lectia_de_educatie.Pt Igiena dentară.ppt

Matrial pentru sanatate orala

1. LECŢIA DE EDUCAŢIE
PENTRU SĂNĂTATE
ORO-DENTARĂ

Mijloace de comunicare Mijloace de comunicare
efectiva a mesajului efectiva a mesajului
educational in cabinetul educational in cabinetul
de medicina dentarade medicina dentara

2. DEFINIŢIE
Educaţia pentru sănătate se poate
defini ca fiind un sistem ce include:
conştiinţa stării de sănătate;
procesul de predare/învăţare;
participare.

3. Componentele de bază ale îngrijirilor
primare de sănătate (OMS):
1.Educaţia pentru sănătate, prevenirea şi controlul
bolilor;
2.Promovarea unei alimentaţii corecte;
3.Asigurarea cu apă potabilă, în cantitate adecvată şi o
sanitaţie de bază;
4.Îngrijirea mamei şi copilului, inclusiv planningul familial;
5.Imunizarea împotriva bolilor infecţioase majore;
6.Prevenirea şi controlul bolilor endemice cu caracter zonal;
7.Tratamentul adecvat al bolilor curente şi vătămărilor;
8.Asigurarea cu medicamente esenţiale.

4. Educaţia pentru sănătate/educaţia
sanitară diferenţe
deoarece nu are drept scop doar promovarea unor
deprinderi de igienă şi sanitaţie
se referă la:
- ridicarea nivelului de cunoştinţe medicale în
rândul populaţiei, mai ales în domeniul
sanogenezei, protecţiei mediului şi prevenţiei
bolilor;
- formarea unor deprinderi corecte în rândul
populaţiei, deprinderi care să promoveze sănătatea.

5. Obiectivul de bază al educaţiei pentru sănătate
constă în formarea şi dezvoltarea în rândul populaţiei
începând cu vârstele cele mai fragede a unei concepţii şi
a unui comportament igienic, sanogen, în scopul
apărării sănătaţii, al dezvoltării armonioase a
organismului şi al adaptării lui la condiţiile mediului
înconjurător.

6. MIJLOACELE EDUCAŢIEI
PENTRU SĂNĂTATE
Mijloacele de educaţie pentru sănătate se referă la
modalităţile de transmitere a mesajului de la
comunicator la receptor. Acestea sunt numeroase şi
variate, putând fi folosite singure sau cel mai bine
combinate.

7. Mijloace educaţionale
pentru sănătate
Tradiţionale
Moderne
verbale vizuale
scrise
demonstrative
RadioulPresa
Filmul
Televiziunea
Reprezentări scenice
informatice

8. PROCESUL INFORMĂRII
Cel mai elementar act al comunicării presupune un
emiţător, care utilizând un anumit limbaj, codifică un
mesaj pe care urmează să-l transmită; un canal de
comunicare, care constă dintr-un mesaj; şi un
receptor, care primeşte mesajul, îl decodifică şi îi
identifică sensul.

9. Comunicarea deplină
Alternanţă de roluri :
receptorul de mesaj devine emiţător.
EMIŢĂTOREMIŢĂTOR ŢINTĂŢINTĂ
MESAJ
MESAJ

10. Demersul strategic în comunicarea
mesajelor educaţionale:
Strategiile de comunicare optime pentru
realizarea obiectivelor educaţionale sunt:
Conştientizarea (sensibilizarea)
Informarea
Motivarea

11. MOTIVAŢIA
Motivaţia constituie una din ideile cu caracter de cerinţă, de
care trebuie să ţină cont oricine lucrează cu pacienţii în
munca sa educativă. Medicul dentist este obligat să includă în
acţiunea sa trezirea motivaţiei, pentru a obţine în final
feedback din partea pacientului.
Lipsa de educaţie sanitară este o problemă majoră. În
munca sa educativă, desfăşurată mai ales cu copiii, medicul
dentist trebuie să ştie să valorifice întregul potenţial al
motivaţiei.

12. Educaţia pentru sănătate
Eficienţa unui program de promovare a sănătăţii oro-
dentare prin implementarea educaţiei pentru sănătate oro-
dentară se poate urmări în dinamică prin creşterea nivelului de
educaţie şi implicit a gradului de igienă oro-dentară.
Metodele de acţiune trebuie să aibă la bază demersuri
strategice corelate cu vârsta, dar mai ales gradul de percepţie
al grupului ţintă, făcând uz de cele mai adecvate mijloace
pentru realizarea şi monitorizarea feedback-ului.

