]a *orificiului Botallo – *insuficien] mitral de origine
reumatismal\.
? S. HALLERMANN-STREIFF . [Wilhelm Hal-lermann, oftalmolog german, sec. XX; E. Bernardo Streiff,
oftalmolog elve]ian, profesor la Lausanne, n. 1908
.] Sin.: sindrom François (v.).
? S. HALLERVORDEN-SPATZ. [Julius Haller-vorden, neurolog german, Giessen, 1882-1965; Hugo Spatz,
neurolog [i psihiatru german, profesor la München, 1888-1969
.] Sin.: boal Haller-vorden-Spatz (v.).
? S. HALLGREN. *Retinit pigmentar\, surditate congenital\, *ataxie vestibulocerebeloas [i deficien] mental\. Transmitere
autozomal recesiv\. V. sindrom Usher [i sindrom Cockayne.
? S. HALLOPEAU-SIEMENS. [François Henri Hallopeau, dermatolog francez, Paris, 1842-1919; Hermann
Werner Siemens
, dermatolog german, profesor la München, apoi la Leiden, 1891-1969.] Afec]iune
plurimalformativ congenital cu trans-mitere recesiv\, care include *epidermoliz\, tulburi psihice [i neurologice. Evolu]ia este
letal\, `naintea vârstei de 20 de ani. Sin.: epidermoliz buloas polidisplastic\.
? S. HAMMAN. [Louis Virgil Hamman, medic american, Baltimore, 1877-1946.] *Emfizem mediastinal rezultat
prin ruptura spontan a alveolelor pulmonare. Sin.: boal Hamman.
? S. HAMMAN-RICH. [Louis Virgil Hamman, medic american, Baltimore, 1877-1946; Arnold Rice Rich,
medic american, Baltimore, n. 1893
.] Form acut a *fibrozei pulmonare idiopatice, care apare `n jurul vârstei de 30 de
ani, cu evolu]ie rapid [i progresiv\, complicat cu insuficien] ventricular dreapt [i cord pulmonar. Manifesti clinice: dispnee
de efort care devine permanent\, tuse uscat\, stare subfebril\, raluri la ambele baze pulmonare, cianoz [i *degete hipocratice.
Radiologic se constat infiltrat reticulonodular difuz, iar la probele respiratorii o *insuficien] ventilatorie restrictiv\. Prognostic grav,
evolu]ie fatal `n maximum un an. Sin.: boal Hamman-Rich.
? S. HAND-SCHÜLLER-CHRISTIAN. [Alfred Hand Jr., pediatru american, profesor la Philadelphia, 1868-
1949;
Artur Schüller, neurolog [i psihiatru austriac, profesor la Viena, 1874-1958; Henry A. Christian,
medic american, 1876-1951
.] Sin.: boal Hand-Schüller-Christian (v.).
? S. HANHART. [Ernst Hanhart, medic [i genetician elve]ian, Ascona, 1891-1973.] S. congenital caracterizat
printr-o serie de anomalii: *microgna-]ie sever\, *microstomie, *aglosie, piramid naza-l cu baz larg de implantare, fante
palpebrale `nguste, urechi jos implantate, anomalii ale membrelor (de la adactilie pân la absen]a par]ial sau total a membrelor).
Sin.: disostoz mandibular cu *peromelie, sindrom aglosie-adactilie.
? S. HANOT-CHAUFFARD. [Victor Charles Hanot, medic francez, Paris, 1844-1896; Anatole Marie Emile
Chauffard
, medic francez, profesor de medicin intern la Paris, 1855-1932 .] Asocierea bolii Hanot (v.) cu
diabetul zaharat.
? S. HARADA. [Einosuke Harada, oftalmolog japonez, 1892-1947.] S. cu etiologie posibil viral\, observat `n
Extremul Orient, constând din asocierea *uveomeningitei cu deta[are retinocoroidia-n\, surditate [i orbire, temporare sau
permanente, iar inconstant se poate `ntâlni *alopecie, *vitiligo, *polipoz\. Sin.: boal Harada.
? S. HARRIS. [Seale Harris, patolog englez, 1870-1957.] Hiperinsulinism prin factori endogeni (*insulinom sau
anomalii func]ionale pancreatice). Se manifest prin hipoglicemie, stare de r\u general, transpira]ii, tahicardie, confuzie mental\,
disfunc]ii vizuale.
? S. HAWES-PALLISTER-LANDOR . [Hawes, R. A. Pallister, J. V. Landor, medici englezi, sec. XX.] Sin.: sindrom
Strachan-Scott (v.).
? S. HAYEM-WIDAL. [Georges Hayem, medic francez, profesor de terapeutic [i de clinic medical la
Paris, 1841-1933;
Fernand Georges Isidore Widal, medic francez n. `n Alger, profesor de patologie
intern [i de clinic medical la Paris, 1862-1929
.] S. manifestat prin icter [i anemie, asociate cu splenomegalie
moderat [i cre[terea concentra]iei de urobilin `n urin\. Toate aceste manifesti sunt consecin]a cre[terii fragilit\]ii eritrocitelor
prin prezen]a unor factori toxici, a unor bacterii sau parazi]i. Sin.: icter hemolitic dobândit.
? S. HEERFORDT. [Christian Frederik Heer-fordt, oftalmolog danez, Copenhaga, 1871-1953.] S. descris `n
*sarcoidoz\, `n care se asociaz paralizie facial periferic\, *uveit\, parotidit\, inflama]ia glandelor lacrimale `n context febril, uneori
acompaniate de reac]ie meningian\.
? S. HEIDENHAIN. [Adolf Heidenhain, neurolog german contemporan.] Leziuni degenerative senile, cu
predominan] parieto-occipital\, rapid progresive, manifestate prin *cecitate cortical\, demen]\, *disartrie, *ataxie, rigiditate de tip
extra-piramidal cu mi[ci anormale (spasme, *mioclo-nii).
? S. HENCH-ROSENBERG. [Philip Showalter Hench, endocrinolog american, Rochester, 1896-1964,
premiul Nobel pentru medicin\/fiziologie în 1950;
Edward Frank Rosenberg, medic american, Chicago,
n. 1908
.] Sin.: reumatism palindromic (v.).
? S. HENOCH. [Eduard Heinrich Henoch, pediatru german, Berlin, 1820-1910.] V. purpur Henoch-Schönlein
(v.).
? S. HERRGOTT. [Louis Alphonse Herrgott (Hergott, nume gre[it), chirurg francez, 1849-1927.] Fractur a
extremit\]ii superioare a peroneului `nso]it de *diastazis al articula]iei tibio-peroniere inferioare [i lezarea nervului sciatic popliteu
extern, antrenând un deficit motor al lojei musculare antero-externe [i atitudine `n *varus echin a piciorului.
? S. HERMANSKY-PUDLAK. [F. Hermansky, P. Pudlak, medici interni[ti cehi contemporani, Praga.] S.
congenital, cu transmitere autozomal recesiv\, `n care se asociaz albinism, trombopa-tie caracterizat prin alungirea timpului de
sângerare [i anomalii biologice (deficit de granule dense plachetare [i de acid adenozindifosforic), supra`n-ccare pigmetar a
sistemului reticuloendotelial.
? S. HERTOGHE. [Eugène Hertoghe, endocrinolog belgian, 1860-1928.] Hipotiroidism cronic benign. V.
hipotiroidism.

745. 745
? S. HERTWIG-MAGENDIE. [Karl Wilhelm Theodor Richard Hertwig , embriolog german, Jena, 1850-1937;
François Magendie, fiziolog francez, 1783-1855.] Sin.: semn Hertwig-Magendie (v.).
? S. HOIGNÉ. [Rolf Hoigné, medic internist el-ve]ian, Berna, n. 1923.] S. caracterizat prin hipertermie, tahicardie,
hipertensiune, anxietate, halucina]ii auditive, descris dup injectarea intramuscular de penicilin cu procain\. Simptomatologia
regreseaz spontan, s. nefiind `n rela]ie cu alergia la medicament, ci cu trecerea `n circula]ia venoas a microagregatelor
compusului.
? S. HOLT-ORAM. [Mary Clayton Holt, cardiolog englez contemporan; Samuel Oram, cardiolog englez, n.
1913
.] S. ereditar, transmis autozo-mal dominant cu penetran] variabil\, care aso-ciaz defect atrial sau ventricular cu
malforma]ii osoase (hipoplazia policelului, scurtarea antebra-]ului). Sin.: sindrom inim\-mân\, displazie ventri-culoradial\.
? S. HOLTERMÜLLER-WIEDEMANN. [K. Hol-termüller, pediatru german contemporan, Saar-brücken; Hans
Rudolf Wiedemann
, pediatru german contemporan, Kiel.] S. malformativ congenital rar `n cadrul cuia se asociaz\:
*hidrocefalie (si-nostoz intrauterin a suturilor coronale [i lamb-doid\aspect de cap `n "frunz de trefl\", anomalii ale fe]ei [i
nasului, *exoftalmie, *prognatism (conferind un aspect grotesc), *micromelie a celor patru membre, deformi ale coloanei
vertebrale, atrofie optic cu evolu]ie rapid spre cecitate [i profund retard mental. Supravie]uirea este scurt\. Originea genetic a s.
este `n discu]ie. Sin.: sindromul craniului `n "frunz de trefl\".
? S. HOMÉN. [Ernst Alexander Homén, anatomopatolog finlandez, profesor la Helsinki, 1851-1926.]
Ansamblu de fenomene neurologice observate `ndeosebi la boxerii profesioni[ti, constând `n amnezie, cefalee, vertije, acufene,
iritabilitate, fatigabilitate, palpita]ii, incoordonare a mi[cilor, tremur uri, uneori insomnie, *disartrie, absen]a capacit\]ii de
concentrare [i deficit intelectual. Evolu]ie lent progresiv\. Sin.:
dementia pugilistica, encefalit traumatic\.
? S. HOOFT. [C. Hooft, pediatru belgian contemporan, Gand.] Hipolipidemie ereditar `n care sunt sc\zute nivelurile
plasmatice ale tuturor lipidelor, mai pu]in al
β-lipoproteinelor, asociate cu hiperfosfatemie [i aminoacidurie. Clinic se constat
nanism, erup]ie eritematoscuamoas la nivelul fe]ei [i extremit\]ilor, distrofie a fanerelor [i din]ilor [i, uneori, degenerescen]
*tapetoretinian\. Sin.: hipolipidemie familial\.
? S. HORNER. [Johann Friedrich Horner, oftalmolog elve]ian, Zürich, 1831-1886.] Sin.: sindrom Claude
Bernard-Horner (v.).
? S. HORTON. [Bayard T. Horton, medic american, Rochester, 1895-1980.] 1) Varietate de *nevralgism facial
caracterizat prin *hemicranie paroxistic cu caracter de arsur\, `nso]it de tulburi vasomotorii la nivelul hemifaciesului [i uneori
ale membrului superior homolaterale [i de *hiperestezie la compresiunea ramurilor carotidei externe. Accesul dureaz de la o zi la
câteva s\pt\mâni. Horton l-a atribuit unei eliberi de *histamin urmat de vasodilata]ie. Sin.: cefalee vascular Horton, sindrom
Bing-Horton. 2) V. boal Horton.
? S. HUNT. [James Ramsay Hunt, neurolog american, New York, 1874-1937.] Sin.: sindrom Ramsay Hunt (v.).
? S. HUNTER. [Charles Hunter, medic englez, sec. XX.] *Mucopolizaharidoz de tip II, având la baz deficien]a de
iduronsulfat sulfataz\, cu `nmagazinare consecutiv de dermatan sulfat [i heparan sulfat. Se manifest prin retard mental,
hepatomegalie, displazie scheletic\, degenerare retinian\, afectare cardiovascular [i rigiditate articular\.
? S. HURLER. [Gertrud Hurler, pediatru german, München, sec. XX.] Sin.: boal Hurler (v.).
? S. HUTCHINSON. [Sir Jonathan Hutchinson, chirurg englez, Londra, 1828-1913.] S. care apare la copil
consecutiv *metastazelor osoase ale unei tumori, deseori ale unui *neuroblastom al medulosuprarenalei: dureri la nivelul
membrelor inferioare, febr\, anemie, nodozit\]i craniene, echimoze, edem palpebral urmat de exoftalmie. V. [i boal Pepper.
? S. HUTCHINSON-GILFORD. [Sir Jonathan Hutchinson, chirurg englez, Londra, 1828-1913; Hastings
Gilford
, medic englez, 1861-1941.] A-fec]iune de etiologie incert (posibil transmis autozomal recesiv), care apare la
copil, caracterizat prin *nanism cu aspect senil, insuficien]a glandelor genitale [i `mb rânire precoce (slire, c\derea pului,
atrofia [i pigmentarea pielii, *ateroame arteriale). Moartea survine `n jurul vârstei de 16 ani. Afec]iunea echivalent la adult este
sindromul Werner (v.). Sin.: progerie.
? S. ISAACS. Sin.: neuromiotonie (v.).
? S. ISAACS-MERTENS. Sin.: neuromiotonie (v.).
? S. I}ENKO-CUSHING. [N. M. I]enko, medic rus, sec. XX; Harvey Williams Cushing, neurochirurg american,
Philadelphia, 1869-1939
.] S. determinat de o leziune diencefalo-hipofizar `n care se asociaz hipercorticism secundar (cu
simptomatologia *s. Cushing) cu o serie de simptome determinate de afectarea centrilor diencefalici ai metabolismului: apetit
exagerat cu tendin] la *bulimie, ingestie exagerat de lichide, obezitate generalizat (dep\[ind deseori dublul greut\]ii normale),
transpira]ii profuze, modifici termice. Anamneza permite stabilirea etiologiei lezionale: tumori ale diencefalului sau de vecin ate,
meningoencefalite, sarcini repetate etc.
? S. IVEMARK. [Björn Isaac Isaacson Ive-mark, pediatru suedez, n. 1925.] Agenezie splenic congenital\, defecte
cardiace, *
situs inversus visceral par]ial [i *eritroblastoz\ sanguin cu *cor-pusculi Jolly [i Heinz. Sin.: sindrom Poplhemus-
Schafer-Ivemark.
? S. JACCOUD. [François Sigismund Jaccoud, medic francez, 1830-1913.] Artrit cronic `n care apar modifici
fibroase ale capsulelor articulare [i tendoanelor, ce determin deformi asem\-toare celor din artrita reumatoid (`ndeosebi
devierea ulnar a degetelor); frecvent se asociaz cu prezen]a nodulilor reumatismali [i a artralgiilor. Apare obi[nuit `n *lupusul
eritematos diseminant.
? S. JACKSON. [John Hughlings Jackson, neurolog englez, Londra, 1835-1911.] Paralizia perechilor de nervi
cranieni X, XI, XII, cu hemiparalizia limbii, v\lului palatin, a laringelui, mu[chiului trapez [i sternocleidomastoidian. Se observ `n
leziuni ale *bulbului rahidian.
? S. JACOBS. [Eugene C. Jacobs, medic american contemporan.] S. observat la prizonierii americani din Japonia,
comparabil cu cel din *aribofla-vinoz\, asociat cu dermatit scuamoas a scrotului [i conjunctivit\.
? S. JACOD. [Maurice Jacod, medic francez, sec. XX.] *Cecitate unilateral [i *oftalmoplegie cu hemiplegie facial sau
nevralgie trigeminal\, cauzate de leziuni tumorale (tumor voluminoas de fos temporal\, infraclinoidian) care comprim nervii
cranieni II-VI. Sin.: triad Jacod, sindromul carefurului petrosfenoid, sindrom Negri-Jacod.
? S. JAFFE. [Henry L. Jaffe, medic american, n. 1896.] Afec]iune retinian limitat la regiunea macular\, caracterizat
prin formarea de pliuri retiniene, survenind dup decolarea posterioar idiopatic a *corpului vitros. Sin.: sindromul interfe]ei retino-
vitreene.
? S. JANUS / s. de Janus / Janus s., Bret's s. [Janus, divinitate cu dou fe]e; J. Bret, medic francez
contemporan
.] S. radiologic, caracterizat prin coexisten]a unui pulmon hipertransparent [i a unui pulmon normal. Este `n rela]ie
cu cardiopatiile congenitale cianogene (*tetrad Fallot cu agenezia unilateral a arterei pulmonare, trunchi arterial cu o singur
arter pulmonar). V. [i sindrom MacLeod.
? S. JARCHO-LEVIN. [Saul Jarcho, patolog american, sec. XX; Max Levin, neurolog american, n. 1901.]
Varietate de *disostoz spondilocostal congenital\, caracterizat prin: trunchi scurt, dis-morfie facial cu fa]a rotund\, frunte larg\,
gur `n "V" inversat, degete lungi [i fuziforme, uneori *camptodactilie [i *clinodactilie. Se asociaz diverse hernii. Prognostic
sumbru, din cauza infec-]iilor respiratorii. Transmiterea este autozomal recesiv\. Sin.: displazie spondilotoracic\.
? S. JEFFERSON. [Sir Geoffrey Jefferson, chirurg englez, 1886-1961.] Dubl fractur a arcurilor anterior [i posterior
ale osului atlas, secundar unui impact vertical cranian.

746. 746
? S. JERSILD / s. de Jersild / genital ele-phantiasis. [Olaf Jersild, dermatolog danez, Copenhaga, 1867-1950.]
Leziune extensiv cronic a regiunii anale, ulcerat [i vegetant\, cu cicatrici `n punte, secundar unei infec]ii a sistemului limfatic
din aceast regiune. Poate fi `ntâlnit `n afec]iuni multiple (*sifilis secundar, *boala Nicolas-Favre, *tuberculoz vegetant [i
fungoas\, *actinomico-z). Sin.: sindrom de elefantiazis anorectogenital.
? S. JERWELL {I LANGE-NIELSEN. [Anton Jerwell [i Fred Lange-Nielsen, cardiologi norvegieni
contemporani
.] Sin.: sindrom cardioauditiv (v.).
? S. JEWELEWICZ / s. de Jewelewicz / LUF s. [Luteinized Unruptured Follicle.] S. observat la femei sterile f
modifici anatomice ale aparatului genital [i f modifici hormonale decelabile. Sterilitatea este determinat de absen]a ruperii
*foliculului de Graaf matur, `ns acest folicul evolueaz `ntotdeauna spre un *corp galben se-cretant.
? S. JOB-BUCKLEY. [Job, personaj din Vechiul Testament care suferea de o boal a pielii [i de alte
afec]iuni;
Rebecca H. Buckley, medic american, n. 1933.] Sin.: sindrom Buckley (v.).
? S. JOHANSON-BLIZZARD. S. plurimalforma-tiv, recunoscut la na[tere, care asociaz *lipoma-toz pancreatic cu insuficien]
secretorie exocrin\, *agenezia cartilajelor aripilor nazale, p cu implantare neregulat\, denti]ie anormal sau ano-don]ie,
imperfora]ie anal\, uneori orificiu urogenital unic, surditate [i `ntârziere `n dezvoltarea staturoponderal\. Prognosticul este sumbru,
moartea survenind relativ rapid. Transmitere, probabil, autozomal dominant\.
? S. JOSUÉ. [Otto Josué, medic francez, 1869-1923.] Manifesti renale (oligurie, proteinurie) care se asociaz cu
insuficien] cardiac\.
? S. JOUBERT. [M. Joubert, neurolog canadian, sec. XX.] S. observat la copii, `n cadrul cuia se asociaz\: episoade
de hiperpnee, mi[ci oculare anormale, retard psihomotor, agenezia vermisului cerebelos. Transmitere, probabil, autozomal
recesiv\.
? S. JUBERG-HAYWARD. S. plurimalformativ congenital, cu transmitere autozomal recesiv\, care apare la ambele sexe [i este
evident de la na[tere. Se caracterizeaz prin asocierea: fant labial\, fant palatin\, *microcefalie moderat cu oblicitatea fantelor
palpebrale (supero-extern), *a-plazie radial\, absen]a sau implantarea proximal a degetului mare.
? S. JUNG-VOGEL. Afec]iune congenital `n care se asociaz *distrofia cornean cu *eritrodermia ihtioziform\.
? S. JUNIUS-KUHNT. [Paul Junius, oftalmolog german, n. 1871; Hermann Kuhnt, oftalmolog german,
profesor la Jena, Königsberg [i Bonn, 1850-1925
.] *Degenerescen] eredomacular senil exsudativ\, cu aspect
pseudotumoral, pe fond arteriosclerotic. Determin *cecitate. Sin.: degene-rescen] macular Coppez-Danis.
? S. KALLMANN. [Franz J. Kallmann, psihiatru [i genetician german, Berlin, München, stabilit la New
York, 1897-1965
.] Asocierea anosmiei, din cauza ageneziei lobilor olfactivi, cu hipogona-dism hipogonadotrop congenital de
origine hipo-talamic\. Apare aproape exclusiv la sexul feminin, iar transmiterea pare s fie dominant\, legat de cromozomul X.
Sin.: sindrom Kallmann-De Morsier, displazie olfactogenital\.
? S. KALLMANN-DE MORSIER. [Franz J. Kall-mann, psihiatru [i genetician german, Berlin, München,
stabilit la New York, 1897-1965;
Geor-ges de Morsier, neurolog elve]ian, profesor la Geneva, n. 1894.]
Sin.: sindrom Kallmann (v.).
? S. KANNER. [Leo Kanner, psihiatru austriac stabilit la Baltimore, n. 1894.] Sin.: autism infantil (v.).
? S. KAPLAN. Forma cronic a *fibrozei pulmonare intersti]iale difuze (idiopatice). Sin.: sindrom Kaplan-Walford.
? S. KAPLAN-WALFORD. Sin.: sindrom Kaplan (v.).
? S. KARTAGENER. [Manes Kartagener, medic elve]ian, Zürich, 1897-1975.] S. ereditar cu transmitere recesiv\,
care const `n asocierea: *
situs inversus, bron[iectazie (cu imobilitatea cililor epiteliului respirator), sinuzit cronic\. Sin.: triad
Kartagener. V. [i sindromul cililor imobili.
? S. KASABACH-MERRITT. [Haig Haigouni Kasabach, medic american, 1898-1943; Katha-rine Krom Merritt,
pediatru american, n. 1886
.] S. ce apare `n copilie, caracterizat prin hemangiom gigant epitelial [i splenic, asociat cu
purpur trombocitopenic [i afibrinogenemie, care determin deseori hemoragii masive.
? S. KAST. [Alfred Kast, medic german, profesor de medicin intern la Breslau (`n prezent Wro-claw,
Polonia), 1856-1903
.] V. sindrom Maffucci.
? S. KAWASAKI. [Tomisaku Kawasaki, pediatru japonez, sec. XX.] S. care apare la copil (mai frecvent sub 5 ani) [i
se manifest prin febr neregulat\, erup]ie scarlatiniform cu *enantem [i congestie conjunctival\, adenopatii cervicale. Es-te
presupus o origine viral (parvovirusul B19) [i prezen]a de leziuni endoteliale vasculare mediate imun care se pot complica cu
tromboze. Sin.: sindrom adeno-cutaneo-mucos.
? S. KAZNELSON. [Paul Kaznelson, medic ceh, Praga, sec. XX.] *Eritroblastopenie primitiv a adultului.
? S. KEARNS-SAYRE. [Thomas P. Kearns, oftalmolog american, n. 1922; George P. Sayre, oftalmolog
american, n. 1911
.] S. `n rela]ie cu dele]ii ale *ADN-ului mitocondrial, caracterizat prin asocierea, aput `nainte de vârsta de
20 de ani, a unei *oftalmoplegii externe progresive, cu *retinita pigmentar [i cu una dintre anomaliile urm oare: bloc intracardiac
complet, proteinorahie peste 1 g/l sau *sindrom cerebelos.
? S. KEIPERT. Varietate a *s. Rubinstein-Taybi, `n cadrul ceia se asociaz malforma]ii ale falangelor distale (lgire [i uneori
bifiditate), surditate de percep]ie [i dismorfie facial (lgirea nasului, a gurii "`n p\lie de jandarm"). Transmiterea este recesiv\,
probabil legat de sex.
? S. KELLER. Sin.: sindrom FG (v.).
? S. KELLEY-SEEGMILLER. S. determinat de un deficit par]ial de hipoxantin fosforiltransferaz\, caracterizat prin hiperuricemie,
f alterarea sistemului nervos central (spre deosebire de *s. Lesch-Nyhan).
? S. KELLY-PATERSON / s. de Kelly-Pater-son / Plummer-Vinson s., sideropenic dyspha-gia. [Adam Brown Kelly,
laringolog englez, Glas-gow, 1865-1941;
Donald Ross Paterson, otorinolaringolog englez, Cardiff,
1863-1939
.] Sin.: sindrom Plummer-Vinson (v.).
? S. KENNEDY. [Robert Foster Kennedy, neurolog american, New York, 1884-1952.] 1) Nevrit optic
retrobulbar\, *scotom central, atrofie optic de aceea[i parte cu leziunea [i edem papilar de partea controlateral\. Etiologia acestui
s. este tumoral\, cu localizare la nivelul lobilor frontali. Sin.: sindrom Foster Kennedy. 2) V. boal Kennedy.
? S. KEUTEL. S. malformativ congenital, `n care se asociaz surditate, hipoplazie falangian\, calcificarea cartilajelor [i infec]ii
respiratorii repetitive.
? S. KIENBÖCK. [Robert Kienböck, radiolog austriac, profesor la Viena, 1871-1953 .] Osteonecroz de
semilunar, `ndeosebi la adultul tân, de cauz traumatic\. Se manifest prin dureri, edem [i limitarea mi[cilor la nivelul
pumnului. Radiologic este tipic aspectul aplatizat [i condensat al osului semilunar. Sin.: boal Kienböck, boala semilunarului.
? S. KILOH-NEVIN. [Leslie Gordon Kiloh, medic australian, sec. XX; Samuel Nevin, neurolog englez, n.
1905
.] Miopatie ocular la pacien]i cu ptoz [i oftalmoplegie extern progresiv\. Dup\ al]i autori, s. ar fi determinat de
degenerescen]a nucleilor nervilor oculomotori.
? S. KIMMELSTIEL-WILSON. [Paul Kimmel-stiel, patolog german din Hamburg, stabilit la Boston, 1900-
1970;
Clifford Wilson, medic englez, Londra, n. 1906.] Leziune renal particular\, specific *diabetului zaharat cu
hipertensiune arterial\, caracterizat prin glomeruloscleroz inter-capilar\. Histologic se observ `ngro[area membranei bazale
glomerulare [i uneori tubulare [i transformarea *hialin a substan]ei fibrinoide transsudate printre capilarele glomerulare. Clinic a-
pare proteinurie masiv\, izolat sau inclus `ntr-un *s. nefrotic, [i insuficien] renal\. Sin.: boal Kimmelstiel-Wilson.

747. 747
? S. KING. [J. O. King, medic australian, sec. XX.] S. plurimalformativ (hipostatur\, testicule ne-coborâte, lordoz
lombar\, cifoz dorsal etc.) a-sociate cu *hipertermie malign\. S. ereditar cu transmitere recesiv\.
? S. KLEINE-LEVIN. [Willi Kleine, neuropsi-hiatru german, sec. XX; Max Levin, neurolog american, n.
1901
.] S. de etiologie incert\, care apare la adultul tân, caracterizat prin episoade de hi-persomnie [i tulburi de comportament
de tip hiperfagie [i hipersexualitate.
? S. KLINEFELTER. [Harry Fitch Klinefelter Jr., endocrinolog american, n. 1912.] S. observat la bba]i,
caracterizat prin ginecomastie (inconstan-t\ , cu azoospermie. Etiopatoge-nia implic fibroza [i hialinizarea tubilor
seminiferi [i, secundar, oprirea spermatogenezei. Genetic, s. este definit printr-un fenotip masculin [i sex nuclear feminin. Aproape
`ntotdeauna exist trei cro-mozomi sexuali: cariotip 47 XXY; mai rar pot exis-ta [i variante: XXXY, XXXXY, XXYY, pseudosin-drom
Klinefelter. ~n acest ultim caz simptomatologia clinic [i tabloul biologic corespund *s. Kline-felter, dar nu exist anomalii
cromozomiale (ca-riotipul este XY [i sexul nuclear este masculin). Sin.: sindrom XXY.
? S. KLIPPEL-FEIL. [Maurice Klippel, neurolog [i psihiatru francez, medic la Hôpitaux de Paris, 1858-
1942;
André Feil, neurolog francez, Paris, n. 1884.] S. consecutiv localizii occipitocervicale a *notocordodisrafiei,
caracterizat prin existen]a unor malforma]ii variate ale vertebrelor cervicale (fuziuni, aplatizi, *
spina bifida) [i ale articula]iei
occipitocervicale, cu scurtarea gâtului (aspect de "om f gât"), implantare joas a pului [i uneori deplasare superioar
congenital a omopla]ilor. Se mai pot asocia: surditate, *
pterygium coli, malforma]ii viscerale.
? S. KLIPPEL-TRENAUNAY. [Maurice Klip-pel, neurolog [i psihiatru francez, medic la Hôpi-taux de Paris,
1858-1942;
Paul Trenaunay, medic francez, n. 1875.] Asocierea hipertrofiei unui membru inferior (`n lungime [i
grosime) cu varice [i hemangiom cutanat masiv. Se aseam cu *s. Parkes Weber [i *s. Maffucci.
? S. KLOTZ. [H. P. Klotz, medic francez contemporan.] S. caracterizat prin fenotip feminin asociat cu sex cromozomial
masculin. Se observ infantilism genital, ovare mici anovulatorii, *amenoree, aplazia labiilor mici, facies mongoloid [i *hirsutism.
Sin.: sindromul ovarelor disfunc]ionale.
? S. KLÜVER-BUCY. [Heinrich Klüver, neurolog american de origine german\, Chicago, n. 1897; Paul C.
Bucy
, neurochirurg american, Chicago, n. 1904.] Tulburi de comportament cu tendin]a de a duce toate obiectele la
gur\, apatie, diminuarea reac]iilor emo]ionale [i a puterii de concentrare, inhibi]ie sexual\. Se datoreaz afectii bilaterale a lobilor
temporali (ex.: prin meningoencefalit herpetic\, atrofii corticale, *lobectomii).
? S. KNIEST. [Wilhelm Kniest, pediatru german, sec. XX.] Sin. : boal Kniest (v.).
? S. KNUD FABER. [Knud Faber, medic danez, Copenhaga, 1862-1956.] Sin.: boal Hayem-Faber (v.).
? S. KÖBBERLING-DUNNINGAN. Form de *lipodistrofie congenital cu transmitere dominant\, mai frecvent la sexul feminin.
Debuteaz dup pubertate [i se manifest prin atrofia ]esutului celular subcutanat la nivelul membrelor [i `n regiunea inferioar a
trunchiului. V. [i sindrom Seip-Berrardinelli.
? S. KOCHER. [Emil Theodor Kocher, chirurg elve]ian, Berna, 1841-1917, premiul Nobel pentru
medicin\/fiziologie în 1909
.] Leucopenie cu gra-nulocitopenie, limfocitoz [i eozinofilie moderat\, observate inconstant `n
*tireotoxicoz\.
? S. KOJEWNIKOV. [Alexei Kojewnikov, psihiatru rus, Moscova, 1836-1902.] Crize de epilepsie de tip clonic sau
tonic, repetitive, f pierderea con[tien]ei. Sin.: epilepsie par]ial continu\.
? S. KÖNIG. [Franz König, chirurg german, Rostock, Göttingen, Berlin, 1832-1910.] 1) Tulburi de tranzit
(constipa]ie alternând cu diaree) asociate cu dureri abdominale postprandiale, meteorism [i zgomote hidroaerice, la nivelul fosei
iliace drepte. Acest s. poate indica o stenoz a intestinului sub]ire sau o tumor de colon. 2) V. boal König.
? S. KORSAKOFF. [Sergei Sergeievici Korsa-koff, neurolog rus, 1854-1900.] S. determinat de o leziune bilateral a
*corpilor mamilari, secundar unei caren]e `n vitamina B
1. Se manifest prin a-mnezie anterograd cu dezorientare temporo-spa-
]ial\, confabula]ie, absen]a ini]iativei [i a spon-taneit\]ii, conservarea func]iilor cognitive care nu sunt `n rela]ie cu memoria. Clasic,
s. K. apare `n alcoolism (`nso]it [i de semne de *poliradiculone-vrit\ caz de: traumatisme craniocerebrale,
leziuni vasculare la nivelul lobilor temporali, tumori cerebrale, encefalite, intoxica]ie cu oxid de carbon. Sin.: sindrom Wernicke-Kor-
sakoff, sindrom amnestic, psihoz Korsakoff.
? S. KOSTMANN. [Rolf Kostmann, pediatru suedez contemporan.] Form congenital de neutro-penie sever (sub
100 neutrofile pe mm
3
) prin o-prirea maturii granulocitelor `n stadiul de *pro-mielocit. Transmitere autozomal recesiv\. Este frec-
vent fatal prin infec]ii repetitive, la sugar. Sin.: agranulocitoz infantil congenital\, boal Kostmann.
? S. KOZLOWSKI-MAROTEAUX-SPRANGER. Sin.: boal Kozlowski (v.).
? S. KRUKENBERG. [Friedrich Ernst Kruken-berg, patolog german, 1871-1946.] Sin.: tumor Krukenberg (v.).
? S. KUNKEL. [Henry George Kunkel, biochimist american, 1916-1983.] Hepatit cronic activ observat `n
special la femeile tinere. Se caracterizeaz prin prezen]a *celulelor lupice `n sângele periferic, dar f eviden]ierea unui *lupus eri-
tematos diseminat. Sin.: hepatit lupoid\, sindrom Bearn-Kunkel-Slater.
? S. LABRÉ. S. parabasedowian.
? S. LACHAPELLE / s. de Lachapelle / males with XX chromosomes. [Emmanuel Persillier Lachapelle, medic
canadian, 1845-1918
.] Sin.: sindrom XX (v.).
? S. LADD. [William Edwards Ladd, chirurg american, Boston, 1880-1967.] Obstruc]ia congenital a duodenului
prin malrota]ia mezenterului. Determin vs uri [i alterarea stii generale la nou-n\scut.
? S. LANCE-ADAMS. Mioclonii faciale [i ale mu[chilor membrelor provocate de mi[ci active, secundare unei anoxii cerebrale
prelungite.
? S. LANDRY. [Jean Baptiste Octave Landry, medic francez, 1826-1865.] Paralizie ascedent a-cut\, debutând la
nivelul membrelor inferioare, extinzându-se la trunchi [i membrele superioare, cu evolu]ie fatal `n câteva zile prin paralizie
respiratorie [i cardiac\. Poate apare `n decursul oricei boli ce implic afectarea neuronilor periferici: poliomielit anterioar acut\,
polinevrit etc. Sin.: boal Landry.
? S. LANGDON DOWN. [John Langdon Hay-don Down , medic englez, Londra, 1828-1896.] Sin.: sindrom Down
(v.).
? S. LANGER-GIEDION. S. congenital, mai frecvent la b\ie]i. Se asociaz\: semnele *s. Gie-dion (`ns cu dismorfie facial pu]in
pronun]at\ rpian sau la nivelul genunchiului, scurtarea colului femural, defect de dezvoltare a
capului femural, aspect fragil al oaselor (`n special al coastelor). De obicei pielea este flasc\, cu nevi pigmentari disemina]i [i `n
timp se constat retard mental. ~n unele cazuri s-a semnalat dele]ia bra]ului lung al cromozomului 8. Modul de transmitere nu a
fost `nc stabilit cu certitudine. Sin.: sindrom trico-rino-falangian tip II. V. [i sindrom Giedion.
? S. LANGER-SALDINO. Form sever de *condrodisplazie ce poate fi recunoscut la na[-tere. Se asociaz\: volum excesiv al
masivului cra-niofacial, *brahimelie, trunchi scurt [i larg (talia nou-n\scu]ilor este de 25-30 cm). Radiologic se observ la nivelul
oaselor membrelor o lgire `n cupu[oar a regiunilor metafizare, prezentând pinteni laterali. Scurtarea [i lgirea oaselor afec-
teaz [i scheletul mâinilor [i al picioarelor. Frecvent sunt absente segmente ale rahisului (corpii vertebrali, sacrumul); aripile iliace
sunt mici, plafo-nul cotilului este orizontal; ramurile ischiopubiene sunt slab osificate; omopla]ii au dimensiuni reduse. Histologic
exist alteri ale cartilajului de con-jugare, care este slab vascularizat prin scleroza canalelor vasculare. S. prezint evolu]ie letal
rapid\. Sin.: acondrogenez tip I.

748. 748
? S. LANZIERI. S. plurimalformativ care afec-teaz ambele sexe, recunoscut la na[tere. Se a-sociaz\: *discefalie, anomalii
oculare (microftal-mie, anoftalmie, cataract congenital\, *colobom al irisului) [i dentare, atrofie cutanat cu hipertri-coz\,
*agenezie a peroneului [i uneori a oaselor tarsiene sau metatarsiene. Etiologia este necunoscut\.
? S. LARON. [Zvi Laron, endocrinolog israelian, n. 1927.] Tip de *nanism familial caracterizat prin hipersecre]ia de
hormon somatotrop (STH), dar cu rezisten] celular periferic [i hepatic la acest hormon [i deficit de *somatomedine. Sin.:
nanism de tip Laron.
? S. LARSEN. [Loren J. Larsen, chirurg-ortoped american, n. 1914.] *Nanism cu hiperlaxitate articular\ [i luxa]ii
multiple, cu dismorfie facial (fant palatin\, *hipertelorism), picior plat [i, uneori, comunicare interventricular\.
? S. LASSUEUR-GRAHAM LITTLE. [Lassueur; Sir Ernest Gordon Graham Little, dermatolog englez, 1867-
1950
.] Asociere a unei leziuni cutanate tip *lichen, alopecie atrofic zonal a tegumentelor cu pilozitate somatic (tip pseudopela-
d) [i alopecie necicatricial a axilelor [i a pubisului. Sin.: sindrom Graham Little.
? S. LAUBRY-SOULIÉ. [Charles Laubry, medic francez, 1872-1941; Pierre Louis Jean Soulié, medic francez,
1903-1960
.] Acumuli gazoase anormale, localizate `n unghiul splenic al colonului [i `n stomac, consecutiv infarctului
miocardic acut, antrenând dureri la baza hemitoracelui stâng.
? S. LAUBRY-PEZZI. Cardiopatie congenital care const\ `n asocierea: comunicare interventri-cular - insuficien] aortic
secundar unui prolaps valvular.
? S. LAUGIER-HUNZIKER. S. observat la ambele sexe, la orice vârst\, caracterizat prin apa-ri]ia unor mici zone lenticulare
plane, rotunde sau ovalare, bine delimitate, localizate pe buze, obraji [i pe mucoasa palatin\. Se asociaz cu pigmentare ungveal
sub form de linii brun `nchis (late de 1-2 mm). Histologic, `n keratinocitele stratului inferior epidermic se constat o simpl
`nccare pigmentar\, f alte anomalii sau distrofii. Etiologia este necunoscut\. Zonele inestetice pot fi excizate [i nu apar
recidive. Sin.: pigmenta]ie melanic esen]ial labio-jugal\.
? S. LAUNOIS. [Pierre Emile Launois, medic francez de la Hôpitaux de Paris, 1856-1914.] *Gigantism prin
secre]ie pituitar excesiv de hormon somatotrop, produs `nainte de pubertate sau de osificarea epifizelor. Este cauzat frecvent
de o hiperplazie celular eozinofilic sau de un *adenom eozinofilic, mai rar de un adenom cromofob.
? S. LAURENCE-MOON-BARDET-BIEDL. [John Zacharias Laurence, oftalmolog englez, Londra, 1830-1874;
Robert Charles Moon, oftalmolog american, Philadelphia, 1844-1914; Georges Bardet, medic francez, n.
1885;
Artur Biedl, medic originar din Banatul iugoslav, profesor de propedeutic la Praga, 1869-
1933
.] S. plurimalformativ ereditar, transmis autozomal recesiv, caracterizat prin `ntârziere psihic\, obezitate, retinit pigmentar\,
polidactilie sau sindactilie, hipogonadism hipogonadotrop. Se mai pot asocia [i alte anomalii: cardiace, renale, *ataxie, *nistagmus,
nanism. Sin.: degenerescen] diencefaloretinian\.
? S. LELE-PENROSE. S. malformativ complex care include: microcefalie, aspect caracteristic al piramidei nazale ("profil grec"),
*hipertelorism, anomalii oculare (frecvent *retinoblastom uni- sau bilateral), malforma]ii digitale (sindactilie), auriculare [i viscerale.
Supravie]uirea depinde de asocierea encefalopatiei [i a retinoblastomului. S. L.-P. pare a fi `n rela]ie cu dele]ia segmentului q21.
Sin.: monosomie 13 par]ial\. V. [i monosomie par]ial\.
? S. LEMIÈRE. [André Lemière, medic francez, profesor de bacteriologie la Paris, 1875-1956.] Asocierea
unui abces retrofaringian cu tromboflebita venelor jugulare, determinate de infec]ii cu *
Fusobacterium.
? S. LENZ. [Widukind D. Lenz, medic german, n. 1919.] S. plurimalformativ ereditar, caracterizat prin *microftalmie sau
*anoftalmie, unilateral sau bilateral\, asociat cu o serie de anomalii ale scheletului, dentare, urogenitale [i cardiovasculare.
? S. LEREDDE. [Emile Leredde, dermatolog francez, 1866-1926.] Dispnee sever asociat cu emfizem avansat [i
bron[it febril acut repetitiv\, sechele ale sifilisului, frecvent congenital.
? S. LERICHE. [René Henri Marie Leriche, chirurg francez, profesor la Lyon [i Strasbourg, 1879-1955 .] 1)
Ansamblu simptomatic (oboseal la mers, *claudica]ie intermitent bilateral\, absen]a pulsului la ambele artere femurale, paloare
[i r\cire a picioarelor) care afecteaz `ndeosebi bba]ii [i este determinat de tromboza aterosclerotic a aortei terminale [i a
bifurca]iei acesteia. Sin.: sindrom de bifurca]ie aortic\. 2) V. boal Leriche.
? S. LESCH-NYHAN. [Michael Lesch, pediatru american, n. 1939; William L. Nyhan, Jr., medic american, n.
1926
.] S. rar, prin alterarea metabolismului *purinei din cauza deficitului de hipoxantin fosforibozil transferaz (`n rela]ie cu
cromozomul X). S. se caracterizeaz prin: `ntârziere `n dezvoltarea fizic [i mental\, *coreoatetoz\, paralizie cerebral spastic\,
alterarea func]iei renale. Prin sintez [i acumulare excesiv de purin\, apar *hiperuricemie [i *uricacidurie. V. [i sindrom Kelly-
Seegmiller.
? S. LEV. [Maurice Lev, patolog american, n. 1908.] Sin.: boal Lev (v).
? S. LÉVI. [E. Léopold Lévi, endocrinolog francez, Paris, 1868-1933.] Hipertiroidism paroxistic.
? S. LI-FRAUMENI. [Frederick P. Li, Joseph F. Fraumeni, epidemiologi, sec. XX.] S. familial care const `n asocierea unor
neoplazii variate (*rab-domiosarcom, neoplasm mamar, tumori cerebrale) care apar la vârste tinere.
? S. LIBMAN-SACKS. [Emanuel Libman, medic american, New York, 1872-1946; Benjamin Sacks, medic
american, New York, n. 1896
.] En-docardit aseptic\, observat `n *lupusul eritema-tos diseminat, cu vegeta]ii multiple pe
marginea liber a valvelor, pe cordaje [i pilieri, f s antreneze leziuni mutilante.
? S. LICHTHEIM. [Ludwig Lichtheim, medic german, profesor de policlinic medical la Jena, apoi la
Berna, 1845-1915
.] Sin.: sindromul fibrelor lungi (v.).
? S. LIDDLE. Pseudohiperaldosteronism ereditar, transmis probabil autozomal dominant. Determin reabsorb]ie crescut de
sodiu la nivelul tubilor distali, alcaloz\ hipokaliemic [i hipertensiune. Mecanismul anomaliei tubulare renale care determin acest
s. este necunoscut.
? S. LIESZ. [G. Liesz, medic german contemporan.] Osteopatie familial [i ereditar care afec-teaz ambele sexe,
caracterizat prin tulburi de osificare a cartilajelor de conjugare ale falangelor. Uneori, suprafe]ele articulare ale acestor oase
scurte sunt neregulate, `nglobând noduli calcifica]i. Mai rar, leziuni analoge se observ la nivelul cartilajelor articulare ale
genunchiului, aproape de rotul\. Alteori, articula]ia cotului este sediul unei *osteocondrite disecante. Transmiterea este autozomal
dominant\.
? S. LIGHTWOOD. [Reginald Lightwood, pediatru englez contemporan, Londra.] *Acidoz tubular renal
hipercloremic idiopatic\, la sugar, implicând sete, poliurie, apatie [i deshidratare acut febril\.
? S. LITTLE. [Sir Ernest Gordon Graham Lit-tle, dermatolog englez, 1867-1950.] Sin.: sindrom unghii-rotule (v.).
? S. LÖFFLER. [Wilhelm Löffler, medic elve-]ian, Basel, 1887-1972.] 1) Sin.: endocardit Löffler (v.). 2) S.
pulmonar, caracterizat prin infiltrate pulmonare migratorii [i eozinofilie sanguin\, apute `n urma unor reac]ii alergice.
? S. LÖFGREN. [Sven Halvar Löfgren, clinician suedez contemporan, Stockholm.] Form de *sarcoidoz acut\,
care apare la femei tinere (20-40 ani). Se caracterizeaz prin asocierea *eritem nodos - adenopatie hilar bilateral\, `n context
febril; inconstant pot apare artralgii [i angin\.
? S. LOOSER-MILKMAN. [Emile Looser, chirurg elve]ian, Zürich, 1877-1936; Louis Arthur Milkman,
radiolog american, 1895-1951
.] Sin.: sindrom Milkman (v.).
? S. LORAIN-LEVI. [Paul Joseph Lorain, medic francez, Paris, 1827-1875; Léopold Lévi, endocrinolog
francez, Paris, 1868-1933
.] Se caracteri-zeaz prin nanism, hipogonadism [i semne de insuficien] tiroidian [i
corticosuprarenal\. Sin.: panhipopituitarism prepubertar.
? S. LOTZ. Hipofosfosforemie prin deficit de absorb]ie digestiv a fosforului.

749. 749
? S. LOUIS-BAR. [Denise Louis-Bar, neuro-psihiatru belgian, n. 1914.] Deficit imunitar congenital cu transmitere
autozomal recesiv\, care aso-ciaz\: *ataxie cerebeloas\, uneori `nso]it de deficit oculomotor, deficit extrapiramidal [i mi[c\ri *co-
reoatetozice, *telangiectazii cutaneomucoase (`n special conjunctivale), anomalii de dezvoltare a glandelor sexuale, infec]ii
respiratorii recidivante. Frecvent se produce `n cadrul unei proliferi maligne sarcomatoase sau leucoblastice [i este determinat
de un deficit al imunit\]ii celulare [i umorale (cu deficit de IgA sau IgG). Sin.: ataxie-telangiectazie, boal Louis-Bar, sindrom
ataxie-telangiectazie.
? S. LOWE. [Charles Upton Lowe, pediatru american, Boston, n. 1921.] Sin.: sindrom oculo-cerebro-renal (v.).
? S. LOWN-GANONG-LEVINE. [Bernard Lown, cardiolog american, n. 1921; William F. Ganong, fiziolog
american, n. 1924;
Samuel Al-bert Levine, cardiolog american, 1891-1966.] S. de preexcita]ie determinat de o
tulburare de conducere cardiac cu modific\ri electrocardiografice (segment PR scurt [i complex QRS normal sau u[or scurtat).
Se pot asocia accese de tahicardie sinusal\. Sin.: sindrom LGL.
? S. LUBS. [Herbert A. Lubs Jr., medic american contemporan.] *Pseudohermafroditism masculin, cu caracter
familial, care include: sex genetic masculin, hipertrofie clitoridian\, repliuri labio-scrotale, sinus urogenital [i hipertrofia glandelor
mamare.
? S. LUCEY-DRISCOLL. Icter de reten]ie, prin defect de conjugare a bilirubinei, care apare `n copilie. Se presupune c ar fi
determinat de un *steroid (neidentificat) din sângele matern, transmis la copil.
? S. LUCJA (LUCIE) FREY. [Lucja Frey, neurolog polonez, 1889-1944.] Sin.: sindrom auricu-lotemporal (v.).
? S. LUDER-SHELDON. [Joseph Luder, Wil-frid Sheldon, medici americani contemporani.] Nefropatie tubular
cronic ereditar\, variant rar a *s. Fanconi, cu *rahitism [i *diabet renal.
? S. LUTEMBACHER. [René Lutembacher, cardiolog francez, Paris, 1884-1968.] Afec]iune congenital
malformativ constând `n: defect sep-tal atrial, stenoz mitral\, dilata]ia atriului drept.
? S. LYNCH. Cancer de colon familial, cu transmitere autozomal dominant\, localizat frecvent pe partea dreapt\, f a fi
precedat de *polipoz colic\.
? S. MAC DUFFIE. *Vascularit alergic cu afectare predominant cutanat [i articular\, aparent primitiv\, particular prin
frecven]a manifestilor angioedematoase sau urticariene [i prin existen]a unei activi pe cale clasic a *complementului (cu
sc\derea C1q [i cu C3 normal\ C1q ("C1q precipitin\") constituie un marker biologic relativ
constant.
? S. MACH. [René Mach, endocrinolog elve]ian, profesor la Geneva, n. 1904 .] S. premenstrual idiopatic
caracterizat prin reten]ie hidrosodat determinând edeme generalizate, la care se asociaz cefalee, s. anxios depresiv, astenie,
constipa]ie.
? S. MACKENZIE. [Sir Stephen MacKenzie, medic englez, Londra, 1844-1909.] Hemiparalizia limbii, a v\lului
palatin [i a corzilor vocale, homo-lateral, prin compresiune la nivelul spa]iului sub-parotidian posterior [i afectarea perechilor de
nervi cranieni IX, X, XI, XII.
? S. MACLEOD. [William Mathieson Mac-Leod , medic englez, 1911-1977.] S. radiologic care const `n
hipertransparen] pulmonar unilateral (radiologic), frecvent asimptomatic\, sechelar\, de obicei, unei pneumopatii severe din
copilie. Este consecin]a unei distrofii a peretelui alveolar. Sin.: sindrom Swyer-James. V. [i sindrom Janus.
? S. MAFFUCCI. [Angelo Maffucci, clinician [i patolog italian, profesor de anatomie patologic la
Neapole, apoi la Pisa, 1845-1903
.] *Encondroma-toz cu *hemangioame multiple cutanate sau viscerale. Dac se
asociaz cu modifici de pigmenta]ie cutanat (*nevi, *vitiligo), rezult s. Kast. V. [i encondromatoz\.
? S. MAISONNEUVE. [Jacques Gilles Thomas Maisonneuve , chirurg francez, Paris, 1809-1897.] Fractur
maleolar intern (tibial\ bi-maleolar [i fractur de col peronier, asociate uneori cu paralizie de nerv sciatic popliteu
extern. Sin.: fractur Maisonneuve.
? S. MAJEWSKI. *Condrodisplazie letal `n care se asociaz *palatoschizis cu hipoplazia [i `ncur-barea tibiilor. Difer de
sindromul Saldino-Noonan (v.) prin absen]a aspectului efilat al metafizelor o-soase. Sin.: condrodisplazie letal cu scurtarea
coastelor tip II.
? S. MALGAIGNE. [Joseph François Mal-gaigne, chirurg francez, 1806-1865.] Fractur de bazin cu traiect vertical,
iliac posterior [i ischio-pubian anterior. Sin.: fractur Malgaigne.
? S. MALLORY-WEISS. [G. Kenneth Mallory, patolog american, Boston, n. 1926; Soma Weiss, medic
american, Boston, 1898-1942
.] *Hemate-mez masiv secundar ulcerii mucoasei gastrice sau unei fisuri longitudinale
la nivelul jonc]iunii cardioesofagiene, prin vomismente repetate sau traumatisme.
? S. MARCHIAFAVA-MICHELI. [Ettore Mar-chiafava, medic [i patolog italian, profesor de anatomie
patologic\, apoi de medicin clinic la Roma, 1847-1916;
Ferdinando Micheli, clinician [i patolog
italian, 1872-1937
.] Sin.: boal Mar-chiafava-Micheli (v.).
? S. MARFAN. [Bernard Jean Antonin Mar-fan, medic francez, profesor de igien [i de pediatrie la Paris,
1858-1942
.] 1) Afec]iune familial [i ereditar\, constând `n asocierea a numeroase malforma]ii: alungirea membrelor, `ndeosebi
`n por]iunea distal\, hiperlaxitate ligamentar\, *doli-cocefalie, deformarea toracelui `n pâlnie, ectopie sau subluxa]ie a cristalinului,
miopie, malforma]ii cardiace, insuficien] aortic [i mitral\, anevrisme aortice, emfizem pulmonar. La acestea se pot a-d\uga
tulburi psihice. Sin.: boal Marfan, dolicostenomelie. V. [i arahnodactilie, fibrilin\. 2) Ansamblu de semne neurologice, renale [i
cardiovasculare observat c re ziua a zecea `n *difterie. Denumit s. malign secundar Marfan, acesta apare `n cazul invadii
masive a organismului cu exotoxina bacilului difteric. 3) Paraplegie spastic f tulburi trofice sau de sensibilitate, asociat cu
tulburi psihice, semn Argyll-Robertson [i keratit intersti]ial\. Aceste tulburi pot apare `n sifilisul congenital.
? S. MARIE. [Pierre Marie, neurolog francez, profesor la Paris, 1853-1940.] 1) Denumire veche pentru
*acromegalie. 2) Osteoartropatie hipertro-fic pneumic (v.).
? S. MARIE-BAMBERGER. [Pierre Marie, neurolog francez, profesor la Paris, 1853-1940; Eugen von
Bamberger
, medic austriac, Viena, 1858-1921.] Sin.: osteoartropatie hipertrofic pneumic (v.).
? S. MARIE-FOIX. [Pierre Marie, neurolog francez, profesor la Paris, 1853-1940; Charles Foix, neurolog
francez, medic la Hôpitaux de Paris, 1882-1927
.] S. altern protuberan]ial determinat de o leziune situat `n partea
lateral a pun]ii, manifestat clinic prin anestezie facial [i *s. cerebelos homolaterale, care se asociaz cu hemiplegie controlateral
[i cu hemihipoestezie de tip siringomielinic. V. sindrom altern, sindrom protuberan]ial.
? S. MARIE-FOY-SAINTON. [Pierre Marie, neurolog francez, profesor la Paris, 1853-1940; Foy; Paul
Sainton
, medic francez, 1868-1958.] Sin.: displazie cleidocranian (v.).
? S. MARINESCU-SJÖGREN. [Gheorghe Ma-rinescu, neurolog român, profesor la Bucure[ti, 1863-1938;
Karl Gustav Torsten Sjögren, psihiatru [i neurolog suedez, Stockholm, 1859-1939.] S. ereditar, transmis
autozomal recesiv, `n care se asociaz *ataxie cerebeloas\, `ntârziere psihic [i somatic\, *cataract congenital\, defecte de kera-
tinizare a pului. Sin.: boal Sjögren.
? S. MARLIN. Afec]iune caracterizat prin anemie cu evolu]ie rapid letal\, secundar prezen]ei `n sânge a unui procent crescut de
fagocite (poli- [i mononucleare) care distrug hematiile. Sin.: auto-eritrofagocitoz\, anemie fagocitar\.
? S. MAROTEAUX-LAMY. [Pierre Maroteaux, pediatru [i genetician francez, Paris, n. 1926; Maurice Emile
Joseph Lamy
, pediatru [i genetician francez, profesor la Paris, n. 1895 .] Form de *mucopolizaharidoz\,
transmis autozomal recesiv, asem oare *bolii Hurler, cu urm oarele deosebiri: anomalii faciale [i afectare articular mai

750. 750
reduse [i lipsa deficitului intelectual. S. este determinat de deficitul de N-acetilhexozamin-4-sulfat sulfataz [i de acumularea
consecutiv de dermatan sulfat. Se manifest prin displazie scheletic\, opacizare corneean\, u[oar alterare a faciesului [i
rigiditate articular\. Sin.: mucopolizaharidoz tip VI, nanism polidistrofic, displazie pseudoacondroplazic\, boal Maroteaux-Lamy.
? S. MARTORELL. [Fernando Martorell Otzet, cardiolog spaniol, Barcelona, n. 1906.] Sin.: boal Takayasu (v.).
? S. MARX. Sin.: hipercalcemie familial hipo-calciuric (v.).
? S. MASTERS-ALLEN. [William Howell Mas-ters, ginecolog american, St. Louis, n. 1915; Wil-lard Myron
Allen
, ginecolog american, n. 1904.] Dureri pelvine [i *dispareunie, survenind mai frecvent postpartum (posibil prin
ruperea ligamentului larg uterin).
? S. MAURIAC. [Pierre Mauriac, medic francez, profesor de medicin clinic la Bordeaux, 1882-1963 .]
*Policorie glicogenic hepatic asociat cu *nanism, cu sau f\ infantilism, obezitate cu predominan] `n jum atea superioar\ a
corpului, facies "`n lun plin\", hepatomegalie, osteo-poroz [i hiperlipidemie. S., observat uneori la diabeticii tineri trata]i incorect,
a disput prin utilizarea de insulin retard [i a unor regimuri bine echilibrate. Sin.: sindrom Pierre Mauriac.
? S. MAYER-ROKITANSKY-KÜSTER. [August Franz Joseph Karl Mayer, anatomist german, Bonn, 1787-1865;
Karl Freiherr von Rokitan-sky, anatomopatolog austriac, profesor la Viena, 1804-1878; Hermann
Küster
, ginecolog german, sec. XX.] Lipsa dezvoltii mülleriene, absen]a congenital a vaginului (sau hipoplazie vaginal\
[i uter rudimentar (bicorn), asociate cu dezvoltarea normal a ovarelor, trompelor uterine [i a caracterelor sexuale secundare
feminine [i cre[tere somatic normal\. Cariotip 46 XX. Sin.: sindrom Rokitansky, sindrom Rokitansky-Küster.
? S. McCUNE-ALBRIGHT. [Donovan McCune, pediatru american, New York, n. 1902; Fuller Albright, medic
american, Boston, 1900-1969
.] Form de pseudopubertate precoce care asociaz pete "café-au-lait", displazie fibroas
chistic a oaselor [i sexualitate precoce. Sin.: displazie fi-broas poliostotic\, sindrom Albright-McCune-Sternberg.
? S. MEADOR. Form particular a *s. Cushing caracterizat prin polimicroadenomatoz a corticosuprarenalelor, f
hiperplazie.
? S. MEADOWS / s. de Meadows / postpartum cardiomyopathy. [William Robert Meadows, cardiolog american, n.
1919
.] Sin.: boal Meadows (v.).
? S. MECKEL. [Johann Friedrich Meckel, anatomist, embriolog [i chirurg german, Halle, 1781-1833.] Sin.:
sindrom Gruber-Meckel (v.).
? S. MEIGE. [Henri Meige, medic [i anatomist francez, profesor la Paris, 1866-1940.] Sin.: boal Milroy (v.).
? S. MEIGS. [Joe Vincent Meigs, chirurg american, Boston, 1892-1963.] Ascit [i pleurezie de tip transsudat,
asociate unei tumori benigne ovariane (cel mai frecvent, fibrom). Extirparea tumorii ovariene determin dispari]ia revsatelor. Sin.:
sindrom Demons-Meigs.
? S. MELKERSSON-ROSENTHAL. [Ernst Gus-taf Melkersson, medic suedez, Göteborg, 1898-1932; Curt
Rosenthal
, neurolog german contemporan, Breslau (`n prezent Wroclaw, Polonia) .] A-socierea: paralizie
facial periferic\, edem facial predominant labial, cu evolu]ie `n pusee (descris `n *sarcoidoz\ z `n
copilie, crizele fiind `nso]ite de cefalee, astenie, adenopatie.
? S. MENDE. [Irmgard Mende, medic german, sec. XX.] Afec]iune congenital [i familial `n care se asociaz
depigmentare localizat\, hipoacuzie [i heterocromie a irisului.
? S. MENDELSON. [Curtis Lester Mendelson, obstetrician [i ginecolog american, n. 1913.] Pneumopatie de
inhala]ie care apare dup regurgitarea [i apoi inhalarea con]inutului gastric `n c\ile respiratorii. Poate surveni, cel mai frecvent,
dup un episod de pierdere a con[tien]ei sau dup anestezie general\. Sin.: sindrom de aspira]ie.
? S. MENDES DA COSTA. [Samuel Mendes da Costa , dermatolog olandez, Amsterdam, n. 1862.] Sin.:
erythrokeratoderma variabilis (v.).
? S. MÉNÉTRIER. [Pierre Eugène Ménétrier, medic francez la Hôpitaux de Paris, profesor de istoria
medicinii, 1859-1935
.] 1) Edem al membrelor inferioare, al abdomenului, al hemitoracelui [i al membrului superior stâng, ca
urmare a obstruc]iei *canalului toracic. 2) V. boal Ménétrier.
? S. MÉNIÈRE. [Prosper Ménière, medic francez, Paris, 1799-1862.] Patologie frecvent unilateral a urechii interne
prin *hidrops labirintic, manifestat prin vertij, *acufene, surditate de percep-]ie [i, `n evolu]ie, crize de vertij rotatoriu paroxistic.
Sin.: boal Ménière, oticodinie, vertij labirintic, vertij Méni
ère.
? S. MEYER-BETZ. [Friedrich Meyer-Betz, me-dic german, sec. XX.] Sin.: mioglobinurie paroxistic idiopatic (v.
mioglobinurie).
? S. MEYER-SCHWICKERATH. [Gerhard Meyer-Schwickerath, oftalmolog german, Essen, n. 1920.] Afec]iune
polimalformativ ereditar\, cu transmitere autozomal dominant [i expresivitate variabil\. Se manifest prin anomalii oculare (*mi-
croftalmie, *hipertelorism, *glaucom, *epicantus), dentare [i digitale (*sindactilie), care se pot asocia cu *microcefalie [i agenezia
masivului facial, alopecie [i diverse malforma]ii scheletice. Sin.: dis-plazie oculo-dento-digital\.
? S. MIKULICZ. [Johann Freiherr von Miku-licz-Radecki, chirurg polonez, profesor la Cracovia, Königsberg
[i Breslau (`n prezent Wroclaw, Polonia), 1850-1905
.] Complex de simptome caracteristic bolii Mikulicz (v.) care
apare secundar altor afec]iuni (*sarcoidoz\, tuberculoz\, leucemie). V. [i sindrom Sjögren.
? S. MILKMAN. [Louis Arthur Milkman, radiolog american, 1895-1951.] S. caracterizat printr-un ansamblu
simptomatic care include dureri osoase generalizate, impoten] func]ional la nivelul membrelor inferioare [i aspect radiologic
particular: hipertransparen]e liniare simetrice la nivelul ramurilor ischiopubiene, coastelor [i omopla]ilor (striuri Looser). Acest s.
este considerat un tip particular de *osteomalacie, de etiologie caren]ia-l\. Sin.: sindrom Looser-Milkman.
? S. MILLARD-GUBLER. [Auguste Louis Jules Millard, medic francez la Hôpitaux de Paris, 1830-1915;
Adolphe Gubler, medic [i farmacolog francez, 1821-1879.] Paralizie `ncruci[at\, contro-lateral a membrelor [i
facial homolateral\, prin afectarea nervilor VI [i VII [i a tractului cortico-spinal, prin infarct pontin (artera cerebeloas antero-
inferioar\ sindrom altern [i sindrom protuberan]ial.
? S. MILLER. [Marvin Miller, pediatru american contemporan.] Complex malformativ `n care se asociaz disostoz
mandibulofacial cu malforma]ii osoase ale membrelor superioare [i inferioare, nanism, `ntârziere mental\, anomalii genitale [i
oculare (*aniridie, *cataract\, *glaucom), angioame cutanate. Sin.: disostoz acrofacial postaxial Miller. V. [i disostoz
acrofacial\.
? S. MILLS. [Charles Karsner Mills, neurolog american, profesor la Philadelphia, 1854-1931.] Hemiplegie
progresiv cu evolu]ie lent spre bila-teralizare ce pare s fie legat de o atrofie cortical cu expresie piramidal pur\.
? S. MIRANDA. S. malformativ foarte rar, caracterizat la ambele sexe printr-o asociere multipl\: leziuni ale sistemului nervos
central (*meningoencefalocel, dilata]ia ventriculului IV, *hidrocefalie, *microgirie cerebral), proliferare fibroas pericanalicular
intrahepatic difuz [i displazie chistic renal\. Transmiterea este autozomal recesiv\.
? S. MIRIZZI. [Pablo L. Mirizzi, chirurg argentinian, Buenos Aires, 1893-1964.] Complex de simptome
determinat de spasmul canalului hepatic, izolat sau asociat frecvent cu un calcul incla-vat `n *canalul cistic. Clinic se manifest prin
episoade de *hepatalgie [i *angiocolit\. Sin.: distonia canalului hepatic, boal Mirizzi.
? S. MOEBIUS. [Paul Julius Moebius, neurolog german, profesor la Leipzig, 1853-1907.] 1) S. congenital `n
care se asociaz\: diplegie facial central [i paralizie a mi[cilor de lateralitate ale globilor oculari, determinate de hipoplazia
nucleilor nervilor VI [i VII, prin aplazia *protuberan]ei trunchiului cerebral. 2) S. caracterizat prin dureri produse `n timpul mi[cilor

751. 751
voluntare, care nu pot fi explicate prin leziuni locale [i de aceea au fost incluse `n cadrul algiilor de origine central\. 3) V. boal
Moebius.
? S. MOHR. [Otto Louis Mohr, anatomist [i genetician norvegian, Oslo, 1886-1967.] Sin.: sindrom
orodigitofacial tip II (v.).
? S. MONAKOW. [Constantin von Monakow, neurolog originar din Rusia, profesor la Zürich, 1853-1930.]
1) S. altern determinat de o leziune peduncular\, care se manifest prin hemiplegie homolateral `n teritoriul oculomotorului comun
[i hemiparez cu *hemianestezie (controlaterale) a-sociate cu mi[ci *coreoatetozice. V. [i sindrom altern. 2) S. determinat de
ocluzia arterei coroi-diene anterioare, care se manifest prin hemiplegie, hemiparez [i hemianopsie controlaterale.
? S. MONTEGGIA. [Giovanni Battista Monteg-gia, chirurg italian, 1762-1815.] Fractur\ localizat la limita treimii
superioare a cubitusului, cu luxarea anterioar a radiusului, la copil. Sin.: fractur Monteggia.
? S. MONTGOMERY. S. caracterizat prin pre-zen]a de *xantoame cutanate [i mucoase, diseminate mai ales la nivelul c\ilor
aeriene superioare [i, `n jum ate de cazuri, prin asocierea unui *diabet insipid. Aceast afec]iune a adultului are frecvent evolu]ie
cronic\, dar benign\. Sin.: xan-tomatoz\ mucocutanat cu diabet insipid.
? S. MOORE. [Mathew T. Moore, neuropsihiatru american, n. 1901.] Sin.: epilepsie abdominal (v.).
? S. MOORE-FEDERMAN. S. rar, caracterizat prin *nanism familial cu dureri articulare, transmis autozomal recesiv.
? S. MORGAGNI. [Giovanni Battista Morga-gni, anatomist [i anatomopatolog italian, profesor la Padova,
1682-1771
.] Sin.: boal Morgagni-Stewart-Morel (v.).
? S. MORGAGNI-ADAMS-STOKES. [Giovanni Battista Morgagni, anatomist [i anatomopatolog italian,
profesor la Padova, 1682-1771;
Robert Adams, medic irlandez, 1798-1875; William Sto-kes, medic irlandez, 1804-
1878
.] Sin.: sindrom Adams-Stokes (v.).
? S. MORQUIO. [Luis Morquio, pediatru urugu-aian, profesor la Montevideo, 1867-1935.] Sin.: boal
Morquio (v.).
? S. MORRIS. [John McLean Morris, chirurg american, n. 1914.] Sin.: sindromul testiculului fe-minizant (v.).
? S. MORVAN. [Augustin Marie Morvan, medic francez, 1819-1897.] Sin.: siringomielie (v.).
? S. MOSSE. [Max Mosse, medic german, profesor de medicin intern la Berlin, n. 1873 .] Asocierea dintre
*
polycythemia rubra vera [i *ciroza hepatic\.
? S. MOUNIER-KUHN. [P. Mounier-Kuhn, medic francez, sec. XX.] S. congenital care const `n asocierea
etmoidoantritei cu *bron[iectazia.
? S. MOUNT-REBACK. [Lester Adran Mount, medic american, n. 1910; S. Reback, neurolog a-merican, sec.
XX
.] Sin.: coreoatetoz familial paroxistic (v.).
? S. MOYNAHAN. [E. J. Moynahan, medic britanic, sec. XX.] 1) S. `n cadrul cuia se asociaz *alopecie congenital
(persistând pân la vârsta de 3-4 ani), comi]ialitate [i retard mental, cu modifici electroencefalografice. Se transmite autozomal
recesiv. 2) *Lentiginoz multipl simetric asociat cu stenoz mitral congenital\, nanism, hipoplazie genital [i retard mental.
? S. MÜNCHAUSEN. [Karl Friedrich Hierony-mus Münchausen , baron, soldat german [i c\l\-tor, 1720-
1797, reputat pentru exagerile din povestirile sale
.] Inventarea `n mod con[tient a unor sti patologice plauzibile,
dar nereale, `n urma cora pacientul este internat sau chiar operat. V. [i patomimie.
? S. MURCHISON-SANDERSON. Sin.: boal Hodgkin (v.).
? S. NADLER-WOLFER-ELLIOT. Form rar de tumor extrapancreatic cu hipoglicemie. Apare la adultul peste 40 de ani [i se
manifest prin asocierea: hepatom primitiv, hipoglicemie cu evolu]ie pân\ la com [i insuficien] hepatic\.
? S. NAFFZIGER. [Howard Christian Naffzi-ger, chirurg american, San Francisco, 1884-1956.] Sin.:
sindromul scalenului anterior (v.).
? S. NAGER-DE REYNIER. [Felix R. Nager, otorinolaringolog elve]ian, profesor la Zürich, 1877-1959; J. P.
de Reynier
, medic elve]ian, Lausanne, n. 1914.] Sin.: disostoz acrofacial Nager (v. disostoz acrofacial).
? S. NEGRI-JACOD. [Adelchi Negri, patolog italian, profesor la Pavia, 1876-1912; Maurice Jacod, medic
francez, sec. XX
.] Sin.: sindrom Jacod (v.).
? S. NELSON. [Don H. Nelson, medic internist american, n. 1925.] Dezvoltarea unei tumori hipofizare ACTH-
secretante, dup adrenalectomia bilateral\, `n *s. Cushing.
? S. NEZELOF. [Christian Nezelof, pediatru francez, n. 1922.] Denumire pentru un grup eterogen de tulburi prin
imunodeficien]\, determinate de alterarea profund a imunit\]ii celulare [i de deficitul variabil al imunit\]ii umorale. Concentra]ia
imunoglobulinelor poate fi normal sau crescut\, dar r\spunsul anticorpilor poate fi absent. Pacien]ii sunt expu[i la infec]ii, inclusiv
cu agen]i patogeni oportuni[ti (*infec]ie oportunist\ tere autozomal recesiv sau `n rela]ie cu
cromozomul X.
? S. NISHIMOTO-TAKENCHI-KUDO. Sin.: boa-l moyamoya (v.).
? S. NOACK. Sin.: acrocefalopolisindactilie tip I (v. acrocefalopolisindactilie).
? S. NOONAN. [Jacqueline Anne Noonan, pediatru american, n. 1921.] Disgenezie gonadic (cu cariotip normal),
variant a *s. Turner la b-bat, caracterizat prin fenotip turnerian f anomalii cromozomiale, cu transmitere autozomal domi-
nant\. Atinge o frecven] de 1‰ [i are o mare varietate de expresie. Sin.: sindrom Ullrich-Turner.
? S. OBRINSKY. [William Obrinsky, pediatru american contemporan.] S. polimalformativ caracterizat prin aplazia
total sau par]ial a musculaturii abdominale (`n particular a mu[chilor oblic intern [i extern [i al transversului abdominal) asociat
cu malforma]ii genitourinare (vezic dilatat\, hipertrofiat\, *ureterohidronefroz\, rinichi polichis-tic, *criptorhidie), malforma]ii
toracice (torace "`n caren\" sau "`n pâlnie"), *
spina bifida cu *mielo-meningocel, *hidrocefalie [i oligofrenie. Caracterul ereditar este
incert.
? S. OGILVIE. [Sir Heneage Ogilvie, chirurg englez contemporan, Londra.] Simptome care si-muleaz ocluzia
intestinal\, cu contractur persistent a musculaturii intestinale, dar f existen]a unei anomalii organice a colonului, frecvent ca
urmare a unui defect de inerva]ie simpatic a acestuia.
? S. ONDINE / malédiction d’Ondine / On-dine's curse. [Ondine, nimf care, pentru a-[i pe-depsi so]ul muritor, i-
a luat posibilitatea de a respira automat, astfel `ncât acesta a murit când a a-dormit
.] S. caracterizat prin
episoade de bradi-pnee [i apnee cu cianoz\, somnolen] [i chiar in-suficien] cardiac dreapt\. *Hipercapnia, *hipo-xemia [i
acidoza gazoas decompensat demon-streaz hipoventila]ia alveolar\, `n timp ce probele func]ionale respiratorii sunt normale.
Acest s., extrem de rar la adult [i excep]ional `ntâlnit la copil, evolueaz `n pusee declan[ate de infec]ii respiratorii sau de
medicamente care deprim respira]ia. S. apare primitiv, posibil datorit unor tulburi ale centrilor respiratori. Sin.: blestemul
Ondinei, hipoventila]ie alveolar primitiv de origine central\.
? S. ORTNER. [Norbert Ortner, medic austriac, profesor de medicin intern la Innsbrück, apoi la
Viena, 1865-1935
.] Disfonie din cauza compresiunii nervului recurent stâng de c re atriul stâng dilatat, `n cursul evolu]iei
unei stenoze mitrale.
? S. PANCOAST-TOBIAS. [Henry Khunrath Pancoast, radiolog american, Philadelphia, 1875-1939; J. W.
Tobias
, medic sud-american contemporan.] S. `n care se asociaz dureri foarte intense pe fa]a intern a membrului
superior, prin afectarea plexului brahial inferior (teritoriu C
8-D
1) [i simptomatologie caracteristic *sindromului Claude Bernard-
Horner, prin afectarea plexului simpatic cervical. Este determinat de infiltrarea neoplazic a apexului pulmonar, uneori asociind [i
osteoliza primei coaste.

752. 752
? S. PAPILLON LÉAGE-PSAUME / s. Papillon Léage-Psaum e / familial orofaciodigital dysos-tosis. [Eline Papillon Léage,
stomatolog francez contemporan;
Jean Psaume, stomatolog francez, n. 1920.] Sin.: sindrom orodigitofacial de
tip I (v.).
? S. PAPILLON-LEFÈVRE. [M. M. Papillon, dermatolog francez contemporan; Paul Lefèvre, dermatolog
francez, Paris, n. 1891
.] S. ereditar, transmis autozomal recesiv, caracterizat prin hi-perkeratoz\ palmo-plantar [i anomalii
dentare. V. keratodermie [i boal Meleda.
? S. PARHON. [Constantin Parhon, endocrinolog român, profesor la Ia[i, apoi la Bucure[ti, 1874-1969 .]
Tip de obezitate observat la sexul fe-minin, asociat cu tulburi menstruale [i reten]ie hidrosalin\, depresie psihic\, migrene,
instabilita-te termic\. Etiopatogenia implic o posibil hipersecre]ie de hormon antidiuretic (ADH). V. [i sindrom Mach.
? S. PARINAUD. [Henri Parinaud, oftalmolog francez, Paris, 1844-1905.] 1) Paralizie ocular\, cu imposibilitatea
mi[cilor verticale ale globului ocular (`n sus, `n jos sau `n ambele direc]ii), legat de o leziune a *tuberculilor quadrigemeni sau a
regiunii subtalamice. 2) Form de *conjunctivit oculoglandular\, frecvent unilateral\, urmat de adenopatie preauricular\.
Determinat de bacterii din genul
Leptothrix, se poate asocia cu *limfogranulomatoza venerian sau cu *tularemia.
? S. PARKES WEBER. [Frederick Parkes Weber, medic englez, Londra, 1863-1962.] S. asem\-n or *s. Klippel-
Trenaunay, `n care hipertrofia membrului inferior se asociaz cu varice, angioa-me sau anevrisme *cirsoide sau arteriovenoase.
Dup unii autori aceste s. ar reprezenta una [i a-ceea[i entitate clinico-biologic\.
? S. PARKINSON. [James Apotheker Parkin-son, medic englez, 1755-1824.] 1) Sin.: parkinsonism (v.). 2) V. boal
Parkinson.
? S. PARRY-ROMBERG. [Caleb Hillier Parry, medic englez, 1755-1822; Moritz Heinrich Rom-berg, neurolog
[i internist german, profesor la Ber-lin, 1795-1873
.] Hemiatrofie facial progresiv\, cu debut `n perioada copiliei.
Sin.: boal Romberg, hemiatrofie facial\.
? S. PARSONAGE-TURNER / syndrome de Parsonage-Turner / neuralgic amyotrophy. [M. J. Parsonage, neurolog
englez, sec. XX;
John W. Turner, medic american contemporan, Oklahoma City.] Lezarea r\d\cinilor
superioare ale plexului brahial, de natur inflamatorie, probabil secundar unei boli infec]ioase generale cu germeni banali sau de
origine viral\. Se caracterizeaz prin dureri musculare intense, *amiotrofie rapid [i recuperare frecvent remarcabil\. Sin.:
nevralgie amio-trofic\.
? S. PARY. Complica]ie tardiv a tratamentului prelungit cu *neuroleptice, constând `n apari]ia u-nui *sindrom Gilles de la
Tourette incomplet: *co-prolalie, tulburi `n articularea cuvintelor, criz de clipit paroxistic. *Dischineziile orobucale `n cadrul
mi[cilor involuntare ale extremit\]ilor sunt absente.
? S. PASHAYAN-PUTTERMAN. S. congenital ce poate fi recunoscut la na[tere, cu asocierea: *dismorfie facial (fa] `mpietrit\,
pleoape umflate, nas voluminos [i globulos, *hipertelorism, hipo-plazie mediofacial\, buz superioar trapezoid\, deplasare
lateral [i stenoz a orificiilor lacrimale, riduri orizontale profunde ale obrajilor), *sindactilie, hiperlaxitate ligamentar\,
necoordonare a mi[cilor, uneori *semn Babinski prezent. Transmiterea este autozomal dominant\. Sin.: sindrom blefaro-nazo-
facial.
? S. PATAU. [Klaus Patau, pediatru [i genetician american contemporan, Madison, Wisconsin.] Anomalie
cromozomial cu s. polimalformativ, `n care se asociaz afectare neurologic\, cardiac\, facial\, cranian\, ocular\, digital\, cu
evolu]ie letal `nainte de vârsta de 6 luni. Sin.: trisomie 13.
? S. PELLEGRINI-STIEDA. [Augusto Pellegri-ni, chirurg italian contemporan, Floren]a; Alfred Stieda,
chirurg german, profesor la Königsberg, 1869-1945
.] Calcificarea ligamentului lateral intern al genunchiului, care
apare progresiv, dup o en-tors la acest nivel, uneori asimptomatic [i descoperit radiologic. Acelea[i modifici pot fi localizate
la nivelul articula]iilor scapulohumerale, co-tului sau tibiotarsiene.
? S. PELLIZZI. [G. B. Pellizzi, medic italian, Pisa, sec. XIX-XX.] Sin.: sindrom de hipertrofie epifizar (v.).
? S. PENDE. [Nicola Pende, medic italian, profesor de clinic medical la Genova, 1880-1970 .] Form de
*insuficien] suprarenal caracterizat prin ca[exie, tegumente scuamoase, c\derea p\rului, hipertensiune arterial\, hipoglicemie [i
hipocolesterolemie. Sin.: ca[exie suprarenal\.
? S. PENDRED. [Vaughan Pendred, medic englez, 1869-1946.] S. ereditar `n care se asociaz surditate congenital
cu dezvoltarea, `n copilie, a unei gu[i, uneori f hipotiroidie. Caracteristica biochimic esen]ial a s. P. const `n incapacitatea
par]ial a tireocitului de a forma compu[i ioda]i organici.
? S. PERHEENTURA. Sin.: sindrom MULIBREY (v.).
? S. PETERS. [Albert Peters, oftalmolog german, profesor la Rostock, 1862-1938.] Afec]iune oftalmologic
congenital\, `n care se asociaz opacit\]i corneene centrale sau profunde (leucom corneean) [i leziuni ale irisului (*sinechii
anterioare anulare complete sau limitate). Leziunile sunt frecvent bilaterale [i asociaz [i alte malforma]ii oculare (strabism,
nistagmus, cataract congenital\, glaucom congenital) sau extraoculare (microcefalie, malforma]ii cardiace, digestive etc.).
? S. PEUTZ-JEGHERS. [J. L. A. Peutz, medic olandez, sec. XX; Harold Jeghers, medic american, n. 1904.]
*Polipoz gastrointestinal ereditar\, a-sociat cu pigmenta]ie cutaneomucoas\, localizat perioral, perinazal [i pe mucoasele
bucal\, anal [i genital\. Sin.: lentiginoz periorificial cu polipoz visceral\.
? S. PFEIFFER. [R. A. Pfeiffer, medic german, sec. XX.] Anomalie ereditar\, transmis autozomal dominant,
caracterizat prin *acrocefalosindactilie asociat cu scurtarea policelui [i hipertrofia halucelui. Sin.: acrocefalosindactilie tip V.
? S. PICCHINI. [Luigi Picchini, medic italian, sfâr[itul sec. XIX.] Inflama]ia seroaselor mem-branare conexe
diafragmului, uneori fiind asociate [i inflama]ia meningelui [i a tunicii vaginale a testiculului. Este cauzat de *
Trypanosoma.
? S. PICKWICK. [B\iatul gras din Pickwick Papers de Charles Dickens.] Asocierea unei obezit\]i importante, de
obicei la subiec]i cu talie mic sau medie, cu accese periodice de somnolen] [i tremur uri musculare, ca [i cu poliglobulie cu cia-
noz secundare hipoventila]iei pulmonare cronice.
? S. PIERRE MAURIAC. [Pierre Mauriac, medic francez, profesor de medicin clinc la Bordeaux, 1882-
1963
.] Sin.: sindrom Mauriac (v.).
? S. PILLAY. S. congenital `n care se asociaz\: opacit\]i corneene, hipoplazie mandibular cu fuziune temporo-mandibular [i
hipoplazie par]ial a oaselor antebra]ului (aplazia condilului lateral al capului radial [i a por]iunii inferioare a cubitusului, cu
dislocarea articula]iei radiohumerale [i radio-cubitale proximale). Transmiterea este autozo-mal\, fie dominant\, fie recesiv\. Sin.:
displazie oftalmo-mandibulo-melic\.
? S. PISE. *S. extrapiramidal acut f caracter de gravitate, dar spectacular prin simptomatologie, `n care se asociaz rota]ia [i
flexia lateral a capului, gâtului [i a p]ii superioare a toracelui. Frecvent este de origine iatrogen (consecutiv administrii de
neuroleptice).
? S. PLUMMER-VINSON. [Henry Stanley Plummer, medic american, Rochester, 1874-1937; Porter Paisley
Vinson
, medic american, Roches-ter, 1890-1959.] Caren] mar]ial asociat cu dis-fagie, uneori complicat prin
cancerizare (la nivelul hipofaringelui sau esofagului), cu atrofie a tegumentelor, unghiilor [i mucoaselor, mai frecvent la femeie, `n
]ile scandinave. Sin.: disfagie sideropenic\, sindrom Kelly-Paterson.
? S. POLAND. [Alfred Poland, chirurg englez, Londra, 1820-1872.] S. malformativ `n care se asociaz *sindactilie,
hipoplazia marelui pectoral, malforma]ii falangiene, anomalii ale *dermatoglife-lor, atrofia bra]ului [i/sau a antebra]ului. Malforma-
]iile sunt, probabil, consecin]a hipoplaziei arterei subclaviculare (produs `n perioada embrionar\ este
incert\.

753. 753
? S. POPLHEMUS-SCHAFER-IVEMARK. Sin.: sindrom Ivemark (v.).
? S. POSNER-SCHLOSSMANN. [Adolf Pos-ner, oftalmolog american contemporan; Arthur Schlossman,
pediatru [i biochimist german, Dres-da, Düsseldorf, 1867-1932
.] Afec]iune de origine imunoalergic\,
caracterizat prin pusee repetitive de hipertonie ocular unilateral la adultul tân, cu prognostic favorabil.
? S. POTTER. [Edith L. Potter, ginecolog american, Chicago, n. 1901.] Facies particular care aminte[te pe cel din
*s. Down, dar se deosebe[te de acesta prin malforma]ii ale pavilionului urechii. Acest facies traduce existen]a unei agenezii renale
bilaterale, consecin] a unei *ectrourii, asociindu-se [i cu alte manifesti ale acesteia (`n particular, malforma]ii anorectale).
? S. POURFOUR DU PETIT. [François Pour-four du Petit, anatomist [i chirurg francez, 1664-1741.] S. invers
al *s. Claude Bernard-Horner, tra-ducând excita]ia simpaticului cervical (prin exis-ten]a unei gu[i basedowifiate), asociat cu midria-
z discret\, exoftalmie moderat [i lgirea fantei palpebrale. Sin. `n engl.: sindrom Claude Bernard.
? S. PRADER-LABHART-WILLI. [Andrea Prader, pediatru elve]ian, Zürich, n. 1919; A. Labhart, medic
elve]ian, n. 1916;
Heinrich Willi, pediatru elve]ian contemporan, Zürich.] Sin.: sindrom Prader-Willi (v.).
? S. PRADER-WILLI. [Andrea Prader, pediatru elve]ian, Zürich, n. 1919; Heinrich Willi, pediatru elve]ian
contemporan, Zürich
.] S. malformativ congenital cu *hipogonadism, *criptorhidie bilateral\, *nanism, obezitate, hipotonie
muscular\, anomalii vertebrale [i articulare, *acromicrie, `ntâr-ziere staturoponderal\. Sin.: sindrom Angel-mann, sindrom Prader-
Labhart-Willi.
? S. PRINZMETAL / s. de Prinzmetal / variant angina. [Myron Prinzmetal, cardiolog american, n. 1908.] Sin.: angin
Prinzmetal (v.).
? S. PROFICHET. [Georges Charles Profichet, medic francez, n. 1873.] Cre[tere progresiv a unor noduli calcaro[i `n
]esutul subcutanat, `ndeosebi la nivelul articula]iilor mari, cu tendin] la ulcerare [i cicatrizare, `nso]it de atrofii neuronale.
? S. RABSON-MENDENHALL. S. `n care se asociaz displazii dentare, pubertate precoce, * acanthosis nigricans.
? S. RAEDER. [Georg Johan Raeder, oftalmolog norvegian, 1889-1956.] S. caracterizat prin a-fectarea nervului
trigemen, cu simpatalgie facial de tip *migren oftalmic\, *s. Claude Bernard-Horner [i paralizie de nerv oculomotor extern, prin
leziuni la nivelul peretelui extern al sinusului cavernos, `n vecin atea *ganglionului Gasser.
? S. RAMSAY HUNT. [James Ramsay Hunt, neurolog american, New York, 1874-1937.] Denumire pentru mai
multe sindroame rare determinate de degenerescen]a spinocerebeloas (`ndeosebi a *nucleului dentat al cerebelului), adesea
ereditare, determinând ca simptom esen]ial *mioclonii. Aceste s. sunt: 1) Dissinergia cerebeloas progresiv\, caracterizat prin
mioclonii declan[ate de mi[ci, asociate unui *s. cerebelos sau cerebrospinal, `n cursul c\rora electroencefalograma r\mâne
normal\. 2) Dissinergia cerebeloas mioclonic\, cu debut `n copilie, caracterizat prin apari]ia succesiv de crize de epilepsie
generalizat\, mioclonii spontane sau provocate de mi[ci (`ncepând cu membrele superioare) [i prin tulburi cerebeloase.
Evolu]ia este `ndelungat [i neregulat\, iar pe electroencefalogram se observ modifici `n timpul crizelor. Sin.: sindrom Hunt,
dissinergie cerebeloas\. V. [i nevralgie Ramsay Hunt.
? S. RAYMOND. [Fulgence Raymond, neurolog francez, profesor la Paris, 1844-1910.] Manifesti neuropsihice
`n cadrul *s. de corp calos: amnezie recent\, tulburi de comportament, lipsa coordon\rii gesturilor [i ideilor.
? S. RAYMOND-CESTAN / s. de Raymond- Cestan / Raymond-Cestan s., pontine s. [Fulgence Raymond, neurolog
francez, profesor la Paris, 1844-1910;
Raymond Cestan, neurolog [i psihiatru francez, profesor la
Toulouse, 1872-1933
.] S. altern protuberan]ial traducând o leziune a etajului superior al calotei protuberan]ei, `n care se
asociaz paralizia mi[cii de lateralitate a privirii [i un *s. cerebelos homolaterale, hemiplegie controlateral cu mi[ci
*coreoatetozice [i tulburi senzitive marcate. V. sindrom altern, sindrom protuberan]ial.
? S. RAYNAUD. [Maurice Raynaud, medic francez, 1834-1881.] Complex de simptome determinate de
vasoconstric]ia periferic\, având acelea[i manifesti ca [i boala Raynaud (v.), care apar `ns secundar altor afec]iuni:
compresiunea extern a arterei subclaviculare (`n defileul costo-clavicular), arterit\, tromboz arterial\, colagenoze (*sclerodermie,
*lupus eritematos diseminat, *periarterit nodoas), intoxica]ii (*ergotism), iatrogene (administrarea de *betablocante).
? S. REBENOK. Tulburi psihice ale percep]iei `n timpul psihozelor postgripale, având drept caracteristic prezen]a apei.
Halucina]iile auditive, vizuale [i kinestezice pot lua aspecte dintre cele mai insolite: zgomotul apei care curge, susurul izvorului,
valurile mii, imagini de râuri, lacuri, ha-vuze, senza]ia c pe corp curge apa sau c p]i ale corpului sunt cufundate sau umezite
de lichide. Tabloul halucinator poate lua un aspect oniric, bolnavul având teama de a nu se `neca, spaima de ap [i inunda]ii,
incercând s se salveze. Mai rar, bolnavii simt o atrac]ie pentru ap (hidroma-nie). Episodul halucinator poate dura ore sau zile. S.
R. a fost explicat prin lezarea de c re virusul gripal a structurilor diencefalice.
? S. REFETOFF. S. familial caracterizat prin surdomutitate, retard al cre[terii osoase, calcifici multiple periarticulare (aspect de
epifize punctate), gu[ [i concentra]ie crescut a hormonilor tiroidieni circulan]i. Acest ansamblu fiziopatologic este consecin]a
rezisten]ei hipofizare [i tisulare periferice la ac]iunea hormonilor tiroidieni.
? S. REIFENSTEIN. [Edward C. Reifenstein Jr., endocrinolog american, n. 1908.] *Pseudoher-mafroditism
masculin familial, asociat cu hipospadias, hipogonadism primar, atrofie testicular postpubertar\, azoospermie, ginecomastie,
testosteron plasmatic sc\zut. S. R. este asem or sindromului Klinefelter (v.), de care se deosebe[te prin prezen]a
ginecomastiei [i a hipospadiasului.
? S. REITER. [Hans Conrad Julius Reiter, medic igienist german, profesor la Rostock, 1881-1969.] Sin.:
sindrom Fiessinger-Leroy-Reiter (v.).
? S. REMAK. [Ernst Julius Remak, neurolog german, profesor la Berlin, apoi la Wiesbaden, 1849-1911 .]
*S. radicular prin leziune la nivelul C
7, care determin tulburi senzitive ale regiunii posterioare a bra]ului [i antebra]ului, fe]ei
dorsale a mâinii, deficit motor al extensiei cotului, pumnului [i degetelor, abolirea sau diminuarea *reflexelor tricipital [i
cubitopronator. Sin.: sindrom radicular mijlociu al plexului brahial.
? S. RENDU-OSLER-WEBER. [Henri Jules Louis Marie Rendu, medic francez, Paris, 1844-1902; Sir William
Osler
, medic canadian care a practicat `n SUA [i `n Anglia, profesor de medicin la Oxford, 1849-
1919;
Frederick Parkes Weber, medic englez, Londra, 1863-1962.] Sin.: boal Rendu-Osler (v.).
? S. RETT. [Andreas Rett, pediatru austriac, sec. XX.] S. de etiologie necunoscut\, care afec-teaz sexul feminin:
debuteaz `ntre 6 [i 18 luni, prin hipotonie [i `ncetinirea cre[terii craniene; `ntre 1 [i 3 ani apare deteriorarea mental\; la vârsta
[colar apar *ataxie, hipertonie a membrelor inferioare; `ntre 5 [i 25 de ani bolnavii devin *grabatari [i prezint un retard mental
profund.
? S. REYE. [Ralph Douglas Kenneth Reye, patolog australian, sec. XX.] Encefalopatie acut infantil cu edem
cerebral [i steatoz hepatic masiv\. Biochimic const `n hipoglicemie [i hipoglicorahie, cre[terea transaminazelor serice, hipera-
moniemie, acidoz metabolic\, cetonurie, `n rela-]ie cu anomalii ale metabolismului lipidic. Acizii gra[i elibera]i masiv determin
disfunc]ii ale sistemului mitocondrial celular. Clinic, debutul este brutal, de obicei dup un episod viral banal, cu vom\, delir, com
cu crize convulsive [i contracturi, hepatomegalie, hemoragii. Evolu]ia este letal\ `n 80 % din cazuri `n câteva zile.
? S. RICHARDS-RUNDLE. [B. W. Richards, A. T. Rundle, medici englezi contemporani.] S. congenital, constând
din cetoacidurie, `ntârziere psihic\, deficit de dezvoltare a caracterelor sexuale secundare, *anacuzie, *ataxie, atrofie muscular\
progresiv doar `n perioada copil\riei, ulterior sta-]ionar\.
? S. RICHNER-HANHART. [Hermann Richner, oftalmolog elve]ian contemporan, Aarau; Ernst Hanhart,
medic [i genetician elve]ian, Ascona, 1891-1973
.] Sin.: tirozinemie ereditar (v.).

754. 754
? S. RICHTER. [Maurice N. Richter, patolog american, n. 1897.] S. caracterizat prin apari]ia u-nui *reticulosarcom
ganglionar `n timpul evolu]iei unei *leucemii limfoide cronice.
? S. RIEGER. [Herwigh Rieger, oftalmolog austriac contemporan, Linz.] Displazie mezenchima-toas a irisului cu
transmitere autozomal dominant\, caracterizat prin malforma]ii ale camerei anterioare, *sinechii angulare, *embriotoxon posterior,
*colobom, pseudopolicorie (*policorie) cu tendin] la *glaucom secundar [i `nso]it de malforma]ii craniofaciale [i uneori digitale
(*camptodactilie). V. [i sindrom Axenfeld.
? S. RILEY-DAY. [Conrad M. Riley, pediatru american contemporan, New York; Richard L. Day, medic
american contemporan
.] S. familial autozomal recesiv, cu debut `n primele luni de via]\. Se asociaz\: tulburi ale controlului
vasomotor, *alacrimie, hipersudora]ie, hipoalgezie, pusee febrile [i tulburi gastrointestinale. Aceast anomalie de func]ionare a
*sistemului nervos autonom este dependent de o perturbare a metabolismului *catecolaminelor prin deficit de dopamin-
hidroxilaz\. Sin.: disautonomie familial\.
? S. RILEY-SHWACHMAN. [Conrad M. Riley, pediatru american, New York, n. 1913; Harry Schwachman,
pediatru contemporan american, Boston
.] S. rar, de etiologie necunoscut\, observat la copil, `n cadrul cuia se
asociaz *pahiostoz localizat la diafiza oaselor lungi, cre[terea densit\]ii osoase a bazei craniului, hipotonie muscular
generalizat cu exagerarea reflexelor osteotendinoase, *clonus al piciorului cu dificultate la mers. S. evolueaz prin progresia
asteniei, cu anorexie [i ca[exie.
? S. ROBERTS. [J. B. Roberts, medic american, sec. XX.] S. foarte rar, cu transmitere autozomal recesiv\, `n care se
asociaz diverse semne: retard de cre[tere
in utero sau postnatal, hipoplazie a membrelor, diverse malforma]ii (fant labiopalatin\,
*clinodactilie, *microgna]ie, *hipospadias) [i trombopenie.
? S. ROBIN PIERRE. [Pierre Robin, pediatru francez, 1867-1950.] Varietate de sindrom al primului arc branhial (v.),
manifestat prin *hipopla-zie mandibular care asociaz un defect de dezvoltare a arcului mandibular (pseudoretrogna]ie) cu
*microgna]ie, *glosoptoz [i fant palatin susceptibil s antreneze asfixia nou-n\scutului. V. [i ectrogenie.
? S. ROCHON-DUVIGNEAUD. [André Jean Rochon-Duvigneaud , oftalmolog francez, 1863-1952.] S. determinat
de afectarea structurilor care traverseaz fanta sfenoidal\, manifestat prin *of-talmoplegie total secundar lezii nervilor oculo-
motor comun, patetic [i oculomotor extern, anestezie a corneei `n cadranul superior prin afectarea ramurii superioare a
trigemenului [i uneori *exof-talmie prin compresiunea venelor oftalmice. Sin.: sindrom de fant sfenoidal\.
? S. ROGER-FROMENT. Sin.: sindrom infundi-bulopulmonar (v.).
? S. ROKITANSKY. [Karl Freiherr von Roki-tansky, anatomopatolog austriac, profesor la Vie-na, 1804-
1878
.] Sin.: sindrom Mayer-Rokitansky-Küster (v.).
? S. ROKITANSKY-KÜSTER. [Karl Freiherr von Rokitansky, anatomopatolog austriac, profesor la Viena,
1804-1878;
Hermann Küster, ginecolog german, sec. XX.] Sin.: sindrom Mayer-Ro-kitansky-Küster (v.).
? S. ROKITANSKY-MAUD-ABBOTT. [Karl Freiherr von Rokitansky, anatomopatolog austriac, profesor la
Viena, 1804-1878;
Maud; Ab-bott.] Persisten]a *canalului atrioventricular comun.
? S. ROSENBACH. [Ottomar Rosenbach, medic german, profesor la Breslau (`n prezent Wro-claw,
Polonia), apoi la Berlin, 1851-1907
.] Tahicardie paroxistic de origine coronarian care determin insuficien] cardiac\.
? S. ROSENTHAL. [Robert Louis Rosenthal, hematolog american, n. 1923.] Sin.: boal Rosen-thal (v.).
? S. ROSEWATER. Form familial de *hipogo-nadism primar la sexul masculin, determinând sterilitate [i ginecomastie, cu
etiologie incert\.
? S. ROTHMANN-MAKAI. [Max Rothmann, neurolog german, profesor la Berlin, 1868-1915; Endre Makai,
chirurg maghiar contemporan, Budapesta
.] *Paniculit circumscris idiopatic\, cu *steatonecroz [i chisturi multiple.
? S. ROTHMUND-THOMSON. [August von Rothmund Jr., oftalmolog german, profesor la München, 1830-
1906;
Mattew Sidney Thomson, dermatolog englez, Londra, 1894-1969.] S. malfor-mativ ereditar, transmis
autozomal recesiv, caracterizat prin *poikilodermie, *telangiectazii, frecvent asociate cu cataract juvenil\, nas "`n [a", anomalii
scheletale congenitale [i *hipogonadism. Sin.: boal Thomson, poikilodermie congenital\.
? S. ROTOR. [Arturo B. Rotor, medic filipinez contemporan, Manilla.] Icter cronic familial nehe-molitic cu evolu]ie
cronic\, dar benign\, f febr [i alterarea stii generale. Biochimic, hiperbilirubinemia este moderat [i exist hemoliz discret\,
f afectarea func]iilor hepatice. Etiopatogenia implic un deficit de secre]ie a bilirubinei conjugate [i absen]a transferazei
hepatice. Difer de *s. Dubin-Johnson prin lipsa pigmenta]iei hepatice [i prin transmiterea autozomal recesiv\.
? S. ROUSSY-LÉVY. [Gustave Roussy, anatomopatolog francez, n. la Vevey, Elve]ia, 1874-1948;
Gabrielle Lévy, neurolog francez, 1886-1935.] Sin.: boal Roussy-Lévy (v.).
? S. ROVSING. [Nils Thorkild Rovsing, chirurg danez, Copenhaga, 1862-1927.] Asocierea unei anomalii renale
(rinichi "`n potcoav\") cu o serie de simptome gastrice: disconfort [i dureri abdominale, senza]ie de grea]\.
? S. ROYER. Tip de intersexualitate (*pseudo-hermafroditism masculin) caracterizat prin discor-dan]a dintre organele genitale
interne, ambisexe, [i restul sexualizii, care este masculin\. Cromatina sexual este absent\, cariotipul fiind 46 XY. Clinic,
pacien]ii prezint morfotip sexual masculin sau hipoandric, organe genitale externe masculine, normal conformate, testicule
intrascrotale sau *criptorhidie, sexualizare pubertar relativ normal sau redus\, sterilitate. Sin.: sindromul bba]ilor cu uter.
? S. RUBINSTEIN-TAYBI. [Jack Herbert Rubinstein, pediatru american, Cincinnati, n. 1925; Hooshang
Taybi
, radiolog american, n. 1919.] S. polimalformativ, form de nanism congenital cu cariotip normal, `n care se
asociaz malforma]ii cardiace [i somatice (oculare, hipoplazia membrelor [i a maxilarului). V. [i sindrom Keipert.
? S. RUD. [Einar Rud, medic danez, n. 1892.] S. congenital constând din *ihtioz\, deficit psihic, epilepsie, infantilism,
tetanie. Este asem or *s. Sjögren-Larsson.
? S. RUSSELL-SILVER. [Alexander Russell, pediatru englez contemporan, Londra; Henry K. Silver,
pediatru american, Denver, n. 1918
.] Sin.: sindrom Silver (v).
? S. SABIN-FELDMAN. [Albert Bruce Sabin, virolog american de origine rus\, New York, 1906-1993;
Henry Alfred Feldman, epidemiolog american, n. 1914.] *Corioretinit [i calcifici cerebrale, similare ca
simptomatologie *toxoplasmozei, dar având teste negative pentru aceasta.
? S. SADAM. Enterit `n care se asociaz dureri ale articula]iei temporomandibulare, cracmente, limitarea mi[cilor de abduc]ie
ale articula]iei.
? S. SAKATI. Sin.: acrocefalopolisindactilie tip III (v. acrocefalopolisindactilie).
? S. SALDINO-NOONAN. S. plurimalformativ ce antreneaz moartea fie in utero, fie imediat dup na[tere, `n cadrul cuia se
asociaz torace `ngust, coaste [i membre scurte cu oase de dimensiuni mici ce prezint extremitate metafizar efilat\, aripi iliace
mici, plan[eu cotiloidian orizontalizat, atrezie anal\, anomalii genitale [i cardio-respiratorii (transpozi]ia vaselor mari, agenezie
pulmonar\ recesiv\. V. [i sindrom Majewski. A mai fost individualizat o form particular (Naunoff)
numit "s. coaste scurte - polidactilie tip III", `ns unii autori includ acest s. `n s. S.-N. Sin.: condrodisplazie letal cu scurtarea
coastelor de tip I.
? S. SALLERAS-ZARATE. Asocierea miopie - paralizie de oculomotor - anomalii pupilare.
? S. SANDIFER. [Paul Sandifer, radiolog britanic, sec. XX.] Asocierea hernie hiatal - reflux gas-tro-esofagian -
*torticolis (posibil prin pozi]ie antal-gic\
? S. SAVIN. Afec]iune ereditar `n care se asociaz manifesti alergice, *ihtioz cutanat\, afectare cornean nodular\, uneori
ulcerativ\.

755. 755
? S. SCADDING. Forma acut a *fibrozei pulmonare intersti]iale difuze (idiopatice).
? S. SCAGLIETTI-DAGNINI. [Oscar Scaglietti, medic italian contemporan; Giuseppe Dagnini, medic italian,
1866-1928
.] Sin.: sindrom Erdheim (v.).
? S. SCHÄFER. [Erich Shäfer, dermatolog german, sec. XX.] S. ereditar, cu transmitere autozo-mal dominant\,
caracterizat prin *hiperkeratoz predominant palmoplantar\, hipertrofie ungveal\, *hipertricoz\, uneori asociate cu `ntârziere statu-
roponderal [i intelectual\, hipogonadism, comi]ialitate [i cataract congenital\.
? S. SCHAUMANN. [Jörgen Nilsen Schau-mann, dermatolog suedez, Stockholm, 1879-1953.] Sin.: sarcoidoz
(v.).
? S. SCHEIBE. [A. Scheibe, medic american, n. 1875.] Perceperea unor pulsa]ii intraauriculare, `n mastoidit\.
? S. SCHEIE. [Harold Glendon Scheie, oftalmolog american, 1909-1990.] Form de *mucopoli-zaharidoz relativ
benign\, caracterizat printr-un facies particular [i uneori prin leziuni cardiace, transmis autozomal recesiv, asem oare *bolii
Hurler, de care se deosebe[te prin deforma]iile scheletale moderate [i `ntârziere psihic\. Sin.: boal Scheie, mucopolizaharidoz
tip I-S, mucopolizaharidoz tip V.
? S. SCHICKELÉ. [Gustave Schickelé, ginecolog elve]ian, profesor la Strasbourg, 1875-1927.] Varietate de
*distocie dinamic manifestat prin formarea unui inel cervical rigid (prin contractur tonic a musculaturii uterine) `n timpul
*travaliului. Sin.: sindrom Demelin.
? S. SCHINZEL. S. polimalformativ `n care se asociaz hipoplazia cubitusului, malforma]ii ano-rectale, hipogonadism cu retard
pubertar [i obezitate. Transmiterea este autozomal dominant\.
? S. SCHINZEL-GIEDION. S. polimalformativ `n cadrul cuia se asociaz retrac]ia etajului mijlociu al fe]ei, anomalii ale oaselor
craniului (suturi largi [i *oase wormiene), malforma]ii cardiace, hidrone-froz [i *hipertricoz\. Transmiterea este probabil autozomal
recesiv\.
? S. SCHMIDT. [1) Johann F. M. Schmidt, laringolog german, 1838-1907; 2) Martin Benno Schmidt,
anatomopatolog german, profesor (succesiv) la Strasbourg, Düsseldorf, Zürich, Marburg [i
Würtzburg, 1863-1949
.] 1) Hemiparalizie care a-fecteaz corzile vocale, v\lul palatin, mu[chiul tra-pez [i
sternocleidomastoidian, prin leziunea nu-cleului ambiguu [i a nucleului accesoriu. 2) Sin.: poliendocrinopatie autoimun tip II (v.
poliendocrinopatie autoimun).
? S. SCHÖNLEIN. [Johann Lukas Schönlein, medic german, Bamberg, 1793-1864.] V. purpur Henoch-Schönlein.
? S. SCHÖNLEIN-HENOCH. [Eduard Heinrich Henoch, pediatru german, Berlin, 1820-1910; Jo-hann Lukas
Schönlein
, medic german, Bamberg, 1793-1864.] Sin.: purpur Henoch-Schönlein (v.).
? S. SCHULTZE. [Friedrich Schultze, neurolog german, Dorpat, Bonn, 1848-1934.] S. caracterizat prin
acroparestezii nocturne la nivelul membrului superior [i, uneori, dureri paroxistice. Poate fi `n rela]ie cu o compresiune a arterei
subclaviculare sau a r\d\cinilor inferioare ale plexului bra-hial.
? S. SCHWARTZ-BARTTER. [William B. Schwartz, cardiolog american, Boston, n. 1922; Frederic C. Bartter,
endocrinolog american, Be-thesda, 1914-1983
.] *S. paraneoplazic care implic reten]ie hidric [i hiponatremie, prin
secre]ia inadecvat de hormon antidiuretic. Hipoosmolalitatea plasmatic coexist cu hiperosmolalitatea urinii [i cu excre]ia
crescut de sodiu `n urin\. Tensiunea arterial\, func]iile renal [i suprarenal sunt normale. Este frecvent asociat unui cancer
bronhopulmonar (cu celule mici). Sin.: sindrom SIADH, sindrom de secre]ie inadecvat de hormon antidiuretic.
? S. SCOTT. Defect plachetar de coagulare, dia-gnosticabil prin m\surarea timpului de protrom-bin\.
? S. SEABRIGHT BANTAM. [Seabright Ban-tam, ras de galinacee `n care coco[ul are penele de la coad la
fel ca la g\in\, prin r\spuns anormal la stimulii hormonali
.] S. descris ini]ial de Albright (1942) ca fiind o form de
*pseudohipoparatiroidism. ~n prezent denumirea este folosit pentru a regrupa s. endocrine prin insensibilitate de receptor. V. [i
rezisten] hormonal\.
? S. SECKEL. [Helmut Paul George Seckel, medic german, 1900-1960.] S. malformativ congenital, form rar de
nanism esen]ial, cu malforma]ii craniofaciale (*microcefalie, *hipoplazie a maxilarelor, *retrogna]ie, nas cu aspect de "cioc de pas\-
re", implantare joas a urechilor) [i deficit intelectual. Sin.: nanism "cu cap de pase".
? S. SEIP-BERRARDINELLI. Asociere malformativ familial\, cu transmitere recesiv\, care poate fi diagnosticat la nou-n\scut.
Implic\: macrosomie, hipertrofie genital\, *
acanthosis nigricans, hepatomegalie, rezisten] la insulin [i hipertrigliceridemie. Este
considerat o form congenital rar de *lipodistrofie generalizat\. V. [i sindrom Köbberling-Dunningan.
? S. SENEAR-USHER. [Francis Eugene Se-near, dermatolog american, Chicago, 1889-1958; Barney Usher,
dermatolog canadian, n. 1899
.] Sin.: pemfigus eritematos (v.).
? S. SÉZARY. [Albert Jean Antoine Sézary, dermatolog francez, n. la Alger, medic la Hôpitaux de Paris,
1880-1956
.] Afec]iune cutanat la b-batul adult, de obicei dup vârsta de 50 de ani, caracterizat prin *eritrodermie uscat
difuz\, cu aspect scuamos, prurit, adenopatie `ndeosebi inghinal\, hiperleucocitoz cu predominan]a celulelor mononucleate
(*celule Sézary). Prognostic letal `n câ]iva ani, fiind inclus, uneori, `n categoria limfosarcoamelor.
? S. SHARP. [Gordon Sharp, medic american contemporan.] S. prezentând un tablou clinic `n care se asociaz semne
apar]inând *lupusului e-ritematos diseminat, *sclerodermiei sistemice, *dermatomiozitei, *poliartritei reumatoide. Se caracterizeaz
biologic prin cre[terea anticorpilor antinucleari contra unei ribonucleoproteine solubile (anticorpi anti-RNP).
? S. SHEEHAN. [Harold Leeming Sheehan, patolog englez, n. 1900.] Insuficien] antehipofi-zar secundar necrozei
hipofizei anterioare post-partum, mai frecvent la multipare, dac na[terea s-a complicat cu hemoragii masive [i, ulterior, co-laps
hipovolemic.
? S. SHPRINTZEN. [Robert J. Shprintzen, genetician american, sec. XX.] S. polimalformativ, a-sociind malforma]ii
constitu]ionale [i cardiace (de-fect septal ventricular, *tetrad Fallot).
? S. SHULMAN. [Laurence E. Shulman, reuma-tolog american, n. 1919.] Sin.: fasciit cu eozinofile (v.).
? S. SHWACHMAN. [Harry Shwachman , pediatru american contemporan, Boston.] Asocierea insuficien]
pancreatic exocrin\, neutropenie, insuficien] medular\, `ntârziere de cre[tere. Spre deosebire de *mucoviscidoz\, concentra]ia
sodiului `n transpira]ie este normal\.
? S. SHY-DRAGER. [George Milton Shy, neurolog american, 1919-1967; Glenn A. Drager, neurolog
american, 1917-1967
.] S. neurologic rar, survenind la sexul masculin dup vârsta de 50 ani. Este caracterizat prin leziuni
degenerative ale nucleelor medulare [i pontine, lent progresive, dar cu prognostic letal. Clinic se manifest prin tulburi
neurovegetative sudorale, vezicale [i genitale, ulterior hipotensiune ortostatic\, *disartrie, tremor, hiperreflectivitate tendinoas\,
simptomele accentuându-se `n timp. V. [i disautonomie.
? S. SHY-GONATAS. [George Milton Shy, neurolog american, 1919-1967; Gonatas.] S. congenital de etiologie
necunoscut\, `n care se asoci-az hipotonie muscular predominant la nivelul extremit\]ilor distale ale membrelor, *ataxie cere-
beloas\, afectare a musculaturii extrinseci a globilor oculari, *hipertelorism, *diplopie cu sc\derea acuit\]ii vizuale, `n particular a
vederii crepusculare, [i disfagie. Frecvent exist areflexie [i aritmie. Histologic se eviden]iaz depozite de lipide [i incluziuni lipidice
intramitocondriale la nivel muscular, demielinizare generalizat\, degenerescen] pigmentar a retinei, incluziuni intraretiniene [i
ulcere corneene. Sin.: distrofie muscular oculo-faringian\.
? S. SHY-MAGEE. [George Milton Shy, neurolog american, 1919-1967; K. R. Magee, medic englez
contemporan
.] Sin.: miopatie congenital centroaxial (v. miopatie congenital).

756. 756
? S. SICARD. [Jean Athanase Sicard, neurolog francez, profesor de patologie intern la Paris, 1872-
1929
.] *S. vestibular acut, surditate de percep]ie, paralizie facial periferic [i erup]ie vezicular\. Etiologia este frecvent
zosterian\.
? S. SILFVERSKJÖLD. [Nils G. Silfverskjöld, ortoped suedez, 1888-1957.] Sin.: boal Fairbank (v.).
? S. SILVER. [Henry K. Silver, pediatru american, Denver, n. 1918.] Tip de *nanism congenital constând din
greutate mic la na[tere, de[i durata gesta]iei a fost normal\, deficit statural, asimetrie lateral\, ulterior pete "
café-au-lait",
*sindactilie, al-te anomalii scheletale, pubertate precoce, `n rela-]ie cu secre]ia crescut de gonadotropine. Sin.: sindrom Russel-
Silver.
? S. SILVERMAN. [Frederic N. Silverman, medic american contemporan.] Sin.: sindrom de copil b ut (v.).
? S. SILVESTRINI-CORDA. [R. Silvestrini, L. Corda, medici italieni contemporani.] S. cu apa-ri]ie la sexul
masculin, caracterizat prin aspect eu-nucoid, caractere sexuale secundare absente sau slab dezvoltate, libidou diminuat, atrofie
testicular\, sterilitate [i ginecomastie, `n rela]ie cu un defect hepatic de metabolizare a estrogenilor, de-terminând concentra]ii
sanguine crescute ale a-cestora.
? S. SIMMONDS. [Morris Simmonds, medic german, profesor de anatomie patologic la Ham-burg, 1855-
1925
.] Panhipopituitarism anterior, frecvent postpartum, cu sc\dere ponderal excesiv\, depresie, somnolen]\, insuficien]
tiroidian\, ovarian [i corticosuprarenal\. Patogenia, discutat\, pare a implica leziuni ale regiunii infundibulotuberiene. Sin.: boal
Simmonds, ca[exie hipofizar\.
? S. SIPPLE. [J. H. Sipple, medic american, n. 1930.] Afec]iune ereditar din grupul *neoplaziilor endocriniene multiple,
transmis autozomal dominant, implicând *feocromocitom (bilateral [i multiplu), carcinom medular tiroidian, hipertiroidie sau a-
denomatoz paratiroidian\, neurinoame, *s. Marfan. Sin.: neoplazie endocrinian multipl IIa (MEN IIa).
? S. SJÖGREN. [Henrik Samuel Conrad Sjö-gren , oftalmolog suedez, Stockholm, n. 1899.] S. complex,
apând la femei `n a doua jum ate a perioadei adulte, implicând *xeroftalmie, *xero-stomie (prin infiltra]ie limfocitar glandular),
hipertrofia glandelor parotide; se asociaz\ frecvent cu *poliartrit reumatoid [i, uneori, cu *lupus eritematos diseminat,
*sclerodermie sau *polimiozit\. ~n patogenie este implicat un r\spuns imun anormal. Sin.: boal Sjögren, sindrom Gougerot-
Muloch-Houwer, sindrom Gougerot-Sjögren, sindrom de ochi uscat, sindrom sicca.
? S. SJÖGREN-LARSSON. [Karl Gustav Tor-sten Sjögren, psihiatru [i neurolog suedez, Stock-holm, 1859-
1939;
Tage Larsson, psihiatru suedez contemporan, Stockholm.] Asocierea: oligofrenie congenital\, *ihtioz\,
simptome piramidale (spastice), degenerescen] macular a retinei. Este o afec]iune ereditar cu transmitere autozomal recesiv\,
considerat de unii autori ca fiind o *faco-matoz\.
? S. SLUDER. [Greenfield Sluder, otorinolaringolog american, profesor la St. Louis, 1865-1928.] Tip de
*nevralgism facial care poate complica sinuzita sfenoidal\. Se caracterizeaz prin dureri `n regiunea corespunz oare bazei
piramidei nazale, dureri oculare, dentare (la nivelul maxilarului superior), cu iradiere cervical\, la care se asociaz congestia
mucoasei nazale (cu hidroree) [i oculare (uneori cu *midriaz unilateral\ ogia cedeaz prin anestezia ganglionului
sfenopalatin. Sin.: nevralgie de ganglion sfenopalatin, nevralgie Sluder, sindrom de ganglion sfenopalatin.
? S. SLY. Sin.: sindrom Dyggve-Melchior-Clausen (v.).
? S. SMITH-LEMLI-OPITZ. [David W. Smith, pediatru american, n. 1926; Luc Lemli, medic a-merican
contemporan;
John Marius Opitz, pediatru american, n. 1935.] S. malformativ congenital, transmis autozomal
recesiv, caracterizat prin ano-malii multiple, incluzând *microcefalie, malforma]ii faciale, ale membrelor, organelor genitale [i inimii,
hipotonie, nas "`n [a", *sindactilie, asociate cu *nanism armonios [i deficit intelectual profund.
? S. SOHVAL-SOFFER. [Arthur R. Sohval, medic internist american, 1904-1985; Louis J. Soffer, medic
internist american, n. 1904
.] S. congenital, la sexul masculin, asociind hipogonadism, anomalii scheletice multiple
(`ndeosebi ale coloanei vertebrale cervicale [i ale coastelor) [i `ntârziere psihic\.
? S. SOMOGYI. [Michael Somogyi, biochimist american, St. Louis, 1883-1971.] Episoade de hipoglicemie
nocturn la un diabetic cu hiperglicemie diurn cu valori mari, ceea ce determin cre[terea dozelor de insulin administrate, cu
accentuarea secundar a acestor episoade. Mai frecvent la copii decât la adul]i, s. S. trebuie suspectat când apar oscila]ii mari ale
glicemiei `n intervale scurte de timp. Sin.: fenomen Somogyi.
? S. SOTOS / syndrome de Sotos / cerebral gigantism. [Juan F. Sotos, pediatru american, n. 1927.] *Gigantism care
apare din prima copilie, cu malforma]ii craniofaciale [i hipertrofie muscular generalizat\, retard mental [i coordonare motorie
defectuoas\. Etiologie necunoscut\: se presupune c ar fi perturbat recep]ia semnalelor asupra mi[cilor, la nivelul *otoli]ilor [i la
nivelul sistemului vizual. Sin.: gigantism cerebral.
? S. STARK-KAESER. Sin.: amiotrofie spinal scapuloperoneal tip I (v.).
? S. STAVFFER. S. de *colestaz hepatic asociat de regul cu un cancer renal (f metastaze hepatice) sau cu o tumor
renal benign\.
? S. STEELE-RICHARDSON-OLSZEWSKI. [John C. Steele, J. Clifford Richardson, neurologi canadieni
contemporani;
Jerzy Olszewski, neu-ropatolog canadian contemporan, de origine polonez\, decedat `n
1966
.] Afec]iune neurologic pro-gresiv\, caracterizat prin *oftalmoplegie supranuclear a verticalit\]ii (*s. Parinaud) [i laterali-
t\]ii, paralizie pseudobulbar\, *disartrie, rigiditate distonic a gâtului [i a trunchiului, *akinezie [i demen]\. S. este determinat de
leziuni degenerative ale trunchiului cerebral [i are evolu]ie letal `n câ]iva ani. Sin.: boal Steele-Richardson-Olszewski, distonie
oculo-cervico-facial\, oftalmoplegie supranuclear progresiv\.
? S. STEIN-LEVENTHAL. [Irving Freiler Stein, ginecolog american, n. 1887; Michael Leo Leven-thal,
ginecolog [i obstetrician american, 1901-1971
.] Amenoree secundar [i absen]a ovula]iei, asociat cu ovare
polichistice bilateral, hirsutism, obezitate, dar cu secre]ie normal a FSH-ului. Se constat atât hiperestrogenism (prin conversie
periferic a androgenilor), cât [i hiperandrogenism. Sin.: boal polichistic ovarian\.
? S. STEVENS-JOHNSON. [Albert Mason Ste-vens, pediatru american, New York, 1884-1945; Frank
Chambliss Johnson
, pediatru american, 1894-1934.] Afec]iune care apare `n copilie sau adolescen]\, caracterizat
clinic prin leziuni tegu-mentare sau mucoase (cu localizare bucal\, con-junctival\, genital) pu]in evidente, polimorfe, ase-
m oare uneori celor din *eritemul polimorf, a-sociate cu simptome pulmonare [i alterarea stii generale. Evolu]ia este benign\,
cu vindecare `n câteva s\pt\mâni, dar sunt posibile recidive. Sin.: ectodermoz eroziv pluriorificial\.
? S. STEWART-MOREL. [R. M. Stewart, neurolog englez, sec. XX; Ferdinand Morel, psihiatru elve]ian,
profesor la Geneva, 1888-1957
.] Sin.: boal Morgagni-Stewart-Morel (v.).
? S. STEWART-TREVES. [Fred Waldorf Ste-wart, patolog american, n. 1894; Norman Treves, chirurg
american contemporan, New York
.] Apari]ia de tumori cutanate [i subcutanate la nivelul membrului superior homolateral
dup mastectomie radical (`n cancerul mamar). Etiologia acestora (limfoangiosarcom sau metastaze) este discutat\.
? S. STICKLER. [Gunnar B. Stickler, medic american, sec. XX.] Sin.: boal Stickler (v.).
? S. STILLING-TÜRK-DUANE. [Jakob Stilling, oftalmolog german, Kassel, 1842-1915; Siegmund Türk,
oftalmolog elve]ian, sec. XIX-XX;
Alexan-der Duane, oftalmolog american, New York, 1858-1926.] Sin.:
sindrom Duane (v.).
? S. STOCKHOLM. [Stockholm, capitala Suediei.] Comportament psihologic particular observat la unii ostateci, care
refuz cooperarea cu repre-zentan]ii legii [i simpatizeaz cu r\pitorii, observat pentru prima oar la Stockholm, `n 1975.

757. 757
? S. STRACHAN-SCOTT. [William Henry Wil-liams Strachan, medic englez, 1857-1921; Henry Harold Scott,
medic american, 1874-1956
.] Mani-festare neurologic asem oare *ariboflavino-zei, constând `n asocierea *polinevritei
cu *ataxia la mers. Sin.: sindrom Hawes-Pallister-Landor.
? S. STRYKER-HALBEISEN. [Garold V. Stry-ker, dermatolog american, n. 1896; William A. Halbeisen,
dermatolog american, St. Louis, sec. XX
.] S. caren]ial al complexului vitaminic B, tradus clinic prin placarde
pruriginoase, eritemato-scuamoase sau veziculoase, situate la nivelul u-merilor, fe]ei [i gâtului, asociind biologic anemie ma-
crocitar\.
? S. STURGE-WEBER. [William Allen Sturge, medic englez, 1850-1919; Frederick Parkes Weber, medic
englez, Londra, 1863-1962
.] S. care const `n triada: 1) Angioame cutanate plane `n teritoriul senzitiv al nervului trigemen.
2) Angiom meningian homolateral cu calcifici intracraniane [i, clinic, semne neurologice. 3) Angiom coroidian, frecvent secundar
unui *glaucom. Sin.: boal Krabbe, boal Sturge-Weber, sindrom encefalotrigeminal.
? S. STÜVE-WIEDEMANN. [Stüve; Hans Ru-dolf Wiedemann , pediatru german contemporan, Kiel.] S.
congenital ce poate apare la ambele sexe, considerat o *displazie osoas cu transmitere autozomal recesiv\, caracterizat prin
`ncurbarea oaselor lungi ale membrelor inferioare (`n particular tibia [i peroneul), `ngro[area corticalei interne, deformarea
bazinului, `ngustarea toracelui. Uneori apar anomalii laringotraheale, acestea determinând, `n majoritatea cazurilor, de decesul
copilului prin *detres respiratorie.
? S. SUDECK-LERICHE. [Paul Hermann Martin Sudeck, chirurg german, profesor la Hamburg, 1866-1938;
René Henri Marie Leriche, chirurg francez, profesor la Lyon [i la Strasbourg, 1879-1955 .] Sin.: boal
Sudeck (v.).
? S. SUTHERLAND. S. `n care se asociaz hipertensiune arterial\, hipokaliemie, alcaloz metabolic [i hiperaldosteronism
primar, cu activitate sc\zut a reninei plasmatice. Se transmite auto-zomal dominant. Simptomatologia se amelioreaz rapid sub
tratament cu dexametazon\. Sin.: hiper-aldosteronism primar sensibil la dexametazon\.
? S. SWAN. [Kenneth C. Swan, oftalmolog american contemporan.] S. observat `n anumite tipuri de *strabism
convergent, `n care convergen]a axelor oculare se face sub un unghi cuprins `ntre 12 [i 18
0
. ~n aceste condi]ii, imaginea obiectului
se formeaz pe *pata oarb a ochiului deviat [i pe *
macula lutea a celuilalt ochi, ceea ce evit *diplo-pia. S. S. caracterizeaz
unele tipuri de *hiperme-tropii cu *anizometropie. Sin.: sindromul petei oar-be.
? S. SWEET. [R. D. Sweet, dermatolog englez contemporan.] Dermatoz febril acut a adultului tân, de etiologie
incert\, uneori secundar unei hemopatii, tumori solide, infec]ii sau unui vaccin. Clinic, se manifest prin prezen]a de papule
inelare [i placarde violacee dureroase, localizate pe fa]\, antebra]e [i gambe. La nivelul leziunilor [i `n sânge exist leucocitoz cu
polinucleoz\.
? S. SWYER-JAMES. [Paul R. Swyer, medic englez stabilit în Canada, n. 1921; George C. W. James,
radiolog englez contemporan
.] Sin.: sindrom MacLeod (v).
? S. SYMONDS. [Sir Charles Symonds, medic englez contemporan.] Otit medie complicat cu *hipertensiune
intracranian tranzitorie, care determin cefalee, *edem papilar cu staz\, hemoragii retiniene [i, uneori, paralizie `n teritoriul cores-
punz or perechii a VI-a de nervi cranieni.
? S. TAPIA. [Antonio Garcia Tapia, otorinolaringolog spaniol, profesor la Madrid, 1875-1950.] Paralizie
unilateral a limbii [i laringelui, f a-fectarea v\lului palatin, secundar unei leziuni a nervului hipoglos sau vag sub nivelul
ganglionului plexiform.
? S. TAUSSIG-BING. [Helen Brooke Taussig, cardiolog american, Boston, 1898-1986; Richard J. Bing,
chirurg american, 1909-1986
.] Cardiopatie congenital cianogen rar\, caracterizat prin *transpozi]ia incomplet a marilor
vase de la baza inimii [i defect septal ventricular.
? S. TIETZE. [Alexander Tietze, chirurg german, Breslau (`n prezent Wroclaw, Polonia), 1864-1927 .] 1)
Sin.: boal Tietze (v.). 2) Asocierea: *albinism (cu excep]ia pigmentului normal al ochilor), surdomutitate, hipoplazie a
sprâncenelor, *nistagmus.
? S. TILING-WERNICKE. [Theodor Tiling, neurolog [i psihiatru german, Riga, St. Petersburg, 1842-1913;
Carl Wernicke, neurolog [i psihiatru german, profesor la Berlin, apoi la Breslau (`n prezent Wroclaw,
Polonia), 1848-1905
.] *Oftalmople-gie de origine central prin leziune la nivelul celei de-a doua circumvolu]iuni cerebrale
frontale. Se asociaz cu paralizia motilit\]ii voluntare oculare [i cu paralizie `n teritoriul inervat de nervii facial, trigemen [i mare
hipoglos. Sin.: oftalmoplegie pseudonuclear\.
? S. TOLOSA-HUNT. [Eduardo S. Tolosa, neurochirurg spaniol contemporan; William Edward Hunt,
neurochirurg american, n. 1921
.] *Oftalmo-plegie unilateral asociat cu dureri retroorbitare [i `n aria inervat de nervul
trigemen, de etiologie inflamatorie nespecific\, prin prezen]a ]esutului de granula]ie la nivelul sinusului cavernos sau al fantei
sfenoide.
? S. TONI-DEBRÉ-FANCONI. [Giovanni De Toni, pediatru din Genova, n. 1895; Anselme Robert Debré,
pediatru francez, profesor la Paris, n. 1882;
Guido Fanconi, pediatru elve]ian, profesor la Zürich,
1892-1979
.] Sin.: sindrom Fanconi (v.).
? S. TORRE. [Douglas P. Torre, dermatolog american, n. 1919.] S. ereditar, transmis dominant autozomal, constând
din carcinoame primare multiple intestinale, gastrice sau laringiene, asociate cu tumori numeroase ale glandelor sebacee
.
? S. TOURAINE-SOLENTE-GOLÉ. [Albert Touraine, dermatolog francez, Paris, 1883-1961; Gabriel Solente,
dermatolog francez, n. 1890;
Laurent Golé, dermatolog francez, Paris, n. 1903.] Sin.: pahidermoperiostoz
(v.).
? S. TREACHER COLLINS. [Edward Treacher Collins, oftalmolog englez, Londra, 1862-1919.] Form
incomplet de sindrom Franceschetti-Zwahlen (v.).
? S. TREVOR. Sin.: displazie epifizar hemime-lic (v.).
? S. TROISIER. [Charles Emile Troisier, medic francez la Hôpitaux de Paris, 1844-1919.] Ca[e-xie asociat
cu colora]ie bronzat a tegumentelor, `n diabetul zaharat.
? S. TROUSSEAU. [Armand Trousseau, medic francez, profesor de clinic medical [i de terapeutic la
Paris, 1801-1867
.] Sin.: nevralgie de trigemen (v.).
? S. TURCOT. [Jacques Turcot, medic canadian, n. 1914.] Tip de *polipoz intestinal familial asociat cu tumori
maligne ale SNC, frecvent *glioame.
? S. TURNER. [Henry Hubert Turner, endocrinolog american, 1892-1970.] 1) S. T. feminin: s. plurimalformativ cu
insuficien] ovarian sever `n forma clasic\, dar cu numeroase variante `n func-]ie de asocierile malformative [i de gradul insufi-
cien]ei ovariene. ~n forma clasic\, morfotipul impli-c hipotrofie statural marcat\, cu aspect dizar-monic [i malforma]ii multiple: gât
palmat, urechi jos implantate, ochi oblici, nas "`n [a", torace larg [i malformat,
cubitus valgus, posibil *sindactilie etc. Biologic,
valorile sanguine [i urinare ale hormonilor ovarieni sunt practic nule (prin anovarie), gonadotrofinele fiind, secundar, `n exces.
Cromatina sexual este absent\, cariotipul fiind 45 XO sau mozaicisme cu linii 45 XO; 45 XO/46 XX; 45 XO/47 XXX; 45 XO/46
XX/47 XXX (corespunzând formelor de
s. T. incomplet, numite [i forme para-turneriene). 2) S. T. masculin: variant a s. T. la sexul
masculin, caracterizat prin cariotip normal (46 XY) sau variante (45 XO/46 XY), nanism cu aspect dizarmonic [i malforma]ii mai
reduse decât `n cazul s. T. feminin, disgenezie gonadic [i in-suficien] gonadic primitiv\.
? S. UEHLINGER. [Erwin Uehlinger, anatomopatolog elve]ian, Zürich, n. 1899.] Sin.: pahider-moperiostoz (v.).

758. 758
? S. ULLRICH-FEICHTIGER. [Otto Ullrich, pediatru german, Bonn, 1894-1957; Feichtiger, medic german
contemporan
.] Ansamblu de malforma-]ii congenitale care includ: microgna]ie, hexadac-tilie, anomalii genitale, dismorfii ale
nasului, ochilor, urechilor.
? S. ULLRICH {I FREMEREY-DOHNA. [Otto Ullrich, pediatru german, Bonn, 1894-1957; H. Fremerey-Dohna,
medic german contemporan
.] Sin.: sindrom François (v.).
? S. ULLRICH-TURNER. [Otto Ullrich, pediatru german, Bonn, 1894-1957; Henry Hubert Turner,
endocrinolog american, 1892-1970
.] Sin.: sindrom Noonan (v.).
? S. UNVERRICHT. [Heinrich Unverricht, medic german, profesor de policlinic medical la Jena, apoi la
Dorpat, 1853-1912
.] 1) *Epilepsie mio-clonal progresiv familial\, cu transmitere auto-zomal recesiv\, caracterizat prin
prezen]a incluziunilor intraneuronale denumite *corpusculi Lafora. Se manifest din adolescen] prin comi]ialitate generalizat\,
*mioclonii [i alterarea progresiv a intelectului, cu evolu]ie letal `n câ]iva ani. S. U. este considerat ca fiind o afec]iune
dismetabolic din categoria *mucopolizaharidozelor. Sin.: boal Lafora, boal Unverricht-Lundborg. 2) V. boal Unverricht.
? S. URRETS-ZAVALIA. Midriaz care determin atrofia irisului, de obicei postkeratoplastie.
? S. USHER. [Charles Howard Usher, oftalmolog englez, 1865-1942.] Afec]iune ereditar cu transmitere autozomal
recesiv\, caracterizat prin asocierea unei degenerescen]e pigmentare retiniene cu surditate de percep]ie bilateral [i mutita-te. V.
sindrom Cockayne [i sindrom Hallgren.
? S. VAN DER HOEVE. [Jan Van der Hoeve, oftalmolog olandez, 1878-1952.] Sin.: osteoge-nez imperfect (v.).
? S. VAN DER WOUDE. [Anne Van der Wou-de, medic american, sec. XX.] S. ereditar, transmis autozomal dominant,
constând `n despicarea buzei superioare [i/sau a bol]ii palatine, asociat cu forma]iuni chistice la nivelul buzei inferioare.
? S. VERNER. [John Victor Verner, medic american, n. 1927.] S. caracterizat prin prezen]a unei diarei grave, cu
hipokaliemie [i aclorhidrie gastri-c\, `n rela]ie cu prezen]a uneia sau mai multor tumori maligne ale insulelor pancreatice cu celule
non-
β. Uneori se poate asocia [i un *feocromoci-tom. Simptomatologia este `n rela]ie cu substan-]ele secretate de forma]iunile
tumorale: *VIP (de unde [i denumirea sindromului de vipom, sin. utilizat uneori), *somatostatin\, *GIP, *prostaglandine. Sin.:
holer endocrin\, sindrom DAHA, sindrom Verner-Morrison, sindrom WDHA.
? S. VERNER-MORRISON. [John Victor Verner, medic american, n. 1927; Ashton B. Morrison, medic
american contemporan
.] Sin.: sindrom Verner (v.).
? S. VERNET. [Maurice Vernet, neurolog [i otorinolaringolog francez, Paris, n. 1887.] Ansamblu de tulburi
determinate de paralizia nervilor glosofaringian, vag [i spinal, prin leziuni la nivelul g\urii rupte posterioare: hemiparalizia [i
hemianestezia v\lului palatului, a laringelui [i a faringelui, paralizia unilateral a mu[chiului trapez [i sternocleidomastoidian. Sin.:
sindrom al g\urii rupte posterioare, sindrom Avellis
.
? S. VILLARET. [Maurice Villaret, neurolog francez, profesor la Paris, 1877-1946.] Ansamblu de tulburi
determinate de paralizia unilateral [i simultan a ultimilor patru perechi de nervi cranieni [i a filetelor nervoase simpatice, prin
leziune la nivelul spa]iului retroparotidian. Clinic se carac-terizeaz prin hemiparalizie gloso-palato-faringo-laringee cu
hemianestezie, tulburi de degluti]ie [i de fona]ie [i simptomatologia caracteristic *s. Claude Bernard-Horner.
? S. VOGT. [1) Alfred Vogt, oftalmolog elve]ian, profesor la Basel, apoi la Zürich, 1879-1943; 2) Cecil
Vogt
, neurolog german, 1875-1962; Oskar Vogt, neurolog german, 1870-1959.] 1) Sin.: boal Apert-Crouzon
(v.). 2) Varietate congenital [i infantil de *s. pseudobulbar, caracterizat anatomic prin *
status marmoratus, iar clinic, prin
contracturi spasmodice ale mu[chilor fe]ei (*trismus), faringelui (*disfagie), laringelui (*disartrie) [i membrelor (mi[ci atetozice [i
hipertonie), f modifici ale inteligen]ei [i ale sensibilit\]ii.
? S. VOGT-KOYANAGI. [Alfred Vogt, oftalmolog elve]ian, profesor la Basel, apoi la Zürich, 1879-1943;
Yoshizo Koyanagi, oftalmolog japonez, 1880-1954.] *Uveomeningit de etiologie incert\, caracterizat prin iridociclit
exsudativ [i coroidit\, asociate cu depigmentarea parcelar a pului [i a pielii, albirea inconstant a genelor [i sprâncenelor,
uneori *dezlipire de retin\, surditate, *tinnitus.
? S. VOLKMANN. [Richard von Volkmann, chirurg german, profesor la Halle, 1830-1889.] Afec]iune care
poate s apar secundar unui traumatism al cotului [i care const `n necroz ischemic cu evolu]ie spre scleroz [i retrac]ia
musculaturii antebra]ului, ca urmare a compresiunii prin hematom profund sau leziune vascular\.
? S. VON HIPPEL-LINDAU. [Eugen von Hip-pel, oftalmolog german, profesor la Heidelberg, Halle [i
Göttingen, 1867-1939;
Arvid Wilhelm Lindau, patolog suedez, Lund, 1892-1958.] V. boal Lindau.
? S. WAARDENBURG. [Petrus Johannes Wa-ardenburg , oftalmolog olandez, n. 1886.] 1) Tip de
*acrocefalosindactilie `n care se asociaz *a-crocefalie, *strabism, nas lung [i sub]ire, scurtarea degetelor [i, uneori, malforma]ii
cardiace. Sin.: acrocefalosindactilie tip IV. 2) S. `n care se aso-ciaz anomalii ale pleoapelor [i bazei piramidei nazale, anomalii de
pigmentare ale irisului, *albi-nism par]ial, surditate sau surdomutitate. Se transmite autozomal dominant. 3) Anomalie ereditar cu
transmitere dominant\, caracterizat prin opacit\]i corneene [i discrete tulburi oculare func]ionale secundare acestora. Sin.:
boal Waardenburg-Jonkers.
? S. WALLENBERG. [Adolf Wallenberg, medic german, profesor de medicin intern la Danzig (`n prezent
Gdansk, Polonia), 1862-1949
.] S. determinat de ocluzia arterei cerebeloase inferioare posterioare, caracterizat prin
alterarea sensibilit\]ii termice [i dureroase `n jum atea ipsilateral a fe]ei [i `n jum atea controlateral a trunchiului [i, respectiv, a
membrelor, *ataxie ipsilateral\, *disfa-gie, *disartrie [i *nistagmus.
? S. WARBURG. [Mette Warburg, oftalmolog danez contemporan.] S. malformativ congenital cu transmitere
autozomal recesiv\, `n care se aso-ciaz *hidrocefalie precoce, *argirie, displazie retinian [i, uneori, alte anomalii oftalmologice.
? S. WATERHOUSE-FRIDERICHSEN. [Rupert Waterhouse, medic englez, 1873-1958; Carl Fri-derichsen,
pediatru danez, n. 1886
.] Stare septic grav\, produs cel mai adesea de meningococ [i caracterizat prin *purpur febril
cutanat [i visceral\, cu *colaps cardiovascular [i *suprarenalit hemoragic\. V. [i
purpura fulminans.
? S. WEBER. [Sir Hermann David Weber, medic englez, Londra, 1823-1918.] *S. altern determinat de o leziune
peduncular\, `n cadrul cuia se asociaz paralizia homolateral a nervului o-culomotor cu hemiplegie controlateral\.
? S. WEBER-CHRISTIAN. [Frederick Parkes Weber, medic englez, Londra, 1863-1962; Henry A. Christian,
medic american, 1876-1951
.] Sin.: boal Weber-Christian (v.).
? S. WEGENER. [F. Wegener, medic german contemporan.] Sin.: granulomatoz Wegener (v.).
? S. WEILL-MARCHESANI. [Jean Weill, pediatru [i endocrinolog francez, n. 1903; Oswald Marchesani,
oftalmolog german, Hamburg, 1900-1952
.] S. congenital, transmis autozomal dominant sau recesiv, caracterizat prin
*brahicefalie, *brahidactilie, statur mic cu musculatura bine dezvoltat\, mobilitate articular redus\, *ectopie cristalinian\, miopie,
*glaucom. Sin.: distrofie me-zodermal congenital hiperplastic\.
? S. WERMER. [Paul Wermer, medic internist american, 1898-1975.] *Neoplazie endocrin mul-tipl (MEN tip I), `n
care se asociaz adenom sau hipertrofie paratiroidian\, adenom hipofizar [i al pancreasului endocrin (uneori [i cu alte localizi:
tiroid\, medulosuprarenal).
? S. WERNER. [Otto Werner, medic german, Kiel, n. 1879.] Afec]iune ereditar cu transmitere autozomal recesiv\,
care se manifest la adultul tân prin *sclerodermie atrofic cu *poikilodermie, tumori cutanate, aspect eunucoid [i *cataract
bilateral\. Se poate asocia cu osteoporoz\, diabet, ateroscleroz precoce. Evolueaz cu `mb rânire precoce [i deces `n jurul
vârstei de 50 de ani. Afec]iunea echivalent la copil: sindromul Hutchinson-Gilford (v.).

759. 759
? S. WERNICKE. [Karl Wernicke, neurolog [i psihiatru german, profesor la Berlin, apoi la Bres-lau (`n
prezent Wroclaw, Polonia), 1848-1905
.] Sin.: prezbiofrenie (v.).
? S. WERNICKE-KORSAKOFF. [Carl Wernic-ke, neurolog [i psihiatru german, profesor la Berlin, apoi la
Breslau (`n prezent Wroclaw, Polonia), 1848-1905;
Serghei Sergheevici Korsakoff, neurolog rus, 1854-
1900
.] Sin.: sindrom Korsakoff (v.).
? S. WEST. [W. J. West, pediatru englez, sec. XIX.] Encefalopatie epileptic dependent de vârst\, cu etiologie
variabil\. Const `n triada: crize epileptice cu spasm, regresia dezvoltii psihomotorii [i *hipsaritmie. Este caracteristic debutul `n
primul an de via]\.
? S. WEYERS-THIER. [Helmuth Weyers, pediatru german contemporan; Carl Jörg Thier, oftalmolog
german contemporan, Aachen
.] Varietate de s. al primului arc branhial, `n care se `ntâlnesc malforma]ii oculare
(*microftalmie, *anoftalmie, *colobom), vertebrale (hemivertebre, vertebre cuneiforme sau agenezie vertebral\
mifacial\. V. [i sindromul primului arc branhial.
? S. WHITAKER. S. ereditar cu transmitere au-tozomal recesiv `n care se asociaz *insuficien] corticosuprarenal\,
paratiroidian [i *candidoz cutanat\.
? S. WIDAL. [Fernand Georges Isidore Widal, medic francez, n. la Alger, profesor de patologie intern [i
de clinic medical la Paris, 1862-1929
.] S. caracterizat clinic prin crize de astm declan[ate de ingestia de aspirin\,
survenind la pacien]ii cu astm cronic [i polipoz rinosinusal\.
? S. WILLEBRAND. [Erik Adolf von Wille-brand, medic finlandez, profesor la Helsinki, 1870-1949.] S. cu
acela[i tablou clinic ca [i al bolii von Willebrand, dar care survine la pacien]i f antecedente familiale pentru aceast boal\,
asociat probabil unei sti imunopatologice. V. [i boal von Willebrand
? S. WILLIAMS-BEUREN. [Howard Williams, medic englez contemporan; A. J. Beuren, medic german
contemporan
.] *Stenoz aortic congenital\, asociat cu debilitate mental [i facies de elf (geniu din mitologia scandinav\,
simbolizând for-]ele naturale, `n particular fenomenele atmosferice). Uneori, s. poate fi secundar unei hipercalcemii idiopatice a
nou-n\scutului, dup cum poate fi [i familial, cu transmitere dominant\.
? S. WILLIAMS-CAMPBELL. [Howard Willi-ams, Peter Campbell, medici englezi contemporani.] Bronhomalacie
congenital\, cauzat de ab-sen]a cartilajului anular distal la prima diviziune a bronhiilor periferice. Se caracterizeaz clinic prin
simptomatologie specific *bron[iectaziei, care a-pare evolutiv.
? S. WILSON. [Samuel Alexander Kinnier Wilson, medic englez, Londra, n. `n Statele Unite, 1878-1936 .]
Sin.: degenerescen] hepatolenticu-lar (v.).
? S. WINTER. [Jeremy Stephen Drummond Winter , medic canadian, n. 1937.] S. congenital, constând din hipo-
sau aplazie renal\, anomalii ale organelor genitale interne (`n special atrezie vaginal) [i anomalii ale urechii medii.
? S. WISKOTT-ALDRICH. [Alfred Arthur Wis-kott, pediatru german contemporan, München; Robert Aldrich,
pediatru american, Portland - Oregon, n. 1917
.] Afec]iune congenital [i ereditar cu transmitere recesiv\, care se
manifest la nou-n\scutul de sex masculin, legat de un deficit `n izoaglutinine (cre[terea IgA [i IgE, deficit de IgG, perturbarea
hipersensibilit\]ii `ntârziate) [i caracterizat printr-un ansamblu de manifesti septice (infec]ii cu bacterii piogene [i *infec]ii opor-
tuniste), cu evolu]ie letal\.
? S. WOLFF-HIRSCHKORN. S. asociat cu de-le]ia par]ial a bra]ului scurt al cromozomului 4, caracterizat prin: *microcefalie,
*hipertelorism, *e-picantus, *palatoschizis, *microgna]ie, implantarea joas a urechilor cu structur simplificat\, *criptorhidie,
*hipospadias [i retardare mental\.
? S. WOLFF-PARKINSON-WHITE. [Louis Wolff, cardiolog american, Boston, 1898-1972; Sir John Parkinson,
medic englez, 1885-1976;
Paul Dudley White, cardiolog american, Boston, 1886-1974.] S. manifestat printr-
un aspect electrocar-diografic caracteristic, cu prezen]a unui *bloc de ramur cu segment PQ scurt [i complex QRS lgit [i
deformat (cu *und delta). Predispune la accese de tahicardie atrial paroxistic\. Este cauzat de existen]a unor c\i de conducere
care scurtcircuiteaz nodul atrioventricular. Exist trei tipuri de fibre: 1)
fasciculul Kent, care dubleaz numai par]ial conducerea
atrioventricular\; 2)
fibrele Mahaim, când spa]iul PR electrocardiografic este normal; 3) fibrele James, cu scurtcircuitarea total a
nodului atrioventricular, electrocardiografic apând un PR scurt urmat de un complex QRS normal. Sin.: sindrom de preexcita]ie
ventricular\, sindrom WPW.
? S. WOLFRAM. [D. J. Wolfram, medic american, sec. XX.] Asociere ereditar cu transmitere autozomal recesiv\,
implicând: diabet zaharat juvenil, diabet insipid, atrofie optic bilateral\, surditate de percep]ie bilateral [i atonie vezical de o-
rigine central\.
? S. WYBURN-MASON. [R. Wyburn-Mason, medic englez contemporan.] 1) Polinevrit senzitivomotorie care survine
`n evolu]ia unui cancer bron[ic sau digestiv. Este cea mai frecvent neuropatie paraneoplazic\. 2) Asocierea anevrism ar-
teriovenos retinian [i mezencefalic - nevi cutana]i multipli.

? S. YOUNG. 1) *Scleroz lateral amiotrofic de tip bulbar asociat cu *platibazie. 2) S. rar, caracterizat prin apari]ia, la femeie,
a unei obezit\]i progresive cu fiecare sarcin\, ulterior diabet [i moarte intrauterin a f ului (care poate prezenta cardiomegalie,
hipoglicemie, eritropoiez hepato-splenic). Cauza ar putea fi secre]ia inadecvat de hormon somatotrop `n timpul gravidit\]ii.
? S. ZELLWEGER. [Hans U. Zellweger, pediatru american, n. 1909.] S. ereditar cu transmitere autozomal recesiv\,
caracterizat prin tulburi neurologice severe, dismorfie, hepatomegalie [i nu-meroase chisturi renale. Este cauzat de un defect de
asamblare a *peroxizomilor, organite celulare care con]in *catalaze. Sin.: sindrom hepato-cerebro-renal.
? S. ZIEK. S. caracterizat prin asocierea: ciroz etilic\, hiperlipidemie, icter prin bilirubin conjugat [i anemie hemolitic\.
? S. ZIEMSSEN. [Hugo Wilhelm von Ziems-sen, medic german, profesor la Erlangen, apoi la München,
1829-1902
.] Paralizie laringian bilateral\, cu blocarea corzilor vocale `n abduc]ie, responsabil de disfazie. V. [i sindrom
Gerhardt.
? S. ZIEVE. [Leslie Zieve, medic american, n. 1915.] S. frecvent `n alcoolismul cronic, constând `n dureri epigastrice,
*telangiectazii [i leziuni ale *scleroticii. Se `nso]e[te de regul cu icter colestatic, anemie hemolitic (prin ac]iunea alcoolului asupra
fosfolipidelor membranei hematiei), hipercolesterolemie [i hiperlipidemie.
? S. ZINSSER-ENGMAN-COLE. [Ferdinand Zinsser, dermatolog german, n. la New York, profesor la Köln,
1865-1952;
Martin Feeney Eng-man , dermatolog american, St. Louis, 1869-1953; H. N. Cole,
dermatolog american contemporan, Cleveland
.] Afec]iune ereditar rar\, cu transmitere probabil recesiv\, care
predomin la copiii de sex masculin [i se manifest `n jurul vârstei de 6 ani. Simptomatologia include: pigmentare epidermic cu
*telangiectazii, *leucoplazie bucal (`nde-osebi lingual\ fie ungveal\. Tardiv [i incon-stant pot s apar *pancitopenie cu
anemie nor-mocrom normo- sau macrocitar\. Evolu]ia este grav\, cu exitus prin hemoragii, asociere de infec-]ii sau neoplasme.
Sin.: boal Engman, diskeratoz congenital\, sindrom Zinsser-Fanconi.
? S. ZINSSER-FANCONI. [Ferdinand Zinsser, dermatolog german, n. la New York, profesor la Köln, 1865-
1952;
Guido Fanconi, pediatru elve-]ian, profesor la Zürich, 1892-1979.] Sin.: sindrom Zinsser-Engman-Cole
(v.).
? S. ZOLLINGER-ELLISON. [Robert Milton Zollinger, chirurg american, n. 1903; Edwin Ho-mer Ellison,
chirurg american, n. 1918
.] S. caracterizat prin asocierea de ulcere digestive cu sedii multiple, cu caracter recidivant, cu
hipertrofie a glandelor [i a mucoasei gastrice `nso]it de hipersecre]ie [i hiperaciditate important [i, frecvent, de diaree.

760. 760
Simptomatologia este `n rela]ie cu prezen]a unor tumori maligne ale *insulelor Langerhans pancreatice cu celule A,
gastrinosecretante. S. Z.-E. poate fi asociat cu alte adenoame endocriniene, `n cadrul unei *neoplazii endocriniene multiple.
? S. ZUELZER-KAPLAN. [Wolf W. Zuelzer, pediatru american contemporan, Detroit; Eugene Kaplan, medic
american contemporan
.] Form a-sociat de *talasemie cu hemoglobinoz C. Se manifest prin tabloul clinic al talasemiei,
cu pre-zen]a de hematii sub form de "]int\".

