metodele-de-explorare-directă_7cd72776-0cff-4e75-9bc5-0e78157ccbb0.pptx

Sunt surse.

1. Tema : Strategii didactice utilizate în studierea disciplinei educaţiei tehnologice Plan: . Metodele de explorare directă; Metoda activă de efectuare a lucrării practice; Instructajul ; Intuirea prin problematizare, cercetare, descoperire, brainstorming, lucrul în grup, proiectul, cubul, C.C.C., tehnica 6:3:5.  

2. Metodele de explorare directă

3. Metoda demonstrativă Metodele demostrative realizează principiul instruirii , asigurînd perceperea nemijlocită de către elevi a imaginilor obiectelor concrete studiate. Metodele demostrative corespund caracterului imaginar al psihicii elevilor din clasele primare , activizează procesele lor senzoriae și de gîndire , ușurînd însușirea materiei de studiu.

4. Materialele didactice de care dispune învățătorul , pot fi împărțite în două grupe :naturale și plastice

5. Orice material didactic – fabricat și lucrat cu mijloace proprii – trebuie să corespundă sarcinilor educatv-didactice: să fie sțiișific autentic , să corespundă particularităților de vîrstă ale elevilor . Îmbinarea demostrării obiectelor naturale cu cuvîntul învățătorului face instruirea mai : accesibilă trezește la elev interesul pentru sarcina de muncă și inițiativa de creație . Deosebit de folositoare la lecțiile de educație tehnologică sînt convorbirile euristice îmbinate cu demonstrațiile Îmbinarea demonstrării cu cuvîntul scris capătă în prezent o răspîndire tot mai largă la organizarea lecțiilor de educație tehnologică

6. Metoda activă de efectuare lucrării practice La lecțiile de educație tehnologică elevii claselor primare de rînd cu cunoștințele politehnice însușesc priceperile politehnice generale de muncă:

7. La formarea priceperilor în scoarța emisferelor cerebrale mari se crează o masă de asociații între porțiunile senzoriale , analitice , motoreți alte portiuni ale celulelor nervoase.În clasele primare învățătorul nu-și pune scopul să aducă însușirea operațiilor de muncă la nivelul deprinderilor automatizate afară de cele mai simple acțiuni de operare cu informația grafică și însușirea celor mai simple procedee de lucru cu sculele de aceea învățătorul concetrează atenția principală la lecțiile de educație tehnologică asupra formari i la copii a priceperilor de muncă .

8. Formarea priceperilor totdeauna e legată cu activitatea practică a elevilor.

9. Metoda instructajului Metoda instructajului contribuie la formarea priceperilor de a memoriza informația și de a reproduce. Metodele verbale analizate mai sus în îmbinarea cu cele ddemonstrative din punctul de vedere al formelor de activitatea a elevilor pot fi caracterizate ca metode explicativ-ilustrative .

10. Prin instructaj se înțelege explicarea și demostrarea acțiunelor de muncă corecte.

11. Instruirea prin prolematizare Caracterizare: modalitate de instruire ce îmbină: rezolvarea de probleme şi situaţii-problemă, valorificarea experineţei anterioare ale elevului, restructurarea/ completarea fondului de cunoştinţe şi efectuarea unui efort personal de rezolvare . Procedee de aplicare : rezolvarea de probleme şi situaţii-problemă prin strategii experimental-faptice, algoritmizare, modelare, probabilitatea ipotezelor, analiza în contexte noi.   Potenţialul pedagogic: Stimulează participarea la cunoaştere a elevilor prin efort propriu. Contribuie substanţial la educarea sistemului de gîndire. Sprijină formarea deprinderilor de muncă intelectuală. Contribuie la perfecţionarea relaţiei profesor-elev. Sprijină formarea capacităţilor cognitive specifice activităţii de rezolvare de probleme şi anume: capacitatea de a sesiza prezenţa unei probleme într-un material dat (eveniment, caz, fenomen), capacitatea de a rezolva probleme şi situaţii-problemă, capacitatea de a recunoaşte elementele cognitive noi în soluţia la care s-a ajuns şi capacitatea de a recunoaşte posibilitatea de aplicare în practică a soluţiei propuse. Familiarizează elevul cu modul de soluţionare a unor situaţii tipice cu care se va putea întîlni în practica profesională şi socială. Bucuria descoperirii soluţiei stimulează sensibil motivaţia pentru învăţare.  