13. 1. Mijloace verbale
Ele includ: conferinţa, lecţia şi convorbirea. Indiferent care
din aceste mijloace este folosit există câteva aspecte comune
de care trebuie să se ţină seama:
tema prezentată să fie una de interes pentru auditoriu;
modul de prezentare al problemelor să fie de aşa manieră
încât să capteze atenţia;
limbajul utilizat va ţine seama de capacitatea de înţelegere a
auditoriului;
comunicatorul să aibă o ţinută decentă, să-i privească în faţă
pe cei cărora le vorbeşte, să zâmbească, să reziste la
distragerea atenţiei, să fie maleabil şi să fie un bun ascultător;
expunerea propriu-zisă, acolo unde este cazul, să nu
depăşească 30 de minute.

14. Lecţia de educaţie pentru sănătate
Constă în transmiterea după un plan bine stabilit a unor cunoştinţe
igienico-sanitare. Este folosită preferenţial în unităţi de învăţământ,
dar poate fi folosită şi pentru alte grupuri.
Aceasta are în general următoarea structură:
a.a. Recapitularea cunoştinţelor din lecţia precedentă (5-10 minute).
b.b. Expunerea noilor cunoştinţe, uzând de diversitatea mijloacelor
de predare şi materialelor didactico-demonstrative (macromodelul,
mulaje, planşe, schiţe, diapozitive, etc.) şi care se recomandă să se
încadreze în aproximativ 30-40 minute. Expunerea trebuie să fie de
asemenea manieră încât să fie accesibilă cursanţilor.
c.c. Recapitularea şi fixarea cunoştinţelor prin întrebări sau prin
reluarea şi clarificarea unor aspecte nelămurite în totalitate (5-10
minute).

15. Macromodelul pentru demonstraţii
practice a tehnicii de periaj

16. Recomandări pentru transmiterea
mesajului grupului ţintă
Pentru crearea unui climat de încredere şi a unei apropieri între
comunicator şi grup, câteva “repere”, care să vă ajute în realizarea
acestor deziderate:
- Grupul e de preferat să fie sub 15 persoane, să fie omogen;
- Reuniunile se vor ţine acolo unde oamenii se simt bine, în siguranţă
şi intimitate, fără riscul de a fi întrerupţi;
- Aşezarea să se facă astfel încât fiecare membru al grupului să se
simtă egal, să aibă contact vizual cu ceilalţi şi să poată vorbi fără
greutate (exemplu: în cerc);
- Puneţi întrebări deschise, care să stimuleze discuţia;
- Nu forţaţi participarea la discuţie, dacă membrii grupului nu doresc;
- Încurajaţi participanţii să pună întrebări. Nici o întrebare nu este
“deplasată” şi toate merită un răspuns;
- Respectaţi dreptul fiecăruia de a avea o opinie, chiar dacă sunt
diferite; confidenţialitatea discuţiilor, dacă e cazul.

18. EFICIENŢA ÎN TRANSMITEREA
MESAJULUI SANOGEN
Pentru creşterea eficienţei în transmiterea mesajului
sanogen mijloacele de comunicare care sunt numeroase şi
variate, pot fi folosite cel mai bine combinate.
Mijloace scrise, tipărite
Mijloace vizuale
Mijloace audio-vizuale

19. Mijloacele scrise sau tipărite
Prezentarea poate fi sub formă de foaie
volantă, fluturaş, pliant ilustrat, care au un caracter
mai mult informativ, până la broşura sau cartea cu
caracter educativ.
 Articolul, reportajul, interviul cu conţinut educativ-
sanitar şi publicat în presă, constituie un mijloc de
informare a populaţiei asupra unor probleme de
sănătate publică. În afară de apariţii sporadice, se pot
realiza rubrici permanente, în care se pot dezbate
diverse probleme în serial sau/şi se poate răspunde
la întrebările cititorilor, ţinând cont că sunt şi
persoane mai timide, care doresc să-şi păstreze
anonimatul, dar care totodată doresc să-şi clarifice
anumite probleme.

20. Mijloace vizuale
Mijloacele vizuale, dacă sunt bine realizate pot
transmite mesajul mult mai uşor şi mai eficient decât
alte mijloace, mai ales spre acea categorie de
populaţie cu un grad mai redus (scăzut) de
şcolarizare.
În realizarea acestora trebuie să se ţină seama de
câteva elemente:
să nu fie prea încărcate;
să fie clare;
informaţia să fie corectă;
textul, dacă există, să fie scurt, concis, ţintit.