SINE MATERIA / sine materia / sine materia.
[Lat. sine = f\; materia = materie.] Locu]iune latin utilizat cu
semnifica]iile: f explica]ie evident\, f\r cauz determinat\, lipsit de cauz organic\.
SINECHIE, s. f. / synéchie, s. f. / synechia.
[Gr. synekheia = continuitate, de la syn = împreun\, ekhein = a ]ine; sensul
oftalmologic dateaz din sec. XIX
.] Acolare sau sudur\, de `ntindere variabil\, a dou ]esuturi care `n mod normal sunt separate.
Ex.: s. irisului la cornee sau la cristalin.
SINECHIOTOM, s. n. / synéchotome, s. m. / synechotome.
[Gr. synekheia = continuitate, de la syn = împreun\, ekhein = a ]ine;
tomos = t\iat, sec]ionat, de la temnein = a t\ia.] Instrument utilizat pentru practicarea *sinecotomiei.
SINECOTOMIE, s. f. / synéchotomie, s. f. / syne-chotomy.
[Gr. synekheia = continuitate, de la syn = împreun\, ekhein = a ]ine;
tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a t\ia.] Sec]ionare chirurgical a *bridelor sau *aderen]elor. Ex.: s. nazal\, distruc]ia
*sinechiilor nazale.
SINEREZ|, s. f. / syneresis, s. m. / syneresis.
[Gr. synairesis = apropiere, de la syn = împreun\, hairesis = luare, de la airein =
a lua
.] Proces din etapa final a coagulii, când are loc eliminarea serului sanguin. Termenul este utilizat [i pentru desemnarea
fazei finale a sedimentii hematiilor, când viteza de coborâre a acestora scade lent, ajungând la zero.
SINERGIE, s. f. / synergie, s. f. / synergy, syn-ergia.
[Gr. syn = împreun\; ergon = lucru, ac]i-une, de la ergein = a lucra.] 1)
Corelarea unor ac]iuni sau asocierea mai multor elemente pentru ob]inerea sau ameliorarea unui anumit r\spuns. 2) Fenomenul
de ajustare [i grupare a mi[cilor musculare `n vederea ob]inerii unei anumite performan]e fiziologice. 3) Ac]iunea simultan a
dou medicamente tradus prin cre[terea efectelor acestora. Se disting: a)
s. aditiv\, `n care efectul total reprezint suma efectelor
fiecui medicament administrat singur; b)
s. `ntit\, când efectul total este mai mare decât suma efectelor individuale. V. [i
poten]are, interac]iuni medicamentoase.
SINERGIE MUSCULAR| / synergie musculaire / muscular synergy. Asocierea mai multor mu[chi pentru realizarea aceleia[i
mi[ci.
SINERGISM, s. n. / synergisme, s. m. / syner-gism.
[Gr. syn = împreun\; ergon = lucru, ac]iu-ne, de la ergein = a lucra; -ism.]
Consecin]a *si-nergiei. Ex.: s. unor mu[chi, al unor medicamente, al unor factori patogeni. Ant.: antagonism.
SINERGIST, adj., s. m. / synergiste, adj., s. m. / synergist.
[Gr. syn = împreun\; ergon = lucru, ac]iune, de la ergein = a lucra.]
(Mu[chi) care particip `n asociere cu unul sau mai mul]i mu[chi `n executarea unei aceleia[i mi[ci. V. [i agonist, antagonist.
SINESTALGIE, s. f. / synestalgie, s. f. / syn(a)es-thesialgia.
[Gr. syn = cu; aisthesis = senza]ie, sensibilitate; algos = durere.]
Durere paroxistic provocat prin simpla frecare a unei regiuni aflate la distan] fa] de un punct dureros.
SINESTEZIE, s. f. / synesthésie, s. f. / syn(a)es-thesia.
[Gr. syn = împreun\; aisthesis = senza]ie, sensibilitate.] Anomalie de
percep]ie a senza]iilor. Const `n producerea unei duble senza]ii: una normal\, corespunzând regiunii excitate, iar o a doua `ntr-o
alt regiune a corpului, `n general de partea opus\. Aceasta din urm nu este rezultatul unei excita]ii directe locale, ci secundar
primei.
SINFALANGIE. Var. pentru simfalangie (v.).
SINFIBROZ|, s. f. / synfibrose, s. f. / fibrous joint. NA: articulatio fibrosa.
[Gr. syn = împreun\; lat. fibra = fibr\; -ozã.] *Sinartroz
`n care unirea sau acolarea pieselor osoase este asigurat exclusiv prin ]esut fibros.
SINGAMIE, s. f. / syngamie, s. f. / syngamia.
[Gr. syn = împreun\; gamos = c\s orie, unire.] Proces de fuziune citoplasmatic
`ntre dou celule `n timpul fertilizii.
SINGENIC, adj. / syngénique, adj. / syngeneic.
[Gr. syn = împreun\; gennan = a produce.] Sin.: izogenic (v.).
SINISTROSCOLIOZ|, s. f. / sinistroscoliose, s. f. / sinistroscoliosis.
[Lat. sinister, -tra, -trum = stâng; gr. skoliosis = curbare,
de la
skolios = strâmb.] Deviere lateral de la axul vertical spre stânga a coloanei vertebrale.
SINISTROZ|, s. f. / sinistrose, s. f. / sinistrosis.
[Lat. sinister, -tra, -trum = stâng, prevestitor de nenorociri (fig.); -ozã.] Sindrom
psihic observat la unele persoane care au suferit un accident de munc sau de circula]ie, `n cazul `n care acestea urmeaz s fie
indemnizate pentru daunele suferite. S. se caracterizeaz prin inhibi]ia bun\voin]ei [i a dorin]ei de recuperare medical [i prin
exagerarea incon[tient a eventualelor sechele. Ea se traduce printr-un gen de psihoz revendicativ\ pentru ob]inerea unor
avantaje materiale maxime. Subiectul `n cauz poate ajunge s simt efectiv tulburile pe care le invoc [i prin aceasta s. se
deosebe[te de *simulare.
SINKINEZIE. Var. pentru sinchinezie (v.).
SINOPTOFOR, s. n. / synoptophore, s. m. / synoptophore.
[Gr. syn = împreun\; optos = vizibil, de la optesthai = a vedea;
phoros = care poart\, de la pherein = a purta, a transporta.] Instrument optic utilizat pentru explorarea [i tratamentul tulburilor
vederii binoculare, `n particular `n *strabism. Sin.: amblioscop.
SINORHIDIE, s. f. / synorchidie, s. f. / synor-chism, synorchidism.
[Gr. syn = împreun\; orkhis, -idos = testicul.] Fuziunea celor
dou testicule `ntr-o singur mas testicular\, cu localizare `n scrot sau `n abdomen.
SINOSTOZ|, s. f. / synostose, s. f. / synostosis. NA: synostosis.
[Gr. syn = împreun\; osteon = os; -ozã.] Unirea, congenital sau
dobândit\, a dou oase sau zone osoase care ini]ial sau `n mod normal erau separate.
SINOVECTOMIE, s. f. / synovectomie, s. f. / sy-novectomy.
[Lat. medieval synovia, probabil de la gr. syn = împreun\,
lat.
ovum = ou; gr. ektome = excizie.] Exerez par]ial sau total a sinovialei pentru *biopsie sau `n scop terapeutic.
SINOVIAL|, s. f. / synoviale, s. f. / synovial membrane, synovium. NA: membrana synovialis.
[Lat. medieval synovia,
probabil de la g
r. syn = împreun\, lat. ovum = ou.] Membran seroas care c\ptu[e[te fa]a profund a capsulei articulare `n
cazul *diartrozelor. Inserat `n jurul (la periferia) cartilajelor articulare, s. prezint repliuri [i franje, secretând un lichid denumit
*sinovie. Sin.: membran sinovial\.
SINOVIALOM, s. n. / synovialome, s. m. / syno-vialoma.
[Lat. medieval synovia, probabil de la gr. syn = împreun\, lat.
ovum = ou; -oma.] Tumor cu originea la nivelul membranei sinoviale. S. poate fi: 1) malign, caracterizat prin dimorfism histo-
logic [i prin tendin]a marcat de *metastazare, `ndeosebi pe cale limfatic\; 2)
benign, alc uit de regul din celule gigante ale
tecilor tendinoase. Sin.: sinoviom.
SINOVIALOSARCOM, s. n. / synovialo-sarcome, s. m. / synovialosarcoma.
[Lat. medieval synovia, probabil de la gr.
syn = împreun\, lat. ovum = ou; gr. sarx, sarkos = carne; -oma.] V. sinovialom.
SINOVIE, s. f. / synovie, s. f. / synovia, synovial fluid. NA: synovia.
[Lat. medieval synovia, probabil de la gr. syn =
împreun\, lat.
ovum = ou.] Lichid transparent, de culoare galben\, vâscos, prezent `n cantit\]i foarte mici la nivelul cavit\]ilor ar-
ticulare [i secretat de sinovial\. S. are o compozi]ie relativ apropiat de cea a plasmei sanguine, con]inând `ns pu]ine globuline [i
fiind lipsit de *fibrinogen, având `n plus *acid hialuronic, care `i confer o viscozitate favorabil reducerii frecii articulare [i
facilitii glisii suprafe]elor articulare. ~n mod normal, s. con]ine sub 300 celule/mm
3
, sub 25% fiind granulocite polimorfonucleare.
SINOVIOLIZ|, s. f. / synoviolyse, s. f. / synoviorthesis.
[Lat. medieval synovia, probabil de la gr. syn = împreun\, lat.
ovum = ou; gr. lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] Sin.: sinoviortez (v.).
SINOVIOM, s. n. / synoviome, s. m. / synovioma.
[Lat. medieval synovia, probabil de la gr. syn = împreun\, lat. ovum
= ou; -
oma.] Sin.: sinovialom (v.).
|

761. 761
SINOVIORTEZ|, s. f. / synoviorthèse, s. f. / sy-noviorthesis. [Lat. medieval synovia, probabil de la gr. syn = împreun\,
lat.
ovum = ou; gr. or-thosis = ceea ce `ndreapt\.] Tratamentul bolilor *si-novialei prin injectarea intraarticular a unor sub-stan]e
chimice sau a unor radioizotopi. Sin.: sinovioliz\.
SINOVIT|, s. f. / synovite, s. f. / synovitis.
[Lat. medieval synovia, probabil de la gr. syn = îm-preun\, lat. ovum = ou; -
itã.] Inflama]ie acut sau cronic\, uscat sau cu producere de *exsudat, a membranelor sinoviale, `ndeosebi a *sinovialelor
tendinoase. Pentru inflama]ia sinovialelor articulare se utilizeaz termenul *artrit\. Tipuri: 1)
S. crepitant\ (v.). 2) S. fongoas\,
asem oare artritei tuberculoase, secundar unei micoze care invadeaz osul din ]esutul adiacent (*coccidioidomicoz\,
*blastomicoz\, *histoplasmoz\, *actinomicoz\, *candidoz\, *sporotricoz\
S. lipofagic\ (v.). 4) S. plastic\, uscat\, cu formare de
aderen]e fibroase tendinoase. 5)
S. polipoid\, v. sinovit viloas\. 6) S. seroas\, frecvent consecutiv unei boli infec]ioase [i
caracterizat prin revsat citrin. 7)
S. supurat\, consecutiv contaminii directe printr-o plag deschis sau printr-un proces
infec]ios general, cu prezen]a de puroi `n teaca sau cavitatea sinovial\. 8)
S. uscat\, v. sinovit crepitant\. 9) S. viloas\, cronic\, cu
sclerozarea franjurilor sinoviale, care iau aspectul de vilozit\]i. 10)
S. vilonodular\ hemopigmentat\ se produce la tineri, este
localizat frecvent la genunchi [i se caracterizeaz prin formarea de vilozit\]i brune, infiltrate de pigmen]i ferici care pot invada [i
]esutul osos. V. [i `n continuare.
SINOVIT| CREPITANT| / synovite crépitante / tenosynovitis crepitans. Inflama]ie acut uscat a tecilor tendinoase, caracterizat
prin durere intens [i crepita]ie la mobilizarea articula]iei. Se produce `ndeosebi la nivelul tecilor sinoviale ale tendoanelor
mu[chilor antebra]ului. Sin.: tenozit crepitant\.
SINOVIT| LIPOFAGIC| / synovite lipophagique / lipophagic synovitis. Localizarea *bolii lipofagice la nivelul genunchilor. Se
manifest prin re-vsate articulare dup traumatisme. Revsatele se resorb [i reapar frecvent, ceea ce duce la `ngro[area
*sinovialei, limitarea mi[cilor [i atrofie muscular\. O denumire mai exact ar fi artrit lipofagic\.
SINOVIT| TENDINOAS| / synovite tendineuse / teno-synovitis. Sin.: tenosinovit (v.).
SINTALGON, s. n. / sintalgon, s. m. / sintalgon. Sin.: metadon (v.).
SINTAZ|, s. f. / synthase, s. f. / synthase.
[Gr. syn = împreun\; tithenai = a plasa; -azã.] Enzim din categoria *ligazelor, care
adaug un *substrat la alt substrat printr-o dubl leg ur\.
SINTETAZ|, s. f. / synthétase, s. f. / synthetase.
[Gr. syn = împreun\; tithenai = a plasa; -azã.] Enzim care cupleaz dou
substraturi printr-o le-g ur carbon-carbon, carbon-oxigen, carbon-sulf sau carbon-azot [i care necesit hidroliza unei molecule de
ATP. S. exercit o ac]iune invers celei a unei *endonucleaze. Sin.: ligaz\.
SINTETIC, adj. / synthétique, adj. / synthetic.
[Gr. syn = împreun\; tithenai = a plasa.] 1) Care este ob]inut prin sintez chimic\. 2)
Care este fabricat, `n opozi]ie cu un produs natural. Ex.: cauciuc s.
SINTEZ|, s. f. / synthèse, s. f. / synthesis.
[Gr. synthesis = ac]iunea de a pune laolalt\, compunere, de la syn = împreun\, thesis
= punere [i
tithenai = a plasa, a pune.] 1) Reac]ie chimic `n cursul ceia substan]e simple dau na[tere unui compus mai
complex. 2) Elaborarea de substan]e complexe pornind de la substan]e proprii sau de la materiale selectate din sânge, de c re
celule sau organe. 3) Producerea artificial a unui compus chimic. V. [i semisintez\. 4) ~n psihanaliz\, integrarea componentelor
variate ale personalit\]ii.
SINTON, adj. / syntone, adj. / syntonic.
[Gr. syn = împreun\; tonos = tensiune.] Despre un subiect normal, care tr\ie[te `n armonie
cu mediul `n care se afl\.
SINTONIE, s. f. / syntonie, s. f. / syntonia.
[Gr. syn = împreun\; tonos = tensiune.] Caracteristica unui subiect *sinton.
SINUCIDERE, s. f. / suicide, s. m. / suicide.
[Lat. sui = pe sine; caedere = a omor`.] Ac]iunea de provocare voluntar a mor]ii
propriului organism. Sin.: suicid.
S. imunologic\: reprezint distrugerea unui anumit tip de celule ca urmare a participii sale `ntr-o
reac]ie imun\.
SINUS, s. n. / sinus, s. m. / sinus. NA: sinus, pl. sinus sau sinuses.
[Lat. sinus = cotitur\, adâncitur\.] Forma]iune anatomic sub
form de cavitate, `ndeosebi: 1) Cavit\]ile aeriene de la nivelul unor oase ale fe]ei; ex.: s. maxilar. 2) O serie de por]iuni ale vaselor
sanguine sau limfatice; ex.: *s. cavernos, *s. coronar, *s. carotidian. 3) Depresiune sau cavitate, *reces, *fund de sac.
SINUS AORTIC / sinus aortique / aortic sinus. NA: sinus aortae. Mic dilata]ie situat `ntre peretele aortic [i fiecare din valvulele
semilunare aortice, loc de origine a arterelor coronare. Sin.: sinus Morgagni, sinus Petit, sinus Valsalva.
SINUS CAROTIDIAN / sinus carotidien / carotid sinus. NA: sinus caroticus. Dilata]ie a arterei carotide primitive (comune) situat la
bifurca]ia sa. Pere]ii dilata]iei au ]esut muscular mai redus [i sunt puternic inerva]i de ramura intercarotid a nervului
glosofaringian, iar pe peretele posterior se afl *glomusul carotidian. Aceast zon este un baroceptor, cu rol `n reglarea presiunii
arteriale [i a ritmului cardiac. Sin.: bulb carotidian.
SINUS CAVERNOS / sinus caverneux / caver-nous sinus. NA: sinus cavernosus. S. de form neregulat al *durei mater, situat pe
laturile corpului osului *sfenoid [i `ntins de la fisura orbital superioar (anterior) la nivelul *stâncii temporalului (posterior).
SINUS CORONAR / sinus coronaire / coronary sinus. NA: sinus coronarius. Por]iunea terminal [i ampular a marii vene coronare a
inimii; ocup extremitatea posterioar a [an]ului coronar stâng.
SINUS CRANIAN / sinus crânien / sinus durae matris. NA: sinus durae matris. Sin.: sinus venos al durei mater (v.).
SINUS LARINGIAN / sinus du larynx / laryngeal sinus, sinus of larynx. NA: ventriculus laryngis. Sin.: ventricul Morgagni (v.).
SINUS MORGAGNI / sinus de Morgagni / sinus of Morgagni. NA: sinus aortae.
[Giovanni Battista Morgagni, anatomist [i
anatomopatolog italian, profesor la Padova, 1682-1771
.] Sin.: sinus aortic (v.).
SINUS PETIT / sinus de Petit / Petit’s sinus. NA: sinus aortae.
[François Pourfour du Petit, anatomist [i chirurg
francez, 1664-1741
.] Sin.: sinus aortic (v.).
SINUS ROMBOID AL LUI HENLE / sinus rhomboïde de Henle / rhom boid sinus of Henle. NA: ventriculus terminalis medullae
spinalis.
[Friedrich Gustav Jacob Henle , anatomist german, profesor la Zürich, Heidelberg [i Göttingen, 1809-1885 .]
Diverticul prin care se termin *canalul ependimar la nivelul conului terminal al m\duvei spinii.
SINUS THEILE / sinus de Theile / transverse sinus of the pericardium. NA: sinus transversus pericardii.
[Friedrich Wilhelm
Theile
, anatomist german, profesor (succesiv) la Jena, Berna [i Wei-mar, 1801-1879 .] *Diverticul al cavit\]ii pericardice care se
`ntinde `ntre pediculii arteriali [i veno[i ai inimii.
SINUS VALSALVA / sinus de Valsalva / sinus of Valsalva. NA: sinus aortae.
[Antonio Maria Valsalva, anatomist italian, 1666-
1723
.] Sin.: sinus aortic (v.).
SINUS VENOS / sinus veineux / sinus venosus. NA: sinus venosus. Por]iune din tubul cardiac primitiv embrionar `ncorporat `n
urechiu[a dreapt\, `n care se deschid venele embrionare [i extraembrionare.
SINUS VENOS AL DUREI MATER / sinus vei-neux de la dure-mère (ou duremèrien) / ve-nous sinus of dura-mater. NA: sinus
durae matris. Sistem venos cuprins `ntr-o dedublare a durei mater. Dreneaz toate venele organelor con]inute `n cavitatea
cranian (encefal [i meninge) [i `n cavitatea orbitar (ochi [i anexele sale). Sin.: sinus cranian.
SINUSAL, adj. / sinusal, -ale, -aux, adj. / sinusal.
[Lat. sinus = cotitur\, adâncitur\.] Care se refer la *nodul sinusal (Keith [i
Flack) sau care are originea `n acest nod. Var.: sinuzal.
SINUSOGRAFIE CEREBRAL| / sinusographie cérébrale / dura mater sinusography.
[Lat. sinus = cotitur\, adâncitur\; gr.
graphein = a scrie; lat. cerebrum = creier.] Examen radiologic al sinusurilor venoase intracraniene efectuat: 1) direct, prin
injectarea unui mediu de contrast `n sinusul longitudinal superior prin fontanel\, la sugar; 2)
indirect, prin injectare intra-arterial a
mediului opac `ntr-un vas cu traiect cefalic. V. [i flebogafie.
SINUSOID, adj., s. n. / sinusoïde, adj., s. f. / sinusoid.
[Lat. sinus = cotitur\, adâncitur\; gr. eidos = form\.] 1) Care se aseam
cu un sinus. 2) Structur care formeaz por]iunea terminal a unui vas sanguin, constând `ntr-un capilar neregulat de
|

762. 762
anastomozare, limitat de un endoteliu reticulat, f adventice. S. se g\sesc `n ficat, suprarenale, miocard, paratiroide, splin\,
ganglioni limfatici [i pancreas. Exist dou tipuri de s.: a)
s. fenestrate, care au o lam bazal continu [i un endoteliu sub]ire cu
pori (`n hipofiza anterioar\, cortexul suprarenal [i insulele Langerhans); b)
s. discontinue, cum sunt cele hepatice, `n care celulele
endoteliale sunt dispuse continuu `n unele zone, iar `n alte zone prezint lacune.
SINUSOIDAL, adj. / sinusoidal, -ale, -aux, adj. / sinusoidal.
[Lat. medieval sinus, traducere gre[it a cuvântului arab djayb =
deschiderea unui ve[mânt; gr.
eidos = form\.] Care se aseam cu o *sinusoid\.
SINUSOID|, adj., s. f. / sinusoïde, adj., s. f. / sine wave.
[Lat. medieval sinus, traducere gre[it a cuvântului arab djayb =
deschiderea unui ve[-mânt; gr.
eidos = form\.] 1) Curb ondulat plan\, cu ecua]ie definit\, servind la reprezentarea, `n fizic [i
biofizic\, a fenomenelor vibratorii. 2) Despre o curb `nregistrat care prezint acest aspect.
SINUSURILE FE}EI / sinus de la face / paranasal sinuses. NA: sinus paranasalis. Cavit\]i pneumatice s\pate `n oasele de la baza
craniului sau `n oasele fe]ei (etmoid, sfenoid, frontal, maxilar superior), cuprinzând: 1)
s. frontal (NA: sinus frontalis), având forma
unei piramide r\sturnate cu deschidere `n *meatul mijlociu; 2)
s. maxilar (NA: sinus maxillaris), deschis tot `n meatul mijlociu; 3) s.
sfenoidal
(NA: sinus sphenoidalis), deschis `n fosele nazale, la câ]iva milimetri sub lama ciuruit\.
SINUZAL.
Var. pentru sinusal (v.).
SINUZIT|, s. f. / sinusite, s. f. / sinusitis. [Lat. sinus = cotitur\, adâncitur\; -itã.] Inflama]ia mucoasei care tapiseaz sinusurile
fe]ei. Poate fi a-cut sau cronic\, purulent sau cataral\, iar dup localizare: maxilar\, frontal\, etmoidal\, sfenoidal\.
SIRING|. Var. pentru sering (v.).
SIRINGOBULBIE, s. f. / syringobulbie, s. f. / sy-ringobulbia.
[Gr. syrinx, -ingos = ]eav\, tub, trestie; lat. bulbus = bulb.]
Localizare a *siringo-mieliei la nivelul bulbului rahidian.
SIRINGOMIELIE, s. f. / syringomyélie, s. f. / sy-ringomyelia.
[Gr. syrinx, -ingos = ]eav\, tub, trestie; myelos = m\duv\.] Sindrom
lent progresiv caracterizat prin existen]a unei cavit\]i `n regiunea cervicodorsal a *m\duvei spinii. Leziunile se pot extinde la
nivelul *bulbului rahidian (siringomielobulbie) sau `n regiunea toracic\. Originea s. admis cel mai frecvent este malformativ\,
deoarece sunt asociate frecvent *hidrocefalia [i *
spina bifida. Se invoc\, de asemenea, tumorile, traumatismele, infarctizarea sau
hemoragiile, uneori cauza nefiind cunoscut\. Ca urmare a localizii leziunilor, `ndeosebi prin `ntreruperea fibrelor fasciculului
spinotalamic, ca manifestare clinic principal apare disocia]ia siringomielic\, cu afectarea sensibilit\]iii termice [i dureroase [i
p\strarea celei tactile. Extensia cavit\]ii c re coarnele anterioare poate determina tulburi motorii periferice, iar extensia lateral -
o suferin] piramidal\. *Scolioza toracic\ este prezent frecvent. Sin.: sindrom de coard central\, sindrom Morvan, sindrom
siringomielic. V. [i disocia]ie siringomielic\.
SIRINGOMIELOBULBIE, s. f. / syringomyélobulbie, s. f. / syringomyelobulbia.
[Gr. syrinx, -ingos = ]eav\, tub, trestie; myelos =
m\duv\; lat.
bulbus = bulb.] Extensia *siringomieliei c re *bulbul rahidian.
SIROP, s. n. / sirop, s. m. / syrup.
[Lat. medieval sirupus, din ar. medieval charab = b\utur\.] Preparat farmaceutic lichid cu un
con]inut crescut `n zah, de consisten] vâscoas\, destinat administrii interne (
per os). Majoritatea s. se folosesc ca vehicule
pentru diferite medicamente sau intr `n compozi]ia unor formule magistrale de uz intern.
SISMOTERAPIE, s. f. / sismothérapie, s. f. / sis-motherapy.
[Gr. seismos = tremur ur\, de la sei-ein = a scutura; therapeia =
tratament, de la
the-rapeuein = a `ngriji.] 1) Metod de tratament prin administrare local sau la nivelul `ntregului organism a
unor vibra]ii rapide, regulate [i de amplitudine mic\. S. se practic fie manual, fie cu aparate speciale. 2) Utilizarea terapeutic a
*electro[ocului.
SISTEM, s. n. / système, s. m. / system.
[Gr. sys-tema, -atos = ansamblu, de la syn = împreun\, istemai = a a[eza.] 1) Conform
*teoriei generale a sistemelor: o structur alc uit din p]i distincte constituite astfel `ncât func]ionarea acestor p]i [i rela]iile lor
reciproce s depind de rela]ia lor cu ansamblul structurii. 2) Ansamblu de organe care au o structur analog\. Ex.: s. osos. 3)
Ansamblu de concepte prezentate sub o form ordonat care faciliteaz studiul.
SISTEM ABO / système ABO / ABO system. V. grupe sanguine.
SISTEM Am / système Am / Am system. Complex de markeri alotipici situat la nivelul imunoglobinelor A
2.
SISTEM APUD / système APUD / APUD system.
[Acronim engl.: Amine Precursor Uptake (and) Decarboxylation =
captarea [i decarboxilarea precursorilor aminici
.] S. care reune[te o serie de celule endocrine (*celule APUD) ce
produc hormoni polipeptidici [i neurotransmi] ori. Sin.: sistem endocrin difuz. V. celule APUD.
SISTEM BIOLOGIC / système biologique / biological system. S. eterogen, integrat, deschis, `n echilibru fluent, informa]ional,
programat, autoreglabil (cibernetic), evolutiv [i capabil de optimizare continu a func]ionii sale. Sin.: biosistem. V. [i sistem.
SISTEM CARDIONECTOR / système cardionec-teur / conducting system of the heart, nodal tissue. Ansamblul structurilor
neuromusculare care asigur propagarea [i reglarea contrac]iei miocardice. Sin.: sistem nodal, ]esut nodal, ]esut cardionector. V.
[i inim\.
SISTEM CEREBROSPINAL / système cérébro-spinal / cerebrospinal system. NA: systema nervosum centrale. Sin.: sistem nervos
central (v.).
SISTEM DIOPTRIC / système dioptrique / dioptric system. S. alc uit din lentile sau din alte medii care refract lumina.
SISTEM DOPAMINERGIC PERIFERIC / système dopaminer gique périphérique / peripheric do-paminergic system. Existen]a s. d.
p. este presupus datorit unor efecte pe care *dopamina le exercit `n organism [i care nu pot fi rezultatul stimulii clasice a
*receptorilor adrenergici: relaxarea sfincterului esofagian inferior, `ntârzierea golirii stomacului, vasodilata]ie arterial renal [i
mezenteric\, inhibarea secre]iei de *aldosteron, inhibarea eliberii *noradrenalinei din termina]iile nervoase simpatice printr-un
mecanism presinaptic.
SISTEM DUFFY / système Duffy / Duffy system.
[Duffy, numele de familie al pacientului hemofilic de la care a
fost izolat acest factor sanguin
.] Anti-genii proteici din s. D. (Fy
a
, Fy
b
) pot juca rol de receptori `n invadarea eritrocitelor de
c re
Plasmodium vivax (una din speciile de agen]i etiologici ai malariei) [i sunt mai rar `ntâlni]i la negri decât la caucazieni.
SISTEM ENDOCRIN / système endocrine / endocrine system. Biosistem alc uit din ansamblul glandelor endocrine [i al altor
structuri din organism care secret hormoni, substan]e hormon-like, factori (cu ac]iune stimulatoare sau inhibitoare), ca [i o serie
de molecule cu ac]iune hormonal la nivelul altor glande sau ]esuturi ]int prin mecanism endocrin, dar [i autocrin sau paracrin.
SISTEM ENDOCRIN DIFUZ / système endocrinien diffus / APUD system. Sin.: sistem APUD (v.).
SISTEM EXTRAPIRAMIDAL / système extrapyra-midal / extrapyramidal system. Structurile nervoase ale SNC (ansamblu de nuclei
cenu[ii situat `n regiunile subcorticale [i subtalamice) diferite de *s. piramidal [i cerebelos, responsabile de motricitatea [i
coordonarea mi[cilor. Unii autori prefer denumirea de
s. subcortical. ~n patologie, afectarea s. e. se exprim prin: 1) Contractur
sau hipertonie extrapiramidal\, care reprezint o hipertonie muscular generalizat prin afectarea c\ii motrice extrapiramidale. Ea
nu se acompania-z de paralizie [i nici de modifici ale reflexelor tendinoase sau cutanate, dimpotriv\, reflexele de postur sunt
exagerate. Se `ntâlne[te `n: *boala Parkinson, *boala Wilson, rigiditatea de decerebrare. 2) Sindrom extrapiramidal (v.).
SISTEM FAGOCITAR MONONUCLEAR / système mononuc léé phagocytaire / mononuclear phagocyte system. Denumire propus
recent pentru un grup de celule cuprinzând *macrofagele [i precursorii acestora, adic *monocitele [i celulele precursoare din
m\duva osoas\. Termenul a fost propus pentru `nlocuirea celui de s. reticuloendotelial, care nu trebuie s includ macrofagele. V.
[i sistem reticuloendotelial.
SISTEM HIS-PURKINJE / système de His-Pur-kinje / His-Purkinje system.
[Wilhelm His Jr., anatomist german, profesor
la Leipzig, Basel, Göttingen [i Berlin, 1863-1934;
Johannes Evangelista von Purkinje, fiziolog originar
din Boemia, profesor la Breslau (`n prezent Wroclaw, Polonia), apoi la Praga, 1787-1869
.] Parte
component a sistemului nodal cardiac, de la fasciculul His la termina]iile Purkinje ventriculare. V. inim\.

763. 763
SISTEM HLA / système HLA / HLA system. [Abrev. engl.: Human Leukocyte Antigen = antigen uman leucocitar.]
S. principal de antigeni de grup tisular la om, stabilit dup criterii serologice [i genetice. S. HLA este de o complexitate extrem [i
cuprinde numero[i antigeni leucoplachetari (antigeni HLA), care pot realiza cel pu]in 150 milioane de combina]ii diferite, de unde
probabilitatea foarte redus ca doi subiec]i diferi]i s posede antigeni HLA identici. Antigenii HLA sunt glicoproteine localizate la
nivelul membranelor celulare [i sunt codifica]i de o parte din genele *complexului major de histocompatibiliate (MHC). Moleculele
HLA codificate de genele MHC sunt divizate `n dou clase: 1)
Antigeni de clas I: HLA-A, HLA-B [i HLA-C. 2) Antigeni de clas II:
HLA-D (subgrupa]i `n HLA-DP, HLA-DQ [i HLA-DR). Antigenii HLA-A [i B sunt cei mai importan]i [i, asemenea antigenilor C, sunt
prezen]i la nivelul tuturor celulelor din organism, `n afara eritrocitelor mature. Antigenii HLA-D nu exist decât pe macrofage, lim-
focite B, celule epidermice [i, probabil, spermatozoizi. S. HLA, prin genele care `l codific [i care se exprim sinergic, joac un rol
capital: aceste gene marcheaz individualitatea (personalitatea) antigenic a unui individ, conferindu-i aptitudinea de apare
`mpotriva oricei modifici determinate de o agresiune exterioar (infec]ioas\, chimic\, gref *alogenic) sau generate de o
*muta]ie. Datorit s. HLA se declan[eaz r\spunsul imunitar celular [i umoral, provocând eliminarea celulelor proprii organismului
care au suferit modifici antigenice sau a celulelor str\ine introduse `n organism (ex.: *alogref\ n]ial `n
*histocompatibilitate. Este independent de s. de antigeni eritrocitari ABO [i Rhesus [i de antigenii de grupe sanguine. O serie de
antigeni HLA sunt mai frecven]i la uniii bolnavi, `n unele boli. Este cazul antigenului B27 `n unele boli reumatismale, *sindromul
Fiessinger-Levy-Reiter, *uveita anterioar acut\, uneori `n poliartrita cronic juvenil (sau boala Still). Al]i antigeni ai grupului HLA-
B (care con]in cel pu]in 30 de antigeni diferi]i) sunt frecven]i `n *scleroza `n pl\ci, *miastenie, *boala celiac\, *hemocromatoz\, ca [i
unele boli cutanate, endocrine [i autoimune. Semnifica]iile asocierii s. HLA cu unele boli nu sunt `nc explicate, dar `ncep s\ se
clarifice o serie de no]iuni pân nu demult imprecise: teren [i predispozi]ie la unele boli. Sin.: antigeni HLA. V. [i complex major de
histocompatibilitate, histocompatibilitate.
SISTEM HOLTER / système Holter / Holter monitor, ambulatory electrocardiograph.
[Norman Jefferis Holter, biofizician
american, 1914-1983
.] S. care permite `nregistrarea continu\, ambulatorie a electrocardiogramei pe un suport magnetic. Combinat
cu un sistem de lectur\, s. H. este utilizat pentru depistarea tulburilor de ritm [i a celor de origine coronarian\.
S. I / système I / I system. S. de grup sanguin având la baz antigenii glucidici I [i i (oligozaharide heterogene). Anticorpul anti-I este
o aglutinin la rece, al cui titru poate cre[te `n unele afec]iuni, producând hemoliz autoimun\. Antigenii s. I exist pe eritrocitele
adultului, dar sunt cel mai bine exprima]i pe eritrocitele din sângele cordonului ombilical.
SISTEM IMUNITAR / système immunitaire / im-mune system. Ansamblu de elemente [i modali-t\]i prin care organismul se ap
`mpotriva agresiunilor antigenice externe. Include: 1) Elemente nespecifice (*complement, *properdine, *opsoni-ne), care
alc uiesc s. umoral, [i *interferoni, *his-tiocite, *macrofage, care alc uiesc s. celular. 2) Elemente specifice: *anticorpi serici
(imunitate u-moral\ i ai imunit\]ii mediate celular). V. [i imunitate, limfocit [i termenii cu prefixul imuno-, organ
limfoid central, organ limfoid periferic, organ limfoid secundar.
SISTEM INDUCTIBIL / système inductible / in-ducible system. S. sau gen care nu se exprim decât `n prezen]a unui semnal
chimic. Ex.: enzim care nu este sintetizat decât `n prezen]a substratului s\u sau a unor analogi.
SISTEM INTERNA}IONAL DE UNIT|}I DE M|-SUR| / Système Inter national d'unités de me-sure / International System of units.
S. stabilit de
Conferin]a general de Greut\]i [i M\suri, a cui aplicare este obligatorie dup 1979 `n medi-cin\. V. cap. X
(Sistemul interna]ional de unit\]i de m\sur `n medicin).
SISTEM KELL / système Kell / Kell system.
[Kell, numele de familie al bonavei la care s-a identificat prima dat
acest factor sanguin
.] S. cu peste 20 de antigeni proteici diferi]i, din care antigenul K (Kell) este cel mai imunogen (al treilea
`n ordinea imunogenicit\]ii sistemelor, dup ABO [i Rh). Fenotipul McLeod nu prezint precursorul K
x al antigenului K la suprafa]a
eritrocitelor, care au aspect de *acantocite [i sunt hemolizate
in vivo.
SISTEM KIDD / système Kidd / Kidd system.
[Kidd, numele de familie al femeii (care a n\scut un copil cu
eritroblastoz\ olat prima oar anticorpul specific
.] S. cu doi antigeni proteici principali, Jk
a
[i
Jk
b
. Hemoliza `n urma transfuziei cu sânge compatibil se poate datora apari]iei `ntârziate a anticorpilor anti-Jk
a
.
SISTEM DE KININE / système des kinines / kinins system. S. de proteine implicat `n producerea [i distruc]ia kininelor. V. kinine.
SISTEM LEMNISCAL / système lemniscal / lem-niscal system. Ansamblul fibrelor nervoase aferente groase care deservesc
sensibilitatea tactil [i proprioceptiv\-kinestezic\, cu urm orul traseu: cordoane medulare posterioare homolaterale, sinaps `n
nucleii bulbari gracil sau cuneat, `ncruci[are [i ascensiune prin lemniscusul medial [i o a doua sinaps `n nucleul ventral
posterolateral talamic.
SISTEM LEWIS / système Lewis / Lewis system.
[Lewis, numele de familie al pacientei la care s-a identificat
prima oar antigenul specific
.] S. cu antigeni glucidici reprezenta]i de glicosfingolipide absorbite din plasm pe membrana
eritrocitar\. Cei mai frecven]i antigeni Lewis sunt Le
a
[i Le
b
, `nrudi]i structural cu antigenii ABH. Anticorpii IgM anti-Le
b
produc
hemoliz posttransfuzional mult mai rar decât anticorpii anti-Le
a
.
SISTEM LIMBIC / système limbique / limbic system. Termen care desemneaz un grup eterogen de arii [i structuri cerebrale
puternic interconectate, situate pe fa]a medial a emisferului cerebral. S. l. i se descriu trei p]i - lobul olfactiv, lobul limbic [i
nucleii limbici -, cele mai importante structuri constitutive fiind forma]iunea hipocampic\, circumvolu]ia limbic [i *nucleul
amigdalian. Prin intermediul hipocampului, s. l. este implicat `n generarea stilor emo]ionale [i `n memoria de scurt durat\, iar
prin amigdal - `n diverse modalit\]i comportamentale (comportament sexual, alimentar, de apare etc.), `n reac]iile vegetative,
endocrine [i motorii somatice. Eterogenitatea forma]iunilor anatomice [i implica]iilor func]ionale ale s. l. ridic problema coeren]ei
sale ca sistem, ceea ce explic diferen]ele de prezentare ale s. l. `n literatur\. V. [i rinencefal.
SISTEM LIMFATIC / système lymphatique / lymphatic system. NA: systema lymphaticum. Ansamblul organelor limfatice din
organism, cuprinzând ganglionii, vasele [i spa]iile limfatice, ca [i vasele chilifere.
SISTEM LIMFOCITAR / système lymphocytaire / lymphocytic system. Ansamblul celulelor limfoide din organism, dispersate `n
sânge [i `n organele limfoide (timus, splin\, ganglioni limfatici, amigdale). V. [i organ limfoid central, organ limfoid periferic, organ
limfoid secundar.
SISTEM LIMFORETICULAR / système lymphor éticulaire / lymphoreticular system. }esuturile *sistemelor limfocitar [i
reticuloendotelial considerate, `mpreun\, ca un sistem.
SISTEM LOCOMOTOR / système locomoteur / locomotor system. Ansamblul structurilor din organism responsabile de *locomo]ie:
la om, mu[chii, articula]iile, ligamentele, ca [i arterele nutritive ale acestora. S. l. are ca suport de sus]inere s. osos.
SISTEM MKSA / système MKSA / MKSA system. S. de unit\]i de m\sur elaborat (`n 1901) de Giovanni Giorgi (fizician italian,
1871-1950), alc uit ini]ial din trei unit\]i: metru, kilogram [i secund\. ~n 1948, s. a fost adoptat, fiind ad\ugat a patra unitate:
amperul. Sistemul Interna]ional de unit\]i de m\sur adoptat `n prezent este inspirat direct din s. MKSA.
SISTEM MNS / système MNS / MNS system. S. de antigeni proteici (MN, Ss [i mul]i antigeni de joas frecven]\
sialoglicoproteine [i mo[teni]i ca haplotipuri (MS, Ms, NS, Ns). Anticorpii IgM anti-MN sunt aglutinine naturale, iar anticorpii IgG
anti-Ss apu]i `n urma transfuziei sau a sarcinii pot provoca hemoliz\.
SISTEM NERVOS / système nerveux / nervous system. NA: systema nervosum. Ansamblul structurilor sau ]esuturilor nervoase din
organism: *s. n. central, *s. n. autonom, ganglioni nervo[i [i nervi periferici. Abrev.: SN.
SISTEM NERVOS AUTONOM / système nerveux autonome / aut onomic nervous sistem. NA: systema nervosum autonomicum.
Ansamblu de structuri nervoase centrale [i periferice considerate clasic opuse s. n. central al vie]ii de rela]ie. Aceasta deoarece s.
n. a. men]ine sub dependen]a sa via]a vegetativ\, adic func]ionarea tuturor organelor [i ]esuturilor, asigurând, totodat\, coordo-
narea func]iilor vitale de baz\: circula]ie, respira]ie, digestie [i excre]ie. Centrii superiori ai s. n. a. sunt situa]i `n nevrax, iar c\ile

764. 764
periferice se `mpart `n func]ie de efectele specifice `n *s. n. ortosimpatic (*adrenergic) [i s. n. parasimpatic (colinergic). S. n. a. nu
se opune SNC, ci este subordonat acestuia. Sin.: sistem neurovegetativ, sistem nervos vegetativ.
SISTEM NERVOS CENTRAL / système nerveux central / central nervous system, central nevrax. NA: systema nervosum centrale.
Ansamblu de ]esut nervos alc uit din substan] cenu[ie [i substan] alb\, care formeaz encefalul [i m\duva spinii, cu excep]ia
nervilor senzitivi [i motori, simpatici sau parasimpatici, care formeaz *s. n. periferic. Diversele segmente ale s. n. c. au dou
func]ii fundamentale: 1) func]ia de conducere a impulsurilor nervoase `n sens ascendent (centripet) sau descendent (centrifug); 2)
func]ia reflex sau de integrare a informa]iilor primite de la receptorii periferici [i forma]iunile nervoase supraiacente, urmat de
desccarea unui impuls efector (func]ia motorie somatic [i visceral\ NC. Sin.: sistem cerebrospinal. V. [i sistem
nervos autonom.
SISTEM NERVOS ORTOSIMPATIC / système nerveux ort hosympathique / orthosympathetic nervous system. NA: pars
sympathica. Parte a *s. n. autonom alc uit din centrii medulari situa]i `n tractusurile intermediolaterale ale m\duvei spinii,
legate cu centrii diencefalici, hipotalamici [i dintr-o parte periferic\, alc uit din nervi [i ganglioni. Ganglionii simpatici [i
cordoanele care `i leag formeaz dou lan]uri lungi prevertebrale, de la baza craniului pân `n zona lombar\. Ei sunt lega]i de
centrii medulari prin ramuri comunicante [i emit numeroase ramuri eferente care inerveaz viscerele (aparat digestiv, respirator,
urinar, genital), inima (la nivelul *nodului sinoatrial) [i fibrele musculare ale vaselor sanguine. Pe segmente, distribu]ia eferen]elor
este, `n esen]\, urm oarea: 1) ramurile eferente ale ganglionilor cervicali [i stela]i inerveaz organele capului [i gâtului [i dau
na[tere *nervilor cardiaci; 2) primii 4-5 ganglioni toracici (`n afara câtorva filete fine care ajung la arterele intercostale) dau filete
cardiace, esofagiene, aortice [i pulmonare; 3) eferen]ele din ultimii 7-8 ganglioni toracici se al ur pentru formarea nervilor
*splanhnic mic [i *splanhnic mare; 4) ramurile lombare ajung la arterele cu acela[i nume [i la aort\, pentru a constitui *plexul
lombo-aortic; 5) ramurile provenind din 4-5 ganglioni sacra]i formeaz *nervii hipogastrici, destina]i organelor bazinului. Fiecare
nerv formeaz *sinapse la nivelul lan]ului ganglionar simpatic, simetric de o parte [i de alta a m\duvei spinii. S. n. o. controleaz
mi[cile [i starea fiziologic a viscerelor (contrac]ia sfincterelor tubului digestiv, contrac]ia cardiac\, contrac]ia pere]ilor arteriali,
relaxarea mu[chilor circulari ai irisului, a mu[chilor netezi ai tubului digestiv). *Adrenalina este principalul *neurotransmi] or
implicat la nivelul sinapselor cu organele efectoare, iar *acetilcolina este neurotransmi] orul care ac]ioneaz la nivelul ganglionilor
simpatici. ~n esen]\, s. n. o. exercit o ac]iune antagonist *s. n. parasimpatic. Fiecare viscer posed o inerva]ie proprie `n cadrul
celor dou diviziuni ale s. n. autonom. Sin.: sistem nervos simpatic, mare simpatic (desuet). V. [i tab. anat. – nervi.
SISTEM NERVOS PARASIMPATIC / système nerveux para sympathique / parasympathetic nervous system. NA: pars
parasympathica. Parte a *s. n. autonom divizat `n dou componente: 1) S. n. p. cranian, ale cui fibre provin de la nivelul unor
neuroni situa]i `n m\duva cervical\, bulb, protuberan] sau mezencefal (nucleu pupilar, nucleu lacrimal, nuclei salivari superior [i
inferior, nucleu dorsal al penumogastricului) [i intr `n structura anumitor nervi cranieni (*oculomotor, *facial, *intermediar
Wrisberg, *glosofaringian, *vag). 2)
S. n. p. sacrat sau pelvin, cu originea `n partea de substan] cenu[ie care reprezint regiunea
intermediolateral a m\duvei sacrate. Fibrele s. n. p. pelvin intr `n structura ultimilor patru nervi sacra]i, `ndeosebi 2, 3 [i 4, [i se
termin `n ganglionii *plexului hipogastric. Fibrele care formeaz acest plex realizeaz inerva]ia vezicii urinare, a rectului [i a
organelor genitale. S. n. p. controleaz contrac]iile involuntare ale fibrelor musculare de la nivelul vaselor sanguine, tubului
digestiv, vezicii, organelor genitale [i rectului. El ac]ioneaz asupra secre]iilor glandulare ale ochiului [i ale glandelor salivare.
*Neurotransmi] orul s. n. p. este *acetilcolina, atât la nivelul ganglionilor, cât [i la nivelul jonc]iunii cu organul efector. Prin ac]iunile
sale, global antagoniste *s. n. ortosimpatic, antreneaz relaxarea mu[chilor arteriali ([i deci favorizeaz sc\derea tensiunii
arteriale), `ncetine[te ritmul cardiac [i stimuleaz digestia. Sin.: parasimpatic. V. [i tab. anat. – nervi.
SISTEM NERVOS PERIFERIC / système nerveux périphérique / peripheral nervous sistem. NA: systema nervosum periphericum.
Parte a s. n. exterioar axului cerebrospinal. Este format din nervi care leag organele cu SNC.
SISTEM NERVOS SIMPATIC / système nerveux sympathi que / sympathetic nervous sistem. NA: pars sympathica. Sin.: sistem
nervos ortosimpatic (v.).
SISTEM NERVOS SOMATIC / système nerveux somatique / somatic nervous system. Componentele din *s. n. implicate `n
transmiterea impulsurilor la [i de la componentele neviscerale ale organismului: mu[chi scheletici, oase, articula]ii, ligamente,
piele, ochi [i ureche.
SISTEM NERVOS VEGETATIV / système ner-veux végétatif / autonomic nervous system. NA: systema nervosum autonomicum.
Sin.: sistem nervos autonom (v.).
SISTEM NEUROVEGETATIV / système neuro-végétatif / autonomic nervous system. NA: systema nervosum autonomicum. Sin.:
sistem nervos autonom (v.).
SISTEM NODAL / système nodal / nodal tissue. Sin.: ]esut nodal, ]esut cardionector, sistem cardionector. V. inim\.
SISTEM P / système P / P system. S. de antigeni glicosfingolipidici reprezenta]i de doi antigeni principali, P
1 [i P [i un antigen de
joas frecven]\, P
k
. Anticorpii anti-P
1PP
k
(anti-T
ja), `ntâlni]i la persoane f antigenul P, pot produce hemoliz posttrans-fuzional
sever [i boal hemolitic a nou-n\scutului, fiind asocia]i cu avorturi spontane recurente. *Anticorpii Donath-Landsteiner din
hemoglobinuria paroxistic la rece sunt autoanticorpi cu specificitate anti-P, fixatori de complement.
SISTEM PIRAMIDAL / système pyramidal / pyramidal tract. NA: tractus pyramidalis. V. fascicul piramidal.
SISTEM PORT / système porte / portal system. Dispozi]ie vascular particular care const `n interpunerea unui vas de calibru mai
mare (ven\ trunchiul venei porte, ramurile sale de origine, colaterale [i ramurile
terminale. Acesta este un s. venos digestiv intermediar `ntre dou re]ele capilare: re]eaua de origine provine din tubul digestiv,
pancreas [i splin\, iar re]eaua terminal `[i are sediul `n parenchimul hepatic. Gr. T. Popa [i U. Fielding au descris un
s. p. local,
care leag *hipofiza de *hipotalamus. V. [i tab. anat. - vene.
SISTEM RENIN|-ANGIOTENSIN|-ALDOSTERON / système réni ne-angiotensine-aldosté-rone / renin-angiotensin-aldosterone
system. S. care asigur echilibrul balan]ei hidrosodate [i al presiunii sanguine. Perfuzia renal sc\zut consecutiv unei tensiuni
arteriale sistemice reduse induce secre]ia de *renin din celulele renale juxtaglomerulare. Renina hidrolizeaz *angiotensinogenul
circulant, cu apari]ia de *angiotensin I, scindat de enzima de conversie `n angiotensin II. Angiotensina II are un puternic efect
constrictor direct asupra mu[chilor netezi arteriolari [i stimuleaz concomitent produc]ia de *aldosteron din zona glomerular a
glandei corticosuprarenale. Aldosteronul produce cre[terea reten]iei renale de sodiu [i ap\, cu cre[terea volumului circulant [i re-
venirea la normal a presiunii de perfuzie renale.
SISTEM RETICULAT / système réticulé / reticular system. Sin.: forma]iune reticulat (v.).
SISTEM RETICULAT ACTIVATOR ASCENDENT / système réticu lé activateur ascendent / reticular activating system. S. fiziologic
reprezentat anatomic de neuroni ai forma]iunii reticulate rostrale, localiza]i bilateral `n materia cenu[ie medial tegmental de la
bulb la diencefal. S. r. a. a. controleaz generic gradul de activitate a s. nervos central, inclusiv stile de veghe (regiunea dintre
puntea rostral [i diencefalul caudal), aten]ie [i somn. Abrev.: SRAA. V. [i forma]iune reticulat\.
SISTEM RETICULOENDOTELIAL / système réti-culo-endothélial / reticuloendothelial system. Re]ea [i s. de celule dispersate `n tot
organismul, identificate ini]ial pe baza a dou\ caracteristici: capacitatea de a sechestra particule inerte [i proprietatea de a
acumula coloran]i vitali. ~n prezent, termenul de s. r. este `n curs de revizuire. Sunt considerate ca apar]inând s. r. *macrofagele [i
precursorii acestora, celulele endoteliale specializate din sinusoidele ficatului, splinei, m\duvei osoase, celulele reticulare din
]esutul limfatic (macrofage) [i din m\duva osoas (*fibroblaste). Celulele s. r. se caracterizeaz prin activitatea lor fagocitar
imunodependent\, mobilitate [i radiorezisten]\. Abrev.: SRE. V. [i sistem fagocitar mononuclear.
SISTEM Rh / système Rh / Rh system. Sin.: factor Rhesus (v.).

765. 765
SISTEM DE SEMNALIZARE / système de signalisation / signaling system. Termen generic ce desemneaz s. moleculare cu rol `n
comunicarea celular\. Ex.: transmiterea informa]iei hormonale la *celulele ]int\, care con]in *receptori membranari specifici, urmat
de cascada molecular *proteine G - *mesageri secunzi.
SISTEM DE STOCAJ SENZORIAL / système du st ockage sensoriel / sensory stockage system. Tip de *memorie de scurt durat
care permite men]inerea stimulilor percepu]i pentru un timp foarte scurt (sub o secund).
SISTEM SUBCORTICAL / système sous-cortical / subcortical system. V. sistem extrapiramidal.
SISTEM TAMPON / système tampon / buffer sys-tem. V. tampon.
SISTEM VASCULAR / système vasculaire / vascular system. Ansamblul vaselor din organism: artere, vene, capilare [i limfatice.
SISTEM VENTROMEDIAL / système ventromé-dial / ventromedial system. S. bulbospinal de conducere descendent (`mpreun cu
s. dorsola-teral), format din c\ile vestibulospinale lateral [i medial\, tractul reticulospinal [i tractul tectospinal, cora li se adaug
axoni ai neuronilor din nucleele rafeului bulbar, din
locus coeruleus [i din nucleul intersti]ial Cajal. Neuronii s. v. inerveaz mus-
culatura axial [i piramidal\, cu rol `n men]i-nerea echilibrului [i posturii.
SISTEME ALE GRUPELOR SANGUINE / systèmes des groupes sanguines / blood group systems. S. bine definite de antigeni
eritrocitari controlate de locusuri cu un num variabil de gene alele. V. factor Rh, sistem ABO, sistem Duffy, sistem I, sistem Kell,
sistem Kidd, sistem Lewis, sistem MNS, sistem P.
SISTEME UMORALE DE AMPLIFICARE / systèmes humoraux d’amplification / humoral amplification system. Termen prin care pot
fi grupate patru *cascade enzimatice sanguine: *complementul, *coagularea, *fibrinoliza [i *s. kininelor. Acestea servesc la
amplificarea [i la controlul proceselor de *hemostaz\, *inflama]ie [i repara]ie tisular\.
SISTEMIC, adj. / systémique, adj. / systemic.
[Gr. syn = împreun\; istemai = a a[eza.] 1) Care se refer la un sistem. 2) Despre o
afec]iune care atinge electiv elementele constitutive ale unui ]e-sut sau ale unui sistem (osos, limfatic, reticuloen-dotelial etc.). 3)
Care se refer la marea circula]ie.
SISTOL|, s. f. / systole, s. f. / systole.
[Gr. sys-tole = contrac]ie.] Contrac]ia sau perioada de contrac]ie a inimii, a atriilor [i `n
special a ventriculelor. Se disting: 1)
s. atrial\, contrac]ia simultan a atriilor, consecutiv ceia sângele trece `n ventricule; 2) s.
ventricular\
, contrac]ia simultan a ventriculelor, consecutiv ceia sângele este propulsat `n aort [i `n trunchiul arterial pulmonar.
Uneori, s. ventricular este divizat `n perioada de pre-ejec]ie [i de ejec]ie.
SISTOL| ELECTRIC| / systole électrique / ventricular electrical systole. Por]iunea din traseul *electrocardiogramei corespunzând
spa]iului QT.
SISTOL| ELECTROMECANIC| / systole électromécanique / electromechanical systole. Timpul cuprins `ntre debutul complexului
QRS al *electrocardiogramei [i componenta aortic a zgomotului al doilea al inimii reperat pe *fonocardiogram\. ~n mod normal
este de 0,37 secunde.
SITIOLOGIE, s. f. / sitiologie, s. f. / sitology.
[Gr. sition = aliment; logos = [tiin]\.] Sin.: dietetic (v.).
SITIOMANIE, s. f. / sitiomanie, s. f. / sitomania.
[Gr. sition = aliment; mania = nebunie.] 1) Foame excesiv sau ingestie morbid
de hran\. 2) *Bulimie periodic\.
SITOFOBIE, s. f. / sitophobie, s. f. / sitophobia.
[Gr. sitos = hran\; phobos = fric\.] Repulsie patologic fa] de hran\, pentru
unele sau pentru toate tipurile de alimente.
SITOSTEROL, s. m. / sitostérol, s. m. / sitosterol. Sterol con]inut `n germenii de cereale [i care, prin iradiere, se transform `ntr-o
substan] analog *vitaminei D. Provoac sc\derea colesterolului sanguin.
SITUS, s. n. / situs, s. m. / situs.
[Lat. situs = a[ezare, pozi]ie.] Termen semnificând pozi]ie sau localizare. ~n român se utilizeaz
uneori, sub in-fluen]a francezei sau a englezei, varianta
sit (ne-recomandat\, deoarece `n fr. site `nseamn [i priveli[te, peisaj, iar
`n engl. loc, teren). Se disting: 1)
S. activ, regiunea unei molecule enzimatice la nivelul ceia enzima interac]ioneaz cu substratul
[i se realizeaz cataliza reac]iilor specifice enzimei. ~n s. activ se disting
s. de fixare, a cui geometrie spa]ial este
complementar cu cea a substratului, [i
s. catalitic, la nivelul cuia se produce reac]ia catalitic specific\. 2) S. catalitic, v. situs
activ. 3)
S. antigenic, sin.: determinant antigenic (v.). 4) S. de fixare, v. situs activ. 5) S. de fixare a complementului, parte a
*regiunii constante a lan]urilor grele de imunoglobuline care este degajat când anticorpul fixeaz un antigen; aceast regiune este
capabil s se lege la una din moleculele *complementului din sânge [i s declan[eze calea clasic de activare a complementului.
6)
S. de ini]iere a transcrip]iei, punct precis `n care `ncepe *transcrip]ia unei gene. 7) S. de legare, punct al suprafe]ei celulare sau
al unei substan]e chimice la nivelul cuia se leag alte substan]e chimice. 8)
S. peptidil, de legare a *ARN de trans-fer pe
ribozomi, unde sunt realizate *leg urile peptidice `n cursul *traducerii genetice. 9)
S. receptor, component a *receptorilor
membranari de la suprafa]a celulei, care prezint *specificitate [i *afinitate pentru *ligand (`ndeosebi pentru proteine hormonale
sau virusuri). 10)
S. de restric]ie (v.). 11) S. de transduc]ie, zon din extremitatea unei dendrite a unui *neuron senzitiv `n care
energia stimulului este convertit `ntr-o depolarizare propor]ional cu aceasta, depolarizarea fiind denumit *poten]ial de receptor;
v. [i receptor senzorial.
SITUS INCERTUS / situs incertus / situs perversus, situs incertus.
[Lat.: pozi]ie nedeterminat\.] Varietate de inversiune a localizii
viscerelor, `n care unele organe sunt inversate, `n timp ce altele prezint localizare normal\, iar unele ocup o pozi]ie median
anormal\.
SITUS INVERSUS / situs inversus / situs inversus viscerum.
[Lat.: pozi]ie inversat\.] Pozi]ie invers a organelor viscerale, "`n
oglind\” fa] de situarea lor normal\, `n raport cu planul sagital. ~n unele cazuri de
s. i., inima se afl `n *levocardie, prezentând de
obicei malforma]ii. Sin.: transpozi]ie visceral\.
SITUS DE RESTRIC}IE / site de restriction / restriction site. Secven] de ADN dublu catenar recunoscut `n mod specific [i clivat
de o anumit *enzim de restric]ie.
SITUS SAGITTALIS / situs sagittalis / situs sa-gittalis. Rota]ie la dreapta a masei ventriculare cardiace, al cei vârf se afl `n
hemitoracele drept, f inversiunea cavit\]ilor [i nici a vaselor mari de la baza inimii.
SITUS SOLITUS / situs solitus / situs solitus. Pozi]ia normal\, obi[nuit a tuturor organelor.
SITUS DE TRANSDUC}IE / site de transduction / transduction site. Zona extremit\]ii unei dendrite a unui neuron sensitiv la nivelul
ceia energia stimulului este convertit `ntr-o depolarizare propor]ional cu acesta. Aceast depolarizare este denumit poten]ial
de receptor.
SKENIT|, s. f. / skénite, s. f. / skenitis.
[Alexan-der Johnston Chalmers Skene , ginecolog american, Brooklyn,
1838-1900; -
itã.] Inflama]ia glandelor Skene, situate, la femeie, la nivelul meatului urinar.
SKIASCOPIE, s. f. / skiascopie, s. f. / skiascopy.
[Gr. skia = umbr\; skopia = examinare, de la sko-pein = a vedea,
a examina
.] Metod de m\surare obiectiv a refrac]iei oculare (a dioptrului ocular). ~n acest scop se studiaz deplasarea umbrei
produse la nivelul ariei pupilare a subiectului examinat, prin proiec]ia unui fascicul luminos care baleiaz suprafa]a ocular\.
SKODISM, s. n. / skodisme, s. m. / Skoda’s re-sonance.
[Josef Skoda, medic originar din Boe-mia, profesor de medicin intern la
Viena, 1805-1881; -
ism.] Sin.: semn Skoda (v.).
SL|BIRE, s. f. / amaigrissement, s. m. / ema-ciation.
[Bulgar slabja, sârb\, croat slabiti = a sli.] Pierdere `n greutate peste
5% fa] de greutatea normal\.
SLUDGE / sludge / sludge.
[Engl. sludge = noroi de canal.] Anglicism utilizat frecvent cu sensul de *agregat sau agregare a he-
matiilor. De fapt, `n engl. exist termenii
sludging of blood sau sludged blood, ambii desemnând tendin]a la *aglutinare a celulelor
sanguine `n stile patologice cu reducere masiv a volumului plasmei sanguine.
SMAL} DENTAR / émail dentaire / enamel. NA: enamelum.
[Neogr. smalto, germ. Schmalz = smal]; lat. dens, -ntis =
dinte
.] }esut foarte dur, de culoare alb-g\lbuie, care acoper coroana dentar\, protejând *dentina. S. d. este constituit `n

766. 766
propor]ie de peste 95% din substan]e minerale anorganice. Structura sa microscopic este format din prisme cu sec]iune
hexagonal\, cu lungimea de 0,1-0,15 mm, separate de un strat sub]ire de substan] organic\.
SMEGM|, s. f. / smegma, s. m. / smegma.
[Gr. smegma, -atos = substan] folosit pentru degresare, asem oare cu s\punul,
de la
smelzhein = a cur\]a.] Secre]ie albicioas\, cazeoas\, de consisten] moale, constând din celule epiteliale descuamate [i
detritusuri. Se colecteaz `n fundul pliului prepu]ului la bbat sau `ntre labiile mici [i clitoris la femeie, `n cazurile ignorii regulilor
de igien\.
S. embrionar\ se nume[te *vernix caseosa.
SMOG, s. n. / smog, s. m. / smog.
[Engl. smoke = fum; fog = cea]\. ] Poluare atmosferic intens constând dintr-un amestec de
fum, aburi [i cea] prezent deasupra aglomera]iilor urbane, `n particular a zonelor industriale. S. apare mai ales `n anotimpul rece,
iar la nivelul s\u se produc procese fotochimice la care particip SO
2, NO
2, CO, CO
2, praf [i rugin\, rezultând substan]e iritante ca
formaldehida, acetaldehida [i acroleina. ~n general bine tolerat de subiec]ii f tulburi respiratorii, s. este periculos `ndeosebi
pentru bolnavii cu bron[ite cronice.
SOCIALIZARE, s. f. / socialisation, s. f. / sociali-sation.
[Lat. socialis = sociabil, de la socius = a-sociat, pta[.] Procesul de
adaptare individual la obiceiurile societ\]ii.
SOCIODRAM|, s. f. / sociodrame, s. m. / socio-drama.
[Lat. socius = asociat, pta[; drama, -atis = ac]iune teatral\, din gr.
drama, de la dran = a ac]iona.] Metod de psihoterapie asem\-toare cu *psihodrama, constând din improvizarea pe o tem
social dat a unei scene dramatice, de c re persoane aflate `n contact mutual. Prin s. se pot reduce tensiunile `ntre grupuri sau
comunit\]i sociale.
SOCIOFILIE, s. f. / sociophilie, s. f. / sociophilia.
[Lat. socius = asociat, pta[; gr. philia = atrac-]ie, de la philein = a iubi.]
Nevoia intens de via-] social\.
SOCIOFOBIE, s. f. / sociophobie, s. f. / socio-phobia.
[Lat. socius = asociat, pta[; gr. phobos = fric\.] Antipatie anormal
pentru via]a `n societate.
SOCIOGENEZ|, s. f. / sociogenèse, s. f. / so-ciogenesis.
[Lat. socius = asociat, pta[; gr. ge-nesis = producere, de la gennan =
a produce
.] 1) Originea anumitor boli mentale, de ex. stile re-ac]ionale, `n mediul [i `n grupul social `n care tr\-ie[te pacientul. 2)
Influen]a mediului asupra evo-lu]iei [i prognosticului bolilor mentale, indiferent de natura acestora. 3) Teorie exclusivist conform
ceia boala mental este consecin]a agresivit\]ii de grup, a represiunii. V. antipsihiatrie.
SOCIOLOGIE MEDICAL| / sociologie médicale / medical sociology.
[Lat. socius = asociat, p-ta[; gr. logos = [tiin]\; lat.
medicus = doctor, medic.] {tiin]a care are ca obiect studiul fundamentelor sociale ale s \]ii [i `mboln\virii, interde-penden]a
dintre factorii sociali [i starea de s\-tate sau boal a popula]iei, precum [i influen]ele stii de s ate asupra vie]ii sociale a
indivizilor [i a grupurilor umane. V. [i medicin social\.
SOCIOPAT, s. m. sau f. / sociopathe, s. m. ou f. / sociopath.
[Lat. socius = asociat, pta[; gr. pa-thos = boal\.] Subiect cu
personalitate antisocial [i cu manifesti antisociale. V. [i psihopat.
SOCIOTERAPIE, s. f. / sociothérapie, s. f. / the-rapeutic community, milieu-therapy.
[Lat. so-cius = asociat, pta[; gr. therapeia
= tratament, de la
therapeuein = a `ngriji.] 1) Ansamblul m\-surilor `ntreprinse pentru resocializarea progresiv a bolnavilor
mentali. V. psihoterapie de grup, psihoterapie institu]ional\, terapie ocupa]ional\, ergoterapie. 2) Ansamblu de mijloace care
modific mediul social al unui individ, `n scopuri terapeutice. 3) Utilizarea terapeutic a activit\]ilor colective `n mediul spitalicesc.
SODAT, adj. / sodé, -e, adj. / sodic.
[Engl. soda, din lat. medieval soda = sod\, de la ar. suwwad = planta a cei cenu[ servea
la fabricarea sodei
.] 1) Care con]ine sodiu sau sod\. 2) Care a fost tratat cu sodiu sau cu unul dintre compu[ii acestuia.
SODIU, s. n. / sodium, s. m. / sodium.
[Engl. soda, din lat. medieval soda = sod\, de la ar. suw-wad = planta a cei cenu[
servea la fabricarea sodei
.] Elementul nr. 11, simbol Na; metal alcalin alb-argintiu, foarte r\spândit `n natur sub form de clorur de
sodiu, `ndeosebi `n apa mii. ~n organism, s. este cel mai abundent ion extracelular, `n timp ce potasiul predomin intracelular.
Diferen]a concentra]iilor s. [i potasiului `n cele dou compartimente este determinant pentru diferen]a de poten]ial electrochimic
care se stabile[te la nivelul membranei celulare [i de care depind `ndeosebi transmisia electric a impulsurilor nervoase [i
metabolismul celulei. O pierdere de s., de origine digestiv (diaree), cutanat (transpira]ie) sau renal\, antreneaz deshidratare
celular [i fatigabilitate muscular\. Reten]ia de s. conduce la edeme. Numeroase suri de s. sunt utilizate `n terapeutic\. V. [i tab.
const. biochim.
SODOKU / sodoku / sodoku.
[Jap. so = [obolan; doku = otrav\.] Maladie infec]ioas determinat de microorganismul
spiralat
Spirillum morsus muris, transmis prin mu[c ur de [obolan, dar [i de alte animale. Boala se manifest prin apari]ia unor
fenomene inflamatorii la nivelul zonei de inoculare, urmate de febr de tip recurent cu accese pseudopalustre [i de exantem
maculopapulos localizat sau generalizat, dependent de accesele febrile.
SODOMIE, s. f. / sodomie, s. f. / sodomy.
[De la numele ora[ului Sodoma, din Vechiul Testament, care a fost
distrus prin foc din cauza imoralit\]ii popula]iei de aici
.] *Coit anal.
SODOMIT, s. m. / sodomite, s. m. / sodomist.
[V. etimologia termenului sodomie.] Persoan care practic *sodomia.
SOFROLOGIE, s. f. / sophrologie, s. f. / sophro-logy.
[Gr. sophron = ra]ional; logos = [tiin]\.] Metod terapeutic din *medicina
alternativ\, prin care se asociaz hipnoza [i diverse tehnici de relaxare, dintre care unele sunt de origine oriental\.
SOIA, s. f. / soja, s. m. / soya.
[Cuvânt din Manciuria.] Plant erbacee anual\, leguminoas\, originar din Extremul Orient. Cre[te
sub forma unei tufe care produce la maturitate p\st\i cu 2-5 boabe de culori diverse. Aceste semin]e au o valoare nutritiv mare,
con]inând circa 18% gr\simi [i pân la 40% proteine. Sunt utilizate `n industria alimentar\, inclusiv pentru ob]inerea unor produse
dietetice. Uleiul de s., extras prin presiune sau cu solven]i, este comestibil, dar este utilizat [i `n industria de lacuri [i vopsele.
SOL, s. n. / sol, s. m. / sol. Denumire pentru solu-]iile coloidale. Termenul este utilizat uneori [i ca sufix. Ex.: hidrosol.
SOLAR, adj. / solaire, adj. / solar.
[Lat. solaris = solar, de la sol, solis = soare.] 1) Care apar]ine soarelui sau este determinat de
soare. 2) Care apar]ine *plexului celiac, denumit [i plex solar datorit ramifica]iilor nervoase dispuse radial.
SOLARIUM, s. n. / solarium, s. m. / solarium.
[Lat. solarium = cadran solar, de la sol, solis = soare.] Loc amenajat special pentru
*helioterapie sau pentru expunere la lumin artificial\.
SOLENOID, s. m. / solénoïde, s. m. / solenoid.
[Gr. solen, -os = conduct, canal; eidos = form\.] Bobin electric cilindric f
miez feromagnetic. Intr `n construc]ia majorit\]ii dispozitivelor electromagnetice.
SOLIDIFICARE, s. f. / solidification, s. f. / solidification.
[Lat. solidus = solid, tare; ficare, derivat de la facere = a face.]
Schimbare de stare caracterizat prin transformarea unui lichid `n solid. S. la temperatur joas se nume[te *congelare.
SOLUBIL, adj. / soluble, adj. / soluble.
[Lat. solubilis = care se poate desface, care se poate descompune, de la solvere = a desface.]
Despre un corp care prezint proprietatea de *solubilitate.
SOLUBILITATE, s. f. / solubilité, s. f. / solubility.
[Lat. solubilis = care se poate desface, care se poate descompune, de la solvere = a
desface
.] Proprietate a anumitor corpuri solide de a forma solu]ii când sunt introduse `ntr-un *solvent adecvat. Când se face referire
la s. unui corp, trebuie precizat natura solventului. Ex.: s. `n ap\, s. `n ulei. Limita de s. a unui corp este m\surat prin
concentra]ia acestuia `ntr-o solu]ie saturat\.
SOLU}IE, s. f. / solution, s. f. / solution.
[Lat. solutio, -onis = desfacere, de la solvere = a desface.] Amestec lichid omogen format
prin dispersia complet [i uniform a unei substan]e solide, lichide sau gazoase, `ntr-un lichid. Substan]a dizolvat poate fi
recuperat prin evaporarea solventului sau printr-un alt proces fizic. ~ntr-o s. se g\-se[te de obicei o component major\, care
constituie mediul de dispersie sau *solventul, [i una sau mai multe substan]e dizolvate, ce constituie faza dispers sau *solvitul.
Dup mimea particulelor, s. pot fi ionice, moleculare [i coloidale. V. solu]ie coloidal\.
SOLU}IE ALCOOLIC| / solution alcoolique / alcoholic solution. S. `n care alcoolul este utilizat ca solvent.

767. 767
SOLU}IE ANTICOAGULANT| ACD / solution ant icoagulante ACD / ACD anticoagulant solu-tion. S. a. care con]ine dextroz
citratat\. ACD reprezint abrevierea termenului englez:
acid citrate dextrose.
SOLU}IE ANTICOAGULANT| CITRAT DEXT ROZ| / solution anticoagulante citrate dextrose / anticoagulant citrate dextrose
solution. S. de acid citric, citrat de sodiu [i dextroz `n ap\, utilizat ca anticoagulant pentru conservarea sângelui total.
SOLU}IE ANTICOAGULANT| CITRAT FOSF AT DEXTROZ| / solution anticoagulante citrate phosphate dextrose / anticoagulant
phosphate citrate dextrose solution. S. de acid citric, citrat de sodiu, bifosfat de sodiu [i dextroz\, utilizat pentru conservarea
sângelui timp de circa 21 de zile. Abrev.: CPD.
SOLU}IE ANTICOAGULANT| CITRAT FO SFAT DEXTROZ| ADENIN| / solution anticoagulante citrate phosphate dextrose
adenine / anticoagulant phosphate citrate dextrose adenine solution. *S. anticoagulant citrat fosfat dextroz la care se adaug [i
adenin\. Serve[te la conservarea sângelui timp de circa 35 de zile. Abrev.: CPDA-1.
SOLU}IE APOAS| / solution aqueuse / aqueous solution. S. `n care apa este utilizat ca solvent.
SOLU}IE BENEDICT / solution de Benedict / Benedict’s solution.
[Stanley Rossiter Benedict, biochimist american, New York,
1884-1936
.] S. apoas de citrat de sodiu, carbonat de sodiu [i sulfat de cupru. S. B. are o culoare albastr\, care, `n prezen]a
glucidelor reduc oare (ca glucoza), se schimb `n galben, portocaliu sau ro[u. Este un reactiv clasic, utilizat `n analiza urinii.
SOLU}IE CARDIOPLEGIC| / solution ca rdioplégique / cardioplegic solution. S. rece, injectat la nivelul originii aortice a
coronarelor pentru a produce oprirea inimii, protejând-o `n timpul interven]iilor chirurgicale pe cord deschis. Con]ine de obicei
potasiu `n solu]ie de electroli]i tamponat\.
SOLU}IE DE CITRAT DE SODIU / solution de citrate de sodium / sodium citrate solution. S. utilizat ca anticoagulant pentru
preg irea sângelui `n vederea frac]ionii sau a efectuii unor probe de laborator (ex.: *viteza de sedimentare a hematiilor).
SOLU}IE COLOIDAL| / solution colloïdale / col-loidal solution. S. c. este un sistem dispers eterogen care con]ine particule
coloidale. Domeniul s. c. este delimitat pe de o parte de *suspensii [i pe de alt parte de s. c. propriu-zise: particulele din s. c.,
spre deosebire de cele din suspensii, nu sunt vizibile la microscopul optic (ci doar la *ultramicroscop) [i, contrar particulelor din s.
ionice sau cristaloide, nu traverseaz membranele permeabile. Gradul de dispersie al s. c. este de 10
7
-10
5
cm
-1
. S. de interes
biologic sunt s. complexe, `n care solventul este apa. Astfel, plasma sanguin este o s. cristaloido-coloidal complex de solide,
lichide [i gaze `n ap\. V. coloid, dializ\.
SOLU}IE DE CONTINUITATE / so lution de con-tinuité / wound. Orice separare a dou p]i vecine, `ntrerupere a continuit\]ii,
anormal\, complex sau par]ial\, produs `ntr-un ]esut sau organ ale cui elemente constitutive sunt `n mod normal continue. S.
de c. este produs cel mai frecvent de un factor traumatic mecanic.
SOLU}IE DAKIN / solution de Dakin / Dakin’s solution.
[Henry Drysdale Dakin, biochimist american, New York, 1880-1952.] S.
diluat de hipoclorit de sodiu.
SOLU}IE FIXATIV| / solution fixative / fixative solution. S. ob]inut din amestecul mai multor reactivi chimici, utilizat `n cazul
preparatelor histologice sau citologice pentru prevenirea denaturii proteinelor [i a fenomenelor de autoliz celular\. Totodat\,
datorit s. f. probele cap un grad de rezisten] util `n prepararea lor ulterioar [i se conserv morfologia celulelor, ca [i
localizarea componentelor subcelulare. ~n aceste scopuri, s. f. con]in substan]e variate: glutaraldehid\, formalin\, o serie de alte
aldehide, etanol, metanol, al]i alcooli, aceton\, acid acetic, croma]i, suri de mercur [i acid picric. Tetraoxidul de osmiu [i glu-
taraldehida sunt fixativii standard pentru prelucrarea probelor `n microscopia electronic\.
SOLU}IE FIZIOLOGIC| / solution physiologique / physiological salt solution. 1)
S. fiziologic salin\: s. izotonic\, steril\, care con]ine
8,7 g clorur de sodiu `n 1 000 ml de ap distilat\. Este utilizat ca solvent pentru diverse medicamente. Sin.: ser fiziologic. 2)
S.
fiziologic glucozat\
: s. izotonic\, steril\, con]inând 50 g glucoz la 1 000 ml de ap distilat\. Este utilizat `n injec]ii intravenoase,
ca agent nutritiv sau ca solvent al unor medicamente. V. [i solu]ie izotonic\.
SOLU}IE DE FOSFAT DE SODIU
32
P / solution de phosphate du sodium
32
P / sodium phosphate
32
P solution. S. care con]ine
radiofosfor (
32
P) sub form de fosfat de sodiu. Se administreaz per os sau intravenos `n tratamentul *policitemiei [i `n diagnostic,
`ndeosebi pentru localizarea tumorilor oculare [i a unor leziuni cerebrale.
SOLU}IE HAYEM / solution de Hayem / Hayem’s solution.
[Georges Hayem, medic francez, profesor de terapeutic [i de clinic
medical la Paris, 1841-1933
.] S. utilizat pentru diluarea sângelui `n vederea numii eritrocitelor prin metoda clasic\, cu
*hemocitometrul. S. H. con]ine biclorur de mercur, clorur de sodiu, sulfat de sodiu [i ap\.
SOLU}IE IODUR| DE SODIU
131
I / solution à iodure du sodium
131
I / sodium iodide
131
I solution. S. administrat per os sau
intravenos, con]inând
131
I sub form de iodur de sodiu. Este utilizat pentru investigarea tiroidei (*radioiodocaptare [i *scintigram
tiroidian), ca [i `n tratamentul cancerului tiroidian sau al unor *hipertiroidii.
SOLU}IE IZOTON|. Var. pentru solu]ie izotonic (v.).
SOLU}IE IZOTONIC| / solution isotonique / iso-tonic solution. S. cu *presiunea osmotic egal cu a serului sanguin [i `n care se
pot men]ine intacte elementele celulare, `ndeosebi eritrocitele. Var.: s. izoton\. V. [i solu]ie fiziologic\.
SOLU}IE LOCKE / solution de Locke / Locke’s solution.
[Frank Spiller Locke, fiziolog englez, Londra, 1871-1949.] S. care
con]ine clorur de sodiu, clorur de potasiu, clorur de calciu, bicarbonat de sodiu [i dextroz\, utilizat `n experimentele de
fiziologie pentru a men]ine contrac]iile cardiace.
SOLU}IE LOCKE CITRATAT| / solution de Locke citratée / citrated Locke’s solution.
[Frank Spiller Locke, fiziolog englez,
Londra, 1871-1949
.] S. de clorur de sodiu, clorur de potasiu, clorur de calciu [i citrat de sodiu, cu pH-ul ajustat la 7,4.
SOLU}IE LOCKE-RINGER / solution de Locke-Ringer / Locke-Ringer solution.
[Frank Spiller Locke, fiziolog englez, Londra,
1871-1949;
Sydney Ringer, fiziolog [i medic englez, profesor de medicin intern [i terapeutic la Londra, 1835-1910 .] S. care
con]ine clorur de sodiu, clorur de potasiu, clorur de calciu, clorur de magneziu, bicarbonat de sodiu, dextroz [i ap\. Este
utilizat `n experimente fiziologice [i farmacologice.
SOLU}IE LUGOL / solution de Lugol / Lugol's solution.
[Jean G. A. Lugol, medic francez, 1786-1851.] S. iodo-iodurat puternic
de 1% iod sau 2% iodur de potasiu, utilizat ca reactiv chimic [i,
per os, `n unele forme de *hipertiroidism, ca [i `n unele teste de
laborator (ex.: *testul Schiller).
SOLU}IE MAGENDIE / solution de Magendie / Magendie's solution.
[François Magendie, fiziolog francez, 1783-1855.] S.
pentru utilizare parenteral\, con]inând sulfat de *morfin\.
SOLU}IE MOLAL| / solution molale / molal so-lution. S. care con]ine un mol de substan] (o molecul\-gram) dizolvat `n 1 000 g de
solvent.
SOLU}IE MOLAR| / solution molaire / molar solution. S. `n care fiecare litru con]ine 1 mol de solvit. Se noteaz cu M/1 sau 1 M.
Concentra]ia altor s. poate fi exprimat `n raport cu s. m. Ex.: s. decimolar M/10 sau 0,1 M.
SOLU}IE NORMAL| / solution normale / normal solution. S. care con]ine un *echivalent-gram de substan] la litru. Se mai poate
defini ca s. ce con]ine un mol de ioni de hidrogen (pentru s. aci-dobazice) sau un mol de electroni (pentru s. oxi-doreduc oare) la
un litru de s.
SOLU}IE RANDALL / solution de Randall / Randall’s solution. S. care con]ine suri de acetat, bicarbonat [i citrat de potasiu. Este
utilizat\,
per os, `n tratamentul deficitelor de potasiu.
SOLU}IE RINGER / solution de Ringer / Ringer’s solution.
[Sydney Ringer, fiziolog [i medic englez, profesor de medicin intern
[i terapeutic la Londra, 1835-1910
.] S. cu un con]inut electrolitic asem or serului sanguin, con]inând 8,6 g NaCl, 0,3 g KCl [i
0,33 g CaCl
2 `n 1 000 ml ap distilat\. Se folose[te fie parenteral, fie topic.
SOLU}IE DE SORBITOL / solution du sorbitol / sorbitol solution. S. clar\, cu aspect de lichid siropos, cu miros dulceag, con]inând
69-71% D-sorbitol, iar `n cantit\]i mici - manitol [i al]i alcooli polihidrici izomeri. Este utilizat `n farmacie ca aromatizant.

768. 768
SOLU}IE STANDARD / solution standard / standard solution. S. care con]ine, pe fiecare litru, o cantitate bine stabilit de solvit. De
obicei, concentra]iile s. s. se exprim `n termeni de normalitate (v. solu]ie normal\
SOLU}IE TAMPON / solution tampon / buffer solution. Solu]ie care con]ine dizolvat un sistem *tampon.
SOLU}IE TOISON / solution de Toison / Toison's solution.
[Jules Toison, histolog francez, 1858-1900.] S. utilizat pentru diluarea
sângelui `n vederea numii eritrocitelor. Con]ine violet de gen]ian\, clorur de sodiu, sulfat de sodiu, glicerin [i ap\.
SOLU}IE TYRODE / solution de Tyrode / Tyrode's solution.
[Maurice Vejux Tyrode, farmacolog american, n. `n Fran]a, 1878-
1930
.] *S. Locke modificat prin ad\ugare de magneziu.
SOLVATARE, s. f. / solvatation, s. f. / solvation.
[Lat. solvere = a desface.] Fenomen fizic de formare a unor asocieri mai mult sau
mai pu]in puternice `ntre moleculele de solvent [i moleculele de solvit. Asocierile se formeaz prin for]e van der Waals, leg uri de
hidrogen, dipol-dipol sau ion-dipol. S. `n cazul apei se nume[te *hidratare.
SOLVENT, s. m. / solvant, s. m. / solvent.
[Lat. solvere = a desface.] Lichid care poate forma o solu]ie prin dizolvarea anumitor
corpuri solide sau gazoase. Sin.: dizolvant.
SOLVIT, s. m. / soluté, s. m. / solute.
[Lat. solutus = desf\cut, de la solvere = a desface.] ~ntr-o solu]ie, substan]a dizolvat\, `n
opozi]ie cu *sol-ventul.
SOMA, s. f. / soma, s. m. / soma.
[Gr. soma, -atos = corp.] 1) Termenul care desemneaz corpul ca organism fizic, `n opozi]ie cu
fenomenele psihice. 2) Ansamblul celulelor din organism, cu excep]ia celor cu rol `n reproducere.
SOMATIC, adj. / somatique, adj. / somatic.
[Gr. soma, -atos = corp.] Care se refer la corp, care apar]ine corpului. Ex.: simptome
s., `n opozi]ie cu fenomenele psihice.
SOMATIZARE, s. f. / somatisation, s. f. / soma-tization.
[Gr. soma, -atos = corp.] 1) Proces in-con[tient care const `n ascunderea
dificult\]ilor afective sau morale sub masca *somatic\. Ca ur-mare, pot apare o serie de tulburi func]ionale: cefalee, disfagie,
palpita]ii etc. 2) Dup *DSM, ter-menul `nlocuie[te pe cel de *conversie isteric\.
SOMATOAGNOZIE, s. f. / somatoagnosie, s. f. / somatoagnosia.
[Gr. soma, -atos = corp; a - priv.; gnosis = cunoa[tere, de la
gnonai = a cu-noa[te.] Sin.: asomatognozie (v.).
SOMATOCRININ|, s. f. / somatocrinine, s. f. / growth hormone releasing hormone (GHRH), somatocrinin.
[Gr. soma, -atos =
corp;
krinein = a separa de; -inã.] Polipeptid alc uit din 44 de aminoacizi, elaborat la nivelul neuronilor din nucleele
parvocelulare ale hipotalamusului sub forma unei pre-somatocrinine, a cei gen este situat pe cromozomul 20. S. favorizeaz
sinteza [i eliberarea hormonului somatotrop antehipofizar. ~n hipotalamus exist trei forme de s., notate GHRH 1-44 NH
2, GHRH 1-
40 OH [i GHRH 1-37 OH. La om, primele dou forme sunt foarte active. Hipersecre]ia de s. a fost detectat `n *gigantism. Unele
tumori (ex.: tumori *carcinoide ale pancreasului [i ale bron[iilor) pot produce cantit\]i mari de s. Acest tip de neoplasm a fost
denumit soma-tolibrinoma.
SOMATOGNOZIE, s. f. / somatognosie, s. f. / somatognosia.
[Gr. soma, -atos = corp; gnosis = cunoa[tere, de la gnonai = a
cunoa[te
.] Con[tien]a pe care fiecare individ normal o are despre propriul s\u corp. V. schem corporal\.
SOMATOLIBRINOMA, s. n. / somatolibrinoma, s. m. / somatolibrinoma. V. somatocrinin\.
SOMATOMAMOTROPIN|, s. f. / somatoma mmo-tropine, s. f. / somatomammotropin.
[Gr. soma, -atos = corp; lat. mamma, gr.
mamme = sânul mamei, mamel\; gr. trope = `ntoarcere, de la tre-pein = a `ntoarce; -inã.] Hormon peptidic cu ac]i-une foarte
asem oare *somatotropinei, produs de placenta normal [i de unele neoplasme.
SOMATOMEDINE, s. f. pl. / somatomédines, s. f. pl. / somatomedins.
[Gr. soma, -atos = corp; lat. mediare = a fi la mijloc, de la
medius = la mijloc; -inã.] Sin.: factori de cre[tere asem ori insulinei (v.).
SOMATOMETRIE, s. f. / somatométrie, s. f. / so-matometry.
[Gr. soma, -atos = corp; metron = m\sur\.] M\surarea corpului
uman, mai mult sau mai pu]in analitic\. S. analitic se nume[te *antro-pometrie, ramur a *antropologiei.
SOMATOPSIHOZ|, s. f. / somatopsychose, s. f. / somatopsychosis.
[Gr. soma, -atos = corp; psy-khe = suflet; -ozã.] Boal
fizic `n cadrul ceia apar simptome mentale.
SOMATOSCOPIE, s. f. / somatoscopie, s. f. / so-matoscopy.
[Gr. soma, -atos = corp; skopia = examinare, de la skopein = a
vedea, a examina
.] Examenul vizual, fizic al corpului uman.
SOMATOSTATIN|, s. f. / somatostatine, s. f. / somatostatin.
[Gr. soma, -atos = corp; statikos = care opre[te, de la istanai = a
plasa, a face s ]in\; -
inã.] Tetradecapeptid hormonal descoperit `n hipotalamus, dar prezent [i la nivelul altor ]esuturi [i organe
(tub digestiv, pancreas etc.). Inhib secre]ia hormonilor somatotrop [i tireotrop. Abrev.: GH-IF (ini]iale de la engl
. Growth Hormone
Inhibiting Factor
); GH-RIH (engl. Growth Hormone Releasing Inhibiting Hormone ); SRIF (engl. Somatotrophin Releasing Inhibiting
Factor
).
SOMATOSTIMULIN|, s. f. / somatostimuline, s. f. / somatostimulin.
[Gr. soma, -atos = corp; lat. stimulare = a îmboldi, a
stimula, de la
stimulus = b\] ascu]it cu care se îmboldesc vitele; -inã.] Sin.: somatotropin (v.).
SOMATOTIP, s. n. / somatotype, s. m. / soma-totype.
[Gr. soma, -atos = corp; typos = tip, model, marc\.] Tip constitu]ional
al unei persoane care, conform criteriilor stabilite de W. H. Sheldon [i S. S. Stevers, traduce ponderea relativ\, `n constitui]ia fizic\,
a dezvoltii celor trei foi]e ale *blas-todermului: *endoderm, *mezoderm [i *ectoderm. Autorii men]iona]i au exprimat cantitativ
aceast pondere printr-o serie de trei cifre, cu valori numerice de la 1 la 7, prima cantificând gradul de en-domorfie (v. endomorf),
a doua de mezomorfie (v. mezomorf) [i a treia gradul de ectomorfie (v. ecto-morf). Cifrele 1 [i 7 reprezint gradul minim [i, res-
pectiv, maxim de dezvoltare. V. cerebrotonie, viscerotonie [i somatotonie.
SOMATOTONIE, s. f. / somatotonie, s. f. / somatotonia.
[Gr. soma, -atos = corp; tonos = tensiune.] ~n tipologia lui W. H. Sheldon,
component temperamental caracteristic *somatotipului *mezomorf. S. se caracterizeaz prin comportament extrovertit, tendin]\
de a c\uta competi]ia, riscul, lupta. V. ectomorf, endomorf, cerebrotonie [i viscerotonie.
SOMATOTROFIN|, s. f. / somatotrophine, s. f. / somatotropin.
[Gr. soma, -atos = corp; trophe = hran\, nutri]ie; -inã.] Sin.:
somatotropin (v.).
SOMATOTROP, adj. / somatotrope, adj. / soma-totropic.
[Gr. soma, -atos = corp; trope = întoarcere, de la trepein = a întoarce.]
1) Care are influen] asupra corpului uman, care stimuleaz corpul uman. 2) Care stimuleaz nutri]ia [i cre[terea corpului. 3) Care
prezint propriet\]ile *somatotropinei.
SOMATOTROPIN|, s. f. / somatotropine, s. f. / somatotropin.
[Gr. soma, -atos = corp; trope = `ntoarcere, de la trepein = a
`ntoarce; -
inã.] Hormon secretat de celulele lobului anterior al hipofizei. ~n condi]ii normale, s. reprezint 10% din gre-utatea
uscat a glandei. Tipul major la om este o protein alc uit din 191 aminoacizi, cu M
r de 22 kDa. Prezen]a sa este indispensabil
cre[terii organismului, iar deficien]a sa provoac nanism hipofizar. S. posed *receptori specifici `n numeroa-se tipuri celulare, iar
celulele stimulate se multiplic [i apoi dobândesc, prin conjugarea cu alte stimuli, caractere diferen]iate. Se pare c s. nu ac-
]ioneaz (`ntotdeauna) direct, ci declan[eaz `n *]esuturile ]int\, `ndeosebi `n ficat, sinteza unui alt factor de cre[tere,
*somatomedina. Abrev.: STH, GH. Sin.: hormon somatotrop, hormon de cre[te-re, somatostimulin\, somatotrofin\.
SOMESTEZIE, s. f. / somesthésie, s. f. / som-(a)esthesia.
[Gr. soma, -atos = corp; aisthesis = senza]ie, sensibilitate.]
Capacitatea de percep]ie a stimulilor de origine corporal (somatic\ t, presiune, sensibilitate proprio-cep-
tiv\. Percep]iile provenite de la organele senzoriale (v\z, auz, miros) nu sunt cuprinse `n a-ceast defini]ie.
SOMIT|, s. f. / somite, s. m. / somite.
[Gr. soma, -atos = corp.] V. metamer, metamerie.
SOMN, s. n. / sommeil, s. m. / sleep, sleeping.
[Lat. somnus = somn.] Stare fiziologic\, periodic [i reversibil\, de refacere a
func]iilor organismului, caracterizat prin repaus comportamental [i pierderea mai mult sau mai pu]in complet a posibilit\]ilor de
rela]ie cu lumea exterioar\. ~n s. majoritatea func]iilor organice sunt `ncetinite, cu excep]ia func]iei renale. Prin `nregistrarea
simultan a electroencefalogramei [i a mi[cilor oculare, s-a demonstrat instaurarea `n timpul s. a unui regim particular de

769. 769
activitate a sistemului nervos. Astfel, au fost diferen]iate s. lent (stadii I-IV) [i s. paradoxal. Aceste dou tipuri de s. se succed `n
timpul nop]ii, `n 5-6 cicluri, comportând fiecare: 1) O faz de s. lent, f vise, cu men]inerea tonusului muscular. 2) O faz\ de s.
rapid (paradoxal), cu vise, mi[ci oculare [i abolirea complet a tonusului muscular. Ritmul s. [i alternan]a veghe-s. depind de un
"orologiu" intern hipotalamic (nucleul supra-chiasmatic) [i de *sincronizatori externi (activitate social\, ore de mas\, luminozitate).
~ncercile de detectare a unor molecule endogene `n rela]ie cu s. nu au dat rezultate. Perturbile s. sunt: *dis-somnia,
*hipersomnia [i *parasomnia. V. [i somnoterapie.
SOMNAMBULISM, s. n. / somnambulisme, s. m. / somnambulism, noctambulation, sleepwalking.
[Lat. somnus = somn;
ambulare = a merge; -ism.] *Automatism ambulatoriu nocturn, cu deplasare a subiectului `n stare de somn aparent. S. se
manifest de obicei `n prima treime a nop]ii [i dureaz de la câteva minute pân la o jum ate de or\. De obicei, subiectul afectat
nu `[i aminte[te de episodul de s. Sin.: lunatism, noctambulism.
SOMNIFER, s. n. / somnifère, s. m. / soporific, sleeping-drug.
[Lat. somnus = somn; ferre = a duce, a purta.] Medicament care
induce sau/[i men]ine somnul. Sin.: hipnotic, soporific.
SOMNOLEN}|, s. f. / somnolence, s. f. / somno-lence.
[Lat. somnolentia = somnolen]\, de la somnus = somn.] Stare `ntre
somn [i veghe, mole[eal\.
SOMNOTERAPIE, s. f. / cure de sommeil / continuous sleep therapy.
[Lat. somnus = somn; gr. therapeia = tratament, de la
therapeuein = a `ngriji.] Metod terapeutic de provocare, prin do-ze slabe [i repetate de *hipnotice [i *neuroleptice, a unui
somn prelungit de trei s\pt\mâni, cât mai apropiat de somnul natural. Somnul este `ntrerupt zilnic câteva ore pentru alimenta]ie [i
igiena bolnavului. S. este practicat `n tratamentul stilor anxioase severe [i `n *cura unor boli `n care componenta *psihosomatic
este evident\: ulcere digestive, spasme viscerale sau vasculare, arterit\, hipertensiune, astm, nevrodermit\, *cauzalgie etc. ~n
bolile enumerate au un rol *reflexele condi]io-nate nocive, care prin s. sunt `ntrerupte la nivelul releelor talamice [i subcorticale.
SONDAJ, s. n. / sondage, s. m. / catheterization (1), poll (2).
[Fr. sondage, de la cuvântul anglosaxon sund-gyrd = pr\jin
pentru sondat marea
.] 1) Introducerea unei sonde `ntr-un conduct sau `ntr-o cavitate `n scopul evacuii con]inutului acestora sau
pentru administrarea pe aceast cale a unui medicament. 2) Tehnic statistic utilizat pentru extragerea dintr-o popula]ie a unui
*e[antion reprezentativ.
SOND|, s. f. / sonde, s. m. / sound, catheter.
[Fr. sonde, de la cuvântul anglosaxon sundgyrd = pr\jin pentru sondat marea.]
Instrument tubular, cilindric [i alungit, rigid sau flexibil, plin sau prezentând un lumen central. S. sunt utilizate prin introducerea `n
conducte naturale, organe cavitare, traiecte sau cavit\]i patologice, `n scop diagnostic sau terapeutic.
S. pline servesc fie la
explorarea unui traiect natural sau patologic, fie la dilatarea unui conduct, `n acest caz denumirea fiind bujie (v.).
S. cu lumen se
numesc frecvent catetere (v.) [i sunt utilizate `ndeosebi pentru evacuarea anumitor fluide, injectarea unor *medii de contrast `n
radiodiagnostic sau `n cadrul unor manevre terapeutice.
SOND| GENETIC| / sonde génétique / probe, genetic sound. Orice secven] de acid nucleic, con]inând cel pu]in 15 nucleotide,
omolog cu o secven] de ADN sau ARN, cu care ea se hibridizeaz (*hibridare) `n mod stabil [i specific, prin reasociere `ntre
bazele complementare. Fenomenul este de o extraordinar specificitate, deoarece o s. este capabil s recunoasc o secven] u-
nic printre milioane de alte secven]e. ~n practic exist dou tipuri de s.: 1)
S. directe, corespunzând genei (sau genomului) de
studiat. 2)
S. indirecte, secven]e date de polimorfismul de restric]ie genetic, legate de locusul morbid [i servind ca *markeri
genetici.
SOND| DE SCINTILA}IE / sonde de scintillation / scintillation counter. Dispozitiv de detec]ie a radia]iilor gama, alc uit dintr-un
cristal de scintila]ie, un *fotomultiplicator [i un preamplificator. Prin interac]iunea radia]iilor gama cu atomii cristalului de scintila]ie
rezult fotoni lumino[i (scintila]ii) care, la nivelul fotomultiplicatorului, vor determina un flux de electroni ce va fi amplificat, rezultând
un impuls electric. Numul de impulsuri electrice este propor]ional cu intensitatea radia]iei gama care ajunge la cristal. Impulsurile
pot trece la un num or electronic de impulsuri (ceea ce permite m\surarea activit\]ii unei surse radioactive) sau la un *scintigraf.
SONICARE, s. f. / sonication, s. f. / sonication.
[Lat. sonitus = r\sunet, zgomot.] Tratarea cu ultrasunete a unor structuri sau
molecule `n vederea dezintegrii acestora, `n general `ntr-o mani-er aleatorie.
SONOGRAF, s. n. / sonographe, s. m. / sono-graph.
[Lat. sonus = sunet; gr. graphein = a scrie.] Denumire relativ utilizat pentru
ultrasonograf (v.).
SONOGRAFIE, s. f. / sonographie, s. f. / sonography.
[Lat. sonus = sunet; gr. graphein = a scrie.] Denumire relativ frecvent
utilizat `n engl. pentru ultrasonografie (v.).
SOPORIFIC, adj., s. n. / soporifique, adj., s. m. / soporific.
[Lat. sopor, -oris = somn adânc; fica-re, derivat de la facere = a
face
.] Sin.: somnifer (v.).
SORBITOL, s. m. / sorbitol, s. m. / sorbitol. Polialcool cu [ase atomi de carbon, format prin reducerea grupului carbonil al *glucozei,
prezent ca atare `n fructe. S. este precursorul *fructozei `n lichidul seminal, iar `n diabetul zaharat se poate depune la nivelul
*cristalinului. S. este utilizat ca *excipient `n preparatele farmaceutice, ca [i `n *perfuzie (5, 10 sau 40%), având rol energetic, an-
ticetogenic, diuretic [i de regenerare hepatic\.
SORBITOL DEHIDROGENAZ| / sorbitol déshydrogénase / sorbitol dehydrogenase. Enzim aproape exclusiv hepatic\, care cata-
lizeaz transformarea *sorbitolului `n *fructoz\. Nivelul s\u cre[te `n cursul citolizelor hepatice. Abrev.: SDH.
SOROCHE / soroche / soroche.
[Spaniol\ so-roche = minereu; boal atribuit odinioar emana]iilor toxice ale
minereurilor din mun]i
.] Sin.: boal cronic de altitudine (v.).
SOUTHERN BLOT / Southern blot / Southern blot.
[E. M. Southern, biolog britanic contemporan, care a elaborat
aceast metod `n 1975; engl.
blot = pat\.] Tehnic pentru determinarea forme-lor specifice de ADN din diferite celule.
~n prealabil, ADN este extras din celule [i fragmentat cu ajutorul unor *enzime de restric]ie. Urmeaz separarea fragmentelor de
ADN prin *electroforez [i transferarea acestora pe un suport solid (hârtie). Moleculele specifice sunt apoi identificate cu o sond
nucleotidic radiomarcat\. Deoarece
southern `nseamn `n englez "din sud", dou din tehnicile derivate ulterior au fost
desemnate, prin-tr-un joc de cuvinte, *
Northern blot (Northern - din Nord) [i *Western blot (Western - din Vest).
SPANANDRIE, s. f. / spanandrie, s. f. / spanandria.
[Gr. spanos = rar, pu]in abundent; aner, andros = bbat.] Inciden]
sc\zut a masculilor `ntr-o popula]ie, cauzat de faptul c femelele, prin *partenogenez\, dau na[tere tot unor organisme de sex
feminin.
SPANIOMENOREE, s. f. / spanioménorhée, s. f. / spaniomenorrh(o)ea.
[Gr. spanios = rar, pu]in abundent; men, menos =
lun\;
rhoia = curgere, de la rhein = a curge.] Alungire patologic a ciclului menstrual, peste 35 de zile. Ca urmare, menstru-a]iile
se r\resc.
SPANOPNEE, s. f. / spanopnée, s. f. / spanopn(o)ea.
[Gr. spanos = rar, pu]in abundent; pnoia = respira]ie, de la pnein = a
respira
.] Respira]ie lent [i profund `nso]it de senza]ia subiectiv de dispnee, care survine `n cadrul unei afec]iuni nervoase.
SPASM, s. n. / spasme, s. m. / spasm, jerk, spasmus (lat.).
[Lat. spasmus, gr. spasmos = contrac]ie, de la gr. span = a trage.]
1) Contrac]ie involuntar\, brusc [i tranzitorie a unuia sau mai multor mu[chi, de cauze diverse: tetanie, intoxica]ie, isterie etc. 2)
Diminuare brusc [i tranzitorie a calibrului unui canal sau al unui orificiu.
SPASM CLONIC / spasme clonique / clonic spasm. Alternan]a involuntar\, uneori repetitiv a fenomenelor de contrac]ie [i relaxare,
la nivelul unui mu[chi sau al unei grupe musculare. V. [i convulsie.
SPASM FACIAL MEDIAN MEIGE / spasme fa cial médian de Meige / median spasm.
[Henri Meige, medic [i anatomist francez,
profesor la Paris, 1866-1940
.] *Blefarospasm care dureaz de la câteva secunde la câteva minute, care se repet cu frecven]
mare (uneori subintrant) [i care poate apare izolat sau `n cadrul unui *sindrom extrapiramidal localizat cu predilec]ie la fa]\.
SPASM GLOTIC ESEN}IAL AL SUGARILOR / spasme gl ottique essentiel des nourrissons / laryngospasm. Sin.: laringospasm (v.).
||

770. 770
SPASM TONIC / spasme tonique / tonic spasm. S. care antreneaz o contrac]ie muscular involuntar\, continu\, prelungit\. V. [i
convulsie.
SPASM DE TORSIUNE / spasme de torsion / torsion spasm. Contractur tonic care afecteaz `ndeosebi mu[chii trunchiului
(torsiune cu lordoz sau cifoscolioz\mu[chii membrelor. S. de t. poate fi primitiv (v. boala Ziehen-Oppenheim) sau secundar
unei encefalite sau *degenerescen]ei hepatolenticulare.
SPASMODIC, adj. / spasmodique, adj. / spasmodic.
[Gr. spasmodes = referitor la spasm, de la spasmos = contrac]ie [i span = a
trage
.] Sin.: spastic (v.).
SPASMOFILIE, s. f. / spasmophilie, s. f. / spas-mophilia.
[Lat. spasmus, gr. spasmos = contrac]ie, de la gr. span = a trage; gr.
philia = atrac]ie, de la philein = a iubi.] Predispozi]ie, uneori ereditar\, la crize de *tetanie, spasm laringian sau, mai rar,
convulsii generalizate. S. se caracterizeaz prin hiperexcitabilitate neuromuscular [i se pare c este consecin]a unei instabilit\]i
particulare a sistemului care controleaz deopotriv metabolismul calciului [i excitabilitatea neuromuscular (paratiroide, centri
nervo[i subcorticali). V. [i tetanie.
SPASMOGEN, adj. / spasmogène, adj. / spasmogen.
[Lat. spasmus, gr. spasmos = contrac]ie, de la gr. span = a trage; gr.
gennan = a produce.] Despre o substan] care produce *spasme.
SPASMOLITIC, adj., s. n. / spasmolytique, adj., s. m. / spasmolytic.
[Lat. spasmus, gr. spasmos = contrac]ie, de la gr. span =
a trage; gr.
lytikos = care distruge, de la lyein = a distruge.] Care suprim *spasmul. Ex.: medicament s. Sin.: antispastic.
SPASTIC, adj. / spastique, adj. / spastic.
[Lat. spasticus, gr. spastikos = care trage în\untru, de la gr. span = a trage.] 1) Care
este caracterizat prin *spasme sau este de natura acestora. 2) Despre hipertonia muscular piramidal\. Sin.: spasmodic.
SPASTICITATE, s. f. / spasticité, s. f. / spasticity.
[Lat. spasticus, gr. spastikos = care trage în\untru, de la gr. span = a
trage
.] 1) Stare caracterizat prin *spasme mai mult sau mai pu]in accentuate, stare de a deveni *spastic. 2) *Hipertonie muscular
de tip piramidal [i de decerebrare (hiperextensia celor patru membre).
SPATUL|, s. f. / spatule, s. f. / spatula.
[Lat. spatula, dim. de la spatha = lop\]ic pentru mestecat.] Instrument plat sau cu o
extremitate aplatizat\, alc uit din metal sau din lemn, având diverse utilizi: amestecarea unor substan]e, recoltarea unor
produse. Unele tipuri de s. sunt utilizate `n chirurgie [i `n stomatologie.
SPA}IAL, adj. / spatial, -ale, -aux, adj. / spatial.
[Lat. spatium = spa]iu.] Care se refer la spa]iu, care apar]ine unui spa]iu.
SPA}IU DISSE / espace de Disse / Disse’s space.
[Joseph Disse, anatomist german, profesor la Tokio, apoi la Göttingen, Halle [i
Marburg, 1852-1912
.] S. strâmt care separ peretele capilarelor sinusoide ale ficatului de membrana *hepatocitelor. Este locul
schimburilor celulare [i al formii limfei. La nivelul s\u se g\sesc numeroase *microvilozit\]i ale polului juxtavascular al hepatoci-
telor [i fibre de reticulin\. Sin.: spa]iu perisinusoidal.
SPA}IU EPIDURAL / espace épidural / extradu-ral space. NA: cavum epidurale. Regiune anatomic situat `ntre *dura mater
perimedular [i vertebre, con]inând `n mod normal vene [i gr\sime.
SPA}IU INTERCOSTAL / espace intercostal / intercostal space. NA: spatium intercostale. S. la nivelul peretelui toracic, cuprins
`ntre dou coaste adiacente. Include nervii, vasele [i mu[chii intercostali.
SPA}IU MORT RESPIRATOR / espace mort respiratoire / respiratory dead space, dead volume. Frac]iunea din ventila]ia global
care nu particip la *hematoz\, adic\: 1)
S. m. anatomic, reprezentat de volumul aerului din ansamblul c\ilor aeriene care nu
particip la schimburile gazoase (c\i respiratorii superioare, trahee [i bronhii, pân la bron[iolele terminale). 2)
S. m. fiziologic,
care reprezint zonele din parenchim ventilate, dar neperfuzate. V. [i efect spa]iu mort.
SPA}IU PERISINUSOIDAL / espace péri-sinusoïdal / perisinusoidal space. Sin.: spa]iu Disse (v.).
SPA}IU PERIVITELIN / espace périvitellin / perivitelline space. La mamifere, s. `ntre oul fecundat [i
zona pellucida.
SPA}IU PORT / espace porte / portal space. Teritoriu de form stelat situat `ntre lobulii hepatici, cu rol `n vasculariza]ia [i drenarea
limfatic [i biliar lobular\. Include o ramifica]ie a arterei hepatice [i a venei porte, un canal biliar [i vase limfatice. V. [i ficat.
SPA}IU PREVEZICAL / espace prévésical / prevesical space. NA: spatium retropubicum. Sin.: spa]iu Retzius (v.).
SPA}IU RETROPERITONEAL / espace rétro-péritonéal / retroperitoneal space. NA: spatium retroperitoneale. S. cuprins `ntre
seroasa peritoneal [i peretele posterior al cavit\]ii abdominale. S. r. con]ine viscerele retroperitoneale (rinichi, glande suprarenale,
uretere, duoden, colon ascendent [i descendent, pancreas, vase mari [i nervi).
SPA}IU RETZIUS / espace de Retzius / retro-pubic space. NA: spatium retropubicum.
[Anders Adolf Retzius, anatomist
suedez, Stockholm, 1796-1860
.] S. virtual, umplut cu ]esut gr\sos, situat `naintea vezicii [i `napoia pubisului. Sin.: spa]iu
prevezical.
SPA}IU SUBARAHNOIDIAN / espace s ous-a-rachnoïdien / subarachnoid space. NA: cavum subarachnoidale. S. situat `ntre *pia
mater [i *a-rahnoid\, `n care circul *lichidul cefalorahidian.
SPA}IU SUBDURAL / espace sous-dural / sub-dural space. NA: spatium subdurale. S. virtual cuprins `ntre *dura mater [i
*arahnoid\. Sin.: spa-]iu supra-arahnoidian.
SPA}IU SUPRA-ARAHNOIDIAN / espace sus-arachnoïdien / subdural space. NA: spatium subdurale. Sin.: spa]iu subdural (v.).
SP|L|TUR|, s. f. / lavage, s. m. / lavage.
[Lat. ex-per-lavare, de la ex = `n afar\, per = prin, lavare = a sp\la.]
Introducerea de lichid `ntr-o cavitate fiziologic sau patologic a organismului pentru a o cur\]a sau dezinfecta.
SPECIALITATE FARMACEUTIC| / spécia lité pharmaceutique / patent medicine.
[Lat. spe-cialitas, -atis = calitate
distinctiv\, de la
species = aspect, aparen]\; gr. pharmakeutikos = referitor la medicamente, de la
pharmakon = remediu.] Medicament preparat `n industria farmaceutic\, prezentat sub o condi]ionare particular [i caracterizat
printr-o denumire special (nume depus sau marc depus\ e s. f. trebuie s fie autorizate pentru punerea pe pia] de
Agen]ia Na]ional a Medicamentului din cadrul Ministerului S \]ii.
SPECIE, s. f. / espèce, s. f. / species.
[Lat. spe-cies = aspect, aparen]\.] Unitate fundamental `n descrierea diversit\]ii lumii vii,
baz a oricei clasifici.
SPECIFIC, adj. / spécifique, adj. / specific.
[Lat. specificus = specific, de la species = aspect, apa-ren]\.] 1) Care are o
*specificitate. Ex.: reac]ie s., tratament s., microb s. 2) Care se refer la o specie biologic bine definit\. 3) Boal determinat me-
reu de acelea[i cauze [i sensibil la medicamente. Anterior perioadei pasteuriene, sifilisul era una din pu]inele boli cu origine bine
stabilit\, deci s., de unde persisten]a `ndelungat a termenului s. ca sin. cu sifilisul.
SPECIFICITATE, s. f. / spécificité, s. f. / specifi-city.
[Lat. specificus = specific, de la species = aspect, aparen]\.] 1) Ansamblul
caracterelor proprii unei specii.
S. de specie reprezint structurile antigenice comune tuturor indivizilor apar]inând unei anumite
specii. 2) Ansamblu de caractere care disting un organism viu de altele `nrudite sau asem oare. 3) Caracterul selectiv al
reac]iei `ntre dou elemente, `ndeosebi `ntre antigen [i anticorp.
SPECT / SPECT / SPECT.
[Acronim engl.: Single Photon Emission Computed Tomography = tomografie computerizat prin emisia
unui singur foton
.] Tomografie de emisie monofotonic\, procedeu care permite ob]inerea cu *gamma-camera a unor imagini pe
sec]iune de mare utilitate `ndeosebi `n investigarea inimii [i a creierului. ~nregistrarea se efectueaz prin rotirea capului de de-tec]ie
al gamma-camerei cu un unghi de 180
0
sau 360
0
, cu achizi]ionarea unei serii de imagini corespunz oare liniilor de proiec]ie. ~n
memoria calculatorului este construit o imagine tridimensional\, care permite ulterior ob]inerea unor sec]iuni `n diferite inciden]e.
Ex.: se poate ob]ine o sec]iune perpendicular pe axul mare al inimii. V. [i tomoscintigrafie.
SPECTRIN|, s. f. / spectrine, s. f. / spectrin. Protein fibroas\, de circa 100 nm lungime, care reprezint\ aproximativ 25% din masa
proteinelor asociate membranei eritrocitare. S. este principalul component al *citoscheletului situat sub membrana hematiei ([i, de
aceea, denumit [i scheletul membranei), care men]ine integritatea structural [i forma biconcav a acesteia. S. este un hetero-
dimer, cele dou lan]uri
α [i β fiind alc uite din câte 106 aminoacizi, cu M
r de 240 [i, respectiv, 220 kDa. Izoforme de s. au fost

771. 771
descrise [i `n alte ]esuturi, cu rol similar. Au fost identificate anomalii genetice ale s., care altereaz forma eritrocitelor [i determin
fragilizarea acestora, de unde conturarea recent a unor entit\]i patologice. V. ankiri-n [i sferocitoz ereditar\.
SPECTROFOTOMETRIE, s. f. / spectrophotométrie, s. f. / spectrophotometry.
[Lat. spectrum = apari]ie, ar are; gr. phos,
photos
= lumin\; metron = m\sur\.] Tehnic de *spectrometrie care permite ob]inerea [i studiul spectrului unei radia]ii lu-
minoase, adic a radia]iilor din urm oarele domenii: ultraviolet, vizibil [i infraro[u.
SPECTROFOTOMETRU, s. n. / spectrophotomètre, s. m. / spectrophotometer.
[Lat. spectrum = apari]ie, ar are; gr. phos,
photos
= lumin\; metron = m\sur\.] *Spectrometru pentru efectuarea *spectrofotometriei.
SPECTROGRAF, s. n. / spectrographe, s. m. / spectrograph.
[Lat. spectrum = apari]ie, ar a-re; gr. graphein = a scrie.] Orice
tip de *spectrometru care permite `nregistrarea *spectrelor. S. recente sunt prev\zute cu sisteme de achizi]ie, stocare, prelucrare
[i interpretare a spectrelor.
SPECTROGRAFIE, s. f. / spectrographie, s. f. / spectrography.
[Lat. spectrum = apari]ie, ar a-re; gr. graphein = a scrie.]
Totalitatea metodelor de achizi]ie, `nregistrare, stocare sau prelucrare a *spectrelor.
SPECTROMETRIE, s. f. / spectrométrie, s. m. / spectrometry.
[Lat. spectrum = apari]ie, ar a-re; gr. metron = m\sur\.]
Denumire general pen-tru orice tip de tehnic prin intermediul ceia spectrele sunt produse [i `nregistrate, cu ajutorul unui
*spectrometru, iar dup achizi]ie sunt analizate folosind un computer [i un
soft adecvat. V. [i spectroscopie.
SPECTROMETRIE DE ABSORB}IE ATOMIC| / spectrométrie d’abs orption atomique / atomic absorption spectrometry. Metod
bazat pe fenomenul de absorb]ie a radia]iilor monocromatice de c re atomii unui element afla]i `n stare fundamental\. Pentru
determinare se folose[te o lamp cu catod gol care are proprietatea de a emite radia]ii intense [i monocromatice, cu lungime de
und caracteristic elementului de analizat. ~n calitate de sistem absorbant se utilizeaz o flac `n care se pulverizeaz elementul
de determinat, sub form de solu]ie. Atomii din flac se vor afla `n majoritate `n stare fundamental [i, deci, vor fi capabili de
absorb]ie, de unde sensibilitatea mare a metodei, fiind posibil m\surarea unor concentra]ii de ordinul nanograme-picograme (ng-
pg).
SPECTROMETRU, s. n. / spectromètre, s. m. / spectrometer.
[Lat. spectrum = apari]ie, ar are; gr. metron = m\sur\.] 1)
*Spectroscop prev\zut cu o scal etalonat `n lungimi de und care permite m\surarea caracteristicilor spectrelor atomilor sau
moleculelor. 2) Aparat destinat analizei spectrelor de energie ale radia]iilor ionizante.
SPECTROMETRU DE MAS| / spectromètre de masse / mass spectrometer. S. alc uit dintr-o camer vidat traversat de atomii
sau moleculele studiate. Aici se produce ionizarea acestora printr-o desccare electric\, dup care ionii sunt accelera]i la o
diferen] mic de poten]ial, apoi sunt ghida]i c re o zon unde ac]ioneaz un câmp magnetic care va devia ionii, prin for]a Lorentz,
`n func]ie de masa acestora. V. spectru de mas\.
SPECTROSCOP, s. n. / spectroscope, s. m. / spectroscope.
[Lat. spectrum = apari]ie, ar are; gr. skopos = observator, de
la
skopein = a vedea, a examina.] Aparat spectral cu prism destinat observii directe a spectrelor, folosind ca receptor
ochiul. Cel mai simplu s. este prev\zut cu o prism la nivelul ceia se produce dispersia luminii `n radia]iile monocromatice
componente.
S. liniar sau cu vedere direct\, este prev\zut cu un sistem de prisme Amici care corecteaz devierea radia]iilor spre
baza prismei prin trei prisme lipite - cea din mijloc din sticl flint, iar cele laterale din sticl crown - a[ezate astfel `ncât razele
emergente s fie aproximativ `n direc]ia razei incidente. S. liniar este, de obicei, utilizat pentru recunoa[terea spectrelor de
absorb]ie ale *hemoglobinei [i deriva]ilor acesteia (`n medicina legal).
SPECTROSCOPIE, s. f. / spectroscopie, s. f. / spectroscopy.
[Lat. spectrum = apari]ie, ar a-re; gr. skopia = examinare, de
la
skopein = a vedea, a examina.] Denumire generic a tehnicilor [i metodelor de ob]inere a *spectrelor, de m\surare [i
interpretare a acestora. ~n func]ie de domeniul spectral al undelor electromagnetice [i de aparatura folosit\, se disting: 1)
S. optic\,
pentru domeniile vizibil, ultraviolet [i infraro[u. 2)
S. radia]iei X, metod capital `n determinarea structurii conforma]ionale a
acizilor nucleici [i a proteinelor. 3)
S. hertzian\, pentru undele hertziene [i milimetrice. 4) S. radia]iilor alfa, beta [i gama, având ca
obiect studiul spectrelor energetice ale acestor radia]ii. 5)
S. prin *rezonan] electronic de spin [i *rezonan] magnetic nuclear\.
Dup natura sistemului cuantic emi] or (atom, molecul\, nucleu), s. se clasific `n s. atomic\, molecular\ [i nuclear\.
SPECTRU, s. n. / spectre, s. m. / spectrum.
[Lat. spectrum = apari]ie, ar are; sensul [tiin]ific a fost creat de Newton în sec.
XVII
.] 1) Semnifica]ia ini]ial a termenului provine din optic\: rezultatul descompunerii luminii albe prin dispersie (cu ajutorul unei
prisme sau a unei re]ele de difrac]ie) `n radia]iile monocromatice componente (cele [apte culori ale spectrului vizibil). Prin extensie,
se nume[te s. rezultatul descompunerii unei radia]ii electromagnetice emise de o surs\. ~ntr-un sens `nc [i mai larg, sunt
considerate s. [i alte tipuri de propagare (corpuscular sau acustic). Un s. con]ine, `n general, distribu]ia intensit\]ii unei radia]ii `n
func]ie de o mime caracteristic\: lungime de und\, energie, impuls, masa particulelor etc. S. poate fi vizualizat, reprezentat
grafic, `nregistrat sau prelucrat. V. [i spectru de mas\. 2) Prin extensie: a)
s. antibacterian, gruparea bacteriilor `n func]ie de
ac]iunea antibioticelor asupra acestora, de unde sintagma
antibiotice cu s. larg; b) s. manifestilor clinice caracteristice unei boli.
SPECTRU DE ABSORB}IE / spectre d’absorption / absorption spectrum. S. ob]inut prin trecerea luminii prin diferite medii gazoase
(sau lichide). Componentele mediului traversat de lumin absorb acele radia]ii care constituie s. propriu. ~n cazul elementelor
simple se ob]in
s. de linii (liniile apar negre pe fondul luminii albe), iar `n cazul moleculelor – s. de benzi.
SPECTRU ELECTROMAGNETIC / spectre élec tromagnétique / electromagnetic spectrum. S. care con]ine totalitatea energiilor
radia]iilor electromagnetice, de la radia]iile cosmice la undele electrice, adic\: radia]ii gama, radia]ii X, radia]ii ultraviolete, radia]ii
vizibile, radia]ii infraro[ii [i unde radio.
SPECTRU INVIZIBIL / spectre invisible / invisible spectrum. Ansamblul radia]iilor care nu sunt percepute de ochi deoarece au
lungime de und mai mare de 770 nm sau sub 390 nm.
SPECTRU DE MAS| / spectre de masse / mass spectrum. S. care con]ine distribu]ia rapoartelor sarcin electric\/mas pentru
atomii sau moleculele ionizate. S. de m. al unui element simplu permite punerea `n eviden] a compozi]iei izotopice a elementului
respectiv. Studiul s. de m. ofer\, de asemenea, informa]ii asupra structurii atomice [i moleculare a unor substan]e. Totodat\, este
posibil determinarea masei moleculare a unor substan]e complexe, de ex. *steroizi.
SPECTRU SOLAR / spectre solaire / solar spectrum. Por]iune din *s. electromagnetic emis de soare, care cuprinde *s. vizibil [i
por]iuni reduse din radia]iile ultraviolete [i infraro[ii, `nvecinate cu s. vizibil.
SPECTRU VIZIBIL / spectre visible / visible spectrum. Imaginea ob]inut prin dispersia luminii albe prin prism\, `n cele [apte radia]ii
monocromatice: ro[u, oranj (portocaliu), galben, verde, albastru, indigo, violet. Aceste radia]ii au lungimile de und `ntre 390 nm [i
770 nm [i sunt percepute de analizatorul vizual.
SPECUL, s. n. / spéculum, s. m. / speculum.
[Lat. speculum = oglind\, plac metalic\.] Instrument care permite lgirea cavit\]ilor
naturale pentru facilitarea examenului [i, eventual, introducerea unui instrument. Are forme [i dimensiuni variate, `n func]ie de
organul explorat: s. nazal, oftalmologic, anal, vaginal etc. Var.: speculum.
SPECULUM. Var. pentru specul (v.).
SPELEOTOMIE, s. f. / spéléotomie, s. f. / speleo-tomy.
[Gr. spelaion = pe[ter\, cavitate; tome = t\iere, sec]iune, de la temnein =
a t\ia
.] Deschidere chirurgical a unei cavit\]i tuberculoase cronice reziduale, care este situat superficial (pulmonar sau renal). S.
este practicat rar. V. [i pneumotomie.
SPERMATIC, adj. / spermatique, adj. / spermatic.
[Gr. spermatikos = referitor la s\mân]\, de la sperma, -atos = s\mân]\.] Sin.:
seminal (v.).
SPERMATID|, s. f. / spermatide, s. f. / sperma-tid.
[Gr. sperma, -atos = s\mân]\; -idã.] Celul germinal haploid care rezult
din diviziunea meiotic a spermatocitului de ordinul al doilea [i care va da na[tere spermatozoidului. V. [i spermatocit,
spermatogenez\.
|

772. 772
SPERMATIT|, s. f. / spermatite, s. f. / sperma-titis. [Gr. sperma, -atos = s\mân]\; -itã.] V. funiculit\.
SPERMATOCEL, s. n. / spermatocèle, s. f. / spermatocele, spermatocyst.
[Gr. sperma, -atos = s\mân]\; kele = tumor\, hernie.]
Distensie chistic a *epididimului sau a testiculului (*
rete testis) con]inând spermatozoizi.
SPERMATOCID, adj., s. n. / spermatocide, adj., s. m. / spermatocidal (adj.), spermicide (n.)
[Gr. sperma, -atos = s\mân]\; lat.
caedere = a omorî.] Sin.: spermicid (v.).
SPERMATOCISTECTOMIE, s. f. / spermatocystectomie, s. f. / spermatocystectomy.
[Gr. sperma, -atos = s\mân]\; kystis = sac,
vezic\;
ektome = excizie.] Sin.: veziculectomie (v.).
SPERMATOCISTIT|, s. f. / spermatocystite, s. f. / spermatocystitis.
[Gr. sperma, -atos = s\mân-]\; kystis = sac, vezic\; -itã.]
Sin.: veziculit (v.).
SPERMATOCIT, s. n. / spermatocyte, s. m. / spermatocyte.
[Gr. sperma, -atos = s\mân]\; kytos = celul\.] Celula parental a
*spermatidei, care rezult din *spermatogonie, `ncepând cu perioada pubert\]ii. Din spermatogonie rezult
s. primar (sau de
ordinul I
), celul voluminoas *diploid\, care se divide `n dou s. secundare (sau de ordinul II), care sunt celule *haploide. Acestea
din urm se transform `n *spermatide, precursoare directe ale *spermatozoizilor. V. [i spermatogenez\.
SPERMATOGEN, adj. / spermatogène, adj. / spermatogenic.
[Gr. sperma, -atos = s\mân]\; gennan = a produce.] 1) Care se
refer la *sper-matogenez\. 2) Care produce *sperm sau *spermatozoizi.
SPERMATOGENEZ|, s. f. / spermatogenèse, s. f. / spermatogenesis.
[Gr. sperma, -atos = s\-mân]\; genesis = producere, de la
gennan = a pro-duce.] Ansamblul proceselor care au loc `n epite-liul tubilor seminiferi [i care duc la formarea game]ilor masculini
(spermatozoizi). ~n primul stadiu, *spermatogoniile se multiplic pentru a da na[tere *spermatocitelor de ordinul I. ~n al doilea
stadiu, acestea sufer o diviziune meiotic\ [i formeaz spermatocitele de ordinul II, care `n al treilea stadiu dau na[tere
*spermatidelor, precursorii spermatozoizilor.
SPERMATOGONIE, s. f. / spermatogonie, s. f. / spermatogonium.
[Gr. sperma, -atos = s\mân]\; gone, gonos = urma[,
s\mân] genital\
.] Celul germinal masculin ini]ial\, a cei proliferare ciclic permite spermatogeneza.
SPERMATOKINEZIGRAFIE, s. f. / spermatokiné-sigraphie, s. f. / spermatokinesigraphy.
[Gr. sperma, -atos = s\mân]\; kinesis
= mi[care, de la
kinein = a mi[ca; graphein = a scrie.] Metod de determinare a mobilit\]ii spermatozoizilor prin fotografiere la
*ultramicroscop. S. este util `n investigarea *sterilit\]ii masculine.
SPERMATOLIT. Var. pentru spermolit (v.).
SPERMATOREE, s. f. / spermatorrhée, s. f. / spermatorrh(o)ea.
[Gr. sperma, -atos = s\mân-]\; rhoia = curgere, de la rhein = a
curge
.] Scurgere involuntar de sperm\, uneori abundent\, `n afara *copula]iei.
SPERMATOZOID, s. m. / spermatozoïde, s. m. / spermatozoon, pl. spermatozoa.
[Gr. sperma, -atos = s\mân]\; zoon = animal;
eidos = form\.] Celul reproduc oare (germinal\ lin matur\, derivat prin diferen]ierea unei *spermatide. S. prezint o
form alungit\, o lungime de circa 60
µm [i este alc uit din trei p]i: 1) capul oval, ocupat aproape `n `ntregime de un nucleu
*haploid, prezentând la polul s\u anterior *acrozomul; 2)
colul, care con]ine dou structuri principale, centriolul proximal [i piesa de
conexiune; 3)
coada sau flagelul, cu o lungime de circa 50 µm, care asigur motilitatea [i care este alc uit din trei segmente
(piesa intermediar\, piesa principal [i piesa terminal\ genitale masculine sunt inap]i pentru *fecunda]ie. ~n
timpul tranzitului `n c\ile genitale feminine, s., dac nu sunt distru[i, suport o serie de modifici fiziologice, denumite `n ansamblul
lor *capacita]ie, care-i fac ap]i pentru fecunda]ie. V. [i spermatogenez\.
SPERMATURIE, s. f. / spermaturie, s. f. / sper-maturia, seminuria.
[Gr. sperma, -atos = s\mân]\; ouron = urin\.] Prezen]a
*spermei `n urin\.
SPERM|, s. f. / sperme, s. f. / sperm, semen.
[Gr. sperma, -atos = s\mân]\.] Lichidul seminal masculin, alc uit din celule,
*spermatozoizii, [i din secre]ii glandulare ale anexelor c\ilor genitale, `ndeosebi *prostata [i *glanda bulbouretral (Cowper). S.
este un lichid vâscos, alcalin, care con]ine fructoz\, fosfa]i, substan]e proteice, lipide, *fibrinogen, *tromboplastin [i *hialuronidaz\.
Volumul de s. emis `n cursul unei ejaculi variaz `ntre o pic ur [i 14 ml (`n medie 3-4 ml); pH 7,3-8,5; leucocite 500 - 2 000/mm
3

(o cifr superioar indic un proces inflamator local). Numul de spermatozoizi este de 100-180 milioane/mm
3
de sperm\, sub 60
milioane fiind anormal. Puterea fecundant a s. depinde de concentra]ia `n spermatozoizi `n timpul ejaculii, ca [i de mobilitatea
acestora.
SPERMICID, adj., s. n. / spermicide, adj., s. m. / spermicidal, spermicide.
[Gr. sperma, -atos = s\mân]\; lat. caedere = a omorî.]
Care distruge spermatozoizii. Este folosit ca anticoncep]ional local (aplicare vaginal\ int sub form de ovule sau
unguent. Sin.: spermatocid.
SPERMIDIN|, s. f. / spermidine, s. f. / spermidin. *Poliamin con]inând dou grupi amin [i o grupare imidin (un atom de azot
legat la doi atomi de carbon sau cu dubl leg ur la un atom de carbon). Se g\se[te `n sperm\, `n ribozomi [i `n anumite virusuri.
S. se poate fixa la nivelul ADN, intervenind `n *episajul unor *introni. V. [i spermi-n\.
SPERMIN|, s. f. / spermine, s. f. / spermin. *Poliamin con]inând dou grupi amin [i dou grupi imin\. S. posed propriet\]i
analoge cu cele ale *spermidinei.
SPERMIOGENEZ|, s. f. / spermiogenèse, s. f. / spermiogenesis.
[Gr. sperma, -atos = s\mân]\; genesis = producere, de la
gennan = a produce.] Stadiul terminal al *spermatogenezei.
SPERMOCULTUR|, s. f. / spermoculture, s. f. / bacteriological culture of semen.
[Gr. sperma, -atos = s\mân]\; lat. cultura =
cultivare
.] Cultur de sperm `n vederea punerii `n eviden] a unor microorganisme patogene.
SPERMOGRAM|, s. f. / spermogramme, s. m. / spermiogram.
[Gr. sperma, -atos = s\mân]\; gramma = înscriere.] Studiul
citologic al *spermei, care permite evaluarea fertilit\]ii masculine pe un e[antion de sperm (numarea spermatozoizilor, studiul
formei, motilit\]ii [i vitalit\]ii acestora, pre-zen]a altor elemente citologice, analiza fizicochi-mic a lichidului).
SPERMOLIT, s. m. / spermolithe, s. m. / sper-molith.
[Gr. sperma, -atos = s\mân]\; lithos = piatr\.] Concre]iune calcar
localizat la nivelul unui segment al c\ilor de eliminare a lichidului se-minal (vezicul seminal\, canal deferent, epidi-dim). Var.:
spermatolit. Sin.: calcul seminal (sau spermatic).
SPICUL, s. m. / spicule, s. m. / spicule.
[Lat. spiculum, dim. de la spica sau spicum = spin, ac.] Orice forma]iune, de
obicei microscopic\, care are aspectul unui ac. Ex.: s. celular, s. eritrocitar.
SPINA BIFIDA / spina bifida / spina bifida.
[Lat. spina = [ira spinii; bifidus = despicat `n dou\, de la bis = de dou ori, fidus =
t\iat, despicat
.] Malforma]ie osoas segmentar a coloanei vertebrale, cu sediul `n regiunea lombosacrat\, mai rar `n regiunea
cervical `nalt sau dorsal\, care se caracterizeaz prin dehiscen]a celor dou jum\-t\]i ale arcurilor vertebrale posterioare. Fisura
ast-fel creat poate favoriza hernierea unei por]iuni de meninge sau m\duv\. Tipuri: 1)
S. b. aperta reprezint hernierea la nivelul
malforma]iei a menigelor con]inând fie doar LCR, fie [i LCR [i ]esut nervos. 2)
S. b. lipomatoas corespunde asocierii s. b. cu un
lipom subcutanat, care poate fi `nso]it [i de anomalii tegumentare regionale (angiom sau chist dermoid). 3)
S. b. occulta este
decelabil doar pe radiografie. Sin.: *rahischizis posterior.
SPINA VENTOSA / spina ventosa / spina ven-tosa.
[Lat. spina = [ira spinii; ventosus = plin de aer.] Osteit tuberculoas
diafizar\, cu sediul `ndeosebi la nivelul falangelor degetelor. Apare `n copilie, leziunile sunt frecvent multiple [i coexist cu alte
leziuni tuberculoase.
SPINAL, adj. / spinal, -ale, -aux, adj. / spinal.
[Lat. spina = [ira spinii.] Sin.: rahidian (v.).
SPINOCELULAR, adj. / spinocellulaire, adj. / spi-nocellular.
[Lat. spina = ]ep, vârf ascu]it; cellula = c\mu]\, dim. de la cella =
c\mar\
.] Referitor la celulele corpului mucos Malpighi ale *epi-dermei, care sunt unite prin pun]i sau spini. Ex.: epiteliom s.
SPINOCEREBELOS, adj. / spino-cérébelleux, -euse, adj. / spinocerebellar.
[Lat. spina = [ira spinii; cerebellum = creier mic.]
Al cui traiect se `ntinde de la m\duv la cerebel. Ex.: degene-rescen] s., fascicul s.

773. 773
SPINTEROPIE, s. f. / spinthéropie, s. f. / spintheropia. [Gr. spinther, -eros = scânteie; ops, opos = v\z, vedere.] 1) Percep]ia
unor puncte luminoase, asociat anumitor afec]iuni ale retinei. 2) Formarea unor cristale de colesterol `n corpul vitros ca urmare a
unor afec]iuni oculare inflamatorii sau de alt natur\.
SPIRADENOM ECRIN / spiradénome eccrine / eccrine spiradenoma. Tip particular de *hidrade-nom, care se dezvolt ca o tumor
benign\, no-dular\, dureroas\, localizat pe fa]a anterioar a corpului. S. e. este alc uit din celule secretorii [i mioepiteliale.
SPIRALE CURSCHMANN / spirales de Curschmann / Curschmann’s spirals.
[Heinrich Curschmann , medic german, 1846-
1910
.] Elemente spiralate mucoase care pot apare `n sputa bolnavilor cu *astm.
SPIRIL, s. m. / spirille, s. m. / spirillum, pl. spirilla (lat.).
[Lat. spirillum = încol\cire, din gr. speira = spiral\, încol\cire.]
Microorganism apar]inând genului *
Spirillum.
SPIRILLUM / Spirillum / Spirillum.
[Lat. spirillum = încol\cire, din gr. speira = spiral\, încol\cire.] Gen de bacili Gram-negativi,
de form helicoidal cu spire largi, prezentând flageli care le asigur motilitatea, aerobi strict sau facultativ. Câteva for-me sunt
patogene.
SPIRILOZ|, s. f. / spirillose, s. f. / spirillosis.
[Lat. spirillum = încol\cire, din gr. speira = spiral\, încol\cire; -ozã.] Boal
provocat de *spirili sau marcat prin prezen]a acestora `n organism.
SPIROCHAETACEAE / Spirochaetaceae / Spiro-chaetaceae.
[Gr. speira = spiral\; khaite = fir de p.] Familie din ordinul
bacterian
Spirochaetales, cuprinzând genurile Borrelia, Spirochaeta (*spiro-chet) [i *Treponema.
SPIROCHET|, s. f. / spirochète, s. m. / spiroch(a)et.
[Gr. speira = spiral\; khaite = fir de p.] Microorganism spiralat, sub]ire,
vizibil doar la ultramicroscop, apar]inând familiei *
Spirochaeta-ceae.
SPIROCHETOZ|, s. f. / spirochétose, s. f. / spi-roch(a)etosis.
[Gr. speira = spiral\; khaite = fir de p; -ozã.] Infec]ie provocat
de spirochete, cel mai frecvent: *s. bronhopulmonar\, artrita spirochetozic sau septicemia, cauzat de
Borrelia anserina. V. [i
borelioze.
SPIROCHETOZ| BRONHOPULMONAR| / spiro-chétose broncho-pulmonaire / bronchospiro-ch(a)etosis. Boal determinat de
Spirochaeta bronchialis, caracterizat clinic prin bron[it cu expectora]ie sanguinolent\, `n care *spirocheta se afl din abunden]\.
Sin.: boal Castellani, bronhospirochetoz\.
SPIROCHETOZE RECURENTE / spirochétoses récu rrentes / recurrent spiroch(a)etosis. Sin.: borelioze (v.).
SPIROGRAF, s. n. / spirographe, s. m. / spiro-graph.
[Lat. spirare = a respira; gr. graphein = a scrie.] Aparat destinat practicii
*spirografiei.
SPIROGRAFIE, s. f. / spirographie, s. f. / spiro-graphy.
[Lat. spirare = a respira; gr. graphein = a scrie.] Domeniu al explorii
func]ionale respiratorii care const `n `nregistrarea grafic a volumelor pulmonare [i a debitelor ventilatorii, cu ajutorul unui
spirograf.
SPIROLACTONE, s. f. pl. / spirolactones, s. f. pl. / spirolactones. Grup de substan]e steroide de sintez\, dintre care unele sunt
utilizate ca diuretice. V. [i spironolacton\, prob la aldacton\.
SPIROMETRIE, s. f. / spirométrie, s. f. / spiro-metry.
[Lat. spirare = a respira; gr. metron = m\sur\.] M\surarea capacit\]ii
pulmonare vitale, a volumelor pulmonare [i a debitelor ventilatorii cu un dispozitiv denumit spirometru.
SPIROMETRU, s. n. / spiromètre, s. m. / spiro-meter.
[Lat. spirare = a respira; gr. metron = m\sur\.] Aparat destinat practicii
*spirometriei.
SPIRONOLACTON|, s. f. / spironolactone, s. f. / spironolactone. (DCI) Substan] diuretic\, antagonist *aldosteronului, cuia `i
blocheaz ac]iu-nea asupra celulelor tubilor renali distali. S. este o *spirolacton\.
SPITAL, s. n. / hôpital, s. m. / hospital.
[Germ. Spital = spital.] Locul principal `n care se acord toate `ngrijirile medicale care
nu pot fi efectuate la domiciliu din motive sociale, economice, tehnice sau [tiin]ifice. Exist
s. generale, cu o serie de servicii clinice
[i de investiga]ii, [i
s. specializate. ~n cele mai multe ]i a fost elaborat o legisla]ie specific asupra structurii, organizii, finan]ii
[i func]ionii s.
SPITAL DE NOAPTE / hôpital de nuit / night hospital. S. `n care primesc `ngrijiri medicale noaptea pacien]ii care `n timpul zilei `[i pot
continua activitatea profesional\.
SPITAL DE ZI / hôpital de jour / day hospital. S. `n care bolnavii sunt interna]i doar ziua, pentru a primi doar tratamentele necesare,
când starea acestora permite r\mânerea `n mediul familial.
SPLANHNECTOMIE, s. f. / splanchnectomie, splanchnicectomie, adj. / splanchnicectomy.
[Gr. splankhnon = viscer; ektome =
excizie
.] Rezec]ia operatorie, mai mult sau mai pu]in extins\, a nervilor splanhnici. Var.: splanhnicectomie.
SPLANHNIC, adj. / splanchnique, adj. / splanch-nic.
[Gr. splankhnon = viscer.] Care se refer la viscere sau care apar]ine
viscerelor. V. visceral.
SPLANHNICECTOMIE. Var. pentru splanhnectomie (v.).
SPLANHNOCRANIU, s. n. / splanchnocrâne, s. m. / viscerocranium. NA: cranium viscerale.
[Gr. splankhnon = viscer; lat.
medieval
cranium, din gr. kranion = craniu.] ~n sens restrâns, parte a scheletului cefalic provenind din aparatul branhial
embrionar: totalitatea scheletului facial, osi[oarele urechii medii, apofiza stiloid\, osul hioid. ~n sens larg, s. cuprinde, de
asemenea, cartilajele tiroide [i cricoide. Sin. : viscerocraniu.
SPLANHNOLOGIE, s. f. / splanchnologie, s. f. / splanchnology.
[Gr. splankhnon = viscer; logos = [tiin]\.] Studiul viscerelor.
SPLANHNOMEGALIE, s. f. / splanchnomégalie, s. f. / splanchnomegaly.
[Gr. splankhnon = vis-cer; megas, megalos = mare.]
Sin.: visceromegalie (v.).
SPLANHNOPTOZ|, s. f. / splanchnoptose, s. f. / splanchnoptosia, splanchnoptosis.
[Gr. splankhnon = viscer; ptosis = c\dere.]
Deplasarea patologic\, prin relaxarea mijloacelor lor de sus]inere, a unuia sau mai multor viscere abdominale din pozi]ia lor
topografic normal `n regiunea abdominal inferioar\. Sin.: boal Glénard.
SPLANHNOSCOPIE, s. f. / splanchnoscopie, s. f. / splanchnoscopy.
[Gr. splankhnon = viscer; skopia = examinare, de la
skopein = a vedea, a examina.] Inspec]ia viscerelor prin *endoscopie.
SPLEEN, s. n. / spleen, s. m. / spleen.
[Engl. spleen = proast dispozi]ie, plictis, din gr. splen, -enos = splin\, dar [i ipohondrie
(anticii credeau c melancolia î[i avea originea în splin\
.] Anglicism care exprim o atitudine pasiv\, absen]a nemotivat a bucuriei
de a tr\i.
SPLENALGIE, s. f. / splénalgie, s. f. / splenalgia.
[Gr. splen, -enos = splin\; algos = durere.] Durere, de obicei neurogen\, la
nivelul splinei.
SPLENECTOMIE, s. f. / splénectomie, s. f. / sple-nectomy.
[Gr. splen, -enos = splin\; ektome = excizie.] Excizia sau extirparea
chirurgical a splinei.
SPLENIC, adj. / splénique, adj. / splenic.
[Gr. splen, -enos = splin\.] Care se refer la splin\. Ex.: ruptur s.
SPLENIT|, s. f. / splénite, s. f. / splenitis.
[Gr. splen, -enos = splin\; -itã.] Inflama]ia splinei, de obicei cauzat de o *pioemie. Se
manifest prin splenomegalie [i durere local\ intens\. S. mai poate rezulta [i prin acumulare de particule str\ine la nivelul splinei,
ca organ imunitar.
SPLENOCOLIC, adj. / spléno-colique, adj. / sple-nocolic.
[Gr. splen, -enos = splin\; kolon = intestin gros.] Care se situeaz `ntre
splin [i colon, care leag cele dou organe. Ex.: ligament s.
SPLENOCONTRAC}IE, s. f. / splénocontraction, s. f. / splenoconstriction.
[Gr. splen, -enos = splin\; lat. contractio, -onis =
strângere, de la
contrahere = a strânge (cum = cu; trahere = a trage cu for]a).] Contrac]ie a splinei, care poate fi provocat de:
agen]i chimici (chinin\, adrenalin\, stricnin etc.), agen]i fizici (curent electric, anumi-te mi[ci, efort fizic, excitarea nervului
|

774. 774
splanhnic etc.), sângerare sau chiar de emo]ii. Uneori, s. prin adrenalin a fost utilizat pentru a aprecia po-sibilitatea de reducere
a unei splenomegalii.
SPLENOGRAFIE, s. f. / splénographie, s. f. / splenography.
[Gr. splen, -enos = splin\; gra-phein = a scrie.] 1) Radiografia
splinei dup injectarea intravenoas a unui *mediu de contrast. 2) Descrierea analitic a splinei.
SPLENOGRAM|, s. f. / splénogramme, s. m. / splenogram.
[Gr. splen, -enos = splin\; gramma = `nscriere.] Evaluarea
procentual a diferitelor celule care constituie parenchimul splenic. Celulele (recoltate prin punc]ie splenic\ e o lam
[i colorate (*colora]ie May-Grünwald-Giemsa). Normal, pe frotiu majoritatea celulelor sunt *limfocite, la care se adaug câteva
*granulocite [i *histiocite.
SPLENOID, adj. / splenoïde, adj. / splenoid.
[Gr. splen, -enos = splin\; eidos = form\.] Care se aseam cu splina, de regul
doar macroscopic, adic `n ceea ce prive[te culoarea [i consisten]a.
SPLENOMANOMETRIE, s. f. / splénomanomé-trie, s. f. / splenomanometry.
[Gr. splen, -enos = splin\; manos = pu]in dens;
metron = m\sur\.] M\surarea presiunii la nivelul splinei [i, implicit, `n sistemul *venei porte, prin punc]ie splenic\.
SPLENOMEGALIE, s. f. / splénomégalie, s. f. / splenomegaly.
[Gr. splen, -enos = splin\; me-gas, megalos = mare.] Cre[terea
volumului splinei, `n diferite grade decelabile clinic (la palparea abdominal\ investiga]ii imagistice (ecografie,
scintigrafie). Etiologia poate fi variat\: infec]ii, afec]iuni hepatice cronice, tulburi `n circula]ia sistemului port, leucemii, infiltra]ie
patologic printr-o serie de substan]e etc.
SPLENOMEGALIE MIELOID| / splénomégalie myéloïde / idiopathic myelofibrosis. Sin.: boal Hueck (v.).
SPLENOPATIE, s. f. / splénopathie, s. f. / splé-nopathy.
[Gr. splen, -enos = splin\; pathos = boal\.] Denumire general pentru
orice boal a splinei.
SPLENOPEXIE, s. f. / splénopexie, s. f. / splenopexy.
[Gr. splen, -enos = splin\; pexis = fixare.] Fixarea unei spline ptozate la
peretele abdominal.
SPLENOPORTOGRAFIE, s. f. / splénoportogra-phie, s. f. / splenoportography.
[Gr. splen, -enos = splin\; lat. porta = poart\; gr.
graphein = a scrie.] Examen radiografic al sistemului port [i al venei splenice, practicat dup opacifierea, prin punc]ie direct
transparietal\, a splinei cu o sub-stan] de contrast iodat\, hidrosolubil\, opac la raze X.
SPLENORAGIE, s. f. / splénorragie, s. f. / sple-norrhagia.
[Gr. splen, -enos = splin\; rhegnynai = a ]â[ni, a izbucni.] Hemoragie
cu origine la nivelul splinei.
SPLIN|, s. f. / rate, s. f. / spleen, splen. NA: lien.
[Gr. splen, -enos = splin\.] Cel mai mare organ al sistemului limfoid, cu masa de
circa 150-200 g [i diametrul longitudinal de circa 125 mm, care include un volum de circa 150-200 ml sânge. Este situat `n loja
subfrenic stâng\, laterostomacal, deasupra unghiului colic stâng. S. este specializat `n colectarea antigenilor prezen]i `n
circula]ie, precum [i `n fixarea protozoarelor, bacteriilor, ca [i a diferitelor substan]e chimice. Aportul sanguin este asigurat de o
singur arter splenic\, divizat `n ramuri din ce `n ce mai mici dup str\pungerea hilului la nivelul capsulei. La nivelul arteriolelor
se g\sesc "man[oane” de limfocite (teci limfatice periarteriolare) de care sunt ata[a]i foliculii limfatici. Tecile limfatice [i foliculii
prezint o coroan de limfocite [i macrofage. Acest ]esut limfatic constituie pulpa alb a splinei, care se afl r\spândit `n pulpa
ro[ie. Pulpa ro[ie (alc uit din sinusuri pline cu sânge, delimitate de celule reticuloendoteliale) formeaz majoritatea ]esutului
splenic [i este sediul colectii [i distruc]iei eritrocitelor senescente. ~n via]a intrauterin [i la nou-n\scut, s. are func]ie he-
matoformatoare. Similar ganglionilor limfatici (*nodul limfatic), `n anumite zone ale splinei sunt prezente limfocite [i celule ac-
cesorii. Astfel, tecile limfatice periarteriolare con]in `ndeosebi *limfocite T, iar foliculii limfatici con]in limfocite B. ~n esen]\, func]ia
splinei [i r\spunsul ei fa] de antigeni sunt similare nodulilor limfatici. Diferen]a esen]ial const `n faptul c splina reprezint sediul
major al r\spunsurilor imune fa] de antigeni prezen]i `n circula]ie, `n timp ce nodulii sunt implica]i `n reac]ia fa] de antigeni
prezen]i `n limf\. *Splenomegalia se poate afla la originea unor boli sau se poate produce `n cazul anumitor afec]iuni. Abla]ia sa nu
pune via]a `n pericol, deoarece func]iile splinei sunt preluate de ganglionii limfatici, ficat [i m\duva osoas\. V. [i nodul limfatic.
SPONDILALGIE, s. f. / spondylalgie, s. f. / spon-dylalgia.
[Lat. spondylus, gr. spondylos = vertebr\; gr. algos = durere.] Sin.:
spondilodinie (v.).
SPONDILARTRIT|, s. f. / spondylarthrite, s. f. / spondylarthritis.
[Lat. spondylus, gr. spondylos = vertebr\; gr. arthron =
articula]ie; -
itã.] Artrit a coloanei vertebrale.
SPONDILARTRIT| ANCHILOZANT| / spondylar-thrite ankylosante / ankylosing spondylarthri-tis. Reumatism inflamator cronic
afectând articula]iile sacroiliace ale coloanei vertebrale, la adultul tân de sex masculin. Boala evolueaz `n puseuri, spre
anchilozare `n "coloan de bambus”. Anchilozarea poate avea loc `n extensie, când cuprinde articula]iile coxofemurale (boala
Strümpell-Marie) sau `n flexie (boala Bechterew). Sin.: pelvispondilit reumatismal\, spondilit anchilozant\.
SPONDILARTROZ|, s. f. / spondylarthrose, s. f. / spondylarthrosis.
[Lat. spondylus, gr. spon-dylos = vertebr\; gr. arthron
= articula]ie; -
ozã.] Denumire pu]in utilizat a artrozei vertebrale anterioare (*discartroz) sau posterioare (artroz interapofizar).
SPONDILIT|, s. f. / spondylite, s. f. / spondylitis.
[Lat. spondylus, gr. spondylos = vertebr\; -itã.] Osteit vertebral (uni- sau
multivertebral\
s. anterioar\), fiind de obicei o *spondilodiscit\, sau, mai rar, arcul posterior ( s.
posterioar\
).
SPONDILIT| ACROMEGALIC| / spondylite acromégalique / Erdheim’s syndrome. Sin.: sindrom Erdheim (v.).
SPONDILIT| ANCHILOZANT| / spondylarthrite ankylosante / spondylarthritis ankylopoietica, rheumatoid spondylitis. Sin.:
spondilartrit anchilozant (v.).
SPONDILOARTROPATIE, s. f. / spondylarthropathie, s. f. / spondyloarthropathy.
[Lat. spondylus, gr. spondylos = vertebr\;
gr.
arthron = articula]ie; pathos = boal\.] 1) Termen general pentru bolile articula]iilor coloanei vertebrale. 2) Termen generic
prin intermediul cuia sunt regrupate entit\]ile nosologice care au comune: o afectare a articula]iilor sacroiliace, artrite periferice [i
absen]a *factorului reumatoid `n serul sanguin. ~n grupul s. sunt cuprinse: pelvispondilita reumatismal\, *sindromul Fiessinger-
Leroy-Reiter, artritele reac]ionale, unele artropatii juvenile, artritele din *colita ulceroas [i din *boala Crohn, reumatismul psoriazic,
*boala Whipple, *sindromul Behçet [i *sindromul SAPHO.
SPONDILODINIE, s. f. / spondylodynie, s. f. / spondylodynia.
[Lat. spondylus, gr. spondylos = vertebr\; gr. odyne = durere.]
Durere la nivelul vertebrelor. Sin.: spondilalgie.
SPONDILODISCIT|, s. f. / spondylodiscite, s. f. / spondylodiscitis.
[Lat. spondylus, gr. spondylos = vertebr\; lat. discus, gr.
diskos = disc; -itã.] Inflama]ie, de obicei de origine infec]ioas\, a *dis-cului intervertebral [i a corpilor vertebrali adia-cen]i.
SPONDILOLISTEZIS, s. n. / spondylolisthésis, s. m. / spondylolisthesis.
[Lat. spondylus, gr. spondylos = vertebr\; gr.
olisthanein = a aluneca.] Alunecarea `nainte, par]ial sau total\, a unei vertebre sau a unui segment din coloana vertebral\.
Afecteaz cu predilec]ie vertebrele lombare inferioare, `ndeosebi a cincea vertebr lombar\. Este determinat de o leziune a
arcului posterior (frecvent liza istmic congenital) sau o deteriorare a discului intervertebral. V. [i retrolistezis.
SPONDILOLIZ|, s. f. / spondylolyse, s. f. / spon-dylolysis.
[Lat. spondylus, gr. spondylos = ver-tebr\; gr. lysis = distrugere,
de la
lyein = a distruge.] Termen care, teoretic, poate desemna orice leziune vertebral distructiv\. ~n practic este `ns utilizat `n
rela]ie cu malforma]iile vertebrale carac-terizate prin fisura interapofizar vertebral\, prin defect de osificare. Predispune la
*spondiloliste-zis.
SPONDILOMALACIE, s. f. / spondylomalacie, s. f. / spondylomalacia.
[Lat. spondylus, gr. spon-dylos = vertebr\; gr.
malakia = înmuiere, de la malakos = moale.] *Osteomalacie localizat la nivelul uneia sau mai multor vertebre.
SPONDILOPATIE, s. f. / spondylopathie, s. f. / spondylopathy.
[Lat. spondylus, gr. spondylos = vertebr\; gr. pathos =
boal\
.] Termen generic utilizat `n rela]ie cu orice tip de afec]iune a coloanei vertebrale.

775. 775
SPONDILOREOSTOZ|, s. f. / spondylorhéo-stose, s. f. / Forestier and Rotès-Quérol syn-drome. [Lat. spondylus, gr.
spondylos = verte-br\; gr. rheos = curent, de la rhein = a curge; os-teon = os; -ozã.] Sin.: hiperostoz vertebral an-chilozant
(v.).
SPONDILOSCHIZIS, s. n. / spondyloschisis, s. m. / spondyloschisis.
[Lat. spondylus, gr. spon-dylos = vertebr\; gr. skhisis =
despic ur\, de la
skhizein = a desp]i.] Malforma]ie osoas congenital care const\ `n fisura unuia sau mai multor arcuri
vertebrale.
SPONDILOTERAPIE, s. f. / spondylothérapie, s. f. / spondylotherapy.
[Lat. spondylus, gr. spon-dylos = vertebr\; gr.
therapeia = tratament, de la therapeuein = a `ngriji.] 1) ~n general, tratamentul bolilor coloanei vertebrale. 2) Metod necon-
ven]ional de terapie a unor afec]iuni diverse prin manevre mecanice practicate asupra coloanei vertebrale. V. [i vertebroterapie.
SPONDILOTOMIE, s. f. / spondylotomie, s. f. / spondylotomy, rachi(o)tomy.
[Lat. spondylus, gr. spondylos = vertebr\; gr.
tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a t\ia.] 1) Sec]ionarea chirurgical a uneia sau a mai multor vertebre. 2) Deschiderea
chirurgical a canalului vertebral.
SPONDILOZ|, s. f. / spondylose, s. f. / spondylosis.
[Lat. spondylus, gr. spondylos = vertebr\; -ozã.] *Artroz\ vertebral\. ~n
func]ie de localizare, se disting: s. cervical [i s. lombar\. Se caracterizeaz prin artrite [i osteoartrite degenerative ale vertebrelor
cervicale sau lombare [i ]esuturilor asociate. Procesele degenerative pot provoca compresiuni asupra r\d\cinilor nervoase, cu
dureri locale [i *parestezii ale membrelor.
SPONGIFORM, adj. / spongiforme, spongoïde, adj. / spongioid.
[Lat. spongia, gr. spongion = burete; lat. forma = form\.] Care
aminte[te de structura areolar a unui burete.
SPONGIOBLAST, s. n. / spongioblaste, s. m. / spongioblast.
[Lat. spongia, gr. spongion = burete; gr. blastos = germen.] Sin.:
celul amacrin (v.).
SPONGIOID. Var. pentru spongoid (v.).
SPONGIOS, adj. / spongieux, -euse, adj. / spon-gy.
[Lat. spongia, gr. spongion = burete.] Despre un ]esut care prezint o
consisten] [i o structur asem oare unui burete.
SPONGOID, adj. / spongoïde, spongioïde, adj. / spongioid, spongiform.
[Lat. spongia, gr. spongion = burete; gr. eidos =
form\
.] Care se aseam cu un burete ca structur sau numai `n aparen]\. Var.: spongioid.
SPONTAN, adj. / spontané, -e, adj. / sponta-neous.
[Lat. spontaneus = spontan, de bun voie, de la spons = dup voia.] 1) (Act)
produs instinctiv, involuntar. 2) (Eveniment) care apare f o cauz extrinsec (sau intrinsec\ .,
fractur s.
SPONTANEITATE, s. f. / spontanéité, s. f. / spon-taneity.
[Lat. spontaneus = spontan, de bun voie, de la spons = dup voia.]
~nsu[ire specific a vie]ii, reprezentând, `n spiritul fiziologiei contemporane, o activitate care nu este legat de inter-ven]ia direct
nemijlocit a unui stimul, fiind o activitate durabil\.
SPOR, s. m. / spore, s. f. / spore.
[Gr. spora = s\mân]\, de la speirein = a `ns\mân]a.] 1) Celul reproduc oare caracteristic
regnului vegetal (ciuperci, protozoare, sporozoare), foarte rezistent la condi]iile defavorabile ale mediului. 2) La bacterii, organit
structural unic, termorezistent, propriu unor bacili, capabil de a conserva `n condi]ii foarte nefavorabile propriet\]ile germenului de
origine, rezistent la c\ldur [i la agen]i chimici [i care, plasat `n condi]ii favorabile, se transform `n bacterie activ\, identic celei
ini]iale.
SPORADIC, adj. / sporadique, adj. / sporadic.
[Gr. sporadikos = dispersat, de la speirein = a dispersa.] Care afecteaz un num
mic de indivizi, izolat, `n opozi]ie cu afectarea *epidemic sau *endemic\.
SPOROTRICOZ|, s. f. / sporothricose, s. f. / sporothricosis.
[Gr. spora = s\mân]\, de la speirein = a `ns\mân]a; thrix, trikos =
p; -
ozã.] Micoz cronic determinat de ciuperci din clasa Hyphomycetae, genul Sporotrichum. Se poate prezenta sub form
generalizat sau localizat (cutant\, osoas\, limfatic\, visceral). Sin.: boal Schenck, boal Beurmann-Gougerot.
SPOROZOARE, s. n. pl. / Sporozoaires, s. m. pl. / Sporozoa.
[Gr. spora = s\mân]\, de la speirein = a `ns\mân]a; zoon =
animal
.] Clas de protozoare parazite ale ]esuturilor [i ale celulelor `ntr-unul din stadiile celor dou cicluri de reproducere sexuat\
[i asexuat (formare de *spori) sau `n toate perioadele de via] ale acestora. Grupul
Telospiridies cuprinde ordinul Coccidies [i
genurile
Isospora [i Plasmodium (agentul malariei), parazi]i ai omului.
SPOROZOIT, s. m. / sporozoïte, s. m. / spo-rozoit.
[Gr. spora = s\mân]\, de la speirein = a `ns\mân]a; zoon = animal.] Form a
parazitului *malariei care este concentrat\ `n glandele salivare ale ]ân]arului anofel [i care poate fi introdus `n corpul uman prin
`n]ep ura acestuia. S. p runde `n celulele hepatice, unde d na[tere *merozoi]ilor, care vor infecta eritrocitele [i vor determina
manifestarea clinic a malariei.
SPOROZOOZ|, s. f. / sporozoose, s. f. / sporo-zoosis.
[Gr. spora = s\mân]\, de la speirein = a `ns\mân]a; zoon = animal; -
ozã.] Termen generic pentru orice boal determinat de *sporozoare.
SPORUL, s. m. / sporule, s. f. / sporule.
[Gr. spo-ra = s\mân]\; -ul.] *Spor mic.
SPORULA}IE, s. f. / sporulation, s. f. / sporu-lation.
[Gr. spora = s\mân]\; -ul.] Procesul de formare de *spori.
SPRAY, s. n. / spray, s. m. / spray.
[Engl. spray = pic uri, stropeal\.] Termen englez adoptat `n aproape toate limbile. ~nseamn
pulverizator sau vaporizator [i poate con]ine diferite medicamente, `ndeosebi cu ac]iune topic local\.
SPRÂNCEAN|, s. f. / sourcil, s. m. / eyebrow. NA: supercilum, pl. supercilia.
[Lat. supercilia = sprâncean\.] 1) Proeminen]
arcuat dispus transversal deasupra orbitei, musculocutanat\, prev\zut cu p. 2)
S. cotiloidian\ este un relief osos la nivelul
cavit\]ii cotiloidiene.
SPRÂNCENAR, adj., s. m. / sourcilier, -ière, adj., s. m. / superciliary.
[Lat. supercilia = sprâncea-n\.] 1) Care se refer la
sprâncean\. V. arcad sprâncenar\. 2)
Mu[chiul s.: v. tab. anat - mu[chi.
SPRUE / sprue / sprue.
[Olandez sprouw = afte.] Form cronic de *malabsorb]ie. V. `n continuare.
SPRUE NOSTRAS / sprue nostras / sprue nostras. Sin.: boal celiac (v.).
SPRUE TROPICAL / sprue tropicale / tropical sprue. Boal intestinal cronic recurent\, din zonele tropicale, caracterizat prin
diaree cu *steatoree, complicat cu denutri]ie [i caren] `n diverse vitamine, *anemie pernicioas [i inflama]ie dureroas a limbii
(glosit\, aftoz\ sensibil la aportul vitaminic (acid folic, vitamin B
12), antibiotice, dar nu [i la
gluten. Trebuie deosebit de
s. nostras, denumit mai comun *boala celiac\.
SPUMAVIRINAE / Spumavirinae / Spumavirinae. Subfamilie de virusuri din familia *
Retroviridae, denumit astfel din cauza
aspectului spumos al celulelor pe care le infecteaz\.
SPUMOS, adj. / spumeaux, -euse, adj. / frothy.
[Lat. spumosus = plin de spum\, de la spuma = spum\.] Care este
amestecat cu spum sau se aseam cu spuma. Ex.: expectora]ie s.
SPUT|, s. f. / crachat, s. m. / sputum.
[Lat. sputum = sput\, de la sputare = a scuipa.] Produs eliminat pe gur\, prin tuse, din
aparatul respirator. ~n func]ie de cantitate, s. poate fi redus sau abundent\. Se deosebesc numeroase tipuri de s., uneori ca-
racteristice anumitor boli:
s. mucoas\, din traheobron[ite [i procese inflamatorii pulmonare; s. mucopurulent\, caracteristic
acelora[i boli, cu variet\]ile *
numular\ [i globoid\ (sub form de globule); s. purulent\, cu con]inut net purulent, caracteristic
supura]iilor; *
s. perlat\. Alte tipuri de s.: seroas\, pseudomembranoas\, roz-gelatinoas (`n cancer bronhopulmonar), brun (*gan-
gren\ ocese gangrenoase sau `n staz\ `n microscopie optic se pot detecta `n
s. celule alveolare [i bron[ice, granulocite eozinofile (`n *astmul bron[ic), diver[i germeni microbieni [i micelii.
SPUT| NUMULAR| / crachat nummulaire / nummular sputum. S. de aspectul unor monede mici, specific tuberculozei pulmonare.
SPUT| PERLAT| / crachat perlé / Laennec’s pearl. S. spumoas care con]ine "dopuri" mici uscate, elastice, opalescente, vizibile
u[or cu lupa. Caracterizeaz *expectora]ia care se produce la sfâr[itul crizei de *astm.
||

776. 776
STABILIZATOR, s. n. / stabilisateur, s. m. / sta-bilizer. [Lat. stabilis = imobil, de la stare = a sta în picioare.] Un agent, de obicei
chimic, care `mpiedic descompunerea unei substan]e instabile sau care men]ine echilibrul unui proces sau o anumit ordine
structural\. V., de ex., stabilizator de membran\.
STABILIZATOR DE MEMBRAN| / stabilisateur de membrane / stabilizer of the membrane po-tential. Termen general pentru
substan]ele care, prin fixarea la nivelul membranei celulare, supri-m trecerea ionilor de Na
+
sau/[i K
+
, prin blocarea selectiv a
*canalelor ionice. Drept consecin]\, celula r\mâne `n repaus, `n echilibru electric, *de-polarizarea nefiind posibil\.
STADIALIZARE TNM / stadialisation TNM / TNM staging. Nomenclatur standardizat pentru extinderea anatomic a proceselor
neoplazice, `n care sunt evaluate trei elemente principale: tumora primar (T), ganglionii (nodulii) limfatici (N) [i metastazele (M),
cora li se ata[eaz o clasificare bazat pe valori `ntre 0 [i 4, propor]ionale cu evolu]ia. Tumora primar este astfel stadializat `n
func]ie de dimensiuni [i de extinderea local\, ganglionii limfatici - `n func]ie de r\spândirea la diferite distan]e [i de num\rul celor
afecta]i, iar metastazele - `n func]ie de prezen]a sau absen]a lor. Detaliile clasificii sunt specifice pentru fiecare tip de neoplazie.
STADIU, s. n. / stade, s. m. / stage, stadium, phase, period.
[Lat. stadium, din gr. stadion = modificare, transformare.] 1)
Perioad cu durat determinat `n evolu]ia unei boli, a unei tulburi. 2) Gradul de gravitate al unei boli sau al unei leziuni. Etapele
de evolu]ie a unor boli sunt delimitate, conven]ional, `n stadii.
STAFILECTOMIE, s. f. / staphylectomie, s. f. / staphylectomy.
[Gr. staphyle = ciorchine; ekto-me = excizie.] Rezec]ia unui
*stafilom cornean sau a segmentului anterior al ochiului.
STAFILIN, adj. / staphylin, -e, adj. / staphyline.
[Gr. staphyle = ciorchine.] Care se refer la luet\. Sin.: uvular.
STAFILOCOC, s. m. / staphylocoque, s. m. / sta-phylococcus.
[Gr. staphyle = ciorchine; kokkos = boab\.] Microorganism
apar]inând genului
Staphylococcus (v.).
STAFILOCOCCEMIE, s. f. / staphylococcémie, s. f. / staphylococc(a)emia.
[Gr. staphyle = ciorchine; kokkos = boab\; haima,
-atos
= sânge.] 1) Prezen]a stafilococilor `n sânge. 2) Septicemie determinat de stafilococi.
STAFILOCOCIC, adj. / staphylococcique, adj. / staphylococcic.
[Gr. staphyle = ciorchine; kok-kos = boab\.] Care se refer la
stafilococ sau este cauzat de stafilococi. Ex.: pneumonie s.
STAFILOCOCIE, s. f. / staphylococcie, s. f. / sta-phylococcia.
[Gr. staphyle = ciorchine; kokkos = boab\.] Infec]ie cu stafilococ. S.
malign a fe]ei
este o varietate particular\, care se extinde pornind de la un furuncul al buzei superioare sau al aripii nazale [i se
poate complica cu tromboflebita sinusului cavernos.
STAFILODERMIE, s. f. / staphylodermie, s. f. / staphylodermatitis.
[Gr. staphyle = ciorchine; (kokkos = boab\derma, -atos =
piele
.] Termen generic pentru o serie de procese patologice de la nivelul pielii determinate de ac]iunea stafilococilor. V. ectim\,
impetigo, piodermit\.
STAFILOLIZIN|, s. f. / staphylolysine, s. f. / sta-phylolysin.
[Gr. staphyle = ciorchine (kokkos = boab\lysis = distrugere, de la
lyein = a distruge; -inã.] *Hemolizin produs de stafilococi. Exist mai multe tipuri de s. ( α-γ), care se disting `n func]ie de
origine [i de caracteristicile ac]iunii hemolitice.
STAFILOM, s. n. / staphylome, s. m. / staphyloma.
[Gr. staphyle = ciorchine; -oma.] Ectazie sau distensie pe suprafa]a globului
ocular, cu aspect de ciorchine. S. este consecin]a slirii structurii fibroase a *sclerei sau a *corneei `n urma unor procese
inflamatorii sau degenerative. ~n func]ie de localizare, se disting: s. anterior, s. ciliar, s. corneean, s. ecuatorial, s. posterior, s.
retinian, s. scleral, s. uveal.
STAFILOPLASTIE, s. f. / staphyloplastie, s. f. / staphyloplasty.
[Gr. staphyle = ciorchine; plas-tos = modelat, de la plassein = a
forma, a modela
.] Corectarea sau refacerea prin chirurgie plastic a *luetei [i a *v\lului palatin. V. palatoplastie.
STAFILORAFIE, s. f. / staphylorraphie, s. f. / sta-phylorrhaphy.
[Gr. staphyle = ciorchine; rhaphe = sutur\.] Sutura chirurgical a
unei fisuri a liniei mediane la nivelul *luetei [i *v\lului palatin.
STAFILOTOMIE, s. f. / staphylotomie, s. f. / sta-phylotomy.
[Gr. staphyle = ciorchine; tome = t\-iere, sec]iune, de la temnein = a
t\ia
.] 1) ~ndeptarea unui *stafilom prin exerez chirurgical\. 2) Incizia *luetei, *uvulotomie.
STAGNARE, s. f. / stagnation, s. f. / stagnation.
[Lat. stagnare = a forma o ap st oare, de la stagnum = balt\, ap
st oare
.] 1) Oprirea par]i-al sau total sau `ncetinirea curgerii unui fluid dintr-o cavitate sau printr-un conduct. 2) Oprire tem-
porar a evolu]iei sau involu]iei unei boli.
STANDARD, s. n. / standard, s. m. / standard.
[Fr. standard, din fr. veche estandart.] 1) Etalon sau norm\. 2) Conform normei.
3) Care poate fi utilizat ca model sau ca tip. Obs.: acest cuvânt are un sens mai pu]in rigid decât termenul norm\, deoarece se
refer la o situa]ie dat\, concret\.
STANDARDIZARE, s. f. / standardisation, s. f. / standardization.
[Fr. standardisation, din fr. veche estandart.] Unificarea,
uniformizarea tuturor elementelor unei metode pe teritoriul unei ]\ri sau chiar pe plan interna]ional. Ex.: s. sistemului de unit\]i de
m\sur\; s. probelor de explorare func]ional respiratorie.
STANOZ|, s. f. / stannose, s. f. / stannosis.
[Lat. stannum = staniu, cositor; -ozã.] *Pneumoconio-z determinat de
inhalarea particulelor de staniu sau de aliaje ale acestuia.
STAPEDECTOMIE, s. f. / stapédectomie, s. f. / stapedectomie.
[Lat. stapes = scar (de [ea); gr. ektome = excizie.]
Abla]ia *sci]ei, reprezentând unul din timpii opera]iilor pentru remedierea surdi-t\]ii prin *otospongioz\.
STAPEDIAN, adj. / stapédien, -ienne, s. f. / sta-pedial.
[Lat. stapes = scar (de [ea).] Care se refer la *sc\ri]\.
STAPHYLOCOCCUS / Staphylococcus / Staphy-lococcus.
[Gr. staphyle = ciorchine; kokkos = boab\.] Gen bacterian din familia
*
Micrococca-ceae, coc Gram-pozitiv. Se grupeaz carcteristic "`n ciorchini" imobili, adesea pigmenta]i, strict aerobi sau anaerobi,
catalazo-pozitivi, saprofi]i [i pa-togeni ai omului. Este izolat frecvent din probe provenind de la suprafa]a pielii, de la nivelul
glandelor cutanate [i mucoaselor.
S. aureus, specia patogen principal\, produce un pigment auriu sau citrin [i enzime
extracelulare (coagulaze, DN-aze, fibrinolizin\, leucodin\, bacteriocin\, penicili-naz etc.). Izolat adesea de pe piele [i din mucusul
nazal,
S. a. este responsabil de infec]ii purulente diverse: furuncule, osteomielit\, panari]iu etc. S. epidermidis, s. saprophyticus
sunt ocazional patogeni.
STAPHYLOCOCCUS AUREUS / Staphyloco ccus aureus / Staphylococcus aureus. V.
Staphylococcus.
STARE, s. f. / état, s. m. / state.
[Lat. stare = a sta, a se afla.] Situa]ie `n care se afl cineva sau ceva: 1) S. de agregare, a
corpurilor `n natur\: solid\, lichid\, gazoas [i plasm\. 2)
S. crepuscular\, sindrom de tulburare a con[tien]ei, cu debut [i sfâr[it
brusc. 3)
S. preleucemic\: modifici hematologice nespecifice care preced\ adesea leucozele. 4) S. de prostra]ie, s. patologic de
extenuare fizic extrem\. 5)
S. tific\, complex simptomatologic care caracterizeaz *febra tifoid\. V. [i status.
STARE LIMIT| / état limite / borderline state. Frontier nosografic `ntre *psihoz [i *nevroz\. Personalitatea pacien]ilor `n s. l. sau
*
borderline este marcat prin instabilitate afectiv\, tendin] la agresivitate, instabilitate socio-profesional\, toxi-cofilie, impulsuri
suicidare, marginalizare etc. Survenind `ndeosebi la adultul tân, s. l. se caracterizeaz prin tulburi de identitate [i fragilitate a
personalit\]ii, de unde utilitatea psihoterapiei, cu scopul `ntirii personalit\]ii. Frecvent se impune diagnosticul diferen]ial (dificil) cu
*schizofrenia simpl\. V. [i borderline.
STARE DE R|U ASTMATIC / état de mal asth-matique / status asthmaticus. Insuficien] respiratorie acut din cauza unui
bronhospasm permanent care antreneaz hipoventila]ie alveolar\. Poate dura mai mult de o s\pt\mân\, necesit spitalizare, este
rezistent la tratamentul care `n afara acestei sti este, de obicei, eficient [i prezint risc fatal. Sin.:
status asthmaticus.
STARE DE R|U EPILEPTIC / état de mal épileptique / status epilepticus. Crize epileptice prelungite sau succesive f perioad de
recuperare (rec\p area con[tien]ei) `ntre atacuri. S. de r. e. poate fi
convulsiv\ (implicând crize tonico-clonice cu risc fatal major)
sau
neconvulsiv\ [i se poate manifesta [i prin crize par]iale motorii, senzoriale sau viscerale (epilepsie par]ial continu\ sta-
tus epilepticus
.
|

777. 777
STARTER, s. m. / starter, s. m. / starter. [Engl. to start = a face s tresar\, de unde a da startul în-tr-o curs\.] 1)
Sin.: inductor, 1 (v.). 2) Cultur de microorganisme utilizat pentru ini]ierea fermenta]iei produselor lactate.
STATIC, adj. / statique, adj. / static.
[Gr. statikos = care opre[te, care st `n picioare, de la istanai = a plasa, a face s ]in\.] Care
se refer\ la echilibrul for]elor, la starea de nemi[care a corpurilor. Ex.: echilibru s., sim] s.
STATIC|, adj., s. f. / statique, adj., s. f. / static, adj., statics, n.
[Gr. statikos = care opre[te, care st `n picioare, de la istanai = a
plasa, a face s ]in\
.] 1) Parte a mecanicii care studiaz condi]iile de echilibru al corpurilor sub influen]a for]elor exterioare. Ex.: s.
vertebral implic\, `n mod fiziologic, lordoza cervical\, cifoza dorsal [i lordoza lombar\. 2) Echilibrul corpului uman.
Stimulul s. a-
sigur men]inerea echilibrului unui corp `n pozi]ia dorit\, `ndeosebi `n ortostatism. 3) Care este `n repaus, imobil.
STATIN|, s. f. / statine, s. f. / statin.
[Gr. statikos = care opre[te, de la istanai = a plasa, a face s ]in\; -inã.] 1) Termen generic
desemnând medicamentele *hipocolesterolemiante, care inhib *hi-droxi-3-metil-glutaril-coenzima A-reductaza [i deci sinteza
intracelular de colesterol. Ex.: atorvasta-tina, fluvastatina, lovastatina, pravastatina, simva-statina. 2) Termenul este utilizat [i
pentru desemnarea unui hormon hipotalamic care blocheaz sinteza unui hormon hipofizar.
STATISTIC|, s. f. / statistique, s. f. / statistics.
[Germ. Statistik (termen creat în sec. XVIII), din lat. collegium statisticum, de
la
status = stare.] Prelucrare ra]ional [i sistematic a unui ansamblu de date. ~n medicin\, s. este utilizat `n scop descriptiv,
analitic (eviden]ierea unor corela]ii) [i inductiv (testarea semnifica]iei unui rezultat). Mijloacele informaticii au revolu]ionat s.
STATOCONIA / statoconia / statoconia NA: statoconium, pl. statoconia.
[Gr. statos = stabil, nemi[cat, de la istanai = a
plasa, a face s ]in\
; konos = praf.] Sin.: otoli]i (v.).
STATURAL, adj. / statural, -ale, -aux, adj. / sta-tural.
[Lat. statura = statur\, talie, de la stare = a sta `n picioare.] Care se refer
la talie, la statur\. Care apar]ine acestora.
STATUROPONDERAL, adj. / staturopondéral, -ale, -aux, adj. / staturoponderal.
[Lat. statura = statur\, talie, de la stare = a sta
`n picioare;
ponderare = a cânti, de la pondus, -eris = greutate.] Referitor la talie (statur\
retard s.
STATUS, s. n. / status, s. m. / status.
[Lat. status = fel de a sta, pozi]ie, de la sistere = a face s stea, a a[eza.] Termen utilizat
`ndeosebi pentru desemnarea unei condi]ii morbide. Uneori este utilizat ca termen sin. cu *stare.
STATUS ANGINOSUS / status anginosus / status anginosus. Angin pectoral de lung durat\, refractar la tratament.
STATUS ASTHMATICUS / status asthmaticus / status asthmaticus. Sin.: stare de r\u astmatic (v.).
STATUS CHOREICUS / status choreicus / status choreicus. Form sever [i persistent de *coree.
STATUS CRIBROSUS / status cribrosus / status cribrosus. Modificare a structurii creierului determinat de dilatarea spa]iilor
limfatice perivasculare.
STATUS CRITICUS / status criticus / status criticus. Stare a organismului caracterizat prin crize tabetice severe, persistente,
repetitive.
STATUS EPILEPTICUS / status epilepticus / sta-tus epilepticus. Sin.: stare de r\u epileptic (v.).
STATUS HEMICRANICUS / status hemicranicus / status hemicranicus. Sin.:
status migrainosus (v.).
STATUS HYPNOTICUS / status hypnoticus / sta-tus hypnoticus. Stare a organismului aflat sub *hipnoz\. Este numit [i stare de
hipnoz\.
STATUS LACUNARIS / status lacunaris / status lacunaris. Alterare a structurilor cerebrale caracterizat prin existen]a a numeroase
zone mici infarctizate sau necrotice.
STATUS LYMPHATICUS / status lymphaticus / status lymphaticus. Hiperplazia ]esutului limfoid [i a timusului, considerat\, uneori,
la originea mor]ii subite la copil (prin obstruc]ia c\ilor respiratorii superioare).
STATUS MARMORATUS / status ma rmoratus / status marmoratus. Afec]iune congenital caracterizat prin mielinizarea patologic
a fibrelor nervoase ale corpului striat, de ex. `n *sindromul Vogt.
STATUS MIGRAINOSUS / status migrainosus / status migrainosus. Stare caracterizat prin crize repetitive, frecvente de migren\.
Sin.:
status hemicranicus.
STATUS SPONGIOSUS / status spongiosus / status spongiosus. Afec]iune caracterizat prin vacuolizarea cortexului cerebral, `n
*encefalopatiile spongiforme.
STATUS VERTIGINOSUS / status vertiginosus / status vertiginosus. Crize repetitive de *vertij, cu frecven] mare, constituind o
form de vertij cronic.
STA}IONAR, adj., s. n. / stationnaire, adj. / sta-tionary.
[Lat. stationarius = care face de gard\, de la stare = a sta `n picioare.] 1)
Despre o boal care nu evolueaz nici spre vindecare, nici spre agravare. 2) Unitate medical cu un num redus de paturi, pentru
cazurile u[oare sau `n observa]ie (numai `n limba român).
STAZ|, s. f. / stase, s. f. / stasis.
[Gr. stasis = oprire, de la istanai = a plasa, a face s ]in\.] 1) ~ncetinirea sau oprirea fluxului
sângelui sau a unui alt fluid `ntr-o regiune a organismului. 2) Stare de echilibru `ntre dou for]e opuse.
STAZ| ILEAL| / stase iléale / ileal stasis. Prelungire a timpului de trecere a con]inutului intestinal prin *ileon. De obicei, se asociaz
cu dilata]ia ileonului.
STAZ| INTESTINAL| / stase intestinale / intestinal stasis. Orice stare `n care trecerea normal\ a con]inutului intestinal este
perturbat\. S. i. poate fi determinat de o obstruc]ie mecanic sau de o dereglare a motilit\]ii intestinale.
STAZ| PAPILAR| / stase papillaire / choked disk, papill(o)edema. Edem al *papilei optice [i al regiunii peripapilare `n cursul
hipertensiunii arteriale. Acest edem, frecvent bilateral, antreneaz un relief mai mult sau mai pu]in marcat al discului papilar, `nso]it
de turgescen] [i dilata]ie venoas\, ca [i de hemoragii papilare. V. sindrom Kennedy.
STÂNC|, s. f. / rocher, s. m. / petrosal bone, petrous bone. NA: pars petrosa ossi temporalis. Por]iune pietroas a osului temporal
de forma unei piramide, alc uit din os extrem de dens. Este localizat la baza craniului [i reprezint una din cele trei p]i ale
temporalului. La acest nivel se afl cavit\]ile osoase ale urechii interne (melc [i labirint); baza s. se prelunge[te cu apofiza mastoi-
d\. V. [i tab. anat. - oase.
STÂNGACI, adj., s. m. sau f. / gaucher, -ère, adj., s. m. ou f. / left handed.
[Lat. stanticus = obosit.] Cel sau cea care utilizeaz
mâna [i piciorul stâng pentru toate mi[cile spontane, datorit u-nei tendin]e `nn\scute.
STEARIN|, s. f. / stéarine, s. f. / stearin.
[Gr. stear, steatos = gr\sime; -inã.] Gliceril tristearat, C
3H
5(C
18H
35O
2)
3, gr\sime
cristalin\, alb\, existent `n numeroase gr\simi naturale [i utilizat la fabricarea lumânilor, s\punului, a unor medicamente. Sin.:
tristearin\.
STEAROPTEN, s. m. / stéaroptène, s. m. / stearopten.
[Gr. stear, steatos = gr\sime; ptenos = volatil.] Partea solid care,
intrând `n compozi]ia unei esen]e vegetale `mpreun cu o parte lichid -*eleopten -, formeaz un ulei volatil tipic. *Camforul,
*mentolul, *timolul sunt s.
STEATOLIZ|, s. f. / stéatolyse, s. f. / steatolysis.
[Gr. stear, steatos = gr\sime; lysis = dizolvare, de la lyein = a distruge.] 1)
Descompunerea gr\similor. 2) Sin.: adipoliz (v.).
STEATOM, s. n. / stéatome, s. m. / steatoma.
[Gr. stear, steatos = gr\sime; -oma.] Termen desuet prin care se desemnau
odinioar *lipoamele de consisten] dur [i *chisturile sebacee.
STEATONECROZ|, s. f. / stéatonécrose, s. f. / steatonecrosis.
[Gr. stear, steatos = gr\sime; nekrosis = mortificare, de la
nekros = mort.] Necroza ]esutului adipos. Afecteaz `ndeosebi gr\si-mea con]inut `n *epiploon [i la nivelul *mezente-rului, `n
cursul *pancreatitelor acute hemoragice. Se prezint sub forma unor pete de culoare albi-cioas\, determinate de saponificarea
gr\similor din *adipocite prin ac]iunea enzimelor pancreatice. Sin. (utilizat uneori): granulom lipofagic.
|| |