12. Instruirea prin descoperire Caracterizare: elevul este condus, direct sau mediat, să parcurgă principalele etape ale descoperirilor ştiinţifice, prin stabilirea de relaţii între cunoştinţele dobîndite anterior şi cele care în momentul instruirii sunt noi. Procedee de aplicare: conversaţia euristică, reuolvarea de probleme şi situaţii-problemă prin strategii experimental-faprice, algoritmizare, modelare, probabilitatea ipotezelor, analiza în contexte noi; brainstorming-ul; experimentul; analiza de caz, investigare independentă, prelucrări independente de informaţii, descoperire dirijată şi programată, vizionare/ audiere/ audio-vizionare de materiale. Potenţialul pedagogic: Însuşirea metodologiei de descoperire a cunoştinţelor şi surprinderea cauzelor fenomenelor. Dezvoltarea spiritului de observaţie, a gîndirii şi creativităţii, reducînd efortul de memorare. Însuşirea tehnicilor de lucru intelectuale şi a spiritului analitic. Sporirea considerabilă a motivaţiei pentru învăţare a elevilor prin afirmarea încrederii în forţele proprii. Deschiderea gustului spre educaţia permanentă.  

13. Brainstorming-ul Brainstorming-ul este o metodă de stimulare a creativităţii de grup. Ea a fost elaborată de Al. Osborn. Aplicînd această metodă, se pot ,,produce” o mulţime de idei noi, susceptibile de a fi soluţii pentru unele probleme dificile, pentru formularea unor conluzii Principalele etape ale acestei metode presupun următoarele acţiuni: se anunţă sarcina de lucru pentru fiecare grup; se solicită că fiecare membru al grupului să-şi exprime cît mai rapid, în fraze scurte, toate ideile referitoare la subiectul (de ) studiat; toate ideile se înregistrează (în scris) pe o coală de hîrtie sau pe tablă; se ia o pauză pentru ,,aşezarea” ideilor; se examinează pe rînd ideile expuse, iar apoi se găsesc criterii de clasificare a lor pe categorii – cuvinte-cheie, imagini etc.; se desfăşoară dezbateri, în urma cărora se selectează cele mai originale idei; se afişează ideile selectate la fiecare grup, în forme variate: cuvinte, propoziţii, imagini, scheme etc. De reţinut cîteva condiţii de aplicare optimă a metodei brainstorming : alegerea unui lider (animator) care, asistat de învăţător în clasele primare, va ,,colacte” şi va înregistra ideile colegilor; menţinerea unui climat favorabil; formularea scurtă, concretă a ideilor; ,,interzicerea interdicţiei” de a formula, de a emite orice idee etc Metoda brainstorming poate fi folosită la lecţiile de Educaţie tehnologică cu subiecte care se referă la importanţa unui meşteşug, la tradiţiile acestuia, cu identificarea domeniilor de utilizare a articolelor, la aspectele estetice şi la funcţiile utilitare ale articolelor

14. Lucrul în grup Prin urmare, anume lucrul în grup stimulează spiritul de cooperare şi de competiţie. mărimea ideală a unui grup este de 5 membri. Scopurile aplicării acestui procedeu sînt: a le oferi elevilor posibilitatea unei participări mai responsabile şi a unei cooperări mai strînse; a dezvolta abilităţi de comunicare interpersonală (elevul învaţă şi să asculte, nu numai să vorbească); a ajuta elevii să se înţeleagă şi să accepte unele diferenţe dintre ei (un elev cu calităţi mai pronunţate de lider va fi tolerant cu colegul său mai pasiv); a face să înţeleagă necesitatea distribuirii rolurilor într-o echipă şi în ce măsură depinde eficienţa unei echipe de asumarea corectă a fiecărui rol; a crea condiţii de a genera într-un interval scurt de timp un număr mare de idei şi a facilita înţelegerea unor concepte abstracte prin discuţii. Rolul învăţătorului în timpul desfăşurării activităţilor în grup constă în monitorizare: să fie mereu la dispoziţia elevilor; să menţină atenţia elevilor; să încurajeze lucrul individual în cadrul grupului; să deblocheze, cînd este cazul, o discuţie; să acorde ajutor tuturor în cazul unor dificultăţi; să formuleze, împreună cu elevii, concluziile asupra celor realizate.    

