La mulți ani tuturor romilor, cu ocazia celei de-a 54-a aniversări a Primului Congres Mondial al
Romilor, organizat în 1971 la Orpington, lângă Londra, de un grup de romi curajoși, bărbați și femei
care au împărtășit un vis și o viziune pentru toți romii din lume:
- de a acționa uniți,
- de a vorbi cu o singură voce și de a spune lumii despre romi ca popor,
- de a spune despre originea noastră comuna, împărtășind aceeași limbă, limba romani.
In ciuda diversității dialectelor sau a diferențelor de limbă vorbită, ori a iKnerariului geografic sau
istoric parcurs, poporul rom este unit printr-un set comun de valori și trăsături care au transcens
secolele și granițele.
Suntem mândri de originea noastră indiană și de strămoșii noștri comuni, iar acest fapt nu ne-a
fost luat nici de către imperii sau regate, nici de regimuri Kranice sau dictatoriale, nici prin
generații întregi de excludere sau marginalizare, sKgmaKzare sau persecuție, sclavie de peste cinci
secole, și nici chiar prin încercarea de exterminare in cadrul Holocaustului, în cel de-al Doilea
Război Mondial.
Chiar și astăzi, la 80 de ani de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Holocaustul romilor
este în mare parte necunoscut, iar persecuția romilor din Kmpul războiului nu este încă
considerată ca o parte integrantă a Holocaustului.
Statul român încă mai are de muncit în aceasta privință, și trebuie să urmeze îndeaproape
recomandările Planului de Acțiune al OSCE, respecKv îndrumările Cadrului Strategic European
pentru Romi 2020-2030, care încurajează Romania să includă istoria și cultura romilor în
curriculumul și materialele educaționale, cu referințe clare la sclavia romilor și la Holocaustul
romilor, în acest sens fiind încurajate și stabilirea unor comisii ale adevărului și planuri de măsuri
pentru reconciliere societală.
Într-o lume plină de ură față de noi, lupta noastră a fost in permanenta una pentru supraviețuire,
pentru a fi acceptați, pentru a avea șansa egală la o viață demnă. Am fost în mod constant împinși
la marginea societății, disprețuiți pentru ceea ce suntem și învinovățiți pentru suferințele noastre,
eKchetați ca fiind devianți și înclinați spre criminalitate, am fost considerați ca fiind inadaptabili și
lipsiți de dorința de a învăța, de a ne educa, sau de a trăi o viață civilizată.
Și totuși, în ciuda acestei respingeri, a urii și adversității, într-o lume în care prea mulți doresc să
dispărem, NOI AM SUPRAVIEȚUIT!
Însă, supraviețuirea nu este de ajuns – merităm și cerem să ni se ofere dreptul și oportunitatea
de a prospera și de a ne aKnge întregul potențial. Nu vrem nici mai mult, nici mai puțin decât
egalitate, însă pentru a putea repara nedreptățile istorice, principiul potrivit este echitatea, iar
pentru aKngerea acestuia trebuie îndeplinite anumite condiții esențiale, precum jusKția
tranzițională.