778. 778
STEATOREE, s. f. / stéatorrhée, s. f. / steator-rh(o)ea. [Gr. stear, steatos = gr\sime; rhoia = curgere, de la rhein = a curge.]
Eliminare fecal crescut a gr\similor `n 24 de ore (normal este sub 6 g/24 ore), care traduce *malabsorb]ia lipidelor alimentare. V.
[i boal celiac\, sprue.
STEATOZ|, s. f. / stéatose, s. f. / steatosis.
[Gr. stear, steatos = gr\sime; -ozã.] Acumulare de trigliceride `n citoplasma celular\,
care `n mod normal nu con]ine decât urme (invizibile la microscopul optic). Apari]ia pic urilor lipidice intracelulare, f membran
proprie [i care fuzioneaz u[or, antreneaz formarea de vacuole gr\soase care `mping la periferie toate organitele celulare [i
nucleul. La originea s. pot fi dou mecanisme fiziopatologice: supra`nccarea legat de un aport lipidic exogen excesiv (aport
alimentar) sau inhibarea transportului gr\sos spre ]esuturi. Frecvent, cele dou mecanisme sunt intricate.
STEFANION, s. n. / stéphanion, s. m. / stephanion.
[Gr. stephanos = coroan\.] Punct craniometric situat pe fa]a lateral a
craniului, la intersec]ia suturii coronale cu linia temporal inferioar\.
STEFANOCIT, s. n. / stéphanocyte, s. m. / ste-phanocyte.
[Gr. stephanos = coroan\; kytos = celul\.] Celul dispus `n *rozet\,
observat `n *retinocitom.
STELAT, adj. / stellaire, adj. / stellate.
[Lat. stel-la = stea.] De forma unei stele. Ex.: ganglion s. (v.).
STELECTOMIE, s. f. / stellectomie, s. f. / stel-lectomy.
[Lat. stella = stea; gr. ektome = excizie.] Rezec]ia chirurgical a
*ganglionului stelat.
STELU}| VASCULAR| / étoile vasculaire / stel-lar nevus, nevus araneus, nevus arachnoideus, vascular spider.
[Lat. stellula,
dim. de la
stella = stea; vascularius, de la vas, vasis = vas.] *Nev stelat dobândit, localizat pe fa]\, gât sau la nivelul zonei
anterioare a toracelui. S. v. are aspectul unei pânze de p\ianjen, cu centrul pulsatil la *vitropresiune progresiv\, care sângereaz
la contuzie. Rezult din proliferarea unei arteriole [i se observ `ndeosebi `n cursul unor boli hepatice sau al evolu]iei unei sarcini.
STENIC, adj. / sthénique, adj. / sthenic.
[Gr. sthenos = for]\.] 1) Cu referire la o stare psihic cu caracter tonic, energic. 2) Activ,
puternic, fizic [i psihic.
STENOCARDIE, s. f. / sténocardie, s. f. / steno-cardia.
[Gr. stenos = strâmt, îngust; kardia = ini-m\.] Sin.: angin pectoral (v.).
STENOCEFALIE, s. f. / sténocéphalie, s. f. / stenocephaly.
[Gr. stenos = strâmt, îngust; kephale = cap.] Stare `n care craniul este
excesiv de `ngust. V. [i stenometop.
STENOMETOP, adj. / sténométope, adj. / stenocephalous.
[Gr. stenos = strâmt, îngust; metopon = frunte.] Persoan care are
fruntea `ngust comparativ cu diametrul transversal maxim al craniului. Indicele frontoparietal transvers, egal cu raportul dintre
diametrul frontal minim (distan]a dintre cele dou puncte frontotemporale) [i diametrul transversal maxim al craniului, este, `n acest
caz, mai mic de 0,66.
STENOTORAX, s. n. / sténothorax, s. m. / steno-thorax.
[Gr. stenos = strâmt, îngust; lat. thorax, -acis, gr. thorax, -akos =
torace
.] ~ngustare a toracelui.
STENOZ|, s. f. / sténose, s. f. / stenosis.
[Gr. stenosis = strâmtare, îngustare, de la stenos = strâmt, `ngust.] Diminuare
patologic permanent a unui canal sau orificiu organic.
STENOZ| AORTIC| / rétrécissement aor tique, sténose aortique / aortic stenosis. Cardiopatie valvular caracterizat prin
mic[orarea, mai mult sau mai pu]in marcat\, a orificiului delimitat prin deschiderea *valvulelor sigmoide `n timpul fazei de *ejec]ie
sistolic\, care antreneaz o hipertrofie concentric a ventriculului stâng. ~n plan nosogra-fic se disting: 1)
S. a. congenital\, care
poate fi si-tuat la nivelul orificiului valvular, deasupra sau sub acesta; alteori s. a. c. se constat `n cadrul u-nor sindroame
malformative (ex.: *sindromul Beu-ren). 2)
S. a. dobândit\, de origine reumatismal sau, la o vârst mai `naintat\, din cauza unei
scleroze cu *calcificare progresiv\.
STENOZ| CONGENITAL| A ORIFIC IULUI PULMONAREI / rétrécissement congénital de l’ori-fice pulmonaire, sténose pulmonaire
orificielle / congenital pulmonary stenosis. Anomalie con-genital a sistemului valvular al arterei pulmonare, caracterizat prin
reducerea calibrului orificiului [i asociat adesea cu o comunicare interauricular\. V. tetrad Fallot.
STENOZ| HIPERTROFIC| A PILORULUI / sté-nose hyper trophique du pylore / hypertrophic pyloric stenosis. Hipertrofie
considerabil a stra-tului muscular al pilorului observat dup\ na[tere, determinând, dac nu se practic *pilorotomia, o-cluzia
complet a orificiului piloric [i decesul.
STENOZ| MITRAL| / rétrécissement mitral, sté-nose mitrale / mitral stenosis. Cardiopatie valvular caracterizat prin diminuarea,
mai mult sau mai pu]in accentuat\, a orificiului delimitat, `n timpul diastolei, de marginea liber a celor dou valvule mitrale.
Diminuarea orificiului mitral reprezin-t un obstacol `n golirea atriului stâng (cu hiper-presiune la acest nivel, iar apoi `n venele [i `n
capilarele pulmonare), cu riscul apari]iei unor complica]ii diverse: *edem pulmonar, *aritmii (`n special *fibrila]ie atrial\ *tromboze
auriculare, *embolii arteriale. De origine aproape exclusiv reumatismal poststreptococic (v. reumatism articular acut [i boal
Bouillaud-Sokolsky), s. m. se asociaz\, `n grade diferite, cu sudura comisurilor, `ngro[area valvulelor cu sau f calcifici [i
retrac]ia cordajelor valvulare.
STENOZ| TRICUSPIDIAN| / rétrécissem ent tricuspidien / tricuspid stenosis. Cardiopatie `n general dobândit (de origine
reumatismal\ ea calibrului orificiului valvulei tricuspide, ceea ce determin hiperpresiune `n atriul drept.
S. t. se asociaz adesea cu *s. mitral [i uneori cu *s. aortic\.
STEPAJ, s. n. / steppage, s. m. / steppage-gait.
[Engl. to step = a p\[i.] Tulburare de mers care este consecin]a paraliziei
mu[chilor din loja extern a gambei. Deoarece bolnavul nu poate flecta piciorul, este nevoit, la fiecare pas, s ridice foarte sus
gamba pentru a nu atinge solul cu vârful piciorului (ca [i cum ar avea un obstacol de dep\[it). Aceast tulburare traduce de obicei
o leziune troncular a nervului sciatic popliteu extern, dar se poate observa [i `n sindroamele pluriradiculare L
4-L
5 sau `n afectarea
coarnelor anterioare ale m\duvei. Sin.: mers stepat.
STERCOBILIN|, s. f. / stercobiline, s. f. / sterco-bilin.
[Lat. stercus, -oris = excrement; bilis = fiere; -inã.] Produs de reoxidare a
stercobilinoge-nului, care se formeaz `n urin\. V. [i stercobili-nogen.
STERCOBILINOGEN, s. m. / stercobilinogène, s. m. / stercobilinogen.
[Lat. stercus, -oris = excrement; bilis = fiere; -inã; gr.
gennan = a produce.] Produs de degradare a bilirubinei conjugate, prin bacteriile intestinale; s. poate fi eliminat pe cale fecal sau
poate fi reabsorbit, trecând `n ficat pentru a reveni `n intestin (*ciclu enterohepatic) sau `n urin\, unde, prin reoxidare, se
transform `n *stercobilin\. Eliminarea sa cre[te `n *icterele hemolitice [i scade `n *colestaz\.
STERCORAL, adj. / stercoral, -ale, -aux, adj. / stercoraceous.
[Lat. stercus, -oris = excrement.] Care con]ine materii fecale.
Referitor la excremente.
STERCOROM, s. n. / stércorome, s. m. / stercoroma.
[Lat. stercus, -oris = excrement; -oma.] Sin.: fecalom (v.).
STEREOAGNOZIE, s. f. / stéréo-agnosie, s. f. / stereoagnosia.
[Gr. stereos = solid, în relief; a - priv.; gnosis = cunoa[tere, de la
gnonai = a cu-noa[te.] Sin.: astereognozie (v.).
STEREOCIL, s. m. / stéréocil, s. m. / stereocilia.
[Gr. stereos = solid, în relief; lat. cilium = gean\.] Expansiune fin\, mai mult sau
mai pu]in alungit a *membranei celulare, care me[te considerabil suprafa]a de schimb. S. se deosebe[te de *cil, axul s\u
necon]inând forma]iuni tubulare, dup cum la baza sa nu exist *corpusculi bazali. Ca urmare, s. nu are motilitate proprie,
asemenea *ki-nocilului. Structura s. se aseam cu cea a unei *microvilozit\]i lungi. S. se g\sesc la diferite tipuri celulare, `n
particular la nivelul celulelor epididi-mare [i al celulelor senzoriale din urechea inter-n\.
STEREODEVIA}IE, s. f. / stéréo-déviation, s. f. / skew deviation.
[Gr. stereos = solid, în relief; lat. deviatio, -onis, de la deviare
= a se abate de la drumul cel bun
.] Sin.: semn Hertwig-Magendie (v.).
STEREOGNOZIE, s. f. / stéréognosie, s. f. / ste-reognosis.
[Gr. stereos = solid, în relief; gnosis = cunoa[tere, de la gnonai = a
cunoa[te
.] Ansamblul func]iilor senzitive [i de integrare senzitiv care permit recunoa[terea prin palpare a formei [i volumului
obiectelor. ~n s. intervin concomitent: sensibilitatea tactil\, sensibilitatea profund (muscular\, tendinoas [i articular).
|

779. 779
STEREOTAXIC, adj. / stéréotaxique, adj. / ste-reotactic. [Gr. stereos = solid, în relief; taktos = aranjat, ordonat, de la tattein = a
aranja, a ordona
.] Care utilizeaz un reperaj precis `n cele trei dimensiuni ale spa]iului. Ex.: chirurgie s. V. [i ste-reotaxie.
STEREOTAXIE, s. f. / stéréotaxie, s. f. / stereo-taxis, stereotaxia.
[Gr. stereos = solid, în relief; taxis = aranjare, ordonare, de la
tattein = a aranja, a ordona.] Metod de reperare a unor structuri profunde, greu accesibile, `ndeosebi neurologice, vizualizate
tomografic (computer tomografie, *RMN, *SPECT) [i localizate prin coordonate `n cele trei dimensiuni ale spa]iului. S. este util `n-
deosebi pentru efectuarea de punc]ii ghidate ale unor tumori maligne din creier [i `n tehnicile neu-rochirurgicale.
STEREOTIPIE, s. f. / stéréotypie, s. f. / stereo-typy.
[Gr. stereos = solid, în relief; typos = tip, model, marc\.] Repetarea
involuntar\, cvasiauto-mat\, a unei activit\]i psihomotorii. S. pot fi
motorii (balansare, mi[ci repetate ale mâinilor) sau verbale
(repetarea acelora[i cuvinte sau fraze) [i se observ `ndeosebi `n *ariera]ia mental profund\, `n *autismul infantil, `n formele
severe de *schizo-frenie, `n demen]ele tardive, `ndeosebi `n *boala Pick. V. [i persevera]ie.
STERID, s. m. / stéride, s. m. / sterid.
[De la sterol + lipid, din gr. stereos = solid, `n relief; lipos = gr\sime.] Lipid format prin
esterificarea unui *sterol cu un *acid gras. S. exist `n toate ]esuturile [i `ndeosebi `n sânge.
STERIL, adj. / stérile, adj. / sterile.
[Lat. sterilis = sterp, neproductiv.] 1) Care nu con]ine, care nu este infectat sau infestat cu
microorganisme vii. 2) Care este incapabil de *procrea]ie. V. [i infertilitate.
STERILET, s. n. / stérilet, s. m. / intrauterine contraceptive device (IUCD).
[Lat. sterilis = sterp, neproductiv.] Contraceptiv local
constituit dintr-un dispozitiv introdus `n uter. S. nu `mpiedic fecunda]ia, ci *implantarea oului, fie printr-o sim-pl ac]iune mecanic
(perturbarea circula]iei sanguine locale `n *endometru), fie pe cale hormonal\, dac el con]ine *progesteron (care induce dife-
ren]ierea prematur a endometrului). S. nu reduce riscurile de *sarcin extrauterin\. Sin.: dispozitiv contraceptiv intrauterin.
STERILITATE, s. f. / stérilité, s. f. / sterility.
[Lat. sterilitas, -atis = sterilitate, de la sterilis = sterp, neproductiv.] Incapacitatea
unei persoane de a procrea. Poate fi congenital\, consecutiv unei boli sau unui accident, ori poate fi cauzat de *sterilizare.
S. de
cuplu
: absen]a unei sarcini dup minimum 2 ani de rela]ii sexuale f metode contraceptive. V. [i infertilitate.
STERILIZARE, s. f. / stérilisation, s. f. / sterili-zation.
[Lat. sterilis = sterp, neproductiv.] 1) Dis-trugerea agen]ilor patogeni
(microorganisme sau spori) prezen]i `ntr-un mediu organic, `ntr-o sub-stan] sau pe un obiect oarecare. Poate fi realiza-t prin
mijloace fizice (c\ldur\, radia]ii ultraviolete etc.) sau chimice (antisepsie). 2) Suprimarea definitiv\, accidental sau inten]ionat\, a
capacit\]ii de a procrea la un individ de sex feminin sau masculin.
STERN, s. n. / sternum, s. m. / sternum.
[Gr. sternon = stern.] V. tab. anat. - oase.
STERNALGIE, s. f. / sternalgie, s. f. / sternalgia.
[Gr. sternon = stern; algos = durere.] Durere localizat la nivelul sternului. Sin.:
sternodinie.
STERNEBRE, s. f. pl. / stérnebres, s. f. pl. / sternebrae.
[De la stern + vertebre, din gr. sternon = stern; lat. vertebra =
vertebr\, de la
vertere = a `ntoarce.] Segmente embriologice ale corpului sternului, `n num de 3 sau mai frecvent 4, care vor
forma mai târziu corpul sternului. Ultimele 2-3 s. se formeaz din centre de osificare perechi.
STERNECTOMIE, s. f. / sternectomie, s. f. / sternectomy.
[Gr. sternon = stern; ektome = excizie.] Rezec]ia, mai mult sau mai
pu]in `ntins\, a *sternului.
S. total\ dezechilibreaz grav statica toracic\.
STERNOCLEIDOMASTOIDIAN, s. m. / sterno-cléido-mastoïdien, s. m. / sternocleidomastoideus.
[Gr. sternon = stern; kleis,
kleidos
= cheie, clavicul\; mastos = sân, mamel\; eidos = form\.] V. tab. anat. - mu[chi.
STERNOCONDROPLASTIE, s. f. / sternochon-droplastie, s. f. / sternochondroplasty.
[Gr. sternon = stern; khondros = cartilaj;
plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela.] Procedeu de corectare chirurgical a toracelui `n pâlnie.
STERNODINIE, s. f. / sternalgie, s. f. / sternodynia.
[Gr. sternon = stern; odyne = durere.] Sin.: sternalgie (v.).
STERNOSCHIZIS, s. n. / sternoschisis, s. m. / sternoschisis.
[Gr. sternon = stern; skhisis = despic ur\, de la skhizein = a
desp]i
.] Despicare sau fisur median congenital a sternului.
STERNOTOMIE, s. f. / sternotomie, s. f. / sterno-tomy.
[Gr. sternon = stern; tome = t\iere, sec]iu-ne, de la temnein = a t\ia.]
Sec]iunea chirurgical a *sternului.
STERNUTA}IE, s. f. / sternutation, s. f. / sternutation.
[Lat. sternutatio, -onis = strut, de la sternuere = a struta.]
Struturi repetate.
STEROID, adj., s. m. / stéroïde, adj., s. m. / ste-roid.
[Gr. stereos = solid, în relief; eidos = for-m\.] 1) Care con]ine un nucleu
sterol, care este derivat din ciclopentanoperhidrofenantren. 2) Denumire generic pentru moleculele care con]in un nucleu sterol.
S. naturali includ hormonii sexuali (*androgeni [i *estrogeni), hormonii corticosuprarenalei (*corticosteroizi), *progesteronul,
*surile biliare [i *sterolii.
S. sintetici sunt produ[i pentru utilizare terapeutic\.
STEROIZI HORMONALI / steroïdes hormonaux / steroids. Grup de substan]e hormonale derivate din *steroli, *steroizi naturali care
sunt secreta]i de glandele endocrine (corticosuprarenal\, ovar, testicul, placent\ clasifica]i `n trei grupe, `n func]ie de
alc uirea lor: 1) deriva]i de estran, cu 18 atomi de carbon, care includ o func]ie fenol (numi]i fenolsteroizi); 2) deriva]i de andro-
stan, cu 19 atomi de carbon (corespund androgenilor); 3) deriva]i de pregnan, cu 21 atomi de carbon (corespund glucocorticoizilor,
mineralocorticoizilor, progesteronului).
STEROL, s. m. / stérol, s. m. / sterol.
[Gr. stereos = solid, în relief; -ol.] Alcool policiclic complex, de mas molecular mare. S. au
o importan] biologic deosebit\, deoarece nucleul solid saturat sau nesaturat ciclopentanofenantrenic, care `i carac-terizeaz\,
intr `n structura *colesterolului [i a deriva]ilor acestuia: acizi colici, ergosterol, hormoni steroizi sexuali [i ai corticosuprarenalei.
STERTOR, s. n. / stertor, s. m. / stertor.
[Lat. stertere = a sfor\i.] Respira]ie zgomotoas\, care seam cu un sfor\it intens; se
observ `n unele come profunde.
STERTOROS, adj. / stertoreux, -euse, adj. / ster-torous.
[Lat. stertere = a sfor\i.] Despre o respira]ie `nso]it de *stertor.
STETACUSTIC, adj. / stéthacoustique, adj. / stethacoustic.
[Gr. stethos = piept; akoustos = auz, de la akouein = a auzi.]
Despre unele semne ob]inute prin ausculta]ie la nivelul toracelui.
STETOSCOP, s. n. / stéthoscope, s. m. / stetho-scope.
[Gr. stethos = piept; skopos = observator, de la skopein = a
vedea, a examina
.] Termen introdus `n 1819 de Laennec pentru a desemna instrumentul pe care l-a inventat `n 1816,
constituit dintr-un simplu tub plasat `ntre urechea medicului [i corpul pacientului, pentru *ausculta]ie. S. este utilizat `ndeosebi `n
ausculta]ia pulmonar (respiratorie [i pleural\ sunetelor (zgomotelor) arteriale, venoase, u-
terine, fetale, intestinale etc. Instrumentul are diferite forme, dimensiuni [i con]ine materiale care favorizeaz ausculta]ia mediat\.
Tipuri de s.: 1)
s. biauricular, alc uit dintr-o pies receptoare de sunete acoperit de o membran la care ajung dou tuburi
flexibile ale cor extremit\]i sunt plasate `n urechea examinatorului; 2)
s. diferen]ial, care permite compararea a dou sunete
provenind din p]i diferite ale corpului; 3)
s. electronic, care con]ine un sistem de amplificare a sunetelor, un sistem de selec]ie a
tonurilor de joas [i `nalt frecven]\, precum [i posibilit\]i de vizualizare (eventual de comparare cu secven]e de sunete normale)
sau `nregistrare; 4)
s. obstetrical, monoauricular, pentru ausculta]ia cordului fetal. Sin.: fonendoscop.
STIGMAT, s. n. / stigmate, s. m. / stigma, pl. stigmata, stigmas.
[Gr. stigma, -atos = `n]ep ur\, de la stizein = a `n]epa.] 1) ~n
histologie, intersti]iu care, `ntr-un endoteliu, permite *diapedeza. 2) Semn clinic revelator al unei sti morbide. Ex.: s. dentar, s.
ungveal etc. 3)
S. profesionale (v.).
STIGMATE PROFESIONALE / stigmates profes-sionnels / professional signs. Modifici ale pielii, membrelor sau ale unor organe,
`n rela]ie cu mânuirea unor unelte, cu utilizarea unor substan]e sau cu anumite atitudini, pozi]ii `n munc\.
STIGMATISM, s. n. / stigmatisme, s. m. / stigmatism.
[Gr. stigma, -atos = `n]ep ur\, de la sti-zein = a `n]epa; -ism.]
Proprietatea unui sistem optic de a realiza o coresponden] biunivoc `ntre punctele obiectului [i punctele imaginii. V. [i abera]ie.
STILALGIE, s. f. / stylalgie, s. f. / styloid dysphagia.
[Gr. stylos = coloan\, stâlp; algos = durere.] Sin.: sindrom Eagle (v.).
STILBESTROL, s. m. / stilboestrol, s. m. / stilbestrol. Sin.: dietilstilbestrol (v.).

780. 780
STILET, s. n. / stylet, s. m. / stylet, probe. [Lat. stilus, gr. stylos = tij ascu]it\.] Tij metalic mi-c\, prev\zut cu o extremitate
de form ovoidal aplatizat\, destinat explorii pl\gilor [i a traiectelor fistuloase.
STILOHIOIDIAN, adj. / stylo-hyoïdien, -ienne, adj. / stylohyoid.
[Gr. stylos = coloan\, stâlp; υ = a 21-a liter a alfabetului grec;
eidos = form\.] Care apar]ine apofizei stiloide a temporalului [i osului hioid.
STILOIDIAN, adj. / styloïdien, -ienne, adj. / sty-loid.
[Gr. stylos = coloan\, stâlp; eidos = form\.] ~n raport cu o apofiz stiloid\.
STILOIDIT|, s. f. / styloïdite, s. f. / styloiditis.
[Gr. stylos = coloan\, stâlp; eidos = form\; -itã.] Inflama]ia ]esuturilor care
`nconjoar o apofiz sti-loid\. Ex.: s. osului temporal sau a radiusului.
STILOIDIT| RADIAL| / styloïdite radiale / radial styloiditis. Inflama]ia ]esutului situat `n jurul apofizei stiloide a radiusului, frecvent
dup eforturi manuale repetate. Se prezint sub forma unei tu-mefac]ii dureroase a pumnului `n regiunea respectiv (vecin
policelui).
STILOMANDIBULAR, adj. / stylo-mandibulaire, adj. / stylomandibular.
[Gr. stylos = coloan\, stâlp; lat. mandibula = maxilar
inferior, de la
mandere = a mesteca.] Care se raporteaz la a-pofiza stiloid a temporalului [i la mandibul\. Ex.: ligament s.
STILOMASTOIDIAN, adj. / stylo-mastoïdien, -ienne, adj. / stylomastoid.
[Gr. stylos = coloan\, stâlp; mastos = mamel\; eidos =
form\
.] Care se raporteaz sau care apar]ine apofizei stiloide a temporalului [i apofizei mastoide. Ex.: gaur s.
STILORADIAL, adj. / styloradial, -ale, -aux, adj. / styloradial.
[Gr. stylos = coloan\, stâlp; lat. radius = osul radius.] Care se refer
la apofiza stilo-id a radiusului.
STIMUL, s. m. / stimulus, s. m. / stimulus, pl. (fr., engl.) stimuli.
[Lat. stimulus = b\] ascu]it cu care se îmboldesc vitele.] 1) Orice
varia]ie a unui factor din mediul de via] al unui animal care produce o *stimulare. 2) Factor care produce sau evoc ac]iunea
(r\spunsul) la nivelul unui nerv, mu[chi, glande sau al altui ]esut excitabil, sau determin activarea unei func]ii ori a unui proces
metabolic. Pentru caracteristici [i tipuri de s., v. `n continuare.
STIMUL CONDI}IONAT / stimulus conditionné / conditioned stimulus. S. care, aplicat segmentului receptor al unui organ senzorial,
parte a unei c\i reflexe, poate determina un *reflex condi]ionat.
STIMUL ELECTRIC / stimulus électrique / electric stimulus. Curent galvanic (sau de alt tip) care, aplicat unei structuri excitabile,
poate determina un r\spuns.
STIMUL HETEROLOG / stimulus hétérologue / heterologous stimulus. Tip de s. care determin un r\spuns indiferent de regiunea
c\ii nervoase unde este aplicat. V. [i stimul omolog.
STIMUL LIMINAL / stimulus liminal / liminal stimulus. Sin.: stimul prag (v.).
STIMUL MAXIMAL / stimulus maximal / maximal stimulus. S. care determin un r\spuns maximal.
STIMUL NECONDI}IONAT / stimulus nonconditionné / unconditioned stimulus. S. care determin un reflex necondi]ionat. Ex.:
alimentele sunt s. n. pentru saliva]ie.
STIMUL OMOLOG / stimulus homologue / homologous stimulus. S. care poate determina un r\spuns doar la nivelul termina]iilor
nervoase ale unui anumit organ senzorial. V. [i stimul heterolog.
STIMUL PRAG / stimulus liminal / threshold stimulus. S. cu intensitatea cea mai mic care poate determina un r\spuns. Sin.: stimul
liminal. V. [i prag.
STIMUL SUPRAMAXIMAL / stimulus supramaximal / supramaximal stimulus. S. cu intensitate mult mai mare decât a unui *s.
maximal; s. s. sunt utiliza]i `n studii electrodiagnostice (`n rela]ie cu *poten]ialele evocate).
STIMULANT, adj., s. n. / stimulant, -e, adj., s. m. / stimulant, adj., stimulator, n.
[Lat. stimulare = a îmboldi, a stimula, de la
stimulus = b\] ascu]it cu care se îmboldesc vitele.] (Substan]) care stimuleaz activitatea fizic sau intelectual\.
α-STIMULANT. Var. pentru alfastimulant (v.).
β- STIMULANT. Var. pentru betastimulant (v.).
STIMULANT PSIHOMOTOR / stimulant psycho-moteur / psychomotor stimulant. Substan] care cre[te, `n limite normale, tolerabile,
activitatea psihic\, motorie [i senzitivosenzorial\, `n general prin stimularea scoar]ei cerebrale. Ex.: cafeina.
STIMULARE, s. f. / stimulation, s. f. / stimulation, pacing.
[Lat. stimulare = a îmboldi, a stimula, de la stimulus = b\] ascu]it cu
care se îmboldesc vitele
.] Aplicarea, administrarea unui stimul.
STIMULARE IMUN| / stimulation immune / im-mune stimulation. Intensificarea r\spunsului i-munitar al unui organism. Poate fi
specific (pentru un anumit antigen) sau nespecific (pentru o gam larg de antigeni). V. r\spuns imunitar, r\spuns imunitar
nespecific, r\spuns imunitar specific.
STIMULATOR, s. n. / stimulateur, s. m. / pa-cemaker.
[Lat. stimulare = a îmboldi, a stimula, de la stimulus = b\] ascu]it cu care
se îmboldesc vitele
.] Dispozitiv care furnizeaz un *stimul. Termenul este utilizat, `n general, cu sensul de *s. cardiac.
STIMULATOR CARDIAC / stimulateur cardiaque / cardiac pacemaker. Aparat electronic intracor-poral utilizat pentru regularizarea
ritmului cardiac [i destinat declan[ii de contrac]ii cardiace prin intermediul unor impulsuri electrice ritmate, transmise miocardului
atrial sau ventricular prin electrozi fixa]i la suprafa]a sau `n interiorul cordului. Exist numeroase tipuri de s. c. (unele extrem de
elaborate), care pot func]iona permanent sau `n cazul apari]iei unei tulburi de ritm (
s. santinel\). Sin.: pacemaker.
STIMULIN|, s. f. / stimuline, s. f. / stimulin.
[Lat. stimulare = a îmboldi, a stimula, de la stimulus = b\] ascu]it cu care se
îmboldesc vitele; -
inã.] 1) Substan] con]inut `n serurile specifice, dotat cu ac]iune excitant asupra globulelor albe, favorizând
astfel *fagocitoza. 2) Denumire generic a unui ansamblu de hormoni secreta]i de lobul anterior al hipofizei, care stimuleaz
(excit) activitatea altor glande endocrine sau a diverse ]esuturi. S. hipofizare sunt: *hormonul somatotrop, *prolac-tina,
*corticostimulina, *gonadostimulina, *hormo-nul tireotrop [i *hormonul melanotrop.
STIMULODETEC}IE, s. f. / stimulodétection, s. f. / stimulodetection.
[Lat. stimulare = a îmboldi, a stimula, de la stimulus = b\]
ascu]it cu care se îmboldesc vitele;
detectio, -onis = descoperire, de la detegere = a descoperi.] Metod de electrodia-gnostic `n
care se utilizeaz simultan stimularea unui mu[chi [i detec]ia activit\]ii electrice a aces-tuia.
STINGHIE, s. f. / aine, s. f. / groin. NA: regio inguinalis. Regiune anatomic situat la unirea fe]elor anterioare ale abdomenului [i
coapsei. V. inghinal.
STOECHIOMETRIE, s. f. / stoechiométrie, s. f. / stoechiometry.
[Gr. stoikheion = element, principiu; metron = m\sur\.] Calcul
pentru stabilirea raporturilor (de greutate sau de volum) `n care se combin elementele, reactan]ii, diferi]ii compu[i ai unui amestec
chimic.
STOMAC, s. n. / estomac, s. m. / stomach. NA: gaster.
[Lat. stomachus, gr. stomakhos = stomac.] Organ cavitar al tubului
digestiv, situat `ntre esofag [i duoden, la nivelul cuia se produc primele faze ale digestiei. S. are form de sac alungit [i m\soar\,
`n general, la adult 25-28 cm lungime [i 10-12 cm l\]ime, având o capacitate de 1 500 - 2 000 ml. Amintind de forma unui cimpoi,
s. ocup cea mai mare parte a lojei subfrenice stângi [i o parte din regiunea epigastric\. Este alc uit din dou p]i: 1) o por]iune
vertical sau descendent\, mai lung [i mai voluminoas\, limitat superior de *cardia, compus din dou segmente suprapuse:
marea tuberozitate (
fundus), care con]ine punga cu aer gastric, [i corpul s., a cui por]iune inferioar\, cea mai decliv a organului,
este mica tuberozitate; 2) o por]iune orizontal\, antrul, dirijat oblic `n sus, se termin prin *pilor. S. prezint o fa] anterioar [i una
posterioar\, mai mult sau mai pu]in convexe, cu o margine superioar stâng convex\, denumit marea curbur\, [i o margine
inferioar dreapt\, concav\, denumit mica curbur\. Peretele s. este format din trei tunici: extern sau seroas (`n continuitate cu
peritoneul, care `nconjoar `ntreg organul), intermediar sau muscular [i intern sau mucoas\.
STOMATIT|, s. f. / stomatite, s. f. / stomatitis.
[Gr. stoma, -atos = gur\; -itã.] Orice inflama]ie a mucoasei bucale. S.
gangrenoas\
, sin.: noma (v.).
STOMATOLOGIE, s. f. / stomatologie, s. f. / sto-matology.
[Gr. stoma, -atos = gur\; logos = [ti-in]\.] Ramur a medicinii care
are drept obiect patologia din]ilor, cavit\]ii bucale, a maxilarelor [i a fe]ei.
STIMUL NECONDI
}IONAT

781. 781
STOMATOPLASTIE, s. f. / stomatoplastie, s. f. / stomatoplasty. [Gr. stoma, -atos = gur\; plastos = modelat, de la plassein = a
forma, a modela
.] 1) Repararea prin chirurgie plastic a unor defecte sau reconstruc]ia regiunii bucale. 2) Interven]ie de chirurgie
plastic la nivelul unui organ cavitar pentru reconstituirea sau constituirea unei deschideri, a unei "guri”. Ex.: s. trompei sau a
colului uterin. Obs.: `n engl., aceast semnifica]ie a termenului nu se utilizeaz\.
STOMATORAGIE, s. f. / stomatorragie, s. f. / stomatorrhagia.
[Gr. stoma, -atos = gur\; rhegnynay = a ]â[ni, a izbucni.]
Hemoragie la nivelul cavit\]ii bucale.
STOMIE, s. f. / stomie, s. f. / stomy.
[Gr. stoma, -atos = gur\.] Sufix de origine greac (v. Ghid etimologic) care este utilizat [i ca
atare, desemnând interven]iile chirurgicale de deriva]ie extern\, practicate de regul la nivelul tractului digestiv.
STOMIZAT, adj., s. m. / stomisé, -e, adj., s. m. / -.
[Gr. stoma, -atos = gur\.] (Bolnav) care prezint o deriva]ie extern a urinii sau
a materiilor fecale. V. [i stomie.
STOP CARDIAC / arrêt cardiaque / cardiac arrest.
[Engl. to stop = a opri; gr. kardia = inim\.] ~ncetarea brusc a
contrac]iilor cardiace, cu pru[irea presiunii arteriale [i oprirea circula]iei sanguine, care determin anoxie rapid\. Timp de 3-5
min, structurile nervoase private de sânge sunt sediul unor modifici ireversibile. Acest accident necesit efectuarea imediat a
masajului cardiac [i a asisten]ei ventilatorii. S. c. poate fi provocat [i controlat sub circula]ie extracorporeal `n chirurgia
cardiovascular\, pentru o durat de 1-4 ore. Hipotermia provocat la nivelul organismului prelunge[te aceast perioad\.
STRABIC, adj., s. m. / strabique, adj., s. m. / stra-bismic.
[Gr. strabos = care se uit cruci[.] 1) Referitor la *strabism. 2) Persoan
afectat de una din diferitele forme de *strabism.
STRABISM, s. n. / strabisme, s. m. / strabismus.
[Gr. strabismos, de la strabos = care se uit cru-ci[.] Defect de paralelism al
axelor vizuale ale ce-lor doi ochi; imposibilitatea de a fixa un punct cu ambii ochi. S. poate fi divergent (axe divergente),
convergent (axele celor doi ochi converg), alternant (fiecare ochi este capabil s fixeze obiectul privit, spre deosebire de s.
monocular), paralitic (prin paralizia mu[chilor oculari), concomitent etc. Sin.: heterotropie.
STRABOMETRU, s. n. / strabomètre, s. m. / strabismometer.
[Gr. strabos = care se uit cruci[; metron = m\sur\.] Instrument
pentru m\surarea devierii axelor vizuale `n *strabism.
STRABOTOMIE, s. f. / strabotomie, s. f. / strabo-tomy.
[Gr. strabos = care se uit cruci[; tome = t\iere, sec]iune, de la temnein =
a t\ia
.] Deplasarea inser]iei de la nivelul *scleroticii a unuia din mu[chii oculari pentru remedierea *strabismului.
STRANGULARE, s. f. / strangulation, s. f. / stran-gulation.
[Lat. strangulatio, -onis, de la strangulare = a strangula.] Termen
cu dou semnifica]ii, complet diferite: 1) Constric]ie a unui organ cu oprirea circula]iei sanguine, antrenând un ansamblu de
simptome (dureri intense, vomismente, angoas\, alterare progresiv a stii generale) care sunt aproape `ntotdeauna
asem oare, indiferent de forma]iunea strangulat\. Ex.: s. unei her-nii, s. testiculului. V. [i hernie strangulat\. 2) Constric]ie
exercitat la nivelul gâtului cu o leg ur (sfoar\, `mbr\c\minte etc.) sau cu mâna, producând asfixie.
STRAT, s. n. / couche, s. f. / layer. NA: stratum, pl. strata.
[Lat. stratum = strat.] ~n general, substan] (]esut, celule) repartizat
relativ uniform (din punct de vedere al grosimii) pe o suprafa] de alt natur sau `ntre dou suprafe]e. Ex.: celule dispuse `n
monostrat (`n cazul culturilor de celule). La nivelul structurilor anatomice, s. celulare prezint de obicei denumiri specifice (ex.:
corticala sau medulara glandelor suprarenale etc.).
STRATIFICAT, adj. / stratifié, -e, adj. / stratified.
[Lat. stratum = strat; ficare, derivat de la facere = a face.] Care este format din
straturi suprapuse.
STRATIGRAFIE, s. f. / stratigraphie, s. f. / strati-graphy.
[Lat. stratum = strat; gr. graphein = a scrie.] Variant a *tomografiei
computerizate cu raze X, prin care se ob]ine imaginea unei anumite sec]iuni (stratigram).
STR|NUT, s. n. / éternuement, s. m. / sneeze.
[Lat. sternutatio, -onis = strut, de la sternu-ere = a struta.] Expulzie
brusc [i zgomotoas a aerului pe nas [i pe gur\, provocat prin iritarea mucoasei nazale.
STRÂMTARE, s. f. / rétrécissement, s. m. / nar-rowing.
[Lat. strictus = strâmt, de la stringere = a strânge.] Sin.: stenoz (v.).
STRÂMTOARE, s. f. / détroit, s. m. / strait.
[Lat. strictus = strâmt, de la stringere = a strânge.] Termen anatomic general,
desemnând un loc mai `ngust ce apar]ine unei cavit\]i, de obicei intrii [i ie[irii acesteia. Este folosit `ndeosebi cu referire la
*bazinul osos, la nivelul cuia se disting: 1)
S. in-ferioar\ (NA: apertura pelvis inferior), orificiul inferior al micului bazin, limitat
anterior prin simfiza pubian\, posterior prin coccis, lateral prin marginea inferioar a ramurilor ischiopubiene [i a ligamentelor
sacrosciatice. Reprezint locul de degajare a *prezenta]iei la na[tere. 2)
S. medie, `ngustare u[oar\, care divizeaz micul bazin `n
dou etaje. 3)
S. superioar\ (NA: apertura pelvis superior) reprezint circumferin]a osoas care divizeaz cavitatea pelvin `n
marele bazin al pelvisului [i micul bazin; este locul de angajare a prezenta]iei la na[tere.
STREPTOBACIL, s. m. / streptobacille, s. m. / streptobacillus.
[Gr. streptos = r\sucit; lat. ba-cillus = bastona[.] Bacterie care
apar]ine genului *
Streptobacillus.
STREPTOBACILLUS / Streptobacillus / Streptobacillus.
[Gr. streptos = r\sucit; lat. bacillus = bastona[.] Gen bacterian Gram-
negativ, anaerob facultativ, cu form de bastona[, dar cu un pleiomorfism evident `n organism, dispus sub form de filamente. Se
localizeaz `n c\ile respiratorii [i poate determina *febra mu[c urii de [obolan.
STREPTOCOC, s. m. / streptocoque, s. m. / streptococcus, pl. streptococci.
[Gr. streptos = r\sucit; kokkos = boab\.] Bacterie
care apar]ine genului *
Streptococcus.
STREPTOCOC HEMOLITIC / streptocoque hé-mo lytique / h(a)emolytic streptococcus. Nume de ansamblu al s. care produc
hemolizine (*strep-tolizine). S. h., `n func]ie de tip, pot fi agen]i etiologici ai unor infec]ii uneori foarte grave (scarla-tin\, erizipel,
reumatism articular acut, endocardi-t etc.). V. [i
Streptococcus.
STREPTOCOCCUS / Streptococcus / Strepto-coccus.
[Gr. streptos = r\sucit; kokkos = boab\.] Gen bacterian constituit din coci
Gram-pozitivi, grupa]i caracteristic `n lan]uri, imobili, rotunzi, `ncapsula]i. Sunt clasifica]i `n func]ie de propriet\]ile lor antigenice
(poliozid C, protein M) `n grupuri Lancefield. Pe medii de cultur speciale, S. pot fi `nconjura]i de o zon de hemoliz complet (
β),
rozat (
α), verde (viridans), sau pot fi nehemolitici (γ). Ace[ti germeni pot fi, la om, comensali sau patogeni. Genul S. include circa
20 de specii, aerobe strict sau facultative.
STREPTOCOCCUS PNEUMONIAE / Streptoco ccus pneumoniae / Streptococcus pneumoniae. Coci alungi]i, lanceola]i, obi[nuit
acola]i doi câte doi (diplococi) [i `nveli]i `ntr-o capsul refringent\, Gram-pozitivi. Aceast specie bacterian este agentul etiologic al
pneumoniei lobare acute, infec]iilor c\ilor respiratorii, a meningitei, peritonitei, endocarditei, pericarditei [i septicemiilor. Sin.: pneu-
mococ. V.
Diplococcus.
STREPTOCOCCEMIE, s. f. / streptococcémie, s. m. / streptococc(a)emia.
[Gr. streptos = r\sucit; kokkos = boab\; haima,
-atos
= sânge.] Prezen]a *streptococilor `n sânge.
STREPTOCOCIC, adj. / streptococcique, adj. / streptococcal.
[Gr. streptos = r\sucit; kokkos = boab\.] Care se refer la
*streptococ sau care este cauzat de streptococi.
STREPTOCOCIE, s. f. / streptococcie, s. f. / streptococcosis.
[Gr. streptos = r\sucit; kokkos = boab\.] Infec]ie determinat de
*streptococi.
STREPTODERMIE, s. f. / streptodermie, s. f. / streptodermatitis.
[Gr. streptos = r\sucit (kokkos = boab\derma, -atos =
piele
.] Termen vag, generic pentru diferitele procese patologice determinate de *streptococi la nivelul pielii. V. ectim\, impetigo,
piodermit\.
STREPTODORNAZ|, s. f. / streptodornase, s. f. / streptodornase.
[Gr. streptos = r\sucit; abrev. DeOxiRiboNucleazã.]
Deoxiribonucleaz\, enzim bacterian produs de unele su[e de streptococi hemolitici, `n acela[i timp cu *streptokinaza. ~n con-
secin]\, rezult un amestec care poate fi utilizat local sau prin instila]ii `n cavit\]i `nchise pentru `ndeptarea cheagurilor sau a
acumulilor de puroi.

782. 782
STREPTOKINAZ|, s. f. / streptokinase, s. f. / streptokinase. [Gr. streptos = r\sucit; kinein = a mi[ca; -azã.] Protein ob]inut din
culturile de diferite su[e de *streptococ hemolitic (grupele A, C [i G). S. nu posed activitate enzimatic intrinsec\, dar prin legarea
*plasminogenului produce clivajul acestei molecule `n *plasmin\. Ea este utilizat ca agent trombolitic, datorit ac]iunii sale fibri-
nolitice, `n unele tromboze arteriale [i venoase. Poate fi la originea unor reac]ii alergice.
STREPTOLIZIN|, s. f. / streptolysine, s. f. / streptolysin.
[Gr. streptos = r\sucit; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge; -inã.]
Hemolizin filtrabil produs de unele tipuri de streptococi. Exist `n dou variante: 1)
S. O, inactiv `n forma oxidat\, dar foarte
sensibil [i u[or activabil `n prezen]a agen]ilor reduc ori (ex.: sulfi]ii), când producerea de anticorpi poate neutraliza activitatea sa
hemolitic (v. [i antistreptolizin O). 2)
S. S, stabil `n prezen]a oxigenului, dar sensibil\ la ac]iunea unor acizi sau la tratamentul
termic.
STREPTOMICIN|, s. f. / streptomycine, s. f. / streptomycin.
[Gr. streptos = r\sucit; mykes, myketos = ciuperc\; -inã.]
*Antibiotic aminozidic elaborat de specia bacterian *
Streptomyces griseus. Ac]iunea bactericid a s. se exercit asupra unui
spectru larg de microorganisme: coci Gram-pozitivi [i Gram-negativi, bacili Gram-pozitivi [i unii bacili Gram-negativi. S. este un
medicament antituberculos eficient, dar, `n general, utilizarea sa `ndelungat este limitat de toxicitatea cumulat ce afecteaz
nervul auditiv.
STREPTOMYCES / Streptom yces / Streptomy-ces.
[Gr. streptos = r\sucit; mykes, myketos = ciuperc\.] Gen bacterian din
clasa *
Actinomycetes, cuprinzând numeroase specii. Cele mai multe sunt saprofite, cu rol important `n fertilizarea solului, prin
transformare [i mineralizare a materiilor organice. Alte specii de
S. sunt produc oare de antibiotice, iar unele sunt patogene la
om, ca agen]ii *micetomului actinomicozic. V. [i streptomicin\.
STRES, s. n. / stress, s. m. / stress.
[Engl. stress = constrângere, solicitare, presiune.] Termen englez dificil de tradus, de aceea
este utilizat `n limba român ca atare. ~nseamn o solicitare neobi[-nuit de puternic a organismului, ca [i reac]iile [i ripostele
acestuia. Ini]ial a fost utilizat pentru st\-rile de tensiune psihic sau pentru traumatismele psihice. Ulterior, H. Selye i-a dat un sens
mai larg: orice suprasolicitare care determin un ansamblu de fenomene tisulare [i sistemice (neuroendocrine) alc uind
*sindromul general de adaptare. S. este constant prezent `n toate circumstan]ele vie]ii. Dac este moderat, stimuleaz vitalitatea
organismului [i poate fi denumit
eustres. Termenul agresiune, propus pentru a-l `nlocui, nu este potrivit decât când este vorba de
fenomene nocive. Var.: stress.
STRESANT, adj. / stressant, -e, adj. / stressant.
[Engl. stressant, de la stress = constrângere, solicitare, presiune.] Despre un
agent de natur foarte variat care provoac o suprasolicitare a organismului sau o tensiune psihic (negativ ori pozitiv),
determinând un *stres.
STRESS. Var. pentru stres (v.).
STRIA MEDULARIS / stria medularis / stria medularis. NA: stria medularis thalami. Fascicul compact de fibre care se `ntinde de-a
lungul peretelui superior al ventriculului al III-lea pân la talamus [i ajunge posterior la nucleul habenular.
STRIAT, adj. / strié, -e, adj. / striate, striated.
[Lat. striatus = dungat, de la stria = [an] mic, dung\.] Marcat de striuri. Ex.: mu[chi
s.
STRICNIN|, s. f. / strychnine, s. f. / strychnine.
[Lat. [tiin]ific Strychnos nux vomica, din gr. strykhnos = umbra
nop]ii (specie de Solanum); -
inã.] Alcaloid foarte toxic, C
21H
22N
2O
2, ob]inut din diferite specii de Strychnos, `ndeosebi din
planta
Strychnos nux vomica. S. determin excitarea SNC prin blocarea postsinaptic a propagii impulsurilor nervoase. A fost
utilizat ca stimulant al SNC [i al circula]iei. O doz de 30 mg este mortal pentru om, producând paralizie respiratorie. S. intr `n
compozi]ia unor raticide.
STRICNINISM, s. n. / strychninisme, s. m. / strychninism.
[Lat. [tiin]ific Strychnos nux vomica, din gr. strykhnos =
umbra nop]ii (specie de Solanum); -
ism.] Intoxica]ie cronic cu *stricnin\, caracterizat prin cre[terea activit\]ii sim]urilor
urmat de convulsii tonice [i vomismente. ~n cazurile severe, se poate complica cu paralizie respiratorie [i deces consecutiv.
STRICNISM, s. n. / strychnisme, s. m. / strych-nism.
[Lat. [tiin]ific Strychnos nux vomica, din gr. strykhnos =
umbra nop]ii (specie de Solanum); -
ism.] Intoxica]ie acut cu *stricnin\, de regul letal\.
STRICTUR|, s. f. / stricture, s. f. / stricture.
[Lat. strictura = strângere, îngustare, de la stringere = a strânge.] ~ngustare a unui
canal sau orificiu ana-tomic.
STRIDOR, s. n. / stridor, s. m. / stridor.
[Lat. stri-dor, -oris = ]ip , [uier.] Zgomot aspru, ascu]it, produs `n timpul inspirului,
frecvent `n cazul unei obstruc]ii laringiene sau a unei laringite spastice.
STRIDOR LARINGIAN CONGENITAL / stridor laryngé congénital / congenital laryngeal stridor. *Stridor [i dispnee, variabile [i
intermitente, adesea asociate cu tulburi ale degluti]iei, care pot apare la nou-n\scut din primele zile de via]\. Boala este
consecin]a unei flacidit\]i anormale de origine neurologic a vestibulului laringian sau a unei malforma]ii laringiene.
STRIDULOS, adj. / striduleux, -euse, adj. / stri-dulous.
[Lat. stridulus = care scoate un ]ip as-cu]it, de la stridor, -oris = ]ip ,
[uier
.] Care pro-voac *stridor. Ex.: laringit s.
STRIPPING, s. n. / éveinage, s. m. / stripping.
[Engl. stripping = ag\]are.] Anglicism care de-semneaz procedeul de cur
chirurgical a varicelor membrului inferior, aplicat `ndeosebi segmentului crural al *safenei. Const `n smulgerea venei, `mpreun
cu perforantele sale, cu ajutorul unei tije introduse `n vas la nivelul regiunii inghinale.
STROFANTOZID G / G-strophantoside / ouabain. Sin.: ouabain (v.).
STROFULUS, s. n. / strophulus, s. m. / strophu-lus.
[Gr. strophus = bandelet r\sucit\, de la stre-phein = a r\suci.] *Prurigo
infantil manifestat de obicei sub forma unei erup]ii cutanate alc uit din micropapule de culoare roz, con]inând la vârf mi-
crovezicule g\lbui. Erup]ia este localizat la nivelul trunchiului [i al membrelor superioare. Evolu]ia se produce `n pusee. Uneori
apare `n rela]ie cu o parazitoz intestinal\. Sin.:
urticaria papulosa infantum.
STROKE / stroke / stroke.
[Engl. stroke = lovitur\.] Angl. folosit frecvent drept sin. cu accident vascular cerebral. Este un sindrom
clinic care apare brusc, grav [i nea[teptat, consecutiv unei ischemii cerebrale (infarct cerebral), cel mai frecvent, sau unei
hemoragii cerebrale (netraumatic). Tipuri de s.: 1)
Accident ischemic tranzitoriu: simptomele neurologice dureaz de la câteva
minute pân la maximum 24 de ore, fiind urmate de recuperare func]ional total\. 2)
Amauroz fugace (orbire monocular
tranzitorie), cauzat fie de o stenoz a arterei carotide ipsilaterale, fie de o embolizare a arterei centrale a retinei, urmat de pier-
derea complet a vederii ochiului afectat. 3)
Accident neurologic ischemic reversibil, asem or celui complet, dar deficitul
neurologic dispare `ntre 24 [i 36 de ore, sechelele neurologice fiind rare [i discrete. 4)
Accidentul neurologic ischemic total
(complet), `n care deficitul neurologic persist zile, s\pt\mâni sau poate deveni permanent. 5) Accident ischemic progresiv, când
hemoragia cerebral\, ini]ial localizat la un singur teritoriu vascular se extinde, agravând simptomatologia [i prognosticul. V. [i
accident vascular cerebral.
STROM|, s. f. / stroma, s. m. / stroma. NA: stroma, pl. stromata.
[Gr. stroma, -atos = covor; sensul [tiin]ific dateaz din sec.
XIX
.] }esut care formeaz substan]a fundamental sau matricea unui organ. V. [i parenchim.
STRONGILOIDOZ|, s. f. / strongyloïdose, s. f. / strongyloidiasis.
[Gr. strongylos = rotund; eidos = form\; -ozã.] Parazitoz
provocat de *
Strongy-loides, care se localizeaz `n duoden [i `n intestinul sub]ire proximal. Manifestile clinice sunt de tip
duodenal, duodenobiliar sau enterocolitic.
STRONGYLOIDES / Strongyloides / Strongylo-ides.
[Gr. strongylos = rotund; eidos = form\.] Vierme *nematod, cu dou cicluri
de via]\, a cui form parazitar tr\ie[te `n peretele intestinului sub]ire al omului, iar forma neparazitar `n materiile `n putrefac]ie.
Sin.:
Anguillula.
STRUCTUR|, s. f. / structure, s. f. / structure.
[Lat. structura = dispunere, a[ezare, de la struere = a orândui, a construi.]
Componentele unui ansamblu [i modul `n care acestea sunt aranjate pentru a constitui un tot.

783. 783
STRUCTUR| ANTIGENIC| / structure antigénique / antigenic structure. Mozaicul antigenilor individuali prezen]i `n celule.
STRUCTUR| COVALENT| / structure covalente / covalent structure. Sin.: structur primar (v.).
STRUCTUR| CUATERNAR| / structure quater-naire / quaternary structure. S. tridimensional a unei proteine alc uit din mai
multe lan]uri polipeptidice, organizate `n s. ter]iare (v.). Ex.: s. c. a hemoglobinei.
STRUCTUR| PRIMAR| / structure primaire / primary structure. Secven]a, succesiunea aminoacizilor `n lan]urile polipeptidice ale
unei proteine. Sin.: structur covalent\.
STRUCTUR| SECUNDAR| / structure secon-daire / secondary structure. Mod `n care sunt a-ranjate `n spa]iu lan]urile polipeptidice
ale unei proteine. Tipuri principale: alfa-helix, conforma]ia de tip beta (pliat) [i s. dezordonat\. V. [i dubl elice.
STRUCTUR| TER}IAR| / structure tertiaire / tertiary structure. S. tridimensional a lan]urilor polipeptidice dintr-o protein realizat
din `ndoirea unor zone ale *s. secundare.
STRUMA, s. f. / struma, s. m. / struma.
[Lat. stru-ma = mas\, grup diform, gu[\.] Termen desuet pentru gu[ (v.), `n latin\.
STRUMA OVARII / struma ovarii / struma ovarii. Prezen]a ]esutului tiroidian `n parenchimul ovarului. Ocazional exist semne de
*hipertiroidism. Se mai poate asocia cu *chiste dermoide sau *tera-toame ovariene.
STRUMECTOMIE, s. f. / strumectomie, s. f. / strumectomy.
[Lat. struma = gu[\; gr. ektome = excizie.] Abla]ia total sau par]ial
a unei gu[e.
STRUMIPRIV, adj. / strumiprive, adj. / strumipri-vous.
[Lat. struma = gu[\; privus = lipsit de, de la privere = a lipsi (pe cineva)
de ceva
.] Care este determinat sau care este consecutiv abla]iei unei *gu[e, cu hipotiroidie din cauza extirpii inevitabile de ]esut
tiroidian func]ional.
STRUMIT|, s. f. / strumite, s. f. / strumitis.
[Lat. struma = gu[\; -itã.] Proces inflamator sau infec]ios aput la nivelul unei tiroide
anterior remaniat gu[ogen, spre deosebire de *tiroidit\, care apare pe o tiroid normal anterior (termenii fiind uneori incorect
considera]i sinonimi).
STUDIU, s. n. / étude, s. m. / study.
[Lat. studium = studiu, ocupa]ie, de la studere = a studia, a se ocupa.] Cercetare, examinare
detaliat [i/sau analiz a unui organism, obiect sau fenomen.
STUPEFIANT, adj., s. n. / stupéfiant, -e, adj., s. m. / stupefacient.
[Lat. stupefactus, de la stupefieri = a face s fie uimit,
n\ucit
.] (Medicament, substan]\ t analgezic, narcotic [i euforizant [i a c\rui utilizare de lung durat produce o stare
de toleran] [i dependen]\. Apar]in acestui grup: opiul, alcaloizii s\i (morfina, codeina, cocaina etc.). ~n limbaj curent se mai
numesc [i droguri.
STUPOARE, s. f. / stupeur, s. f. / stupor.
[Lat. stupor, -oris = amor]ire, încremenire, de la stupe-re = a `ncremeni.] Ansamblu de
manifesti psihiatrice caracterizate prin suspendarea oricei activit\]i fizice [i psihice, imobilitate general\, mutism, refuzul
alimenta]iei, reac]ie numai la stimuli nocivi. Poate apare `n melancolii [i depresii, `n schizofrenie, isterie, `n stile catatonice sau de
confuzie mental\.
STUPOROS, adj. / stupeureux, -euse, adj. / stu-porous.
[Lat. stupere = a `ncremeni.] Care este afectat de *stupoare.
SUBACUT, adj. / subaigu, -uë, adj. / subacute.
[Lat. sub = sub; acutus = ascu]it.] Despre o boal care evolueaz `ntr-o form
acut atenuat sau `ntre forma acut [i cea cronic\.
SUBALIMENTA}IE, s. f. / sous-alimentation, s. f. / subalimentation.
[Lat. sub = sub; alimentum = hran\, de la alere = a hri.]
1) Alimenta]ie insuficient\, `n urma ceia rezult tulburi func]ionale [i organice. 2) Starea care rezult\.
SUBARAHNOIDIAN, adj. / sous-arachnoïdien,
-enne, adj. / subarachnoidal.
[Lat. sub = sub; gr. arakhne = p\ianjen; eidos = form\.] Care se afl situat sau apar]ine *spa]iului
subarahnoidian.
SUBCLINIC, adj. / subclinique, adj. / subclinical.
[Lat. sub = sub; gr. klinikos = referitor la pat, de la kline = pat.] Care nu se
manifest clinic. Se spune despre stadiul unei boli `n care simptomele, semnele clinice nu se manifest\, iar probele de laborator
r\mân nerelevante.
SUBCON{TIENT, adj., s. n. / subconscient, -e, adj., s. m. / subconscious.
[Lat. sub = sub; conscius = [tiutor, con[tient, de la
conscire = a [ti bine.] Termen utilizat de Freud `n primele sale scrieri ca sin. cu *incon[tient. Acest termen nu mai este utilizat `n
prezent `n psihanaliz\, dar define[te `n psihologie psihicul inaccesibil sau pu]in accesibil con[tien]ei.
SUBCORTICAL, adj. / sous-cortical, -ale, -aux, adj. / subcortical.
[Lat. sub = sub; cortex, -icis = scoar]\.] Care este situat sau se
produce la nivel subjacent cortexului. Ex.: afazie s.
SUBCOSTAL, adj. / sous-costal, -ale, -aux, adj. / subcostal.
[Lat. sub = sub; costa = coast\.] Care este situat sau care se produce
dedesubtul coas-telor sau inferior fa] de acestea.
SUBCULTUR|, s. f. / sousculture, s. f., subcul-ture, s. f. / subculture.
[Lat. sub = sub; cultura = cultivare.] Cultura unui
microorganism sau ]e-sut, pornind de la o parte a unei culturi preexisten-te, folosind un mediu nutritiv proasp . Astfel poa-te fi
prelungit indefinit via]a unei linii de microorganisme.
SUBCUTANAT, adj. / sous-cutané, -e, adj. / sub-cutaneous.
[Lat. sub = sub; cutis = piele.] Care este situat ori care se produce
sub piele. Sin.: hipodermic.
SUBDIAFRAGMATIC, adj. / sous-diaphragma-tique, adj. / subdiaphragmatic.
[Lat. sub = sub; gr. diaphragma, -atos = barier\,
de la
dia = prin, phragma, -atos = închidere.] Care este situat sau care se produce sub diafragm. Sin.: subfrenic.
SUBDURAL, adj. / sous-dural, -ale, -aux, adj. / subdural.
[Lat. sub = sub; durus = tare.] Care se afl sau se produce `ntre fa]a
profund a *durei mater [i *arahnoid\.
SUBEPIDERMIC, adj. / sous-épidermique, adj. / subepidermal.
[Lat. sub = sub; gr. epi = pe; der-ma, -atos = piele.] Care este
situat sau se produce sub epiderm. Ex.: bul s.
SUBEROZ|, s. f. / subérose, s. f. / suberosis.
[Lat. suber, -eris = plut\; -ozã.] Pneumopatie imunologic din grupul
*pneumoconiozelor, determinat de inhalarea pulberii de plut\.
SUBFEBRILITATE, s. f. / subfébrilité, s. f. / fe-bricity.
[Lat. sub = sub; febris = febr\, friguri, de la gr. phebomai = eu tremur.]
Cre[terea modera-t a temperaturii corpului cu circa 0,5
0
C sau pân la 38
0
C, produs cel mai adesea de un proces infec]ios u[or
sau de o infec]ie cronic\.
SUBFRENIC, adj. / sous-phrénique, adj. / sub-frenic.
[Lat. sub = sub; gr. phren, -os = dia-fragm.] Sin.: subdiafragmatic (v.).
SUBGLOSIT| DIFTEROID| / sous-glossite diphtéroïde / Cardarelli’s aphthae. Sin.: boal Riga (v.).
SUBICTER, s. n. / subictère, s. m. / subicterus.
[Lat. sub = sub; gr. ikteros = g\lbenare, icter.] Ic-ter foarte discret, care este vizibil
`ndeosebi la nivelul *sclerelor.
SUBIECTIV, adj. / subjectif, -ive, adj. / subjec-tive.
[Lat. subiectivus = referitor la subiect, ad\-ugat, de la subiciere = a pune
dedesubt
.] Care are leg ur cu un subiect, cu o persoan\. Despre simptomele care nu sunt percepute decât de bolnav. Ex.:
durerea. Ant.: obiectiv.
SUBINTRANT, adj. / subintrant, -e, adj. / subin-trant.
[Lat. subintrans, de la subintrare = a intra pe furi[.] Termen care
desemneaz manifesti repetitive (ex.: febr s., crize de epilepsie s.) care sunt atât de apropiate, `ncât urm orul acces `ncepe
când cel anterior nu s-a terminat `nc\.
SUBLETAL, adj. / sublétal, -ale, -aux, adj. / sub-lethal.
[Lat. sub = sub; letalis = mortal, de la le-tum = moarte.] 1) Despre doza
unei substan]e toxice cea mai apropiat de doza ce provoac moartea. 2) Despre o gen\ a cei prezen] pro-voac `ntr-un anumit
interval de timp moartea, de obicei `nainte de pubertate.
SUBLIMARE, s. f. / sublimation, s. f. / sublima-tion.
[Lat. sublimare = a ridica în sus, a în\l]a.] 1) ~n fizic\, schimbarea stii de
agregare a unei substan]e care const `n trecerea direct din stare solid `n stare gazoas\. 2) Termen introdus de Freud, care
|

784. 784
desemneaz un mecanism prin care impulsurile primare instinctuale responsabile de conflicte interioare sunt transformate [i
orientate c re scopuri sociale elevate.
SUBLIMINAL, adj. / subliminal, -ale, -aux, adj. / subliminal.
[Lat. sub = sub; limen, -inis = prag, limit\.] Sin.: infraliminal (v.).
SUBLINGUAL, adj. / sublingual, -ale, -aux, adj. / sublingual.
[Lat. sub = sub; lingua = limb\.] Care este situat sau se produce sub
limb\.
SUBLUXA}IE, s. f. / subluxation, s. f. / subluxa-tion.
[Lat. sub = sub; luxare = a scrânti, a luxa.] *Luxa]ie incomplet sau par]ial\.
SUBLUXA}IE SPONTAN| A MÂINII / subluxation spontanée de la main / Madelung’s disease. Sin.: carpocifoz (v.).
SUBMATITATE, s. f. / submatité, s. f. / slight dullness.
[Lat. sub = sub; fr. matité, din lat. mattus, de la maditus, participiul
trecut al verbului
madere = a fi umed.] Diminuare par]ial a rezonan]ei sunetelor `n cazul percu]iei unor regiuni din organism,
`ndeosebi torace [i abdomen. V. [i matitate.
SUBMAXILAR, adj. / sous-maxillaire, adj. / sub-maxillary.
[Lat. sub = sub; maxilla = maxilar.] Situat sub maxilarul superior sau
sub mandibul\. V. gland submaxilar\.
SUBMERSIE, s. f. / submersion, s. f. / submersion.
[Lat. submersio, -onis = scufundare, de la submergere = a scufunda.]
Asfixie mecanic provocat prin inundarea c\ilor respiratorii superioare printr-un lichid (`n cazul imersiei subiectului) sau printr-o
inhibi]ie brusc cardiorespiratorie, ca urmare a contactului cu apa rece.
SUBNARCOZ|, s. f. / subnarcose, s. f. / subnarcosis.
[Lat. sub = sub; gr. narke = amor]eal\, toropeal\; -ozã.] Stare de somn
u[or, incomplet, tehnic de investigare psihologic [i de tratament care permite diminuarea stii de veghe [i vigi-len] prin
injectarea intravenoas a unor *barbiturice cu ac]iune scurt\. S. poate fi uitlizat `n tratamentul nevrozelor traumatice [i a isteriei.
SUBOCCIPITAL, adj. / sous-occipital, -ale, -aux, adj. / suboccipital.
[Lat. sub = sub; occiput, -itis = ceaf\.] Care este situat, se
produce sau se efectueaz inferior fa]\ de osul occipital. Ex.: punc]ie s.
SUBOMBILICAL, adj. / sous-ombilical, -ale, -aux, adj. / subumbilical.
[Lat. sub = sub; umbilicus = buric.] Care se refer la
regiunea anatomic abdominal situat inferior [i median fa] de *ombilic. Ex.: flegmon s., hernie s.
SUBORBITAR, adj. / sous-orbitaire, adj. / suborbital.
[Lat. sub = sub; orbita = orbit\, de la orbis = cerc.] Care este situat inferior
`n raport cu *orbita.
SUBPERIOSTAL, adj. / sous-périosté, -e, adj. / subperiosteal.
[Lat. sub = sub; gr. peri = în jurul; osteon = os.] Care este situat
sau se produce dedesubtul *periostului.
SUBPONDERAL, adj. / souspondéral, -ale, -aux, adj. / underweight.
[Lat. sub = sub; ponderare = a cânti, de la pondus,
ponderis
= greutate.] Termen imprecis, referitor la un subiect a cui greutate (mas\
mic decât cea considerat normal\, `n func-]ie de particularit\]ile individuale.
SUBSCAPULAR, adj., s. m. / sous-scapulaire, adj., s. m. / subscapular.
[Lat. sub = sub; scapula = um, spate.] 1) Care este
situat inferior fa] de *omoplat. 2)
Mu[chiul s.: v. tab. anat. - mu[chi.
SUBSCRIP}IE, s. f. / subscription, s. f. / sub-scription.
[Lat. subscriptio, -onis, de la subscri-bere = a scrie dedesubt.] Parte a
re]etei care cuprinde recomandi ale medicului c re farmacist asupra modului de preparare a medicamentelor.
SUBSPINOS, adj., s. m. / sous-épineux, -euse, adj., s. m. / subspinale.
[Lat. sub = sub; spina = ]ep, vârf ascu]it.] 1) Situat inferior
spinei omoplatului. 2)
Mu[chiul s.: v. tab. anat. - mu[chi.
SUBSTAN}|, s. f. / substance, s. f. / substance, substantia, pl. substantiae (lat.).
[Lat. substan-tia = substan]\, de la sub = sub,
stare = a se ]i-ne.] 1) ~n sens general, partea esen]ial\, principal constitutiv a unui lucru. 2) ~n chimie, parte din materie cu
propriet\]i caracteristice [i, `n general, cu compozi]ie definit\, indiferent de origine. 3) ~n medicin\, termenul este utilizat pentru
denumirea unor componente mai mult sau mai pu]in omogene ale unui ]esut, organ sau ale organismului.
SUBSTAN}| ALB| / substance blanche / white matter, white substance. NA: substantia alba. Parte din SNC alc uit din fibre
nervoase mielinizate [i care nu con]ine corpurile celulare ale neuronilor. Ocup periferia m\duvei [i a trunchiului cerebral [i centrul
cerebelului [i creierului.
SUBSTAN}| CENU{IE / substance grise / gray matter, gray substance. NA: substantia grisea. Parte a SNC alc uit din neuroni [i
celule gliale. Ea ocup partea central a m\duvei [i a trunchiului cerebral, ca [i partea central (nucleele cenu[ii ale cerebelului [i
creierului) [i partea periferic (cortexul cerebelos [i cortexul cerebral) a encefalului.
SUBSTAN}| FUNDAMENTAL| / substance f on-damentale / amorphous ground substance. S. amorf având consisten]a unui *gel,
format din ap\, suri minerale, proteine [i mucopolizaharide, la nivelul ceia se afl fibrele [i celulele conjunctive. Elaborat de
*fibroblaste, compozi]ia [i consisten]a s. f. variaz `n func]ie de natura ]esutului conjunctiv, precum [i de condi]iile fiziologice [i
patologice.
SUBSTAN}| H / substance H / H substance. Antigen eritrocitar prezent pe toate globulele ro[ii umane, precursor al antigenilor de
grup sanguin A [i B. Persoanele cu grup O nu au enzime care s transforme s. H `n antigene A sau B. Rareori, `n cazul a[a-
numitului "fenotip Bombay”, persoanele respective nu au capacitatea de a sintetiza s. H [i r\mân cu grup sanguin O, indiferent
dac posed sau nu genele A sau B.
SUBSTAN}| P / substance P / P substance. Peptid alc uit din 11 aminoacizi, izolat ini]ial din hipotalamus, iar ulterior din SNC [i
tractul gastrointestinal. Se concentreaz la nivelul termina]iilor nervoase [i are rol de neurotransmi] or, probabil `n transmiterea
influxurilor dureroase. V. [i neuro-peptid.
SUBSTAN}| RETICULAT| / substance réticulée / reticular substance. Sin.: forma]iune reticulat (v.).
SUBSTAN}IAL, adj. / substantiel, -elle, adj. / substantial.
[Lat. substantialis = substan]ial, real, de la substantia = substan] [i
sub = sub, stare = a se ]ine.] Despre un aliment bogat `n sub-stan]e nutritive.
SUBSTITU}IE, s. f. / substitution, s. f. / substitu-tion.
[Lat. substitutio, -onis = înlocuire, de la substituere = a substitui, a
înlocui
.] 1) Actul de a `nlocui un component cu altul. Termenul se utilizeaz `ndeosebi `n chimie, cu referire la `nlocuirea unui atom
sau radical dintr-o molecul cu un alt atom sau radical. 2) Mecanism mental subcon[tient de apare prin care un obiect sau o
emo]ie inacceptabile sunt `nlocuite cu variante acceptabile.
SUBSTRAT, s. n. / substrat, substratum, s. m. / substrate.
[Lat. substratus, de la substernere = a a[terne dedesubt.] 1) Molecul
asupra ceia ac-]ioneaz o enzim\, catalizând transformarea sa chimic\. Fiecei enzime `i corespund unul sau mai multe s. 2)
Substan]e care confer condi]ii de cre[tere pentru microorganisme sau plante.
SUBTENTORIAL, adj. / sous-tentoriel, -elle, adj. / subtentorial.
[Lat. sub = sub; tentorium = cort.] Situat sub *cortul cerebelului.
Ex.: loja s.
SUBTROHANTERIAN, adj. / sous-trochantérien, -ienne, adj. / subtrochanteric.
[Lat. sub = sub; gr. trokhanter, -eros =
alerg or, de la
trokha-zein = a alerga.] Care este situat inferior fa] de *trohanter.
SUBUNGVEAL, adj. / sous-unguéal, -ale, -aux, adj. / subungual.
[Lat. sub = sub; unguis = unghie.] Care este situat dedesubtul
unei unghii.
SUC, s. n. / suc, s. m., jus, s. m. / juice, sap. NA: succus, pl. succi (2).
[Lat. sucus = suc, sev\.] 1) Orice fluid provenit din ]esuturile
plantelor sau ale animalelor. 2) Lichid provenind din unele secre]ii organice: s. gastric, s. intestinal. 3)
S. nuclear, sin.:
nucleoplasm (v.).
SUC GASTRIC / suc gastrique / gastric juice, succus gastricus (lat.). Secre]ie apoas complex produs de celulele glandulare de
la nivelul stomacului. S. g. con]ine acid clorhidric, enzime proteolitice (pepsin), mucus gastric [i factor intrinsec (Castle).
SUC INTESTINAL / suc intestinal / intestinal juice, succus entericus (lat.). Secre]ie alcalin produs de glandele intestinale,
con]inând numeroase enzime (peptidaze, zaharaze, nucleaze, lecitinaze, fosfataze, lipaze), care des\vâr[esc hidroliza hidra]ilor
de carbon, proteinelor [i lipidelor pân la compu[i simpli absorbabili.

785. 785
SUC PANCREATIC / suc pancréatique / pancreatic juice, succus pancreaticus (lat.). Lichid clar, alcalin, ce reprezint secre]ia
extern a pancreasului, bogat `n enzime (
α-amilaz\, tripsinogen, chimotripsinogen, triglicerol lipaz).
SUCCEDANEU, adj., s. n. / succédané, -e, adj., s. m. / succedaneum.
[Lat. succedaneus = care înlocuie[te, de la succedere = a
înlocui
.] (Substan]\, medicament) care are acelea[i propriet\]i cu un altul, cuia i se poate substitui.
SUCCIUNE, s. f. / succion, s. f. / succion.
[Lat. suctus, de la sugere = a suge.] 1) Contact strâns [i rezistent la separare `ntre dou
corpuri, ob]inut prin crearea unui spa]iu vid sau care con]ine aer rarefiat `ntre corpurile respective. Ex.: s. pentru ob]inerea
stabilit\]ii protezelor dentare mobile. 2) Ac]iunea de a aspira un lichid aflat `n gura `nchi-s\. V. [i liposucciune.
SUCROZ|, s. f. / sucrose, s. f. / sucrose.
[Fr. sucre = zah; ozã - indic un glucid.] Sin.: zaha-roz (v.).
SUCULENT, adj. / succulent, -e, adj. / succulent.
[Lat. suc(c)ulentus = plin de sev\, de la sucus = suc, sev\.] Despre un organ
sau o parte din organism crescute de volum prin aflux anormal de limf\. Ex.: mân s. (v. mân).
SUCUSIUNE, s. f. / succussion, s. f. / succus-sion.
[Lat. succussio, -onis = zguduire, de la suc-cutere = a scutura.] 1) Metod
de punere `n eviden] a unei cantit\]i de lichid amestecat cu gaz `ntr-un organ cavitar. Prin mi[carea lateral a bolnavului se
percepe un zgomot hidroaeric caracteristic. 2) Termen utilizat `n *homeopatie pentru desemnarea ac]iunii de a agita puternic o
dilu]ie homeopatic (hahnemanian).
SUDAMINA, s. f. pl. / sudamina, s. m. pl. / sudamina.
[Lat. modern sudamen, -inis, de la sudare = a transpira.]
Leziune cutanat caracterizat prin formarea de mici vezicule transparente, care nu se suprapun unui eritem. Apare ca urmare a
transpira]iei abundente [i bru[te sau dup episoade febrile. Este urmat\, dup 2-5 zile, de descuamare.
SUDA}IE, s. f. / sudation, s. f. / sudation.
[Lat. sudatio, -onis = suda]ie, de la sudare = a transpira.] 1) Excre]ia de
*sudoare. 2) Transpira]ie excesiv\, `ndeosebi ca urmare a expunerii corpului la temperaturi ridicate.
SUDOARE, s. f. / sueur, s. f. / sweat, sudor (lat.).
[Lat. sudor, -oris = transpira]ie, de la sudare = a transpira.] Lichid apos,
cu miros caracteristic (variabil [i `n func]ie de individ), secretat de glandele sudoripare apocrine [i ecrine [i eliminat la nivelul pielii
`n cantit\]i foarte variabile. Volumul s. depinde `ndeosebi de temperatura mediului ambiant [i de intensitatea activit\]ii fizice. S.
con]ine clorur de sodiu, fosfa]i [i sulfa]i alcalini, urme de acizi. Poate fi acid sau alcalin\, `n func]ie de regimul alimentar [i uneori
`n rela]ie cu o serie de sti patologice. V. perspira]ie, suda]ie, transpira]ie.
SUDORIFIC, adj., s. n. / sudorifique, adj., s. m. / sudorific.
[Lat. sudorificus, de la sudare = a transpira.] Care provoac
transpira]ia (ceai, medicament).
SUDORIPAR, adj. / sudoripare, adj. / sudoriparous.
[Lat. sudor, -oris = sudoare; parere = a na[te.] Care produce [i secret
sudoare. Ex.: gland s.
SUFERIN}| FETAL| / souffrance foetale / f(o)etal distress.
[Lat. sufferentia = suferin]\, de la sufferre = a îndura, a suferi;
f(o)etus = f .] Stare patologic a f ului, manifestat intrauterin, care este detectat prin auscultarea b \ilor cordului fetal cu
stetoscopul obstetrical, ori prin efectuarea electrocardiogramei fetale sau prin urm\rirea culorii lichidului amniotic. Determinat
`ndeosebi de hipoxie, s. f. poate fi cronic (survenit `n decursul gravidit\]ii) sau acut (care apare `n timpul *travaliului). Alterând
profund metabolismele tisulare ale fetusului, s. f. este o problem obstetrical major [i poate fi de origine matern\, ovular\ sau
fetal\. Prezint diferite grade, pân la moartea fetal\. S. f. poate fi descoperit [i evaluat prin examene ce trebuie s devin de
rutin\: biometrie fetal\, ecografie, amnioscopie sau amniocentez\, `nregistrarea ritmului cardiac fetal, dozi hormonale.
SUFLU, s. n. / souffle, s. m. / souffle, murmur.
[Lat. sufflare = a sufla.] Termen generic care de-semneaz orice zgomot
ascultatoriu care se apro-pie de zgomotul pe care aerul `l face la ie[irea dintr-un fluier. Este perceput `n timpul ausculta]iei, `n
particular la nivelul inimii [i al pl\mânilor. Ex. de s. pulmonare:
s. amforic (pu]in intens, cu tonalita-te ridicat\, timbru metalic, care
apare `n caz de pneumotorax sau `n cazul existen]ei unei cavit\]i intrapulmonare voluminoase),
s. cavernos sau cavitar (intens,
predominant inspirator, cu tonalitate joas\, care apare `n prezen]a unei caverne voluminoase `nconjurate de o condensare
parenchimatoas), *
s. pleuretic (expirator), s. tubar (predominant inspirator). Ex. de *s. cardiace: *s. anemic, s. diastolic, s. de
regurgita]ie
, *s. de ejec]ie, s. sistolic `n "e[arf\". Alte s.: s. laringotraheal, s. uterin etc. V. [i `n continuare.
SUFLU AMFORIC / souffle amphorique / amphoric murmur. V. suflu.
SUFLU ANEMIC / souffle anémique / an(a)emic murmur. *S. cardiac, frecvent sistolic, detectat prin ausculta]ie la unii subiec]i
afecta]i de anemie accentuat\. S. a. este consecin]a unei turbulen]e a fluxului sanguin, din cauza sc\derii viscozit\]ii sângelui.
SUFLU ANORGANIC / souffle anorganique / inorganic murmur. S. independent de orice leziune anatomic a cordului. Ex.: s.
mezosistolic, perceput la tineri, `n focarul de ausculta]ie al arterei pulmonare, care variaz cu ciclul respirator [i cu postura. Sin.:
suflu func]ional, suflu inocent.
SUFLU ARTERIAL / souffle artériel / arterial murmur. S. perceput la nivelul unei artere mari `n cazul existen]ei unei por]iuni
stenozate sau a unui anevrism.
SUFLU AUSTIN FLINT / souffle d’Austin Flint / Austin Flint murmur.
[Austin Flint, medic american, profesor de medicin
clinic la New York, 1812-1886
.] Sin.: semn Flint (v.).
SUFLU CARDIAC / souffle cardiaque / cardiac murmur. Zgomot anormal produs la nivelul inimii, cel mai des consecutiv unor
modifici ale aparatului valvular sau ale pere]ilor cardiaci. Poate fi organic sau func]ional.
SUFLU CAREY COOMBS / souffle Carey Coombs / Carey Coombs murmur.
[Carey F. Coombs, medic englez, 1879-
1932
.] ~n *reuma-tismul articular acut, s. protomezosistolic, ascultat endapexian, iradiat spre axil\, semnificând edemul inflamator
al valvei mitrale.
SUFLU COLE-CECIL / souffle Cole-Cecil / Cole-Cecil murmur. S. protodiastolic, cu maximum de intensitate pe marginea stâng a
sternului, mai rar cu maximum ascultatoriu la apex sau `n axila stâng\, `ntâlnit uneori `n *insuficien]a aortic\.
SUFLU CRUVEILHIER-BAUMGARTEN / souffle de Cruve ilhier-Baumgarten / Cruveilhier-Baumgarten murmur.
[Jean
Cruveilhier
, medic, anatomist [i anatomopatolog francez, profesor de chirurgie la Montpellier, apoi
profesor de anatomie [i anatomie patologic la Paris, 1791-1874;
Paul Clemens von Baumgarten ,
anatomopatolog german, Tübbingen, 1848-1928
.] V. boal Cruveilhier-Baumgarten.
SUFLU DE EJEC}IE / souffle d'éjection / ejection murmur. S. sistolic, predominant mezosistolic, determinat de trecerea sângelui
printr-un orificiu aortic sau pulmonar stenozat.
SUFLU FUNC}IONAL / souffle fonctionnel / innocent murmur. Obs.: Termenul tinde s fie abandonat deoarece poate preta la
confuzii, s. f. putând fi [i expresia unui s. organic la debut. Sin.: suflu anorganic (v.).
SUFLU GEORGE STILL / souffle George Still / George Still murmur.
[Sir George Frederic Still, pediatru englez, profesor
la Londra, 1868-1941
.] S. func]ional mezosistolic pulmonar, scurt, pur, de frecven] medie, produs prin vibra]ia periodic a
valvelor pulmonare, ascultat mai bine la vârful cordului [i endapexian. Poate fi detectat la copii.
SUFLU GRAHAM STEELL / souffle Graham Steell / Graham Steell murmur.
[Graham Ste-ell, medic englez, Manchester,
1851-1942
.] S. pro-todiastolic precedat de un zgomot II `ntit (semn de hipertensiune pulmonar\
descresc oare, tonalitate `nalt\, timbru dulce, ascultat mai bine `n spa]iul II intercostal stâng parasternal.
SUFLU INOCENT / souffle innocent / innocent murmur. Sin.: suflu anorganic (v.).
SUFLU ORGANIC / souffle organique / organic murmur. S. ce traduce o leziune anatomic a cordului.
SUFLU PLEURETIC / souffle pleurétique / pleural sound. S. expirator, dulce, de tonalitate `nalt\, perceput la limita superioar a
colec]iilor lichidiene pleurale reduse cantitativ.
SUFLU ROGER / souffle de Roger / Roger’s murmur.
[Henri Louis Roger, medic francez, Paris, 1809-1891.] S.
pansistolic, cu maximum de ausculta]ie `n spa]iul III intercostal stâng, care apare `n cazul unei comunici mici interventriculare.
SUFLU TUNELAR / souffle tunnellaire / machi-nery murmur. Sin.: semn Gibson (v.).

786. 786
SUFOCANT, adj. / suffocant, -e, adj. / suffocant. [Lat. suffocare = a ?nu[i, a sufoca.] Despre un agent (`ndeosebi un gaz) care
provoac sufocarea.
SUFOCARE, s. f. / suffocation, s. f. / suffocation.
[Lat. suffocare = a ?nu[i, a sufoca.] 1) Stop respirator sau asfixie de natur
mecanic determinate de obstruc]ia accidental a c\ilor respiratorii sau prin compresiune puternic toracoabdominal\. 2) Senza]ia
de s. este determinat de dificult\]i majore `n respira]ie. V. [i strangulare.
SUFUZIUNE, s. f. / suffusion, s. f. / suffusion.
[Lat. suffusio, -onis = sufuziune, de la fundere = a vsa.] 1) Proces de
r\spândire masiv\, de revsare, de difuziune accentuat\. 2) Termenul se refer `ndeosebi la revsarea sângelui din vasele lezate
`n ]esutul subcutanat, la nivelul unei seroase sau al unei mucoase.
SUGAR, s. m. / nourrisson, s. m. / infant.
[Lat. sugere = a suge.] Copil al\ptat la sân; stadiu de dezvoltare a copilului cuprins `ntre
sfâr[itul perioadei neonatale [i 12-14 luni (dup unii autori doi ani), moment `n care are loc `n]carea.
SUGESTIBILITATE, s. f. / suggestibilité, s. f. / suggestibility.
[Lat. suggestus, de la suggerere = a sugera.] Aptitudinea de a
reac]iona la un semnal, la o idee str\in `n mod ma[inal, f control, f participarea activ a voin]ei. Exist un grad de s.
normal\, dar imaturitatea afectiv\, emotivita-tea, debilitatea mintal favorizeaz s. O s. crescut este caracteristic `n tulburile
nevrotice [i psihosomatice. S. este exploatat `n *psihotera-pie.
SUGESTIE, s. f. / suggestion, s. f. / suggestion.
[Lat. suggestio, -onis = sugestie, de la suggerere = a sugera.] 1) Influen]a
exercitat asupra voin]ei unei persoane; dirijarea voin]ei cuiva. 2) Idee pe care un subiect o accept con[tient sau nu (prin
*hipnoz\ ontrolul propriu. 3) Metod de tratament `n unele psihoze, prin care medicul sau psihologul
exercit o influ-en] asupra con[tiin]ei [i voin]ei pacientului aflat `n stare de veghe sau `n stare hipnotic\.
SUGHI}, s. n. / hoquet, s. m. / hiccup, singultus, pl. singultus (lat.).
[Lat. sugglutire = a sughi]a.] Contrac]ie spasmodic brutal a
diafragmului, care se traduce printr-o mi[care toracoabdominal [i printr-un inspir brusc de aer cu vibra]ia corzilor vocale, ce
determin un zgomot caracteristic [i este urmat de `nchiderea spastic a glotei.
SUICID, s. n. / suicid, s. m. / suicide.
[Lat. sui = pe sine; caedere = a omorî.] Sin.: sinucidere (v.).
SULCIFORM, adj. / sulciforme, adj. / sulciform.
[Lat. sulcus = [an]; forma = form\.] ~n form de [an]. Ex.: eroziune s.
SULF, s. n. / soufre, s. m. / sulphur.
[Lat. sulfur, -uris = sulf, pucioas\.] Element nemetalic, existent `n mai multe forme
alotropice, simbol S, nu-m atomic 16, mas atomic 32,064. Intr `n componen]a proteinelor, fiind constituent al aminoacizilor
*cistein [i *metionin\. S. este laxativ [i *diaforetic. Este utilizat `n preparate medicamentoase de tip *unguent sau *pomad `n
tratamentul unor afec]iuni dermatologice.
SULFAMID|, s. f. / sulfamide, s. m. / sulfona-mide. 1) Orice amid a acidului sulfonic, reprezentantul tipic fiind sulfanilamida.
Numeroase me-dicamente dotate cu propriet\]i antibiotice (primele substan]e utilizate pentru propriet\]ile lor antibiotice) [i mai
multe medicamente hipoglicemiante apar]in acestui grup. Sin.: sulfonamid\. 2) Prin extindere, substan] posedând propriet\]i anti-
biotice, cu o compozi]ie chimic diferit de cea a compu[ilor de la punctul 1, dar con]inând un grup chimic cu structur
asem oare (sulfon, sulfoxid etc.). Au spectru de ac]iune larg, fiind bacteriostatice pe coci Gram-pozitivi, Gram-negativi, nume-
ro[i bacili, actinomicete, toxoplasme.
SULFAMID| ANTIDIABETIC| / sulfamide anti-diabétique / hypoglyc(a)emic sulfonamides. Grup de *sulfamide care ac]ioneaz `n
principal prin stimularea secre]iei pancreatice de insulin\. Sunt derivate de sulfoniluree [i sunt utilizate, `m-preun cu *biguanidele,
`n tratamentul oral al *dia-betului zaharat tip II. Sin.: sulfamid hipoglicemi-ant\.
SULFAMID| HIPOGLICEMIANT| / sulfamide hypoglycémiant / sulfonylurea. Sin.: sulfamid antidiabetic (v.).
SULFAMIDOTERAPIE, s. f. / sulfamidothérapie, s. f. / sulfamide therapy. Utilizarea *sulfamidelor `n tratamentul unor boli
infec]ioase. De asemenea, utilizarea propriet\]ilor diuretice [i hipoglicemiante ale unor compu[i sulfamidici `n tratamen-tul
edemelor [i hipertensiunii, respectiv al diabetului.
SULFHEMOGLOBIN|, s. f. / sulfhémoglobine, s. f. / sulfh(a)emoglobin.
[Lat. sulfur, -uris = sulf, pucioas\; gr. haima,
-atos
= sânge; lat. globus = glob; -inã.] Form de hemoglobin nefunc]ional\, rezultat prin cuplarea ireversibil cu sulful, care
apare `n cazul intoxica]iei cu hidrogen sulfurat. V. sulfhidrism. V. [i tab. const. hematol.
SULFHIDRISM, s. n. / sulfhydrisme, s. m. / poi-soning with hydrogen sulfide.
[Lat. sulfur, -uris = sulf, pucioas\; gr.
hydor, hydatos = ap\; (gennan = a produce); -ism.] Intoxica]ie profesional cu vapori de hidrogen sulfurat, adesea ames-
teca]i cu al]i vapori: amoniac, gaz carbonic.
S. a-cut se manifest brutal, prin pierderea con[tien]ei [i convulsii moderate; dup
reanimare, se men]in timp `ndelungat cefaleea [i durerile epigastrice.
S. lent sau cronic se manifest prin cefalee intens
constrictiv\, somnolen]\, *acufene, catar al c\ilor aeriene [i digestive. Poate evolua spre ca[exie [i icter.
SULFON|, s. f. / sulfone, s. f. / sulphone.
[Lat. sulfur, -uris = sulf, pucioas\.] Denumire general pentru o serie de compu[i
`nrudi]i cu *sulfamidele care con]in `n molecula lor gruparea SO
2 [i doi radicali carbonat. S. exercit o ac]iune antibacterian\, fiind
larg utilizate `n tratamentul *leprei ca leprostatice.
SULFURAT, adj. / sulfuré, -e, adj. / sulphurated.
[Lat. sulfur, -uris = sulf, pucioas\.] 1) Care este combinat cu sulful. 2)
Care a fost tratat cu sulf.
SULFUROS, adj. / sulfureux, -euse, adj. / sul-phurous.
[Lat. sulfur, -uris = sulf, pucioas\.] Care con]ine sulf `n stare liber
sau ionic\.
SUNET, s. n. / son, s. m. / sound.
[Lat. sonitus = sunet, zgomot.] 1) Vibra]ie acustic cu o anumit frecven] (16 - 20 000 Hz),
capabil s produc o senza]ie auditiv\. 2) Senza]ie auditiv produs printr-o vibra]ie acustic\. V. [i zgomot.
SUPERANTIGEN, s. m. / superantigène, s. m. / superantigen.
[Lat. super = deasupra; gr. anti = contra; gennan = a produce.]
Antigen cu imuno-genicitate mult crescut prin complexarea cu ARN sau prin prezen]a pe membrana celular a macro-fagului.
Exist dou clase de s.: bacteriene [i virale: 1)
S. bacteriene includ enterotoxinele stafilococice [i toxina care produce *[ocul
infec]ios. 2)
S. virale endogene sunt proteine exprimate de anumite virusuri care infecteaz celulele mamiferelor [i care se
integreaz `n genomul gazd\. S. interac]ioneaz cu moleculele clasei II ale *complexului major de histocompatibilitate (MHC) [i cu
*receptorii T. Acest mod particular de interac]iune permite s. s activeze simultan un num mare de limfocite T, uneori cu
consecin]e dezastruoase pentru organismul gazd\.
SUPER-EGO, s. n. / super-ego, s. m. / super-ego.
[Lat. super = deasupra; ego = eu.] Parte a personalit\]ii considerat drept
cenzor al `ntregului comportament uman. S.-e. exercit asupra individului o constrângere adesea mai puternic decât a `nse[i
persoanelor investite cu autoritate. Sin.: supra-eu.
SUPERFAMILIE, s. f. / superfamille, s. f. / superfamily.
[Lat. super = deasupra; familia = totalitatea sclavilor unei case, familie.]
1) Grup de familii de gene având `n comun o omologie de secven]e, care demonstreaz o origine ancestral comun\. Ex.: s. de
gene ale imunit\]ii cuprinde familia imunoglobulinelor, familia de receptori ai celulelor T, genele sistemelor HLA, cea a
β
2-microglo-
bulinei, genele markerilor T4 [i T8 ai limfocitelor T, genele Thy-1, gena receptorului poly-Ig. 2) Componen]i diver[i ai membranei,
de ex. receptori ale cor propriet\]i corespund par]ial (ex.: secven]a de aminoacizi, conforma]ia, dispunerea pun]ilor disulfurice),
ceea ce sugereaz originea lor dintr-o gen comun ancestral\.
SUPERNATANT, s. m. / supernatant, s. m. / supernatant.
[Lat. super = deasupra; natare = a `nota.] Lichid care se separ la
partea superioar a unei eprubete ca rezultat al unor procese sau procedee fizice, ex.: precipitare, centrifugare.
SUPEROXID, s. m. / superoxyde, s. m. / super-oxide.
[Lat. super = deasupra; gr. oxys = acru, oxigen.] Molecul de oxigen care a
fixat un electron. S. se noteaz O
2´ [i con]ine 17 electroni, `n timp ce molecula normal de oxigen con]ine 16. El poate lega un
proton, ceea ce nu `l stabilizea-z\. Foarte reactivi, s. sunt produ[i `ndeosebi de leucocitele neutrofile activate [i, mai pu]in, `n urma
unor reac]ii oxidative din alte tipuri celulare, ca [i `n cursul metabolizii unor toxine sau medicamente. Excesul de s. poate

787. 787
determina leziuni tisu-lare. ~n mod normal, s. sunt distru[i din momentul formii prin ac]iunea unor molecule ca *glutatio-nul sau
*vitamina C [i, `ndeosebi, datorit ac]iunii *superoxid dismutazei.
SUPEROXID DISMUTAZ| / superoxyde dismu-tase / superoxide dismutase.
[Lat. super = deasupra; gr. oxys = acru, oxigen; lat.
dis = separat de; mutare = a schimba; -azã.] Metaloenzim care asigur protec]ia `mpotriva toxicit\]ii radicalului *superoxid, prin
conversia acestuia `n oxigen mo-lecular [i peroxid de hidrogen (ap\ oxigenat\
2´ + O
2´ + 2H
+
? O
2 + H
2O
2. S.
d. func]ioneaz cu ioni bivalen]i (Cu
2+
, Zn
2+
, Mn
2+
). Se cunosc trei s. d.: eritrocupreina, situat `n cito-plasm [i `n spa]iul
intermembranar mitocondrial, a doua (cu Mn
2+
) `n matricea mitocondrial [i a treia prezent `n plasma sanguin\ [i `n alte fluide
biologice. Apa oxigenat format\, mai pu]in toxic decât superoxizii, este descompus fie de o *catalaz\, fie de o *peroxidaz\. V.
superoxid, radical liber. Abrev.: SOD.
SUPERSCRIP}IE, s. f. / superscription, s. f. / superscription.
[Lat. superscriptio, -onis = in-scrip]ie, de la superscribere = a
scrie deasupra
.] Partea ini]ial a re]etei, care cuprinde date asupra bolnavului [i prescurtarea Rp (de la lat. recipe).
SUPINATOR, adj., s. m. / supinateur, adj., s. m. / supinator.
[Lat. supinare = a r\sturna.] (Mu[chi) care produce *supina]ia.
SUPINA}IE, s. f. / supination, s. f. / supination.
[Lat. supinare = a r\sturna.] 1) Mi[care de rota]ie extern (lateral\
datorit ceia palma este `ntoars `n sus. Mi[carea analog `n cazul piciorului: marginea medial este ridicat\, planta fiind `ntoars
medial. ~n fr., termenul pentru s. plantei este
volutation. 2) Rezultatul mi[cilor descrise mai sus.
SUPOZITOR, s. n. / suppositoire, s. m. / suppo-sitory.
[Lat. suppositorius = a[ezat dedesubt, de la supponere = a plasa
dedesubt
.] Form farmaceutic solid ob]inut din una sau mai multe substan]e medicamentoase dispersate `ntr-un excipient,
destinat administrii pe cale rectal\, vaginal sau uretral\. S. vaginale se mai numesc
ovule sau globule, iar cele uretrale -
bujiuri.
SUPRAACUT, adj. / suraigu, -uë, s. f. / super-acute.
[Lat. supra = deasupra; acutus = ascu]it.] Despre o boal cu evolu]ie extrem
de rapid\, fulgurant\, de obicei de natur infec]ioas\.
SUPRAALIMENTA}IE, s. f. / suralimentation, s. f. / overfeeding.
[Lat. supra = deasupra; alimen-tum = hran\, de la alere = a
hri
.] Mirea ra]iei alimentare, recomandat `n diferite circumstan]e. S. este utilizat uneori `n terapeutic `n cazurile de slire
excesiv [i atunci când este necesar contracararea rapid a unui deficit alimentar pronun]at.
SUPRACONDILIAN, adj. / supracondylien, -ienne, adj. / supracondylar.
[Lat. supra = deasupra; gr. kondylos = vârf, umfl ur\.]
Situat sau produs deasupra unui *condil. Ex.: fractur s.
SUPRA-EU, s. n. / super-ego, s. m. / super-ego.
[Lat. supra = deasupra; ego = eu.] Sin.: super-ego (v.).
SUPRAINFEC}IE, s. f. / surinfection, s. f. / super-infection.
[Lat. supra = deasupra; infectus, de la inficere = a strica, a otr\vi.]
Infec]ie secundar\, suprapus\, survenind `n timpul unei boli infec]ioa-se, fiind determinat de un agent patogen diferit de cel care a
produs boala respectiv\.
SUPRALIMINAR, adj. / supraliminaire, adj. / su-praliminal.
[Lat. supra = deasupra; limen, -inis = prag, limit\.] Care este
superior pragului de percep]ie sau de reac]ie.
SUPRARENAL, adj. / surrénal, -ale, -aux, surrénalien, -enne, adj. / suprarenal.
[Lat. supra = deasupra; ren, -is = rinichi.] 1) Care
este situat deasupra rinichiului. 2) Care apar]ine glandei s. Var.: suprarenalian.
SUPRARENAL|, s. f. / surrénale, s. f. / adrenal gland, suprarenal body, suprarenal capsule. NA: glandula suprarenalis.
[Lat.
supra = deasupra; ren, -is = rinichi.] Gland pereche, situat la polul superior al rinichilor, cu aspect piramidal (lungime 4-6 cm,
l\]ime 2-3 cm, grosime 1 cm), cu o greutate de circa 4-5 g. Este delimitat de o capsul fibroas [i este format din zone cu
embriologie [i func]ie distinct\: *corticosuprarenala, care produce hormoni steroizi, [i *medulosuprare-nala, care sintetizeaz\
catecolamine. Sin.: gland suprarenal\, capsul suprarenal\.
SUPRARENALIAN. Var. pentru suprarenal (v.).
SUPRARENALIT|, s. f. / surrénalite, s. f. / adre-nalitis.
[Lat. supra = deasupra; ren, -is = rinichi; -itã.] Inflama]ia glandelor
suprarenale.
SUPRARENALOM, s. n. / surrénalome, s. m. / adrenal tumour.
[Lat. supra = deasupra; ren, -is = rinichi; -oma.] Denumire
generic a tumorilor maligne [i benigne ale glandei suprarenale. V. corticosuprarenalom [i medulosuprarenalom.
SUPRAVEGHERE IMUNOLOGIC| / surveillance immunologique / immunologic surveillance.
[Lat. supra = deasupra; vigilia =
veghe;
immunis = scutit, apat, de la in = lipsit de, munus = obliga]ie; logos = [tiin]\.] Concept elaborat de Burnett, conform
cuia sistemul imunologic al organismului, prin celulele limfoide, exercit un con-trol continuu pentru detectarea celulelor aberante
de tip neoplazic (apute prin muta]ii sau `n urma integrii `n genomul lor a unor virusuri).
SUPRAVENTRICULAR, adj. / supraventriculaire, adj. / supraventricular.
[Lat. supra = deasupra; ventriculus = stomac mic,
ventricul, dim. de la
venter, -tris = pântece.] 1) ~n general, care se re-fer la regiunea cordului situat deasupra ventri-culilor. 2)
~n particular, cu referire la sistemul exci-toconductor situat deasupra ventriculilor: nodul sinusal Keith-Flack, nodul Aschoff-Tawara.
Ex.: tahicardie s., extrasistol s.
SUPRESIE, s. f. / suppression, s. f. / suppres-sion.
[Lat. suppressio, -onis = sustragere (de bani), de la supprimere = a afunda
(
sub = sub; premere = a ap\sa).] Prevenirea sintezei unor i-munoglobine ( s. alotipic\) sau a sintezei unor anti-corpi (s. idiotipic\).
SUPURANT, adj. / suppurant, -e, adj. / suppu-rant.
[Lat. suppurare = a supura, de la pus, puris = puroi.] 1) Caracterizat prin
*supura]ie. 2) Despre un agent care determin supura]ie.
SUPURATIV, adj. / suppuratif, -ive, adj. / suppu-rative.
[Lat. suppurare = a supura, de la pus, puris = puroi.] Care determin\,
care favorizeaz supura]ia, care se `nso]e[te de supura]ie. Ex.: adenit s.
SUPURA}IE, s. f. / suppuration, s. f. / suppura-tion.
[Lat. suppuratio, -onis = supura]ie, de la suppurare = a supura [i pus,
puris
= puroi.] 1) Formare de puroi. 2) Procesul de eliberare la exterior a *puroiului.
SURAL, adj. / sural, -ale, -aux, adj. / sural.
[Lat. sura = pulpa piciorului.] Care se refer la molet (pulpa piciorului), care apar]ine
acestuia.
SURDITATE, s. f. / sourdité, s. f. / deafness.
[Lat. surditas, -atis = surditate, de la surdus = surd.] Abolirea par]ial sau
complet\, uni- sau bilateral\, indiferent de grad sau etiologie, a auzului.
S. par]ial\ se nume[te hipoacuzie, iar cea total\, cofoz
sau anacuzie.
S. periferic\ este dat de o leziune a urechii, s. retrocohlear\ de o leziune a nervului cohlear, s. central\ de lezarea
c\ilor centrale cohleare, iar
s. cortical\ de o leziune a cortexului temporal.
SURDOMUTISM. Var. pentru surdomutitate (v.).
SURDOMUTITATE, s. f. / surdi-mutité, s. f. / sur-dimutitas, surdimutism.
[Lat. surdus = surd; mutus = mut.] Deficien]
audioverbal complex\. Poate fi *congenital sau se poate produce din cauza pierderii auzului `n primii ani de via] (`nainte de
vârsta de 8 ani). Var.: surdomutism.
SURESCITARE, s. f. / surexcitation, s. f. / over-excitement.
[Fr. sur = peste, desupra; lat. excitare = a stârni, a provoca.]
Excita]ie extrem observat la unii nevropa]i sau la maniaci.
SURFACTANT, s. m. / surfactant, s. m. / sur-factant.
[Fr. sur = peste, desupra; lat. facies = fa-]\.] Substan] care
c\ptu[e[te fa]a interioar a al-veolelor pulmonare. Secretat de *pneumocitele de tip II, s. con]ine `ndeosebi lipoproteine bogate `n
lecitine, mucopolizaharide acide, constituente ale sistemului fibrinolitic [i fosfolipide. Rolul s. este dublu: 1) diminuarea tensiunii
superficiale a `nve-li[ului endoalveolar, facilitând astfel umplerea ga-zoas a alveolelor `n inspir (ac]iune antiatelectazic\; 2)
opozi]ia la transsudarea fluidelor din capilarele pulmonare spre interiorul alveolelor.
SURJET, s. n. / surjet, s. m. / surjet.
[Fr. sur = peste, deasupra; jeter, din lat. iactare = a arunca.] Sin.: sutur `n
surjet (v.).
SURJET INTRADERMIC / surjet intradermique / intradermic suture. Sin.: sutur intradermic (v.).
|

788. 788
SURMENAJ, s. n. / surmenage, s. m. / over-strain. [Fr. sur = peste, deasupra; lat. minari = a amenin]a.] Stare care
reprezint consecin]a unui exces de efort fizic sau intelectual prelungit dincolo de senza]ia de oboseal\. S. poate ajunge la
epuizare sau la depresie. Se disting: s. acut sau cronic, intelectual sau fizic, general sau local.
SURS| RADIOACTIV| / source radioactive / radioactive source.
[Fr. source, din lat. surgere = a se ridica; lat. radius
= raz\;
activus = activ, de la agere = a ac]iona.] Corp, sistem care emite radia]ii ionizante prin dezintegrare spontan a
unui *izotop radioactiv.
SUSCEPTIBILITATE, s. f. / susceptibilité, s. f. / susceptibility.
[Lat. susceptibilis, de la susci-pere = a sus]ine, a primi.]
1) Stare de receptivita-te sau sensibilitate deosebit de intense. 2) Sensibilitate particular rezultând din absen]a imunit\]ii.
SUSPENSIE, s. f. / suspension, s. f. / suspen-sion.
[Lat. suspensio, -onis = ridicare, suspensie, de la suspendere = a atârna.]
Sistem dispers he-terogen constituit din particule microscopice dispersate `ntr-un fluid. Se deosebesc:
s. lichide (s. propriu-zise) [i
s. gazoase (aerosuspensii). S. pot intra `n compozi]ia unor forme farmaceutice solide ca: *linimente, *unguente, *supozitoare,
*pilule, *paste etc.
SUSPENSOR, adj., s. n. / suspenseur, adj., s. m. / suspensory.
[Lat. suspensus, de la suspendere = a atârna.] 1) Despre
ligamente, oase, mu[chi care men]in suspendate sau sus]in anumite structuri. 2) Care serve[te la men]inerea `n suspensie, la
sus]inere. 3) Bandaj utilizat pentru sus]inerea [i protec]ia *burselor.
SUSPIN, s. n. / soupir, s. m. / sigh.
[Lat. suspirare = a suspina, a ofta.] Sin.: oftat (v.).
SUSTENTA}IE, s. f. / sustentation, s. f. / sus-tentation.
[Lat. sustentatio, -onis = suport, sprijin, de la sustentare = a sus]ine.]
Ac]iunea de a fortifica un bolnav sau un accidentat prin tratament sau regim.
SU{|, s. f. / souche, s. f. / strain.
[Fr. souche, din fr. veche tsukka = parte a truchiului care r\mâne la sol.] Grup de celule sau
organisme caracterizate prin aspecte comune particulare. Ex.: *s. celular\, *s. de referin]\, *s. rezistent\. Obs.: `n engl., termenul
strain are [i alte semnifica]ii, `ndeosebi efort intens, excesiv, exerci]iu intens al unei p]i a musculaturii, modificare a dimensiunii [i
formei unui corp ca urmare a aplicii unei for]e externe.
SU{| CELULAR| / souche cellulaire / cell strain. Celule derivate dintr-o cultur primar prin selec]ia [i clonarea unor celule cu
acelea[i propriet\]i.
SU{| DE REFERIN}| / souche de référence / reference strain. S. bacterian sau de alte microorganisme care sunt utilizate ca
standard sau referin] pentru un anume tip de microorganism.
SU{| REZISTENT| / souche résistante / resistant strain. S. a unui organism care rezist la ac]iunea unor agen]i ca antibioticele [i
insecticidele.
SUTUR|, s. f. / suture, s. f. / suture. NA: sutura, pl. suturae (1).
[Lat. sutura = sutur\, cus ur\, de la suere = a coase.] 1) ~n
anatomie, articula]ie imobil `ntre dou oase, alc uit din ]esut fibros (varietate de *sinartroz `n care piesele osoase sunt unite
prin ]esut fibros); este cazul `ndeosebi al articula]iilor `ntre diferitele oase ale bol]ii craniene: s. lambdoid\, s. sagital\. 2) ~n
chirurgie, re-stabilirea continuit\]ii unui ]esut sau organ divizat printr-o cus ur `n care se utilizeaz fire din diferite materiale sau
agrafe, pansament lipit etc. ~n sens strict, s. este o cus ur cu un ac special, manevrat cu ajutorul unui portac. Prin extensie, se
utilizeaz acela[i termen [i pentru `nchiderea pl\-gilor cu alte materiale. 3) Rezultatul ob]inut prin procedeul definit mai sus.
SUTUR| ~N BURS| / suture en bourse / purse-string suture. S. unei pl\gi circulare, care se `nchide o dat cu `nnodarea
extremit\]ilor firului de s.
SUTUR| CONTINU| / suture en continu / continuous suture. S. `n care se utilizeaz un fir ne`ntrerupt de material, care str\bate
unul sau mai multe straturi de ]esut.
SUTUR| FASCICULAR| / suture fasciculaire / fascicular suture. Tehnic modern pentru s. nervilor `n care, dup disec]ia [i
identificarea (cu ajutorul microscopului) a diferitelor fascicule ce compun un trunchi nervos, anastomozarea acestora se face
individual, unul câte unul.
SUTUR| INTRADERMIC| / suture intradermique / intradermic suture. *S. continu practicat pa- ralel cu marginile pl\gii, limitat
strict la derm. Sin.: surjet intradermic.
SUTUR| LAMBDOID| / suture lambdoïde / lambdoid suture. NA: sutura lambdoidea. S. `n forma literei lambda, format `ntre
marginea pos-terioar a parietalului [i scoica occipitalului, denumit\, de asemenea, s. parietooccipital sau occipitoparietal\.
SUTUR| METOPIC| / suture métopique / frontal suture. NA: sutura frontalis metopica. S. ce une[te cele dou jum \]i ale osului
frontal, persistând dup na[tere pe fa]a anterioar a osului frontal.
SUTUR| PARIETOOCCIPITAL| / suture parié-to-occipitale / parieto-occipital suture. NA: sutura lambdoidea. Sin.: sutur
lambdoid (v.).
SUTUR| PRIMITIV| / suture primitive / primary suture. S. imediat a unei pl\gi.
SUTUR| SAGITAL| / suture sagittale / sagittal suture. NA: sutura sagittalis. S. ce une[te marginile superioare ale oaselor parietale.
SUTUR| SECUNDAR| / suture secondaire / secondary suture. S. unei pl\gi vechi, aseptice, dup excizia marginilor.
SUTUR| SIMPL| / suture simple / over-and-over suture. Procedeu ce const `n introducerea firului de s. printr-una din marginile
pl\gii, perpendicular [i din afar `n\untru, traversarea pl\gii [i penetrarea celeilalte margini `n sens invers, din\untru `n afar\, dup
care se strânge firul cu mai multe noduri, acolând marginile pl\gii.
SUTUR| ~N SURJET / suture en surjet / continuous running suture. S. (v.) cu ajutorul unui fir trecut alternativ prin cele dou margini
acolate ale pl\gii, f noduri intermediare, [i consolidat prin dou noduri la cele dou extremit\]i ale pl\gii. Aceast s. nu poate fi
utilizat pentru suturarea unei *incizii, ci, de regul\, doar pentru ob]inerea unei *hemostaze preventive `n jurul unui *lambou cu-
tanat. Sin.: surjet.
SYCOSIS, s. n. / sycosis, s. m. / sycosis.
[Gr. sykosis = tumor în form de smochin\, de la sy-kon = smochin\; -osis.] Sin.:
sicoz (v.).
SYNOPHRYS, s. n. / synophrys, s. m. / syno-phrys.
[Gr. syn = împreun\; ophrys = sprâncea-n\.] Confluen]a sprâncenelor la
nivelul r\d\cinii nasului.


|

789. 789

Sir WILLIAM OSLER (1849-1919), clinician ºi profesor celebru,
considerat "
un mare senior al medicinii". A studiat medicina la
Universitatea McGill, dupã care ºi-a continuat formarea postuniversitarã
în Europa. Osler a dobândit o notorietate excepþionalã deoarece era
înzestrat cu rigoare ºtiinþificã, exigenþã a medicinii moderne, dar avea ºi
cultura ºi curiozitatea profesionalã caracteristice marilor medici de
odinioarã. De aceea, a fost solicitat de prestigioase facultãþi de medicinã
americane ºi engleze. Din anul 1905 este numit prin decret regal profesor
de medicinã la Oxford ºi i se acordã titlul de lord. În 1892, Osler a
publicat
Principles and Practice of Medicine, prima carte standard din perioada medicinii
moderne. Contribuþiile lui Osler au fost fructuoase îndeosebi în domeniul cardiologiei.
Observând multiplicarea mijloacelor terapeutice, Osler afirma cu umor: "
Tânãrul medic
pleacã în viaþã cu douãzeci de medicamente pentru fiecare bolnav, iar medicul vârstnic îºi
încheie viaþa sa cu un medicament pentru douãzeci de bolnavi ...
".


{A TURCEASC| / selle turcique / pituitary fos-sa. NA: sella turcica.
Depresiune osoas profun-d situat transversal pe fa]a superioar a
corpului osului sfenoid, la nivelul ceia este situat *hipofiza.
{. t. `n
"omega"
desemneaz un aspect radiologic al [. t. care, din cauza unui
proces de atrofie prin presiune, cap\t forma literei omega. Poate apare `n
tumorile supraselare. Sin.: fos pi-tuitar\.
{A TURCEASC| GOAL| / selle turcique vide / empty sella turcica. V.
sindrom de [a turceasc goal\.
{ABLON, s. n. / moulage, s. f. / moulage.
[Germ. Schablone = [ablon.]
1) Model, tipar. 2) `n tehnica dentar\, model util `n controlul unei etape din
confec]ionarea protezelor dentare.
{ALAZION, s. n. / chalazion, s. m. / chalazion.
[Gr. khalazion = piatr\, grindin\.] Inflama]ie cronic a *glandelor Meibomius,
consecutiv obstruc]iei canaliculelor glandulare [i manifest sub forma unor mici tumori benigne chistice, situate la marginea
pleoapelor. Apare uneori dup un *orgelet.
{ALAZODERMIE, s. f. / chalazodermie, s. f. / cu-tis laxa.
[Gr. khalasis = relaxare; derma, -atos = piele.] Sin.: cutis laxa (v.).
{ALONE, s. f. pl. / chalones, s. f. pl. / chalones.
[Gr. khalan = a relaxa.] Denumire generic pentru o serie de inhibitori specifici ai
proliferii celulare elibera]i de celule. Se presupune c [. ar fi responsabile de reglarea dimensiunii popula]iilor celulare.
{ANCROID, s. m. / chancroïde, s. m. / chancroid.
[Fr. chancre = [ancru, din lat. cancer, cancri = rac, crab; gr. eidos = form\.]
Sin.: [ancru moale (v.).
{ANCRU, s. n. / chancre, s. m. / chancre.
[Fr. chancre = [ancru, din lat. cancer, cancri = rac, crab.] Leziune cutanat sau
mucoas\, manifestat sub forma unei ulcera]ii sau *exulcera]ii, care poate apare la locul de inoculare a unui germen microbian,
parazitar sau virotic. V. `n continuare diferite tipuri de [ancre.
{ANCRU DUR / chancre induré / hard chancre. Sin.: [ancru sifilitic (v.).
{ANCRU MOALE / chancre mou / chancroid. Boal veneric infec]ioas produs de bacilul Gram-negativ
Haemophilus ducreyi.
Debuteaz cu o pustul sau o ulcera]ie unic sau, mai frecvent, multipl\, cu margini abrupte, cu fundul rugos, prezentând un
exsudat galben [i ulterior purulent, cu durere local\. Poate afecta penisul, u-retra, vulva (labiile mari) [i anusul. Prin autoino-culare
se pot dezvolta leziuni multiple gigantice sau serpiginoase. {. m. se complic uneori cu o congestie dureroas a ganglionilor
inghinali [i evolu]ie spre supura]ie. Sin.: [ancroid.
{ANCRU SIFILITIC / chancre syphilitique / sy-philitic chancre. {. care se produce de obicei la trei s\pt\mâni dup contactul
infectant. Este asociat cu o adenopatie satelit [i reprezint semnul principal al *sifilisului primar. Se prezint\, `n varianta sa tipic\,
sub forma unei mici eroziuni rotunde sau ovalare, cu margini regulate, indolore [i situat pe o baz dur\, de unde denumirea de [.
tare sau dur. Serozitatea recoltat de la nivelul [. permite recunoa[terea treponemei (*
Treponema) la ultramicroscop, dac
bolnavul nu a urmat un tratament intempestiv. Au fost descrise numeroase tipuri clinice de [. s. printre care: ulceros, gangrenos,
pseudosupurativ sau herpetiform. Localizarea clasic a [. s. este genital\, dar exist\ [. perianale, amigdaliene sau cutanate. Sin.:
sifilom primar, [ancru tare.
{ANCRU TARE / chancre induré / hard chancre. Sin.: [ancru sifilitic (v.).
{ANCRU TUBERCULOS / chancre tubercu leux / tuberculous chancre. Manifestare rar a *primo-infec]iei tuberculoase, tradus
printr-o ulcera]ie bogat `n bacili [i o adenopatie unilateral\.
{AN}, s. n. / sillon, s. m. / sulcus, groove. NA: sulcus.
[Germ. Schanze = [an].] Depresiune liniar care delimiteaz dou regiuni
adiacente, dou p]i ale unui organ sau dou circumvolu]iuni ale aceluia[i lob cerebral.
{AN} ACARIAN / sillon de la gale / acarina bor-row. Denumire improprie pentru leziunea cutana-t caracteristic scabiei (semn
patognomonic), constând `ntr-un traiect liniar care p runde oblic `n grosimea stratului epidermic [i terminat printr-o mic
proeminen]\. {. a. este s\pat de femela *sarcoptului pentru depunerea ou\lor, este localizat `n zonele de elec]ie ale scabiei [i are
forma li-terelor S sau C. V. [i scabie.
{AN} ANTEROLATERAL AL M|DUVEI SPIN|RII / sillon antero-latéral de la moelle épinière / anterolateral sulcus of spinal cord.
NA: sulcus anterolateralis medulae spinalis. {. longitudinal pe fa]a anterolateral a m\duvei spinii, locul de emergen] a
r\d\cinilor anterioare ale *nervilor spinali; separ cordonul anterior de cordonul lateral al *m\duvei spinii.

790. 790
{AN} AURICULOVENTRICULAR / sillon auricu-loventriculaire / atrioventricular groove. NA: sulcus coronarius. {. care marcheaz\,
la su-prafa]a exterioar a inimii, separarea atriilor de ventricule. Exist un [. a. drept [i un altul stâng.
{AN} BALANOPREPU}IAL / sillon balanoprépu-tial / neck of penis. NA: collum glandis. {. care separ glandul de corpul penisului.
{AN} HARRISON / sillon de Harrison / Harrison's groove.
[Edward Harrison, medic englez, 1766-1838.] Depresiune orizontal
de-a lungul coastelor inferioare, corespunzând inser]iei costale a diafragmului. Se observ `n *rahitismul avansat al copilului.
{AN} MEDIAN POSTERIOR AL M|DUVEI SPIN|RII / sillon postero -median de la moelle épinière / posterior median sulcus of
spinal cord. NA: sulcus medianus posterior medulae spinalis. {. vertical ce traverseaz median fa]a posterioar a *m\duvei spinii
ce separ `ntre ele cele dou cordoane posterioare.
{AN} POSTEROLATERAL AL M|DUVEI SPIN|RII / sillon postero-latér al de la moelle épinière / posterolateral sulcus of spinal
cord. NA: sulcus posterolateralis medulae spinalis. {. longitudinal pe fa]a posterolateral a m\duvei spinii, locul prin care intr `n
m\duv r\d\cinile posterioare ale *nervilor spinali; separ cordonul lateral de cordonul dorsal al *m\duvei spinii.
{AN} UNGVEAL / sillon unguéal / groove of the nail matrix. NA: sulcus matricis unguis. {. transversal situat pe toat lgimea
unghiei, `n rela]ie cu matricea ungveal\. Se accentueaz dup unele sti febrile. V. [i linii Reil-Beau.
{AN}URI INTERVENTRICULARE / sillons inter-ventriculaires / interventricular sulci. NA: sulci interventricularis cordis. {. care
marcheaz fa]a anterioar [i inferioar a inimii la limita dintre ventriculele drept [i stâng.
{APERONINE, s. f. pl. / chaperonines, s. f. pl. / chaperonins. V. proteine chaperone.
{ARLATAN, s. m. / charlatan, s. m. / quack, charlatan.
[Fr. charlatan, din ital. ciarlatono, cuvânt provenit, se pare, de la
denumirea unei localit\]i, în pia]a ceia se adunau cei care prezentau remedii medicale discutabile.
] ~n medicin\, termenul este
folosit cu sensul de persoan care pretinde c are cuno[tin]e medicale, f o instruire adecvat [i care practic fraudulos medicina
folosind remedii secrete sau empirice, ca [i o publicitate mincinoas\. Uneori [. utilizeaz o serie de procedee din *medicina
alternativ pe care le practic f discern\mânt [i `n necuno[tin] de cauz\.
{ARNIER|, s. f. / charnière, s. f. / hinge joint.
[Fr. charnière, din lat. pop. cardinaria de la cardo, inis = ]â]ân\, pivot.] Lam
metalic de sprijin a unei *proteze sau a unui aparat ortopedic, prev\zut cu articula]ie.
{CHIOP|TARE, s. f. / claudication, boiterie, s. f. / claudication.
[Lat. excloppare = a [chiop a.] Asimetrie a mersului, determinat
de o scurtare a membrului inferior, de o anchiloz sau de o leziune dureroas unilateral\. V. [i claudica]ie intermitent\.
{LEFUIRE, s. f. / polissage, s. m. / polishing.
[Germ. schleifen = a [lefui.] Netezirea sau modelarea formei unei suprafe]e,
practicat `ndeosebi `n stomatologie: 1)
{. dentar\, prin care se `nl ur o parte din substan]a dur dentar pentru ob]inerea unui
bont adecvat aplicii unei coroane artificiale. 2)
{. dentar selectiv\, modificarea su-prafe]elor ocluzale ale din]ilor naturali sau
artificiali.
{OARECE ARTICULAR / souris articulaire / joint-mouse, mus articularis. Sin.: artrofit (v.).
{OARECE KNOCK-OUT / souris knock-out / knock-out mice. V. knock-out.
{OC, s. n. / choc, s. m. / shock.
[Fr. choc, din olandez shokken = a ciocni, a ri.] 1) Perturbare brusc a echilibrului mental. 2)
Dereglare acut\, grav a circula]iei periferice determinat de perturbarea controlului circulator sau de diminuarea volumului
sanguin circulant. Se caracterizeaz clinic prin stare de prostra]ie, anxietate, semne de "subperfuzie" a organelor periferice
(paloare, tegumente reci, sudoare rece, cianoz\ r s os tensiunea arterial sistolic\ poate
r\mâne normal pân `n faza preterminal\ d. Semnele de diminuare a perfuziei periferice sunt mult mai
importante decât valoarea momentan a tensiunii arteriale. {. rezult totdeauna "dintr-o diminuare a volumului circulant `n raport
cu capacitatea func-]ional a patului activ vascular" (J. Hamburger). Aceast\ diminuare antreneaz o insuficien] brutal de iriga]ie
a organelor de importan] vital\, private de oxigen [i `nccate cu de[euri metabolice acide, care nu mai sunt evacuate. Patogenia
[. suscit controverse, dar se pot re]ine dou mecanisme: 1) O reducere brusc a returului sângelui venos la inim\: a) prin
pru[irea masei sanguine, ca urmare a pierderilor de sânge sau plas-m ([. hemoragic, [. al ar[ilor, [. traumatic, [. postoperator);
b) prin deshidratare acut sau prin pierdere de sodiu ca urmare a diareei sau a vomismentelor abundente, `n cursul *bolii Addison
sau al acidozei diabetice; c) prin vasodialta]ie generalizat\, cu stocarea sângelui `n arteriole [i capilare (*[. anafilactic, [. reflex, *[.
toxic, *[. infec]ios sau prin bacteriemie). 2) O func]ionare cardiac defectuoas `n *[. cardiogen, determinat de o umplere cardiac\
insuficient\, din cauza unei tamponade sau provocat de o tahicardie extrem\, sau consecutiv unei insuficien]e cardiace acute `n
cursul infarctului de miocard, miocarditelor, emboliei pulmonare masive, stenozelor aortice [i mitrale foarte strânse.
{OC ANAFILACTIC / choc anaphyla ctique / anaphylactic shock. {. care survine, de obicei, dup o injec]ie declan[atoare
intravenoas a unei substan]e (antigen) `n general de natur proteic\, la un subiect sensibilizat, aflat `n stare de *anafilaxie.
Debutul se produce la câteva minute dup injec]ie [i const dintr-un ansamblu de manifesti morbide brutale: urticarie masiv cu
prurit generalizat, edeme cutanate, uneori colaps [i com\. {. a. poate surveni, de asemenea, ca urmare a introducerii antigenului
pe cale subcutanat\, intradermic [i digestiv\. ~n clasificarea actual a stilor de *hipersensibilitate, [. a este cuprins `n tipul I. V.
anafilaxie, hipersensibilitate.
{OC APEXIAN / choc de pointe / apex beat. {. produs de vârful inimii contra peretelui toracic `n timpul sistolei, sincron cu pulsul. ~n
general, [. a. poate fi detectat prin inspec]ie sau palpare, iar când este diminuat, poate fi localizat prin ausculta]ie. Modificile de
intensitate, extensie sau de localizare ale [. a. pot avea utilitate semeiologic\.
{OC CARDIOGEN / choc cardiogénique / car-diogenic shock. {. `n care colapsul este conse-cin]a unei cedi bru[te a inimii (colaps
cardio-gen), incapabil s men]in un debit sanguin suficient [i `n cursul cuia presiunea venoas central\ este normal sau
crescut\. El survine `n cursul infarctului miocardic, emboliei pulmonare masive, insuficien]ei cardiace terminale, tamponade-lor,
acceselor de tahicardie extrem\.
{OC CIRCULATOR / choc vasculaire / circula-tory shock. {. `n care *colapsul este provocat printr-o vasodilata]ie brusc [i foarte
puternic\: consecutiv unui traumatism, `n cursul unor boli infec]ioase (`ndeosebi *febra tifoid), `n *[. anafilactic etc.
{OC COMPENSAT / choc com pensé / compen-sated shock. {. `n care presiunea arterial [i iriga]ia sanguin periferic sunt
men]inute aproape normale prin accelerarea ritmului cardiac [i vaso-constric]ia periferic\.
{OC ELECTRIC / choc électrique / electric shock. Metod utilizat `n tratamentul unor tulburi de ritm cardiac, constând `n
provocarea unei descci electrice transtoracice, cu durata extrem de scurt\, utilizând curent alternativ sau continuu. V. [i
defibrilare, defibrilator cardiac.
{OC HIPOVOLEMIC / choc hypovolémique / hy-povol(a)emic shock. {. `n care *colapsul este consecin]a unei diminu\ri bru[te [i
accentuate a masei sanguine. Este cazul [. hemoragic complicat de anemie, [. prin deshidratare extracelular cu pierderea de ap
[i electroli]i pe cale digestiv sau renal\. {. h. consecutiv deshidratii extrace-lulare se produce `ndeosebi la sugar (*toxicoz\
se `nso]e[te de o sc\dere a presiunii venoase centrale.
{OC INFEC}IOS / choc bactériémique / bacteri-(a)emic shock. Form de [. care complic evolu]ia unei infec]ii bacteriene severe [i
are drept substrat fiziopatologic leziunea endotelial generalizat\, produs printr-o cascad de alteri inflamatorii declan[ate de
ac]iunea toxic bacterian\. Exo- [i, mai ales, endotoxinele bacteriene produc o activare multisistemic care include sistemul mono-
cit-macrofag-celul endotelial\, sistemul complement, sistemul kininic, sistemul de coagulare-fibrinoliz\. Aceast reac]ie
inflamatorie extins a primit numele de sindrom de r\spuns inflamator sistemic (SRIS) sau *sindrom de reac]ie inflamatorie
generalizat\. Ea se amorseaz printr-o eliberare masiv de mediatori, orchestrat `n primul rând de interleukina 1 (IL-1) [i factorul
de necroz tumoral alfa (TNF-
α). Ac]iunea acestor citokine, responsabil `n mare parte de r\spunsul de faz acut\, devine
agresiv prin intensitate [i culmineaz\, prin efectele sale secundare, cu lezarea endoteliilor. ~n evolu]ia [. i., modificile hemo-
dinamice separ faza reversibil (
[. cald) de faza ireversibil ([. rece). Prima faz este hiperdinamic (tahicardie, cre[terea
debitului cardiac [i sc\derea rezisten]ei vasculare periferice), iar cea de-a doua reflect e[ecul mecanismelor de compensare
{AN} ACARIAN

791. 791
hemodinamic\. ~n aceast faz se instaleaz hipotensiunea arterial (presiune sistolic < 90 mmHg sau o reducere cu > 40 mmHg
fa] de nivelul de baz\ r cu acidoz lactic consecutiv\, algiditate, oligurie [i tulburi psihice. {. evolueaz
spre ireversibilitate o dat cu instalarea *coagulii intravasculare diseminate [i a *sindromului de disfunc]ie visceral multipl\. Sin.:
[oc septic.
{OC INSULINIC / choc insulinique / insuline shock. Com hipoglicemic provocat `n scop terapeutic prin injectarea intravenoas
de insulin\. Utilizarea terapeutic a [. i. (`ndeosebi `n *tulburile afective bipolare) `n prezent a diminuat.
{OC IREVERSIBIL / choc irréversible / irreversi-ble shock. {. `n care c\derea progresiv a presiunii sanguine [i evolu]ia spre deces
se produc, `n ciuda restabilirii masei sanguine, probabil din cauza unei vasodilata]ii paralitice tardive [i a afectii grave a
miocardului.
{OC OPERATOR / choc opératoire / surgical shock. {. survenit `n timpul unei interven]ii chirurgicale sau imediat dup interven]ie.
Cauze multi-ple: o interven]ie prelungit cu deteriori tisulare extinse, pierdere masiv de sânge, dezechilibru umoral etc.
{OC REVERSIBIL / choc réversible / reversible shock. {. `n care poate fi restabilit func]ionarea normal a aparatului circulator. {.
poate fi reversibil, de regul `n faza sa ini]ial\.
{OC ROTULIAN / choc rotulien / patella impact. Senza]ie de [oc, perceput la examenul clinic, prin ap\sare brusc cu degetul pe
fa]a anterioar a rotulei, când aceasta se love[te de condilii femurali. {. r. poate traduce un epan[ament lichidian la nivelul
genunchiului.
{OC SEPTIC / choc septique / septic shock. Sin.: [oc infec]ios (v.).
{OC SPINAL / choc spinal / spinal shock. Pru-[ire a func]iilor medulare, cu colaps circulator, sur-venit\ imediat dup sec]iunea
m\duvei spinii.
{OC TOXIC / choc toxique, choc toxique sta-phylococcique / toxic shock. Stare de [. febril asociat cu eritrodermie scarlatiniform
(ra[ cutanat urmat de descuamare, `n special pe palme [i plante), vomismente, *mialgii [i hipotensiune [i cu afecti multiviscerale
severe, provocate de o toxin stafilococic (TSST-1, B sau C
1). *Hemoculturile sunt negative. Staphilococcus aureus poate fi i-
dentificat local, la copii sau la femei cu vaginite provocate prin utilizarea unor tampoane contaminate. Sub tratament, evolu]ia este
de regul favorabil\.
{OLD, s. n. / hanche, s. f. / hip, coxa. NA: articulatio coxae.
[Pol. szoldra = [old.] Regiune anatomic ce corespunde articula]iei
coxofemurale.
{OLD `N RESORT / hanche à ressort / snapping hip. Sin.: boal Perrin-Ferraton (v.).
{TAN}ARE, s. f. / matriçage, s. m. / punching.
[Germ. stanzen = a [tan]a.] 1) T\ierea, cu ajutorul unor matri]e, a unor obiecte de
aceea[i form\. 2) `n stomatologie, confec]ionarea coroanelor de `nveli[ din cape prefabricate.
{TIFT, s. n. / cheville, goupille, s. f. / peg.
[Germ. Stift = [tift.] Tij pentru `mbinarea a dou piese. ~n stomatologie: 1) {. de turnare
din cear\
, care se ata[eaz la macheta protezei [i, dup eliminare, produce canalul de p rundere a metalului topit. 2) {. de
turnare metalic
, ob]inut prin umplerea acestui canal de turnare.
{UNT, s. n. / shunt, s. m. / shunt.
[Engl. shunt = deriva]ie, scurt-circuit.] 1) Derivare a circula]iei sanguine pe alte c\i decât cele
normale. {. con-st dintr-o comunicare anormal `ntre dou p]i ale aparatului cardiovascular cu presiuni diferite [i `ntre care
sângele circul `n mod normal numai dup ce a parcurs o re]ea vascular mai mult sau mai pu]in `ntins\. Datorit [. se ocole[te o
re]ea vascular\, prin scurtcircuitarea acesteia. {. poate fi
natural [i chirurgical: 1) {. naturale: [. portocav, comunicarea `ntre
cavit\]ile drepte [i stângi ale inimii, `ntre aort\ [i artera pulmonar\, anevrismul arteriovenos. 2)
{. chirurgicale sunt create pentru
evitarea, `nconjurul unui obstacol (ex. [. portocav pentru suprimarea hipertensiunii portale din scleroza hepatic\
ameliorarea *hematozei (opera]ia Blalock-Taussig `n tetralogia Fallot sau auriculotomia transseptal a lui Rashkind `n trans-pozi]ia
complet a marilor vase). Uneori termenul [. este utilizat pentru a desemna trecerea sângelui prin comunicarea anormal [i pentru
indicarea direc]iei. Ex.: [. dreapta-stânga sau veno-arterial. 2)
{. hexozomonofosforic, cale metabolic de transformare a
hexozelor `n pentoze.

792. 792


PAUL EHRLICH (1854-1915), bacterio-log ºi chimist german, laureat al
premiului Nobel pentru fiziologie ºi medicinã (pe care l-a împãrþit cu I. I.
Mecinikov, în anul 1908) pentru lucrãrile sale asupra imunitãþii. Cercetãtor
genial, Paul Ehrlich a depãºit, prin descoperirile sale, cadrul bac-teriologiei.
Observând modul în care dife-riþi coloranþi se fixeazã la nivelul celulelor ºi
þesuturilor, ajunge la concluzia cã existã o distribuþie specificã a acestora. În
cazul unor medicamente a constatat aceeaºi distribuþie specificã, ceea ce l-a
condus la o formulare genialã:
corpora non agunt nissi fixata. Cu alte cuvinte,
Paul Ehrlich a intuit primul fixarea specificã a unor molecule la nivel celular,
adicã existenþa receptorilor (cu peste o jumãtate de secol înain-te de
materializarea acestora, prin metodele biologiei moleculare), cât ºi necesitatea lor pentru
funcþionarea normalã a celulei. A întemeiat
chimioterapia, deschizând astfel o nouã erã în
medicinã ºi a cãutat cu ardoare "
glontele magic" prin care agenþii patogeni sã fie distruºi fãrã
afectarea þesuturilor, vis al sãu devenit azi o realitate.


TABAC, s. n. / tabac, s. m. / tobacco. [Tabaco, denumire a ora[ului din
America, unde spaniolii au `ntâlnit aceast plant pentru prima oar\;
cuvântul provine din limba indigenilor din Tahiti
tzibatl = tub folosit
pentru inhalarea fumului de tutun, ]igar\
.] Sin. desuet pentru tutun (v.).
TABACHER| ANATOMIC| / tabatière anato-mique / anatomical snuff-
box.
[Neogr. tabakera = tabacher\; gr. ana = `n jurul; tome = t\iere,
sec-]iune, de la
temnein = a t\ia.] Element anatomic a cui denumire
vine de la utilizarea sa `n priza *tutunului: const dintr-o depresiune
eliptic a tegumentelor p]ii postero-laterale externe a pumnului, limitat
prin proeminen]a tendoanelor mu[-chilor lung [i scurt extensor al policelui,
care se depteaz unul de altul `n timpul contrac]iei lor.
TABAGISM, s. n. / tabagisme, s. m. / tabagism.
[V. etimologia termenului
tabac
; -ism.] Intoxica]ie cu *nicotina con]inut de tutun. Poate fi acut (a-
me]eli, paloare, vomismente, senza]ie de sliciune) sau, cel mai frecvent, cronic\, `nso]it de dependen]\, cu manifesti
polimorfe (parte dintre ele prin cre[terea concentra]iei de *carboxihemoglobin `n sânge) care includ palpita]ii, dureri de tip
anginos, nervozitate, insomnie, sc\derea memoriei, leziuni vasculare, bron[it cronic etc. [i efecte secundare cu r\sunet pe
termen lung, dintre care cel mai grav este neoplasmul pulmonar. Sin.: nicotinism.
TABES, s. n. / tabès, s. m. / tabes.
[Lat. tabes = descompunere, putrezire.] Stare patologic care este rezultatul unor leziuni
nervoase degenerative de origine sifilitic\, cu afectarea r\d\cinilor posterioare [i cordoanelor posterioare ale m\duvei spi-n\rii,
manifestat prin: tulburi ale sensibilit\]ii profunde cu areflexie, hipotonie, incoordonare (a-taxie, prezen]a *semnului Romberg),
crize dureroase paroxistice cu localizi diverse, atingere a nervilor cranieni [i tulburi trofice [i viscerale (`ndeosebi gastrice).
*Reac]ia Bordet-Wassermann este pozitiv `n LCR. V. [i disocia]ie tabetic
TABES EREDITAR / tabès héréditaire / Friedreich’s disease. Sin.: boal Friedrich (v.).
TABES PERIFERIC / pseudotabès, s. m. / pseudotabes. Sin.: pseudotabes (v.).
TABETIC, adj., s. m. / tabétique, adj., s. m. / tabetic.
[Lat. tabes = descompunere, putrezire.] 1) Care apare `n cursul *tabesului sau
apar]ine tabesului. 2) Bolnav care sufer de tabes.
TABLET|, s. f. / tablette, s. f. / lozenge, troche.
[Fr. tablette, din lat. tabula = tabl\, scândur\.] Form farmaceutic de
prezentare a unor medicamente, `ndeosebi pentru tratamentul local al unor afec]iuni orofaringiene. Sunt preparate de consisten]
solid\, de form rotund sau rectangular\, de dimensiuni `n general mari [i care includ substan]e active astringente, antiseptice, u-
neori anestezice. Au gust dulce [i diferite arome, fiind men]inute `n gur pân la dizolvare total\. Termenul t. are, par]ial,
semnifica]ie diferit `n func]ie de ]ar\, diferen]a specific fa] de unele forme de comprimate fiind relativ (de altfel `n engl.
echivalentul pentru comprimat este
tablet). V. [i comprimat.
TACT, s. n. / tact, s. m. / touch.
[Lat. tactus = atingere, pip\ire, de la tangere = a atinge.] 1) Sim] (considerat actualmente o
grupare de sim]uri) prin intermediul cuia `n contact cu obiectele sunt puse `n eviden] anumite calit\]i ale acestora, `nregistrate
prin mecanoreceptorii de la nivelul pielii [i al membranelor mucoase. Sin.: sensibilitate tactil\. 2) Palparea sau explorarea cu
ajutorul degetelor.
TACTIL, adj. / tactile, adj. / tactil.
[Lat. tactilis = tangibil, de la tangere = a atinge.] Care poate fi perceput prin pip\it (sim]ul
tactil). Care se refer la sim]ul tactil sau apar]ine acestui sim].
TACTISM, s. n. / tactisme, s. m. / taxis.
[Gr. taktikos = orânduit, ordonat, de la tattein = a ordona, a aranja; -ism.] Mi[care
orientat a unor organisme sau organe, ca r\spuns la stimuli externi. V. [i taxie, tropism.
TAENIA / Taenia / Taenia.
[Lat. taenia = pangli-c\.] Gen de viermi din familia Cestode care prezint un *scolex, prev\zut cu
cro[ete. Parazi]i ai p\silor [i mamiferelor. Speciile parazite la om sunt: 1)
T. solium, parazit al intestinului, transmis prin carnea
de porc; inelele sale sunt eliminate prin materiile fecale [i pot, `n stare larvar\, s pro-voace *cisticercoza. 2)
T. saginata, transmis
prin carnea de bovine insuficient fiart sau pr\jit\. 3)
T. echinococcus a c\rei form larvar provoac *chistul hidatic.
TAFOFILIE, s. f. / taphophilie, s. f. / taphophilia.
[Gr. taphos = groap\, mormânt; philia = atrac]ie, de la philein = a iubi.] Atrac]ie
morbid pentru morminte [i cimitire.
TAFOFOBIE, s. f. / taphophobie, taphéphobie, s. f. / taphephobia.
[Gr. taphos = groap\, mormânt; phobos = fric\.] Team
morbid de morminte [i de cimitire, sau de a fi `ngropat viu.
TAHIARITMIE, s. f. / tachyarythmie, s. f. / tachy-arrhythmia.
[Gr. takhys = rapid; a - priv.; lat. rhythmus, gr. rhythmos = ritm.]
Accelerare [i neregularitate a ritmului cardiac. V. aritmie [i fibrila]ie auricular\.
TAHIBAZIE, s. f. / tachybasie, s. f. / dysbasia.
[Gr. takhys = rapid; basis = mers.] V. disbazie.
TAHICARDIE, s. f. / tachycardie, s. f. / tachycar-dia.
[Gr. takhys = rapid; kardia = inim\.] Accelerarea ritmului b \ilor inimii, din
cauze diverse, normale (emo]ii, efort) sau patologice. ~n func]ie de etajul cardiac din care pleac stimulul ce excit ventriculii, t.
poate fi supraventricular sau ventricular\.
T. supraventricular\ se refer la orice tip de t. condus de un centru sau circuit de
excita]ie situat deasupra bifurca]iei fasciculului Hiss. V. `n continuare.
TAHICARDIE ATRIAL| / tachycardie atriale / a-trial tachycardia. T. cauzat de desccarea rapid a impulsurilor unui centru atrial
ectopic [i caracterizat prin serii de trei sau mai multe *extrasistole atriale. Dou tipuri frecvente de t. a. sunt
t. paroxistic atrial\ [i
t. a. cu bloc.
TAHICARDIE JONC}IONAL| / tachycardie jonc-tionelle / nodal tachycardia. T. care se produce atunci când conducerea activit\]ii
electrice a cordului este preluat de nodul atrioventricular. Accelerarea sau "`nc\lzirea" nodului atrioventricular determin
t.
idionodal\
, `n timp ce sucesiunea rapid a mai mult de trei *extrasistole jonc]ionale caracterizeaz t. j. paroxistic\.
TAHICARDIE PAROXISTIC| SUPRAVENTRICU-LAR| / tachycard ie paroxystique supraventri-culaire / reciprocating
supraventricular tachy-cardia. Tip de t. produs prin mecanism de *rein-trare a stimulului, de obicei la nivelul jonc]iunii a-trio-
ventriculare. Se caracterizeaz printr-un ritm foarte regulat, frecven] mai mare de 120 b\-t\i/minut [i absen]a undelor P pe traseul
electro-cardiografic.