21. Clasificarea mijloacelor vizuale după
forma lor
a.a. Forme plane: afişul, graficul, panoul, planşa,
fotografia, diapozitivul, diafilmul.
Cartea de colorat – instrument foarte util cu rol
de vehicol sanogen pentru cei cu un grad mai scăzut
de şcolarizare – grădiniţe, clasele primare, grupuri
ţintă formate din copii cu dizabilităţi.
b.b. Tridimensionale: macromodelul, macheta, mulajul,
preparatul natural, articole cu inscripţii.
c.c. Forme combinate: colţul sanitar, expoziţia.

23. Mijloace audio-vizuale
Reprezintă totodată mijloace cu mare audienţă şi receptivitate crescută
la cea mai mare parte a populaţiei.
 Reprezentările scenice, sub forma monologului, scenetei,
scheciului satiric, pot fi folosite cu succes.
Pentru preşcolari şi şcolari, cu succes, se poate folosi teatrul de
păpuşi şi de marionete. Aceste mijloace sunt mai dificil de folosit,
datorită faptului că implică colaborarea cu instituţiile respective şi
este condiţionată de receptivitatea acestora.
Filmul educativ-sanitar este o componentă importantă în munca de
educaţie din mai multe motive:
- folosind mijloace artistice şi tehnice de exprimare, este foarte
agreat de public; prin film mesajul este mult mai uşor de transmis.
- se poate difuza înaintea unor filme artistice, adresându-se unui
număr mare de spectatori;
- filmele înregistrate pe videocasete sunt mai uşor de realizat şi de
mânuit, ele fiind extrem de utile în cadrul expunerilor;

24. Sceneta didactică - un vehicul de mare ajutor
pentru transmiterea informaţiei sanogene în
cadrul lecţiei de educaţie pentru sănătate

25. ZÂNA MĂSELUŢĂ

26. Televiziunea poate fi un factor decisiv în transmiterea unor mesaje,
ţinând cont că este recepţionată de milioane de telespectatori.
Modalităţile de folosire ale televiziunii sunt multiple:
- difuzarea repetată a unor spoturi educative la orele de maximă
audienţă;
- realizarea de emisiuni cu invitaţi (personalităţi) care să prezinte
anumite probleme sau/şi să răspundă la întrebările telespectatorilor;
- emisiuni pentru copii cu: scenete, teatru de păpuşi sau marionete,
desene animate; prezentarea de filme documentare cu caracter
instructiv-educativ.
Radioul de asemenea, prin realizarea unor emisiuni cu caracter educativ-
sanitar, difuzate la ore de maximă audienţă, poate fi un factor esenţial
în ridicarea nivelului de cultură sanitară al populaţiei.
Aceste emisiuni pot fi sub forma unor expuneri scurte, sfaturi
medicale, răspunsuri la întrebări pe teme medicale sau concursuri. Ele
se pot adresa populaţiei sănătoase sau diferenţiat diferitelor categorii
de bolnavi.
Datorită faptului că este mai accesibil, din punct de vedere material,
are avantajul unei audienţe mai mari decât televiziunea, cuprinzând şi
categoriile sociale paupere, care de obicei au şi un nivel de cultură
sanitară mai scăzut.

27. Concluzii
1.1. Pentru a avea succes în instituirea unei conduite corecte
pentru igiena orală, medicul trebuie să îşi adapteze limbajul
mesajului în concordanţă cu gradul de percepţie, vârsta şi
nivelul de cultură al pacientului.
2.2. Importanţa accesului la informaţie - una care să nu sperie,
să nu fie instituită cu brutalitate, fiind nevoie de empatie din
partea medicului, pentru a stârni motivaţie, fără de care nu
poate fi obţinut feedback-ul din partea grupului ţintă
33.. Relaţia de colaborare medic-pacient, relaţie nesimetrică în
care se întâlnesc 2 persoane cu statut social diferit, cu cerinţe
şi aşteptări diferite.

28. Se recomanda vizita la stomatolog o data
la 6 luni !!!

29. CONCLUZII
Acţiunile educative sunt o măsură eficientă în
îmbunătăţirea nivelului de cunoştinţe cu privire la
conduita sanogenă, dar şi în atenuarea decalajelor
determinate de criterii etnice, status socio-
economic, nivel de şcolarizare.
 Se impune pe viitor continuarea şi extinderea
acţiunilor de educaţie prin intermediul
programelor de promovare a sănătăţii.