Panteonul greco-roman.pptx, Elemente de limbă latină și de cultură romanică

Material despre principalele zeități romane, util elevilor clasei a VII-a.

1. Panteonul greco-roman Clasa a VII-a prof. Carmina Volanin

2. Panteonul Este un templu consacrat cultului tuturor zeilor (în greacă, pan, „tot“ și theos, „zeu“). La Roma se păstrează până azi Panteonul lui Agrippa – general și arhitect din vremea împăratului Augustus. Panteonul are un portic împodobit cu coloane corintice, deasupra cărora se poate citi: M•AGRIPPA•L•F•COS•TERTIVM•FECIT, inscripție prescurtată pentru „ Marcus Agrippa, fiul lui Lucius, l-a construit, pe c â nd era consul pentru a treia oară”. În epoca medievală, Panteonul a fost transformat în biserică și îndeplinește acest rol și astăzi. Hannibal ad/ante portas „Hannibal la porți/înaintea porților” Expresie rămasă proverbială, exprimând un pericol foarte apropiat. Î n anul 217 î .H., Hannibal, î n fruntea puternicei sale armate punice (cartagineze), î i î nfr â nge pe romani lângă lacul Trasimenus și, un an mai târziu, la Cannae – una dintre cele mai mari bătălii ale Antichității. Hannibal se î ndreaptă apoi către Roma, rămasă fără armată de apărare. Ajuns „la porțile” Romei, el ezită însă să o atace. Romanii, înspăimântați, au cerut atunci ajutorul zeilor, așezând statuile celor doisprezece zei principali (panteonul) pe șase altare, î nainte de a le aduce sacrificii.

3. Romanii credeau în mai mulți zei (politeism) și considerau că succesul lor depindea de bunele relații pe care le aveau cu aceștia. Viața lor de fiecare zi se desfășura în funcție de sărbătorile religioase și de ritualurile pe care le aveau de îndeplinit. Romanii aveau doisprezece zei principali – șase zei și șase zeițe – care formau panteonul Romei. Statuile lor aurite se aflau într-un templu dedicat lor, la poalele Capitoliului.

4. Datorită puternicei influențe a civilizației grecești, divinitățile romane au fost asimilate cu zeii corespunzători din mitologia greacă, astfel încât se poate vorbi de un panteon comun greco-roman. Nu tuturor divinităților le era acordată aceeași importanță. Iuppiter, Iuno și Minerva erau cele trei zeități venerate pe Capitoliu în perioada clasică, „Triada capitolină“. Panteonul greco-roman era format din următorii zei: Iupiter/ Zeus Iuno/ Hera Minerva / Atena

5. Neptun/ Poseidon Diana/Artemis Marte/ Ares Venus/Afrodita

6. Apollo/ Vulcan/ Vesta/ Mercur/ Ceres/ Apollon Hefaistos Hestia Hermes Demetra

7. În afara celor douăsprezece divinități principale, mai existau și alți zei și zeițe care au jucat un rol important în mitologia greco-romană, precum: Bacchus (la greci Dionysos), zeul vinului, având ca atribut vița de vie; Aesculapius (la greci Asclepios), zeul medicinei, reprezentat cu un sceptru pe care se încolăceau doi șerpi, simbol actual al farmaciei; Saturnus (la greci Chronos), zeu al agriculturii și al timpului, reprezentat ținând o coasă; Cupīdo (la greci Eros), zeul iubirii, reprezentat adesea ca un copil cu sau fără aripi. Bacchus Aesculapios Saturnus Cupidon

8. . ȘTIAȚI CĂ......? Numele lunii ianuarie ( latină : Ianuarius) vine de la zeul  Ianus  din  mitologia romană , zeu cu două fețe: una orientată spre anul care se încheie și alta spre anul care vine. Numele lunii februarie (latină: Februarius, februum = mijloc de purificare,  ofrandă , obiect folosit la ritualul purificării) - legat de ritualul curățirii ce se făcea anual la  15 februarie . Această lună era închinată zeului împărăției subpământene Februs. Numele lunii martie ( latină : Martius) vine de la zeul  Marte , zeul războiului din  mitologia romană  și era considerată o lună favorabilă începerii războiului. Sub conducerea împăratul Romulus al Romei, anul începea cu această lună. Dar în anul  45 î.Hr. ,  Gaius Iulius Caesar  a introdus  Calendarul Iulian  iar de atunci anul a început pe  1 ianuarie . Numele lunii aprilie ( latină : Aprilis) vine de la cuvântul latinesc aperio, ire = a deschide, deoarece în aprilie se deschid mugurii plantelor. Numele lunii mai ( latină : Maius) vine de la denumirea maiores dată de Romulus senatorilor romani.  Pe ogoare, în livezi, grădini și podgorii activitatea este în toi, iar turmele de oi, cirezile de vite și prisacile dau randament maxim. În nici un an nici o altă lună nu începe cu aceeași zi a săptămânii ca luna mai. În credința  romano-catolică , luna mai este dedicată în mod tradițional sfintei  Fecioare Maria Numele lunii iunie ( latină : Iunius) vine de la  zeița romană   Iuno , soția lui  Jupiter  și protectoarea femeilor măritate.

9. 7. Numele lunii iulie vine de la Iulius Cezar care s-a născut în această lună („iulius” însemnând tânăr în limba latină). Înainte, luna iulie se numea în latină Quintilis pentru că era a cincea lună în calendarul roman, calendar care începea cu luna martie. 8. Numele lunii august vine de la numele primului împărat roman, Cezar Augustus. Luna are 31 de zile, pentru că Cezar Augustus („augustus” însemnând maiestos, măreț, impunător, în limba latină) a dorit ca luna august să aibă tot atâtea zile câte are luna lui Iulius Cezar, luna iulie. 9. Numele lunii septembrie (latină: Septembris) vine de la cuvântul latinesc septem, șapte, pentru că luna septembrie era a șaptea lună în calendarul roman. 10. Numele lunii octombrie (latină: Octobris) vine de la cuvântul latinesc octo, opt, pentru că luna octombrie era a opta lună în calendarul roman. 11. Numele lunii noiembrie (latină: Novembris) vine de la cuvântul latinesc novem, nouă, pentru că luna noiembrie era a noua lună în calendarul roman. 12. Numele lunii decembrie (latină: Decembris) vine de la cuvântul latinesc decem, zece, pentru că luna decembrie era a zecea lună în calendarul roman.

10. Etimologia zilelor săptămânii Lunae dies = luni, ziua Lunii, de la Iuno, zeița căsătoriilor și a familiei Martis dies = marți, ziua lui Marte (zeul roman al războiului). Mercurii dies = miercuri ziua lui Mercur (zeului roman al comerțului) Jovis dies = joi, ziua lui Jupiter. Veneris dies = vineri, ziua zeiței Venus. Sabbatum = sâmbătă, literalmente sabat. Dies Dominus , = ziua Domnului; în lumea romană, înainte de creștinism, ziua de sărbătoare era Dies Solis , adică „Ziua Soarelui”, în cinstea divinității numite Sol Invictus; și astăzi această denumire se conservă în țările anglofone (Sunday) și în nordul Europei (Sonntag ). Surse folosite: Alexandru Dudău, Simona Georgescu, Theodor Gerogescu, Elemente de limbă latină și de cultură romanică , Editura ArtKlett, București, 2024 ro.wikipedia.org