793. 793
TAHICARDIE PAROXISTIC| SUPRAVENTRICULAR| ESEN}IAL| / tach ycardie paroxystique essentielle / Bouveret’s disease.
Sin.: boal Bouveret (v.).
TAHICARDIE SINUSAL| / tachycardie sinusale / sinus tachycardia. T. manifestat atunci când nodul sinoatrial descarc impulsuri
cu o rat mai mare de 100/minut. Reprezint un r\spuns fiziologic `n condi]ii de efort sau emo]ii. O t. s. care persist `n repaus
poate avea drept cauz *tireotoxicoza, insuficien]a cardiac sau miocardita acut\.
TAHICARDIE VENTRICULAR| / tachycardie ventriculaire / ventricular tachycardia. Tip de t. cauzat de desccarea unui centru
ectopic ventricular. T. v. se define[te ca o succesiune de trei sau mai multe *extrasistole ventriculare. Poate fi determinat [i de
accelerarea ritmului ventricular intrinsec, situa]ie `n care constituie o
t. idioventri-cular\.
TAHIFAGIE, s. f. / tachyphagie, s. f. / tachypha-gia.
[Gr. takhys = rapid; phagein = a mânca.] Ac-]iunea de a mânca rapid. T. are
drept consecin] o mastica]ie defectuoas care poate determina *dispepsie.
TAHIFEMIE, s. f. / tachyphémie, s. f. / tachyphe-mia.
[Gr. takhys = rapid; pheme = ceea ce este anun]at prin cuvânt.] Accelerarea
ritmului de emi-sie a cuvintelor. Ant.: bradifemie. Sin.: tahilalie.
TAHIFILAXIE, s. f. / tachyphylaxie, s. f. / tachy-phylaxis.
[Gr. takhys = rapid; phylaxis = protec-]ie, de la phylattein = a apa.]
1) Diminuarea rapid a efectului unui medicament dup administrare repetat [i constant\. T. este comun `n cazul
medicamentelor care ac]ioneaz asupra sistemului nervos, dar poate apare [i pentru alte me-dicamente. V. [i acutuman]\,
toleran] [i farma-codependen]\. 2) Diminuare rapid progresiv a reac]iilor unui organism fa] de un agent patogen atunci când
acesta este administrat `n mod repetat. Ex.: injectarea unei doze mici de antigen previne accidentele grave pe care le-ar putea
provoca o doz mare, injectat ulterior.
TAHIFRENIE, s. f. / tachyphrénie, s. f. / tachy-phrenia.
[Gr. takhys = rapid; phren, -os = spirit, minte.] Rapiditate anormal a
activit\]ii mentale.
TAHIKINEZIE, s. f. / tachykinésie, s. f. / tachyki-nesia.
[Gr. takhys = rapid; kinesis = mi[care, de la kinein = a mi[ca.] Ac]iunea
de a efectua mi[c\-rile voluntare cu o rapiditate patologic\.
TAHILALIE, s. f. / tachylalie, s. f. / tachylalia.
[Gr. takhys = rapid; lalia = vorbire, de la lalein = a vorbi.] Sin.: tahifemie (v.).
TAHIPNEE, s. f. / tachypnée, s. f. / tachypn(o)ea.
[Gr. takhys = rapid; pnoia = respira]ie, de la pnein = a respira.] Accelerare
anormal a frecven]ei respiratorii. T. reprezint cauza cea mai frecvent a *dispneei (`ndeosebi la copil) [i este de cele mai multe
ori consecin]a unei afec]iuni pulmonare. Alte cauze: insuficien]a cardiac\, dereglarea centrilor respiratori, leziuni ale peretelui to-
racic, criz de tetanie sau o simpl angoas\.
TAHIPSIHIE, s. f. / tachypsychie, s. f. / tachy-psychia.
[Gr. takhys = rapid; psykhe = suflet.] Accelerare anormal a proceselor de
gândire [i a asocierilor de idei, manifestat prin *logoree [i *fug de idei. V. [i manie.
TAHISTEROL, s. m. / tachystérol, s. m. / tachy-sterol. Produs de transformare a *ergosterolului, utilizat odinioar `n terapeutic\,
`ndeosebi datorit unor ac]iuni similare *parathormonului.
TALALGIE, s. f. / talalgie, s. f. / talalgia.
[Lat. talus = c\lcâi; gr. algos = durere.] Durere localizat la c\lcâi, secundar unei boli
reumatismale sau unei leziuni osoase.
T. esen]ial\, f cauz aparent\, constituie un sindrom autonom.
TALAMUS, s. n. / thalamus, s. m. / thalamus. NA: thalamus (1).
[Lat. thalamus, gr. thalamos = camer interioar\.] 1)
Forma]iune anatomic reprezentat prin nuclei volumino[i, pereche ai diencefalului, care formeaz pere]ii laterali ai ventriculului al
III-lea (`n jum atea dorsal\ cte anatomic [i func]ional, care pot fi clasificate `n: a) nuclei de releu
senzorial, la nivelul cora ajung informa]ii senzoriale specifice, care vor fi ulterior proiectate `n ariile corticale corespondente; b)
nuclei de releu secundar, care primesc aferen]e de la alte structuri anatomice cerebrale [i trimit eferen]e spre diferite regiuni din
cortexul motor; c) nuclei de asocia]ie cu sistemul limbic; d) nuclei de asocia]ie care transmit, informa]ii spre cortexul de asocia]ie;
e) nuclei nespecifici. 2) Proeminen] osoas pe fa]a superioar a calcaneului. Ea suport fa]a articular posterioar a astragalului.
TALASEMIE, s. f. / thalassémie, s. f. / thalas-s(a)emia.
[Gr. thalassa = mare; haima, -atos = sânge.] Termen sub care sunt
grupate o serie de anemii ereditare, hipocrome [i hipersideremice, transmise autozomal dominant [i determinate de reparti]ia
anormal `n molecula de *hemoglobin a celor patru lan]uri polipeptidice, care prezint o structur primar normal\. Cel mai
frecvent este `n cantitate insuficient lan]ul
β, de unde denumirea de β-t. dat anemiei, la care se adaug o can-titate excesiv de
hemoglobin F (fetal\ forme de t. au o distribu]ie geografic asem\-n oare: ]ile riverane ale Mediteranei centrale [i
orientale. Forme de t.: 1)
T. major\ este forma grav\, homozigot\. Sin.: boal Cooley (v.). 2) T. minor\, sau *boala Rietti-Greppi-
Micheli, este cea mai frecvent [i benign\, comport *poliglobulie microcitar [i *hipocrom\. 3)
T. minim\ reprezint o simpl
anomalie hematologic la purt orii s o[i ai *tarei. T. prin anomalia lan]ului
α este foarte rar\, α-t. este mortal in utero `n forma
homozigot\, la heterozigo]i fiind minor [i benign\. Exist [i forme asociate, `n care al uri de hemoglobina normal [i de
hemoglobina F se detecteaz o hemoglobin anormal\: S (boal Silvestroni-Bianco, v.), C (sindrom Zuelzer-Kaplan, v.) sau E. V.
[i drepanocitoz\, hemoglobin\.
TALASOTERAPIE, s. f. / thalassothérapie, s. f. / thalassotherapy.
[Gr. thalassa = mare; thera-peia = tratament, de la
therapeuein = a `ngriji.] Metod de tratament care, `n sens strict, se refer\ la utilizarea valurilor mii, iar prin extensie la
utilizarea apei de mare, aerului [i a climatului marin.
TALC, s. n. / talc, s. m. / talc.
[Ar. talq = talc.] Pulbere alb\, fin [i aderent\; reprezint un hidro-silicat de magneziu natural,
Mg
3Si
4O
10(H
20)
2. T. este utilizat local, pe tegumente, ca protector [i sicativ, precum [i ca substan] auxiliar `n fabricarea unor
forme farmaceutice (paste, unguente, linimente, comprimate, capsule).
TALCOM, s. n. / talcome, s. m. / talcoma.
[Ar. talq = talc; -oma.] Reac]ie pseudotumoral la corp str\in provocat de pudra de talc
sau de orice alt substan] analog\. T. poate fi accidental (perfora]ie a mu[ii chirurgicale) sau provocat (pentru ob]inerea
simfizei unei seroase).
TALCOZ|, s. f. / talcose, s. f. / talcosis.
[Ar. talq = talc; -ozã.] Pneumopatie profesional determinat de inhala]ia prelungit a
pulberii de talc.
TALIDOMID|, s. f. / thalidomide, s. f. / thalido-mide. (DCI) Substan] cu poten]ial teratogen ridicat, ini]ial prescris ca sedativ [i
hipnotic, C
13H
10N
2O, mult utilizat `n Europa occidental a anilor 1960. Datorit propriet\]ilor sale imunosupresive, a fost prescris
`n tratamentul puseelor reac]ionale de lepr\. S-a demonstrat c provoac anomalii congenitale grave.
TALIE, s. f. / taille, s. f. / height (1), waist (2), incision (3).
[Fr. taille, din lat. talea = ml\di]\, l\star de unde, `n fr. tailler = a
t\ia
.] 1) Statur\, `n\l]ime, mime. 2) Partea de la mijloc, mai sub]ire a corpului omenesc, situat deasupra [oldurilor. 3) Termen
utilizat uneori `n chirurgie cu sensul de incizie a unui organ cavitar, `ndeosebi vezica urinar\, `n scopul extragerii unui calcul sau a
unui corp str\in. ~n acest caz, termenul a fost preluat direct din francez\:
taillé = t\iat. Ex.: t. hipogastric sau t. vezical\.
TALIN|, s. f. / taline, s. f. / talin. Protein cu M
r de 215 kDa care se leag cu *vinculina la nivelul *ci-toscheletului.
TALIU, s. n. / thallium, s. m. / thallium.
[Gr. thallos = fulger verde, deoarece compu[ii taliului produc o flac ca un fulger verde .]
Simbol Tl. Element chimic, metal rar, cu num atomic 81 [i greutate atomic 204,39. S\rurile sale sunt toxice puternice [i,
cumulate, produc leziuni hepatice, nervoase [i osoase. O serie dintre acestea sunt utilizate ca *rodenticide. T. a devenit important
`n practica medical o dat cu descoperirea faptului c izotopul s\u radioactiv 201 (
201
Tl), cu o durat de semivia] (timp fizic de
`njum \]ire) de 73 de ore, se acumuleaz `n celulele miocardice `n mod analog cu potasiul, cation fiziologic a cui distribu]ie
reflect fidel starea miocardului. De aceea,
201
Tl este utilizat `n *scintigrafie [i *tomoscintigra-fie gama pentru investigarea
*ischemiei miocardice `n repaus, dup efort sau dup proba farmacologic cu dipiridamol (vasodilatator coronarian).
TALUS, s. n. / talus, s. m. / talus.
[Lat. talus = glezn\, c\lcâi.] V. tab. anat. - oase.
TAMOXIFEN, s. n. / tamoxifène, s. m. / tamoxi-fen. (DCI) Medicament antiestrogen nesteroidian utilizat `ndeosebi `n tratamentul
*cancerului de sân. T. se leag\ de receptorii pentru estrogeni de la nivelul tumorii, inhibând astfel efectul acestor hormoni [i,

794. 794
implicit, cre[terea tumoral\. Efecte secundare: durere local\, hipercalcemie [i congestie facial\. T. a fost testat [i `n prevenirea
cancerului de sân la femeile cu risc crescut.
TAMPON, s. n. / tampon, s. m. / buffer (1, 2), plug, swab (3).
[Fr. tampon, din fr. veche tapon = dop.] 1) ~n general, sistem chimic
care previne modificarea concentra]iei altor substan]e chimice. Ex.: sistemele donoare [i acceptoare de protoni servesc ca t.,
prevenind modifici notabile ale concentra]iei ionilor de hidrogen, adic ale pH-ului. 2) O alt defini]ie: sistem format dintr-o solu]ie
(sarea unui acid puternic cu o baz slab sau sarea unui acid slab cu o baz puternic) a cui pH variaz pu]in când se adaug\ un
acid sau o baz\. De ex., sistemele t. plasmatice sunt: acid carbonic - carbona]i [i bicarbona]i, proteine - proteinate, fosfa]i
monobazici - fosfa]i dibazici [i sistemele t. hemoglobin\. 3) Bucat de vat\ sau tifon destinat unui *tamponament.
TAMPONAD| CARDIAC| / tampon(n)ade cardi-aque / cardiac tamponade.
[Fr. tamponnade, din fr. veche tapon = dop; gr.
kardia = inim\.] Compresiune acut a inimii printr-un *epan[ament pericardic abundent [i/sau din cauza producerii rapide a
acestuia. V. [i adiastolie.
TAMPONAJ, s. n. / tampon(n)age, s. m. / tampo-nage, tamponade.
[Fr. tamponnage, din fr. veche tapon = dop.] 1) Ac]iunea de
a trece un tampon din tifon sau vat impregnat cu un lichid de obicei antiseptic peste o regiune tegumentar\. Sin.: badijonaj. 2)
Utilizarea unei solu]ii tampon `n scopul men]inerii pH-ului la o anumit valoare.
TAMPONAMENT, s. n. / tamponnement, s. m. / tamponment, pack.
[Fr. tamponnement, din fr. veche tapon = dop.] Metod de
*hemostaz care const `n introducerea de *comprese sau *me[e `ntr-o cavitate la nivelul ceia s-a produs o hemoragie (fose
nazale, plag profund\, vagin, uter etc.). Prin t. se realizeaz compresiunea vaselor sanguine locale.
TANATOLOGIE, s. f. / thanatologie, s. f. / thana-tology.
[Gr. thanatos = moarte; logos = [tiin]\.] Studiul medicolegal al mor]ii
(diagnostic, data decesului, legisla]ie, *tanatopraxie) [i a fenomenelor cadaverice sau a factorilor `n rela]ie cu acestea.
TANATOPRAXIE, s. f. / thanatopraxie, s. f. / tha-natopraxy.
[Gr. thanatos = moarte; praxis = ac-]iune, de la prattein = a
ac]iona
.] Sin.: `mb\ls\-mare (v.).
TANICIT, s. n. / tanycyte, s. m. / tanycyte, strech cell. Celul a *ependimului de la nivelul ventriculului al treilea. T. se afl fie izolate,
fie `n por]iuni diferen]iate ale epiteliului ependimar, constituind *organele circumventriculare.
TAPETORETINIAN, adj. / tapétorétinien, -enne, adj. / tapetoretinal.
[Lat. tapete sau tapetum = cuvertur\, covor; rete, -is =
re]ea; -
inã.] Care a-par]ine din punct de vedere morfologic [i func]io-nal stratului pigmentar ( pars pigmentosa retinae, NA) al
retinei. V. [i degenerescen] tapetoretinian\.
TAPOTAJ. Var. pentru tapotare (v.).
TAPOTARE, s. f. / tapotement, s. m. / tapote-ment.
[Fr. tapotement, etimologie incert\.] Tehnic de masaj ce const `n baterea
ritmic a regiunii masate cu marginea cubital a mâinii sau cu degetele. Var.: tapotaj.
TAR|, s. f. / tare, s. f. / defect, deficiency.
[It. tara = tar\, din ar. tarh = decontare, de la taraha = a arunca, a sustrage; sensul de
"defect" dateaz din sec. XV
.] Stare sau maladie care pot determina diminuarea rezisten]ei organismului pentru o afec]iune
ulterioar sau o tulburare a func]iilor fiziologice.
TARS, s. n. / tarse, s. m. / tarsus. NA: tarsus.
[Gr. tarsos = talp\.] 1) Masiv osos care formeaz partea posterioar a scheletului
piciorului. V. tab. anat. - oase tarsiene. 2) Topografic, segment al piciorului cuprins `ntre extremitatea inferioar a gambei [i baza
oaselor metatarsiene, `n partea anterioar\. Sin.: gâtul piciorului.
TARS PALPEBRAL / tarse des paupières / tarsal plate. NA: tarsus inferior, tarsus superior. Lamel de ]esut conjunctiv relativ dens,
de form semilunar\, care constituie marginea liber a pleoapei superioare (
t. superior) sau inferioare (t. inferior).
TARSALGIE, s. f. / tarsalgie, s. f. / tarsalgia.
[Gr. tarsos = talp\; algos = durere.] Durere acut sau cronic localizat la nivelul
piciorului sau al gleznei.
T. adolescen]ilor: malforma]ie osoas dobândit care const `n apari]ia unui picior plat valgus de la vârsta
de 15 ani, care determin dureri la nivelul tarsului, cu evolu]ie favorabil dup vârsta de 20 ani.
TARSECTOMIE, s. f. / tarsectomie, s. f. / tarsec-tomy.
[Gr. tarsos = talp\, marginea pleoapei; ek-tome = excizie.] 1) Abla]ia
chirurgical a unuia sau mai multor oase ale tarsului. 2) Rezec]ia chirurgical par]ial a tarsului palpebral.
TARSIAN, adj. / tarsien, -enne, adj. / tarsal.
[Gr. tarsos = talp\, marginea pleoapei.] 1) Care se refer\, care apar]ine *tarsului
piciorului. 2) Care se refer la *tarsul palpebral. 3) Cu referire la un anumit os al tarsului.
TARSIENE, s. n. pl. / tarse, s. m. / tarsal bones, tarsus.
[Gr. tarsos = talp\.] V. tab. anat. - oase.
TARSIT|, s. f. / tarsite, s. f. / tarsitis.
[Gr. tarsos = marginea pleoapei; -itã.] Afec]iune inflamatorie localizat la nivelul *tarsului
palpebral, frecvent consecutiv unei inflama]ii conjunctivale acute sau cronice, `ndeosebi *trahomului.
TARSOPLASTIE, s. f. / tarsoplastie, s. f. / tarso-plasty.
[Gr. tarsos = talp\, marginea pleoapei; plastos = modelat, de la plassein
= a forma, a modela
.] 1) Opera]ie efectuat `n scopul corectii unei malforma]ii osoase congenitale (picior varus echin), care
const `n rezec]ia unor por]iuni (externe) ale calcaneului [i ale astragalului [i `n transplantarea acestora la nivelul unei bre[e, `n
partea intern a tarsului. 2) Sin. pu]in folosit pentru blefaroplastie (v.).
TARSORAFIE, s. f. / tarsorraphie, s. f. / tarsorrhapy.
[Gr. tarsos = marginea pleoapei; rhaphe = sutur\.] Sutur par]ial sau
complet a marginii libere a celor dou *pleoape `n vederea acolii sau sudurii lor. T. este destinat protejii corneei fa]\ de
agresiunile exterioare atunci când ocluzia spontan a pleoapelor este imposibil\ sau când exist o anestezie corneean\.
TARSOTOMIE, s. f. / tarsotomie, s. f. / tarsoto-my.
[Gr. tarsos = talp\, marginea pleoapei; tome = t\iere, sec]iune, de la temnein
= a t\ia
.] 1) Incizia *tarsului, f abla]ie osoas\. 2) Sin.: blefaro-tomie. 3) Incizia par]ial a tarsului palpebral (`n general a celui
superior), pentru corec]ia *entropionului.
TART-CELL / Tart-cell / Tart-cell.
[Tart = numele bolnavului la care Hargraves a descoperit, `n 1948, aceast celul\; lat. cellula =
c\mu]\, dim. de la
cella = c\mar\.] Anglicism, sin. cu celul Tart (v.).
TARTRU, s. n. / tartre, s. m. / tartar.
[Gr. tartaron = depozit negru l\sat de vin `n vase.] 1) Concre]iune calcar care formeaz
placa dentar\, de colora]ie verde sau brun\, cu localizare sub- sau supragingival\, compus din substan]e organice [i din suri
calcare, aderând la smal]ul [i cementul dentar, `ndeosebi `n regiunea coletului.
TATA BOX / TATA (bo`te) / TATA box. Sin.: cutie TATA (v.).
TATI / TATI / TATI.
[Acronim engl.: Tumor Associ-ated Trypsin Inhibitor = inhibitor al tripsinei asociat tumorilor.] *Marker tumoral
seric care a fost detectat `n unele cancere de ovar, col uterin, colon, rect [i pancreas. Nu este strict specific pentru nici un tip de
cancer, fiind identificat [i `n anumite pancreatite, colestaze benigne extrahe-patice [i infec]ii bronhopulmonare.
TATUAJ, s. n. / tatouage, s. m. / tattoo.
[Engl. to tattoo = a tatua, din limba tahitian tatau.] Desen care r\mâne pe piele dup
tatuare, adic du-p introducerea `n dermul profund a unor particule colorate, de obicei cu ajutorul unui ac. T. sunt plasate cel mai
frecvent la nivelul bra]elor, mâinilor, toracelui sau fe]ei [i constau din inscrip]ii sau desene. Studiul t. poate oferi uneori informa]ii
asupra personalit\]ii purt orului.
TAURIN|, s. f. / taurine, s. f. / taurine. Aminoacid non-carboxilic, compus intermediar al metabolismului *cisteinei. T. este conjugat
`n bil `n *acizi biliari [i are, de asemenea, rol *neurotransmi] or.
TAUROCOLAT, s. m. / taurocholate, s. m. / tau-rocholate. Sare a acidului taurocolic con]inut `n *bil\. Are rol `n emulsionarea
gr\similor.
TAURODONTISM, s. n. / taurodontisme, s. m. / taurodontism.
[Gr. tauros = taur; odous, odon-tos = dinte; -ism.] Anomalie
morfologic a din]ilor `n care molarii `n form de prism\, prin cre[terea dimensiunii verticale a camerei pulpare, prezint o diviziune
a r\d\cinilor dentare deasupra coletului dentar.
TAUTOMERIE, s. f. / tautomérie, s. f. / tauto-mery.
[Gr. tautos = acela[i; meros = parte.] For-m particular de *izomerie, care se
`ntâlne[te când doi izomeri ai aceluia[i compus chimic sunt `n interconversie rapid prin transportului unui a-tom sau al unui grup
|

795. 795
de atomi dintr-o pozi]ie `n al-ta `n molecul [i coexist `ntr-o stare de echilibru dinamic, astfel `ncât compusul respectiv poate re-
ac]iona, dup caz, `n func]ie de propriet\]ile conferite de unul sau altul din cei doi izomeri.
TAXIE, s. f. / taxie, s. f. / taxis, tropism.
[Gr. taxis = ordonare, aranjare, de la tattein = a ordona, a a-ranja.] Reac]ie locomotorie a
unui organism ani-mal sau a unei celule orientat `n func]ie de un stimul extern. Mi[cile pot fi pozitive (spre sursa stimulatoare)
sau negative (opuse localizii sursei). *Tactism [i t. desemneaz\, `n general, o re-ac]ie a organismelor sau a celulelor mobile care
se deplaseaz\, pe când *tropism semnific o sim-pl modificare de orientare, f deplasare. V. [i tropism.
TAXINOMIE, s. f. / taxinomie, s. f. / taxinomy.
[Gr. taxis = ordonare, aranjare, de la tattein = a ordona, a aranja; nomos = obicei
având for] de lege
.] Sin.: taxonomie (v.).
TAXIS, s. n. / taxis, s. m. / taxis.
[Gr. taxis = ordonare, aranjare, de la tattein = a ordona, a aranja.] Denumire a unui ansamblu de
manevre de presiune cu ajutorul mâinii, efectuate `n scopul reducerii unei *hernii strangulate. T. poate fi practicat [i `n reducerea
*parafimozei.
TAXON, s. m. / taxon, s. m. / taxon.
[Gr. taxis = ordonare, aranjare, de la tattein = a ordona, a aranja.] Categorie de clasificare a
fiin]elor vii. Ex.: specie, familie, ordin. V. taxonomie.
TAXONOMIE, s. f. / taxonomie, s. f. / taxonomy.
[Gr. taxis = ordonare, aranjare, de la tattein = a ordona, a aranja; nomos =
obicei având for] de lege
.] 1) Clasificarea fiin]elor vii pe baza asem\-rilor [i diferen]elor dintre acestea. Se disting succesiv
urm orii *taxoni: regn, `ncreng ur\, clas\, ordin, familie, gen, specie, varietate [i ras\. Cea mai nou clasificare a fiin]elor vii se
efectueaz `n func]ie de secven]ele nucleotidice codificate de genele acestora [i se nume[te arbore filogenetic universal. 2)
Ramur a [tiin]ei care are ca obiect studiul legilor generale [i principiilor clasificii. Sin.: biotaxie, taxinomie.
TEAC|, s. f. / gaine, s. f. / sheath, capsule.
[Lat. theca, gr. theke = cutie, teac\.] Structur de `nveli[ care `nconjoar o forma]iune
anatomic\. Ex.:
t. folicular (NA: theca folliculi), structur rezultat din diferen]ierea stromei ovariene `n jurul *folicului ovarian `n
cre[tere sau matur;
t. femural\, `nveli[ din ]esut conjunctiv al vaselor femurale.
TEAC| SCHWANN / gaine de Schwann / Schwann's cell.
[Theodor Schwann, anatomist [i fiziolog german, profesor la Leuven,
apoi la Li
ège, 1810-1882.] T. ce `nconjoar fibrele nervoase periferice mielinizate sau amielinice. La nivelul fibrelor mielinizate, t.
S. este alc uit dintr-o succesiune de celule `nrulate `n jurul unui singur axon, `n timp ce la nivelul fibrelor amielinice o singur
celul S. `nconjoar mai mul]i axoni. Sin.: neurilem\, neurolem\.
TEAM|, s. f. / peur, s. f. / fear.
[Lat. timere = a se teme.] Sentiment de nelini[te puternic\, de alarm\, `n prezen]a unui pericol sau
la gândul unui pericol, a unei amenin]i. T. este un factor de *stres. Sin.: fric\.
TEBAIC, adj. / thébaïque, adj. / thebaic.
[Lat. Thebaicus, gr. thebaikos, de la ora[ul egiptean Theba, de unde venea opiul `n
Antichitate
.] Apar-]inând *opiului sau derivat din opiu.
TECAL, adj. / thécal, -ale, -aux, adj. / thecal.
[Lat. theca, gr. theke = cutie, teac\.] Care se refer la *teaca *foliculului ovarian.
TECHNE}IU, s. n. / technetium, s. m. / techne-tium.
[Gr. tekhnetos = artificial, de la techne = art manual\, meserie.] Izotop
radioactiv artificial cu simbolul Tc [i numul atomic 43. Se ob]ine fie prin bombardarea molibdenului cu neutroni, fie din molibdenul
rezultat din fisiunea uraniului-235, acesta din urm fiind utilizat `n *generatoarele de *techne]iu-99m.
TECHNE}IU-99m / technetium-99m / technetium-99m (
99m
Tc). *Radioizotop al techne]iului (
99
Tc), care emite `ndeosebi radia]ii gama
cu energia de 140 keV [i care are un timp fizic de `njum \]ire de 6 ore. Datorit acestor propriet\]i,
99m
Tc este radioizotopul ideal
`n *scintigrafie, fiind utilizat liber sau cuplat cu molecule vectoare (*radiofarmaceutic).
99m
Tc este ob]inut din molibden-99 cu
ajutorul generatorului de techen]iu. V. `n continuare.
TECHNE}IU-99m METILEN DIFOSFONAT / technetium- 99m methylène diphosphonate / technetium-99m methylene
diphosphonate.
99m
Tc legat de metilen difosfonat, care ac]ioneaz ca un analog de fosfat, localizându-se la nivelul oaselor. Este
utilizat `n *scintigrafie pentru ob]inerea imaginii `ntregului schelet ("corp `ntreg”) sau a diferitelor zone osoase.
TECHNE}IU-99m SESTAMIBI / technetium-99m sestamibi / technetium-99m sestamibi.
99m
Tc legat de un complex cationic
monovalent lipofilic din grupa izocianide (izonitril), utilizat `n *scintigrafia miocardic\, pentru investigarea perfuziei coronariene.
Prezint o bun captare miocardic\, dar redistribu]ia sa este redus [i se produce dup câteva ore.
TECOM, s. n. / thécome, s. m. / thecoma.
[Lat. theca, gr. theke = cutie, teac\; -oma.] Tumor o-varian care se dezvolt din
]esutul intersti]ial ce `nconjoar foliculii ovarieni. T. se dezvolt de re-gul dup menopauz [i este `n general benign, având uneori
activitate progesteronic feminizan-t (v. luteinom).
TECTOSPINAL, adj. / tecto-spinal, -ale, -aux, adj. / tectospinal.
[Lat. tectum = acoperi[, de la tege-re = a acoperi; spina = [ira
spinii
.] Care se extinde de la tectum mesencephali (*tectum) la m\duva spinii.
TECTUM, s. n. / tectum, s. m. / tectum. NA: tectum, pl. tecta.
[Lat. tectum = acoperi[, de la tegere = a acoperi.] Structur
anatomic asem oare unui acoperi[. Ex.:
t. mesencephali (NA), por]iunea cea mai dorsal a creierului mijlociu (*mezencefal).
TEFLON, s. n. / Teflon, s. m. / Teflon. Marc `n-registrat pentru plitef (politetrafluoretilen), polimer sintetic cu propriet\]i antiadezive.
Este utilizat ca material de implant chirurgical pentru proteze, grefe vasculare [i mijloace de fixare scheletic\, deoarece este
deopotriv rezistent [i bine tolerat de c re ]esuturi.
TEFROMALACIE, s. f. / téphromalacie, s. f. / tephromalacia.
[Gr. tephros = cenu[\; malakia = `nmuiere, de la malakos =
moale
.] 1) Termen pentru denumirea leziunilor de natur ischemic prezente `n coarnele anterioare ale m\duvei cervicale `n cursul
*amiotrofiei izolate non-progresive a mu[chilor mici ai mâinii. 2) Denumire pentru boala `ns\[i, `n care leziunile men]ionate anterior
sunt consecin]a unui ramolisment parcelar al teritoriului spinal anterior de origine ateromatoas sau sifilitic\.
TEFROMIELIT|, s. f. / téphromyélite, s. f. / te-phromyelitis.
[Gr. tephros = cenu[\; myelos = m\duv\; -itã.] Inflama]ia coarnelor
axului de substan] cenu[ie a m\duvei spinii. Când evolueaz rapid, determin sindromul paraliziei spinale infantile sau, mai rar,
al paraliziei spinale acute a adultului. V. poliomielit anterioar acut\.
TEGUMENT, s. n. / tégument, s. m. / integument. NA: integumentum commune.
[Lat. tegumentum = `nveli[, de la tegere = a
acoperi
.] Sin.: piele (v.).
TEHNIC|, s. f. / technique, s. f. / technique.
[Gr. tekhnikos = ingenios, dibaci, de la tekhne = art manual\, meserie.] 1) Ansamblu
de procedee [i metode utilizate pentru ob]inerea unui rezultat determinat. 2) ~n chirurgie, totalitatea timpilor operatori ai unei
interven]ii chirurgicale. Aceea[i opera]ie poate fi executat dup t. diferite. Sin.: metod\. V. [i opera]ie, procedeu.
TEHNIC| METAMORFIC| / technique méta morphique / metamorphic technique. Terapie manipulativ fundamentat pe principiul
conform cuia, la nivel plantar, exist o proiec]ie fidel a `ntregii fiin]e [i a poten]ialului acesteia. Spre deosebire de *reflexoterapie,
care utilizeaz suprafa]a plantar `n totalitate, `n cazul t. m. masajul plantelor se realizeaz la nivelul marginii externe a scheletului
osos al piciorului, a cei morfologie reflect simbolic etapele vie]ii intrauterine. Acest masaj are un efect mai subtil decât cel reflex
`n sens fiziologic, de catalizator al ac]iunii for]ei vitale prin care se produce metamorfoza psihologic\, mental [i spiritual a
individului. De[i nu are un scop terapeutic `n sens tradi]ional, t. m. poate avea un poten]ial curativ, fiind util `n special `n maladii
cronice, handicapuri motorii [i deficite mentale. V. [i medicin alternativ\.
TEIN|, s. f. / théine, s. f. / theine, theina.
[Chine-z te, prin engl. tea = ceai; -inã.] V. cafein\.
TELALGIE, s. f. / thélalgie, s. f. / thelalgia.
[Gr. 1) thele = mamelon; 2) tele = departe; algos = durere.] 1) Sensibilitate dureroas a
mamelonului. 2) Durere perceput la distan] de locul leziunii.
TELANGIECTAZIE, s. f. / télangiectasie, s. f. / tel-angiectasia, telangiectasis.
[Gr. telos, -eos = cap , extremitate; angeion = vas;
ektasis = dilata]ie.] Dilata]ie patologic [i permanent\, congenital sau dobândit\, a unor mici vase cutanate sau mucoase, al
cor traseu devine vizibil cu ochiul liber. T. dispare de obicei la *vitropresiune.
TELANGIECTAZIE HEMORAGIC| EREDIT AR| / télangiectasie hémorragique héréditaire / here-ditary h(a)emorrhagic
telangiectasia. Sin.: boa-l Rendu-Osler (v.).
| |

796. 796
TELANGIECTAZIE PULMONAR| / télangiecta sie pulmonaire / pulmonary telangiectasia. Maladie familial cu transmitere
autozomal semidominant\, caracterizat prin prezen]a fistulelor arteriovenoase profunde la nivelul unuia sau ambilor pulmoni,
uneori cu localizare subpleural\, situate cel mai frecvent `n lobul inferior drept. Fistulele permit sângelui neoxigenat s p rund
direct `n circula]ia sistemic\, f pasaj la nivelul membranei de schimb alveolo-capilare, realizând un grad variabil de [unt
dreapta-stânga.
TELANGIOM, s. n. / télangiome, s. m. / telangi-oma.
[Gr. telos, -eos = cap , extremitate; ange-ion = vas; -oma.] Tumor
rezultat prin dilatarea capilarelor sau arteriolelor.
TELECHIRURGIE, s. f. / téléchirurgie, s. f. / tele-surgery.
[Gr. tele = departe; kheirourgia = lucru efectuat manual, de la kheir,
-iros
= mân\, ergon = lucru [i ergein = a lucra.] Chirurgie `n care operatorul nu atinge organul tratat, care este abordat de la
distan]\, prin mijloace fizice, ca laser, ultra-sunete sau und de [oc pentru *litotrip]ie.
TELECOBALTOTERAPIE, s. f. / télécobaltothé-rapie, s. f. / telecobaltotherapy.
[Gr. tele = departe; germ. Kobalt, var. de la
Kobolt = spiridu[ al minelor; gr. therapeia = tratament, de la the-rapeuein = a `ngriji.] Tratament cu radia]ii gama ob]inute de
la o surs extern de cobalt radioactiv, numit *bomb de cobalt.
TELECURIETERAPIE, s. f. / télécuriethérapie, s. f. / telecurietherapy.
[Gr. tele = departe; Marie Sklodowska Curie, chimist [i
fizician francez, n. `n Polonia, 1867-1934;
Pierre Curie, chimist [i fizician francez, 1859-1906; gr. therapeia = tratament, de
la
therapeuein = a `ngriji.] *Radiotera-pie `n cadrul ceia se utilizeaz radia]iile emise de un izotop gama-radioactiv plasat la
distan] de organul de iradiat. Sin.: telegamaterapie.
TELEDIAGNOSTIC, s. n. / télédiagnostic, s. m. / telediagnosis.
[Gr. tele = departe; dia = prin; gnostikos = care cunoa[te, de la
gnonai = a cunoa[te.] Utilizarea telecomunica]iilor pentru a ajuta un medic izolat s ia o decizie `ntr-un caz dificil. Se realizeaz o
consultare la distan] `ntre doi sau mai mul]i medici, care pot utiliza mijloace mai mult sau mai pu]in avansate. Ex.: transmiterea de
imagini.
TELEDIASTOL|, s. f. / télédiastole, s. f. / te-lediastole.
[Gr. telos, -eos = cap , extremitate; diastole = dilatare, de la diastel-
lein
= a lgi.] Sfâr[itul *diastolei sau faza de relaxare ventricular izovolumetric\.
TELEGAMATERAPIE, s. f. / télégammathérapie, s. f. / telegammatherapy.
[Gr. tele = departe; γ = a treia liter a alfabetului grec;
gr.
therapeia = tratament, de la therapeuein = a `ngriji.] Sin.: telecurieterapie (v.).
TELEGENESIS, s. n. / telegenesis, s. m. / telegenesis.
[Gr. tele = departe; genesis = producere, procrea]ie, de la gennan = a
produce
.] Reproducere prin `ns\mân]are artificial\, `n particular prin spermatozoizi conserva]i.
TELEGONIE, s. f. / télégonie, s. f. / telegony.
[Gr. tele = departe; gone, gonos = urma[, s\mân] genital\.] Influen]a primului
mascul asupra tuturor gesta]iilor ulterioare ale unei femele, chiar dac fecundarea s-a produs de c re un alt mascul.
TELEMEDICIN|, s. f. / télémédecine, s. f. / tele-medicine.
[Gr. tele = departe; lat. medicina = medicin\.] Consulta]ie medical
acordat la dis-tan]\, care poate ajuta fie un medic (telediagnos-tic), fie o persoan care nu este medic (teleasis-ten] medical), `n
caz de dificultate [i de izolare. V. telediagnostic.
TELENCEFAL, s. n. / télencéphale, s. m. / telen-cephalon. NA: telencephalon.
[Gr. telos, -eos = cap , extremitate; enkephalos
= creier, de la
en = `n, kephale = cap.] Partea anterioar a encefalului. T. se dezvolt din prima vezicul cerebral embrionar
anterioar\. El cuprinde *emisferele cerebrale, *ventriculele laterale [i o parte din ventriculul al treilea.
TELEOPSIE, s. f. / téléopsie, s. f. / teleopsia.
[Gr. tele = departe; opsis = vedere, aspect.] Eroare `n aprecierea distan]ei la care se
afl diferitele o-biecte, `n absen]a *ametropiei sau a tulburii vederii binoculare. T. ar fi expresia unei leziuni cerebrale temporale.
TELEPATIE, s. f. / télépathie, s. f. / telepathy.
[Gr. tele = departe; pathos = afec]iune, sentiment.] Comunicare extrasenzorial\,
direct [i la distan]\, a gândurilor unui individ c re un alt individ. Realitatea acestui fenomen r\mâne discutabil\.
TELERADIOLOGIE, s. f. / téléradiologie, s. f. / teleradiology.
[Gr. tele = departe; lat. radius = raz\; gr. logos = [tiin]\.] Metod
de comunicare a imaginilor diagnostice [i a altor informa]ii relevante `ntre sta]ii aflate la distan] care sunt legate `n re]ele (locale
sau pe arii largi).
TELERADIOTERAPIE, s. f. / téléradiothérapie, s. f. / teleradiotherapy.
[Gr. tele = departe; lat. radius = raz\; gr. therapeia =
tratament, de la
the-rapeuein = a `ngriji.] Tehnic de *radioterapie `n care sursa agentului terapeutic (frecvent radia]ii X) se afl
la distan] fa] de organism (peste 1,50 m), spre deosebire de alte tehnici (ex.: brahiterapie), `n care sursa este la distan]\ foarte
mic\.
TELERECEPTOR, s. m. / télérécepteur, s. m. / telereceptor.
[Gr. tele = departe; lat. receptus, de la recipere = a primi.]
Denumire dat unor receptori la care ajung stimuli senzoriali produ[i la distan]\: ochiul, urechea, nasul.
TELESISTOL|, s. f. / télésystole, s. f. / telesys-tole.
[Gr. telos, -eos = cap , extremitate; systole = contrac]ie.] Sfâr[itul sistolei
ventriculare, care corespunde fazei de ejec]ie lent\.
TELESISTOLIC, adj. / télésystolique, adj. / tele-systolic.
[Gr. telos, -eos = cap , extremitate; systole = contrac]ie.] Care se
situeaz la sfâr[itul *sistolei.
TELETERAPIE, s. f. / téléthérapie, s. f. / telethe-rapy.
[Gr. tele = departe; therapeia = tratament, de la therapeuein = a `ngriji.]
Termen cu mai multe semnifica]ii posibile: 1) Tratament radiotera-pic prin *telecobaltoterapie sau cu alt surs de radia]ii aflat la
distan] fa] de pacient. 2) Tratament (ipotetic) la distan] prin *telepatie.
TELIT|, s. f. / thélite, s. f. / thelitis.
[Gr. thele = mamelon; -itã.] Inflama]ia mamelonului.
TELOCENTRIC, adj. / télocentrique, adj. / telo-centric.
[Gr. telos, -eos = cap , extremitate; lat. centrum = centru, din gr.
kentron = vârf ascu]it.] Despre un *cromozom al cui *centromer este situat la una din extremit\]ile *cromatidei.
TELOFAZ|, s. f. / télophase, s. f. / telophase.
[Gr. telos, -eos = cap , extremitate; phasis = a-paren]\, r\situl unei stele, de la
phainein = a apare.] Cea de-a patra [i ultima faz a diviziunii celulare, `n cursul ceia cromozomii fuzioneaz [i reconstituie un
cordon, apoi se reformeaz o re]ea de *cromatin [i o membran nuclear pentru a individualiza nucleul. V. [i mitoz\.
TELOGEN, adj. / télogène, adj. / telogen.
[Gr. telos, -eos = cap , extremitate; gennan = a produce.] Denumire a fazei de repaus
din cadrul *ciclului pilar.
TELOMER, s. m. / télomère, s. m. / telomere.
[Gr. telos, -eos = cap , extremitate; meros = parte.] Structur specializat situat
la extremitatea fie-cui bra] al unui cromozom, de partea opus centromerului. Secven]a din care este alc uit t. const dintr-un [ir
de repeti (de la 250 la 1500) bogate `n guanin (la om hexamerul TTAGGG) care sunt ad\ugate sub ac]iunea enzimei telome-ra-
z\. T. asigur integritatea cromozomilor [i `m-piedic fuzionarea acestora. ~n cursul diviziunilor celulare are loc o diminuare treptat
a lungimii t., `n rela]ie cu procesele de `mb rânire.
TELORAGIE, s. f. / thélorragie, s. f. / thelorrha-gia.
[Gr. thele = mamelon; rhegnynai = a ]â[ni, a izbucni.] Hemoragie la nivelul
mamelonului.
TELOTISM, s. n. / thélotisme, s. m. / thelotism.
[Gr. thele = mamelon; -ism.] Proiec]ia mameloanelor prin contrac]ia mu[chilor
areolei mamare, produs prin reflex mamilo-areolar.
TELURIC, adj. / tellurique, adj. / telluric.
[Lat. tellus, -uris = p\mânt.] 1) Care apar]ine p\mântului sau are originea din p\mânt. 2)
Care apar]ine elementului chimic nr. 52, telur.
TEMPERAMENT, s. n. / tempérament, s. m. / temperament.
[Lat. temperamentum = combina]ie fericit\, propor]ie just\, de la
temperari = a amesteca `n propor]ie just\; sensul medical dateaz din sec. XVI.] 1) Ansamblul caracterelor fiziologice proprii unui
individ. 2) Ansamblul dispozi]iilor psihologice ale unei persoane. 3) Caracteristic de activitate [i reactivitate, ontologic [i
psihologic\, având raporturi nemijlocite cu dinamica fiziologic a organismului. Hipocrate deosebea patru tipuri de t.: sanguin,
coleric, melancolic, flegmatic. Ele au fost reconfirmate de Pavlov.
|

797. 797
TEMPERATUR|, s. f. / température, s. f. / tempe-rature. [Lat. temperatura = compozi]ie bun\, m\sur just\, de la temperari =
a amesteca `n propor]ie just\
.] Intensitatea c\ldurii unui corp; `n particular `n medicin\, a unui organism viu, m\su-rat cu un
termometru. Unitatea de m\sur `n sis-temul interna]ional este Kelvinul (abrev. K), unitate fundamental\, sau gradul Celsius
(abrev.
0
C), unitate derivat\, intervalul de un grad fiind egal `n cele dou sci de temeperatur\. Se utilizeaz [i scara Fahrenheit,
`n ]ile anglosaxone (unitatea de m\sur este
0
F pentru aceast scar\ sia t. exprimate `n scara Fahrenheit `n
grade Celsius se scade 32 din valoarea m\surat [i se multiplic rezultatul cu 5/9. Pentru conversia invers se multiplic valoarea
m\surat cu 9/5 [i se adaug 32.
TEMPERATUR| BAZAL| / température basale / basal temperature. T. corporal m\surat la trezire, `nainte ca subiectul s se fi
ridicat din clinostatism [i pe nemâncate. Harta t. b. se alc uie[te prin m\surarea zilnic a t., de obicei la nivelul rectului. ~n
principiu, prin analiza h]ii de t. b. se poate stabili data *ovula]iei.
TEMPERATUR| CORPORAL| / températur e corporelle / body temperature. T. corpului uman care rezult din echilibrul dintre
*termogenez [i pierderea de c\ldur\. T. c. variaz `n cursul zilei, fiind mai ridicat\ seara, [i `n func]ie de locul m\surii. Astfel,
m\surat la nivelul axilei, t. c. variaz `ntre 36,8
0
C diminea]a [i 37,3
0
C seara. T. bucal este cu 0,3-0,6
0
C mai mare decât cea a-
xilar\, iar cea rectal cu 0,5-1
0
C. La nivelul ficatului, t. este de circa 40,5
0
C. T. bucal poate varia dac pacientul a ingerat alimente
reci sau dac acesta repir pe gur\. Se apreciaz c m\surarea t. rectale este mai precis decât m\surarea t. axilare sau bucale,
cu condi]ia absen]ei oricui proces patologic local.
TEMPERATUR| DE FUZIUNE / température de fusion / melting temperature. 1) T. medie la care 50% dintre moleculele de ADN
bicatenar dintr-un amestec se g\sesc sub form disociat\. 2) T. care corespunde trecerii unui bistrat lipidic (format dintr-un singur
tip de fosfolipid) din faza de *gel `n faza de *cristal lichid. Pentru amestecuri de fosfolipide, ca [i pentru membranele naturale (care
includ [i proteine), aceast tranzi]ie are loc `ntr-un interval de t.
TEMPORAL, adj., s. n. / temporal, -ale, -aux, adj., s. m. / temporal.
[Lat. temporalis = de la tâmpl\, de la tempus, -oris =
tâmpl\
.] 1) Care se refer la tâmpl sau la osul t. sau la lobul t. (ex.: sindrom t., care cuprinde manifesti `n rela]ie cu leziuni ale
lobului t.). 2)
Osul t.: v. tab. anat. - oase.
TEMPOROMALAR, adj. / temporo-malaire, adj. / temporomalar.
[Lat. tempus, -oris = tâmpl\; mala = maxilar superior.] Care se
refer la tâmpl [i la obraz, sau la osul temporal [i osul malar.
TEMPOROMANDIBULAR, adj. / temporo-m andi-bulaire, adj. / temporomandibular.
[Lat. tem-pus, -oris = tâmpl\; mandibula =
maxilar inferior, de la
mandere = a mesteca.] Care se refer la osul temporal [i la mandibul sau se afl `n rela]ie cu aceste
forma]iuni.
TEMPOROPARIETAL, adj. / temporo-pariétal, -ale, -aux, adj. / temporoparietal.
[Lat. tempus, -oris = tâmpl\; parietalis = de
perete, de la
pari-es, -etis = perete.] 1) Care apar]ine sau are leg ur\ cu oasele temporal [i parietal. 2) Cu referire la regiunea t.
sau la *circumvolu]iile temporale [i parietale.
TEMPOROPONTIN, adj. / temporo-pontin, -e, adj. / temporo-pontile.
[Lat. tempus, -oris = tâmpl\; pons, -ntis = punte.] Care se
refer la lobul temporal [i la protuberan]a inelar\.
TEMPOROSPA}IAL, adj. / temporo-spatial, -ale, -aux, adj. / temporo-spatial.
[Lat. tempus, -oris = timp; spatium = spa]iu.]
Care se refer deopotriv la timp [i spa]iu.
TENALGIE, s. f. / ténalgie, s. f. / tenalgia.
[Gr. te-non, -ontos = tendon; algos = durere.] Durere localizat la nivelul unuia sau mai
multor tendoane. Sin.: tenodinie.
TENASCIN|, s. f. / ténascine, s. f. / tenascin.
[Lat. tenere = a þ]ine; nasci = a se na[te; -inã.] Glicoprotein extracelular izolat
recent `n ]esu-tul conjunctiv, care particip la interac]iunile celulare.
TENDINIT|, s. f. / tendinite, s. f. / tendinitis.
[Lat. medieval tendo, -inis = tendon, probabil de la gr. tenon, -ontos = tendon; -
itã.] Inflama]ia corpului unui tendon sau a zonei sale de inser]ie ( t. de in-ser]ie). Dac la inser]ie este anexat o *burs se-roas se
produce o tendinobursit\. Când are loc o reac]ie osteofitic subperiostal la locul inser]iei este vorba de tendinoperiostit\. Ex. de t.:
1)
T. ahilean\ este limitat la o parte din *tendonul lui Ahile [i se caracterizeaz prin tumefac]ie dureroas cu dificult\]i la mers.
Survine cel mai frecvent dup un traumatism, un mar[ for]at sau din cauza `nc\l]\mintei strâmte, mai rar fiind consecin]a unei
*artrite. 2)
T. crepitant\, sin.: sinovit crepitant (v.). 3) T. de inser]ie reprezint consecin]a unui reumatism extraarticular, localizat
la nivelul inser]iilor osoase ale tendoanelor, ligamentelor sau aponevrozelor. Sin.: tenozit\.
TENDINIT| DE INSER}IE / tendinite d’insertion / enthesitis. Sin.: entezit (v.).
TENDINOPEROSTIT|, s. f. / tendinopériostite, s. f. / tendinoperiostitis.
[Lat. medieval tendo, -inis = tendon, probabil de la gr.
tenon, -ontos = tendon; gr. peri = `n jurul; osteon = os; -itã.] Sin.: entezit (v.).
TENDON, s. n. / tendon, s. m. / tendon. NA: tendo, pl. tendines.
[Lat. medieval tendo, -inis = tendon, probabil de la gr. tenon,
-ontos
= tendon.] Extremitate fibroas\, alb [i rezistent\, mai mult sau mai pu]in alungit\, cilindric sau aplatizat a unui mu[chi.
Este constituit dintr-un ]esut conjunctiv alb-sidefiu, dens [i rezistent, prin care mu[chiul se inser pe os. T. are rolul de a trans-
mite for]a muscular\.
TENDON CALCANEAN / tendon calcanéen / calcaneal tendon. NA: tendo calcaneus. Sin.: tendonul lui Ahile (v.).
TENDON ROTULIAN / tendon rotulien / patellar tendon. NA: ligamentum patellae. Continuare a por]iunii centrale a t. mu[chiului
cvadriceps femural, sub forma unui ligament tendinos puternic `ntins `ntre vârful rotulei [i tuberozitatea anterioar a tibiei. Sin.:
ligament rotulian.
TENDONUL LUI AHILE / tendon d’Achille / Achil-les’ tendon. NA: tendo calcaneus.
[Gr. Akhilleus, erou grec a cui mam l-a ]inut
de c\lcâi pentru a-l scufunda `n Styx
.] T. masiv, puternic, care leag mu[chiul triceps sural de tuberozitatea *calcaneului. Sin.:
tendon calcanean.
TENECTOMIE, s. f. / ténectomie, s. f. / tenec-tomy.
[Gr. tenon, -ontos = tendon; ektome = excizie.] Excizia chirurgical par]ial a
zonei lezate a unui tendon, a tecii acestuia sau, uneori, excizia total\.
TENESM|, s. f. / ténesme, s. m. / tenesmus.
[Gr. tenesmos, de la teinein = a `ntinde.] Senza]ie permanent sau paroxistic de
constric]ie dure-roas a sfincterului anal sau vezical, cu tensiune penibil [i nevoie imperioas [i continu de a de-feca sau de a
urina.
TENIAZ|, s. f. / taeniase, s. f., taeniasis, s. m. / t(a)eniasis.
[Lat. taenia = panglic\; -azã.] Infes-tarea cu viermi din genul *Taenia
[i tulburile provocate de prezen]a parazi]ilor `n intestin. Manifestile clinice ale t. sunt `ndeosebi digestive: dureri abdominale,
grea]\, tulburi de tranzit intestinal, senza]ie de balonare, apetit capricios. Uneori pot apare tulburi nervoase.
TENIE, s. f. / taenia, s. f. / t(a)enia.
[Lat. taenia = panglic\.] Vierme apar]inând genului Taenia (v.).
TENIFUG, adj., s. n. / ténifuge, adj., s. m. / t(a)eniafuge.
[Lat. taenia = panglic\; fugare = a pune pe fug\, a `ndepta.]
(Medicament) care provoac paralizia [i expulzia *teniilor.
TENODEZ|, s. f. / ténodèse, s. f. / tenodesis.
[Gr. tenon, -ontos = tendon; desis = legare.] Tehnic chirurgical efectuat de
obicei pentru fixarea, stabilizarea unei articula]ii, atunci când tendonul unui mu[chi cu rol `n mobilitatea articula]iei respective este
dezinserat (accidental, traumatic). T. const `n inser]ia tendonului respectiv `n pozi]ie anatomic sau `ntr-o pozi]ie nou\. T. poate fi
util [i `n cazul corec]iei chirurgicale a piciorului paralitic echin, `n acest caz fiind interesat tendonul unui mu[chi paralizat al
gambei.
TENODINIE, s. f. / ténodinie, s. f. / tenodinia.
[Gr. tenon, -ontos = tendon; odyne = durere.] Sin.: tenalgie (v.).
TENOLIZ|, s. f. / ténolyse, s. f. / tenolysis.
[Gr. tenon, -ontos = tendon; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] Procedeu
chirurgical care const `n excizia aderen]elor fibroase, cicatriciale care `mpiedic func]ia fiziologic a unui tendon.
|

798. 798
TENOPEXIE, s. f. / ténopexie, s. f. / tenopexy. [Gr. tenon, -ontos = tendon; pexis = fixare.] 1) Fixarea, `n general prin sutur\, a
tendonului unui mu[chi, de. ex. `n cazul mu[chilor globului ocular, pentru corectarea unui *strabism.
TENOPLASTIE, s. f. / ténoplastie, s. f. / teno-plasty.
[Gr. tenon, -ontos = tendon; plastos = modelat, de la plassein = a forma, a
modela
.] Gre-f tendinoas constând `n interpunerea unui tendon de origine animal la extremit\]ile unui tendon sec]ionat, rupt sau
afectat de un proces patologic.
TENORAFIE, s. f. / ténorraphie, s. f. / tenorrha-phy.
[Gr. tenon, -ontos = tendon; rhaphe = sutu-r\.] Reunirea prin sutur a
fragmentelor unui tendon sec]ionat.
TENOSINOVIT|, s. f. / téno-synovite, s. f. / teno-synovitis.
[Gr. tenon, -ontos = tendon; lat. medieval synovia, probabil de la gr.
syn = `mpreun\, lat. ovum = ou; -itã.] Afec]iune inflamatorie localizat la nivelul tecii sinoviale a unui tendon [i care se poate
`nso]i de apari]ia unor zgomote (crepita]ii) la mi[carea tendonului respectiv (
t. crepitant\). Sin.: sinovit tendinoas\. V. [i
peritendinit\.
TENOSINOVIT| CRONIC| STENOZANT| A PO-LICELUI DE QUERVAIN / ténosynovite chro-nique sténosante du pouce de De
Quervain / De Quervain's disease, tenosynovitis steno-sans.
[Fritz de Quervain chirurg elve]ian, profesor la Berna [i Basel,
1868-1940.
] Sin.: boal de Quervain (v.).
TENOTOMIE, s. f. / ténotomie, s. f. / tenotomy.
[Gr. tenon, -ontos = tendon; tome = t\iere, sec]iu-ne, de la temnein = a t\ia.] 1)
Sec]ionare chirurgical a unui tendon pentru redresarea unui membru, a unui segment de membru sau a unui organ (ochi, `n caz
de *strabism). 2) Termenul este utilizat [i `n cazul sec]ion\rii unor *bride fibroase cicatriciale care obstruc]ioneaz mi[cile la
nivelul unui segment de membru sau `l men]in `ntr-o pozi]ie anormal\.
TENOZIT|, s. f. / ténosite, s. f. / tenositis.
[Gr. tenon, -ontos = tendon; -itã.] Sin.: tendinit (v.).
TENSEGRITATE, s. f. / tensegrité, s. f. / tensegri-ty.
[Abrev. engl. tensional integrity, din lat. ten-sus, de la tendere = a `ntinde,
a `ncorda [i
integrare = a `ntregi, a completa.] Concept arhitectural din biologia celular [i molecular\, introdus de Buckminster
Fuller, caracteristic pentru structurile stabilizate prin integritate tensional\, care le dife-ren]iaz pe acestea de arhitecturile clasice
bazate pe continuitate compresional\. Integritatea tensio-nal se realizeaz prin conectarea unei serii continue de elemente
tensoare cu o serie discontinu de elemente rigide, rezistente la compresie. Structurile tensegrale dezvolt o tensiune intern\, fiind
`n acest mod independente de gravita]ie, [i reac]ioneaz prin reconfiguri globale la modifi-ci mecanice locale. ~n biologia
celular [i molecular\, conceptul de t. ofer o explica]ie plauzibil pentru integrarea ac]iunii for]elor fizice cu logica evenimentelor
biochimice, asamblarea structurilor `n suprastructuri [i articularea dinamicilor locale `n comportamente globale coerente [i
adaptate. *Matricea extracelular [i *citoscheletul sunt prin excelen] structuri tensegrale, conectarea lor prin molecule de
adeziune stând la baza organizii [i dinamicii tisulare. Conceptul de t. este util `n explicarea global a unor procese de fiziologie
celular `n rela]ie `ndeosebi cu citoscheletul [i mem-brana celular\.
TENSIOACTIV, adj. / tensioactif, -ive, adj. / tensioactive, surface-active.
[Lat. tensus, de la tendere = a `ntinde, a `ncorda;
activus = activ, de la agere = a ac]iona.] Care posed proprietatea de *tensioactivitate. Substan]ele t. pozitive cresc coeficientul
de tensiune superficial\, iar substan-]ele
t. negative `l scad. V. [i tensioactivitate.
TENSIOACTIVITATE, s. f. / tensioactivité, s. f. / tensioactivity.
[Lat. tensus, de la tendere = a `ntinde, a `ncorda; activus = activ,
de la
agere = a ac]iona.] Proprietatea unor substan]e de a modifica *tensiunea superficial\. Este cazul unor sub-stan]e organice
cu lan]uri lungi de carbon [i nu-m mic de radicali -OH sau -CO
2H. Solvi]ii care scad tensiunea superficial trebuie s se afle con-
centra]i `n stratul superficial al solu]iei [i invers pentru cei ce cresc tensiune superficial\. V. tensioactiv.
TENSIOMETRU, s. n. / tensiomètre, s. m. / ten-siometer.
[Lat. tensus, de la tendere = a `ntinde, a `ncorda; gr. metron =
m\sur\
.] Sin.: sfigmomanometru (v.).
TENSIUNE, s. f. / tension, s. f. / tension.
[Lat. tensio, -onis = `ncordare, de la tendere = a `ntinde, a `ncorda.] 1) Sinonim
inadecvat, dar uzual fo-losit pentru presiune, pentru a desemna rezisten]a opus de pere]ii cavit\]ilor organice (abdomen, stomac,
vezic etc.) sau de vase (artere, vene) la presiunea creat de lichidele sau gazele pe care le con]in. V. [i t. arterial\. 2)
T. electric\:
diferen]a de poten]ial electric `ntre dou\ puncte. Se m\soa-r `n vol]i. 3)
T. intraocular\, v. presiune intraocular\. 4) T. superficial\
(v.). V. [i surfactant. 5)
T. vaporilor de ap\, t. par]ial a vaporilor de ap din aer. Reprezint modul de exprimare a umidit\]ii aerului.
TENSIUNE ARTERIAL| / tension artérielle / blood pressure, arterial tension. For] elastic exercitat\ de pere]ii arteriali asupra
con]inutului sanguin. Aceasta echilibreaz\, practic, cu for]a contractil\ a inimii transmis de sânge [i denumit presiune arterial\.
Termenii de t. a. [i presiune arterial\, de[i desemneaz no]iuni biofizice diferite, au devenit sinonimi `n limbajul medical. ~n con-
secin]\, v. presiune arterial\.
TENSIUNE ARTERIAL| DIASTOLIC| / tension artérielle diastolique / diastolic pressure. Sin.: presiune arterial minim (v.).
TENSIUNE ARTERIAL| DIFEREN}IAL| / ten-sion artérielle differentielle / pulse pressure. Sin.: presiune arterial diferen]ial (v.).
TENSIUNE ARTERIAL| MAXIM| / tension artéri-elle maxima / systolic pressure. Sin.: presiune arterial maxim (v.).
TENSIUNE ARTERIAL| MEDIE / tension artéri-elle moyenne / mean pressure. Sin.: presiune arterial medie (v.).
TENSIUNE ARTERIAL| MINIM| / tension artéri-elle minima / diastolic pressure. Sin.: presiune arterial minim (v.).
TENSIUNE ARTERIAL| SISTOLIC| / tension artérielle systolique / systolic pressure. Sin.: presiune arterial maxim (v.).
TENSIUNE INTRAOCULAR| / tension intraoculaire / intraocular pressure. Sin.: presiune intraocular (v.).
TENSIUNE SUPERFICIAL| / tension superficielle / surface tension. For] care se manifest la suprafa]a liber a unui lichid,
deoarece for]ele de atrac]ie dintre moleculele de lichid sunt mai mari decât cele dintre moleculele lichidului [i ale gazului de
deasupra. Datorit orientii normale a for]ei, suprafa]a liber a unui lichid tinde spre o arie cât mai mic [i se comport ca o
membran elastic\. T. s. se exercit pe unitatea de lungime a liniei de contact care separ dou faze (lichid-aer). Ea depinde de
natura lichidului, de temperatur [i de compozi]ia suprafe]ei. Se noteaz cu
σ (sau γ) [i se exprim `n N/m. Fenomenul de t. s. este
implicat `n formarea meniscurilor, `n fenomenele capilare, curgerea sub form de pic uri [i, `n organism, `ndeosebi `n rolul
*surfactantului.
TENSOR, adj., s. m. / tenseur, adj., s. m. / tensor.
[Lat. tensus, de la tendere = a `ntinde, a `ncorda.] (Mu[chi) care determin
tensiunea sau `ntinderea unei structuri anatomice, `ndeosebi `n cazul *aponevrozelor. Ex.: mu[chiul t. al
fasciei lata. V. tab. anat. -
mu[chi.
TEOBROMIN|, s. f. / théobromine, s. f. / theo-bromine.
[Gr. theos = zeu; broma = fel de mâncare; -inã.] Principal alcaloid din
boabele de cacao (
Theobroma cacao), t. este un derivat purinic xantinic cu ac]iune diuretic\, de relaxare a musculaturii netede,
coronarodilatatoare [i relativ stimulant pentru sistemul nervos central.
TEOFILIN|, s. f. / théophylline, s. f. / theophyl-line.
[Gr. theos = zeu; philein = a iubi; -inã.] Principalul alcaloid din frunzele de
ceai, chimic fiind o dimetil-xantin\, preparat [i sintetic. T. are ac]iune stimulant asupra sistemului nervos central, este *diuretic [i
spasmolitic la nivelul mu[chilor netezi (`ndeosebi efect bronhodilatator benefic `n astmul bron[ic). V. cafein [i xantin\.
TEOMANIE, s. f. / théomanie, s. f. / theomania.
[Gr. theos = zeu; mania = nebunie.] Delir religios prin care pacientul sus]ine c se
afl sub inspira]ie divin sau c este un personaj divin.
TEORIA CELULAR| / théorie cellulaire / cell theory. Una din marile teorii unificatoare din secolul al XIX-lea. Purkinje, Schleiden [i
Schwann au v\zut `n celul unitatea structural [i fiziologic a organismelor animale [i vegetale.
TEORIA GENERAL| A SISTEMELOR / théorie générale des systèmes / general systems theory. T. elaborat de biologul L. von
Bertalanffy, conform ceia `n natur nu exist\ obiecte izolate, ci asocieri ale acestora, aflate `n interac]iune. Prin integrarea unui
anumit num de obiecte (elemente) `ntr-un sistem apar propriet\]i noi, care sunt caracteristice numai sistemului respectiv [i nu
componentelor izolate. T. g. a s. a avut un impact deosebit `n toate [tiin]ele, deoarece `n condi]iile `n care `n cercetare domin
tendin]a analitic\, permite sinteza unor date aparent disparate. Au fost identificate o serie de caracteristici generale comune

799. 799
sistemelor nevii [i biosistemelor, precum [i o serie de particularit\]i ale acestora din urm\. T. g. a s. deschide [i calea analizei
cantitative, inclusiv `n czul unor sisteme biologice, dar adoptarea analizei sistemice s-a concretizt `ndeosebi `n domeniul sistemelor
tehnice.
TEORIA INFORMA}IEI / théorie d'information / information theory. Analiza caracteristicilor comunicii mesajelor la nivelul
sistemelor `n toate etapele (codificare, transmisie, decodificare, recep]ie) [i a perturbilor (sau distorsiunilor) care se produc `n
diferite etape.
TEORIA SELEC}IEI CLONALE / théorie de la sé-lection clonale / clonal selection theory. Sin.: selec]ie clonal imunologic (v.).
TEORIA }INTEI / théorie de la cible / target theory. T. conform ceia efectul direct al radia]iilor ionizante depinde de probabilitatea
interac]iunii acestora cu o serie de structuri vitale ale celulei, `ndeosebi cu moleculele de ADN. Probabilitatea ca radia]iile s
produc o leziune (reversibil sau ireversibil\ te o problem de balistic\, de unde denumirea t. T. ]. a
fost extins [i `n explicarea altor procese, cum este ac]iunea medicamentelor.
TEORIE, s. f. / théorie, s. f. / theory.
[Gr. theoria = ac]iunea de a observa, de a medita, de la theo-rein = a observa, a contempla.]
1) Cunoa[tere speculativ\, abstract\, ideal\, independent de aplica]ii. T. este verificat `n practic\. 2) Sistem conceptual organizat
pe care se bazeaz explicarea unor fenomene, pornind de la un ansamblu de ipoteze verificate experimental.
TERAPEUTIC, adj. / thérapeutique, adj. / thera-peutic(al).
[Gr. therapeutikos = care vindec\, care `ngrije[te, de la therapeuein =
a `ngriji
.] Care se refer la tratamentul bolilor. Ex.: procedeu t., a-gent t., pneumotorax t.
TERAPEUTIC|, s. f. / thérapeutique, s. f. / the-rapeutics.
[Gr. therapeutikos = care vindec\, care `ngrije[te, de la therapeuein =
a `ngriji
.] Ramu-r a medicinii dedicat aplicii unor remedii variate - `ndeosebi medicamentoase [i chirurgicale - `n scopul
vindecii bolilor sau al ameliorii simptomatologiei [i a altor tulburi produse de acestea. ~n alternativa ideal\, t. poate fi
etiologic\, ac]ionând direct asupra cauzelor bolii, sau patogenic\, `n cazurile când sunt ]intite mecanismele patologice, [i
simptomatic\, dac se urme[te atenuarea sau dispari]ia unor simptome. Sin.: terapie. V. [i tratament.
TERAPIE, s. f. / thérapie, s. f. / therapy.
[Gr. the-rapeia = tratament, de la therapeuein = a `ngriji.] Sin.: terapeutic (v.).
TERAPIE ANTIMICOBACTERIAN| / thérapie an-ti mycobactérienne / antimycobacterial thera-py. Metod de t. a infec]iilor cu
micobacterii, care include tratamentul farmacologic al tuberculozei, leprei [i al bolilor produse de micobacteriile netu-berculoase
patogene. Tuberculostaticele sunt divizate `n agen]i de prim linie (izoniazida [i rifam-picina asociate cu pirazinamid\, etambutol [i
streptomicin\ aami-nosalicilic, amikacina, capreomicina, cicloserina, etionamida, kanamicina [i
tiacetazona). Tratamentul standard al leprei include dapsona, rifam-picina [i clofazimina.
Mycobacterium avium-intra-celulare [i M.
kansasii
sunt sensibile la tuberculostaticele de prim linie, iar micobacteriile cu cre[tere rapid - la amikacin\, cefalosporine,
chinolone fluorinate, doxiciclin [i sulfonamide. Claritromicina este un antibiotic foarte eficient `mpotriva micobacteriilor
netuberculoase, fiind util [i `n tratamentul infec]iilor diseminate la pacien]ii cu SIDA.
TERAPIE ANTI-Rh-D / thérapie anti-Rh-D / anti-Rh-D therapy. Administrarea de anticorpi `mpotriva antigenului Rh-D (antigen `nalt
imunogenic din sistemul de grup sanguin Rh), utilizat `n tratamentul purpurei trombocitopenice idiopatice.
TERAPIE COGNITIV| / thérapie cognitive / cognitive therapy. Metod de psihoterapie apropiat de *t. comportamental\. T. c. se
bazeaz pe modelul cognitiv de func]ionare a gândirii, conform cuia comportamentele motorii [i verbale sunt condi]ionate prin
scheme incon[tiente dobândite prin experien]\. Tulburile mentale, `ndeosebi depresiile, sunt `n rela]ie cu o gândire [i credin]e
eronate, produse prin scheme preexistente, `n prezen]a unor situa]ii dificile. T. c., utilizat `ndeosebi `n tulburile anxio-depresive,
const `n modificarea progresiv a acestor sisteme de gândire inadecvat\, prin interven]ii active, de tip pedagogic.
TERAPIE COMPORTAMENTAL| / thérapie comportamentale / behaviour therapy. Metod de psihoterapie bazat pe principii
stabilite prin analiza experimental a `nv\]ii [i condi]ionii. Scopul t. c. const `n modificarea comportamentelor patologice prin
`nlocuirea unor atitudini neadec-vate cu altele, mai bine adaptate.
TERAPIE GENIC| / thérapie génique / gene the-rapy. Tratamentul direct al bolilor genetice utilizând tehnicile de *inginerie genetic\.
Scopul t. g. este modificarea, pân la normalitate, a capitalului genetic alterat `n unele boli. ~n abordarea cea mai radical\, se
consider necesar interven]ia `n sta-diile timpurii ale embriogenezei, prin `ncorporarea `n celulele germinale (ovul [i
spermatozoid) a u-nor gene noi, care `n continuare vor deveni ereditare. Se consider c\ aceast abordare nu respect
imperativele bioeticii, deoarece pot rezulta consecin]e care s afecteze descenden]ii. Cea de-a doua alternativ const `n t. g. a
celulelor somatice, prin care se introduc gene normale `n celulele somatice (ex.: `n *celulele stem ale m\du-vei osoase). Dac
numul genelor normale `ncorporate `n celulele somatice este suficient, efec-tele curative devin vizibile. ~n principiu, `n prezent t.
g. este posibil `ndeosebi `n cazul bolilor provocate de un defect al unei singure gene recesive. Deficien]a poate fi corectat\ prin
introducerea u-nei *alele normale. Ex.: `n unele boli genetice prin defecte ale enzimelor sau `n *fibroza chistic\. Printre altele, s-a
reu[it producerea de limfocite normale prin integrarea de gene `n celulele stem. Este testat\, de asemenea, t. g. `n unele tipuri de
cancer (ex.: *melanom [i *cancer de sân). ~n a-cest caz se urme[te introducerea `n celulele maligne de gene ale cor produ[i
distrug specific celulele tumorale. Viitorul t. g. depinde de imperativele bioeticii, dar [i de rezolvarea unor probleme de ordin tehnic.
Sin.: genoterapie.
TERAPIE IMUNOSUPRESIV| / thérapie immuno-suppressive / immunosuppressive therapy. Tratament cu agen]i fizici (ex.: radia]ii
X) sau farmacologici (corticosteroizi, medicamente citotoxice ca azatioprina [i ciclosporina) care inhib `n general r\spunsul imun
fa] de antigenii endogeni [i exogeni, fiind utilizat `n transplantul de organe (pentru prevenirea rejetului), `n alergii, `n mielomul
multiplu [i `n bolile autoimune.
TERAPIE INTENSIV| / soins intensifs / intensive care. Ansamblul procedeelor terapeutice absolut necesare `n cazul pacien]ilor
care, prin natura [i gravitatea afec]iunilor de care sufer\, necesit o supraveghere specializat\, imediat [i continu\, incluzând
echipamente de monitorizare complex [i de resuscitare a func]iilor vitale. ~n spitalele mari exist unit\]i (sec]ii) specializate cu
adresabilitate precis\: nou-n\scu]i, bolnavi chirurgicali, arsuri grave, bolnavicu infarct miocardic sau afec]iuni neurologice grave.
TERAPIE SCLEROZANT| / thérapie sclérosante / sclerotherapy. Injectarea varicelor esofagiene cu un agent chimic sclerozant,
prin intermediul u-nui cateter cu ac trecut prin endoscop. T. s. permite un control bun al hemoragiilor esofagiene acute [i poate fi
folosit [i `n scop preventiv.
TERATISM, s. n. / tératisme, s. m. / teratism.
[Gr. teras, -atos = monstru; -ism.] Anomalie grav a formii sau/[i dezvoltii unor
organe de origine congenital\.
TERATOBLASTOM, s. n. / tératoblastome, s. m. / teratoblastoma.
[Gr. teras, -atos = monstru; blastos = germen; -oma.]
*Teratom cu evolu]ie malign\, dezvoltat pe seama celulelor de tip embrionar.
TERATOGEN, adj. / tératogène, adj. / teratogen.
[Gr. teras, -atos = monstru; gennan = a produce.] Care provoac anomalii
congenitale, ac]ionând `n perioada gravidit\]ii. Ex.: ac]iunea t. a *talidomi-dei, `n general a unor medicamente sau a unor doze
mari de radia]ii.
TERATOGENEZ|, s. f. / tératogenèse, tératogé-nie, s. f. / teratogenesis.
[Gr. teras, -atos = monstru; genesis = producere, de la
gennan = a produce.] Mecanismele de producere a malforma]ii-lor la embrion sau la fetus.
TERATOID, s. n. / tératome, s. m. / teratoma.
[Gr. teras, -atos = monstru; eidos = form\.] Sin.: teratom (v.).
TERATOLOGIE, s. f. / tératologie, s. f. / terato-logy.
[Gr. teras, -atos = monstru; logos = [tiin-]\.] {tiin]a care studiaz anomalile
[i malforma-]iile `n rela]ie cu perturbile dezvoltii embrionare sau fetale.
TERATOM, s. n. / tératome, s. m. / teratoma.
[Gr. teras, -atos = monstru; -oma.] Neoplasm disem-brioplazic, format din ]esuturi
adulte diferen]iate (
t. benign) sau embrionare nediferen]iate (t. malign). T. se localizeaz cel mai des la nivelul testiculului sau
ovarului (la adult) [i al mediastinului sau regiunii sacrococcigiene (la copil). Sin.: teratoid, tumor organoid (Virchow). V. [i
disembriom.

800. 800
TERATOSPERMIE, s. f. / tératospermie, s. f. / te-ratospermia. [Gr. teras, -atos = monstru; sper-ma, -atos = s\mân]\.] Prezen]a
a numero[i sper-matozoizi de form anormal `n sperm\, cu consecin]e negative asupra fecunda]iei [i gesta]iei.
TEREBRANT, adj. / térébrant, -e, adj. / terebrant, terebrating.
[Gr. terebron = sfredel, burghiu.] Care roade, care scobe[te, care
are tendin]a s p rund `n profunzimea ]esuturilor, cu referire `ndeosebi la unele ulcere.
TEREBRA}IE, s. f. / térébration, s. f. / terebra-tion.
[Lat. terebratio, -onis = sfredelire, perforare, de la terebrare = a sfredeli, a
perfora [i gr.
terebron = sfredel, burghiu.] Sin.: perfora]ie (v.).
TEREN, s. n. / terrain, s. m. / diathesis.
[Lat. terrenus = de p\mânt, terestru, de la terra = P\-mânt.] Concept clasic, dar [i
imprecis, care regru-peaz totalitatea factorilor constitu]ionali (genetici, fiziologici, tisulari sau umorali) sau dobândi]i care
determin predispozi]ia pentru o boal sau condi-]ioneaz *prognosticul unei boli. No]iunea tradi]io-nal de
t. morbid este relativ
vag [i se restrânge treptat, `ndeosebi prin identificarea unor anomalii sau caracteristici genetice precise. T. poate fi definit drept
capacitatea organismului de a r\spun-de, de a reac]iona la diver[i agen]i patogeni. ~n terminologia engl., termenul
diathesis (v.
diatez) este doar un sin. par]ial. V. predispozi]ie [i diate-z\.
TERMAL, adj. / thermal, -ale, -aux, adj. / thermal.
[Gr. therme = c\ldur\.] Care se caracterizeaz prin temperatur\, prin c\ldur\.
Termenul se utilizeaz `ndeosebi cu referire la apele minerale calde sau t., utilizate `n cura t.
TERMEN, s. n. / terme, s. m. / term of pregnancy.
[Lat. terminus = linie de hotar, limit\.] Sfâr[itul previzibil al sarcinii, dup o
perioad normal de *gesta]ie, urmat de na[tere. Ex.: sarcin la t.
TERMIC, adj. / thermique, adj. / thermic, thermal.
[Gr. thermos = cald, de la therme = c\ldur\.] Care se refer la c\ldur (ex.:
conductibilitate t.) sau la temperatura unui corp (curb t.).
TERMINAL, adj., s. n. / terminal, -ale, -aux, adj., s. m. / terminal.
[Lat. terminalis = final, de la terminus = linie de hotar, limit\.]
1) Care se refer la extremitatea unei structuri, care constituie ultimul element din punct de vedere al pozi]iei topografice (ex.:
arter t.). 2) Despre perioada final a unei boli, denumit faz t. 3) V. glosar de informatic medical\.
TERMINATOR, s. m. / terminateur, s. m. / terminator.
[Lat. terminator, -oris de la terminare = a termina, a `ncheia.] Secven]
de ADN care favorizeaz oprirea *transcrip]iei.
TERMISTOR, s. n. / thermistance, s. f. / thermistor.
[Abrev. engl. thermal resistor, din gr. therme = c\ldur\; lat. resistere = a
rezista, a se `mpotrivi, de la
sistere = a se opri.] Component electronic a cui rezisten] variaz neliniar cu temperatura mediului
[i poate fi utilizat pentru m\surarea unor modifici foarte mici ale acesteia. Sin. par]ial: termorezisten]\.
TERMOALGEZIC, adj. / thermo-algésique, adj. / thermoalgesic.
[Gr. thermos = cald, de la ther-me = c\ldur\; algos = durere,
sau
algesis = sim]ul durerii.] Care se refer deopotriv la c\ldur [i la durere. Ex.: sensibilitate t., anestezie t.
TERMOANALGEZIE, s. f. / thermoanalgésie, s. f. / thermoanalgesia.
[Gr. thermos = cald, de la therme = c\ldur\; an - priv.;
algos = durere, sau algesis = sim]ul durerii.] 1) Alterarea *termosensibilit\]ii sau a capacit\]ii de a discrimina c\ldura de frig. 2)
Anestezie termic [i dureroas legat de lezarea unui fascicul spinotalamic. Sin.: termoanestezie.
TERMOANESTEZIE, s. f. / thermoanesthésie, s. f. / thermoan(a)esthesia.
[Gr. thermos = cald, de la therme = c\ldur\; an -
priv.;
aisthesis = senza]ie, sensibilitate.] Sin.: termoanalgezie (v.).
TERMOCAUTER, s. n. / thermocautère, s. m. / thermocautery.
[Gr. thermos = cald, de la ther-me = c\ldur\; lat. cauterium, gr.
kauterion = fier `nro[it, de la gr. kaiein = a arde.] *Cauter care folose[te ca surs de c\ldur arderea vaporilor provenind din
hidrocarburi.
TERMOCAUTERIZARE, s. f. / thermocautérisa-tion, s. f. / thermocauterisation.
[Gr. thermos = cald, de la therme = c\ldur\; lat.
cauterium, gr. kauterion = fier `nro[it, de la gr. kaiein = a arde.] Cauterizarea unei pl\gi sau a unui ]esut cu ajutorul c\ldurii
produse de un *cauter `nc\lzit la alb. Actualmente, *termocauterul este `nlocuit cu electrocauterul.
TERMOCOAGULARE, s. f. / thermocoagulation, s. f. / thermocoagulation.
[Gr. thermos = cald, de la therme = c\ldur\; lat.
coagulatio, -onis, de la coagulare = a `nchega, a coagula.] Procedeu de coagulare tisular utilizat `n timpul unei interven]ii
chirurgicale (ex.: `n stereotaxie), care const `n utilizarea unor curen]i de `nalt frecven]\, care cresc mult temperatura tisular
normal\.
TERMOCUPLU, s. n. / thermocouple, s. m. / ther-mocouple.
[Gr. thermos = cald, de la therme = c\ldur\; fr. couple, din lat.
copula = leg ur\.] Dispozitiv format din doi conductori alc ui]i cel mai adesea din dou metale cu constante termice diferite.
Conductorii, de obicei filiformi, sunt suda]i la extremit\]i. Când cele dou suduri au o temperatur diferit\, ia na[tere un curent
electric (*efect Seebeck) a cui intensitate depinde de diferen]a de temperatur existent `ntre cele dou suduri. Efectul devine
mai evident când se aleg anumite cupluri de metale ca, de ex., fier-constantan, platin\-platinorodium. ~n prezent sunt utiliza]i
*semiconductorii. T. poate fi utilizat `n dispozitivele termometrice pentru m\surarea temperaturii suprafe]elor cutanate [i a
]esuturilor.
TERMODINAMIC|, s. f. / thermodynamique, s. f. / thermodynamics.
[Gr. thermos = cald, de la therme = c\ldur\; dynamis =
for]\
.] Ramur a fizicii care studiaz transformile de energie din sistemele materiale. T. se bazeaz pe trei principii (v. principiu -
3). Exist un paradox termodinamic specific vie]ii. Astfel, `n timp ce `n sistemele naturale nevii entropia (deci dezordinea) cre[te,
evolu]ia ontogenetic [i filogenetic d impresia unui proces cu sc\dere de entropie. ~n realitate, sistemele vii sunt deschise, deci
pot introduce din mediu compu[i cu entropie sc\zut\: se pot "hr\ni cu entropie negativ\" (Schrödinger). T. clasic a sistemelor
`nchise [i a proceselor reversibile este azi `nlocuit\, `n biologie, prin t. sistemelor deschise [i a proceselor ireversibile (Prigogine).
TERMOFIL, adj. / thermophile, adj. / thermophi-lic.
[Gr. thermos = cald, de la therme = c\ldur\; philos = prieten, de la philein
= a iubi
.] Care se dezvolt bine la temperaturi ridicate, `ndeosebi despre microorganisme cu temperatur optim de cre[tere `ntre
50 [i 70
0
C.
TERMOFOBIE, s. f. / thermophobie, s. f. / ther-mophobia.
[Gr. thermos = cald, de la therme = c\ldur\; phobos = fric\.] Team
de c\ldur\, cu senza]ie permanent de c\ldur excesiv\, observat `ndeosebi `n stile de hipertiroidie.
TERMOGENEZ|, s. f. / thermogenèse, s. f. / thermogenesis.
[Gr. thermos = cald, de la ther-me = c\ldur\; genesis = producere,
de la
gennan = a produce.] Producerea de c\ldur `n organism fie prin activitate muscular ritmic involuntar\, fie datorit
*]esutului adipos brun.
TERMOGENIN|, s. f. / thermogénine, s. f. / ther-mogenin, uncoupling protein.
[Gr. thermos = cald, de la therme = c\ldur\;
gennan = a produce; -inã.] Protein din mitocondriile *]esutului adipos brun care provoac eliberarea de c\ldur prin decuplarea
de la sinteza de ATP a transportului mitocondrial de protoni. Sin.: protein necuplat\.
TERMOGRAFIE, s. f. / thermographie, s. f. / ther-mography.
[Gr. thermos = cald, de la therme = c\ldur\; graphein = a scrie.]
Tehnic de m\sura-re [i `nregistrare a radia]iilor termice (infraro[ii) e-mise de diferite p]i din organism, la nivelul pielii. Se
utilizeaz un film sensibil la radia]iile infraro[ii sau o sond detectoare. Prin `nregistrare se ob]i-ne o hart de distribu]ie a
temperaturii denumit termogram\. C\ldura emis de organism variaz `n diferite regiuni ale acestuia `ndeosebi `n func]ie de fluxul
sanguin local. ~n consecin]\, `n cazul tumorilor cu o vasculariza]ie abundent [i un flux sanguin crescut pot apare pe termogram
zone calde. De aceea, t. este utilizat `ndeosebi `n dia-gnosticul tumorilor de sân, sub denumirea de ma-motermografie. Aplica]iile
medicale ale t. depind de ameliorarea sensibilit\]ii detectorilor de radia]ii infraro[ii.
TERMOGRAM|, s. f. / thermogramme, s. m. / thermogram.
[Gr. thermos = cald, de la therme = c\ldur\; gramma = `nscriere.]
Imagine rezultat `n urma efectuii *termografiei.
TERMOLABIL, adj. / thermolabile, adj. / thermo-labile, heat-labile.
[Gr. thermos = cald, de la therme = c\ldur\; lat. labilis = care
alunec\, de la
labi = a aluneca, a c\dea.] Despre o substan] care este distrus sau `[i pierde propriet\]ile, este inactivat la o
anumit temperatur\. Ex.: toate *enzimele sunt t.; *complementul este t. la 55
0
C.

801. 801
TERMOLABILITATE, s. f. / thermolabilité, s. f. / thermolability, heat lability. [Gr. thermos = cald, de la therme = c\ldur\; lat.
labilis = care alunec\, de la labi = a aluneca, a c\dea.] Modificarea unui sistem fizic sau chimic sub influen]a cre[terii temperaturii.
V. [i termolabil.
TERMOLITIC, adj. / thermolytique, adj. / thermo-lytic.
[Gr. thermos = cald, de la therme = c\ldu-r\; lytikos = care distruge, de la
lyein = a distruge.] Despre un factor sau o substan] care pro-voac *termoliz\.
TERMOLIZ|, s. f. / thermolyse, s. f. / thermoly-sis.
[Gr. thermos = cald, de la therme = c\ldur\; lysis = distrugere, de la lyein =
a distruge
.] 1) Pierdere de c\ldur de c re organism. 2) Descompunerea unei substan]e chimice sub ac]iunea c\ldurii.
TERMOLIZIN|, s. f. / thermolysine, s. f. / thermo-lysine.
[Gr. thermos = cald, de la therme = c\l-dur\; lysis = distrugere, de la
lyein = a distruge; -inã.] *Proteaz de origine bacterian\.
TERMOLUMINESCEN}|, s. f. / thermolumines-cence, s. f. / thermoluminescence.
[Gr. ther-mos = cald, de la therme = c\ldur\;
lat.
lumen, -inis = lumin\.] Caz particular al *fosforescen]ei, `n care *luminescen]a se produce sub influen]a c\ldurii, prin
dezexcitarea unui atom sau a unei molecule aflate `ntr-o stare de excitare metastabil\.
TERMOMASAJ, s. n. / thermomassage, s. m. / thermomassage.
[Gr. thermos = cald, de la ther-me = c\ldur\; massein = a
fr\mânta [i ar.
massa = a atinge, a palpa.] Masaj cu utilizarea concomitent a aerului cald, care favorizeaz vasodilata]ia [i
relaxarea muscular la nivelul regiunii supuse masajului.
TERMOMETRIE, s. f. / thermométrie, s. f. / ther-mometry.
[Gr. thermos = cald, de la therme = c\ldur\; metron = m\sur\.]
M\surarea temperaturii.
TERMOMETRU, s. f. / thermomètre, s. f. / ther-mometer.
[Gr. thermos = cald, de la therme = c\ldur\; metron = m\sur\.]
Instrument cu ajutorul cuia se m\soar temperatura corpurilor sau a mediilor cu care acestea vin `n contact. Orice t. con]ine un
corp termometric, caracterizat de o mime fizic ce variaz cu temperatura dup o anumit lege fizic\. Se disting: 1)
T. cu
dilata]ie
, bazate pe varia]ia volumului corpului termometric `n func]ie de temperatur\; corpul termometric poate fi un lichid (frecvent
mercur sau alcool). 2)
T. cu rezisten]\ se bazeaz pe varia]ia rezisten]ei electrice a unui conductor sau semiconductor (v. rezistor)
cu temperatura. 3)
T. magnetice, bazate pe efecte magnetice indirecte ale temperaturii. T. medical este de regul un t. cu dilata]ie,
având drept corp termometric mercurul [i permi]ând m\-surarea temperaturii maxime din perioada de expunere (t. de maxim).
TERMOPENETRA}IE, s. f. / thermopénetration, s. f. / thermopenetration.
[Gr. thermos = cald, de la therme = c\ldur\; lat.
penetratio, -onis = p\-trundere, de la penetrare = a face s p rund\.] Sin.: diatermie (v.).
TERMORECEPTOR, s. m. / thermorécepteur, s. m. / thermoreceptor.
[Gr. thermos = cald, de la therme = c\ldur\; lat.
receptus, de la recipere = a primi.] Receptor senzorial care este stimulat prin cre[terea temperaturii organismului.
TERMOREGLARE, s. f. / thermorégulation, s. f. / thermoregulation.
[Gr. thermos = cald, de la therme = c\ldur\; lat. regulare =
a regla, de la
regula = regul [i regere = a conduce.] Ansamblul func]iilor care regleaz producerea de c\ldur la animalele
*homeoterme. V. [i termostaz\.
TERMOREZISTENT, adj. / thermorésistant, -e, adj. / thermoresistant.
[Gr. thermos = cald, de la therme = c\ldur\; lat. resistere
= a rezista, a se `mpotrivi
.] Care este pu]in afectat de temperatur sau rezist la temperaturi ridicate.
TERMOREZISTEN}|, s. f. / thermorésistance, s. f. / thermoresistance.
[Gr. thermos = cald, de la therme = c\ldur\; lat.
resistentia = `mpotrivire, de la resistere = a rezista, a se `mpotrivi [i sis-tere = a se opri.] 1) Rezisten] la c\ldur\. 2) Sin.: ter-
mistor (v.).
TERMOSENSIBILITATE, s. f. / thermosensibilité, s. f. / thermosensitivity.
[Gr. thermos = cald, de la therme = c\ldur\; lat.
sensibilitas, -atis = sensibilitate, de la sentire = a sim]i.] Sensibilitate la c\ldur\, cu referire atât la om, cât [i la substan]e or-
ganice sau anorganice.
TERMOSTABIL, adj. / thermostabile, adj. / ther-mostable, heat-stable.
[Gr. thermos = cald, de la therme = c\ldur\; lat. stabilis
= imobil, de la
stare = a sta `n picioare.] Care prezint *termostabilitate.
TERMOSTABILITATE, s. f. / thermostabilité, s. f. / thermostability, heat stability.
[Gr. thermos = cald, de la therme = c\ldur\; lat.
stabilitas, -atis = imobilitate, de la stare = a sta `n picioare.] Ab-sen]a modificilor unui sistem fizic sau chimic sub influen]a
cre[terii temperaturii. ~n biologie, o substan] este denumit termostabil dac a-ceasta nu se modific `n urma unei cre[teri a tem-
peraturii, `n anumite limite. Ex.: t. *ribonucleazei la 80
0
C. V. [i termolabilitate.
TERMOSTAT, s. n. / thermostat, s. m. / thermo-stat.
[Gr. thermos = cald, de la therme = c\ldur\; statikos = care opre[te, de la
istanai = a plasa, a face s ]in\.] Aparat utilizat pentru men]inerea constant a temperaturii `ntr-o incint\. Termenul este folosit
frecvent, de[i corect ar fi termoreglator.
TERMOSTAZ|, s. f. / thermostase, s. f. / thermostasis.
[Gr. thermos = cald, de la therme = c\ldur\; stasis = oprire, de la
istanai = a plasa, a face s ]in\.] Men]inerea temperaturii corporale la animalele cu sânge cald.
TERMOTERAPIE, s. f. / thermothérapie, s. f. / thermotherapy.
[Gr. thermos = cald, de la ther-me = c\ldur\; therapeia =
tratament, de la
the-rapeuein = a `ngriji.] Utilizarea terapeutic a c\l-durii. C\ldura poate fi aplicat local, de la o surs de
radia]ii infraro[ii, sau prin conduc]ie, de la nivelul unor corpuri calde (sticle cu ap\, parafin\, comprese calde etc.). Temperatura
corpului uman poate fi crescut prin provocarea de febr artifi-cial (*piretoterapie) sau prin prevenirea pierderii fiziologice de
c\ldur\.
TER}IAR, adj. / tertiaire, adj. / tertiary.
[Lat. ter-tiarius = a treia parte, de la tertius = al treilea.] Care urmeaz `n al treilea rând.
Ex.: stadiul t. al sifilisului sau sifilis t.
TESLA, s. m. / tesla, s. m. / tesla.
[Nikola Tesla, inginer electronist american de origine croat\, 1856-1943 .] Unitate din SI pentru
induc]ia magne-tic ce corespunde unui flux magnetic de un weber pe metru p\trat. Simbol: T. V. [i gauss.
TEST, s. n. / test, s. m. / test.
[Engl. test = examen, prob\, din fr. veche test = vas de p\mânt utilizat de alchimi[ti, de la lat.
testum = capac de lut ars.] 1) Metod de determinare a prezen]ei sau/[i a naturii unei substan]e. 2) Examen diagnostic bazat pe
apari]ia sau absen]a unui fenomen chimic (ex.: colora]ia unui lichid), biologic (ex.: eritem cutanat sau edem), fiziologic (ex.:
mi[care reflex\ it procedeu, administrarea unei substan]e sau ac]iunea unui stimul. 3) Prob de
evaluare a aptitudinilor generale ale unui subiect, sau de investigare a personalit\]ii. 4) Procedeu statistic prin intermediul cuia
date [i observa]ii ob]inute pe cazuri izolate sau `ndeosebi pe unul sau mai multe loturi selec]ionate dintr-o popula]ie pot fi validate
sau respinse. Uneori, pe baza legilor de probabilitate, pot fi acceptate sau infirmate diferite ipoteze. Sub influen]a terminologiei
engl. [i prin extensie, `n prezent termenul t. este utilizat adesea ca sin. cu prob\, metod\, reac]ie.

Teste cu denumire comun\


? TEST CU ACETAT DE ETIL / test à l'acétate d'ethyl / ethyl acetate test. T. pentru detectarea alcoolului. La e[antionul
investigat se adaug un volum egal de acid sulfuric concentrat [i pu]in a-cetat de sodiu, apoi se `nc\lze[te. Apari]ia mirosului
(eteric) de acetat de etil indic un rezultat pozitiv.
? T. PENTRU ACETONURIE / test pour acé-tonurie / acetone test. Sub aceast denumire sunt reunite mai multe t. care permit
determinarea prezen]ei acetonei `n urin\. ~n principiu, ele constau `n ad\ugarea unei solu]ii de amoniac peste o solu]ie format
dintr-un e[antion din urina de cercetat [i câteva pic uri de nitroprusiat de sodiu. ~n prezen]a acetonei, la linia de separa]ie a celor
dou solu]ii se formeaz o band colorat magenta. Sunt cunoscute sub diferite nume: t. Bayer, Behre [i Benedict, Braun,
Chautard, Denig
ès, Frommer, Gerhardt, Gunning, Lange, Legal, Lieben, Malerba, Nobel, Penzoldt, Ralfe, Rantzman, Reynold,
Rothera, Stock etc.

802. 802
? T. CU ACID CROMIC / test a l'acide chro-mique / chromic acid test. Test pentru detectarea alcoolului. E[antionul investigat se
`nc\lze[te cu acid sulfuric sau cu acid clorhidric diluat, apoi se adaug 1-2 pic uri de bicromat de potasiu foarte diluat. Modificarea
culorii de la ro[u la verde [i apari]ia mirosului de acetaldehid indic un t. pozitiv.
? T. CU ACID
75
SELENAHOMOTAUROCOLIC / test d'acide
75
selenahomotaurocholique /
75
se-lenahomotaurocholic acid test,
75
SeHCAT test. Absorb]ia acidului
75
selenahomotaurocolic (
75
SeHCAT, analog al acidului taurocolic) `n ileonul terminal, urmat de
o *scintigram\, poate fi utilizat pentru evaluarea absorb]iei ileale [i a pierderilor de acizi biliari la pacien]ii cu malabsorb]ie ileal a
surilor biliare.
? T. PENTRU ACIDUL URIC / test pour l’acide urique / uric acid test. T. complexe care permit evaluarea acidului uric fie calitativ,
printr-o reac]ie de culoare (Denig
ès, Cole, Schiff, von Jaksch, Weidel) sau prin cristalizarea acidului uric `n mediu acid (Porter,
Salkowski-Ludwig), fie cantitativ, prin m\surarea azotului, dup evaporare, existând o coresponden] de 3,57 x 10
-3
g de acid uric
per ml de azot (Bayrac).
? T. LA ADRENALIN| / test à l’adrénaline / adrenaline test. T. de hipertensiune provocat\. Const `n injectarea i. v. a 1/60 mg
adrenalin\. Cre[terea `ndeosebi a tensiunii sistolice este caracteristic unor forme de hipertensiune.
? T. DE AGLUTINARE CU LATEX / réaction au latex / latex agglutination test. Reac]ie de a-glutinare pasiv a particulelor de
latex pe care au fost fixate imunoglobuline. Particulele de latex a-coperite cu IgG au fost utilizate mai `ntâi pentru detectarea
*factorului reumatoid. Ulterior, s-a reu[it fixarea pe particule de latex a numero[i al]i anticorpi care, `n prezen]a antigenilor
coresponden]i, prezint o aglutinare vizibil cu ochiul liber.
? T. DE AGREGARE LEUCOCITAR| / test d'aggrégat ion leucocytaire / leukocyte aggregation test. Metod de *nefelometrie
pentru evaluarea *hipersensibilit\]ii mediate celular, permi]ând dozarea unor cantit\]i foarte mici de *limfokine.
? T. CU ALBASTRU DE METILEN / test à bleu de métyle / methyl-blue test. Sin.: test Achard-Castaigne (v.).
? T. PENTRU ALBUMIN| / test pour albumine / albumin test. Denumire generic pentru numeroase t. care se bazeaz pe
precipitarea albuminei la ad\ugarea unei solu]ii acide (cu sau f utilizarea altor substan]e) sau/[i prin `nc\lzire. ~n func]ie de tipul
t., acidul ad\ugat poate fi: acid acetic, acid metafosforic, acid salicilsulfonic etc. Formarea precipitatului se poate asocia cu apari]ia
unei colora]ii specfice. T. pentru a. poart diferite denumiri: t. Achard-Castaigne, t. la acid acetic, Almén, Alper, cu sulfat de
amoniu, Axenfeld, Barral, Berzelius, Blum, Boedeker, Boston, Bychowski, Carrez, Castellani, Cohen, Esbach, Exton, Fürbringer,
Geissler, Heller, Heynsius, Hindenlang, Ilimov, Johnson, Mac Williams, Millard, Oliver, Osgood-Haskin, Parnum, Polacci, Posner,
Purdy, Raabe, Rees, Riegler, Roberts, Spiegler, Suranyi, Tanret, Tidy, Tretop, Tsuchiya, Ulrich, Zouchlos.
? T. PENTRU ALCOOL / test pour l'alcool / al-cohol test. Sin.: test pentru etanol. V. test Anstie, test Berthelot, test cu acetat de
etil, test cu acid cromic, test cu iodoform [i test Woodbury.
? T. ANTICORPILOR ANTIRETICUL ENDO-PLASMIC / test antiréticulum endoplasmique / antiendomysial antibody test. T. util
`n screeningul familiilor pacien]ilor cu *sprue celiac, permi]ând detectarea unui stadiu latent al bolii.
? T. CU ANTICORPI FLUORESCEN}I / test d'anticorps fluorescents / fluorescent antibody (FAB) test. T. pentru determinarea
distribu]iei ce-lulelor care exprim o protein specific\, prin administrarea anticorpului specific pentru acea pro-tein marcat
fluorescent [i detectarea complexelor antigen-anticorp. T. este folosit `n varianta FTA-ABS (
fluorescent treponemal antibody ab-
sorbtion
= absorb]ia anticorpilor fluorescen]i anti-treponem\ depistarea sifilisului, `n varianta FAMA
(
fluorescent antibody to membrane antigen = anticorpi fluorescen]i contra antigenilor membranari) ca t. pentru infec]ia cu virus
varicelo-zosterian, precum [i `n detectarea antigenilor virusului rabiei.
? T. ANTISTREPTOZIM| / test antistrepto-zyme / antistreptozyme test. Reac]ie de hema-glutinare fa] de un amestec
concentrat de anti-geni streptococici extracelulari adsorbi]i pe hematii. T. este un indicator sensibil al infec]iei streptococice
recente. Abrev.: t. ASTZ.
? T. DE ASAMBLARE / test d’assemblage / assembly test. T. psihologic care const `n aprecierea abilit\]ii de asamblare a unui
obiect format din mai multe p]i. Cel mai frecvent utilizat este modelul lui Stenqvist.
? T. ASLO / test ASLO / ASLO test. V. anti-streptolizin O.
? T. CU BAND| ADEZIV| / test à la bande adhésive / "Scotch tape" test. Tehnic de detectare a ou\lor de oxiuri, a ou\lor [i
segmentelor de
Taenia, a ou\lor [i adul]ilor de Enterobius ver-micularius prin aplicarea temporar a unei benzi adezive
transparente pe pielea perianal [i examinarea microscopic a acesteia.
? T. DE BARAJ / test de barrage / blocking test. T. psihologic destinat aprecierii capacit\]ii de concentrare [i a aten]iei: subiectul
trebuie s depisteze [i s bareze anumite litere sau semne dintr-un ansamblu dat.
? T. CU BENTIROMID| / test de bentiromide / Bz-Ti-PABA test, bentiromide test. Administrarea unui peptid sintetic (acid
benzoil-tirozil-para-aminobenzoic, Bz-Ti-PABA, bentiromid\
para-aminobenzoic (PABA). PABA, odat absorbit din intestin, se eviden]iaz `n urin prin prezen]a unui metabolit al s\u. T. este
utilizat `n evaluarea func]iei pancreatice exocrine, `n diagnosticarea pancreatitelor [i a neoplasmelor pancreatice.
? T. CAROTENILOR / test des carotènes / ca-rotenes test. Dozarea carotenilor serici. Valorile sc\zute sunt caracteristice pentru
*malabsorb]ie.
? T. CHI P|TRAT (χ
2
) / test du chi carré / chi-squared test. Metod statistic de comparare a reparti]iei pe clase a unui e[antion
(variabil calitativ) prin raportare la o reparti]ie teoretic sau prin compararea mai multor reparti]ii `ntre ele. Acest t. poate stabili, cu
un risc fix (
α), dac dou sau mai multe reparti]ii difer semnificativ, deci nu pot fi considerate `ntâmpl oare `ntr-o popula]ie ase-
m oare.
? T. CIANID|-NITROPRUSIAT / test de cyanide-nitroprussiate / cyanide-nitroprusside test. T. utilizat pentru demonstrarea
excre]iei crescute de substan]e ce con]in gruparea sulfhi-dril (ex.: homocistin\, metionin\, cistin\, S-sulfo-cistein).
? T. LA CLOMIFEN / test au clomiphène / clo-miphen test. Sin.: test de stimulare cu clomifen (v.).
? T. DE COLORARE CU ALBASTRU-NITRAT DE TETRAZOL / test de coloration avec bleu-nitrate-tétrazole / nitroblue
tetrazolium (NBT) test. T. al func]ie microbicide (fagocitare) a neu-trofilelor. ~n mod normal, neutrofilele incubate cu particule de
latex [i albastru-nitrat de tetrazol fa-gociteaz particulele, cu reducerea consecutiv a colorantului galben `n formazan negru-
alb\strui observabil intracelular `n microscopie optic\. Ab-sen]a reac]iei de reducere semnific alterarea c\ilor metabolice implicate
`n omorârea intracelular a microbilor.
? T. DE COMPATIBILITATE ~NCRUCI{AT| / épreuve de compatibilité croisée / cross-match. Sin.: cross-match (v.).
? T. DE COMPATIBILITATE SANGUIN| / test de la compatibilité directe ou test croisé / cross-matching test. T. pentru
verificarea com-patibilit\]ii sângelui `ntre donator [i primitor. Con-st `n amestecarea câtorva pic uri de plasm de la primitor cu
câteva pic uri de sânge de la donator, pe o lamel\. Incompatibilitatea ABO se manifest `n 4-5 min prin aglutinarea hematiilor,
vizibil cu ochiul liber.
? T. DE CONCENTRARE URINAR| / test de concent ration urinaire / urine concentration test. Denumire pentru t. utilizate
`ndeosebi pentru diagnosticul diferen]ial al diabetului insipid; includ *t. de deshidratare [i *t. la vasopresin\.
? T. DE CONDUCERE NERVOAS| / test de c onduction nerveuse / nerve conduction test. Acest t. const `n m\surarea
r\spunsului unui mu[chi la stimularea nervului s\u motor `ntr-unul sau mai multe puncte de-a lungul traseului, pentru a calcula
viteza de conducere `ntre punctele de stimulare a celor mai rapide fibre motorii. ~n cazul nervilor senzitivi, se determin viteza de
conducere [i amplitudinea poten]ialelor de ac]iune când ace[tia sunt stimula]i `ntr-un punct, iar culegerea se face `ntr-un alt punct
de-a lungul nervului. La adul]i, viteza de conducere normal a nervului la membrele superioare este de 50-70 m/s, iar la membrele
inferioare este de 40-60 m/s. Viteze aflate sub aceste valori pot avea semnifica]ia unei demielinizi.

803. 803
? T. DE CONSUM AL PROTROMBINEI / test de consommati on de la prothrombine / pro-thrombin consumption test. T. de
explorare a coagulii plasmatice estimând calitatea formii protrombinei endogene. Const `n m\surarea concentra]iei de
protrombin seric neconsumat (adic neconvertit `n trombin\ coagularea spontan a sângelui timp de 4 ore (normal sub
10%).
? T. PENTRU CREATININ| / test pour la créa-tinine / creatinin test. T. care eviden]iaz pre-zen]a creatininei `ntr-un amestec,
prin precipitare sau reac]ie de culoare, utilizând diferi]i reactan]i. Sunt cunoscute sub mai multe nume: Jaffé (cu nitrofenol [i
hidroxid de sodiu), Kerner (cu acid fosfomolibdic), Thudichum (utilizând clorur feric\ (cu reactiv Fehling), Weyl (cu
nitroprusiat de sodiu).
? T. CUTANAT / test cutané / skin test. Sin.: reac]ie cutanat (v.).
? T. CUTANAT CU LEISHMANIN| / test de leishmanine / leishmanin test. Testarea intra-dermoreac]iei la leishmanin (antigen
al promas-tigotelor de
Leishmania), care este pozitiv la a-pari]ia unui nodul palpabil dup 48-72 de ore (pre-coce `n evolu]ia
*leishmaniozei mucocutanate [i dup vindecarea leishmaniozei viscerale). T. nu are specificitate de specie [i nu indic atât
imunitatea, cât o reac]ie de hipersensibilitate `ntârziat\. Sin.: reac]ie Montenegro, test Montenegro.
? T. DE DEGRANULARE A BAZOFILELOR / test de dégranulation des basophiles / baso-philes degranulation test. Abrev.: TDB.
Sin.: test Shelley (v.).
? T. DE DEGRANULARE A LEUCOCITELOR / test de dégranulat ion des leucocytes / leu-kocyte degranulation test. Sin.: test
Shelley (v.).
? T. DE DESHIDRATARE / test de déshydrata-tion / dehydration test. Se determin concentra]ia urinar [i *osmolalitatea dup
18-24 de ore de restric]ie hidric total\. ~n cazul diabetului insipid, concentrarea urinar nu poate dep\[i osmolalitatea plasmatic\.
V. [i test de concentrare urinar\.
? T. PENTRU DEXTROZ| / test pour la dex-trose / dextrose test. Principiul acestui t. implic o reac]ie de culoare, `n prezen]a
unor reactan]i cum sunt reactivul Fehling (Allen, Bertrand), sub-nitratul de bismut (Loewe, Nylander), molibdatul de amoniu
(Gawalowski), clorura de aur [i hidroxidul de potasiu (Agostini) etc. Se cunosc numeroase t.: Almén, Baeyer, Barfoed, Baumann,
Be-nedict, Bohmansson, Bottgër, Bottu, Braun, Cail-lan, Campani, Cappagnolli, Casamajor, Cipolina, Cole, Cramer, Crismer,
Donaldson, Edlefsen, Fehling, Fischer, Folin, Gentele, Gerrard, Hager, Haines, Heller, Horsley, Jaffé, Knapp, Kowarsky,
Löwenthal, Mathew, Maumené, Molisch, Moore, Mulder, Nicklés, Oliver, Pavy, Pélouse-Moore, Penzoldt, Purdy, Riegler, Robert,
Rubner, Sal-kowski, Schmidt, Solaini, Tollen, Trommer, Wen-der.
? T. LA DICUMARIN| / test à la dicoumarine / dicumarine test. T. pentru explorarea func]iei he-patice, bazat pe m\surarea
*timpului de protrom-bin dup ingestia unei cantit\]i standard de *di-cumarin\. La subiectul normal, alungirea maxim a timpului
de protrombin se produce `ntre a doua [i a patra zi; `n caz de hepatit\, aceast alungire apare mult mai rapid.
? T. LA DIETIL-CARBAMAZEPIN| / test à la diéthyl-carbamazine / Mazzotti's test. Sin.: test la notezin (v.).
? T. E / E test / Snellen's type test. Metod de depistare a tulburilor de vedere la copil, `naintea vârstei la care acesta `nva] s
citeasc\, utilizând o scar alc uit din litere E de diferite mimi [i orienti, `n func]ie de care subiectul, aflat la 5 m distan]\,
reproduce pozi]ia cu ajutorul unui E de carton pe care `l ]ine `n mân\. Sin.: test tip Snellen.
? T. LA EDROFONIU / test à l'edrophonium / edrophonium test. T. utilizat pentru diagnosticul *miasteniei. Injectarea a 10 mg de
edrofoniu produce regresia par]ial sau total a manifestilor bolii.
? T. LA EPINEFRIN| / test à l’épinéphrine / epinephrine test. ~n cazul *bolii Basedow-Graves, injectarea unei doze de 1 mg de
epinefrin (*adrenalin\ iunii arteriale la pacien]i cu vagotonie [i cre[terea valorilor tensionale la pacien]i
cu simpaticotonie.
? T. PENTRU ETANOL / test à l'éthanol / ethanol test. Sin.: test la alcool (v.).
? T. DE EXCRE}IE A ACIDULUI HIPURIC / test d’excrétion de l’acide hippurique / hippu-ric acid excretion test. T. utilizat pentru
explorarea func]iei hepatice. 1)
T. oral: ingestia a 6 g de benzoat de sodiu determin excre]ia urinar a 4 g de acid hipuric `n
primele 4 ore, la subiec]i normali. 2)
T. intravenos: adminstrarea i. v. a 1,77 g de benzoat de sodiu este urmat de excre]ia urinar
a 0,7-0,9 g de acid hipuric `n prima or\, la subiec]i normali. Eliminarea este mai redus [i mai lent `n caz de afec]iuni hepatice
(hepatite, metastaze hepatice, necroz hepatic), leziuni renale (nefrite, nefroscleroz), caren]e proteice (ca[exie).
? T. DE EXPLORARE A VEDERII ~N CULORI / test d'exploration de la vision colorée / co-loured vision exploration test. V. test
Holmgreen, test Polack.
? T. DE FALCIFORMARE A ERITROCITELOR / test de falciforma tion des érythrocytes / ery-throcyte falciformation test. T.
specific pentru e-valuarea prezen]ei *hemoglobinei S. O pic ur de sânge este examinat la microscop dup ad\ugarea unei
substan]e reduc oare. Eritrocitele prezint o form semilunar efilat\, `n cazul sângelui provenit de la subiectul homozigot, sau
mai bombat\, `n cazul formei heterozigote.
? T. LA FENOLSULFONFTALEIN| / test à la phénolsulfonephtaléine / phenolsulfonphthalein test. Acest t. const `n injectarea
intravenoas de fenolsulfonftalein (solu]ie ro[ie), care este eliminat `n urin\. Gradul de colorare `n ro[u a urinilor se m\soar
colorimetric. Normal, `ntr-o or se elimin 50% din substan]a introdus\.
? T. CU FIBRINOGEN MARCAT / test au fibri-nogène marqué / labelled fibrinogen test. T. destinat punerii `n eviden] a
constituirii [i evolu-]iei *trombozei venoase la nivelul membrelor inferioare. Fibrinogenul marcat cu un radioizotop,
125
I sau
131
I, este
injectat i. v. [i se va concentra la nivelul *trombusului `n formare. M\surarea prin detec]ie a radia]iilor gama emise de la nivelul
membrului inferior va ar a, `n zona trombozat\, o cre[tere a radioactivit\]ii, care se va accentua `n timp.
? T. DE FLOCULARE / test de flocculation / flocculation test. Set de t. `n care aprecierea po-zitivit\]ii depinde de apari]ia unor
precipitate (flo-coane) [i de diferitele grade de opalescen] a so-lu]iei coloidale cercetate. Ex.: t. utilizate pentru diagnosticul
hepatitelor (*reac]iile MacLagan, Gros, Kunkel, Hanger, Takata-Ara), a unor anomalii ale globulinelor plasmatice (*Sia), pentru
diagnosticul tuberculozei (*VDRL) etc. Sin.: reac]ii de floculare.
? T. DE FLUIDITATE / test de fluidité / fluidity test. Tip de t. de personalitate care vizeaz explorarea cursivit\]ii verbale (g\sirea,
de ex., a celui mai mare num de cuvinte care `ncep cu o anume liter\, `ntr-un minut).
? T. CU FLUORESCEIN| / test à la fluorescé-ine / fluorescein test. T. utilizat `n oftalmologie pentru: 1) Aprecierea stii
epiteliului corneean. Instilarea unei pic uri de *fluorescein determin impregnarea corneei `n toate zonele unde epiteliul este
ulcerat, colorându-se `n verde. 2) Eviden]ie-rea unei scurgeri externe a *umorii apoase (proba Siedel). 3) Aprecierea permeabilit\]ii
barierei hemato-oculare (t. Amsler-Huber) dup injectarea intravenoas a unei solu]ii de fluorescein\. V. [i angiofluorografie,
angiofluoroscopie.
? T. DE FRÂNARE / test de freinage / suppression test. Prob vizând aprecierea calitativ a unui *feed-back negativ, fie pentru
stabilirea existen]ei unei hipersecre]ii hormonale, fie pentru precizarea mecanismului atunci când hipersecre]ia este deja dovedit
(hipersecre]iile de origine tumoral nu pot fi frânate). Administrarea unui hormon H
1 antreneaz\, prin feed-back negativ, supresia
secre]iei active a ]esutului ce produce H
1 [i, prin aceasta, sc\derea concentra]iei urinare [i plasmatice a produ[ilor de secre]ie
hormonal a acestui ]esut. Ex.: test de frânare (sau frenaj) la T
3 sau la dexametazon\. Var.: test de frenaj. Sin. (desuet): prob de
frânare.
? T. DE FRENAJ. Var. pentru test de frânare (v.).
? T. FTA-ABS / test FTA-ABS / FTA-ABS test. V. test cu anticorpi fluorescen]i.
? T. GASTRIC / test gastrique / gastric test. T. care permite evaluarea func]iei gastrice prin aprecierea diferi]ilor constituen]i ai
secre]iei gastrice. V. test Carnot, Dennis-Silverman, Jacoby, Kelling, Knapp, Luttke, Topfer, Uffelmann.

804. 804
? T. DE GELIFICARE CU ALCOOL / test de gélification à l’alcool / alcohol gelification test. T. util `n diagnosticul coagulii
intravasculare diseminate. Se bazeaz pe eviden]ierea, `n plasm\, a monomerilor de *fibrin combina]i cu produ[i de degradare ai
*fibrinogenului, forma]i `n cursul *coagulii intravasculare diseminate sub ac]iunea trombinei circulante. Reac]ia const `n
gelificarea acestor complexe solubile sub ac]iunea etanolului.
? T. DE GENERARE A TROMBOPLASTINEI / test de génération de la thromboplastine / thromboplastin generation test. T. de
explorare semianalitic a coagulii, care permite aprecierea activit\]ii tromboplastinei. Sin.: test Biggs-Douglas.
? T. PENTRU GLOBULINE / test pour globu-lines / globulins test. T. care permit eviden]ierea excesului de globuline `n lichidul
cefalorahidian, printr-o reac]ie de culoare [i/sau de precipitare. Reactan]ii sunt diferi]i, `n func]ie de t., de ex.: per-manganat de
potasiu (Boveri, Mayerhofer), acid clorhidric (Braun-Husler), clorur mercuric (Gor-don, Weichbrodt), sulfat de magneziu
(Hammar-sten), acid butiric (Kaplan), sulfat de amoniu (t. sau *reac]ia Nonne-Apelt, t. Pohl, t. Ross-Jones), fenol (Pandy).
? T. PENTRU HEMOGLOBIN| / test pour hé-moglobine / h(a)emoglobin test. Eviden]ierea prezen]ei hemogobinei [i a
compu[ilor s\i printr-o reac]ie de culoare, utilizând: hidroxid de potasiu (Heller, pentru *hematurie), sulfat de amoniu [i a-cid acetic
(Katayama, pentru *carboxihemoglobi-n), sulfat de zinc (Kobert).
? T. HEMOGLOBIN-PEROXIDAZEI / test de l’hémoglobine-peroxydase / h(a)emoglobin peroxidase test. Metod de detectare a
*hemoragiilor oculte, eficient `n depistarea cancerelor colorectale `ntr-un stadiu precoce.
? T. DE HEMOLIZ| ACID| / test de l’hémo-lyse acide / acidified serum lysis test. Sin.: test Ham-Dacie (v.).
? T. DE HEMOLIZ| MECANIC| / test de l’hémolyse mécanique / h(a)emolysis test. T. care permite determinarea gradului de
hemoliz a unui e[antion sanguin defibrinat, supus unor [ocuri repetate (agitare `ntr-un recipient `n prezen]a unor bile de sticl\
Gradul de hemoliz se apreciaz prin compara]ie cu un e[antion de sânge normal tratat `n condi]ii identice.
? T. DE HEMOLIZ| SPONTAN| / test de l’hé-molyse spontanée / spontaneous h(a)emolysis test. T. de evaluare a gradului de
hemoliz a unui e[antion sanguin incubat la 37
0
C, dup ad\uga-rea de glucoz\, prin compara]ie cu un e[antion de sânge normal,
men]inut `n acelea[i condi]ii.
? T. DE HEMOLIZ| TERMIC| / test de l’hémo-lyse thermique / thermic h(a)emolysis test. T. de studiu a hemolizei prin `nc\lzire
rapid peste 37
0
C.
? T. DE HIPERPNEE / test d’hyperpnée / hy-perpn(o)ea test. T. destinat evaluii preventive a efectelor unei *simpatectomii
chirurgicale `n tratamentul unei hipertensiuni arteriale. Este considerat ca fiind pozitiv dac dup zece inspira]ii profunde tensiunea
arterial sistolic scade cu mai mult de 20 mmHg iar cea diastolic scade cu mai mult de 15 mmHg.
? T. DE HIPOGLICEMIE PROVOCAT| / test d'hypoglycémie provoquée / insulin tolerance test. Prob care urme[te studiul
r\spunsului secretor hipofizar la un stimul hipoglicemiant. Se injecteaz 0,1 u. i. insulin pe kilogram corp. Se urmesc, `n
general, concentra]iile sanguine ale *cortizolului, *somatotropului [i *glicemia. Proba trebuie efectuat sub supraveghere medical\,
`n spital.
? T. DE IMOBILIZARE A TREPONEMELOR / test d'immobilisation des tréponèmes / Treponema pallidum immobilization (TPI)
test. T. serologic specific pentru diagnosticul sifilisului, fondat pe capacitatea serului [i a LCR provenind de la un bolnav de a
imobiliza treponemele men]inu-te mobile `ntr-un mediu de conservare adecvat [i `n prezen]a *complementului. De[i anticorpii care
determin imobilizarea apar tardiv, la `nceputul perioadei secundare, t. este util, fiind mai sensibil [i mai specific decât alte probe
serologice ale sifilisului. Sin.: test Nelson. V. [i test RPR, test RST, test TPHA.
? T. INELULUI / test de l'anneau / ring test. 1) Reac]ie de aglutinare utilizat pentru punerea `n eviden] a *brucelozei `n laptele
de vac\. 2) Prob pentru determinarea activit\]ii unui antibiotic. 3) Denumire pentru mai multe teste `n scopul detectii prezen]ei
albuminei `n urin\. ~n general, dup ad\ugarea `ntr-o eprubet care con]ine urin a unui reactiv, apare un inel la limita de separare
dintre cele dou lichide.
? T. DE INFUZIE ACID| ESOFAGIAN| / test de l'infusion acide oesophagienne / Bern-stein's test. Sin.: test Bernstein (v.).
? T. CU IODOFORM / test à l'iodoforme / iodoform test. T. pentru detectarea alcoolului. Se alcalinizeaz e[antionul studiat [i se
adaug câteva pic uri de iodur\, apoi se `nc\lze[te u[or. Formarea cristalelor galbene de *iodoform indic prezen]a alcoolului.
? T. DE ~NC|RCARE CU SULFAT DE DEHI-DROEPIANDROSTER ON / test de charge au sulfate de déhydroépiandrostérone /
dehydro-epiandrosterone sulfate test. T. dinamic care const `n administrarea i. v. a unei doze de 50 mg de sulfat de
dehidroepiandrosteron [i m\surarea repetat\, timp de 4 ore, a concentra]iei plasmatice de estriol [i de estetrol, diminuate `n caz
de suferin] fetal\.
? T. LABIRINTULUI / test de labyrinthe / laby-rinth test. T. psihologic care const `n evaluarea capacit\]ii de rezolvare, pe hârtie,
a unor labirinturi cu dificultate gradat\.
? T. LBNP / test LBNP / LBNP test. [Abrev. engl. lower body negative pressure test = test de presiune negativ
asupra jum \]ii inferioare a corpului.
] T. care permite studierea diminuii eficacit\]ii reflexelor contra ortostatismului `n
cursul zborului spa]ial (microgravitate). Constituie [i un mijloc de preven]ie a acestor tulburi. Se efectueaz `ntr-o incint etan[\.
? T. CU LEPROMIN| / test à lépromine / lepromin test. Sin.: reac]ie Fernandez (v.).
? T. DE LIZ| CU SUCROZ| / test de lyse au sucrose, test au sucrose / sucrose lysis test. T. pentru diagnosticul
*hemoglobinuriei paroxistice nocturne, `n care sângele integral este amestecat cu o solu]ie izoton de *sucroz (stimulând ac-
tivarea [i legarea complementului de hematii), incubat [i examinat pentru hemoliz\. T. este pozitiv dac hemoliza afecteaz mai
mult de 10% din hematii.
? T. DE LIZ| PENTRU TOXOPLASMOZ| / test de lyse des toxoplasmes / Sabin-Feldman dye test. Tehnic de diagnostic
serologic pentru *to-xoplasmoz\. ~n prezen]a serului con]inând anticorpi specifici, toxoplasmele vii sunt par]ial lezate [i nu se mai
coloreaz cu *albastru de metilen alcalin. Aceast liz par]ial poate fi eviden]iat [i la *microscopul optic cu contrast de faz\:
aspect `ntunecat al toxoplasmelor lizate fa] de cele vii, care sunt refringente. Sin.: reac]ie Sabin-Feldman, test Sabin-Feldman.
? T. LA MERS / test de marche, périmètre de marche / gait test. T. util pentru evaluarea bolilor obstructive arteriale periferice: se
m\soar `n metri [i minute distan]a care poate fi parcurs `n mers f dureri [i distan]a maxim care poate fi parcurs (`n metri),
ca [i timpul corespunz or (`n minute).
? T. METABOLIC DE EFORT / test métabo-lique d’effort / metabolic effort test. T. de evaluare a *metabolismului bazal
comparativ cu metabolismul dup efort, pentru evaluarea stii func-]ionale a tiroidei. Este considerat dep\[it.
? T. LA METOPIRON| / test à la metopirone / metopirone test. Prob care permite aprecierea secre]iei hipofizare de ACTH (cu
condi]ia ca glandele suprarenale s fie intacte) [i, prin aceasta, confirmarea sau infirmarea originii hipofizare a u-nei insuficien]e
suprarenale.
? T. MULTIPLU DE APRECIERE A LATEN}EI SOMNULUI / test de latence multiple du sommeil / multiple sleep latency test.
M\surarea repetat a laten]ei somnului (timpul necesar adormirii) `n condi]ii standard, de-a lungul unei zile care urmeaz dup\ un
somn nocturn cantificat. Media laten]elor a [ase teste administrate la intervale de dou ore este indicator obiectiv al tendin]ei de
somn diurn.
? T. LA NIACIN| / test à la niacine / niacin test. T. de identificare a bacililor tuberculo[i umani, bazat pe detectarea *acidului
nicotinic. Bacilii umani difer de bacilii bovini, sau de alte micobacterii, prin capacitatea lor de a produce mari cantit\]i din acest
acid.
? T. LA NOTEZIN| / test à la notézine / note-zin test. T. utilizat `n diagnosticul *oncocercozei, constând `n administrarea unei
doze mici de medicament cu `nalt putere microfilaricid\. Liza mi-crofilariilor dermice se afl la originea reac]iilor a-lergice (prurit,
l\crimare, febr\, pic eozinofilic) ce traduc pozitivitatea t. Sin.: test la dietil-carbamazepin\, test Mazzotti, reac]ie Mazzotti.

805. 805
? T. CU NUCLEOTIDAZ| / test de nucléoti-dase / nucleotidase test. Cre[terea concentra]iei serice a 5 '-nucleotidazei, asociat
frecvent cu afec]iuni hepatice [i biliare. Aceast cre[tere poate indica originea hepatic a unei concentra]ii ridicate de *fosfataz
alcalin\.
? T. NUM|R|RII / test de numération / coun-ting test. T. util pentru evaluarea pacientului cu tulburi cognitive (de aten]ie sau
memorie), cu-ia i se cere s repete diferite [iruri de numere du-p examinator, `n sens cresc or [i descresc or [i de
complexitate crescând\. T. necesit memorie imediat [i aten]ie sus]inut\.
? T. ~N ORB / test en aveugle, épreuve à l’insu / blind test. Tip de t. terapeutice `n care se evalueaz efectul unui anumit
tratament (medicamentos sau de alt tip), necunoscut fie numai pacientului (
simplu orb), fie atât pacientului, cât [i observatorului
(
dublu orb), de obicei prin comparare cu un lot de pacien]i care primesc un tratament placebo. V. simplu orb, dublu orb, placebo.
? T. OSMOLARIT|}II FECALE / test d'osmo-larité fécale / f(a)ecal osmolarity test. T. care di-feren]iaz diareile osmotice de cele
secretorii când diareea este apoas\. Un hiatus osmotic (di-feren]a dintre *osmolalitatea m\surat [i cea calculat\
mOsm/kg ap sugereaz diaree osmotic\.
? T. PABA / test au PABA / PABA test. Test prin care este explorat\, `n mod indirect, secre]ia de *chimotripsin pancreatic\.
Dup ingestia u-nei cantit\]i date de acid N-benzoil-L-tirozil-para-aminobenzoic (care este hidrolizat specific de chemotripsin
eliberând *acidul paraaminobenzo-ic - PABA - absorbit [i excretat de rinichi), se m\-soar cantitatea de PABA eliminat `n urin
`ntr-o perioad dat\. Procentul excre]iei PABA fa] de cea absorbit este propor]ional cu gradul insufi-cien]ei pancreasului exocrin,
`n absen]a unei insu-ficien]e renale sau hepatice.
? T. CU PANCREOLAURIL / test de pancréo-lauryle / pancreolauryl test. T. pentru evaluarea func]ie pancreatice exocrine, care
const `n administrarea de dilaurat de fluorescein\, scindat `n intestin de elastaza pancreatic\, cu eliberare de fluorescein\,
absorbit [i eliminat ulterior `n urin (unde i se determin concentra]ia).
? T. DE PATERNITATE / test de paternité / pa-ternity test. T. pentru determinarea calit\]ii de a fi tat\l unui copil. Prin
determinarea *grupelor sanguine se poate doar exclude paternitatea. Noile t. implicând tehnici de biologie molecular (ampren-ta
genetic [i determinarea unor markeri genetici) permit stabilirea exact a paternit\]ii. Prin aceste tehnici pot fi detectate diferen]ele
fenotipice individuale, cu excep]ia *gemenilor monozigo]i.
? T. CU PENTAGASTRIN| / test à pentagastrine / pentagastrin test. V. pentagastrin\.
? T. PENTRU PIGMEN}I BILIARI / test pour les pigments biliaires / biliary pigment test. T. al cui principiu implic o reac]ie de
culoare la limita de separa]ie a unui e[antion din urina de cercetat cu un anume reactiv, de ex.: cloroform [i acid nitric (Basham),
acid clorhidric [i nitrit de sodiu (Bonanno), tinctur de iod (Dumontpallier, Marechal, Nobel), hidroxid de potasiu [i acid clorhidric
(Ultzmann). Mai sunt cunoscute: t. Barral, Brücke, Capranica, Cunisset, Dragendorff, Fleischl, Gerhardt, Gluzinski, Gmelin,
Hammarsten, Huppert, Jolles, Kapsinow, Krokiewich, Masset, Nakayami, Quinlan, Rosenbach-Gmelin, Salkowski-Schipper,
Schmidt, Smith, Stokvis, Torquay, Trousseau, Vitali.
? T. POSTCOITAL / test postcoïtal / postcoital test. Sin.: test Huhner (v.).
? T. DE POSTUR| / test de posture / postural test. 1) M\surarea la un subiect a tensiunii arteriale `n trei pozi]ii, `n ordine:
decubitus dorsal, clinostatism [i ortostatism. ~n cazul unui subiect expus la hipertensiune, tensiunea arterial cre[te `n ortostatism,
pe când la un subiect normal scade. 2) T. func]ional al circula]iei arteriale periferice, bazat pe aprecierea aspectului palid al
tegumentelor membrului respectiv `n pozi]ie ridicat (unghi de insuficien]\pectului recolorat `n pozi]ie decliv (unghi de su-
ficien]). Sin.: eritroz de declivitate.
? T. PRESOR LA RECE / test au froid / cold test. Sin.: prob la frig (v.).
? T. LA PROSTIGMIN| / test à la prostigmine / prostigmin test. T. diagnostic pentru *amenore-ea secundar de etiologie
gravidic\.
? T. PENTRU PROTEINE / test pour des pro-téines / proteins test. Denumire a unei serii de t. al cor principiu este asem or:
proteinele precipit la ad\ugarea unei solu]ii acide (eventual, succesiv unei alte solu]ii, colora]ia precipitatului depinzând de
acestea) [i/sau la `nc\lzire. Sunt cunoscute sub diferite denumiri: t. Acree-Rosentheim, Adamkiewicz, Bardach, biuret, Brucke, de
coagulare, Grigg, Hopkins-Cole, Kantor [i Gies, Kober, Liebermann, Michailow, Millon, Molisch, Mulder, Petri, Posner, Reichl,
Schulte, Schultze, Sicard-Cantelouble, von Aldor.
? T. PROTOPORFIRINEI ERITROCITARE LIBERE / test de la protoporphyrine erythrocytaire libre / free erythrocytic
protoporphirin test. T. care const `n examenul fotometric al protoporfirinei libere eritrocitare, util `n depistarea caren]elor de fier (`n
deficitul de fier, protoporfirina IX se acumuleaz `n eritrocite) la un num mare de persoane.
? T. PSIHOLOGIC / test psychologique / psy-chological test. Orice t. care implic o sarcin bine definit efectuat dup o tehnic
precis\, destinat evaluii inteligen]ei, comportamentului, caracterisicilor psihice (personalitate) sau a aptitudinilor unui subiect.
? T. DE RECALCIFICARE / test de recalcification / Howell’s test. Sin.: timp Howell (v.).
? T. ROZETELOR / test des rosettes / ro-settes test. Studiaz propriet\]ile de imunocitoa-deren] a limfocitelor T ce posed
structuri mem-branare specifice pentru fixarea unui anume antigen. Dac acest antigen a fost fixat `n prealabil pe hematii de oaie,
reac]ia devine vizibil\, limfocitele sensibilizate `nconjurând hematiile purt oare de antigen, dând o imagine `n *rozet\.
? T. RPR / test RPR / rapid plasma reagin (RPR) test. Grup de t. de floculare din diagnosticul (screeningul) sifilisului, care
utilizeaz ser [i un antigen VDRL modificat con]inând colin clorurat [i particule de cbune, ceea ce permite detectarea
macroscopic a floculii. V. [i test de imobilizare a treponemelor, test RST, test TPHA.
? T. RST / test RST / reagin screening test. (RST). T. de floculare macroscopic a unei suspensii antigenice, utilizat `n
screeningul sifilisului. V. [i test de imobilizare a treponemelor, test RPR, test TPHA.
? T. SANGUIN / test sanguin / blood test. T. dintr-un ansamblu de t. utilizate pentru detectarea specific a prezen]ei unei anumite
substan]e `n sânge.
? T. SC|RI}EI / test de la marche / step test. Sin.: prob Oppenheimer-Master (v.).
? T. SERULUI ACIDIFIAT / teste du serum acidifié / acidified serum lysis test, Ham’s test. Sin.: test Ham (v.).
? T. DE STIMULARE CU ACTH / test de sti-mulation à l’ACTH / ACTH stimulation test. Es-te indicat pentru diagnosticul
insuficien]ei adrena-le primare sau secundare. Const `n administrarea intravenos a unei doze de 0,25 mg ACTH sintetic (ex.:
Cortrosyn), dup care se determin *cortizolul seric la 0, 30, 60 [i 90 min. Un r\spuns normal implic cre[terea cu mai mult de 200
nmol/l, la un nivel minim de cel pu]in 500 nmol/l.
? T. DE STIMULARE CU CLOMIFEN / test au clomiphène / clomiphene test. Destinat explor\-rii axului hipotalamo-hipofizo-
ovarian, a capacit\]ii centrilor hipotalamici de a declan[a secre]ia hipofizar de gonadotrofine. T. este utilizat [i ca inductor de
ovula]ie: 50-100 mg de clomifen citrat (Clomid) se administreaz oral timp de 5 zile (`n zilele 5-9 ale ciclului menstrual); `n mod
normal apare un pic ovulator (de dou ori valorile bazale ale gonadotrofinelor, `ndeosebi LH) la 7 zile dup `ntreruperea
administrii de Clomid. T. poate fi util [i pentru explorarea axului gonadotrop la b-bat: dup administrarea unei doze de 200 mg
de Clomid zilnic, timp de 7 zile, cre[terea LH-ului trebuie s dep\[easc 30%, iar a FSH-ului 22%. Sin.: test la clomifen.
? T. DE STIMULARE CU CRH / test de stimu-lation au CRH / CRH stimulation test. T. util `n investigarea hipo- [i hiperfunc]iei
adrenale. Se in-jecteaz intravenos 200 mg CRH sintetic [i se determin nivelul sanguin de ACTH [i cortizol la 0, 30, 60, 90 [i 120
min. ~n *boala Cushing exist un r\spuns al ambilor hormoni. T. este negativ `n *sindromul Cushing prin tumori adrenale sau se-
cre]ie ectopic de ACTH [i `n insuficien]a adrenal secundar\.
? T. DE STIMULARE CU GONADOLIBERINE (GNRH, LHRH) / test de stimulation au gonado-liberines / gonadoliberin
stimulation test. Utilizat pentru evaluarea secre]iei gonadotrofinelor hipofizare. Se administreaz i. v. 100 mg de LH-RH sintetic.
Cre[terea nivelului seric de LH `ncepe dup 30 min, iar de FSH dup 45 min, `n mod normal.

806. 806
? T. DE STIMULARE CU TRH / test de stimu-lation à la TRH / TRH stimulation test. Sin.: test la TRH (v.).
? T. DE STIMULARE CU TSH / test de stimu-lation à la TSH / TSH stimulation test. T. pentru investigarea unei posibile etiologii
hipofizare a hipotiroidiei, constând `n comparararea *radioiodocaptii tiroidiene `nainte [i dup injectarea de TSH (5 UI zilnic, 3
zile). ~n mod normal, acest t. determin cre[terea fixii iodului radioactiv cu 60-80% la 24 de ore. Sin.: test Querido.
? T. SUDORII / test de la sueur / sweat test. T. util `n diagnosticul *mucoviscidozei, bazat pe fap-tul c glandele sudoripare sunt
stimulate de aplicarea cutanat de *pilocarpin\. ~n secre]ia sudoral astfel ob]inut se dozeaz concentra]ia de clor, crescut\ `n
cazul mucoviscidozei (peste 60 mEq/l). Sin.: test Darling, test Di Sant’Agnese.
? T. CU SULFAT DE PROTAMIN| / test au sulfate de protamine / protamine sulfate test. Prob destinat punerii `n eviden]\, `n
plasma sanguin\, a substan]elor solubile produse prin for-marea de *trombin\. Apari]ia unui gel, dup ad\u-garea unei solu]ii de
sulfat de protamin cu pH = 8, indic prezen]a acestor substan]e. Acest t. este de obicei pozitiv `n *sindromul de coagulare intra-
vascular\ diseminat\.
? T. DE SUPRAVIE}UIRE A SPERMATOZOIZILOR / test de pénétration et de survie / post-coital test. Sin.: test Huhner (v.).
? T. DE SUPRESIE CU DEXAMETAZON| / test de la dexaméthasone / dexamethasone test. T. de explorare a axului hipofizo-
corticosuprarenal, prin administrarea unei doze de 3 mg Dexametazon timp de 5 zile consecutiv. Se dozeaz 17-hidroxi- [i 17-
cetosteroizii `n urin `nainte [i dup prob\. Valorile scad mult `n cazul hipercorticismului prin hiperplazie suprarenal\, `n care
supresia ACTH este eficace, dar nu se modific `n caz de hipercorticism prin tumor\ suprarenal\, `n care blocarea secre]iei de
ACTH este ineficient\. Sin.: prob la dexametazon.
? T. DE SUPRESIE A PEPTIDULUI C / test de suppression du peptide C / C peptide suppres-sion test. T. utilizat pentru
screeningul subiec]ilor cu risc de *insulinom. Supresia eliberii de insuli-n endogen\ [i de *peptid C dup injectarea de in-sulin
este sc\zut `n prezen]a insulinomului (nivelul crescut de peptid C persist `n insulinom, `n pofida administrii de insulin
exogen).
? T. DE SUPRESIE CU T
3 / test de suppression thyroïdienne / T
3 thyroid suppression test. Sin.: test Werner (v.).
? T. DE SUPRESIE TIROIDIAN| / test de suppression thyroïdienne / thyroid suppression test. Sin.: test Werner (v.).
? T. T. Metod statistic analog calculului devia]iei normale. Formula de calcul este t = (x-x)/s, unde num orul reprezint
devia]ia de la medie, iar num orul - devia]ia standard pentru mimi ale e[antioanelor de sub 30 de cazuri. Sin.: test Student,
test Student-Fisher.
? T. T
3 / test T
3 / test T
3. Sin.: proba Hamolsky (v.).
? T. TENSILON / test au tensilon / tensilon test. T. diagnostic pentru miastenia gravis, constând `n ameliorarea net a semnelor
oculare (ptoz [i disfunc]ii ale mu[chilor extraoculari) du-p administrarea de Tensilon (clorur de edrofos-min).
? T. CU TIMIDIN| TRITIAT| / épreuve à la thymidine tritiée /
3
H-thymidine incorporation test. Sin.: prob cu timidin tritiat (v.).
? T. TIMOL / test au thymol / thymol test. Sin.: prob timol (v.).
? T. TIP SNELLEN / E test / Snellen's type test. Sin.: test E (v.).
? T. DE TOLERAN}| LA GLUCOZ| / test de tolérance au glucose / glucose tolerance test. V. prob de hiperglicemie provocat\.
? T. DE TOLERAN}| LA TOLBUTAMID| / test de toléranc e à la tolbutamide / tolbutamid tolerance test. Sin.: prob la
tolbutamid (v.).
? T. TPHA / test TPHA / TPHA test. T. de he-maglutinare pentru * Treponema pallidum (agentul etiologic al sifilisului). Anticorpii
specific antitrepo-nemici din serul pacientului produc aglutinarea hematiilor de oaie sau de curcan acoperite cu
Treponema
pallidum
. V. [i test de imobilizare a treponemelor, test RPR, test RST.
? T. DE TRANSFORMARE LIMFOBLASTIC| / test de transform ation lymphoblastique / lym-phoblastic transformation test.
Permite studiul limfocitelor timodependente [i timoindependente printr-o metod optic\, cu citirea procentului de celule
transformate (sub ac]iunea unor stimuli) la microscop, sau printr-o metod izotopic\, mai utilizat\, cu m\surarea cantit\]ii
intracelulare de ti-midin tritiat\.
? T. LA TRH / test à la TRH / TRH stimulation test. T. de evaluare a axului hipotalamo-hipofizar [i a secre]iei hipofizare de *TSH,
constând `n determinarea concentra]iei plasmatice de TSH, `nainte [i dup administrarea intravenoas a 200-500 mg de TRH
(
thyrotrophin releasing hormone - hormon eliberator de tirotropin\ ea normal a concentra]iei TSH permite excluderea
hipertiroidiei. Normele testului trebuie s ]in seama de sensibilitatea dozii TSH. Sin.: test de stimulare cu TRH.
? T. TRIPLU BOLUS HORMONAL / test de triple bolus / triple bolus hormone test. T. de explorare a func]iei hipofizare, constând
`n administrarea, `n aceea[i zi, a unui bolus intravenos de insulin (0,15 UI/kg), gonadoliberin (Gn-RH, 100 mg) [i TRH (200 mg).
Se dozeaz urm orii hormoni: STH, cortizol, LH, FSH, TSH, PRL, precum [i glucoza din sângele prelevat la -15, 0, 20, 30, 45, 60
[i 90 min; cu excep]ia glicemiei, ale cei valori trebuie s scad\, valorile hormonilor men]iona]i anterior trebuie s creasc\ `n cazul
prezen]ei receptorilor [i a unei func]ii secretorii hipofizare normale.
? T. LA VASOPRESIN| / test à la vasopres-sine / vasopressin test. 1) T. pentru explorarea capacit\]ii de concentrare a
rinichiului, care difer de *t. Volhard prin faptul c sc\derea aportului lichidian este `nlocuit cu administrarea unei doze de
*vasopresin (cu acela[i efect final de privare lichidian\ oare decât `n absen-]a unui *diabet insipid. 2) T.
diagnostic pentru diabetul insipid, suspectat la un pacient care prezint o densitate urinar redus (1,010). Const `n injectarea
intravenoas\, seara, a unei doze de 0,5-1 ml de vasopresin retard [i m\surarea densit\]ii urinii colectate peste noapte. O cre[tere
peste valoarea 1,020-1,025 este `n favoarea diagnosticului de diabet insipid. La subiectul cu diabet insipid, reducerea diurezei
este mult mai spectaculoas fa] de subiectul normal, putând ajunge la 80% din valoarea de baz\. Numai diabetul insipid nefrogen
nu reac]ioneaz la vasopresin\. V. [i test de concentrare urinar\.
? T. LA D-XILOZ| / test au D-xylose / D-xy-lose test. T. pentru depistarea stilor de *malab-sorb]ie intestinal\, `n particular la
nivelul duodenului, constând `n administrarea oral\, pe nemâncate, a unei solu]ii de d-*xiloz [i dozarea `n continuare a
concentra]iei sanguine [i urinare a acestei substan]e.

Teste cu nume proprii


? T. ACHARD-CASTAIGNE. [Emile Charles Achard, medic francez, Paris, profesor de medicin intern\,
1860-1944;
Joseph Castaigne, medic francez, Paris, 1871-1951.] T. util `n studiul func-]iei renale, care const `n
urmirea timpului de a-pari]ie `n urin a albastrului de metilen, injectat intramuscular. Normal, acest interval de timp trebuie s fie
de circa 30 min. Sin.: t. cu albastru de metilen.
? T. ADDIS. [Thomas Addis, medic american de origine sco]ian\, profesor la San Francisco, 1881-1949 .]
Sin.: prob Addis (v.).
? T. ADLER-REIMANN. [
Rudolph Adler, chimist german, Karlsbad, n. 1882 (fratele medicului german
Oscar Adler);
Reimann.] Sin.: prob cu ro[u de Congo (v.).
? T. ADSON. [Alfred Washington Adson, neurochirurg american, Rochester (Minnesota), 1887-1951.] T.
diagnostic pentru compresiunea arterei subclaviculare `n defileul costoclavicular. Cu pacientul [ezând cu mâinile pe coapse, se
palpeaz bilateral pulsul radial, `n timp ce pacientul execut rapid urm oarea secven]\: inspir profund, `[i ]ine respira]ia, duce
gâtul `n hiperextensie [i `ntoarce capul `n direc]ia afectat\. Dac pulsul radial de partea respectiv se reduce semnificativ, t. este
considerat pozitiv. Sin.: manevr Adson, semn Adson.
? T. ALLEN. [1) Edgar Van Nuys Allen, medic american, 1900-1961; 2), 3) Alfred Henry Allen, chimist
american, 1846-1904
.] 1) T. pentru explorarea circula]iei arteriale a membrelor. Const `n compresiunea simultan a

807. 807
arterelor membrului respectiv, de ex. a arterelor radial [i cubital\, `n cazul membrului superior. Ulterior, decompresiunea uneia
dintre artere duce la revascularizarea teritoriului corespondent doar `n cazul permeabili-t\]ii acesteia. 2) T. pentru identificarea
*dextrozei `n urin\, utilizând reactiv Fehling la fierbere, peste care se adaug o cantitate din urina de cercetat. ~n prezen]a
dextrozei solu]ia nou format este o-palescent\, dup r\cire. 3) T. pentru identificarea fenolului, `n prezen]a cuia colora]ia
amestecului format din solu]ia de cercetat, acid clorhidric [i acid nitric (`n propor]ie de 1:5:1) este ro[ie.
? T. ALTHAUSEN. T. pentru aprecierea absorb-]iei intestinale a glucidelor, prin determinarea, la anumite intervale de timp, a
concentra]iei *galactozei `n sânge, dup ingestia de zah.
? T. AMONS. T. screening pentru determinarea vârstei mentale la copii. Const `n alegerea desenului cel mai adecvat pentru
semnifica]ia unui a-nume cuvânt dat.
? T. AMSLER / cartons Amsler / Amsler's charts. [Marc Amsler, oftalmolog elve]ian, 1891-1968.] Procedeu de
explorare a *câmpului vizual central cu ajutorul unor linii fine albe ce alc uiesc un cadrilaj pe fond negru, permi]ând eviden]ierea
topografiei [i m\surarea dimensiunilor deficitului vizual sau a alterilor acestuia. V. metamorfopsie, scotom.
? T. AMSLER-HUBER. [Marc Amsler, oftalmolog elve]ian, 1891-1968; Huber.] Sin.: test cu fluorescein (v.).
? T. ANDREWS. T. pentru depistarea uremiei, care se bazeaz pe o reac]ie de culoare. Se a-mestec serul de cercetat cu alcool
`n propor]ie de 1:2 (`n volume), se centrifugheaz\, iar sedimentul rezultat se amestec\ cu alcool [i reactiv diazo `n propor]ie de
4:2:1 (`n volume). ~n uremie colora]ia amestecului devine maronie.
? T. ANSTIE. T. pentru detectarea alcoolului `n urin\. Prin picurare, se adaug la e[antion un re-activ constând `n bicromat de
potasiu [i acid sulfuric concentrat. Apari]ia culorii verzi semnific prezen]a alcoolului `ntr-o concentra]ie toxic\.
? T. APGAR. [Virginia Apgar, anestezist american, 1909-1974.] Sin.: scor APGAR (v.).
? T. ASCHHEIM-ZONDEK. [Selmar Aschheim, ginecolog german, profesor la Berlin, 1878-1965; Bernhard
Zondek
, ginecolog israelian originar din Germania, 1891-1966.] T. de depistare a gravidi-t\]ii: injectarea
subcutan la [oareci maturi (femele) a unei cantit\]i din urina femeii gravide determin maturarea precoce a foliculilor ovarieni [i
hemoragie uterin\. Abrev.: AZT. Sin.: reac]ie Aschheim-Zondek. V. [i reac]ii de sarcin\.
? T. BABINSKI-WEIL. [Josef François Félix Ba-binski, neurolog francez, Paris, 1857-1932; Ma-thieu Pierre
Weil
, medic reumatolog francez, Paris, 1884-1956.] T. util `n aprecierea unei afec]iuni a labirintului. Se indic
pacientului s `nchid ochii [i s se deplaseze `nainte [i `napoi de 10 ori, f s se sprijine. ~n cazul unei disfunc]ii a labirintului se
produce, `n timpul mersului, `nclinarea lateral de partea afectat\.
? T. BAUER. Pentru evaluarea toleran]ei la ga-lactoz\: se administreaz pacientului 30 g galactoz\. O eliminarea urinar peste 3
g indic o disfunc]ie hepatic\.
? T. BAYER. Pentru depistarea acetonuriei, utilizând nitrobenzaldehid\. Amestecul acesteia, `n volume egale, cu urina de
cercetat, la un pH alcalin, determin o colora]ie albastru-indigo, `n pre-zen]a acetonei. V. [i test pentru aceton\.
? T. BECHTEREW. [Vladimir Mihailovici von Bechterew, neurolog rus, profesor la Kazan, apoi la St.
Petersburg, 1857-1927
.] T. util pentru aprecierea afectii nervului sciatic. Pacientul fiind `n decubitus dorsal, i se indic s
ridice ambele picioare, simultan. ~n *sciatic\, testul este negativ, dar pacientul poate ridica, pe rând, câte un picior.
? T. BERNARD. [Etienne René Bernard, ftiziolog francez, n. 1893.] T. terapeutic pentru dia-gnosticul diferen]ial al
*pneumoconiozei. Tratamentul tuberculostatic intensiv aplicat `n pneumoconioza minerilor determin atenuarea considerabil a
leziunilor pe imaginea radiologic doar dac pneumoconioza este asociat cu un proces pulmonar de etiologie tuberculoas\.
? T. BERNSTEIN. [Lionel Bernstein, medic internist american, n. 1923.] Administrarea la nivel esofagian a unei
solu]ii de acid clorhidric 0,1 N (cu viteza de 120 pic uri pe minut) provoac a-pari]ia durerii la pacien]ii cu esofagit de reflux. T.
este util `n diagnosticul *esofagitei de reflux neeviden]iat prin esofagoscopie. Sin.: test de infuzie acid esofagian\.
? T. BERTHELOT. [Pierre Eugen Marcellin Berthelot, farmacolog francez, Paris, 1827-1907.] 1) T. pentru
detectarea fenolului: o solu]ie amoniacal de fenol tratat cu o solu]ie de sod clorurat cap o colora]ie alb\struie. 2) T. pentru
detectarea alcoolului: e[antionul se agit dup ad\ugarea câtorva pic uri de clorur de benzil [i hidroxid de sodiu `n exces, pân
la dispari]ia mirosului iritant al clorurii. Apari]ia mirosului (aromatic) de benzoat de etil indic prezen]a alcoolului.
? T. BIELSCHOWSKY. [Alfred Bielschowsky, oftalmolog german, profesor (succesiv) la Leipzig, Marburg
[i Breslau (`n prezent Wroclaw, Polonia), 1871-1940
.] Sin.: semn Bielschowsky (v.).
? T. BIGGS-DOUGLAS. [Rosemary Biggs, hematolog englez contemporan, Oxford; Douglas.] Sin.: test de
generare a tromboplastinei (v.).
? T. BINET. [Alfred Binet, neurolog [i psiholog francez, Paris, 1857-1911.] Sin.: prob Binet-Simon (v.).
? T. BING-AUBRY / test de Bing-Aubry / Bing's entotic test. [Albert Bing, otolog austriac, Viena, 1844-1922;
Maurice Charles Louis Au-bry, otorinolaringolog francez, profesor la Paris, n. 1899.] Prob utilizat `n
*audiometria tonal\, derivat din proba acumetric Bing, pentru m\surarea gradului de anchiloz a sci]ei [i cantificat prin aba-
terea diferen]ial Bing-Aubry `ntre *conduc]ia osoas absolut [i conduc]ia osoas relativ\. Aceast abatere cantificat prin indicele
"O" Sullivan este normal la valori peste 20 [i poate diminua pân la zero `n func]ie de importan]a anchilozei stapedovestibulare.
? T. BLACKBERG-WANGER. Pentru identificarea *melaninei `n urin\: se concentreaz o cantitate de urin p`n la 1/3 din volum,
se adaug persulfat de potasiu 1%, [i, dup 2 ore, un volum egal de alcool metilic. Melanina precipit [i poate fi separat prin
filtrare.
? T. BOCCA. T. audiometric util pentru evaluarea deficitului duratei de percep]ie sonor\, prin stimuli auditivi repetitivi.
? T. BORCHGREVINK / test de Borchgrevink / test for platelet adhesion (in vivo). M\surarea procentului de plachete re]inute la
nivelul unei incizii asem oare celei utilizate pentru m\sura-rea *timpului de sângerare. Procentul se ob]ine prin raportarea
numului plachetelor din sângele circulant, la cel ob]inut `n sângele scurs din incizie `n momente diferite. Normal, indexul de
*adezivitate plachetar corespunde la 25-40% din plachetele re]inute. Aceast prob m\soar
in vivo adezivitatea plachetar\.
? T. CALLAWAY. T. pentru diagnosticul luxa]iei scapulohumerale: circumferin]a umului afectat, m\surat peste acromion [i prin
axil\, este mai mare decât de partea controlateral\, neafectat\.
? T. CARNOT. Pentru eviden]ierea dilata]iei atone a stomacului: stomacul pacientului este golit prin sond gastric [i se introduc
500 ml ap\, apoi pacientul r\mâne `n ortostatism, o or\, dup care con]inutul stomacului este eliminat [i m\su-rat. ~ntr-un al doilea
timp, se introduce un alt volum de 500 ml ap\, iar pacientul este a[ezat `n decubitus lateral drept pentru o or\, timp `n care sto-
macul trebuie s se goleasc\, `n condi]ii fiziologice, aproape complet.
? T. CATES-GARROD. Sin.: prob la nicotin (v.).
? T. CHAPMAN. T. pentru diagnosticul de *abdomen acut: pacientul fiind `n pozi]ie de supina]ie, cu bra]ele lateral, i se indic s
se ridice doar prin contrac]ia mu[chilor abdominali. T. este pozitiv `n caz de durere foarte mare sau de imposibilitate de a efectua
manevra.
? T. COOMBS. [Robin Royston Amos Coombs , imunolog englez, Cambridge, n. 1921.] T. larg utilizat pentru recunoa[terea
prezen]ei anticorpilor incomple]i ai grupelor sanguine din sistemul Rh. Se identific anticorpii `n ser (
t. C. indirect) sau pe globulele
ro[ii ale subiectului examinat (
t. C. direct). ~n cazul t. C. indirect, pentru detec]ia anticorpului anti-Rh incomplet, se pune `n contact
serul cu hematii Rh+. Dac `n ser exist anticorpul, acesta se fixeaz pe hematii, f s le aglutineze. ~n continuare, hematiile
sp\late (dar purt oa-re ale anticorpului incomplet, dac acesta a existat `n ser) vor fi aglutinate de un ser antiglobulin provenind
de la iepure (dup injectarea animalului cu globuline din serul uman).
T. C. direct const `n sensibilizarea prealabil a hematiilor
printr-un anticorp anti-Rh. Hematiile, pe care s-a fixat `n prealabil acest anticorp, vor fi aglutinate de un ser antiglobulin\ uman
ob]inut de la iepure. Sin.: reac]ie Coombs.

808. 808
? T. CRAIG. T. de fixare a *complementului seric, pentru diagnosticul tuberculozei.
? T. CRAMPTON. [Charles Ward Crampton, medic american, New York, 1877-1964.] T. pentru evaluarea
rezisten]ei fizice la efort [i a antrenamentului, care se bazeaz pe m\surarea diferen-]ei dintre puls [i tensiune arterial `n decubit
dorsal fa] de ortostatism.
? T. CUTLER-POWER-WILDER. [H. H. Cutler, biochimist american sec. XX; Marschelle Harnly Power,
biochimist american la clinica Mayo, n. 1894;
Russell Morse Wilder Sr., medic american, 1885-1959.] T.
util `n diagnosticul *bolii Addison. Se administreaz pacientului timp de câteva zile o diet cu restric]ie de NaCl [i citrat de potasiu.
~n caz de insuficien] suprarenal\, concentra]ia clorului urinar va prezenta o cre[tere marcat\, `n a treia zi de diet\.
? T. DARLING / test de Darling / sweat test. Sin.: testul sudorii (v.).
? T. DAVIDSOHN. [Israel Davidsohn, medic a-merican, Chicago, n. 1902.] T. diferen]ial `n mono-nucleoza
infec]ioas\, prin determinarea aglutinii eritrocitelor de oaie cu serul pacientului dup\ absorb]ie cu *antigen Forsman, respectiv
antigen bovin.
? T. DEHIO. [Karl K. Dehio, medic rus, 1851-1927.] T. de diagnostic etiologic al bradicardiei: dac bradicardia cedeaz
dup injectarea de *a-tropin\, atunci ea este datorat unui tonus vagal crescut; `n caz contrar, poate fi implicat o afec]iu-ne
organic cardiac\.
? T. DENNIS-SILVERMAN. T. pentru determinarea pH-ului secre]iei gastrice. Câteva pic uri de secre]ie gastric sunt aplicate
pe hârtie-test impregnat cu reactiv Topher [i albastru timol. Colora]ia este comparat cu hârtia test pe care s-a aplicat solu]ie
tampon cu pH cunoscut.
? T. DI SANT' AGNESE / test Di Sant' Agnese / sweat test. Sin.: testul sudorii (v.).
? T. DONOGANY. T. pentru depistarea *hematuriei microscopice: 1 ml de solu]ie de sulfur de amoniu se amestec cu 1 ml de
piridin [i se adaug 10 ml de urin\. ~n prezen]a hematuriei apare o colora]ie oranj.
? T. DUKE. [William Waddel Duke, patolog american, Kansas City, 1882-1946.] T. de m\sura-re a timpului de
sângerare (v.).
? T. DUPONT. Absen]a *midriazei dup ad\uga-rea unei pic uri de *atropin intraocular, `n caz de deces.
? T. EVANS. [Herbert MacLean Evans, biolog american, profesor la Berkeley, 1882-1971.] T. biologic pentru
evaluarea indirect a hormonului somatotrop con]inut `n sânge. Const `n injectarea plasmei de examinat la un [obolan
hipofizectomizat [i, ulterior, `n m\surarea cre[terii cartilajului epifizar tibial.
? T. FARNSWORTH. [Dean Farnsworth, ofi]er `n marina SUA, 1902-1959.] T. care permite de-tec]ia [i
clasificarea anomaliilor de percep]ie a cu-lorilor, constând `n buline colorate pe care pacientul trebuie s la clasifice `n ordine
gradual\.
T. F. mic (sau Farnsworth 15 Hue, termen engl., semnificând nuan]\ din 15 buline, per-mite un studiu rapid.
T. F. mare: t. compus din 85 de buline, existând [i o formul simplificat\, t. 28 Hue.
? T. FARR. Metod de dozare a anticorpilor sau al antigenilor utilizând antigeni sau anticorpi marca]i cu un izotop radioactiv [i
constând `n dozarea antigenilor lega]i de anticorpi, dup precipitarea cu sulfat de amoniu.
? T. FLACK. [Martin William Flack, fiziolog englez, Londra, 1882-1931.] T. utilizat `n medicina sportiv\, constând
`n `nregistrarea varia]iilor frec-ven]ei cardiace a pacientului, `n timp ce acesta men]ine, prin expir blocat, o denivelare de 40 mmHg
`ntre cele dou niveluri ale unui tub `n U umplut cu mercur. T. F. este relativ imprecis [i pu]in reproductibil. V. [i test Pachon-
Martinet.
? T. FOWLER. T. de explorare a analizatorului auditiv. Pacientul ascult cu ambele urechi un sunet de aceea[i frecven]\,
comparând intensitatea sunetului `n urechea s\n oas [i cea afectat\. Se modific apoi intensitatea sunetului pân la egalizarea
celor dou senza]ii auditive. ~ntr-o a doua etap se cre[te intensitatea sunetului pentru urechea s oas [i se reegalizeaz
senza]ia auditiv pentru ambele urechi; intervalul de varia]ie va fi mai mic decât `n prima etap `n cazul existen]ei unui "fenomen
de recrutare" (peste o anumit valoare prag a intensit\]ii sunetului, urechea hipoacuzic aude normal).
? T. GARDINER-BROWN. T. util `n aprecierea afec]iunilor urechii medii. Se plaseaz un diapazon `n vibra]ie la nivelul apofizei
mastoide. Exis-ten]a unei discordan]e `ntre perceperea vibra]iilor de c re pacient [i examinator indic o afec]iune a urechii medii a
pacientului.
? T. GAULT. [F. Gault, medic francez, sec. XIX-XX.] T. pentru diagnosticul de *anacuzie simulat\. Se obstrueaz
urechea normal [i se produce un sunet lâng\ urechea considerat a fi afectat\. ~n caz de simulare a anacuziei apare o mi[care
involuntar a pleoapei de partea urechii cu hipoacuzie simulat\.
? T. GIBBON-LANDIS. [John Heysham Gibbon Jr ., medic american, 1903-1973; Eugene Markley Landis,
medic american, n. 1901
.] T. pentru evaluarea circula]iei periferice. Extremit\]ile (mâinile, dac se testeaz circula]ia
periferic a membrelor inferioare, picioarele, dac se testeaz circula]ia membrelor superioare) sunt imersate `n ap la 43-45
o
C.
Cre[terea temperaturii extremit\]ilor testate indic o circula]ie periferic normal\.
? T. GLÉNARD. [Claude Marie Frantz Glé-nard, medic francez la Hôpitaux de Lyon, apoi medic la Vichy,
1848-1920
.] Reducerea durerilor epigastrice care apar `n ortostatism la pacien]ii cu visceroptoz\, prin manevra de ridicare a
abdomenului de c re examinatorul plasat `n spatele pacientului.
? T. GOLDSCHEIDER. [Johannes Karl August Eugen Alfred Goldscheider, medic [i fiziolog ger-man, profesor
de clinic medical la Berlin, 1858-1935
.] T. de sensibilitate termic cutanat\, prin atingerea tegumentelor cu un vârf
metalic cu tem-peratur variabil\.
? T. GRAHAM. [Evarts Ambrose Graham , chirurg american, St. Louis, 1883-1953.] T. pentru investigarea
radiologic a veziculei biliare, prin administrarea (i. v. sau oral) de substan]e de contrast iodate.
? T. GRIESS. T. pentru depistarea prezen]ei ni-tri]ilor `n saliv\. Se amestec saliv cu ap `n pro-por]ie de 1:5 [i se adaug
câteva pic uri de H
2SO
4 diluat [i de metadiamid benzenic\. ~n prezen]a nitri]ilor colora]ia devine galben\.
? T. GUTHRIE. [Robert Guthrie, pediatru american, Buffalo, n. 1916.] Metod microbiologic\ ce permite un dozaj
semicantitativ rapid al *fenilalani-nei sanguine. Acest t. este curent utilizat `n depis-tarea neonatal sistemic a *fenilcetonuriei.
? T. HAM. [Thomas Hale Ham, medic american, n. 1905.] Incubarea hematiilor pacientului cu *hemoglobinurie
paroxistic nocturn cu ser (de la un individ normal) acidifiat la pH 6,2, *activarea complementului prin calea alternativ ducând la
liza hematiilor anormale. Observarea hemolizei, care este `ntotdeauna patologic\, se face prin examinarea colorimetric a
supernatantului rezultat din centrifugarea amestecului hematii-ser. Sin.: testul serului acidifiat.
? T. HAM-DACIE / test de Ham-Dacie / Ham's test, acidified serum lysis test. [Thomas Hale Ham, medic american, n.
1905;
Dacie.] T. prin care se investigheaz rezisten]a in vitro a hematiilor `n mediu acid. Este pozitiv `n *boala Marchiafava-Mi-
cheli [i `n *diseritropoieza congenital tip II. Sin.: test de hemoliz acid\.
? T. HAMOLSKY. Sin.: prob Hamolsky (v.).
? T. HASERICK. [John R. Haserick, medic american contemporan.] T. ce const `n inducerea for-mii *celulelor
Hargraves ad\ugând la granuloci-tele normale ser provenit de la subiec]i afecta]i de *lupus eritematos diseminat. T. este pozitiv [i
`n alte *colagenoze.
? T. HEILMAN / test de Heilman / CSF-bactericidal activity. Prob ce studiaz in vitro eficacitatea unui tratament antibiotic.
Const `n evaluarea ac]iunii bactericide a serului (sau a LCR) diluat, prelevat de la bolnavul tratat cu antibiotice, fa] de bacteria
responsabil de infec]ie. Sin.: puterea inhibitoare a serului sau a LCR.
? T. HICKEY-HARE. T. diagnostic pentru diabetul insipid. Administrarea i. v. a unei solu]ii saline hipertone reduce *diureza la
subiec]ii normali, dar nu [i la pacien]ii cu *diabet insipid.

809. 809
? T. HINES-BROWN. [Edgar Alfonso Hines, medic american, Rochester, n. 1906; George Elgie Brown, medic
american, Rochester, 1885-1935
.] Sin.: prob la frig (v.).
? T. HOLMGREN. [Emil Algot Holmgren, fiziolog suedez, Uppsala, 1831-1897.] T. de explorare a vederii `n
culori, constând `n alegerea de c re pacient a firelor de lân de aceea[i nuan] din-tr-un munchi de fire diferit colorate.
? T. HOLTEN. T. de evaluare a * cleareance-ului creatininei.
? T. HOPPE-SEYLER. [Ernst Felix Immanuel Hoppe-Seyler, fiziolog [i chimist german, 1825-1895.] T. pentru
depistarea prezen]ei monoxidului de carbon `n sânge. Prin amestecul sângelui cu hidroxid de sodiu, culoarea vireaz de la
maroniu spre ro[u `n prezen]a unei concentra]ii crescute de oxid de carbon.
? T. HOWARD. [John Eager Howard, medic internist [i endocrinolog american, n. 1902.] T. de evaluare a
func]iei renale prin colectarea urinii separat, prin cateterizarea ureterelor pentru fiecare rinichi [i m\surarea concentra]iei de sodiu
[i *creatinin\.
? T. HOWELL [William Henry Howell, fiziolog american, Baltimore, 1860-1945.] Sin.: timp Howell (v.).
? T. HUHNER. [Max Huhner, urolog american, New York, 1873-1947.] T. util `n explorarea steri-lit\]ii cuplului, prin
punerea `n contact a spermei [i glerei cervicale,
in vitro, `ntr-un tub de sticl\. Se a-preciaz gradul de invadare a glerei cervicale de
c re spermatozoizi [i, dup 24 de ore de incuba-re la 37
0
C, mobilitatea spermatozoizilor `n gler\. Sin.: test postcoital, test de
supravie]uire a spermatozoizilor.
? T. ISHIHARA. [Shinobu Ishihara, oftalmolog japonez, Tokio, n. 1879-1963.] T. de apreciere a vederii `n culori,
prin utilizarea unor cercuri desenate, cu dimensiuni [i culori diferite.
? T. JACOBY. Permite evaluarea acidului peptic din sucul gastric prin detectarea celei mai mari dilu]ii a sucului gastric care
clarific o solu]ie acid de ricin `n 3 ore, la 38
0
C.
? T. JANSEN. [W. Murk Jansen, ortoped olandez, Leyda, 1863-1935.] T. diagnostic pentru *osteoartrita
deformant a [oldului. I se indic pacientului s `ncruci[eze membrele inferioare, astfel `ncât glezna unuia s se sprijine pe cel\lalt
genunchi. Aceast pozi]ie nu este posibil `n osteo-artrita deformant a [oldului.
? T. JÜRGENS. [Rudolf Jürgens, hematolog german, Berlin, Basel, 1898-1961.] Se realizeaz prin ciupirea pielii
de la nivelul regiunii infraclaviculare [i este considerat pozitiv când apar pete[ii punctiforme. Are aceea[i semnifica]ie cu t.
garoului.
? T. KELLING. T. de identificare a *acidului lactic `n secre]ia gastric\. Se dilueaz lichidul gastric [i apoi se adaug 1-2 pic uri de
clorur feric 5%. ~n prezen]a acidului lactic apare o colora]ie galben-verde.
? T. KERNER. Pentru detectarea prezen]ei *creatininei. Lichidul de cercetat se acidific [i apoi se adaug o solu]ie de acid
fosfomolibdic sau fosfotungstic. ~n prezen]a creatininei se formeaz un precipitat cristalin.
? T. KNAPP. [Karl Knapp, chimist german, 1832-1911.] 1) T. de determinare a prezen]ei glucozei `n urin\: 10 g de
cianur mercuric sunt dizolvate `n 100 ml solu]ie de sod caustic\, apoi diluate. Se amestec cu o cantitate din urina pacientului
diabetic. ~n prezen]a glucozei se formea-z un precipitat. 2) T. de eviden]iere a acizilor organici `n lichidul de secre]ie gastric\: 1 ml
de lichid gastric este tratat cu 5 ml de eter. Ad\ugarea unor solu]ii feroase diluate duce la apari]ia de ine-le diferit colorate, `n
func]ie de prezen]a acizilor organici.
? T. KOROTKOFF. [Nicolai Sergheevici Ko-rotkoff, medic rus, 1874-1920.] ~n *anevrism, men]inerea unei presiuni
ridicate `n circula]ia periferic `n timpul compresiei arterei ce precede anevrismul indic existen]a unei circula]ii colaterale eficiente.
? T. KURZROK-MILLER. [Raphael Kurzrock, ginecolog american, New York, 1895-1961; Mil-ler.] T. de
compatibilitate,
in vitro, a spermatozoizilor cu mucusul cervical prelevat `n perioada de ovula]ie.
? T. KVEIM. [Morten Ansgar Kveim, medic norvegian, Oslo, n. 1892.] T. util `n diagnosticul *sarcoidozei. Injectarea
subcutanat a unui antigen preparat dintr-un ]esut limfatic uman (ganglion limfatic sau splin\ , la
apari]ia unei papule care, la biopsie, se aseam cu *granulomul tuberculos, `n sarcoidoz\.
? T. LANCEFIELD. [Rebecca Craighill Lance-field, bacteriolog american, New York, 1895-1981.] T. de
precipitare,
in vitro, pentru identificarea [i clasificarea *streptococilor, bazat pe reac]ia specific antigen-anticorp.
? T. LAUTIER. T. cutanat, util `n diagnosticul tuberculozei: câteva pic uri dintr-o solu]ie de *tuberculin 1% sunt aplicate pe
tegumentele bra]ului [i acoperite cu o compres\. Dup 48 ore, `n zona respectiv se formeaz o erup]ie eritemo-papuloas `n
placard.
? T. LECHINI. T. pentru depistarea hematuriei. ~n 10 ml de urin se adaug o pic ur de acid a-cetic [i 3 ml cloroform. Se ob]ine
o colora]ie ro[ie, `n cazul hematuriei.
? T. LEWIS. Sin.: semn Lewis-Federici (v.).
? T. LICHTHEIM. [Ludwig Lichtheim, medic german, profesor de policlinic medical la Jena, apoi la
Berna, 1845-1915
.] T. util `n evaluarea u-nor leziuni corticale: `n cazul `n care un pacient cu o afec]iune psihic este capabil
s indice numul silabelor unui cuvânt pe care nu `l poate silabisi, este posibil existen]a unei leziuni la nivelul fibrelor de
asocia]ie, mai important decât leziunea cortical\.
? T. LOEWI. [Otto Loewi, fiziolog [i farmacolog american de origine german\, 1873-1961; premiul Nobel
pentru medicin\/fiziologie `n 1936, `mpreun cu Sir Henry Hallett Dale
.] Se instileaz `n sacul conjunctival
de 2 ori câte 3 pic uri de solu-]ie de clorur de *adrenalin 1
‰, la 5 min interval. ~n caz de diabet, hipertiroidism sau insuficien]
pancreatic\, se produce midriaz\.
? T. LOEWENBERG. T. care permite diagnosticul precoce al *tromboflebitei. Se bazeaz pe principiul conform cuia `n teritoriul
suspectat a avea o tromboflebit apare o durere la o presiune localizat pe traiectul venei safene (cu man[eta tensiometrului) sau
o durere profund la gamb sau `n spa]iul popliteu. ~n mod normal, presiunea pân la 200 mmHg nu provoac durere. Apari]ia
durerii `ntre 80-150 mmHg pledeaz pentru *flebit\, *tromboz sau tromboflebit\.
? T. LUGOL. [Jean Guillaume Auguste Lugol, medic francez, Paris, 1786-1851.] T. chimic pentru diagnosticul
sarcinii, prin eviden]ierea *gonadotrofinelor B `n urin\. Ad\ugarea a câteva pic uri de solu]ie Lugol peste un e[antion din urina `n
prealabil `nc\lzit la 100
0
C determin\, dup r\cire, o colora]ie roz caracteristic (reac]ia Simola). Pozitivitatea t. este apreciat la
80% din cazuri.
? T. LUNDH. T. de evaluare a func]iei pancreatice, `n care se m\soar concentra]ia tripsinei `n aspiratele duodenale prelevate pe
parcursul a câ-torva ore dup un prânz lichid con]inând proteine, lipide [i glucide. T. este util `n insuficien]a pancreatic exocrin\,
dar nu m\soar capacitatea secretorie a pancreasului.
? T. LUTTKE. T. de determinare cantitativ a acidului clorhidric `n lichidul de secre]ie gastric\.
? T. MAGPIE. T. pentru identificarea surilor de mercur, utilizând clorur stanoas\, `n prezen]a ceia se formeaz un precipitat
alb-gri de mercur metalic [i clorura mercuroas\.
? T. MASTER. [Arthur Morris Master, cardiolog american, 1895-1973.] Sin.: prob Oppenheimer-Master (v.).
? T. MAZZOTTI. Sin.: test la notezin (v.).
? T. MENDELSOHN. [Martin Mendelsohn, medic german, profesor de medicin intern la Berlin, 1860-
1930
.] Sin.: semn Mendelsohn (v.).
? T. MONTENEGRO. Sin.: test cutanat cu leish-manin (v.).
? T. MORELLI. [F. Morelli, medic italian, `nceputul sec. XX.] T. de diferen]iere a unui *exsudat de un *transsudat, prin
observarea caracteristicilor precipitatului format la ad\ugarea câtorva pic uri din lichidul de cercetat peste o solu]ie saturat de

810. 810
clorur mercuric\. Un precipitat de tip conglomerat indic un exsudat; dac precipitatul este exfoliativ, diagnosticul este de
transsudat.
? T. MOSCHOWITZ. [Eli Moschcowitz, medic american, 1879-1964.] T. pentru eviden]ierea *ate-rosclerozei la
membrele inferioare. La un membru normal, revascularizarea [i deci recolorarea normal a tegumentelor, dup aplicarea [i ulterior
`n-deptarea unui bandaj strâns compresiv, se produce `n câteva secunde. ~n cazul aterosclerozei timpul de revascularizare este
mult mai lung.
? T. NAFFZIGER. [Howard Christian Naffziger, chirurg american, San Francisco, 1884-1956.] ~n cazul
compresiunii unei r\d\cini nervoase, prin hernierea discului intervertebral sau prin prezen]a unei forma]iuni tumorale la acest nivel,
compresia manual bilateral a venelor jugulare determin accentuarea durerii sau a tulburilor senzitive `n teritoriul
corespunz or r\d\cinii nervoase afectate.
? T. NAGEL. [Willibald Nagel, fiziolog german, profesor la Rostock, 1870-1911.] T. de apreciere a vederii
cromatice, utiliz`nd plan[e cu cercuri concentrice diferit colorate.
? T. NELSON. [Robert Armstrong Nelson, sero-log american, n. 1922.] Sin.: test de imobilizare a treponemelor (v.).
? T. NYIRI. T. de apreciere a func]iei renale, prin concentrare urinar utilizând tiosulfat.
? T. OLIVER. [George Oliver, fiziolog englez, 1841-1915.] 1) T. pentru identificarea albuminuriei. Peste o cantitate de
urin se adaug\, `n pro-por]ie de 1:4, solu]ie de tungstat de sodiu [i 10:6 solu]ie de acid citric. ~n prezen]a albuminii, se for-meaz
un precipitat alb la limita dintre cele dou straturi. 2) T. pentru depistarea glucozei. Lichidul de cercetat este amestecat cu carmin
indigo [i adus la temperatura de fierbere. ~n prezen]a glucozei culoarea vireaz de la albastru la galben sau ro[u. 3) T. pentru
depistarea *acizilor biliari. La 5 ml solu]ie de cercetat se adaug 2-3 pic uri acid acetic [i se filtreaz\. Se amestec cu un volum
egal de solu]ie 1% pepton\. ~n prezen]a unui exces de acid acetic se produce un precipitat insolubil.
? T. OWEN. Sin.: trombotest (v.).
? T. OWREN. [Paul Arnor Owren, hematolog norvegian, Oslo, n. 1905.] Metod care permite evaluarea
concentra]iilor plasmatice ale factorilor de coagulare (protrombin\, proconvertin\, factor antihemofilic B, factor Stuart) pe care
ac]ioneaz antivitaminele K. Se m\soar timpul de coagulare a plasmei citrate [i amestecate cu reactiv Owren (care con]ine
cefalin\, tromboplastin cu ac]iune lent\, clorur de calciu). ~n mod normal, coagularea se face `n 35 de secunde. T. O. este folosit
pentru urmirea evolu]iei efectului anticoagulant al *antivitaminelor K.
? T. PACHON. [Michel Victor Gabriel Léon Pachon, fiziolog francez, profesor la Bordeaux, 1867-1938.] T.
de evaluare a rezervei func]ionale miocardice: `n caz de insuficien] miocardic\, un efort fizic va determina sc\derea *presiunii
sistolice [i cre[terea *presiunii diferen]iale. Valoarea acestui t. este constant\.
? T. PAGET. [Sir James Paget, chirurg englez, Londra, 1814-1899.] T. de diferen]iere clinic `ntre o forma]iune
tumoral chistic [i una solid\: forma]iunea chistic are o consisten] mai redus central, spre deosebire de forma]iunea solid\,
care este mai dur central.
? T. PAPANICOLAOU. [George Nicholos Pa-panicolaou, anatomist, citolog [i medic american de origine
greac\, New York, 1883-1962
.] T. diagnostic pentru afec]iunile maligne sau premaligne ale *colului uterin prin examenul
citologic exfoliativ. Se disting cinci clase: I - frotiu normal; II - frotiu inflamator; III - frotiu suspect cu celule modificate; IV - frotiu tipic
neoplazic, cu celule atipice [i celule normale; V - frotiu neoplazic, cu un mare num de celule atipice.
? T. PATTERSON. T. util pentru diagnosticul uremiei. O pic ur de reactiv Ehrlich se aplic peste o pic ur de sânge, pe hârtie
de filtru. Colora]ia vireaz spre verde `n caz de uremie.
? T. PAUL-BUNNELL-H|NG|NU}IU. [John Rodman Paul, medic american, New Haven, n. 1893; Walls
Willard Bunnell
, medic american, Farmington, n. 1902; Marius Hãngãnu]iu, imu-nolog român, Cluj, sec.
XX
.] T. diagnostic pentru *mononucleoza infec]ioas\, bazat pe aglutinarea hematiilor de oaie de c re serul pacientului.
? T. PAUNZ. [Ludwig Paunz, medic maghiar, Budapesta, n. 1895.] T. util pentru diagnosticul de *amiloidoz\. Se
injecteaz intravenos 10 ml/kg corp de solu]ie ro[u de Congo 0,6%. Dup o or\, dintr-un e[antion sanguin se separ serul, peste
care se adaug câteva pic uri de acid clorhidric. Absen]a unei colora]ii albastre `n precipitatul format sugereaz diagnosticul de
amiloidoz\.
? T. PERTHES. [Georg Clemens Perthes, chirurg german, profesor la Leipzig, apoi la Tübbin-gen, 1869-
1927
.] Sin.: prob Perthes (v.).
? T. PIRQUET. [Clemens Peter von Cesenatico Pirquet, pediatru [i imunolog austriac, profesor (succesiv) la
Baltimore, Breslau (`n prezent Wro-claw, Polonia) [i Viena, 1874-1929
.] Sin.: reac]ie la tuberculin (v.).
? T. POLACK. T. de evaluare a vederii `n culori: dintr-un set de 12 plachete colorate, având, pentru fiecare culoare, satura]ii
descrescânde pân la alb, subiectul trebuie s\ claseze plachetele `n func]ie de nuan]\.
? T. POSNER. [Carl Posner, urolog german, 1854-1929.] T. de orientare asupra etiologiei albuminuriei. Peste un
e[antion din urina colectat `n 24 ore se adaug formaldehid\, se agit\, apoi se num leucocitele. Sub 10 000 /cm
3
indic 0,1%
albumin [i de obicei este `n rela]ie cu o in-fec]ie urinar\; peste aceast limit poate fi vorba de o *glomerulonefrit\. V. [i test
pentru albumin\.
? T. PREGL. [Fritz Pregl, biochimist austriac, profesor la Graz [i Innsbruck, 1869-1930.] T. de apreciere a
func]iei renale. Se determin densitatea urinar [i, cu ajutorul unui coeficient, se estimeaz cantitatea de reziduu, mineral [i
organic, excretat `n urin\. Pentru un acela[i volum urinar excretat, aceste cantit\]i pot fi diferite. O predo-minan] a substan]elor
minerale `n raport cu materia organic poate sugera o disfunc]ie renal (eventual, *insuficien] renal).
? T. PROETZ. [Arthur Walter Proetz, otorino-laringolog american, St. Louis, 1888-1966.] T. pentru
determinarea acuit\]ii analizatorului olfactiv. Se utilizeaz o serie de substan]e volatile, fiecare dintre ele `n 10 concentra]ii diferite
`ntr-un litru de petrol cu densitate relativ 0,880. Se determin\ cea mai mic concentra]ie la care sub-stan]a poate fi recunoscut
dup miros. Sin.: coeficient olfactiv.
? T. QUERIDO. Sin.: test de stimulare cu TSH (v.).
? T. QUICK. [Armand James Quick , medic american, Milwaukee, 1894-1978.] Determinarea *timpului de coagulare dup
ad\ugarea unui exces de tromboplastin la plasma decalcifiat [i recalcifi-at\. Permite evaluarea activit\]ii *protrombinei [i a
factorilor V, VII [i X. Este efectuat `ndeosebi pentru supravegherea efectelor unui tratament anticoagulant prin deriva]i de
*cumarin\, care ac]ioneaz `mpiedicând sinteza acestor factori `n ficat. Timpul Quick normal este 15 secunde. Sin.: timp de
protrombin\.
? T. RANDOLPH. [Nathaniel Archer Ran-dolph, medic american, 1858-1887.] T. pentru depistarea *peptonelor `n
urin\. Se introduc 2 pic uri de solu]ie de iodur de potasiu [i 3 pic uri reactiv Millon `n 5 ml urin u[or acidulat\. Formarea unui
precipitat galben indic prezen]a peptonelor.
? T. RATSCHOW. T. util pentru aprecierea gradului de compensare `n cazul unei obliteri arteriale `n bazin sau la nivelul
membrelor inferioare. Pacientul `n decubit dorsal, cu membrele inferioare ridicate vertical, efectueaz cu ambele membre
inferioare, timp de dou minute, mi[ci de flexie-extensie, dup care se a[eaz pe marginea patului l\sând membrele inferioare s
atârne relaxate. ~n caz de obliterare arterial insuficient com-pensat\, apar zone palide sub form de pete sau difuze pe talpa
piciorului (normal: hiperemie difuz dup 5-10 secunde), iar umplerea venoas este `ntârziat (normal: dup 15-20 secunde).
? T. REINSCH. [Adolf Reinsch, medic german, 1862-1916.] T. pentru identificarea prezen]ei unor elemente (arseniu,
mercur, antimoniu, cantit\]i mari de seleniu, telur, sulf). ~n amestecul de cercetat, acidifiat, se introduce o lam de cupru. Se aduce
la fierbere. ~n prezen]a elementelor precizate anterior se formeaz un depozit pe suprafa]a lamei de cupru.