15. Proiectul   Proiectul este o metodă de generalizare şi de evaluare a competenţelor căpătate de elevi după studierea unui subiect sau a unui modul. Proiectul presupune parcurgerea mai multor faze: alegerea, argumentrea alegerii unui articol de confecţionat şi schiţarea (desenul) articolului; reprezentarea grafică (schematică) a articolului de confecţionat şi stabilirea succesiunii operaţiilor (elaborarea unei fişe tehnologice simple); alegerea materialelor, ustensilelor şi a instrumentelor; organizarea şi realizarea lucrării practice; analiza, prezentarea şi publicitatea proiectului elaborat, a rezultatelor obţinute. Proiectul poate fi realizat atît individual de către fiecare elev, cît şi în perechi sau în grupuri de elevi. Lucrul asupra proiectului trebuie să poarte un caracter creativ.

16. Cubul Metoda Cubul poate fi aplicată pentru activităţi individuale în perechi sau în grupuri, atunci cînd este necesară solicitarea gîndirii elevului. Pentru aplicarea acestei metode, se ia un cub de carton (poate fi realizat simplu!). fiecare faţă a cubului trebuie să aibă o culoare, iar fiecare culoare să însemne o acţiune, o instrucţiune, o sarcină. Se vor pregăti nişte fişe colorate, pe care vor fi indicate aceste acţiuni (verbe/ instrucţiuni). De exemplu: Albastru – analizează (ce fel de lucrare este?); Portocaliu – descrie/ defineşte/ explică ; Galben – compară (compară cu alte lucrări similare); Verde – asociază (la ce te face să te gîndeşti Violet - argumentează (eset util/ frumos sau nu?); Roşu – aplică/ realizează (ce aplicabilitate are?). Elevii vor fi împărţiţi în 6 grupuri eterogene .  

17. C. C. C. C e ştiu? C e vreau să ştiu? C e am învăţat? Paşii de aplicare a metodei sunt: -se prezintă pe tablă un tabel cu rubricile: Ştiu. Vreau să ştiu. Am învăţat ; -elevii desenează tabelul în caiete sau pe coli de hîrtie; -elevii completează prima rubrică a tabelului, iar apoi se trec răspunsurile la tablă; -învăţătorul solicită elevii să formuleze întrebări despre ce ar dori ei să ştie, să afle referitor la tema propusă. A treia rubrică va fi completată de elevi pe parcursul (activităţii) lecţiei. Se completează şi la tablă Se verifică dacă sînt corecte răspunsurile la întrebările din rubrica Ce vreau să ştiu?

18. Tehnica 6 / 3 / 5   Avantajele aplicării tehnicii 6/3/5 sunt următoarele: oferă elevilor mai puţin comunicativi posibilitatea de a se exprima; similar brainstorming-ului, stimululează construcţia de „idei pe idei”; încurajează solidaritatea în grup şi competiţia între grupuri, îmbinând munca individuală cu cea de echipă; are caracter formativ-educativ, dezvoltând atât spiritul de echipă cât şi procesele psihice superioare (gândirea cu operaţiile ei: analiza ideilor emise de ceilalţi, comparaţia, sinteza, generalizarea şi abstractizarea; dezvoltă imaginaţia, creativitatea, calităţile atenţiei etc) Dezavantajele rezultă din constrângerea participanţilor de a răspunde într-un timp fix. De asemenea, pot exista fenomene de contagiune negativă între răspunsuri. Elevii/studenţii pot fi influenţaţi de soluţiile anterioare, intrând într-un blocaj creativ.  

19. Vă mulțumesc!!! Bibliografie : Iulia Postolache, doctor , conferenţiar universitar , Universitatea de Stat " Alecu Russo" din Bălţi Catedra de Ştiinţe ale Educaţiei a Facultăţii de Ştiinţe ale Educaţiei , Psihologie şi Arte