Ne rugăm către voi toate puterile cereşti, care staţi împrejurul scaunului Celui Prea
Înalt şi pururea priviţi la Slava Lui cea dumnezeiască şi neîncetat vă rugaţi pentru
mântuirea neamului omenesc, rugaţi-vă şi pentru mine, de trei ori ticălosul şi păcă-
tosul, pentru că în tot ceasul, momentul şi clipa greşesc cu voie şi fără voie, supă-
rând şi mâhnind bunătatea cea nemăsurată a lui Dumnezeu.
Recunosc Doamne că mult am greşit în viaţa mea, mai mult decât stelele cerului şi
nisipul mării şi pe drept cuvânt cel mai păcătos dintre păcătoşi, eu sunt.Că nu este
păcat să nu-l fi săvârşit, fie cu mintea, cu gândul, cu cuvântul şi cu fapta, acceptând
cu uşurinţă îndemnul diavolului fără a mă gândi în acelaşi timp şi la Tine Doamne,
spre a nu ceda în faţa ispitei şi a lupta după cuvântul Tău: în lume necazuri veţi
avea, dar să îndrăznim la Tine, că Tu prin jertfa pe cruce ai biruit lumea.
Astfel cât de nevrednic şi păcătos sunt cu mintea mea mărginită nu pot a număra
toate păcatele, ci numai Tu care ştii toate, ştii şi păcatele mele. Totuşi pentru a nu
fi fără răspuns în faţa Ta, încerc a le spune după puterea mea. Am minţit, am
clevetit , am desfrânat, am hulit, m-am lăudat, m-am mâniat, am ţinut minte răul,
am pricinuit sminteală, sunt neîndurat, nemilostiv, iubitor de argint, de slavă
deşartă, iubitor de dezmierdări, lacomul, beţivul, leneşul, pricinuitorul de râs,
răspânditul cu mintea, mândrul, nebăgătorul de seamă, am călcat dumnezeieştile
porunci şi mai mult decât toţi păcătoşii, ticălosul de mine, pentru că nu iert cu
adevărat, din inimă, ci zic doar din buze, însă nu uit şi îmi pare bine de necazul
aproapelui, care mi-a facut rău, iar când rostesc rugăciunea Tatăl Nostru, acolo
unde spune: şi ne iartă nouă greşalele noastre precum iertăm şi noi, greşiţilor
noştri, mă acuz şi mă osândesc singur pedepsei celei veşnice. O, bunătate a lui
Dumnezeu şi îndelunga Ta răbdare, Doamne, care îmi aştepţi pocăinţa până în
ultima clipă a vieţii, nici să-ţi mulţumesc nu sunt vrednic.
Încă nu ai coborat foc din cer pentru a mă arde aici pe pământ şi nu ai desfăcut
prăpastia adâncului ca să mă înghită de viu, de aceea cu mare tânguire şi cu lacrimi
de umilinţă vă chem pe voi Cereştilor Puteri şi plecat pe genunchi, mă rog către voi
să-mi ajutaţi ca începând din acest moment să pun început bun, iar după
mărturisirea tuturor păcatelor, să mi le recunosc, cu adevărată căinţă, cu multe
lacrimi, cu părere de rău şi zdrobire de inimă şi să nu mai greşesc, să merg drept pe
calea credinţei în Dumnezeu, până la răsuflarea cea mai de pe urmă a vieţii mele.
Şi mai mult decât toate atunci când voi fi chemat ca să dau răspuns despre cele ce
am făcut în această viaţă să aflu şi eu acea bunătate şi milă dumnezeiască precum a
aflat tâlharul de pe cruce care şi-a recunoscut fărădelegile, pentru că după faptele
mele voi rămâne cu caprele în partea cea de-a stânga, înspăimântat de păcatele pe