811. 811
? T. RINNE. [Heinrich Adolf Rinne, otolog german, Göttingen, 1819-1868.] Sin.: prob Rinne (v.).
? T. RISSER. [Joshep C. Risser, chirurg ortoped american, 1892-1942.] T. bazat pe evolu]ia semnelor radiologice
de osificare ale crestelor iliace, permi]ând evaluarea matura]iei osoase `ntre 14 [i 16 ani. Pe radiografia de fa] de bazin, imaginea
suturii totale a punctelor de osificare complementare ale crestei iliace cu osul iliac probeaz sfâr[itul cre[terii osoase [i este notat
cu 4. T. se noteaz cu zero atunci când nu este vizibil nici o fuziune osoas\.
? T. ROBINSON-KEPLER. [F. J. Robinson, medic american contemporan; Edwin J. Kepler, medic american la
Clinica Mayo, 1894-1949
.] T. util `n diagnosticul *insuficien]ei suprarenale. Spre deosebire de subiec]ii normali, care vor
excreta 50% din 1 500 ml de ap ingerat `n primele 4 ore, la pacien]ii cu insuficien] suprarenal se constat o diurez mult
redus\.
? T. RORSCHACH. [Hermann Rorschach , psi-hiatru elve]ian originar din Zürich, 1884-1922 .] Sin.: prob Rorschach (v.).
? T. ROUS. [Francis Peyton Rous, patolog american, 1879-1970; premiul Nobel pentru fiziologie
/medicin `n 1966, `mpreun cu Charles Breton Huggins
.] T. pentru identificarea *hemosiderinei. Se
centrifugheaz urina [i se adaug 5 ml dintr-o solu]ie de ferocianur de potasiu 2% [i 5 ml din-tr-o solu]ie de acid clorhidric 1%.
Prezen]a hemo-siderinei determin\ apari]ia de granule albastre.
? T. RUBNER. [Max Rubner, fiziolog german, 1854-1932.] T. pentru evaluarea monoxidului de carbon `n sânge. Se
amestec un e[antion de sânge cu 4 sau 5 volume de solu]ie de acetat de plumb. ~n absen]a monoxidului de carbon, culoarea
vireaz `n maron.
? T. RUFFIER-DICKSON. T. asem or cu t. Pachon-Martinet, ce permite calcularea unui indice: [(P+P
1+P
2)-200]/10, a cui
valoare este mar-tor fidel al adaptii cardiovasculare la efort (P: pulsul `n repaus, P
1: pulsul la sfâr[tul efortului, P
2: pulsul la 1 min
dup efort). V. [i test Flack.
? T. SABIN-FELDMAN. [Albert Bruce Sabin, virolog american de origine rus\, New York, n. 1906; Henry
Alfred Feldman
, epidemiolog american, n. 1914.] Sin.: test de liz pentru toxoplasmo-z (v.)
? T. SAHLI-NENCKI. [Hermann Sahli, medic elve]ian, Berna, profesor de medicin intern\, 1856-1933;
Marcellus von Nencki, medic polonez, 1847-1901.] T. pentru aprecierea activit\]ii lipolitice pancreatice. Se
administreaz salicilat de fenil, care este excretat sub form de acid salicilic dac activitatea pancreatic este normal\.
? T. SALKOWSKI. [Ernst Leopold Salkowski, biochimist german, Berlin, 1844-1923.] T. pentru identificarea
*colesterolului. Solu]ia de cercetat se amestec cu cloroform [i se adaug apoi un volum egal de acid sulfuric concentrat. ~n
prezen]a colesterolului, solu]ia devine ro[ie-alb\struie, apoi violet-ro[ie, cu fluorescen] verde.
? T. SCHICK. [Bela Schick, pediatru originar din Ungaria, practician la Paris, stabilit apoi la New York,
1877-1967.
] Injectarea subcutanat a unei cantit\]i de toxin difteric egal cu 1/50 din doza letal minim\. Dac pacientul are
mai pu]in de 0,03 unit\]i de antitoxin pe mililitru de sânge, toxina nu este neutralizat [i apare o zon de inflama]ie cutanat la
locul injectii. T. S. m\soar imunitatea la difterie. Sin.: reac]ie Schick.
? T. SCHILLER. [Walter Schiller, ginecolog austriac, Viena, stabilit la Chicago, 1887-1960.] T. de
eviden]iere a neoplasmului de col uterin: se badijoneaz colul uterin cu o solu]ie de 1 g iod [i 2 g iodur de potasiu `n 300 ml ap\.
Mucoasa normal se coloreaz maron. Zonele de transformare neoplazic devin alb-g\lbui, prin lipsa *glicogenului `n celulele
neoplazice.
? T. SCHILLING. [Victor Schilling, hematolog german, profesor de medicin intern la Berlin, 1883-1960 .]
Procedeu destinat studiului metabolismului *vitaminei B
12, utilizând o tehnic de dubl marcare radioizotopic a vitaminei B
12,
izolat sau cuplat cu *factorul intrinsec. Se m\soar separat excre]ia urinar a acestora, timp de 24 de ore du-p ingestie, nivelul
fiind sc\zut `n cazul *anemiei Biermer sau al *malabsorb]iei de vitamin B
12. Sin.: prob Schilling.
? T. SCHIRMER / test de Schirmer / Schir-mer's blotting paper test. [Otto W. A. Schirmer, oftalmolog german,
profesor (succesiv) la Greifs-wald, Kiel [i Strassburg, stabilit apoi la New York, 1864-1917
.] Prob
destinat m\surii debitului secre]iei lacrimale. Dup aplicarea `n fundul de sac conjunctival inferior a unei panglici de hârtie de
filtru lat de 5 mm, se m\soar dup 5 min lungimea hârtiei impregnate cu secre]ie lacrimal\. Normal la valori peste 20 mm,
devine patologic sub 10 mm. V. [i sindrom Sjögren.
? T. SCHOBER. [Paul Schober, medic german, profesor la Viena, apoi la Wildbad (Würtemberg), n. 1865. ] Metod de evaluare
a mobilit\]ii coloanei lombare `n flexie. ~n ortostatism, se marcheaz pe pielea pacientului punctele situate la 5 cm sub articula]ia
lombosacrat [i la 10 cm deasupra acesteia, dup care se m\soar distan]a dintre aceste puncte cu pacientul `n flexie maxim a
coloanei. Cre[te-rea distan]ei cu mai pu]in de 4 cm semnific o mobilitate lombar patologic\.
? T. SCHWABACH. [Dagobert Schwabach, otolog german, Berlin, 1846-1920.] Examinatorul pune s vibreze
diapazonul a[ezându-l pe mastoida subiectului [i cerându-i acestuia s spun când sunetul devine inaudibil. Ulterior pune diapa-
zonul pe mastoida sa. Dac sunetul mai persist\, avem de a face cu o hipoacuzie de percep]ie. Pentru efectuarea t. se cere ca
examinatorul s aib o bun percep]ie auditiv\.
? T. SÉGUY / test de Séguy / postcoital test. T. asem oare cu t. postcoitale, dar mai analitice. Sunt utilizate pentru
diagnosticul *sterilit\]ii [i constau `n studiul complexului *gler\-*spermato-zoizi:
T.1 (t. Huhner) investigheaz vitalitatea sper-
matozoizilor `n glera cervical la 8-12 ore du-p un raport sexual;
T.2 exploreaz in vitro penetrarea glerei cervicale de c re
spermatozoizi;
T.3 const `n depunerea in vivo a spermei `n col [i prelevarea glerei la 24 de ore pentru depistarea sper-
matozoizilor. T. efectuate
in vitro permit detectarea incompatibilit\]ii `ntre gler [i spermatozoizii unui cuplu.
? T. SHELLEY. Procedeu ce permite depistarea sensibilit\]ii unui subiect la un alergen, printr-o metod in vitro. Alergenul este
amestecat cu un e[antion de ser de la pacient, `n prezen]a leucocitelor bazofile de iepure. Dac pacientul este sensibilizat la
alergen, 20-50% din leucocite se degranuleaz\, cu eliberarea histaminei din granula]ii, `n urma contactului antigenului
(alergenului) cu IgE-ul leucocitar. Sin.: test de degranulare a leucocitelor, test de degranulare a bazofilelor.
? T. SIA. [R. H. P. Sia, medic american, 1895-1970.] T. pentru eviden]ierea β2-macroglobulinelor `n plasm\,
caracteristice *macroglobulinemiei Waldenström. Const `n ad\ugarea unei pic uri de ser la un volum de ap [i observarea
apari]iei unui precipitat alb, scuamos, caracteristic macro-globulinelor.
? T. SIMONELLI. T. de evaluare a func]iei renale. Se administreaz o solu]ie iodat [i se urme[te eliminarea iodului `n saliv [i
`n urin\. Exist o disfunc]ie renal dac eliminarea `n urin este `ntârziat\.
? T. STUDENT. [Student, pseudonimul statisticianului [i chimistului englez William Sealy Gosset, 1876-
1937
.] Sin.: test T (v.).
? T. STUDENT-FISHER. [Student, pseudonimul statisticianului [i chimistului englez William Sealy Gosset,
1876-1937;
Sir Ronald Aylmer Fisher, matematician-statistician englez, profesor de eugenie la Londra,
1890-1962
.] Sin.: test T (v.).
? T. STUDER-WYSS. T. ce exploreaz axa ti-reotrop [i func]ia tiroidian prin administrarea u-nui antitiroidian de sintez dup
principiul *t. la metopiron\. ~n prezent, apari]ia dozilor hormonale statice [i dinamice a redus considerabil utilizarea acestui t.
Sin.: prob la neomercazol.
? T. THIBAUDET / test de Thibaudet / Thibau-det's malingering test. T. ce serve[te la depistarea simulii unei *ambliopii. Se
utilizeaz dou optotipuri la care recunoa[terea literelor (sau a figurilor) nu este `n func]ie de dimensiunile acestora, ci `n raport cu
lungimea [i numul liniilor care le compun. ~n prezen]a a dou optotipuri corespunzând la aceea[i acuitate vizual\, un simulant va
afirma c recunoa[te numai pe cel cu caractere alc uite din linii mai multe [i mai lungi.

812. 812
? T. THORMÄHLEN. [Johann Thormählen, me-dic german, sfâr[itul sec. XIX.] T. pentru identificarea melaninei `n
urin\, ad\ugând, peste un e-[antion de urin\, nitroprusiat de sodiu, hidroxid de potasiu [i acid acetic. ~n prezen]a melaninei colora-
]ia devine albastr\.
? T. THORN. [George Widmer Thorn, medic american, Boston, n. 1906.] Sin.: prob Thorn (v.).
? T. TIZZONI. [Guido Tizzoni, medic italian, 1853-1932.] T. pentru eviden]ierea prezen]ei fierului `n ]esuturi. O
sec]iune din ]esutul de cercetat este acoperit cu solu]ie de ferocianur de potasiu 2% [i apoi cu solu]ie de HCl 0,5%. ~n prezen]a
fierului apar zone de colora]ie albastr\.
? T. TOBEY-AYER. [George L. Tobey Jr., otorinolaringolog american, 1881-1947; James Bourne Ayer,
neurolog american, 1882-1963
.] T. util `n diagnosticul trombozei de sinus lateral. Se efectueaz o punc]ie rahidian [i se
ata[eaz un manometru la acul de punc]ie. Compresia ambelor vene jugulare determin cre[terea presiunii lichidului intrarahidian.
Presiunea asupra unei singure vene jugulare are acela[i efect doar dac sinusul lateral este normal, dar nu [i `n cazul trombozei
sinusale homolaterale, când presiunea lichidului intrarahidian nu cre[te.
? T. TÖPFER. [Alfred E. Töpfer, medic german, n. 1858.] T. cantitativ pentru evaluarea acidit\]ii secre]iei gastrice. 1)
Pentru determinarea acidit\]ii totale se utilizeaz ca indicator solu]ia de fenol-ftalein 1%. 2) Pentru determinarea acidului clorhidric
liber se utilizeaz ca indicator solu]ia alcoolic de dimetilaminoazobenzen 0,5%.
? T. TRIBOULET. [Henri Triboulet, pediatru [i igienist francez, Paris, 1864-1920.] T. pentru depistarea
ulcera]iilor intestinale `n tuberculoz\.
? T. TUFFIER. [Marin Théodore Tuffier, chirurg la Hôpitaux de Paris, 1857-1929 .] T. pentru evaluarea
circula]iei colaterale `n caz de anevrism la nivelul membrelor. Compresia vaselor principa-le ale membrului afectat determin
dilatarea vaselor periferice ale aceluia[i membru doar `n cazul unei circula]ii colaterale eficiente.
? T. TZANCK. [Arnault Tzanck, dermatolog [i hematolog francez de origine rus\, Paris, 1886-1954.]
Examinarea ]esutului bazal al unei leziuni, `n maladii veziculare sau buloase, pentru a descoperi tipul celular patognomonic `n
aceste boli (*varicel\, *herpes simplex, *herpes zoster, *pemfigus).
? T. UFFELMANN. [Julius Uffelmann, pediatru [i igienist german, profesor la Rostock, 1837-1894 .] T.
pentru eviden]ierea acidului clorhidric [i a acidului lactic din secre]ia gastric\. Peste o can-titate de secre]ie gastric se adaug
câteva pic\-turi de reactiv con]inând clorur feric\, solu]ie concentrat de fenol [i ap\. ~n prezen]a acidului clorhidric solu]ia este
decolorat\, iar acidul lactic o coloreaz `n galben.
? T. VALSALVA. [Antonio Maria Valsalva, anatomist italian, profesor la Köln, 1666-1723.] Dup un inspir
profund, se obtureaz gura [i na-rinele, impiedicând astfel expirul, [i se efectueaz o presiune intern asupra diafragmului, printr-
un efort identic unui inspir. V. [i manevr Valsalva.
? T. VISSHER-BOWMAN. T. diagnostic `n graviditate, bazat pe prezen]a hormonilor antehipofi-zari `n urin\.
? T. VOLHARD. [Franz Volhard, medic german, profesor de medicin intern la Halle, apoi la Frankfurt
pe Main, 1872-1950
.] T. de apreciere a func]iei renale. Se administreaz pacientului 1 500 ml ap `n 45 min, diminea]a, apoi
dieta este lipsit de lichide tot restul zilei. Normal, densitatea urinar scade ini]ial sub 1,002 [i apa ingerat es-te eliminat `n circa
4 ore. Ulterior, `n a doua ju-m ate a zilei, densitatea urinar cre[te, dep\[ind 1,025. Sin.: prob (de dilu]ie) Volhard.
? T. VON KAULLA. [Kurt Nikolai von Kaulla, fiziolog [i biochimist german contemporan.] Timpul de distrugere
a cheagului dup precipitarea *eu-globinelor. Inhibitorii *fibrinolizei nu sunt antrena]i `n aceast precipitare [i de aceea timpul de
liz a cheagului este diminuat (4 ore) fa] de cel al lizei cheagului din sângele total (24 de ore). Timpul de liz a euglobulinelor este
diminuat `n cazul *fibri-nolizei patologice primitive. Dimpotriv\, `n majoritatea fibrinolizelor secundare *coagulii intravas-culare
diseminate cresc produ[ii de degradare a fibrinogenului, f ca timpul de liz a euglobuli-nelor s fie modificat. Sin.: timp de liz a
euglobi-nelor.
? T. WAALER-ROSE. [Erik Waaler, chimist norvegian, 1833-1900; Joseph Constantin Rose, medic german,
profesor, apoi practician la Var[o-via, 1826-1893
.] T. de eviden]iere a prezen]ei *factorului reumatoid `n ser, bazat
pe aglutinarea hematiilor de oaie de c re serul pacientului, `n prezen]a IgM.
? T. WATSON-SCHWARTZ. [Cecil James Wat-son, medic american, n. 1901; Samuel Schwartz, medic
american, 1916-1983
.] T. util `n diagnosticul *porfiriei, bazat pe insolubilitatea aldehidei porfo-bilinogenului `n cloroform [i
butanol spre deosebire de cazul urobilinogenului [i a altor reactivi Ehr-lich.
? T. WEBER. [1) Friedrich Eugen Weber, oto-log german, 1832-1891; 2), 3) Ernest Heinrich Weber, fiziolog [i
anatomist german, profesor la Leipzig, 1795-1878.
] 1) T. de diferen]iere a *sur-dit\]ii de conducere de surditatea
senzorial\, e-fectuat cu un diapazon cu frecven]a de rezonan] de 256 sau 512 Hz. ~n surditatea de conducere, tonul diapazonului
plasat pe vertexul pacientului este auzit `n urechea afectat\, iar `n surditatea senzorial unilateral - `n urechea s oas\. 2) T. de
depistare a indicanului `n urin\: 30 ml de urin amestecat cu un volum egal de acid clorhidric [i câteva pic uri de acid azotic se
`nc\lzesc, apoi dup r\cire se adaug eter [i se agit\, culoarea amestecului devenind ro[ie sau violet `n prezen]a indicanului `n
urin\. 3) T. pentru depistarea urmelor de sânge: proba de cercetat se tra-teaz cu acid acetic 30%, apoi se extrage cu e-ter,
ad\ugându-se o solu]ie alcoolic de guaiac [i ap oxigenat\. Culoarea albastr indic prezen]a urmelor de sânge `n prob\.
? T. WERNER. [Heinrich Werner, medic militar [i igienist german (Africa, Belgia, Rusia, România), apoi
practician la Berlin, 1874-1946
.] T. de inhibare a secre]iei de *TSH prin administrarea de *triiodotironin\, 75-100 mg pe
zi timp de 7-10 zile, cu sc\derea secundar a valorilor radioiodo-captii sau a valorilor serice de T
4. Supresia este indicat de o
sc\dere a valorilor de pân la 50%, sub care t. este negativ, indicând func]ionarea autonom a ]esutului tiroidian. Sin.: test de
supresie cu T
3, test de supresie tiroidian\.
? T. WOLF. Se m\soar tensiunea arterial bazal\, apoi bolnavul este solicitat s efectueze un calcul mental [i se determin din
nou tensiunea arterial\. La subiec]ii hiperreactivi se constat cre[teri tensionale de durat\.
? T. WOODBURY. T. pentru depistarea alcoolu-lui `n urin\. La 2 ml de urin se adaug 1 ml acid sulfuric [i câteva cristale de
bicromat de potasiu. T. este pozitiv la apari]ia unei culori verzi a e[an-tionului.
? T. WORTH / test de Worth / four dot test. [Claude Worth, oftalmolog englez, Londra, 1869-1936.] Dispozitiv
pentru studiul vederii binoculare, care permite obiectivarea diplopiei sau a vederii binoculare normale.
? T. YOUNG. [Thomas Young, fizician [i medic englez, Londra, 1773-1829 .] T. de evaluare a ana-lizatorului
vizual. Capacitatea pacientului de a evalua corect numul de orificii neomogen distribuite pe un disc indic integritatea maculei
optice a pacientului.
? T. YVON. [Paul Yvon, medic [i chimist francez, 1848-1913.] T. pentru evaluarea alcaloizilor `ntr-un amestec. Se
adaug o solu]ie de subnitrat de bismut, iodur de potasiu [i acid clorhidric `n anumite propor]ii, [i se `nc\lze[te pân la fierbere `n
ap\. O colora]ie ro[ie indic prezen]a alcaloizilor.
? T. ZALESKI. Pentru identificarea oxidului de carbon `n sânge. La 2 ml de sânge se adaug ap (1:1) [i 3 pic uri dintr-o solu]ie
de CuSO
4 (1:3 saturat). Se formeaz un precipitat ro[u `n prezen]a monoxidului de carbon [i verde-maroniu `n absen]a sa.
? T. ZANGMEISTER. T. de paternitate, prin a-precierea fotometric a sc\derii absorb]iei luminii la amestecarea serului copilului
cu serul tat\lui.
? T. ZIEHEN. [Georg Theodor Ziehen, neurolog [i psihiatru german, profesor (succesiv) la Jena, Utrecht, Halle [i Berlin, 1862-
1950
.] T. de evaluare a capacit\]ii mentale, prin aprecierea diferen-]ei dintre obiecte sau animale foarte diferite: ap [i ghea]\,
câine [i pisic etc.

813. 813
TESTICUL, s. n. / testicule, s. m. / testicle, tes-tis. NA: testis, pl. testes. [Lat. testiculus, dim. de la testis = testicul.] Gland
genital masculin\, par\, situat sub *penis, `n *burse [i `nconjurat de o capsul fibroas de culoare alb-sidefie, denumit
*albuginee. Partea albugineei situat `n jum atea anterioar a marginii superioare a t. constituie corpul Highmore. De la acesta
pornesc cloazoane care delimiteaz lobuli de dimensiuni neregulate, bine individualiza]i la copil [i estompa]i la adult. Parenchimul
testicular este alc uit din *tubii seminiferi, separa]i prin tractusuri sub]iri de ]esut conjunctiv. ~nveli[ul epitelial al tubilor seminiferi
cuprinde dou tipuri de celule: *celulele Sertoli [i celulele liniei seminale (*spermatogonii, *spermatocite, *spermatide [i
*spermatozoizi). ~ntre tubii seminiferi se g\sesc *celulele Leydig. Spermatozoizii ajung la uretr prin *canalul deferent, trecând prin
*epididim. T. are dou func]ii esen]iale: producerea de spermatozoizi (func]ie germinativ\ rin (`ndeosebi secre]ia
de *testosteron).
TESTICUL FEMINIZANT / testicule féminisant / testicular feminization syndrome. V. sindromul testiculului feminizant.
TESTOSTERON, s. m. / testostérone, s. f. / testosterone.
[Lat. testis = testicul; gr. stereos = solid, `n relief.] Principalul *hormon
androgen secretat la adultul normal `n cantitate de 5-10 mg/24 ore, la nivelul *celulelor Leydig din ]esutul intersti]ial ce `nconjoar
*tubii seminiferi. Secre]ia t. se produce sub stimularea *gonadotrofinei B hipofizare. Metabolizat `n ficat, t. este eliminat `n urin sub
form de *androsteron [i de etiocholanolon (frac]iunea A a 17-*cetosteroizilor). T. controleaz produc]ia de sperm\, dezvoltarea
organelor genitale, caractere sexuale masculine secundare, ca [i unele particularit\]i psihice (instinct sexual, agresivitate). El
stimuleaz\, de asemenea, anabolismul proteic, adic sinteza proteinelor `n diferite ]esuturi, `ndeosebi `n ]esuturile musculare. Un
tratament cu t. antreneaz cre[terea masei corporale [i dezvolt masa muscular\, de unde utilizarea sa [i `ndeosebi a analogilor
sintetici `n *dopajul unor sportivi. Biosinteza t. se produce, `n cantit\]i mult mai reduse, [i `n suprarenale, ceea ce explic\ prezen]a
hormonului la femeie. V. [i tab. const. endocrinol.
TETANIC, adj. / tétanique, adj. / tetanic.
[Gr. tetanos = `ncordat, rigid, de la teinein = a `ncorda.] Care se refer la *tetanie sau la
*tetanos.
TETANIE, s. f. / tétanie, s. f. / tetany.
[Gr. tetanos = `ncordat, rigid, de la teinein = a `ncorda.] Sindrom caracterizat clinic prin
crize intermitente [i tranzitorii constând `n contracturi musculare (`ndeosebi la extremit\]ile membrelor), parestezii distale [i
peribucale. Diagnosticul se stabile[te pe baza *semnului Chvostek, *semnului Trousseau [i prin *electromiografie (când se
constat o activitate electric repetitiv\ tabilit\]i a nervilor [i a mu[chilor din cauza sc\derii
concentra]iei de calciu ionizat extracelular (`n caz de hipofunc]ie paratiroidian\, deficit de vitamin D, alcaloz sau consecutiv
ingestiei de suri alcaline). V. [i spasmofilie.
TETANIFORM, adj. / tétaniforme, adj. / tetani-form.
[Gr. tetanos = `ncordat, rigid, de la teinein = a `ncorda; lat. forma = form\.]
Care se asea-m cu *tetanosul. Termenul se refer `ndeosebi la contracturile musculare ce amintesc pe cele din tetanos.
TETANIZARE, s. f. / tétanisation, s. f. / tetani-zation.
[Gr. tetanos = `ncordat, rigid, de la tei-nein = a `ncorda.] Contrac]ie
muscular permanent\, determinat de stimuli liminare sau su-praliminare, repetate la intervale de timp inferioare duratei
contrac]iei musculare care este declan-[at de un singur stimul.
TETANOID, adj. / tétanoïde, adj. / tetanoid.
[Gr. tetanos = `ncordat, rigid, de la teinein = a `ncorda; eidos = form\.] Care se
aseam cu convulsiile din *tetanos sau din *tetanie.
TETANOS, s. n. / tétanos, s. m. / tetanus.
[Gr. tetanos = `ncordat, rigid, de la teinein = a `ncorda.] Boal toxiinfec]ioas
sporadic\, accidental\, necontagioas [i neimunizant\, de gravitate extrem\, provocat de bacilul
Clostridium tetani (*Clostridium).
Infec]ia este contractat la nivelul unor pl\gi accidentale, chiar minime, contaminate cu materii ce pot con]ine spori tetanici sau
bacterii (p\mânt, gunoaie, materii fecale, metale ruginite). Semnele bolii apar `ntre patru zile [i trei s\pt\mâni, `n func]ie de
localizarea [i `ntinderea pl\gii, ca [i a gradului de contaminare. Boala debuteaz prin contracturi musculare localizate, `ndeosebi
*trismus, care devin progresiv generalizate (*opistotonus), `nso]ite de semne generale (febr mare, tahipnee, tahicardie).
Contracturile mu[chilor scheletici sunt permanente [i paroxistice. ~n cazul paraliziei mu[chilor respiratori se impune *respira]ia
asistat\. Prognosticul t. r\mâne sever. Preven]ia se realizeaz prin vaccinare [i administrarea de *imunoglobuline umane la
persoanele nevaccinate. Vaccinarea ofer protec]ie total\, iar declararea bolii este obligatorie.
TETANOSPASMIN|, s. f. / tétanospasmine, s. f. / tetanospasmin.
[Gr. tetanos = `ncordat, rigid, de la teinein = a `ncorda;
spasmos = contrac]ie; -inã.] Component al toxinei produse de bacilul tetanic, care este responsabil de convulsiile tetanice [i de
simptomatologia clinic care apar `n *tetanos.
TETRACICLIN|, s. f. / tétracycline, s. f. / tetracy-cline. (DCI) Denumire generic pentru un grup de antibiotice izolate din culturile de
bacterii de
Streptomyces aurea faciens (clortetraciclina) [i din cele de Streptomyces rimosus (oxitetraciclina), iar ulterior ob]inute
pe cale semisintetic (tetraciclina [i demetiltetraciclina). Toate t. exercit o ac]iune bacteriostatic\, prin blocarea procesului de
sintez proteic [i a fosforilii `n cazul a numeroase microorganisme Gram-negative [i Gram-pozitive: *ricketsii, *micobacterii,
*spirochete, *
Chlamydia [i câteva protozoare ca *amibele.
TETRAD| FALLOT / tétrade de Fallot / Fallot's tetrad.
[Gr. tetras = patru; Etienne Louis Arthur Fallot, medic francez, 1850-
1911
.] Cea mai frecvent dintre malforma]iile cardiace congenitale cianogene, `n cadrul ceia se asociaz stenoza arterei
pulmonare, comunicarea interventricular `nalt\, dextropozi]ia aortei (deasupra comunicii interventriculare) [i hipertrofia
ventricular dreapt\. Sin.: boal sau sindrom Fallot, tetralogie Fallot (dar termenul tetrad este mai corect).
TETRAIODOTIRONIN|, s. f. / tétraïodothyronine, s. f. / tetraiodothyronine. Abrev.: T
4. Sin.: tiroxi-n (v.).
TETRALOGIE FALLOT / tétralogie de Fallot / tetralogy of Fallot.
[Gr. tetras = patru; logia = teorie, discurs; Etienne Louis
Arthur Fallot
, medic francez, 1850-1911.] Sin.: tetrad Fallot (v.).
TETRANOPSIE, s. f. / tétranopsie, s. f. / tetran-opsia.
[Gr. tetras = patru; an - priv.; opsis = vedere.] Tip de *anopsie care
afecteaz un sfert din suprafa]a *câmpului vizual.
TETRAPAREZ|, s. f. / tétraparésie, s. f. / tetrapa-resis.
[Gr. tetras = patru; paresis = slire, relaxare.] *Parez la nivelul
membrelor superioare [i inferioare, cu diminuarea consecutiv a for]ei musculare.
TETRAPLEGIE, s. f. / tétraplégie, s. f. / tetraple-gia.
[Gr. tetras = patru; plege = lovitur\.] Paralizia celor patru membre,
determinat cel mai frecvent de o sec]iune a m\duvei spinii dup o fractur sau o luxa]ie-fractur la nivelul regiunii cervicale a
coloanei vertebrale.
TETRAPLOIDIE, s. f. / tétraploïdie, s. f. / tetra-ploidy.
[Gr. tetraploos = cvadruplu, de la tetras = patru, ploos = `ndoire, pliere;
eidos = form\.] Starea unei celule somatice care prezint anomalia de a con]ine patru loturi de cromozomi (4n) identice sau
provenind de la organisme diferite.
TETRASOMIE, s. f. / tétrasomie, s. f. / tetrasomy.
[Gr. tetras = patru; soma, -atos = corp.] Starea unui organism *diploid de a
poseda, `n locul unei perechi de cromozomi, patru cromozomi analogi.
TETRODOTOXIN|, s. f. / tétrodotoxine, s. f. / tetrodotoxin.
[Extras din specii de pe[ti din subordinul Tetraodontoidea, din gr.
tetras = patru, odous, odontos = dinte (eidos = form\toxikon = otrav pentru vârful s\ge]ilor, de la toxon = s\geat\; -
inã
.] Toxin lipidic paralizant con]inut `n vezicula biliar\ a pe[telui-glob ( Sphenoïde), care blocheaz deschiderea *canalelor de
sodiu de la nivelul neuronilor [i fibrelor musculare striate, inhibând astfel generarea influxului nervos [i contrac]ia muscular\. T.
este utilizat `n studiul *canalelor ionice. V. [i saxitoxin\.
TEZAURISMOZ|, s. f. / thésaurismose, s. f. / thesaurismosis.
[Lat. thesaurus, gr. thesauros = comoar\; -ozã.] Nume generic
pentru un grup de boli caracterizate prin depozitarea anormal\, `n unele ]esuturi sau organe, a lipidelor, glucidelor sau protidelor.
T. includ *lipoidozele, *gangliozi-dozele, *glicogenozele [i *mucopolizaharidozele. Sin.: boal de supra`nccare.
TEZAUROCIT, s. n. / thésaurocyte, s. m. / thesa-urocyte.
[Lat. thesaurus, gr. thesauros = comoa-r\; gr. kytos = celul\.] Celul
histiocitar care apare `n cursul *tezaurismozelor. Ex.: celula Gau-cher, celula Niemann-Pick.

814. 814
TIAMIN|, s. f. / thiamine, s. f. / thiamin(e). Sin.: vitamin B
1 (v.).
TIBIA, s. f. / tibia, s. m. / tibia.
[Lat. tibia = fluierul piciorului.] V. tab. anat. - oase.
TIBIA VALGA / tibia valga / tibia valga. Sin.:
genu valgum (v. genu).
TIBIA VARA / tibia vara / tibia vara. Sin.: boal Blount (v.).
TIBIE ~N SABIE / tibia en lame de sabre / sabre tibia. Aplatizare lateral a t., care se curbeaz\, având convexitatea antero-extern.
Poate apare `n stadiul ter]iar al *sifilisului sau `n *rahitism.
TIBIONAVICULAR adj. / tibio-naviculaire, adj. / tibionavicular.
[Lat. tibia = fluierul piciorului; navicula = nav mic\, dim. de la
navis = nav\, corabie.] Care apar]ine *tibiei [i osului *navicular.
TIBIOPERONIER, adj. / tibio-péronier, -ière, adj. / tibiofibular, tibioperoneal.
[Lat. tibia = fluierul piciorului; gr. perone = cui
folosit pentru fixare
.] Care se afl `n rela]ie cu tibia [i peroneul, sau apar]ine acestora.
TIBIOSCAFOIDIAN, adj. / tibio-scaphoïdien, -enne, adj. / tibionavicular.
[Lat. tibia = fluierul piciorului; gr. skaphe = barc\; eidos
= form\
.] Sin.: tibionavicular (v.).
TIC, s. n. / tic, s. m. / tic.
[Fr. tic, origine onomatopeic\.] Mi[care involuntar\, f o motiva]ie exterioar\, repetat la intervale
variabile de timp, dar dup acela[i ritm. T. nu se `nso]e[te de tulburi ale motricit\]ii [i tonusului muscular [i de aceea mi[cile
sunt asem oare celor normale. El dispare `n timpul somnului, poate fi controlat temporar prin voin] [i are cauze psihogene sau
neurogene.
TIC DUREROS / tic douloureux de la face / tic douloureux. Sin.: nevralgie de trigemen (v.)
TIFIC, adj., / typhique, adj. / typhous (1), typhoid (2).
[Gr. typhos = torpoare, stupoare, de la typhein = a incendia, a afuma.] 1)
Care se refer la *tifosul exantematic sau la alte tipuri de tifos. 2) Care este determinat de *febra tifoid sau se afl `n rela]ie cu
boala, ori cu agentul patogen. Obs.: `n acest caz termenul corect este
tifoidic.
TIFLECTAZIE, s. f. / typhlectasie, s. f. / typhlectasis.
[Gr. typhlos = orb, f deschidere, de unde typhlon = cec; ektasis =
dilata]ie
.] Atonie a cecului cu dilata]ie [i inflama]ie a mucoasei, tradus clinic prin meteorism abdominal local. Uneori semnele sunt
asem oare celor din *apendicit\.
TIFLECTOMIE, s. f. / typhlectomie, s. f. / typhlec-tomy.
[Gr. typhlos = orb, f deschidere, de unde typhlon = cec; ektome =
excizie
.] Rezec]ia cecului.
TIFLIT|, s. f. / typhlite, s. f. / typhlitis.
[Gr. typh-los = orb, f deschidere, de unde typhlon = cec; -itã.] Inflama]ia cecului.
TIFLOCOLIT|, s. f. / typhlocolite, s. f. / typhlo-colitis.
[Gr. typhlos = orb, f deschidere, de unde typhlon = cec; kolon = intestin
gros; -
itã.] Colit cu localizare predominant la nivelul *cecului.
TIFLOMEGALIE, s. f. / typhlomégalie, s. f. / typh-lomegaly.
[Gr. typhlos = orb, f deschidere, de unde typhlon = cec; megas,
megalos
= mare.] Dilata]ie a cecului produs sub influen]a unei alimenta]ii vegetale din care rezult o cantitate mare de de[euri.
T. este considerat fiziologic\, `n timp ce *tiflectazia este patologic\.
TIFLOPEXIE, s. f. / typhlopexie, s. f. / typhlo-pexy.
[Gr. typhlos = orb, f deschidere, de unde typhlon = cec; pexis = fixare.]
Fixarea pe cale chirurgical a cecului la peretele abdominal. Se practic `n cazul unei mobilit\]i prea mari a cecului, pentru
prevenirea tulburilor pe care aceasta le-ar putea antrena. Sin.: cecopexie.
TIFLOSTOMIE, s. f. / typhlostomie, s. f. / typhlo-stomy.
[Gr. typhlos = orb, f deschidere, de unde typhlon = cec; stoma, -atos
= gur\
.] Deschiderea chirurgical a cecului la piele, rezultând astfel un *anus artificial. Sin.: cecostomie.
TIFOID, adj. / typhoïde, adj. / typhoid.
[Gr. typhos = torpoare, stupoare, de la typhein = a incendia, a afuma; eidos = form\.]
Care se aseam cu *ti-fosul. V. [i tific.
TIFON, s. n. / gaze, s. f. / gauze.
[Engl. tiffany = tul de m ase.] }es ur de bumbac special preparat pentru a fi cât mai hidrofil.
Poate fi impregnat cu substan]e medicamentoase (`n special antiseptice). Serve[te pentru pansarea (protec]ia) pl\gilor dup
antisepsia local\.
TIFOS, s. n. / typhus, s. m. / typhus.
[Gr. typhos = torpoare, stupoare, de la typhein = a incendia, a afuma.] Termen general
pentru denumirea alterii particulare a stii generale a bolnavilor `n perioada de stare a anumitor boli infec]ioase, `n primul rând a
*febrei tifoide [i a *tifosului exantematic, caracterizat prin febr\, stupoare, adinamie, torpoare, somnolen]\.
TIFOS AMARIL / typhus amarile / amaril typhus. Sin.: febr galben (v.).
TIFOS EPIDEMIC / typhus épidémique / epidemic typhus. Sin.: tifos exantematic (v.).
TIFOS EXANTEMATIC / typhus exanthématique / exanthematic typhus. Boal infec]ioas\, contagi-oas [i epidemic\, produs de
*
Rickettsia prowa-zeki (dup numele medicilor americani Ricketts [i von Prowazek, victime ale t. e.), transmis prin p\duchi. Dup
o incuba]ie de 5-20 zile, boala se manifest prin febr mare, exantem rozeoliform difuz al trunchiului [i al membrelor, hemoragii
subcutanate (*pete[ii), dureri difuze, depresiune nervoas [i, adesea, o stare toxiinfec]ioas grav\. Profilaxia se face prin izolarea
bolnavilor, deparazitare [i vaccinare. Sin.: tifos epidemic, tifos istoric, tifos pete[ial. V. [i reac]ie Weil-Felix.
TIFOS ISTORIC / typhus historique / classic typhus. Sin.: tifos exantematic (v.).
TIFOS MEDITERANEAN / typhus méditerranéen / Mediterranean fever. Sin.: boal Conor-Bruch (v.).
TIFOS MURIN / typhus murin / murine typhus. Afec]iune infec]ioas acut\, endemic\, a cei agent etiologic este
Rickettsia typhi.
Rezervorul animal `l constituie [obolanii infecta]i, t. m. transmi]ându-se la om prin purecii animalului bolnav. Clinic se manifest
printr-o simptomatologie foarte asem oare *tifosului exantematic, dar mai atenuat\, cu evolu]ie benign `n câteva s\pt\mâni.
Mai este numit [i t. benign, t. endemic, t. tropical urban etc.
TIFOS PETE{IAL / typhus pétéchial / exanthematous typhus. Sin.: tifos exantematic (v.).
TIFOS RESURGENT / typhus résurgent / Brill-Zinsser disease. Sin.: boal Brill-Zinsser (v.).
TIFOS TSUTSUGAMUSHI / typhus tsutsugamushi / scrub typhus. Sin.: boal tsutsugamushi (v.).
TIMBRU, s. n. / timbre, s. m. / timbre (1), patch (2).
[Fr. timbre, din gr. tympanon, apoi tymbanon = tambur.] 1) Una dintre
caracteristicile distinctive ale sunetului. T. permite distingerea a dou sunete de intensitate egal [i de aceea[i frecven]\,
provenind de la dou instrumente diferite. 2) Sin.: patch, 2 (v.).
TIMIC, adj. / thymique, adj. / thymic.
[Gr. thymos = principiu vital, timus; minte, spirit.] 1) Care are leg ur cu timusul. 2)
Referitor la umoare, la dispozi]iile afective. V. [i timie.
TIMECTOMIE, s. f. / thymectomie, s. f. / thymec-tomy.
[Gr. thymos = principiu vital, timus; ek-tome = excizie.] Abla]ia
chirurgical a timusului.
TIMIDIN|, s. f. / thymidine, s. f. / thymidine. V. nucleozid.
TIMIE, s. f. / thymie, s. f. / mood, temper.
[Gr. thymos = minte, spirit.] Umoare, tonus afectiv sau emo]ional. Termenul poate fi
utilizat [i ca sufix (ex.: lipotimie) sau ca prefix (ex.: timoleptic).
TIMIN|, s. f. / thymine, s. f. / thymine. 1) Baz pirimidinic (v. pirimidin) prezent `ndeosebi `n ADN nuclear. 2) Hormon polipeptidic
(`n studiu) izolat din timus, care ar deprima conduc]ia neuro-muscular [i a cui hipersecre]ie s-ar produce `n *miastenie. V. [i
timozine.
TIMOCIT, s. n. / thymocyte, s. m. / thymocyte.
[Gr. thymos = principiu vital, timus; kytos = celu-l\.] Celul a *timusului. ~n
practic\, termenul este rezervat pentru celulele limfoide, ale liniei *limfo-citelor T care se diferen]iaz `n timus, fiind exclu-s o alt
categorie de celule timice, celulele reti-culoepiteliale. Dup ce t. a p\sit timusul [i p\-trunde `n mediul intern, el devine un limfocit
T. V. timocit precursor, timocit imatur, timocit matur, timus.
TIMOCIT IMATUR / thymocyte immature / imma-ture thymocyte. *Limfocit T imatur care se afl totdeauna `n cortexul timusului. V.
limfocit T imatur.

815. 815
TIMOCIT MATUR / thymocyte mature / mature thymocyte. *Limfocit T prezent `n medulara *ti-musului care, `ns\, nu mai exprim
decât un *marker celular CD (CD4 sau CD8), dar prezint la nivelul membranei antigeni ai *complexului ma-jor de
histocompatibilitate [i o mare cantitate din-tr-un tip de *receptor T. T. m. devin limfocite T `n *organele limfoide periferice.
TIMOCIT PRECURSOR / thymocyte précurseur / precursor thymocyte. Celul su[ timic din m\duva ro[ie. T. p. se afl la originea
liniei *limfocitelor T.
TIMOL, s. n. / thymol, s. m. / thymol.
[Gr. thymon = cimbru; lat. oleum = ulei.] Fenol ob]inut din uleiul de cimbru sau din alte
uleiuri volatile, utilizat ca stabilizator `n unele preparate farmaceutice. Are propriet\]i antiseptice, antibacteriene, antifungice, care
explic administrarea sa, ini]ial, ca vermifug. V. [i prob timol.
TIMOLEPTIC, adj., s. n. / thymoleptique, adj., s. m. / thymoleptic.
[Gr. thymos = minte, spirit; leptikos = care fixeaz\.] (Preparat
medicamentos) care modific\, regleaz *timia, folosit `n unele afec]iuni psihiatrice, cum sunt *depresia sau mania. T. includ:
antidepresivele triciclice, inhibitorii de monoaminoxidaz\. T. sunt denumite [i antidepresive.
TIMOLIPOM, s. n. / thymolipome, s. m. / thymoli-poma.
[Gr. thymos = principiu vital, timus; lipos = gr\sime; -oma.] Hipertrofie a
*timusului cu *lipo-matoz\.
TIMOM, s. n. / thymome, s. m. / thymoma.
[Gr. thymos = principiu vital, timus; -oma.] Tumor derivat din elementele epiteliale
sau limfoide ale *timusului, cu evolu]ie benign sau malign\.
TIMOPOIETIN|, s. f. / thymopoïetine, s. f. / thymopoietin.
[Gr. thymos = principiu vital, timus; poietikos = care face, care creaz\,
de la
poiein = a face; -inã.] V. timozine.
TIMOPRIV, adj. / thymoprive, adj. / thymoprivic.
[Gr. thymos = principiu vital, timus; lat. privus = lipsit de, de la privere = a
lipsi (pe cineva) de ceva
.] Care se afl `n rela]ie cu absen]a *timusului sau a func]iilor sale.
TIMOREGLATOR, adj., s. n. / thymorégulateur, -trice, adj., s. m. / mood stabilizer.
[Gr. thymos = principiu vital, timus; lat.
regulare = a regla, de la regula = regul [i regere = a conduce.] Sin.: psihoizoleptic (v.).
TIMOSTABILIZATOR, adj., s. n. / thymostabilisateur, -trice, adj., s. m. / mood stabilizer.
[Gr. thymos = principiu vital, timus; lat.
stabilis = imobil, de la stare = a sta `n picioare.] Sin.: psihoizoleptic (v.).
TIMOZINE, s. f. pl. / thymosines, s. f. pl. / thymosins. Familie de peptide hormonale sintetizate `n timus. 1) Cea mai cunoscut este
t. alfa-1, cu rol `n dezvoltarea imunit\]ii nou-n\scutului, a cei producere scade odat cu vârsta. T. beta-1 [i beta-4 au efect
stimulator [i asupra m\duvei osoase, ultima stimulând [i factorul eliberator de LH (hormon luteinizant) hipofizar, cu consecin]e
asupra func]iei de reproducere. 2)
Timulina, cu activitate de stimulare a markerilor de diferen]iere atât asupra limfocitelor T, cât [i a
limfocitelor B. Concentra]ia sa este redus `n bolile *autoimune, subnutri]ie [i `n SIDA. 3)
Timopoietina induce diferen]ierea
precoce a timocitelor imunoreglatoare de limfocite T periferice. Ea constituie capul de serie al unei familii de trei timopoietine. 4)
Un
factor umoral timic, diferit de peptidele hormonale men]ionate, ar cre[te produc]ia de *interleukin\-2 `n splin [i ar intensifica
activitatea limfocitelor T la nivel celular. Sin.: hormoni timici.
TIMP, s. m. sau n. / temps, s. m. / time.
[Lat. tempus, -oris = timp.] Concept fundamental al fizicii care permite s se disting\,
`ntr-o succesiune de evenimente, ordinea `n care acestea au ap\-rut. Procesele vie]ii, fiind fundamentate de procese fizice [i
chimice, se desf\[oar `n
t. fizic, practic identic cu cel calendaristic. O serie de procese biologice specifice se desf\[oar\, `ns\, cu
viteze "fizice" diferite de la un organism la altul. Elaborarea, definirea no]iunii de "
t. biologic" este, `nc\, `n desf\[urare.
TIMP DE CEFALIN| / temps de céphaline / partial thromboplastin time. Sin.: timp de tromboplastin par]ial (v.).
TIMP DE CEFALIN|-CAOLIN / temps de céphaline-kaolin / kaolin-activated partial thromboplastin time. Variant des folosit a *t.
de cefalin\, `n care aportul de caolin permite o mai mare reproductibilitate a testului. Valorile normale sunt cuprinse `ntre 45-70
secunde.
TIMP DE CIRCULA}IE / temps de circulation / circulation time. T. scurs `ntre introducerea unei substan]e `ntr-o ven periferic [i
apari]ia unor manifesti (fenomene) la distan] de locul inoculii: gust special la nivelul cavit\]ii bucale atunci când este vorba de
o substan] sapid (eter), reac]ie fiziologic (modificare respiratorie, vasodilata]ie, bradicardie), apari]ia unei colora]ii (ex.: dup
injectare de fluorescein).
TIMP DE COAGULARE / temps de coagulation / coagulation time, clotting time. T. `n care se coaguleaz sângele men]inut `ntr-o
eprubet la 37
0
C. Proba este grosier [i pu]in sensibil\, deoarece depinde de multe variabile (diametrul [i calitatea eprubetei,
factorii tisulari introdu[i accidental, prin punc]ie venoas etc.). Valorile normale sunt de obicei cuprinse `ntre 10 [i 12 minute.
TIMP DE DUBLARE / temps de doublement / doubling time. Durata de timp aproximativ `n cursul ceia o tumor se dubleaz ca
volum. T. de d. se stabile[te `n func]ie de criterii clinice, ra-diolgice [i dup o serie de particularit\]i specifice tumorii.
TIMP DE EJEC}IE VENTRICULAR| STÂNG| / temps d'éjecti on ventriculaire gauche / left ventricular ejection time. Timp `n care
are loc e-jec]ia sângelui din ventricul `n aort\, `n urma con-trac]iei ventriculare. Se m\soar pe *carotidogra-m [i `n mod normal
este de 0,25-0,32 secunde.
TIMP HOWELL / temps de Howell / Howell time.
[William Henry Howell , fiziolog american, Baltimore, 1860-1945.] T. de
coagulare a plasmei oxalatate sau citratate, bogat `n plachete [i recalcificat la 37
0
C. Este un test global de coagulare care
exploreaz mecanismul intrinsec al coagulii, calea final comun\ [i func]ia plachetar\, test simplu, dar pu]in sensibil. Valorile
normale sunt cuprinse `ntre 1 min 30 sec [i 2 min 30 sec. ~n cazul prelungirii sale sunt necesare determini adi]ionale care s
precizeze care dintre aceste trei compartimente este afectat: num oarea plachetelor, teste func]ionale plachetare, *t. de trom-
boplastin par]ial\, *t. de trombin\. Este utilizat `n practic pentru monitorizarea tratamentelor cu heparin\, `n cursul cora trebuie
s fie dublu la pacient fa] de martor. Sin.: test Howell, test de recalcificare, timp de recalcificare.
TIMP DE ~NJUM|T|}IRE / demi-vie, s. f. / half-life. ~n general, t. `n care 50% din cantitatea unei substan]e introdus `n organism se
elimin\, dispare. Mai analitic: 1) Perioada de t. `n care se elimin jum ate din cantitatea unui anumit medicament. 2) Perioada de
t. `n care este consumat jum ate din cantitatea unei molecule endogene. ~n acest caz se utilizeaz mai frecvent denumirea de
semivia] sau demivia]\. 3) ~n cazul unui *radioizotop introdus `n organism se disting: a)
t. fizic de `., `n care se dezintegreaz
jum ate din numul total de nuclee radioactive; b)
t. biologic de `., `n care se elimin 50% din radioizotopul introdus `n organism;
c)
t. efectiv de `., care rezult din corelarea timpului fizic [i biologic: 1/T
ef = 1/T
fiz + 1/T
biol. Sin.: demi-via]\, semi-via]\.
TIMP DE LATEN}| / temps de latence / lag, inertia time. T. m\surat de la recep]ia stimulului nervos pân la declan[area
r\spunsului muscular sau senzorial.
TIMP DE LIZ| A EUGLOBINELOR / temps de lyse des euglobines / euglobin lysis time. Sin.: test von Kaulla (v.).
TIMP MORT / temps mort / wasted time. Caracteristic a unui num or de particule, reprezentând intervalul de timp minim `n care
pot fi `nre-gistrate dou impulsuri succesive.
TIMP DE PROTROMBIN| / temps de prothrom-bine / prothrombin time. Sin.: test Quick (v.).
TIMP REAL / temps réel / real time. Mod de exploatare a unui calculator utilizat `n controlul unui proces: achizi]ia datelor [i tratarea
(procesarea) acestora trebuie efectuate `ntr-un t. suficient de scurt pentru a fi compatibile cu viteza de evolu]ie a procesului
controlat. Ex.: supravegherea (monitorizarea) continu `n *reanimare.
TIMP DE RECALCIFICARE / temps de recalcification / recalcification time test. Sin.: timp Howell (v.).
TIMP RETINOCORTICAL / temps rétinocortical / retinocortical circulation time. Timpul dintre declan[area impulsurilor bioelectrice
retiniene [i transmiterea acestora la cortexul occipital. T. r. are durata de 15 milisecunde [i se m\soar prin `nregistrarea simultan
a *electroretinogramei [i a *electroencefalogramei.
TIMP DE SÂNGERARE / temps de saignement / bleeding time. Dup incizia standard pe lobul urechii (5 mm, la nivelul dermului),
intervalul de t. dintre prima [i ultima pic ur de sânge (test Duke). Normal 2-4 min, patologic peste 5 min.

816. 816
TIMP DE TROMBIN| / temps de thrombine / thrombin clotting time test. T. de coagulare a plasmei oxalatate [i recalcificate `n
prezen]a unui exces de *trombin\, cu durat normal cuprins `ntre 15 [i 20 secunde. Permite investigarea etapei finale a
coagulii [i este alungit `n cazul unor modifici cantitative sau calitative ale *fibrinogenului sau `n prezen]a unor antitrombine
circulante.
TIMP DE TROMBOPLASTIN| PAR}IAL| / temps de céphaline / partial tromboplastin time. T. de coagulare a plasmei oxalatate [i
recalcificate `n prezen]a unui exces de *cefalin (substan] fosfolipidic cu rol similar *factorului 3 plachetar), cu durat normal
cuprins `ntre 65 [i 85 de secunde . T. de t. p. exploreaz coagularea prin mecanism intrinsec, cu excep]ia factorului 3 plachetar,
respectiv factorii XII, XI, IX, VIII, calea final comun - factorii X, V, II [i formarea fibrinei (factorul I). T. de t. p. este prelungit atunci
când unul dintre factorii enumera]i este absent sau sintetizat `n cantitate insuficient (ex.: `n hemofilie, din cauza absen]ei
factorului VIII). Sin.: timp de cefalin\.
TIMPAN, s. n. / tympan, s. m. / tympanum. NA: membrana tympani.
[Lat. tympanum, gr. tympanon = tambur; sensul anatomic
dateaz din sec. XVII
.] Diafragm care separ cap ul intern al conductului auditiv extern de lan]ul de osi[oare din urechea medie.
Membrana timpanic este acoperit pe fa]a extern de un epiteliu, iar pe cea intern de o mucoas\. T. vibreaz sub ac]iunea un-
delor sonore din mediul ambiant [i transmite vibra]iile lan]ului de osi[oare. Partea superioar a membranei t., mai sub]ire [i mai
pu]in rezistent\, se nume[te membrana flacid Shrapnell. La acest nivel se produc perfora]ii accidentale [i patologice ale t.
TIMPANAL, adj., s. n. / tympanal, -ale, -aux, adj., s. m. / tympanic.
[Lat. tympanum, gr. tympa-non = tambur.] 1) Cu referire la
osul timpanal, component al temporalului. V. temporal, `n tab. anat. - oase. 2) Sin. cu timpanic (v.).
TIMPANIC, adj. / tympanique, adj. / tympanic (1), tympanitic (2).
[Lat. tympanum, gr. tympanon = tambur.] 1) Care apar]ine
*timpanului sau se refer la acesta. Sin.: timpanal. 2) Care este rezonant, asemenea zgomotelor din *timpanism.
TIMPANISM, s. n. / tympanisme, s. m. / tympa-nicity (1), tympanism, tympanites (2).
[Gr. tympanismos = ac]iunea de a bate `n
tambur, de la
tympanon = tambur.] 1) Caracterul *timpanic al zgomotului de percu]ie, care apare atunci când la nivelul regiunii
percutate exist o cantitate mare de gaze. Ex.: `n caz de meteorism abdominal. 2) Starea abdomenului caracterizat prin distensie
intestinal gazoas\. V. meteorism.
TIMPANIT|, s. f. / tympanite, s. f. / tympanitis.
[Lat. tympanum, gr. tympanon = tambur; -itã.] 1) *Otit medie. 2) Sin.: miringit
(v.).
TIMPANO-MALEAL, adj. / tympano-ma lléolaire, adj. / tympano-malleal.
[Lat. tympanum, gr. tympanon = tambur; lat.
malleolus, dim. de la malleus = ciocan.] Referitor la membrana timpanului [i ciocan. Ex.: ligamente t.
TIMPANOPLASTIE, s. f. / tympanoplastie, s. f. / tympanoplasty.
[Lat. tympanum, gr. tympanon = tambur; gr. plastos =
modelat, de la
plassein = a forma, a modela.] Interven]ie chirurgical reparatorie a urechii medii, practicat `ndeosebi `n unele
otite cronice. Const `n repararea timpanului perforat [i `n stabilirea continuit\]ii sistemului de osi[oare din urechea medie, situate
`ntre membrana timpanic [i fereastra oval\.
TIMPANOSCLEROZ|, s. f. / tympanosclérose, s. f. / tympanosclerosis.
[Lat. tympanum, gr. tympanon = tambur; gr.
sklerosis = indura]ie, `ntire, de la skleros = tare, dur.] Boal a urechii medii constând `ntr-o degenerescen] hialin sau osoa-
s a mucoasei ce acoper *casa timpanului, precum [i `n prezen]a de ]esut conjunctiv dens la nivelul osi[oarelor din urechea
medie.
TIMPANOTOMIE, s. f. / tympanotomie, s. f. / tym-panotomy.
[Lat. tympanum, gr. tympanon = tambur; gr. tome = t\iere,
sec]iune, de la
temnein = a t\ia.] Incizia membranei *timpanului.
TIMUS, s. n. / thymus, s. m. / thymus. NA: thy-mus.
[Gr. thymos = principiu vital, timus.] Organ esen]ial al diferen]ierii [i maturii
*limfocitelor T, situat `n partea superioar a toracelui, alc uit din doi lobi acola]i. T. atinge dezvoltarea maxim la pubertate (40 g
`n medie), regresând `n continuare, f\ s dispar `ns niciodat\, posedând o vasculariza]ie sanguin foarte bogat\, dar lipsit de
limfatice aferente. Subdivizat `n lobuli delimita]i de ]esut conjunctiv, t. posed o tram reticuloepitelial care `nconjoar celulele
limfocitare. La periferia lobulilor se g\se[te o zon subcapsular\, deasupra fiind situat zona cortical\, de aspect dens, foarte
bogat `n limfocite, iar `n centru se afl zona medular\, bogat `n celule epiteliale. ~n zona de jonc]iune cortico-medular sunt
repartizate *celule dendritice. Precursorii medulari ai limfocitelor T, lipsi]i de markeri membranari, p rund `n t. la nivelul venelor
postcapilare, fiind atra[i de *adresine [i prin *chimiotaxia exercitat de o serie de factori de origine timic\. Limfocitele p\trunse `n
zona subcapsular se multiplic intens [i dobândesc antigeni de membran\. Apoi, `n zona cortical\, ele "`nva] s identifice”
antigenii proprii organismului din care provin, `ns un mare num de limfocite nu dobândesc aceast competen]\, suferind un
proces de *apoptoz\. Limfocitele care au supravie]uit au dobândit imunocompeten] [i posed un receptor capabil s recunoasc
proteinele *complexului major de histocompatibilitate [i proteinele induse de acesta. Pentru maturarea definitiv\, limfocitele trec
mai `ntâi `n zonele T-dependente din organele limfoide periferice [i revin `n medulara t., unde dobândesc un receptor membranar
specific pentru un antigen dat, prezentat de o celul din stroma epitelial a medularei. ~n fenomenele complexe de maturare a
limfocitelor T intervin numero[i al]i factori. V. [i maturarea limfocitelor, timozine.
TINCTUR|, s. f. / teinture, s. f. / tincture.
[Lat. tinctura = `mbibare, de la tingere = a muia, a `mbiba.] Solu]ie extractiv alcoolic
sau eteroalcooli-c ob]inut din produse de origine vegetal sau animal\.
T. de iod: solu]ie alcoolic de iod [i iodur de potasiu,
util ca antiseptic, antiparazitar, revulsiv.
TINEA / tinea / tinea.
[Lat. tinea = molie, vierme care roade.] Termen utilizat pentru a descrie diferite *dermatofitoze. De obicei,
denumirea t. este urmat de un adjectiv, care caracterizeaz aspectul leziunilor, localizarea sau agentul etiologic. Ex.: *
t. nigra.
TINEA NIGRA / tinea niger / tinea nigra. Sin.: cladosporioz (v.).
TINDALIZARE, s. f. / tyndallisation, s. f. / tyndal-lisation.
[John Tyndall, fizician englez de origine irlandez\, 1820-1893 .] Metod
de sterilizare prin `nc\lzire discontinu la temperatur relativ joas\, utilizat când materialul care trebuie s fie sterilizat risc s fie
alterat sau distrus la temperatura *autoclavului sau prin fierbere. Procedeul curent utilizat const `n `nc\lzirea produsului supus t.
`n baie de ap (*bain-Marie) reglat la temperatura de 56
0
C, timp de o or\, trei zile consecutiv, la interval de 24 de ore.
TINNITUS, s. n. / tinnitus, s. m. / tinnitus.
[Lat. tinnitus = sunet ascu]it, ]iuit.] Sin.: acufen (v.).
TIOGENEZ|, s. f. / thiogenèse, s. f. / thiogene-sis.
[Gr. theion = sulf; genesis = producere, de la gennan = a produce.] Formarea
de metaboli]i sul-fura]i.
TIOPEXIE, s. f. / thiopexie, s. f. / thiopexis, thio-pexy.
[Gr. theion = sulf; pexis = fixare.] Termen care define[te proprietatea de
fixare a sulfului sau a compu[ilor sulfura]i la nivelul unor ]esuturi, `ndeosebi la nivel hepatic.
TIOURACIL, s. m. / thio-uracile, s. m. / thiouracil. Antitiroidian de sintez\, derivat metilat al tiopirimidinelor, administrat
per os,
abandonat ast\zi `n favoarea deriva]ilor s\i mai pu]in toxici.
TIP, s. n. / type, s. m. / type.
[Gr. typos = tip, model, marc\.] Caracteristicile generale sau dominante ale unei persoane, boli,
substan]e. V. `n continuare.
TIP ASTENIC / type asthénique / asthenic type. *T. constitu]ional caracterizat prin corp sub]ire, gât lung, torace [i abdomen plate [i
dezvoltare muscular redus\.
TIP ATLETIC / type athlétique / athletic type. *T. constitu]ional marcat prin umeri la]i, torace dezvoltat, abdomen plat, gât gros [i
mas muscular important\.
TIP CONSTITU}IONAL / type constitutionnel / constitutional type. Caracteristicile *constitu]iei unui subiect. V. tip astenic, tip atletic,
tip displastic, tip picnic.
TIP DISPLASTIC / type dysplastique / dysplastic type. *T. constitu]ional care nu poate fi inclus `n *t. astenic, *t. atletic sau *t. picnic.
TIP PICNIC / type pycnique / pyknic type. *T. constitu]ional caracterizat prin corp rotund, torace larg, umeri `ngu[ti, cap lat [i gât
scurt.

817. 817
TIP S|LBATIC / type sauvage / wild type. ~n genetic\, fenotipul standard al oricui organism experimental. Termenul mai poate fi
aplicat [i cu referire la o gen care determin o caracteristic a fenotipului s\lbatic.
TIP SIMPATICOTONIC / type sympathicotonique / sympatheticotonic type. Persoan caracterizat prin *simpaticotonie.
TIPAJ, s. n. / typage, s. m. / typing.
[Gr. typos = tip, model, marc\.] Clasificarea unor popula]ii celulare `n func]ie de tipurile de
celule pe care a-ceasta le con]ine. ~n sensul cel mai r\spândit, me-tod care ar permite recunoa[terea antigenilor de la nivelul
celulelor sanguine. Se studiaz compor-tamentul celulelor `n prezen]a complementului [i a unei serii de anticorpi cunoscu]i.
Celulele sunt dis-truse când `ntâlnesc anticorpul corespunz or antigenului lor caracteristic. Celulele pot fi, de asemenea,
identificate prin prezen]a unui izotop radioactiv, a unui colorant, a unei enzime.
TIPIC, adj. / typique, adj. / typical.
[Gr. typikos = tipic, simbolic, de la typos = tip, model, marc\.] 1) Care prezint caracteristici
proprii, reprezentând astfel un model, un exemplu. 2) Despre semne sau simptome care se manifest exclusiv `ntr-o anumit boal\
sau `ntr-un anumit sindrom. V. [i patognomonic. 3) Care este propriu unui singur grup de animale sau de plante.
TIPOLOGIE, s. f. / typologie, s. f. / typology.
[Gr. typos = tip, model, marc\; logos = [tiin]\.] T. medical\ urme[te cunoa[terea
particularit\]ilor de metabolism, a reactivit\]ii bolnavului; util uneori pentru diagnostic, alteori pentru individualizarea tratamentului
sau pentru tratarea terenului morbid, ori pentru prognostic.
TIRAJ, s. n. / tirage, s. m. / printing.
[Fr. tirage, posibil din fr. veche martirier = a martiriza.] Depresiune inspiratorie a p]ilor
moi toracale, fie deasupra sternului (
t. suprasternal), fie sub stern (t. substernal), fie `n spa]iile intercostale, care traduce o
obstruc]ie bron[ic sau o sc\dere a elasticit\]ii pleuropulmonare.
TIRAMIN|, s. f. / tyramine, s. f. / tyramine.
[Gr. tyros = brânz\; ammoniakon = sare de amoniu, g\sit `n apropierea templului lui
Jupiter
Ammon din Libia; -inã.] *Amin format prin *decarboxi-larea *tirozinei.
TIREOCALCITONIN|, s. f. / thyréocalcitonine, s. f. / thyrocalcitonin.
[Gr. thyreos = pav\z\, scut, tiroid\; lat. calx, calcis = var;
gr.
tonos = tensiune; -inã.] Sin.: calcitonin (v.).
TIREOGEN, adj. / thyréogène, adj. / thyreogenic.
[Gr. thyreos = pav\z\, scut, tiroid\; gennan = a produce.] 1) Care este
determinat de o disfunc]ie tiroidian\. Ex.: nevroz t. 2) Care ac]ioneaz la nivelul tiroidei. Ex.: factori t.
TIREOGLOBULIN|. Var. pentru tiroglobulin (v.).
TIREOLIBERIN|, s. f. / thyréolibérine, s. f. / thy-reotropin releasing hormone.
[Gr. thyreos = pa-v\z\, scut, tiroid\; lat. liberare
= a elibera; -
inã.] Hormon secretat de hipotalamus, care ac]ioneaz ca factor declan[ator al secre]iei de tireostimulin hipofizar\.
Abrev.: TRF, TRH.
TIREOPRIV, adj. / thyréoprive, adj. / thyroprival, thyroprivic.
[Gr. thyreos = pav\z\, scut, tiroid\; lat. privus = lipsit de, de la
privere = a lipsi (pe cineva) de ceva.] Care este determinat de, sau se caracterizeaz prin absen]a func]iei glandei tiroide,
indiferent de etiologie (atireoz\, distrugerea ]esutului tiroidian, abla]ie chirurgical\, ac]iunea unor medicamente etc.) Ex.:
hipotiroidie t.
TIREOSTATIC, adj., s. n. / thyréostatique, adj., s. m. / thyrostatic.
[Gr. thyreos = pav\z\, scut, tiroid\; statikos = care opre[te, de
la
istanai = a plasa, a face s ]in\.] (Medicament) care are proprietatea de a inhiba sinteza tiroxinei. T. sunt utilizate `n
tratamentul *hipertiroidiilor.
TIREOSTIMULIN|, s. f. / thyréostimuline, s. f. / thyroid stimulating hormone.
[Gr. thyreos = pav\z\, scut, tiroid\; lat. stimulare
= a `mboldi, a stimula, de la
stimulus = b\] ascu]it cu care se `mboldesc vitele; -inã.] Sin.: tirotrofin (v.).
TIREOTERAPIE, s. f. / thyréothérapie, s. f. / thy-rotherapy.
[Gr. thyreos = pav\z\, scut, tiroid\; therapeia = tratament, de la
therapeuein = a `ngriji.] Tratamentul cu extracte tiroidiene.
TIREOTOXICOZ|, s. f. / thyréotoxicose, s. f. / thyrotoxicosis.
[Gr. thyreos = pav\z\, scut, tiroid\; toxikon = otrav pentru vârful
s\ge]ilor, de la
toxon = s\geat\; -ozã.] Ansamblu de manifes-ti legate de excesul hormonilor tiroidieni, mult peste valorile
normale. Form extrem a hipertiroidiei. T. se pot clasifica dup\ cum urmeaz\: 1) T. prin exces de TSH (prin adenom hipofizar, se-
cre]ie ectopic\, *sindrom Refetoff) sau factori cu ac]iune tireotrop (ex:. HCG `n mola hidatiform\, coriocarcinom, carcinom
embrionar testicular sau prezen]a de imunoglobuline tireostimulante `n boala Basedow-Graves). 2) T. prin secre]ie autonom
tiroidian (`n adenom toxic, gu[ multinodular toxic\, cancer folicular tiroidian). 3) T. prin distruc]ie tiroidian [i eliberare de
hormoni tiroidieni `n cantit\]i masive (`n unele forme de tiroidite). 4) T. de natur exogen (t. factice, fenomen iod-Basedow). 5) T.
prin secre]ie endogen ectopic de hormoni tiroidieni (struma ovarii, metastaze secretante de cancer tiroidian). Var.: tirotoxicoz\.
TIREOTROFIN|, s. f. / thyréotrophine, s. f. / thyrotrophin.
[Gr. thyreos = pav\z\, scut, tiroid\; trophe = hran\, nutri]ie; -inã.]
Sin.: tirotrofin (v.).
TIREOTROP, adj. / thyréotrope, adj. / thyrotro-pic.
[Gr. thyreos = pav\z\, scut, tiroid\; trope = `ntoarcere, de la trepein = a
`ntoarce
.] Care ac]ioneaz la nivelul glandei tiroide, asupra func]iei tiroidiene, de obicei prin mecanism specific. Ex.: hormonul t.
(TSH), prin intermediul unui receptor membranar specific.
TIROCALCITONIN|, s. f. / thyrocalcitonine, s. f. / thyrocalcitonin.
[Gr. thyreos = pav\z\, scut, tiroid\; lat. calx, calcis = var; gr.
tonos = tensiune; -inã.] Sin.: calcitonin (v.).
TIROGLOBULIN|, s. f. / thyroglobuline, thyréoglobuline, s. f. / thyroglobulin.
[Gr. thyreos = pav\z\, scut, tiroid\; lat. globulus,
dim. de la
globus = glob; -inã.] Glicoprotein precursoare [i depozitar a hormonilor tiroidieni ioda]i, con]inând 95% din iodul
tiroidian. Are M
r considerabil [i reprezint 75% din greutatea tiroidei. Se sintetizeaz `n tireocit, este iodat la polul apical al
celulei [i trece apoi `n coloidul lumenului folicular. Dup fixarea iodului pe cele 123 de reziduuri de tirozin ale moleculei de t.,
urmeaz proteoliza sa [i secre]ia hormonilor tiroidieni. T. este un marker util al cancerelor diferen]iate ale tiroidei. Concentra]ia sa
normal este sub 60 ng/ml. Var.: tireoglobulin\. V. markeri tumorali, tirozin\.
TIROID|, s. f. / thyroïde, s. f. / thyroid. NA: glandula thyroidea.
[Gr. thyreos = pav\z\, scut; ei-dos = form\.] Gland endocrin
prezent la toate vertebratele, situat\, la om, `n regiunea antero-inferioar a gâtului, inferior laringelui. Este plasat `n dreptul
primelor trei inele traheale, `n raport cu pozi]ia sa: `nalt (corespunz oare inelelor 1-2 [i cartilajului cricoid), joas
(corespunz oare inelelor 3-4) sau medie, cea mai frecvent (corespunz oare inelelor 2-3). Este un organ impar [i median, de
forma literei H, cu doi lobi laterali reuni]i pe linia median printr-un istm, având uneori un lob piramidal suplimentar, numit piramid
Lalouette. T. are la adult o greutate de 20-30 g. Histologic, este constituit `n principal din *foliculi tiroidieni (tireocite care
circumscriu o zon central de coloid) [i celule C, parafoliculare, care fac parte din *sistemul APUD (reprezint 0,1% din masa
celulelor tiroidiene, grupate `n treimea medie a fiecui lob). T. are rol de secre]ie a hormonilor tiroidieni (stimulat de *tireotropin):
*tiroxina (T
4), *triiodotironina (T
3) [i triiodotironina "invers\” (revers T
3), hormoni ioda]i produ[i de celulele epiteliului tiroidian, [i
*calcitonin\, produs `n celulele parafoliculare C.
TIROID| ECTOPIC| / thyroïde ectopique / aberrant thyroid, ectopic thyroid. }esut cu structura glandei *tiroide situat `n alte regiuni
ale organismului fa] de situarea fiziologic\, mai frecvent fiind vorba de t. lingual\, t. cervical suprahiodian\.
TIROIDECTOMIE, s. f. / thyroïdectomie, s. f. / thyroidectomy.
[Gr. thyreos = pav\z\, scut; eidos = form\; ektome = excizie.]
Abla]ia chirurgical\, total sau par]ial dar nesistematizat\, a glandei tiroide. Abla]ia unui lob se nume[te lobec-tomie tiroidian\.
TIROIDISM, s. n. / thyroïdisme, s. m. / thyro-idism.
[Gr. thyreos = pav\z\, scut; eidos = for-m\; -ism.] Ansamblul accidentelor
provocate prin intoxica]ie cu hormoni tiroidieni, observate ca urmare a ingestiei `n scop terapeutic a acestora sau a extractelor
tiroidiene. Aceste accidente se `nso]esc de simptome asem oare celor din *boala Basedow-Graves.
TIROIDIT|, s. f. / thyroïdite, s. f. / thyroiditis.
[Gr. thyreos = pav\z\, scut; eidos = form\; -itã.] Termen folosit pentru a desemna
afec]iunile de tip inflamator sau infec]ios apute la nivelul unei tiroide normale anterior procesului men]ionat. T. se clasific `n: 1)
T. acute microbiene (supurate sau nesupurate). 2) T. subacut de Quervain sau *boal de Quervain. 3) T. cronice nespecifice (t.
limfocitar cronic\, t. lemnoas Riedel sau *boal Riedel) [i
specifice (t. bacilar\, sifilitic\, actinomicotic etc.). V. [i strumit\.
|

818. 818
TIROIDIT| ACUT| MICROBIAN| / thyroïdite microbienne aiguë / acute thyroiditis. Afec]iune rar\, cu o frecven] sub 0,5% `n
ansamblul patologiei tiroidiene tiroidiene. Clinic se manifest prin semne locale (tiroid mit de volum, sensibil spontan [i la
palpare, tegumente supraiacente eritematoase, uneori cu senza]ie de fluctuen] la palpare, la nivelul unei posibile regiuni
abcedate) asociate cu febr\, disfagie, dispnee, disfonie, tuse. Se poate complica cu fistulizare extern sau `n organele vecine,
tromboz vascular\, paralizia corzilor vocale. Ecografic se eviden]iaz o tiroid cu aspect hipoecogen, iar scintigrafic imaginea es-
te hipo- sau afixatoare. Pacientul prezint\ leucocitoz cu polinucleoz neutrofil [i VSH crescut, iar punc]ia cu ac sub]ire permite
izolarea germenului [i efectuarea antibiogramei.
TIROIDIT| CU CELULE GIGANTE / thyroïdite à cellules géantes / De Quervain’s disease. Sin.: boal de Quervain (v.).

TIROIDIT| INVAZIV-SCLEROZANT| / thyroïdite scléreuse / invasive thyroïditis. Sin.: boal Riedel (v.).
TIROIDIT| LEMNOAS| / thyroïdite ligneuse / ligneous thyroiditis. Sin.: boal Riedel (v.).
TIROIDIT| LIMFOCITAR| CRONIC| / th yroïdite lymphocytaire chronique / chronic lymphocytic thyroiditis. Afec]iune tiroidian
relativ frecvent `n popula]ie (10-12%), mai frecvent la sexul feminin. Se descriu mai multe forme: forme cu gu[ (t. cronic
Hashimoto sau *boal Hashimoto), t. limfocitar a copilului [i adolescentului (2/3 din gu[ile acestor vârste), t. atrofic (cauza
principal a mixedemului idiopatic), *t. postpartum, t. silen]ioas\.
TIROIDIT| POSTPARTUM / thyroïdite post-partum / postpartum thyroiditis. T. cu o frecven] de 2-7% la femei `n perioada
postpartum, cu debut `ntre 2 [i 12 luni dup\ na[tere, manifestat prin hipotiroidie (cu simptomatologie discret\, dar eviden]iabil
biologic), care urmeaz unei perioade de hipertiroidie. ~n 20% din cazuri hipotiroidia poate fi permanent\. Etipatogenic se explic
prin perioada de
rebound imunologic care urmeaz perioadei de imunosupresie relativ din sarcin\.
TIROIDIT| SUBACUT| (GRANULOMATOAS|) DE QUERVAIN / thyroï dite subaiguë de de Quervain / granulomatous thyroiditis.
Sin.: boal de Quervain, 2 (v.).
TIROPATIE, s. f. / thyropathie, s. f. / thyropathy.
[Gr. thyreos = pav\z\, scut, tiroid\; pathos = boal\.] Denumire generic pentru
bolile *tiroidei.
TIROTOMIE, s. f. / thyrotomie, s. f. / thyrotomy.
[Gr. thyreos = pav\z\, scut, tiroid\; tome = t\ie-re, sec]iune, de la temnein = a
t\ia
.] 1) Laringotomie practicat prin incizie la nivelul cartilajului tiroid. 2) Sec]iunea chirurgical a cartilajului tiroid. 3) Opera]ia de
sec]ionare a glandei tiroide. 4) Biopsie efectuat la nivelul tiroidei.
TIROTOXICOZ|, s. f. / thyrotoxicose, s. f. / thy-rotoxicosis (1), tyrotoxicosis (2).
[Gr. thyreos = pav\z\, scut, tiroid\; toxikon =
otrav pentru vârful s\ge]ilor, de la
toxon = s\geat\; -ozã.] 1) Var. pentru tireotoxicoz (v.). 2) Intoxica]ie care rezult din ingestia
unei substan]e, tirotoxicon (compus cristalin toxic care apare `n unele produse lactate alterate). Se manifest prin vertij, cefalee,
vomismente, crampe musculare, cu evolu]ie uneori fatal\.
TIROTRICIN|, s. f. / tyrothricine, s. f. / tyrothricin. Primul antibiotic polipeptidic, ob]inut din culturi de
Bacillus brevis, alc uit din 20%
tirocidin [i 80% gramicidin\. Din cauza toxicit\]ii, este administrat doar `n aplica]ii locale.
TIROTROFIN|, s. f. / thyrotrophine, s. f. / thy-rotropin.
[Gr. thyreos = pav\z\, scut, tiroid\; trophe = hran\, nutri]ie; -inã.]
Hormon secretat de lobul anterior al hipofizei, glicoprotein alc ui-t din dou\ subunit\]i, alfa, con]inând 96 reziduuri de
aminoacizi, [i beta, alc uit din 110 reziduuri. Controleaz morfogeneza tiroidei [i toate etapele biosintezei hormonilor tiroidieni.
De aceea, este absolut necesar dozarea sa `n scop diagnostic `n patologia tiroidian\, prin metode ultrasensibile (*ra-
dioimunologie, *imunofluorimetrie). Valorile normale ale t. sunt cuprise `ntre 0,3 [i 5
µUI/ml. ~n limbajul medical curent, pentru
desemnarea t. se utilizeaz frecvent abrevierea TSH (din engl.
thy-roid stimulating hormone). Sin.: hormon tireotrop, tireotrofin\,
tireostimulin\.
TIROXIN|, s. f. / thyroxine, s. f. / thyroxine. *Hormon tiroidian provenind din *tiroglobulin\. La adultul normal, produc]ia zilnic este
de 60-80
µg. Este ob]inut [i sintetic. Circul `n sânge sub dou forme: liber\, singura activ\, `n propor]ie foarte redus (0,03%) [i
legat\. Legarea se face de una din urm oarele proteine transportoare: circa 75% cu TBG (
thyroxin binding globulin), 15% cu TBA
(
thyroxin binding albumin). Exist un echilibru dinamic `ntre forma liber [i cea legat\. Ac]iunea metabolic a t. se produce `n
sincronism cu cea a *triiodotironinei, fiecuia din cei doi hormoni tiroidieni apar]inându-i 50% din aceast ac]iune. Concentra]ia
total normal de t. din serul sanguin este de 40-120
µg/l sau 51-154 nmol/l. Sin.: tetraiodotironin\. Abrev.: T
4. V. hormoni
tiroidieni, tireotoxicoz\, tiroid\.
TIROZIN|, s. f. / tyrosine, s. f. / tyrosine.
[Gr. tyros = brânz\; -inã.] Acid aminat aromatic, format prin hidroxilarea fenilalaninei,
reac]ie catalizat de fenilalanil hidroxilaz\, al cei deficit ereditar este la originea *fenilcetonuriei. T. este un precursor al
*melaninei, al hormonilor medulosuprarenali, prin intermediul *DOPA, [i al hormonilor tiroidieni prin fixarea iodului. Func]ia sa fenol
o expune, ca [i `n cazul *serinei [i *treoninei, la reac]ii de fosforilare [i, `n acest mod, proteinele care o con]in `[i pot modifica
structura conforma]ional\. T. este foarte r\spândit `n natur\, `n stare liber `n boabele de cereale, `n cartofi [i fructe [i sub form
combinat `n unele proteine. Concentra]ie plasmatic\: 10 mg/dl; eliminare `n urin\: 11-23 mg/24 ore. Abrev.: Tyr sau Y. V. [i
catecolamine, iodotironin\, tiroglobulin\.
TIROZINEMIE, s. f. / tyrosinémie, s. f. / tyrosin-(a)emia.
[Gr. tyros = brânz\; -inã; haima, -atos = sânge.] Concentra]ia de
*tirozin din serul sanguin, uneori crescut\ la nou-n\scut, din cauza i-maturit\]ii enzimatice. V. tirozinemie ereditar\.
TIROZINEMIE EREDITAR| / tyrosinémie hérédi-taire / hereditary tyrosin(a)emia. Termen care cuprinde trei boli ereditare: 1)
T. de
tip I
(denumit anterior tirozinoz\ adie autozomal recesiv prin deficit de fumaril-acetoacetat hidrola-z\, enzim a
catabolismului tirozinei. Deficitul de enzim duce la acumularea de succinilaceton\, care inhib func]iile tubulare renale [i sinteza
hepatic de porfobilinogen. Forma acut provoac alteri hepatice masive, iar cea minor\, tubulopa-tie cu rahitism
vitaminorezistent. 2)
T. de tip II, cu caracter autozomal recesiv, determinat de un deficit `n tirozin transaminaz [i asociat cu
tirozi-nemie [i tirozinurie crescute, `ntârziere mental\, leziuni corneene [i cutanate. 3)
T. de tip III corespunde unui deficit de 4-
hidroxi-fenilpiruvat deoxi-genaz\. Sin.: sindrom Richner-Hanhart.
TIROZIN KINAZ| / tyrosine kinase / tyrosine kinase.
[Gr. tyros = brânz\, tirozin\; -inã; kinein = a mi[ca; -azã.] Enzim care
catalizeaz fosforilarea specific a reziduurilor de tirozin din mai multe peptide. Receptorii specifici pentru *insulin\, *factorii de
cre[tere asem ori insulinei (IGF-I), *factorul de cre[tere epidermic (EGF), *peptidul natriuretic atrial (ANP), ca [i o serie de al]i
factori reglatori ai proliferii celulare sunt proteine membranare, cu domenii situate `n citoplasm\, care con]in componente latente
ale enzimei. Legarea ligandului la receptorul specific activeaz t. k., iar receptorul se autofosforileaz\, cu efecte asupra altor
componente celulare.
TITILOMANIE, s. f. / titillomanie, s. f. / titilloma-nia.
[Lat. titillare = a gâdila, a zgândi; gr. mania = nebunie.] Sin.: onicofagie
(v.). Obs.: `n fr. [i mania de a se scpina.
TITIN|, s. f. / titine, s. f. / titin. V. proteine musculare.
TITRARE, s. f. / titrage, s. m. / titration.
[Fr. titrage, de la titre = standard.] 1) Opera]ie de determinare a cantit\]ii de substan]
chimic (ele-ment sau compus) prezent `ntr-un volum dat de solu]ie de analizat. Se bazeaz pe m\surarea vo-lumului de reactiv
ce trebuie ad\ugat pentru a re-ac]iona cu toat cantitatea de substan] existent `n prob\. Sfâr[itul reac]iei este observat prin
intermediul unui indicator de culoare (virarea culorii), a apari]iei unui precipitat, a saltului poten]ia-lului de electrod sau a saltului
conductivit\]ii solu-]iei. 2) Procedeu prin care se precizeaz *titrul unui produs infectant (tulpini bacteriene sau virale) sau toxic
(diferite *toxine). Pot fi titra]i, de asemenea, anticorpii.
TITRU, s. n. / titre, s. m. / titer, titre.
[Fr. titre = standard.] 1) Numul de grame de substan] dizolvate `ntr-un mililitru de solu]ie. 2)
Numul de unit\]i infectante sau toxice dintr-un produs infectant sau toxic. V. titrare.
TITUBANT, adj. / titubant, adj. / titubant.
[Lat. titubans, de la titubare = a se `mpiedica, a [ov\i.] Care este nesigur, tremur or,
cu referire `ndeosebi la mers. Caracteristic *tituba]iei.
|

819. 819
TITUBA}IE, s. f. / titubation, s. f. / titubation. [Lat. titubatio, -onis = `mpiedicare, [ov\ial\, de la titubare = a se `mpiedica, a
[ov\i
.] Nesiguran]a `n mers [i `n mi[ci, manifest `n diferite afec]iuni ale cerebelului.
TIXOTROPIE, s. f. / thixotropie, s. f. / thixotropy.
[Gr. thixis = ac]iunea de a atinge u[or; trope = `ntoarcere, de la trepein = a
`ntoarce
.] Lichefierea unui *gel sub ac]iunea unui efort mecanic sau a unei cre[teri u[oare a temperaturii.
TNM / TNM / TNM.
[Acronim engl. pentru Tumor, Nodes, Metastasis = tumor\, ganglioni (noduli), metastaze.] V. stadializare TNM.
TOCOCARDIOGRAF, s. n. / tococardiographe, s. m. / tococardiograph, tokocardiograph.
[Gr. tokos = na[tere; kardia = inim\;
graphein = a scrie.] Instrument care permite `nregistrarea b \ilor cordului fetal, concomitent datelor caracteristice *tocografiei.
Sin.: cardiotocograf.
TOCODINAMOMETRU, s. n. / tocodynamomètre, s. m. / tocodynamometer, tokodynamometer.
[Gr. tokos = na[tere; dynamis =
for]\;
metron = m\sur\.] Aparat care permite m\surarea [i `nregistrarea intensit\]ii [i for]ei contrac]iilor uterine. Este folosit `n
*tocografie, `ndeosebi `n urmirea na[terii. Sin.: tocometru.
TOCOFEROL, s. m. / tocophérol, s. m. / tocophe-rol.
[Gr. tokos = na[tere; pherein = a purta, a transporta; -ol.] Sin.: vitamin E
(v.).
TOCOFOBIE, s. f. / tocophobie, s. f. / tocopho-bia.
[Gr. tokos = na[tere; phobos = fric\.] Team exagerat\, anormal\, de na[tere.
TOCOGRAFIE, s. f. / tocographie, s. f. / tocogra-phy, tokography.
[Gr. tokos = na[tere; graphein = a scrie.] ~nregistrare grafic
continu\, cu *tocodinamometrul, a varia]iilor contrac]iilor uterine (frecven]\, intensitate, tonus bazal) `n cursul na[terii.
TOCOLITIC, adj. / tocolytique, adj. / tocolytic.
[Gr. tokos = na[tere; lytikos = care distruge, de la lyein = a distruge.] (Agent
farmacologic) care inhib contrac]iile uterine.
TOCOLIZ|, s. f. / tocolyse, s. f. / tocolysis.
[Gr. tokos = na[tere; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] Inhibi]ia contrac]iilor
uterului `n perioada na[terii.
TOCOMETRU, s. n. / tocomètre, s. m. / tocome-ter.
[Gr. tokos = na[tere; metron = m\sur\.] Sin.: tocodinamometru (v.).
TOFOLIPOM, s. n. / topholipome, s. m. / topholi-poma.
[Lat. tophus, gr. tophos = tuf (piatr spongioas [i friabil\lipos =
gr\sime; -
oma.] Lipom care con]ine `n grosimea sa concre]iuni de urat de sodiu. Se observ uneori la bolnavii cu *gut\.
TOFUS (pl. TOFI), s. m. / tophus (pl. tophus), s. m. / tophus (pl. tophi).
[Lat. tophus, gr. tophos = tuf (piatr spongioas [i
friabil)
.] Concre]iune de urat de sodiu vizibil subtegumentar, `ndeosebi la urechi, coate, picioare, mâini. Prin extensie,
denumirea se poate utiliza pentru t. guto[i cu orice localizare (inclusiv visceral).
TOLBUTAMID|, s. f. / tolbutamide, s. f. / tolbu-tamide. (DCI) Sulfamid antidiabetic\.
TOLERAN}|, s. f. / tolérance, s. f. / tolerance.
[Lat. tolerantia = suportare, `ndurare, de la tolerare = a suporta.] Proprietatea
unui organism de a reac]iona identic, fiziologic la ac]iunea unor factori mecanici, fizici, chimici sau medicamento[i, `n doze
cresc oare. Ex.: t. acustic\, t. la durere. Sin.: obi[nuin]\. V. `n continuare.
TOLERAN}| IMUNITAR| / tolérance immuni-taire / immunological tolerance. Sin.: toleran] imunologic (v.).
TOLERAN}| IMUNOLOGIC| / tolérance i mmu-nologique / immunological tolerance. Absen]a, la un subiect, a unui r\spuns
imunologic pentru un antigen care `n mod normal declan[eaz un astfel de r\spuns. T. i. se poate dobândi astfel: 1) Dac
antigenul a fost inoculat `n organism când subiectul era nou-n\scut, inapt pentru r\spunsuri imunitare. ~n continuare, el va tolera
antigenul a-semenea antigenilor proprii, tisulari, inclusiv dac antigenul respectiv se afl la nivelul unui *grefon. 2) La adult, t. i.
poate fi creat printr-un tratament *imunodepresor, prin declan[area unui proces de *facilitare imunitar sau prin injectarea de anti-
geni.
T. i. par]ial\ reprezint incapacitatea de r\s-puns umoral sau tisular. V. [i imunodeficien]\.
TOLERAN}| MEDICAMENTOAS| / tolérance médicamenteuse / drug tolerance. Capacitatea organismului de a suporta doze
crescânde dintr-un medicament, ob]inând un acela[i efect. Dac administrarea este `ntrerupt\, se poate reveni la sensibilitatea
ini]ial\. T. se asociaz uneori cu *farmacodependen]a. Uneori t. poate implica cre[terea nivelului dozei letale (ex.: `n cazul unor an-
algezice narcotice), alteori nu (ex.: pentru alcool).
TOLERAN}| LA SELF / tolérance au soi / self tolerance. Incapacitatea sistemului imun al unui organism de a reac]iona fa] de
structurile proprii (*self). Pierderea t. la s. conduce la reac]ii imune dirijate `mpotriva antigenilor proprii, autologi. Aceste reac]ii sunt
denumite *autoimunitate, iar bolile pe care le produc, *boli autoimune. Absen]a reactivit\]ii la antigeni self este men]inut prin me-
canisme care `mpiedic activ maturarea sau stimularea limfocitelor poten]ial self-reactive.
TOMODENSITOMETRIE, s. f. / tomodensitomé-trie, s. f. / computerized tomography.
[Gr. tome = t\iere, sec]iune, de la temnein =
a t\ia; lat.
den-sitas, -atis = densitate, de la densus = dens, compact; gr. metron = m\sur\.] Sin.: tomografie computerizat
(v.).
TOMODENSITOMETRU, s. n. / tomodensitomè-tre, s. m. / computer tomograph.
[Gr. tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a
t\ia; lat.
den-sitas, -atis = densitate, de la densus = dens, compact; gr. metron = m\sur\.] Sin.: computer tomograf (v.).
TOMOGRAF COMPUTERIZAT / tomodensit omètre, scanner, s. m. / computerised tomograph, computer tomograph. Sin.: computer
tomograf (v.).
TOMOGRAFIE, s. f. / tomographie, s. f. / tomo-graphy.
[Gr. tome = t\iere, sec]iune, de la tem-nein = a t\ia; graphein = a scrie.]
1) Procedeu radiologic prin care se ob]ine radiografia unui strat de organ la profunzimea dorit\. 2)
T. computerizat\ (v.). 3) T.
ultrasonic\
- ob]inerea de imagini-sec]iune utilizând ultrasunete. 4) T. prin emisie de pozitoni (v.).
TOMOGRAFIE AXIAL| COMPUTERIZAT| / to -mographie axiale transverse par ordinateur / computerized axial tomography. Sin.:
tomografie computerizat (v.).
TOMOGRAFIE COMPUTERIZAT| / scanogra-phie, s. f., tomographie axiale transverse par ordinateur / computed tomography.
Modalitate de imagistic cu fascicule foarte fine de raze X, prin care se exploreaz pe sec]iuni sub]iri regiunea investigat din
organism. Sec]iunile respective prezint diferen]e minime de opacitate, `n func]ie de densitatea ]esuturilor traversate de razele X
(densitometrie). Coeficientul de absorb]ie este calculat de computer, care transform varia]iile de densitate `n varia]ii de
luminozitate ale unui ecran catodic. Analiza computerizat se efectueaz [i `n func]ie de multiplele unghiuri [i puncte de inciden]
ale sec]iunilor, permi]ând ob]inerea unor imagini reconstruite 2D (bidimensionale) sau 3D (tridimensionale) cu ajutorul unor
programe specializate. Datorit t. c. semiologia radiologic a evoluat considerabil. Abrev.: CT. Sin.: computer tomografie,
tomografie axial computerizat\, tomodensitometrie.
TOMOGRAFIE PRIN EMISIE DE POZITRONI / to-mographie par émission de positons / positron emission tomography, PET-scan.
Metod de *scintigrafie `n care imaginea se ob]ine cu ajutorul unei *gamma-camere de construc]ie special\, cu care sunt captate
radia]iile gama rezultate din in-terac]iunea poziton-electron. Se utilizeaz radioizotopi cu via] foarte scurt (zeci de secunde sau
minute) care, din aceast cauz se ob]in cu ajutorul unui *ciclotron situat la locul investiga]iei. De[i metoda permite ob]inerea unor
informa]ii extrem de utile, imposibil de ob]inut prin alte procedee imagistice, extinderea sa este limitat de costurile ridicate. Prin t.
prin e. de p. se pot ob]ine imagini func]ionale, la nivelul creierului, de ex. asupra me-tabolismului glucozei, pot fi vizualiza]i
receptorii diferi]ilor neurotransmi] ori, sau se poate pune `n eviden] distribu]ia unor medicamente. Prin utilizarea
18
FDG (
18
F-
deoxiglucoz) este posibil diagnosticul precoce al tumorilor maligne. Abrev. (din engl.): PET. V. [i imagistic mental\.
TOMOSCINTIGRAFIE, s. f. / tomoscintigraphie, s. f. / tomoscintigraphy.
[Gr. tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a t\ia; lat.
scintilla = scânteie; gr. graphein = a scrie.] Procedeu scinti-grafic care const `n achizi]ia tomografic de imagini din regiunea
de cercetat, la nivelul ceia s-a fixat *radiofarmaceuticul administrat. Detectorul se rote[te `n jurul patului pe care se afl pacientul
fie continuu, fie pas cu pas, cu un unghi prestabilit. ~n func]ie de tipul de radioizotop utilizat (emi] or gama, respectiv beta), se
definesc: *SPECT (
Sin-gle Photon Emission Computed Tomography) [i *PET (Positron Emission Tomography).

820. 820
TONIC, adj., s. n. / tonique, adj., s. m. / tonic. [Gr. tonikos = `ntitor.] 1) Care restaureaz *tonusul normal, `ndeosebi cel psihic.
2) Cu referire la tonusul muscular. 3) Despre un remediu, un medicament care are proprietatea de a restabili tonusul normal al
]esuturilor, de a revigora organismul.
TONIC CARDIAC / tonicardiaque, cardiotonique, adj., s. m. / cardiac tonic. Sin.: cardiotonic (v.).
TONICITATE, s. f. / tonicité, s. f. / tonicity.
[Gr. tonikos = `ntitor.] 1) Sin.: tonus muscular (v. tonus). 2) Proprietate a unei solu]ii
`n direct rela]ie cu *presiunea osmotic\.
TONICOCLONIC, adj. / tonico-clonique, adj. / to-noclonic.
[Gr. tonikos = `ntitor; klonos = tumult, dezordine.] Care este
deopotriv *tonic [i *clonic, cu referire la un *spasm sau la o criz cu contrac]ii convulsive ale mu[chilor.
TONOFIBRILE, s. f. pl. / tonofibriles, s. f. pl. / tonofibrils.
[Lat. tonus, gr. tonos = tensiune; lat. [tiin]ific fibrilla, dim. de la
fibra = fibr\.] Grup de filamente ce se g\sesc `n citoplasma *keratinocitelor din stratul spinos al epidermului - cu rol esen]ial `n
procesul de keratinizare.
TONOGRAFIE, s. f. / tonographie, s. f. / tonogra-phy.
[Lat. tonus, gr. tonos = tensiune; gr. gra-phein = a scrie.] ~nregistrarea
varia]iilor de presiune, `ndeosebi `n oftalmologie.
TONOMETRIE, s. f. / tonométrie, s. f. / tono-metry.
[Lat. tonus, gr. tonos = tensiune; gr. me-tron = m\sur\.] Determinarea
presiunii intraoculare.
TONOMETRU, s. n. / tonomètre, s. m. / tonome-ter.
[Lat. tonus, gr. tonos = tensiune; gr. metron = m\sur\.] Aparat pentru
m\surarea *presiunii oulare (intraoculare).
TONOSCOPIE, s. f. / tonoscopie, s. f. / tonosco-py.
[Lat. tonus, gr. tonos = tensiune; gr. skopia = examinare, de la skopein = a
vedea, a examina
.] Examinare cu *oftalmoscopul a pulsa]iilor arterei retiniene provocate prin presiune dinamometric asupra
globului ocular. V. [i oftalmodinamometrie.
TONOTROP, adj. / tonotrope, adj. / tonotropic.
[Lat. tonus, gr. tonos = tensiune; gr. trope = `n-toarcere, de la trepein = a
`ntoarce
.] Care denot o scurtare a lungimii mu[chiului `n repaus, `n re-la]ie cu cre[terea *tonusului muscular.
TONSILAR, adj. / tonsillaire, adj. / tonsillar.
[Lat. tonsillae, -arum = amigdale.] Sin.: amigdalian (v.).
TONSIL|, s. f. / tonsille, s. f. / tonsil, tonsilla. NA: tonsilla, pl. tonsillae.
[Lat. tonsillae, -arum = amigdale.] Termen anatomic
general pentru o mas de ]esut limfoid de dimensiuni mici, de form rotunjit\, dar [i pentru unele mase de ]esut nervos (ex.: t. sau
amigdala cerebeloas). ~n engl. termenul este utilizat frecvent, ca atare. Sin.: amigdal (v.).
TONSILIT|, s. f. / amygdalite, s. f. / tonsillitis.
[Lat. tonsillae, -arum = amigdale; -itã.] Sin.: a-migdalit (v.).
TONUS, s. n. / tonus, s. m. / tonus, tone.
[Lat. tonus, gr. tonos = tensiune, `ncordare.] 1) T. psihic, stare psihic general "de bine"
a unui individ. 2)
T. muscular: stare de tensiune permanent\, involuntar [i fiziologic a mu[chilor stria]i, determinat de inerva]ia
sistemului nervos central [i periferic. Ca urmare a t. m., sec]ionarea unui mu[chi determin retrac]ia segmentelor sec]ionate,
fenomen care nu apare dac mu[chiul este privat de inerva]ia sa normal\. Obs.: `n engl., termenul
tone este sin. par]ial cu tonus,
având `ns [i alte semnifica]ii (ex.: tonalitate a vocii, modificarea culorii unui preparat prin tratament chimic). Sin.: tonicitate.
TOPECTOMIE, s. f. / topectomie, s. f. / topec-tomy.
[Gr. topos = loc; ektome = excizie.] Abla]ia anumitor zone din *scoar]a
cerebral\, `ndeosebi prefrontale [i pericaloase, `n scopul remedierii unor tulburi mentale. V. psihochirurgie.
TOPIC, adj., s. n. / topique, adj., s. m. / topicum, pl. topica (lat.), topical.
[Gr. topikos = de loc, de la topos = loc.] (Medicament)
care ac]ioneaz `ntr-un punct determinat, intern sau `ndeosebi extern.
TOPOBIOLOGIE, s. f. / topobiologie, s. f. / topo-biology.
[Gr. topos = loc; bios = via]\; logos = [tiin]\.] Studiul interac]iunilor
celulare `n func]ie de pozi]ia celulelor `n organism. Cercetile de t. sunt utile `ndeosebi `n determinarea formii embrionului [i `n
cunoa[terea originii sistemului imu-nitar.
TOPOCHIMIE, s. f. / topochimie, s. f. / topochemistry.
[Gr. topos = loc; khemeia = alchimie.] Compozi]ia chimic (biochimic\
unei structuri celulare sau tisulare, cu precizarea *situsurilor specifice structurilor respective. Ex.: situsurile receptorilor specifici de
la nivelul membranei celulare.
TOPOGRAFIE, s. f. / topographie, s. f. / topogra-phy.
[Gr. topos = loc; graphein = a scrie.] Descrierea unei regiuni anatomice, a
localizii [i a raporturilor anatomice ale forma]iunilor componente ale regiunii respective, precum [i a rela]iilor cu alte regiuni.
TOPOIZOMERAZE, s. f. pl. / topo-isomérases, s. f. pl. / topoisomerases.
[Gr. topos = loc; isos = la fel, egal; meros = parte; -
azã.] Grup de enzime care modific superstructurile ADN.
TOPOLOGIE, s. f. / topologie, s. f. / topology.
[Gr. topos = loc; logos = [tiin]\, raport, rela]ie.] 1) Rela]ia dintre *prezenta]ia
fetusului [i caracteristicile anatomice locale ale mamei, `ndeosebi ale bazinului matern. 2) Anatomie regional\. 3) ~n biologia
molecular\, descrierea matematic a structurii ter]iare a ADN. 4) ~n matematic\, direc]ie generat de studiul propriet\]ilor
geometrice conservate prin deformare continu\, apoi extins [i generalizat prin `nglobarea no]iunilor de limit [i de vecin ate.
TORACALGIE, s. f. / thoracalgie, s. f. / thoracal-gia.
[Lat. thorax, -acis, gr. thorax, -akos = torace; gr. algos = durere.] Durere
toracic\. Sin.: tora-codinie.
TORACE, s. n. / thorax, s. m. / chest, thorax, pl. thoraces. NA: thorax, pl. thoraces.
[Lat. thorax, -acis, gr. thorax, -akos =
torace
.] Cavitate mare, `n form de trunchi de con, situat la partea superioar a trunchiului, delimitat prin *cu[ca toracic [i situa-
t `ntre gât [i abdomen, de care este separat prin *diafragm. T. con]ine organele principale ale sistemelor circulator [i respirator.
TORACE ~N CAREN| / thorax en carène / chic-ken breast, pectus carinatum (lat.). Deforma]ie a peretelui osos toracic, care este
aplatizat lateral, cu stern proeminent ("`n caren\" de nav\te caracteristic *rahitismului [i se poate asocia cu persisten]a unei
comunic\ri interatriale sau inter-ventriculare. Sin.:
pectus carinatum.
TORACE ~N P+LNIE / thorax en entonnoir / funnel chest, pectus excavatum (lat.). Anomalie congenital a peretelui toracic
caracterizat printr-o depresiune mai mult sau mai pu]in profund\ localizat `n partea inferioar a sternului. T. p. nu are nici o
repercursiune cardiorespiratorie. Sin.:
pectus excavatum.
TORACENTEZ|, s. f. / thoracentèse, s. f. / tho-racentesis. [Lat. thorax, -acis, gr. thorax, -akos = torace; gr. kentesis =
`n]ep ur\
.] Sin.: pleuro-centez (v.). Var.: toracocentez\.
TORACOCENTEZ|. Var. pentru toracentez (v.).
TORACODINIE, s. f. / thoracodynie, s. f. / thora-codynia.
[Lat. thorax, -acis, gr. thorax, -akos = torace; gr. odyne = durere.]
Sin.: toracalgie (v.).
TORACOFRENOTOMIE, s. f. / thoraco-phrénoto-mie, s. f. / thoraco-phrenotomy.
[Lat. thorax, -acis, gr. thorax, -akos = torace;
gr.
phren, -os = diafragm; tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a t\ia.] Incizia chirurgical a peretelui toracic [i a
diafragmului.
TORACOPLASTIE, s. f. / thoracoplastie, s. f. / thoracoplasty.
[Lat. thorax, -acis, gr. thorax, -akos = torace; gr. plastos =
modelat, de la
plas-sein = a forma, a modela.] Rezec]ia par]ial sau total a mai multor coaste, realizat `n scopul pro-vocii
colabii pl\mânului, prin retrac]ia peretelui toracic. Se disting:
t. de reducere de volum (dup o exerez pulmonar\, pentru a
compensa reexpansiunea insuficient a parenchimului restant [i deci imposibilitatea acestuia pentru a umple hemitoracele
respectiv);
t. de colaps pulmonar etc.
TORACOPNEUMOTOMIE, s. f. / thoraco-pneu-motomie, s. f. / thoracopneumotomy.
[Lat. tho-rax, -acis, gr. thorax, -akos =
torace; gr.
pneu-mon, -onos = pl\mân; tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a t\ia.] Deschiderea toracelui prin rezec]ie
costal [i incizie a parenchimului pulmonar, `n scopul extragerii unui corp str\in sau pentru asigurarea *drenajului unui abces.
TORACOSCOPIE, s. f. / thoracoscopie, s. f. / thoracoscopy.
[Lat. thorax, -acis, gr. thorax, -akos = torace; gr. skopia =
examinare, de la
skopein = a vedea, a examina.] Sin.: pleuroscopie (v.).

821. 821
TORACOSTOMIE, s. f. / thoracostomie, s. f. / thoracostomy. [Lat. thorax, -acis, gr. thorax, -akos = torace; gr. stoma, -atos =
gur\
.] Rezec]ie la nivelul peretelui toracic pentru asigurarea *dre-najului cavit\]ii toracice.
TORACOTOMIE, s. f. / thoracotomie, s. f. / thora-cotomy.
[Lat. thorax, -acis, gr. thorax, -akos = torace; gr. tome = t\iere,
sec]iune, de la
temnein = a t\ia.] Incizie chirurgical a peretelui toracic.
TORIU, s. n. / thorium, s. m. / thorium.
[Thor = zeul scandinav al tunetelor; nume dat de Berzelius `n 1828 .] Element metalic
radioactiv, cu simbol Th, num atomic 90, mas atomic 232,05. Izotopul s\u Th-232, cu timp de `njum \]ire 14x10
9
ani, este
folosit, `n form coloidal\, `n microscopia electronic\. T. a mai fost folosit ca agent terapeutic (topic extern sau injectabil, `n unele
forme de reumatism) sau `n unele explori radiologice (oxidul de t.).
TORPID, adj. / torpide, adj. / torpid.
[Lat. torpidus = amor]it, de la torpere = a fi amor]it.] Despre pl\gi, ulcera]ii, leziuni sau
chiar anumite boli care evolueaz f manifesti acute [i f modifici mari, favorabile sau defavorabile.
TORPOARE, s. f. / torpeur, s. f. / torpor.
[Lat. torpor, -oris = amor]eal\, de la torpere = a fi a-mor]it.] Stare de diminuare a
activit\]ii psihice [i fizice, de toropeal general\, `nso]it de somnolen] [i a]ipire. T. este prezent `ndeosebi `n bolile cu febr
important\.
TORR, s. m. / torr, s. m. / torr.
[Evangelista Torricelli, fizician [i matematician italian, elev al lui Galileo Galilei, 1608-1647 .]
Unitate de presiune definit ca a 760-a parte dintr-o atmosfer fizic normal [i sensibil egal cu un milimetru coloan mercur: 1
mmHg = 1,00000014 torr.
TORSADA VÂRFURILOR / torsades de pointes / wave burst arrhythmia, polymorphic ventricular tachycardia. Tip de tahicardie
ventricular caracterizat prin durat scurt\, rezolu]ie de obicei spontan\, recidive frecvente [i apari]ie `n cazul prelungirii spa]iului
QT. Se caracterizeaz electro-cardiografic printr-o grupare de complexe QRS cu frecven] `nalt\, variind `ntre 160 [i 280/min, care
`[i schimb gradat polaritatea `n jurul liniei izoelectrice (negativ, pozitiv, negativ sau invers), având aspectul unei torsade.
TORSIUNE, s. f. / torsion, s. f. / torsion.
[Lat. torsio, -onis = suferin] chinuitoare, de la torquere = a r\suci.] Pozi]ia unui organ
consecutiv r\sucirii acestuia. Ex.: t. testicular prin t. cordonului `n interiorul vaginalei sau, mai rar, la r\d\cina burselor; determin
secundar infarct testicular prin oprirea circula]iei sanguine.
TORTICOLIS, s. n. / torticolis, s. m. / torticollis, wryneck.
[Lat. tortus = r\sucit, de la torquere = a r\suci; collum = gât.]
Diskinezie a capului [i a gâtului caracterizat printr-o mi[care de rota]ie la-teral a capului, mai rar de extensie, cu contrac]ie to-
nico-clonic muscular (`ndeosebi a sternoclei-domastoidianului). Cauzele pot fi diverse (efort, le-ziune muscular sau a coloanei
cervicale, afec]i-uni ale urechii etc.), dar `n prezent este discutat etiologia neurologic sau psihiatric a t.
TORULOZ|, s. f. / torulose, s. f. / torulosis.
[To-rula = vechea denumire a genului Cryptococcus;
-
ozã.] Sin.: criptococoz (v.).
TOTIPOTENT, adj. / totipotent, -e, adj. / totipotent.
[Lat. totus = tot; potens, -ntis = puternic, de la posse = a putea, a fi capabil.]
1) Despre o celul embrionar care, aflat `naintea procesului de *diferen]iere, are capacitatea de a se transforma `n orice tip de
celul\, `n func]ie de stimularea corespunz oare. 2) Despre celule vegetale care, de[i sunt deja diferen]iate, dac sunt izolate [i se
afl `ntr-un mediu de cre[tere adecvat, au capacitatea ca prin multiplicare s dea na[tere unei noi plante complete.
TOXEMIE, s. f. / toxémie, s. f. / tox(a)emia.
[Gr. toxikon = otrav pentru vârful s\ge]ilor, de la toxon = s\geat\; haima, -atos =
sânge
.] Stare provocat de prezen]a `n sânge a unor toxine de origine exogen (`ndeosebi bacteriene) sau endogen\.
TOXEMIE GRAVIDIC| / toxémie gravidique / tox(a)emia of pregnancy. Nefropatie de sarcin asociat cu hipertensiune arterial\. T.
g. este consecutiv unei ischemii placentare. Se disting trei forme: 1)
T. g. pur\ sau adevat\, care survine electiv la primipare,
dup luna a VII-a, cu edeme, hipertensiune arterial\, proteinurie. Presiunea arterial\, normal `nainte de sarcin\, revine la normal
dup sarcin\, iar t. nu recidiveaz `n sarcinile ulterioare. 2)
T. g. recidivant\, precoce `n fiecare sarcin\, f hipertensiune `n
intervalele dintre recidive. Sin.: sindrom vasculorenal gravidic, gestoz EPH (edem, proteinurie, hipertensiune), hipertensiune
gravidic\, hipertensiune arterial de sarcin\, preeclampsie. 3)
T. g. supraad\ugat\ survine `nainte de luna a VI-a, la femeile
afectate de hipertensiune arterial permanent [i la care accidentele vasculare (cerebrale, miocardice [i renale) se agraveaz la
fiecare sarcin\. V. [i sindrom HELLP.
TOXEMIE HIDATIC| / toxémie hydatique / hydatid tox(a)emia. T. cu urticarie provocat de lichidul hidatic `n cazul `n care acesta a
sc\pat `n cavitatea peritoneal (prin ruperea peretelui chistului hidatic, traumatic sau postoperatorie).
TOXIC, adj., s. n. / toxique, adj., s. m. / toxic.
[Gr. toxikon = otrav pentru vârful s\ge]ilor, de la to-xon = s\geat\.] 1) (Substan]\
care, prin natura sa, este o otrav sau o toxin\. 2) Despre simptomele unei infec]ii severe.
TOXICITATE, s. f. / toxicité, s. f. / toxicity.
[Gr. toxikon = otrav pentru vârful s\ge]ilor, de la toxon = s\geat\.] Proprietatea unei
substan]e de a fi toxic\. Se poate determina prin experiment acut sau cronic: 1)
T. acut\ reprezint totalitatea efectelor toxice
produse de o doz unic de sub-stan] ce poate determina moartea a 50% din animalele testate `ntr-un timp determinat (24 de
ore, 7 zile, 15 zile). Se utilizeaz 2-3 specii de animale de laborator, substan]ele fiind administrate pe cel pu]in dou c\i. Prin
determinarea t. a. se urmesc efectele toxice ale dozelor subletale, stabilirea *dozei letale DL
50 (50%) [i a cauzei mor]ii. 2) T.
cronic\
reprezint totalitatea efectelor toxice sau mortale produse prin administrarea repetat a unui toxic. T. c. este consecin]a
acumulii de substan] [i cumulii efectelor.
T. relativ\ reprezint t. unei substan]e `n raport cu a altei substan]e, luat ca unitate
de referin]\.
TOXICODERMIE, s. f. / toxidermie, s. f. / toxiderma.
[Gr. toxikon = otrav pentru vârful s\ge]ilor, de la toxon = s\geat\; derma,
-atos
= piele.] Dermatoz consecutiv administrii unor medicamente, cu manifesti cutanate variate, `n func]ie de natura
substan]ei: erup]ie eritematoas\, pigmentar\, vegetant (ex.: *iodid\, *bromid\au sub form de bule (*boal Lyell). Var.:
toxidermie.
TOXICOFOR, adj. / toxicophore, adj. / toxiferous.
[Gr. toxikon = otrav pentru vârful s\ge]ilor, de la toxon = s\geat\; phoros =
care poart\, de la
pherein = a purta, a transporta.] Despre animalele care se hresc cu substan]e toxice pentru om [i a cor
utilizare `n alimenta]ie provoac intoxica]ii.
TOXICOLOGIE, s. f. / toxicologie, s. f. / toxicolo-gy.
[Gr. toxikon = otrav pentru vârful s\ge]ilor, de la toxon = s\geat\; logos =
[tiin]\
.] {tiin] care are ca obiect studiul toxicelor ce se pot g\si `n mod normal sau accidental `n organism. Obiectivele t.: studiul
originii, propriet\]ilor fizice, chimice [i biologice ale toxicelor; al modalit\]ilor [i mecanismelor de ac]iune; al tehnicilor de izolare,
identificare [i dozare; al m\surilor de combatere a ac]iunilor nocive exercitate de substan]ele toxice.
TOXICOMANIE, s. f. / toxicomanie, s. f. / toxicomania.
[Gr. toxikon = otrav pentru vârful s\ge-]ilor, de la toxon = s\geat\;
mania = nebunie.] 1) Conform defini]iei OMS: "Stare de intoxica]ie periodic sau cronic generat de consumul unui drog"
(natural sau sintetic); se `nso]e[te de o invincibil dorin] sau nevoie de a continua consumul drogului [i de a-l procura prin toate
mijloacele, cu tendin]a de a cre[te dozele [i cu depen-den] psihic [i adesea fizic la efectele drogului. De fapt, `n t. pare a fi
implicat mai mult un anumit tip de comportament: un consum abuziv de droguri sau medicamente diverse (peste justificarea lor
terapeutic\ aproviziona, puternic tendin] de rec\dere dup sevraj sau cur de dezintoxicare. V. [i
farma-codependen]\, toleran]\.
TOXICOZ|, s. f. / toxicose, s. f. / toxicosis.
[Gr. toxikon = otrav pentru vârful s\ge]ilor, de la toxon = s\geat\; -ozã.] 1) Forma
cea mai grav a tulburilor acute de nutri]ie [i digestie ale sugarului: diaree, vs uri, colaps, acidoz\, com\. 2) Stare de
intoxica]ie determinat de ingestia unui material toxic, de regul con]inut `n hran\. 3) Intoxica]ie rezultat ca urmare a acumulii de
substan]e toxice `n organism din cauza excre]iei deficitare.
TOXIDERMIE. Var. pentru toxicodermie (v.).
TOXIFOBIE, s. f. / toxiphobie, s. f. / toxiphobia.
[Gr. toxikon = otrav pentru vârful s\ge]ilor, de la toxon = s\geat\; phobos =
fric\
.] Team anor-mal\, ira]ional de a fi otr\vit.

822. 822
TOXIGEN, adj. / toxigène, toxogène, adj. / toxigenic. [Gr. toxikon = otrav pentru vârful s\ge]ilor, de la toxon = s\geat\;
gennan = a produce.] Care produce toxine. Se spune `ndeosebi despre o su[\ bacterian care produce toxine difuzibile. Var.:
toxogen.
TOXIINFEC}IE, s. f. / toxi-infection, s. f. / toxi-in-fection.
[Gr. toxikon = otrav pentru vârful s\ge-]ilor, de la toxon = s\geat\; lat.
infectus, de la in-ficere = a strica, a otr\vi.] Tip de infec]ie `n care majoritatea tulburilor clinice sunt legate de producerea unei
*toxine de c re bacteriile care au infectat organismul. Denumirea de
t. alimentar\ desemneaz o serie de afec]iuni acute ale
tubului digestiv, care apar de obicei exploziv `n colectivit\]i, la grupuri de persoane, `n familii sau, rar, `n cazuri sporadice,
consecutiv ingerii unor alimente contaminate cu germeni diver[i: salmonele, colibacili, proteu, stafilococ, streptococ enterotoxic,
germeni anaerobi. T. se manifest clinic prin simptome de gastroenterocolit\, cu fenomene toxice, febr\, colici abdominale,
vs uri, scaune apoase, tulburi hidroelectrolitice consecutive, tendin] la insuficien] circulatorie.
TOXIN|, s. f. / toxine, s. f. / toxin.
[Gr. toxikon = otrav pentru vârful s\ge]ilor, de la toxon = s\geat\; -inã.] 1) Substan]
otr\vitoare produs de c re organismele vii, `n special de c re bacterii. Exist mai multe clasifici ale t. bacteriene, distinc]ia cla-
sic `ntre *endotoxine [i *exotoxine tinzând `n prezent a fi `nlocuit de o clasificare chimic `n t. glucidolipidoproteice [i t. proteice.
2) De[eu metabolic din organism care poate avea, prin acumulare excesiv\, o ac]iune patogen\. 3) ~ntr-un sens mai larg, toate
otr\vurile de origine biologic\, inclusiv *veninurile.
TOXIN| HOLERIC| / toxine cholérique / cholera toxin. V. holer\.
TOXIN| PERTUSSIS / toxine pertussis / pertussis toxin. Protein complex cu ac]iune dermonecrotic\, produs de
Bordetella
pertussis
- agentul patogen al tusei convulsive.
TOXINIC, adj. / toxinique, adj. / toxinic.
[Gr. toxi-kon = otrav pentru vârful s\ge]ilor, de la toxon = s\geat\.] Care se afl\ `n
rela]ie cu *toxinele.
TOXINOGENEZ|, s. f. / toxigenèse, s. f. / toxino-genesis.
[Gr. toxikon = otrav pentru vârful s\-ge]ilor, de la toxon = s\geat\;
-inã; genesis = producere, de la gennan = a produce.] Capacitatea de a produce o *toxin\.
TOXOGEN. Var. pentru toxigen (v.).
TOXOID, s. n. / toxoïde, s. f. / toxoid.
[Gr. toxikon = otrav pentru vârful s\ge]ilor, de la toxon = s\geat\; eidos = form\.] Sin.:
anatoxin (v.).
TOXOPLASMA / Toxoplasma / Toxoplasma.
[Gr. toxon = arc; plasma = obiect modelat.] Parazit intracelular obligatoriu, agent al
*toxoplasmozei descoperit la roz orul
gondi. Se poate prezenta `ntr-o form vegetativ\, unicelular\, cu dimensiuni de 5-7 µm -
agentul infec]iei active - [i `ntr-o form chistic (10
µm, mas mic ovalar care con]ine numero[i parazi]i acola]i unii de al]ii) -
corespunzând infec]iei latente.
TOXOPLASMOZ|, s. f. / toxoplasmose, s. f. / toxoplasmosis.
[Gr. toxon = arc; plasma = obiect modelat; -ozã.] Boal determinat
de parazitul *
Toxoplasma gondii, a cei simptomatologie variaz considerabil `n func]ie de vârsta la care survine infec]ia. ~n acest
sens se deosebesc: *
t. congenital\ [i *t. dobândit\. V. [i test de liz pentru toxoplasmoz\.
TOXOPLASMOZ| CONGENIT AL| / toxoplasmose congénitale / congenital toxoplasmosis. Form de t. generat\, de regul\, prin
transmiterea bolii de la mam (care prezint\ o infec]ie inaparent clinic) transplacentar la f , `n urm oarele alternative: 1)
contaminare precoce, tradus prin moartea f ului sau prin malforma]ii diverse; 2) contaminare tardiv\, `n cazul ceia se produce
o t. evolutiv cu afectarea viscerelor; uneori, nou-n\scutul poate fi aparent s os, dar ulterior boala poate evolua. Caracteristic
t. c. este
t. ocular\, cu unul sau mai multe focare de *corioretinit\, adesea recidivante.
TOXOPLASMOZ| DOB+NDIT| / toxoplasmose acquise / acquired toxoplasmosis. Form de t. determinat de infec]ia cu
Toxoplasma gondii, protozoar aflat sub form chistic `n solul contaminat, `n materiile fecale ale unor animale (`ndeosebi pisic\
hrana infectat\. Mai rar, infec]ia la om rezult din contactul cu sânge care con]ine forme proliferative ale parazitului. T. d. este
frecvent\, dar `n majoritatea cazurilor r\mâne asimptomatic\, iar când se manifest\, expresia clinic variaz de la forme u[oare,
pân la forme fulminante, extensive, cu leziuni localizate `n creier, ochi, mu[chi scheletici, miocard, ficat [i pl\mâni [i cu o
simptomatologie `n func]ie de localizare. Manifestile grave se produc `ndeosebi la subiec]ii imunodeficitari.
TRABECUL, s. n. / trabécule, s. f. / trabecula.
[Lat. trabecula, dim. de la trabs, -bis = grind\, bârn\.] Structur anatomic de
origine fibroas sau muscular\, având forma de band\, travee sau fascicul. La nivelul unui organ, t. se poate `ntinde de la capsul
`n interiorul organului respectiv. Câteva ex.: 1)
T. cardiace (NA: trabeculae car-neae) - coloane musculare intercalate, proeminente
pe suprafa]a intern a cavit\]ilor inimii. 2)
T. corpilor caverno[i [i spongios ai penisului (NA: trabeculae corporis spongiosi penis,
trabeculae corporum cavernosorum)
- septurile care separ `ntre ele lacunele sau cavernele corpilor caverno[i [i, respectiv,
camerele corpului spongios ale penisului. 3)
T. splenice (NA: trabeculae lienis, trabeculae splenicae) - septuri
conjunctivomusculare care p rund din capsula splenic `n interiorul parenchimului splenic, compartimentându-l.
TRABECULAR, adj. / trabéculaire, adj. / trabe-cular.
[Lat. trabecula, dim. de la trabs, -bis = grind\, bârn\.] 1) Care este format
din *trabecule. 2) Despre un neoplasm a c\rui structur este alc uit din travee anastomotice, separate de o re]ea vascular\.
TRACT, s. n. / tractus, s. m. / tract, tractus. NA: tractus, pl. tractus (1).
[Lat. tractus = traseu, cale, de la trahere = a trage, a târ`.]
1) Fascicul de fibre nervoase sau musculare de o anumit lungime, care au aceea[i origine [i termina]ie, servind unei aceleia[i
func]ii. 2) Un num de organe [i structuri asociate, `n general cavitare, care sus]in `mpreun o anumit func]ie. Ex.: t. digestiv.
Var. (1, 2):
tractus.
TRACT UVEAL / tractus uveal / uveal tract. NA: tunica vasculosa bulbi. Tunica vascular a ochiului, alc uit dintr-un ansamblu de
forma]iuni de origine mezodermic\, cuprinzând: foi]a anterioar a *irisului sau stroma irisului, *corpul ciliar [i *coroida. Sin.: uvee.
TRACTOTOMIE, s. f. / tractotomie, s. f. / tracto-tomy.
[Lat. tractus = traseu, cale, de la trahere = a trage, a târ`; gr. tome =
t\iere, sec]iune, de la
temnein = a t\ia.] Sec]iune chirurgical a unui fascicul de fibre nervoase ale *nevraxului, vectoa-re ale
motricit\]ii (
t. piramidal mezencefalic\ sau peduncular\) sau ale sensibilit\]ii termoalgezice ( t. peduncular spinotalamic\) la
nivelul *pedun-culului cerebral sau al *bulbului rahidian. V. [i cor-dotomie.
TRACTUS. Var. pentru tract (v.).
TRAC}IUNE, s. f. / traction, s. f. / traction.
[Lat. tractio, -onis = ac]iunea de a trage, de la trahere = a trage cu for]a.] Ac]iune
exercitat prin inter-mediul unei for]e pentru a provoca o mi[care sau pentru a exercita o *extensie sau o *elonga]ie. T. se poate
exercita mecanic sau prin intermediul u-nor greut\]i (mase), continuu sau discontinuu.
TRADUCERE GENETIC| / traduction génétique / genetic translation.
[Lat. traductio, -onis = trecere, traducere, de la traducere
= a trece, a traduce; gr.
genetikos = propriu unei genera]ii, de la genos = neam, urma[, genera]ie.] ~n genetic\, opera]ia de
sintez a unui *peptid prin decodarea mesajului purtat de ARN mesager.
TRADUCTOR, s. m. / traducteur, s. m. / traductor.
[Lat. traductor, -oris = cel care trece pe cineva dintr-o situa]ie `n alta, de la
traducere = a trece, a traduce.] Dispozitiv ce stabile[te o cores-ponden] univoc `ntre valorile unei mimi fizice de o anumit
natur (mime de intrare) [i valorile unei mimi fizice de alt natur (mime de ie[ire). Ex.: t. de puls, t. de respira]ie.
TRAGUS, s. n. / tragus, s. m. / tragus. NA: tra-gus.
[Gr. tragos = capr\.] Relief plat [i triunghiular al *pavilionului urechii situat, ca
un opercul, `n fa]a conductului auditiv extern, sub r\d\cina *helixului.
TRAHEE, s. f. / trachée, s. f. / trachea, windpipe. NA: trachea.
[Gr. arteria trakheia = arter ru-goas\, de la trakhys = rugos.]
Conduct musculo-cartilaginos care continu laringele, cu rol de a conduce aerul prin c\ile respiratorii superioare, spre pl\mâni.
Este situat anterior esofagului [i se `ntinde de la a [asea vertebr cervical pân la a cincea vertebr dorsal\, nivel la care se
bifurc `n dou bronhii primare.
TRAHEIT|, s. f. / trachéite, s. f. / tracheitis.
[Gr. arteria trakheia = arter rugoas\, de la trakhys = rugos; -itã.] Inflama]ia acut
sau cronic a mucoasei de la nivelul *traheei.
|

823. 823
TRAHELHEMATOM, s. n. / trachelhématome, s. m. / trachelh(a)ematoma. [Gr. trakhelos = gât; haima, -atos = sânge; -oma.]
Hematom al mu[-chiului sternocleidomastoidian, determinat la nou-n\scut de trac]iunea [i ruptura mu[chiului `n timpul na[terii. Se
vindec `n câteva luni.
TRAHELOPEXIE, s. f. / trachélopexie, s. f. / tra-chelopexy.
[Gr. trakhelos = gât; pexis = fixare.] Tehnic chirurgical prin care
*colul uterin este fixat la una din forma]iunile anatomice adiacente, pentru evitarea producerii *prolapsului. Ex.: t. liga-mentar\,
dup histerectomie subtotal\, la nivelul ligamentelor rotunde sau al ligamentelor largi. V. [i cervicopexie.
TRAHELOPLASTIE, s. f. / trachéloplastie, s. f. / tracheloplasty.
[Gr. trakhelos = gât; plastos = modelat, de la plassein = a
forma, a modela
.] Repara]ie plastic practicat pe colul uterin, pentru a-i restabili lungimea, pozi]ia [i calibrul normal. V. [i
stomatoplastie-1.
TRAHEOAEROCEL, s. n. / trachéoaérocèle, s. f. / tracheoaerocele.
[Gr. arteria trakheia = arter rugoas\, de la trakhys =
rugos; gr.
aer, -os, lat. aer, -is = aer; kele = hernie, tumor\.] Hernie a traheei (*traheocel) care con]ine aer. T. apare ca o co-
lec]ie gazoas cu aspect tumoral, care comunic cu traheea.
TRAHEOCEL, s. n. / trachéocèle, s. f. / tracheo-cele.
[Gr. arteria trakheia = arter rugoas\, de la trakhys = rugos; kele =
hernie, tumor\
.] Protruzie herniar a membranei mucoase a *traheei.
TRAHEOBRON{IT|, s. f. / trachéobronchite, s. f. / tracheobronchitis.
[Gr. arteria trakheia = arter rugoas\, de la trakhys =
rugos; lat. medieval
bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia = bronhie; -itã.] *Traheit asociat cu *bron[it\. Se manifest
prin tuse, uneori l r oare, cu sau f expectora]ie. Are o gravitate mai mare la sugar [i la copilul mic, când poate lua
forma
fulgurant\
, cu debut brutal, febr accentuat [i accese de sufocare cu *stridor inspirator. Prin laringoscopie se pot observa
deasupra glotei secre]ii dense [i aderente. De obicei, germenul patogen este *streptococul hemolitic.
TRAHEOMALACIE, s. f. / trachéomalacie, s. f. / tracheomalacia.
[Gr. arteria trakheia = arter rugoas\, de la trakhys = rugos;
malakia = `nmuiere, de la malakos = moale.] *Ramolisment al cartilajelor traheei care poate fi provocat de compresiunea arterei
pulmonare stângi asupra traheei.
TRAHEOPLASTIE, s. f. / trachéoplastie, s. f. / tracheoplasty.
[Gr. arteria trakheia = arter ru-goas\, de la trakhys = rugos;
plastos
= modelat, de la plassein = a forma, a modela.] Interven]ie chirurgical destinat `nchiderii unei fistule traheale, unei
traheotomii sau `nlocuirii pierderii de substan] traheal cu un grefon cutanat sau cu un lambou pediculat.
TRAHEORAFIE, s. f. / trachéorraphie, s. f. / tra-cheorrhaphy.
[Gr. arteria trakheia = arter ru-goas\, de la trakhys = rugos;
rhaphe = sutur\.] Sutura chirurgical a traheei dup o incizie sau o plag local\.
TRAHEOSCOPIE, s. f. / trachéoscopie, s. f. / tra-cheoscopy.
[Gr. arteria trakheia = arter ru-goas\, de la trakhys = rugos;
skopia = examinare, de la skopein = a vedea, a examina.] Inspec]ia vizual a suprafe]ei interioare a *traheei, fie cu ajutorul unui
*bronhoscop, fie, mai rar, prin *traheotomie. V. [i bronhoscopie.
TRAHEOSTENOZ|, s. f. / trachéosténose, s. f. / tracheostenosis.
[Gr. arteria trakheia = arter rugoas\, de la trakhys = rugos;
stenosis = strâmtare, `ngustare, de la stenos = strâmt, `ngust.] ~ngustarea diametrului traheei prin contrac]ie sau prin stenoz
consecutiv unui obstacol sau unui proces patologic.
TRAHEOSTOMIE, s. f. / trachéostomie, s. f. / tracheostomy.
[Gr. arteria trakheia = arter ru-goas\, de la trakhys = rugos;
stoma, -atos = gur\.] Varietate de *traheotomie cu sutura buzelor inciziei la piele, `n vederea introducerii unei canule pentru timp
`ndelungat.
TRAHEOTOMIE, s. f. / trachéotomie, s. f. / tra-cheotomy.
[Gr. arteria trakheia = arter rugoa-s\, de la trakhys = rugos; tome
= t\iere, sec]iune, de la
temnein = a t\ia.] Interven]ie chirurgical care const `n incizia peretelui anterior al traheei la nivelul
primelor dou inele (
t. `nalt\) sau sub istmul corpului tiroid (t. joas\). Poate fi practicat `n cazul unui obstacol la nivelul faringelui
sau laringelui, care `mpiedic aerul s ajung `n pl\mâni. Prin t. se stabile[te un curent respirator bronhopulmonar direct, f\r
utilizarea c\ilor faringo-buco-nazale [i laringiene.
TRAHOM, s. n. / trachome, s. m. / trachoma, granular conjunctivitis.
[Gr. trakhoma, -atos = asperitate pe suprafa]a intern a
pleoapei, de la
trakhys = rugos.] Conjunctivit sau *keratoconjunctivit granuloas contagioas\, cu evolu]ie cronic\, endemic `n
]ile tropicale subdezvoltate, unde reprezint un flagel social. Este provocat de un agent intermediar `ntre bacterii [i rickettsii,
Chlamydia trachomatis, transmis de mu[te [i de obiectele pentru toalet\. Se caracterizeaz prin dezvoltarea de granula]ii [i
foliculi `n fundul de sac conjunctival, hiperplazie papilar\, cu inflama-]ie a conjunctivei bulbare. T. se poate complica cu *panus,
infiltra]ie corneean cu vase neoformate. Consecutiv, apar tulburi de vedere care pot ajunge la *cecitate. Sin.: conjunctivit
granuloas\.
TRAINING AUTOGEN / entra`nement autogène / autogenous training.
[Engl. training = antrenament; gr. autos = el `nsu[i;
gennan = a produce.] Sin. nerecomandat pentru antrenament autogen (v.).
TRANCHILIZANT, adj., s. n. / tranquillisant, -e, adj., s. m. / tranquilizer.
[Lat. tranquillus = lini[tit, calm, de la tranquillare = a
lini[ti, a potoli
.] 1) Termen imprecis, care include de fapt dou clase de medicamente: neuroleptice ( t. majore) [i anxiolitice (t.
minore
). V. [i psihotrop. 2) Despre un medicament inclus `n defini]ia anterioar\.
TRANS, adj. / trans, adj. / trans.
[Lat. trans = pes-te, dincolo.] 1) V. configura]ie molecular [i izomerie. 2) Termen referitor la
interac]iunile dintre dou secven]e de ADN nelegate fizic, interac]iune care implic controlul de c re una din secven]e a sintezei
unor factori difuzibili ce ac]ioneaz asupra expresiei celorlalte secven]e.
TRANSAMINARE, s. f. / transamination, s. f. / transamination.
[Lat. trans = peste, dincolo; gr. ammoniakon = sare de amoniu,
g\sit `n apropierea templului lui Jupiter
Ammon din Libia; -inã.] Reac]ie biochimic de schimb a unei func]ii amin provenind
de la un aminoacid cu o func]ie ceton de la un
α-cetoacid. T. joac rol important `n degradarea proteinelor [i `n sinteza glucozei
din substan]e neglucidice. V. transaminaz\.
TRANSAMINAZ|, s. f. / transaminase, s. f. / transaminase.
[Lat. trans = peste, dincolo; gr. ammoniakon = sare de amoniu,
g\sit `n apropierea templului lui Jupiter
Ammon din Libia; -inã; -azã.] Enzim ce are drept coenzim fosfatul de piridoxal, care
asigur transferul unui radical NH
2 de la un aminoacid pe un acid α-cetonic. Printre cele mai cunoscute t. sunt: 1) T. aspartic-
cetoglutaric\
sau t. glutamic-oxalacetic\, TGO sau GOT (engl. glutamic-oxaloacetic transaminase), denumit\, de asemenea, `n
prezent, aspartat-aminotransferaz (AST sau ASAT). 2)
T. glutamic-piruvic\, TGP sau GPT (engl. glutamic-pyruvic transaminase)
sau, de asemenea, alanin-aminotransferaz (ALT sau ALAT). Prima (TGO) se afl `ndeosebi `n miocard, apoi `n mu[chii scheletici,
creier, ficat [i rinichi, iar a doua (TGP) `n ficat [i `n mu[chii scheletici. Când unul din organele men]ionate este afectat de *necroz\,
concentra]ia t. pe care o con]ine cre[te `n sânge. Concentra]iile de TGO sau ASAT cresc `ndeosebi `n primele zile de evolu]ie ale
*infarctului de miocard, iar concentra]iile ambelor t. cresc `n hepatitele toxice [i infec]ioase. V. [i tab. const. biochim.
TRANSCITOZ|, s. f. / transcytose, s. f. / trans-cytosis.
[Lat. trans = peste, dincolo; kytos = ce-lul\; -ozã.] Fenomen de transport
al unei macro-particule la nivelul endoteliului vascular, prin formarea episodic a unui canal la nivelul cuia trec vezicule cu
substan]a transportat\ (N. Simiones-cu).
TRANSCOBALAMIN|, s. f. / transcobalamine, s. f. / transcobalamin.
[Lat. trans = peste, dincolo; germ. Kobalt, var. de la Kobolt
= spiridu[ al minelor; gr.
ammoniakon = sare de amoniu, g\sit `n apropierea templului lui Jupiter Ammon din Libia; -inã.]
Protein de transport a *vitaminei B
12. Prezint dou forme, t. I [i t. II, cea de-a doua facilitând p runderea vitaminei B
12 `n celule.
TRANSCORTIN|, s. f. / transcortine, s. f. / cor-ticosteroid binding globulin.
[Lat. trans = peste, dincolo; cortex, -icis = scoar]\,
corticoizi; -
inã.] Alfa-2 globulin glicozilat\, alc uit din 383 aminoacizi, sintetizat `n ficat, dar [i `n pl\mâni, rinichi [i testicule.
Gena ce codific sinteza t. este situat pe cromozomul 14. T. asigur transportul a 95% din *cortizonul plasmatic, care este
biologic inactiv sub aceast form\. Corticosteronul [i 11-deoxicortizolul se leag la t. `n aceea[i propor]ie, iar 17-
hidroxiprogesteronul, deoxicorticosteronul [i prednisolonul (corticosteroid de sintez) `n propor]ie mai redus\.

824. 824
TRANSCRIPTAZ| INVERS| / transcriptase inverse ou reverse / reverse transcriptase. [Lat. transcriptus, de la transcribere =
a transcrie, a copia (
trans = peste, dincolo; scribere = a scrie); -azã; inversus, de la invertere = a r\sturna.] En-zim prezent
`n *retrovirusuri, care permite sinteza unei copii de ADN cu lan] dublu pornind de la o molecul matri] de ARN cu lan] simplu. ~n a-
cest mod, retrovirusurile ARN sunt integrate `n cromozomii celulelor infectate, alc\tui]i din ADN. Datorit t. i., ARN viral formeaz\,
prin replicare, un acid nucleic hibrid cu dublu lan] elicoidal, alc uit din lan]ul simplu de ARN viral [i un lan] sim-plu de ADN calcat
pe primul. Acest ADN hibrid se `ncorporeaz `n cromozomul celulei infectate [i se substituie ADN-ului celular, pentru a dirija
sinteza proteinelor virale ce vor constitui noi virioni. T. i. este asociat unor virusuri cancerigene, unor virusuri leucemice [i
virusului *SIDA (*HIV).
TRANSCRIP}IE, s. f. / transcription, s. f. / trans-cription.
[Lat. transcriptio, -onis = transcriere, copie, de la transcribere = a
transcrie (
trans = peste, dincolo; scribere = a scrie).] ~n genetic\, sintez de ARN printr-o ARN-polimeraz\, pornind de la o
matrice de ADN.
TRANSDISCIPLINARITATE, s. f. / transdisciplinarité, s. f. / transdisciplinarity.
[Lat. trans = peste, dincolo; disciplina =
`nv\] ur\, educa]ie, de la
discipulus = elev, discipol.] Concept nou care se refer\, a[a cum indic prefixul trans, la ceea ce se
afl `n acela[i timp [i `ntre discipline, [i `n\untrul acestor discipline, [i dincolo de orice disciplin\. Finalitatea t. este `n]elegerea lumii
prezente, unul din imperativele sale fiind unitatea cunoa[terii.
TRANSDUCTOR, s. m. / transducteur, s. m. / transductor.
[Lat. trans = peste, dincolo; ductor, -oris = conduc or, de la ducere
= a trage, a duce
.] Aparat electronic care permite deopotriv emisia, recep]ia [i transformarea unui semnal.
TRANSDUC}IE, s. f. / transduction, s. f. / transduction.
[Lat. trans = peste, dincolo; ductus, de la ducere = a trage, a duce.] 1)
Transfer de material genetic de la o bacterie la alta prin intermediul unui *bacteriofag (denumit fag transductor). T. se poate
produce accidental sau poate fi specializat\, când sunt transferate prin intermediul fagilor anumite gene specifice de la o bacterie
la alt bacterie, diferit genotipic. Bacteria transdus dobânde[te astfel caractere noi (propriet\]i metabolice, rezisten] la
antibiotice) `n rela]ie cu genele transmise. 2) Conversia unui semnal biologic dintr-o form `n alt\ form\. Ex.: tipuri variate de celule
senzoriale produc conversia sau t. luminii, presiunii, substan]elor chimice etc. `n impulsuri nervoase, iar legarea majorit\]ii
hormonilor la nivelul *receptorilor membranari este convertit datorit unor procese de t. `n cre[terea concentra]iei intracelulare a
unor *mesageri secunzi.
TRANSFEC}IE, s. f. / transfection, s. f. / trans-fection.
[Lat. trans = peste, dincolo; infectus, de la inficere = a strica, a otr\vi.]
Introducerea de ADN `ntr-o celul eucariot [i integrarea acestuia `n ADN cromozomial al celulei receptive. De obicei se utilizeaz
ADN precipitat cu ioni de calciu, dar metodele disponibile sunt diverse (ex.: *elec-tropora]ie). ~n mod normal, procesul de t. se
produce doar la 1% din celulele `n cultur\. T. este analog cu *transformarea bacterian\, dar `n cazul eucariotelor termenul
*transformare este utilizat pentru descrierea modificilor produse la celulele `n cultur de virusurile tumorale.
TRANSFER, s. n. / transfert, s. m. / transfer.
[Lat. transferre = a duce dintr-o parte `n alta, de la trans = peste, dincolo, ferre = a
duce
.] ~n general, ac]iunea de a transfera, de a deplasa dintr-un loc `n altul. Alte semnifica]ii: 1) Fenomen prin care o activitate
intelectual sau normal modific o alt activitate, care urmeaz\, f\când-o fie mai u[oar (
t. pozitiv), fie mai dificil (t. negativ). 2) ~n
psihanaliz\, trecerea propriilor emo]ii, sentimente sau inten]ii pe seama altei persoane, fa] de care subiectul are sentimente de
iubire dau de ur\. 3) Dup Freud, "substituirea persoanei medicului cu o persoan cunoscut anterior". Acest fenomen se produce
când pacientul, `n rela]ia sa cu psihanalistul, actualizeaz incon[tient modele de reac]ie [i de rela]ii infantile. V. [i `n continuare.
TRANSFER EMBRIONAR / transfert embr yonnaire / intrauterine implantation. Implantarea intrauterin a unui ou ob]inut prin
fecundare
in vitro. V. [i fecundare in vitro, fecundare in vitro [i transfer de embrion.
TRANSFER LINIAR DE ENERGIE / transfert linéaire d'énergie / linear energy transfer. Cantitatea de energie cedat materiei pe
care o strate o particul ionizant cu energie `nalt (ex.: electron, proton). T. l. de e. se m\soar pe unitatea de lungime [i se
exprim `n Joule/m sau, mai frecvent, `n KeV/
µm. ~n cazul ]esuturilor vii, t. l. de e. este important atât `n *radiobiologie, `n studiul e-
fectelor radia]iilor, cât [i `n *radioterapie, când ac]iunea local a unui fascicul de radia]ii depinde de t. l. de e. Abrev.: TLE, LET
(engl.).
TRANSFER GENIC / transfert génique / transfert of genetic information. T., prin utilizarea cromozomilor izola]i `n metafaz\, a unei
mici por]iuni de material genetic `ntr-o celul somatic\. Materialul transferat, denumit transgenom, reprezint circa 7x10
6
perechi
de baze. Acest transgenom este instabil [i la fiecare genera]ie dispar 10% din propriet\]ile sale, totu[i, pot apare [i forme stabile.
TRANSFERAZ|, s. f. / transférase, s. f. / transferase.
[Lat. transferre = a duce dintr-o parte `n alta, de la trans = peste, dincolo,
ferre = a duce; -azã.] ~n general, clas de enzime care catalizeaz transferul unui grup de atomi de la o molecul la alta.
Frecvent, t. asigur transferul, prin intermediul unei coenzime, al unui radical (metil, acetil etc.) de la un donor la un acceptor. Este
cazul: transmetilazelor, transcetolazelor, transfosforilazelor etc.
TRANSFERIN|, s. f. / tranferrine, s. f. / trans-ferrin.
[Lat. trans = peste, dincolo; ferrum = fier; -inã.] Protein (β-globulin\
plasma sanguin care fixeaz fierul [i `l transport la o serie de organe. ~n mod normal, doar o treime din moleculele de t. se afl
combinate cu fierul. Aceast pro-por]ie cre[te, uneori pân la satura]ie, `n cazul unei supra`ncci cu fier a organismului.
Capacitatea de fixare a fierului de c re t. (sau coeficientul de satura]ie a t.) este de 2 500 - 4 100
µg/l sau 44,8-73,4 µmol/l.
Raportul dintre fierul seric fixat [i capacitatea total de fixare a serului este `n mod normal 0,35. Scade `n anemii prin caren]\,
cre[te `n sindroamele hemolitice, `n anemia Biermer [i, `ndeosebi, `n *hemocromatoz\. Sin.: siderofilin\.
TRANSFIXIANT, adj. / transfixiant, -e, adj. / transfix.
[Lat. transfixus, de la transfigere = a str\punge (trans = peste, dincolo;
figere = a `nfinge).] Care traverseaz dintr-o parte `n alta. Ex.: plag t.
TRANSFORMARE, s. f. / transformation, s. f. / transformation.
[Lat. transformatio, -onis, de la transformare = a transforma
(
trans = peste, dincolo; formare = a da o form\] 1) Modificarea formei sau structurii, conversia unei forme `n alta. 2) T. celular\
(v.). 3)
T. bacterian\ (v.).
TRANSFORMARE BACTERIAN| / transforma-ti on bactérienne / bacterial transformation. Fenomen de transfer genetic
(*transfec]ie) caracterizat prin introducerea `ntr-o bacterie receptoare a unui ADN extras din alt bacterie diferit genotipic. Agentul
de transfer este `nsu[i materialul genetic, sub forma ADN liber, ceea ce deosebe[te t. b. de alte transferuri genetice ca
*transduc]ia [i *conjugarea.
TRANSFORMARE CELULAR| / transformati on cellulaire / cellular transformation. Dobândirea de c re celul a uneia sau mai
multor caracteristici proprii celulei maligne: 1) Pierderea *inhibi]iei de contact. 2) Cre[tere nelimitat (imortalitate). 3) Independen]
fa] de *factorii de cre[tere ai serului. 4) Formare de colonii `n agar (defect de ancorare). 5) Tumorigenicitate la [oarecele "nud" (a-
timic).
TRANSFUZIE, s. f. / transfusion, s. f. / transfusion.
[Lat. trans = peste, dincolo; fusio, -onis = topire, `mpr\[tiere, de la fundere =
a vsa
.] Injectare intravenoas lent\, la om, a unei cantit\]i de sânge uman compatibil, proasp conservat. Se deosebesc:
alotransfuzia, `n care sângele provine de la un *donator, [i autotransfuzia, `n care sângele injectat a fost, `ntr-un prim timp,
prelevat de la pacient (
autotranfuzie amânat\ sau programat\) sau este recuperat de la bolnav `n cursul unei interven]ii
chirurgicale (
autotransfuzie autolog peroperatorie). T. se poate efectua cu sânge total sau cu frac]iuni izolate ale sângelui: 1) fie
ansamblul elementelor figurate; 2) fie hematii, leucocite sau trombocite, fiecare separat; 3) fie anumite componente ale plasmei. T.
trebuie efectuat cu respectarea strict a regulilor de *compatibilitate sanguin\. Utilitatea t. este larg\, `ndeosebi `n hemoragii
masive, [oc, anemii etc. V. grup sanguin, plasmaferez\, leucaferez\.
TRANSGENIC, adj. / transgénique, adj. / trans-genic.
[Lat. trans = peste, dincolo; genos = neam, urma[, genera]ie, sau gennan =
a produce
.] Termen utilizat pentru organisme vii la care au fost transferate gene str\ine de patrimoniul ereditar propriu. Gena

825. 825
str\in\, denumit "transgen\", se transmite la descenden]ii animalului t. Au fost ob]inute atât animale, cât [i plante t., `n scopuri
practice (ex.: transfer de gene de rezisten] la ierbicide, la plante) sau de cercetare.
TRANSGLUTAMINAZ|, s. f. / transglutaminase, s. f. / transglutaminase. Enzim care catalizeaz producerea de *leg uri
`ncruci[ate la nivelul proteinelor. T. reprezint antigenul anticorpilor pre-zen]i `n plasma subiec]ilor afecta]i de *boala celiac\.
TRANSHIDROGENAZ|, s. f. / transhydrogénase, s. f. / transhydrogenase.
[Lat. trans = peste, dincolo; gr. hydor, hydatos =
ap\;
gennan = a produce; -azã.] Enzim care activeaz o reac]ie de transfer de protoni.
TRANSILUMINARE, s. f. / transillumination, s. f. / transillumination.
[Lat. trans = peste, dincolo; illuminare = a lumina, a
ilumina
.] Sin.: diafano-scopie (v.).
TRANSLA}IE, s. f. / translation, s. f. / translation.
[Lat. translatio, -onis = transformare, transpozi-]ie, de la transferre = a duce
dintr-o parte `n alta (
trans = peste, dincolo; ferre = a duce).] Proces produs la nivelul *ribozomilor, prin care informa]ia din ARN
mesager este utilizat pentru precizarea secven]ei de aminoacizi `n lan]ul polipeptidic.
TRANSLOCA}IE, s. f. / translocation, s. f. / translocation.
[Lat. trans = peste, dincolo; locatio, -onis = a[ezare, de la locare = a
pune `ntr-un loc, a a[eza [i
locus = loc.] *Abera]ie cromozomial structural caracterizat prin transferul unui segment dintr-un
cromozom pe un alt cromozom neomolog. Se disting: 1)
T. echilibrat\, când garnitura cromozomial\ global este conservat\,
independent de locul segmentelor de cromozomi deplasate. 2)
T. reciproc\, când se produce un schimb complet de fragmente
`ntre doi cromozomi neomologi. 3)
T. robertsonian\, când t. implic doi cromozomi acrocentrici, care fuzioneaz `n regiunea
*centromerului.
TRANSLOCA}IE BACTERIAN| / translocation bactérienne / bacterial translocation. Proces de diseminare a bacteriilor saprofite din
tubul digestiv `n diverse viscere care `n mod normal sunt sterile. T. b. explic unele infec]ii cu bacili Gram-negativi la bolnavii de
cancer cu aplazie medular dup *radioterapie.
TRANSMISIBIL, adj. / transmissible, adj. / trans-missible.
[Lat. transmissus, de la transmittere = a trimite dincolo (trans =
peste, dincolo;
mittere = a trimite).] Despre o boal infec]ioas care poate fi transmis\ de la un individ la altul, fie direct (bolnav
sau animal infectat), fie indirect (prin gazd intermediar\, vector sau produs contaminat).
TRANSMISIE ORIZONTAL| / transmission horizontale / horizontal transmission. T. agen]ilor infec]io[i de la un subiect la altul, prin
intermediul *excretei, *sputei etc., pe cale aerian\, digestiv etc. V. [i transmisie vertical\.
TRANSMISIE SINAPTIC| / transmission synaptique / synaptic transmission. Comunicarea impulsului nervos de la un neuron la un
alt neuron, la o fibr muscular sau la o gland\, prin intermediul *sinapsei.
TRANSMISIE VERTICAL| / transmission verticale / vertical transmission. Transmiterea de la o genera]ie la alta. Este cazul t.
genetice, dar termenul a fost extins [i pentru desemnarea transmiterii infec]iilor de la o genera]ie la cea urm oare. Ex.: t. infec]iilor
prin lapte sau prin placent\. t. unor virusuri (*
Retrovirus) care, integrate `n cromozomi, sunt transmise pe calea celulelor germinale.
V. [i transmisie orizontal\.
TRANSMITAN}|, s. f. / transmittance, s. m. / transmittance.
[Lat. transmittere = a trimite dincolo, de la trans = peste, dincolo,
mittere = a trimite.] Parametru fizic definit prin raportul dintre densitatea spectral a fluxului energetic (sau luminos) transmis
printr-o solu]ie [i densitatea spectral a fluxului incident. V. [i absorban]\.
TRANSMURAL, adj. / transmural, -ale, -aux, adj. / transmural.
[Lat. trans = peste, dincolo; mura-lis = de ziduri, de la murus =
perete
.] Care traver-seaz toat grosimea peretelui unui organ, `n particular cu referire la miocard. Ex.: necroz miocardic t.,
infarct t.
TRANSMUTA}IE, s. f. / transmutation, s. f. / transmutation.
[Lat. transmutatio, -onis = transpozi]ie, schimbare, de la
transmutare = a muta (trans = peste, dincolo; mutare = a muta).] Transformare spontan sau provocat a unui corp simplu `n
altul.
T. nuclear const `n transformarea, prin emisie de radia]ii, a unui nucleu `n alt nucleu `n cursul unei reac]ii nucleare.
TRANSORBITAR, adj. / transorbitaire, adj. / transorbital.
[Lat. trans = peste, dincolo; orbita = orbit\, de la orbis = cerc.] Care
traverseaz orbita, care se efectueaz prin orbit\. Ex.: lobotomie t.
TRANSPIRA}IE, s. f. / transpiration, sueur, s. f. / transpiration, sweat.
[Lat. trans = peste, dincolo; spirare = a exala.] Secre]ia de
sudoare. V. perspira]ie, suda]ie, sudoare.
TRANSPLACENTAR, adj. / transplacentaire, adj. / transplacental.
[Lat. trans = peste, dincolo; placenta = pl\cint\.] Care trece
prin placent `n circula]ia fetal\, care se transmite prin intermediul placentei.
TRANSPLANT, s. n. / transplant, s. m. / trans-plant.
[Lat. trans = peste, dincolo; plantare = a planta.] Rezultatul *transplantii.
TRANSPLANTARE, s. f. / transplantation, s. f. / transplantation.
[Lat. trans = peste, dincolo; plantare = a planta.] Transferul unui
organ (`n `ntregime) de la un donator la un primitor, implicând restabilirea continuit\]ii vasculare aferente [i eferente cu aparatul
circulator al primitorului.
TRANSPORT, s. n. / transport, s. m. / transport.
[Lat. transportatio, -onis = deplasare, de la transportare = a trece dincolo
(
trans = peste, dincolo; portare = a purta, a duce).] V. permeabilitate.
TRANSPORT ACTIV / transport actif / active transport. T. ionilor sau al moleculelor (mai rar) la nivelul membranei celulare `mpotriva
*gradientului de concentra]ie sau/[i de poten]ial, cu consum de energie, de regul prin consum de ATP. Principalele sisteme de t.
a. se numesc pompe ionice, cele mai importante fiind *pompa de sodiu (sau pompa de Na
+
/Ka
+
), pompa gastric de protoni sau
*pompa de H
+
/K
+
[i *pompa de calciu.
TRANSPORT PASIV / transport passif / passive transport. T. de ioni sau de molecule (mici) la nivelul membranei plasmatice sub
ac]iunea unui *gradient de concentra]ie sau de poten]ial, f consum notabil de energie metabolic\. ~n principiu, la nivelul
membranei celulare se disting dou forme de t. p.: 1) direct prin *bistratul fosfolipidic, `n cazul moleculelor liposolubile cu un
coeficient de partaj (*coeficient) supraunitar; 2) prin intermediul *canalelor ionice (ionii de Na, K, Cl). V. [i difuziune facilitat\.
TRANSPORT VECTORIAL / transport vectoriel / vectorial transport. T. unui ion sau al unei molecule prin epitelii `ntr-o anumit
direc]ie. Ex.: absorb]ia glucozei la nivelul intestinului. T. v. presupune o distribu]ie neuniform a *proteinelor de transport de la
nivelul membranelor plasmatice ale celor dou fe]e apar]inând epiteliului.
TRANSPORTOR, s. m. / transporteur, s. m. / carrier.
[Lat. transportare = a trece dincolo, de la trans = peste, dincolo, portare
= a purta, a duce
.] Protein care transport specific anumite substan]e `n sânge (ex.: *apoferitina [i *feritina) sau/[i din sânge, prin
membranele celulare, `n celul\. V. [i difuziune facilitat\.
TRANSPORTOR DE HIDROGEN / transpor teur d'hydrogène / hydrogen carrier. *Coenzim care poate exista atât sub form
oxidat\, cât [i sub form redus\, intervenind `n reac]iile cuplate de hidrogenare [i de dehidrogenare. Ex.: *nicotina-mid adenin
dinucleotid.
TRANSPOZI}IE, s. f. / transposition, s. f. / trans-position.
[Lat. trans = peste, dincolo; positio, -onis = punere, de la ponere = a
pune
.] Modificarea localizii unui fragment de ADN `n genom.
TRANSPOZI}IE ARTERIAL| / transposition ar-térielle / transposition of the great arteries, transposition of great vessels. Anomalie
de origine a aortei [i a arterei pulmonare `n raport cu ventriculele respective. Poate fi: a)
total\, când aorta ia na[tere din ventriculul
drept, iar artera pulmonar din ventriculul stâng; b)
par]ial\, când unul din trunchiurile arteriale are origine anormal\, iar cel\lalt
normal\. T. a. nu este compatibil cu via]a decât dac se asociaz cu o comunicare `ntre domeniul sângelui arterial [i cel venos:
comunicare interauricular\, interventricular sau canal arterial persistent. Sin.: transpozi]ie a marilor vase.
TRANSPOZI}IE A MARILOR VASE / transpo-sition des gros vaisseaux / transposition of the great vessels. Sin.: transpozi]ie
arterial (v.).
TRANSPOZI}IE VISCERAL| / transposition des viscères / situs inversus viscerum. Sin.:
situs inversus (v.).

826. 826
TRANSPOZON, s. m. / transposon, s. m. / trans-poson. [Lat. trans = peste, dincolo; positio, -onis = punere, de la ponere = a
pune
.] Segment de ADN care `[i poate schimba pozi]ia `n genom, mi[cându-se dintr-o pozi]ie `n alta `n genomul u-nui organism. T.
are `nsu[irea de a modifica expresia [i structura altor gene, fiind astfel un factor de variabilitate. Transpozi]ia (sau *recombinarea
genetic) a fost intens studiat la bacterii, unde este, printre altele, responsabil de transferul de *rezisten] la antibiotice.
TRANSSEXUALISM, s. n. / transsexualisme, s. m. / transsexualism.
[Lat. trans = peste, dincolo; sexualis = referitor la sex, de la
sexus = sex; -ism.] Perturbare a identit\]ii sexuale manifestat prin convingerea absolut a unei persoane c nu apar]ine sexului
exprimat anatomic, fizic. T. se afl uneori la originea unui comportament *homosexual, determin adoptarea vestimenta]iei [i con-
duitelor sociale proprii celuilalt sex (*travestism) [i, `ndeosebi, se manifest prin dorin]a extrem de intens a transformii fizice pe
calea interven]iei chirurgicale. T. r\mâne un comportament `nc insuficient explicat. Uneori interven]ia chirurgical conduce la
rezultate satisf\c oare pentru subiect.
TRANSSUDARE, s. f. / transsudation, s. f. / transsudation.
[Lat. trans = peste, dincolo; su-datio, -onis = transpira]ie, de la
sudare = a asuda.] Trecerea de lichid provenind din plasm sau din alt fluid printr-o suprafa] intact `ntr-o cavitate seroas sau
`n spa]iile intersti]iale, ca urmare a unor for]e hidrodinamice. T. poate fi [i rezultatul unei *inflama]ii.
TRANSSUDAT, s. n. / transsudat, s. m. / transu-date.
[Lat. trans = peste, dincolo; sudatus, de la sudare = a asuda.] Lichid
organic care a trecut printr-o membran sau de la nivelul sângelui `n spa]iile intersti]iale, printr-un proces denumit *transsudare. T.,
`n contrast cu exsudatul, se caracterizeaz prin fluiditate mare (viscozitate mic\ sau
materiale solide derivate din celule. Var.: trasudat. V. exsudat.
TRANSTERMIE, s. f. / transthermie, s. f. / trans-thermia.
[Lat. trans = peste, dincolo; gr. therme = c\ldur\.] Sin.: diatermie (v.).
TRANSUDAT. Var. pentru transsudat (v.).
TRANSURETRAL, adj. / transurétral, -ale, -aux, adj. / transurethral.
[Lat. trans = peste, dincolo; gr. ouretra = uretr\.] Care
traverseaz uretra, sau despre un act chirurgical practicat traversând uretra. Ex.: rezec]ie t. de prostat\.
TRANSVAGINAL, adj. / transvaginal, -ale, aux, adj. / transvaginal.
[Lat. trans = peste, dincolo; vagina = teac\, vagin.] Despre o
interven]ie chirurgical practicat\ prin vagin. Ex.: celioscopie t.
TRANSVERS, adj. / transverse, adj. / transverse.
[Lat. trans = peste, dincolo; versum, de la ver-tere = a `ntoarce.] Despre o
structur anatomic cu o pozi]ie perpendicular pe axul longitudinal al corpului sau pe axul mare al unui organ.
TRANSVERSIUNE, s. f. / transversion, s. f. / transversion.
[Lat. trans = peste, dincolo; ver-sum, de la vertere = a `ntoarce.]
Muta]ie punctual antrenând substitu]ia unei *baze purinice cu o *baz pirimidinic sau viceversa.
TRANSVESTISM. Var. pentru travestism (v.).
TRANZIT, s. n. / transit, s. m. / passage.
[Lat. transitus = pasaj, trecere, de la transire = a merge dintr-un punct `n altul.]
Deplasare a unei sub-stan]e organice dintr-un punct `n altul `n organism.
T. intestinal const `n mobilizarea bolului alimentar prin
*peristatismul intestinal.
TRANZIT BARITAT / transit baryté / upper gastrointestinal study (UGI). Expresie utilizat curent pentru desemnarea examenului
radiologic al stomacului [i al duodenului, dup administrarea unui produs *opacifiant baritat sau iodat hidrosolubil. Sin.: tranzit
gastroduodenal.
TRANZIT GASTRODUODENAL / tr ansit gastro-duodénal / upper gastrointestinal study (UGI). Sin.: tranzit baritat (v.).
TRANZI}IE, s. f. / transition, s. f. / transition.
[Lat. transitio, -onis = trecere, de la transire = a trece dintr-un loc `n altul.] 1)
Proces de muta]ie punctual la nivelul ARN sau ADN `n care o baz purinic este `nlocuit cu o alt baz purinic\, iar o baz
pirimidinic tot cu o baz pirimidinic\. ~n lan]ul complementar, baza complementar este astfel inserat `ncât rezult o alt pereche
de baze. 2) Schimbarea unei sti `n alt stare, `n cazul modificii configura]iei electronice a unui atom sau a unei molecule
consecutiv unei excita]ii. Se pot ob]ine astfel t. electronice, t. rota]ionale [i t. vibra]ionale, ultimele dou numai `n cazul moleculelor.
TRAPAJ, s. n. / trappage, s. m. / trapping.
[Engl. to trap = a `ntinde curse.] Fenomen prin care gazele inspirate sunt re]inute `n
timpul expirului `ntr-un teritoriu bronhopulmonar patologic.
TRAPEZ, s. n. sau m. / trapèze, s. m. / trapezium.
[Lat. trapezium, din gr. trapezion, dim. de la trapeza = mas\ cu patru
picioare
.] 1) Os t.: v. tab. anat. - oase. 2) Mu[chi t.: v. tab. anat. - mu[chi.
TRAPEZOID, adj., s. n. / trapézoïde, adj., s. m. / trapezoid.
[Lat. trapezium, din gr. trapezion, dim. de la trapeza = mas cu
patru picioare;
eidos = form\.] 1) Asem or unui trapez. 2) Os t.: v. tab. anat. - oase.
TRAPPING / trapping / trapping.
[Engl. to trap = a `ntinde curse.] 1) Anglicism pentru jena, localizat sau generalizat\, care apare
la ie[irea unui curent de aer expirator, `n rela]ie cu o stenoz bron[ic sau bron[iolar\. Aerul iese dificil [i lent din alveolele
pulmonare `n timpul expira]iei, `n contrast cu p runderea sa u[oar [i rapid `n timpul inspira]iei. T. se traduce la *spirografie prin-
tr-o fisur a curbei expiratorii. 2) Manevr chirurgi-cal utilizat `n interven]iile pentru cura anevrismelor intracraniene, constând `n
excluderea acestora prin clamparea `n amonte [i `n aval a vasului pe care acestea sunt localizate.
TRASOR, s. m. / traceur, s. m. / tracer.
[Fr. traceur, din lat. tractus, participiul trecut al verbului trahere = a trage.] 1) Sin. cu
marker radioizotopic (v. marker, 1). 2) Uneori termenul este utilizat incorect ca sin. pentru indicator. Obs.: `n engl.,
tracer este
denumit [i un instrument pentru izolarea vaselor [i nervilor, ca [i un instrument de trasat linii sau `nregistri grafice.
TRATAMENT, s. n. / traitement, s. m. / treatment.
[Fr. traitement, din lat. tractare, de la trahere = a trage cu for]a, a târ`, [i,
de aici, a ac]iona `mpotriva cuiva
.] Ansamblul prescrip]iilor medicamentoase [i igieno-dietetice utilizate pentru vindecarea,
ameliorarea simptomelor sau scurtarea duratei unei boli, sau `n general, `n vederea combaterii efectelor unei maladii.
TRATAMENT ANTICOAGULANT / traitem ent anticoagulant / anticoagulant therapy. T. care are drept scop `ntârzierea sau inhibarea
coagulii sanguine, utilizat pentru prevenirea sau tratamentul afec]iunilor tromboembolice. V. [i anticoagulant, anticoagulante
orale.
TRATAMENT CAUZAL / traitement causal / cau-sal treatment. T. care ac]ioneaz direct asupra cauzei bolii.
TRATAMENT CONSERVATOR / traitement c on-servateur / conservative treatment. T. rezervat `ndeosebi vârstnicilor sau
pacien]ilor cu o stare fizic precar\, `n vederea men]inerii func]iilor fiziologice de baz sau a prevenirii efectelor unui act chirurgical
`n condi]ii de risc.
TRATAMENT EMPIRIC / traitement empirique / empirical treatment. T. inspirat din experien]a medicului sau, uneori, a altor
persoane.
TRATAMENT FIBRINOLITIC / traitement fibrinolytique / fibrinolytic therapy. T. care utilizeaz medicamente fibrinolitice (ex.:
streptokinaza, prourokinaza, activatorii plasminogenului tisular [i urinar) cu scopul de a distruge trombii forma]i la pacien]i cu
ocluzii arteriale acute, embolism pulmonar, tromboze venoase, infarct miocardic acut.
TRATAMENT INTRAVENOS / traitement intra-veineux / intravenous therapy. T. ce const `n introducerea de agen]i terapeutici
lichizi direct `n circula]ia venoas\.
TRATAMENT PALIATIV / traitement palliatif / palliative treatment. T. destinat s amelioreze suferin]ele bolnavului (`n principal
durerea) [i s\-i prelungeasc via]a, `n absen]a unei vindeci a bolii.
TRATAMENT PREVENTIV / traitement préventif / preventive treatment. T. `n vederea profilaxiei unei boli. Sin.: tratament profilactic.
TRATAMENT PROFILACTIC / traitement prophy-lactique / prophylactic treatment. Sin.: tratament preventiv (v.).
TRATAMENT SIMPTOMATIC / traitement symp-tomatique / symptomatic treatment. T. al simp-tomelor unei boli (`ndeosebi
durerea).
TRATAMENT SPECIFIC / traitement spécifique / specific treatment. T. adaptat `n mod particular bolii ce urmeaz a fi tratat\.

827. 827
TRATAMENT SUBSTITUTIV / traitement substitutif / substititive therapy. Tip de t., utilizat mai ales `n endocrinologie, prin care se
administreaz un compus sintetizat normal `n organism (sau un derivat cu structur similar\ toriu
sau permanent. Ex.: administrarea de hormoni tiroidieni `n *mixedemul congenital sau postoperator.
TRATAMENT DE URGEN}| / traitement d'ur-gence / first aid. T. acordat la locul accidentului [i `n drum spre o sec]ie spitaliceasc\.
TRAUMATIC, adj. / traumatique, adj. / traumatic.
[Lat. traumaticus, din gr. traumatikos, de la trauma, -atos = ran\.] Care
apar]ine unui *traumatism sau care este `n rela]ie cu acesta.
TRAUMATISM, s. n. / traumatisme, s. m. / traumatism.
[Gr. trauma, -atos = ran\.] Ansamblul perturbilor locale sau generale
provocate de o *traum\. Se vorbe[te de t., de asemenea, `n cazul unei agresiuni fizice brutale (ex.: rire, plag\, arsur\, fractur\
Termenul t. se aplic [i fenomenelor secundare care `nso]esc o leziune (ex.: paloarea tegumentelor, o stare como]ional etc.). Se
pot distinge [i:
T. sonor: lezarea ireversibil a celulelor senzoriale auditive, determinat de un zgomot intens izolat sau de
expunerea cronic la zgomot; se caracterizeaz prin hipoacuzie pentru frecven]e vecine valorii de 4 000 Hz.
T. psihic: no]iune
complex\, studiat `ndeosebi pentru cazul nevrozelor din situa]iile catastrofale (r\zboi, cutremure, incendii), `n rela]ie cu no]iunea
de *stres.
TRAUMATOGEN, adj. / traumatogène, adj. / traumatogenic.
[Gr. trauma, -atos = ran\; gennan = a produce.] 1) Care este
capabil s produc o *traum\. 2) Care este determinat de o *plag\. 3) Care se refer la un traumatism.
TRAUMATOLOGIE, s. f. / traumatologie, s. f. / traumatology.
[Gr. trauma, -atos = ran\; logos = [tiin]\.] Ramur a chirurgiei
care are ca obiect tratamentul traumatismelor `n toate etapele, `ncepând cu tratamentul de urgen]\. De fapt, t. este un domeniu
care implic majoritatea specializilor chirurgicale.
TRAUMATOPNEE, s. f. / traumatopnée, s. f. / traumatopn(o)ea.
[Gr. trauma, -atos = ran\; pnoia = respira]ie, de la pnein = a
respira
.] {uie-r ur zgomotoas la fiecare inspir, la nivelul unei pl\gi toracice, probând comunicarea larg a aces-teia cu pleura.
TRAUM|, s. f. / trauma, s. m. / trauma.
[Gr. trauma, -atos = ran\.] Leziune produs `ntr-o regiune bine delimitat a organismului,
printr-o ac]iune violent\, exterioar acestuia. T. desemneaz strict leziunea fizic local\, nu [i efectele sale, deci nu trebuie
confundat cu *traumatismul.
TRAVALIU, s. n. / travail, s. m. / labour, work.
[Fr. travail = munc\, din. lat. tripalium = instrument de tortur\, de fapt ma[in
sus]inut de trei pari (
tri = trei; palus = par).] Faz a na[terii, caracterizat prin existen]a contrac]iilor uterine regulate, ritmice [i
eficiente, corespunzând perioadelor de [tergere, dilata]ie a colului [i expulzie a fetusului din c\ile genitale.
TRAVESTISM, s. n. / travestissement, transves-tisme, s. m. / transvestism, transvestitism.
[Ital. travestire, de la tra = prefix care
exprim transformarea,
vestire = a se `mbr\ca, sau lat. trans = peste, dincolo; vestis = ve[mânt; -ism.] Tendin]a sau nevoia de
a se prezenta sub apa-ren]ele sexului opus, prin utilizarea `mbr\c\mintei [i adoptarea obiceiurilor sociale. T. se poate observa
pasager la copil, având `ndeosebi o semnifica]ie ludic\, de[i poate traduce deja la aceast vârst refuzul sexului propriu. La adul]i,
t. se `n-tâlne[te `n *homosexualitatea manifest sau asociat cu *transsexualismul. Poate apare [i episodic la heterosexuali, `n
cadrul unui *feti[ism. Var.: transvestism.
TREMATODA / Trematoda / Trematoda.
[Gr. tre-matodes = g\urit, de la trema, -atos = gaur\.] Ordin de viermi pla]i parazi]i
(*
Plathelminthes), cu corp nesegmentat, cu tub digestiv f anus, a-vând una sau mai multe ventuze. Cuprinde disto-mele.
TREMOR, s. n. / tremor, s. n. / tremor.
[Lat. tremor, -oris = tremur ur\, de la tremere = a tremura.] Sin.: tremur ur (v.).
TREMULA}IE, s. f. / trémulation, s. f. / trembling, tremulation.
[Lat. tremulus = tremur or, de la tremere = a tremura.] Stare
caracterizat prin prezen]a de tremur uri fine [i rapide.
TREMUR|TUR|, s. f. / tremblement, s. m. / tremor.
[Lat. tremulus = tremur or, de la tremere = a tremura.] Mi[care u[oar\,
involuntar\, repetat\, de obicei ritmic\, a unei p]i a corpului sau uneori a corpului `ntreg. T. pot fi temporare sau permanente,
lente sau (mai frecvent) rapide, discrete sau cu amplitudine mare. De[i t. au de cele mai multe ori o semnifica]ie patologic\, uneori
aceasta nu este evident\. Sin.: tremor. V. `n continuare.
TREMUR|TUR| DE AC}IUNE / tremblem ent d'action / volitional tremor. Denumire general pentru t. care survin `n timpul unor
acte motorii voluntare, tipice fiind t. membrului superior `n timpul scrisului sau la ridicarea unui pahar. De[i frecvent sunt expresia
unor procese patologice, uneori cauza este necunoscut\. Sin.: tremur ur cinetic\. V. [i tremur ur inten]ional\, tremur ur\
postural\.
TREMUR|TUR| CINETIC| / tremblem ent ciné-tique / volitional tremor. Sin.: tremur ur de ac]iune (v.).
TREMUR|TUR| ESEN}IAL| / tremblement essentiel / essential tremor. Denumire prin care sunt grupate tipurile de t. f o
semnifica]ie patologic aparent [i `ndeosebi t. ereditare, care apar `n jurul vârstei de 50 de ani [i se manifest prin tremor fin [i
rapid (prin care se deosebesc de *t. parkinsonian\ elor, limbii, capului, picioarelor [i trunchiului.
T. e. se accentueaz `n timpul mi[cilor voluntare, iar uneori dup consumul de alcool. Sin.: tremur ur ereditar esen]ial\,
tremur ur familial\. V. [i tremur ur postural\.
TREMUR|TUR| EREDITAR| ESEN}IAL| / tremblement hérédi taire essentiel / hereditary essential tremor. Sin.: tremur ur
esen]ial (v.).
TREMUR|TUR| FAMILIAL| / tremblement familial / familial tremor. Sin.: tremur ur esen]ial (v.).
TREMUR|TUR| INTEN}IONAL| / tremblem ent intentionnel / intention tremor. Varietate de *t. de ac]iune a cei amplitudine cre[te
spre sfâr[itul actului voluntar. Apare frecvent `n leziuni ale *cerebelului.
TREMUR|TUR| PARKINSONIAN| / tremble- ment parkinsonien / parkinsonian tremor. T. din *boala Parkinson, cu oscila]ii lente [i
regulate ale mâinilor, iar uneori ale picioarelor, gâtului [i mandibulei. Este tipic oprirea t. p. `n timpul unei mi[ci voluntare, ca [i
accentuarea sa la frig, emo]ii puternice [i oboseal\.
TREMUR|TUR| POSTURAL| / tremblem ent d'attitude / postural tremor. *Varietate de t. de ac]iune care apare `n cursul men]inerii
unei anumite pozi]ii a corpului. Dispare `n cursul mi[cilor [i `n repaus. Au frecvent un caracter familial [i nu prezint semnifica]ie
patologic\.
TREMUR|TUR| VOLI}IONAL| / tremblem ent volitionnel / volitional tremor. Sin.: tremur ur de ac]iune (v.).
TREONIN|, s. f. / thréonine, s. f. / threonine. Acid aminat glucoformator indispensabil. Exist sub patru diastereoizomeri, deoarece
posed doi atomi de carbon asimetrici. Asemenea *tirozinei [i *serinei, prin fosforilarea func]iei alcool t. intervine `n modificarea
conforma]iei proteinelor din care face parte.
TREPAN, s. n. / trépan, s. m. / trepan, trephine.
[Gr. trypanon = burghiu.] Instrument chirurgical utilizat pentru g\urirea unui os,
`ndeosebi `n cazul oaselor craniului. ~n prezent exist t. dirijate electric [i care pot fi deconectate automat, imediat du-p perforarea
osului, evitând astfel posibile leziuni accidentale ale ]esuturilor subjacente. V. trepana]ie.
TREPANA}IE, s. f. / trépanation, s. f. / trepana-tion, trephination.
[Gr. trypanon = burghiu.] Manevr chirurgical constând `n
producerea unui orificiu `n corticala unui os sau la nivelul unei cavit\]i osoase naturale (frecvent *craniul) sau patologice. T. se
efectueaz cu ajutorul *trepanului. ~n afar de craniu, t. se practic pentru deschiderea cavit\]ilor *mastoidei, a sinusurilor fe]ei sau
a focarelor de *osteonecroz\.
TREPIDA}IE, s. f. / trépidation, s. f. / trepidation.
[Lat. trepidare = a fi agitat, de la trepidus = agi-tat.] 1) *Tremur ur
patologic cu mi[ci rapide [i de amplitudine mare. 2) Vibra]ie de frecven] mare [i amplitudine mic\, ce se produce `n timpul
func]ionii unui dispozitiv tehnic. T. pot fi transmise `n mediul `nvecinat dispozitivului. Ex.: t. unui motor. T. au rol nociv asupra
organismului.
TREPONEMA / Treponema / Treponema.
[Gr. trepein = a `ntoarce, a `nrula; nema = fir.] Gen de bacterii anaerobe constituit din
microorganisme cu morfologie elicoidal\, cu diametru sub 0,3
µm ([i din acest motiv vizibile doar la *ultramicro-scop), din familia
Spirochaetaceae. Sunt parazite ale omului [i animalelor; mai multe specii sunt pa-togene. Cea mai cunoscut este T. pallidum, a-
| ||

828. 828
gentul *sifilisului. Alte specii: T. pertenue (agentul *pianului), T. hyodysenteriae (saprofit), T. reiteri (nepatogen, utilizat pentru
diagnosticul sifilisului). V. [i testul de imobilizare a treponemelor.
TRIAD|, s. f. / triade, s. f. / triad.
[Lat. trias, -adis = triad\.] 1) Grup alc uit din trei componente strâns asociate. 2) Grup alc uit
din trei simptome sau semne clinice caracteristice unei anumite boli. Uneori se pot asocia chiar entit\]i clinice. V. `n continuare.
TRIAD| BECK / triade de Beck / Beck's triad.
[Claude Schaeffer Beck, chirurg american, Cleve-land, n. 1894.] Sc\derea tensiunii
arteriale sistolice, cre[terea presiunii venoase jugulare [i cord mic radiologic, `n traumatismele cordului.
TRIAD| CHARCOT / triade de Charcot / Char-cot's triad.
[Jean Martin Charcot, neurolog francez, profesor la Paris, 1825-1893.]
1) Colic biliar\, icter [i febr `n colangita acut\. 2) Nistagmus, tremor inten]ional [i vorbire sacadat\, `ntâlnit frecvent `n *scleroza
`n pl\ci.
TRIAD| CHAUFFARD / triade de Chauffard / Chauffard's triad.
[Anatole Marie Emile Chauf-fard, medic francez, profesor de
medicin intern la Paris, 1855-1932
.] ~ntâlnit `n litiaza coledocia-n\, const `n durere `n hipocondrul drept, febr [i icter.
TRIAD| DIEULAFOY / triade de Dieulafoy / Dieu-lafoy's triad.
[Georges Dieulafoy, medic francez la Hôpitaux de Paris, 1839-
1911
.] Se `ntâlne[te `n apendicita acut [i const `n durere, apare muscular localizat [i hiperestezie cutanat la palparea fosei
iliace drepte.
TRIAD| EWALD / triade de Ewald / Ewald's triad.
[Carl Anton Ewald, medic german, profesor de medicin intern la Berlin, 1845-
1915
.] ~ntâlnit `n ulcerul peptic, const `n durere cu caracteristicile tipice leziunii ulceroase (mica [i marea periodicitate),
hiperaciditate clinic (pirozis), dar mai a-les testat [i hemoragie microscopic (ocult\
TRIAD| FALLOT / trilogie de Fallot / Fallot's tri-logy.
[Etienne Louis Arthur Fallot, medic francez, 1850-1911.] Cardiopatie
congenital cianogen constituit din stenoz pulmonar\, defect septal atrial [i hipertrofie a ventriculului drept. Rezult o cre[tere
important a presiunilor `n ventriculul drept, cianoza fiind, dimpotriv\, tardiv `n absen]a unei comunici interventriculare.
Tratamentul chirurgical este foarte eficace.
TRIAD| FINSTERER / triade de Finsterer / Fins-terer's triad.
[Hans Finsterer, chirurg austriac, profesor la Viena,
1877-1955
.] ~n traumatismele hepatice, const `n: bradicardie paradoxal\, hiper-termie [i icter precoce.
TRIAD| FONTAN / triade de Fontan / Fontan's triad.
[Antoine Emile Jules Fontan, chirurg francez, Toulon,
1869-1931
.] ~n abcesul hepatic, con-st `n: hepatomegalie neted\, febr [i dureri `n hipocondrul drept.
TRIAD| FREDERICH MÜLLER / triade de Fr ede-rich Müller / Frederich Müller triad.
[Friedrich von Müller, medic german,
München, 1858-1941
.] Pulsa]ia luetei, cu intensificarea culorii `n timpul sistolei, pulsa]ia amigdalelor `n insuficien]a aortic cronic
sever\.
TRIAD| HUTCHINSON / triade de Hutchinson / Hutchinson's triad.
[Sir Jonathan Hutchinson, chirurg englez, Londra, 1828-
1913
.] Coexisten]a malforma]iilor dentare (*dinte Hutchinson), a leziunilor oculare (keratit parenchimatoas\
progresive prin leziuni labirintice. Este caracteristic sifilisului congenital.
TRIAD| JACOD / triade de Jacod / Jacod’s triad.
[Maurice Jacod, medic francez, sec. XX.] Sin.: sindrom Jacod (v.).
TRIAD| KARTAGENER / triade de Kartagener / Kartagener's triad.
[Manes Kartagener, medic elve]ian, Zürich, 1897-1975 .]
Sin.: sindrom Kartagener (v.).
TRIAD| LORTAT-JACOB / triade de Lortat-Ja-cob / Lortat-Jacob triad.
[Jean Louis Lortat-Ja-cob, chirurg francez, n. 1908.]
Diverticul esofagian asociat cu hernie hiatal (sau malpozi]ie cardiotu-berozitar\
TRIAD| OWEN / triade d'Owen / Owen's triad. ~n hemobilia posttraumatic\, se constat hemoragie digestiv superioar\, icter [i
colic hepatic\.
TRIAD| PÉAN / triade de Péan / Péan's triad.
[Jules Emile Péan, chirurg francez, Paris, 1830-1898.] ~n tumorile primare de
epiploon, const `n tumor superficial\, mobilitate mare [i lipsa tulbu-rilor func]ionale ale viscerelor abdominale.
TRIAD| REITER / triade de Reiter / Reiter's triad.
[Hans Conrad Julius Reiter, medic igienist german, profesor la Rostock,
1881-1969
.] Sin.: sindrom Fiessinger-Leroy-Reiter (v.).
TRIAD| SHAFER / triade de Shafer / Shafer's triad. Durere epigastric\, tumor abdominal palpabil\, modifici radiologice la
examenul abdomenului pe gol (lgirea cadrului duodenal); prezent `n pseudochistul de pancreas.
TRIAD| SIMBAS / triade de Simbas / Simbas' triad. Cre[terea amplitudinii pulsului [i a tensiunii arteriale la nivelul membrelor
superioare; sc\de-rea amplitudinii pulsului [i a tensunii arteriale la ni-velul membrelor inferioare; radiologic: lgirea me-diastinului.
Apare `n traumatismele urmate de ruperea aortei.
TRIAD| VAN DER HOEVE / triade de Van der Hoeve / Van der Hoeve's triad.
[J. van der Hoeve, oftalmolog olandez, 1878-
1952
.] Sin.: osteogenez imperfect (v.).
TRIAJ, s. n. / triage, s. m. / triage.
[Fr. triage, din lat. tritare (sec. VI), de la terere = a treiera.] 1) Selec]ionarea pacien]ilor `n
func]ie de priorit\]i [i de `ngrijirile medicale imediate necesare, `n cursul unui dezastru. 2)
T. epidemiologic reprezint un ansamblu
de ac]iuni de identificare a bolnavilor sau purt orilor de agen]i patogeni, `n vederea tratamentului [i a prevenirii propagii unor boli
transmisibile `n colectivit\]i. 3) Serviciu al unui spital `n care pacien]ii sunt examina]i `naintea internii `n sec]ii specializate, `n
func]ie de afec]iunile de care sufer\.
TRIAL, s. n. / essai, s. m. / trial.
[Engl. trial = `ncercare, experiment.] Anglicism folosit frecvent `n limbajul clinic, cu referire la
testarea [i/sau compararea eficacit\]ii uneia sau mai multor terapii pe grupuri de pacien]i. ~n
faza I a unui t. clinic se testeaz
ac]iunile biologice [i concentra]ia toxic a unui medicament pe un grup de voluntari s o[i. ~n
faza a II-a, se determin eficien]a
unui anumit tratament pe un grup restrâns de pacien]i care prezint\ boala pentru care este destinat tratamentul respectiv. ~n
faza a
III-a
, `n t. se include un num foarte mare de pacien]i [i se realizeaz compararea evolu]iei unei anumite boli la un grup de
pacien]i trata]i cu noua terapie cu cea a unui grup care a primit o terapie standard sau nu a primit deloc tratament. Cel mai bine
fundamentat din punct de vedere [tiin]ific este
t. randomizat cu grup de control, `n care pacien]ii din grupul de control primesc
tratament
placebo sau tratamentul standard al bolii respective, rezultatele fiind comparate cu cele ob]inute pe un grup de pacien]i
care primesc noul tratament, iar alegerea pacien]ilor se face absolut la `ntâmplare `n ambele grupuri. V. [i dublu orb, simplu orb.
TRIAMCINOLON, s. n. / triamcinolone, s. m. / triamcinolone. (DCI) Glucocorticoid de sintez\, C
21H
27FO
6,, de [ase ori mai activ decât
cortizonul, dar cu slab activitate mineralocorticoid\. Se poa-te administra
per os, intraarticular sau local.
TRIBADISM, s. n. / tribadisme, s. m. / tribadism.
[Lat. tribas, -adis, din gr. tribas, -ados = persoa-n care freac\, de la tribein =
a freca; -
ism.] For-m de lesbianism `n care satisfac]ia sexual se ob]ine prin heteromasturba]ie (*masturba]ie reciproc).
TRIBOELECTRICITATE, s. f. / tribo-électricité, s. f. / triboelectricity.
[Gr. tribein = a freca; elek-tron = chihlimbar, corp care se
electrizeaz prin frecare
.] *Electricitate dezvoltat prin frecare.
TRICEPS, adj., s. m. / triceps, adj., s. m. / triceps.
[Lat. tres, tria, gr. treis = trei; lat. caput, -itis = cap.] 1) Mu[chiul t. al
bra]ului
: v. tab. anat. - mu[chi. 2) Mu[chiul t. sural: v. tab. anat. - mu[chi.
TRICHIAZ|, s. f. / trichiasis, s. m. / trichiasis.
[Gr. thrix, trikhos = p; -azã.] Cre[tere anorma-l a genelor, congenital sau
dobândit\, cu devierea lor spre cornee, pupila conservând pozi]ia sa normal\. Frecvent este secundar trahomului sau unor
cicatrizi vicioase ale unor pl\gi palpebrale. Rezult o irita]ie permanent a conjunctivei bulbare [i a corneei. Var.: trichiazis.
TRICHIAZIS. Var. pentru trichiaz (v.).
TRICHINELLA SPIRALIS / Trichinella spiralis / Trichinella spiralis.
[Gr. trikhinos = pos, de la thrix, trikhos = p; lat.
medieval
spiralis, din gr. speira = spiral\, `ncol\cire.] Vierme rotund, de culoare alb\, vivipar, cu sexe separate, apar]inând
ordinului *
Nematoda. T. s. tr\ie[te `n forma adult `n intestinul sub]ire al gazdei, iar sub form de larv (spiralat sau asem oare
cifrei 8) `n mu[chii stria]i, adesea `n proximitatea tendoanelor. V. [i trichinoz\.
|

829. 829
TRICHINOZ|, s. f. / trichinose, s. f. / trichinosis. [Gr. trikhinos = pos, de la thrix, trikhos = p; -ozã.] Antropozoonoz
parazitar determinat de
Trichinella spiralis, care debuteaz cu manifesti digestive, cu edem facial, apoi mialgii generalizate
datorate localizii larvelor `n mu[chi. Biologic se caracterizeaz prin cre[terea marcat a polimor-fonuclearelor neutrofile [i a
enzimelor musculare. Este introdus `n organism prin ingestia de carne de porc (cel mai frecvent) insuficient pr\jit sau fiart\,
con]inând larve `nchistate. V. [i
Trichinella spiralis.
TRICHOCEFALOZ|. Var. pentru tricocefaloz (v.).
TRICHOMONAS / Trichomonas / Trichomonas.
[Gr. thrix, trikhos = p; monas = unitate.] Gen de flagelate, cu corp piriform,
prezentând 3, 4 sau 5 flagele anterioare [i o membran ondulat la extremitatea corpului. Se deosebesc: *
T. intestinalis [i *T.
vaginalis
. Nu se prezint `n form chistic\.
TRICHOMONAS INTESTINALIS / Trichomonas intestinalis / Trichomonas intestinalis. Specie de *
Trichomonas, variabil ca form\,
cu membran ondulant mai mare decât corpul.
T. i. este parazit al intestinului gros [i poate fi, dac se dezvolt masiv, la originea
unei irita]ii intestinale asociat cu diaree.
TRICHOMONAS VAGINALIS / Trichomonas vaginalis / Trichomonas vaginalis. Specie de *
Trichomonas, variabil ca form\, cu
dimensiuni duble fa] de
T. intestinalis, care prezint o membran ondulant scurt\. T. v. se localizeaz ca parazit `n vagin, unde
poate determina infec]ii cronice asociate cu leucoree. Mai rar determin uretrit la bbat.
TRICHOPHYTON / Trichophyton / Trichophyton.
[Gr. thrix, trikhos = p; phyton = plant\.] Gen de ciuperci dermatofite,
cuprinzând mai multe specii patogene pentru om, care pot determina micoze ale pielii capului [i p\rului, ale pielii glabre [i ale
unghiilor. V. epidermofi]ie, favus [i tricofi]ie.
TRICHURIS TRICHIURA / Trichuris trichiura / Trichuris trichiura.
[Gr. thrix, trikhos = p; oura = coad\.] Numele [tiin]ific al
viermelui *tricocefal.
TRICOBEZOAR, s. m. / trichobézoard, s. m. / tri-chobezoar, hair ball.
[Gr. trikhos = p; persan padzehr = concre]iune din
anumite plante, format `n tubul digestiv al unor animale, utilizat odinioar ca antidot
.] V. bezoar.
TRICOCEFAL, s. m. / trichocéphale, s. m. / tri-chocephalus, whipworm.
[Gr. thrix, trikhos = p; kephale = cap.] Vierme din
ordinul *
Nematodes, agent al *tricocefalozei, având o parte anterioar filiform\, spre deosebire de cea posterioar\, voluminoas\.
Are o lungime de 3-5 cm [i se localizeaz ca parazit `n cecul [i apendicele omului, rar `n intestinul sub]ire. Apar]ine subfamiliei
Trichinines, familia Trichinellides, subordinul Trichinelloides. Este ovipar [i hematofag. Sin.: Trichuris trichiura.
TRICOCEFALOZ|, s. f. / trichocéphalose, s. f. / trichocephalosis.
[Gr. thrix, trikhos = p; ke-phale = cap; -ozã.] Boal
parazitar cauzat de prezen]a `n intestinul gros, mai rar `n cel sub]ire, de tricocefali (
Trichuris trichiuria), care produc leziuni ale
mucoasei intestinale, determinând diaree, dureri abdominale, apendicit\, anemie. Aceste semne apar dup infestarea masiv cu
parazi]i care ader profund la mucoasa intestinal\. Infestarea se face pe cale oral\, prin ingestia de ou de parazi]i. Var.:
trichocefaloz\.
TRICOCLAZIE, s. f. / trichoclasie, s. f. / tricho-clasia.
[Gr. thrix, trikhos = p; klasis = ruptur\, fractur\.] Ruperea pului
determinat de fragilitatea lui anormal\.
TRICOEPITELIOM, s. n. / trichoépithéliome, s. m. / trichoepithelioma.
[Gr. thrix, trikhos = p; epi = pe; thele = mamelon,
ridic ur\; -
oma.] Tumor benign a pielii, cu originea `n matricea pului. Este localizat\, `n general, la nivelul fe]ei sau a p]ii
superioare a toracelui [i afecteaz `ndeosebi femeia tân\, având caracter autozomal dominant. T. apar unice sau multiple, sunt
uneori asociate cu diver[i *nevi [i cu alte tumori benigne ca adenoame sebacee. Unii autori `l consider o varietate de adenom
sebaceu simetric al fe]ei. Nosologic, t. este situat la limita tumorilor benigne cu diferen]iere polar\, a nevilor bazocelulari [i a
epitelioamelor bazocelulare. Macroscopic, t. se prezint sub forma unor noduli sau papule cu diametrul de câ]iva milimetri, cu
suprafa] neted\, de culoarea cnii (ro[u deschis).
TRICOESTEZIE, s. f. / trichoesthésie, s. f. / tri-cho(a)esthesia.
[Gr. thrix, trikhos = p; aisthe-sis = senza]ie, sensibilitate.] 1)
Sensibilitate tactil legat de inerva]ia firelor de p. Cu toate c la om este mai pu]in dezvoltat decât la diverse animale, aceast
sensibilitate este real [i determin senza]ia produs la atigerea firelor de p. 2) Tip de *parestezie constând `n senza]ia de
prezen] a pului pe mucoase sau pe tegumente.
TRICOFITOBEZOAR, s. m. / trichophytobézoard, s. m. / thrichophytobezoar.
[Gr. thrix, trikhos = p; phyton = plant\; persan
padzehr = concre]iune din anumite plante, format `n tubul digestiv al unor animale, utilizat odinioar ca antidot .] V. bezoar.
TRICOFI}IE, s. f. / trichophytie, s. f. / trichophy-tosis.
[Gr. thrix, trikhos = p; phyton = plant\.] *Micoz provocat de
dezvoltarea pe suprafa]a cutanat a unei ciuperci parazite din genul *
Tri-chophyton. ~n func]ie de localizare [i de specia de parazit
patogen, se disting: 1)
T. uscat a pielii ca-pului [i pielii *glabre, dat de T. violaceum (cel mai r\spândit la noi `n ]ar\T. niveum,
T. cerebri-forme, T. gypseum. Pe pielea capului se formea-z\, prin dezvoltarea parazitului, zone eritemo-scuamoase, cu firele de
p rupte sau aflate `n grosimea scuamelor, iar pe pielea glabr\, leziuni eritematoscuamoase, rotunde-ovalare, cu periferia mai
activ [i extensiv\. 2)
T. bbii (bbiei), unde se formeaz *sicozis tricofitic [i *kerion ( T. ochraceum, T. megnini, T. violaceum). 3)
*
Onico-micoza tricofitic\, la nivelul unghiilor. 4) Granulomul tricofitic Majocchi este o form foarte rar\, infiltrativ\, *torpid\,
nesupurat\.
TRICOFOBIE, s. f. / trichophobie, s. f. / tricho-phobia.
[Gr. thrix, trikhos = p; phobos = fri-c\.] 1) Teama patologic\, la femeie,
fa] de dezvoltarea excesiv a pului la nivelul fe]ei. 2) Teama de a atinge unele ]es uri din m ase, catifea etc.
TRICOKINEZIS, s. n. / trichokinesis, s. m. / trichokinesis.
[Gr. thrix, trikhos = p; kinesis = mi[care, de la kinein = a mi[ca.]
Sin.:
pili torti (v.).
TRICOLEUCOCIT, s. n. / tricholeucocyte, s. m. / hairy cell.
[Gr. thrix, trikhos = p; leukos = alb; kytos = celul\.] Celul cu
diametru variabil (15-20
µm), cu nucleu rotunjit [i citoplasm discret bazo-fil\, f granula]ii, care apare `n m\duv\, splin [i,
uneori, `n sângele periferic `n *leucemia cu celule poase. Sin.: "leucocit pos”.
TRICOMANIE, s. f. / trichomanie, s. f. / trichoma-nia.
[Gr. thrix, trikhos = p; mania = nebunie.] Sin.: tricotilomanie (v.).
TRICOMICOZ|, s. f. / trichomycose, s. f. / tri-chomycosis.
[Gr. thrix, trikhos = p; mykes, myketos = ciuperc\; -ozã.] Nume
de ansamblu al micozelor tijei firelor de p. V. [i tricofi]ie.
TRICOMONIAZ|, s. f. / trichomonase, s. f. / tri-chomonasis.
[Gr. thrix, trikhos = p; monas = unitate; -azã.] *Infestare cu
Trichomonas. Forma cea mai frecvent este t. urogenital\, determinat de Trichomonas vaginalis, care se manifest la fe-meie
prin *vaginit\, iar la bbat prin *uretrit discret\. Exist [i o form de
t. intestinal\.
TRICOPTILOZ|, s. f. / trichoptilose, s. f. / trichoptilosis.
[Gr. thrix, trikhos = p; ptilosis = n\pârlire.] Fisurare longitudinal a
extremit\]ilor firelor de p (p bifurcat) din cauza traumatismelor repetate prin pieptat [i periere, ca [i prin exces de `ngrijiri
capilare. Sin.: tricorexie.
TRICOREXIE, s. f. / trichorrhexie, s. f. / trichor-rhexis.
[Gr. thrix, trikhos = p; rhexis = ruptu-r\, fractur\.] Sin.: tricoptiloz (v.).
TRICOREXIE
NODOAS| / trichorrhexie noueuse / trichorrhexis nodosa. Afec]iune rar a pului, uneori congenital\, alteori
determinat de abuzul de lo]iuni, sp\li sau de colorarea pului. Firul de p se umfl `n unul sau mai multe locuri, apoi se rupe la
aceste niveluri. V. boal Netherton, sindrom Allan.
TRICOSIS. Var. pentru tricozis (v.).
TRICOTILOMANIE, s. f. / trichotillomanie, s. f. / trichotillomania.
[Gr. thrix, trikhos = p; tillein = a trage; mania = nebunie.]
*Tic care const `n smulgerea masiv a pului din anumite regiuni, ceea ce poate determina alopecia manual\. La copii
smulgerea pului poate fi simetric\. Sin.: tricomanie.
TRICOZ|, s. f. / trichose, s. f. / trichosis.
[Gr. thrix, trikhos = p; -ozã.] Termen generic pentru orice boal sau cre[tere
anormal a pului.

830. 830
TRICOZIS, s. n. / trichosis, s. m. / trichosis. [Gr. thrix, trikhos = p; -osis (-ozã).] Dezvoltare a-normal a pului pe o parte a
corpului de obicei glabr [i `ndeosebi la nivelul mucoaselor. Var.: tricosis.
TRICROMAT, adj. / trichromate, adj. / trichro-mate.
[Lat. tres, tria, gr. treis = trei; gr. khroma, -atos = culoare.] Despre un
subiect normal care percepe cele trei culori primare ale spectrului. Un subiect t. anormal prezint o percep]ie modificat a uneia
din cele trei culori normale. V. [i deuteranomalie, protanomalie, tritanomalie.
TRICROMATISM, s. n. / trichromatisme, s. m. / trichromatism.
[Lat. tres, tria, gr. treis = trei; gr. khroma, -atos = culoare; -
ism
.] Capacitatea normal de percep]ie a celor trei culori primare din spectrul vizibil (ro[u, verde [i albastru). Sin.: tricromazie (v.).
TRICROMAZIE, s. f. / trichromasie, s. f. / trichro-matism.
[Lat. tres, tria, gr. treis = trei; gr. khroma, -atos = culoare.] Sin.:
tricromatism (v.).
TRICROTISM, s. n. / tricrotisme, s. m. / tricro-tism.
[Lat. tres, tria, gr. treis = trei; gr. krotos = b aie.] Prezen]a pe
*sfigmogram a dou unde secundare pe partea descendent a curbei.
TRICUSPIDIAN, adj. / tricuspidien, -enne, adj. / tricuspid.
[Lat. tres, tria, gr. treis = trei; lat. cuspis, -idis = vârf ascu]it.] 1)
Care se refer la valvula tricuspid\. Ex.: suflu t. 2) Care prezint trei *cuspizi.
TRIDERMIC, adj. / tridermique, adj. / tridermic.
[Lat. tres, tria, gr. treis = trei; gr. derma, -atos = piele.] Despre orice animal
care posed trei foi]e embrionare: ectoderm, mezoderm [i endoderm.
TRIFAZIC, adj. / triphasique, adj. / triphasic.
[Lat. tres, tria, gr. treis = trei; gr. phasis = apa-ren]\, r\situl unei stele, de la
phainein = a apare.] 1) Un fenomen sau un organism care trece prin trei perioade sau faze distincte. 2) Curent electric t. sau,
mai corect, trifazat (fr.
triphasé).
TRIFID, adj. / trifide, adj. / trifid.
[Lat. trifidus = despicat `n trei, de la tres, tria = trei, fidus = t\-iat, divizat.] Care este despicat
`n trei p]i pe o mare parte din lungime.
TRIGEMEN, s. m. / trijumeau, s. m. / trigeminus.
[Lat. trigeminus = triplu, de la tres, tria = trei, geminus = geam.] V. tab.
anat. - nervi.
TRIGEMINAL, adj. / trigéminal, -ale, -aux, adj. / trigeminal.
[Lat. trigeminus = triplu, de la tres, tria = trei, geminus = geam.]
1) Care se refer la *trigemen. 2) ~n engl.: triplu.
TRIGEMINAT, adj. / trigéminé, -e, adj. / trige-minate.
[Lat. trigeminus = triplu, de la tres, tria = trei, geminus = geam.]
Despre un puls carac-terizat prin *trigeminism.
TRIGEMINISM, s. n. / trigéminisme, s. m. / tri-geminy.
[Lat. trigeminus = triplu, de la tres, tria = trei, geminus = geam; -
ism.] Ritm cardiac `n care se asociaz\, cu regularitate [i `n mod repetat, dou extrasistole succesive cuplate la fiecare sistol
normal\, sau o singur extrasistol dup dou sistole normale succesive. V. [i bigeminism.
TRIGGER / trigger / trigger.
[Engl. trigger = tr\gaci de arm de foc.] Anglicism utilizat pentru a desemna stimulul care are
capacitatea de a declan[a un anumit proces sau fenomen. Utilizarea termenului s-a extins [i pentru desemnarea, de ex., a unei
secven]e moleculare sau molecule care declan[eaz un proces sau un lan] de reac]ii. V. [i zon trigger.
TRIGLICERID, s. n. / triglycéride, s. m. / triglyce-ride.
[Lat. tres, tria, gr. treis = trei; gr. glykeros = `ndulcit, de la glykys =
dulce
.] Substan] lipidi-c alc uit dintr-o molecul de *glicerol esterificat cu trei molecule de *acizi gra[i. T. reprezint forma de
stocare a acizilor gra[i `n organism [i, de asemenea, se afl `n uleiurile [i `n gr\simile naturale. Ele pot con]ine un singur tip de
acid gras (
t. omogene sau simple) sau tipuri diferite (t. eterogene sau mixte). Concentra]ia de t. `n sânge (v. tab. const. biochim.)
cre[te `n *hiperlipidemii.
TRIGLICERIDEMIE, s. f. / triglycéridémie, s. f. / triglycerid(a)emia.
[Lat. tres, tria, gr. treis = trei; gr. glykeros = `ndulcit, de la
glykys
= dulce; haima, -atos = sânge.] Prezen]a [i concentra]ia *trigliceridelor din sânge. V. hiperlipidemie [i tab. const.
biochim.
TRIGON, s. n. / trigone, s. m. / trigone. NA: for-nix , trigonum (2).
[Lat. trigonum, gr. trigonos = triunghi.] 1) Os supranumerar
al piciorului, reprezentând tuberculul posteroextern al astragalului. Sin.: astragal supranumerar. 2) Forma]iune visceral de form
triunghiular\. Ex.: *t. cerebral, t. olfactiv, *t. vezical.
TRIGON CEREBRAL / trigone cérébral / trigone, trigonum. NA: fornix. Forma]iune de substan] alb\, alc uit din corp, doi pilieri
anteriori [i doi posteriori [i con]inând `ndeosebi fibre de asociere interemisferice.
TRIGON VEZICAL / trigone vésical / vesical tri-gone. NA: trigonum vesicae. Regiune a mucoasei vezicale cuprins `ntre cele dou
orificii ureterale [i orificiul uretral.
TRIGONIT|, s. f. / trigonite, s. f. / trigonitis.
[Lat. trigonum, gr. trigonos = triunghi; -itã.] Inflama]ie a mucoasei *trigonului
vezical, care apare `ndeosebi la femeie. Se manifest prin crize de polakiurie, `ndeosebi `n timpul zilei, `nso]ite de dureri ure-
trovaginale. Morfopatologic se constat\, la nivelul colului vezical [i al trigonului, leziuni polipoide, chistice, edematoase sau
angiomatoase, mai rar ulcera]ii unice sau multiple.
TRIGONOCEFALIE, s. f. / trigonocéphalie, s. f. / trigonocephaly.
[Lat. trigonum, gr. trigonos = triunghi; kephale = cap.]
Malforma]ie caracterizat printr-o form triunghiular a capului, determinat de *sinostoza prematur a oaselor craniene, care
determin compresiunea emisferelor cerebrale.
TRIIODOTIRONIN|, s. f. / triiodothyronine, s. f. / triiodothyronine. *Hormon tiroidian provenind din *tiroglobulin\, produs la adultul
normal `n cantitate de 7-12
µg pe zi. Circul `n sânge sub dou\ forme: liber\, `n propor]ie de 0,3%, [i legat de pro-teine
transportoare (v. tiroxin\entra]ia total `n sânge: 750 - 1 950 ng/l sau 1,2-3 nmol/l. V. tiroxin\, hormoni tiroidieni, tiroid\.
Denumirea chi-mic complet\: triiodo-3,5,3
’-tironin\. Abrev.: T
3.
TRIL, s. n. / thrill, s. m. / thrill.
[Engl. to thrill = a se `nfiora, a vibra.] Perceperea prin palpare a unor vibra]ii de natur
cardiovascular\, de regul sufluri. Ex.: t. anevrismale, aortice, diastolice [i sistolice. V. [i fream .
TRILOBAT, adj. / trilobé, -e, adj. / trilobate.
[Lat. tres, tria, gr. treis = trei; lat. lobus = lob.] Care este alc uit din trei lobi.
TRILOCULAR, adj. / triloculaire, adj. / trilocular.
[Lat. tres, tria, gr. treis = trei; lat. loculus, dim. de la locus = loc.] Care
prezint trei cavit\]i sau trei compartimente.
TRIMER, s. m. / trimère, s. m. / trimer.
[Lat. tres, tria, gr. treis = trei; gr. meros = parte.] Molecul alc uit din trei subunit\]i de
obicei trei lan]uri polipeptidice. V. [i monomer, polimer.
TRIPANOSOMIAZ|, s. f. / trypanosomiase, s. f. / trypanosomiasis.
[Gr. trypanon = burghiu; soma, -atos = corp; -azã.] Boal
parazitar\, endemic `n unele regiuni din Africa (`ntre 12
0
latitudine nordic [i 15
0
latitudine sudic\ Trypanosoma. Sin.:
boal Dutton. Tipuri principale: 1)
T. african\ este produs de Trypanosoma gambiense sau rhodesiense [i este transmis prin `n-
]ep ura mu[tei ]e-]e; evolueaz\, dup o stare febril cu leziuni cutanate (tripanide), adenopatii, atingeri viscerale, c re o
meningoencefalit difuz\, bolnavul plonjând `ntr-o permanent somnolen]\. Sin.: boala somnului. 2)
T. american\, sin.: boal
Chagas (v.).
TRIPLEGIE, s. f. / triplégie, s. f. / triplegia.
[Lat. tres, tria, gr. treis = trei; gr. plege = lovitur\.] *Hemiplegie asociat cu paralizia
unui membru din partea opus a corpului.
TRIPLET, s. m. / triplet, s. m. / triplet.
[Lat. tri-plus, gr. triploos = triplu.] 1) ~n genetic\, grup de trei baze purinice sau
pirimidinice `n molecula de ADN sau ARN care codeaz un anume aminoacid `n biosinteza proteinelor. 2) Na[terea a trei gemeni,
denumi]i triple]i.
TRIPLOPIE, s. f. / triplopie, s. f. / triplopia.
[Lat. triplus, gr. triploos = triplu; ops, opos = vedere, v\z.] Tulburare a vederii care
const `ntr-o viziune tripl\, adic\, `n percep]ia simultan a trei imagini ale aceluia[i obiect.
TRIPSIN|, s. f. / trypsine, s. f. / trypsin.
[Gr. tripsis = frecare, zdrobire, sfâmare (aluzie la modul de extrac]ie al enzimei, prin
"frecarea" pancreasului cu glicerin), de la
terere = a zdrobi, a sfâma, -inã.] Enzim proteolitic secretat de pancreas sub forma
|

831. 831
unui precursor, *tripsinogen, acesta fiind convertit `n forma activ la nivelul duodenului de *enterokinaz (sau enteropeptidaz). T.
este o endopeptidaz care, `n mediul alcalin, ac]ioneaz specific asupra leg urii arginil [i lizil din lan]ul peptidic. Ea catalizeaz
inclusiv clivajul unor molecule de tripsinogen [i `ndeosebi al unor enzime pancreatice importante pentru digestia proteinelor.
Activarea
in situ a t. ar putea fi un mecanism implicat `n geneza *pancreatitei acute. T. cristalizat de bou ( Bos taurus) este
utilizat\, datorit efectelor proteolitice, local pentru *debridarea pl\gilor necrotice, a unor ulcere, abcese, fistule [i `n tratamentul
*empiemului. Sin.: triptaz\. V. [i tripsinogen.
TRIPSINOGEN, s. m. / trypsinogène, s. m. / trypsinogen.
[V. etimologia termenului tripsinã; gr. gennan = a produce.] Proenzim
a *tripsinei secretat `n pancreas [i activat `n duoden de *enterokinaz\. T. este alc uit din 247 aminoacizi, iar gena codificant se
afl pe cromozomul 7. V. [i tripsin\.
TRIPTAMIN|, s. f. / tryptamine, s. f. / tryptamine. Amin rezultat prin decarboxilarea *triptofanului, produs `n organism `ndeosebi
prin ac]iunea unor enzime bacteriene intestinale. T. are un efect vasoconstrictor prin stimularea eliberii de *noradrenalin\.
Totodat\, ea reprezint precursorul mai multor substan]e naturale sau sintetice, unele dintre acestea, ca dietiltriptamina [i
dimetiltriptamina fiind psihoactive.
TRIPTAZ|, s. f. / tryptase, s. f. / tryptase.
[V. etimologia termenului tripsinã; -azã.] Sin.: tripsin (v.).
TRIPTOFAN, s. m. / tryptophane, s. m. / trypto-phan. Aminoacid (acid
α-amino-β-3-indol propionic) component al majorit\]ii
proteinelor, esen]ial pentru cre[terea optim `n copilie [i pentru echilibrul azotat din organism. Este precursor al *serotoninei [i al
nicotinamidei, `n acest caz prin intermediul *kinureninei. Cantit\]i adecvate de t. `n alimenta]ie pot compensa deficitul `n *acid
nicotinic [i, implicit, previn formele u[oare de *pelagr\.
TRISMUS, s. n. / trismus, s. m. / trismus.
[Gr. trismos = scrâ[nit din din]i.] Contractur spastic a mu[chilor masticatori, cu
dificultatea deschiderii gurii. Este consecin]a unei perturbi motorii a nervului trigemen [i reprezint primul semn clinic al
*tetanosului. T. poate fi provocat uneori [i de o infec]ie dentar sau amigdalian\.
TRISOMIE, s. f. / trisomie, s. f. / trisomy.
[Lat. tres, tria, gr. treis = trei; gr. soma, -atos = corp.] Perturbare genetic
caracterizat prin prezen]a `n celule a trei cromozomi `n locul unei perechi (un cromozom supranumerar). Cariotipul are deci 47 de
cromozomi. Se traduce clinic prin malforma]ii diverse, adesea complexe, care variaz func]ie de grupa la care apar]ine
cromozomul supranumerar:
t. 13, sindrom Patau (v.), t. 18, sindrom Edwards (v.), t. 21, sindrom Down (*mongolism). T. 12 este
frecvent `n *leucemia limfoid cronic\.
TRISOMIE 18 / trisomie 18 / 18 trisomy. Sin.: sindrom Edwards (v.).
TRISOMIE 21 / trisomie 21 / 21 trisomy. Sin.: sindrom Down (v.).
TRITANOMALIE, s. f. / tritanomalie, s. f. / tritano-maly.
[Gr. tritos = al treilea; lat., gr. anomalia = neregularitate, din lat.
anomalus, gr. anomos = neregulat (gr. a - priv.; nomos = obicei având for] de lege).] Anomalie congenital a sim]ului
cromatic, manifestat prin deficien]a par]ial a perceperii culorii albastre. V. [i tritanopie.
TRITANOPIE, s. f. / tritanopie, s. f. / tritanopia.
[Gr. tritos = al treilea; an - priv.; ops, opos = vedere, v\z.] Absen]a perceperii
culorii albastre. Sin.: tritanopsie. V. [i tritanomalie.
TRITANOPSIE, s. f. / tritanopisme, s. m. / tritano-psia.
[Gr. tritos = al treilea; an - priv.; opsis = vedere, aspect.] Sin.: tritanopie
(v.).
TRITIU, s. n. / tritium, s. m. / tritium.
[Gr. tritos = al treilea.] Izotop radioactiv al *hidrogenului, emi] or de radia]ii β
-
, cu timpul fizic
de `njum \]ire 12,37 ani. Este foarte frecvent utilizat `n sinteza unor molecule organice *radiomarcate. Utilizarea uman
in vivo a t.
este interzis `n majoritatea ]ilor.
TRITURARE, s. f. / trituration, s. f. / trituration.
[Lat. trituratio, -onis = treieri[ul grâului, de la triturare = a treiera, [i terere =
a freca, a treiera
.] 1) Ac]iunea de a transforma `n pulbere o serie de substan]e. 2) Ob]inerea unei *mixturi omogene de substan]e
prin frecare, presare [i zdrobire. Ex.: ob]inerea *amalgamului dentar din particule metalice [i mercur.
TRIUNGHIUL EINTHOVEN / triangle d'Einthoven / Einthoven's triangle.
[Lat. triangulus = triunghi, de la tres, tria = trei,
angulus = unghi, col]; Willem Einthoven, fiziolog olandez, profesor la Leyde, 1860-1927, premiul Nobel pentru
fiziologie/medicin `n 1924
.] Triunghi postulat de Einthoven, conform cuia cei trei electrozi periferici (bra] drept, bra] stâng,
gamb stâng\ formeaz `n plan frontal vârfurile unui triunghi echilateral, `n al cui centru este situat
inima.
TRIUNGHIUL GARLAND / triangle de Garland / Garland's triangle.
[Lat. triangulus = triunghi, de la tres, tria = trei, angulus
= unghi, col];
George Minot Garland, medic american, 1848-1926.] Zona de submatitate `ntre *curba Ellis-Damoiseau [i
coloana vertebral\, datorit `mpingerii spre mediastin a parenchimului pulmonar de c re lichid.
TRIUNGHIUL SCARPA / triangle de Scarpa / Scarpa's triangle. NA: trigonum femorale.
[Lat. triangulus = triunghi, de la tres,
tria
= trei, angulus = unghi, col]; Antonio Scarpa, anatomist [i chirurg italian, profesor de chirurgie la Modena, apoi profesor
de anatomie la Padova, 1747-1832
.] Spa]iu triunghiular delimitat `n partea superioar a coapsei de mu[chii sartorius, lung adductor
[i de ligamentul inghinal (Poupart).
TROCAR, s. n. / trocart, s. m. / trocar.
[Fr. veche trocart, alterare de la trois-quarts = trei sferturi (lam cu trei t\i[uri).]
Instrument servind la practicarea unor punc]ii la nivelul unor cavit\]i din organism. Este alc uit dintr-o tij metalic cu un vârf tri-
unghiular ascu]it, culisând `n interiorul unei *canule [i dep\[ind-o la nivelul vârfului. Dup efectuarea punc]iei, tija este retras\,
ceea ce permite scurgerea unui eventual con]inut lichid sau semisolid.
TROFEDEM, s. n. / trophoedème, s. m. / troph(o)edema.
[Gr. trophe = hran\, nutri]ie; oidema, -atos = umfl ur\, de la oidein
= a cre[te `n volum
.] Sin.: boal Milroy (v.).
TROFIC, adj. / trophique, adj. / trophic.
[Gr. trophikos = care hre[te.] Care se refer la *nutri]ie.
TROFICITATE, s. f. / trophicité, s. f. / trophicity.
[Gr. trophikos = care hre[te.] Ansamblu de fenomene care determin nutri]ia [i
echilibrul metabolic al structurilor vii.
TROFOBLAST, s. n. / trophoblaste, s. m. / tro-phoblast.
[Gr. trophe = hran\, nutri]ie; blastos = germen.] Stratul superficial al
vilozit\]ilor placentare. V. placent\.
TROFOPATIE, s. f. / trophopathie, s. f. / tropho-pathy, trophopatia.
[Gr. trophe = hran\, nutri]ie; pathos = boal\.] Orice tulburare
de *nutri]ie, de la forme func]ionale la manifesti patologice distincte.
TROFOTERAPIE, s. f. / trophothérapie, s. f. / trophotherapy.
[Gr. trophe = hran\, nutri]ie; therapeia = tratament, de la
therapeuein = a `ngriji.] Tratamentul unei boli cu mijloace dietetice.
TROFOZOIT, s. m. / trophozoïte, s. m. / tropho-zoit.
[Gr. trophe = hran\, nutri]ie; zoon = animal.] Forma vegetativ\, asexuat\, a
unor sporozoare, cu ar fi cele din genul *
Plasmodium.
TROHANTER, s. n. / trochanter, s. m. / trochan-ter.
[Gr. trokhanter, -eros = alerg or, de la trokhazein = a alerga.] Marele t.
(
NA: trochanter major): voluminoas apofiz quadrangular a extremit\]ii superioare a femurului, situat `n prelungirea diafizei
osului, pe care se inser mai mul]i mu[chi ai coapsei.
Micul t. (NA: trochanter minor): apofiz conic a extremit\]ii superioare a
femurului, situat la partea posterointern a metafizei femurale superioare, pe care se inser mu[chiul psoas iliac.
TROHANTEROPLASTIE, s. f. / trochanterplastie, s. f. / trochanterplasty.
[Gr. trokhanter, -eros = alerg or, de la trokhazein =
a alerga;
plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela.] Excizia chirurgical a apofizei osoase `n scopul remodelii unui
nou cap femural.
TROHIN, s. n. / trochin, s. m. / lesser tuberosity of the humerus. NA: tuberculum minus humeri.
[Gr. trokhos = roat\.] Tuberozitate
a extremit\]ii anterosuperioare a humerusului, situat intern fa] de *trohiter, pe care se inser mu[chiul subscapular. Sin.: mica
tuberozitate a humerusului. V. tab. anat. - oase.

832. 832
TROHITER, s. n. / trochiter, s. m. / greater tube-rosity of the humerus. NA: tuberculum majus humeri. [Gr. trokhos = roat\.]
Tuberozitate antero-extern a extremit\]ii superioare a humerusului, pe care se inser\, `n ordine anteroposterioar\, mu[chii:
subspinos, supraspinos [i mic rotund. Este separat de *trohin prin culisa sau [an]ul bicipital, unde se g\se[te tendonul bicepsului.
Sin.: marea tuberozitate a humerusului. V. tab. anat. - oase.
TROHLEAR, adj. / trochléaire, adj. / trochlear.
[Lat. trochlea, din gr. trokhilia = roat de scripete.] 1) Care se aseam ca
form cu o roat de scripete. Ex.: foseta t. a *orbitei. 2) Care se refer la *trohlee, sau este `n leg ur cu aceasta.
TROHLEE, s. f. / trochlée, s. f. / trochlea. NA: trochlea, pl. trochleae.
[Lat. trochlea, din gr. trokhilia = roat de scripete.]
Structur anatomic `n form de roat de scripete. Ex.:
t. humeral\, partea median a extremit\]ii inferioare a *humerusului, care
se articuleaz cu incizura trohlear a *cubitusului. V. [i tab. anat. - oase.
TROHOCEFALIE, s. f. / trochocéphalie, s. f. / trochocephalia.
[Gr. trochos = roat\; kephale = cap.] Malforma]ie a craniului
constând `n forma rotunjit a acestuia.
TROMB, s. m. / thrombus, s. m. / thrombus.
[Gr. thrombos = cheag.] Sin.: trombus (v.).
TROMBANGEIT| OBLITERANT| / thromboan-géite oblitérante / thromboangiitis obliterans, Buerger's disease.
[Gr. thrombos =
cheag;
an-geion = vas; -itã; lat. oblitterare = a [terge literele (ob = `n fa]a; littera = liter\.] Boal vascular\ ocluziv
inflamatorie, care afecteaz arterele [i venele mici [i medii ale extremit\]ilor membrelor. De asemenea, pot fi afectate vasele
cerebrale, viscerale [i coronare. Boala evolueaz `n pu-see succesive subintrante [i poate impune amputa]ii iterative. T. a. se
dezvolt cel mai frecvent la bba]i sub 40 de ani, iar rela]ia cu fumatul este cert\, de[i cauza bolii nu este cunoscut\. S-a con-
statat o inciden] crescut a antigenilor HLA-B5 [i A9 la pacien]ii cu aceast boal\. Sin.: boal Billroth-Winiwarter, boal Buerger.
TROMBASTENIE, s. f. / thrombasthénie, s. f. / thrombasthenia.
[Gr. thrombos = cheag; asthe-neia = sliciune, de la a - priv.,
sthenos = for]\, putere.] Disfunc]ie a *trombocitelor, al cor num este normal sau chiar u[or crescut, dar *adezivitatea [i
*agregabilitatea plachetar sunt alterate, retrac]ia cheagului este prelungit sau uneori absent\. T. se manifest clinic prin
*sindrom Glanzmann.
TROMBASTENIE GLANZMANN / thrombasthénie hémorr agique héréditaire / Glanzmann’s thrombasthenia.
[Eduard
Glanzmann
, pediatru [i hematolog elve]ian, profesor la Berna, 1887-1959 .] Sin.: sindrom Glanzmann (v.).
TROMBAZ|, s. f. / thrombase, s. f. / thrombase.
[Gr. thrombos = cheag; -azã.] Sin.: trombin (v.).
TROMBECTOMIE, s. f. / thrombectomie, s. f. / thrombectomy.
[Gr. thrombos = cheag; ektome = excizie.] Abla]ia chirurgical a
unui cheag, nou sau vechi, format `n interiorul unui vas sau a unei cavit\]i cardiace.
TROMBELASTOGRAF, s. n. / thromb(o)élastographe, s. m. / thromb(o)elastograph.
[Gr. thrombos = cheag; elastos = docil,
maleabil;
graphein = a scrie.] Aparat care permite ob]inerea *trombelastogramei.
TROMBELASTOGRAFIE, s. f. / thromb(o)élasto-graphie, s. f. / thromb(o)elastography.
[Gr. thrombos = cheag; elastos = docil,
maleabil;
graphein = a scrie.] Studiul global al coagulii, prin `nregistrarea cu ajutorul *trombelastografului. Var.:
tromboelastografie. Sin.: trombodinamogra-fie. V. trombelastogram\.
TROMBELASTOGRAM|, s. f. / thromb(o)élasto-gramme, s. m. / thromb(o)elastogram.
[Gr. thrombos = cheag; elastos = docil,
maleabil;
gramma = `nscriere.] Diagram ob]inut pe hârtie fotografic prin *trombelastografie. ~n principiu, pe t. (care are forma
unui diapazon) se pot m\sura: viteza de coagulare, soliditatea [i gradul de retrac]ie al cheagului etc. Utilitatea t. este limitat\, to-
tu[i, ea permite `ndeosebi investigarea etapei post-coagulare. Var.: tromboelastogram\.
TROMBICULIDAE / Trombiculidae / Trombiculidae. Familie de c\pu[e din clasa *
Arachnide, cu distribu]ie cosmopolit (ubicuitar).
Are semnifica]ie medical doar genul
Trombicula, subregnurile Eutrombicule [i Leptotrombidium. Trombicula autumnalis
determin\, prin `n]ep ura sa, o dermatoz benign numit trombidioz\. Larvele de
T. transmit la om microorganismul Rikettsia
tsutsugamushi
. V. boal tsutsugamushi.
TROMBIDIOZ|, s. f. / trombidiose, s. f. / trombidiosis. V.
Trombiculidae.
TROMBIN|, s. f. / thrombine, s. f. / thrombin.
[Gr. thrombos = cheag; -inã.] Factor de coagulare, produs de transformare a
protrombinei sub efectul protrombinazei [i al calciului [i, probabil, al altor factori de coagulare. T. transform *fibrinogenul `n
*fibrin\. Sin.: factor IIa, fibrinferment (desuet), trombaz\. V. [i trombinoformare.
TROMBINOFORMARE, s. f. / thrombinoforma-tion, s. f. / thrombin formation.
[Gr. thrombos = cheag; -inã; lat. formare = a da o
form\, a forma, de la
forma = form\.] Transformarea *protrombi-nei `n *trombin sub influen]a *tromboplastinei. T. reprezint un
timp important al *coagulii.
TROMBINOGEN, s. m. / thrombinogène, s. m. / thrombinogen.
[Gr. thrombos = cheag; -inã; gennan = a produce.] Sin.:
protrombin (v.).
TROMBOCIT, s. n. / thrombocyte, s. m. / platelet, thrombocyte.
[Gr. thrombos = cheag; kytos = ce-lul\.] Element figurat al
sângelui, de form discoidal\, cu diametrul de 2-4
µm. T. provine din fragmentarea *megacariocitului, nu are nucleu, dar con]ine
enzime active [i mitocondrii. Rolul cel mai important (cunoscut) al t. este `n *coagularea sângelui, ele declan[ând debutul
*hemostazei, adic hemostaza primar\. ~n mod normal, numul de t. este de 200 000 - 400 000/ml, iar durata de via] de circa 8-
10 zile. Citoplasma sa con]ine o serie de tipuri de granule, `ndeosebi granule dense [i granule
α, iar membrana con]ine o serie de
glicoproteine. Pentru expresia func]ional a t. sunt importante *adezivitatea [i *agregarea acestora. Sin.: plachet sanguin\. V.
adezivitate plachetar\, agregare a plachetelor, trombopatie, tromboxani.
TROMBOCITEMIE, s. f. / thrombocytémie, s. f. / thrombocyt(a)emia.
[Gr. thrombos = cheag; ky-tos = celul\; haima, -atos =
sânge
.] Cre[tere a numului de *trombocite circulante sanguine peste 1 000 000 /mm
3
, adesea `n cadrul unui *sindrom
mieloproliferativ.
TROMBOCITEMIE ESEN}IAL| / thrombocytémie e ssentielle / idiopathic thrombocyt(a)emia. *Mieloz hipertrombocitar de cauz
necunoscut\, caracterizat prin hemoragii, tromboze vasculare frecvente [i splenomegalie. *Timpul de sângerare este u[or
prelungit, iar timpul de coagulare aproape normal. Evolu]ie lent (peste 15 ani), dar fatal\. Tratamentul cu fosfor radioactiv [i
chimioterapia sunt eficace o perioad `ndelungat\. Transformarea `n *leucemie acut mieloid este excep]ional\.
TROMBOCITOPENIE, s. f. / thrombocytopénie, s. f. / thrombocytopenia.
[Gr. thrombos = cheag; kytos = celul\; penia = s\cie.]
Sc\derea numului de plachete, `n general sub 150 000/mm
3
, din cauza unei insuficien]e cantitative sau calitative a producerii lor,
distruc]ie crescut sau reparti]ie anormal\. Se disting: 1)
t. esen]ial\ sau purpura trombocitopenic idiopatic\, v. boal Werlhof; 2) t.
imun\
, asociat cu prezen]a de anticorpi antiplachetari (IgG).
TROMBOCITOPOIEZ|, s. f. / thrombocytopo-ïèse, s. f. / thrombocytopoiesis.
[Gr. thrombos = cheag; kytos = celul\; poiesis =
creare, formare, de la
poiein = a face.] Sin.: trombopoiez (v.).
TROMBOCITOZ|, s. f. / thrombocytose, s. f. / thrombocytosis.
[Gr. thrombos = cheag; kytos = celul\; -ozã.] Cre[terea numului
de plachete `n sângele periferic. Sin.: hiperplachetoz\.
TROMBODINAMOGRAFIE, s. f. / thrombodyna-mographie, s. f. / thrombodynamography.
[Gr. thrombos = cheag; dynamis =
for]\;
graphein = a scrie.] Sin.: trombelastografie (v.).
TROMBOELASTOGRAFIE. Var. pentru trombelas-tografie (v.).
TROMBOELASTOGRAM|. Var. pentru trombelastogram (v).
TROMBOEMBOLIE, s. f. / thromboembolie, s. f. / thromboembolism.
[Gr. thrombos = cheag; em-bole = ac]iunea de a arunca `n,
de la
emballein = a arunca `n (en = `n; ballein = a arunca).] Obstruc]ie a unui vas sanguin cu material trombotic transportat de
curentul sanguin de la locul de origine pân la vasul obturat. V. [i boal tromboembolic\.
TROMBOENDARTERIECTOMIE, s. f. / thromboendarté riectomie, s. f. / thromboendarteriectomy.
[Gr. thrombos = cheag; endon
= `n\untru;
arteria = arter\; ektome = excizie.] Sin.: endarteriectomie (v.).

833. 833
TROMBOFILIE, s. f. / thrombophilie, s. f. / throm-bophilia. [Gr. thrombos = cheag; philia = atrac-]ie, de la philein = a iubi.]
Tendin] de apari]ie a *trombozelor, determinat de *hipercoagulabilitate [i facilitat de cauze diverse sanguine, vasculare,
metabolice [i de unele medicamente.
TROMBOFLEBIT|, s. f. / thrombophlébite, s. f. / thrombophlebitis.
[Gr. thrombos = cheag; phleps, phlebos = ven\; -itã.]
Inflama]ia unei vene asociat cu formarea de *trombusuri. Se disting: 1)
t. intracranian\, la nivelul sinusurilor durei mater; 2) t.
migratoare
, care poate apare `n zone multiple (de la venele superficiale periferice, la venele mari [i viscerale) [i la intervale de
timp diferite; 3)
t. postpartum poate apare la lehuz [i este localizat la nivelul venei iliofemurale; 4) t. purulent\, cu formare de
puroi la nivelul trombusului [i infiltra]ia peretelui vascular. V. [i flebit\, flebotromboz\, tromboz\.
TROMBOGEN, adj. / thrombogène, adj. / throm-bogenic.
[Gr. thrombos = cheag; gennan = a pro-duce.] Care poate determina o
*tromboz\. Termenul este utilizat `ndeosebi cu referire la bolile sau la interven]iile chirurgicale care se afl frecvent la originea
*flebitelor.
TROMBOGENEZ|, s. f. / thrombogenèse, s. f. / thrombogenesis.
[Gr. thrombos = cheag; genesis = producere, de la gennan = a
produce
.] Procesul de *tromboz\. Sin. par]ial: trombopoiez\.
TROMBOKINAZ|, s. f. / thrombokinase, s. f. / thrombokinase.
[Gr. thrombos = cheag; kinein = a mi[ca; -azã.] V. tromboplastine.
TROMBOLITIC, adj., s. n. / thrombolytique, adj., s. m. / thrombolytic.
[Gr. thrombos = cheag; lytikos = care distruge, de la lyein
= a distruge
.] 1) Care provoac *tromboliza. 2) Medicament care are acest efect. Substan]ele cu rol t. sau *antiagregant plachetar
pot fi clasificate, `n func]ie de mecanismul de ac]iune, `n: inhibitori ai ciclooxigenazei, inhibitori ai tromboxan sintetazei, antagoni[ti
ai receptorilor TxA
2 (tromboxan A
2), inhibitori ai trombinei. V. [i fibrinolitic.
TROMBOLIZ|, s. f. / thrombolyse, s. f. / throm-bolysis.
[Gr. thrombos = cheag; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.]
Disolu]ia unui cheag alc uit din *fibrin [i existent `n circula]ia sanguin\. T. se ob]ine prin utilizarea de agen]i fibrinolitici.
TROMBOMODULIN|, s. f. / thrombomoduline, s. f. / thrombomodulin.
[Gr. thrombos = cheag; lat. modulari = a ritma, a modula,
de la
modulus = m\sur\.] *Calciprotein cu M
r de 100 kDa care, `n calitate de receptor al suprafe]ei luminale a celulelor
endoteliale, leag trombina, servind astfel `n calitate de *cofactor la activarea *proteinei C. T. poate ac]iona ca protector `mpotriva
coagulii in-travasculare.
TROMBOPATIE, s. f. / thrombopathie, s. f. / thrombocytopathy.
[Gr. thrombos = cheag (kytos = celul\pa-thos = boal\.]
Anomalie func]ional a plachetelor, de origine constitu]ional sau dobândit\, care determin un sindrom hemoragic, f anomalii
ale numului de plachete, nici ale factorilor plasmatici ai coagulii. V. [i sindrom Glanzmann.
TROMBOPENIE, s. f. / thrombopénie, s. f. / thrombocytopenia.
[Gr. thrombos = cheag (kytos = celul\penia = s\cie.] Sin.:
trombocitopenie (v.).
TROMBOPLASTIC, adj. / thromboplastique, adj. / thromboplastic.
[Gr. thrombos = cheag; lat. plasticus, gr. plastikos = care se
poate modela, de la gr.
plastike = arta de a modela; gr. plassein = a forma, a modela.] Despre substan]e care favorizeaz
coagularea.
TROMBOPLASTINE, s. f. pl. / thromboplastines, s. f. pl. / thromboplastins.
[Gr. thrombos = cheag; plastos = modelat, de la
plassein = a forma, a modela; -inã.] Complex enzimatic format dintr-un fosfolipid plachetar [i din factorii V [i X activa]i, necesar
coagulii sângelui; transform protrombina `n trombin `n prezen]a calciului. Se disting:
t. plasmatic\ (sau endogen\) [i t. tisular\
(sau
exogen\) ori factorul III de coagulare denumit, uneori, trombokinaz\. Sin.: protrombinaze.
TROMBOPLASTINOGEN, s. m. / thromboplasti-nogène, s. m. / thromboplastinogen.
[Gr. thrombos = cheag; plastos = modelat,
de la
plas-sein = a forma, a modela; -inã; gennan = a produce.] *Factorul de coagulare VIII reprezint o globulin plasmatic
termolabil care, sub ac]iunea tromboplastinogenazei, formeaz *tromboplastina. Absen]a sau deficien]a sa provoac *hemofilia A
(v. hemofilie-1). Sin.: protrombokinin\, protromboplastin\.
TROMBOPLASTINOGENAZ|, s. f. / thrombo-plastinogénase, s. f. / thromboplastinogenase.
[Gr. thrombos = cheag; plastos =
modelat, de la
plassein = a forma, a modela; -inã; gennan = a produce; -azã.] Enzim lipidic eliberat prin dis-truc]ia
trombocitelor, care transform tromboplas-tinogenul `n tromboplastin\. T. exist\, de aseme-nea, `n toate ]esuturile organismului.
Sin.: enzim sau factor plachetar.
TROMBOPOIEZ|, s. f. / thrombopoïèse, s. f. / thrombopoiesis.
[Gr. thrombos = cheag; poiesis = creare, formare, de la poiein =
a face
.] 1) Ansamblu de procese care conduc la elaborarea plachetelor. Sin.: trombocitopoiez\. 2) Sin.: trombogenez (v.).
TROMBOPOIETIN|, s. f. / thrombopoïétine, s. f. / thrombopoietin.
[Gr. thrombos = cheag; poieti-kos = care face, care creeaz\, de
la
poiein = a face; -inã.] Factor de cre[tere produs `n celulele m\du-vei osoase, care stimuleaz diferen]ierea [i multi-plicarea
*megacariocitelor [i cre[te astfel produc]ia de trombocite.
TROMBOSPONDIN|, s. f. / thrombospondine, s. f. / thrombospondin.
[Gr. thrombos = cheag; lat. spondeus, din gr. spondeios
= ritm al versurilor specific liba]iunilor, cântecelor solemne, sau cuvânt format din dou silabe accentuate `n mod egal;
-inã.]
Glicoprotein cu M
r de 450 kDa, secretat `ndeosebi de granulele α ale trombocitelor. T. prezint o structur apropiat de cea a *fi-
bronectinei [i *vitronectinei, fiind un promotor al *agregii plachetelor ca [i al aderen]ei unor tipuri celulare diverse.
TROMBOSTATIC, adj. / thrombostatique, adj. / thrombostatic.
[Gr. thrombos = cheag; statikos = care opre[te, de la istanai = a
plasa, a face s ]in\
.] Care `mpiedic formarea *cheagului.
TROMBOSTAZ|, s. f. / thrombostase, s. f. / thrombostasis.
[Gr. thrombos = cheag; stasis = oprire, de la istanai = a plasa, a face
s ]in\
.] Sta-z venoas `n amonte de o tromboz atrial dreapt sau stâng\.
TROMBOSTENIN|, s. f. / thrombosthénine, s. f. / thrombosthenin.
[Gr. thrombos = cheag; sthenos = for]\; -inã.] Protein
plachetar din aceea[i familie cu actomiozina muscular\, care joac un rol important `n agregarea plachetar [i retrac]ia cheagului.
TROMBOTEST, s. n. / thrombotest, s. m. / thrombotest.
[Gr. thrombos = cheag; engl. test = examen, prob\, din fr. veche test =
vas de p\mânt utilizat de alchimi[ti, de la lat.
testum = capac de lut ars.] Metod de control al unui tratament anticoagulant prin
deriva]i de dicumarin\. Const `n evaluarea a patru factori ai coagulii care pot fi modifica]i prin tratament (factor VII, IX, X [i pro-
trombin - factor II). Sin.: test Owen.
TROMBOXANI, s. m. pl. / thromboxanes, s. m. pl. / thromboxanes.
[Gr. thrombos = cheag; (ky-tos = celul\oxane = inel.]
Molecule derivate din *acidul arahidonic, `nrudite cu *prostaglandinele, sintetizate `n *trombocite [i *granulocite.
T. A
2 (TxA
2)
induce agregarea plachetar\, `n cazul unei leziuni a endoteliului, [i contrac]ia mu[chilor netezi (vasoconstric]ie). Foarte instabil, cu
o durat de semivia] de 30 s, T. A
2 se transform `n t. B
2 (TxB
2), substan] mai stabil\, dar inactiv\. V. endoperoxizi, prostaciclin
[i prostaglandine.
TROMBOZ|, s. f. / thrombose, s. f. / thrombosis.
[Gr. thrombos = cheag; -ozã.] Formarea unui cheag (*trombus) `n interiorul
sistemului circulator, adic `n vasele sanguine sau `n cavit\]ile cardiace. Clasic, `n cazul t. venoase, care sunt cele mai frecvente,
se disting: tromboflebita (v.) [i flebotromboza (v.).
TROMBUS, s. m. / thrombus, s. m. / thrombus, pl. thrombi.
[Gr. thrombos = cheag.] Mas sanguin coagulat\, format `n inim
sau `ntr-un vas,
in situ, ceea ce deosebe[te t. de *embol. Sin.: tromb. Se deosebesc: 1) T. alb, mai frecvent, `ntotdeauna unic, cu
localizare `n capilare sau arteriole. Este alc uit dintr-o mas de plachete (conglutinare plachetar\ nând câteva leucocite [i se
formeaz rapid `ntr-un vas cu endoteliul alterat, unde ader (nu este un cheag, deoarece nu con]ine nici fibrin\, nici eritrocite). 2)
T. ro[u, excep]ional, este un cheag de coagulare (asem or coagulii in vitro), format din globule ro[ii [i câteva aglomeri
plachetare inserate `ntr-o re]ea de fibrin\. 3)
T. mixt, cu structur complex\, compus dintr-un cap (alb, situat la nivelul implantii
cheagului [i format prin conglutinare plachetar\ tificat (zone de conglutinare plachetar alternând cu
zone de cheag de coagulare). T. poate fi
parietal (artere, vene, inim\, `n zonele cu circula]ie rapid\ obliterant (artere [i vene
de calibru mic). Evolu]ia t. este variabil\: organizare cu constituirea unui ]esut conjunctiv tân, con]inând vase de neoforma]ie, dar

834. 834
cel mai frecvent se produc fie o transformare hialin ( t. parietal), fie o obliterare complet (t. obliterant). Se mai pot produce:
calcificare, fibrinoliz (dispari]ia t.) [i `ndeosebi mobilizarea t., care antreneaz o embolie.
TROMPA EUSTACHIO / trompe d’Eustache / Eustachio' s tube, pharyngo-tympanic tube. NA: tuba auditiva.
[Bartolomeo
Eustachio
, medic [i anatomist italian, profesor la Roma, 1520-1574.] Conduct osteocartilaginos care une[te urechea medie cu
faringele. Sin.: salpinge, tromp auditiv\.
TROMPA FALLOPIO / trompe de Fallope / fallopian tube. NA: tuba uterina.
[Gabrielle Fallopio, anatomist italian, n. la Modena,
profesor la Padova, 1523-1562
.] Sin.: tromp uterin (v.).
TROMP|, s. f. / trompe, s. f. / tube.
[Lat. trompa, din germ. trumpa = forma]iune onomatopeic\.] Conduct anatomic tubular care
este evazat la una din extremit\]i. V. `n continuare.
TROMP| AUDITIV| / trompe auditive / tuba auditiva. NA: tuba auditiva. Sin.: trompa Eustachio (v.).
TROMP| UTERIN| / trompe de Fallope / sal-pinx. NA: tuba uterina. Fiecare din cele dou conducte situate la dreapta [i la stânga
uterului, `ntinse pân la ovare, unde se termin prin pavilionul trompei. Sin.: oviduct, salpinge, trompa Fallopio.
TRONCULAR, adj. / tronculaire, adj. / truncal.
[Lat. truncus = trunchi.] Care se refer la un trunchi nervos, arterial, venos sau
limfatic.
TROPISM, s. n. / tropisme, s. m. / tropism.
[Gr. trope = `ntoarcere, de la trepein = a `ntoarce; -ism.] Mi[care de orientare, f
deplasare, la unele plante sau animale, ca r\spuns la stimuli din mediul `nconjur or. Orientarea, cu una din p]i, `n direc]ia
stimulului este denumit
t. pozitiv, iar `n direc]ie opus\, t. negativ. T. se observ `ndeosebi la plante, dar este caracteristic [i
animalelor care tr\iesc `n colonii, ancorate pe un substrat. T. sunt clasificate `n func]ie de stimul. Ex.: barotropism (determinat de
presiune), galvanotropism [i magnetotropism (de stimuli electrici sau magnetici), fototropism (de lumin) etc. V. taxie.
TROPOCOLAGEN, s. m. / tropocollagène, s. m. / tropocollagen.
[Gr. trope = `ntoarcere, de la tre-pein = a `ntoarce; kolla = clei;
gennan = a produce.] Macromolecul proteic de circa 200 nm lungime [i 1,5 nm diametru, bogat `n acizi amina]i de tipul
glicinei, hidroxiprolinei, hidroxilizinei, secretat de fibroblaste, precursor al colagenului `n ]esuturile conjunctive. Este format din trei
lan]uri polipeptidice a câte 1 050 reziduuri fiecare. M
r t. este 285 kDa.
TROPOMIOZIN|, s. f. / tropomyosine, s. f. / tropomyosin.
[Gr. trope = `ntoarcere, de la trepein = a `ntoarce; mys, myos =
mu[chi; -
inã.] Protein muscular filamentoas\, care `n repaus `mpiedic filamentele de *actin s interac]ioneze cu cele de
*miozin\. Dimpotriv\, activat de *troponin [i ioni de calciu, declan[eaz contrac]ia muscular\.
TROPONIN|, s. f. / troponine, s. f. / troponin.
[Gr. trope = `ntoarcere, de la trepein = a `ntoarce; -inã.] Protein muscular care
intervine, `mpreu-n cu *tropomiozina, `n faza preparatorie a con-trac]iei musculare. ~n timpul activii musculare, concentra]ia
intracelular a ionilor de calciu cre[-te, iar t. legat cu ace[tia declan[eaz ac]iunea tropomiozinei, care permite *actinei s
reac]ione-ze cu *miozina, ceea ce conduce la contrac]ia muscular\. T. este compus din trei subunit\]i, I, C, T. Dozarea
imunoenzimatic a subunit\]ilor T [i I ale t. poate fi util `n diagnosticul infarctului de miocard.
TROPOSFER|, s. f. / troposphère, s. f. / tropo-sphere.
[Gr. trope = `ntoarcere, de la trepein = a `ntoarce; lat. sphaera, gr.
sphaira = sfer\.] Nume dat p urilor inferioare ale atmosferei, con]inând [i organisme vii.
TRUNCHI, s. n. / tronc, s. m. / trunk. NA: trun-cus.
[Lat. truncus = trunchi.] 1) Partea principa-l\, masiv\, a corpului uman, reunit
cu capul prin gât [i care sus]ine cele patru membre. T. cuprinde: toracele, abdomenul [i micul bazin. 2) Partea unui vas sau a unui
nerv cu cel mai mare diametru, situat `n amonte fa] de ramurile de deriva-]ie.
TRUNCHI BRAHIOCEFALIC / tronc artériel brachio-céphalique / brachiocephalic trunk. V. tab. anat. - artere.
TRUNCHI CELIAC / tronc cœliaque / celiac trunk. V. tab. anat. - artere.
TRUNCHI CEREBRAL / tronc cérébral / brain stem. Ansamblu format din bulb, protuberan] [i *mezencefal. Este situat `n fosa
cerebral posterioar\.
TRUNCHI COSTOCERVICAL / tronc cervico-in-tercostal / costocervical trunk. V. tab. anat. - artere.
TRUNCHI PULMONAR / tronc pulmonaire / pul-monary trunk. V. tab. anat. - artere.
TRUNCHI TIROCERVICAL / tronc thyro-cervical / thyrocervical trunk. V. tab. anat. - artere.
TRYPANOSOMA / Trypanosoma / Trypanosoma.
[Gr. trypanon = burghiu; soma, -atos = corp.] Gen de protozoare flagelate,
fuziforme [i efilate, parazite `n sânge la o serie de animale [i la om.
T. sunt agen]i specifici ai unor boli r\spândite `n ]ile calde. V.
tripanosomiaz\.
TSH / TSH / TSH.
[Acronim engl. pentru Thyroid Stimulating Hormone = hormon tireostimulator.] Acronim pentru hormonul
tireotrop sau *tirotrofin\, utilizat `n mod curent `n locul denumirilor respective. V. [i tab. const. endocrinol.
TUB, s. n. / tube, s. m. / tube.
[Lat. tubus = tub.] Denumire pentru o serie de canale naturale din organism. V. `n continuare.
TUB CAPILAR / tube capillaire / capillary tube. T. cu diametrul sub 1 mm. V. capilar.
TUB COLECTOR / tube collecteur / collecting tubule. NA: tubulus renalis rectus. Por]iune dreapt a *t. urinifer care une[te mai mul]i
tubuli renali [i se dirijeaz spre papila renal\.
TUB CONTORT DISTAL / tube distal / distal convoluted tubule. NA: tubulus renalis contortus. Segmentul *t. urinifer `ndeptat de
glomerulul renal.
TUB CONTORT PROXIMAL / tube proximal / proximal convoluted tubule. NA: tubulus renalis contortus. Segmentul *t. urinifer cel
mai apropiat de glomerulul renal.
TUB DIGESTIV / tube digestif / alimentary tract, digestive tube. NA: canalis alimentarius. Canal lung, continuu, deschis la ambele
sale extremit\]i, prin care trec alimentele ingerate [i unde acestea sunt supuse unor transformi complexe, care fac posibil
asimilarea componentelor necesare organismului. T. d. cuprinde: gura, *faringele, *esofagul, *stomacul, *duodenul, *intestinul
sub]ire (jejun-ileon), *colonul, *rectul [i canalul anal. O serie de glande sunt considerate anexe ale t. d. Este cazul *glandelor
salivare, *ficatului [i *pancreasului.
TUB NEURAL / tube neural / neural tube. Denumire dat [an]ului neural dup `nchiderea sa.
TUB URINIFER / tube urinifère / uriniferous tubule. Sin.: tubul renal (v.).
TUBAJ, s. n. / tubage, s. m. / tubage.
[Lat. tubus = tub.] Introducerea unui tub, de obicei suplu, `ntr-un conduct sau `ntr-o cavitate
natural\, `n scopul prelevii unor secre]ii, evacuii sau introducerii unor substan]e. Ex.: t. gastric, t. duodenal.
TUBAR, adj. / tubaire, adj. / tubal.
[Lat. tuba = trompet\.] 1) Care se refer la *trompa Eustachio sau la *trompa Fallopio. 2)
Despre un suflu dur [i intens auzit la ausculta]ia pulmonar\, la nivelul unui focar de condensare.
TUBER, s. m. / tuber, s. m. / tuber. NA: tuber vermis.
[Lat. tuber, -eris = umfl ur\, excrescen]\.] V. vermis.
TUBER CINEREUM / tuber(culus) cinereum / tuber cinereum. NA: tuber cinereum. Por]iune din fa]a ventral a hipotalamusului
(numit [i tubercul anterior) ce ia parte la formarea plan[eului ventriculului III [i din care se desprinde tija hipofizar\.
TUBERCUL, s. m. / tubercule, s. m. / tubercle. NA: processus accesorius (1).
[Lat. tuberculum, dim. de la tuber, -eris =
umfl ur\, excrescen]\
.] 1) ~n anatomie, relief mic rotunjit situat la suprafa]a unui organ. 2) ~n dermatologie, termen pu]in utilizat
care desemneaz clasic un infiltrat dermic profund, cu evolu]ie lent [i obi[nuit distructiv\, care se traduce prin noduli uneori
grupa]i `n placarde infiltrate.
TUBERCUL BOCK / tubercule de Bock / Bock's tubercle.
[August Carl Bock, anatomist german, 1782-1833.] T. supranumerar
prezent pe fa]a ju-gal a celui de-al doilea molar permanent inferior.
TUBERCUL CARABELLI / tubercule de Carabelli / Carabelli tubercle.
[George C. (Edler von Lunkaszprie) Carabelli, dentist
austriac, Viena, 1787-1842
.] T. supranumerar prezent pe fa]a pa-latinal a primului molar superior permanent.

835. 835
TUBERCUL DARWIN / tubercule de Darwin / dar-winian tubercle. NA: tuberculum auriculae. [Charles Robert Darwin ,
naturalist englez, 1809-1882
.] Atavism prezent la nivelul pavilionului urechii, `n treimea superioar\, având semnifica]ia unui prag
algic crescut.
TUBERCUL ELEMENTAR / tubercule élémen-taire / tubercle. Sin.: folicul tuberculos (v.).
TUBERCUL ZUCKERKANDL / tubercule de Zuc-kerkandl / Zuckerkandl's tubercle.
[Emil Zuc-kerkandl, anatomist austriac de
origine ungar\, profesor la Graz, apoi la Viena, 1849-1910
.] T. supranumerar prezent pe cel de-al doilea molar temporar.
TUBERCULI MORGAGNI / tubercules de Morga-gni / Morgagni's tubercles.
[Giovanni Battista Morgagni , anatomist [i
anatomopatolog italian, profesor la Padova, 1682-1771
.] Glande sebacee areolare, `n num de 10-15, care fac s proemi-ne
tegumentul de deasupra [i care se hipertrofiaz `n timpul sarcinii.
TUBERCULI QUADRIGEMENI / tubercules qua-drijumeaux / quadrigeminal bodies. NA: corpo-ra quadrigemina. Mici eminen]e
situate la partea posterioar a *pedunculilor cerebrali (lama quadrigeminat\ ru, dispu[i `n dou perechi:
T. q.
anteriori
sau superiori, `n conexiune cu corpii genicula]i laterali, sunt centrii reflec[i pe traiectul c\ilor optice. T. q. posteriori sau
inferiori, conecta]i cu corpii genicula]i, sunt centrii reflec[i ai c\ilor olfactive.
TUBERCULID|, s. f. / tuberculide, s. f. / tuber-culid.
[Lat. tuberculum, dim. de la tuber, -eris = umfl ur\, excrescen]\; -idã.]
Denumire generic pentru leziunile cutanate de origine tuberculoas\, cu virulen] mic sau absent\, survenind la subiec]ii a c\ror
imunitate antituberculoas este foarte crescut\. T. se prezint cel mai frecvent sub forma unor papule roz-g\lbui, apute ca erup]ii
recurente [i cu involu]ie spontan\. Unele t. apar ca reac]ii hiperergice la bacilii Koch sau la antigenii acestora, dac antigenii ajung
`n piele prin diseminare hematogen de la un focar activ de tuberculoz\. Alteori t. nu se afl `n rela]ie cu tuberculoza. S-au descris
numeroase tipuri de t.: folicular [i lichenoid, papular-miliar (cu elemente foarte mici), papulo-necrotic, papulo-nodular [i asem or
*acneei rozacee (rozaceiformi).
TUBERCULII MULG|TORILOR / tubercules des trayeurs / milkers’ nodules. Sin.: paravaccin (v.).
TUBERCULIN|, s. f. / tuberculine, s. f. / tuber-culin.
[Lat. tuberculum, dim. de la tuber, -eris = umfl ur\, excrescen]\; -inã.]
Denumire pentru diferite substan]e extrase din mediile de cultur ale bacilului tuberculozei (
Mycobacterium tuberculosis sau M.
bovis
) care con]in, `n esen]\, produ[i de cre[tere ai bacilului. T. are proprietatea de a provoca, numai la subiec]ii care au suferit
infec]ia tuberculoas\, o reac]ie dermic dac este administrat local (*cutireac]ie, *intradermoreac]ie) sau general (infec]ie
hipodermic\
t. brut\ (sau vechea t.), a cei unitate interna]ional corespunde la 1/100 ml t. purificat\; 2)
t. purificate, a cor activitate biologic se m\soar prin compara]ie cu t. standard, produse de OMS sau `n unele ]i. ~n testarea
cu t., doza se stabile[te `n func]ie de vârst [i de gradul de hipersensibilitate al subiec]ilor.
TUBERCULIZARE, s. f. / tuberculisation, s. f. / tuberculization.
[Lat. tuberculum, dim. de la tuber, -eris = umfl ur\,
excrescen]\
.] Formarea de *tuberculi sau conversia unui *infiltrat `n tubercul.
TUBERCULOID, adj. / tuberculoïde, adj. / tuber-culoid.
[Lat. tuberculum, dim. de la tuber, -eris = umfl ur\, excrescen]\; gr.
eidos = form\.] 1) Despre o forma]iune patologic asem oare unui *tubercul. 2) Despre o form a unei boli asem oare cu
*tuberculoza.
TUBERCULOM, s. n. / tuberculome, s. m. / tuber-culoma.
[Lat. tuberculum, dim. de la tuber, -eris = umfl ur\, excrescen]\;
-oma.] 1) *Abces tuberculos. 2) Forma]iune cazeoas pseudotumoral\, rotunjit\, de origine tuberculoas\, constituit din straturi
concentrice, cu evolu]ie `n general lent [i silen]ioas\.
TUBERCULOS, adj., s. m. / tuberculeux, -euse, adj., s. m. / tuberculous (patient).
[Lat. tuber-culum, dim. de la tuber, -eris =
umfl ur\, excres-cen]\
.] 1) Care se refer sau este determinat de tuberculoz\. 2) Care este cauzat de * Mycobacterium
tuberculosis
. 3) Bolnav de tuberculoz (termen nerecomandat).
TUBERCULOSTATIC, adj. / tuberculostatique, adj. / tuberculostatic.
[Lat. tuberculum, dim. de la tuber, -eris = umfl ur\,
excrescen]\; gr.
sta-tikos = care opre[te, de la istanai = a plasa, a face s ]in\.] Care opre[te multiplicarea bacilului Koch, cu
referire `ndeosebi la anumite antibiotice ca *streptomicina, *izoniazida.
TUBERCULOZ|, s. f. / tuberculose, s. f. / tuber-culosis.
[Lat. tuberculum, dim. de la tuber, -eris = umfl ur\, excrescen]\; -
ozã.] Boal infec]ioas sau contagioas provocat de bacilul tuberculos, Mycobacterium tuberculosis sau bacilul Koch, comun
omului, dar [i unor animale, `ndeosebi bovine, care induce o leziune morfopatologic complex [i specific\: tuberculul sau *nodulul
tuberculos. Clinic, aspectul este diferit, dup cum t. invadeaz `ntreg organismul (*granulie) sau r\mâne localizat `ntr-un organ
sau ]esut, unde parcurge o serie de stadii. Cea mai frecvent localizare afecteaz pl\mânii. Se descriu, de asemenea, t. intes-
tinal\, peritoneal\, articular\, osoas\, ganglionar\, renal\, cutanat etc. ~n ultimii ani, numul cazurilor de t. a crescut considerabil,
atât din cauza rezisten]ei bacililor la chimioterapie, cât [i din cauza mizeriei. Drept consecin]\, reapar forme de t. din perioada
când boala era r\spândit\, precum [i o serie de forme rezistente la tratamentele consacrate, cu un prognostic rezervat.
TUBEROZITATE, s. f. / tubérosité, s. f. / tubero-sity. NA: tuberositas, pl. tuberositates.
[Lat. tuberositas, -atis = umfl ur\, de la
tuberosus = plin de umfl uri [i tuber, -eris = umfl ur\.] Parte proeminent [i rotunjit a unui os sau, uneori, a unei alte
structuri anatomice. Ex.: marea t. a stomacului, situat la stânga [i deasupra por]iunii abdominale a esofagului; mica t. a
stomacului, sin.: antrul piloric; marea t. a humerusului, sin.: trohiter; mica t. a humerusului, sin.: trohin.
TUBI SEMINIFERI / tubes séminifères / convoluted seminiferous tubules. NA: tubuli seminiferi contorti. T. prezen]i, `n num de 2-3,
`n fiecare lobul testicular. Fiecare t. s. are o lungime de 30-150 cm [i un diametru de 150-300
µm. ~nchi[i la un cap , t. s. se
continu la cealalt extremitate cu t. drep]i [i, prin anastomoz\, formeaz *
rete testis. T. s. con]in *celulele Sertoli [i elementele li-
niei germinale. ~ntre t. s., la nivelul unui ]esut conjunctiv lax bogat `n capilare sanguine, se afl *celulele Leydig. V. [i testicul.
TUBOABDOMINAL, adj. / tubo-abdominal, -ale, -aux, adj. / tuboabdominal.
[Lat. tuba = trompet\; abdomen, -inis: posibil de la
abdere = a ascunde, a t\inui [i omen, -minis = prevestire.] Care apar]ine *trompei uterine [i cavit\]ii abdominale, care este
localizat la acest nivel.
TUBOCURARIN|-d, s. f. / d-tubocurarine, s. f. / tubocurarine. Alcaloid de curara, utilizat ca relaxant `n anestezia chirurgical [i `n
unele sti con-vulsive. Este antidot al atropinei.
TUBOOVARIT|, s. f. / salpingo-ovarite, s. f. / tubo-ovaritis.
[Lat. tuba = trompet\; lat. medical ovarium = ovar, de la ovum =
ou; -
itã.] Sin.: sal-pingoovarit (v.).
TUBOTIMPANIC, adj. / tubo-tympanique, adj. / tubotympanal.
[Lat. tuba = trompet\; lat. tym-panum, gr. tympanon =
tambur
.] Care se refer la *trompa Eustachio [i la membrana timpanului. Ex.: catar t.
TUBOTIMPANIT|, s. f. / tubotympanite, s. f. / tu-botympanitis.
[Lat. tuba = trompet\; lat. tym-panum, gr. tympanon = tambur;
-
itã.] Otit medie asociat cu inflama]ia *trompei Eustachio.
TUBOUTERIN, adj. / tubo-utérin, -e, adj. / tubou-terine.
[Lat. tuba = trompet\; uterus = uter.] Care se refer la *trompa uterin [i
la uter, care apar]ine acestor forma]iuni.
TUBUL RENAL / tubule rénal / renal tubule.
[Lat. tubulus, dim. de la tubus = tub; ren, renis = rinichi.] Forma]iune canalicular
care continu *glomerulul renal [i alc uie[te `mpreun cu acesta *nefronul, unitatea func]ional a rinichiului. T. r. are o lungime de
50-55 mm la om, prezentând pe sec]iune o membran bazal extern [i un epiteliu care delimiteaz un lumen la nivelul cuia
trece urina. T. r. este alc uit din mai multe segmente distincte atât prin structura, cât [i prin func]ia epiteliului tubular. Pornind de la
polul urinar al glomerulului, aceste segmente sunt urm oarele: 1)
t. contort proximal, având epiteliul `n *bordur `n perie; 2) ansa
Henle
(v.); 3) t. contort distal, care revine c re polul vascular al glomerulului aceluia[i nefron [i prezint la acest nivel o zon `n
care celulele epiteliale, mai `nalte [i mai dense, formeaz
macula densa, care apar]ine aparatului juxtaglomerular; 4) t. colector,
care urmeaz dup un tubul de conexiune [i se reune[te cu al]i t. colectori, c re papila renal\. Sin.: tub urinifer. V. [i rinichi.

836. 836
TUBULIN|, s. f. / tubuline, s. f. / tubulin. [Lat. tubulus, dim. de la tubus = tub; -inã.] Protein polimeric cu M
r 110-120 kDa,
component a microfilamentelor ce alc uiesc microtubulii, componen]i de baz ai *citoscheletului.
TUBULONEFRIT|, s. f. / tubulonéphrite, s. f. / tubular nephritis, tubal nephritis.
[Lat. tubulus, dim. de la tubus = tub; gr.
nephros = rinichi; -itã.] *Nefrit `n care leziunile sunt localizate electiv la nivelul *tubilor uriniferi, f\r\ afectarea *glomerulilor. Sub
denumirea de
t. acut\ sunt cuprinse o serie de sti patologice bine definite, ca: nefropatiile toxice (determinate, de ex., de mercur
[i de tetraclorura de carbon) [i accidentele renale acute din stile de [oc sau din stile hemolitice acute, manifestate `ndeosebi
prin *anurie [i *insuficien] renal acut\, care sunt reversibile `n câteva zile sau s\pt\mâni. Histopatologic, pe lâng leziunile tu-
bulare, se constat un edem intersti]ial, mai mult sau mai pu]in celular, de unde [i denumirea de
nefrite tubulo-intersti]iale acute,
utilizat frecvent. Se mai utilizeaz [i expresia
necroz tubular acut\, nejustificat\, deoarece leziunea tubular nu este necrotic\.
V. [i tubulopatie.
TUBULOPATIE, s. f. / tubulopathie, s. f. / tubular defect.
[Lat. tubulus, dim. de la tubus = tub; gr. pathos = boal\.] Denumire
general dat unor afec]iuni renale adesea congenitale [i ereditare, care se manifest aparent prin defecte ale sistemelor de
transport specializate de la nivelul *tubilor uriniferi. V. acidoz tubular Albright, cistinurie, diabet renal, sindrom Fanconi.
TULAREMIE, s. f. / tularémie, s. f. / tular(a)emia.
[Tulare, district din California unde a fost descris prima dat boala; gr. haima,
-atos
= sânge.] Boal infec]ioas acut\, descris ini]ial la roz oare, antropozoonoz endemo-epidemic\, t. este provocat de
bacilul
Francisella tularensis (denumit `n trecut Pasteurella tularensis sau Bacterium tularense). Rezervoarele de agent patogen
sunt numeroase: iepure, vulpe, [obolan, veveri]\, porc mistre]. Infec]ia la om se produce fie direct, prin contactul cu vânat infectat,
fie prin `n]ep uri sau dejec]ii ale unor specii de c\pu[e [i de t\uni, contaminate de la roz oare. T. se manifest prin febr\, astenie,
cefalee [i o serie de simptome [i semne `n func]ie de locul de p rundere sau de dezvoltare a agentului patogen. Este relativ tipic
hipertrofia ganglionilor, cu o ulcera]ie `n punctul de inoculare [i uneori supura]ie ganglionar\. Se descriu mai multe forme de t.,
printre care: 1)
t. gastrointestinal\, consecutiv ingestiei unui num mare de bacili, se manifest prin crampe abdominale, diaree
apoas\, febr [i uneori diaree cu sânge, urmare a unor ulcera]ii superficiale ale colonului; 2)
t. oculoglandular\, prin infec]ie la
nivelul sacului conjunctival, caracterizat prin conjunctivit\, durere, l\crimare, leziuni corneene granulomatoase care, netratate, se
pot complica cu perfora]ia corneei [i atrofie optic\; 3)
t. orofaringian\, `ndeosebi la copii, manifestat prin faringit ulcerat cu
leziuni pustuloase ale amigdalelor, uneori cu formare de membrane, noduli limfatici cervicali [i disfagie; 4)
t. pulmonar\, prin
inhalare de bacili sau prin diseminare limfo-hematogen a unei infec]ii primare, se caracterizeaz prin tuse neproductiv\, dureri
toracice, febr\, durere substernal\, sput sângerie; 5)
t. ulceroglandular\, cea mai r\spândit\, se manifest prin dureri difuze,
papul eritematoas la locul de inoculare, astenie [i prin consecin]e ale diseminii germenului patogen: limfadenopatie
generalizat\, hepatosplenomegalie [i, uneori, pneumonie. Sin.: boal Francis, boal Ohara, febra iepurilor.
TULBURARE AFECTIV| BIPOLAR| / trouble affectif bipolaire / bipolar affective disorder. Se caracterizeaz prin dou sau mai
multe episoade `n cursul cora dispozi]ia [i nivelul global de activitate sunt profund perturbate alternativ, fie `n sensul unei
dispozi]ii euforice [i de cre[tere a activit\]ii (hipomanie sau manie), fie `n sensul unei dispozi]ii depresive [i de reducere a activit\]ii
(*depresie), fie prin prezen]a simultan sau alternan]a rapid a simptomelor maniacale [i depresive (episod mixt). Sin. (clasic):
psihoz maniaco-depresiv\, psihoz bipolar\.
TULBURARE AFECTIV| SEZONIER| / trouble affectif saisonnier / seasonal affective disor-der. Apari]ia de episoade depresive
majore odat cu cre[terea perioadei de `ntuneric din zi (latitudini extreme, anotimpul de iarn\ min
pe o perioad mai `ndelungat a zilei. Sin.: depresie de iarn\.
TULBURARE OBSESIV-COMPULSIV| / trouble obsessionnel -compulsif / obsessive-compulsive disorder. Se caracterizeaz prin
existen]a unor idei obsedante sau comportamente [i ritualuri compulsive, stereotipe [i recurente, care jeneaz considerabil
func]ionarea social sau profesional\. Persoana afectat recunoa[te caracterul absurd [i inutil al comportamentului s\u, al cui
scop const `n prevenirea unui eveniment (nenorocire) pu]in probabil. Eforturile repetate de st\pânire [i suprimare agraveaz `ns
starea de *anxietate.
TULBURARE DE PANIC| / trouble panique / panic disorder. V. atac de panic\.
TULBURARE DE RITM / arythmie, s. f. / arrythmia. V. aritmie.
TULBURARE DE STRES POSTTRAUMATIC / trouble de stre ss post-traumatique / post-trau-matic stress disorder. T. mental
provocat de un eveniment traumatic cu un impact extraordinar, manifestat prin retr\irea respectivului eveniment `n mod repetat,
co[maruri, "anestezie emo]iona-l\", nelini[te, tulburi de somn, memorie [i concentrare [i un sentiment de culpabilitate. T. de s. p.
se manifest `n trei forme: acut\, cronic [i `ntârziat\.
TULBURARE SCHIZOFRENIFORM| / trouble sch izophréniforme / schizophreniform disor-der. T. mental cu semne [i simptome
de *schizofrenie, dar cu o durat `ntre 2 s\pt\mâni [i 6 luni. Sin. vechi: schizofrenie acut\.
TULBUR|RI AFECTIVE / troubles affectifs / affective disorders. T. psihice majore care se caracterizeaz prin ansambluri
simptomatice ce pot fi grupate `n jurul a doi poli simetrici: un pol depresiv-melancolic [i un pol expansiv-euforic. Perturbarea
fundamental const `n virajul afectivit\]ii sau dispozi]iei `n sensul *depresiei (asociat sau nu cu *anxietate) sau `n sensul euforiei.
Evolu]ia este ciclic\, la intervale variabile, iar schimbarea dispozi]iei, `nso]it de modifici ale nivelului global de activitate, poate fi
declan[at de factori ambientali [i de diverse situa]ii stresante. Sin.: tulburi ale dispozi]iei.
TULBUR|RI DISOCIATIVE / troubles dissocia-tives / dissociative disorders. T. mentale (nevroze isterice) caracterizate prin
alterarea brusc [i temporar a con[tien]ei, memoriei [i identit\]ii, cu separarea unor p]i ale personalit\]ii de identitatea

dominant a pacientului. Grupul include a-mnezia psihogen (form de amnezie focal\
multiple de personalitate.
TULBUR|RI ALE DISPOZI}IEI / troubles thymiques / mood disorders. Sin.: tulburi afective (v.).
TULBUR|RI DE PERSONALITATE / troubles de la personnalité / personality disorders. Denumire generic pentru devia]iile `n
raport cu personalitatea considerat normal\. Tr\s urile care caracterizeaz personalitatea patologic sunt marcate de
inflexibilitate [i maladaptare, determinând perturbi ale func]ionii sociale. T. de p. cuprind diverse sti [i tipuri de comportament
clinic semnificativ [i durabil, care reprezint expresia caracteristic a modului de via] al individului [i a modalit\]ilor de rela]ionare
[i de percepere a mediului [i pe sine `nsu[i. Pot apare precoce `n cursul dezvoltii individuale, sub influen]a factorilor
constitu]ionali [i sociali, sau sunt dobândite mai târziu `n cursul vie]ii. T. specifice ale personalit\]ii reprezint perturb\ri severe de
personalitate [i de integrare comportamental ale individului, care nu sunt imputabile direct unor boli, leziuni sau atingeri cerebrale
sau unor tulburi psihiatrice. Aceste perturbi care se reflect asupra personalit\]ii, apar de obicei `n copilie sau `n adolescen]
[i persist la vârsta adult\. ~n ICD-10 (OMS) [i DSM-IV se descriu: *personalitatea (p.) paranoid\, *p. schizoid\, *p. schizotipal\,
*p. antisocial\, *p. borderline, *p. histrionic\, *p. narcisist\, *p. evitant (anxioas\ esiv-
compulsiv). Sin.: personalit\]i patologice.
TULBUR|RI SCHIZOAFECTIVE / troubles schizo-affectifs / schizoaffective disorders. T. caracterizate prin prezen]a simultan\, la
un moment dat, `n tabloul clinic, a simptomelor afective [i schizofrenice, dar care nu justific diagnosticul de episod maniacal
[i/sau depresiv sau diagnosticul de *schizofrenie. Se descriu urm oarele forme clinice: 1)
T. s. de tip maniacal, `n care simptome-
le schizofrenice [i maniacale sunt prezente simultan `n cursul aceluia[i episod, f a justifica `ns un diagnostic de schizofrenie
sau de episod maniacal. 2)
T. s. de tip depresiv, `n care simptomele schizofrenice [i depresive sunt prezente simultan `n cursul
aceluia[i episod, f a justifica `ns un diagnostic de schizofrenie sau de episod depresiv. 3)
T. s. de tip mixt, `n care simptomele
schizofrenice, al uri de simptomele maniacale [i depresive sunt prezente simultan `n cursul aceluia[i episod, f a justifica `ns
diagnosticul de schizofrenie sau de episod mixt.
|| |

837. 837
TUMEFAC}IE, s. f. / tuméfaction, s. f. / tumefac-tion. [Lat. tumefacere = a face s se umfle.] Cre[tere de volum, umflare
patologic de natur edematoas a unui ]esut, organ sau a unei p]i limitate a corpului. Sin.: tumescen]\. V. [i tumor\.
TUMEFIAT, adj. / tuméfié, -e, adj. / swollen.
[Lat. tumefacere = a face s se umfle.] Despre o regiune a corpului sau un organ care
a suferit un proces de *tumefac]ie.
TUMESCENT, adj. / tumescent, -e, adj. / tumescent.
[Lat. tumescens, de la tumescere = a se umfla.] Care se umfl\, `ndeosebi
prin acumulare de lichide.
TUMESCEN}|, s. f. / tumescence, s. f. / tumes-cence.
[Lat. tumescens, de la tumescere = a se umfla.] Sin.: tumefac]ie (v.).
TUMOARE. Var. pentru tumor (v.).
TUMOR|, s. f. / tumeur, s. f. / tumour.
[Lat. tumor, -oris = umfl ur\.] 1) ~n trecut: orice leziune care provoac o cre[tere
localizat de volum. Aceast defini]ie poate corespunde termenului *tumefac]ie. Totu[i,
tumor reprezentând unul din semnele
cardinale ale inflama]iei, termenul este utilizat [i cu referire la acest proces, `ndeosebi `n engl. 2) Rezultatul cre[terii celulare
necontrolate [i progresive, denumit [i neoplasm (`n caz de cancer) sau *neoforma]ie, procesul fiind numit *neoplazie. Obs.:
termenul circul sub dou forme -
tumor\ [i tumoare. De[i ultima form este considerat cea corect\, prima se utilizeaz mai
frecvent. V. cancer. V. [i `n continuare.
TUMOR| ABRIKOSOV / tumeur d’Abrikosov / granular cell tumour.
[Alexei Ivanovici Abri-kosov, anatomopatolog rus, profesor
la Moscova, 1875-1955
.] T. benign rar\, localizat la nivelul pielii [i mucoaselor respiratorii [i digestive, afectând cel mai frecvent
limba. Este format din celule mari, cu granula]ii eozinofile, proliferând `n submucoas\. T. A. este radiorezistent\, curabil prin
exerez\, `ns recidiveaz\. Sin.: mioblastom cu celule granuloase, tumor cu celule granuloase.
TUMOR| ALB| / tumeur blanche / white swel-ling. Denumire clasic pentru artrita tuberculoas cronic\.
TUMOR| BRENNER / tumeur de Brenner / Brenner’s tumour.
[Fritz Brenner, anatomopatolog german, n. 1877.] T. rar\, de obicei
benign\, localizat la nivelul ovarului. Când t. este mic\, seam cu un *fibrom; când este mai voluminoas\, are aspectul unui
adenom chistic cu mase nodulare tumorale (noduli Brenner) `n peretele chistului. A fost denumit de Brenner
oophoroma folli-
culare
.
TUMOR| BRODIE / tumeur de Brodie / Brodie's tumour.
[Sir Benjamin Collins Brodie, chirurg englez, Londra, 1783-1862.] V.
boal Brodie (2).
TUMOR| BURKITT / tumeur de Bu rkitt / Bur-kitt’s lymphoma.
[Dennis Parsons Burkitt, medic sco]ian specializat `n boli
tropicale, Uganda, n. 1911
.] *Limfom malign localizat la nivelul maxilarului; este rezultatul proliferii maligne a unei clone
limfocitare B, declan[at frecvent de virusul Epstein-Barr, probabil `n prezen]a unor factori a-socia]i (anomalie cromozomic\,
paludism, condi-]iile climatice specifice din Africa tropical\, unde poate apare sub form de endemii). Se caracteri-zeaz prin
prezen]a de tumori cu localizare facial [i, evolutiv, localizi multiple viscerale, `ndeosebi la copiii cu vârsta `ntre 4 [i 8 ani. Sin.:
boal Bur-kitt, limfom Burkitt.
TUMOR| CARCINOID| / tumeur carcinoïde / carcinoid. Sin.: carcinoid (v.).
TUMOR| CU CELULE GRANULOASE / tumeur à cellules granuleuses / granular cell tumour. Sin.: tumor Abrikosoff (v.).

TUMOR| DERMOID| / tumeur dermoïde / der-moid tumour. Forma]iune congenital cu struc-tur\ *dermoid nechistic\, localizat
cel mai frecvent la nivelul conjunctivei, iar uneori pe mucoasa bucal sau pe mucoasa c\ilor urinare.
TUMOR| DESMOID| / tumeur desmoïde / desmoid tumour. T. format din ]esuturi derivate din *mezenchim, localizat la nivelul
pielii sau mu[chilor pere]ilor abdominali. Este considerat ca o varietate de *sarcom cu malignitate atenuat [i doar local\. Unii
autori clasific t. d. `n cadrul *fibromatozei.
TUMOR| FILOD| / tumeur phyllode / phyllode tumour.
[Gr. phyllon = frunz\.] V. boal Brodie (2).
TUMOR| GIGANT| ELSBERG / tumeur géante d’Elsberg / Elsberg’s giant tumour.
[Charles Albert Elsberg, chirurg, New York,
1871-1948
.] T. intrarahidian\, dezvoltat sub prima vertebr lombar [i care, prin extindere `n fundul de sac terminal, poate atinge
dimensiuni considerabile.
TUMOR| GLOMIC| / tumeur glomique / glomus tumour. Tumor benign\, extrem de dureroas la atingere, localizat mai des la
nivelul extremit\]ilor ([i `ndeosebi la unghii), dezvoltat pe seama elementelor neuro-musculo-vasculare care, f\când s comunice
direct o arteriol cutanat subtermi-nal [i una sau mai multe venule, scurt-circuitea-z re]eaua capilar intermediar\. T. g.
cuprinde, `n propor]ii variabile, trei elemente: cavit\]i vasculare, celule glomice contractile [i fibre nervoase. Sin.:
angiomioneurinom.
TUMOR| GRAWITZ / tumeur de Grawitz / Gra-witz’ tumour.
[Paul Grawitz, anatomopatolog german, profesor la Greifswald,
1850-1932
.] Sin.: nefrocarcinom (v.).
TUMOR| HISTIOID| / tumeur histioïde / histioid tumour. T. format dintr-un ]esut adult net diferen]iat.
TUMOR| KRUKENBERG / tumeur de Kruken-berg / Krukenberg’s tumour.
[Friedrich Ernst Krukenberg, patolog german,
1871-1946
.] T. ovarian *metastatic\, mai frecvent `n cazul cancerului gastric, dar observat [i la bolnavele afectate de cancer de
colon, sân sau gland tiroid\. Sin.: sindrom Krukenberg.
TUMOR| MALIGN| SECUNDAR| / tumeur maligne secondaire / malignant secondary tumour. Sin.: metastaz (v.).
TUMOR| CU MIELOPLAXE / tumeur à myélo-plaxes / myeloplaxoma. T. `n general benign\, de culoare brun-ro[cat\, sângerând
u[or, cu sediul pe maxilar (*epulis) sau la nivelul epifizei oaselor lungi. Este format din ]esut conjunctiv tân foarte vascularizat
(*]esut de granula]ie), care con]ine *mieloplaxe. Sin.: mieloplaxom, osteoclastom.
TUMOR| ORGANOID| / tumeur organoïde / or-ganoid tumour. Sin.: teratom (v.).
TUMOR| WARTHIN / tumeur de Warthin / Warthin’s tumour.
[Aldred Scott Warthin, anatomopatolog american, profesor la
Universitatea din Michigan, 1867-1931
.] T. benign a glandei parotide, polichistic\, `ncapsulat\, format din elemente epiteliale [i
limfoide asociate.
TUMOR| WILMS / tumeur de Wilms / Wilms’ tumour.
[Max Wilms, chirurg german, profesor (succesiv) la Leipzig, Basel [i
Heidelberg, 1867-1918
.] Sin.: nefroblastom (v.).
TUMORECTOMIE, s. f. / tumorectomie, s. f. / tu-morectomy.
[Lat. tumor, -oris = umfl ur\; gr. ektome = excizie.] Abla]ia
chirurgical a unei tumori, f exereza ]esuturilor `nvecinate, practicat\, `n general, `n cazul tumorilor benigne.
TUMORI KOËNEN / tumeurs de Koënen / Koë-nen's tumours.
[J. Koënen, medic olandez, sec. XX.] Proliferarea rebordului
ungveal, cu aspect de mici pedunculi cno[i [i cilindrici, roz, `ntinzân-du-se pe fa]a extern a unghiei, patognomonice pentru
*scleroza tuberoas (Bourneville).
TUMORI PAPILARE / tumeurs papillaires / papil-lary tumors. Denumire dat unor t. de natur diferit (sarcom, fibrom, carcinom,
epiteliom) care prezint la nivelul suprafe]ei *burjoni analogi pa-pilelor hipertrofiate. Din aceast cauz\, ele sunt confundate uneori
cu *papiloamele.
TUMORI PONCET-SPIEGLER / tumeurs de Ponc et-Spiegler / Spiegler’s tumours.
[Antonin Poncet, chirurg francez, profesor la
Lyon, 1849-1913;
Eduard Spiegler, chimist [i dermatolog austriac, Viena, 1860-1908 .] Sin.: boal Poncet-Spiegler (v.).
TUMORIGEN, adj. / tumorigène, adj. / tumorigenic.
[Lat. tumor, -oris = umfl ur\; gr. gennan = a produce.] Care este capabil
s produc dezvoltarea unor tumori benigne sau maligne. Termenul se refer `ndeosebi la celule. V. [i cancerigen.
TUMORIGENEZ|, s. f. / tumorigenèse, s. f. / tu-morigenesis.
[Lat. tumor, -oris = umfl ur\; gr. genesis = producere, de la
gennan = a produce.] Studiul mecanismelor de producere a tumorilor.
TUN ELECTRONIC / canon à électrons / electron gun. Sistem destinat producerii [i localizii unui fascicul de electroni a cui
energie [i intensitate pot fi reglate. Ex.: t. e. al diferitelor tipuri de *mi-croscoape electronice [i al sistemelor de *microa-naliz
nuclear\.
| |

838. 838
TUNEL TARSIAN / tunnel tarsien / tarsal tunnel. Canal osteofibros de trecere a vaselor tibiale posterioare, a nervului tibial [i a
tendoanelor flexorilor, format de oasele *tarsului.
TUNELIZARE, s. f. / tunnelisation, s. f. / tun-neling.
[Engl. tunnel = tunel, galerie.] Procedeu chirurgical prin care se creeaz o
nou cale de trecere ce traverseaz un ]esut, `n general subcu-tanat, osos sau muscular.
TUNIC|, s. f. / tunique, s. f. / tunic(a). NA: tunica.
[Lat. tunica = tunic\, `nveli[.] ~nveli[, adesea membranos, al unui organ sau al
unui conduct. Ex.: *t. vaginal\.
TUNIC| VAGINAL| / tunique vaginale / tunica vaginalis testis. NA: tunica vaginalis testis. ~n-veli[ seros al testiculului, alc uit dintr-
o foi] visceral [i una parietal\, separate de o cavitate vir-tual\. T. v. se izoleaz de peritoneu `n timpul coborârii testiculare [i
r\mâne legat de acesta prin ligamentul Cloquet. Sin. nerecomandat: vaginal\.
TURBARE, s. f. / rage, s. f. / rabies.
[Lat. turbatio, -onis = tulburare, de la turbare = a tulbura, a-[i pierde min]ile.] Sin.: rabie
(v.).
TURBIDIMETRIE, s. f. / turbidimétrie, s. f. / turbidimetry.
[Lat. turbidus = agitat, tulburat; gr. metron = m\sur\.] Metod de
determinare a concentra]iei unor suspensii pe baza *turbidit\]ii acestora. Se m\soar absorb]ia luminii de c re suspensie, care
este propor]ional cu concentra]ia.
TURBIDITATE, s. f. / turbidité, s. f. / turbidity.
[Lat. turbidus = agitat, tulburat.] Caracteristic a unui lichid care con]ine `n
suspensie particule solide insolubile, de obicei coloidale, sau uneori precipitate nesedimentate. M\surarea t. (turbidimetrie) poate
permite determinarea concentra]iei acestor solu]ii. Uneori t. apare `n urma ac]iunii unor agen]i precipitan]i sau sub influen]a
temperaturii.
TURBINAL, adj. / turbinal, -ale, -aux, adj. / turbi-nal.
[Lat. turbinatus = de form conic\, de la tur-bo, -inis = vârtej.] Care se
raporteaz la cornetele nazale. Ex.: creste t. ale maxilarului, ale palatinului.
TURGESCENT, adj. / turgescent, -e, adj. / turgescent.
[Lat. turgescens, de la turgescere = a se umfla.] Rezultatul fenomenului
de *turgescen-]\. Cu referire la un organ, vas, ]esut sau celul\. Sin.: turgid.
TURGESCEN}|, s. f. / turgescence, s. f. / tur-gescence.
[Lat. turgescens, de la turgescere = a se umfla.] 1) Mirea de volum
sau *intumescen]a unui ]esut, a unui organ sau a unei p]i din corp. T. este de obicei consecin]a cre[terii fluxului de sânge venos.
2) Fenomen suferit de celule `n mediul *hipoton.
TURGID, adj. / turgide, adj. / turgescent.
[Lat. turgidus = umflat, de la turgescere = a se umfla.] Sin.: turgescent (v.).
TURGOR, s. n. / turgor, s. m. / turgor.
[Lat. turgor, -oris = umflare.] Senza]ia de elasticitate-fr\gezime a pielii `ndeosebi la sugari.
Prin t. se poate aprecia hidratarea normal\.
TURISTA, s. f. / turista, s. f. / turista.
[Termen de origine mexican\.] Sin.: diareea turi[tilor (v.).
TURNOVER / turnover / turnover.
[Engl. turn-over = `ntoarcere.] Anglicism care denume[te intensitatea [i viteza de metabolizare
a unei anumite substan]e. ~ntr-un ansamblu de procese biochimice, se produc sistematic substituiri, transfor-mi, distruc]ii [i
sinteze de molecule. Se formeaz astfel un ciclu metabolic care asigur prin t. permanen]a cantitativ [i calitativ a substan]elor ce
formeaz ansamblul. V. [i re`nnoire biologic\.
TUSE, s. f. / toux, s. f. / cough.
[Lat. tussis = tuse.] Act respirator complex, coordonat de obicei reflex, dar reproductibil [i voluntar.
T. const\, de regul\, dintr-un inspir profund cu `nchiderea *glotei, urmat de un expir brusc prin care se elimin aer alveolar cu
vitez mare [i turbulen]\, astfel `ncât pot fi `ndeptate din c\ile aeriene particule de orice natur sau gaze iritante care se pot afla
local. Presiunea intrapleural poate cre[te la peste 100 mmHg, iar viteza fluxului de aer peste 950 km/or\. Centrii de control ai t.
se afl la nivel medular. ~n afara t. "fiziologice”, au fost descrise mai multe forme de t. `n patologie. V. `n continuare.
TUSE ANEVRISMAL| / toux anévrismale / aneurysmal cough. T. asociat cu un *anevrism al aortei [i cu paralizia unei corzi vocale.
TUSE PRIN COMPRESIUNE / toux par compression / compression cough. T. cu rezonan] profund cauzat de compresiunea
bron[iilor.
TUSE CONVULSIV| / cocqueluche, s. f. / whooping cough, pertussis. Boal infec]ioas acut a tractului respirator, extrem de
contagioas\, endemo-epidemic\, afectând `ndeosebi copiii [i cauzat de
Bordetella pertussis. Uneori, maladii similare determin
B. parapertussis [i B. bronchiseptica. Dup o incuba]ie de circa dou s\pt\mâni, t. c. debuteaz prin stadiul cataral, caracterizat
prin febr moderat\, strut, guturai [i t. uscat\. Dup 1-2 s\pt\mâni boala evolueaz `n stadiul paroxistic, dominat de crize
paroxistice caracteristice de t., constând `n inspir profund, urmat de t. spasmodic cianozant [i emetizant sub form de *chinte,
acestea fiind separate de un inspir lung [i siflant, denumit repriz\. Ulcera]ia frâului limbii este considerat patognomonic `n
perioada de stare. Crizele de t. dureaz 3-4 s\pt\mâni, dup care, `n perioada de convalescen] se atenueaz pân la dispari]ie.
Prognosticul t. c. poate fi grav la sugar.
TUSE EXTRAPULMONAR| / toux extrapoulmonaire / extrapulmonary cough. T. cu cauze exterioare aparatului respirator.
TUSE MORTON / toux de Morton / Morton’s cough.
[Richard Morton, medic englez, 1637-1698.] T. persistent `n tuberculoza
pulmonar\. Se `nso]e[te de vom\, cu eliminarea alimentelor ingerate, episoadele frecvente având influen] asupra constitu]iei
bolnavului.
TUSE PEL HEPATIC| / toux hépatique de Pel / Pel's hepatic cough.
[Pieter Klaases Pel, medic olandez, profesor de clinic
medical la Amsterdam, 1852-1919
.] T. uscat\, sup oare, chinuitoare, `n contextul unui abces hepatic localizat la nivelul
domului hepatic (situa]ie de cinci ori mai frecvent decât alte localizi), prin irita]ia nervului frenic.
TUSE PRODUCTIV| / toux productrice / productive cough. T. eficient `n `ndeptarea materiilor de la nivelul tractului respirator.
TUSE REFLEX| / toux réflexe / reflex cough. T. produs ca urmare a irita]iei unor organe.
TUSE SYDENHAM / toux de Sydenham / Sydenham’s cough.
[Thomas Sydenham , medic englez, Cambridge, Londra, 1624-
1689.
] Spasm isteric al mu[chilor respiratori.
TUSE TRIGEMINAL| / toux trigéminale / trigeminal cough. T. prin irita]ia fibrelor nervului trigemen de la nivelul nasului, gâtului [i
urechii externe.
TUSIPAR, adj. / tussipare, adj. / tussal.
[Lat. tussis = tuse; parere = a na[te.] Despre o zon sau o regiune din organism care
poate deveni punctul de pornire al unui reflex declan[ator al tusei. Zona t. major este reprezentat de c\ile respiratorii, dar zone t.
se afl [i `n conductul auditiv extern, amigdale, stomac, intestin, ficat, splin\, organe genitale.
TU{EU, s. n. / toucher, s. m. / touch, tactus.
[Fr. toucher = a atinge.] Metod de explorare a unei cavit\]i naturale cu unul sau mai
multe degete ale mâinii (`n general indexul [i/sau mediusul), combinat de obicei cu palparea. Cel mai frecvent se practic
t.
vaginal
[i t. rectal. T. mitral const `n explorarea digital a orificiului mitral, practicat `n cursul *comisurotomiei.
TUTEL|, s. f. / tutelle, s. f. / tuition.
[Lat. tutela = supraveghere, tutel\, de la tueri = a proteja.] M\-sur de protec]ie judiciar
adoptat `n caz de incapacitate major a unui subiect de a-[i gira bunurile.
TUTUN, s. n. / tabac, s. m. / tobacco.
[Turc tütün = tutun.] Frunzele uscate ale plantei Nicoti-ana tabacum, care pot fi mestecate,
prizate sau `ndeosebi fumate. Principalele elemente toxice a-le t. sunt: 1) *Nicotina, care determin dependen-]a [i complica]iile
cardiovasculare (aterom, spasm [i tromboz\ 2) *Oxidul de carbon, factor de *hipoxie. 3) Gudroanele
care con]in substan]e iritante [i cancerigene (`ndeosebi la nivelul c\ilor aeriene [i digestive superioare, al bron[iilor [i al vezicii).
Sin. desuet: tabac. V. [i tabagism.

839. 839



VICTOR BABEª (1854-1926),
anatomopatolog ºi unul dintre
întemeietorii micro-biologiei pe plan
mondial. Opera ºtiinþificã a lui Victor
Babeº este de o anvergurã
excepþionalã. A comunicat ºi a publicat peste
1 300 de lucrãri. La 30 de ani, lucrând la Paris în
laboratorul profesorului Victor Cornil, elaboreazã
împreunã cu acesta primul tratat de bacteriologie
din lume. Victor Babeº a descoperit peste 50 de
germeni microbieni, are contribuþii deosebit de
importante în studiul turbãrii, al leprei, difteriei,
tuberculozei, a descoperit corpusculii Babeº-
Negri-Ernst. Pornind de la procedeul lui Pasteur,
a elaborat "
metoda româneascã" de tratament
antirabic. În 1912, Babeº a publicat la Paris
celebrul sãu
Traité de la rage. A fost un
precursor al ideii privind acþiunea antibioticã a
unor substanþe ºi s-a consacrat printre primii
promotori ai medicinii profilactice. Babeº a
imprimat o nouã direcþie, promovând cercetãrile
asupra "
pa-tomorfologiei procesului infecþios", o
sintezã a bacteriologiei ºi a morfopatologiei.
Genul
Babesia (protozoare) ºi babesioza sunt
incluse definitiv în dicþionare.



}ÂN}AR, s. m. / moustique, s. m. / mosquito.
[Lat. zinzalus.] Insect
dipter prev\zut cu o tromp care îi permite în]eparea omului sau anima-
lelor în scopul hririi cu sânge. Familia
Culidae, care prezint importan]
medical\, este alc uit din trei subfamilii:
Anopheline, Culicine [i Aedine.
Ace[ti ]., ca urmare a faptului c femelele sunt hematogene, pot transmite
la om numeroase boli, printre care: *malaria, *febra galben [i *filarioza.

}Â}ÂN|, s. f. / bourbillon, s. m. / core. Sin. pop. pentru burbion (v.).
}ESUT, s. n. / tissu, s. m. / tissue.
[Lat. textum = ]es ur\.] Grupare de celule diferen]iate care for-meaz `mpreun o asociere
topografic [i func-]ional\. Celulele unui ]. pot fi de acela[i tip (ex.: ]. nervos) sau de tipuri diferite (ex.: ]. conjunctiv). Prin
agregarea mai multor ]. diferite rezult un *or-gan. În orice ]., pe lâng celule caracteristice, e-xist structuri nervoase, vasculare [i
sânge, cu componentele corespunz oare. }. este alc uit din celule [i substan] intercelular\. }. prezint deosebiri macroscopice
[i îndeosebi particularit\]i microscopice. Exist
patru tipuri fundamentale de ].: epitelial, conjunctiv (cuprinzând sângele, ]. osos [i ].
catilaginos),
muscular [i nervos. Tipuri de ].: 1) }. adipos brun (v.). 2) }. adipos fetal, sin.: ]. adipos brun. 3) }. adipos galben, ].
gr\sos comun, ubicuitar în organism. 4)
}. areolar, alc uit din celule [i fibre conjunctive care se intersecteaz în toate direc]iile. 5)
}. braditrofic, cu nutri]ie redus\, sac în vase (ex.: cartilaje, cornee, cristalin etc.). 6) }. cartilaginos, tip de ]. conjunctiv alc uit din
celule cartilaginoase care elaboreaz o substan] fundamental dens\. 7) *
}. cardionector sau nodal. 8) }. cavernos, sin.: ]esut
erectil (v.). 9)
}. condral, sin.: ]esut cartilaginos (v.). 10) }. condroid, cartilaj embrionar. 11) }. conjunctiv, termen general pentru
toate ]. care reprezint un suport pentru elemente specializate sau pentru un parenchim. Cele mai importante variet\]i de ]. c. sunt:
]. adipos, areolar, osos, cartilaginos, elastic [i fibros. 12)
}. conjunctiv fibros, alc uit din fibre dense de colagen dispuse în benzi
paralele, între care se afl rânduri de celule ale ]. conjunctiv. Include tendoanele [i membranele fibroase, cum este *dura mater.
13)
}. elastic, varietate de ]. conjunctiv alc uit îndeosebi din fibre elastice. 14) }. epitelial, alc uit din celule poliedrice, al urate [i
dispuse în unul sau mai multe straturi sau grupi compacte. Constituie înveli[ul corpului uman, al cavit\]ilor, conductelor [i
structura func]ional a parenchimurilor secretorii. 15)
}. erectil sau cavernos, sistem spongios de spa]ii vasculare, care alc uie[te
forma]iunile erectile, situat îndeosebi în penis [i clitoris. Se poate umple cu sânge, producând mirea [i rigidizarea organului
respectiv. 16)
}. glandular, ]. epitelial specializat pentru o secre]ie exocrin sau endocrin\. 17) }. glial, v. nevroglie. 18) }.
hematopoietic
, formator de celule sanguine, alc uit din *celule stem sau su[ din care deriv liniile celulare formatoare ale
elementelor figurate ale sângelui. 19)
}. intersti]ial, ]. conjunctiv intercelular. 20) }. keratinizat din unghii, p sau epiderm, înccat
cu keratin\. 21)
}. limfatic, alc uit din fibre reticulare [i de colagen [i din limfocite. 22) }. limfoid, asem or ]. limfatic, dar dispus
în alte zone decât cele specifice ]. limfatic. 23)
}. mezenchimal embrionar nediferen]iat, alc uit din celule polivalente ramificate,
între care se afl substan] amorf sau fibrilar\. 24)
}. mieloid din m\duva osoas ro[ie, format din celule reticulare, celule
gr\soase, eritroblaste, mielocite [i elemen-te mieloide mature. 25)
}. mucoid, ]. conjunctiv embrionar caracterizat prin prezen]a
fibroblastelor mari, stelate, înconjurate de o substan] intercelular omogen\. Se g\se[te în diferite p]i ale embrionului [i în
cordonul ombilical al fetusului. 26)
}. muscular, alc uit din *fibre musculare ce con]in structuri contractile, *miofilamente [i
*miofibrile, dup ale cor propriet\]i ]. m. este alc uit din trei tipuri de mu[chi: neted, striat [i cardiac (miocard). 27)
}. nervos,
format din celule nervoase cu prelungirile lor [i *nevroglie. 28)
}. nodal sau ]. cardionector (v. inim\}. osos, varietate a ]. con-
junctiv, alc uit dintr-o component celular\ relativ redus (osteoblaste - celule constructoare - [i os-teoclaste - celule distructive) [i

840. 840
o bogat substan] fundamental alc uit din material compact [i dur fosfocalcic. }. o. compact este component al corticalei
osoase, format din os haversian dens, iar
]. o. spongios este component al epifizelor oaselor lungi [i al oaselor scurte [i late, fiind
alc uit din lamele care delimiteaz mici cavit\]i cu ]. medulogr\sos. 30)
}. parenchimal este reprezentat de componentele
epiteliale ale unui organ, în raport cu *stroma, care este re]eaua de suport sau nutritiv a organului. 31)
}. pseudoerectil,
conjunctivomuscular, cu capacitate de înmagazinare temporar a unui volum sanguin. Se g\se[te în submucoasa cornetelor
nazale, ca [i în unele sfinctere (ex.: sfincterul piloric) bogate în plexuri venoase. 32)
}. reticular, ]. conjunctiv tân, în care domin
fibrele reticulare. 33)
}. ]int\ (v).
}ESUT ADIPOS BRUN / tissu adipeux brun / brown adipose tissue. }. adipos pigmentat care este abundent la nou-n\scut (localizat
`n jurul rinichilor [i la nivelul reguinii posterioare a toracelui, `n apropierea gâtului) [i la mamiferele care hiber-neaz\. Acest ]esut
are func]ia de accelerare a *termogenezei ca r\spuns la frigul din mediul ambiant (`ndeosebi `n perioada postnatal\
rioada de revenire din hibernare. }. a. b. este termogenic datorit existen]ei `n celulele sale a unor mitocondrii specializate, care,
prin intermediul *termogeninei, sunt decuplate de la *fosforila-rea oxidativ\. Speciile mature non-hibernante po sed cantit\]i mici
de ]. a. b., care `[i exercit rolul [i `n aceste cazuri prin cre[terea ratei metabolice asociat ingestiei de hran\.
}ESUT CARDIONECTOR / tissu cardionecteur / cardionector tissue. Sin.: ]esut nodal. V. inim\.
}ESUT COMPACT / tissu compact / compact substance. V. ]esut.
}ESUT GLIAL / tissu glial / glial tissue. V. nevroglie.
}ESUT NODAL / tissu nodal / nodal tissue. Sin.: ]esut cardionector. V. inim\.
}ESUT }INT| / tissu cible / target tissue. }. care este influen]at în plan func]ional sau structural de o substan] elaborat în
organism într-o zon mai mult sau mai pu]in deptat\. În general, un astfel de ]. prezint *receptori specifici pentru substan]a care
ac]ioneaz asupra sa. Ex.: ]. tiroidian este ]inta ac]iunii *TSH, prin intermediul receptorilor specifici; ]. muscular neted este ]inta
unor mediatori chimici; ]. prostatei este ]int pentru hormonii steroizi androgeni etc.
}ESUT SUBCUTANAT / tissu sous-cutané / sub-cutaneous tissue. Sin.: hipoderm (v.).
}INT|, s. f. / cible, s. f. / target.
[Sl. centa = ban, moned\.] 1) Structur (molecul\, celul\, ]esut, organ) care este expus direct unei
anumite ac]iuni, unui anumit proces. Ex.: *celul ]., ]esut ]. pentru ac]iunea unui anumit hormon sau a unui medicament; un organ
poate fi ]. ac]iunii radia]iilor ionizante. 2) Pies alc uit dintr-un element determinat [i expus la un fascicul de particule `nccate
sau neutre `n scopul ob]inerii unui element nou (eventual radioactiv) sau a unei emisii de radia]ii (
α, β, γ sau X). V. [i teoria ]intei.










|

841. 841











SIGMUND FREUD (1856-1939) este, probabil, medicul cel mai cunoscut
în afara câmpului medicinii, în calitate de creator al psihanalizei. Opera sa a
fost supusã celor mai diferite interpretãri ºi uneori vulgarizatã. A fost un
neurolog reputat pentru diagnosticele sale în toatã Europa. A fãcut mai
multe descoperiri, care singure i-ar fi asigurat un loc în istoria medicinii. În
1884, Freud rateazã, din cauza unor probleme personale, recunoaºterea ca
descoperitor al acþiunii anestezice locale a cocainei. În 1885 urmeazã
cursurile lui Charcot la
Spitalul Salpêtrière din Paris. Convins cã nevrozele
sunt consecinþa unor ºocuri afective uitate, cautã o metodã de readucere în
conºtiinþã a traumatismelor înãbuºite. Treptat, studiazã visele, elaboreazã noþiunile de
cenzurã, refulare, libido, inconºtient, etapã premergãtoare în întemeierea psihanalizei, o
adevãratã ºtiinþã a inconºtientului. E. Clapa-rède considerã opera sa "
unul din evenimentele
cele mai importante (...) din istoria ºtiinþelor spiritului
". Dupã moartea lui Freud, pe lângã
valoarea ei terapeuticã, psihanaliza s-a consacrat ca una din teoriile plauzibile ale psihismului
uman.


UBICHINON|, s. f. / ubiquinones, s. f. / ubiqui-nones. Chinon
mitocondrial\, compus organic constituit dintr-un nucleu benzenic [i un
lan] lateral la C
6, alc uit din n unit\]i de *izopren (n fiind cuprins `ntre 6 [i
10). U. sunt prezente virtual `n toate celulele. Cea mai important este
u.
50
sau *coenzima Q
10, transportor mobil de electroni `ntre flavoproteine [i
*citocromi `n lan]ul respirator mitocondrial. Sin.: coenzim Q. V. [i
coenzim Q
10.
UBICUITIN|, s. f. / ubiquitine, s. f. / ubiquitin.
[Lat. ubique = peste tot.]
Protein alc uit din 76 de aminoacizi, cu M
r 8,5 kDa, foarte stabil\, prezent `n toate celulele eucariote, cu rol `n reglarea
procesului de degradare a proteinelor. Prin legarea covalent a u. cu *lizina dintr-o molecul de protein\, aceasta este marcat
pentru distruc-]ia proteolitic la nivelul unui *proteazom. Rata de degradare a proteinelor variaz\, iar proteinele a-normale sunt
recunoscute [i degradate mai rapid. Degradarea scade `n hipertrofia muscular consecutiv exerci]iului fizic [i cre[te la mu[chiul
*denervat.
UI / UI / IU. Abrev. utilizat `n mod curent pentru unitate interna]ional (v.).
ULALGIE, s. f. / ulalgie, s. f. / ulalgia.
[Gr. oulon = gingie; algos = durere.] Durere la nivelul gingiilor.
ULATROFIE, s. f. / ulatrophie, s. f. / ulatrophia.
[Gr. oulon = gingie; a - priv.; trophe = hran\, nu-tri]ie.] Atrofie gingival\.
ULCER, s. n. / ulcère, s. m. / ulcer.
[Lat. ulcus, -eris = ran\.] Pierdere de substan] la nivelul pielii sau al unei mucoase
(apar]inând unui organ sau ]esut) f tendin] la cicatrizare spontan [i cu evolu]ie mai mult sau mai pu]in cronic\. Sunt descrise
numeroase entit\]i nosologice [i tipuri de u. cu patogenie adesea foarte diferit\. V. `n continuare diferite tipuri de ulcere.
ULCER ANASTOMOTIC / ulcère anastomotique / anastomotic ulcer. Sin.: ulcer peptic (v.).
ULCER ATEROMATOS / ulcère at héromateux / atheromatous ulcer. Leziune a *intimei arteriale la nivelul unui *aterom. Poate
deveni sediul de formare a unui *trombus.
ULCER BAIRNSDALE / ulcère Bairnsdale / Bairnsdale ulcer. Sin.: ulcer Buruli (v.).
ULCER BARRETT / ulcère de Barrett / Barrett's ulcer.
[Norman Rupert Barrett , chirurg englez, 1903-1979.] Sin.: sindrom
Barrett (v.).
ULCER BURULI / ulcère Buruli / Buruli ulcer.
[Buruli, district in Uganda.] Infec]ie cutanat provocat de Mycobacterium ulcerans
(probabil printr-o toxin solubil\festat ini]ial printr-un nodul subcutanat mobil, ferm, nedureros, care cre[te ulterior `n
dimensiuni, devine fluctuant [i se deschide, formând un ulcer adânc cu baz necrotic\. Afec]iunea este `ntâlnit `n Africa Central\,
Asia de Sud-Est, Australia [i America de Sud [i Central\. Sin.: ulcer Bairnsdale.
ULCER CALOS / ulcère calleux / callous ulcer. *U. gastroduodenal vechi, caracterizat prin scle-roz retractil periferic masiv [i
prin aderen]a la organele `nvecinate.
ULCER CHICLERO / ulcère chiclero / chiclero ulcer, chicle ulcer. Form endemic de *leishmanioz cutanat\, r\spândit `n Yucatan
(Mexic), Belize [i Guatemala, `n special la lucr orii forestieri. Agentul etiologic al bolii este
Leishmania mexicana mexicana,
microorganism transmis la om de musca de nisip
Lutzomyia olmeca. Se caracterizeaz prin leziuni cu tendin] la ulcerare, care
sunt autolimitate [i vindecabile, cu excep]ia localizii pe urechea extern\, `n care caz leziunea se cronicizeaz [i distruge cartilajul
urechii. Sin.: papula Golfului.
ULCER CUSHING / ulcère de Cushing / Cu-shing's ulcer.
[Harvey Williams Cushing , neurochirurg american, Philadelphia,
1869-1939
.] *U. peptic acut asociat cu leziuni manifeste sau oculte ale SNC (leziuni intracraniene sau cu *hipertensiune
intracranian). Denumirea este specific terminologiei engleze.
ULCER DE DECUBIT / ulcère de décubitus / decubitus ulcer, bedsore. Sin.: escar (v.).
ULCER DE DE{ERT / maladie de Barcoo / desert sore. Sin.: boal Barcoo (v.).
ULCER DUODENAL / ulcère duodénal / duodenal ulcer. Localizare duodenal a bolii ulceroase, caracterizat prin pierdere de
substan] la nivelul mucoasei duodenale (pân la nivelul stratului muscular al mucoasei) [i exprimat clinic printr-un sindrom
dureros epigastric [i dispeptic, cu ritmicitate alimentar [i evolu]ie periodic sezonier\. ~n cursul evolu]iei cronice se poate complica
cu: hemoragii, perfora]ii [i *stenoz piloric\. V. ulcer gastroduodenal [i
Helicobacter pylori.
ULCER ESOFAGIAN / ulcère oesophagienne / (o)esophagial ulcer. Afec]iune rar\, u. e. se localizeaz `ndeosebi la nivelul treimii
inferioare a esofagului. Determin o simptomatologie asem oare cu a *u. gastric sus situat, dar cu fenomene de *reflux
gastroesofagian mai accentuate [i *disfagie.
ULCER FAGEDENIC / ulcère phagédénique / ulcus tropicum. Sin.: fagedenism (v.).
ULCER DE GAMB| / ulcère de jambe / varicose ulcer. Sin.: ulcer varicos (v.).
ULCER GASTRIC / ulcère simple de l'estomac / gastric ulcer. Localizare gastric a bolii ulceroase, caracterizat prin pierdere de
substan] la nivelul mucoasei gastrice (pân la nivelul stratului muscular al mucoasei), cel mai adesea pe mica curbur sau pe
antru. Manifesti clinice: sindrom dureros epigastric [i dispeptic, cu ritmicitate alimentar [i evolu]ie periodic sezonier\. Numai u.
g. predispune la *cancer gastric. Complica]ii: hemoragii, perfora]ii, *stenoze (u. cu localizare piloric). V. ulcer gastroduodenal.
1

842. 842
ULCER GASTRODUODENAL / ulcère gastroduo-dénal / peptic ulcer. Cadru nosologic `n care sunt incluse boli benigne de etiologie
insuficient cunoscut care se traduc printr-o pierdere de sub-stan] circumscris ce afecteaz\, mai mult sau mai pu]in profund,
mucoasa gastric sau duodenal\. Pentru desemnarea concomitent a leziunii, simptomelor [i a cauzei se utilizeaz expresia
boal
ulceroas gastroduodenal\
. Aceast grupare `ntr-un termen comun a ulcerului gastric [i duodenal este justificat de o similitudine
aparent a celor dou boli, care, nu este exclus totu[i s fie diferite. Denumirea
peptic ulcer din terminologia englez este mai
cuprinz oare, incluzând pe lân-g ulcerele gastric [i duodenal, *ulcerul esofagian [i *ulcerul peptic dup *gastrojejunostomie.
Exis-ten]a u. g. este legat de factori alimentari, stres, de prezen]a unui germen microbian (*
Helicobac-ter pylori) [i mai rar de o
hipersecre]ie de *gastrin (*sindrom Zollinger-Ellison).
ULCER GOMOS SIFILITIC / ulcère gommeux syphilitique / gummatous ulcer. Ulcer ovalar, cu marginile nete [i baza dur\, f
adenopatie satelit\, rezultat prin degenerarea cazeoas a *gomelor din *sifilisul ter]iar. Afecteaz frecvent limba, iar mai rar este
localizat la nivelul altor mucoase sau cutanat.
ULCER JACOB / ulcère de Jacob / Jacob's ulcer.
[Arthur Jacob, anatomist [i oftalmolog irlandez, Dublin, 1790-1874.] Sin.:
ulcus rodens (v.).
ULCER MELENEY / ulcère de Meleney / Mele-ney's ulcer, progressive post-operative gan-grene.
[Frank L. Meleney, chirurg
american, 1889-1963
.] *Gangren postoperatorie progresiv\, care debuteaz `ntr-un punct al unei pl\gi (dup un traumatism sau o
interven]ie chirurgical\ ici, sub forma unei ulcera]ii cu form regulat [i rotunjit\, delimitat printr-un burelet
circular foarte dureros.
ULCER `N OGLIND| / ulcère en miroir / kissing-ulcer. U. denumit "de contact”, cu sediul vizavi de un alt ul. ~n duoden, situat pe
peretele opus.
ULCER PENETRANT / ulcère pénétrant, ulcère perforé bouché / penetrating ulcer. Ulcer perforat care s-a extins `n profunzime
provocând eroziunea unui organ vecin, frecvent pancreasul.
ULCER PEPTIC / ulcère peptique / marginal ulcer, anastomotic ulcer. U. care survine `ntr-o perioad de timp variabil dup o
gastroenterostomie (*gastroduodenostomie, *gastrojejunostomie) sau *gastrectomie, practicate de obicei `n u. gastric sau
duodenal. U. p. se localizeaz pe gura de anastomoz sau `n vecin atea acesteia, la nivelul stomacului sau a jejunului. ~n
terminologia englez termenul
peptic ulcer desemneaz toate ulcerele. Sin.: ulcer anastomotic. V. ulcer gastroduodenal.
ULCER PERFORANT / ulcère perforant / perfo-rating ulcer. Sin.: ulcer plantar (v.)
ULCER PERFORAT / ulcère perforé / perforated ulcer. U. extins `n `ntreaga grosime a peretelui organului la nivelul cuia este
localizat.
ULCER PLANTAR / ulcère plantaire / plantar ulcer. Ulcer neurotrofic profund al t\lpii, produs prin riri repetate `n condi]ii de
anestezie local patologic\. Este `ntâlnit `n boli ca *lepra [i *diabetul zaharat. Sin.: mal perforant plantar, ulcer perforant.
ULCER SERPIGINOS / ulcère serpigineux / ser-piginous ulcer. Ulcer cu tendin] de extensie `n alt regiune decât aceea `n care a
aput ini]ial. Ex.: u. s. al corneei; u. s. genital.
ULCER SPECIFIC / ulcère spécifique / specific ulcer. U. determinat de o boal specific\, `ndeosebi *sifilis sau *lupus.
ULCER STERCORAL / ulcère stercoral / stercoral ulcer. 1) U. perforat la nivelul cuia trec materiile fecale. 2) U. provocat prin
presiunea unei ma-se dure [i compacte de materii fecale.
ULCER DE STRES / ulcère de stress / stress ulcer. Ulcer peptic superficial localizat cel mai adesea la nivelul zonei secretoare de
acid a stomacului, `ntâlnit la pacien]ii cu traumatisme severe, sti septice, arsuri `ntinse sau `n stare de [oc. Leziunile sunt
multiple, superficiale [i nedureroa-se, manifestându-se prin hemoragii digestive superioare de mic amploare.
ULCER TROPICAL / ulcère tropical / ulcus tro-picum. Sin.: fagedenism (v.).
ULCER VARICOS / ulcère variqueux / varicose ulcer. U. cutanat cu sediul la nivelul p]ii distale a gambei, de obicei pe fa]a antero-
intern a a-cesteia. Survine pe un fond de *ectazie venoas prealabil (varice). Sin.: ulcer de gamb\.
ULCERA}IE, s. f. / ulcération, s. f. / ulceration.
[Lat. ulceratio, -onis = ulcera]ie, de la ulcerare = a umple de ri [i ulcus, -eris
= ran\
.] 1) Proces patologic care determin o solu]ie de continuitate la nivelul tegumentelor sau al mucoaselor, cu pierdere de
substan]\. 2) Ulcerul superficial rezultat din aceast pierdere de substan]\.
ULCEROCANCER, s. n. / ulcéroc ancer, s. m. / ulcerocancer.
[Lat. ulcus, -eris = ran\; cancer,
-cri = rac, cancer.] Cancer dezvoltat pe un ulcer; `ndeosebi leziunile gastrice de acest tip.
ULCEROS, adj., s. m. sau f. / ulcéreux, -euse, adj., s. m. ou f. / ulcerous.
[Lat. ulcerosus = acoperit cu ri, bubos, de la ulcerare
= a umple de ri [i
ulcus, -eris = ran\.] 1) Care se refer la o *ulcera]ie, care are caracteristicile acesteia. 2) Bolnav afectat de
un *ulcer, de obicei gastroduodenal.
ULCIOR. Var. pentru urcior (v.).
ULCUS RODENS / ulcus rodens / rodent ulcer. Form ulcerat de *epiteliom bazocelular. Nu metastazeaz\, iar apari]ia sa este
favorizat de expunerea prelungit la soare. Sin.: ulcer Jacob.
ULECTOMIE, s. f. / ulectomie, s. f. / ulectomy.
[Gr. 1) oulon = gingie; 2) oule = cicatrice; ektome = excizie.] 1) Sin.: gingivectomie
(v.). 2) Excizia unui ]esut cicatricial.
ULEI, s. n. / huile, s. f. / oil.
[Lat. oleum = ulei; sl. olej.] Gr\sime (glicerid) `n stare fluid la temperatura obi[nuit\. Diferitele u. se
ob]in din: vegetale (
u. vegetale, cele mai utilizate), ]esuturi animale (u. de pe[te, din ficat) sau parafin (u. minerale). Câteva tipuri
de
u. vegetale: 1) U. de arahide, extras din arahide (alune americane), utilizat ca aliment. 2) U. de cacao, ob]inut din semin]ele
plantei
Theobroma cacao, este solid (de unde [i numele de unt de cacao). Utilizat ca excipient pentru supozitoare [i baz de
unguent. 3)
U. de floarea-soarelui, ob]inut prin presarea la cald a semin]elor plantei. Este utilizat ca aliment, vehicul pentru so-lu]ii
injectabile cu ac]iune prelungit [i excipient pentru unguente. 4)
U. de m\sline, extras din fruc-tele plantei Olea europaea. Se
utilizeaz ca vehicul pentru solu]ii injectabile, ca emolient, laxativ, colagog, purgativ mecanic [i ca antidot contra toxicelor iritante.
5)
U. din germeni de porumb se extrage prin presare la rece. Are valoare nutritiv\, con]ine acizi gra[i esen]iali, vitaminele D
5, E [i
lecitine. Este utilizat ca u. dietetic [i `n diferite regimuri alimentare. 6)
U. de ricin, ob]inut prin presarea la rece a semin]elor plantei.
Se utilizeaz ca vehicul [i excipient pentru solu]ii injectabile, supozitoare, emulsii, clisme. Are ac]iune purgativ (
Oleum ricini ). 7)
U. de soia, extras din semin]ele plantei, se utilizeaz `n locul u. de floarea soarelui [i ca surs de lecitin\.
ULERITEM, s. n. / ulérythème, s. m. / ulerythe-ma.
[Gr. oule = cicatrice; erythema, -atos = ro-[ea]\.] Grup de dermatoze `n care
se asociaz un eritem cu o atrofie superficial a tegumentelor.
ULIT|, s. f. / ulite, s. f. / ulitis.
[Gr. oulon = gingie; -itã.] Sin.: gingivit (v.).
ULNA, s. f. / ulna, s. m. / ulna.
[Lat. ulna = antebra].] V. tab. anat. - oase.
ULNAR, adj. / ulnaire, adj. / ulnar.
[Lat. ulna = antebra].] Referitor la cubitus, care `n NA se nume[te *ulna. Ex.: nerv u. ~n mod
normal, u. trebuie s `nlocuiasc termenul cubital.
ULTRACENTRIFUGARE, s. f. / ultracentrifugati-on, s. f. / ultracentrifugation.
[Lat. ultra = dincolo de; centrum = centru, din gr.
kentron = vârf ascu]it; fugare = a pune pe fug\, a îndepta, a alunga.] Accelerarea sedimentii unor particule utilizând
*ultracentrifuga. Domeniul u. `ncepe con-ven]ional de la 50 000 g. Experimental s-au ob]i-nut accelera]ii precise care pot dep\[i
10
6
g, pentru izolarea anumitor macromolecule biologice. Prin m\surarea vitezei de sedimentare se poate determina mimea
particulelor coloidale [i chiar masa acestora.
ULTRACENTRIFUG|, s. f. / ultracentrifugeuse, s. f. / ultracentrifuge.
[Lat. ultra = dincolo de; centrum = centru, din gr. kentron
= vâf ascu]it;
fugare = a pune pe fug\, a îndepta, a alunga.] Centrifug ce realizeaz viteze mari de rota]ie, cu for]e centrifuge
de peste 50 000 g (g
= accelera]ia gravita]ional\ l este ac]ionat de motor fie cu ulei comprimat refrigerat, fie cu aer
comprimat. V. [i ultracentrifugare.

843. 843
ULTRADIAN, adj. / ultradien, -enne, adj. / ultra-dian. [Lat. ultra = dincolo de; dies = zi.] Referitor la un *bioritm care dureaz sub
24 de ore.
ULTRAFILTRARE, s. f. / ultrafiltration, s. f. / ul-trafiltration.
[Lat. ultra = dincolo de; lat. medieval filtrum, cu origine în limba
francilor stabili]i în Galia,
filtir = fetru, pâsl\.] Procedeu prin care sunt separate o serie de molecule biologice `n func]ie de
dimensiunile lor, prin utilizarea de mem-brane artificiale ale cor pori asigur selec]ia. U. poate fi accelerat prin aplicarea unei
presiuni de mai multe atmosfere. Pe lâng particulele coloidale, prin u. pot fi separate [i virusuri. V. [i dializ\.
ULTRAFILTRAT GLOMERULAR / ultrafiltrate glomérulaire / glomerular ultrafiltrate. Lichidul rezultat din filtrarea la nivelul capilarelor
*glome-rulului renal, aflat `n lumenul *capsulei Bowman. Prezint o compozi]ie asem oare cu a *plasmei sanguine, lipsind doar
particulele de dimensiuni mari (proteine plasmatice [i celule sanguine). V. [i filtrare glomerular\.
ULTRAMICROSCOP, s. n. / ultramicroscope, s. m. / ultramicroscope.
[Lat. ultra = dincolo de; gr. mikros = mic; skopos =
observator, de la
sko-pein = a vedea, a examina.] Sin.: microscop pe fond `ntunecat. V. microscop, ultramicroscopie.
ULTRAMICROSCOPIE, s. f. / ultramicroscopie, s. f. / ultramicroscopy.
[Lat. ultra = dincolo de; gr. mikros = mic; skopia =
examinare, de la
sko-pein = a vedea, a examina.] Studiul unor structuri, de obicei particule coloidale sau o serie de micro-
organisme, la *ultramicroscop. Una din aplica]iile u. este `n diagnosticul sifilisului, prin punerea `n eviden] direct a *treponemelor
`n produsele prelevate de la nivelul [ancrului, al adenopatiei satelite sau al leziunilor cutanate, sau prin *testul de imobilizare a
treponemelor.
ULTRAMICROTOM, s. n. / ultramicrotome, s. m. / ultramicrotome.
[Lat. ultra = dincolo de; gr. mi-kros = mic; tomos = t\iat,
sec]ionat, de la
temnein = a t\ia.] *Microtom cu care se ob]in sec]iuni de ]esut extrem de fine, sub 100 Å, `ndeosebi pentru
examinarea acestora la *microscopul electronic prin transmisie.
ULTRAPRESIUNE, s. f. / ultrapression, s. f. / ultrapressure.
[Lat. ultra = dincolo de; pressio, -onis = presiune, de la pressare =
a presa
.] Presiune ob]inut `n dispozitive adecvate, având valori de peste 1 000 atm. Virusurile sunt inactivate `n intervalul 3 000-6
000 atm, iar enzimele la peste 12 000 atm.
ULTRASONOGRAFIE, s. f. / ultra-sonographie, s. f. / ultrasonography.
[Lat. ultra = dincolo de; sonus = sunet; gr. graphein = a
scrie
.] Sin.: ecografie (v.).
ULTRASONOGRAFIE DOPPLER / ultra-sonogr aphie Doppler / Doppler ultrasonography.
[Christian Johann Doppler, fizician
[i matematician austriac, 1803-1853
.] Sin.: velocitometrie Doppler (v.).
ULTRASONOTERAPIE, s. f. / ultrasonothérapie, s. f. / ultrasonotherapy.
[Lat. ultra = dincolo de; sonus = sunet; gr. therapeia =
tratament, de la
therapeuein = a îngriji.] Utilizarea terapeutic a ultrasunetelor. V. [i ultrasunete.
ULTRASTRUCTUR|, s. f. / ultrastructure, s. f. / ultrastructure.
[Lat. ultra = dincolo de; structura = dispunere, a[ezare.] Structura
unei celule a[a cum apare la microscopul electronic. ~n general, informa]iile structurale ob]inute cu tehnici sau me-tode cu o putere
de rezolu]ie mai mare decât a *microscopului optic.
ULTRASUNET, s. n. / ultrason, s. m. / ultra-sound.
[Lat. ultra = dincolo de; sonitus = zgomot, r\sunet.] Vibra]ie mecanic
identic vibra]i-ilor sonore, dar cu o frecven] care dep\[e[te pragul de percep]ie al urechii umane, adic 20 000 Hz. U. se propag
`n mediu omogen `n linie dreapt\; viteza de propagare depinde de temperatur [i `ndeosebi de impedan]a acustic\, adic de
raportul dintre presiunea acustic [i viteza molecular\. ~n mediu eterogen, u., ca [i sunetele, sunt capabile s se reflecte la nivelul
unui obstacol sau la interfa]a a dou medii cu caracteristici fizice diferite. Unda de reflexie se nume[te ecou. Aceast proprietate
st la baza *ecografiei. U. prezint trei categorii de efecte la nivelul ]esuturilor: 1)
termice, care depind de absorb]ia u. `n ]esutul
respectiv; 2)
chimice, reac]ii de oxidare [i denaturare proteic\; 3) mecanice, disocieri moleculare capabile s determine, uneori,
liz celular\. Propriet\]ile termice sunt utile `n *ultrasonoterapie.
ULTRAVIOLET, adj. / ultraviolet, -tte, adj. / ultraviolet.
[Lat. ultra = dincolo de; viola = viorea, violet.] Despre radia]iile
electromagnetice situate dincolo de marginea violet a spectrului vizibil. Termenul se utilizeaz [i substantivat la f. pl.: ultraviolete.
V. radia]ie ultraviolet\.
UM|R, s. n. / épaule, s. f. / shoulder.
[Lat. humerus = um.] Zon topografic care corespunde articula]iei bra]ului cu toracele.
Cuprinde atât oasele cât [i mu[chii [i ]esuturile din jurul articula]iei scapulohumerale [i este alc uit din trei regiuni: axilar\ (axila),
scapular [i deltoidian\.
UM|R BLOCAT / épaule bloquée / frozen shoul-der. Varietate de *um dureros cu redoare pro-nun]at a articula]iei. Blocajul
umului este con-secin]a unei capsulite retractile glenohumerale [i nu a unei simfize a bursei seroase subdeltoidiene, a[a cum s-
a crezut când u. b. era denumit peri-artrit scapulo-humeral anchilozant\.
UM|R DUREROS ACUT / épaule douloureuse aiguë / acut painful schoulder. Sindrom caracterizat printr-o durere extrem de vie la
nivelul um\-rului, instalat brusc sau `n câteva zile [i `nso]it de un blocaj total al articula]iei scapulohumerale. ~n majoritatea
cazurilor u. d. a. este consecin]a u-nei reac]ii inflamatorii `n jurul unei calcifici ce coafeaz mu[chii rotatori scur]i ai umului.
UM|R DUREROS SIMPLU / épaule douloureuse simple / painful shoulder. Periartrit scapulo-humeral simpl non-anchilozant\,
consecutiv unei alteri a tendoanelor de la nivelul umului.
UM|R MILWAUKEE / épaule de Milwaukee / Mil-waukee shoulder. U. dureros, `n cazul unei artropatii distructive bilaterale, la
pacien]i adul]i, cu calcifici capsulare, revsat articular [i erodare a capsulei tendonului rotator. Lichidul articular are o activitate
colagenazic crescut\. Sin.: sindrom scapular Milwaukee.
UMBRIRE, s. f. / ombrage, s. m. / shadow-casting.
[Lat. umbra = umbr\.] Tehnic de preparare `n microscopia electronic\, prin
care preparatele de examinat sunt acoperite cu particule metalice foarte fine (aur, platin\ unghi
variabil.
UMIDITATE, s. f. / humidité, s. f. / humidity.
[Lat. humidus = umed.] Cantitatea de lichid con]inut de un gaz sau un solid. U.
aerului
reprezint cantitatea de vapori de ap din aer, iar u. relativ rezult din raportul, `n procente, dintre u. absolut [i cea
maxim\. U. relativ exprim gradul de saturare a aerului cu vapori de ap\.
UMOARE, s. f. / humeur, s. f. / humor, mood, temper. NA: humor (1).
[Lat. humor, -oris = lichid.] 1) Termen desuet care
desemneaz un lichid organic intrinsec (ex.: *u. apoas\, *u. vitroas\
(sângele, flegma, bila galben [i bila neagr sau melancolia), temperamentul [i s\n atea depinzând de propor]ia dintre acestea.
2) `n prezent, termenul este utilizat `ndeosebi pentru desemnarea dispozi]iei afective fundamentale, care confer stilor suflete[ti
un caracter agreabil sau dezagreabil. Obs.: `n rela]ie cu aceste dou posibile explica]ii, `n engl. exist termeni diferi]i: 1)
humor; 2)
mood, temper.
UMOARE APOAS| / humeur aqueuse / aqueous humor. NA: humor aquosus. Lichid transparent, adevat "mediu intern” al
ochiului, con]inut `n *camerele anterioar [i posterioar\. U. a. asigur nutri]ia *cristalinului [i are un rol determinant `n reglarea
*presiunii intraoculare. Cu o compozi]ie asem oare cu a LCR, u. a. este secretat la nivelul capilarelor *corpului ciliar, printr-un
proces asem or cu *dializa. Ea reprezint\, de fapt, un lichid intersti]ial care infiltreaz toate structurile intraoculare [i `ndeosebi
re]eaua fibrilar a *corpului vitros.
UMOARE VITROAS| / humeur vitrée / vitreous humor. NA: humor vitreus. Componenta fluid a corpului vitros (v.).
UMORAL, adj. / humoral, -ale, -aux, adj. / humoral.
[Lat. humor, -oris = lichid.] Care se refer la lichidele din organism. Ex.:
factori u., bilan] u.
UMORALISM, s. n. / théorie humorale / humoral theory.
[Lat. humor, -oris = lichid; -ism.] Sin.: patologie umoral (v.).
UNCARTROZ|, s. f. / uncarthrose, s. f. / uncar-throsis.
[Lat. uncus = cârlig; gr. arthron = articula]ie; -ozã.] Leziune artrozic
localizat la nivelul articula]iilor uncovertebrale, `n cursul *cervicartrozei.
|

844. 844
UNCIFORM, adj. / unciforme, adj. / unciform. [Lat. uncinatus = de forma unui cârlig, de la uncus = cârlig; forma = form\.] ~n
form de cârlig. Denumire pentru o serie de *apofize recurbate, amintind prin forma lor de un cârlig. Ex.: apofiza u. a *osului cu
cârlig.
UNCINARIOZ|, s. f. / uncinariose, s. f. / uncina-riasis.
[Lat. uncinatus = de forma unui cârlig, de la uncus = cârlig; -ozã.]
Denumire, utilizat rar, pentru starea de infestare cu parazi]i din genul
Uncinaria, `ndeosebi specia Ancylostoma duodenale,
agentul patogen al anchilostomiazei (v.).
UNCODISCARTROZ|, s. f. / uncodiscarthrose, s. f. / uncodiscarthrosis.
[Lat. uncus = cârlig; lat. discus, gr. diskos = disc; gr.
arthron
= articula]ie; -ozã.] Asociere a *uncartrozei cu *discartroza `n cursul reumatismului cronic degenerativ al rahisului
cervical (*cervicartroz\
UNCUS, s. n. / uncus, s. m. / uncus. NA: uncus, pl. unci.
[Lat. uncus = cârlig.] Forma]iune anatomic `n form de cârlig. Ex.: u.
*hipocampului. V. unciform.
UNCUSECTOMIE, s. f. / uncusectomie, s. f. / un-cusectomy.
[Lat. uncus = cârlig; gr. ektome = excizie.] Abla]ia uncusului,
denumit [i apofiza semilunar a vertebrelor cervicale.
UND|, s. f. / onde, s. f. / wave.
[Lat. unda = val, und\.] 1) `n fizic\: fenomen de propagare din aproape `n aproape a unei
perturba]ii `ntr-un mediu. ~n toate punctele mediului de propagare a u. se reproduce perturba]ia ini]ial\. ~n func]ie de natura
perturba]iei ce se propag\, se cunosc
u. elastice, electromagnetice, magnetohidrodinamice, termice, gravita]ionale. ~n biologie [i
medicin\, prezint un interes deosebit aproape `ntreg spectrul
u. electromagnetice: u. hertziene lungi (utilizate `n transmisiile de
radioteleviziune, dar [i `n *rezonan]a magnetic nuclear\
u. scurte [i u. ultrascurte, radia]iile infraro[ii, optice-vizibile, ultraviolete,
Röntgen sau X, gama, a cor utilizare se afl la baza a numeroase tehnici [i metode de diagnostic [i tratament. Studiul ac]iunii
radia]iilor ultraviolete, X [i gama asupra organismului constituie domeniul *radiobiologiei. 2) `n medicin\, termenul desemneaz [i
deflexiunile de pe traseele *electrocardiogramei, *electroencefalogramei [i *balistocardiogramei.
UND| ANACROT| / onde anacrote / anacrotic wave. Ridic ur a liniei ascendente a *sfigmo-gramei carotidiene, `n urma ceia
rezult fie o modificare a pantei fie o und\ mic\, cu un vârf [i o incizur\. U. a. corespunde deschiderii valvelor sigmoide, deci fazei
de evacuare ventricular [i este consecin]a undei de presiune determinat de sângele propulsat puternic de ventriculul stâng `n
aort\. Frecven]a u. a. cre[te cu vârsta [i cu rezisten]a arterial\. V. anacrotism.
UND| DELTA / onde delta / delta wave. U. care apare sub forma unei mici anco[e `n por]iunea ascendent a complexului QRS, pe
electrocardiogram\. Este caracteristic *sindromului Wolf-Parkinson-White [i traduce o excita]ie precoce (preexcita]ie) a
ventriculilor.
UND| DICROT| / onde dicrote / dicrotic wave. Proeminen] observat `n por]iunea descendent a *carotidogramei succedând
incizurii catacrote. Este legat de reflexia undei sanguine c re periferia sistemului arterial.
UND| `N DOM / onde en dôme / Pardee's wave. Sin.: und Pardee (v.).
UND| f / onde f / f wave. ~n electrocardiografie, und care apare `n *fibrila]ia auricular\.
UND| DE FUZIUNE / onde de fusion / fusion wave. Aspect electrocardiografic rezultat prin in-terferen]a `ntre doi centri de
automatism (*pace-maker) `n competi]ie, care `[i `mpart `n cursul u-nei contrac]ii, fie activarea atriilor fie, cel mai frecvent, a
ventriculilor. Când activarea ventriculilor este `mp]it `ntre un pacemaker sinusal [i unul ventricular, complexul de fuziune
prezint un aspect intermediar `ntre o und\ QRS de origine sinusal [i una de origine ventricular\, fiind precedat de o und P
sinusal urmat de un spa]iu PR scurtat.
UND| P / onde P / P wave. Prima und a *electro-cardiogramei, corespunzând *depolarizii atriilor.
UND| PARDEE / onde de Pardee / Pardee's wa-ve. Aspect electrocardiografic major observat `n faza acut ini]ial (sau
supraacut\ re se constat o supradenivelare a segmentului ST extrem [i convex `n sus, care
`nglobeaz unda T [i chiar, uneori, unda R, având debutul c re vârful acesteia. Sin.: und `n dom, mare und monofazic\.
UND| Q / onde Q / Q wave. Pe electrocardiogra-m\, prima und negativ a complexului ventricular rapid QRS, care `n mod normal
are o amplitudine mic\. O und cu amplitudine mic\ se notea-z cu q. V. electrocardiogram\.
UND| R / onde R / R wave. ~n electrocardiografie, prima und pozitiv a complexului ventricular QRS. Este notat cu r când are o
amplitudine sub 5 mm. V. electrocardiogram\.
UND| S / onde S / S wave. ~n electrocardiografie, und negativ care urmeaz *undei R pozitive. Este notat cu s când are o
amplitudine sub 5 mm. V. electrocardiogram\.
UND| T / onde T / T wave. Pe electrocardiogram\, und lent asimetric urmând complexului QRS, `n general pozitiv [i
corespunzând sfâr[itului re-polarizii ventriculare. V. electrocardiogram\.
UND| U
/ onde U / U wave. Pe electrocardiogra-m\, und mic pozitiv\, inconstant [i de foarte mic amplitudine, care urmeaz
*undei T. Este ampl la sportivi [i `n vagotonie, precum [i `n stile de hiperpotasiemie. V. electrocardiogram\.
UNDE ULTRASCURTE / onde ultracourtes / ultrashort waves. Radia]ii electromagnetice cu lungimea de und sub 10 m, pu]in
penetrante, cu propriet\]i asem oare radia]iilor infraro[ii (v. infraro[u). U. u. sunt utilizate `n tratamentul unor leziuni superficiale.
UNGHI, s. n. / angle, s. m. / angle. NA: angulus, pl. anguli.
[Lat. angulus = unghi, col].] Figur geometric format din dou drepte
care pleac din acela[i punct. Nume dat unor zone anatomice care au aspectul de u.: 1)
U. cardiofrenic, observat radiologic,
delimitat de arcurile inferioare ale umbrei inimii [i de diafragm. 2)
U. cardiohepatic, situat `ntre marginea dreapt a inimii [i
marginea superioar a lobului drept hepatic. 3)
U. duodenojejunal (NA: flexura duodenojejunalis), curbura de la jonc]iunea
duodenului cu jejunul. 4)
U. epigastric (NA: angulus infrasternalis), format de marginea inferioar a cartilajelor costale prinse de a-
pendicele *xifoid. 5)
U. hepatic al colonului (NA: flexura coli dextra), u. subhepatic, format de trecerea colonului ascendent `n
colonul transvers. 6)
U. iridocornean (NA: angulus iridocornealis), u. format de iris [i cornee. 7) U. pontocerebelos, delimitat de
fa]a lateral a pun]ii [i a cerebelului, pe de o parte, [i de oasele craniene, pe de alt parte. 8)
U. sternal (NA: angulus sterni), sin.:
unghi Louis (v.). 9)
U. vasculocardiac, rezultat din `ntret\ierea celor dou arcuri ale marginii drepte a inimii. Sin.: angulus.
UNGHI LIMIT| / angle limite / critical angle. U. de inciden] pentru care, la trecerea luminii din-tr-un mediu mai refringent `n altul mai
pu]in refringent, corespunde, la limita de separare dintre cele dou medii, un unghi de refrac]ie de 90
0
. V. refractometru.
UNGHI LOUIS / angle de Louis / Louis' angle. NA: angulus sterni.
[Antoine Louis, chirurg francez, Paris, 1723-1792.] Unghiul
format `ntre manubriul [i corpul sternal; sub el se g\se[te spa]iul II intercostal. Sin.: unghi sternal.
UNGHIE, s. f. / ongle, s. m. / nail. NA: unguis, pl. ungues.
[Lat. unguis = unghie.] Lam cornoas ovalar care se afl situat\, bine
implantat\, pe fa]a dorsal a falangei distale a fiecui deget de la mâini [i picioare. ~n mod normal flexibile [i rezistente, de culoare
roz, u. se modific `n procese patologice locale, dar aspectul lor poate avea [i o valoare semeiologic mai extins\. Astfel, u. sunt
bombate `n cazul *degetelor hipocratice, pot prezenta [an]uri longitudinale `n `mb rânire sau `n unele dermatoze, pot fi uscate [i
casante `n urma unor traumatisme fizice sau agresiuni chimice, ori `n unele caren]e alimentare (`ndeosebi `n vitamina C [i fier).
Obs.: `n engl.
nail `nseamn [i cui, de unde utilizarea termenului `n ortopedie, uneori aproximativ sin. cu tij\.
UNGHIE ~N CAREN| / ongle en carène / Heller’s disease. Sin.: boal Heller (v.).
UNGHIE ~NCARNAT| / ongle incarné / ingrown nail, ingrowing toenail. Cre[tere aberant a u., care apas ]esuturile moi adiacente,
proces care favorizeaz inflama]ia [i, frecvent, supura]ia local\. U. `. se produce cel mai des la nivelul *halucelui.
UNGUENT, s. n. / unguent, s. m. / unguent.
[Lat. unguentum = ulei parfumat, pomad\.] Preparat farmaceutic semisolid care
con]ine de obicei substan]e active `ncorporate `ntr-un excipient ce se `nmoaie la temperatura corpului. Se aplic pe piele sau pe
mucoase.
UNGVEAL, adj. / unguéal, -ale, -aux, adj. / ungual.
[Lat. unguis = unghie.] Referitor la unghie, care apar]ine unghiei.
|

845. 845
UNICELULAR, adj. / unicellulaire, adj. / unicellu-lar. [Lat. unus = unu; cellula = c\mu]\.] Care este alc uit dintr-o singur
celul\. Bacteriile, protozoarele [i unele alge sunt organisme u.
UNILATERAL, adj. / unilatéral, -ale, -aux, adj. / unilateral.
[Lat. unus = unu; lateralis, de la latus, -eris = latur\.] Care nu
afecteaz decât o parte a corpului sau a unui organ.
UNILOCULAR, adj. / uniloculaire, adj. / unilocular.
[Lat. unus = unu; loculus, dim. de la locus = loc.] Care con]ine o singur
cavitate. Ex.: chist u.
UNIOVULAR, adj. / uniovulaire, adj. / uniovular.
[Lat. unus = unic, lat. [tiin]ific\; ovulum = ou mic, de la ovum = ou.] V.
monozigot.
UNIPAR|, adj., s. f. / unipare, adj., s. f. / unipara, uniparous.
[Lat. unus = unu; parere = a na[te.] Femeie care a n\scut un singur
copil, *primipar\.
UNIPOLAR, adj. / unipolare, adj. / unipolar.
[Lat. unus = unu; polus = pol.] 1) Care prezint o singur prelungire, un singur
*proces. Ex.: neuron u. 2) Despre o tulburare afectiv `n care survin numai episoade depresive. 3) Care posed un singur
*electrod de culegere. Ex.: deriva]iile u. (`n electrocardiografie).
UNISEXUALITATE, s. f. / unisexualité, s. f. / uni-sexuality.
[Lat. unus = unu; sexualis = referitor la sex, de la sexus = sex.]
Existen]a normal la un subiect a caracteristicilor anatomice [i fiziologice ale unui singur sex.
UNITATE, s. f. / unité, s. f. / unit.
[Lat. unitas, -atis = unitate, de la unus = unu.] O anumit mime sau cantitate, divizibil sau
indivizibil\, adaptat ca standard pentru m\surarea mimilor de acela[i fel [i denumit u. de m\sur\. Diferitele u. de m\sur sunt
cuprinse `n *sisteme de unit\]i, dintre care cel mai important - [i a cui aplicare este obligatorie - este *Sistemul Interna]ional de u-
nit\]i de m\sur (SI). Simbol: U.
UNITATE DE ANTIGEN / unité d'antigène / antigen unit. Cantitatea cea mai mic de antigen necesar pentru fixarea unit\]ii de
*complement.
UNITATE DE ANTITOXIN| / unité d'antitoxine / antitoxin unit. Unitate pentru exprimarea puterii unei *antitoxine. Ini]ial au fost
elaborate diverse unit\]i pe baza efectelor biologice. ~n prezent definirea se face prin compara]ie cu toxine standard specifice.
UNITATE ATOMIC| DE MAS| / unité de masse atomique / atomic mass unit. Atomii [i moleculele fiind foarte mici, masele lor nu
pot fi exprimate convenabil folosind unit\]ile de mas conven]io-nale. De aceea, prin conven]ie interna]ional\, a fost definit\ u. a.
m., egal cu a dou\sprezecea parte din masa izotopului . Valoarea sa `n SI este 1,66044x10
-27
kg. Simbol: u. Pentru masele mo-
leculare se utilizeaz mai frecvent *daltonul.
UNITATE BODANSKY / unité Bodansky / Bo-dansky unit.
[Aaron Bodansky, biochimist american, New York, 1887-1961.] `n
biochimia clinic\: u. de *fosfataz alcalin care elibereaz 1 mg de fosfor anorganic ca fosfat anorganic, dup o or de incubare `n
mediu tampon con]inând ca substrat sodiu-beta-glicerolfosfat.
UNITATE ENZIMATIC| INTERNA}IONAL| / uni-té enzym atique internationale / international enzyme unit. Unitate de activitate
enzimatic reprezentând cantitatea de enzim care catalizeaz transformarea unui micromol de substan] pe minut, la 30
°C [i la
pH-ul optim de activitate al enzimei respective. O unitate interna]ional este echivalent cu 16,67 nanokatal, adic 16,67
.
10
-9
katal.
V. katal.
UNITATE HEMOLITIC| / unité hémolytique / h(a)emolytic unit. Cantitatea de ser imun inactivat care produce o hemoliz complet a
unui volum de 1 ml de suspensie 5% de eritrocite sp\la-te, `n prezen]a *complementului.
UNITATE HOUNSFIELD / unité Hounsfield / Hounsfield unity.
[Sir Godfrey Newbold Houns-field, inginer englez, inventatorul
computer tomo-grafului, laureat al premiului Nobel pentru medi-cin\/fiziologie `n 1979.
] Unitate de densitate `n *scanografie,
conform ceia aerul corespunde la –1000, apa la 0, iar calciul (osul compact) la
+1000. Sin.: num Hounsfield.
UNITATE INTERNA}IONAL| / unité internatio-nale / international unit. U. de m\sur\, acceptat pe plan interna]ional, `n cadrul
Sistemului Interna]ional de unit\]i de m\sur\, pentru exprimarea concentra]iei diferitelor substan]e biologic active, `ndeosebi
enzime [i hormoni. Abrev.: UI.
UNITATE MIOTATIC| / unité myotatique / myo-tatic unit. Ansamblul sistemului neuromuscular pus `n joc de o fibr aferent excitat
pornind de la nivelul *fusului neuromuscular. V. reflex miotatic.
UNITATE MOTORIE / unité motrice / motor unit. Neuronul motor somatic [i celulele musculare pe care acesta le inerveaz\.
UNITATE DE REPETI}IE / unité de répétition / repeat unit. Secven]a de ADN constituind motivul de baz `ntr-o regiune repetat\.
UNITATE DE TRANSCRIP}IE / unité de trans-cription / transcription unit. Regiune a *geno-mului situat `ntre un *situs de ini]iere [i
un situs terminal al *transcrip]iei prin ARN-polimeraz\. U. t. poate include mai mult decât un *cistron.
UNIVITELIN, adj. / univitellin, -inne, adj. / univiteline.
[Lat. unus = unu; vitellum = g\lbenu[ de ou.] Sin.: monozigot (v).
UPERIZARE, s. f. / upérisation, s. f. / uperisa-tion.
[Abrev. de la ultra + pasteurizare, din lat. ultra = dincolo de; Louis
Pasteur
, chimist francez, fondator al microbiologiei, virusologiei [i imunologiei, 1822-1895 .] *Pasteurizare a laptelui la
temperatur foarte `nalt (140-150
°C) prin injectare de vapori `n masa lichid sau `ntr-o atmosfer cu vapori supra`nc\lzi]i.
URAC, s. n. / ouraque, s. m. / urachus.
[Gr. ourakhos = canalul urinar.] Canal embrionar care la f\t leag *vezica urinar cu
*ombilicul. ~n via]a postnatal persist sub forma unui cordon fibros impermeabil situat `ntre apexul vezicii [i ombilic, fiind denumit
ligament ombilical median. Excep]ional, acest cordon poate r\mâne permeabil, urina scurgându-se prin ombilic sau formând
dilata]ii chistice pe traiectul u. Var.: urac\.
URAC|. Var. pentru urac (v.).
URACIL, s. m. / uracile, s. m. / uracil. Component pirimidinic al acizilor nucleici. V. [i baze pirimidinice.
URANILACETAT, s. m. / uranyl acétate / uranyl acetate.
[Planeta Uranus, care reprezenta zeul latin Uranus, tat\l lui Saturn; din
gr.
Ouranos = cer; lat. acetum = o]et.] Sare de uraniu extrem de *electronodens\, utilizat `n microscopia electronic\, `ndeosebi
pentru prepararea probelor ce con]in acizi nucleici.
URANISM, s. n. / uranisme, s. m. / homosexuality.
[Afrodita Ourania sau celest\, zei] greac a dragostei masculine, spre
deosebire de
Afrodita Pandemos sau vulgar\, dup "Banchetul" lui Platon.] *Homosexualitate masculin\.
URANIST, s. m. / uraniste, s. m. / homosexual.
[V. etimologia termenului uranism] . Homosexual masculin.
URANIU, s. n. / uranium, s. m. / uranium.
[Planeta Uranus, care reprezenta zeul latin Uranus, tat\l lui Saturn; din gr. Ouranos
= cer
.] Element metalic cu num atomic 92, greutate atomic 238,03 [i simbol U este puternic radioactiv `n mod natural (emisie
alfa) [i constituit din amestecul izotopilor
238
U (99,28%),
235
U (0,71%) [i
234
U. Este cap de serie radioactiv\, care se termin cu
plumbul. Fisiunea nuclear se ob]ine cel mai u[or `n cazul
235
U care este utilizat ca surs de energie `n centralele nucleare [i `n
scopuri militare.
238
U sub ac]iunea neutronilor len]i se transform `n plutoniu (
239
Pu) care este unul dintre cei mai importan]i com-
bustibili nucleari.
URANOPLASTIE, s. f. / uranoplastie, s. f. / ura-noplasty.
[Gr. ouranos = cerul gurii, bolt cereas-c\; plastos = modelat, de la
plassein = a forma, a modela.] Sin.: palatoplastie (v.).
URANOSCHIZIS, s. n. / uranoschizis, s. f. / ura-noschisis.
[Gr. ouranos = cerul gurii, bolt ce-reasc\; skhisis = despic ur\, de la
skhizein = a despica.] Sin.: palatoschizis (v.).
URANOSTAFILORAFIE, s. f. / uranostaphylorra-phie, s. f. / uranostaphylorrhaphy.
[Gr. ouranos = cerul gurii, bolt cereasc\;
staphyle = ciorchine; rhaphe = sutur\.] Interven]ie chirurgical plastic destinat `nchiderii unei despic uri a bol]ii palatine,
v\lului palatin [i luetei.
URAT, s. m. / urate, s. m. / urate.
[Gr. ouron = urin\.] Substan] care se constituie ca sare sau ester de *acid uric. U. sunt forme
de eliminare a acidului uric `n urin\. Solubilitatea lor redus poate fi cauza precipitii `n c\ile urinare (litiaz uric\u `n ]esuturi `n
caz de *gut\, producând forma]iuni denumite *tofi guto[i.
C
12
6
|

846. 846
URATEMIE, s. f. / uratémie, s. f. / urat(a)emia. [Gr. ouron = urin\, urat; haima, -atos = sânge.] Prezen]a ura]ilor `n urin\.
URATURIE, s. f. / uraturie, s. f. / uraturia.
[Gr. ouron = urin\, urat; ouron = urin\.] Prezen]a de ura]i `n urin (valori normale:
0,3-0,6 g `n 24 ore).
URCIOR, s. n. / orgelet, s. m. / sty.
[Lat. urceolus = urcior, ulcic\; hordeolus = bob de orez, urcior al pleoapei.] Var.: ulcior. Sin.:
hordeolum (v.).
UREAZ|, s. f. / uréase, s. f. / urease.
[Gr. ouron = urin\; -azã.] Enzim care catalizeaz hidroliza ureei, eliberând carbonat de
amoniu. Este prezent `n
Papilionaceae, `ndeosebi `n *soia (0,1%). Se utilizeaz `n determinarea cantitativ a *ureei.
URECHE, s. f. / oreille, s. f. / ear. NA: auris, pl. aures.
[Lat. oricula, forma popular pentru auricula, dim. de la auris = ureche.]
Organul auzului [i al echilibrului, alc uit din trei cavit\]i inegale suprapuse: *u. extern\, *u. medie [i *u. intern\.
URECHE EXTERN| / oreille externe / external ear. NA: auris externa. Organ de captare a undelor sonore, veritabil cornet acustic,
constituit din *pavilion [i conductul auditiv extern. Este separat de u. medie prin *timpan.
URECHE INTERN| / oreille interne / inner ear, internal ear. NA: auris interna. Organul auzului [i echilibrului situat la nivelul *stâncii
osului temporal, format dintr-un *labirint osos `n care este con]inut labirintul membranos. Labirintul este `mp]it `n dou por]iuni: 1)
l. anterior, care con]ine *cohleea, `n canalul cohlear fiind situat *organul auditiv Corti; 2) l. posterior, `n al cui vestibul se deschid
*canalele semicirculare, care controleaz echilibrul. Din l. anterior pleac nervul cohlear, iar din l. posterior, nervul vestibular care
se unesc pentru a forma nervul vestibulocohlear. V. tab. anat. - nervi.
URECHE MEDIE / oreille moyenne / middle ear. NA: auris media. Organ de transmisie a undelor sonore care cuprinde *casa
timpanului, cavitate cubic separat de *urechea extern prin membrana *timpanului [i de *urechea intern prin dou mici
membrane, fereastra rotund [i fereastra oval\. ~ntre timpan [i fereastra oval sunt situate trei oscioare: *ciocanul, *nicovala [i
*sci]a. U. m. con]ine [i *trompa Eustachio care leag casa timpanului de *rinofaringe. V. [i tab. anat. - oase.
URECHIU{|, s. f. / auricule, s. f. / auricle. NA: auricula atrii. Diverticul al atriului cardiac.
UREE, s. f. / urée, s. f. / urea.
[Gr. ouron = urin\.] H
2N-CO-NH
2, diamid a acidului carbonic format `n ciclul *ureogenezei prin
degradarea proteinelor de origine alimentar sau constitutive ale ]esuturilor. U. este sintetizat `n ficat [i, dup difuziunea liber `n
sânge, este eliminat `n cea mai mare parte prin rinichi `n urin (`n medie 20 g/zi). De aceea, concentra]ia sanguin a u. reflect
func]ia renal\, dar mai pu]in fidel decât *creatinina. U. nu este toxic\, dar poate fi un reper pentru cre[terea concentra]iei unor
substan]e toxice. Nivelul ureei din sânge (v. tab. const. biochim.) prezint varia]ii fiziologice, crescând u[or `n alimenta]ia foarte
bogat `n proteine [i sac `n lichide. Sin.: carbamid\. V. uremie.
UREMIE, s. f. / urémie, s. f. / ur(a)emia.
[Gr. ouron = urin\, uree; haima, -atos = sânge.] 1) `n sens strict, concentra]ia de uree
din sânge, dar termenul este utilizat `ndeosebi când aceast concentra]ie este crescut\, ca sin. cu *hiperazotemie. 2) `n sensul cel
mai general: ansamblul manifes-tilor din *insuficien]a renal sever\.
UREMIGEN, adj. / urémigène, adj. / ur(a)emige-nic.
[Gr. ouron = urin\, uree; haima, -atos = sânge; gennan = a produce.] Care
este cauza unei *uremii sau produce uremie. Ex.: unele nefrite cronice u.
UREOGENEZ|, s. f. / uréogenèse, s. f. / ureoge-nesis.
[Gr. ouron = urin\, uree; genesis = producere, de la gennan = a produce.]
Ansamblul reac]iilor care determin formarea (la nivelul ficatului [i secundar la nivelul mucoasei intestinale) a *ureei (netoxic\
*amoniac (toxic), provenit, `n esen]\, din azotul aminoacizilor. Sin.: ciclul Krebs-Henseleit, ciclul ornitinei, ureopoiez\.
UREOMETRU, s. f. / uréomètre, s. m. / ureome-ter.
[Gr. ouron = urin\, uree; metron = m\sur\.] Aparat pentru determinarea
cantit\]ii de *uree din urin\.
UREOPOIEZ|, s. f. / uréopoïèse, s. f. / ureogenesis.
[Gr. ouron = urin\, uree; poiesis = creare, formare, de la poiein = a face.]
Sin.: ureogenez (v.).
URETER, s. n. / uretère, s. m. / ureter. NA: ureter.
[Gr. oureter = ureter.] Conduct musculo-membranos excretor al fiecui rinichi,
cu o lungime de circa 25 cm, cu diametrul de 6-8 mm, care continu *bazinetul [i se `ntinde, `n spa]iul subperitoneal. U.
traverseaz succesiv cavitatea abdominal\, fosa iliac intern [i pelvisul pân la *vezica urinar\. La acest nivel se deschide prin-
tr-un meat situat `n unghiul lateral corespondent (drept sau stâng) al *trigonului vezical. Se disting patru por]iuni ale u.: lombar\,
iliac\, pelvin [i vezical\.
URETERECTOMIE, s. f. / urétérectomie, s. f. / u-reterectomy.
[Gr. oureter = ureter; ektome = excizie.] Rezec]ie a unui segment
sau a ureterului `n totalitate.
URETERIT|, s. f. / urétérite, s. f. / ureteritis.
[Gr. oureter = ureter; -itã.] Inflama]ia ureterului, consecutiv unei leziuni
intracanaliculare sau a pere]ilor ureterali. Este cel mai adesea secundar [i asociat unei *cistite (
u. ascendent\) sau unei *pielo-
nefrite (
u. descendent\).
URETEROCEL, s. n. / urétérocèle, s. f. / uretero-cele.
[Gr. oureter = ureter; kele = tumor\, hernie.] Dilata]ie chistic a por]iunii
terminale, intra-vezicale a ureterului. Reprezint\, de regul\, consecin]a unei stenoze congenitale a orificiului ureteral.
URETEROCISTONEOSTOMIE, s. f. / urétéro-cys-to-néostomie, s. f. / ureterocystoneostomy.
[Gr. oureter = ureter; kystis = sac,
vezic\;
neos = nou; stoma, -atos = gur\.] Reimplantarea ureterului la nivelul vezicii, `n caz de sec]iune accidental sau retrac]ie
a acestuia. U. se practic [i pentru tratamentul *fistulei ureterovaginale.
URETEROCISTOPLASTIE, s. f. / urétérocysto-plastie, s. f. / ureterocystoplasty.
[Gr. oureter = ureter; kystis = sac, vezic\;
plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela.] Opera]ie chirurgical plastic destinat refacerii ureterului [i vezicii.
URETEROCOLOSTOMIE, s. f. / urétérocolosto-mie, s. f. / ureterocolostomy.
[Gr. oureter = ureter; kolon = intestin gros; stoma,
-atos
= gur\.] Crearea chirurgical a deschiderii ureterului `n colon.
URETEROENTEROPLASTIE, s. f. / urétéro-enté-roplastie s. f. / ureteroenteroplasty.
[Gr. oure-ter = ureter; enteron = intestin;
plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela.] Sin.: ureteroileoplastie (v.).
URETEROENTEROSTOMIE, s. f. / urétéro-enté-rostomie, s. f. / ureteroenterostomie.
[Gr. oure-ter = ureter; enteron = intestin;
stoma, -atos = gur\.] V. ureterocolostomie.
URETEROGRAFIE, s. f. / urétérographie, s. f. / ureterography.
[Gr. oureter = ureter; graphein = a scrie.] Examen radiologic al
aparatului urinar, care se efectueaz dup introducerea, prin meatul urinar, sub control cistoscopic, a unei substan]e de contrast,
care va opacifia c\ile urinare pân la nivelul *bazinetelor. Sin.: ureteropielografie retrograd\.
URETEROHIDRONEFROZ|, s. f. / urétéro-hydro-nephrose, s. f. / ureterohydronephrosis.
[Gr. oureter = ureter; hydor, hydatos
= ap\;
nephros = rinichi; -ozã.] *Hidronefroz asociat cu o dis-tensie par]ial sau total a *ureterelor.
URETEROHIDROZ|, s. f. / urétéro-hydrose, s. f. / ureterohydrosis.
[Gr. oureter = ureter; hydor, hydatos = ap\; -ozã.]
Dilatarea ureterului prin acumulare de urin aseptic\, proces analog celui din *hidronefroz\.
URETEROILEOPLASTIE, s. f. / urétéro-iléoplas-tie, s. f. / ureteroileoplasty.
[Gr. oureter = ureter; lat. ileum = ileon, din gr. eilein
= a înrula, a r\suci;
gr. plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela.] 1) Procedeu prin care ureterele sunt implantate
`ntr-o ans izolat a intestinului sub]ire [i anastomozate la vezic\. 2) Refacerea ureterului `n caz de *megaureter prin utilizarea u-
nei anse a intestinului sub]ire. Sin.: ureteroenteroplastie.
URETEROLITOTOMIE, s. f. / urétéro-lithotomie, s. f. / ureterolithotomy.
[Gr. oureter = ureter; lithos = piatr\; tome = t\iere,
sec]iune, de la
temnein = a t\ia.] Incizie chirurgical a ureterului efectuat pentru `ndeptarea unui *calcul de la acest nivel.
URETEROLIZ|, s. f. / urétérolyse, s. f. / uretero-lysis.
[Gr. oureter = ureter; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] 1)
Eliberarea chirurgical a ureterului comprimat de un ]esut fibros. 2) Ruptura ureterului. 3) Paralizia ureterului.
URETEROPIELOGRAFIE, s. f. / urétéro-pyelo-graphie, s. f. / uretero-pyelography.
[Gr. oure-ter = ureter; pyelos = bazinet;
graphein = a scrie.] 1) *Pielografie dup injectarea unei sub-stan]e de contrast direct `n meatul ureteral, efectuat `n cursul unei
*cistoscopii. 2)
U. retrograd\ (ascendent\ sau instrumental\): v. ureterografie. Sin.: urografie ascendent sau retrograd\.

847. 847
URETEROPIELONEOSTOMIE, s. f. / urétéropyé-lonéostomie, s. f. / ureteropyeloneostomy. [Gr. oureter = ureter; pyelos =
bazinet;
neos = nou; stoma, -atos = gur\.] Reimplantarea chirurgical a *ureterului `n *bazinet.
URETEROPLASTIE, s. f. / urétéroplastie, s. f. / ureteroplasty.
[Gr. oureter = ureter; plastos = modelat, de la plassein = a forma,
a modela
.] Refacerea sau reconstituirea chirurgical a ureterului.
URETERORAFIE, s. f. / urétérorraphie, s. f. / ure-terorrhaphy.
[Gr. oureter = ureter; rhaphe = su-tur\.] Sutura unei pl\gi
ureterale sau reunirea chirurgical a dou\ extremit\]i sec]ionate ale ureterului.
URETEROSTOMIE, s. f. / urétérostomie, s. f. / ureterostomy.
[Gr. oureter = ureter; stoma, -atos = gur\.] Formarea chirurgical
a unei *fistule permanente la nivelul ureterului pentru drenajul urinii.
U. cutanat\ reprezint implantarea chirurgical a ureterului la
nivelul pielii. Procedeul asigur drenajul urinii `n afara organismului.
URETEROTOMIE, s. f. / urétérotomie, s. f. / ure-terotomy.
[Gr. oureter = ureter; tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a t\ia.]
Incizie chirurgical a pere]ilor ureterali. V. [i ureterolitotomie.
URETRALGIE, s. f. / urétralgie, s. f. / utrethral-gia.
[Gr. ourethra = uretr\; algos = durere.] Durere de natur nervoas la nivelul
uretrei, f o leziune local evident\.
URETR|, s. f. / urèt(h)re, s. m. / urethra. NA: urethra feminina, urethra masculina.
[Lat. urethra, gr. ourethra = uretr\.] Conduct
musculomembranos care are originea la nivelul colului *vezicii urinare de unde conduce urina la exterior. La femeie, u. este scurt\,
având 3-3,5 cm [i urmeaz un traiect paralel cu vaginul, anterior fa] de acesta. U. feminin este `nconjurat de dou sfinctere,
unul neted iar altul striat [i se deschide la nivelul vulvei, `ntre clitoris, labiile mici [i vagin. La bbat, u. are o lungime de circa 20 de
cm, traverseaz *prostata [i parcurge *penisul `n sensul lungimii acestuia. U. masculin prezint patru por]iuni: 1)
u. prostatic\,
`nconjurat la origine de sfincterul neted; `n aceast por]iune, la nivelul unui relief denumit *
veru montanum, se deschid *canalele
ejaculatoare, u. conducând [i *sperma la exterior; 2)
u. membranoas\, `nconjurat de sfincterul striat [i de aponevroza mijlocie a
perineului; 3)
u. spongioas\ se `ntinde `n grosimea *corpului spongios [i este dilatat la partea posterioar sub forma unui bulb
unde se deschid canalele *glandelor Cowper; 4)
u. penian\ sau u. mobil\ se deschide la extremitatea *glandului; extremitatea sa
este dilatat\, prezentând o foset navicular mginit de valvula Guérin.
URETRECTOMIE, s. f. / urétrectomie, s. f. / ure-threctomy.
[Lat. urethra, gr. ourethra = uretr\; gr. ektome = excizie.] Rezec]ie
chirurgical a unui segment patologic al uretrei.
URETRIT|, s. f. / urétrite ou uréthrite, s. f. / urethritis.
[Lat. urethra, gr. ourethra = uretr\;
-itã.] Inflama]ie acut sau cronic a mucoasei uretrei. ~n func]ie de localizare, poate fi anterioar sau posterioar (total).
URETRIT| GONOCOCIC| / urétrite gonococ-cique / specific urethritis, urethritis venerea. Sin.: gonoree (v.).
URETROCEL, s. n. / urétrocèle, s. f. / urethro-cele.
[Lat. urethra, gr. ourethra = uretr\; gr. kele = tumor\, hernie.] 1) Dilata]ie a
uretrei, care proemin `n vagin, de form aproximativ sferic [i de dimensiuni relativ mici. 2) Primul stadiu al *cistocelului vaginal.
3) `ngro[are a ]esutului conjunctiv `n jurul uretrei la femeie.
URETROCISTIT|, s. f. / urétrocystite, s. f. / ure-throcystitis.
[Lat. urethra, gr. ourethra = ure-tr\; gr. kystis = sac, vezic\; -itã.]
*Uretrit poste-rioar cu extinderea procesului inflamator la vezi-c\, manifestat prin cistita de col vezical.
URETROCISTOGRAFIE, s. f. / urétrocystogra-phie, s. f. / urethrocystography.
[Lat. urethra, gr. ourethra = uretr\; gr. kystis =
sac, vezic\;
graphein = a scrie.] *Radiografia uretrei [i a vezicii dup injectarea, `n cavit\]ile acestora, a unei substan]e opace la
radia]iile X.
URETROCISTOSCOPIE, s. f. / urétrocystosco-pie, s. f. / urethrocystoscopy.
[Lat. urethra, gr. ourethra = uretr\; gr. kystis =
sac, vezic\;
sko-pia = examinare, de la skopein = a vedea, a examina.] Explorarea prin *endoscopie a uretrei [i a vezicii.
URETROGRAFIE, s. f. / urétrographie, s. f. / ure-thrography.
[Lat. urethra, gr. ourethra = uretr\; gr. graphein = a scrie.]
Radiografia uretrei dup injec]ia unui produs opacifiant. U. este retrograd când lichidul de contrast este injectat prin *meatul
uretral [i permic]ional când lichidul de contrast, intravezical, opacifiaz uretra `n cursul mic]iunii.
URETROMETRU, s. n. / urétromètre, s. m. / ure-thrometer.
[Lat. urethra, gr. ourethra = uretr\; gr. metron = m\sur\.]
Instrument pentru m\sura-rea diametrului uretrei sau a lumenului acesteia `n caz de *strictur\.
URETROPLASTIE, s. f. / urétroplastie, s. f. / ure-throplasty.
[Lat. urethra, gr. ourethra = uretr\; gr. plastos = modelat, de la
plassein = a forma, a modela.] Interven]ie chirurgical plastic destinat acoperirii unei pierderi de substan]\, `nchiderii u-nei
fistule uretrale, sau modelii unei noi uretre din lambouri cutanate.
URETRORAFIE, s. f. / urétrorraphie, s. f. / ure-throrrhaphy.
[Lat. urethra, gr. ourethra = uretr\; gr. rhaphe = sutur\.] *Sutura
uretrei `n caz de sec]ionare accidental\, total sau par]ial\, a acesteia.
URETRORAGIE, s. f. / urétrorragie, s. f. / ure-throrrhagia.
[Lat. urethra, gr. ourethra = uretr\; gr. rhegnynay = a ]â[ni, a
izbucni
.] Hemoragie a *uretrei, manifestat prin scurgere de sânge prin uretr `n afara *mic]iunii.
URETROREE, s. f. / urétrorrhée, s. f. / urethrorrh(o)ea.
[Lat. urethra, gr. ourethra = uretr\; gr. rhoia = curgere, de la rhein = a
curge
.] Scurgere anormal\, mai mult sau mai pu]in abundent\, la nivelul *uretrei.
URETROSCOP, s. n. / urétroscope, s. m. / ure-throscope.
[Lat. urethra, gr. ourethra = uretr\; gr. skopos = observator, de la
skopein = a vedea, a examina.] Instrument pentru examinarea vizual a interiorului *uretrei. U. este un tub prev\zut cu un sistem
de iluminare, asem or cu *endoscopul.
URETROSCOPIE, s. f. / urétroscopie, s. f. / ure-throscopy.
[Lat. urethra, gr. ourethra = uretr\; gr. skopia = examinare, de la
skopein = a vedea, a examina.] Investiga]ie care const `ntr-un examen vizual al conductului uretral [i al colului vezical cu ajutorul
unui *uretroscop.
URETROSTENOZ|, s. f. / urétrosténie, s. f. / ure-throstenosis.
[Lat. urethra, gr. ourethra = ure-tr\; gr. stenosis = îngustare,
strâmtare, de la
stenos = strâmt, `ngust.] *Strictura sau stenoza *uretrei.
URETROTOMIE, s. f. / urétrotomie, s. f. / urethro-tomy.
[Lat. urethra, gr. ourethra = uretr\; gr. tome = t\iere, sec]iune, de la
temnein = a t\ia.] Incizia uretrei `n cazul unei stricturi uretrale. Se disting: 1) u. extern\, când incizia uretrei se efectueaz prin
*perineu; 2)
u. intern\, din interior spre exterior, dac este posibil, cu un instrument care permite vizualizarea direct\.
URETROTRIGONIT|, s. f. / urétro-trigonite, s. f. / urethrotrigonitis.
[Lat. urethra, gr. ourethra = uretr\; lat. trigonum, din gr.
trigonon = arie triunghiular (gr. treis = trei; gone = unghi); -itã.] Inflama]ia uretrei [i a trigonului vezical.
URICACIDURIE, s. f. / uricacidurie, s. f. / uric-aciduria.
[Acid uric; lat. acidus = acru; gr. ouron = urin\.] Eliminarea renal de acid
uric (normal, 300-550 mg/zi).
URICAZ|, s. f. / uricase, s. f. / uricase.
[Acid uric; -azã.] Enzim prezent `n ficat [i rinichi la cea mai mare parte dintre mamifere,
dar absent la om. U. catalizeaz decarboxilarea oxidativ a *a-cidului uric `n alantoin [i bioxid de carbon. Enzima purificat este
utilizat parenteral la om `n *hiperuricemiile severe.
URICEMIE, s. f. / uricémie, s. f. / uric(a)emia.
[Acid uric; gr. haima, -atos = sânge.] Concentra]ia (la litru), normal sau patologic\,
`n *acid uric a sângelui (normal: 0,02-0,04 g/l de sânge total). V. hiperuricemie.
URICOLITIC, adj. / uricolytique, adj. / uricolytic.
[Acid uric; gr. lytikos = care distruge, de la lyein = a distruge.] 1) Care apar]ine
*uricolizei, o caracterizeaz sau o produce. 2) Un medicament care este capabil s dizolve *acidul uric.
URICOLIZ|, s. f. / uricolyse, s. f. / uricolysis.
[Acid uric; gr. lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] Distruc]ia *acidului uric `n
organism.
URICOPEXIE, s. f. / uricopexie, s. f. / uratosis.
[Acid uric; gr. pexis = fixare.] Precipitarea *aci-dului uric `n ]esuturi sub form de
depozite (tofi guto[i) sau de calculi (litiaz renal uric).
URIDIN|, s. f. / uridine, s. f. / uridine. Nucleozid component al ARN (ribonucleozid) format prin combinarea *ribozei cu *uracilul.

848. 848
URIN|, s. f. / urine, s. f. / urine. [Lat. urina, gr. ouron = urin\.] Fluid organic excretat de rinichi, acumulat `n vezic [i eliminat, de
obicei voluntar, prin uretr\. ~n mod normal urina are o culoare galben-chihlimbar sau ro[ietic\, `n func]ie de densitate (1,005-1,030)
este u[or acid [i are un miros particular. Volumul de u. eliminat de adult este de 1 000-2 000 ml/24 ore, cu varia]ii considerabile `n
func]ie de apa, fluidele [i hrana consumate, de activitatea fizic [i de climat. U. con]ine circa 95% ap [i 5% substan]e minerale
(sodiu, potasiu, calciu, magneziu sub form de cloruri, sulfa]i, fos-fa]i) [i organice (uree, creatinin\, acid uric, acizi amina]i, enzime,
hormoni, vitamine), ca [i hematii [i leucocite (sub 5 000 pe mililitru). Prin excre]ia u. se produce, pe de o parte, eliminarea unor
de[e-uri metabolice, a unui mare num de medicamente [i de toxice [i, pe de alt parte, se asigur constan]a mediului intern al
organismului, prin reglarea cantit\]ilor de ap [i de suri minerale eli-minate, evident, sub control neurohormonal. V. [i tab. const.
biochim.
URLIAN, adj. / ourlian, -ienne, adj. / pertaining to mumps.
[Fr. veche ourle = oreion.] Referitor la tot ce priveste *oreionul, atât
agentul patogen (virus u.) cât [i manifestile clinice sau complica]iile bolii (parotidit u., orhit u., meningit u.).
UROBILIN|, s. f. / urobiline, s. f. / urobilin.
[Gr. ouron = urin\; lat. bilis = fiere; -inã.] Pigment portocaliu care rezult din oxidarea
*urobilinogenului, rezultat prin reducerea *bilirubinei `n intestin. Este prezent `n materiile fecale [i `n cantit\]i mici `n urin\,
propor]ional cu cre[terea urobilinogenului. V. [i urobilinurie.
UROBILINOGEN, s. m. / urobilinogène, s. m. / urobilinogen.
[Gr. ouron = urin\; lat. bilis = fiere; -inã; gr. gennan = a produce.]
Substan] incolor provenit prin reducerea `n intestin, de c re bacterii, a *bilirubinei conjugate excretat prin bil\. U. este eliminat
prin materiile fecale sub form de *stercobilinogen, form oxidat\, care de-termin culoarea acestora. O cantitate mic de u. este
resorbit `n intestin, oxidat `n *urobilin [i excretat `n mod normal `n urin\, pe care o colo-reaz\. Cea mai mare parte a u. este
reabsorbit intestinal [i recirculat `n ficat, unde este trans-format in bilirubin\, care va fi excretat `n bil\, `n cadrul *ciclului
enterohepatic.
UROBILINURIE, s. f. / urobilinurie, s. f. / urobilin-uria.
[Gr. ouron = urin\; lat. bilis = fiere; -inã; gr. ouron = urin\.] Prezen]a
*urobilinei `n urin (normal 2-3 mg/24 ore). Urobilina poate apare `n exces `n unele boli febrile [i `n cele cu afectarea celulelor
hepatice (ciroz\, hepatit) ca urmare a blocii *ciclului enterohepatic al *urobilinogenului
UROCROM, s. m. / urochrome, s. m. / uro-chrome.
[Gr. ouron = urin\; khroma, -atos = cu-loare.] Pigment brun-ro[u derivat din
*urobilin\. U. determin culoarea galben a urinii normale.
UROCULTUR|, s. f. / uroculture, s. f. / bacteriological culture of urine.
[Gr. ouron = urin\; lat. cultura = cultivare.] ~ns\mân]area
`ntr-un mediu de cultur a unei cantit\]i mici de urin prelevat `n condi]ii de asepsie.
URODENSIMETRU, s. n. / urodensimètre, s. m. / urodensimeter.
[Gr. ouron = urin\; lat. densitas, -atis = consisten]\, densitate,
de la
densus = dens, compact; gr. metron = m\sur\.] Sin.: urometru (v.).
URODILATIN|, s. f. / urodilatine, s. f. / urodila-tin.
[Gr. ouron = urin\; lat. dilatare = a lgi, a mi; -inã.] Peptid alc uit din 32
de aminoacizi, detectabil `n urin\. U. este produs `n rinichi prin clivarea unui pro-hormon identic cu pro-hormonul *peptidului
natriuretic atrial [i exercit o blocare a canalelor de Na
+
sensibile la *amilorid.
UROFOLITROPIN|, s. f. / urofollitropine, s. f. / urofollotropin.
[Gr. ouron = urin\; lat. folliculus = s\cule], dim. de la follis =
burduf, minge;
trope = întoarcere, de la trepein = a întoarce; -inã.] *Hormon foliculostimulant extras din urina femeii aflat la
*menopauz\. U. este indicat pe cale intramuscular sau subcutanat `n fecundarea
in vitro ca [i `n tratamentul sterilit\]ii
consecutive *bolii polichistice ovariene rezistent la clomifen sau care se afl `n rela]ie cu un *hipogonadism.
UROGASTRON|, s. f. / urogastrone, s. f. / uro-gastrone.
[Gr. ouron = urin\; gaster, gastros = stomac.] Polipeptid extras din
urin [i secretat de glandele salivare. U. inhib secre]ia de acid clorhidric din stomac, iar structura sa este foarte ase-m\toare cu
a *factorului de cre[tere epidermic (EGF).
UROGRAFIE, s. f. / urographie, s. f. / urography.
[Gr. ouron = urin\; graphein = a scrie.] Radiografia unei p]i din tractul urinar
care a devenit opac prin utilizarea unui *mediu de contrast. Tipuri de u.: 1)
u. ascendent\ sau retrograd\, v. ureterografie; 2) u.
cistoscopic\
, sau retrograd\, v. ureterografie; 3) u. oral\ `n care substan]a de contrast este administrat pe gur\; 4) u. intravenoas\
(v.) denumit [i descendent\, de excre]ie sau excretorie; 5)
u. retrograd\, `n care mediul de contrast este injectat `n vezic prin
uretr\.
UROGRAFIE INTRAVENOAS| / urographie in -traveineuse / intravenous urography. Examen radiologic al c\ilor urinare dup
injectarea intravenoas a unui produs de contrast iodat care este excretat rapid `n urin\. ~n cazul
u. i. prin perfuzie mediul de
contrast este administrat prin perfuzie intravenoas\, treptat dar `n doze mult mai crescute, necesare uneori `n caz de insuficien]
renal\. V. [i urografie.
UROKINAZ|, s. f. / urokinase, s. f. / urokinase.
[Gr. ouron = urin\; kinein = a mi[ca; -azã.] Se-rin proteaz cu domenii
asem oare celor ale factorului de cre[tere epitelial (EGF). Este activator de *plasminogen, izolat din urina uman\. Poate fi
utilizat experimental pentru dizolvarea *trombusurilor venoase [i a *embolilor pulmonari, prin administrare intravenoas\.
UROLOGIE, s. f. / urologie, s. f. / urology.
[Gr. ouron = urin\; logos = [tiin]\.] Ramur a medicinii care are ca obiect patologia
aparatului urinar la ambele sexe [i a aparatului genital la bbat.
UROMETRU, s. n. / uromètre, s. m. / urometer.
[Gr. ouron = urin\; metron = m\sur\.] Instrument servind la determinarea
densit\]ii urinii; se ba-zeaz pe principiul lui Arhimede. Sin.: urodensi-metru.
UROMODULIN|, s. f. / uromoduline, s. f. / uro-modulin.
[Gr. ouron = urin\; lat. modulari = a ritma, a modula, de la modulus =
m\sur muzical\, caden]\; -
inã.] Molecul natural (85 kDa) cu ac]iune *imunosupresoare, descoperit ini]ial `n urina de femeie
gravid\. Ulterior s-a constatat asemarea u. cu o serie de glicoproteine ale suprafe]ei celulare.
UROMUCOID, s. n. / uromucoïde, s. f. / uromu-coide.
[Gr. ouron = urin\; lat. mucus = mucus; gr. eidos = form\.] Protein de
origine renal prezent `n mod normal `n urin\.
URONEFROZ|, s. f. / uronéphrose, s. f. / uro-nephrosis.
[Gr. ouron = urin\; nephros = rinichi; -ozã.] Sin.: hidronefroz (v.).
UROPATIE, s. f. / uropathie, s. f. / uropathy.
[Gr. ouron = urin\; pathos = boal\.] 1) Denumire general pentru orice modificare
patologic a tractului urinar. 2) Stare patologic aput dup suprimarea sau ocolirea unui obstacol situat la nivelul c\ilor urinare [i
condi]ionat de restabilirea func]iei uroformatoare a unui rinichi pân atunci inactiv.
UROPOD, s. n. / uropode, s. m. / uropod.
[Gr. ou-ron = urin\; pous, podos = picior.] Por]iune alungit a unei celule `n mi[care,
la nivelul ceia e-xist multiple *pseudopode.
UROPORFIRIN|, s. f. / uroporphyrine, s. f. / uro-porphyrin.
[Gr. ouron = urin\; porphyra = purpur\; -inã.] *Porfirin rezultat
din *uroporfirinogen prin oxidarea leg urilor metilen. Deoarece exist doi izomeri de uroporfirinogen, vor rezulta tot dou tipuri de
u., I [i III. U. de tip I este excretat `n *porfiria eritropoietic congenital\, iar ambele tipuri, I [i III, `n *porfiria cu manifesti cutanate.
V. [i porfirin\, uroporfirinogen.
UROPORFIRINOGEN, s. m. / uroporphyrino-gène, s. m. / uroporphyrinogen.
[Gr. ouron = urin\; porphyra = purpur\; -inã;
gennan = a pro-duce.] *Porfirinogen format din condensarea a patru molecule de *porfobilinogen. Sunt posibili patru izomeri de
u., dar numai dou tipuri, I [i III, exist `n mod natural. V. [i porfirin\.
UROPORFIRINOGEN SINTETAZ| / uroporphyri -nogène synthase / uroporphyrinogen syn-thase. Enzim care catalizeaz reac]ia
de conversie a porfobilinogenului, derivat din acidul aminolevulinic, `n uroporfirinogen III. Acesta poate fi decarboxilat `n
coproporfirinogen III. V. [i uroporfirin\.
UROSTOMIE, s. f. / urostomie, s. f. / urostomy.
[Gr. ouron = urin\; stoma, -atos = gur\.] Implan-tarea chirurgical a unui
conduct urinar la nivelul pielii. Cel mai frecvent se practic *ureterostomia.
UROTELIU, s. n. / urothélium, s. m. / urothelium.
[Gr. ouron = urin\; (epi = pe) thele = mamelon, ridic ur\.] Epiteliul care
tapiseaz c\ile urinare.

849. 849
UROURETER, s. n. / urouretère, s. m. / uroure-ter. [Gr. ouron = urin\; oureter = ureter.] Dis-tensia ureterului prin acumulare de
urin\, cauzat de strictur sau obstruc]ie.
URTICARIA PAPULOSA INFANTUM / urticaria papulosa infantum / urticaria papulosa infantum. Sin.: strofulus (v.).
URTICARIE, s. f. / urticaire, s. f. / urticaria.
[Lat. urtica = urzic\; datorit asemii erup]iei cu irita]ia produs de urzic\.] Erup]ie
cutanat *pru-riginoas\, constituit din papule eritematoase cu centrul albicios [i cu contur net, asem oare cu leziunile cutanate
provocate de urzici. U. este o manifestare de *hipersensibilitate anafilactic sau imediat prin contactul cu o serie de antigeni, iar
fenomenele cutanate apar datorit eliberii locale de histamin [i alte substan]e vasoactive. Se disting: 1)
U. acut\, din cauza
intoleran]ei la unele a-limente sau medicamente, ca [i consecutiv `n]e-p urilor unor insecte. 2)
U. cronic\, de cauze multiple: a) u.
fizice
, `n cazul *dermografismului; b) u. de contact, prin diferite substan]e chimice; c) u. de cauz genetic\, sindromul Mückle [i
Wells (v.); d)
u. din bolile de sistem, vascularita urticarian\. *Antihistaminicele sunt medicamentele simptomatice principale
utilizate `n u.
URTICARIE FACTICE / urticaire factice / urticaria factitia. Sin.: dermografism (v.).
URTICARIE HEMORAGIC| / urticaire hémorra-gique / urticaria haemorhagica. Varietate de u. care este declan[at\, `n general, de
priza anumitor medicamente, `ndeosebi: cloramfenicol, sulfamide, fenilbutazon\, amidopirin\, chinin\. ~n scurt timp de la
administrarea medicamentului apar papule de culoare roz, edema]iate [i pruriginoase, care se extind pân la confluen]\, asociate
cu purpur [i, frecvent, cu febr [i artralgii. Toate aceste simptome dispar dup oprirea medica]iei `n cauz\.
URTICARIE PIGMENTAR| / urticaire pigmen-taire / Nettleship’s disease. Varietate de *masto-citoz care apare `n primele luni de
via]\, sub forma unor pl\ci brune-g\lbui, care prin grataj iau un aspect asem or u. Se caracterizeaz prin prezen]a `n derm a
numeroase *mastocite. Exist forme simple maculoase, forme nodulare [i forme mixte maculonodulare. U. p. este, probabil, eredi-
tar [i apare rar la adult. Sin.: boal Nettleship.
URUITUR| DIASTOLIC| / roulement diastolique / diastolic rumble. Suflu diastolic de frecven] joas\, perceput de obicei la vârful
inimii `n *stenoza mitral organic\. Un alt tip de u. d., denumit de debit, este consecin]a cre[terii umplerii ventriculare `n condi]iile
unui orificiu mitral sau tricuspi-dian normal, de ex. `n *[untul dreapta-stânga sau `n *insuficien]a mitral\.
USTILAGINISM, s. n. / ustilaginisme, s. m. / usti-laginism.
[Lat. ustilare sau ustulare = a trece prin foc, a arde; -ism.] Intoxica]ie
produs consecutiv consumului de porumb infestat cu specia de fungi *
Ustilago maydis.
USTILAGO / Ustilago / Ustilago.
[Lat. ustilare sau ustulare = a trece prin foc, a arde.] Gen de ciuperci microscopice. Specia
Ustilago maydis, care infesteaz porumbul, este toxic pentru om. V. [i ustilaginism.
UTER, s. n. / utérus, s. m. / uterus, womb. NA: uterus.
[Lat. uterus = uter.] Organ muscular cavitar al aparatului genital feminin,
destinat s con-]in *oul fecundat `n perioda dezvoltii acestuia [i s `l expulzeze când a ajuns la maturitate. ~n afara sarcinii [i `n
timpul activit\]ii genitale, uterul are dimensiuni relativ mici (7-8 cm `n `n\l]ime) [i este situat median, `n cavitatea pelvin\, `ntre
vezic [i rect. ~n form de con, cu vârful `n jos, u. este al-c uit din trei p]i: 1)
corpul, men]inut lateral de *ligamentele largi,
unghiurile sale superioare (denumite [i coarne uterine) prelungindu-se cu *trom-pele uterine (Fallopio); 2)
istmul, o parte
intermediar [i `ngustat\, scurt\; 3)
colul uterin, a cui extremitate inferioar proemin [i se deschide `n vagin. Peretele uterin este
alc uit din ]esut muscular neted (*miometru) [i circumscrie o cavitate tapisat de mucoasa uterin\, denumit *endome-tru,
destinat *nida]iei ovulului fecundat. U. ne-gravid cânte[te circa 50 g [i are o capacitate de 2-3 cm
3
, pe când uterul gravid la
termen cânt\-re[te 900-1 200 g [i are o capacitate variind `ntre 4 000 [i 5 000 cm
3
. V. anteflexie, antepozi]ie, an-teversie,
retroflexie, retroversiune uterin\.
UTER BICORN / utérus bicorne / uterus bicor-nis. U. dedublat `n partea sa superioar\, colul [i partea inferioar având o conforma]ie
normal\. A-ceast malforma]ie este determinat de unirea incomplet a celor dou canale ale lui Müller.
UTER BILOCULAR / utérus biloculaire / uterus duplex. U. cu cavitatea divizat longitudinal `n dou p]i printr-un sept. Se distinge o
form cu diviziune complet\, cu dou coluri uterine, [i una `n care diviziunea este incomplet [i colul unic. V. [i uter didelf.
UTER CORDIFORM / utérus cordiforme / uterus cordiformis. Deformare a u. `n form de inim (cup\
de depresiunea median sagital a corpului uterin.
UTER DIDELF / utérus didelphe / uterus didelphys. Tipul cel mai complet de dualitate uterin\, `n care exist dou u. distincte, cu
dou corpuri [i dou coluri distincte, vaginul fiind unic sau cloazonat. Când cele dou coluri sunt fuzionate, malforma]ia se nume[te

u. pseudodidelf
.
UTER DUPLEX / utérus duplex / duplex uterus. Termen general prin care sunt desemnate toate variet\]ile [i toate gradele de
dualitate uterin\.
UTER UNICORN / uterus unicornis / uterus unicornis. Uter redus la una din jum \]ile sale, ca urmare a atrofiei unuia dintre
canalele Müller.
UTERIN, adj. / utérin, -e, adj. / uterine.
[Lat. uterinus, de la uterus = uter.] Care apar]ine uterului sau se afl `n rela]ie cu uterul.
Ex.: ciclu u., colic u.
UTEROGLOBIN|, s. f. / utéroglobine, s. f. / ute-roglobin.
[Lat. uterus = uter; globus = glob; -inã.] Protein de legare a
*progesteronului, descoperit la o serie de mamifere. Este un inhibitor poten]ial al *fosfolipazei A
2.
UTEROTUBAR, adj. / utéro-tubaire, adj. / utero-tubal.
[Lat. uterus = uter; tuba = trompet\.] Care apar]ine uterului [i *oviductelor.
Care trece la acest nivel.
UTRICUL|, s. f. / utricule, s. m. / utricle. NA: utriculus, pl. utriculi.
[Lat. utriculus = pântece mic, sac mic, dim. de la uterus =
pântecele mamei, uter
.] Zon a *vestibulului membranos al urechii interne, situat posterior *saculei, `n care se deschid cele trei
*canale semicirculare. Zona de u. aderent la nivelul ferestrei ovale, pe peretele intern al vestibulului, corespunde *maculei
auditive, de unde pornesc fibrele nervului utricular.
UTRICUL| PROSTATIC| / utricule prostatique / prostatic utricle. NA: utriculus prostaticus. Relicv embrionar a canalului Müller
(deschis `n *celom). Se prezint sub forma unei cavit\]i mai mult sau mai pu]in ramificate, având uneori aspect de *diverticuli
glandulari (glande utriculare) `nconjura]i de ]esut conjunctiv foarte vascularizat. Se deschide `n centrul reliefului *
veru montanum.
V. prostat\, uretr\.
UTRICULIT|, s. f. / utriculite, s. f. / utriculitis.
[Lat. utriculus = pântece mic, sac mic, dim. de la uterus = pântecele mamei, uter; -
itã
.] Inflama]ia *utriculei urechii sau a *utriculei prostatice.
UTROFIN|, s. f. / utrophine, s. f. / utrophin. Protein asociat *distrofinei, localizat lâng jonc]iunea neuromuscular a mu[chiului
adult. ~n cazul absen]ei distrofinei (ex.: `n *distrofia muscular Duch
ènne), u. este localizat de asemenea `n citoplasm\, `n
vecin atea *sarcolemei.
UVEE, s. f. / uvée, s. f. / uvea. NA: tunica vasculosa bulbi.
[Lat. uva = strugure (prin analogie de culoare).] Sin.: tract uveal (v.).
UVEIT|, s. f. / uvéite, s. f. / uveitis.
[Lat. uva = strugure (prin analogie de culoare); -itã.] Inflama]ie a *tractului uveal. U. poate fi: 1)
anterioar\, cu afectarea *irisului [i a *corpilor ciliari (sin. *iridociclit\posterioar\, cu afectarea *coroidei (sin. *coroidit\
total\, `n care se asociaz o iridociclit cu o coroidit\. V. [i ciclit\, uveomeningit\, uveopapilit\.
UVEOMENINGIT|, s. f. / uvéo-méningite, s. f. / uveomeningitis.
[Lat. uva = strugure (prin analogie de culoare); gr. meninx, -
ingos = membran foarte fin\; -itã.] Termen generic utilizat pentru a desemna ansamblul afec]iunilor inflamatorii care in-
tereseaz atât *meningele cât [i *tractul uveal (explicate prin originea embrionar comun a a-cestora). Etiologia, uneori greu de
elucidat, este frecvent viral\.
UVEONEVRAXIT|, s. f. / uvéonévraxite, s. f. / uveomeningitic syndrome.
[Lat. uva = strugure (prin analogie de culoare); gr.
neuron = nerv; gr. axon, lat. axis = ax\; -itã.] Asocierea unei *uveite cu o inflama]ie a nevraxului, adic cu o *nevraxit\. V. [i
uveomeningit\.

850. 850
UVEOPAPILIT|, s. f. / uvéopapillite, s. f. / uveo-papillitis. [Lat. uva = strugure (prin analogie de culoare); papilla = mamelon,
b\[icu]\; -
itã.] Sindrom `n care se asociaz o inflama]ie a uveei posterioare cu o inflama]ie a nervului optic `n por-]iunea sa
juxtabulbar\.
UVEOPAROTIDIT|, s. f. / uvéoparotidite, s. f. / uveoparotiditis.
[Lat. uva = strugure (prin analogie de culoare); para = lâng\; ous,
otos
= ureche; -itã.] Inflama]ia *tractusului uveal [i *parotidelor. V. sindrom Heerfordt.
UVEOPLASTIE, s. f. / uvéoplastie, s. f. / uveo-plasty.
[Lat. uva = strugure (prin analogie de culoare); plastos = modelat, de la
plassein = a forma, a modela.] Interven]ie de microchirurgie reparatorie a *tractului uveal.
UVIFORM, adj. / uviforme, adj. / uviform.
[Lat. uva = ciorchine de strugure; forma = form\.] Cu form asem oare unui
ciorchine.
UVIOREZISTENT, adj. / uviorésistent, -e, adj. / uvioresistant.
[UV = abrev. de la (radia]ii) ultraviolete; lat. resistere = a se opri, a
rezista, de la
sistere = a se opri.] Care este rezistent la ac]i-unea *radia]iilor ultraviolete.
UVIOSENSIBIL, adj. / uviosensible, adj. / uvio-sensitive.
[UV = abrev. de la (radia]ii) ultraviolete; lat. sensibilis = care se poate
percepe cu sim-]urile, de la
sentire = a sim]i.] Care este sensibil la ac]iunea *radia]iilor ultraviolete.
UVIOTERAPIE, s. f. / uviothérapie, s. f. / uvio-therapy.
[UV = abrev. de la (radia]ii) ultraviolete; gr. therapeia = tratament, de la
therapeuein = a îngriji.] Utilizarea `n *terapeutic a *radia]iilor ultraviolete.
UVULA, s. f. / uvula, s. f. / uvula. NA: uvula, pl. uvulae.
[Lat. [tiin]ific uvula = luet\, dim. de la uva = strugure.] Termen
anatomic pentru forma]iunile anatomice proeminente [i de consisten] moale: 1) Lobul mic al vermisului inferior al cerebelului. 2)
Sin.: luet (v.).
UVULECTOMIE, s. f. / uvulectomie, s. f. / uvul-ectomy.
[Lat. [tiin]ific uvula = luet\, dim. de la uva = strugure; gr. ektome =
excizie
.] `ndeptarea chirurgical a *luetei.
UVULIT|, s. f. / uvulite, s. f. / uvulitis.
[Lat. [ti-in]ific uvula = luet\, dim. de la uva = strugure; -itã.] Inflama]ia *luetei v\lului
palatin, denumit [i *uvul\.
UVULOPTOZ|, s. f. / uvuloptose, s. f. / uvulo-ptosis.
[Lat. [tiin]ific uvula = luet\, dim. de la uva = strugure; gr. ptosis =
c\dere
.] Alungirea ne-obi[nuit\ a *luetei, determinat de un proces inflamator sau tumoral.

851. 851


GHEORGHE MARINESCU (1863-1938), fondatorul neurologiei
româneºti. Cercetãtor cu vocaþie, introduce primul în lume metodele
histologiei ºi histopatologiei în neurologie. A publicat ºi comunicat peste 1
500 de lucrãri, a fost membru a 36 academii ºi societãþi ºtiinþifice din
întreaga lume,
doctor honoris causa a 4 universitãþi, a fost apreciat cu
numeroase premii de prestigiu. Dintre cercetãrile sale trebuie menþionate
îndeosebi cele asupra locali-zãrii unor formaþiuni nervoase, cât ºi cele
asupra neuroin-fecþiilor. În monografia sa
La cellule nerveuse, devenitã
clasicã, Gheorghe Marinescu a probat cã studiul biosistemelor va evolua
numai prin utilizarea adecvatã a metodelor fizicii, chimiei ºi matematicii, fiind astfel
considerat precursor al neuro-fiziologiei ºi neuropatologiei contemporane. A descris mai
multe entitãþi clinice, sindromul Marinescu (1931) sau Mari-nescu-Sjögren (1947), fiind
menþionat în toate dicþionarele medicale. A fost profund legat de þara sa, confirmând prin
fapte cã: "
Viaþa este un mare dar al naturii, dar adevãrata fericire este sã faci bine þãrii ºi
poporului tãu
".

V LINGUAL / V lingual / vallate papillae. NA: papilla vallata. Dispunerea
*papilelor caliciforme linguale sub forma literei V, pe partea superioar a
limbii.
VACCIN, s. n. / vaccin, s. m. / vaccine.
[Lat. vac-cinus = referitor la
vac (
vacca = vac\
primul vaccin
.] Preparat antigenic derivat dintr-un agent patogen specific
sau puternic `nrudit cu acesta, capabil s induc\, dup administrarea (
per
os
sau prin injec]ie) la un subiect receptiv, un r\spuns imunitar protectiv
fa] de o anumit agresiune microbian\. ~n sângele subiectului inoculat se
for-meaz anticorpi care `l protejeaz contra microorganismului
corespondent. V. se clasific `n func]ie de numeroase criterii, printre care: 1)
Categoria a-gen]ilor patogeni: v. antivirusuri, bacterii,
parazi]i, micete. 2) Starea agen]ilor patogeni: v. cu germeni vii, vii atenua]i, vii supraatenua]i, omorâ]i (cu virulen] inactivat). 3)
Natura componentelor antigenice: v. din corpi bacterieni sau virali integrali (v. corpusculare), v. din frac]iuni (subunit\]i struc-turale
ale diferitelor microorganisme), v. din produse ale metabolismului microbian. 4)
Numul antigenilor `nrudi]i sau diferi]i `n acela[i
preparat: v. monovalente, bi-, tri-, tetra-, penta-, polivalente. 5) Asocieri de v. (administrate concomitent `n regiuni anatomice
diferite): v. bivalente, trivalente, tetravalente. 6) Indica]ii de utilizare: preven]ionale, administrate prin Program Extins de Imunizare
(PEI); preven]ionale, administrate `n anumite cir-cumstan]e epidemiologice (de necesitate epide-miologic\
(administrate `n condi-]iile evolu]iei unui proces epidemiologic); de ur-gen] (administrate `n situa]ii speciale). 7) Extinderea spa]ial
a utilizii: universal (v. antituber-culoz\, poliomielit\, difterie, tetanos, rujeol\, tuse convulsiv\, hepatit B, grip\ontinental\,
zona-l (zone endemice, hiperendemice, epidemice). 8)
`n raport de alte circumstan]e epidemiologice: v. pentru voiajori, femei
gravide, imunosupresa]i, a-dul]i, vârstnici.
VACCIN ACELULAR / vaccin acellulaire / acellular vaccine. V. lipsit de celule preparat prin purificarea componentelor antigenice ale
microorganismelor patogene. ~n acest mod se elimin riscurile reac]iilor adverse ce pot fi declan[ate de v. care con]in celule
`ntregi.
VACCIN ANTIAMARIL / vaccin anti-amaril / yel-low fever vaccine. V. cu virus viu atenuat, injectat subcutanat pentru prevenirea
*febrei galbene.
VACCIN ANTIGRIPAL / vaccin antigripal / influ-enza virus vaccine. V. inactivat con]inând virioni intac]i sau frac]iuni virale
(*hemaglutinin\, *neuraminidaz\ parenteral sau prin inhalare. Con]ine una sau mai multe tulpini din virusurile gripale
curent circulante. Asigur protec]ie scurt (circa 6 luni) [i inconstant\.
VACCIN ANTIHEPATIT| A / vaccin anti-hépatite A / hepatitis A vaccine. V. viral inactivat *recombinant, administrat intramuscular la
persoane care lucreaz `n zone cu *endemie masiv sau `n locuri cu risc profesional de infec]ie (spitale, industrie alimentar).
VACCIN ANTIHEPATIT| B / vaccin anti-hépatite B / hepatitis B vaccine. V. ob]inut prin tratarea cu formalin a antigenilor de
suprafa] hepatitici B izola]i din plasma purt orilor umani. Este utilizat `ndeosebi pentru imunizarea persoanelor cu risc mare de
`mboln\vire: personal medical, pacien]i imunodeficien]i, bolnavi dependen]i de hemodializ sau la transfuzii repetate, persoanele
din institu]ii `nchise, cele cu profesii care oblig la contacte umane numeroase, homosexualii masculini.
VACCIN ANTIHEPATIT| B RECOMBINANT / vaccin anti-hépatit e B recombinant / recombinant hepatitis B vaccine. V. viral
neinfec]ios derivat prin recombinare din antigenii de suprafa] ai hepatitei B [i clonat `n celule de levuri.
VACCIN ANTIHOLERIC / vaccin anticholérique / cholera vaccine. V. prepara]i din bacterii omorâte, con]inând p]i egale din
tulpinile
Inaba [i Ogaba de *Vibrio cholerae [i utilizat pentru imunizare `mpotriva *holerei, ob]inut `n 7-28 zile de la injectare
pentru o durat de circa 6 luni. V. nu suprim eliminarea bacteriilor prin fecale [i nici transmiterea bolii.
VACCIN ANTIPOLIOMIELITIC / vaccin antipolio-myélitique / poliomyelitis vaccine. Se disting dou v.: 1)
V. Salk, din poliovirus
inactivat, suspensie `n solu]ie de formaldehid (formalin\ III inactivat, cultivat pe culturi de celule din rinichi
de maimu]\. 2)
V. Sabin, din poliovirus atenuat, con]inând poliovirus tip I, II [i III atenuat, cultivat `n celule renale de maimu]\.
VACCIN ANTIRABIC / vaccin antirabique / rabies vaccine. V. preparat dintr-un virus viu atenuat (
v. Pasteur) sau dintr-un virus
atenuat [i inactivat prin fenol (
v. Fermi, v. Semple). Se administreaz ca tratament preventiv al turbii (`n caz de mu[c\-tur
suspect), `ntr-o serie de 15-18 injec]ii sub-cutanate zilnice, cu doze progresiv crescute.
VACCIN ANTIVARIOLIC / vaccin antivariolique / variola vaccine. V. preparat din *virusul vaccinei, administrat prin scarificare sau
prin injectare intradermic\. Datorit eradicii variolei, `n prezent v. este administrat obligatoriu doar personalului de laborator
expus la virusul variolei. ~n unele ]i continu vaccinarea militarilor. V. [i vaccin\.
VACCIN AUTOGEN / vaccin autogène / autogenous vaccine. V. preparat din microorganisme care au fost izolate din leziunea unui
pacient care va fi tratat cu v. a.
VACCIN BCG / vaccin BCG / BCG vaccine. V. ob]inut din tulpina Calmette-Guérin de bacili ai tuberculozei bovine (*
Mycobacterium
bovis
) care au devenit avirulen]i consecutiv unor numeroase treceri pe medii de cultur cu bil de bou. V. BCG este administrat
prin scarificare sau intradermic la persoanele cu *reac]ia la tuberculin negativ\, pentru preven]ia tuberculozei. Vaccinarea de ruti-
n se practic doar `n regiunile cu o inciden] mare a tuberculozei. V. BCG mai poate fi utilizat `n imunoterapia oncologic\,
`ndeosebi `n *melanomul malign, când se presupune c ac]ioneaz ca stimulator nespecific al imunit\]ii mediate celular.
VACCIN CALMETTE-GUÉRIN / vaccin de Cal-mette-Guérin / Calmette-Guérin vaccine.
[Léon Charles Albert Calmette,
bacteriolog francez, profesor de igien la Lille, apoi director adjunct la Institutul Pasteur din Paris, 1863-1933;
Jean Marie
Camille Guérin
, serolog francez, Paris, 1872-1961.] V. vaccin BCG.
VACCIN DTP / vaccin DTP / DTP vaccine. V. diftero-tetano-pertusis. Con]ine anatoxinele difteric [i tetanic [i v. pertusis (cu
*
Bordetella pertussis atenuat).
VACCIN FERMI / vaccin Fermi / Fermi vaccine.
[Claudio Fermi, igienist italian, 1862-1952.] V. vaccin antirabic.
VACCIN LÉPINE / vaccin Lépine / Lépine vaccine.
[Pierre Raphaël Lépine, virolog francez, n. la Lyon, 1901.] V. vaccin
antipoliomielitic.
1

852. 852
VACCIN PASTEUR / vaccin Pasteur / Pasteur vaccine. [Louis Pasteur, chimist [i bacteriolog francez, Paris, 1822-1895 .] V.
vaccin antirabic.
VACCIN POLIVALENT / vaccin polyvalent / poly-valent vaccine. V. preparat cu mai multe variante de microbi din aceea[i specie.
Uneori, termenul este utilizat pentru desemnarea unor v. preparate din germeni `nrudi]i, dar care se deosebesc prin unele
propriet\]i esen]iale. Ex.: v. antitific
+ anti-paratific A [i B, denumit *v. TAB.
VACCIN SABIN / vaccin de Sabin / Sabin vaccine.
[Albert Bruce Sabin, virolog american, New York, 1906-1993.] V. vaccin
antipoliomielitic.
VACCIN SALK / vaccin de Salk / Salk vaccine.
[Jonas Edward Salk , virolog american, Pittsburg, n. 1914.] V. vaccin
antipoliomielitic.
VACCIN SEMPLE / vaccin Semple / Semple vaccine.
[Sir David Semple, chirurg al armatei [i bacteriolog englez, 1856-1937.] V.
vaccin antirabic.
VACCIN SENSIBILIZAT / vaccin sensibilisé / sensitized vaccine. V. microbian preparat prin punerea `n contact a germenilor cu un
ser ce con-]ine anticorpi specifici acestora.
VACCIN TAB / vaccin TAB / TAB vaccine. V. polivalent format dintr-o suspensie de bacili tifici (
Salmonella typhi) [i paratifici
(
Salmonella para-typhy A [i Salmonella paratyphi B), omorâ]i printr-un tratament termic sau printr-un bactericid.
VACCIN TABC / vaccin TABC / TABC vaccine. V. antitifoparatifoidic A, B [i C. Este produs mai rar [i doar pentru ]ile (`ndeosebi
din Africa) unde e-xist cazuri de febr paratifoid date de
Salmonella paratyphi C.
VACCIN TABDT / vaccin TABDT / TABDT vaccine. V. mixt, denumit "triplu asociat" (febr tifoid\, febre paratifoide A [i B, difterie,
tetanos). Sin.: vaccin DT-TAB.
VACCINARE, s. f. / vaccination, s. f. / vaccina-tion.
[V. etimologia termenului vaccin.] Metod de preven]ie a anumitor boli
microbiene, virale sau parazitare având ca scop determinarea unei imunit\]i active prin introducerea `n organism (pe cale oral\,
parenteral sau prin scarificare) a unor preparate denumite *vaccinuri.
Programul lgit, stabilit de OMS, vizeaz protejarea
`mpotriva a [ase boli transmisibile: tusea convulsiv\, difteria, poliomielita, rujeola, tetanosul [i tuberculoza. Fiecare ]ar `[i are
propria legisla]ie `n ceea ce prive[te v. obligatorii; concomitent, OMS ofer o metodologie [tiin]ific pentru toate ]ile.
VACCINARE ASOCIAT| / vaccination associée / combined vaccination. Utilizarea unor amestecuri de vaccinuri microbiene sau de
anatoxine pentru ob]inerea imunizii simultane `mpotriva mai multor agen]i infec]io[i microbieni.
VACCINARE TOXINIC| / vaccination toxinique / toxin vaccination. V. cu ajutorul toxinelor difuzibile nemodificate. Este periculoas\,
chiar când se utilizeaz amestecuri de toxine cu ser antitoxic. De aceea, `n prezent se utilizeaz numai *anato-xinele.
VACCINAT, adj. / vacciné, -e, adj. / vaccinated.
[V. etimologia termenului vaccin.] Despre o persoan ceia i s-a administrat un
vaccin, devenind astfel imun la o anumit boal infec]ioas\.
VACCIN|, s. f. / vaccine, s. f. / vaccinia.
[Lat. vaccinus = referitor la vac\, de la vacca = vac\.] 1) Reac]ie local cutanat sau
uneori sistemic\, generalizat dup administrarea prin scarificare sau intradermic a *virusului vaccinei, `n vaccinarea antivariolic\.
Se disting: a)
v. fetal\, frecvent letal\, prin diseminarea `n sângele fetusului de la femeia gravid dup vaccinarea primar
antivariolic\; b)
v. generalizat\, erup]ie limitat la nivelul pielii, asem oare celei din variol\, cauzat de o viremie tranzitorie cu
localizare cutanat dup vaccinarea primar antivariolic\; c)
v. progresiv\, rar\, cu prognostic grav, reprezint o complica]ie a
vaccinii antivariolice la subiec]ii cu mecanisme imunitare deficiente sau afla]i sub terapie imunosupresiv\; se manifest prin
necroz la locul injectii [i prin leziuni metastatice vaccinale la nivelul pielii, oaselor [i viscerelor. Se mai nume[te [i v.
gangrenoas\. 2) Boal a bovinelor determinat de *virusul vaccinei.
VACCINOSTIL, s. n. / vaccinostyle, s. m. / vac-cinostyle.
[V. etimologia termenului vaccin; gr. stylos = coloan\, stâlp.] Lan]et
mic utilizat `n vaccinarea prin scarificare.
VACCINOTERAPIE, s. f. / vaccinothérapie, s. f. / vaccinotherapy.
[V. etimologia termenului vaccin; gr. therapeia = tratament, de
la
therapeuein = a `ngriji.] Utilizarea unui vaccin `n scop terapeutic, `ndeosebi a vaccinurilor bacteriene.
VACUOL|, s. f. / vacuole, s. f. / vacuole.
[Lat. vacuum = spa]iu gol; -olã.] Forma]iune cavitar intracelular\, mai mare decât o
*vezicul\, lipsit de structur intern sau cu o structur simpl [i delimitat de o membran\. ~n general, v. pot rezulta `n cadrul
proceselor de *endocitoz\, *fagocitoz\, *exocitoz\ [i `n procesele de secre]ie. Tipuri de v.: 1)
v. de ap\, con]inând pic uri mici de
ap `n citoplasm\; 2)
v. de condensare, la nivelul *aparatului Golgi al celulelor secretoare, care con]in produ[i de secre]ie `n diferite
grade de condensare [i care la maturare traverseaz suprafa]a celulei cu granule de secre]ie; 3)
v. contractil\, organit
osmoreglator la protozoare, care ac]ioneaz ca un mecanism de pompare a excesului de ap din celul\; 4)
v. digestiv\, *lizozom
secundar; 5) v. de tip *fagozom; 6)
v. plasmocrin\, cavitate con]inând cristaloide `n celulele secretoare.
VACUOLIZARE, s. f. / vacuolisation, s. f. / vacu-olation, vacuolization.
[Lat. vacuum = spa]iu gol; -olã.] Procesul de formare al
*vacuolelor.
VACUUM-EXTRACTOR, s. n. / vacuumextrac-teur, s. m. / vacuum-extractor.
[Lat. vacuum = spa]iu gol; extractus, de la
extrahere = a trage afar (ex = `n afar\; trahere = a trage).] Aparat utilizat `n obstetric pentru extragerea f ului din c\ile
genitale. Este alc uit dintr-o ventuz care se aplic pe capul f ului [i un dispozitiv cu care se ob]ine vidul par]ial necesar prinderii
ventuzei. Sin.: ventuz obstetrical\, vid-extractor.
VAG, s. m. / vague, s. m. / vagus.
[Lat. vagus = r \citor, imprecis, nedefinit.] V. tab. anat - nervi.
VAGAL, adj. / vagal, adj. / vagal.
[Lat. vagus = r \citor, imprecis, nedefinit.] Care apar]ine sau se refer la nervul vag.
VAGIN, s. n. / vagin, s. m. / vagina. NA: vagina.
[Lat. vagina = teac\.] Conduct musculomembranos al aparatului genital feminin,
cu o lungime de circa 8 cm, situat de la vulv la colul uterin [i având o elasticitate considerabil\. V. este situat `n perineul anterior,
`ntre vezic [i rect, inferior fa] de uter. Organ al copula]iei, v. este calea de eliminare a fluxului menstrual [i las s treac f ul [i
anexele sale `n na[terea natural\.
VAGINAL, adj. / vaginal, -ale, -aux, adj. / vaginal.
[Lat. vagina = teac\.] Care apar]ine vaginului, referitor la vagin. Ex.: mucoas v.,
frotiu v.
VAGINAL|, s. f. / vaginale, s. f. / tunica vaginalis testis. NA: tunica vaginalis testis.
[Lat. vagina = teac\.] Sin.: tunic vaginal (v.).
VAGINALIT|, s. f. / vaginalite, s. f. / vaginalitis.
[Lat. vagina = teac\; -itã.] Inflama]ie acut sau cronic\ a vaginalei, `nveli[ul seros
al *testiculului.
VAGINISM, s. n. / vaginisme, s. m. / vaginismus.
[Lat. vagina = teac\; -ism.] Hiperestezie exagerat a vulvei [i a vaginului, cu
contractur dure-roas a mu[chilor constrictori ai vaginului. V. [i vaginodinie.
VAGINIT|, s. f. / vaginite, s. f. / vaginitis.
[Lat. vagina = teac\; -itã.] Inflama]ie a mucoasei vaginale. Foarte frecvente, v. se
manifest prin hiper-secre]ie vaginal (leucoree) [i durere la trecerea urinii. Se asociaz adesea cu inflama]ii ale vulvei (vul-
vovaginit\ uterin. Sin.: colpit\. Se disting: 1)
V. prin corpi str\ini, dup iriga]ii locale cu solu]ii iritante
sau `n scop contraceptiv, la femeile purt oare de pesare etc. 2)
V. distrofic\, consecin] a deficien]ei mecanismelor locale de
apare. 3)
V. microbiene: a) cel mai frecvent, prin infec]ie cu Trichomonas vaginalis; b) v. clamidian\, determinat de Chlamidia
trachomatis
; c) v. cu micoplasme, generate de *micoplasmele genitale care, `n mod normal saprofite, devin patogene `n anumite
condi]ii (badijoni locale cu substan]e iritante, tratamente cu corticoizi sau antibiotice). 4)
V. senil\, v. distrofic\, apare dup
menopauz\.
VAGINOCEL, s. n. / vaginocèle, s. f. / vagino-cele.
[Lat. vagina = teac\; gr. kele = hernie, tumor\.] Sin.: colpocel (v.).
VAGINODINIE, s. f. / vaginodynie, s. f. / vagino-dynia.
[Lat. vagina = teac\; gr. odyne = durere.] Durere la nivelul *vaginului.
VAGINOGRAFIE, s. f. / vaginographie, s. f. / va-ginography.
[Lat. vagina = teac\; gr. graphein = a scrie.] Radiografie a
vaginului. Este util `n diagnosticul *fistulei ureterovaginale.

853. 853
VAGINOPERINEORAFIE, s. f. / vagino-périnéorraphie, s. f. / vaginoperineorrhaphy. [Lat. vagina = teac\; gr. perineos = perineu;
rhaphe = sutur\.] Sin.: colpoperineorafie (v.).
VAGINOPERINEOTOMIE, s. f. / vaginopérinéo-tomie, s. f. / vaginoperineotomy.
[Lat. vagina = teac\; gr. perineos = perineu;
tome = t\iere, sec-]iune, de la temnein = a t\ia.] Sin.: epiziotomie (v.).
VAGINOPLASTIE, s. f. / vaginoplastie, s. f. / va-ginoplasty.
[Lat. vagina = teac\; gr. plastos = modelat, de la plassein = a
forma, a modela
.] Sin.: colpoplastie (v.).
VAGOLITIC, adj. / vagolytique, adj. / vagolytic.
[Lat. vagus = r \citor, imprecis, nedefinit; gr. lytikos = care distruge, de la lyein
= a distruge
.] Care exercit un efect similar `ntreruperii impulsurilor transmise prin nervul pneumogastric (vag) [i, prin extensie,
inhibitor asupra *sistemului nervos parasimpatic, adic\, *parasimpaticolitic. V. [i anticolinergic.
VAGOMIMETIC, adj. / vagomimetique, adj. / va-gomimetic.
[Lat. vagus = r \citor, imprecis, nedefinit; gr. mimetikos = care
imit\, de la
mimeisthai = a imita.] Sin.: parasimpatomimetic (v.).
VAGOTOMIE, s. f. / vagotomie, s. f. / vagotomy.
[Lat. vagus = r \citor, imprecis, nedefinit; gr. tome = t\iere, de la temnein = a
t\ia
.] Sec]iune a unui nerv pneumogastric sau a ramurilor acestuia, practicat `n scop terapeutic. Tipuri de v.: 1) V. bilateral
hiperselectiv\
, const `n denervarea exclusiv a corpului [i fundusului gastric, cu conservarea inerva]iei antrale [i pilorice. 2) V.
bilateral selectiv\
, limitat la ramurile gastrice ale ambilor nervi pneumogastrici. 3) V. bilateral troncular\, sin. opera]ia Dragstedt
(v.).
VAGOTONIC, adj. / vagotonique, adj. / vagoto-nic.
[Lat. vagus = r \citor, imprecis, nedefinit; gr. tonikos = care `nte[te.]
Caracterizat prin pre-dominan]a tonusului vagal, `n opozi]ie cu *simpati-cotonic. V. vagotonie.
VAGOTONIE, s. f. / vagotonie, s. f. / vagotonia, vagotony.
[Lat. vagus = r \citor, imprecis, nedefinit; gr. tonos = tensiune.] Stare,
uneori constitu]ional\, de hiperexcitabilitate a nervului vag, manifestat prin predominarea ac]iunii *sistemului parasimpatic asupra
diferitelor organe. ~n esen]\, v. se traduce prin instabilitate vasomotorie, bradicardie cu hipotensiune arterial [i tendin]e sincopale,
atonie vezicular\, constipa]ie, tulburi de suda]ie, spasme motorii involuntare [i dureroase, hipoestezie a corneei [i faringian\.
Sin.: parasimpaticotonie.
VAGOTROP, adj. / vagotrope, adj. / vagotropic.
[Lat. vagus = r \citor, imprecis, nedefinit; gr. trope = întoarcere, de la trepein
= a `ntoarce
.] Subtan] care ac]ioneaz prin stimularea nervului vag, determinând `ndeosebi diminuarea ritmului cardiac [i
sc\derea presiunii arteriale.
VALECUL|, s. f. / vallécule, s. f. / vallecula. NA: vallecula.
[Lat. vallecula, dim. de la valles = vale.] Sin.: foset (v.).
VALEN}|, s. f. / valence, s. f. / valence.
[Lat. valentia = for]\, putere, de la valere = a avea for]\, a fi tare.] Num care exprim
aptitudinea atomilor de a se `nlocui sau de a se asocia `n combina]iile chimice. V. unei substan]e simple, `n chimia anorganic\, sau
a unui radical, `n chimia organic\, reprezint capacitatea de substitu]ie sau de combinare cu hidrogenul. Ex.: 1) Oxigenul are v. 2
deoarece se poate uni cu doi H `n formarea de H
2O. 2) Sodiul are v. 1, deoarece el se substituie cu un H din HCl, pentru a forma
NaCl.
V. unui ion este egal cu numul de sarcini electrice elementare ( + sau -) pe care acesta le poart\, adic cu numul de
electroni câ[tiga]i (pentru ionii negativi) sau pierdu]i (pentru ionii pozitivi) `n cursul ionizii.
VALERIANA OFFICINALIS / Valeriana officinalis / Valeriana officinalis.
[Lat. Valeria = parte veche a Panoniei, de unde provenea
planta;
officina = atelier, laborator.] Plant din familia Valeriana-ceae: rizomul [i r\d\cina con]in un ulei bogat `n terpenoide [i
acizi izovalerianic [i alfa-hidroxiizo-valerianic. Extractul are ac]iune sedativ [i spasmolitic\.
VALGUS, adj. / valgus, adj. / valgus.
[Lat. valgus = întors în afar\.] Anomalie de pozi]ie la nivelul membrelor, care const `n
devierea `n afara axului longitudinal a membrului `n totalitate sau a unei p]i a acestuia. Ex.:
hallux valgus, coxa valga, genu
valgum
. Exist [i un grad de v. fiziologic (la cot, genunchi, glezn) a cui dep\[ire are semnifica]ie patologic\. V. [i varus.
VALID, adj. / valide, adj. / valid.
[Lat. validus = viguros, s os, de la valere = a avea for]\, a fi tare.] Care este apt pentru o
anumit activitate, s os. Ant.: invalid.
VALIDITATE, s. f. / validité, s. f. / ability (1), validity (2).
[Lat. validitas, -atis = for] fizic\, vigoare, de la valere = a avea for]\, a
fi tare
.] 1) Calitatea de a fi *valid, starea unui subiect valid. Ant.: *invaliditate. 2) Cu referire la o *prob sau la un test: capacitatea
de a recunoa[te subiec]ii in-demni de cei afecta]i de o anumit boal\. V. depinde de *specificitate [i de *sensibilitate. V. valoare
predictiv\.
VALIN|, s. f. / valine, s. f. / valine. CH
3-CH(CH
3)-CH(NH
2)-COOH. Acid alfa-amino-izovalerianic, prezent `n mai multe proteine
fibroase, de origine vegetal sau animal\. V. este esen]ial pentru cre[terea optim a copilului [i `n echilibrul azotat la adult.
VALOARE, s. f. / valeur, s. f. / value.
[Lat. valor, -oris = valoare, de la valere = a avea for]\, a fi tare.] Rezultat al m\sur\rii
cantitative a unei activit\]i, concentra]ii sau a eficien]ei. V. se exprim numeric, iar uneori este aproximativ `n condi]iile variabilit\]ii
biologice. De aceea, se exprim printr-un interval de v. V., de ex., tabele de constante biologice. ~n medicin\: 1) V
. caloric\ a ra]iei
alimentare
, cantitatea total de calorii asigurat de ra]ia alimentar\. 2) V. globular\ (v.). 3) V. nutritiv a unui aliment, `n func]ie de
trofinele con]inute. 4) V
. predictiv\ (v.).
VALOARE GLOBULAR| / valeur globulaire / color index. Raportul dintre hemoglobinemia seric [i numul de globule ro[ii folosit
pentru a determina cantitatea relativ de hemoglobin con]inut `ntr-un globul ro[u [i a o compara cu aceea a unui subiect normal.
~n mod normal are valoarea 1; cre[te peste 1,1 `n anemia pernicioas [i scade sub 0,85 `n anemiile hipocrome. Mai relevante sunt
*volumul globular [i *volumul globular mediu. V. [i hematocrit.
VALOARE PREDICTIV| / valeur prédictive / predictive value. V. unui test, a unui *semn sau a unui *simptom `n stabilirea existen]ei
unei boli (
v. p. pozitiv\) sau a absen]ei unei boli (v. p. negativ\). V. validitate [i specificitate.
VALOARE DE REFERIN}| / valeur de référence / reference value. Valoarea unei mimi (ex.: biochimice) ob]inut pe grupe
omogene de subiec]I, selec]iona]i pe baza unor criterii precise de vârst\, factori de risc, obiceiuri alimentare. Este determinat prin
utilizarea unor criterii statistice.
VALV|, s. f. / valve, s. f. / valve. NA: valva, pl. valvae (1).
[Lat. valva = canaturile u[ii.] 1) Repliu membranos al tunicii interne a
unui conduct, a unei vene, artere sau a inimii. V. `mpiedic\, prin `nchiderea sa intermitent\, refluarea con]inutului lichidian cuprins
`n conductul sau `n organul respectiv. V. [i valvul\. 2) Instrument chirurgical care permite deptarea p]ilor moi ce astup un
organ cavitar.
VALV| BIOPROTETIC| / valve bioprothétique / bioprosthetic valve. V. cardiac artificial alc uit din ]esut biologic, de obicei de
origine porcin\, montat `n suport din plastic sau metalic. V. b. nu provoac sufluri cardiace [i nu necesit anticoagulante.
VALVULAR, adj. / valvulaire, adj. / valvular, valvar.
[Lat. valvula = p\staie, dim. de la valva = canaturile u[ii.] Care apar]ine unei
*valvule, referitor la valvul [i `ndeosebi la valvulele cardiace. Ex.: insuficien] v.
VALVUL|, s. f. / valvule, s. f. / valvula. NA: valvula, pl. valvulae.
[Lat. valvula = p\staie, dim. de la valva = canaturile u[ii.] 1)
*Valv de dimensiuni mici. 2) Forma]iune anatomic `n form de plic acoperind incomplet un orificiu. Obs.: De[i termenul este
utilizat cu sensul de valv\, `n NA semnifica]ia sa este restrâns la denumirea componentelor valvelor aortice [i ale trunchiului
pulmonar, ca [i pentru valvele urm oarelor forma]iuni sau zone anatomice: anus,
foramen ovale, fos navicular\, sinus coronar,
ven cav inferioar\, vene [i vase limfatice. Cu toate acestea, cel pu]in `n român [i `n francez nu se respect aceast
recomandare.
VALVUL| ATRIOVENTRICULAR| / valvule a-trio-ventriculaire / atrioventricular valves. NA: valva atrioventricularis dextra, valva
atrioventricularis sinistra. Fiecare din cele dou sisteme valvulare anexate orificiilor auriculoventriculare drept [i stâng ale inimii: *
v.
tricuspid\
(la dreapta) [i *v. mitral\ (la stânga). Sin.: valvul auriculoventricular\.
VALVUL| AURICULOVENTRICULAR| / valvule auric ulo-ventriculaire / atrioventricular valves. NA: valva atrioventricularis dextra,
valva atrioventricularis sinistra. Sin.: valvul atrioventricular (v.).

854. 854
VALVUL| BAUHIN / valvule de Bauhin / ileoce-cal valve. NA: valva ileocecalis. [Gaspard Bauhin, anatomist [i botanist elve]ian,
Basel, 1560-1624.
] Sin.: valvul ileo-cecal (v.).
VALVUL| ILEOCECAL| / valvule iléo-caecale / ileocecal valve. NA: valva ileocecalis. V. anexat orificiului de comunicare `ntre
ileon [i colonul ascendent (situat deasupra cecului). Sin.: valvul Bauhin.
VALVUL| MITRAL| / valvule mitrale / left atrioventricular valve, mitral valve. NA: valvula atrioventricularis sinistra. *V.
atrioventricular stâng\, format din dou valve, una dreapt\, intern sau marea valv [i alta stâng\, extern\, sau mica valv\,
destinate s obtureze orificiul mitral `n timpul sistolei. V. sunt unite la peretele ventricular prin cordaje care se inser pe doi pilieri,
anterior [i posterior. Cordajele sunt ata[ate pe marginea liber a celor dou valve [i pe fa]a extern a valvei stângi, dar las liber
fa]a periferic a marii valve.
VALVUL| PILORIC| / valvule pylorique / pyloric valve. NA: valvula pylori. Repliu circular proeminent al mucoasei gastrice la nivelul
orificiului piloric al stomacului.
VALVUL| TRICUSPID| / valvule tricuspide / right atrioventricular valve. NA: valvula atrioventricularis dextra. *V. atrioventricular
dreapt\, alc uit din trei valve triunghiulare, anterioar\, inferioar [i intern\, destinate s obtureze orificiul tricuspid `n timpul
sistolei. Marginea liber [i fe]ele periferice ale valvelor sunt unite la peretele ventricular prin cordaje, inserate fie direct, fie prin
intermediul unor pilieri, cel mai constant, denumit [i mu[chiul papilar al conului arterial Luschka, fiind situat `n partea inferioar a
infundibulului arterial.
VALVULE CONIVENTE / valvules conniventes / circular folds, valvulae conniventes. NA: pli-cae circulares. Repliuri permanente ale
mucoasei intestinului sub]ire situate perpendicular pe axul intestinal, de la unghiul duodenojejunal pân la cap ul distal al
ileonului. Numul lor diminueaz treptat pân la v. ileocecal\, dispând practic pe ultimii 50 cm ai ileonului.
VALVULE HOUSTON / valvules de Houston / Houston’s valvules. NA: plicae transversalis recti.
[John Houston, anatomist [i
chirurg irlandez, Dublin, 1802-1845
.] Repliuri ale mucoasei rectale cu aspect semilunar, `n num de trei. Ele corespund la
suprafa]a rectului unor [an]uri. Sin.: valvule rectale.
VALVULE RECTALE / valvules rectales / Houston’s valvules. NA: plicae transversalis recti. Sin.: valvule Houston (v.).
VALVULE SEMILUNARE / valvules semi-lu-naires / semilunar valves. NA: valvulae semilunaris. Sin.: valvule sigmoide (v.).
VALVULE SIGMOIDE / valvules sigmoïdes / sig-moid valves. NA: valvulae semilunaris. Repli-uri sub]iri, `n num de trei, anexate
fiecuia din orificiile arteriale ale inimii -
v. s. aortice [i v. s. pulmonare. ~n form de "cuib de rândunic\", aceste v. `nchid orificiul
aortei (ventricul stâng) [i al arterei pulmonare (ventricul drept) `n timpul diastolei, `mpiedicând astfel refluxul de sânge `n ventricule.
Sin.: valvule semilunare.
VALVULE URETRALE / valvules urétrales / posterior urethral valves. Repliuri mucoase anormale, congenitale, care formeaz `n
lumenul *uretrei un obstacol ce se opune scurgerii urinii, cu consecin]e rapide asupra aparatului urinar.
VALVULECTOMIE, s. f. / valvulectomie, s. f. / valvulectomy.
[Lat. valvula = p\staie, dim. de la valva = canaturile u[ii; gr.
ektome = excizie.] Excizia operatorie, par]ial sau total\, a valvelor unui orificiu cardiac afectate de un proces patologic, `n
vederea `nlocuirii acestora printr-o protez valvular sau o gref\.
VALVULIT|, s. f. / valvulite, s. f. / valvulitis.
[Lat. valvula = p\staie, dim. de la valva = canaturile u[ii; -itã.] Inflama]ia unei
valvule, de obicei cu referire la valvulele cardiace; etiologia este microbian\, cel mai frecvent streptococic\, `n cadrul *reu-
matismului poliarticular acut sau prin ac]iunea unor *toxine microbiene.
VALVULOPATIE, s. f. / valvulopathie, s. f. / valvular disease.
[Lat. valvula = p\staie, dim. de la valva = canaturile u[ii; gr.
pathos = boal\.] Boal valvular\, `ndeosebi cu sensul de afectare a unui orificiu cardiac.
VALVULOPLASTIE, s. f. / valvuloplastie, s. f. / valvuloplasty.
[Lat. valvula = p\staie, dim. de la valva = canaturile u[ii; gr.
plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela.] Procedeu chirurgical practicat `n scopul corectii unui reflux de sânge la
nivelul unuia dintre orificiile inimii. V. const fie `n corectarea valvelor, fie `n *anuloplastie. Valvele stenozate sunt dilatate cu
ajutorul unui balona[ dispus la cap ul unui *cateter.
VALVULOTOMIE, s. f. / valvulotomie, s. f. / val-vulotomy.
[Lat. valvula = p\staie, dim. de la val-va = canaturile u[ii; gr. tome =
t\iere, sec]iune, de la
temnein = a t\ia.] Incizia unei valve, practicat `ndeosebi la nivelul valvelor cardiace. Ex.: v. mitral [i v.
pulmonar `n stenozele valvulelor respective.
VANADAT, s. m. / vanadate, s. m. / vanadate.
[Vanadis = numele lat. modificat al zei]ei scandinave a frumuse]ii .] VO
4, inhibitor
puternic al majo-rit\]ii enzimelor care cliveaz leg ura terminal fosfat de la nivelul *ATP. Se presupune c v. ar ac]iona ca un
analog al stii de tranzi]ie a reac]iei de clivare. *Dineina este foarte sensibil la ac]iu-nea v., `n timp ce *kinezina este relativ
insensibil\. ~n mod similar, *tirozin kinazele sunt sensibile la v., pe când *protein kinazele de tip treonin-serin sunt insensibile.
VANADIU, s. n. / vanadium, s. m. / vanadium.
[Vanadis = numele lat. modificat al zei]ei scandinave a frumuse]ii .] Elementul 23, cu
simbolul V. Surile sale sunt utilizate, uneori, `n terapeutic\. Absorbit la nivelul pl\mânilor provoac intoxica]ii.
VANILIE, s. f. / vanille, s. f. / vanilla.
[Fr. vanille, din spaniol vainilla = teac mic\, cu origine lat. vagina = teac\.] P\staia sau
extractul plantei orhidiacee
Vanilla planifolia care, pe lâng folosirea larg `n industria alimentar\, este utilizat `n medicin ca
agent aromatizant, de obicei sub form de tinctur\.
VANILISM, s. n. / vanillisme, s. m. / vanillism.
[Fr. vanille, din spaniol vainilla = teac mic\, cu origine lat. vagina = teac\; -
ism.] Intoxica]ie cu *vanilie. V. poate fi alimentar, dup ingestia unor preparate ce con]in vanilie (creme, `nghe]at\
profesional, la lucr orii care recolteaz [i manipuleaz p\st\ile de vanilie. V. profesional este uneori grav [i se manifest prin
erup]ii cutaneo-mucoase, tulburi nervoase (halucina]ii), angoa-s\, palpita]ii, tulburi gastrointestinale asem\-toare cu cele din
*dizenterie.
VAPORIZARE, s. f. / vaporisation, s. f. / vapori-zation.
[Lat. vapor, -oris = abur.] Fenomen prin care un corp trece din stare
lichid `n stare de vapori prin absorb]ie de c\ldur\.
VAPORIZATOR, s. n. / vaporisateur, s. m. / va-porizer.
[Lat. vapor, -oris = abur.] Dispozitiv pentru producerea de aerosoli sau
cea] proveni]i dintr-o solu]ie care con]ine medicamente ce pot fi administrate pe cale respiratorie.
VAPOTERAPIE, s. f. / vapothérapie, s. f. / vapo-therapy.
[Lat. vapor, -oris = abur; gr. therapeia = tratament, de la
therapeuein = a `ngriji.] Tratamentul cu vapori de ap\ sau ap fin pulverizat\.
VAR, s. n. / chaux, s. f. / calx, lime.
[Sl. varu = var.] Material ob]inut din rocile calcaroase; v. nestins este oxid de calciu, iar cel
stins, hidroxid de calciu. Utilizat `n scopuri de igien\. V. [i var sodat.
VAR NESTINS / chaux vive / quicklime. V. var.
VAR SODAT / chaux sodée / soda lime. Amestec de hidroxid de calciu cu sod caustic\, utilizat sub form de pulbere sau de
granule pentru absorb]ia bioxidului de carbon expirat `n aparatele de anes-tezie sau `n cele de explorare func]ional respiratorie.
VARIABIL|, s. f. / variable, s. f. / variable.
[Lat. variabilis = schimb or, de la variare = a schimba.] Caracteristic observat pe
un ansamblu de indivizi [i care poate lua diferite valori. Se disting: 1)
V. cantitativ\, când rezultatul fiecei observa]ii este un
num, ob]inut prin m\surare. 2)
V. calitativ\, când rezultatul este un atribut nem\surabil; o v. calitativ poate fi boolean\ dac are
dou valori posibile (ex.: sexul),
ordinal\ - dac se poate stabili o rela]ie de ordine printre valorile pe care le poate lua variabila
(ex.: un semn clinic care poate prezenta diferite grade de intensitate) [i
nominal\, `n caz contrar (ex.: locul na[terii). 3) V. aleatorie,
când rezultatul m\surii sau al observa]iei depinde de hazard; `n acest caz este necesar determinarea legii de probabilitate.
VARIABILITATE, s. f. / variabilité, s. f. / varia-bility.
[Lat. variabilis = schimb or, de la variare = a schimba.] `nsu[ire
fundamental a organismelor, constând `n schimbarea discontinu a caracterelor sau a asocierilor de caractere. Se deosebesc: 1)
V. interindividual\ intraspecific\ (ex.: `n\l]imea subiec]ilor de sex masculin dintr-o popula]ie); v. i. este expresia neomogenit\]ii
genotipice. 2)
V. intraindividual\ cuprinde oscila]ii bio-ritmice sau fiziologice; organismul are constante fiziologice, care `ns trebuie

855. 855
`n]elese ca ni[te parametri cuprin[i `ntre anumite limite, compatibile cu s atea. V. poate depinde de condi]iile de mediu sau
poate fi determinat genetic.
VARIANT|, s. f. / variante, s. f. / variant.
[Lat. variantia = diversitate, varietate, de la variare = a schimba.] 1) ~n statistic\,
mimea concret a unei caracteristici cantitative (ex.: `n\l]imea corpului este o caracteristic\ cantitativ\, iar 1,70 v. acestei ca-
racteristici). 2)
V. de virus, tulpin ale cei propriet\]i difer de cele parentale.
VARIAN}|, s. f. / variance, s. f. / variance.
[Lat. variantia = diversitate, varietate, de la variare = a schimba.] Caracteristic a
*dispersiei statistice. Reprezint media p ratic a abaterilor unor valori ale unui parametru fa] de valoarea medie a a-cestuia.
VARIA}IE, s. f. / variation, s. f. / variation.
[Lat. variatio, -onis = schimbare, deosebire, de la vari-are = a schimba.] V.
variabilitate.
VARIA}IE BACTERIAN| / variation bactérienne / bacterial variation. Termen generic pentru modificile progresive [i
netransmisibile (*adaptare la mediu) sau bru[te [i transmisibile (*muta]ie) observate la bacterii. Aspectele principale ale v. b. sunt:
caracteristicile coloniilor `n cultur\, pierderea sau achizi]ia unei enzime, constitu]ia antigenic\, sensibilitatea la *bacteriofagi,
puterea patogen [i rezisten]a la antibiotice.
VARICE, s. n. / varice, s. f. / varix, pl. varices.
[Lat. varix, -icis = ven dilatat\, varice.] 1) Dilata]ie venoas permanent\, la nivelul
re]elei venoase superficiale sau profunde, cu localizare `n diferite regiuni ale organismului. Cel mai frecvent afectate sunt *venele
safene ale membrului inferior. Alte localizi: esofag (*esofagiene) [i testicule (*varicocel). Sin.: venectazie. 2) Prin extensie,
dilata]ia permanent a oricui vas sanguin sau limfatic. Ex.: v. arteriale din anevrismul prin comunicare anormal arterio-venoas\;
v. limfatice `n *limfangiectazie.
VARICE ESOFAGIENE / varices oesophagi-ennes / (o)esophageal varices. Dilatarea venelor esofagului inferior, determinat de
*hiperten-siunea portal\. V. e. se pot rupe sau pot sângera, rezultând astfel *hematemeza. Sângerarea abundent poate periclita
via]a. Oprirea sângerii se ob]ine prin compresie cu un balon esofagian, *scleroterapie, aplicare de benzi elastice via *en-doscop
sau prin injec]ii de *vasopresin [i *soma-tostatin\.
VARICEL|, s. f. / varicelle, s. f. / varicella, chick-enpox.
[Dim. lat. medical variola, de la varius = p at, variat sau varus =
pustul\
.] Boal infec]ioas foarte contagioas\, epidemic [i determinat de un herpesvirus (*virusul varicelo-zosterian). V.
afecteaz `ndeosebi copiii, infectarea producându-se prin contact direct sau pe cale respiratorie. Dup o incuba]ie de circa 14-17
zile boala se manifest prin febr moderat [i o erup]ie cutanat pe tot corpul ([i uneori la nivelul mucoasei) alc uit ini]ial din
papule roz, apoi din vezicule care se sparg u[or, inclusiv prin grataj, fiind pruriginoase. Ca urmare se formeaz cruste, care cad
f s lase cicatrici, dac nu sunt suprainfectate. V. are `n general o evolu]ie benign la copil, dar la adult se poate complica prin
pneumonie [i encefalit\. V. [i zona.
VARICELIFORM, adj. / varicelliforme, adj. / va-ricelliform.
[Dim. lat. medical variola, de la va-rius = p at, variat sau varus =
pustul\; lat.
forma = form\.] Care se aseam cu *varicela.
VARICOCEL, s. n. / varicocèle, s. f. / varicocele.
[Lat. varix, -icis = ven dilatat\, varice; gr. kele = tumor\, hernie.] Dilata]ie
varicoas a *plexului pampiniform la nivelul testiculului, manifestat clinic printr-o tumefac]ie variabil\, de consisten] moale,
aparent la nivelul scrotului, uneori `nso]it de dureri. V. poate fi: 1)
primitiv, de regul situat `n stânga; determin uneori sterilitate;
2)
secundar unei obstruc]ii a venei renale sau cave inferioare, printr-un trombus `n rela]ie cu un cancer renal. V. ovarian este
consecin]a varicozei venelor ligamentelor largi, iar
v. utero-ovarian a varicozei plexului pampiniform de la femeie.
VARICOGRAFIE, s. f. / varicographie, s. f. / vari-cography.
[Lat. varix, -icis = ven dilatat\, varice; gr. graphein = a scrie.]
Radiografie a unei vene varicoase dup injectarea unui produs opac la radia]iile X.
VARICOS, adj., s. m. sau f. / variqueux, adj., s. m. ou f. / varicose.
[Lat. varicosus = varicos, de la varix, -icis = ven dilatat\,
varice
.] 1) Care se refer la *varice, care apar]ine varicelor. Ex.: ulcer v. 2) Subiect afectat de varice.
VARICOZITATE, s. f. / varicosité, s. f. / varico-zity.
[Lat. varix, -icis = ven dilatat\, varice.] Di-lata]ii, de obicei sinuoase [i
multiple, ale micilor vene superficiale ale tegumentelor.
VARIOL|, s. f. / variole, s. f. / variola, smallpox.
[Lat. medical variola, din lat. varius = p at, variat sau varus = pustul\.]
Boal grav\, foarte contagioas [i epidemic\, determinat de un virus din grupul
Pox (poxvirus); incuba]ie 7-16 zile. Se
caracterizeaz prin apari]ia, dup o perioad\ incipient febril\, de câteva zile, a unui exantem caracteristic ale cui leziuni trec prin
mai multe stadii: papule, vezicule, pustule ombilicate, care, du-p uscare, las mici cicatrici. Vaccinarea sistematic [i obligatorie
adoptat `ntr-un mare num de ]i a dus la dispari]ia (eradicarea) bolii din anul 1975. V. [i vaccin\.
VARIOLOID, s. n. / varioloïde, s. f. / varioloid.
[Lat. medical variola, din lat. varius = p at, variat sau varus = pustul\; gr.
eidos = form\.] Form atenuat [i benign de *variol\, care apare la indivizii vaccina]i sau care au fost bolnavi cu mul]i ani `nainte.
V. [i vaccin\.
VARUS, adj. / varus, adj. / varus.
[Lat. varus = înclinat spre interior.] Devierea unui membru sau a unui segment `n\untrul axului
longitudinal normal, astfel `ncât unghiul intern scade sub 180
0
. Exist un v. fiziologic (um, mân\, [old), a cui dep\[ire este
patologic\.
VAS, s. n. / vaisseau, s. m. / vessel. NA: vas, pl. vasa.
[Lat. vas, vasis = vas.] `n anatomie, orice canal prin care circul sângele
sau limfa: arter\, ven\, capilar, limfatic.
VASA NERVORUM / vasa nervorum / vasa ner-vorum.
[Lat. pl. vasa, -orum = vase; nervus = nerv.] *Arteriolele care asigur
irigarea [i nutri]ia nervilor.
VASA VASORUM / vasa vasorum / vasa vaso-rum.
[Lat. pl. vasa, -orum = vase.] Mici artere [i vene nutritive aflate `n pere]ii
vaselor mari.
VASCULAR, adj. / vasculaire, adj. / vascular.
[Lat. vasculum = vas mic, dim. de la vas, vasis = vas.] Care apar]ine vaselor
sanguine sau limfatice, referitor la aceste vase. Ex.: tonus v.
VASCULARIT|, s. f. / vascularite, s. f. / vascu-litis.
[Lat. vasculum = vas mic, dim. de la vas, vasis = vas; -itã.] Var.: vasculit\.
Sin.: angeit (v.).
VASCULARIZA}IE, s. f. / vascularisation, s. f. / vascularization.
[Lat. vasculum = vas mic, dim. de la vas, vasis = vas.] 1)
Distribu]ia normal [i caracteristic a vaselor sanguine `ntr-un organ sau ]esut. 2) Dezvoltarea natural sau prin mijloace
chirurgicale a re]elei vasculare `ntr-un organ sau ]esut.
VASCULIT|. Var. pentru vascularit (v.).
VASECTOMIE, s. f. / vasectomie, s. f. / vasecto-my.
[Lat. vas, vasis = vas; gr. ektome = excizie.] 1) Exereza chirurgical total
sau par]ial a *canalelor deferente. 2) Sec]ionarea canalului deferent `ntre dou ligaturi pentru prevenirea unei *orhiepididimite
dup tratamentul chirurgical al *adenomului de prostat\. 3) Sec]ionarea sau ligatura canalelor deferente `n scop de sterilizare
masculin definitiv sau temporar (prin ligatur). Var.: vazectomie.
VASELIN|, s. f. / vaseline, s. f. / petroleum jelly.
[Cuvânt creat în Statele Unite de R. Chesebrough, din germ. Wasser = ap\; gr.
elaion = ulei de m\s-line; -inã.] Amestec de hidrocarburi saturate. Este folosit\ ca excipient pentru unguete, ca lubrifiant [i
emolient.
VASOCONSTRICTOR, adj., s. n. / vasoconstric-teur, -trice, adj., s. m. / vasoconstrictor.
[Lat. vas, vasis = vas; constrictor, de la
constringere = a strânge.] 1) Care cauzeaz constric]ia vaselor sanguine. 2) Agent (nerv motor, medicament, substan]\
determin *vasoconstric]ie. ~n prezent sunt utilizate `ndeosebi medicamente v. locale.
VASOCONSTRIC}IE, s. f. / vasoconstriction, s. f. / vasoconstriction.
[Lat. vas, vasis = vas; con-strictio, -onis = strângere,
îngustare, de la
con-stringere = a strânge.] Diminuarea calibrului vaselor, `ndeosebi constric]ia *arteriolelor care duce la
sc\derea local a fluxului sanguin.

856. 856
VASODILATATOR, adj., s. n. / vasodilatateur, -trice, adj., s. m. / vasodilator. [Lat. vas, vasis = vas; dilatare = a întinde, a mi.]
1) Care cauzeaz dilata]ia vaselor sanguine. 2) Agent (nerv motor, medicament, substan]) care determin *vasodilata]ie.
VASODILATA}IE, s. f. / vasodilatation, s. f. / va-sodilation.
[Lat. vas, vasis = vas; dilatatio, -onis = dilata]ie, de la dilatare = a
întinde, a m\-ri
.] Dilata]ia vaselor, `ndeosebi a *arteriolelor, cu cre[terea fluxului sanguin local. V. poate fi pasiv [i activ\, ca
reac]ie la un r\spuns *vasoconstrictor.
VASOINHIBITOR, adj. / vaso-inhibiteur, -trice, adj. / vasoinhibitor.
[Lat. vas, vasis = vas; inhi-bere = a `mpiedica.] Sin.:
vasoplegic (v.).
VASOMOTOR, adj. / vasomoteur, -trice, adj. / vasomotor.
[Lat. vas, vasis = vas; motor, -oris = cel care pune `n mi[care, de la
movere = a mi[ca.] 1) Care afecteaz calibrul vaselor `ndeosebi al celor sanguine. 2) Despre un element sau agent care
ac]ioneaz prin modificarea calibrului vaselor `n sensul *vasoconstric]iei sau al *vasodilata]iei. 3) Referitor la motilitatea vaselor
sanguine.
VASOPLEGIC, adj. / vasoplégique, adj. / vasoin-hibitor.
[Lat. vas, vasis = vas; gr. plege = lovi-tur\.] Care asigur tonusul
pere]ilor vasculari, re-strânge ac]iunea vasomotorie. Sin.: vasoinhibitor.
VASOPLEGIE, s. f. / vasoplégie, s. f. / vasopa-ralysis.
[Lat. vas, vasis = vas; gr. plege = lovitu-r\.] Dispari]ia tonusului pere]ilor
vasculari, cu paralizie vasomotorie [i vasodilata]ie consecutiv\.
VASOPRESIN|, s. f. / vasopressine, s. f. / vaso-pressin.
[Lat. vas, vasis = vas; pressare = a presa; -inã.] Hormon nonapeptid
ciclic, cu M
r 1084 Da, secretat de anumi]i neuroni magnocelulari din nucleii supraoptici (`ndeosebi) [i paraventriculari ai
*hipotalamusului [i stocat `n lobul posterior al *hipofizei (unde a fost izolat pentru prima oar\, de unde denumirea inexact de
hormon posthipofizar). V. este produs sub forma unui pre-hormon alc uit din 168 aminoacizi, denumit propresofizin\. Dup
clivarea *peptidului semnal, aceast molecul este scindat `n trei p]i: arginin-v., neurofizin II [i o glicoprotein\. Arginin-v. [i neu-
rofizina II sunt incluse `n acelea[i granule neu-rosecretorii, care ajung prin axoni `n lobul posterior al hipofizei. Printr-un mecanism
de exocitoz calciu-dependent, hormonul [i proteina sa purt\-toare trec `n sângele capilar [i ajung `n circula]ia sistemic\. V. este
alc uit din 9 aminoacizi, care nu sunt identici la toate speciile, de unde denumirea de arginin-v. pentru v. uman [i a numeroase
mamifere [i de lizin-v. `n cazul v. de porc. Activitatea biologic a v. este legat de prezen]a aspa-raginei `n pozi]ia 5 [i a argininei `n
pozi]ia 8. Gena codant pentru sinteza propresofizinei este situat pe cromozomul 20. Au fost detectate cazuri de muta]ie a genei,
unele provocând *diabet insipid. Secre]ia de v. depinde de varia]iile presiunii osmotice [i de varia]iile volumului sângelui circulant.
V. ac]ioneaz la nivelul tubului distal renal fa-vorizând reabsorb]ia apei, ceea ce duce la modificarea osmolarit\]ii [i a debitului
urinar. De asemenea, produce contrac]ia musculaturii netede arteriolare [i arteriale, determinând hipertensiune. Administrarea de
v. suprim *poliuria provocat de abla]ia hipofizei [i pe cea din cadrul diabetului insipid. Abrev.: ADH (de la engl.
antidiuretic
hormone
). Sin.: hormon antidiuretic, pitresin\.
VASOPRESOR, adj., s. n. / vasopresseur, adj., s. m. / vasopressor.
[Lat. vas, vasis = vas; pressa-re = a presa.] 1) Care are
ac]iunea de a cre[te presiunea din vasele sanguine. Termenul este considerat frecvent sin. cu *vasoconstrictor. 2) Medicament cu
aceast ac]iune.
VASOSTIMULANT, adj. / vasostimulant, -e, adj. / vasostimulant.
[Lat. vas, vasis = vas; stimulare = a `mboldi, a stimula, de la
stimulus = b\] ascu]it cu care se `mboldesc vitele.] 1) Despre un agent care excit nervii vasomotori. 2) Sin.: vasotonic (v.).
VASOSTOMIE, s. f. / vasostomie, s. f. / vasostomy.
[Lat. vas, vasis = vas; gr. stoma, -atos = gur\.] Interven]ie chirurgical prin
care se efectueaz o deschidere la nivelul *canalelor deferente.
VASOTOCIN|, s. f. / vasotocine, s. f. / vasoto-cin.
[De la vasopresin [i oxitocinã din lat. vas, vasis = vas; gr. tokos = na[tere; -
inã.] Analog structural al hormonilor *hipofizei posterioare, adi-c al *oxitocinei [i *vasopresinei.
VASOTOMIE, s. f. / vasotomie, s. f. / vasotomy.
[Lat. vas, vasis = vas; gr. tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a t\ia.]
Incizia sau sec]ionarea *canalelor deferente. V. vasectomie.
VASOTONIC, adj. / vasotonique, adj. / vasotonic.
[Lat. vas, vasis = vas; gr. tonikos = `ntitor.] 1) Referitor la tonusul vascular.
2) Despre un agent care cre[te tonusul vascular. Sin.: vasostimulant.
VASOTROFIC, adj. / vasotrophique, adj. / vaso-trophic.
[Lat. vas, vasis = vas; gr. trophikos = care hre[te.] Care se afl\ `n
rela]ie cu nutri]ia vaselor sanguine sau limfatice.
VASOTROP, adj. / vasotrope, adj. / vasotropic.
[Lat. vas, vasis = vas; gr. trope = `ntoarcere, de la trepein = a `ntoarce.] Care se
fixeaz sau ac]io-neaz selectiv asupra vaselor sanguine.
VASO-VEZICULECTOMIE, s. f. / vaso-vésiculec-tomie, s. f. / vasovesiculectomy.
[Lat. vas, va-sis = vas; vesicula = umfl ur
mic\, dim. de la
vesica = vezic\; gr. ektome = excizie.] Abla]ia to-tal a *canalelor deferente [i a *veziculelor semi-nale.
VAT|, s. f. / coton, s. m. / cotton.
[Germ. Watte = vat\.] Material vegetal sau mineral, alc uit din fibre scurte cu propriet\]i adezive
[i utilizat ca absorbant sau izolator. Se utilizeaz `ndeosebi *
v. hidrofil\. V. din sticl\ se ob]ine prin suflarea sticlei cu vapori sub
presiune [i este utilizat `ndeosebi ca izolant termic.
VAT| HIDROFIL| / coton hydrophile / absorbent cotton-wool. Perii semin]elor de bumbac (
Gossypium) separa]i de impurit\]i,
degresa]i [i albi]i.
VAZECTOMIE. Var. pentru vasectomie (v.).
V|L PALATIN / voile du palais / soft palate. NA: velum palati.
[Lat. velum = pânz\, v\l; palatum = cerul gurii.] Repliu
musculomembranos al *faringelui, care prelunge[te inferior [i posterior *bolta palatin fiind inserat cu partea sa anterioar pe
aceasta. V. p. separ *rinofaringele de *orofaringe. Marginea sa posterioar prezint median lueta [i, de fiecare parte a acesteia,
dou repliuri, unul anterior [i altul posterior, denumi]i pilieri. Pilierii anteriori [i posteriori `ncadreaz *amigdalele palatine (denumite
[i tonsile). Sin.: palat moale.
V|RS|TUR|, s. f. / vomissement, s. m. / vomi-ting.
[Lat. versare = a r\suci, a r\sturna.] Sin.: vom (v.).
V|RS|TUR| FECALOID| / vomissements féca-loïdes / f(a)ecal vomiting. V. care con]ine elemente transformate prin digestie
peptic [i prin ac]iunea bacteriilor, format din materie de culoare `nchis [i având miros de materii fecale. Se observ `ndeosebi `n
*ocluzia intestinal avansat\.
V|RS|TURI INCOERCIBILE DE SARCIN| / vo-missements incoer cibles de la grossesse / pernicious vomiting of pregnancy.
Intoleran] complet la alimente solide sau lichide, cu inapeten] total\, care antreneaz o denutri]ie grav\. Reprezint o form de
*disgravidie a primului trimestru de sarcin [i, `n cazul apari]iei *acetonu-riei, poate impune `ntreruperea artificial a sarcinii.
V|Z, s. n. / vue, s. f. / sight. Sin.: vedere (v.).
VÂRST|, s. f. / âge, s. m. / age.
[Sl. vrusta = vârst\.] Perioad de timp cuprins `ntre momentul na[terii [i o anumit etap de
dezvoltare a organismului. Parhon propunea o biologie a vârstelor: ilikibiologie. Se deosebesc: 1)
V. calendaristic\ sau *v.
cronologic\, m\surat prin timpul astronomic scurs de la na[tere. 2) V. biologic\, stabilit dup criterii biologice, clinice [i de
laborator; v. b. este o rezultant a v. morfologice, a v. fiziologice [i a v. biochimice.
VÂRST| ANATOMIC| / âge anatomique / anatomic age. Estimarea v. prin stadiul de dezvoltare sau de deteriorare al corpului sau
al ]esuturilor prin compara]ie cu persoane normale de aceea[i *v. cronologic\, apar]inând aceluia[i grup etnic. V. a. este uneori
considerat\, gre[it, ca sin. cu vârst osoas\.
VÂRST| BIOLOGIC| / âge biologique / biological age. V. `n rela]ie cu probabilitatea de supravie]uire. Determinarea sa impune
evaluarea [i m\surarea capacit\]ii func]ionale a sistemelor [i organelor care limiteaz via]a, `ndeosebi a sistemului cardiovascular.
VÂRST| CRONOLOGIC| / âge chronologique / chronological age. V. real sau legal\, exprimat `n ani de via] de la data na[terii.
ÂÂ

857. 857
VÂRST| MENTAL| / âge mental / mental age. Termen care desemneaz nivelul de dezvoltare intelectual [i psihic\, determinat
prin teste psihologice [i de perspicacitate etalonate. Normal, v. m. corespunde v. reale, cronologice. Dac acestea sunt diferite,
raportul dintre v. mental [i v. real reprezint coeficientul mental.
VÂRST| OSOAS| / âge osseux / bone age. Estimarea *v. biologice pe baza studiului radiologic al dezvoltii centrilor de osificare
de la nivelul oaselor lungi ale extremit\]ilor. Metodele de determinare a v. o. sunt clasificate `n: 1)
m. cantitative, prin numarea pe
un hemi-schelet a centrilor de osificare [i a epifizelor fuzionate; 2)
m. cronologice, prin urmirea apari]iei sau absen]ei centrilor de
osificare la vârste date; 3)
m. calitative, de urmire a morfologiei centrilor de osificare `n func]ie de vârst\.
VÂSCOELASTIC, adj. / viscoelastique, adj. / vis-coelastic.
[Lat. viscosus = lipicios, de la viscum = vâsc, clei (preparat din vâsc);
gr.
elastos = docil, maleabil.] Caracteristic a structurilor care prezint un comportament vâscos non-newtonian, ce poate fi
demonstrat ca r\spuns la o for] mecanic de forfecare.
VÂSCOZIMETRU. Var. pentru viscozimetru (v.).
VÂSCOZITATE. Var. pentru viscozitate (v.).
VECTOBALISTOCARDIOGRAM|, s. f. / vecto-ballistocardiogramme, s. m. / ballistocardio-gram.
[Lat. vector, -oris = cel care
transport\, de la
vectare = a ca, a transporta; ballista = ma[i-n de aruncat pietre, din gr. ballein = a arunca; gr. kardia =
inim\;
gramma = înscriere.] Curba spa]ial ob]inut prin *balistocardiografie. Cuprinde `nregistrarea, `n cele trei planuri ale
spa]iului, ale deplasilor corpului uman produse de for]ele balistice datorate activit\]ii mecanice a inimii.
VECTOCARDIOGRAFIE, s. f. / vectocardiographie, vectographie, s. f. / vectorcardiography.
[Lat. vector, -oris = cel care
transport\, de la
vectare = a ca, a transporta; gr. kardia = inim\; graphein = a scrie.] 1) ~nregistrarea *vectocardiogramei. 2)
Studiul vectocardiogramelor.
VECTOCARDIOGRAM|, s. f. / vectocardio-gramme , vectogramme, s. m. / vectorcardiogram.
[Lat. vector, -oris = cel care
transport\, de la
vectare = a ca, a transporta; gr. kardia = inim\; gramma = înscriere.] Reprezentare grafic a varia]iei
direc]iei [i intensit\]ii (moment cu moment) for]ei electromotoare a inimii pe toat durata unui ciclu cardiac complet. Proiec]ia `n
plan frontal a v. se ob]ine prin linia curb ce une[te extremit\]ile pozitive (vârfurile) vectorilor cardiaci momentani succesivi pentru
unda P, complexul QRS [i unda T. Combinarea v. ob]inute `n planurile frontal, orizontal sau sagital permite ob]inerea v. spa]iale.
Buclele v., de[i difer mult de traseele scalare (electrocardiografice) pot oferi informa]ii foarte utile `n diagnostic, prin analiza
configura]iei [i morfologiei `ndeosebi `n cazul v. spa]iale. V. rezum varia]iile de direc]ie [i intensitate ale for]ei electromotoare a
inimii `n timpul contrac]iei cardiace. Abrev.: VCG. Var.: vectorcardiogram\.
VECTOR, s. m. / vecteur, s. m. / vector.
[Lat. vector, -oris = cel care transport\, de la vectare = a ca, a transporta.] 1) V.
biologic
: animal capabil s transmit o infec]ie, apar]inând unei `ncreng uri diferite de cea ceia `i apar]ine organismul infectat.
Ex.: plo[ni]ele sunt v. pentru unele infec]ii virale, `n timp ce câinele, care transmite turbarea, nu este un v. Un v. poate fi el `nsu[i
infectat sau poate doar transmite un agent infec]ios. 2) ~n fizic\, mime caracterizat prin patru elemente: modul (sau mime),
direc]ie, sens, punct de aplica]ie. V. este asociat unei anumite mimi fizice (ex.: for]\, vitez\, accelera]ie, intensitate a câmpului
electric etc.). 3)
V. electrocardiografic, v. vector cardiac. 4) ~n genetic\: molecul\ de ADN `n care s-a inclus o gen `n vederea
`ncorporii `ntr-o celul gazd\, `n scopul creii unei modifici genetice.
V. genetici pot fi: o *plasmid\, un *bacteriofag sau un
cosmid (v. genetic constituit artificial dintr-o plasmid care con]ine [i un segment provenit din extremit\]ile ADN ale bacteriofagului
lambda).
VECTOR CARDIAC / vecteur cardiaque / cardiac vector. Axul electric al inimii, care se proiecteaz pe fiecare deriva]ie standard
urmând legile pro-iec]iei vectoriale. V. [i triunghi Einthoven.
VECTORCARDIOGRAM|. Var. pentru vectocardiogram (v.).
VEDERE, s. f. / vision, s. f. / vision, sight.
[Lat. videre = a vedea.] Func]ia ochiului de a percepe radia]iile electromagnetice cu
lungime de und `n domeniul vizibil, culorile [i formele [i de a forma imagini prin intermediul analizatorului vizual. Este denumit `n
mod curent v\z. Prin
v. binocular\, stimulii lumino[i `nregistra]i simultan de retina celor doi ochi sunt fuziona]i, la nivelul
segmentului central al analizatorului vizual, pentru a crea sen-za]ia unei singure imagini. Sensibilitatea *conurilor [i a
*bastona[elor retiniene este diferit `n func]ie de culoarea (frecven]a) [i de intensitatea radia]iei incidente. Astfel, se deosebesc:
v.
mezopic\
(crepuscular\ - stimul de intensitate redus\, maxim de sensibilitate pentru culoarea albastr\; v. foto-pic\ (diurn\ -
stimul de intensitate mare, maxim de sensibilitate pentru culoarea galben\;
v. scoto-pic (nocturn\- excitant de intensitate foarte
redus\, acromat\. Sin.: v\z.
VEGETALISM, s. n. / végétalisme, s. m. / true ve-getarianism.
[Lat. vegetare = a înviora, a însu-fle]i, de la vegetus = viguros; -
ism
.] Doctrin dietetic derivat din *vegetarianism, conform ceia sunt permise numai alimentele de origine vegetal\.
VEGETARIAN, adj., s. m. sau f. / végétarien, -enne, adj., s. m. ou f. / vegetarian.
[Lat. vegetare = a înviora, a însufle]i, de la
vegetus = viguros.] Persoan care se hre[te exclusiv cu alimente vegetale.
VEGETARIANISM, s. n. / végétarisme, s. m. / vegetarianism.
[Lat. vegetare = a înviora, a însu-fle]i, de la vegetus = viguros; -
ism
.] Doctrin dietetic prin care este interzis carnea tuturor animalelor, baza alimenta]iei fiind vegetalele, dar [i produse ale
regnului animal, ca: lapte, unt, ou\, miere etc.
VEGETATIV, adj. / végétatif, -ive, adj. / vegetative.
[Lat. vegetare = a înviora, a însufle]i, de la vegetus = viguros.] 1) Care se
refer la *sistemul nervos autonom sau vegetativ. 2) Care func]ioneaz involuntar sau f control con[tient, asemenea sistemului
nervos v. 3) Cu referire la perioada ciclului celular `n care nu are loc diviziune sau replicare.
VEGETA}IE, s. f. / végétation, s. f. / vegetation.
[Lat. vegetatio, -onis = punere `n mi[care, de la vegetare = a înviora, a însufle]i
[i
vegetus = viguros.] Denumire generic pentru o serie de forma]iuni patologice proeminente, localizate pe tegumente, pe
mucoase sau la nivelul unor organe. Filiforme sau globuloase v. pot prezenta numeroase ramifica]ii care le dau un aspect
*fungiform sau *fungoid.
VEGETA}II ADENOIDE / végétation adénoïdes / adenoid vegetation. Denumire comun pentru hipertrofia amigdalei faringiene [i, `n
general, a ]esutului limfoid din *nazofaringe. V. a. se dezvolt `ndeosebi la copiii mici subnutri]i, distrofici [i prin extensie sub forma
unei tumori multilobate `mpiedic respira]ia nazal\. V. adenoidism [i facies adenoidian.
VEGHE, s. f. / veille, s. f. / wakefulness, avonsal.
[Lat. vigilia = veghe.] Stare `n care organismul se men]ine treaz.
VEHICUL, s. n. / véhicule, s. m. / vehicle.
[Lat. vehiculum = mijloc de transport, de la vehere = a transporta.] Mediul de dispersie
a substan]elor active care intr `n compozi]ia unui medicament.
VELOCIMETRIE DOPPLER / vélocimétrie Dop-pler / Doppler velocimetry.
[Lat. velox, -ocis = iute, repede; gr. metron = m\sur\;
Christian Johann Doppler, fizician [i matematician austriac, 1803-1853 .] Modificarea frecven]ei ecoului când o und
ultrasonor se reflect pe un corp `n mi[care. Utilizarea *efectului Doppler permite m\surarea vitezei corpului studiat (ex.: sângele
dintr-un vas). Sin.: ecografie Doppler, ultrasonografie Doppler. V. [i efect Doppler-Fizeau.
VELOCITATE, s. f. / vélocité, s. f. / velocity.
[Lat. velocitas, -atis = iu]eal\, rapiditate, de la velox, -ocis = iute, repede.] Vitez
de deplasare.
VELOFARINGOPLASTIE, s. f. / vélopharyngo-plastie, s. f. / velopharyngoplasty.
[Lat. velum = pânz\, v\l; gr. pharynx, -yngos
= faringe;
plas-tos = modelat, de la plassein = a forma, a modela.] Interven]ie de chirurgie plastic destinat corectii unei
insuficien]e a *v\lului palatin, care es-te alungit cu ajutorul unui lambou faringian *pedi-culat.
VELUM, s. n. / velum, s. m. / velum. NA: palatum molle.
[Lat. velum = pânz\, v\l.] Denumirea latin a v\lului palatin (v.).
VEN|, s. f. / veine, s. f. / vein. NA: vena, pl. venae.
[Lat. vena = ven\.] Vas sanguin prin care sângele din microvasculariza]ia
periferic se `ntoarce la inim\. Peretele venos, mult mai sub]ire [i mai pu]in elastic decât al arterelor, este alc uit din trei tunici:
intima, media [i adventicea. V. de calibru mediu prezint *valvule, cu excep]ia celor din sistemul port. ~ntr-un pedicul vascular, v.
|

858. 858
sunt `n num de dou pentru fiecare arter\, `n afara teritoriului sistemului port [i la nivelul marilor trunchiuri venoase. Ansamblul v.
se repartizeaz `n trei mari sisteme: 1)
Sistemul venos general, care aduce sângele venos la auriculul drept prin cele dou v. cave,
superioar [i inferioar\. 2)
Sistemul venos pulmonar, cu origine la nivelul capilarelor pulmonare; transport prin v. pulmonare
sângele oxigenat pân `n auriculul stâng. 3)
Sistemul port (v.).
V. ANASTOMOTIC| INFERIOAR| / v. anastomo-tique postérieure / inferior anastomotic v. V. tab. anat - vene.
V. ANASTOMOTIC| SUPERIOAR| / v. anasto-motique antérieure / superior anastomotic v. V. tab. anat. - vene.
V. ANGULAR| / v. angulaire / angular v. V. tab. anat. - vene.
V. APEDUCTULUI VESTIBULULUI / v. de l'aque-duc du vestibule / v. of vestibular aqueduct. V. tab. anat. - vene.
V. APENDICULAR| / v. apendiculaire / appen-dicular v. V. tab. anat. - vene.
V. AXILAR| / v. axillaire / axillary v. V. tab. anat. - vene.
V. AZIGOS / v. azygos / azygos v. V. tab. anat. - vene.
V. AZIGOS MIC| (v. v. hemiazigos). V. tab. anat. - vene.
V. BAZAL| / v. basilaire / basal v. V. tab. anat. - vene.
V. BAZILIC| / v. basilique / basilic v. V. tab. anat. - vene.
V. BAZILIC| MEDIAN| / v. médiane basilique / median basilic v. V. tab. anat. - vene.
V. CANALULUI COHLEAR / v. de l'aqueduc du limaçon / v. of cochlear canaliculus. V. tab. anat. - vene.
V. CANALULUI PTERIGOIDIAN / v. vidienne / v. of pterygoid canal. V. tab. anat. - vene.
V. CARDIAC| MARE / grande v. coronaire / great cardiac v. V. tab. anat. - vene.
V. CARDIAC| MIC| / petit v. coronaire / small cardiac v. V. tab. anat. - vene.
V. CARDIAC| MIJLOCIE / v. interventriculaire inférieure / middle cardiac v. V. tab. anat. - vene.
V. CAROTID| EXTERN| (v. v. retromandibula-r). V. tab. anat. - vene.
V. CAV| INFERIOAR| / v. cave inférieure / inferior vena cava. V. tab. anat. - vene.
V. CAV| SUPERIOAR| / v. cave supérieure / superior vena cava. V. tab. anat. - vene.
V. CEFALIC| / v. céphalique / cephalic v. V. tab. anat. - vene.
V. CEFALIC| ACCESORIE / v. céphalique accessoire / accessory cephalic v. V. tab. anat. - vene.
V. CEFALIC| MIJLOCIE / v. médiane céphalique / median cephalic v. V. tab. anat. - vene.
V. CENTRAL| A GLANDEI SUPRARENALE / v. surrénale principale / central v. V. tab. anat. - vene.
V. CENTRAL| A RETINEI / v. centrale de la rétine / central v. of retina. V. tab. anat. - vene.
V. CEREBRAL| ANTERIOAR| / v. cérébrale antérieure / precentral v. V. tab. anat. - vene.
V. CEREBRAL| MARE / grande v. de Galien / great cerebral v. V. tab. anat. - vene.
V. CEREBRAL| MIJLOCIE PROFUND| / v. sylvienne profonde / deep medial cerebral v. V. tab. anat. - vene.
V. CEREBRAL| MIJLOCIE SUPERFICIAL| / v. sylvienne superficielle / superficial middle cerebral v. V. tab. anat. - vene.
V. CERVICAL| PROFUND| / v. cervicale pro-fonde / deep cervical v. V. tab. anat. - vene.
V. CIRCUMFLEX| ILIAC| PROFUND| / v. circonflexe iliaque profonde / deep circumflex iliac v. V. tab. anat. - vene.

V. CIRCUMFLEX| ILIAC| SUPERFICIAL| / v. circonflexe iliaque superficielle / superficial circumflex iliac v. V. tab. anat. - vene.
V. CISTIC| / v. cystique / cystic v. V. tab. anat. - vene.
V. COLIC| DREAPT| / v. colique supérieure droite / right colic v. V. tab. anat. - vene.
V. COLIC| MIJLOCIE / v. colique moyenne / middle colic v. V. tab. anat. - vene.
V. COLIC| STÂNG| / v. colique supérieure gauche / left colic v. V. tab. anat. - vene.
V. COROIDIAN| / v. des plexus choroïdes / vorticose v. V. tab. anat. - vene.
V. CUBITAL| MEDIAN| / v. médiane cubitale / median cubital v. V. tab. anat. - vene.
V. CUTANAT| / v. cutanée / cutaneous v. V. tab. anat. - vene.
V. DIPLOIC| FRONTAL| / v. diploétique frontale / frotal diploic v. V. tab. anat. - vene.
V. DIPLOIC| OCCIPITAL| / v. diploétique occipitale / diploic v. V. tab. anat. - vene.
V. DIPLOIC| TEMPORAL| ANTERIOAR| / v. diploétique temporale antérieure / anterior temporal diploic v. V. tab. anat. - vene.
V. DIPLOIC| TEMPORAL| POSTERIOAR| / v. diploétique te mporale postérieure / posterior temporal diploic v. V. tab. anat. -
vene.
V. DORSAL| PROFUND| A CLITORISULUI / v. dorsale profonde du clitoris / deep dorsal v. of clitoris. V. tab. anat. - vene.
V. DORSAL| PROFUD| A PENISULUI / v. dorsale profonde de la verge / deep dorsal v. of penis. V. tab. anat. - vene.
V. EMISAR| CONDILIAN| / v. condylienne pos-térieure / condylar emissary v. V. tab. anat. - vene.
V. EMISAR| MASTOIDIAN| / v. émissaire mas-toïdienne / mastoid emissary v. V. tab. anat. - vene.
V. EMISAR| OCCIPITAL| / v. émissaire occipitale de Sperino / occipital emissary v. V. tab. anat. - vene.
V. EMISAR| PARIETAL| / v. émissaire pariétale de Santorini / parietal emissary v. V. tab. anat. - vene.
V. EPIGASTRIC| INFERIOAR| / v. épigastrique inférieure / inferior epigastric v. V. tab. anat. - vene.
V. EPIGASTRIC| SUPERFICIAL| / v. épigas-trique superficielle / superficial epigastric v. V. tab. anat. - vene.
V. FACIAL| / v. faciale / facial v. V. tab. anat. - vene.
V. FACIAL| POSTERIOAR| (v. v. retromandibu-lar) . V. tab. anat. - vene.
V. FACIAL| PROFUND| / v. faciale profonde / deep facial v. V. tab. anat. - vene.
V. FEMURAL| / v. fémorale / femoral v. V. tab. anat. - vene.
V. FEMURAL| PROFUND| / v. fémorale pro-fonde / deep femoral v. V. tab. anat. - vene.
V. GASTRIC| DREAPT| / v. pylorique / right gastric v. V. tab. anat. - vene.
V. GASTRIC| STÂNG| / v. coronaire stoma-chique / left gastric v.
V. tab. anat. - vene.
V. GASTROEPIPLOIC| DREAPT| / v. gastro-épiploïque droite / right gastroepiploic v. V. tab. anat. - vene.
V. GASTROEPIPLOIC| STÂNG| / v. gastro-épiploïque gauche / left gastroepiploic v. V. tab. anat. - vene.
V. HEMIAZIGOS / v. hémiazygos / hemiazygos v. V. tab. anat. - vene.
V. HEMIAZIGOS ACCESORIE / v. hémiazygos accesoire / accesory hemiazygos v. V. tab. anat. - vene.
V. HIPOGASTRIC| (v. v. iliac intern\V. tab. anat. - vene.
V. ILEOCOLIC| / v. iléo-colique / ileocolic v. V. tab. anat. - vene.
V. ILIAC| COMUN| (DREAPT| {I STÂNG|) / v. iliaque commune / common iliac v. V. tab. anat. - vene.
V. ILIAC| EXTERN| / v. iliaque externe / external iliac v. V. tab. anat. - vene.
V. ILIAC| INTERN| / v. hypogastrique / internal iliac v. V. tab. anat. - vene.
V. ILIOLOMBAR| / v. ilio-lombaire / iliolumbar v. V. tab. anat. - vene.
V. INTERCOSTAL| SUPERIOAR| DREAPT| / v. intercostale supérieure droite / right superior intercostal v. V. tab. anat. - vene.
V. INTERCOSTAL| SUPERIOAR| STÂNG| / v. intercostale supérieure gauche / left superior intercostal v. V. tab. anat. - vene.
V. INTERCOSTAL| SUPREM| / v. intercostale accessoire / supreme intercostal v. V. tab. anat. - vene.
V. JUGULAR| ANTERIOAR| / v. jugulaire antérieure / anterior jugular v. V. tab. anat. - vene.
V. JUGULAR| EXTERN| / v. jugulaire externe / external jugular v. V. tab. anat. - vene.
V. JUGULAR| INTERN| / v. jugulaire interne / internal jugular v. V. tab. anat. - vene.
V. LABIAL| SUPERIOAR| / v. labiale supérieure / superior labial v. V. tab. anat. - vene.
V. LACRIMAL| / v. lacrymale / lacrimal v. V. tab. anat. - vene.
| || |

859. 859
V. LARIGEE INFERIOAR| / v. laryngée infé-rieure / inferior laryngeal v. V. tab. anat. - vene.
V. LARINGEE SUPERIOAR| / v. laryngée su-périeure / superior laryngeal v. V. tab. anat. - vene.
V. LINGUAL| / v. linguale / lingual v. V. tab. anat. - vene.
V. LINGUAL| PROFUND| / v. linguale profonde / deep lingual v. V. tab. anat. - vene.
V. LOMBAR| ASCENDENT| / v. lombaire ascendante / ascending lumbar v. V. tab. anat. - vene.
V. MEDIAN| ANTEBRAHIAL| / v. médiane de l'avant-bras / median v. of forearm. V. tab. anat. - vene.
V. MEZENTERIC| INFERIOAR| / v. mésenté-rique inférieure / inferior mesenteric v. V. tab. anat. - vene.
V. MEZENTERIC| SUPERIOAR| / v. mésenté -rique supérieure / superior mezenteric v. V. tab. anat. - vene.
V. NAZOFRONTAL| / v. frontale interne / naso-frontal v. V. tab. anat. - vene.
V. NERVULUI HIPOGLOS / v. du nerve hypo-glosse / v. to hypoglossal nerve. V. tab. anat. - vene.
V. OBLIC| A ATRIULUI STÂNG / v. oblique de l'oreillette gauche / oblique v. of left atrium. V. tab. anat. - vene.
V. OCCIPITAL| / v. occipitale / occipital v. V. tab. anat. - vene.
V. OFTALMIC| INFERIOAR| / v. ophtalmique inférieure / inferior ophthalmic v. V. tab. anat. - vene.
V. OFTALMIC| SUPERIOAR| / v. ophtalmique supérieure / superior ophthalmic v. V. tab. anat. - vene.
V. OMBILICAL| / v. ombilicale / umbilical v. V. tab. anat. - vene.
V. OMBILICAL| STÂNG| A F|TULUI / v. ombilicale gauche / left umbilical v. V. tab. anat. - vene.
V. OVARIAN| DREAPT| / v. ovarienne droite / right ovarian v. V. tab. anat. - vene.
V. OVARIAN| STÂNG| / v. ovarienne gauche / left ovarian v. V. tab. anat. - vene.
V. PALATIN| EXTERN| / v. palatine inférieure / palatine v. V. tab. anat. - vene.
V. PILORIC| (v. v. gastric dreapt) . V. tab. anat. - vene.
V. POPLITEE / v. poplitée / popliteal v. V. tab. anat. - vene.
V. PORT| / v. porte / portal v. V. tab. anat. - vene.
V. POSTERIOAR| A VENTRICULUI STÂNG / v. postérieure du ventricule gauche / posterior v. of the left ventricule. V. tab. anat. -
vene.
V. PREPILORIC| / v. infrapylorique / prepyloric v. V. tab. anat. - vene.
V. PUDENDAL| INTERN| / v. honteuse interne / internal pudendal v. V. tab. anat. - vene.
V. PULMONAR| DREAPT| INFERIOAR| / v. pulmonaire inférieure droite / right inferior pulmonary v. V. tab. anat. - vene.
V. PULMONAR| DREAPT| SUPERIOAR| / v. pulmonaire supérieure droite / right superior pulmonary v. V. tab. anat. - vene.
V. PULMONAR| STÂNG| INFERIOAR| / v. pulmonai re inférieure gauche / left inferior pul-monary v.
V. tab. anat. - vene.
V. PULMONAR| STÂNG| SUPERIOAR| / v. pulmonai re supérieure gauche / left superior pulmonary v. V. tab. anat. - vene.
V. RANIN| (v. v. sublingual). V. tab. anat. - vene.
V. RECTAL| SUPERIOAR| / v. hémoroïdale su-périeure / superior rectal v. V. tab. anat. - vene.
V. RETROMANDIBULAR| / v. communicant e intraparotidienne / retromandibular v. V. tab. anat. - vene.
V. RU{INOAS| INTERN| (v. v. pudendal inter-n\V. tab. anat. - vene.
V. SACRAT| MEDIAN| / v. sacrée moyenne / middle sacral v. V. tab. anat. - vene.
V. SAFEN| ACCESORIE / v. saphène accessoire / dorsal venous arch of foot. V. tab. anat. - vene.
V. SAFEN| MARE / v. saphène interne / great saphenous v. V. tab. anat. - vene.
V. SAFEN| MIC| / v. saphène externe / small saphenous v. V. tab. anat. - vene.
V. SEPTULUI PELUCID / v. du septum lucidum / anterior v. of septum pellucidum. V. tab. anat. - vene.
V. SPIRAL| A COHLEEI / v. de la lame spirale / spiral v. of modiolus. V. tab. anat. - vene.
V. SPLENIC| / v. splénique / splenic v. V. tab. anat. - vene.
V. STERNOCLEIDOMASTOIDIAN| / v. sterno-cléido-mastoïdienne / sternocleidomastoid v. V. tab. anat. - vene.
V. STILOMASTOIDIAN| / v. stylomastoïdienne / stylomastoid v. V. tab. anat. - vene.
V. SUBCLAVICULAR| / v. sous-clavière / subclavian v. V. tab. anat. - vene.
V. SUBCOSTAL| / v. sous-costale / subcostal v. V. tab. anat. - vene.
V. SUBLINGUAL| / v. linguale superficielle / sublingual v. V. tab. anat. - vene.
V. SUBMENTAL| / v. sous-mentale / submental v. V. tab. anat. - vene.
V. SUPRAORBITAL| / v. sus-orbitaire / supra-orbital v. V. tab. anat. - vene.
V. SUPRARENAL| DREAPT| / v. surrénale principale droite / right suprarenal v. V. tab. anat. - vene.
V. SUPRARENAL| STÂNG| / v. surrénale principale gauche / left suprarenal v. V. tab. anat. - vene.
V. SUPRASCAPULAR| / v. sus-scapulaire / suprascapular v. V. tab. anat. - vene.
V. TALAMOSTRIAT| / v. thalamo-striée / supe-rior thalamostriate v. V. tab. anat. - vene.
V. TEMPORAL| MIJLOCIE / v. temporale moy-enne / middle temporal v. V. tab. anat. - vene.
V. TESTICULAR| DREAPT| / v. spermatique droite / right testicular v. V. tab. anat. - vene.
V. TESTICULAR| STÂNG| / v. spermatique gauche / left testicular v. V. tab. anat. - vene.
V. TIROIDIAN| INFERIOAR| / v. thyroïdienne inférieure / inferior thyroid v. V. tab. anat. - vene.
V. TIROIDIAN| SUPERIOAR| / v. thyroïdienne supérieure / superior thyroid v. V. tab. anat. - vene.
V. TORACIC| LATERAL| / v. thoracique latérale / lateral thoracic v. V. tab. anat. - vene.
V. TORACOACROMIAL| / v. acromio-thoracique / thoracoacromial v. V. tab. anat. - vene.
V. TRANSVERS| A FE}EI / v. transversale de la face / transverse facial v. V. tab. anat. - vene.
V. VERTEBRAL| / v. vertébrale / vertebral v. V. tab. anat. - vene.
V. VERTEBRAL| ACCESORIE / v. vertébrale ac-cessoire / accessory vertebral v. V. tab. anat. - vene.
V. VERTEBRAL| ANTERIOAR| / v. vertébrale antérieure de Lauth / anterior vertebral v. V. tab. anat. - vene.
VENE ARCUATE RENALE / veines arcuées du rein / arcuate veins. V. tab. anat. - vene.
VV. AUDITIVE INTERNE (v. vv. labirintine). V. tab. anat. - vene.
VV. AURICULARE ANTERIOARE / vv. auricu-laires antérieures / anterior auricular vv. V. tab. anat. - vene.
VV. AURICULARE POSTERIOARE / vv. auricu-laires postérieures / posterior auricular vv. V. tab. anat. - vene.
VV. BAZIVERTEBRALE / vv. basivertébrales / basivertebral vv. V. tab. anat. - vene.
VV. BRAHIALE / vv. humérales / brachial vv. V. tab. anat. - vene.
VV. BRAHIOCEFALICE (DREAPT| {I STÂNG|) / troncs brac hio-céphaliques veineux droit et gauche / right and left
brachiocephalic vv. V. tab. anat. - vene.
VV. BRONHICE / vv. bronchiques / bronchial vv. V. tab. anat. - vene.
VV. BULBILOR VESTIBULULUI / vv. bulbaires vestibulaires / vv. of vestibule. V. tab. anat. - vene.
VV. BULBULUI PENISULUI / vv. bulbaires pé-niennes / vv. of bulb. V. tab. anat. - vene.
VV. CARDIACE ANTERIOARE / vv. du bord droit du coeur / anterior cardiac vv. V. tab. anat. - vene.
VV. CARDIACE MINIME / petit vv. cardiaques / smallest cardiac vv. V. tab. anat. - vene.
VV. CAVERNOASE ALE PENISULUI / vv. caverneuses de la verge / cavernous vv. V. tab. anat. - vene.
VV. CENTRALE ALE FICATULUI (CENTROLO-BULARE) / vv. centrales du lobule hépatique / central vv. V. tab. anat. - vene.
VV. CEREBELOASE INFERIOARE / vv. céré-belleuses médianes et inférieures / inferior vv. of cerebellum. V. tab. anat. - vene.
VV. CEREBELOASE SUPERIOARE / vv. cérébel-leuses médianes et supérieures / superior vv. of cerebellum. V. tab. anat. - vene.
|

860. 860
VV. CEREBRALE INFERIOARE / vv. cérébrales inférieures / inferior cerebral vv. V. tab. anat. - vene.
VV. CEREBRALE INTERNE / vv. cérébrales in-ternes / internal cerebral vv. V. tab. anat. - vene.
VV. CEREBRALE SUPERIOARE / vv. cérébrales externes / superior cerebral vv. V. tab. anat. - vene.
VV. CILIARE / vv. ciliaires / ciliary vv. V. tab. anat. - vene.
VV. CIRCUMFLEXE FEMURALE LATERALE / vv. circonflexes fé morales latérales / lateral circumflex femoral vv. V. tab. anat. -
vene.
VV. CIRCUMFLEXE FEMURALE MEDIALE / vv. circonflexes fémo rales médiales / medial circumflex femoral vv. V. tab. anat. -
vene.
VV. CONJUNCTIVALE / vv. conjonctivales / conjunctival vv. V. tab. anat. - vene.
VV. DIGITALE DORSALE ALE PICIORULUI / vv. digitales dorsales du pied / dorsal digital vv. of foot. V. tab. anat. - vene.
VV. DIGITALE PALMARE / vv. collatérales pal-maires des doigts / palmar digital vv. V. tab. anat. - vene.
VV. DIGITALE PLANTARE / vv. digitales plan-taires / plantar digital vv. V. tab. anat. - vene.
VV. DORSALE ALE LIMBII / vv. dorsales de la langue / dorsal lingual vv. V. tab. anat. - vene.
VV. DORSALE SUPERFICIALE ALE CLITORISULUI / vv. dorsale superficielle du clitoris / superficial dorsal vv. of clitoris. V. tab.
anat. - vene.
VV. DORSALE SUPEFICIALE ALE PENISULUI / vv. dorsale superficielle de la verge / superficial dorsal vv. of penis. V. tab. anat. -
vene.
VV. EPIGASTRICE SUPERIOARE / vv. épigas-triques supérieures / superior epigastric vv. V. tab. anat. - vene.
VV. EPISCLERALE / vv. épisclérales péricorné-ennes / episcleral vv. V. tab. anat. - vene.
VV. ESOFAGIENE / vv. œsophagiennes / (o)eso-phageal vv. V. tab. anat. - vene.
VV. ETMOIDALE / vv. ethmoïdales / ethmoidal vv. V. tab. anat. - vene.
VV. FARINGIENE / vv. pharyngées / pharygeal vv. V. tab. anat. - vene.
VV. FIBULARE (v. vv. peroniere). V. tab. anat. - vene.
VV. FRENICE INFERIOARE / vv. diaphragmatiques inférieures / inferior phrenic vv. V. tab. anat. - vene.
VV. FRENICE SUPERIOARE (v. vv. pericardio-frenice). V. tab. anat. - vene.
VV. GASTRICE SCURTE / vv. courtes gastriques / short gastric vv. V. tab. anat. - vene.
VV. GENICULARE / vv. articulaires du genou / vv. of knee. V. tab. anat. - vene.
VV. GLUTEALE INFERIOARE / vv. ischiatiques / inferior gluteal vv. V. tab. anat. - vene.
VV. GLUTEALE SUPERIOARE / vv. fessières / superior gluteal vv. V. tab. anat. - vene.
VV. HEMOROIDALE (v. vv. rectale). V. tab. anat. - vene.

VV. HEPATICE / vv. sous-hépatiques / hepatic vv. V. tab. anat. - vene.
VV. ILEALE (v. vv. ileale [i jejunale). V. tab. anat. - vene.
VV. INTERCAPITALE / vv. métacarpiennes / intercapital vv. V. tab. anat. - vene.
VV. INTERCOSTALE ANTERIOARE / vv. inter-costales antérieures / anterior intercostal vv. V. tab. anat. - vene.
VV. INTERCOSTALE POSTERIOARE / vv. inter-costales postérieures / posterior intercostal vv. V. tab. anat. - vene.
VV. INTERLOBARE RENALE / vv. interlobaires du rein / interlobar vv. V. tab. anat. - vene.
VV. INTERLOBULARE HEPATICE / vv. inter-lobulaires du foie / interlobular vv. of liver. V. tab. anat. - vene.
VV. INTERLOBULARE RENALE / vv. interlobulaires du rein / interlobular vv. of kidney. V. tab. anat. - vene.
VV. INTEROSOASE DORSALE ALE PICIORULUI (v. vv. metatarsiene dorsale). V. tab. anat. - vene.
VV. INTERVERTEBRALE / vv. vértebrales ex-ternes antérieures / intervertebral vv. V. tab. anat. - vene.
VV. JEJUNALE {I ILEALE / vv. jéjunales et ilé-ales / jejunal and ileal vv. V. tab. anat. - vene.
VV. LABIALE ANTERIOARE / vv. labiales anté-rieures / labial vv. V. tab. anat. - vene.
VV. LABIALE INFERIOARE / vv. labiales infé-rieures / inferior labial vv. V. tab. anat. - vene.
VV. LABIALE POSTERIOARE / vv. labiales pos-térieures / posterior labial vv. V. tab. anat. - vene.
VV. LABIRINTINE / vv. de l'aqueduc du vestibule / labyrinthine vv. V. tab. anat. - vene.
VV. LINGUALE DORSALE / vv. dorsales de la langue / dorsal lingual vv. V. tab. anat. - vene.
VV. LOMBARE I {I II / vv. lombaires / ascending lumbal vv. V. tab. anat. - vene.
VV. LOMBARE III {I IV / vv. lombaires / lumbar vv. V. tab. anat. - vene.
VV. MAXILARE / vv. maxillaires / maxillary vv. V. tab. anat. - vene.
VV. MEDIASTINALE / vv. médiastinales / me-diastinal vv. V. tab. anat. - vene.
VV. MENINGEE / vv. méningées / meningeal vv. V. tab. anat. - vene.
VV. MENINGEE MIJLOCII / vv. méningées moy-ennes / middle meningeal vv. V. tab. anat. - vene.
VV. METACARPIENE DORSALE / vv. interos-seuses dorsales de la main / dorsal metacarpal vv. V. tab. anat. - vene.
VV. METACARPIENE PALMARE / vv. interosseuses palmaires / palmar metacarpal vv. V. tab. anat. - vene.
VV. METATARSIENE DORSALE / vv. interos-seuses dorsales du pied / dorsal metatarsal vv. of foot. V. tab. anat. - vene.
VV. METATARSIENE PLANTARE / vv. interos-seuses plantaires / plantar metatarsal vv. V. tab. anat. - vene.
VV. MUSCULOFRENICE / vv. musculo-phré-niques / musculophrenic vv. V. tab. anat. - vene.

VV. NAZALE EXTERNE / vv. de l'aile du nez / ex-ternal nazal vv. V. tab. anat. - vene.
VV. NENUMITE (v. vv. brahiocefalice). V. tab. anat. - vene.
VV. OBTURATORII / vv. obturatrices / obturator vv. V. tab. anat. - vene.
VV. PALPEBRALE / vv. palpébrales / palpebral vv. V. tab. anat. - vene.
VV. PALPEBRALE INFERIOARE / vv. palpé-brales inférieures / inferior palpebral vv. V. tab. anat. - vene.
VV. PALPEBRALE SUPERIOARE / vv. palpé-brales supérieures / superior palpebral vv. V. tab. anat. - vene.
VV. PANCREATICE / vv. pancréatiques / pancreatic vv. V. tab. anat. - vene.
VV. PANCREATICODUODENALE / vv. pancr éa-tico-duodénales / pancreatico-duodenal vv. V. tab. anat. - vene.
VV. PARAOMBILICALE / vv. du ligament rond / paraumbilical vv. V. tab. anat. - vene.
VV. PAROTIDIENE / vv. parotidiennes / parotid vv. V. tab. anat. - vene.
VV. PERFORANTE / vv. perforantes de la cuise / perforating vv. V. tab. anat. - vene.
VV. PERICARDICE / vv. péricardiques / pericardic vv. V. tab. anat. - vene.
VV. PERICARDIOFRENICE / vv. péricardo-phré-niques / pericardiacophrenic vv. V. tab. anat. - vene.
VV. PERONIERE / vv. péronières / peroneal vv. V. tab. anat. - vene.
VV. PROFUNDE ALE CLITORISULUI / vv. pro-fondes du clitoris / deep vv. of clitoris. V. tab. anat. - vene.
VV. PROFUNDE ALE PENISULUI / vv. profondes de la verge / deep vv. of penis. V. tab. anat. - vene.
VV. PUDENDALE EXTERNE / vv. honteuses ex-ternes / external pudendal vv. V. tab. anat. - vene.
VV. RADIALE / vv. radiales / radial vv. V. tab. anat. - vene.
VV. RECTALE INFERIOARE / vv. hémoroïdales inférieures / inferior rectal vv. V. tab. anat. - vene.
VV. RECTALE MIJLOCII / vv. hémoroïdales moy-ennes / middle rectal vv. V. tab. anat. - vene.
VV. RENALE / vv. rénales / vv. of kidney. V. tab. anat. - vene.
VV. RU{INOASE EXTERNE (v. vv. pudendale externe). V. tab. anat. - vene.
VV. SACRATE LATERALE / vv. sacrées latérales / lateral sacral vv. V. tab. anat. - vene.

861. 861
VV. SCROTALE ANTERIOARE / vv. scrotales antérieures / anterior scrotal vv. V. tab. anat. - vene.
VV. SCROTALE POSTERIOARE / vv. scrotales postérieures / posterior scrotal vv. V. tab. anat. - vene.
VV. SIGMOIDIENE / vv. sigmoïdes / sigmoid vv. V. tab. anat. - vene.
VV. SPINALE / vv. spinales / spinal vv. V. tab. anat. - vene.
VV. STELATE ALE RINICHIULUI / vv. etoilées du rein / stellate vv. V. tab. anat. - vene.
VV. STRIATE / v. striées inférieures de Hédon / striate vv. V. tab. anat. - vene.
VV. SUBCUTANATE ABDOMINALE / vv. sous-cut anées abdominales / subcutaneous abdominal vv. V. tab. anat. - vene.
VV. SUPRATROHLEARE / vv. préparates / su-pratrochlear vv. V. tab. anat. - vene.
VV. TEMPORALE PROFUNDE / vv. temporales profondes / deep temporal vv. V. tab. anat. - vene.
VV. TEMPORALE SUPERFICIALE / vv. tempo-rales superficielles / superficial temporal vv. V. tab. anat. - vene.
VV. TIBIALE ANTERIOARE / vv. tibiales anté-rieures / anterior tibial vv. V. tab. anat. - vene.
VV. TIBIALE POSTERIOARE / vv. tibiales posté-rieures / posterior tibial vv. V. tab. anat. - vene.
VV. TIMICE / vv. thymiques / thymic vv. V. tab. anat. - vene.
VV. TIMPANICE / vv. tympaniques / tympanic veins. V. tab. anat. - vene.
VV. TIROIDIENE MIJLOCII / vv. thyroïdiennes moyennes / middle thyroid vv. V. tab. anat. - vene.
VV. TORACICE INTERNE / vv. thoraciques in-ternes / internal thoracic vv. V. tab. anat. - vene.
VV. TORACOEPIGASTRICE / vv. thoraciques inférieures / thoracoepigastric vv. V. tab. anat. - vene.
VV. TRAHEALE / vv. trachéales / tracheal vv. V. tab. anat. - vene.
VV. TRANSVERSALE ALE GÂTULUI / vv. sca-pulaires postérieures / transverse cervical vv. V. tab. anat. - vene.
VV. ULNARE / vv. cubitales / ulnar vv. V. tab. anat. - vene.
VV. UTERINE / vv. utérines / uterine vv. V. tab. anat. - vene.
VV. VESTIBULARE / vv. vestibulaires / vestibular vv. V. tab. anat. - vene.
VV. VEZICALE / vv. vésicales / vesical vv. V. tab. anat. - vene.
VV. VORTICOASE / vv. vortiqueuses / vorticose vv. V. tab. anat. - vene.
VENECTAZIE, s. f. / veinectasie, s. f. / venec-tasia.
[Lat. vena = ven\; gr. ektasis = dilata]ie.] 1) Sin.: flebectazie (v.). 2) Sin.:
varice (v.).
VENERIAN, adj. / vénérien, -enne, adj. / vene-real.
[Lat. Venerius, de la Venus, -eris = zei]a dragostei.] Care este transmis prin
contact sexual sau este `n rela]ie, este determinat de raporturile sexuale. Var.: veneric.
VENERIC. Var. pentru venerian (v.).
VENEROLOGIE, s. f. / vénéréologie, s. f. / vene-reology.
[Lat. Venus, -eris = zei]a dragostei; gr. logos = [tiin]\.] Ramur a
medicinii destinat studiului bolilor transmise sexual.
VENESEC}IE, s. f. / veinesection, s. f. / vene-section.
[Lat. vena = ven\; sectio, -onis = t\iere, de la sectare = a t\ia.] Sin.:
flebotomie (v.).
VENIN, s. n. / venin, s. m. / venom.
[Lat. venenum = otrav\.] Substan] toxic\, `n general lichid\, produs de unele specii de
[erpi, insecte, alte animale [i, mai rar, unele plante. De regul\, v. con]ine toxice de natur proteic sau peptidic\. ~n particular, v. de
[arpe con]ine hemotoxine, hemaglutinine, neurotoxine, leucotoxine [i toxine endoteliale. Animalele injecteaz v. prin `n]ep ur sau
mu[c ur\. Semnele intoxica]iei cu cu v. sunt variabile `n func]ie de natura acestuia [i de producerea unor `n]ep uri multiple (ex.:
himenoptere: albine, viespii). Ele variaz de la durere, tumefac]ie local\, hemoragie la edem al c\ilor respiratorii, paralizii sau [oc
anafilactic.
VENINOS, adj. / vénimeux, -euse, adj. / veno-mous.
[Lat. venenosus = otr\vitor, de la vene-num = otrav\.] Care con]ine sau
produce o otra-v\, un venin [i posed un aparat morfologic de injectare. Ex.: [arpe v.
VENOCLIZ|, s. f. / veinoclyse, s. f. / venoclysis.
[Lat. vena = ven\; gr. klysis = injectare.] Sin. desuet pentru *injec]ie
intravenoas\.
VENOMOTOR, adj. / veinomoteur, -trice, adj. / venomotor.
[Lat. vena = ven\; motor, -oris = cel care pune `n mi[care, de la
movere = a mi[ca.] Care modific calibrul venelor; de obicei este cazul unor factori nervo[i sau umorali.
VENOMOTRICITATE, s. f. / vénomotricité, s. f. / venomotricity.
[Lat. vena = ven\; motor, -oris = cel care pune `n mi[care, de la
movere = a mi[ca.] Modificarea calibrului venelor consecutiv ac]iunii factorilor *venomotori.
VENOS, adj. / veineux, -euse, adj. / venous.
[Lat. venosus, de la vena = ven\.] Cu referire la vene.
VENOSCLEROZ|, s. f. / veinosclérose, s. f. / ve-nosclerosis.
[Lat. vena = ven\; gr. sklerosis = indura]ie, întire, de la skleros
= tare, dur
.] Scleroz a venelor, prin procese inflamatorii sau distrofice, iar uneori prin medicamente utilizate `n tratamentul
varicelor.
VENOSCOPIE, s. f. / veinoscopie, s. f. / veino-scopy.
[Lat. vena = ven\; gr. skopia = examinare, de la skopein = a vedea, a
examina
.] *Endo-scopie a unui trunchi venos de calibru mare.
VENOSTAZ|, s. f. / veinostase, s. f. / venostasis.
[Lat. vena = ven\; gr. stasis = oprire, de la istanai = a plasa, a face s ]in\.]
Staz venoas\, consecin] a unor cauze locale sau generale, determinând leziuni distrofice ale zonei respective.
VENTILA}IE, s. f. / ventilation, s. f. / ventilation.
[Lat. ventilatio, -onis = expunere la vânt, de la ventilare = a agita `n aer.] 1)
Ansamblul fenomenelor dinamice (fizicomecanice) care condi]ioneaz mobilizarea aerului din ambian] `n interiorul c\ilor aeriene
respiratorii. 2) Procesul de schimb `ntre aerul pulmonar [i aerul ambiental. 3) Volumul gazos mobilizat timp de un minut de un su-
biect aflat `n repaus. V. [i `n continuare.
VENTILA}IE ALVEOLAR| / ventilation alvéolaire / alveolar ventilation. Volumul de aer inspirat care p runde, pe minut, `n
*alveolele pulmonare [i particip la schimburile gazoase cu sângele. Valoarea v. a. este dat de urm oarea formul\: frec-ven]a
inspiratorie x (volumul curent - spa]iul mort respirator). V. a. poate fi definit [i ca un adevat *clearance, drept cantitatea de aer
care, pe minut, debaraseaz din alveole bioxidul de carbon produs `n organism, men]inând o concentra]ie stabil de CO
2 la nivel
alveolar. V. a. reprezint\, la adultul s os `n repaus, 4 litri pe minut sau 2-2,5 litri pe minut [i pe metru p rat de suprafa]
corporal\. Simbol: VA.
VENTILA}IE ARTIFICIAL| / ventilation artifi-cielle / mechanical ventilation, artificial respi-ration. Ansamblul tehnicilor manuale (v.
respira]ie artificial\ e utilizate pentru cre[-terea eficien]ei ventila]iei spontane (fiziologice) sau pentru substituirea
acesteia `n cazul unui deficit pronun]at.
VENTILA}IE ASISTAT| / ventilation assistée / assisted breathing, assisted ventilation. Tehnic de reeducare respiratorie, util
`ndeosebi `n insuficien]ele respiratorii cronice. ~n principiu, pacientul `[i regleaz singur parametrii necesari ameliorii condi]iilor
ventilatorii (*volum curent [i frecven]) cu ajutorul unui aparat (de tip Bird).
VENTILA}IE CONTROLAT| / ventilation contrôlée / controled breathing, controled ventila-tion. Tehnic de reanimare utilizat
`ndeosebi la bolnavii cu insuficien] respiratorie acut sau a-fla]i `n com\. Bolnavul este complet dependent de un aparat (de
regul\, de tip Engström) ai cui parametrii (volum curent, frecven]\, presiune de insufla]ie) sunt stabili]i de c re medic.
VENTILA}IE MAXIM| / ventilation maximale / maximal ventilation. Volumul maximal de aer care poate fi ventilat voluntar de un
subiect timp de un minut. ~n mod normal VM este de ordinul 100-160 l/min. Abrev.: VM, VM
x, VM
xm.
VENTILA}IE-MINUT / ventilation-minute / minute ventilation. Numul de litri de aer inspirat [i expirat `ntr-un minut, când mi[cile
respiratorii au o amplitudine normal\. Se calculeaz prin multiplicarea *volumului curent cu numul de respira]ii pe minut. ~n
repaus, la adultul normal, este cuprins `ntre 5 [i 9 litri (`n medie 6 litri), sau 3-4 litri pe minut [i pe metru p rat de suprafa]
corporal\. Simbol: VE.

862. 862
VENTRAL, adj. / ventral, -ale, -aux, adj. / ventral. [Lat. ventralis = al pântecelui, de la venter, -tris = pântece.] Care apar]ine
p]ii anterioare a corpului uman sau a unui organ, prin opozi]ie cu *dorsal. Ex.: nucleu v. al hipotalamusului. Sin. par-]ial: anterior.
VENTRICUL, s. n. / ventricule, s. m. / ventricle. NA: ventriculus, pl. ventriculi.
[Lat. ventriculus = stomac mic, ventricul, dim. de la
venter, -tris = pântece.] Cavitate situat\, `n general, `n interiorul unui organ, de form alungit\, aplatizat [i umplut cu un lichid.
V. cele mai importante: *v. cardiace [i *v. cerebrale.
VENTRICUL CARDIAC / ventricule cardiaque / ventricle of the heart. NA: ventriculus cordis. Fiecare din cele dou cavit\]i ale inimii,
v. drept (VD) [i v. stâng (VS), situate antero-inferior fa] de *auricule [i separate unul de altul prin septul (cloazonul)
interventricular. V. primesc sânge din auriculele corespondente, prin orificiile atrioventriculare, pompându-l `n artere: `n *artera
pulmonar (VD) sau `n *aort (VS).
VENTRICUL LARINGIAN / ventricule laryngé / ventricle of larynx. NA: ventriculus laryngis. Fiecare din diverticulii laterali, unul drept
[i altul stâng, ai cavit\]ii laringiene, situa]i `ntre *corzile vocale cora le servesc drept cutie de rezonan]\. Sin.: sinus laringian,
ventricul Morgagni.
VENTRICUL MORGAGNI / ventricule de Morgagni / Morgagni's ventricle.
[Giovanni Battista Morgagni , anatomist [i
anatomopatolog italian, profesor la Padova, 1682-1771
.] Sin.: ventricul laringian (v.).
VENTRICUL UNIC / ventricule unique / single ventricle. Cardiopatie congenital caracterizat prin existen]a unei singure cavit\]i
ventriculare, vast\, alimentat de cele dou auricule printr-un orificiu comun sau prin dou orificii distincte. Poa-te coexista o
cavitate ventricular\ accesorie, rudimentar\, care comunic cu prima.
VENTRICULE CEREBRALE / ventricules céré-braux / vent ricles of the brain, ventriculi cerebri (lat.). Ansamblul cavit\]ilor
ependimare ale encefalului, prin care circul LCR secretat la nivelul *plexurilor coroide. V. c. cuprind: 1)
V. laterale, drept [i stâng
(NA:
ventriculus lateralis), cavit\]i ependimare ale fiecei emisfere cerebrale. 2) V. al III-lea (NA: ventriculus tertius), impar [i
median, situat `ntre cele dou emisfere cerebrale, comunic\ cu fiecare din v. laterale prin orificiile Monro. 3)
V. al IV-lea (NA:
ventriculus quartus), impar [i median, cuprins `ntre diferitele por]iuni ale rombencefalului; comunic superior cu v. al III-lea prin
apeductul Sylvius [i inferior direct cu canalul ependimar.
VENTRICULIT|, s. f. / ventriculite, s. f. / ventri-culitis.
[Lat. ventriculus = stomac mic, ventricul, dim. de la venter, -tris =
pântece;
-itã.] Meningit localizat la nivelul *ventriculelor cerebrale.
VENTRICULOCISTERNOSTOMIE, s. f. / ventri-culocisternostomie, s. f. / ventriculocisterno-stomy.
[Lat. ventriculus = stomac
mic, ventricul, dim. de la
venter, -tris = pântece; cisterna = rezervor de ap\; gr. stoma, -atos = gur\.] Devia]ie intracranian a
LCR, care const `n crearea unei comunic\ri `ntre *ventriculele cerebrale [i spa]iile subarahnoidiene pericerebrale, cu sau f
cateter (v.
stereotaxic\), pentru a permite drenajul LCR `n caz de *hidrocefalie prin obstruc]ia orificiilor lui Monro. Sin.: opera]ie
Torkildsen.
VENTRICULOGRAFIE, s. f. / ventriculographie, s. f. / ventriculography.
[Lat. ventriculus = sto-mac mic, ventricul, dim. de la
venter, -tris = pântece; gr. graphein = a scrie.] 1) Radiografie a capului efectuat dup extragerea de LCR [i introducerea la
nivelul ventriculelor cerebrale de aer (contrast negativ) sau de lipiodol (contrast pozitiv). V. este frecvent `nlocuit de *tomografia
computerizat\. 2) Radiografia ventriculelor cardiace dup injectarea unui mediu de contrast.
VENTRICULOGRAM|, s. f. / ventriculogramme, s. m. / ventriculogram.
[Lat. ventriculus = stomac mic, ventricul, dim. de la
venter, -tris = pântece; gr. gramma = înscriere.] 1) Por]iunea din traseul *electrocardiogramei care con]ine `nregistrarea
depolarizii [i repolarizii miocardului ventricular [i care cuprinde `n ansamblu complexul QRS, intervalul S-T [i undele T [i U. 2)
Uneori (engl.) radiografia ventriculelor cerebrale sau a ventriculelor inimii.
VENTRICULOPLASTIE, s. f. / ventriculoplastie, s. f. / ventriculoplasty.
[Lat. ventriculus = stomac mic, ventricul, dim. de la
venter, -tris = pântece; gr. plastos = modelat, de la plassein = a for-ma, a modela.] Repararea chirurgical a unui *ventricul
cardiac. Frecvent, const `n rezec]ia u-nui *anevrism ventricular stâng, consecutiv unui *infarct miocardic transmural `ntins, cu
refacerea peretelui cardiac.
VENTRICULOTOMIE, s. f. / ventriculotomie, s. f. / ventriculotomy.
[Lat. ventriculus = stomac mic, ventricul, dim. de la venter, -
tris
= pântece; gr. tome = t\iere, sec]iune, de la temnein = a t\ia.] 1) Deschiderea chirurgical a *ventriculelor cerebrale. 2)
Deschiderea chirurgical a unui *ventricul cardiac, practicat `n scopul corectii unei anomalii cardiace, congenital sau dobândi-
t\.
VENTROFIXA}IE, s. f. / ventrofixation, s. f. / ven-trofixation.
[Lat. venter, -tris = pântece; fixus = fix, neclintit, de la figere = a
fixa
.] Fixarea uterului prolabat la nivelul peretelui abdominal. Sin.: histeropexie abdominal\.
VENTUZ|, s. f. / ventouse, s. f. / artificial leech, ventouse.
[Lat. ventosa = ventuz\.] 1) Pies din sticl de forma unui pahar mic,
care se aplic dup `nc\lzire pe tegumente, cu partea deschis spre acestea. Dup comprimarea aerului din interiorul v. prin
r\cire, se produce prin aspira]ie o pat congestiv local\, printr-un proces de *revulsie. 2) Organ dispus `n jurul orificiului bucal la
viermii parazi]i din clasa *
Trematoda.
VENTUZ| OBSTETRICAL| / ventouse obs tétri-cale / vacuum-extractor. Sin.: vacuum-extractor (v.).
VENUL|, s. f. / venule, s. f. / venule. NA: venula, pl. venulae.
[Lat. venula, dim. de la vena = ven\.] Ven mic\. Ex.: v. por]iunii
mediale a retinei, v. inferioar a por]iunii maculare a retinei.
VERATRUM / veratrum / veratrum.
[Lat. vera-trum = elebor, steregoaie.] Plant din familia Lilia-ceae ai cei rizomi con]in alcaloizi
(protovitami-ne) cu ac]iune hipotensiv\. Sin. pop.: steregoaie.
VERBIGERA}IE, s. f. / verbigération, s. f. / ver-bigeration.
[Lat. verbigerare = a trci, a sporov\i.] Repetarea stereotip a
acelora[i fraze sau cuvinte, uneori lipsite de `n]eles.
VERBOMANIE, s. f. / verbomanie, s. f. / verbomania.
[Lat. verbum = cuvânt; gr. mania = nebunie.] Sin.: logoree (v.).
VERDE, adj. / vert, adj. / green.
[Lat. viridis = verde, `nverzit.] Una din culorile spectrului solar, situat `ntre galben [i albastru. V.
malachit
: colorant [i antiseptic. V. de Paris: acetoarseniat de cu-pru, pesticid, foarte toxic pentru organism; oblig la precau]ii
deosebite `n utilizare.
VERGETURI, s. f. pl. / vergetures, s. f. pl. / striae atrophicae, lineae atrophicae, linear atrophy.
[Lat. virgae = vergi.] Leziuni
cutanate liniare sub form de striuri, de lungime variat\, cu l\]imea de maximum câ]iva milimetri, u[or deprimate `n raport cu
relieful cutanat, ini]ial de culoare roz\-ro[ie, iar ulterior alb\. V. se localizeaz la nivelul peretelui abdominal, al coapselor, sânilor [i
feselor. Ele reprezint consecin]a slirii ]esutului elastic asociat cu distensia pielii `n a doua jum ate a sarcinii, `n obezitatea
excesiv sau pot apare `n cre[terea rapid\ din perioadele pubert\]ii [i adolescen]ei. De asemenea, apar `n *sindromul Cushing [i
dup tratamentul prelungit cu corticosteroizi.
VERMICID, adj., s. n. / vermicide, adj., s. m. / ver-micide.
[Lat. vermis = vierme; caedere = a omor`.] (Substan]\
viermii parazi]i.
VERMIFUG, adj., s. n. / vermifuge, adj., s. m. / vermifuge.
[Lat. vermis = vierme; fugare = a alunga, a îndepta.] (Medicament)
care favorizeaz sau provoac eliminarea viermilor intestinali din organism. Sin.: antihelmintic.
VERMILIONECTOMIE, s. f. / vermilionectomie, s. f. / vermilionectomy.
[Lat. vermiculus = vierme mic, mai precis larva de co[enil
(Coccus cacti), care, dup zdrobire, servea la ob]inerea culorii ro[ii; gr.
ektome = excizie.] Rezec]ia chirurgical a to-talit\]ii
mucoasei labiale.
VERMINOZ|, s. f. / verminose, s. f. / verminosis.
[Lat. verminare = a se umple de viermi, de la ver-mis = vierme; -ozã.] Termen
generic pentru orice boal determinat de viermi parazi]i, cu referire `ndeosebi la *helmintiaz\. Var.: vierminoz\.
VERMIS, s. n. / vermis, s. m. / vermis. NA: vermis, pl. vermes.
[Lat. vermis = vierme.] 1) V. cerebelos (NA: vermis cerebelli): lobul
median al cerebelului, situat `ntre cele dou emisfere sau lobi laterali cerebelo[i. Sin.: lobul central.
V. inferior, por]iunea inferioar

863. 863
a v. c., care cuprinde lobulii: nodulus, uvula, pyramis [i tuber. V. superior, por]iunea superioar a v. c., cu lobulii: lingula, central,
monticulus
[i folium. 2) `n general, structur cu form asem oare unui vierme.
VERNIX CASEOSA / vernix caseosa / vernix ca-seosa.
[Lat. vernix = r\[in\, lac; caseus = brân-z\.] Materie alb-g\lbuie ce
con]ine colesterol, glicogen [i resturi epidermice, prezent pe tegumentele nou-n\scutului, `ndeosebi `n regiunea dorsal\, ca [i la
nivelul pliurilor axilare [i inghinale. Se pare c este dat de o hipersecre]ie pilo-sebacee a fetusului.
VERSIUNE, s. f. / version, s. f. / version (obst.).
[Lat. versus, de la vertere = a întoarce.] 1) Act obstetrical practicat manual, prin
manevre externe (prin peretele abdominal) sau manevre interne (cu o mân introdus `n cavitatea uterin\
urme[te conversia unei *prezenta]ii fetale `n alta mai favorabil evolu]iei na[terii. Ex.: *prezenta]ia transvers poate fi
transformat prin v. `n *prezenta]ie pelvin\. 2) Termen prin care sunt desemnate mi[cile conjugate ale ambilor ochi, mi[cile din
privire. V. [i duc]ie.
VERTEBRA PLANA / vertebra plana / vertebra plana. Sin.: boal Calvé (v.).
VERTEBR|, s. f. / vertèbre, s. f. / vertebra. NA: vertebra.
[Lat. vertebra = vertebr\, de la vertere = a întoarce.] Pies osoas
scurt [i neregulat care, prin articula]ii cu piese (sau segmente) analoge, formeaz *coloana vertebral sau rahisul. La nivelul
fiecei v. se distinge un nucleu voluminos din ]esut osos compact, *corpul vertebral (sau centrum) ale cei fe]e (superioar [i
inferioar\ prin *discul intervertebral, forma]iune cartilaginoas cu rol de amortizare a [ocurilor [i
presiunilor locale. Fiecare v. tip prezint o parte posterioar\, *arcul neural (sau dorsal), format de *pediculi [i *lame vertebrale,
circumscriind cu fa]a posterioar a corpului *gaura vertebral\; la reunirea celor dou lame vertebrale se afl un relief osos poste-
rior, *apofiza spinoas\; la unirea pediculilor [i lamelor se afl dou eminen]e orizontale [i transversale, *apofizele transverse; `n
fine, o v. mai prezint [i patru reliefuri verticale, dou superior [i dou inferior, *apofizele articulare superioare [i inferioare. Super-
pozi]ia g\urii vertebrale a fiecei v. formeaz *canalul rahidian (sau vertebral), care con]ine *meningele [i *m\duva spinii. Exist
33 sau 34 v.: 7 v. cervicale (v. atlas, axis `n tab. anat. - oase), 12 v. toracice, 5 v. lombare, 5 v. sacrate (sudate `ntr-un singur os, v.
sacrum) [i 4-5 vertebre coccigiene (de asemenea sudate, v. coccis). V. [i vertebre, tab. anat. - oase.
VERTEBRE (CERVICALE, TORACALE, LOMBARE, SACRATE, COCCIGI ENE) / vertèbres (cer-vicales, dorsales, lombaires,
sacrées, coccygi-ennes) / (cervical, thoracic, lumbar, sacral, coccygeal) vertebrae. V. tab. anat. - oase.
VERTEBROTERAPIE, s. f. / vertébrothérapie, s. f. / spondylotherapy.
[Lat. vertebra = vertebr\, de la vertere = a întoarce; gr.
therapeia = tratament, de la therapeuein = a `ngriji.] Tratamentul unor afec]iuni algice ale coloanei vertebrale prin ma-
nipularea acesteia (trac]iuni, torsiuni). V. chiro-praxie.
VERTEX, s. n. / vertex, s. m. / vertex. NA: vertex, pl. vertices.
[Lat. vertex, -icis = cre[tet, vârtej, de la vertere = a întoarce.] `n
general, termenul este utilizat pentru a desemna punctul cel mai `nalt, vârful, apexul. ~n anatomie: 1) Punctul cel mai `nalt `n plan
sagital median pe suprafa]a extern a cutiei craniene. 2) Punctul cel mai proeminent al unei forma]iuni anatomice.
VERTIJ, s. n. / vertige, s. m. / vertigo, dizziness, gidiness.
[Lat. vertigo, -inis = ame]eal\, de la vertere = a întoarce.] Impresie
subiectiv de deplasare, de rota]ie a corpului sau a mediului `nconjur or, `nso]it de tulburi de echilibru. V. subiectiv trebuie
diferen]iat de v. `n rela]ie cu o tul-burare de echilibru (afectarea *labirintului, a nervului vestibular sau a c\ilor vestibulare din
creier). Sin. pop.: ame]eal\.
VERTIJ ALTERNOBARIC / vertige alternoba-rique / alternobaric vertigo. V. asociat unei des-cre[teri bru[te a presiunii din urechea
intern\. A-pare de regul `n ascensiuni bru[te (ex.: avion) sau `n coborâri bru[te.
VERTIJ GALVANIC / vertige galvanique / galvanic vertigo. V. produs prin ac]iunea unui curent galvanic pe fibrele vestibulare ale
perechii a VIII-a de nervi cranieni, electrozii sursei de curent fiind aplica]i pe apofizele *mastoide. La `nchiderea circuitului,
obiectele par s se deplaseze de la polul negativ la polul pozitiv [i corpul pare s se roteasc `n acela[i sens, iar la deschiderea
circuitului rota]ia pare c se produce `n sens opus. Existen]a unui v. anormal indic o perturbare func]ional sau o leziune a
*canalelor semicirculare.
VERTIJ ISTERIC / vertige hystérique / hysterical vertigo. V. asociat cu *isteria.
VERTIJ LABIRINTIC / vertige labyrinthique / labyrinthine vertigo. Sin.: sindrom Méni
ère (v.).
VERTIJ LARINGIAN / vertige laryngé / laryngeal syncope. Pierderea con[tien]ei, subit [i complet\, dup o criz de tuse. Irita]ia
laringian\, care reprezint cauza accesului, poate fi provocat de o leziune local sau de o leziune la distan] cu r\-sunet laringian.
VERTIJ MÉNIÈRE / vertige de Ménière / Ménière’s syndrome.
[Prosper Ménière, medic francez, Paris, 1799-1862.] Sin.: sindrom
Méni
ère (v.).
VERTIJ NEURASTENIC / vertige névropathique / neurasthenic vertigo. *Angoas subit\, con[tient\, care se `nso]e[te de senza]ie
de colaps, vedere `n cea] [i paloare a fe]ei. Este provocat de vederea unui obiect [i se repet `n acelea[i condi]ii.
VERTIJ OBIECTIV / vertige objectif / objective vertigo. V. `n care obiectele sta]ionare apar `n mi[care.
VERTIJ POSTURAL / vertige postural / postural vertigo. Sin.: vertij de pozi]ie (v.).
VERTIJ DE POZI}IE / vertige de position / posi-tional vertigo. V. provocat prin modificarea pozi-]iei corpului subiectului. Punerea sa
`n eviden] face parte din *probele vestibulare. Se disting: 1)
V. sau *nistagmusul de pozi]ie de tip I, care con-st `n v. sau o simpl
senza]ie de instabilitate a privirii, provocat prin plasarea bolnavului `n *decu-bit dorsal [i cu capul suspendat. 2)
V. de pozi]ie de tip
II
, v. rotatoriu, benign, determinat de pozi]ii variate, dar a cui dispari]ie precede revenirea la pozi]ia normal\. Nu este reproductibil
imediat [i are cauze numeroase. Sin.: vertij postural.
VERTIJ ROTATORIU / vertige rotatoire / rotatory vertigo. V. subiectiv, prin eroare de senza]ie.
VERUC|, s. f. / verrue, s. f. / wart, verruca.
[Lat. verruca = neg, ridic ur\.] Tumoret cutanat be-nign\, cu mime variabil\,
neregulat\, de origine viral\, constituit prin hiperplazia papilar dermic [i epidermic\. Este contagioas\, inoculabil [i `[i are
sediul `ndeosebi la mâini, picioare [i fa]\. Sin. pop.: neg.
VERUC| PERUAN| / verruca peruviana / verruga peruviana. Nodul sau tumor hemangiomatoas\, cu localizare cutaneo-mucoas\,
care constituie uneori prima manifestare a *bartonelozei.
VERUC| SEBOREIC| / verrue séborrhéique / seborrh(o)eic wart. Leziune rotund sau ovalar\, relativ bine delimitat\, localizat la
nivelul regiunilor bogate `n glande sebacee [i care are la baz o hiperplazie epidermic\. Sin.: keratoz seboreic\.
VERUCOZITATE, s. f. / verrucosité, s. f. / verru-cosis.
[Lat. verruca = neg, ridic ur\.] Vegeta]ie cutanat caracterizat prin
existen]a unei *hiper-keratoze epidermice cu tent cenu[ie.
VERU MONTANUM / veru montanum / seminal colliculus, veru montanum. NA: colliculus seminalis.
[Lat. veru montanum =
creast de munte
.] Mic relief al peretelui posterior al uretrei prostatice, unde se deschid canalele ejaculatoare [i utricula prostatic\.
Sin.: colicul seminal.
VESPERAL, adj. / vespéral, -ale, -aux, adj. / vesperal.
[Lat. vesperalis = la apus, de la vesper, -eri = sear\.] Care apare, care se
produce seara. Ex.: criz v.
VESPERTILIO, s. n. / vespertilio, s. m. / vesper-tilio, butterfly lupus.
[Lat. vespertilio, -onis = liliac.] Varietate de *lupus
eritematos cronic care se extinde simetric la nivelul pome]ilor obrajilor [i pe fa]a dorsal a nasului, leziunile având aspectul unui
liliac cu aripile deschise. Sin.: eritem centrifug simetric, lupus eritematos simetric.
VESTIBUL, s. n. / vestibule, s. m. / vestibule. NA: vestibulum, pl. vestibula.
[Lat. vestibulum = intrare.] Spa]iu la intrarea `ntr-o
cavitate sau un canal: 1)
V. bucal (NA: vestibulum oris), por]iune periferic a cavit\]ii bucale cuprins `ntre arcadele dentare, pe de
o parte, buze [i obraji pe de alt parte. 2)
V. urechii interne (NA: vestibulum auris), cavitate medie a labirintului urechii interne,
comportând un
v. osos, situat `ntre *cohlee (anterior) [i *canalele semicirculare (superior [i posterior), [i un v. membranos, con]inut
`n v. osos [i format din dou vezicule, *utricula [i *sacula, `mpreun cu canalele semicirculare. 3)
V. vulvei (NA: vestibulum vagi-

864. 864
nae), depresiune median a vulvei, `n fundul ceia se deschid uretra [i vaginul [i care este limitat lateral prin fa]a intern a
buzelor mici.
VESTIBUL BUCAL / vestibule buccal / buccal vestibule, vestibule of mouth. NA: vestibulum oris. V. vestibul-1.
VESTIBUL MEMBRANOS / vestibule membraneux / vestibulum auris, vestibul of ear. NA: vestibulus auris. V. vestibul - 2.
VESTIBUL OSOS / vestibule osseux / bony labyrinth. NA: vestibulum osseus. V. vestibul -2.
VESTIBULAR, adj. / vestibulaire, adj. / vestibular.
[Lat. vestibulum = intrare.] 1) Care apar]ine unui vestibul sau se refer la un
vestibul. Ex.: *prob v., sindrom v. 2) Despre fa]a dintelui situat `n direct rela]ie cu *vestibulul bucal.
VESTIBULUL URECHII / vestibule de l’oreille / vestibule of ear. NA: vestibulum auris. V. vestibul-2.
VESTIGIU, s. n. / vestige, s. m. / vestige.
[Lat. vestigium = urm\, r\m\[i]\.] Relicv anatomic din via]a embrionar sau fetal\.
VEZICAL, adj. / vésical, -ale, -aux, adj. / vesical.
[Lat. vesica = vezic\.] Care apar]ine *vezicii urinare, referitor la vezic\.
VEZICANT, adj. / vésicant, -e, adj. / vesicant.
[Lat. vesica = umfl ur\, b\[icu]\.] 1) Care provoac vezicule cutanate. 2) Despre
un agent sau medicament generatoare de vezicule.
VEZIC|, s. f. / vessie, s. f. / bladder. NA: vesica, pl. vesicae.
[Lat. vesica = vezic\.] 1) Pung sau sac, din cauciuc sau alt material
adecvat, folosit pentru a primi gazul inspirat, `n unele aparate de anestezie. 2) Rezervor anatomic, de obicei cu pere]i musculari.
V. `n continuare.
VEZIC| URINAR| / vessie urinaire / urinary bladder. NA: vesica urinaria. Organ musculo-membranos servind ca rezervor de urin
`ntre mic]iuni. Urina produs de rinichi trece `n v. prin *uretere. Eliminarea urinii din v. u. este controlat de un sfincter situat la
jonc]iunea sa cu uretra. V. este con]inut `n cavitatea pelvin\, posterior simfizei pubiene: la b\rbat, superior prostatei [i
antero-superior rectului, iar la femeie, anterior uterului [i vaginului. Orificiile ureterale se afl situate la nivelul celor dou unghiuri
superioare ale trigonului vezical, `n timp ce orificiul uretral (colul vezicii) ocup polul inferior. Colul v. este `n contact la bbat cu
*prostata. Mucoasa care tapiseaz v., neted la copil, devine areolar la adult, prin hipertrofia fibrelor musculare, [i poate lua la
b rân un aspect de vezicul cu coloane.
VEZICUL|, s. f. / vésicule, s. f. / vesicle.
[Lat. vesicula = umfl ur mic\, b\[icu]\, dim. de la vesica = vezic\.] 1) Forma]iune
anatomic de dimensiuni mici, cu aspect sacciform. 2) Leziune elementar a pielii rezultat prin formarea de mici cavit\]i
epidermice pline cu serozitae. V. se traduc clinic prin mici reliefuri emisferice, al cor con]inut se scurge prin ruptur (grataj sau
presiune). V. [i bul\, eczem\, herpes, varicel\, zona
. 3) La nivel celular, forma]iuni cu dimensiuni mici (de ordinul nanometrilor)
care rezult din invaginarea membranei citoplasmatice; o categorie de astfel de v. sunt implicate `n transportul intracelular. V.
membranare pot apare [i ca urmare a unui tratament mecanic al celulei (sonicare).
VEZICUL| BILIAR| / vésicule biliaire / gall-bladder. NA: vesica biliaris, vesica fellea. Rezervor musculomembranos `n form de
par\, situat pe fa]a posteroinferioar a ficatului, `n foseta cistic\, `ntre lobul drept [i cel p rat. V. b. este alc uit din fund, corp [i
col, continuat cu *canalul cistic care se une[te cu *canalul hepatic comun, formând canalul coledoc. V. b. prime[te [i concentreaz
bila hepatic `ntre fiecare digestie. Sin.: colecist. V. [i colecistokinin\, pancreozimin\.
VEZICUL| EXCLUS| / vésicule exclue / nonvi-sualisation of the gallbladder. Absen]a opacifierii *v. biliare dup administrarea unei
substan]e radioopace, excretat `n mod normal prin c\ile biliare. Indic un obstacol la nivelul canalului cistic sau o litiaz vezicular\
masiv\, cu condi]ia s nu existe o tulburare de absorb]ie sau de eliminare (consecutiv unei insuficien]e hepatice) a substan]ei
opace.
VEZICUL| OMBILICAL| / vésicule ombilicale / umbilical vesicle. V., foarte redus la specia u-man\, ata[at cordonului ombilical,
situat deasupra *alantoidei [i legat de intestinul primitiv prin canalul vitelin.
VEZICUL| TIROIDIAN| / vésicule thyroïdienne / thyroid follicle. Unitatea morfofunc]ional a *tiroidei alc uit dintr-un epiteliu care
delimiteaz o cavitate central rotunjit con]inând *coloid tiroidian (v. coloid-3). Epiteliul este `nconjurat de o *membran bazal [i
con]ine dou tipuri de celule: celule A (sau principale), surs de hormoni tiroidieni [i celule C (sau parafoliculare), care nu se afl `n
contact cu coloidul vezicular [i sunt surs de *calcitonin\. Sin.: folicul tiroidian. V. [i tiroid\, tiroglobulin\.
VEZICULE SEMINALE / vésicules séminales / seminal vesicles. NA: vesiculae seminalis. Organe pereche constituite din unul sau
mai mul]i tubi `ndoi]i, cu perete muscular neted. V. s. sunt situate posterior vezicii [i deasupra prostatei [I secret un lichid clar [i
vâscos, bogat `n acid ascorbic, fructoz (necesar nutri]iei [i mobilit\]ii spermatozoizilor), diverse proteine (printre care lactoferina
care mascheaz antigenii de suprafa] ai spermatozoizilor) [i prostaglandine. Lichidul seminal este colectat din tubii v. s. `ntr-un
scurt canal excretor, deschis `n calea spermatic la unirea *canalului deferent cu *canalul ejaculator. V. s. nu reprezint un
rezervor de sperm\. V. epididim, sperm\.
VEZICULE SINAPTICE / vésicules synaptiques / synaptic vesicles. V. intracelulare formate `n regiunea presinaptic (la nivelul
butonului terminal al axonului ce stabile[te contactul sinaptic) `n cazul *sinapselor chimice. V. s. con]in *neuromediatori.
VEZICULECTOMIE, s. f. / vésiculectomie, s. f. / vesiculectomy.
[Lat. vesicula = umfl ur mic\, b\[icu]\, dim. de la vesica =
vezic\; gr.
ektome = excizie.] Abla]ia unei vezicule seminale. Sin.: spermatocistectomie.
VEZICULIN|, s. f. / vésiculine, s. f. / vesiculin.
[Lat. vesicula = umfl ur mic\, b\[icu]\, dim. de la vesica = vezic\; -inã.]
Protein (10 kDa) foarte acid de la nivelul *veziculelor sinaptice.
VEZICULIT|, s. f. / vésiculite, s. f. / vesiculitis.
[Lat. vesicula = umfl ur mic\, b\[icu]\, dim. de la vesica = vezic\; -itã.]
Inflama]ie acut sau cronic a *veziculelor seminale. Sin.: spermatocistit\.
VEZICULOGRAFIE, s. f. / vésiculographie, s. f. / vesiculography.
[Lat. vesicula = umfl ur mi-c\, b\[icu]\, dim. de la vesica =
vezic\; gr.
gra-phein = a scrie.] Radiografia *veziculelor semina-le, cu un mediu de contrast introdus prin punc]ia *canalelor
deferente.
VIABIL, adj. / viable, adj. / viable.
[Fr. viabil, din lat. vitae habilis = apt de a tr\i.] Care este capabil s tr\iasc\, cu referire
`ndeosebi la *fetus. V. viabilitate.
VIABILITATE, s. f. / viabilité, s. f. / viability.
[Fr. viabilité, din lat. vitae habilis = apt de a tr\i.] Stare de dezvoltare intrauterin
suficient s asigure supravie]uirea f ului n\scut `nainte de termen. V. depinde de vârsta sarcinii, de greutatea fetusului (minimum
500 g), dar [i de posibilit\]ile de reanimare neonatal\. Limita de vârst pentru v. este estimat actualmente `ntre 5 luni [i jum ate
[i 6 luni (vârsta sarcinii). ~n realitate, nu exist o limit precis a v. V. prematur [i prematuritate.
VIA}|, s. f. / vie, s. f. / life.
[Lat. vita = via]\.] Ansamblul fenomenelor care asigur existen]a tuturor organismelor animale [i
vegetale, de la na[tere pân la moarte. Materia vie posed cinci grade de propriet\]i: individualizarea (celul [i nucleu delimitate de
membrane), nutri]ia, respira]ia, reproducerea, moartea. De fapt o defini]ie a v. este imposibil\, chiar caracteristicile atribuite biosis-
temelor fiind, fiecare, de o mare diversitate [i variabilitate. Este, probabil, mai productiv s se stabileasc prin ce difer cu
certitudine sistemele vii de cele nevii. Conform acestui punct de vedere se pot formula patru caracteristici, care se g\sesc `n toate
sistemele vii cunoscute pân `n prezent: 1)
autoreproducerea, f de care informa]ia ar fi pierdut dup fiecare genera]ie; 2)
muta]ia, f de care informa]ia ar fi "neschimb\toare" [i deci nici nu ar putea s apar\; 3) metabolismul, f de care sistemul ar
regresa la un echilibru `n care nici o schimbare nu ar mai fi posibil\; 4)
autoreglarea, la nivelul tuturor proceselor din organism [i `n
particular `n sinteza proteinelor, care confer "rezisten]\" biosistemelor la cele mai diverse perturbi.
VIA}| MEDIE / vie moyenne / half-life. Valoare medie a numului de ani pe care poate s\-i mai tr\iasc o persoan `n vârst de X
ani. Se mai nume[te [i durat medie de via]\.
VIBICE, s. f. pl. / vibices, s. f. pl. / vibex, vibix.
[Lat. vibex, -icis (sau vibix) = dung l\sat de b aia cu biciul.] Hemoragii cutanate
liniare sau striate. V. [i vergeturi.
VIBRAN}| PERICARDIC| / vibrance péricar-dique / pericardial knock.
[Lat. vibrare = a scutura, a tremura; gr. peri = în jurul;
kardia = inim\.] *Clacment *protodiastolic care poate fi de-tectat uneori prin ausculta]ie `n caz de *pericardit constrictiv\. V. p.

865. 865
traduce deformarea unei pl\ci calcifiate sau oprirea brusc a umplerii ventriculare. Uneori v. poate fi proto- sau mezosistolic\, a-
vând aceea[i semnifica]ie.
VIBRA}IE, s. f. / vibration, s. f. / vibration.
[Lat. vibratio, -onis = ac]iunea de a scutura, de la vibrare = a scutura, a tremura.] 1)
Oscila]ie rapid a unui sistem mecanic `n jurul, de o parte [i de alta, a pozi]iei sale de echilibru. 2) Tehnic de masaj, prin
exercitarea de presiuni rapide cu degetele, asupra tegumentelor unui subiect.
VIBRA}II VOCALE / vibrations vocales / tactile fremitus. V. fine percepute cu mâna aplicat pe peretele toracic când pacientul
vorbe[te. Reprezint rezultatul transmiterii prin torace a v. corzilor vocale produse `n cursul vorbirii. ~n general, v. v. sunt
accentuate de condensile pulmonare [i diminuate de epan[amentele de la nivelul pleurei.
VIBRIO / Vibrio / Vibrio.
[Lat. vibrare = a scutura, a tremura.] Gen de bacterii din familia Vibrio-naceae, Gram-negative, cu form
de virgul\, izolate sau reunite `n spire scurte, mobile printr-un cil polar, aerobe sau anaerobe, tr\ind `n apele dulci sau `n apa de
mare, ori uneori `n sol. Speciile patogene importante sunt: 1)
V. cholerae (v.) produce o enterotoxin care provoac *holera. 2) V.
parahaemolyticus
determin intoxica]ii dup ingestia de pe[te sau "fructe de mare". 3) Alte specii de v. pot cauza gastroenterite [i
infec]ii ale p]ilor moi.
VIBRIO CHOLERAE / Vibrio cholerae / Vibrio cholerae. Specie de bacili `nalt patogeni pentru om, din genul *
Vibrio, familia
Vibrionaceae, care constituie agentul etiologic al *holerei umane. Specia este divizat\ `n [ase serogrupuri bazate pe antigenul
somatic O [i `n patru biotipuri. Su[e-le patogene virulente sunt cele care aglutineaz `n antiserul O grup 1 (biotipurile clasic [i El
Tor, `mp]ite fiecare `n serotipurile Inaba [i Ogawa).
V. c. non-O1 provoac boli asem oare mai blânde. Sin.: bacil holeric.
VIBRION, s. m. / vibrion, s. m. / vibrio.
[Lat. vibrare = a scutura, a tremura.] Microorganism apar]inând genului Vibrio, `n form de
bastona[ curbat asemenea unei virgule.
VICARIANT, adj. / vicariant, -e, adj. / vicarious.
[Lat. vicarius = care înlocuie[te.] 1) Despre un organ sau o func]ie care
compenseaz sau `nlocuiesc o deficien] func]ional sau un organ deficient. 2) Uneori, termenul se refer la un parazit care poate
transmite doar accidental o boal\.
VICIERE, s. f. / viciation, s. f. / vitiation.
[Lat. vitiare = a strica, a altera.] Rezultatul ac]iunii u-nui *viciu. V. aerului: modificarea
propriet\]ilor aerului `ntr-un spa]iu `nchis, prin prezen]a [i activitatea oamenilor.
VICIU, s. n. / vice, s. m. / vice.
[Lat. vitium = defect, lips\, de la vitiare = a strica, a altera.] Cu referire la un organ, aparat sau
sistem din organism, termenul desemneaz un defect, o lips\, o anomalie morfologic sau func]ional\. Ex.: 1)
V. de dezvoltare,
modificare definitiv aput `n perioada intrauterin\. 2)
V. de refrac]ie: v. ametropie. 3) V. de form a unei articula]ii, v. func]ional
al aparatului locomotor
.
VID-EXTRACTOR, s. n. / vacuum-extracteur, s. m. / vacuum-extractor.
[Fr. vide, din lat. vacuum = spa]iu gol; lat. extractus, de
la
extrahere = a trage afar (ex = `n afar\; trahere = a trage).] Sin.: vacuum-extractor (v.).
VIERME, s. m. / ver, s. m. / worm. [Lat. vermis = vierme.] Denumire comun a celor mai mul]i parazi]i din `ncreng ura Vermes: 1)
V. cilindrici: ascaridul, oxiurul, din sub`ncreng ura Nemathelminthes. 2) V. inela]i: sub`ncreng ura *Nemathelminthes. 3) V. la]i: v.
turti]i (teniile, fasciola) din sub`ncreng ura *
Plathelminthes. 4) V. solitari, cestodele *Taenia solium [i Taenia saginata, aflate `n e-
xemplar unic `n intestinul parazitat.
VIERMINOZ|. Var. pentru verminoz (v.).
VIGIL, adj. / vigil, adj. / vigil.
[Lat. vigil, -illis = treaz, de la vigilare = a sta treaz noaptea, a veghea.] V. com vigil [i vigilen]\.
VIGILEN}|, s. f. / vigilance, s. f. / vigilance.
[Lat. vigilantia = obi[nuin] de a lucra noaptea târziu, de la vigilare = a sta treaz
noaptea, a veghea
.] Un anumit tonus al cortexului cerebral, realizat cu participarea forma]iei reticulate [i a unor mediatori chimici ca
*dopamina [i noradrenalina. V. asigur starea de veghe, con[tien]a [i capacitatea de reac]ie. Dispari]ia v. antreneaz starea de
*somn.
VILIN|, s. f. / villine, s. f. / villin.
[Lat. villus = p, blan\; -inã.] Protein (95 kDa) asociat *citoscheletului, izolat la nivelul
microvililor celulelor epiteliale intestinale. Sub ac]iunea calciului produce fragmentarea filamentelor citoscheletului, iar `n absen]a
cationului reduce legarea acestora.
VILOS, adj. / villeux, -euse, adj. / villous.
[Lat. villosus = acoperit de p, pos, de la villus = p, blan\.] Care este acoperit cu
*vilozit\]i. Termenul se utilizeaz `ndeosebi pentru unele tumori rectale sau rectosigmoidiene, o tumor v. fiind caracterizat\ prin
proliferarea unor vegeta]ii foarte sub]iri [i sinuoase.
VILOXAZIN|, s. f. / viloxazine, s. f. / viloxazine. (DCI) Substan] care inhib recaptarea *noradrenalinei, prescris uneori `n stile
depresive.
VILOZITATE, s. f. / villosité, s. f. / villus, pl. villi.
[Lat. villosus = acoperit de p, pos, de la villus = p, blan\.] Fiecare dintre
forma]iunile filiforme vasculare, acoperite de un epiteliu [i situate la suprafa]a unor mucoase sau seroase, cora le confer\,
uneori, un aspect "pos”. ~n mod normal, prezen]a v. face s creasc suprafa]a de schimb la nivelul mucoasei respective. Ex.: *v.
coriale, *v. intestinale, *v. placentare, *v. sinoviale.
VILOZIT|}I CORIALE / villosités choriales / chorionic villi. NA: villi choriales. Prelungiri arboriforme ce apar la specia uman din a
15-a zi de gesta]ie, acoperind suprafa]a extern a *corionului, pân spre sfâr[itul celei de a doua luni de graviditate moment din
care se dezvolt doar `n placent (sub form de
v. placentare), restul corionului devenind neted. Se dezvolt succesiv ca: 1) v.
primare
, formate doar din *trofoblast; 2) v. secundare, stadiu intermediar, format din *mezoblast acoperit de trofoblast; 3) v.
ter]iare
, forma definitiv `n care apar `n mezoblast vasele sanguine.
VILOZIT|}I INTESTINALE / villosités intestinales / intestinal villi. NA: villi intestinales. Prelungiri digitiforme ale mucoasei intestinale
cu o lungime de 0,5-1,5 milimetri, foarte numeroase (20-40/mm
2
), crescând foarte mult suprafa]a de absorb]ie la nivel intestinal.
VILOZIT|}I PLACENTARE / villosités placentaires / placenta villi. NA: placenta villi. Form sub care evolueaz *v. coriale, odat cu
dezvoltarea *placentei (la specia uman `ncepând cu sfâr[itul lunii a doua de sarcin\
v. crampon, ce
traverseaz lacurile sanguine pentru a se ata[a de membrana bazal trofoblastic\; 2)
v. inverse, ce le continu pe cele
precedente, `ncurbându-se pentru a p runde `n lacurile sanguine; 3)
v. libere, sunt cele mai sub]iri, continuând fie v. crampon, fie
v. inverse.
VILOZIT|}I SINOVIALE / villosités sinoviales / synovial villi. NA: villi synoviales. Prelungiri filiforme ale *membranei sinoviale de la
nivelul marginii sale libere spre interiorul cavit\]ii articulare.
VIMENTIN|, s. f. / vimentine, s. f. / vimentin.
[Lat. vimentum = `mpletitur de nuiele; -inã.] Protein (50 kDa) izolat din celulele
derivate din mezoderm, inclusiv `n mu[chi. Formeaz filamen-tele intermediare ale *citoscheletului `n celulele mezenchimale [i
este considerat *marker tumoral `n unele limfoame [i sarcoame.
VIN, s. n. / vin, s. m. / wine.
[Lat. vinum = vin.] B\utur cu con]inut diferit de alcool, produs prin fermenta]ia sucului de struguri
sau al unor fructe, cu drojdia
Saccharomyces. V. este transparent, cu o colora]ie clar\, buchet specific, alcool 10-15%, glucoz
2-30 g/l. Este utilizat [i la producerea unor medicamente, de obicei tonice. V. ro[u, consumat cu cump are, este un factor
profilactic, `ndeosebi `n unele boli cardiovasculare.
VINBLASTIN|, s. f. / vinblastine, s. f. / vinblas-tine. (DCI) Alcaloid izolat din
Vinca rosea, C
46H
58N
4O
9. Este citostatic [i utilizat deci `n
tratamentul unor tumori, `ndeosebi `n *boala Hodgkin.
VINCRISTIN|, s. f. / vincristine, s. f. / vincristine. Alcaloid antineoplazic, C
46H
56N
4O
10, extras din Vinca rosea [i utilizat ca sare sulfat.
VINCULIN|, s. f. / vinculine, s. f. / vinculin.
[Lat. vinculum = leg ur\, cordon, frânghie, de la vin-cire = a `ncinge, a `nl]ui; -
inã.] Protein (130 kDa) izolat din mu[chi (cardiac [i neted), fibro-blaste [i celule epiteliale. V. are rol `n asocierea *ci-
toscheletului cu proteinele integrale ale *mem-branei celulare. Distribu]ia v. se modific uneori `n procesele de transformare
malign\.

866. 866
VINDECARE, s. f. / guérison, s. f. / recovery; cure (`n cazul unei boli), healing (`n cazul unei pl\gi). [Lat. vindicare = a elibera, a
sc\pa
.] Revenirea la starea de *s ate a organismului, comparabil cu cea dinainte de boal\. V. [i con-valescen]\.
VINORELBIN|, s. f. / vinorelbine, s. f. / vinorel-bine. (DCI) Substan] antineoplazic din familia alcaloizilor izola]i din
Vinca rosea.
Administrat `n cancerul pulmonar [I cancerul metastatic de sân.
VIOL, s. n. / viol, s. m. / rape, violation.
[Lat. violare = a profana, a necinsti.] Raport sexual impus unei persoane (fat sau
femeie), f consim]\mântul acesteia, prin violen] sau abuzând de starea de incon[tien] ori imposibilitatea victimei de a se
apa.
VIP / VIP / VIP.
[Acronim engl. pentru Vasoactive Intestinal Peptide = peptid vasoactiv intestinal.] Polipeptid vasoactiv intestinal,
alc uit din 28 de aminoacizi, descoperit ini]ial `n peretele duodenului, VIP este prezent `n pancreas [i `n aproape tot tubul digestiv,
atât `n celulele glandulare, cât [i `n fibrele nervoase. A fost identificat, de asemenea, `n placent\, `n bron[ii, `n nervii tractusului u-
rogenital, nervii vasomotori (`ndeosebi `n arterele din creier [i din inim\edulosuprarenal [i `n SNC. VIP ac]ioneaz ca
neurotransmi] or, vasodilatator, factor de reglare a motricit\]ii digestive, a secre]iilor intestinale (stimuleaz eliminarea a-pei [i a
electroli]ilor) [i stomacale (inhib produc]ia de suc gastric), ca [i a secre]iei interne a pancreasului. Este elaborat sub forma unui
precursor, pre-pro-VIP, iar gena codant pentru sintez este situat pe cromozomul 6 (6q26-q27). V. [i vipom.
VIPOM, s. n. / vipome, s. m. / vipoma.
[Acronim engl. Vasoactive Intestinal Peptide = peptid vasoactiv intestinal; -oma.] Tumor cu
secre]ie abundent de *VIP, cu dezvoltare `n 80% din cazuri `n pancreas. O hipersecre]ie de VIP se poate produce [i `n caz de
*feocromocitom, *ganglioneurom, *neuroblastom, carcinom bron[ic sau cancer medular al tiroidei.
VIRAL, adj. / viral, -ale, -aux, adj. / viral.
[Lat. virus = venin, otrav\.] Privitor la un virus, care se datoreaz unui virus. Sin.: virotic.
VIREMIE, s. f. / virémie, s. f. / vir(a)emia.
[Lat. virus = venin, otrav\; gr. haima, -atos = sânge.] Prezen]a de virusuri `n circula]ia
sanguin\, de obicei `nso]it de semne clinice: astenie, febr\, dureri difuze lombare [i ale extremit\]ilor.
VIRGINITATE, s. f. / virginité, s. f. / virginity.
[Lat. virginitas, -atis = virginitate, de la virgo, virginis = fecioar\.] Starea unei
femei care nu a avut niciodat rela]ii sexuale. V. nu poate fi afirmat decât dac *himenul este intact [i nedilatabil.
VIRIL, adj. / viril, -e, adj. / virile.
[Lat. virilis = bb esc, de la vir = bbat.] 1) Care este caracteristic bbatului [i sexului
masculin. 2) Care posed tr\s uri masculine, `ndeosebi capacitate de *copula]ie.
VIRILISM, s. n. / virilisme, s. m. / virilismus.
[Lat. virilis = bb esc, de la vir = bbat; -ism.] Pre-zen]a la sexul feminin a
caracterelor sexuale secundare de tip masculin, cu regresia caracterelor secundare de tip feminin: pilozitate cu topografie mas-
culin (hirsutism, v. pilar) `n diferite grade definite prin *scorul Ferimann, lips de dezvoltare sau regresie a sânilor, hipertrofie a
clitorisului, voce grav\, absen]a sau oprirea menstrua]iei, psihism de tip masculin. V. relev fie administrarea unor doze de
testosteron sau cortizon, fie hiper-secre]ia de hormoni androgeni.
VIRILIZANT, adj. / virilisant, -e, adj. / virilizing.
[Lat. virilis = bb esc, de la vir = bbat.] Care determin virilizarea normal sau
uneori patologic\.
VIRILIZARE, s. f. / virilisation, s. f. / virilization.
[Lat. virilis = bb esc, de la vir = bbat.] Sin.: masculinizare (v.).
VIRION, s. m. / virion, s. m. / virion.
[Lat. virus = venin, otrav\.] Particul viral complet\, aflat extracelular, capabil s
supravie]uiasc sub form cristalin [i s infecteze celulele vii. V. cuprinde materialul genetic (nucleoidul) [i *capsida, eventual [i
anvelopa viral\. Sin.: particul viral\.
VIROID, s. n. / viroïde, s. m. / viroid.
[Lat. virus = venin, otrav\; gr. eidos = form\.] Agent infec]ios mai simplu decât un virus,
redus la ARN f *capsid\. Este considerat ca un virus defectiv, incapabil s dea na[tere la *virioni [i este replicat de enzimele
celulare. O serie de boli ale plantelor sunt cauzate de v. V. prion [i pseudovirus.
VIROLOGIE, s. f. / virologie, s. f. / virology.
[Lat. virus = venin, otrav\; gr. logos = [tiin]\.] Studiul *virusurilor [i al bolilor virale.
VIROPEXIE, s. f. / viropexie, s. f. / viropexis.
[Lat. virus = venin, otrav\; gr. pexis = fixare.] Fixarea unui virus pe o celul\-]int
urmat de fago-citarea virionului.
VIROTIC, adj. / viral, -ale, -aux, adj. / viral.
[Lat. virus = venin, otrav\.] Sin.: viral (v.).
VIROZ|, s. f. / virose, s. f. / virosis.
[Lat. virus = venin, otrav\; -ozã.] Infec]ia determinat de un *virus.
VIROZE APG / viroses APG / APG virosis. V. adenoviroze.
VIRUCID, adj. / virucide, adj. / virucide.
[Lat. virus = venin, otrav\; caedere = a omor`.] Care distruge virusurile. Ex.: proprietatea
v. a serului sanguin.
VIRULEN}|, s. f. / virulence, s. f. / virulence.
[Lat. virulentia, de la virus = venin, otrav\.] Capacitatea unui germen patogen de
a se dezvolta `n organism. V. constituie, al uri de *toxinogenez\, un factor major de *patogenicitate.
VIRUS, s. n. / virus, s. m. / virus.
[Lat. virus = venin, otrav\.] Termenul de v. desemneaz numero[i agen]i patogeni specifici, care
se multiplic numai `n celulele pe care le paraziteaz\. Vizibile doar la microscopul electronic, majoritatea v. au dimensiuni `ntre 10
[i 300 nm. Fiecare particul viral matur\ (*virion) nu con]ine decât un tip de acid nucleic (ARN sau ADN), `nconjurat de o capsid
format din capsomere (constituite din proteine) dispuse geometric. Capsida are func]ii protectoare [i antigenice, iar acidul nucleic
reprezint frac]iunea patogen care p runde `n celula invadat de v. [i care se integreaz `n materialul genetic celular. Celula
infectat\, al cei patrimoniu genetic este modificat, va fi astfel deturnat c re producerea de acizi nucleici [i proteine virale, care
vor forma noi virioni (neovirioni) ce vor transmite infec]ia la alte celule. Fiecare v. are o specificitate de specie [i de organ. Anumite
v. sunt responsabile de cancere sau leucemii (v. v. oncogen). V. au fost clasificate `n func]ie de gazd\, de tulburile pe care le
provoac [i de modul de transmitere. Dup 1976,
Comitetul interna]ional pentru nomenclatura virusurilor a introdus urm oarele
criterii: `n func]ie de acidul nucleic con]inut (ADN sau ARN), de simetria capsidei (cubic sau elicoidal\
elementele virale sunt asamblate (`n nucleu sau `n citoplasma celulei infectate), de prezen]a sau absen]a anvelopei (peplos),
numul de capsomere [i diametrul elicei.
V. A / virus A / A virus. V. hepatit A.
V. ADN / virus à ADN / DNA virus. V. al cui material genetic este format din acid dezoxiribonucleic. Este cazul urm oarelor familii
de v.:
Parvoviridae, Papovaviridae, Adenoviridae, Herpesviridae, Poxviridae [i v. hepatitei B. V. virus.
V. AMARIL / virus amaril / amaril virus. Agentul patogen al *febrei galbene.
V. AL ANEMIEI INFEC}IOASE CABALINE / virus de l'anémie infectieuse cabaline / equine in-fectious an(a)emia virus. Specie a
genului
Lenti-virus, familia Retroviridae, care poate produce *boala complexelor imune.
V. ARN / virus à ARN / RNA virus. V. al cui material genetic este format din acid ribonucleic. Este cazul urm oarelor familii:
*
Reoviridae, *Picornaviridae, Ortho- [i *Paramyxoviridae, *Rhabdoviridae, *Retroviridae, Arenaviridae, Togaviridae, *Co-
ronaviridae
, Bunyaviridae, Calciviridae, Filoviridae. V. virus.
V. ATENUAT / virus attenué / attenuated virus. V. cu *patogenicitate redus\, ca urmare a tratamentului sau trecerilor repetate la
nivelul gazdei.
V. B / virus B / virus B. V. hepatit B.
V. BARMAH FOREST / virus Barmah Forest / Barmah Forest virus. Specie din genul
Alpha-virus `ntâlnit `n Australia, care produce
o infec]ie manifestat prin febr\, frisoane, ra[, mialgie [i u-neori artropatie acut\. Vectori sunt ]ân]arii din speciile
Culex
annulirostris
[i Aedes vigilax.
V. BK / virus BK / BK virus.
[BK reprezint ini]ialele numelui bolnavului la care a fost izolat virusul .] Varietate de *Polyomavirus
izolat de la un subiect *imunodeprimat. Acest v. este *oncogen la animale.
V. CHIKUNGUNYA / virus chikungunya / chi-kungunya virus.
[Swahili chikungunya = care se `ndoaie; datorit
pozi]iei aplecate pe care o adopt persoanele infectate
.] Arbovirus al genului Alphavirus, transmis de ]ân]ari din
speciile
Aedes aegypti [i A. albopictus. Infec]ia se manifest pin febr\, frisoane, artralgie acut poliarticular (`n special la mâini [i

867. 867
picioare), afectare conjunctival [i mialgii. Boala se caracterizeaz clinic prin febr\, cefalee, faringit\, tuse, vs uri, dureri
abdominale [i con-stipa]ie sau diaree. Uneori se poate manifesta [i ca o *febr hemoragic\. Abrev.: CHIK.
V. CITOTROP / virus cytotrope / cytotropic virus. V. care se multiplic numai `n interiorul celulelor parazitate [i nu poate fi cultivat
`ntr-un mediu artificial.
V. COXSACKIE / virus Coxsackie / Coxsackie virus.
[Coxsackie = localitate în statul New York unde locuiau primii doi purt ori
identifica]i ai virusului
.] Specie de v. ARN, f capsul\, din genul *Enterovirus, familia *Picornaviridae. Se disting: v. C. A,
responsabil de *herpangin\, afec]iuni ale c\ilor respiratorii, hepatite, erup]ii cutanate, meningite limfocitare, [i
v. C. B, implicat `n
*mialgia epidemic\, `n unele afec]iuni respiratorii, exanteme, diaree, atingeri cardiace [i nervoase [i, probabil, `n unele malforma]ii.
V. D / virus D / D virus. V. agent delta.
V. DEFECTIV / virus défectif / defective virus. Particul viral care, din cauza absen]ei unor fac-tori esen]iali, este incapabil de
multiplicare. Uneori, func]iile absente sunt supleate de un *v. hel-per, ceea ce permite multiplicarea v. d.
V. DELTA / virus delta / delta virus. Sin.: agent delta (v.).
V. EBOLA / virus Ebola / Ebola virus.
[Ebola = sat riveran `n Zair, unde a fost identificat primul caz.] V. ce apar]ine familiei
Filoviridae [i reprezint cauza unor febre hemoragice.
V. ECHO / virus Echo / Echo virus.
[Abrev. engl.: Enteric Cytopathogenic Human Orphan = (virus) enteric citopatogenic uman
orfan
.] Sin.: Echovirus (v.).
V. EPSTEIN-BARR / virus Epstein-Barr / Epstein-Barr virus.
[Michael Anthony Epstein, medic englez, n. 1921; Yvonne M.
Barr
, virolog englez, sec. XX.] Virus din familia *Herpesviridae descoperit i-ni]ial `n *limfomul Burkitt, apoi `n cancerul rinofa-ringian
[i `n *mononucleoza infec]ioas\. Infectea-z selectiv *limfocitele B, fiind pus `n eviden] pe culturi de limfocite [i prin detectare de
anticorpi specifici. S-a demonstrat c este extrem de r\s-pândit, `ndeosebi sub forma unor infec]ii inapa-rente, mai ales la copii, `n
]ile cu un nivel de trai sc\zut. Abrev.: virus EB sau EBV. V. sindrom de oboseal cronic\.
V. EYACH / virus Eyach / Eyach virus. Serotip din serogrupul febrei c\pu[elor de Colorado, care nu a fost asociat cu forme de boal
la om, izolat la c\pu[ele
Ixodes ricinus `n zone din Germania [i Fran]a.
V. FA / virus FA / FA virus.
Sin.: virus Theiler (v.).
V. FIXAT / virus fixe / fixed virus. V. rabic care a fost stabilizat [i modificat, dar numai par]ial atenuat, prin mai multe pasaje la
iepure.
V. HANTAAN / virus Hantaan / Hantaan virus.
[Hantaan = râu `n Coreea.] Membru al genului Hantavirus, familia
Bunyaviridae, care provoac febr hemoragic cu sindrom renal sau pneumonie. Calea probabil\ de transmitere este contactul cu
excre]iile roz oarelor infectate. V. este r\spândit pe o arie ce se `ntinde din Japonia [i Coreea pân `n Europa Central\.
V. HELPER / virus helper / helper virus. V. care supline[te func]iile absente la un v. defectiv [i `i permite acestuia, `n caz de
coinfec]ie, s se multiplice normal.
V. HERPES SIMPLEX / virus herpès simplex / herpes simplex virus. V. herpes simplex virus.
V. HIV / virus HIV / HIV. V. HIV.
V. AL IMUNODEFICIEN}EI SIMIENE / virus de l’immunodéficience simienne / simian immu-nodeficiency virus. Lentivirus (familia
Retroviri-dae) strâns `nrudit cu v. imunodeficien]ei umane (v. HIV), care determin infec]ii asimptomatice la maimu]a verde african
[i un sindrom asem\-n or cu SIDA la macac. Abrev.: SIV.
V. JC / virus JC / JC virus.
[JC reprezint ini]ialele numelui pacientului la care a fost identificat virusul .] Varietate de *Polyomavirus
izolat la subiec]ii afecta]i de *leucoencefalit multifocal progresiv\.
V. JUNIN / virus Junin / Junin virus. Specie de arenavirus din zona Buenos Aires (complexul Ta-caribe), care este agentul etiologic
al *febrei hemoragice de Argentina, transmi]ându-se prin contact cu roz oarele infectate din genul
Calomys (C. musculinus).
V. LATENT / virus latent / latent virus. V. care, dup ce provoac o infec]ie cu semne minore sau asimptomatic\, persist `n
organismul infectat. ~n timp, v. poate produce boala aparent clinic. Este cazul * virusului herpes simplex care r\mâne latent `n
ganglionii senzitivi [i este reactivat prin traumatisme ale pielii la nivelul ceia se afl fibre nervoase senzoriale asociate
ganglionilor infecta]i. Dup reactivare, v. poate provoca leziuni locale sau generale `n aria afectat [i `n SNC.
V. LENT / virus lent / slow virus. Agent patogen asem or virusurilor (dup unii autori, *prion) care este asociat etiologic unor boli
cu incuba]ie lung (luni sau ani), `n general cu prognostic sever. Ex.: *encefalopatiile spongiforme subacute transmisibile.
V. AL LEUCEMIEI AVIARE / virus de la leucémie aviare / avian leukosis virus. Oncovirus de tip C, clasificat `n cinci subgrupuri (A,
B, C, D, E). Produce eritroblastoz\, granulomatoz\, limfomatoz mielocitomatoz la g\ini. Abrev.: ALV.
V. AL LEUCEMIEI BOVINE / virus de la leucémie bovine / bovine leuk(a)emia virus. Oncovirus de tip C, asem or cu *virusul
leucemiei umane cu celule T, care produce o infec]ie persistent a-simptomatic\, dar poate provoca [i leucemie bovin enzootic\.
Abrev.: BLV.
V. AL LEUCEMIEI FELINE / virus de la leucémie féline / feline leuk(a)emia virus. Retrovirus care, ca [i v. leucemiei murine, v.
leucemiei gibonului [i v. leucemiei aviare, posed numai cele trei gene esen]iale pentru replicare: gag (codific un precursor
peptidic al proteinelor structurale), pol (pentru reverstranscriptaz\, proteaza viral\ [i transcriptaz\ oteinele
virale transmembranare). V. l. f. este frecvent `n natur [i produce o form cronic de leucemie sau un sindrom de imunodeficien]
asem or SIDA la pisici. Abrev.: FeLV.
V. AL LEUCEMIEI MURINE / virus de la leucémie murine / murine leuk(a)emia viruses. Grup de oncovirusuri de tip C (alc uit din
virusurile Friend, Graffi, Gross, Moloney [i Rauscher) care produc leucemie [i tumori solide la [obolani, [oareci, hamsteri [i alte
animale. Abrev.: MuLV.
V. LEUCEMIEI CU CELULE T / virus de la leucé-mie avec celules T / adult T-cell leuk(a)emia. V. virusuri limfotrope pentru celulele
T umane.
V. LITIC / virus lytique / lytic virus. Orice v. care, dup infectarea celulelor, produce liza acestora.
V. MACHUPO / virus Machupo / Machupo virus. Specie de arenavirus din Lumea Nou (complexul Tacaribe) care produce febra
hemoragic bolivian\, fiind transmis de roz oare din specia
Ca-lomys callosus. V. M. este `nrudit serologic cu *v. Junin.
V. MARBURG / virus de Marburg / Marburg virus.
[Marburg = ora[ `n Germania.] V. descoperit la Marburg, cu ocazia unei
epidemii `ntr-un laborator, aput la personalul care a manipulat maimu]e din specia
Cercopithecus oethiops, importate din Africa
Oriental\. V. este de tip ARN, foarte contagios, afectând `ndeosebi personalul spitalicesc, care este foarte expus. V. febr hemora-
gic Marburg.
V. MASCAT / virus masqué / masked virus. V. care de obicei se afl `n celulele gazdei `n stare non-infectant\, dar poate fi activat [i
pus `n eviden] prin metode indirecte.
V. MAYARO / virus Mayaro / Mayaro virus. Ar-bovirus din genul
Alphavirus, r\spândit `n America Central [i de Sud [i transmis de
]ân]ari din genul
Haemagogus. Infec]ia produce o boal asem\-toare cu *denga, manifestat `n principal prin fe-br\, artropatie
acut [i ra[.
V. MOKOLA / virus Mokola / Mokola virus. V. `nrudit morfologic [i serologic cu virusul rabiei (din genul
Lyssavirus), izolat `n Nigeria.
Infec]ia poate provoca febr\, convulsii, confuzie, somnolen]\, paralizie flasc generalizat\, cu evolu]ie posibil spre com profund
[i exitus. V. M. a fost izolat din creier [i din lichidul cefalorahidian.
V. NEUROTROP / virus neurotropique / neuro-tropic virus. V. care se reproduce `n ]esutul nervos.
V. AL NODULILOR L|PTARILOR / virus des nodules des trayeurs / milkers’ node virus. Parapoxvirus transmis la om, `n urma
contactului cu vacile infectate. La animale, v. n. l. produce leziuni asem oare cu cele din variola bovinelor, iar la om se
manifest prin apari]ia de noduli ro[ii nedurero[I, care evolueaz spre pustulizare, cu remisie `n 4-6 s\pt\mâni. Sin.: virus

868. 868
paravaccinia.
V. NORWALK / virus Norwalk / Norwalk virus.
[Norwalk = localitate `n statul Ohio, SUA.] Ca-licivirus cu transmitere fecal-oral\,
responsabil de aproximativ o treime din gastroenteritele acute non-bacteriene, cu caracter epidemic, manifestate clinic `n principal
prin colici abdominale, gre]uri, diaree [i vom\, [i cu durata de 1-2 zile.
V. ONCOGEN / virus oncogène / oncogenic virus. V. care, consecutiv introducerii materialului s\u genetic `ntr-un cromozom al
celulei pe care o infecteaz\, declan[eaz proliferarea dezordonat a celulei, a cei atipie morfologic [i func]ional probeaz
caracterul malign al transformii. Ex.: 1) La animale, o serie de virusuri ARN (retro-virusuri) sunt cauza unor leucemii sau
cancere. 2) La om, anumite virusuri ADN din grupa
Herpes-virus (v. Epstein-Barr) sunt asociate unor cancere, iar v. hepatitei B
intervine `n geneza cancerului hepatic. V. o. sunt foarte r\spândite [i pot r\mâne latente mult timp `n organism. Proliferarea
celular malign va fi declan[at cu ocazia unei noi infec]ii virale, a unei iradieri, a contactului cu un produs chimic cancerogen, a
unei perturbi hormonale sau imunologice.
V. ORFAN / virus orphelin / orphan virus. V. identificat, al cui rol patogen nu este cunoscut.
V. PARAGRIPAL / virus para-influenza / parain-fluenza virus. Grup de virusuri din genul
Paramy-xovirus, familia Paramyxoviridae,
cu patru seroti-puri distincte:
v. p. 1 (include v. Sendai [i v. de he-madsorb]ie tip 2 – HA2 care este cea mai frecvent cauz de
crup la copil),
v. p. 2 (v. asociat cu un crup mai pu]in sever), v. p. 3 (sau v. de he-madsorb]ie tip 1 – HA1; produce bron[it [i
pneumonie la sugar) [i
v. p. 4, asociat cu boli respiratorii u[oare la copil. V. p. se transmit prin contact direct [i prin aerosoli din
secre]iile respiratorii (strut).
V. PARAVACCINIA / virus paravaccinia / para-vaccinia virus. Sin.: virus al nodulilor l\ptarilor (v.)
V. POROGIA / virus Porogia / Porogia virus. Membru al genului
Hantavirus, familia Bunyaviridae, r\spândit `n Balcani, care produce
un sindrom de febr hemoragic (febra balcanic cu sindrom renal).
V. PROSPECT HILL / virus Prospect Hill / Prospect Hill virus. Membru al genului
Hantavirus, familia Bunyaviridae, izolat la
roz oarele de câmp din Maryland, SUA. V. infecteaz omul, dar nu a fost asociat pân `n prezent cu o boal\.
V. RESPIRATOR SINCI}IAL / virus respiratoire syncytial / respiratory syncytial virus. Specie din genul
Pneumovirus, familia
Paramyxoviridae, cu dou subtipuri antigenice (A cu 20 de su[e [i B cu 43 de su[e, pe baza structurii antigenice a proteinei G de
ata[are). ~n culturi tisulare, v. determin formarea de sinci]ii. V.r.s este principala cauz a afec]iunilor respiratorii la sugar [i la
copilul mic (pneumonie, bron[iolit [i traheo-bron-[it\ e de obicei un sindrom benign asem or rinitei.
Transmiterea se face prin contact direct, prin autoinoculare [i pe cale aerian\. V. mai poate provoca boli respiratorii la bovine.
Abrev.: VRS.
V. ROSS RIVER / virus Ross River / Ross River virus. Arbovirus din genul
Alphavirus, familia To-gaviridae, care este agentul
etiologic al poliartritei epidemice (poliartrit a articula]iilor mici, ra[ ma-culopapular, febr\ din speciile
Culex annulirostris [i Aedes vigilax, fiind r\spândit `n Australia, Noua Guinee [i Oceania.
V. AL SARCOMULUI ROUS / virus du sarcome Rous / Rous sarcoma virus.
[Francis Peyton Rous, patolog [i imunolog american,
New York / Institutul Rockefeller, 1879-1970; premiul Nobel pentru medicin\/fiziologie `n 1966
.] Varietete defectiv de *v. al
leucemiei aviare, care produce fi-brosarcoame la p\si [i alte animale, prin trans-mitere natural sau inoculare de extract
sarcomatos (posed o oncogen viral). Abrev.: RSV.
V. SEUL / virus Seoul / Seoul virus. Membru al genului
Hantavirus, familia Bunyaviridae, r\spândit `n Coreea [i Japonia, care
produce un sindrom de febr hemoragic\.
V. SINDBIS / virus Sindbis / Sindbis virus.
[Sindbis = sat `n Egipt unde a fost izolat prima dat virusul.] Membru al genului
Alphavirus, familia Togaviridae, transmis la om de ]ân]ari din genul Culex [i r\spândit `n Europa de Nord, Asia, Australia, Africa de
Sud [i Central\. Infec]ia cu v. S. se manifest prin febr\, artralgii [i ra[ maculopapular cu posibil evolu]ie vezicular\, pe palme [i
plante. Boala provocat de v. are mai multe denumiri: febra Sindbis (Africa), boala Karel (Rusia), boala Okelbo (Suedia), boala
Pogosta (Finlanda).
V. SNOWSHOE HARE / virus snowshoe hare / snowshoe hare virus. Membru al genului
Bu-nyavirus, familia Bunyaviridae, care
este inclus `n grupul California (`mpreun cu virusurile LaCros-se, Jamestown Canyon, Tahyna, Trivittatus [i v. encefalopatiei
californiene). Produce meningit a-septic sau encefalit\, este transmis de ]ân]ari [i este r\spândit `n Canada [i Alaska.
V. AL STOMATITEI VEZICULOASE / virus de la stomatite vésiculeuse / vesicular stomatitis virus. Membru al genului
Vesiculovirus,
agentul etiologic al stomatitei veziculoase la porcine, bovine [i cabaline. Infec]ia poate afecta ocazional [i o-mul, boala
manifestându-se prin febr\, frisoane, cefalee, nervozitate, dureri la mi[carea globilor o-culari, adenopatie [i leziuni veziculare pe
mucoasa bucal\.
V. TACARIBE / virus Tacaribe / Tacaribe virus. Specie de arenavirus (complexul Tacaribe), `nrudit imunologic cu *v. Junin [i
r\spândit `n insula Trinidad. A provocat contamini de laborator. Re-zervorul natural este reprezentat de unele specii de lilieci.
V. TAHYNA / virus Tahyna / Tahyna virus. Membru al genului
Bunyavirus, familia Bunyaviridae, singurul membru al grupului
California (v. virus snowshoe hare) care nu este r\spândit `n America, ci `n Europa Central [i `n Rusia. Provoac o boal neletal
[i f sechele, caracterizat prin febr\, faringit\, pneumonie, simptome gastrointestinale [i meningit aseptic\.
V. THEILER / virus Theiler / Theiler’s virus.
[Max Theiler, microbiolog [i imunolog american, Boston, originar din Africa de Sud,
1899-1972; premiul Nobel pentru fiziologie/medicin `n 1951.
] Coronavirus murin asem or cu v. rujeolei [i cu v. r\pciugii
canine, care este agentul etiologic al encefalomielitei spontane la [oareci (infec]ie cronic\ a oligodendrocitelor, cu demielinizare [i
infiltrare limfocitar perivascular\
V. TRIVITTATUS / virus Trivittatus / Trivittatus virus. Membru al genului
Bunyavirus, familia Bu-nyaviridae, care este inclus `n grupul
California. Foarte rar, v. determin encefalit uman `n America de Nord (Vestul Mijlociu), dar anticorpii anti-Trivittatus sunt
frecven]i `n regiunea respectiv\.
V. VARICELO-ZOSTERIAN / virus varicelle-zos-térien / varicella-zoster virus. Membru al genului
Varicellavirus, care produce dou
afec]iuni distincte: *varicela [i *zona (herpesul) zoster. Trans-miterea se face probabil pe cale respiratorie, iar v. are capacitate de
reactivare dup perioade foarte lungi de laten]\. Abrev.: VZV.
V. VISNA / virus visna / visna virus. Membru al genului
Lentivirus, familia Retroviridae, care de-termin deficite neurologice specifice
(forma me-ningoencefalitic a pneumoniei progresive ovine).
VIRUSURI LENTE / virus lents / slow viruses. V. virus lent.
VIRUSURI LIMFOTROPE PENTRU CELULELE T UMANE / virus lymphotropes pour les cellules T humaines / human T-cell
lymphotropic viruses. Familie de v. limfocitotrope, cu afinitate selectiv pentru celulele T
H (helper) sau T
I (inducer). V. l. tip I este
un oncovirus de tip C, care produce o infec]ie cronic a limfocitelor CD4
+, este asociat cu leucemia T a adultului, cu alte leucemii
[i cu limfomul uman cu celule T, hipercalcemie, infec]ii oportuniste, infiltrate leucemice cutanate [i cu parapareza tropical
spastic\.
V. l. tip II este un oncovirus strâns `nrudit serologic cu v. l. tip I (HTLV-I), izolat `ntr-o form a *leucemiei cu celule
poase [i asociat cu o cre[tere a inciden]ei infec]iilor bacteriene. Sin.: virusurile leucemiei cu celule T. Abrev.: HTLV.
VIRUSURILE LEUCEMIEI CU CELULE T / virus lymphotropes pour les cellules T humaines / human T-cell lymphoma viruses. Sin.:
virusuri limfotrope pentru celulele T umane (v.).
VIRUSOLOGIE, s. f. / virusologie, s. f. / virology.
[Lat. virus = venin, otrav\; gr. logos = [tiin]\.] Sin.: virologie (v.).
VIS, s. n. / rêve, s. m. / dream.
[Lat. visum = ar are, vedenie, imagine.] Expresie a activit\]ii psihice `n timpul somnului, v. apare
`ndeosebi, dar nu exclusiv, `n timpul fazelor de *somn paradoxal. Const\ dintr-un ansamblu de imagini, de idei incoerente sau mai
mult ori mai pu]in structurate, care apar `n timpul somnului, dar a cor priz de con[tiin] nu se face `n realitate decât `n timpul tre-
zirii. V. se re]in numai dac subiectul se treze[-te `n cursul perioadelor de somn paradoxal [i sunt mai frecvente la femei. V. relev\

869. 869
`ntr-o m\sur dorin]ele ascunse ale individului [i gândurile care apar]in sferei subcon[tientului s\u; interpretarea lor este
considerat important\, din acest motiv, `n *psihanaliz\. Activitatea oniric se traduce prin trasee electroencefalografice
caracteristice, iar cerceti recente au demonstrat c v. sunt indispensabile echilibrului psihic. Demen]ele sau leziunile focale de la
nivelul lobului occipital, `ndeosebi dac sunt bilaterale, diminueaz producerea v.
VISCER, s. n. / viscère, s. m. / viscus, pl. viscera (lat.).
[Lat. viscus, pl. viscera = muntaie, organe interne.] Termen general
care desemneaz organele interne situate `ntr-una din cele trei mari cavit\]i ale corpului: toracic\, abdominal [i pelvin\, la care
este ad\ugat uneori [i cutia cranian\. Termenul v. se utilizeaz `ndeosebi cu referire la organele abdominale.
VISCERAL, adj. / viscéral, -ale, -aux, adj. / visceral.
[Lat. viscus, pl. viscera = muntaie, organe interne.] Care are leg ur cu
un *viscer sau apar]ine acestuia.
VISCERALGIE, s. f. / viscéralgie, s. f. / viscer-algia.
[Lat. viscus, pl. viscera = muntaie, organe interne; gr. algos = durere.]
Denumire generic pentru toate tulburile de sensibilitate ale viscerelor, având origine nervoas\.
VISCEROCEPTOR, s. m. / viscérocepteur, s. m. / visceroreceptor, interoceptor.
[Lat. viscus, pl. viscera = muntaie, organe
interne;
receptus, de la recipere = a primi.] Tip de receptor localizat la nivelul *viscerelor. Stimularea v. determin senza]ii
localizate vag [i definite neclar. ~n organele cavitare stimularea v. se produce prin contrac]ie excesiv sau prin distensie. V. sunt
considera]i *interoreceptori.
VISCEROCRANIU, s. n. / splanchnocrâne, s. m. / viscerocranium. NA: cranium viscerale.
[Lat. viscus, pl. viscera = muntaie,
organe interne; lat. medieval
cranium, din gr. kranion = craniu.] Sin.: splanhnocraniu (v.)
VISCEROGRAF, s. n. / viscérographe, s. m. / vis-cerograph.
[Lat. viscus, pl. viscera = muntaie, organe interne; gr. graphein
= a scrie
.] Aparat pentru `nregistrarea activit\]ii mecanice a unor viscere.
VISCEROMEGALIE, s. f. / viscéromegalie, s. f. / visceromegalia.
[Lat. viscus, pl. viscera = muntaie, organe interne; gr.
megas, megalos = mare.] Mire anormal a dimensiunilor tuturor organelor interne, care poate fi `ntâlnit `n acromegalie sau `n
alte boli sau sindroame (frecvent ereditare).
VISCEROPTOZ|, s. f. / viscéroptose, s. f. / vis-ceroptosis.
[Lat. viscus, pl. viscera = muntaie, organe interne; gr. ptosis =
c\dere
.] V. ptoz\.
VISCEROTONIE, s. f. / viscérotonie, s. f. / visce-rotonia.
[Lat. viscus, pl. viscera = muntaie, organe interne; gr. tonos =
tensiune
.] Component temperamental caracteristic\, dup W. H. S hel-don, *somatotipului *endomorf. Se manifest prin
predominan]a func]iilor digestive, tendin]a c re confort [i contacte sociale, jovialitate [i dragoste de via]\. V. [i ectomorf,
cerebrotonie, mezomorf, somatotip, somatotonie.
VISCOZIMETRU, s. n. / viscosimètre, s. m. / vis-cosimeter.
[Lat. viscosus = lipicios, de la viscum = vâsc, clei (preparat din vâsc);
gr.
metron = m\-sur\.] Aparat utilizat pentru determinarea viscozi-t\]ii unui lichid. Exist diverse tipuri de v., a cor func]ionare
se bazeaz pe unul din urm oarele trei principii: 1) M\surarea timpului de c\dere al unei bile `ntr-un cilindru (sau tub cu diametrul
mic) plin cu lichid de cercetat. 2) M\surarea timpului de golire a unui rezervor cuprins `ntre dou capilare (ex.: v. Ostwald). 3)
M\surarea for]ei de frecare generat de un lichid aflat `ntre doi cilindri coaxiali, cilindrul interior având o vitez de rota]ie constant\.
Var.: vâscozimetru.
VISCOZITATE, s. f. / viscosité, s. f. / viscosity.
[Lat. viscosus = lipicios, de la viscum = vâsc, clei (preparat din vâsc).] Proprietatea
unui fluid de a opune o rezisten] la curgere [i la deplasarea mo-leculelor unele `n raport cu altele. Coeficientul de v. al unui lichid
scade cu cre[terea temperaturii.
V. sângelui depinde de con]inutul `n proteine [i de hematocrit. Unitatea de m\sur a v. `n SI este
pascal-secund (Pa
.
s). Se mai utilizeaz\, `nc\, o unitate veche, poise (Po), care reprezint 10
-1
Pa
.
s. Var.: vâscozitate.
VISCOZITATE MENTAL| / viscosité mentale / bradypsychia. Sin.: bradipsihie (v.).
VISNA / visna / visna.
[Irlandez visna = pierdere `n greutate, slire.] Forma meningoencefalitic a pneumoniei progresive ovine.
V. [i virus visna.
VITALISM, s. n. / vitalisme, s. m. / vitalism.
[Lat. vitalis = referitor la via]\, vital, de la vita = via-]\; -ism.] Curent conform cuia
func]iile organismului sunt consecin]a unei forme speciale de energie, for]a vital\.
VITALITATE, s. f. / vitalité, s. f. / vitality.
[Lat. vitalitas, -atis = energie vital\, vitalitate, de la vita = via]\.] 1) Cu referire la un
organ, ]esut etc., calitatea de a fi viu; ex.: v. spermatozoizilor. 2) `n particular, cu referire la organism, vigoare, energie, for]\,
dinamism.
VITAMIN|, s. f. / vitamine, s. f. / vitamin.
[Lat. vita = via]\; gr. ammoniakon = sare de amoniu, g\sit în apropierea templului lui
Jupiter
Ammon din Libia; -inã.] Denumire dat unor compu[i organici indispensabili vie]ii, f valoare energetic proprie, dar
necesari cre[terii [i dezvoltii organismului. V. se g\sesc `n alimente sau sunt preparate sintetic, iar organismul le prime[te, de re-
gul\, printr-o alimenta]ie normal\. Deficitul sau lip-sa v. antreneaz boli caracteristice (avitaminoze). V. de origine alimentar se
clasific `n: 1)
V. liposolubile: *v. A sau v. antixeroftalmic\; *v. D, antirahitic\, v. D
2 sau calciferol; v. D
3 sau colecalciferol; *v. E, de
reproducere sau tocoferol; *
v. F, format dintr-un ansamblu de acizi gra[i nesatura]i (linoleic, linolenic, arahidonic), a cor caren]
provoac dermatoze; *
v. K sau v. coagulii. 2) V. hidrosolubile: *v. B
1, antinevritic\ sau tiamin\; *v. B
2 sau G ori riboflavin\; v. B
5
sau acid pantotenic; *
v. B
6 sau piridoxin\; *v. B
8 (H sau H
1) sau biotin ori v. antiseboreic\; v. B
9, B
c, M sau acid folic; *v. B
12 sau
ciancobalamin\; *
v. C, acidul ascorbic sau v. antiscorbutic\; *v. P sau citrina; *v. PP sau v. antipelagroas\. Nu mai sunt
considerate vitamine: adenina (v. B
4), mezo-inozitolul (ex-v. B
7 sau J), acidul para-aminobenzoic (ex-v. H
2, P’).
VITAMIN| A / vitamine A / vitamin A. V. liposolubil\, format `n organism din provitamine (*caro-teni) provenind din alimente. V. se
prezint sub dou forme biochimice diferite: A
1, predominant la animalele superioare, [i A
2, abundent `n special `n ficatul de
pe[te. Nevoile zilnice sunt estimate la 5 000 unit\]i v. A. Se utilizeaz
per os sau parenteral, `n tulburile de cre[tere, *xeroftalmie,
*hemeralopie. Sin.: axeroftol, retinol, vitamin antixeroftalmic\.
VITAMIN| ANTISCORBUTIC| / vitamine antiscorbutique / vitamin C. Sin.: vitamin C (v.).
VITAMIN| ANTIXEROFTALMIC| / vitamine antixérophtalmique / antixerophthalmic vitamin. Sin.: vitamin A (v.).
VITAMIN| B
1 / vitamine B
1 / vitamin B
1. V. din grupul B, con]inând sulf. Caren]a sa provoac boala beri-beri. Se g\se[te `n levur
(drojdie), germeni de porumb, grâu, orez, `n ficatul animalelor. Se utilizeaz sub form de clorhidrat, pe cale oral sau parenteral\,
ori ca factor vitaminic (`n tratamentul bolii beri-beri [i al altor tulburi ca-ren]iale). Sin.: aneurin\. V. antiberiberi, antinevri-tic\,
tiamin\.
VITAMIN| B
2 / vitamine B
2 / vitamin B
2. V. hidrosolubil r\spândit `n alimentele naturale, cereale, legume, drojdie de bere.
Actualmente este ob-]inut prin sintez\. ~n terapeutic\, se administreaz pe cale oral sau parenteral `n tulburile consecutive
caren]ei acestei vitamine (ariboflavi-noz\ conjunctivei, mucoasei bucale [i faringiene, unele eczeme. Sin.:
lactoflavin\, riboflavin\.
VITAMIN| B
6 / vitamine B
6 / vitamin B
6. Substan] vitaminic izolat din levuri (drojdii), germeni de porumb, grâu [i din ]esuturi
animale. Se prescrie `n asocia]ie cu alte v. din grupul B, `n caren]ele vitaminice B, `n unele dermatoze [i tulburi musculare. Sin.:
piridoxin\.
VITAMIN| B
8 / vitamine B
8 / vitamin B
8. Acid paraaminobenzoic: principiu vitaminic din grupul B, foarte r\spândit `n natur (g\lbenu[
de ou, bacterii intestinale saprofite, al c\ror factor de cre[tere este). Intervine ca factor enzimatic activator al fixii bioxidului de
carbon pe compu[ii organici. Se prescrie `n unele boli de piele (seboree). Sin.: biotin\, vitamin H.
VITAMIN| B
9 / vitamine B
9 / vitamin B
9. Sin.: acid fitic (v.).
VITAMIN| B
12 / vitamine B
12 / vitamin B
12. V. hidrosolubil constituit dintr-un nucleotid [i un nucleu tetrapirolic con]inând un atom
de *cobalt. Denumirea sa chimic este ciancobalamin\, iar o serie de deriva]i (hidroxocobalamin\, metilcobalamin\
activitate biologic similar\. V. B
12 se g\se[te `n carne [i `n diferite produse animale, fiind absorbit `n intestin, dar numai prin com-
|
|

870. 870
binare cu *factorul intrinsec, iar metabolismul s\u este interconectat cu cel al *acidului folic. Cunoscut ini]ial pentru ac]iunea
*hematopoietic\, v. B
12 este `n realitate necesar pentru cre[terea [i multiplicarea tuturor celulelor din organism, ca [i pentru
func]ionarea sistemului nervos, fiind necesar `n sinteza *purinei [i *pirimidinei, `n reac]iile de metilare [i `n sinteza *mielinei. Multe
efecte sunt mediate de rolul s\u `n metabolismul acidului folic. Malabsorb]ia v. B
12, de obicei `n rela]ie cu deficitul de factor
intrinsec, determin *boala Biermer [i alte forme de *anemii megaloblastice, precum [i leziuni neurologice. Sin.: ciancobalamin\.
VITAMIN| C / vitamine C / vitamin C. V. hidrosolubil prezent `n natur `n numeroase fructe [i vegetale. Denumirea chimic este
acid ascorbic, iar datorit faptului c intervine `n reac]iile de oxidoreducere este necesar pentru func]ionarea optim a numeroase
enzime. Participarea sa la reac]iile de oxidoreducere se produce sub form cuplat `n derivatul s\u redus, acidul dehidroascorbic.
V. C intervine `n metabolismul acidului folic, ca transportor de oxigen `n oxidile celulare, `n biosinteza *colagenului [i a
*glucocorticoizilor, ca [i `n formarea unor proteine de structur de la nivelul *endoteliului vascular [i matricei osoase. Ca urmare,
este foarte larg utilizat `n terapeutic\, `n calitate de factor anti-infec]ios, dar uneori i se atribuie [i efecte nedemonstrate. Caren]a
sa determin *scorbutul. Sin.: acid ascorbic, vitamin antiscorbutic\.
VITAMIN| D / vitamine D / vitamin D. Denumire comun pentru cele dou v. liposolubile, v. D
3 sau colecalciferol [i v. D
2 sau
ergocalciferol: 1)
v. D
3 este o substan] mai mult hormonal decât vitaminic\. Se formeaz `n derm sub ac]iunea radia]iilor
ultraviolete din 7-dehidrocolesterol (provitamin D
3) sau este ob]inut din surse alimentare (se afl din abunden] `n uleiul din ficat
de morun). V. D
3 favorizeaz absorb]ia intestinal a calciului, inducând sinteza unei proteine specifice acestui transport. Ea este
activat prin metabolizare `n 1,25-dihidroxicolecalciferol. 2)
V. D
2 este un sterol prezent `n unele ciuperci microscopice [i `n uleiul
de pe[te. ~n organism se formeaz prin iradierea cu ultraviolete a *ergosterolului [i are o ac]iune similar cu a V. D
3. V. D asigur o
protec]ie sigur `mpotriva *rahitismului (`n afara *rahitismului vitamino-rezistent) [i se recomand `n majoritatea caren]elor de
calciu, `ndeosebi prin administrare oral\. Sin.: calciferol.
VITAMIN| D
2 / vitamine D
2 / vitamin D
2. Sin.: ergocalciferol. V. vitamin D.
VITAMIN| D
3 / vitamine D
3 / vitamin D
3. Sin.: colecalciferol. V. vitamin D.
VITAMIN| E / vitamine E / vitamin E. Complex vitaminic (mai mul]i deriva]i alcoolici, denumi]i to-coferoli), care func]ioneaz ca
antioxidant, legând radicalii liberi, cu rol protector `mpotriva depunerilor de colesterol la nivelul arterelor coronare, fac-tor de
fertilitate indispensabil la unele animale (a cui ac]iune nu a fost probat la om). Exist `n stare natural `n uleiurile vegetale, `n
salata verde [i `n germenii de grâu.
VITAMIN| F / vitamine F / vitamin F. Denumire desuet pentru complexul de *acizi gra[i esen]iali.
VITAMIN| H / vitamine H / vitamin H. Sin.: vitamin B
8 (v.).
VITAMIN| K / vitamine K / vitamin K.
[K din germ. Koagulation = coagulare.] Complex vitaminic liposolubil constituit din deriva]i
izoprenici ai mena-dionei. V. K provin din alimenta]ie, frunze verzi (
v. K
1) [i `ndeosebi din sinteza produs de flora bacterian
intestinal (
v. K
2); se poate ob]ine [i sintetic (v. K
3). Ele intervin `n carboxilarea moleculelor de glutamat incluse `n proteine [i sunt
indispensabile `n biosinteza hepatic a numero[i *factori de coagulare plasmatici. Nu exist o avitaminoz K la om, ci doar caren]e
secundare, prin malab-sorb]ie. V. antivitamin\, dicumarol, proconvertin\.
VITAMIN| M / vitamine M / vitamin M. Sin.: acid fitic (v.).
VITAMIN| P / vitamine P / vitamin P. Substan] glucozidic\, extras din frunze de vârnan] (
Ruta graveolus), care exercit un efect
protector asupra pere]ilor capilari, recomandat\, `mpreun cu vitamina C, `n stile hemoragice determinate de fragilitatea capilar\.
Sin.: citrin\, rutozid.
VITAMIN| PP / vitamine PP / nicotinamide. Amida acidului nicotinic, deci nicotinamid\, prezent `n drojdia de bere, germenii [i
`nveli[ul boabelor de cereale, carnea proasp \, ficat, rinichi, mu[chi cardiac care joac un rol important `n *respira]ia celular\.
Poate `nlocui acidul nicotinic `n tratamentul *pelagrei, având o activitate vitami-nic asem oare, denumit\, de aceea, identic cu
acest acid, v. antipelagroas\, factor sau v. PP. Face parte din grupul vitaminelor B.
VITELUS, s. n. / vitellus, s. m. / vitellus.
[Lat. vitellus = g\lbenu[ de ou.] 1) G\lbenu[ de ou. 2) Uneori, denumire pentru rezervele
nutritive ale oului fecundat, extrem de variabile de la o specie la alta, la om fiind foarte redus.
VITEZ|, s. f. / vitesse, s. f. / speed, rate.
[Fr. vi-tesse, origine obscur\.] Varia]ia unei mimi `n uni-tatea de timp. ~n medicin sunt
importante: 1)
V. conducerii excita]iei, distan]a parcurs de excita]ie `n unitatea de timp, de-a lungul fibrei nervoase; depinde de
capacitatea membranei [i de rezisten-]a axoplasmei; `n fibrele motorii este de 60-120 m/s, iar `n cele amielinice de 1-30 m/s. 2)
V.
de `ncorporare a
59
Fe `n eritrocite, timpul `n care apar `n circula]ie hematii provenite din m\duva oaselor, `nccat cu
59
Fe. 3) V.
de sedimentare a hematiilor
(v.).
VITEZ| MAXIMAL| / vitesse maximale / maximal rate. V. m. (V
M) este ob]inut când enzima este saturat de substrat. Constant
caracteristic a fiecei enzime, cu condi]ia de a raporta v. m. la un mol de enzim\, ceea ce necesit cunoa[-terea masei
moleculare a enzimei.
VITEZ| DE SEDIMENTARE A HEMATIILOR / vi-tesse de sédimentation globulaire / erythro-cyte sedimentation rate. Separarea [i
depunerea hematiilor con]inute `n sângele incoagulabil (citratat) [i plasat `ntr-un tub `ngust gradat, dispus vertical. V. de s. a h.
este m\surat pe nemânca-te, cel mai adesea prin metoda Westergreen. Ea este exprimat prin `n\l]imea `n mm a coloanei de
eritrocite care au sedimentat la 1, 2 [i 24 ore. Nor-mal, limita este de 3-6 mm `n prima or\, 8-16 mm `n a doua or\. V. de s. a h.
este moderat accelerat `n unele sti fiziologice: sarcin\, vârst avan-sat\. O accelerare net se pune `n eviden] `n multe sti
patologice: procese inflamatorii (infec]i-oase sau neinfec]ioase), boli asociate cu perturbarea concentra]iei proteinelor plasmatice,
cu dis-trugere tisular etc. Accelerarea V. de s. a h. persist adesea mai multe s\pt\mâni dup vindecarea bolii `n cauz\. V. de s.
a h. poate fi `ncetinit `n poliglobulii, `n insuficien] cardiac [i `n distonia neurovegetativ\. M\surile sale repetate per-mit
aprecierea evolu]iei anumitor sti patologice. Abrev.: VSH.
VITILIGO, s. n. / vitiligo, s. m. / vitiligo.
[Lat. vitiligo, -inis = pat alb pe piele.] *Leucomelanodermie dobândit\, care poate
surveni la orice vârst\. V. se manifest prin pete albe depigmentate, bine delimitate, care sunt uneori `nconjurate de o bordur
hiperpigmentat\. Uneori boala coexist cu o *pelad\, o *sclerodermie sau cu *distrofii cutanate. S-a constatat `n unele cazuri o
predispozi]ie ereditar cu caracter dominant [i s-au `ncercat specula]ii asupra implicii unui mecanism autoimun `n patogenia bolii.
VITRECTOMIE, s. f. / vitrectomie, s. f. / vitrecto-my.
[Lat. vitrum = sticl\; gr. ektome = excizie.] Abla]ia chirurgical a *corpului
vitros.
VITRONECTIN|, s. f. / vitronectine, s. f. / vitro-nectin.
[Lat. vitrum = sticl\; nectere = a lega, a `mpleti; -inã.] Protein (70 kDa)
din serul sanguin cu rol `n promovarea adeziunii celulelor cultivate
in vitro. Con]ine o secven] de aminoacizi prin care se leag de
celule, asem oare cu a *fibro-nectinei.
VITROPRESIUNE, s. f. / vitropression, s. f. / vi-tropression.
[Lat. vitrum = sticl\; pressio, -onis = presiune, de la pressare = a
presa
.] Manevr care const `n ap\sarea puternic la suprafa]a unei leziuni cutanate cu o sticl de ceas u[or bombat\. Sunt
diferen]iate `n acest mod leziunile din *telangiectazie (care se golesc sanguin când sunt supuse presiunii) de cele din purpur\
(care nu dispar `n timpul manevrei). ~n *lupusul vulgar leziunea (lupom) prezint prin presiune un aspect caracteristic de "jeleu de
mere”.
VIVIPAR, adj. / vivipare, adj. / viviparous.
[Lat. viviparus, de la vivus = viu, parere = a na[te.] Care na[te pui vii.
VIVISEC}IE, s. f. / vivisection, s. f. / vivisection.
[Lat. vivus = viu; sectio, -onis = t\iere, de la sectare = a t\ia.] Procedeu
chirurgical practicat pe un animal viu `n scop de cercetare. Experimentele pe animale oblig la respectarea unor condi]ii variabile
de la ]ar la ]ar\, unele norme fiind adoptate [i pe plan interna]ional.
VIZUAL, adj. / visuel, -elle, adj. / visual.
[Lat. visualis, de la videre = a vedea.] Referitor la vedere, sub aspect func]ional, fiziologic
sau patologic.

871. 871
VOCE, s. f. / voix, s. f. / voice. [Lat. vox, vocis = voce.] Sunetele produse la nivelul laringelui prin vibra]iile *corzilor vocale [i
modificate prin transmiterea la nivelul tractului vocal, `ndeosebi prin mi[cile limbii [i ale buzelor. Perturbi: 1)
V. bitonal\ (v.). 2)
V. esofagian\, a laringectomiza]ilor. 3) V. eucunoidal\, infantil\. 4) V. lemnoas\, `n leziuni luetice faringolaringiene.
VOCE BITONAL| / voix bitonale / double voice. Tulburare a fona]iei caracterizat prin emisia simultan a dou sunete, `n esen]\,
având dou cauze principale: 1) paralizia unei corzi vocale (ca urmare, cele dou corzi, `ntinse inegal, produc dou sunete
distincte); 2) polip al unei corzi voca-le (tumora separ fanta vocal `n dou p]i, fiecare producând un sunet distinct). Sin.:
diplofonie.
VOLAR, adj. / palmaire ou plantaire, adj. / volar.
[Lat. vola = podul palmei sau al piciorului.] Care apar]ine palmei. Termenul este
utilizat rar pentru suprafa]a flexorie a antebra]ului, `ncheieturii mâinii sau piciorului. Termenul preferat pentru palm este *palmar.
VOLATIL, adj. / volatile, adj. / volatile.
[Lat. vola-tilis = zbur or, de la volare = a zbura.] Despre o substan] aflat `n stare
lichid (`ndeosebi) sau solid care se evapor rapid [i intens. Ex. tipic: eterul.
VOLEMIE, s. f. / volémie, s. f. / blood volume.
[Lat. volumen, -inis = sul de hârtie, de la volvere = a r\suci, a `nvârti; gr. haima,
-atos
= sânge.] Volumul sanguin total, circulant [i imobilizat `n rezervele sanguine, plasmatic [i globular. Termenul este utilizat [i
pentru a desemna v. global\, v. plasmatic\, v. globular\. Normal,
v. global\ este, `n medie, la bbat 76 ml/kg, iar la femeie 66
ml/kg.
V. plasmatic\ este 46 ml/kg la bbat [i 43 ml/kg la femeie. V. globular\ este 30 ml/kg la b-bat [i 23ml/kg la femeie.
VOLET COSTAL / volet costal / flail chest.
[Lat. volare = a zbura; costa = coast\.] Parte a peretelui toracic devenit mobil cu
mi[cile respiratorii, ca urmare a unor fracturi costale multiple.
VOLORECEPTORI, s. m. pl. / volorécepteurs, s. m. pl. / volume receptors.
[Lat. volumen, -inis = sul de hârtie, de la volvere = a
r\suci, a `nvârti;
receptus, de la recipere = a primi.] Receptori situa]i la nivelul carotidelor [i al atriului drept, sensibili la varia]iile
volumului sanguin circulant.
VOLT, s. m. / volt, s. m. / volt.
[Alessandro Volta, conte, fizician italian, profesor la Pavia, 1745-1827.] Unitate de m\sur a
diferen]ei de poten]ial sau a for]ei electromotoare `n SI. Corespunde diferen]ei de poten]ial necesar pentru a transporta o sarcin
de un coulomb dintr-un punct `ntr-altul efectuând un lucru de 1 joule. Simbol V.
VALTAJ IMPUS / voltage imposé / voltage clamping. Tehnic utilizat frecvent `n studiul membranelor excitabile, `ndeosebi `n cel al
permeabilit\]ii *canalelor ionice. ~n acest scop se utilizeaz doi electrozi, unul pentru a impune un poten]ial ridicat membranei, altul
pentru a m\sura curen]ii membranari [i pentru a deduce *conductan]a `n func]ie de timp. V. [i conductan]\, patch clamp.
VOLTMETRU, s. n. / voltmètre, s. m. / voltmeter.
[Alessandro Volta, conte, fizician italian, profesor la Pavia, 1745-1827; gr.
metron = m\sur\.] Aparat destinat m\surii tensiunilor electrice, e-lectromagnetice [i a diferen]ei de poten]ial.
VOLUM, s. n. / volume, s. m. / volume.
[Lat. vo-lumen, -inis = sul de hârtie, de la volvere = a r\suci, a `nvârti.] Spa]iu ocupat de
un corp. Se m\soar `n metri cubi. Tipuri de v. cu interes `n medicin\: 1)
V. cardiac, mime geometric a inimii, determinat prin
m\suri radioplanografice. 2)
V. circulator, termen neadecvat pentru debitul cardiac. 3) V. molar sau molecular, ocupat de o mole-
cul\-gram dintr-un gaz `n condi]ii normale. 4)
V. sistolic, cantitatea de sânge expulzat de ventricul `ntr-o contrac]ie. 5) V.
ventila]iei
, cantitatea de aer necesar a fi introdus `n `nc\pere pentru un om, `n timp de o or (circa 35-40 m
3
). Abrev.: V. V. [i `n
continuare.
VOLUM CURENT / volume courant / tidal volume. V. de aer mobilizat `n inspir [i expir `n cursul unui ciclu ventilator normal. La
adultul normal `n repaus variaz `ntre 400 [i 600 ml. Abrev.: VC sau VT. Sin.: aer curent (desuet), volum respirator.
VOLUM DE DISTRIBU}IE / volume de distribution / volume of distribution. Parametru farmacocinetic reprezentat de raportul dintre
cantitatea de medicament din organism [i concentra]ia plasmatic a acestuia. Se exprim `n litri.
VOLUM EXPIRATOR MAXIMAL PE SECUND| / volume expiratoire maximum seconde / maximal expiratory reserve volume,
forced expira-tory volume (FEV
1). Reprezint v. de aer expirat `n prima secund a unui expir for]at, brusc, cât se poate de rapid,
care urmeaz unui inspir for]at. ~n mod normal, reprezint 70-85% din *capacitatea vital\. Abrev.: VEMS.
VOLUM EXPIRATOR DE REZERV| / volume de réserv e expiratoire / expiratory reserve volume. V. de aer care poate fi expulzat
printr-un expir for]at, dup un expir normal. Reprezint\, `n medie, 0,75 litri la femeie [i 1,3 litri la bbat. Abrev: VRE. Sin. desuet:
aer de rezerv\.
VOLUM GLOBULAR / volume globulaire / total red cell volume. V. total, exprimat `n mililitri, ocupat de globulele ro[ii intravasculare.
Se exprim pe kilogram de mas corporal\. ~n mod normal, v. g. este de 24,5 ml/kg la femeie [i de 26,5 ml/kg la bbat. Abrev.:
VG.
VOLUM GLOBULAR MEDIU / volume globulaire moyen / mean corpuscular volume. V. mediu ocupat de o hematie `ntr-un e[antion
de sânge dat. El este normal de 80-94
µm
3
sau fl (femtoli-tru). Se calculeaz divizând, pentru acela[i volum de sânge (1 mm
3
),
volumul globulelor ro[ii furnizat de *hematocrit la numul de globule ro[ii. Abrev.: VGM.
VOLUM INSPIRATOR MAXIM PE SECUND| / volume inspiratoire ma ximal par seconde / ma-ximal inspiratory reserve volume.
Reprezint v. de aer inspirat `n prima secund a unui inspir for]at, brusc, cât se poate de rapid, care urmeaz unui expir profund.
Abrev.: VIMS.
VOLUM INSPIRATOR DE REZERV| / volume de réserv e inspiratoire / inspiratory reserve volume. Reprezint v. de aer care poate
`nc p\-trunde `n pl\mâni dup un inspir normal. Este, `n mod normal, de 1,9 litri la femeie [i 2,4 litri la bbat. Sin.: aer
complementar.
VOLUM PLASMATIC / volume plasmatique / plasmatic volume. V. total al *plasmei sanguine, determinat prin dilu]ia unor trasori
radioactivi ca albumina uman marcat cu
125
I sau cu
131
I, ori a unor coloran]i ca albastru T-1824 Evans. V. p. variaz `ntre 43-46
ml/kilocorp.
VOLUM RESPIRATOR / volume respiratoire / respiratory volume. Sin.: volum curent (v.).
VOLUM REZIDUAL / volume résiduel / residual volume. V. de aer care r\mâne `n pl\mâni la sfâr[itul unui expir complet.
Reprezint\, `n medie, 1,35 litri la femeie [i 1,45 litri la bbat. Se exprim `n procente din *capacitatea pulmonar total\. Abrev.:
VR.
VOLUM SANGUIN / volume sanguin / blood volume. V. totalit\]ii sângelui cuprins `n organism. Se determin colorimetric (albastru
Evans) sau prin metode radioizotopice (crom radioactiv, se-rumalbumin marcat cu
131
I).
VOLUM SISTOLIC / volum systolique / stroke volume. V. volum.
VOLUMETRIC, adj. / volumétrique, adj. / volumetric.
[Lat. volumen, -inis = sul de hârtie, de la volvere = a r\suci, a `nvârti; gr.
metron = m\sur\.] Care se refer la m\surarea volumelor. Ex.: analiz v., valoare v. a toracelui.
VOLVULUS, s. n. / volvulus, s. m. / volvulus.
[Lat. volvere = a r\suci, a `nvârti.] Torsiunea, r\-sucirea unei p]i din tractusul
digestiv, conducând de obicei la obstruc]ia complet [i, uneori, la reducerea irigii sanguine [i gangren consecutiv\. V. se poate
produce spontan sau dup o manevr chirurgical\. Tipuri principale: 1)
V. gastric se poate produce `ndeosebi `n *hernia hiatal\. 2)
V. intestinal const\, frecvent, `n torsiunea unei anse intestinale `n jurul mezenterului s\u. 3) V. sigmoid este posibil `ndeosebi când
bucla colonului sigmoid este foarte lung\.
VOM|, s. f. / vomissement, s. m. / vomit, vo-miting.
[Lat. vomitare = a vsa.] 1) Expulzie brusc\, pe cale bucal\, a con]inutului
stomacului. 2) Materiile astfel evacuate. Sin.: vs ur\, vomisment.
VOMER, s. n. / vomer, s. m. / vomer.
[Lat. vomer, -eris = fierul plugului.] V. tab. anat - oase.
VOMIC|, s. f. / vomique, s. f. / vomica, pl. vomicae.
[Lat. vomica = abces [i vomitare = a vsa.] 1) Expectora]ie brusc [i
profuz de materie purulent putrid\. Survine de obicei `n rela]ie cu un efort de tuse, constituind accidentul evolutiv clasic al
supura]iilor pulmonare. V. provine dintr-o colec]ie purulent (abces mediastinal, chist hidatic pul
monar etc.) deversat `ntr-o bronhie. 2) Con]inutul expectora]iei astfel evacuate. 3) ~n engl., cavitate pulmonar\, dup o supura]ie.

872. 872
VOMISMENT, s. n. / vomissement, s. m. / vomiting. [Lat. vomitare = a vsa.] Sin.: vom (v.).
VOMITIV, adj., s. n. / vomitif, -ive, adj., s. m. / vomitory, emetic.
[Lat. vomitus, de la vomitare = a vsa.] Sin.: emetic (v.).
VOMITO NEGRO / vomito negro / vomito negro. Sin.: febr galben (v.).
V-ONC / v-onc / v-onc.
[Engl. v = viral; onc = oncogene.] Abrev. pentru *oncogen\.
VORTEX, s. n. / vortex, s. m. / vortex.
[Lat. vor-tex, -icis = vârtej, de la vertere = a `nvârti.] 1) Termen interna]ional utilizat
pentru tipul de struc-tur spiralat\. 2) Dispozitiv care serve[te la agitarea unor probe prin rotirea unui suport pe care se a[eaz
eprubeta, flaconul de agitat.
VULTUOS, adj. / vultueux, -euse, adj. / - .
[Lat. vultuosus = care face grimase, `ncruntat, de la vultus = fa]\.] Despre un facies
congestionat [i u[or tumefiat.
VULV|, s. f. / vulve, s. f. / vulva. NA: pudendum femininum.
[Lat. vulva = vulv\.] Ansamblul organelor genitale externe feminine.
V. este alc uit dintr-o depresiune antero-posterioar\, denumit vestibul, la nivelul c\reia se deschid *vaginul [i meatul *uretrei.
Lateral, vestibulul este delimitat de dou\ repliuri suprapuse: *labiile mari, care formeaz anterior un relief denumit muntele lui Ve-
nus, [i *labiile mici, `n interior, care se continu pân la comisura superioar a v., ocupat de *clitoris. V. [i vagin.
VULVIT|, s. f. / vulvite, s. f. / vulvitis.
[Lat. vulva = vulv\; -itã.] Inflama]ia vulvei care doar pe fa]a intern a *labiilor mici este de
natur ginecologic\. Dimpotriv\, afectarea `nveli[ului cutanat vulvar este de ordin dermatologic general.
VULVOVAGINIT|, s. f. / vulvovaginite, s. f. / vul-vovaginitis.
[Lat. vulva = vulv\; vagina = tea-c\; -itã.] Inflama]ia vulvei,
vaginului sau a glandelor vulvovaginale. V. vaginit\.

873. 873

ION CANTACUZINO (1863-1934), personalitate complexã, medic,
naturalist ºi literat, numele sãu fiind legat de începuturile imunologiei
româneºti. Urmeazã
Facultatea de litere ºi filosofie la Sorbona, apoi
Facultatea de ºtiinþe naturale din Paris. Este elevul lui Mecinikov, în
laboratorul cãruia lucreazã. A fost doi ani profesor la
Facultatea de
Medicinã
din Iaºi ºi timp de peste trei decenii profesor la Catedra de
Medicinã Experimentalã
a Facultãþii de Medicinã din Bucureºti. În 1904
înfiinþeazã un
Laborator de Medicinã Experimentalã la Bucureºti, din
care se va dezvolta Institutul Cantacuzino. Îi revine meritul de a fi
organizat în þarã lupta împotriva tuberculozei (înfiinþarea sanatoriilor de la Bisericani,
Bârnova, Filaret, introducerea vaccinului BCG), cât ºi curajul de a fi realizat o experienþã
epidemiologicã unicã, cu succes, vaccinarea antiholericã în plin focar de boalã (în 1913),
alãturi de prepararea ºi utilizarea unor seruri terapeutice (antidifteric, antimeningococic,
antigangre-nos etc.). Pentru aceastã activitate, Iuliu Haþieganu l-a denumit "
medicul curant al
întregii naþiuni române
".


WANDERING PACEMAKER. [Engl. to wander = a r \ci; pace = ritm;
maker = cel care face, de la to make = a face.] Anglicism prin care se
desemneaz o tulburare de ritm supraventricular, caracterizat prin
deplasarea temporar [i progresiv a punctului de origine al activii
cardiace.
WARFARIN|, s. f. / warfarine, s. f. / warfarin.
[Prescurtare de la
Wisconsin Alumni Research Foundation .] (DCI) Anticoagulant, C
19H
16O
4, *cumarin sintetic\, utilizat sub form de sare de
sodiu sau de potasiu.
WATT, s. m. / Watt, s. m. / Watt.
[James Watt, fizician sco]ian, 1736-1819.] Unitate de putere electric în *SI, corespunzând
puterii ce dezvolt o energie de un *joule pe secund\. Simbol W.
WEBER, s. m. / Weber, s. m. / Weber.
[Wilhelm Eduard Weber, fizician german, profesor la Göttingen, 1804-1891 .] Unitatea de
m\sur a fluxului magnetic în *SI, cu simbolul Wb. Un Wb este fluxul magnetic al unui câmp magnetic uniform, de induc]ie egal
cu 1 T (tesla), printr-o suprafa] de 1 m
2
perpendicular pe direc]ia câmpului.
WESTERN BLOT / Western blot / Western blot.
[Engl. Western = joc de cuvinte dup numele lui *Southern (W. N. Burnette,
1981);
blot = pat\.] Tehnic pentru detectarea proteinelor (antigenilor) specifice. Proteinele sunt mai întâi separate prin e-
lectroforez [i imobilizate pe un suport solid (hârtie), apoi sunt identificate cu ajutorul anticorpi-lor specifici radiomarca]i. Aceast
metod este u-tilizat pentru serodiagnosticul de confirmare a *HIV. V. Northern blot [i Southern blot.
WHARTONIT|, s. f. / whartonite, s. f. / whartoni-tis.
[Thomas Wharton , medic [i anatomist englez, Oxford, Londra, 1614-1673; -
itã.] Inflama]ia peretelui canalului Wharton (*gland submaxilar\
submaxilar\.
WHEEZING / wheezing, sifflement, s. m. / wheez-ing.
[Engl. to wheeze = a respira greu, a respira astmatic.] Zgomot respirator
anormal cu timbru variabil, perceptibil în oricare timp al respira]iei [i adesea de la distan]\. Se constat îndeosebi la astmatici sau
în cazul stenozelor sau obstruc]iilor bron[ice. Termenul este de origine american [i provine de la o onomatopee care imit
zgomotul vântului printre ramuri. În alte limbi nu s-a g\sit un termen adecvat, totu[i în francez s-a propus înlocuirea sa cu
sifflement.
WIRSUNGOGRAFIE, s. f. / wirsungographie, s. f. / wirsungography.
[Johann Georg Wirsung, a-natomist bavarez, profesor la
Padova, 1600-1643; gr.
graphein = a scrie.] Radiografie a *canalului Wirsung, ob]inut prin *duodenoscopie urmat de ca-
teterism, cu injectarea unui produs de contrast în canal. În
w. peroperatorie, opacifierea canalului Wirsung se ob]ine prin injectarea
unui produs opac hidrosolubil pe cale transparenchimatoas\. În
w. retrograd\, opacifierea canalului Wirsung se realizeaz prin
intermediul unui *fibroscop prev\zut cu un *cateter care se introduce în *ampula Vater. W. se poate efectua [i prin punc]ie direct
transparietal percutanat a canalului Wirsung, sub control ecografic în timp real, cu un ac de calibru fin (ac Chiba).
WRAPPING.
[Engl. wrapping = `nveli[, ambalaj.] Anglicism prin care este denumit o tehnic de tratament al anumitor anevrisme
arteriale (îndeo-sebi aortice). Const în înconjurarea anevrismului cu o lam din material sintetic inextensibil, destinat s limiteze
extensia anevrismului [i, implicit, ruptura acestuia.
WOHLFAHRTIA MAGNIFICA / Wohlfahrtia magnifica / Wohlfahrtia magnifica.
[Peter Wohl-fahrt, scriitor medical german, 1675-
1726; lat.
magnificus = me], grandios.] Specie de musc vivipar r\spândit în mediul rural în toat Europa, `n special în Est.
~[i depune larvele în pl\gi la om [i animale, în cavit\]ile lor naturale.
WUCHERERIA / Wuchereria / Wuchereria.
[Otto Wucherer, medic german stabilit `n Brazilia, 1820-1873.] Gen de viermi din
superfamilia
Filarioidea, ordinul *Nematodes, r\spândi]i `n ]ile cu clim cald\. V. Wuchereria bancrofti.
WUCHERERIA BANCROFTI / Wuchereria bancrofti / Wuchereria bancrofti. Specie de vierme nematod din genul *
Wuchereria,
parazit al sistemului limfatic la om, care determin *filarioz [i secundar *elefantizis. Femelele parazitului produc embrioni
(microfilarii) care r\mân `n timpul zilei `n organele interne, iar noaptea trec `n circula]ie, când pot fi transmi[i la om de ]ân]ari,
`ndeosebi din genul *
Culex.
WUCHERERIOZ|, s. f. / wuchereriose, s. f. / wuchereriosis.
[Otto Wucherer, medic german stabilit `n Brazilia, 1820-1873; -
ozã.] Infestarea cu viermi din genul *Wuchereria.

874. 874

Sir ALEXANDER FLEMING (1881-1955), medic britanic, descoperitorul
penicilinei. Deºi a absolvit facultatea de medicinã de la
St. Mary's Hospital din
Londra cu medalie de aur, fiind numit membru al
Royal College of Surgeons,
Fleming a renunþat la carierea de chirurg, optând pentru laboratorul de bacteriologie
condus de Almroth Wright, a cãrui personalitate îl fascina. Aici, în 1921, Fleming
descoperã lizozimul, o enzimã cu acþiune bacterio-liticã, prezentã în lacrimi ºi în
mucusul nazal. În 1928, Fle-ming descoperã penicilina, eveniment crucial în istoria
medicinii, care este considerat adesea ca un exemplu tipic asupra rolului hazardului
în descoperire. Adevãrul este ceva mai nuanþat, deoarece în cunoscutul episod al
contaminãrii cu mucegai a lamelor ce conþineau diferite specii de stafilococ, spiritul de observaþie al lui
Fleming a avut un rol decisiv. În 1929, Fle-ming a denumit penicilinã substanþa produsã de specia de
mucegai
Penicillium notatum. A urmat purificarea antibioticului, realizatã de E. B. Chain ºi H. W.
Florey, cu care Fleming a împãrþit premiul Nobel în 1945.

XANTELASM|, s. f. / xanthélasma, s. f. / xan-thelasma.
[Gr. xanthos = galben;
elasma = pla-c\.] Acumulare de celule conjunctive `nccate cu granula]ii
lipidice, tradus prin pete galbene ceroase dispuse "`n hart geografic\”, izolate
sau confluente sub form de placarde, u[or reliefate, localizate la nivelul
pleoapelor c re partea nazal\. Extensia placardelor este lent progresiv\, iar dup
excizia acestora recidivele sunt frecvente. X. se asociaz uneori cu diabet, alteri
hepatice sau dezechilibre endocrine. X. este considerat un *xantom plan.
XANTIN|, s. f. / xanthine, s. f. / xanthine.
[Gr. xanthos = galben, deoarece
nitratul s\u este galben; -
inã.] *Baz purinic existent `n majoritatea ]esuturilor
[i fluidelor din organism, `n anumite plante [i `n unii calculi urinari. X. este o
molecul intermediar `n degradarea adenozin monofosfatului `n *acid uric, fiind format prin oxidarea *hipoxantinei. Deriva]ii
metila]i ai x. se numesc *baze xantinice [i exercit efecte bronhodilatatoare. V. [i baze purinice, baze xantinice, xantinoxidaz\.
XANTIN OXIDAZ| / xanthine oxydase / xanthine oxidase.
[Gr. xanthos = galben; - inã; oxys = acru, oxigen; -azã.] Enzim care
catalizeaz oxidarea *hipoxantinei `n *xantin\, a xantinei `n *acid uric [i a adeninei `n 2,8-dioxiadenin\. V. xantinurie.
XANTINURIE, s. f. / xanthinurie, s. f. / xanthin-uria.
[Gr. xanthos = galben; - inã; ouron = urin\.] 1) Excre]ia unor cantit\]i mari de
*xantin prin urin\. 2) Boal ereditar rar cu caracter autozomal recesiv, determinat de un deficit `n *xantin oxidaz\. Acest deficit
se traduce prin sc\derea *uricemiei [i *uraturiei precum [i prin `nlocuirea de c re xantin a *acidului uric `n urin\. Solubilitatea
redus a xantinei provoac precipitarea sa [i formarea de calculi `n urin\. O anomalie a metabolismului molibdenului, *cofactor al
xantinei, este la originea unei encefalopatii cu x.
XANTOCIT, s. n. / xanthocyte, s. m. / xantho-cyte.
[Gr. xanthos = galben; kytos = celul\.] Ce-lul care con]ine pigment galben.
XANTOCROM, adj. / xanthochrome, adj. / xan-thochromic.
[Gr. xanthos = galben; khroma, -atos = culoare.] Despre un lichid cu
colora]ie galben\, `ndeosebi cu referire la LCR. V. xantocromie.
XANTOCROMIE, s. f. / xanthochromie, s. f. / xan-thochromia.
[Gr. xanthos = galben; khroma, -atos = culoare.] 1) Colora]ie
galben-portocalie a tegumentelor, determinat\, cel mai frecvent, de o cre[tere a *carotenemiei. De aceea, x. este denumit uneori
carotenodermie iar alteori *xantodermie. 2) Colora]ie galben a LCR, `ndeosebi din cauza unei hemoragii meningiene.
XANTODERMIE, s. f. / xanthodermie, s. f. / xan-thoderma.
[Gr. xanthos = galben; derma, -atos = piele.] 1) *Xantocromie. 2)
Subicter localizat `n a-numite puncte ale tegumentelor (palm\, plant\, [an] nazolabial) observat `n *colemia familial\.
XANTOFIBROM, s. n. / xanthofibrome, s. m. / xanthofibroma.
[Gr. xanthos = galben; lat. fibra = fibr\; - oma.] Varietate de
*xantom care con]ine elemente fibroase.
XANTOGRANULOM, s. n. / xanthogranulome, s. m. / xanthogranuloma.
[Gr. xanthos = galben; lat. granulum, dim. de la
granum = gr\unte; - oma.] Forma]iune de aspect pseudoneoplazic care infiltreaz ]esutul adipos (adesea retroperito-neal),
constituit din *granuloame [i din *macro-fage mari, `nccate cu lipide.
XANTOM, s. n. / xanthome, s. m. / xanthoma.
[Gr. xanthos = galben; - oma.] Infiltrat dermic cu aspect de *papul galben\,
*placard (x. plan) sau *nodul (x. tuberos), alc uit din ]esut conjunctiv format din celule histiocitare cu protoplasm spu-moas
`nccat cu lipide (celule xantomatoase). Tipuri anatomopatologice [i clinice: 1)
X. diabetic, xantomatoz asociat cu diabet
insipid. 2)
X. diseminat, cronic, benign, cu papule sau noduli mici, de culoare galben\, apoi brun\, cu distribu-]ie pe tot corpul,
`ndeosebi la nivelul pliurilor de flexie [i pe fe]ele laterale ale gâtului; colesterolul [i celelalte lipide din sânge sunt normale. 3)
X.
eruptiv
, cu elemente papuloase mici (pân la m\rimea unui bob de maze), de culoare galbe-n\, foarte numeroase [i grupate, cu
evolu]ie `n pusee (xantomatoz eruptiv\stribuite pe fe]ele de extensie ale membrelor, buze, bolta palatin [i fese. Sunt
asociate uneori cu hepatosplenomega-lie sau pancreatit [i cu hiperlipidemie. 4)
X. plan, format din pete mici sau nodozit\]i de
culoare galben\. Poate fi localizat sau generalizat, alc uit din depozite de colesterol; este acompaniat `n general de hiperlipidemii
aterogene. 5)
X. tuberos, constând din tumori care pot atinge volumul unei mandarine, de culoare de la galben la ro[u violaceu,
localizate pe fe]ele de extensie ale coatelor, genunchilor, sau pe umeri. Se asociaz cu hiperli-pidemii bogate `n colesterol. 6)
X.
tumoral
acom-paniaz hipercolesterolemia [i poate fi simptomul cutanat al *xantomatozei hipercolesterolemice fa-miliale. ~ntr-o
alt clasificare, `n func]ie de asocierea sau absen]a anomaliilor biochimice, se disting: 1)
x. normolipemice (*xantelasma, *x.
juvenil); 2)
x. hiperchilomicronemice, de tip I Frederickson; 3) x. hipercolesterolemice, hiper-β-lipo-proteinice; 4) x.
hiperlipomicronemice
, hiper-β-lipoproteinice, de tip IV Frederickson. V. hiperlipidemie.
XANTOM JUVENIL / xanthome juvénile / juvenile n(a)evoxanthoma. Leziune benign\, regresiv spontan, survenind `n primul an al
vie]ii [i constituit din noduli ro[ii, apoi g\lbui, disemina]i (uneori cu localizare bucal [i ocular\ stopatologic
printr-un infiltrat limfohistio-citar cu câteva polimorfonucleare eozinofile asociate cu celule spumoase.
XANTOMATOZ|, s. f. / xanthomatose, s. f. / xanthomatosis.
[Gr. xanthos = galben; - oma; -ozã.] Termen generic `n care sunt
cuprinse o serie de boli dismetabolice (*hipercolesterolemie, *hiperlipidemie) traduse prin depozite lipidice multiple. Leziunile
cutanate (*xantoame) nu reprezint decât una dintre manifesti. De acea, mul]i autori consider improprie utilizarea termenului
pentru afec]iunile pur dermatologice caracterizate prin prezen]a de xantoame multiple.
XANTOMATOZ| CEREBROTENDINOAS| / xanthomatose cé rébro-tendineuse / cerebrotendinous xanthomatosis. Afec]iune
familial apar]inând grupului *neurolipidozelor. Se caracterizeaz prin prezen]a de *xantoame la nivelul tendonului Ahile, `n
substan]a alb cerebral (cauzând *ataxie spasmodic\, cvadriplegie, retard mental), la nivel ocular (cataract precoce) [i `n
pl\mâni (insuficien] respiratorie). Sin.: colesterinoz cerebrotendinoas\.
XANTOMATOZ| CRANIO-HIPOFIZAR| / xanthomatose crânio-hypophysaire / craniohypophyseal xanthomatosis. Sin.: boal
Hand-Schüller-Christian (v.).
XANTOMATOZ| CRONIC| IDIO PATIC| / xanthomatose idiopathique chronique / chronic idiopathic xanthomatosis. Sin.: boal
Hand-Schüller-Christian (v.).
XANTOMATOZ| FAMILIAL| PRIMITIV| / xan-thomatose fa miliale primitive / primary familial xanthomatosis. Sin.: boal Wolman
(v.).
XANTOMATOZ| HIPERCOLESTEROLEMIC| FAMILIAL| / xanthom atose hypercholestérolé-mique familiale / idiopathic
hypercholesterol-(a)emic xanthomatosis. Afec]iune cu transmitere autozomal\, manifestat clinic prin prezen]a *xan-toamelor

875. 875
(`ndeosebi tumorale), *xantelasm\, cerc pericornean [i aterom arterial precoce, care domi-n prognosticul ( angor pectoris, arterit
cerebra-l). Este caracteristic hipercolesterolemia, ce poate atinge peste 5 g/l.
XANTOMATOZ| MUCOCUTANAT| CU DIABET INSIPID / x anthomatose cutanéo-muqueuse avec diabète insipide /
Montgomery's syndrome. Sin.: sindrom Montgomery (v.).
XANTOMIZARE, s. f. / xanthomisation, s. f. / secondary xanthomatous infiltration.
[Gr. xanthos = galben.] Apari]ia de depozite
lipidice intracelulare care conduce la formarea de celule spumoase. X. se produce la nivelul unor leziuni inflamatorii sau tumorale
preexistente.
XANTOPROTEIN|, s. f. / xanthoprotéine, s. f. / xanthoprotein.
[Gr. xanthos = galben; protos = primul; - inã.] Compus galben
ob]inut prin tratarea proteinele cu acid nitric concentrat. Culoarea se ob]ine prin nitrarea nucleelor aromatice ale unor aminoacizi
ca triptofanul [i tirozina.
XANTOPROTEINEMIE, s. f. / xanthoprotéinémie, s. f. / xanthoprotein(a)emia.
[Gr. xanthos = galben; protos = primul; - inã;
haima, -atos = sânge.] Reten]ie sanguin a compu[ilor aromatici rezulta]i din degradarea aminoacizilor aromatici; se determin
prin reac]ia xantoproteic\.
XANTOPSIE, s. f. / xanthopsie, s. f. / xanthopsia.
[Gr. xanthos = galben; opsis = vedere, aspect.] *Cromatopsie `n cadrul ceia
obiectele sunt v\-zute cu o tent galben\. Apare uneori `n icter.
XENOBIOTIC, s. n. / xénobiotique, s. m. / xeno-biotic.
[Gr. xenos = str\in; bios = via]\.] Substan] str\in organismului.
XENODIAGNOSTIC, s. f. / xénodiagnostic, s. m. / xenodiagnosis.
[Gr. xenos = str\in; dia = prin; gnostikos = care cunoa[te, de
la
gnonai = a cu-noa[te.] Metod de diagnostic `n care se folosesc *gazde intermediare `n scopul multiplicii unor parazi]i greu
de g\sit la gazda definitiv\.
XENOFOBIE, s. f. / xénophobie, s. f. / xenopho-bia.
[Gr. xenos = str\in; phobos = fric\.] Team exagerat fa] de persoane
str\ine sau str\ini.
XENOFTALMIE, s. f. / xénophtalmie, s. f. / xenophthalmia.
[Gr. xenos = str\in; opththalmos = ochi.] *Oftalmie cauzat de
existen]a unui corp str\in la nivelul ochiului.
XENOGENEZ|, s. f. / xénogenèse, s. f. / xenoge-nesis.
[Gr. xenos = str\in; genesis = producere, de la gennan = a produce.]
Eterogenez\, adic apari]ia de caractere diferite la indivizi apar]inând unor genera]ii succesive.
XENOGENIC, adj. / xénogénique, adj. / xenoge-neic.
[Gr. xenos = str\in; gennan = a produce.] Sin.: heterolog (v.).
XENOGREF|, s. f. / xénogreffe, s. f. / xenograft.
[Gr. xenos = str\in; lat. graphium, din gr. gra-pheion = peni] de scris,
briceag de altoit, de la
graphein = a scrie.] V. heterogref\.
XENOIMUNIZARE, s. f. / xéno-immunisation, s. f. / xeno-immunisation.
[Gr. xenos = str\in; lat. immunis = scutit, apat, de la
in = lipsit de, munus = obliga]ie.] Sin.: heteroimunizare (v.).
XENON 133 / xenon 133 / xenon 133.
[Gr. xenon = ciud\]enie, de la xenos = str\in, ciudat.] Izotop radioactiv al elementului
gazos, cu simbolul
133
Xe, utilizat `n investigarea prin *scintigrafie a ventila]iei pulmonare.
XENOPATIE, s. f. / xénopathie, s. f. / xenopathia.
[Gr. xenos = str\in; pathos = boal\.] Delir de influen]\.
XEROCHEILIE, s. f. / xérochéilie, s. f. / xeroche-ilia.
[Gr. xeros = uscat; kheilos = buz\.] Usc\ciu-ne a buzelor reprezentând o
form de *cheilit\.
XERODERMA PIGMENTOSUM / xeroderma pi g-mentosum / xeroderma pigmentosum.
[Gr. xe-ros = uscat; derma, -atos = piele;
lat.
pigmentum = vopsea.] Dermatoz familial\: hipersensibilitate cutanat la lumina solar\, manifestat prin pete, urmate de
ulcera]ii, atrofii, iar ulterior de epitelioa-me multiple. Sin.: boal Kaposi (1).
XERODERMIE, s. f. / xérodermie, s. f. / xerodermia.
[Gr. xeros = uscat; derma, -atos = piele.] Termen utilizat rar pentru
desemnarea unor forme fruste de *ihtioz\, manifestate prin descuamare fin\, pudroas\.
XEROFAGIE, s. f. / xérophagie, s. f. / xeropha-gia.
[Gr. xeros = uscat; phagein = a mânca.] Consumul exclusiv de hran uscat\.
XEROFIL, adj. / xérophile, adj. / xerophilous.
[Gr. xeros = uscat; philos = prieten, de la philein = a iubi.] Care suport bine
mediul uscat, cu referire `ndeosebi la microorganisme.
XEROFTALMIE, s. f. / xérophtalmie, s. f. / xer-ophthalmia.
[Gr. xeros = uscat; ophthalmos = ochi.] Uscare [i retrac]ie a
conjunctivei [i a corneei determinat `ndeosebi de o caren] `n *vitamina A, mai rar `n rela]ie cu o *conjunctivit cronic sau cu un
*glaucom. X. debuteaz cu tulburi ale vederii nocturne [i xerosis conjunctival, la care se adaug ulterior xerosis corneean [i mai
târziu *keratomalacie, care se poate complica ea `ns\[i cu perfora]ia corneei [i *panoftalmie. V. [i xerosis.
XEROGRAFIE, s. f. / xérographie, s. f. / xerogra-phy.
[Gr. xeros = uscat; graphein = a scrie.] Sin.: xeroradiografie (v.).
XEROMAMOGRAFIE, s. f. / xéromammographie, s. f. / xeromammography.
[Gr. xeros = uscat; lat. mamma, gr. mamme =
sânul mamei, mamel\; gr.
graphein = a scrie.] *Xeroradiografie practicat `n vederea depistii `n mas (*screening) a cancerului
mamar.
XEROMENIE, s. f. / xéroménie, s. f. / xeromenia.
[Gr. xeros = uscat; meniaia = menstrua]ie.] Apa-ri]ia simptomelor organice ale
perioadei menstruale, dar f menstrua]ie.
XERORADIOGRAFIE, s. f. / xéroradiographie, s. f. / xeroradiography.
[Gr. xeros = uscat; lat. radius = raz\; gr. graphein = a
scrie
.] Procedeu de ob]inere a radiografiilor la sec, pe baza unor efec-te fotoelectrice, evitându-se astfel tratamentele chimice la
care sunt supuse cli[eele radiografice clasice. ~n x. se utilizeaz\, de regul\, pl\ci din alu-miniu acoperite cu un strat sub]ire de
seleniu ionizat. Imaginile ob]inute prin x. prezint un contrast superior celui al radiografiilor clasice. Sin.: xerografie.
XEROSIS, s. n. / xérosis, s. m. / xerosis.
[Gr. xeros = uscat; - osis.] Keratinizare superficial a epiteliului conjunctivei bulbare,
apoi a epiteliului corneei, marcând debutul *xeroftalmiei.
XEROSTOMIE, s. f. / xérostomie, s. f. / xerosto-mia.
[Gr. xeros = uscat; stoma, -atos = gur\.] Stare de usc\ciune a cavit\]ii
bucale, determinat de sc\derea masiv sau de dispari]ia secre]iei salivare. X. este consecin]a afectii tuturor glandelor salivare
principale [i accesorii. V. [i asialie, sindrom Gougerot-Sjögren.
XEROZ|, s. f. / xérose, s. f. / xerosis.
[Gr. xeros = uscat; - ozã.] 1) Usc\ciune a pielii, prin diminuarea secre]iilor glandelor
sudoripare [i `n special a celor sebacee. 2) Termen general pentru modificile structurale ale organelor, `n cadrul proceselor de
`mb rânire, caracterizate printr-o proliferare conjunctiv general [i cu un grad de regularitate. X. difer de *scleroz\, care este o
proliferare conjunctiv localizat [i neregulat\.
XIFODINIE, s. f. / xiphodynie, s. f. / xiphodynia.
[Gr. xiphos = spad\; odyne = durere.] Durere spontan sau la presiune localizat
la nivelul apendicelui xifoid.
XIFOID, adj. / xiphoïde, adj. / xiphoid.
[Gr. xiphos = spad\; eidos = form\.] Care are forma unei s\-bii. Ex.: apendicele x., partea
inferioar a sternului.
XIFOIDIT|, s. f. / xiphoïdite, s. f. / xiphoiditis.
[Gr. xiphos = spad\; eidos = form\; - itã.] Inflama]ia apendicelui xifoid.
XIFOSTERNOPEXIE, s. f. / xiphosternopexie, s. f. / xiphosternopexia.
[Gr. xiphos = spad\; ster-non = stern; pexis = fixare.]
Opera]ie pentru corectarea toracelui `n caren\. Const `n deta[area apendicelui xifoid cu inser]iile sale diafragmatice [i sutura sa
pe fa]a anterioar a sternului inferior.
XILEN, s. m. / xylène, s. m. / xylene.
[Gr. xylon = lemn.] Lichid incolor, solubil `n alcool [i eter, ob]inut prin distilarea petrolului,
folosit ca solvent.
XILOZ|, s. f. / xylose, s. f. / xylose.
[Gr. xylon = lemn; ozã - indic un glucid.] Pentoz de origine vegetal implicat `n
interconversiile carbohidra]ilor `n afara celulei. Este utilizat `n investigarea func]iei intestinale. V. test la D-xiloz\.
XISM|, s. f. / xysma, s. f. / xysma.
[Gr. xysma = ceea ce rezult prin r\zuire.] Material solid asem or unor fragmente de
membrane eliminat uneori `n diaree.

876. 876




IULIU HAÞIEGANU (1885-1959), maestru al clinicii medicale
româneºti, cercetãtor, umanist ºi patriot. Doctor în medicinã la vârsta de
33 de ani, primul decan al
Facultãþii româneºti de medicinã de la
Universitatea din Cluj (1919-1920), Ha-þieganu a fost un mare
reformator ºi organizator pe baze moderne al clinicii medicale. Creator ºi
moderator al ºcolii medica-le clujene, diagnostician excepþional, el a
întemeiat laboratoare clinice cu o dotare adecvatã ºi cu personal
specializat. ªcoala medicalã clujeanã a fost prima în cadrul cãreia, sub
conducerea sa, s-a acordat importanþa cuvenitã semeiologiei în
învãþãmântul medical. Profesor desãvârºit, Iuliu Haþieganu a scris, împreunã cu Ion Goia,
celebrul
Tratat elementar de semiologie ºi patologie medicalã, care a apãrut în mai multe
ediþii. În calitate de rector, Iuliu Haþieganu a formulat astfel rolul Universitãþii: "
prin
Universitate trebuie sã înþelegem cea mai înaltã instituþie de cercetare a adevãrului, de
rãspândire a frumosului, de pregãtire a elitei conducãtoare ºi de îndrumare a poporului
ascultãtor ºi doritor de luminã
".



YERSINIA / Yersinia / Yersinia. [Alexandre John Emile Yersin ,
bacteriolog elve]ian, membru al Institutului Pasteur din Paris [i fondator
al Institutului Pasteur din Nha-Trang (Indochina), 1863-1943
.] Gen de
bacterii (bacili Gram-negativi) apar-]inând familiei
Enterobacteriaceae,
care cuprinde: 1)
Y. pestis (v.). 2) Y. pseudotuberculosis, rareori patogen
la om, agent al unor adenite mezenterice cu forme pulmonare [i
septicemice pseudotuberculoase. 3)
Y. enterocolytica, agent patogen al *yersiniozei.
YERSINIA PESTIS / Yersinia pestis / Yersinia pestis. Specie de bacili Gram-negativi, facultativ anaerobi din genul
Yersinia, familia
Enterobacte-riaceae, care constituie agentul etiologic al *pestei (ciumei) pneumonice [i a celei bubonice la oameni [i la diverse
roz oare. Transmiterea `ntre roz oare [i de la acestea la om se face prin purecele murin, iar transmiterea `ntre oameni, prin
p\duche (
Pediculus humanus corpori). Sin. vechi: Bacterium pestis, Pasteurella pestis, bacilul pestei, bacil Kitasato.
YERSINIOZ|, s. f. / yersiniose, s. f. / yersiniosis.
[Alexandre John Emile Yersin, bacteriolog elve]ian, 1863-1943; -ozã.] Boal
`nfec]ioas cronic determinat de
Yersinia enterocolitica [i manifestat prin diaree, enterit\, pseudoapendicit\, ileit\, *eritem
nodos [i, rar, septicemie [i artrite acute.
YIN-YANG / yin-yang / yin-yang.
[Chinez yin = prezen]a norilor; yang = soarele `n\l]at deasupra zii [i zu = colin\; semnific\, la
origine, cei doi versan]i, umbrit [i `nsorit, ai unei v\i
.] ~n daoism [i confucianism, cuplu de principii fundamentale care exprim
dualismul [i complementarismul universal. Y. [i Y. nu desemneaz lucruri sau fenomene, ci principiile care, aflându-se dincolo de
lucruri [i fenomene, se proiecteaz `n acestea, [i din al cor echilibru rezult armonia cosmic\. Atunci când este descris, Yin
prime[te caracteristici precum feminin, interior, greu, rece, `ntunecat, `n timp ce lui Yang i se atribuie caracterele de masculin,
exterior, u[or, cald, luminos etc. ~n medicina energetic chinez\, cele dou principii complementare se reflect `n toate func]iile [i la
toate nivelurile de interpretare, omul fiind privit ca un ansamblu energetic alc uit din numeroase subsisteme Y.-Y. aflate `n
echilibru dinamic. Din punct de vedere al structurii, exteriorul corpului este Yang, interiorul – Yin, partea superioar - Yang, partea
inferioar - Yin, organele cavitare - Yang, cele parenchimatoase - Yin. Dintre cele 12 meridiane energetice principale, [ase sunt de
natur Yang [i [ase sunt de natur Yin. Din perspectiva acestei complementarit\]i, pot fi caracterizate [i fenomenele biologice care
se petrec la nivel discret. Astfel, fa]a citoplasmatic a membranei celulare este electronegativ\, deci Yin, `n timp ce fa]a extern
este pozitiv\, deci Yang. Dezechilibrul Y.-Y. reprezint esen]a oricei patologii care, `nainte de a deveni evident la nivelul
structurii materiale, se produce ca alterare la nivel subtil. ~n interpretarea fiziopatologic a medicinei chineze, o terapie este cu
adevat eficient numai dac se adreseaz `n mod specific acestui dezechilibru subtil, a cui reprezentare fenomenal este
boala.
YOGA / yoga / yoga.
[Hindus yoga = unire.] Ansamblu complex de exerci]ii psihice (spirituale) [i corporale, cu originea `n
principal `n sistemul filosofic brahmanic (primele men]iuni `n imnele vedice, cu dou\ milenii `nainte de era cre[tin\ rept
scop eliberarea spiritului de constrângerile corpului uman prin autocontrolul mi[cilor, ritmurilor [i respira]iei.
YOHIMBIN|, s. f. / yohimbine, s. f. / yohimbine. C
21H
26N
2O
3, alcaloid extras din scoar]a unor arbori din Africa central\, Pausinystalia
yohimba
sau Corinanthe yohimbe (Rubiaceae); este agent simpaticolitic alfablocant, anestezic local [i midriatic. I se atribuie [i
propriet\]i afrodisiace.
YPERIT|, s. f. / ypérite, s. f. / mustard-gas.
[Yper = ora[ flamand din Belgia, unde acest gaz asfixiant a fost utilizat prima dat\, `n
timpul primului r\zboi mondial
.] C
4H
8Cl
2S, lichid incolor, uleios, cu miros dezagreabil, extrem de periculos pentru piele. Este gaz
de lupt vezicant.
YTRIU, s. n. / yttrium, s. m. / yttrium.
[Ytterby = numele unei localit\]i din Suedia, locul unde acest metal a fost descoperit .]
Elementul nr. 39, cu greutatea atomic 88,905 [i cu simbolul Y, metal care apar]ine clasei p\mânturilor rare. Izotopul radioactiv
90
Y, cu greutatea atomic 90 [i cu timpul de `njum \]ire de 64 ore, este utilizat ca emi] or de radia]ii β `n terapia cancerului, prin
implantare la nivelul tumorii. De asemenea, poate fi eficient, prin producerea de leziuni, `n *neurotomie.
1

877. 877




GRIGORE T. POPA (1892-1948), anatomist, cercetãtor ºi om de
culturã. Dupã obþinerea doctoratului în biologie ºi chirurgie (1920), îºi
continuã formaþia de cercetãtor ca bursier Rockefeller, în laboratoare din
Anglia (în perioada 1925-1928), unde a revenit în repetate rânduri. În
1928 este numit profesor titular al
Catedrei de anatomie ºi embriologie
din Iaºi ºi ales decan al facultãþii în perioada 1938-1940. Din 1941 se
transferã la Bucureºti, ultimii sãi ani de viaþã fiind marcaþi de boalã. Ca
profesor, a consacrat ºcoala de concepþie anatomicã funcþionalã. Prin
descoperirea, împreunã cu Una Fielding, a sistemului port-hipofizar, o
“
cheie a mecanismelor endocrine” (Harris), Gr. T. Popa rãmâne în istoria ºtiinþei. Ca om de
culturã, Gr. T. Popa a condus, împreunã cu M. Sadoveanu ºi M. Codreanu, revista
Însemnãri
ieºene
. Eseurile sale asupra vieþii universitare ºi a rasismului rãmân actuale. În anii de
instaurare a comunismului, Gr. T. Popa a rãmas un om demn, cum au fost puþini. Demis din
funcþia de decan, sfârºitul sãu prematur a fost precipitat de teroarea autoritãþilor comuniste.

ZAHARAZ|, s. f. / saccharase, s. f. / saccharase. [Lat. saccharum, gr.
sakkharon = zah; -azã.] Sin.: invertaz (v.).
ZAHARID, s. n. / saccharide, s. m. / saccharide.
[Lat. saccharum, gr.
sakkharon = zah.] V. glucid.
ZAHARIMETRU, s. n. / saccharimètre, s. m. / saccharimeter.
[Lat.
saccharum, gr. sakkharon = zah; gr. metron = m\sur\.] Tip de
*polarimetru etalonat pentru m\surarea concentra]iei de zah (*zaharoz)
din diferite medii lichide.
ZAHARIN|, s. f. / saccharine, s. f. / saccharin.
[Lat. saccharum, gr.
sakcharon = zah; -inã.] Substan] de culoare alb\, cristalin\, cu gust
dulce, utilizat ca `nlocuitor de zah; nu are valoare caloric\. Z. este
foarte utilizat `n diabet [i pentru producerea alimentelor hipocalorice.
Este distrus prin `nc\lzire. V. aspartam.
ZAHAROZ|, s. f. / saccharose, s. m. / saccha-rose.
[Lat. saccharum, gr. sakkharon = zah; ozã - indic un glucid.] Cel mai
r\spândit glucid, dizaharid C
12H
22O
11, compus din glucoz [i fructoz\. Este foarte r\spândit `n natur\, `ndeosebi `n regnul vegetal.
Constituie zahul alimentar din sfecl [i din trestia de zah. ~n afar de utilizarea ca aliment, z. serve[te pentru `ndulcire [i ca *ex-
cipient `n unele medicamente. Sin.: zah alb, sucroz\. V. [i aspartam.
ZAH|R, s. n. / sucre, s. m. / sugar.
[Lat. saccha-rum, gr. sakkharon = zah.] 1) Aliment de baz\, constituit `n propor]ie de
100% din *zaharoz\, `n cazul
z. alb. Z. brun rezult prin rafinarea incomplet a zaharozei. 2) Sin. nerecomandat pentru *glucid.
Z|B|LU}|, s. f. / perlèche, s. f. / perleche.
[Magh. zabola = zal\; -u]ã.] Sin.: perle[ (v.).
Z|PAD| CARBONIC| / neige carbonique / carbon dioxide snow.
[Sl. zapadati = a c\dea; lat. carbo, -onis = cbune.] Bioxid de
carbon solid, ob]inut prin evaporarea rapid a CO
2 lichid. Este utilizat `n dermatologie (tumori ale pielii, lupus eritematos), `n
realizarea *liofilizii, `n *criobiolo-gie.
ZDROBIRE, s. f. / écrasement, s. m. / crushing.
[Sl. sudrobiti = a zdrobi.] Leziune traumatic pro-dus de un agent mecanic [i
constând `n strivirea sau sfâmarea ]esutului asupra cuia s-a produs agresiunea. V. sindrom de strivire.
ZEA MAYS / Zea mays / Zea mays. Porumb: plan-t din familia
Gramineae. Stigmatele (m asea) con]in alcaloizi cu ac]iune
diuretic (ergosterin), saponine [i un ulei esen]ial bogat `n carvacrol.
ZEIN|, s. f. / zéine, s. f. / zein.
[Lat. zea, gr. zeia = specie de grâu cu un singur bob; -inã.] Protein din porumb, sac `n
aminoacizii esen]iali [i lipsit de lizin\. De aceea este incriminat ca factor etiologic al distrofiei alimentare [i al *pelagrei `n cazul
consumului predominant de m\lai.
ZEIOZ|, s. f. / zéiose, s. f. / zeiosis.
[Gr. zeiein = a fierbe; -ozã.] Proces de degenerescen] [i de moarte celular a leucocitelor,
caracterizat prin formarea de expansiuni ale citoplasmei. V. [i po-tocitoz\.
ZEISM, s. n. / zeisme, s. m. / zeism.
[Lat. zea, gr. zeia = specie de grâu cu un singur bob; -ism.] Tulburi care pot apare dup
alimenta]ia bogat `n m\lai sau alte derivate din porumb. V. zein\.
ZELOFOBIE, s. f. / zelophobie, s. f. / zelophobia.
[Lat. zelus, gr. zelos = gelozie; gr. phobos = fric\.] Fric morbid de a fi buit,
suspectat de gelozie.
ZELOTIPIE, s. f. / zelotypie, s. f. / zelotypia.
[Lat. zelus, gr. zelos = zel, entuziasm; gr. typos = tip, model, marc\.] Zel excesiv,
pân la patologic, `n sus]inerea oricei cauze.
ZEOLI}I, s. m. pl. / zéolites, s. f. pl. / zeolits.
[Gr. zeiein = a fierbe; lithos = piatr\.] Silica]i dubli naturali de aluminiu [i sodiu
utiliza]i la dedurizarea apei.
ZER, s. n. / lactosérum, s. m. / whey.
[Lat. serum = zer.] Lichid care r\mâne dup coagularea laptelui. Z. este lipsit de *cazein\,
dar con]ine lactalbumin\, loactoglobulin\, lactoz [i suri minerale.
ZERO, s. n. / zéro, s. m. / zero.
[Ital. zero = nimic, forma prescurtat a cuvântului zefiro, din ar. sifr.] 1) Punctul de la care `ncep
m\surile pe o scal\. 2)
Z. fiziologic, temperatura la care toate senza]iile sunt abolite.
ZEUGMATOGRAFIE, s. f. / zeugmatographie, s. f. / zeugmatography.
[Lat. zeugma, -atis, gr. zeugma, -atos = jug; gr.
graphein = a scrie.] Sin.: rezonan] magnetic nuclear (v.).
ZGOMOT, s. n. / bruit, s. m. / sound, noise.
[Sârb\, croat glomot = zgomot.] Amestec neomogen de sunete cu intensit\]i [i
frecven]e diferite, dizarmonice, uneori cu efecte fiziologice nepl\cute. O serie de zgomote din organism au valoare semeiologic\.
V. `n continuare.
ZGOMOT ALB / bruit blanc / white sound. Z. caracterizat prin emisia simultan a tuturor frecven]elor spectrului sonor, cu intensitate
egal\. Este utilizat `n audiometrie, pentru explorarea acuit\]ii auditive a urechii.
ZGOMOT ATRIAL / bruit atrial / atrial sound. Z. IV cardiac, v. zgomote cardiace.
ZGOMOT AURICULAR / bourdonnement d'o-reille / ear buzzing. Sin.: acufen (v.).
ZGOMOT AUSCULTATORIU / bruit d’ auscultation / auscultatory sound. Z. care este perceput la *ausculta]ie. V. [i zgomote
cardiace, zgomote respiratorii.
ZGOMOT DE EJEC}IE / bruit d'éjection / ejection sound. Zgomot de ejec]ie perceput ca un clacment arterial protosistolic, produs la
debutul ejec]iei ventriculare. Acest zgomot apare `n stenoza valvular\, aortic sau pulmonar\.

878. 878
ZGOMOT DE FOND / bruit de fond / background (noise). Ansamblu de semnale parazite, fie de o-rigine exterioar unui aparat, fie
de origine inter-n\. Aceste semnale sunt `ntregistrate la nivelul e-tajului terminal al unui lan] de m\surare [i se suprapun
semnalelor studiate. Exist diferite procedee pentru atenuarea z. f. sau de extrac]ie (eliminare) a acestuia din `nregistrarea
propriu-zis\.
ZGOMOT DE GALOP / bruit de galop / gallop rhythm. Sin.: galop (v.).
ZGOMOT GLOTIC / bruit glottique / glottic sound. Zgomot determinat de trecerea aerului `n orificiul glotic, fiind perceput `n mod
normal `n imediata vecin ate a traheei [i a bron[iilor su[e. Transmiterea sa `n zone `ndeptate ale parenchimului pulmonar este
la originea *suflurilor pulmonare.
ZGOMOT HIPOCRATIC / bruit hippocratique / hippocratic sound. Z. care este auzit la *ausculta]ia pulmonar `n *piopneumotorax.
ZGOMOT DE PERCU}IE / bruit de percussion / percussion sound. Z. care se aude la *percu]ia unor structuri anatomice. Poate
avea diferite sonorit\]i (mat, submat, metalic etc.).
ZGOMOT DE TUN / bruit de canon / cannon sound. Zgomot I al inimii deosebit de intens, care apare `n cursul blocului
atrioventricular complet, din cauza sumii zgomotului I cu zgomotul IV, `n momentele când sistola atrial coincide `n timp cu cea
ventricular\.
ZGOMOTE CARDIACE / bruits du coeur / heart sounds. Ansamblu de fenomene sonore corespunzând fenomenelor mecanice [i
hemodinamice produse `n timpul *revolu]iei cardiace. Se descriu patru zgomote cardiace: 1)
Z. I c. marcheaz debutul revolu]iei
cardiace, este intens, de tonalitate joas\, cu punct maxim de audibilitate `n focarul mitralei [i corespunde sistolei ventriculare (con-
trac]ie ventricular\, `nchidere a valvelor mitralei [i tricuspidei, accelerare a sângelui `n vasele mari). 2)
Z. II c., de intensitate mai
mic [i tonalitate mai `nalt este produs de `nchiderea valvelor sigmoide ale aortei [i pulmonarei [i de vibra]ia pere]ilor vasculari. Z.
I [i II sunt separate de marea pauz auscultatorie, corespunzând diastolei ventriculare. 3)
Z. III c. protodiastolic, este auscultat la
`ncepu-tul diastolei, fiind surd, de mic intensitate, de frecven] joas [i produs de vibra]ia ventriculilor datorat umplerii rapide a
acestora. Z. III este facultativ [i se percepe la subiectul tân `n decubi-tus. 4)
Z. IV c. de frecven] joas\, precedând une-ori z. I,
este produs de umplerea tardiv a ventri-culelor `n telediastol prin contrac]ie atrial\, nu este audibil `n condi]ii normale, fiind
`nregistrabil doar la *fonocardiografie. Sin.: zgomot atrial.
ZGOMOTE KOROTKOFF / bruits de Korotkoff / Korotkoff's sounds.
[Nikolai Sergheevici Korotkoff, medic rus, 1874-1920.]
Zgomote arteriale care permit m\surarea presiunii arteriale prin metoda ausculta]iei. Z. K. sunt percepute la nivelul arterei imediat
`n aval de *sfigmomanomentru. Se disting patru tipuri de tonuri arteriale prin decomprimarea arterei humerale ca urmare a
reducerii presiunii manometrice: aproape de tensiunea maxim zgomotele sunt seci [i de intensitate medie, apoi suflante [i
atenuate, `n continuare seci [i tot mai puternice, iar `n final slabe [i surde. ~n practic\, prima b aie perceput corespunde
*presiunii arteriale maxime, iar ultima *presiunii minime.
ZIGODACTILIE, s. f. / zygodactylie, s. f. / zygo-dactyly.
[Gr. zygon = jug; daktylos = deget.] Reunirea degetelor prin p]ile moi,
f fuziunea falangelor.
ZIGOMATIC, adj., s. m. (2) [i n. (3) / zygomatique, adj., s. m. (1, 2), os malaire (3) / zygomatic, adj., zygomatic bone.
[Gr. zygoma,
-atos
= tot ceea ce serve[te la legat.] 1) Care se refer la pome]ii obrazului. 2) Fiecare din mu[chii mare [i mic z. 3) Os z.: v. tab.
anat. - oase. V. [i malar.
ZIGOT, s. m. / zygote, s. m. / zygote.
[Gr. zygotos = legat `mpreun\, de la zygor = eu unesc.] Celul rezultat din fecundarea
*game]ilor (a unui *ovul de c re un *spermatozoid). Sin.: celul ou, ou fecundat.
ZIMODEM, s. n. / zymodème, s. f. / zymodeme.
[Gr. zyme = ferment, drojdie; demos = popor, popula]ie.] Structur enzimatic
specific unei anumite popula]ii de microorganisme identificat prin electroforez\. Fiecare su[ microbian prezint un z.
caracteristic.
ZIMOGEN, s. m. / zymogène, s. m. / zymogen.
[Gr. zyme = ferment, drojdie; gennan = a produce.] Substan] proteinic specific
din care ia na[tere o enzim\. Z. sunt precursori de enzime. Ex.: *tripsinogen, *fibrinogen, *tromboplastinogen, *proconvertin etc.
Transformarea z. `n enzim activ este declan[at prin ac]iunea ionilor de H
+
[i `ndeosebi prin `ns\[i enzima respectiv\, fenomen
denumit *autocataliz\. Existen]a `n organism a enzimelor `n stare de precursori inactivi previne autodigestia ]esututrilor,
coagularea sângelui `n vase etc.
ZINC, s. n. / zinc, s. m. / zinc.
[Germ. Zink, de la Zinken = dinte de furc (aluzie la forma metalului atunci când iese din cuptor) .]
Elementul nr. 30, cu simbolul Zn [i greutatea atomic 65,37. Z. este un metal care formeaz compu[i complec[i cu unele
substan]e organice. Oligoelement, se afl `n organism `ntr-o cantitate de 1,4-2,3 g. Z. exercit un rol de coenzim `n cazul a
numeroase enzime. Astfel el intensific activitatea unor enzime (alco-oldehidrogenaza) sau hormoni (insulina) [i inhib ac]iunea
altor enzime (anhidraza carbonic\ de z. se asociaz cu *acrodermatita entero-patic\, tulburi de cre[tere [i sensibilitate
anormal la infec]ii. Ingerate cronic surile sale sunt adesea toxice. Carbonatul, clorura [i hidroxidul de z. au efect astringent [i
protector. V. tab. const. biochim.
ZINC FINGER / zinc finger / zinc finger. Anglicism inutil pentru
deget de zinc (v.).
ZINC-INSULIN| / zinc-insuline / zinc-insulin. In-sulin cristalizat romboedric `n prezen]a acetatului de zinc. Protamin-z.-i. are o
absorb]ie mai lent\, eficacitate prelungit [i stabilitate mare.
ZONA, s. f. / zona, s. f. / zona, herpes zoster.
[Lat. zona = brâu, cing oare, zon\.] Boal infec-]ioas determinat de *virusul
varicelo-zosterian (VVZ), caracterizat printr-o erup]ie alc uit din vezicule mari flasce, cu topografie unilateral corespunzând
traiectului unui nerv senzitiv. Se `nso-]e[te de adenopatie [i de tulburi senzitive nevralgice, determinând frecvent sechele
dureroase, care dureaz mult timp dup vindecare. Cea mai frecvent localizare este intercostal\, mai rar oftalmic (*zona
oftalmic) [i cervical\. Sin.: zona zoster, herpes zoster.
ZONA OFTALMIC| / zona ophtalmique / herpes zoster ophthalmicus. Form topografic de *zona, manifestat printr-o erup]ie
vezicular unilateral `n teritoriul cutanat al nervului oftalmic, prima ramur a trigemenului. Z. o. se poate traduce prin
*conjunctivit\, *iridociclit (uneori hipertensiv\ \, al cei prognostic poate fi sever, asociat frecvent cu
paralizii oculomotorii progresive.
ZONA ZOSTER / zona zoster / herpes zoster. Sin.: zona (v.).
ZON|, s. f. / zone, s. f. / zone, zona.
[Lat. zona = brâu, cing oare, zon\.] Centur\, arie sau regiune delimitat (anat.). Ex.: 1) Zona
fasciculata
, por]iune central a corticosuprarenalei. 2) Zona incerta (NA), por]iunea anterioar a forma]iei reticulate. 3) Zona
pectinata
, por]iunea extern a membranei bazilare. 4) Z. pulmonar\, segment pulmonar, unitate parenchimatoas pulmonar\,
anatomic [i func]ional\. 5)
Z. de remaniere, leziune colposcopic benign\. 6) Z. subecuatorial\ [i supraecuatorial\ a dintelui. 7) Z.
subglotic\
etc.
ZON| CONTROLAT| / zone contrôlée / controlled area. Z. cu acces controlat, reglementat conform legii, pentru prevenirea riscului
de iradiere cu *radia]ii ionizante nucleare.
ZON| EROGEN| / zone érogène / erotogenic zone. Regiune cutanat sau mucoas care poate fi sediul unei excita]ii de tip sexual.
Z. e. sunt `n-deosebi regiunile oral\, genitouretral\, mamelo-nar [i anal\.
ZON| KIESSELBACH / zone de Kiesselbach / Kiesselbach's area.
[Wilhelm Kiesselbach, otorinolaringolog german, profesor la
Erlangen, 1839-1902
.] Sin.: pat vascular Kiesselbach.
ZON| TRIGGER / zone détente / trigger zone. Zon cutaneo-mucoas particular\, de obicei de mic `ntindere, a cei stimulare,
chiar de intensitate slab\, poate declan[a dureri fulgurante, deseori `n salve. Z. t. au fost descrise `n cazul nevralgiei de trigemen.
V. [i trigger.

879. 879
ZONIT|, s. f. / zonite, s. m. / zonite. [Lat. zona = brâu, cing oare, zon\; -itã.] Afectare, de obicei tuberculoas\, a unei zone
pulmonare.
ZONULA ADHERENS / zonula adherens / zonula adherens. V. zonul\.
ZONULA CILLIARIS / zonula cilliaris / zonula cilliaris. NA: zonula cilliaris. Sin.: zonul Zinn (v.).
ZONULA OCCLUDENS / zonula occludens / zonula occludens. Sin.: jonc]iune impermeabil (v.).
ZONUL|, s. f. / zonule, s. m. / zonula. NA: zonula, pl. zonulae.
[Lat. zonula, dim. de la zona = brâu, cing oare, zon\.] 1) Zon
anatomic de dimensiuni mici. 2) *Jonc]iune aderent `n form de centur care `ncercuie[te extremitatea apical a unei celule
epiteliale [i o leag de celulele vecine. La suprafa]a citoplasmei celulei respective exist un fascicul contractil de filamente de *ac-
tin\. Sin.:
zonula adherens. 3) Zonul Zinn (v.).
ZONUL| ZINN / zonule de Zinn / Zinn's zonule. NA: zonula cilliaris.
[Johann Gottfried Zinn, anatomist [i botanist german,
profesor la Göttingen, 1727-1759
.] Sistem de fibre care pornesc de la fa]a intern a corpului ciliar la periferia cristalinului,
men]inând cristalinul `n pozi]ie `n globul ocular. Sin.: ligament suspensor al cristalinului,
zonula cilliaris.
ZONULOLIZ|, s. f. / zonulolyse, s. f. / zonuloly-sis.
[Lat. zonula, dim. de la zona = brâu, cing oare, zon\; gr. lysis = distrugere,
de la
lyein = a distruge.] Distruc]ia enzimatic\, de obicei cu *alfachimotripsin\, a *zonulei Zinn, practicat\ `n cursul unor interven]ii
pentru *cataract\.
ZONULOTOMIE, s. f. / zonulotomie, s. f. / zonu-lotomy.
[Lat. zonula, dim. de la zona = brâu, cing oare, zon\; gr. tome = t\iere,
sec]iune, de la
temnein = a t\ia.] Incizia sau sec]ionarea *zonu-lei Zinn, utilizat `ndeosebi `n unele tehnici de extrac]ie total a
cristalinului.
ZOOANTROPIE, s. f. / zooanthropie, s. f. / zoo-anthropia.
[Gr. zoon = animal; anthropos = om.] Stare delirant `n care bolnavul
crede c s-a transformat `n animal.
ZOOFILIE, s. f. / zoophilie, s. f. / zoophily.
[Gr. zoon = animal; philia = atrac]ie, de la philein = a iubi.] 1) Ata[ament exagerat,
afec]iune morbid\, fa] de un animal, `ndeosebi pentru câine sau pisic\. 2) Form de *parafilie constând `n preferin]a pentru
animale `n provocarea [i `n finalizarea excita]iei sexuale.
ZOOFOBIE, s. f. / zoophobie, s. f. / zoophobia.
[Gr. zoon = animal; phobos = fric\.] Fric nemo-tivat\, ira]ional fa] de animale,
`n absen]a oricui pericol.
ZOOMANIE, s. f. / zoomanie, s. f. / zoomania.
[Gr. zoon = animal; mania = nebunie.] Iubire anormal\, exagerat [i exclusiv
pentru animale.
ZOOMORFISM, s. n. / zoomorphisme, s. m. / zoomorphism.
[Gr. zoon = animal; morphe = form\; -ism.] 1) Tendin]a de a g\si, la
om, corespondente din lumea animal\. 2) Convingerea `n posibilitatea transformii `n animal; se observ `n unele psihopatii.
ZOONOZ|, s. f. / zoonose, s. f. / zoonosis.
[Gr. zoon = animal; nosos = boal\.] Boal animal ca
re, eventual, poate fi transmis la om, `n anumite condi]ii naturale. Ex.: *bruceloza [i *rabia.
ZOOPATIE, s. f. / zoopathie, s. f. / zoopathy.
[Gr. zoon = animal; pathos = boal\.] Boal a animalelor.
ZOOPLANCTON, s. n. / zooplancton, s. m. / zooplankton.
[Gr. zoon = animal; plankton, forma neutr a adj. planktos =
r \citor
.] Organismele animale care plutesc liber `n ap\.
ZOOPROFILAXIE, s. f. / zooprophylaxie, s. f. / zooprophylaxis.
[(Gr. zoon = animal; prophylas-sein = a garanta, de la pro =
`nainte,
phylaxis = protec]ie.] Metod biologic utilizat `n combaterea *malariei, care se bazeaz pe preferin]a ]ân]arilor pentru
sângele animalelor. ~n acest scop, `ntre locuin]ele oamenilor [i focarele cu larve se interpun ad\posturi pentru vite.
ZOOPSIE, s. f. / zoopsie, s. f. / zoopsia.
[Gr. zoon = animal; opsis = vedere, aspect.] *Halucina]ie `n general terifiant\, constând `n
vederea unor animale. Z. este prezent `ndeosebi `n *delirium tre-mens.
ZOOZ|, s. f. / zoose, s. f. / zoosis.
[Gr. zoon = a-nimal; -ozã.] Boal parazitar de origine animal\.
ZOSTERIFORM, adj. / zostériforme, adj. / zosteriform.
[Lat. zoster, -eris, gr. zoster, -eros = centur\; lat. forma = form\.] Care
seam cu *zona.
ZWITTERION, s. m. / zwitterion, s. m. / zwitte-rion.
[Germ. Zwitter = bastard, hibrid; gr. ion = migrator, c\l or, de la ienai = a
merge
.] Ion cu dou regiuni `nccate pozitiv [i negativ (ion dipolar), separate `n spa]iu.